Sunteți pe pagina 1din 4

G. E. Voicu, I.

Maican
Trasarea unităţilor de cercetare arheologice şi arheogeofizice

Trasarea unităţilor de cercetare arheologice şi arheogeofizice

George Emanuel VOICU, Drd. ing., Centrul de Cercetare „Topografie”, Universitatea „1


Decembrie 1918” Alba Iulia, România, emanuelgeorge81@yahoo.com
Ionuţ MAICAN, Ing. , Centrul de Cercetare „Topografie”, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba
Iulia, România, ionusing@yahoo.com

Abstract: Tracing represents the opposite procedure of the general topography’s basic
procedure – measuring – in this case, of elements that were being materialized in the field, by well-
known topographic methods and instruments. The implementation of different projects requires a
series of topographical operations in all phases of achieving the suggested objective. Taking into
consideration the multidisciplinary character of topography, it can be said that it proves it’s utility
in archaeology also, by assuring an increased efficiency for the archaeological specialist and for
the operator that carries out the geophysical prospects.

Keywords: tracing, archaeological research, geophysical research, topographic methods


and instruments.

1. Introducere

Activitatea din diferite domenii de activitate nu poate fi concepută fără contribuţia metodelor
şi instrumentelor topografiei inginereşti, care asigură aplicarea pe teren a proiectelor, în poziţia şi
configuraţia precizată. Astfel aplicarea pe teren a proiectelor de: construcţii civile, industriale,
social culturale, căi de comunicaţii, lucrări de artă, poduri, lucrări hidrotehnice, îmbunătăţiri
funciare etc. este asistată din punct de vedere geometric, prin lucrări de trasare topografică.
Aplicarea pe teren a diferitelor proiecte comportă o serie de lucrări topografice, în toate
fazele de realizare a obiectivului propus.

2. Pregătirea topografica a proiectului

În funcţie de tipul proiectului se trece la organizarea lucrărilor de pregătire topografică, prin


care se stabilesc schemele de trasare, elementele topografice de trasare precum şi a inventarului de
coordonate al punctelor reţelei de sprijin şi a punctelor caracteristice ale lucrărilor proiectate, după
cum urmează:
- studierea planurilor de încadrare în zonă, a planurilor de situaţie existente şi a planurilor
cotate sau cu reprezentarea curbelor de nivel;
- pregătirea documentaţiei necesare pentru trasarea elementelor topografice ale unităţilor
de cercetare arheologice;
- stabilirea punctelor noi, care urmează să fie trasate, precum şi a altor elemente;
- stabilirea bazei topografice de trasare, care s-a folosit şi în faza ridicărilor topografice
sau a fost creată în vederea trasării;
- alegerea metodelor de trasare şi stabilirea modului de legare a punctelor proiectate de
punctele reţelei de sprijin, care să asigure precizia de amplasare pe teren a lucrărilor
proiectate;
- alegerea instrumentelor topografice de trasare, în funcţie de precizia necesară de trasare;
- determinarea elementelor topografice ale proiectului: distanţe orizontale şi înclinate;
unghiuri orizontale şi verticale ş.a.m.d.

- 255 -
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia RevCAD – Revista de cadastru

3. Proiectarea gridului necesar prospecţiilor magnetometrice şi de rezistivitate

Obiectivul fundamental al prospecţiilor arheologice este acela al perceperii, depistării,


delimitării şi interpretării oricăror tipuri de structuri şi fenomene generate de activităţile omeneşti şi
„ascunse” în structura solului.
Metoda magnetometrică permite realizarea de măsurători de înaltă rezoluţie beneficiind de
două sisteme complete, unul cu vapori alcalini (Cesiu 133) şi unul cu protoni, ambele în
configuraţie gradiometru (2 senzori). Aceste configuraţii de prospectare permit identificarea zonelor
de locuire, a gropilor şi şanţurilor, în special a vetrelor şi cuptoarelor, a drumuirilor, fundaţiilor de
cărămidă precum si a multor alte caracteristici ale unui sit arheologic complex.

Fig. 1 Realizarea prospecţiilor magnetometrice

Metoda rezistivităţii electrice a solului este realizată în două configuraţii principale si anume
prin profilare (tomografie electrică a solului) şi studiu de suprafaţă. Aceste metode permit
caracterizări ale unor situri arheologice prin identificarea unor componente primare ale acestora
precum gropi şi şanţuri de dimensiuni mari, drumuri pavate, fundaţii de clădiri din piatră si
cărămidă, ziduri, mozaicuri, cavităţi, morminte etc. Prin natura structurilor identificate se pretează
mai ales la siturile cu caracteristic urban.

Fig. 2 Metoda rezistivităţii

Astfel, asupra planului topografic existent în format digital sau analogic se stabileşte
împreuna cu specialistul arheolog suprafaţa de interes arheologic pe care urmează a se realiza
prospecţiile. În acest sens trebuie trasat în zona de interes un grid cu dimensiunile laturilor
carourilor stabilite împreună cu arheologul specialist.

