1. Reieșind din sursa propusă, deducem că Ștefan cel Mare
a oferit statutul Țării Moldovei de “Poarta creștinătății”, deoarece Țara Moldovei reprezenta o zonă strategică de opunere, ce se afla între țările adepte creștinismului și Imperiului Otoman, a cărui confesiune era cea Islamică. 2. a)Pentru orice eventualitate, s-au dat dispoziții ca fântânile să fie otrăvite b)S-au luat măsuri de întărire, consolidare și aprovizionare a cetăților precum: Hotin, Neamț, Suceava etc. 3. Autorul sursei afirmă că Ștefan cel Mare a întreprins acțiuni necesare întru întărirea sistemului de apărare a Țării Moldovei. Totodată, se exprimă asupra politicii externe, susținând că a cerut ajutorul popoarelor europene precum poloni, venețieni, transilvăneni, unguri, argumentând printr- o avertizare a unui eventual război cu Imperiul Otoman. 4. Ștefan cel Mare fiind realist, conștientiza absurditatea războiului cu Imperiul Otoman de unul singur, reieșind din potențialul militar a porții. De aceea, pentru a-și asigura integritatea teritorială a Țării Moldovei, Ștefan cel Mare duce tratative de alianță împreună cu celelalte popoare creștine din Europa. Astfel, s-a și demonstrat în Bătălia de la Vaslui(10 ianuarie, 1475), unde armatele moldave, polone și cele ungare, au învins împotriva oastei otomane. 5. Cu siguranță putem afirma că Ștefan cel Mare a contribuit esențial la consolidarea Țării Moldovei, afirmându-se ca un bun strateg militar și un conducător de stat onorabil. De asemenea, a manifestat o opoziție față de Imperiul Otoman, și respectiv, a participat la apărarea creștinismului, obținând statutul Țării Moldovei de “Poarta Creștinătății”. În privința polticii interne, Ștefan cel Mare și- a consolidat relațiile cu boierimea, fapt ce a asigurat o situație internă pașnică, în special importantă în contextul războiului cu Imperiul Otoman. Ceea ce vizează politica externă, Ștefan cel Mare a stabilit relații diplomatice cu alte state europene creștine, care ulterior au creat alianțe împotriva Imperiului Otoman, ulterior biruind oastele otomane, un exemplu fiind Bătălia de la Vaslui (1475), care și l-a afirmat pe Ștefan cel Mare ca un bun strateg militar și apt de a duce o politică externă rațională și înțeleptă.