giannijollys

JEANE RICHARDS

Ra]iunile
inimii

ALCRIS
Romance
 giannijollys

Capitolul 1

Clay Kencade p`[ea repede \n lungul [i \n latul biroului s`u

privat din luxosul apartament de la ultimul etaj al cl`dirii
Kencade. Se opri o clip` s` priveasc` panorama pe care Tifth
Avenue, faimosul bulevard al New York-ului, o oferea cu
[aizeci [i patru de etaje mai jos. Apoi, \[i relu` mersul, enervat.
Cranston \l ]inea pe loc! Nu fusese de-ajuns c` trebuise s`
verifice ore \ntregi atâtea pagini cu cifre – procedur` asupra
c`reia meticulosul s`u contabil insista \nainte de \nceperea
fiec`rui audit, acum \l bloca [i acest Philip Cranston. |l
a[teptase deja o jum`tate de or` \n cursul dimine]ii.
Ap`s` pe butonul interfonului, aruncând o privire rapid`
spre num`rul chiar din acea zi a ziarului Time, unde sub
fotografia lui st`tea scris: „Clay Kencade, milionarul de treizeci
[i [ase de ani – {ansa unei vie]i“. Nu citise articolul, dar vroia
s` spun` autorului c` [ansa n-avea nimic comun cu succesul
lui. Era vorba doar de a [ti s` faci lucrul potrivit la momentul
potrivit, adic` de-a nu rata o ocazie pre]ioas`.
6 JEANE RICHARDS

– Maggie, sun` [i afl` ce naiba s-a \ntâmplat cu Cranston.

– Am sunat deja, domnule K; domnul Cranston e bolnav [i
vor trimite o oarecare doamn` Rogers \n locul lui. Urmeaz` s`
soseasc` imediat.
Aflând c` \n locul lui Cranston va veni o individ`, Clay
Kencade se domoli considerabil. |i pl`ceau femeile. Chiar [i \n
lumea arid` a afacerilor, acestea aduceau o adiere de
prospe]ime. Constatase c`, aproape f`r` excep]ie, femeile de
afaceri pe care le \ntâlnise d`deau dovad` de mult` pasiune,
de o bogat` experien]` [i de competen]`, fiecare \n domeniul
ei. {i apoi, \i pl`cea [i cum ar`tau: atât de [ic [i de feminine,
\ntotdeauna \nv`luite \n mireasma unui parfum delicat [i
scump.
Prefera \ns` ca \ntâlnirile cu partenerele sale de afaceri s`
aib` loc la orele mai târzii ale dup`-amiezii [i s` se
prelungeasc` toat` seara, mai ales dac` interlocutoarea se
dovedea inteligent` [i plin` de farmec. Rogers cam \ntârzia;
probabil \[i f`cea ultimele retu[uri la machiaj sau coafur`.

***

{tia c` \ntârziase, dar nu-i p`sa. Cynthia Rogers st`tea la

biroul ei, cu privirea a]intit` spre telefon. N-avea de gând s`
plece pân` n-o suna medicul pediatru.
– Cindy, iar \]i strici manichiura! strig` Jane de la biroul
al`turat, din sediul Carruthers & Cranston.
RA}IUNILE INIMII 7

– Ah, fir-ar s` fie! |ntr-adev`r, \[i rosese din nou unghia de

la degetul mare. Jamey a f`cut temperatur` azi-noapte; de
diminea]` \i trecuse, dar tot sunt pu]in \ngrijorat`.
– Nu faci altceva decât s` fii \ngrijorat` de când ]i-au venit
pe cap copiii surorii tale; e de-ajuns ca unul din ei s` se
loveasc` la un deget ca s` intri \n panic`.
– Temperatura nu e chiar ca o lovitur` la un deget. M-am
gândit s`-l ]in acas` ast`zi [i s` chem doctorul. Nici n-a[ fi venit
la serviciu decât ca s` iau dosarul Alston, [i-acum, iat`, trebuie
s` merg la acel interviu \n locul lui Cranston.
– De ce nu programezi \ntâlnirea pentru mâine? Dac` te
invit` la dejun?
– Cine?
– Cum, cine? Cum po]i sta aici, rozându-]i unghiile, \n loc
s` fii \n culmea fericirii? {i de ce nu-]i dai cu ruj? Doar ai o
\ntâlnire cu Clay Kencade.
Cindy râse. Jane Bowers era o bun` contabil`, dar mai
pu]in interesat` de [irurile de cifre decât de clien]ii ei \n
persoan` – mai ales cei de gen masculin [i cu venituri
substan]iale.
– E[ti o norocoas`. Mi-a[ dori [i eu s-ajung m`car la o
distan]` de câ]iva pa[i de el.
– Pentru Dumnezeu, de ce? Toat` aten]ia \i era concentrat`
\n \ncercarea de a \ndesa \n map` dosarul Kencade.
– Mai e nevoie s` spun? Toat` lumea e la curent cu
aventurile lui amoroase. {i cred c` ai citit asta... ar`t` spre un
exemplar din „Time“.
– Da, am citit articolul [i [tiu totul despre contul lui de
profit [i pierderi. {ansa a jucat, \ntr-adev`r, un rol important,
8 JEANE RICHARDS

numai c`, \ntr-o bun` zi, poate s` dispar`. Clay Kencade a

riscat mult prea mult. |i f`cea auditul de patru ani [i de multe
ori avusese impresia c` imperiul creat de el se cam cl`tina. Dar
nu discuta despre clien]i nici m`car cu colegii. {tiu c` ]i-ar
prinde bine milioanele acelea ale lui, dar nu e genul care s` se
c`s`toreasc`. |n „Time“ scrie c` e un burlac convins.
– M-a[ mul]umi cu o br`]ar` de diamante sau cu o vacan]`
\n Hawaii, ba chiar cu invita]ia la mas` pe care ]i-o va face ]ie.
Este cu mult deasupra celor mai boga]i clien]i ai no[tri, este
frumos, tân`r...
– Iar tu, Jane, e[ti cea mai... Se \ntrerupse \n mijlocul frazei,
pentru a r`spunde la telefon. Da, domnule doctor Scofield...
Medicul \l putea vedea pe Jamey la ora dou` [i jum`tate.
Cindy calcul` repede: era zece [i un sfert. Dac` termina cu
Kencade cel târziu la unsprezece [i jum`tate putea prinde
trenul de dou`sprezece treizeci spre Connecticut.
Abia când \[i lu` \n grab` mapa, \[i d`du seama c` pantofii
[i pantalonii sport nu prea erau potrivi]i pentru o \ntâlnire de
afaceri, dar poate c` bluza de m`tase va salva aparen]ele. Nici
nu se mai gândi la acest aspect [i fugi s` opreasc` un taxi.
De[i Cynthia mai fusese \n cl`direa Kencade de câteva ori,
nu urcase niciodat` mai sus de etajul al [aizeci [i treilea, unde
se aflau birourile de contabilitate. {i nici nu-l v`zuse personal
pe Clay Kencade. Conform revistei „Lumea financiar`“, era un
vr`jitor \n domeniul finan]elor; conform ziarelor de scandal,
era un playboy; \n fotografii, ar`ta \nalt [i frumos. Pentru ea,
nu \nsemna decât un [ir de cifre pe o declara]ie de profituri [i
pierderi – cifre \ntr-un echilibru destul de precar, dup`
p`rerea ei.
RA}IUNILE INIMII 9

„|ncerc mereu s`-l fac s` \n]eleag`“, \i spunea Cranston,

„dar nu accept` sfaturi cu u[urin]`“.
Ei bine, eu nu sunt aici ca s`-i dau sfaturi, ci doar ca s`
l`murim câteva lucruri \nainte de a \ncepe auditul, se gândi
Cindy \n timp ce liftul o ducea spre apartamentul lui.
– Sunte]i a[teptat`; intra]i, spuse femeia atr`g`toare de la
biroul de recep]ie, zâmbindu-i prietenos.
Cindy era obi[nuit` cu birourile luxoase [i cu \ntâlniri de
afaceri cu directori de companii puternice [i importante, a[a
c` intr` preg`tit` s`-[i deschid` servieta [i s`-[i scoat`
documentele, \n mintea ei prinzând deja contur datele
pertinente pentru argumentare.
Kencade veni zâmbind \n \ntâmpinarea ei [i Cindy ridic`
privirea s`-l salute, numai c`... Nu [tiuse... nu fusese preg`tit`
pentru acel neobi[nuit magnetism, pentru acea energie, acea
for]` pe care \ntreaga lui f`ptur` le emana. Nu, nu e vorba de
[ans`! se gândi ea. Este vorba de o siguran]` [i de o \ncredere
\n sine absolut impresionante cu care provoca, sfid`tor,
\ntregul univers. O \nv`luia o senza]ie atât de senzual` [i de
\mb`t`toare, \ncât pur [i simplu se sperie.
Zâmbetul lui Kencade i se [terse treptat de pe figur`,
v`zând-o: mic`, p`r r`v`[it, pantofi sport – p`rea mai degrab`
descins` direct dintr-un campus universitar. Ce naiba era cu
Carruthers de-i trimiteau o novice?
Cindy \[i d`du seama imediat de gândurile lui, ceea ce o
ajut` s` dep`[easc` starea de moment [i s`-[i recapete
controlul.
– Bun` diminea]a, domnule Kencade. Sunt Cynthia
Rogers, spuse ea preluând ini]iativa, a[a cum proceda
10 JEANE RICHARDS

\ntotdeauna cu noii clien]i care o cotau drept o \ncep`toare.

M` tem c` am \ntârziat pu]in.
– Treizeci [i cinci de minute! {i nici m`car nu folosise acest
timp ca s`-[i acopere pistruii de pe nas cu pu]in` pudr`,
complet` el \n sinea lui. Nu-mi place s` pierd timp.
– V` rog s` m` scuza]i, dar a trebuit s` dau un telefon
urgent. Vocea ei avea o u[oar` urm` de insolen]`, iar ochii
transmiteau cât se poate de limpede mesajul: „Nu m`
intimidezi, Clay Kencade!“ Sper c` nu v-am \ncurcat.
– Ei bine, am o agend` de lucru foarte \nc`rcat`. |l irita
maniera ei neprotocolar` [i sim]ea lipsa lui Cranston. De[i
individul \l re]inea \ntotdeauna ore \n [ir, discutând
argumentele pro [i contra ale celei mai mici mi[c`ri pe plan
financiar, cel pu]in [tia perfect despre ce era vorba, pe când
copila asta... Oft`, apoi \[i d`du seama c` se poart` totu[i
nepoliticos. Lua]i loc, doamn` Rogers. Apreciez foarte mult
faptul c` a]i venit... Ezit` pu]in, gândindu-se cum s` nu par`
foarte dur. Nu am nimic cu dumneavoastr` personal, continu`
el, privindu-i mirat p`rul, o combina]ie ciudat` de castaniu [i
auriu, cu bucle care-i \ncadrau totu[i perfect ovalul fe]ei. Dar
Compania Kencade Enterprises este o afacere destul de
complicat`; avem holdinguri \n diferite ]`ri din lume. O privi
cum \ncuviin]eaz` din cap, apoi continu`. Toate aceste ]`ri au
propriile lor reglement`ri privind comer]ul [i taxele. A[adar,
doar un bun cunosc`tor al dreptului interna]ional poate avea
o privire de ansamblu.
– Desigur.
– Cranston cunoa[te foarte bine afacerile mele [i \mi pare
foarte r`u c` nu este disponibil tocmai \n acest moment, a[
spune crucial.
RA}IUNILE INIMII 11

