Cheltuieli Publice

Cheltuieli publice:
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin
intermediul instituțiilor publice (aparat de stat, instituții social-culturale, armată, întreprinderi
autonome), care se acoperă fie de la bugetul statului (central sau local), fie din bugetele
proprii, pe seama veniturilor obținute.
Clasificarea administrativa (ministere, unități administrativ-teritoriale;)
Clasificarea economică (Cheltuielile de capital , Cheltuielile curente, Cheltuielile privind

serviciile publice, Cheltuielile de transfer)
Clasificarea functionala:
Servicii publice generale
- aparatul administrativ, economic şi financiar;

- instituţii de ordine publică şi securitate;
- justiţie, procuratură, notariat; - alte instituţii.
Apărare
- armata;
- cercetarea ştiinţifică;
- baze militare pe teritorii străine; - participarea la blocuri militare şi războaie.
Educaţie
- şcoli primare, generale, liceale; - universităţi şi colegii;

- institute de cercetări.
Sănătate
- spitale şi clinici;

- unităţi profilactice;
- institute de cercetări.
Acţiuni economice
- unităţi economice ale statului; - unităţi private subvenţionate; - subvenţii pentru export;
- participarea la organisme internaţionale economice;
- participarea la monopoluri internaţionale economice;
- cheltuieli de cercetare în domeniul economiei.
Servicii comunale
- locuinţe şi întreţinerea lor;
- alte servicii comunale.
Factorii care influențează creșterea cheltuielilor publice.:
1. Factorii demografici,
2. Factorii economici,
3. Factorii sociali.
4. Urbanizarea.
5. Factorii militari.
6. Factorii de ordin istoric.
7. Factorii politici.
Creșterea continuă a cheltuielilor publice ridică trei feluri de probleme:
 Probleme de ordin politic.
 Probleme de ordin financiar.
 Probleme de ordin științific.
Stabilirea ponderii sau indicatorii structurii
gscpi în care:
gscpi – reprezintă greutatea specifică (gs) a categoriei de cheltuieli publice i (cp) în totalul
cheltuielilor publice;
cpi – cheltuielile publice ale categoriei i; cpt – cheltuieli publice totale;
i – 1...n categorii de cheltuieli.
Crestere nominala
Δ Cp 1/0 = Cp1 – Cp0
Cp0 – anul de bază

Cp1 – anul curent
2. Creșterea relativă – (raportăm anul 1/0)
Cresterea relativa
=(Cp1 – Cp0 )/Cp0 x 100%
Elasticitatea cheltuielilor publice
((delta Cp de 1/0)/Cp de 0)/delta PIB/PIB
2. Conceptul de cheltuieli publice pentru acțiuni social - culturale
Politica socială a statului presupune folosirea pe scar ă larg ă a resurselor financiare publice cu scopul
îmbunătățirii condițiilor și calității vieții fiecărui cetățean.
Cheltuielile publice pentru acțiuni social – culturale sunt îndreptate spre realizarea de servicii în mod
gratuit cu plată redusă sau sub formă de alocații bugetare, pensii, ajutoare și indemniza ții. De
prestările social – culturale beneficiază anumite categorii sau grupuri sociale.
Factorii ce influențează volumul cheltuielilor publice pentru ac țiuni social culturale:
1. factorul demografic
2. creșterea costului serviciilor sociale.
Cheltuielile publice pentru acțiuni social - culturale se refer ă la:
1. sport
2. învățământ
3. cultura și arta
4. sănătate
5. protecția socială
Sursele de finanțare a acestor cheltuieli sunt diferite: (publice sau private, interne sau externe):
 - fonduri bugetare,
 - fonduri financiare cu destinația specială,
 - fonduri proprii ale întreprinderilor publice,
 - veniturile realizate de instituții social – culturale,
 - veniturile populației,
 - fondurile organizațiilor fără scop lucrativ,
 - ajutorul financiar extern.
În componența cheltuielilor bugetului public național al Republica Moldova cheltuielile

