Din scrisorile Cuviosului Iona

Către fratele său, Igor Pavlovici, Kiev, 2 octombrie 1859

Hristos în mijlocul nostru!

Bunul meu frate în Domnul şi frate al meu după trup, Igor Pavlovici!
Te rog şi te implor, fratele meu, aminteşte-le fraţilor Ioan şi Terentie să
fie oameni buni, oameni de omenie, să-şi treacă zilele vieţii cinstit înaintea
Domnului şi a oamenilor, să se ţină departe de orice viclenie, de orice perfidie,
minciună şi înşelăciune. Cu lucruri de nimic să nu se ocupe: de iarba dracului,
tutun, ţigări, lulele să nu se apropie; fie să nu se molipsească de năpasta asta.
Pentru vodcă, furt şi viaţă întinată să-i pedepseşti cu varga, e cel mai bun leac
împotriva tuturor năzbâtiilor şi nebuniilor, fie măcar aşa să se înveţe să se ţină
de poruncile lui Dumnezeu.
Tu însuţi străduieşte-te să te porţi ca un tată vrednic şi cu adevărat cap al
familiei: să fi pildă de creştin, chip al evlaviei şi vieţii frumoase, ca tuturor să le
fii de folos prin chiar felul în care îţi duci viaţa, pentru că doar astfel poţi învăţa
pe cei din jurul tău, doar aşa poţi fi vrednic de a fi ascultat şi urmat; doar aşa
poţi fi vrednic de cinstire din partea oamenilor. Băuturi ameţitoare să nu
foloseşti, căci ce folos poate fi din aburii de vin şi ce plăcere poţi trăi când eşti
în stare de inconştienţă? Pe cine vreodată vinul a făcut să fie om cinstit? Oare
nu tocmai invers? Sileşte-te ca ceilalţi să nu te vadă niciodată violent şi
obraznic, aşa cum se întâmplă adesea cu noi, oamenii, ca pe nimeni să nu duci
în ispită şi să nu sminteşti nici un suflet. Teme-te de Dumnezeu, teme-te să te
faci şi cea mai mică pricină de sminteală, căci vei răspunde pentru cel ce se
pierde din vina ta, cu sufletul tău vei răspunde. Străduieşte-te să fii om de
omenie, să-i cinsteşti pe toţi, ţine-te de vechea noastră simplitate rusească, nu
te da după noile rânduieli care sunt nişte lucruri de nimic; fii curat cu inima şi
mereu cu chip bucuros. Tuturor să le doreşti numai binele, pe toţi să-i iubeşti
cu dragostea Domnului nostru Iisus Hristos. Că toţi suntem fraţi. Să te cunoşti
şi să mergi în ospeţie numai la aceia dintre oameni despre care se ştie că au
nume bun, că sunt de toţi ştiuţi ca oameni fără pată, de la care tu însuţi să poţi
lua folos sufletesc. Cu ei să ai prietenie, căci acest lucru te ajută pe calea vieţii.
De acum nu mai eşti nici tu tânăr, străduieşte-te dar să duci o viaţă plăcută lui
Dumnezeu. Eu, ca monah am fost silit să-ţi amintesc toate aceste lucruri pe
care probabil că le ştiai şi singur, dar pe care le-ai uitat, poate din prea multa
întristare, sau din nelucrare. Domnul să-ţi dea tot binele Lui!