– Viru[ii ace[tia nu au nici un fel de respect... |mi dau

seama perfect de ceea ce sim]i]i. Domnul Cranston trebuie s`
se \ntoarc` la lucru \ntr-o s`pt`mân`, cel mult dou`. Dac`
prefera]i s`-l a[tepta]i pe dumnealui, putem \nainta o cerere
de prelungire.
– Cred c` ar fi o idee bun`, r`sufl` el u[urat. De[i \i pl`cea
s`-[i respecte programuul [i aceast` \ntârziere ar fi \nsemnat
s`-[i amâne c`l`toria la Londra, totu[i, f`r` Cranston... Mai
privi o dat` amalgamul de nuan]e din p`rul ei decolorat de
soare – un indiciu al faptului c`-[i petrecea mai mult timp
afar` decât studiind registrele contabile. Cred c` a[ prefera
s`-l a[tept pe domnul Cranston. |mi pare r`u c` a]i f`cut
drumul degeaba.
– Nici o problem`; riscurile meseriei. Se ridic`, ezit` pu]in,
apoi \l privi cu o expresie foarte serioas` \n ochii larg deschi[i.
Ar trebui totu[i s` lua]i imediat unele decizii, domnule
Kencade. Inten]iona]i s` renun]a]i la op]iunile pentru
concesion`rile legate de petrolul din Peru? {i... mai sunt apoi
Liniile Maritime Scandinave... Unele contracte ar trebui
\ncheiate \nainte de sfâr[itul semestrului, ca s` nu v` afecteze
la impozite.
O privi mirat, apoi \i f`cu semn s` se a[eze din nou.
– Spune]i-mi un singur lucru, domni[oar`, [i renun]a]i la
aerul acesta inocent! De ce m-a]i indus \n eroare?
– Nu sunt r`spunz`toare pentru presupunerile pe care le
face]i \n ceea ce prive[te calificarea mea, domnule Kencade.
– Ar fi trebuit s` ave]i amabilitatea de a m` informa.
– Dac` a]i avea \ncredere \n Carruthers [i Cranston, nu ar
fi necesar s` v` informez c`, timp de patru ani, am avut
12 JEANE RICHARDS

responsabilitatea de a ]ine \n ordine dosarele dumneavoastr`

[i a redacta documentele finale pentru acest audit [i
declara]iile de impozit. De fapt, \nainte de a se \ntâlni cu
dumneavoastr`, domnul Cranston [i-a f`cut un obicei de a
veni la mine pentru o instruire de o or`.
– |n]eleg... O privi nedumerit, mai degrab` \nduio[at de
zâmbetul acela care o f`cea s` arate ca o adolescent`, mai mult
amuzat decât furios de gre[eala f`cut`. Ei bine, din moment ce
v-a luat treizeci de minute ca s` ajunge]i aici [i \nc` zece
pentru prezentarea scrisorilor de acreditare, continu` el,
aruncând o privire spre ceasul de pe perete, nu ne-a r`mas
prea mult timp la dispozi]ie; n-a]i fi de acord s` m` a[tepta]i
pân` când termin cu urm`toarea \ntâlnire [i apoi am putea
discuta \n timpul prânzului?
– |mi pare r`u, dar nu pot; [i eu am o alt` \ntâlnire.
Oricum, nu ne va lua mult timp. Nu sunt decât câteva
chestiuni de am`nunt pe care doresc s` le supun aten]iei
dumneavoastr`. De exemplu, privi]i aici, spuse ea, sco]ând, pe
m`sur` ce vorbea, câteva documente din serviet`.
Se a[ez` [i el la birou, f`r` nici un chef. Ura acea procedur`
– ura s` se concentreze asupra unor cifre care reprezentau
pentru el concepte abstracte ca „profit“ [i „pierderi“. Pentru
el, importante erau faptele, ac]iunea: falimentul lan]ului de
fabrica]ie de hardware, sau pr`bu[irea unei fabrici de
automobile, care cereau m`suri imediate. S` cumpere, s`
vând`, s` modifice sau s` extind` – acestea erau punctele lui
de interes.
Trebuia s` recunoasc` \ns` c` era bine preg`tit`; tot atât de
meticuloas` ca [i Cranston, dar cu ea se lucra mai relaxat.
RA}IUNILE INIMII 13

Cranston avea tendin]a s` ezite \n ceea ce prive[te op]iunile

de viitor [i se angaja \n discu]ii lungi pentru fiecare specula]ie
financiar`. Cynthia Rogers nu d`dea sfaturi, dar analiza ei
precis` a faptelor importante [i a cifrelor de cost \i l`sa lui
libertatea de-a lua decizii – lucrul acesta \i pl`cea.
– Ei, cred c`, deocamdat`, asta e totul, spuse ea dup` câtva
timp.
– Da, a]i avut materialul foarte bine organizat. O privi
speculativ, dându-[i seama c` era chiar atr`g`toare \n stilul
acela nesofisticat [i plin de prospe]ime pe care-l aborda. Sigur
nu pute]i r`mâne la prânz?
– Nu, \mi pare r`u.
Nici m`car nu se uit` la el cât \[i strânse documentele de
pe mas`. Kencade sim]i un parfum delicat de... pudr` pentru
copii?! Arunc` o privire spre degetele ei – sub]iri, p`tate de
cerneal`, f`r` verighet`; unghia de la un deget mare era roas`
pân` \n carne. Indiferent cât de capabil` p`rea, avea totu[i un
aer de nesiguran]` [i de vulnerabilitate.
– N-a]i \ntârzia prea mult; putem lua masa aici, \n
sufragerie!
– Nu, mul]umesc. Trebuie s` plec. |[i \nchise hot`rât`
servieta [i-i zâmbi. Cred c` toul este \n ordine [i nu va trebui
s` v` mai deranjez decât când aduc documentele la semnat. La
revedere, domnule Kencade. V` urez o zi bun`.
Cyunthia merse normal pân` când trecu de secretar` [i ie[i
din hol, apoi pur [i simplu alerg` pân` la lift. De cine fugea?
se-ntreb` ea, ap`sând pe buton. De fapt, [tia.
De Clay Kencade.
14 JEANE RICHARDS

Fusese luat` prin surprindere de impactul prezen]ei lui

fizice, ca [i de propria ei reac]ie; nu mai sim]ise a[a de la
Dan.
Ei, fii sincer`, Cindy. Dar nu reu[ise s` provoace niciodat`
o emo]ie atât de ciudat`. Când privise \n ochii \ntuneca]i ai lui
Clay Kencade, se sim]ise tulburat` \ntr-un mod straniu [i
dezorientat`. Din fericire, reu[ise s`-[i ascund` reac]ia. De
fapt, era obi[nuit` cu clien]ii care, v`zând-o pentru prima
dat`, asociau \n mod invariabil \nf`]i[area ei tinereasc`,
adolescentin`, cu lipsa de competen]`. Atunci \[i lua un aer
serios, \ncântat` s` le demonstreze contrariul! Aceea[i
strategie o salvase [i acum: bilan]urile contabile \i limpeziser`
gândurile [i-i potoliser` tremurul mâinilor [i al vocii.
{i invitat` la mas`... Dorea atât de mult s` fie cu el, s`-l
cunoasc` – o dorin]` care o contraria [i contrazicea hot`rârea
ei ferm` de a nu mai \ncepe o rela]ie cu vreun b`rbat. Rela]ie
cu un b`rbat? Doar luase masa adesea cu o mul]ime de clien]i
sau asocia]i, a[a c`, de ce un dejun cu Kencade ar fi diferit?
{i totu[i, [tia c` ar fi. Sim]ea clar o team`, dar \ncerc` s` se
lini[teasc` spunându-[i c`, \n curând, Cranston se va \ntoarce
[i va prelua dosarul, a[a c` era foarte probabil c` nu va mai
avea ocazia s`-l \ntâlneasc` pe Kencade, ceea ce era o u[urare
pentru ea.
Puse cap`t acestor gânduri [i se concentr` asupra
problemelor mai urgente. Poate c` Jane avea dreptate; poate
c`-[i f`cea griji inutile \n privin]a celor trei copii de care
r`spundea de la moartea surorii ei Claire, cu mai bine de un
an \n urm`. Teri, feti]a, era doar un bebelu[; acum, avea
RA}IUNILE INIMII 15

aproape trei ani, iar fra]ii ei, Johnny [i Jamey, aveau nou` [i
respectiv cinci ani. Cre[teau repede, iar ea f`cea fa]` din ce \n
ce mai greu.
Era con[tient` c`-[i f`cea prea multe griji, dar nu putea
altfel. {i-ar fi dorit s` fie o mam` minunat` [i total relaxat`, a[a
cum fusese Claire, cel pu]in pân` \n cele câteva luni
\ngrozitoare dinaintea mor]ii.
|n timpul c`l`toriei cu taxiul, Cindy se gândi din nou la
Claire. Oare boala ei fusese cauzat` de stres? Este posibil s` fi
existat unele tulbur`ri de ordin emo]ional [i \nainte, dar nu a
existat un indiciu clar al bolii decât la trei luni de la accidentul
fatal de ma[in` al so]ului ei. Moartea acestuia fusese un [oc
dublu pentru ea: accidentul nu se petrecuse \n California,
unde \i spusese c` merge \n c`l`torie de afaceri, ci \n
Pennsylvania, unde era \nso]it de frumoasa lui secretar`.
Chiar [i pentru Cindy fusese un [oc; considerase
\ntotdeauna c`s`toria surorii ei cu John Atwood ca fiind
fericit` [i trainic`, de[i \i vizitase destul de rar. Pe-atunci, era
complet absorbit` de propria ei existen]` \mplinit`: fericit` \n
micul ei apartament din Manhattan, fericit` pentru cariera ei
\n plin` ascensiune, \ndr`gostit` [i fericit` al`turi de Dan,
logodnicul ei.
– Doar n-ai de gând s` iei copiii! exclamase acesta, ajutând-o
s` \ndeplineasc` toate formalit`]ile legale.
– Ba da, normal. Cine altcineva?
|n nici un caz p`rin]ii ei, care-[i vânduser` \n urm` cu cinci
ani casa din Bronx [i se mutaser` \ntr-un centru pentru
pensionari din Phoenix, Arizona, unde clima era mai bun`
pentru artrita mamei ei.
16 JEANE RICHARDS

|n nici un caz Jerry, fratele ei mai mic, aflat \n ultimul an de

studii \n California.
|n nici un caz socrii lui Claire, care nu manifestaser` prea
mare interes nici pentru fiul lor, cu atât mai pu]in pentru cei
trei nepo]i.
„Vrem s` ajut`m“, spuse mama lui John; „am putea lua
eventual feti]a dar, la vârsta noastr`... \n nici un caz n-a[ mai
face fa]` s` cresc un b`iat...“
– Vezi [i tu c` trebuie s`-i iau eu, \i spusese lui Dan.
– Da... fusese el de acord. {i chiar o ajutase mult,
recuno[tea Cindy, coborând din taxi [i fugind spre gara
aglomerat`. O ajutase s` se mute din apartamentul ei \n casa
lui Claire din Greenwich, Connecticut, astfel \ncât copiii s` nu
fie disloca]i din mediul lor; petrecuse chiar multe weekenduri
\mpreun` cu ei, luând b`ie]ii la plimb`ri cu barca sau jucându-se
\mpreun` \n curte – o f`cuse bucuros, timp de [ase luni. Apoi,
renun]ase.
„Copiii ace[tia mi te-au luat de tot“, \i spusese el, [i avea
dreptate! \[i continu` ea gândul, urcându-se \n tren. Nu-[i mai
petrecea serile mergând cu el la teatru, la restaurant, sau
dansând \n diferite localuri pân` diminea]a, nu mai aveau
aceea[i intimitate ca \n micul ei apartament... Poate c`, dac`
n-ar fi amânat c`s`toria... sau, dac` n-ar fi fost atât de ocupat`
la serviciu...
Poate, \ns`, era mai bine a[a; de[i fusese convins` c`-l
iubise pe Dan, acum nici m`car nu-i mai sim]ea lipsa. Mai mult
le lipsea b`ie]ilor, care resim]iser` plecarea lui ca pe o a doua
p`r`sire.
RA}IUNILE INIMII 17