destinate acțiunilor social culturale constituie aproape jum ătate din totalul cheltuielilor.
Ponderea acestor cheltuieli în PIB s-a modificat esen țial în sens de reducere. Acest fapt ne
îngrijorează mult deoarece aceste cheltuieli contribuie la ridicarea calit ății factorului uman.
1. 2.1. Cheltuielile publice pentru educație
Este cunoscut faptul că acumularea de capital uman confer ă beneficii atât indivizilor cât și
firmelor și societății. O parte dintre aceste beneficii iau forma unor câ știguri financiare mai
mari, conduc la o productivitate sporită și implicit la creștere economic ă. Investi ția în
capitalul uman este un determinant important pentru capacitatea de câ știg a indivizilor și
pentru perspectivele lor de angajare și joacă un rol major în determinarea nivelului și
distribuției veniturilor la nivelul societății.
Însă, investiția în capitalul uman este în strânsă legătur ă și cu alte beneficii ce apar ca urmare
a creșterii nivelului de cunoștințe, conducând astfel la cre șterea nivelului de educa ție a
indivizilor. La rândul său, educația asigură o mai mare coeziune social ă, o rat ă a infrac țiunilor
mai scăzută cât și asigurarea unei stări de sănătate ridicate.
Astfel, cu cât gradul de educație, nivelul de competență sunt mai ridicate, cu cât individul prin
ocupare și participare își poate pune în valoare calit ățile de care dispune, cu cât contribu ția sa
la progresul general al societății este mai substan țială, cu atât în țelegerea proceselor din
mediul natural, economic, social și adeziunea la obiectivele dezvolt ării durabile și la propria
sa dezvoltare vor fi mai susținute. De aceea, beneficiile obținute ca urmare a investi ției în
capitalul uman se manifestă pe cel puțin trei planuri: la nivelul indivizilor, al firmelor și al
societății în ansamblul său.
În ultimii ani în țara noastră există o mică tendință de creștere a cheltuielilor pentru educa ție.
Factorii ce contribuie la această creștere sunt.
- Demografici –creșterea populației;
- Economici–dezvoltarea economică, modernizează procesului de produc ție, necesit ă for ța de

muncă din ce în ce mai calificată. De aceea cheltuielile pentru preg ătirea unui specialist cresc
și respectiv cheltuielile totale pentru învățământ se majoreaz ă.
- Sociali și politici – ce se referă la politica școlară, la principiile avute în vedere de Guverne
în stabilirea acesteia, la nivelul învățământului obligatoriu, la resurse, facilit ățile și ajutoarele
îndreptate către instituțiile de învățământ.
Sursele de finanțare a educației sunt:
1. din bugetul statului,
2. bugetele UAT
3. din sursele populației,
4. din sursele întreprinderilor,
5. donații sau alte forme de ajutoare pe care le pot primi institu țiile de înv ățământ de la
diferiți beneficiari,
6. ajutorul extern.
Cheltuielile publice pentru educație sunt cheltuieli pentru între ținerea institu țiilor de
învățământ de toate nivelurile, inclusiv pentru reciclarea cadrelor și pentru crearea de noi
obiective în acest domeniu. Deosebim următoarele trepte ale sistemului de înv ățământ în
Republica Moldova:
Sistemul de învățământ este organizat pe niveluri și cicluri în conformitate cu

Clasificarea Internațională Standard a Educației:
a) nivelul 0 – educația timpurie:

– educația antepreșcolară;
– învățământul preșcolar;
b) nivelul 1 – învățământul primar;
c) nivelul 2 – învățământul secundar, ciclul I: învățământul gimnazial; d) nivelul 3:
– învățământul secundar, ciclul II: învățământul liceal;