Surorii noastre Ana, aminteşte-i mai des să fie blândă şi smerită, să fie
1
cuminte şi să-şi cinstească soţul, să nu uite că are un frate în cinul monahal!
Aceasta ar trebui să o pună pe gânduri şi să o facă să fie mai plecată şi mai
respectuoasă. Petreceţi cu toţii în dragostea care este atât de scumpă
Domnului nostru!
Să-l saluţi cu respect pe Vasilii Ivanovici. Să-i spui că nu l-am uitat şi că îl
iubesc mult. De un lucru mă doare însă inima pentru el, anume că trăieşte în
lume petrecându-şi zilele vieţii în singurătate, lucru care este cu mare
primejdie, mai ales pentru el. Mă tem adică ca satana, cu îngăduinţa lui
Dumnezeu să nu-şi râdă de el şi să-l cufunde în necurăţia trupească, care face
ca sufletul să piardă harul Duhului Sfânt, după care şi pe Dumnezeu să-L uite,
căci spune Sfânta Scriptură: „Arsura poftei schimbă mintea cea fără de
răutate” (Înţ. 4,12).
Îi pun înainte sfatul meu, de acum dacă mă va asculta, sau nu, cum va voi
el: mai bine ar fi lui dacă s-ar căsători, căci mai bine să-şi ia femeia lui decât să
ardă (1 Cor. 7,9). Anevoios lucru este să trăieşti singur în lume, fără numai
dacă te adumbreşte un har deosebit, prin care Domnul să te acopere de
înşelăciunea poftelor care sunt atât de ademenitoare. Fără acest mare har şi
dar nu ai cum să lupţi cu focul patimii.
Aminteşte-i cât de mult îl iubesc şi că patimile nu au dulceaţă veşnică,
ştie şi singur acest lucru, cu ele este ca şi cu un foc de paie, te îndulceşti puţin
de tot de lumina lui, după care neabătut urmează durerea şi chinul şi
sfâşierea. Pe când Domnul nostru petrece acolo unde este adevărul şi curăţia.
Mare lucru este ca omul să poată trăi necăsătorit, singur, dar cu
adevărat singur. Însă nici cel care îşi duce zilele vieţii sale în rânduiala legiuită
şi binecuvântată a căsătoriei, păstrând cinstită legătura de unire dintre el şi
soţia lui, până la moarte rămânând curat în ograda lui, păstrând taina şi
sfinţenia acestei rânduieli, şi păzind poruncile Domnului nostru, nici unul ca
acesta nu va fi lipsit de plata celor care au bineplăcut lui Dumnezeu, ci va fi
numărat în rândul drepţilor. Aşa cum una este strălucirea soarelui, alta a lunii,
alta a steluţelor, iar stea de stea şi ele se deosebesc întreolaltă, aşa va fi şi în
Împărăţia lui Dumnezeu, fiecare va primi după măsura faptelor lui, răsplată de
la Atotbunul Judecător al inimilor omeneşti.
Să te mântuiască Domnul, fratele meu bun şi drag, pe tine şi pe toţi cei
împreună cu tine. Îţi trimit o prescură sfinţită. Să vă mântuiască Domnul pe
toţi să vă miluiască.
Rugătorul vostru înaintea Domnului, ierodiaconul Iona,
2 oct 1855, Kiev