Cindy oft` din nou. Via]a nu \nsemna numai joc [i citit de

pove[ti [i r`sf`]; sim]ea acut r`spunderea pe care [i-o asumase
pentru cei trei copii. |ncerca s` le organizeze existen]a cu
maximum de grij` [i disciplin`, numai c` nu era atât de simplu
ca \n cazul registrelor ei contabile \n care se descurca f`r` nici
un efort cu milioanele de dolari din bilan]urile contabile,
având convingerea c` fiecare cifr` este corect`. |n rela]ia cu
copiii, \i lipsea aceast` \ncredere \n sine: nu-l l`sase pe Johnny
s` joace fotbal, considerând c` e prea periculos; acum \[i
d`duse acordul \n scris pentru antrenamente de baseball [i
b`iatul era entuziasmat, dar ea nu [tia dac` nu cumva ar fi
trebuit s-a[tepte pân` când \[i mai \mbun`t`]ea nota la
matematic`; de asemenea, se sim]ea vinovat` c`-l l`sase singur
acas` pe Jamey [i acum venea mai devreme de la serviciu, dar,
pe de alt` parte, nu era sigur` c` nu exagerase cu aceste
m`suri de precau]ie.
Cum nu-i pl`cea s` piard` timpul cât dura c`l`toria cu
trenul, Cindy scoase din serviet` câteva documente. Citind
notele f`cute pe marginea paginilor, sim]i din nou acea
inexplicabil` emo]ie.
 Capitolul 2

– B`ie]elul acesta e cât se poate de s`n`tos, spuse doctorul

Scofield. Jamey, e[ti sigur c` n-a fost o tentativ` de chiul?
– Cindy nu m-a l`sat s` merg; eu a[ fi vrut, fiindc` azi era
programat` o plimbare \n parc. Ai v`zut, n-am plâns!
– Dar nici nu ]i-am f`cut injec]ie!
– Totu[i, voi primi un balon?
– Jamey! protest` Cindy, \ncercând zadarnic s`-i aranjeze
p`rul blond rebel.
Doctorul Scofield râse [i-l trimise pe Jamey la asistent`,
pentru a-[i lua balonul, apoi se-ntoarse binevoitor spre Cindy.
– Diagnosticul este: m`tu[` exagerat`.
Cindy zâmbi oarecum jenat` [i-i mul]umi. Se s`turase s` i
se tot repete c`-[i face prea multe griji; nu vroia decât s`
procedeze a[a cum ar fi procedat Claire...
– Cindy, ne oprim s` mânc`m un hamburger? \ntreb`
Jamey, \n drum spre cas`, \n vechea furgonet` a lui Claire.
RA}IUNILE INIMII 19

– |n nici un caz! Ai uitat c` disear` mergem s` mânc`m

pizza? Acum trebuie s-ajungem repede acas`, ca s` poat` pleca
doamna Stewart.
Doamna Stewart, menajera intern`, \[i petrecea
\ntotdeauna sfâr[itul de s`pt`mân` cu sora ei, \n ora[.
„Dar weekendurile tale?“ o \ntrebase Jane. „Nu-n]eleg cum
supor]i s` stai atât de retras`“.
Retras`? Mergea cu copiii la tot felul de activit`]i [i o f`cea
mereu cu pl`cere. {i de fiecare dat` când intra \n cas`,
torentul de dragoste pe care copiii \l rev`rsau zgomotos
asupra ei compensa toat` oboseala pe care inevitabil o sim]ea
uneori. Ca [i acum, de altfel: nici nu intr` bine [i Johnny
alerg` spre ea, ar`tându-i cu mândrie lucrarea la matematic`
pentru care primise o not` mult mai mare decât de obicei, iar
micu]a Teri, f`cându-[i loc \ntre ei, se c`]`r` \n bra]ele lui
Cindy, punându-i \n pericol \mbr`c`mintea cu acadeaua
lipicioas` pe care o agita \n toate direc]iile.
O conduser` to]i patru pe doamna Stewart la gar` cu
ma[ina, apoi se-ntoarser` s` termine de f`cut cur`]enie.
Doamna Stewart reu[ea s` men]in` parterul casei \n perfect`
ordine, dar era prea mult pentru o singur` persoan` s` se
ocupe [i de cele cinci dormitoare, cu b`ile respective.
|ntotdeauna Cindy considerase c` locuin]a aceea era prea
mare. Din fericire, existase asigurarea ipotecar` a cumnatului
ei, astfel \ncât casa putuse fi p`strat`.
Dar, chiar a[a, nu era u[or. Trebuia pl`tite taxe, cheltuieli
de \ntre]inere, salariul menajerei, [coala copiilor, f`r` a mai
pune la socoteal` banii necesari pentru mâncare [i
20 JEANE RICHARDS

\mbr`c`minte. Bunicii din ambele p`r]i se oferiser` s` ajute,

dar Cindy \i convinsese c` se va descurca numai cu asigurarea
pe via]` a lui John [i cu pensia social`. Totu[i, o mare parte
din banii proveni]i din asigurarea lui John fuseser` cheltui]i cu
boala lui Claire, iar Cindy depusese restul pentru anii de
colegiu ai copiilor. Salariul [i pensia social` nu erau de-ajuns,
a[a c` apel` la economiile ei. Tot nu vroia s` recurg` la ajutor;
trebuia s` se bazeze pe propriile ei resurse – dar era
\ngrijorat`. Hot`râse c` era bine ca b`ie]ii s` nu schimbe,
deocamdat`, profesorii [i colegii, dar era foarte posibil ca,
\ncepând cu anul urm`tor, s` fie nevoit` s`-i mute de la [coala
particular` la care \nv`]au, se gândi ea \n timp ce cur`]a b`ile
cu „ajutorul“ lui Teri, \l supraveghea pe Johnny care d`dea cu
aspiratorul \n dormitoare [i insista pe lâng` Jamey s` strâng`
toate juc`riile \mpr`[tiate.

***

Cindy adora prim`vara \n Greenwich: explozia de verde cu

care pomii se trezeau la via]`; zilele \nsorite \n care speran]a
p`rea c` plute[te \n aer, parfumul florilor. Trase cu putere \n
piept mirosul de iarb` reav`n` pe terenul de baseball unde
venise pentru antrenamentele lui Johnny \n cadrul Ligii
Juniorilor.
Se p`rea c` era singurul p`rinte ce-[i \nso]ea copilul.
Antrenorul, un b`rbat \nalt [i frumos c`ruia toat` lumea \i
RA}IUNILE INIMII 21

spunea Steve avea destul` b`taie de cap ca s` alinieze b`ie]ii,

]ipând \n acela[i timp la propriul lui fiu care se juca \n
apropiere cu al]i b`ie]i.
– Se pare c`-i lipse[te Lem, se adres` so]ia lui Steve lui Cindy.
– Cine e Lem?
– Asistent de antrenor, dar [i-a rupt piciorul [i e
indisponibil pe toat` durata sezonului. Dar nu m-am
prezentat: sunt Marcy Prescott.
– Cindy Rogers. Pot ajuta \n vreun fel?
Oferta lui Cindy se dovedi o adev`rat` u[urare pentru
Marcy care, \ns`rcinat` fiind, obosise deja s` m`soare b`ie]ii.
La fel de mult pre]uise [i Steve ajutorul ei la antrenamentul
propriu-zis. |ncet-\ncet, Cindy, care avusese de multe ori
ocazia s` joace baseball cu fratele ei, devenise asistenta
antrenorului. Nici ea nu [tia bine cum se \ntâmplase –
probabil, pentru c` Steve era prea tracasat [i Marcy prea
\ns`rcinat` – dar, nici nu mai avea importan]` [i-i prindea
chiar bine, din moment ce astfel putea fi lâng` Johnny.

***

Concediul medical al lui Philip Cranston se prelungise mai

mult decât era de a[teptat, astfel \ncât, \ntr-o luni diminea]`,
Cindy merse \mpreun` cu echipa ei de audit \n cl`direa
Kencade, unde \ncepur` lucrul \n aripa care le fusese
rezervat` temporar.
22 JEANE RICHARDS

|n urm`toarea zi dup`-amiaz` târziu, Cindy st`tea \n

picioare \n spatele lui Ted Barister, privind pe deasupra
um`rului acestuia cifrele de pe ecranul calculatorului. |n
ultimul trimestru ac]iunile crescuser` cu mai mult de zece la
sut` [i mintea ei ordonat` de contabil era cam speriat` \n fa]a
multitudinii de op]iuni de afaceri care puteau fi preluate – de
la nave la c`zi de baie.
„Time“ \l numise pe Kencade „\ntreprinz`tor str`lucit“, pe
când publica]ia „Lumea afacerilor“ \l etichetase drept un
„gunoier care tr`ia din e[ecurile altora“.
Cindy vedea o oarecare l`comie \n toat` acea grab` de a
\n[f`ca orice afacere care d`dea semne c` se clatin`. Se aplec`
s` noteze ceva pe o foaie, când deveni con[tient` de o clip` de
lini[te nefireasc`, urmat` de o u[oar` rumoare [i, ridicându-[i
privirea, \n]elese motivul: Clay Kencade \n persoan` se afla
acolo!
Era probabil prima dat` când pre[edintele coorpora]iei se
afla \n departamentul contabilitate pentru c`, de patru ani de
când f`cea ea parte din echipa lui Cranston [i lucrase aici \n
etape de câteva s`pt`mâni, nu-l v`zuse niciodat`.
Directoarea biroului veni spre el, dar Kencade o opri cu un
semn al mâinii [i merse drept la Cindy. Aceasta sim]i c` nu mai
poate s` respire [i ame]e[te, dar se str`dui s` p`streze o
aparen]` de calm.
– Bun` ziua, domnule Kencade.
– Bun` ziua, doamn` Rogers. Cum merg lucrurile?
Zâmbetul lui era plin de c`ldur` [i amabilitate. Cum putea
fi atât de relaxat? O enerva calmul lui, comparativ cu propria
RA}IUNILE INIMII 23

ei stare de cumplit` agita]ie pe care \ncerca zadarnic s-o

\n`bu[e. Ce naiba era cu ea? |l v`zu salutându-l pe Ted cu o
u[oar` \nclinare a capului, iar acesta bâlbâi o scuz` [i plec`,
l`sându-i singuri – atât cât puteau fi singuri \n acel birou \n
care lucrau atât de multe persoane.
– Sper c` nu au ap`rut probleme?
– Oh, nu, spuse ea repede dându-[i seama c` nu
r`spunsese la prima lui \ntrebare. Totul merge bine, pân`
acum.
– Bun! E aproape ora de terminare a programului [i
vroiam s` v` invit s` lu`m cina \mpreun`.
– ~`... Era ultimul lucru la care se a[teptase [i, pe lâng`
faptul c` se sim]ea foarte \ncurcat`, constat` cu surprindere
c`-i p`rea extrem de r`u c` trebuia s` refuze. |mi pare r`u, am
o \ntâlnire pe linie de serviciu.
– Atunci, poate mâine la prânz
– M` scuza]i, dar... Se opri, dându-[i seama c` era unul din
cei mai importan]i clien]i ai lor. Dorea]i s` discut`m ceva?
– Nu, era o rug`minte, nu un ordin.
– Nu m-am gândit... adic`, n-am fost... La naiba! Parc` era
o [col`ri]` care ro[ea. Vreau s` spun c` mâine avem [edin]a
obi[nuit` cu personalul... Deoarece domnul Cranston \nc`
lipse[te, am promis s` rev`d unele materiale.
– |n]eleg. Ei, nu vreau s`-]i \ncurc programul atât de
\nc`rcat; l`s`m pe alt` dat`. Se-ntoarse brusc [i plec`.
Cindy \l privi, cuprins` de dezam`gire. Poate ar fi putut, \n
seara aceasta... Fir-ar s` fie, era asistent` de antrenor acum –
trebuia s` fie acolo. {i dac` n-ar fi mers, cum ajungea Johnny
24 JEANE RICHARDS

la antrenament? Hot`râse c` va respecta \ntotdeauna

programul copiilor. Parc` [i-ar fi dorit... nu, nu s` nu aib`
copiii, pentru c`-i iubea enorm, dar... m`car pu]in din
libertatea de alt`dat`, când n-avea nici o grab` s-ajung` acas`,
sau putea r`mâne oricât la un cocteil, explora un nou
sentiment, s` cunoasc` bine pe cineva...
– Cindy, uit`-te pu]in aici!
Vocea lui Ted, pe care nici nu-l observase când se \ntorsese
la biroul lui, o f`cu s` tresar`. Privi pe ecranul calculatorului,
dar gândul ei mai z`bovea \nc` la b`rbatul care tocmai
plecase. O invitase de dou` ori! Pe de alt` parte, Jane, care
citea ziarele de scandal, prev`zuse aceast` invita]ie [i o
prevenise c` aventurile lui amoroase concurau \n num`r [i
diversitate cu afacerile, abilitatea lui \n ambele domenii fiind
remarcabil`. Era [tiut, de asemenea, c` rela]iile lui cu femeile
erau de scurt` durat`.