– învățământul profesional tehnic secundar;
e) nivelul 4 – învățământul profesional tehnic postsecundar;
f) nivelul 5 – învățământul profesional tehnic postsecundar nonterțiar;
g) nivelul 6 – învățământul superior, ciclul I: învățământ superior de licen ță; h) nivelul 7 –
învățământul superior, ciclul II: învățământ superior de master; i) nivelul 8 – învățământul
superior, ciclul III: învățământ superior de doctorat.
Învățământul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învățământul pre școlar și se
finalizează cu învățământul liceal sau învățământul profesional tehnic secundar și
postsecundar. Obligativitatea frecventării învățământului obligatoriu înceteaz ă la vârsta de 18
ani. Responsabilitatea școlarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de pân ă la 16 ani revine
părinților sau altor reprezentanți legali și autorit ăților administrației publice locale de
nivelurile întâi și al doilea.
Statul asigură finanțarea pachetului standard de servicii educa ționale pentru înv ățământul
preșcolar, primar, gimnazial și liceal, indiferent de tipul de proprietate a institu ției de
învățământ. Pachetul standard de servicii educaționale pentru înv ățământul general se aprob ă
de Guvern. Finanțarea de bază a învățământului general se face după principiul „banul
urmează elevul”, conform căruia resursele alocate pentru un elev sau un copil se transfer ă la
instituția de învățământ în care acesta învață. Învățământul profesional tehnic și învățământul
superior se finanțează de la bugetul de stat în limita planului de admitere aprobat anual de
Guvern. Cheltuielile bugetare pentru învățământ sunt repartizate de către ministerul care
organizează și conduce învățământul, Ministerul Educației al Republicii Moldova.
Cheltuielile publice pentru învățământ se divizează în dependență de con ținutul economic:
6. cheltuielile de investiții(construcții, utilaje)
7. cheltuielile curente(salarii, transport, burse)
Cheltuielile pentru învățământ se dimensionează în funcție de contingentele școlare, de costul

unitar pe forme de învățământ conform anumitor norme care, fundamenteaz ă salariile,
bursele, contribuțiile etc. Cheltuielile pentru învățământ sunt cele care de țin cea mai mare
pondere în totalul cheltuielilor social culturale.
2.2. Cheltuielile pentru ocrotirea sănătății
Ocrotirea sănătății reprezintă în prezent atât o problem ă de asisten ță medical ă cât și o problem ă
socială. Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea astfel: „bun ăstarea fizic ă, mental ă și
socială a indivizilor (nu doar absența bolilor și a infirmităților)”.În plan social săn ătatea reprezint ă un
factor important pentru desfășurarea activității indivizilor cu efect în cre șterea economic ă.
Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate:
 - întreținerii și funcționării aparatului medical;
 - sunt destinate unor acțiuni legate de prevenirea și combaterea îmboln ăvirilor (exemplu:
vaccinările) și acțiuni de educație sanitar ă.

În prezent accentul în ocrotirea sănătății se pune pe medicina preventiv ă. Medicina preventiv ă
reprezintă un serviciu public.
Instituțiile din domeniul ocrotirii sănătății pot fi:
 - publice;
 - private.
iar raporturile dintre ele diferă de la o țară la alta.
Din punct de vedere al naturii, cheltuielile publice pentru s ăn ătate sunt:
 - cheltuieli curente (în mare majoritate) și anume: salarii, medicamente, materiale, cheltuieli
gospodărești reprezentând circa 80-85%;
 - cheltuieli de capital destinate echipamentelor și tehnicii medicale reprezint ă circa 15-20%.
Cheltuielile pentru sănătate sunt pentru întreținerea institu țiilor de s ăn ătate, precum și pentru
prevenirea îmbolnăvirilor și educația medical ă și sanitară. În țările dezvoltate pân ă la 20% din
cheltuielile publice se folosesc în aceste scopuri. Factorii ce influen țeaz ă evolu ția cheltuielilor
în ocrotirea sănătății:
o - demografici – creșterea numărului populației;
o - modificarea populației pe categorii de vârstă (cre șterea popula ției de vârst ă

