Convenţia prin care o parte, cărăuşul profesionist se obligă în schimbul unei

remuneraţii să efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumită distanţă,

cu un vehicul corespunzător poarta denumirea de contract de transport.
Contractul de transport are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea
pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau
propriu si in socoteala altuia, ori intre unul dintre acestia si carausul ce se insarcineaza
a-l face.
Se numeste "caraus" persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare
sa transporte, sau sa faca a se transporta, un obiect oarecare.
Codul comercial are în vedere douaaccepţtuni a notunii de caraus:
- prima se refera la intreprinderea de transport care isi asuma obligatia de a
executa deplasarea de bunuri sau persoane in nume propriu,
- cea de a doua acceptiune se refera la intreprinderile care transporta marfuri
sau persoane in mod succesiv si la asa-zisii comisionari.
Carausul are anumite drepturi si obligatii conform contractului de transport.

Detentia carausului asupra marfii transportate:

Posesia este o stare de fapt generatoare de efecte juridice care consta in
stapanirea materiala sau exercitarea unei puteri de fapt, de catre o persoana asupra
unui bun, cu intentia sau vointa de a se comporta, fata de toti ceilalti, ca proprietar sau
titular al altui drept real.
Pentru existenta posesiei sunt necesare cumulativ doua elemente: unul
material- corpus şi un altul intentional sau psihologic- animus.
Elementul material consta intr-un ansamblu de fapte materiale de stapanire,
transformare si folosinta exercitate direct asupra bunului si ansamblul actelor juridice pe
care posesorul le poate incheia cu privire la acel bun.
Elementul psihologic reprezinta intentia sau vointa celui care poseda de a
exercita stapanirea asupra lucrului, pentru sine, ca un adevarat proprietar ori in calitate
de titular al unui alt drept real. Vointa de a stapani bunul pentru sine se prezuma.
Detentiunea sau posesia precara consta in exercitarea unei puteri de fapt
asupra unui lucru, fie cu încuviintarea si pe socoteala proprietarului, fie conform unei
dispozitii legale sau judecatoresti. Detentorul precar nu detine lucrul cu intentia de a se
comporta ca un proprietar sau in calitate de titular la unui alt drept real.
1
 Detentia este o stare de fapt, un drept care rezulta intotdeauna dintr-un titlu, ce
poate avea natura conventionala, legala sau judiciara. Detentiunea are o durata limitata
in timp, spre deosebire de posesia propriu-zisa care nu este ingradita in timp.

Transmiterea propreitatii riscurilor marfii aflate in curs de transport:

Transferul dreptului de proprietate si a riscurilor aferente are loc in mod diferit,
dupa cum transferul se produce asupra unor bunuri individual determinate sau asupra
unor bunuri generice.
Prin bunuri certe, individual determinate se întelege acea categorie de bunuri
care sunt individualizate prin particularitati specifice, de sine statatoare, care vin să le
deosebeasca de orice alte bunuri. Pentru aceste categorii de bunuri, transferul
proprietaţii si a riscurilor aferente se transmite dobanditorului in chiar momentul
incheierii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost remis ori predat dobanditorului.
Bunurile generice sunt caracterizate prin caractere comune unei anumite
categorii de bunuri asemanatoare sau identice si pot fi individualizate prin numarare,
cantarire, masurare. Dreptul de proprietate se transmite cumparatorului numai în
momentul individualizarii lui, prin masurare, cantarire, numarare, iar suportarea riscurilor
revine debitorului, caci pierderea nu il exonereaza de obligatia de predare datorita
faptului ca el poate avea sau procura bunuri similare.

Dreptul de retentie al carausului in contractul de transport:

Dreptul de retentie este dreptul care confera creditorului, in acelasi timp
debitor al obligatiei de restituire sau predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine
acel bun în stapanirea sa si de a refuza restituirea lui pana cand debitorul sau, creditor
al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui in legatura cu lucrul respectiv.
Dreptul de retentie este un drept real imperfect, deoarece retentorului nu i se recunoaste
atributul de urmarire. Fiind o garantie pasiva, el poate fi exercitat, deci poate să fiinteze
atat timp cat creditorul detine bunul debitorului, încetandu-şi efectele in momentul
deposedarii voluntare a retentorului.

Conditiile dreptului de retentie presupun:

1. Existenta unei creante. Fara existenta unei creante, retentorul sau
detinatorul nu ar avea nici o justificare de a refuza eliberarea bunului aflat asupra sa.
2
 2. Dreptul de retentie sa fie opus proprietarului exclusiv al bunului. Bunul sa
fie invocat fata de proprietarul actual si exclusiv al bunului detinut de catre detentor.
3. Intre lucru si creanta sa existe o conexiune. Conexiunea dintre lucru si
creanta se refera la faptul ca datoria sa aiba legatura cu lucrul stapanit de retentor.

Efectele dreptului de retentie decurg din caracterul sau absolut si indivizibil.

Potrivit caracterului absolut, dreptul de retentie este opozabil tuturor, ceea ce înseamna
ca el poate fi valorificat mai intai impotriva debitorului si a persoanelor care au calitatea
de avanzi-cauza cu titlu universal ai debitorului, acestora adaugandu-se succesorii cu
titlu particular.
In temeiul caracterului indivizibil, dreptul de retentie are ca obiect intregul bun
aflat in detentia retentorului, pana in momentul achitarii integrale a datoriei.

Privilegiul cărăuşului asupra mărfii transportate:

In Codul comercial sunt cuprinse dispozitii referitoare la privilegiul carausului
asupra marfii transportate cu caracter general, respectiv aplicabil tuturor caregoriilor de
contracte de transport, cat si dispozitii aplicabile numai în contractele maritime.
Art. 437 Cod comercial prevede “pentru toate creantele rezultand din contractul
de transport, carausul are privilegiul asupra lucrurilor transportate pana la predarea lor
destinatarului”.
Privilegiul este dreptul creditorului de a fi platit cu prioritate fata de alti creditori
datorita calitatii creantei sale (prin calitatea creantei întelegandu-se cauza sau faptul
juridic din care s-a nascut).
Carausul are dreptul de a retine marfurile transportate pana cand primeste
pretul convenit pentru transportul efectuat.
Carausul, mai are drept de retentie asupra marfurilor, daca nu i s-a restituit
exemplarul scrisorii de trasura semnat de el. Carausul are privilegiul asupra marfurilor
transportate pana la predarea lor destinatarului.
Reglementările privitoare la privilegiul carausului asupra marfii transportate
sunt raspandite în acte normative diferite.
Dispozitia legala de baza o constituie art.1730 pct.7 Cod civil.
Dispozitia comerciala de drept comun este enuntata de art. 437 Cod comercial.

3
 Tot Codul comercial, cartea a doua intitulata „Despre comertul maritim si
despre navigatie”, cuprinde titlul IX care are ca obiect creantele privilegiate, fie asupra
lucrurilor imbarcate (art.683-684), fie asupra navlului (art.685), fie asupra navei (art.686-
694). In plus art. 678-682 Cod comercial stabilesc reguli speciale, derogatorii de la cele
ale Codului civil, in materia concursului intre privilegii diferite.