***

Clay Kencade ridic` din umeri [i urc` \n liftul privat, spre

apartamentul s`u. Ei, asta era! Cert este c` nu [i-o mai putuse
scoate din minte de când plecase din biroul lui, \n acea vineri
diminea]`, de[i nu-[i explica de ce. Nu-[i explica nici de ce,
când o v`zuse acum, sim]ise o timiditate pe care n-o mai
avusese \n rela]iile cu femeile de când avea, probabil,
paisprezece ani.
RA}IUNILE INIMII 25

Zâmbi, amintindu-[i de vara \n care-[i cunoscuse cele trei

surori vitrege \n compania c`rora, cele câteva luni de vacan]`
petrecute \n mod obligatoriu cu mama lui [i cel de-al treilea
so] al acesteia, deveniser` suportabile. Dac` tat`lui s`u vitreg,
un b`rbat mereu nemul]umit [i \mbufnat, \i displ`cea
prezen]a lui tot atât de mult ca aceea a propriilor fiice,
acestea, \n schimb, pur [i simplu \l adorau, ceea ce [i pentru
el constituia o mare schimbare fa]` de existen]a spartan` din
casa tat`lui s`u, \n timpul [colii. Clay le spunea f`r` ocoli[uri
dac` le venea bine sau nu cu o anumit` \mbr`c`minte, le
d`dea sfaturi \n privin]a altor b`ie]i, le \nso]ea \n diverse
locuri [i le repara usc`toarele de p`r sau orice altceva ce se
defecta, iar ele \l \nv`]au primii pa[i \n dans, ca [i \n universul
complicat al femeilor, \ncepând cu primele \ntâlniri. Chiar [i
acum, dup` mai mult de dou`zeci de ani [i dup` \nc` doi ta]i
vitregi, Clay r`m`sese la fel de apropiat de ele [i nu uitase
niciodat` afec]iunea lor. De asemenea, niciodat` de-atunci nu
se mai sim]ise intimidat \n prezen]a unei femei. Exceptând...
Ce avea Cynthia Rogers \mpotriva lui?
Privirea aceea, oarecum sfid`toare...
|n definitiv, de ce i-ar fi p`sat?
Pentru c` avea ceva deosebit.
– Domnule K, spuse Maggie, intrând cu un teanc de hârtii,
de ce nu mi-a]i spus c-a]i venit?
– Abia am intrat.
– Sper c` r`mâne]i câteva minute; ar trebui clarificate
unele probleme.
26 JEANE RICHARDS

Maggie, o femeie \nalt` [i foarte cochet` care, \n ciuda

coafurii perfecte [i a taiorului Dior purtat cu elegan]`, era o
bunic` de cincizeci de ani care f`cea pr`jituri [i citea pove[ti,
scoase câteva dosare [i se a[ez` la birou, preg`tit` s` fac`
câteva \nsemn`ri.
– La dispozi]ia ta, doamn`. Clay se a[ez` resemnat \n fa]a
ei privind-o atent, dar gândindu-se \nc` la femeia cu p`rul cam
ciufulit [i \n dou` nuan]e [i care manifesta o predispozi]ie
spre \ntâlniri de afaceri.
– Lan]ul! Landover a respins oferta dumneavoastr`.
– M`-ntreb de ce... „Oare chiar avea o \ntâlnire sau a fost
doar un pretext?“
– Vre]i s` oferi]i mai mult?
– La naiba, ce rost are? „Dac` nu m` place [i nu m`
consider` atr`g`tor, de ce s`-mi pese?“
– Foarte bine. Ar putea lua \n considera]ie totu[i oferta
dumneavoastr` dac` nu mai primesc o alta.
– O alt` ofert`? Crezi c` e implicat` \n vreo rela]ie? De ce
nu-i d`dea lini[te acest gând?
– Cine?
– Cynthia Rogers.
– Cynthia... \l privi cu ochi mira]i. Despre ce vorbe[ti?
– Despre acea contabil` pe care Caruthers mi-a trimis-o...
Este o persoan` foarte ocupat`...
– Da?
– |ntotdeauna are câte o \ntâlnire de serviciu.
– Vorbe[ti despre doamna aceea care a avut neru[inarea –
mai degrab` curajul – s` refuze una din acele invita]ii pe care
le faci sub impulsul momentului?
RA}IUNILE INIMII 27

– Impulsul... Oh, Maggie.

– Exact, domnule K. Nu neg c` exist` o list` lung` de
persoane care abia a[teapt` cel mai mic semn din partea ta.
– Ah, \nceteaz`!
– Dar este posibil s` fie câteva, continu` ea netulburat`,
care prefer` s` fie anun]ate din timp... s` se preg`teasc`
pentru marele eveniment, sau poate s`-[i replanifice agenda.
– Bine, bine, am \n]eles. Recunoscu faptul c` era o
persoan` impulsiv` [i c` rareori f`cea planuri.
– S` trecem acum la uzina din Denver.
– Simple rapoarte; po]i scrie orice pe hârtie. Trebuie s` v`d
uzina; programeaz`-mi o \ntâlnire. Ba nu, prefer s`-i iau prin
surprindere.
– Ah, mai e ceva; au sunat de la revista „Fortune“ [i vor un
interviu.
– Doar [tii c` nu dau interviuri.
– Cred c` e timpul s` \ncepi s` dai, altfel vor scrie to]i
ce-[i \nchipuie. De exemplu, „Lumea afacerilor“ te consider`
un vultur care profit` de cei \n pericol de a r`mâne f`r` slujb`.
– Prostii!
– Nu e chiar a[a! Nu se scrie niciodat` nici un cuvânt
despre cum \i salvezi luându-i ca parteneri, sau numindu-i \n
posturi de manager, sau dându-le prime – asta, pe lâng`
faptul c` le salvezi afacerea pe care n-au [tiut s-o conduc`.
– Maggie, \]i cre[te tensiunea!
– Am s` dau eu \ns`mi un interviu. Dac` tu nu te aperi...
– Calmeaz`-te. Se aplec` [i o s`rut` pe obraz. F`r`
interviuri. Treaba noastr` este s` avem grij` de afacerea
noastr`. Ceilal]i, n-au decât s` vorbeasc`!
28 JEANE RICHARDS

– Apropo de vorbe! Se vede c` nu cite[ti ce se scrie despre

tine. Revista de scandal „Personalit`]i“ pretinde c` umbli dup`
femei [i c` apoi le p`r`se[ti. I-a[ spune eu acelui redactor cine
urm`re[te pe cine! Dumnezeule! Toate acele femei care nu
mai [tiu ce s` fac` pentru a te prinde \n plas`...
Soneria interfonului de pe biroul lui o \ntrerupse. Ca
r`spuns la privirea ei \ntreb`toare, Clay ap`s` pe butonul care
f`cea posibil ca vocea interlocutorului s`u s` se aud` tare. Era
o voce de femeie, cu inflexiuni pasionale.
– Iubitule, Maggie nu e \n anticamer`, a[a c` am ap`sat pe
butonul `sta s` v`d dac` nu cumva e[ti \n biroul t`u. E[ti singur?
– ~`... da... cu Maggie.
– Te rog, l`s`-m` s` intru. Nu-mi place s` vorbesc \n
ma[in`ria asta.
Maggie deschise u[a [i o individ` \mbr`cat` \n m`tase [i
gabardin` [i emanând o arom` puternic` de „Obsesie“ trecu
pe lâng` ea, salutând-o cu o u[oar` \nclinare a capului,
repezindu-se pur [i simplu spre Clay.
– Clay, iubitule, s` nu-mi spui c` e[ti ocupat! Am un plan
fantastic: cina – m` gândeam la acela[i loc unde m-ai dus cu o
lun` \n urm`, apoi, dac` e[ti foarte, foarte bun...
Maggie \l privi cu \n]eles, apoi ie[i din birou.

***

La ora patru [i jum`tate, Cindy se strecur` \ntr-un taxi,

\ncercând s`-ncap` [i ceilal]i trei colegi care aveau drum
RA}IUNILE INIMII 29

comun pân` la gar`. Dac` prindea trenul de cinci f`r` un sfert,

reu[ea s-ajung` la [ase cu copiii la antrenamentul lui Johnny.
Numai c` era o or` de maxim` aglomera]ie [i taxiul abia putea
\nainta.
|ncerc` totu[i s` se relaxeze, privind involuntar spre masa
de oameni care ie[ea din cl`direa Kencade; printre ei – \nsu[i
Clay Kencade, la bra] cu o femeie extrem de frumoas`.
Femeia mergea \ncet, leg`nându-[i [oldurile [i vorbea –
spunea probabil ceva ce-l interesa pe Clay, deoarece acesta
p`rea complet absorbit de ceea ce asculta.
|i trebuise mai pu]in de-o or` ca s-o \nlocuiasc` la cin`. |i
p`rea bine c`-l refuzase; \i p`rea bine, de asemenea, când
taxiul \i dep`[i. |ndat`, \[i d`du seama c` imaginea lor \i
persista \n minte: un b`rbat [i o femeie ferici]i c` se afl` unul
lâng` cel`lalt.
Pentru ea, asta nu \nsemna nimic. Absolut nimic!
 Capitolul 3

Dup` câteva zile, când cobor\ dintr-un taxi, Clay o v`zu pe

Cynthia care tocmai ie[ea din cl`direa companiei lui. R`mase
câteva clipe pe trotuar, privind-o cum p`[e[te hot`rât, cu
capul seme] [i umerii drep]i, unduindu-[i trupul pe
picioarele zvelte, f`r` a p`rea deloc con[tient` de privirile
admiratoare \ndreptate spre ea. Se mi[ca repede [i u[or, cu o
gra]ie natural`, nestudiat`, iar fiecare gest al ei tr`da energie
[i dragoste de via]`.
Când disp`ru din raza lui vizual`, Clay intr` \n cl`dire,
u[or stânjenit. Se surprindea mereu privind-o sau c`utând-o
din priviri pe strad`, pe culoarele dintre birouri, când venea la
lucru, \n pauza de mas`, la terminarea programului. N-o mai
invitase de-atunci [i nu [tia de ce. N-avea nici o leg`tur` cu
ceea ce insinuase Maggie – c` era singura femeie care-l
refuzase. Nici nu era adev`rat.
Sau era? se-ntreb` el, urcând \n lift. La naiba, nu-[i amintea.
Se pare c` nici nu contase vreodat`.
De ce ar conta acum?
RA}IUNILE INIMII 31

O v`zuse o dat` la cafeneaua de la parter cu un alt angajat

de la contabilitate; când \[i ridicase privirea spre acel individ,
ochii \i str`luceau puternic [i discutau [i râdeau, p`rând
amândoi c` se simt atât de bine! Sim]ise o invidie ira]ional`.
Ce nebunie! N-o cuno[tea aproape deloc, tot a[a cum nici ea
nu-l cuno[tea. Totu[i, de ce-l refuzase? De ambele d`]i la fel
de categoric [i de politicos. „Ei bine, voi reglementa aceast`
situa]ie!“ \[i spuse el hot`rât, intrând \n birou.
– Maggie, scrie te rog o scrisoare.
Din ce \n ce mai amuzat`, Maggie scrise invita]ia cu caracter
semioficial:
„Domnul Clay Kencade are pl`cerea de a invita pe doamna
Cynthia Rogers \n ziua [i la ora pe care aceasta le va decide. V`
rog sa bifa]i varianta care v` convine:
Cina, sâmb`t` 14 aprilie, ora 19.00
Mic dejun, duminic` 15 aprilie, ora 10.00
Prânz, luni 16 aprilie, ora 12.00....“
Lista nu se oprea aici.