înaintată, creșterea ponderii copiilor) și pe grupe socio-profesionale, structura socio-
profesională evidențiază frecvența mult mai mare a unor factori de risc pentru
anumite domenii de activitate, inclusiv cei ce reprezintă boli și accidente
profesionale;
o - creșterea aglomerațiilor de tip urban (risc mai mare ce prive ște boli transmisibile);
o - creșterea costului serviciilor de ocrotire a sănăt ății;
o - factori de risc care țin de dezvoltarea societ ății (boli, accidente ce înso țesc evolu ția
societății).
Eficiența cheltuielilor pentru sănătate poate fi prezentat ă de:
● eficiența socială – reflectă efectele acțiunilor de ocrotire a s ăn ăt ății la nivelul întregii societ ăți și
indicatorii ei:
- natalitate, mortalitate, speranța de viață.
● eficiența economică – reducerea perioadei de incapacitate de munc ă datorit ă îmboln ăvirilor și
accidentelor, creșterea duratei medii de via ță și a vieții active, cre șterea capacit ății de munc ă.
Sursa principală de finanțare a cheltuielilor publice pentru ocrotirea s ăn ăt ății este FAOAM care se
formează prioritar pe seama contribuțiilor de asigurare medical ă obligatorie de la persoane fizice în
mărime de 4,5% și persoane juridice – 4,5%.
2.3. Cheltuieli pentru cultură și artă
Cheltuielile pentru cultură și artă sunt cheltuieli pentru între ținerea institu țiilor de cultur ă și art ă, a
unor formațiuni artistice și pentru finanțarea unor obiective de art ă (teatre, muzee, cinematografe).
Surse de finanțare a cheltuielilor pentru cultur ă și art ă:
 - surse bugetare;
 - acordarea subvențiilor de stat;
 - donații;
 - surse proprii ale instituțiilor date;

 - firme, contribuții ale populației.
O parte din resursele financiare publice sunt îndreptate spre finan țarea serviciilor culturale,
artistice, inclusiv pentru întreținerea unor instituții specializate. Resursele financiare destinate
culturii și artei, alături de cele pentru învățământ contribuie la cre șterea calit ății factorului
uman: crearea și îmbogățirea nivelului cultural, cultivarea gusturilor și moravurilor estetice,
ridicarea gradului de educație și civilizație. Ponderea cheltuielilor social-culturale în totalul
cheltuielilor bugetare nu este deosebit de mare (circa 2-8%), dar importan ța lor este
incontestabilă.
Instituțiile cultural-artistice către care sunt îndreptate aceste resurse sunt: bibliotecile,
muzeele, teatrele, casele de cultură, presa, editurile, casele de filme etc. Activitatea
desfășurată de aceste instituții se poate concretiza în anumite bunuri materiale (ce au valoare
spirituală) cum sunt: cărțile, filmele, discurile, picturile, sculpturile sau se prezint ă sub forma
unor servicii cultural-artistice printre care: concertele spectacolele de teatru, oper ă.
Realizarea serviciilor cultural-artistice se pot face în mod gratuit sau cu plat ă, care nu acoper ă
costul serviciilor prestate, de aceea e nevoie de subven ții din bugetul statului. Activit ățile
culturale-artistice se finanțează de la bugetul statului fie integral, fie par țial. Bugetul de stat
reprezintă sursa cea mai importantă de susținere financiar ă a ac țiunilor social-culturale. În
afara bugetului, finanțarea cheltuielilor publice pentru cultur ă și art ă se mai realizeaz ă din
veniturile proprii ale instituțiilor respective, din donațiile unor întreprinderi, firme, din
contribuții ale populației.
În totalul cheltuielilor publice, cheltuielile pentru cultur ă și art ă sunt preponderent de tip
curent (de personal, materiale). Cheltuielile de capital (cump ăr ări de opere artistice pentru
muzee, construcții) au o pondere mai redusă.
Eficiența economică de utilizare a acestor fonduri e dificil de calculat, deoarece acestea au
caracter nematerial și se produc într-un timp nedeterminat.
1. 2.4. Cheltuieli privind protecția socială.
Nevoia unei securităţi individuale şi colective a existat dintotdeauna. Oamenii, din
cele mai vechi timpuri, au început să-şi asigure propria protecţie, precum şi a
persoanelor aflate în grija lor, contra unor eventualităţi cum ar fi foametea sau alte
pericole. Ei au luptat mereu pentru satisfacerea necesităţilor vitale (de hrană, adăpost,
îmbrăcăminte). Unul dintre elementele principale ce ţin de crearea condiţiilor optime
şi asigurarea cadrului vital al oamenilor este protecţia socială.
Protecţia socială
o ● latosensu – activitatea statului îndreptată spre asigurarea procesului de