2
 4444444444444444444444

Hristos a înviat!
Iubitul meu în Domnul, de Dumnezeu iubitorule Mihail!
Domnul Atotţiitorul, cu harul Său dumnezeiesc să te binecuvânteze întru
toate, pe tine şi tot neamul tău, acum şi în veac!
Am primit scrisoarea ta şi am văzut duhul şi dorirea inimii tale pentru
Domnul! Zboară, zboară porumbelule, cu aripile curăţiei, zboară către înaltul
cerului, acolo unde toate sunt curate şi sfinte. Să te întărească Dumnezeu în
toate cele pe care sufletul tău le doreşte şi le caută şi se sârguieşte să-I
slujească Lui. Acesta este cu adevărat un lucru mare! Ce poate fi mai mare
decât aceasta? Ce poate fi mai înalt? Cine e mai mare decât cel care slujeşte
lui Dumnezeu? Ce alt slujitor, oare cel ce slujeşte unui stăpân pământesc?
Ţine-te bine, îmbărbătează-te, întăreşte-te! Păzeşte ca pe un dar de mult preţ
toată lucrarea duhovnicească, căci mărgăritar scump este acesta, pe care
demonii se silesc în tot chipul să ni-l fure.
Fă un pic de răbdare, dă Domnul şi rânduieşte toate într-un chip în care
nici nu te-ai fi aşteptat, va veni deci şi vremea ta. În primăvară ai să vii să te
închini sfintelor moaşte ale Plăcuţilor lui Dumnezeu din Peşteri, iar atunci, ceea
ce va porunci Domnul, aceea vei şi face, dar deocamdată rămâi acolo unde
eşti, rămâi încă puţin acolo unde slujeşti. Ai răbdare - de ea e nevoie în orice
loc te-ai afla, mai cu seamă atunci când te sârguieşti spre slujba lui Dumnezeu.
Nu te lăsa pradă tristeţii şi durerii, poartă-te frumos şi cinstit, cu luare aminte
la sine şi cu râvnă pentru cele ale Domnului. Şi cu credincioşie faţă de El! Să-l
cinsteşti pe tot omul, să păstrezi curăţia trupului ca pe un dar al lui Dumnezeu,
nu-l irosi! De demoni să nu te temi nici o iotă şi să nu-i asculţi, să nu te
înspăimânte nici nălucirile diavoleşti, nici năpădirile cele înfricoşătoare! E
firesc să rabzi acestea pentru calea pe care ai ales să păşeşti şi pe care te
sârguieşti să mergi. Îmbărbătează-te dar, rabdă cu tărie, stai neclintit şi luptă-
te!
Rămân rugătorul tău înaintea Domnului, chiar dacă sunt
nevrednic, ieromonahul Iona, în schimă Petru Pustnicul, Kiev, 15
aprilie 1855.

¤¤¤¤¤¤¤¤

Roaba lui Dumnezeu, Anastasia, mântuieşte-te în Domnul!