***

Cindy intr` \n magazin cu un pas hot`rât, dar gândurile \i

fugeau de la un subiect la altul: ziua de na[tere a lui Teri,
din]ii lui Johnny, bugetul ei [i... un b`rbat numit Sam
Alexander.
Alese pentru Teri o trus` de juc`rie de machiaj, un puzzle
[i dou` c`r]i de colorat – dou`, ca s`-i dea una [i lui Jamey.
32 JEANE RICHARDS

Pentru c` era cea mai mic` [i b`ie]ii cedau \n fa]a ei, Teri
devenise cam egoist`; poate c-ar trebui integrat` \ntr-un grup
de copii de vârsta ei, dar deocamdat`, costul unei gr`dini]e
era inaccesibil
Lui Johnny \i trebuia aparat dentar – trei mii de dolari, din
care doar jum`tate era suportat de asigur`ri.
Sam Alexander – b`rbatul care intr` \n lift când ea ie[i. |l
mai v`zuse mai demult [i-l cuno[tea oarecum. Era principalul
proprietar [i directorul financiar al unei companii de hârtie [i
declarase faliment cu aproximativ o lun` \n urm`. Era unul
din clien]ii Companiei Carruthers [i Cranston [i Philip
Cranston o trimisese pe ea s` \ntocmeasc` actele. Lui Cindy
nu-i pl`cuse deloc ceea ce v`zuse.
– Se pare c` s-a umblat la cifre, \i spusese ea lui Cranston.
E ca [i cum cineva ar deturna profiturile; probabil le \ngroap`
undeva \n vreun cont la o banc` elve]ian`.
– Fii atent`, draga mea! o prevenise Cranston. Nu suntem
detectivi; treaba noastr` este doar s` lucr`m cu cifrele pe care
clien]ii no[tri ni le furnizeaz`.
F`cuse a[a cum fusese sf`tuit`, dar oarecum \mpotriva
voin]ei ei. {i n-avea deloc \ncredere \n Sam Alexander. Dar
poate c` nici nu s-ar fi gândit la el, dac` nu l-ar fi \ntâlnit din
nou, de data aceasta chiar \n Compania Kencade.
„Fac pariu c`-ncearc` s`-[i plaseze fabrica de hârtie
care nu mai face doi bani, Companiei Kencade“, gândi ea
din ce \n ce mai convins`, \napoindu-se la serviciu. {i avea
[anse s` reu[easc`, având \n vedere stilul de lucru al lui
RA}IUNILE INIMII 33

Clay. Hot`rât lucru, acest om era o enigm` pentru ea; nu

numai c` prelua firme aflate \n pragul dezastrului, dar
câteodat` forma parteneriate chiar cu aceia care le
aduseser` \n stare de faliment. Pân` acum, fusese
incredibil de norocos, dar, cu un om ca Sam Alexander...
Ar trebui s`-l avertizeze.
{i cum s-o fac`? S`-i spun` a[a, din senin. „{ti]i, l-am v`zut
pe acest individ urcând cu liftul [i m-am gândit c` ve]i \ncheia
o afacere cu el [i... tipul nu e de \ncredere?“ S-ar face pur [i
simplu de râs. {i, \n definitiv, ce conta un m`r stricat \n co[ul
cu firme de]inute de Kancade? Cât despre acesta, era convins`
c` [tie s`-[i poarte singur de grij`. Cu toate c`... dincolo de
toat` puterea lui, acea \ncredere nem`surat` pe care o avea \n
oameni \l f`cea vulnerabil.
|nc` o mai preocupa acest gând când ajunse la biroul ei [i
v`zu plicul care-i era adresat.
Invita]ia era cu totul diferit`: inteligent` [i nostim`, \i
d`dea posibilitatea s` aleag` dintre... zece variante. O astfel de
invita]ie din partea unui b`rbat cum era Clay Kencade! O f`cea
s` se simt` deosebit`!
„Fii atent`, Cindy!“ De fapt, nici nu avea timp pentru o
rela]ie sentimental` [i... ce importan]` avea o cin`?
|ncepu s` scrie r`spunsul:
„Doamna Cynthia Rogers accept` cu pl`cere amabila
invita]ie a domnului Kencade...“ [i, când Clay o sun` s`-ntrebe
de unde s-o ia, propuse s` se \ntâlneasc` la [ase [i jum`tate
chiar \n holul cl`dirii.
34 JEANE RICHARDS

***

Pl`cerea pe care Clay o sim]i v`zând-o pe Cindy a[teptând

\l surprinse; se temuse s` nu se r`zgândeasc`.
O privi, \nainte ca ea s`-l observe: rochia maro, f`r`
mâneci, \i punea \n eviden]` silueta, iar [li]ul ce l`sa s` se vad`
o parte din piciorul sub]ire, frumos, era o provocare la visare.
Rezervase o mas` la Ritz, dar când ea \l privi, zâmbindu-i,
se r`zgândi; brusc, nu mai vroia s-o \mpart` cu nimeni.
A[adar, Cindy constat` mirat` c` taxiul \n care se aflau se-ndrepta
spre o zon` de locuin]e [i opri \n fa]a uneia din acestea: un
bloc vechi, bine \ntre]inut, cu aspect sobru [i simplu.
– Am \n]eles c` mergem s` cin`m, spuse ea dup` ce
coborâr` din ma[in`.
– Asta [i facem.
– Aici?
– Mâncarea e foarte bun`, e lini[te [i o atmosfer` pl`cut`,
maestrul buc`tar e excelent...
– Cine este?
Clay b`tu din c`lcâie [i se \nclin`, zâmbind.
– Dumneavoastr`? Nu se poate... nu... Mai privi o dat`
locuin]a – \n nici un caz \n casa \n care [i-ar fi \nchipuit c`
locuie[te un om ca el. Nu cred c`... Totu[i, a[ prefera s`
mergem... la un restaurant.
RA}IUNILE INIMII 35

– De ce nu spune]i exact ce gândi]i?

– Tocmai am spus!
– Din privire, s-a \n]eles cu totul altceva, ceva de genul
„Uite ce e, n-am nici un chef s` fiu singur` cu tine \ntr-un
apartament – mai ales când am citit ce se scrie despre tine \n
ziarele de scandal: departe de a fi cea mai bun`
recomandare“.
– V` rog, [opti ea, nevrând s` dea trec`torilor impresia c`
se certau.
– |mi pare r`u. Uite, dac` mergem sus, dumneavoastr`
stabili]i regula. Nu m` apropii la mai pu]in de o lungime de
b`], dac` a[a vre]i, sau pot sta tot timpul la cap`tul cel`lalt al
camerei. Ca s` fiu cinstit, am f`cut o rezervare la Ritz, a[a c`
putem merge oricând. Dar, când am coborât \n hol [i m-a]i
privit zâmbind, mi-am dorit, deodat` s` v` am numai pentru
mine \n seara aceasta. Acum, \mi da]i voie s` preg`tesc eu
cina? \ntinse mâna spre ea. Promit s` fiu un gentleman“.
O privea atât de deschis [i-i vorbise atât de sincer, \ncât \i
câ[tig` \ncrederea. |i d`du mâna [i intrar`.
Apartamentul lui Clay se afla la ultimul etaj. Livingul era o
\nc`pere spa]ioas`, decorat` \n tonuri calde, curat` [i
ordonat` [i totu[i l`sând clar s` se vad` c` e un spa]iu viu,
locuit: pe masa de lâng` fereastr` erau o cea[c` de cafea [i un
ziar deschis, iar \n fa]a canapelei, o pereche de pantofi sport
pentru jogging. Cindy [i-l imagin` imediat f`cându-[i turul de
alergare, apoi \ntorcându-se s`-[i bea cafeaua de diminea]` [i
s` citeasc` ziarul – ca orice om obi[nuit, având foarte pu]in \n
36 JEANE RICHARDS

comun cu zeul din biroul de la ultimul etaj al cl`dirii

companiei sale.
– Face]i-v` comod`, o invit` el, ridicând adida[ii [i
disp`rând \n dormitor.
R`mas` singur`, Cindy merse s` priveasc` de aproape
pictura de deasupra c`minului – un peisaj stilizat, de
bun-gust, ca de altfel tot ce se afla acolo, \n nota
predominant` de lips` de lux [i ostenta]ie:
– Be]i ceva \nainte de cin`? \ntreb` el, reap`rând. |[i scoase
haina [i cravata [i-[i ridic` mânecile. Ce prefera]i?
– Indiferent ce se ofer` din partea casei.
A[teptându-se la un Martini clasic, Cindy primi cu
surprindere un Daiguiri cu ghea]`.
– Delicios! A[ezat` \ntr-un fotoliu mare din piele, Cindy
savura gustul minunat de piersic`. |l privea pe Clay care st`tea
\n fa]a ei, pe canapea, dar nu se sim]i amenin]at`, ci mai
degrab` \nv`luit` de o lini[te ciudat` [i de bucurie. E frumos
aici [i confortabil, de[i cu totul diferit...
– ... de ceea ce v` a[tepta]i s` fie?
– Ei, recunosc; \mi \nchipuiam c` m`car b`utura v` este
servit`.
– M-ar enerva cumplit s`-mi stea cineva permanent prin
preajm`.
– De aceea nu v-a]i c`s`torit? La naiba, nu inten]ionase s`
fie indiscret`.
– Ah, nu m-ar deranja un astfel de „cineva“. Dar c`s`toria...
ei bine, asta presupune \n mod obi[nuit copii.
RA}IUNILE INIMII 37

– Nu v` plac copiii?
– Cred doar c`, uneori, ace[tia au mult de suferit.
– Asta este o prostie. Se gândi totu[i c`, \n cazul copiilor lui
Claire, a[a se \ntâmplase. Pe de alt` parte, dac` n-ar fi existat
c`s`toria dintre Claire [i John, n-ar fi existat nici copiii.
– Bine, bine; m` refeream la faptul c`, \n cazul unui divor],
copiii sunt cei care au de suferit. Spun asta \n cuno[tin]` de
cauz` – am avut patru ta]i vitregi.
– Patru! I se p`rea ceva cu totul nemaipomenit s` te
\ndr`goste[ti [i s` te c`s`tore[ti de cinci ori. Mama
dumneavoastr` trebuie s` fi fost foarte frumoas`.
– |nc` mai este. Locuie[te la Paris cu cel de-al [asea so]...
probabil cel mai bun, \n afar` de tata, desigur. Ei, e timpul s`
merg s` v`d ce face buc`tarul.
Cindy \[i scoase pantofii [i-l urm` \n buc`t`ria echipat`
modern, cu tot ceea ce trebuia \ntr-o gospod`rie.
– |mi place aici, spuse ea. De cât timp locui]i?
– De aproximativ dou`zeci [i cinci de ani.
– Nu se poate!
– Ba da. Tata s-a mutat dup` divor] aici, \mpreun` cu mine.
Dup` moartea lui, am r`mas \n continuare \n apartament.
– Dar totul arat` foarte modern. Probabil a]i renovat.
– Am cump`rat cl`direa acum cinci ani. Am vrut s`
modernizez instala]ia de \nc`lzire, s` montez aer
condi]ionat...
|n timp ce vorbea, Cindy pusese friptura [i cartofii \n
cuptorul cu microunde, iar acum t`ia sparanghelul \n buc`]i
mici, a[ezându-l pentru un sote.
38 JEANE RICHARDS

– G`ti]i cu mare dexteritate; privindu-v` totul pare atât de u[or.