formare şi dezvoltare a personalităţii umane, ocolind şi neutralizând factorii
negativi care influenţează asupra personalităţii şi creând condiţii prielnice
pentru afirmarea individului,
o ● stricto sensu – o totalitate de garanţii economico-juridice care asigură

supravegherea drepturilor de bază ale cetăţenilor şi atingerea unui nivel decent
de viaţă.
Din definițiile prezentate putem deduce următoarele particularităţi definitorii

ale protecţiei sociale:
o Recunoaşterea de către comunitate a necesităţii asigurării materiale a

persoanelor defavorizate, prin consacrarea normativă a dreptului la protecţie
socială;
o Reglementarea legală a situaţiilor de risc social, care generează naşterea,

modificarea sau stingerea raporturilor de protecţie socială;
o Stabilirea pe cale normativă (contractuală) a beneficiarilor protecţiei sociale,

standardelor şi condiţiilor minime de acordare a protecţiei sociale.
o Crearea unor mecanisme adecvate de colectare şi distribuire a fondurilor cu
menire socială.
La etapa actuală protecţia socială în Republica Moldova cuprinde două componente:
asigurările sociale şi asistenţa socială, care se completează reciproc și care necesită de a fi
diferențiate. În acest scop, vom analiza fiecare dintre elementele componente ale
sistemului de protecţie socială, evidenţiind trăsăturile distinctive ale acestora. 6. Practica

mondială demonstrează că sistemul de asigurare socială este unul din
principalele instituţii de protecţie socială în condiţiile economiei de piaţă, care asigura
realizarea dreptului constituţional al cetăţenilor pentru asigurarea materială la bătrâneţe, în
caz de boală, pierdere totală a capacităţii de muncă, pierdere a întreţinătorului, şomaj.
Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public național şi este independent
de bugetul de stat. Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile, cheltuielile şi
rezultatele financiare ale sistemului public.
Sursa principală de venit a BASS este Contribuția de Asigurare Socială. CAS angajator –
23%
CAS angajat – 6%
CAS angajator din agricultură – 22%
Titularii de patentă – 7032 lei anual/persoană
2.5 Cheltuielile privind serviciile publice generale.
Cheltuielile publice generale sunt asigurate de instituţiile publice şi anume:
 ● Organe ale puterii şi administraţiei de stat, care include: preşedenţia ţării, organele puterii
legislative, organele judecătoreşti şi organele puterii executive;
 ● Organe de ordine publică (poliţia, securitatea, serviciile pompierilor, apărare civilă).
Organele de stat sunt stabilite prin constituţie şi legi speciale. Funcţiile acestor organe sunt:
 - adoptarea şi urmărirea respectării constituţiei;
 - adoptarea legilor;
 - înfăptuirea sarcinilor guvernelor;
 - conducerea armatei;
 - acreditarea ambasadelor;
 - coordonarea relaţiile politice externe;
 - coordonarea relaţiilor financiare, comerciale şi culturale interne şi externe;
 - formularea şi îndeplinirea politicii statului;
 - asigurarea înfăptuirii legilor şi altor acte normative;
 - depistarea infracţiunilor;
 - soluţionarea litigiilor;
 - desfăşurarea activităţii de gospodărie comunală;
 - menţinerea ordinii publice.
Nivelul cheltuielilor publice generale depinde de structura aparatului de stat, numărul