- 256 -
G. E. Voicu, I. Maican
Trasarea unităţilor de cercetare arheologice şi arheogeofizice

Fig. 3 Trasarea gridului necesar prospecţiilor

Acestea pot avea dimensiuni cuprinse între 10x10m, 20x20m, 40x40m, care se va constitui
ca reţea de sprijin (sistem de referinţă) atât pentru amplasarea unităţilor de cercetare cât şi în cazul
oricăror lucrări de prospecţii geo-fizice (rezistivitate, magnetometrie)

Proiectarea secţiunilor arheologice


În funcţie de complexitatea şi natura lucrărilor arheologice care urmează a fi efectuate,
secţiunile arheologice de sondaj pot fi proiectate În funcţie de gridul arheomagnetic a cărui
dispunere a fost deja stabilită. Dispunerea lor pe suprafaţa de interes arheologic este de asemenea
stabilit împreună cu responsabilul de sit, cu care se va alege soluţia optima atât din punct de vedere
al cercetării potenţialului arheologic din zonă cat şi a materializării în teren a secţiunilor arheologice
. Dimensiunile secţiunilor vor fi stabilite de specialistul arheolog.

Alegerea instrumentelor si metodelor de lucru


Pentru amplasarea în teren a ţăruşilor care reprezintă baza gridului (AB) necesar
prospecţiilor arheomagnetice a fost utilizată staţia totală Leica TC302 folosind aplicaţia „2D set
out” din programul de trasare „Setting out” existent în meniul principal, după ce în prealabil
inventarul de coordonate al punctelor de trasat a fost încărcat în memoria aparatului.
Inventarul de coordonate al punctelor de trasat poate fi realizat de asemenea cu ajutorul
aplicaţiei Topograph din cadrul programului AutoCad, realizându-se o conversie externă sub forma
unui fişier *xyz care ulterior poate fi importat şi prelucrat în modulul Excel existent în pachetul
Microsoft Office. Rezultatul prelucrarii va fi salvat sub extensia *idx, rezultand astfel un tip de
fisier acceptat de programul de descarcare/încarcare a datelor al statiei totale Leica Tc302.

4. Materializarea gridului în teren

Materializarea in teren a ţăruşilor A si B se realizează staţionând un punct de cu coordonate


cunoscute exisent in zona, orientare pe un alt punctul cu coordonate cunoscute şi efectuând filaje
repetate ale semnalului, folosind programul de trasare al statiei totale(setting out).
Colţurile secţiunilor arheologice de sondaj pot fi materializate în teren atât prin metoda
trasării coordonatelor absolute cu ajutorul programului de trasare al staţiei totale cat şi prin metoda
aliniamentelor folosind ca bază de plecare oricare dintre laturile AB sau AA`. În cazul utilizării
staţiei totale punctele cunoscute folosite pot fi atât punctele de plecare cu condiţia ca acestea să fie
suficient de aproape de zona în cauză sau punctele A şi B materializate anterior. Materializarea
acestora se face aproximativ la fel cu a gridului necesar prospecţiilor arheogeofizice, avându-se
grijă să se folosească altă culoare a vopselei de marcaj pentru a nu putea fi confundaţi.

- 257 -
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia RevCAD – Revista de cadastru

Fig. 4 Trasarea secţiunilor arheologice

În funcţie de rezultatul cercetărilor arheologice preliminare, în zonele de interes se pot


dezvolta secţiuni arheologice de diferite dimensiuni plecând de la una dintre secţiunile de sondaj
aflata în zonă. Materializarea colturilor noilor secţiuni se poate face atât cu ruleta, cat şi cu staţia
totală, folosind ca bază de plecare una din laturile lungi ale secţiunii existente.

5. Concluzii

Proiectarea în reţea a gridului necesar realizării prospecţiilor arheogeofizice, a unităţilor de


cercetare arheologică, precum şi materializarea în teren a acestora, constituie etape importante în
rezolvarea unor probleme tehnice legate de topografia arheologică, care se pot aplica atât în şantiere
arheologice care desfăşoară săpături preventive sau de salvare, cât mai ales săpături sistematice.

6. Bibliografie

1. Breazu M., Borşan T., Maican I. - Aplicaţii ale tehnicilor şi metodelor moderne în cadrul
cercetărilor arheologice de salvare - Topografia digitală, Patrimonium Apulense IV, 2004;
2. Breazu M., Borşan T., Maican I. - Noţiuni de bază geodezo – topografico – cartografice
utilizate în Topografia Arheologică, Sargetia, Nr. XXXI, 2004;
3. Coşarcă, C. - Topografie inginerească, Editura Matrixrom, Bucureşti, 2003;
4. Dima, N. ş.a. – Topografie generală şi elemente de topografie minieră, Editura Universitas,
Petroşani, 2005;
5. Pădure, I.; Kovacs L. - Topografie Generală, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005.

- 258 -

S-ar putea să vă placă și