|i spuse c`-ncepuse s` g`teasc` de când avea doisprezece
ani, pentru c` tat`l lui nu se pricepea, iar ea m`rturisi c` nu
g`tise niciodat`, pentru c` mai \ntâi se ocupase mama ei de
aceasta, apoi sora ei mai mare, Claire. |i povesti despre Claire
[i despre fratele ei, Jerry, dar nu [i despre copii.
La rândul ei, \n timp ce vorbea, a[eza masa \n sufragerie:
argint`ria, paharele de vin... Se gândi la Jane; ce-ar zice de
aceast` \ntâlnire total atipic` – un restaurant luxos, un
apartament luxos, nici m`car o tentativ` din partea lui Clay de
a-i face curte; nu \nc`...
– Pentru atmosfer`, coment` ea, a[ezând un sfe[nic pe
mas`.
– Perfect. Muzic`?
– Nu; \mi place s` fie lini[te. De fapt, \i pl`cea enorm s`
discute cu el.
– Atunci, povesti]i-mi despre dumneavoastr`.
– V-am spus deja.
– Mi-a]i spus despre p`rin]i, sora care a murit, fratele...
– Nu e mult de spus despre mine: facultatea \n New York,
apoi Carruthers [i Cranston – cam la asta se reduce totul.
– Dar via]a sentimental`?
– Nimic serios. Am avut o leg`tur`, dar acum totul s-a
terminat.
– Regret.
Cindy scutur` din cap. Sim]ea nevoia s`-i povesteasc`
despre Dan, despre cât de mult i-au sim]it lipsa b`ie]ii, despre
RA}IUNILE INIMII 39

problemele ei cu copiii, dar se ab]inu. „Hei, Cindy, nu e[ti

singur`; nu mai ai nevoie de un b`rbat care s` aduc` o nou`
dezam`gire copiilor“. Cel mai sigur era s` schimbe subiectul –
da, afacerile erau salvarea.
– Compania Kencade s-a extins mult, chiar \n ultimele trei
luni.
– Cu cât mai mare, cu atât mai bine.
– Poate, dar, vede]i... |[i mu[c` buza; nu era nici locul, nici
momentul potrivit s`-i spun` c` poate risca investind atât de
mult capital \n proiecte nesigure. Poate era mai bine s`-l lase
pe Cranston s`-i sugereze. Totu[i, trebuia s` continue cumva,
din moment ce Clay a[tepta s`-[i termine fraza. Unele
proiecte, de exemplu Linia Naval` Scandinav`, au o evolu]ie
frumoas`; acesta aduce un profit de patruzeci la sut` [i a fost
o investi]ie bun`.
– Altele \ns`... de exemplu Compania de Vopseele Allen,
nu, continu` el gândul ei.
– Ei bine, ezit` ea, zâmbind, eviden]ele contabile
prevedeau aceasta. Sunte]i alergic la cifre, se pare, din
moment ce nu lua]i \n considera]ie...
– S` spunem c`-mi plac mai mult oamenii decât cifrele. Les
Allen a lucrat cândva pentru tat`l meu.
– Ah, un prieten... Asta explic` lucrurile. „Dar al]ii“... de
exemplu, Sam Alexander... \nc` nu [tia ce s` fac`, s`-l previn`
sau nu. A]i avut dreptate, spuse ea, ridicând paharul: \n
s`n`tatea unui excelent maestru buc`tar. Mâncarea este
delicioas`.
40 JEANE RICHARDS

– Mul]umesc. Speram s` v` plac`. Regreta]i c` a]i venit?

– Ah, nu!
Aici, Clay p`rea diferit; cu c`ma[a pu]in [ifonat` [i o [uvi]`
de p`r rebel` care-i c`dea pe frunte, p`rea atât de vulnerabil,
\ncât sim]i nevoia s`-l protejeze.
– M-am \ntâlnit deun`zi \n lift cu un individ, un oarecare
domn Alexander.
– Da, are o fabric` de hârtie \n pragul falimentului.
– {i vrea ca dumneavoastr` s` investi]i \n ea.
– Ceva de genul `sta.
– N-o face]i.
Tonul ei categoric \l f`cu s`-[i ridice imediat capul.
– {ti]i ceva \mpotriva lui?
– Nu... Atâta doar c`... nu-mi plac ochii lui.
– Ochii lui? Când \l mai v`d, am s` m` uit mai bine, râse el.
Cafea?
– Da, v` rog. |[i d`du seama c` nu luase \n serios ceea
ce-i spusese, dar nu mai era treaba ei, de-acum.
Dup` cin`, discutar` despre o mul]ime de lucruri: c`r]i,
filme, politic`, afaceri interna]ionale, \[i \mp`rt`[ir` idei. De
mult timp Cindy nu se mai sim]ise atât de relaxat`. Se \ngrozi
când v`zu, \ntâmpl`tor, cât e ceasul.
– V` rog s`-mi chema]i un taxi, spuse ea deodat`, \n
mijlocul unei fraze. Trebuie s-ajung la ultimul tren.
– Tren?
– Locuiesc \n Greenwich, Connecticut.
– N-am [tiut. Trimit imediat s` mi se aduc` ma[ina.
RA}IUNILE INIMII 41

– Nu, nu v` deranja]i. |mi las ma[ina \n gara Greenwich,

a[a c` nu ar fi nici o problem` s` ajung acas`.
– Când invit o doamn` la cin`, \ntotdeauna o conduc
acas`. Se \nclin` [i-i atinse u[or b`rbia cu degetul.
Jaguarul str`lucea \n lumina lunii, iar Clay conducea
ma[ina cu aceea[i siguran]` de sine cu care f`cea totul. T`ceau
amândoi, ca [i cum fiecare savura \n lini[te compania celuilalt.
O dat`, Clay \i lu` mâna [i lini[tea [i \ncrederea pe care Cindy
le sim]ise tot timpul al`turi de el c`p`tar` sensul adânc al unei
tandre intimit`]i. Ar fi vrut ca acea c`l`torie s` nu se sfâr[easc`.
Când ajunser` la gar`, era din nou st`pân` pe sine. Clay
insist` s-o urmeze cu ma[ina lui pân` acas`. Ajungând \n fa]a
garajului, Cindy cobor\ din ma[in` [i-l a[tept` s` vin`.
– A fost o sear` minunat`, spuse ea \ntinzându-i mâna.
Mul]umesc.
– Eu \]i mul]umesc. A fost \ntr-adev`r minunat.
O s`rut` u[or, f`când-o s` vibreze de o dorin]` pe care cu
greu [i-o putea st`pâni. Cindy p`str` o aparen]` de calm [i se
urc` din nou \n ma[in` pentru a o duce la garaj, \n timp ce el
pornea \napoi spre locuin]a lui.
 Capitolul 4

Clay v`zuse casa [i curtea [i apoi, tot drumul spre cas` se

gândise. Acolo locuia ea? Singur`? Imposibil, sau \n orice caz,
pu]in probabil. Recapitul` ce-i spusese despre ea – nu mare
lucru. Spusese \ns` c` rela]ia anterioar` se terminase definitiv
[i p`ruse convins` de acest fapt. {i dac` totu[i... acel b`rbat
era doar plecat temporar undeva? Nu, era totu[i prea sincer`
[i direct` ca s` procedeze a[a. Dar, \n definitiv, ce conta?
{tia \ns` c` Cynthia Rogers conta. {i vroia s` [tie totul
despre ea. Putea s`-l \ntrebe pe Cranston, dar n-avea nici un
rost. Va afla tot ce va dori chiar de la ea – pentru c` inten]iona
s` se \ntâlneasc` din nou cu ea, \nc` [i \nc` o dat`.

***
RA}IUNILE INIMII 43

Nu, nu se va mai \ntâlni cu el – niciodat`. Cindy r`mase

\nc` mult timp \n ma[in`, cu palmele lipite de obrajii
care-i ardeau, \ncercând s`-n]eleag` ce se petrecea. Abia o
atinsese cu buzele [i fusese gata s`-i cad` \n bra]e. Asta,
poate pentru c`-i lipsea dragostea unui b`rbaat. Era atât de
mult timp de când nu mai fusese s`rutat`! Râse, dar râsul
ei sem`na mai mult a hohot de plâns. De ce trebuia s` fie
tocmai Clay Kencade – renumit pentru numeroasele lui
aventuri amoroase, bogat, puternic, f`când parte dintr-o
alt` lume?
{i totu[i, \n seara aceasta, \n apartamentul lui, o f`cuse s`
se simt` ca \n compania unui vechi prieten. Poate c` avusese
dreptate când, instinctiv, sim]ise nevoia s` fug` de el. {i pân`
la urm`, de ce s` fug`? reu[i ea s` ajung` la un acord cu sine
\ns`[i când cobor\ \n sfâr[it din ma[in`. Putea dansa cu Clay,
râde, merge bra] la bra] cu el, tr`i cu intensitate maxim`, fie
chiar numai pentru o clip`; putea fi minunat.
Intr` \n cas` \ntr-o stare euforic`, apoi, urcând sc`rile,
starea ei de spirit se schimb` brusc. Copiii – ace[tia ar fi fost
implica]i \n mod obligatoriu \n orice rela]ie a ei cu un b`rbat,
a[a cum se \ntâmplase [i \n rela]ia cu Dan [i nu mai putea s`
ri[te ca ace[tia s` primeasc` o mare lovitur`.
De ce f`cea atât de mult caz pentru o cin`? Poate c` nici nu
va mai fi invitat` a doua oar`; [i chiar dac` va fi, va refuza.
Intr` pe rând \n camera fiec`rui copil, \nvelindu-l,
s`rutându-l, strângând câte o juc`rie, apoi merse [i se culc`,
f`r` s`-l viseze pe Clay.
44 JEANE RICHARDS

***

Dou` s`pt`mâni mai târziu, Clay discuta la birou cu

arhitectul pe care \l angajase pentru a se ocupa de centrul
comercial pe care inten]iona s`-l construiasc`. Avea o oarecare
nostalgie la gândul c` va demola blocul de patru etaje
mo[tenit de la tat`l lui... cel mai mare din zona respectiv`! De
fapt, vroia s` schimbe pu]in aerul \ntregului cartier cu
locuin]e cam \nvechite, dar ocupate de familii burgheze, cu
tradi]ie, \n majoritate profesori [i studen]i de la universitatea
din apropiere, s`-l modernizeze. {i, ca de fiecare dat` când
\ncepea un nou proiect, era entuziasmat.
Merse la fereastr` [i privi mul]imea de ma[ini [i de oameni,
fiecare din ei gr`bindu-se spre o destina]ie. Printre ei,
probabil [i Cynthia.
N-o \n]elegea deloc [i faptul acesta \l deranja. De ce naiba
continua s`-l refuze? Petrecuser` amândoi o sear` deosebit`...
sau poate pentru ea nu fusese a[a, poate-ar fi preferat
restaurantul Ritz.
La naiba, dac` asta vroia, asta va primi... numai c` nu-i
d`dea niciodat` [ansa. De câte ori \ncerca s-o invite, spunea
acela[i lucru: „|mi pare r`u, dar sunt extrem de ocupat` zilele
acestea... nu am timp“.
De ce n-avea timp? Ce, sau mai bine spus cine \i ocupa tot
timpul \n casa aceea enorm` din Greenwich?
RA}IUNILE INIMII 45

– S` verific`m agenda, domnule K, spuse Maggie zâmbind

[i a[ezându-se deja la birou. Vineri dup`-amiaza e complet
ocupat`. Mâine sear`, cocteil la Sanderses [i apoi spectacol la
teatru.
– Anuleaz`.
– Duminic` diminea]a, partida obi[nuit` de golf. Acolo
se-ntrerupse pentru a r`spunde la telefon. Bun` ziua,
doamn` Daniels... Ah, \mi pare r`u, dar nu este aici [i nu [tiu
când revine, min]i ea, ascultând de semnele pe care Clay i le
f`cea.
– {tii ceva, Maggie, \ncepu el, f`r` s` mai asculte la ceea ce
aceasta \ncerca s`-i spun`. Cred c-am f`cut o gre[eal`.
– Da?
– Am dus-o pe aceast` doamn` acas` la mine.
– Bine, dar niciodat`... Abia atunci ridic` privirea spre el,
surprins`. Adic`, \ntotdeauna spui c`-]i ajunge cât e[ti de
h`r]uit de femei la serviciu [i c` nu ai duce pentru nimic \n
lume pe vreuna din ele acas` la tine. De fapt, mi-ai spus s` nu
dau nim`nui nici num`rul t`u de telefon, nici adresa.
– {tiu, [tiu, dar aceasta nu este una care s` m` urm`reasc`,
mai degrab` una care m` evit`...
– Te evit`?
– Da, reu[e[te de fiecare dat` s` m` refuze.
– Ha, ha! Asta este o adev`rat` provocare pentru atât de
mult c`utatul Clay Kencade!
– |nceteaz`, Maggie! Mai bine, spune-mi programul
de luni.
46 JEANE RICHARDS

Provocare? Dar de ce avea senza]ia c` totul se pr`bu[e[te

când \[i amintea c`, \n curând, auditul se va termina, Cranston
revenise la serviciu [i nu o va mai vedea pe Cynthia m`car pe
culoarele companiei sale?
– Luni... da... Sam Alexander a sunat de dou` ori [i vrea s`
discute cu tine. La ora patru dup`-amiaz`, \nc` nu ai nimic
aranjat. Vrei s`-l programez atunci?
Sam Alexander. Clay zâmbi, amintindu-[i cum \ncercase
Cynthia s`-i spun`, f`r` ca totu[i s` precizeze, c` individul era
un escroc.
– Domnule K, a[tept un r`spuns.
– Nu. Spune-i c` m-am r`zgândit. Nu m` intereseaz`. Am
f`cut multe investiga]ii, dar nu e necesar s` [tie el asta.
Se ridic` brusc. Sam Alexander! Era un pretext foarte bun.