persoanelor ce alcătuiesc aceste aparate de stat, gradul de înzestrare tehnică a instituţiilor
publice, de raportul dintre deferite grupe sociale, de probleme economice şi politice.
Structura cheltuielilor publice generale este redată de ponderea lor în totalul cheltuielilor
publice. În ţările dezvoltate cheltuielile publice privind serviciile generale sunt mai mici de
10% din totalul cheltuielilor publice. În ţările în curs de dezvoltare ponderea acestor
cheltuieli alcătuiesc peste 10%. Din punct de vedere economic cheltuielile privind serviciile
publice generale reprezintă un consum public de PIB.
Cheltuielile privind serviciile generale după clasificarea economică includ: - cheltuieli

curente, ce alcătuiesc 85% din totalul cheltuielilor;
- cheltuieli de capital.
Evoluţia cheltuielilor publice generale în timp cuprinde creşterea acestor cheltuieli din
următoarele cauze:
creşterea absolută a populaţiei; creşterea gradului de urbanizare; schimbarea

comportamentului populaţiei.
Mărimea cheltuielilor publice privind serviciile publice generale depinde de structura

aparatului de stat, de numărul persoanelor ce alcătuiesc acest aparat, de gradul de
înzestrare tehnică a instituţiilor publice, de raporturile existente între diferite categorii sau
grupuri sociale, de problemele politice economice şi sociale. Aceste cheltuieli deţin ponderi
reduse în totalul cheltuielilor publice sau în PIB în majoritatea ţărilor.
2.6 Cheltuielile bugetare pentru apărarea naţională, cheltuieli militare
Cheltuielile militare se fac pentru întreţinerea armatelor, desfăşurarea acţiunilor militare, pentru
acţiuni de cercetare-dezvoltare în domeniul militar, efectuarea evenimentelor în scop militar,
întreţinerea armatei, lichidarea consecinţelor conflictelor, pentru dotarea cu armament şi tehnică de
lucru.
Cheltuielile privind apărarea, pentru dominarea economică a altor popoare, menţinerea influenţei
politice formează cheltuielile-militare, care au un caracter neproductiv. Ele se suportă din resurse
financiare publice, sunt finanţate din bugetul de stat, sau din blocurile şi alianţele militare
internaţionale.
Cheltuielile militare se împart:
 - cheltuieli militare directe, care includ procurarea de armament şi tehnică, întreţinerea
armatei, flotei maritime şi aeriene;
 - cheltuieli militare indirecte, care includ lichidarea urmărilor războaielor, plăţile aferente
datoriilor militare, plăţile pensiilor, pentru invalizii de război, orfani şi văduve;
 - cheltuieli pentru finanţarea cercetărilor ştiinţifice şi pentru perfecţionarea tehnicii.
Dinamica cheltuielilor militare
În perioada războiului aceste cheltuieli sunt mai mari, însă în ultimii 30 ani nivelul
cheltuielilor militare a crescut din cauza creşterii preţurilor precum şi din motive politice.
Ponderea cheltuielilor militare în PIB în ţările dezvoltate şi în ţările în curs de dezvoltare
alcătuieşte de la 1,6% - 6,1%. Ponderea lor în cheltuielile publice totale în ţările dezvoltate –
de la 3%-16%, iar în ţările în curs de dezvoltare de la 10-18%.
Caracteristica cheltuielilor militare.
În unele ţări producţia militară alcătuieşte de la 45% - 80% din totalul producţiei anumitor
ramuri (SUA, Franţa, Marea Britanie) în produsele electronice, nave, mijloace de
telecomunicaţii. Numărul persoanelor ocupate în sectorul militar este enorm, aproximativ
4% din forţa de muncă ocupată. Este substanţial şi numărul persoanelor ocupate şi în
dezvoltarea cercetărilor destinate scopurilor militare. În SUA în aeronautică sunt ocupaţi din
populaţie 65%, în construcţie 85% din cei ocupaţi în cadrul cercetărilor ştiinţifice.
Consecinţele economice şi sociale ale cheltuielilor militare.
1. amplifică risipa de materiale şi limitează posibilităţile de reproducţie lărgită;
2. cresc cheltuielile militare ce duc la scăderea ritmurilor creşterii economice;
deturnarea forţei de muncă care ar putea fi folosită în alte domenii.