3
 Cu dragoste în Domnul te sfătuiesc: fii liniştită, fii smerită şi învaţă-te să
taci, căci tu cauţi mântuirea sufletului tău, dar nu faci decât să-ţi aţâţi
îndoielile şi să te arăţi deşteaptă cu biata ta mintuliţă, cu care vrei să pătrunzi
în nesfârşitul dumnezeieştilor taine, nesocotind cât de strâmtă şi mărginită
este puterea minţii omeneşti atunci când este singură. Roagă-te mai bine,
pune genunchii jos şi nu mai ispiti zadarnic! Roagă-te în taina sufletului tău,
roagă-te Domnului, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor! Nu cu gura roagă-te,
nu de formă, nu împlinind doar norma, ci din toată inima ta, cu lacrimi, ca
Însuşi Domnul să te povăţuiască pe calea mântuirii sufletului tău, pe care iată,
ai început să o cauţi, dar păşind nu pe calea Părinţilor, ci pe calea plină de
primejdie a mândriei şi a încercărilor de tot felul. Te sfătuiesc încă odată, te
previn chiar: taci cât mai mult, pune frâu limbii, nu mai vorbi şi nu mai striga
în toate părţile că intenţionezi să faci un lucru sau altul, pentru că prin aceasta
vrăjmaşul demon îţi prinde sufletul şi te afli la urmă lipsită de toată fapta
bună. Şi nu mai ispiti fără rost, aminteşte-ţi mai bine cine eşti tu şi cine e
Dumnezeu şi pleacă-te sfintei Sale voi, lasă-te pe tine la o parte, cu tot cu
minţişoara ta.
Ştiu şi văd limpede din împrejurările vieţii voastre că Însuşi Domnul şi
Preacurata Sa Maică poartă grijă de tine şi de Teodor. Nu gândi înalt despre
tine însăţi, tu prea mult nu eşti în stare să te ajuţi, sau mai bine zis, deloc nu-ţi
poţi fi de vreun folos: Domnul este Cel care poartă grija fiecărui suflet de om,
dar dacă tu nu vrei să te încrezi în El, ci mai degrabă alegi să-ţi pui nădejdea în
puterile tale de nimic, află că eşti înşelată. Te sfătuiesc: fă răbdare, taci ca şi
cum nu ai şti nimic şi dacă te vei purta astfel, degrabă Domnul va veni şi te va
mângâia. Dar nu, tu vrei ca numaidecât să-ţi pice de undeva mântuirea, dar
vezi tu e o vorbă bătrânească şi înţeleaptă care zice: vrea la rai, dar de păcate
nu se lasă!
Nu aşa! Ci dacă, cu adevărat doreşti să te mântuieşti, rabdă şi aşteaptă
clipa când va veni Mirele sufletului, aminteşte-ţi că fecioarele înţelepte au
ştiut să aştepte până la capăt, în timp ce nebunele nu. Pe când tu ce faci? Dai
pretutindeni din limbă: „Vreau să mă mântuiesc, vreau să mă mântuiesc”, dar
iată că mântuirea nu mai vine odată, iar tu, în loc să o ceri de la Domnul, de la
Preasfânta Lui Maică, de la Plăcuţii lui Dumnezeu, te nădăjduieşti în puterile
tale. Dar zadarnic, de una singură, fără Domnul n-ai să izbândeşti nimic.
Mântuirea sufletului tău e la El, nu la tine. Raiul e al Lui, nu al tău.
De aceea te previn din nou: nu te mai mări în deşert, căci fără harul lui
Dumnezeu, omul e nimic. Roagă-te Maicii Domnului şi sfintelor Mari Muceniţe
Varvara şi Ecaterina şi să ţii minte că Domnul Îşi alege ca slujitori de aproape
4
ai Săi suflete bune, care au credincioşie şi răbdare, iar pe cei de nimic îi aruncă
afară, nu-i primeşte la Sine.
Aşadar, roaba lui Dumnezeu, Anastasia, roagă-te şi mângâie-ţi inima şi
chinurile sufletului cu aceea că Însuşi Domnul doreşte ca tu să te mântuieşti şi
să te nevoieşti pentru sufletul tău, iar pe toate celelalte alungă-le din căpşorul
tău şi doar fă rugăciune, căieşte-te cu lacrimi înaintea Domnului şi aşa îţi vei
găti cu adevărat calea spre El! Maica Domnului şi toţi sfinţii să te întărească.
Amin.
Rugător nevrednic, Ieromonahul Iona, în schimă Petru Pustnicul

44444444444444444444444444444444444

Hristos în mijlocul nostru!

Iubitul meu în Hristos, de Dumnezeu iubitorule Dimitrii!
Binecuvântarea Domnului să fie cu tine! Am primit cu bine scrisoarea ta
şi am văzut gândurile şi doririle inimii tale. Am nădejde la milostivirea
Domnului nostru Iisus Hristos, că EL te va mângâia întru toate şi îţi va păciui
sufletul, şi că va face aceasta nu ca un om care astăzi este şi mâine se duce, ci
ca Dumnezeu, cu mângâiere ce nu se va mai lua niciodată de la noi. Toate
poate El, Bunul şi Preabunul să ţi le dea: discernământ, putere, înţelepciune să
faci întru toate voia Sa cea sfântă şi viaţă pe pământ trăită ca un adevărat fiu
al sfintei Sale Biserici. Multe are El, din preaplin, noi nimicnicii şi sărăcuţii mai
nimic nu avem, fără numai fărâmiturile care cad de la masa Domnului.
Tu îţi doreşti să ne vedem faţă către faţă, dar şi aici să lăsăm să lucreze
voia lui Dumnezeu, o să vină vremea, ai să vezi, acum doar să nu te întristezi ci
întru toate să te linişteşti – cu duhul, cu inima şi cu gândurile. Şi să ştii că toate
se lucrează numai prin voia lui Dumnezeu, iar fără El, nimic!
Rămân întotdeauna rugătorul vostru înaintea Domnului, chiar
dacă sunt nevrednic, Ieromonahul Iona, în schimă Petru Pustnicul, Kiev,
4 noiembrie 1867, Mănăstirea Sfintei Treimi