***

Cynthia, \ncruntat`, st`tea la cap`tul aleii, ]inând cu toat`

puterea bicicleta.
– Nu pleci nic`ieri pân` nu cure]i toate buruienile!
Oricum, nu putea dura mult, pentru c` stratul de flori era
mic.
– Ba m` duc! strig` Johnny. Nu m` po]i opri. Smuci
ghidonul, \ncât Cynthia abia reu[i s`-[i men]in` echilibrul.
Merg la Todd, pentru c` tat`l lui exerseaz` cu noi pase la
baseball. Pot s` cur`] gr`dina [i când m` \ntorc.
RA}IUNILE INIMII 47

– A[a ai spus [i s`pt`mâna trecut` [i ]i-am datt voie s` pleci,

dar n-ai f`cut nimic când te-ai \ntors. Mai mult, ai avut toat`
s`pt`mâna la dispozi]ie [i tot n-ai f`cut nimic! |i venea foarte
greu, dar trebuia s` nu cedeze, de[i [tia cât de mult \[i dorea
Johnny s` mearg`. Nu contau buruienile r`mase nesmulse,
dar era necesar ca b`iatul s` \nve]e s` fie responsabil. Prinse
din nou bicicleta, aproape tr`gând-o din mâna lui. |ncepi
imediat s` smulgi buruienile dac` vrei s` mai pleci undeva,
inclusiv la antrenament \n aceast` dup`-amiaz`.
– E[ti meschin`, Cindy, meschin`! Mama m-ar fi l`sat s`
merg. Ea nu m-a pus niciodat` s` smulg buruienile astea
nenorocite sau altceva. {i nici nu e[ti mama mea! Oricum,
plec! Dup` care, d`du drumul bicicletei atât de brutal, \ncât se
d`du peste cap, trântind-o [i pe Cindy.
Durând-o mai mult cuvintele lui decât c`z`tura, Cindy privi
dezn`d`jduit` cum Johnny fuge afar` din curte, ie[ind pe
strad`. Dumnezeule, dac` i se-ntâmpla ceva? Apoi, \l v`zu
ciocnindu-se de un individ care-l prinse de umeri.
– Stai pu]in, amice! Clay Kenecade \l \ntoarse pe Johnny
spre cas`, \mpingându-l cu o mân` ferm`. Nu a[a se vorbe[te
cu o doamn`. Cred c-ar fi cazul s`-]i ceri scuze!
Cindy se ridic`, scuturându-[i [ortul de praf, \ngrozitor de
stânjenit`, furioas` deopotriv` pe Johnny [i pe Kencade, care
fusese martor la acea scen` penibil`; furioas` [i neajutorat`.
– |nc` n-am auzit nici un cuvânt de scuz`.
– Scuz`-m`.
– A[a e mai bine. Neluând \n seam` faptul c` Johnny nu
ar`ta deloc c` i-ar fi p`rut r`u, \ntinse mâna. Sunt Clay
Kencade. Cum te cheam`?
48 JEANE RICHARDS

– Johnny Atwood. D`du mâna, fierbând \ns` de mânie

\mpotriva acelui str`in care preluase controlul.
– Buruienile te a[teapt`, spuse Cindy, ne[tiind sigur cum
s` procedeze; desigur, sim]ea o mare u[urare, pentru c`
fusese desperat` v`zându-l pe Johnny fugind de acas` \n semn
de sfidare [i protest.
Johnny se \ncrunt`, dar Clay nu-i d`du timp.
– {tii ceva? |ntotdeauna \]i ia mai pu]in timp s` faci o treab`
nepl`cut` decât s` negociezi ca s` scapi de ea. Vrei s` facem
un pariu?
– Ce pariu?
Clay merse deja la stratul de flori, \n timp ce Johnny \nc` \l
privea ne\ncrez`tor.
– Fac pariu c` putem cur`]a buruienile \n dou`zeci... nu,
\ntr-o jum`tate de or`. Dac` am dreptate, mai r`mâne \nc`
timp [i Cynthia te va l`sa s` mergi la prietenul t`u. Dac`
dureaz` mai mult, \nseamn` c` pierd pariul [i-atunci va trebui
s` fac eu câteva pase de mingi cu tine. Ce spui?
Pentru o clip`, Cindy se temu c` Johnny va refuza, doar era
la fel de \nc`p`]ânat cum fusese [i tat`l lui.
– De acord, spuse Johnny al`turându-i-se lui Clay.
Cindy \i privi, \nc` bulversat` de incredibilul \ntregii scene:
Clay tocmai venise, neinvitat, v`zuse acea scen` penibil` [i
preluase imediat controlul pentru a o remedia; [i-acum,
smulgea buruienile cu Johnny, f`r` s`-i pese deloc de blugii
s`i, crea]ie a unui renumit desinger, tot a[a cum nu-i p`sase
nici de c`ma[a de m`tase ale c`rei mâneci le r`sucise cu un
gest cât se poate de firesc când \ncepuase s` g`teasc` atunci,
la el acas`. Individul acesta...
RA}IUNILE INIMII 49

Ah! uitase de Teri [i de Jamey! Intr` repede \n cas`, de[i

n-ar fi trebuit s`-[i fac` griji; \nc` \n pijama, st`teau amândoi
pe jos, fascina]i de ecranul televizorului.
– Stai prea aproape, dovlecel! Cum se termin` desenele
animate, mergem sus s` v` sp`la]i [i s` v` \mbr`ca]i pentru c`,
dup` prânz, \l \nso]im pe Johnny la antrenament.
Era sus cu copiii pe care tocmai \i \mbr`case, când Johnny
veni \n fug`.
– Am terminat, anun]` el cu o mândrie care distona
puternic cu repulsia cu care se apucase de treab`. |n dou`zeci
[i nou` de minute. Acum pot s` merg la Todd?
– Da, po]i s` stai o or`. A[teapt` pu]in! Unde e domnul
Kencade?
– |l cheam` Clay. E jos, \n living, [i te a[teapt`.
Cindy cobor\ \ncet, cu Teri \n bra]e, \n timp ce Jamey alerg`
\naintea ei. Când \i v`zu, Kencade se ridic` imediat, v`dit
surprins.
– Bun`! spuse Jamey oprindu-se chiar \n fa]a lui Clay.
– Bun`! Cine e[ti?
– Jamey. O s` te c`s`tore[ti cu Cindy?
– P`i... arunc` o privire rapid` spre aceasta.
– Dan a[a vroia, dar s-a r`zgândit. Dan are o barc` [i ne lua
la plimbare. Tu ai barc`?
– Jamey! Nu-i frumos s` bombardezi un musafir cu tot felul
de \ntreb`ri, \ncerc` Cindy s`-l opreasc`, \ngrozitor de jenat`.
– {i cine este aceast` domni[oar`? \ntreb` Clay, ridicând o
bucl` de pe obrazul feti]ei care continua s` r`mân` t`cut`, cu
bra]ele strâns lipite de gâtul lui Cindy.
50 JEANE RICHARDS

– Ea e Teri, \ncepu Jamey; e \nc` un bebelu[ [i...

– Teri, salut`-l pe domnul Kencade, interveni Cindy
punând cap`t oric`ror alte comentarii nedorite din partea lui
Jamey, dup` care trimise amândoi copiii afar`, s` se joace. Pot
s`-]i ofer ceva de b`ut, se adres` ea din nou lui Clay, ap`
mineral`, ceai cu ghea]`, sau ceva mai tare?
– Ceai cu ghea]`, mul]umesc.
O urm` \n buc`t`rie [i se a[ez` pe un scaun de la bar, cu
acela[i calm de invidiat.
– De ce m` prive[ti a[a?
– Nu-mi vine s` cred; ar`]i chiar mai tân`r` decât când
ne-am v`zut ultima dat`. Mai degrab` pari sora mai mare a
acestor copiii. Ce le e[ti, m`tu[`?
Cindy \ncuviin]` cu o mi[care a capului [i aduse pahare.
– Ei sunt to]i?
– To]i?
– To]i copiii.
– Ah, da, sigur.
– Ai lui Claire?
– Da.
– N-ai spus nimic despre ei.
– Nu? Stai, s` aduc pu]in` ment`. Hai s` mergem afar` ca
s`-i pot supraveghea.
– De ce? \ntreb` el din nou, dup` ce se a[ezar` la mas` \n curte.
– Ce anume?
– De ce nu mi-ai spus nimic despre copii?
– Ah! Cred c` nu m-am gândit la ei. Ro[i, v`zându-i privirea
plin` de ne\ncredere. Hei, Teri! Nu te duce la nisip. Jamey,
juca]i-v` cu mingea, nu vreau s` se murd`reasc` pân` plec`m.
RA}IUNILE INIMII 51

– Nu [tie s-arunce mingea.

– Atunci, d`-o \n leag`n, te rog. Merse [i o a[ez` pe Teri \n
leag`n. Ai grij`, nu foarte tare! mai spuse ea, \nainte de a se
\ntoarse lâng` Clay.
– Via]a e uneori dur`, coment` acesta, surprinzând-o cu
\n]elegerea de care d`dea dovad`. |i lu` mâna mângâind-o
\ncet cu degetul mare, z`bovind \ndelung cu privirea asupra
unghiei roase.
Stânjenit`, Cindy \[i retrase mâna.
– Trebuie s`-]i mul]umesc, [i nu numai pentru cur`]area
gr`dinii. |]i mul]umesc pentru modul \n care l-ai abordat pe
Johnny. Oh, câteodat`... nu [tiu...
– Ce-l de-al doilea tat` vitreg al meu avea un pu[ti obraznic
de nou` ani. Eram doar cu pu]in mai mare decât el, dar a
trebuit s` \nv`] s` m` comport cu el \n autoap`rare.
– Trebuie s` fi avut o mul]ime de experien]e, extrem de
diverse. Eu, m`rturisesc, n-am [tiu ce s` fac. Dac` n-ai fi
venit...
|ntrebare nerostit` – din privirea ei \[i aminti c` trebuia s`
explice cumva venirea lui neanun]at`.
– Vroiam s` te \ntreb ceva. Ai amintit despre un anume
Sam Alexander.
– Da... ro[i u[or, alertat`.
– A[ dori unele date care nu sunt accesibile celor din afar`
despre compania lui, „Aloha Paper“.
– Date cu circuit interior...
Re]inerea ei era evident` [i Clay se sim]i vinovat: nu trebuia
s-a pun` \ntr-o situa]ie stânjenitoare, din moment ce f`cuse
52 JEANE RICHARDS

