Seminar curs 6: Voinea Iulia Georgiana

1.Caracterizați etapele și mecanismul creșterii celulare.

2.Care sunt acțiunile fiziologice ale auxinelor, giberelinelor și citochininelor?

3.Caracterizați mișcările active ale plantelor.

4.În ce constă vernalizarea plantelor?

5. Descrieti fotoperiodismul plantelor.

1 Pocesul de morfogeneză a organelor vegetative al celulele plantelor cunoaște trei etape

de creștere: etapa creșterii embrionare ( diviziunea), etapa creșterii prin extensie și etapa
diferențierii celulare.

Etapa creșterii embrionare sau de diviziune are loc în țesuturile meristematice.

Prin acest proces, celulele se înmulțesc.. Celulele au dimensiuni mici și o

membrană celulozică subțire; raportul nucleo-plasmatic este ridicat, nucleul are poziție

centrală, iar vacuolele sunt mici și numeroase, răspândite în protoplasmă. Activitatea fiziologică

de formare a protoplasmei constă, în primul rând, în proteosinteza intensă, favorizată de

prezența acizilor nucleici, a unui echipament enzimatic bogat și a unor hormoni stimulatori din

grupa auxinelor și citochininelor.

Etapa creșterii prin extensie celulară, de alungire sau elongație are loc în zonele cu

poziție subterminală. Prin acest proces, celulele care și-au încetat diviziunea își măresc volumul

până la limitele normale, în special prin alungire. Mărirea volumului se face pe baza pătrunderii

apei în celule prin fenomenul de osmoză. Vacuolele mici își măresc volumul și fuzionează întro
singură vacuolă, dispusă central. În sucul vacuolar se acumulează glucide solubile, acizi

organici și săruri minerale. Nucleul ia o poziție periferică, iar citoplasma apare ca un strat

periferic, ce căptușește membrana.

Ca urmare a creșterii în volum a protoplasmei are loc creșterea în suprafață a membranei

celulare celulozice prin procesul de interpătrundere .Acest proces constă

în intercalarea în spațiile structurii reticulare a membranei celulozice de noi fibrile de celuloză

produse de protoplasmă și este favorizat de prezența acizilor nucleici și a unor hormoni

stimulatori din grupa auxinelor și giberelinelor. Auxinele determină lărgirea ochiurilor din

rețeaua celulozică, care devine laxă și depune noi fibrile celulozice, iar membrana se reface.
La celulele din vârful rădăcinii și tulpinii, creșterea prin extensie este polară, pe când la celulele din
frunze, creșterea prin extensie este uniformă pe toată suprafața.

Etapa diferențierii celulare.

Protoplasma suferă transformări importante prin apariția unor organite de tipul

plastidelor (verzi, roșii-portocalii, incolore), cu funcții fiziologice distincte, de fotosinteză,

depozitare etc. Membrana celulară crește în grosime prin depunerea de celuloză, cutină, lignină,

suberină etc. Fenomenul de depunere sau apoziție are loc în sens centrifug, la țesuturile

nacoperitoare sau în sens centripet la țesuturile conducătoare lemnoase sau mecanice.

Sensul diferențierii organelor este controlat de raportul unor hormoni endogeni din

grupa auxinelor și a citochininelor. Auxinele dirijează rizogeneza, respectiv formarea rădăcinii,

pe când citochininele, caulogeneza, respectiv formarea tulpinii. Diferența celulară este

stimulată de apariția hormonului inhibitor, acidul abscisic, și de lumină.

Mecanismul creşterii plantelor

Creșterea plantelor are loc ca urmare a unui complex de procese fiziologice și biochimice,
determinate de activitatea țesuturilor meristematice, de caracteristicile biologice ale fiecărei specii și
de acțiunea factorilor externi, naturali sau artificiali.

Creșterea este reglată, în special, de balanța hormonală existentă în plantă la un

moment dat. Balanța hormonală reprezintă raportul dintre stimulatorii și inhibitorii de creștere

endogeni. Dacă acest raport este favorabil stimulatorilor, au loc procese de creștere, iar dacă

este defavorabil, creșterea este blocată.

2. Auxinele – sunt compuşi naturali, care în doze extrem de reduse pot influenţa în mod

direct sau indirect creşterea şi dezvoltarea plantelor, formarea organelor vegetative şi

generative. Se găsesc în concentraţii reduse în muguri, în ovar, în vârfuri de tulpină, rădăcină,

frunze tinere, cotiledoane şi în diferite seminţe imature. Auxinele naturale şi cele sintetice au

diverse acţiuni fiziologice care declanşează reacţii particulare de creştere, dezvoltare şi

metabolism. Prin aplicarea unui tratament cu auxine se intensifică creşterea prin extensie

celulară, alungirea şi îngroşarea membranei celulare.

Giberelinele – sunt sintetizate în embrionii seminţelor în curs de germinare, în frunzele

tinere, în muguri, în organele florale sau vârfuri de rădăcini. Giberelinele determină întreruperea

stării de repaus seminal şi stimulează facultatea şi energia germinativă a seminţelor.

Citochininele – includ substanţe care determină un număr mare de reacţii de creştere şi

efecte fiziologice privind reglarea diviziunii celulare, creşterea celulei prin extensie,

diferențierea şi organogeneza plantelor, sinteza ARN şi ADN, întinerirea ţesuturilor bătrâne.

3. Mişcările active sunt întâlnite frecvent în viaţa plantelor şi se efectuează cu un consum

de energie. Amintim: mişcări intracelulare, mişcarea plantelor fixate pe substrat, mişcarea

plantelor libere. Mişcările intracelulare sunt mişcări pe care le fac organitele celulare (mişcarea

cloroplastelor, nucleului, citoplasmei).

Mişcările active pot fi: autonome si induse

Mişcările autonome sunt executate sub acţiunea unor factori interni, proprii

organismelor, la plantele superioare aceste mişcări sunt cunoscute sub denumirea de nutaţii.

Aceste mutaţii pot fi efemere sau periodice şi se datorează unei creşteri neuniforme ale organelor

plantelor în anumite zone ale suprafeţei lor.

Mişcările induse sunt produse de direcţia de acţiune sau variaţiile de intensitate ale unor

factori ai mediului extern. Mişcările induse executate de organele plantelor fixate provocate de

anizotropia direcţiei de acţiune a unor factori ai mediului extern, se numesc tropisme, iar cele

executate de organele acestor plante sub acţiunea variaţiei de intensitate a unor factori ai

mediului extern poartă denumirea de nastii

4. Vernalizarea este procesul prin care plantele trec de la starea vegetativă la cea generativă

sub influenţa temperaturilor joase pozitive.

La plantele vernalizate însuşirile dobândite de vârfurile de creştere sunt transmise tuturor

celulelor rezultate în urma procesului de creştere a plantelor;

5. Fotoperiodismul este procesul in care durata zilei este factorul care pregateste si declanseaza
inflorirea plantelor. Se coreleaza cu alte procese fiziologice precum transpiratia si fotosinteza, cu
factorii externi precum temperatura si cu substantele hormonale din plante precum auxinele si
giberelinele.