Cheltuieli Publice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cheltuieli Publice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cheltuieli publice:

Clasificarea administrativa (ministere, unități administrativ-teritoriale;)

Clasificarea economică (Cheltuielile de capital , Cheltuielile curente, Cheltuielile privind

Servicii publice generale

- aparatul administrativ, economic şi financiar;

- justiţie, procuratură, notariat; - alte instituţii.

- şcoli primare, generale, liceale; - universităţi şi colegii;

- spitale şi clinici;

- locuinţe şi întreţinerea lor;

- alte servicii comunale.

Factorii care influențează creșterea cheltuielilor publice.:

6. Factorii de ordin istoric.

Creșterea continuă a cheltuielilor publice ridică trei feluri de probleme:

 Probleme de ordin politic.

 Probleme de ordin financiar.

 Probleme de ordin științific.

Stabilirea ponderii sau indicatorii structurii

gscpi în care:

Δ Cp 1/0 = Cp1 – Cp0

Cp0 – anul de bază

=(Cp1 – Cp0 )/Cp0 x 100%

Elasticitatea cheltuielilor publice

((delta Cp de 1/0)/Cp de 0)/delta PIB/PIB

2. Conceptul de cheltuieli publice pentru acțiuni social - culturale

Factorii ce influențează volumul cheltuielilor publice pentru ac țiuni social culturale:

2. creșterea costului serviciilor sociale.

Cheltuielile publice pentru acțiuni social - culturale se refer ă la:

3. cultura și arta

 - fonduri financiare cu destinația specială,

 - fonduri proprii ale întreprinderilor publice,

 - veniturile realizate de instituții social – culturale,

 - fondurile organizațiilor fără scop lucrativ,

 - ajutorul financiar extern.

În componența cheltuielilor bugetului public național al Republica Moldova cheltuielile

1. 2.1. Cheltuielile publice pentru educație

- Demografici –creșterea populației;

- Economici–dezvoltarea economică, modernizează procesului de produc ție, necesit ă for ța de

1. din bugetul statului,

3. din sursele populației,

4. din sursele întreprinderilor,

Sistemul de învățământ este organizat pe niveluri și cicluri în conformitate cu

a) nivelul 0 – educația timpurie:

– învățământul secundar, ciclul II: învățământul liceal;

6. cheltuielile de investiții(construcții, utilaje)

7. cheltuielile curente(salarii, transport, burse)

Cheltuielile pentru învățământ se dimensionează în funcție de contingentele școlare, de costul

2.2. Cheltuielile pentru ocrotirea sănătății

Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate:

 - întreținerii și funcționării aparatului medical;

vaccinările) și acțiuni de educație sanitar ă.

o - demografici – creșterea numărului populației;

o - modificarea populației pe categorii de vârstă (cre șterea popula ției de vârst ă

o - creșterea costului serviciilor de ocrotire a sănăt ății;

Eficiența cheltuielilor pentru sănătate poate fi prezentat ă de:

2.3. Cheltuieli pentru cultură și artă

Surse de finanțare a cheltuielilor pentru cultur ă și art ă:

 - surse proprii ale instituțiilor date;

1. 2.4. Cheltuieli privind protecția socială.

o ● latosensu – activitatea statului îndreptată spre asigurarea procesului de

o ● stricto sensu – o totalitate de garanţii economico-juridice care asigură

Din definițiile prezentate putem deduce următoarele particularităţi definitorii

o Recunoaşterea de către comunitate a necesităţii asigurării materiale a

o Reglementarea legală a situaţiilor de risc social, care generează naşterea,