deja unele cercet`ri [i luase o hot`râre. Totu[i, nu se putu

ab]ine s` nu adauge c` firma Carrunthers [i Cranston se
ocupase de \ntocmirea dosarului contabil.
– Acum, dosarul este la tribunal [i poate fi consultat de
oricine.
– Cynthia, [tim amândoi c`, de multe ori, cifrele pot min]i.
Când fac afaceri cu un om, vreau s` [tiu mai mult despre el
decât culoarea ochilor. Iar tu ai spus...
– C` nu-mi place expresia ochilor lui. Asta este tot ce vei
afla de la mine. Mai dore[ti un pahar cu ceai?
Clay \ncuviin]` [i o privi cum \i umple paharul. Chiar dac`
p`rea tân`r`, era o adev`rat` profesionist`. Indiferent ce
credea [i cât [tia despre o persoan`, nu tr`da caracterul
confiden]ial al informa]iilor. |i pl`cea mult aceasta [i-i pl`cuse
chiar [i modul \n care i-o spusese.
La rândul ei, Cynthia se-ntreba dac` avea de gând s`
continue cercet`rile pe cont propriu, pentru c` era un individ
corect [i nu i-ar fi pl`cut s`-l [tie combinat cu acel escroc.
– Am venit, Cindy, a[a cum am promis, se auzi vocea lui
Johnny.
– Foarte bine. Acum, r`mâi aici, afar`, lâng` Teri, pân`
preg`tesc ceva de mâncare. Te rog s` m` scuzi, dar trebuie s`
m` gr`besc, se adres` ea lui Clay.
– Spuneai c` nu [tii s` g`te[ti.
– Nu [tiu, dar sunt expert` \n tartine cu unt de arahide [i
jeleu.
Clay nu plec`, iar lui Cindy aproape c` nu-i venea s` cread`
v`zându-l a[ezat la masa de buc`t`rie, mâncând tartine,
RA}IUNILE INIMII 53

ajutând-o pe Teri s`-[i bea laptele, discutând cu Jamey despre

zâne; Jamey credea \n tot – \n zâne, \n Mo[ Cr`ciun, \n
iepura[ul de Pa[te, iar Clay p`rea s`-l \n]eleag` perfect.
Pentru Cindy \ns`[i era ca un basm [i trebuia s`-[i repete
mereu c` tot ceea ce tr`ia era real [i c`, dac` nu se gr`bea,
\ntârziau la antrenament. Când, dup` ce terminar` prânzul,
ap`ru \mbr`cat \n uniforma pe care Steve i-o comandase, se
sim]i \ngrozitor de jenat`, dar spre surprinderea ei, Clay o
privi admirativ.
– Pur [i simplu m` uimew[ti; mereu mai sco]i la iveal` câte
o fa]et` nou`. Ce talent urmeaz` s` descop`r la tine? Johnny,
te duc eu \n ma[ina mea. A[ vrea s` te v`d [i pe tine, [i pe
antrenor \n ac]iune.
„Chiar n-are altundeva unde s` mearg`?“ se gândi Cindy,
\ncercând s` nu se mai gândeasc` la b`rbatul care conducea \n
spatele ei. Ar fi trebuit s` mearg` la cine [tie ce \ntrunire, sau
s` fie \n drum spre aeroport, ca to]i ceilal]i mari oameni de
afaceri pe care-i cunoscuse sau de care auzise, pe când el avea
timp s` cure]e gr`dina [i s` discute cu copiii.
Cum ajunser` la terenul de baseball, feti]a lui Steve \i lu`
\n primire pe Teri [i pe Jamey, Cindy [i Johnny intrar` pe
teren, iar Clay lu` loc \ntribun`.
Dup` doar dou` servicii, meciul se transform` \ntr-un
adev`rat dezastru. Cindy observ` la un moment dat cum
Johnny arunc` bâta [i fuge, plângând, apoi cum Clay coboar`
din tribun` [i discut` cu el, dar trebuia s` se ocupe de ceilal]i
juc`tori [i nu-i mai putu urm`ri pe cei doi. Când, mai târziu,
arunc` din nou o privire spre tribun`, Clay nu mai era acolo.
54 JEANE RICHARDS

Nici pe drum, nici când ajunser` acas`, nu-l \ntreb` pe

Johnny când plecase Clay – nu mai vroia s` se gândeasc` la el.
Abia mult mai târziu, când merse la culcare, starea emotiv` pe
care [i-o reprimase \ntreaga zi, izbucni \ntr-o multitudine de
sentimente [i senza]ii; \nc` \i mai sim]ea atingerea u[oar` pe
mâna ei [i prezen]a lui, \n general, \i adusese o nesperat`
alinare.
– Cindy? era o [oapt` \nso]it` de o b`taie u[oar` \n u[a
dormitorului ei.
– Johnny? |mpinse u[a [i merse lâng` pat, \n pijama [i
ciufulit, cu ochii umezi de lacrimi. Te rog s` m` ier]i, Cindy.
– Nu face nimic, dragul meu; ai mai spus-o deja.
– Faptul c-am spus c` nu e[ti mama mea... {tiu c` nu e[ti,
dar... cuvintele se \necar` \n plâns.
Cindy \l trase lâng` ea, ]inându-l strâns la piept.
– Te-n]eleg. Johnny; \]i lipse[te mama ta, a[a e? {tiu ce
sim]i, pentru c` [i mie mi-e dor de ea. Nici nu poate fi altfel
când cineva pe care l-ai iubit nu mai e.
– Da... [i mi-e dor [i de tata, [i de Dan. De ce nu l-ai mai
l`sat s` vin`?
– El... se opri brusc. Oare l-ar fi durut [i mai mult s` afle c`
Dan o p`r`sise? El e foarte ocupat... fiind avocat, o mul]ime de
oameni au nevoie de el. {i eu sunt ocupat` cu serviciul [i nu
avem timp unul pentru cel`lalt. Pe când noi, vom avea mereu
timp pe care s`-l petrecem \mpreun`.
– Te rog s` m` ier]i [i pentru c-am ]ipat la tine.
– Te-n]eleg. |ncerc` s` râd`. Sunt sigur` c` vom mai avea
discu]ii de acest gen, pentru c` ]in la tine [i-]i voi spune
RA}IUNILE INIMII 55

\ntotdeauna ce s` faci. Nu trebuie s` ne sup`r`m [i s` ]ip`m

unul la cel`lalt... dar, dac` totu[i se \ntâmpl`, \ntotdeauna
vom [ti s` ie[im din impas, pentru c` ne iubim.
– S` [tii c` te iubesc mult, Cindy.
– {i eu te iubesc. De aceea, vom \ncerca s` nu mai ]ip`m
unul la cel`lalt; ne-am \n]eles? Apoi, \ncet-\ncet, schimb`
subiectul: baseball.
– N-am fost foarte bun ast`zi...
– Nu te po]i a[tepta s` fii perfect dintr-o dat`; trebuie mult
antrenament.
– A[a mi-a spus [i Clay; mi-a dat ca exemplu pe cel mai bun
juc`tor din Liga Na]ional`. Spunea c` [i lui i-a trebuit un
antrenament \ndelungat. {i a mai spus ceva: c` va veni [i va
exersa cu mine.
– Da... asta e bine, dar el este o persoan` foarte ocupat` [i
s-ar putea s` nu aib` totu[i timp...
– Mi-a promis, spuse Johnny \ncrez`tor, cu fa]a luminat`
de o speran]` pe care Cindy nu avu inima s` i-o n`ruie.
|n sufletul ei, \ns`, ne\ncrederea st`ruia. Copiii nu
\n]elegeau [i a[teptau mai mult decât unii oameni erau
dispu[i sau capabili s` ofere. {i-i durea \ngrozitor când
promisiunile nu erau respectate.
Cel mai sigur era ca b`rbatul acesta s` nu se apropie prea
mult de ei.
 Capitolul 5

– Ghici ce s-a \ntâmplat azi, Cindy! o \ntâmpin` Johnny

cum sosi acas`, luni seara. Clay a venit \n aceast` dup`-amiaz`
[i am exersat câteva arunc`ri de minge.
– {i le-am prins eu! strig` Jamey.
– Nu-i adev`rat! Ne tot \ncurca [i Clay \i spunea s` stea
deoparte.
– Doar când mingile s-au rostogolit pe jos, atunnci le-am prins.
– {i eu, interveni Teri, alergând spre Cindy cu bra]ele
deschise.
– |n]eleg c` v-a]i distrat bine \n aceast` dup`-mas`, spuse
Cindy, \ncercând s` se obi[nuiasc` oarecum cu ideea: Clay
pierzându-[i atâta timp cu un b`iat de nou` ani.
– A fost aici un oarecare domn Kencade, confirm` [i
doamna Stewart. A spus c` avea drum pe aici [i au aranjat s`
exerseze \mpreun`. Sper c` nu te deranjeaz`, nu?
– Sigur c` nu.
Oare o deranja? |ntr-un fel, \i p`rea bine c` nu-l
degam`gise pe Johnny, dar spera totu[i ca vizitele s` nu
RA}IUNILE INIMII 57

devin` foarte dese, pentru ca acesta s` nu \nceap` s` se

a[tepte la prea mult. Doar [i Dan se jucase cu ei...
Era cazul s` nu se mai gândeasc` la Clay! Dar, nu era prea
u[or de f`cut. Nu se putu concentra nici m`car când trebui s`
fac` socotelile lunare, lucru pe care oricum \l ura, pentru c`
\nsemna completarea unei mul]imi de cecuri [i, implicit,
reducerea substan]ial` a contului ei bancar. Ca [i acum, de
exemplu: lu` plicul cu nota de plat` pentru gaze, ezitând s`-l
deschid`. Luna trecut` fusese o sum` enorm`. Acum \ns`...
nu... era rezonabil; mai \ngrijor`toare era \n[tiin]area de la
[coal` \n leg`tur` cu m`rirea taxelor, pentru c`-i displ`cea
profund gândul de a trebui s` se mute de acolo. Aproape c`
]ârâitul telefonului veni ca o u[urare pentru ea, \ntrerupându-i,
fie [i pentru pu]in timp, [irul socotelilor sumbre. Era Marcy
Prescott, care vroia programarea meciurilor [i lista adreselor
p`rin]ilor [i propuse s` vin` s` le ia ea \ns`[i [i s` ia masa cu
Cindy la restaurant.
A[adar, când \n diminea]a urm`toare Clay o invit` [i el la
dejun, Cindy se v`zu nevoit` s`-l refuze.
– |mi pare foarte r`u, spuse ea – [i chiar \i p`rea; ar fi vrut
s`-l fac` s` \n]eleag` cât de mult \nsemnase gestul lui pentru
Johnny. Mul]umesc mult c-ai venit s` exersezi cu Johnny; a
fost extrem de fericit.
– Mi-a f`cut pl`cere. |mi pare r`u c` nu po]i veni; poate
alt` dat`.
– Sigur c` da; sun`-m` oricând.
{i \n ciuda hot`rârii de a nu se l`sa implicat` \ntr-o rela]ie
cu Clay, nu-[i putu reprima o adânc` dezam`gire pentru acea
\ntâlnire ratat`.
58 JEANE RICHARDS

Din fericire, Marcy se dovedi o persoan` foarte agreabil`,

care promitea s` devin` o adev`rat` prieten`.

***

Când Clay ajunse acas` \n seara aceea, suna telefonul –

lucru ce se \ntâmpla destul de rar, având \n vedere c` numai
foarte pu]ini \i [tiau num`rul. Era Clarice, cea mai mic` dintre
surorile lui vitrege.
– Clay, credeam c`-]i place Julie!
– Julie? Clay se a[ez` pe pat, desf`cându-[i nodul de la
cravat` [i \ncercând s`-[i aduc` aminte ce era cu acel nume.
– Prietena mea, Julie Compton. Ai cunoscut-o la una din
petrecerile date de George [i apoi am adus-o cu mine când am
luat masa \mpreun` la Classic. |]i aminte[ti?
– Ah, da. Era profesoara aceea brunet`.
– Mi-a spus c` nu te-a mai v`zut de când ai dus-o la acea
pies`. Credeam c`-]i place.
Acum \[i amintea: spusese c`-i plac mult piesele de teatru
[i, cum Clarice amintise de abonamentul lui la mai multe
teatre, o invitase o dat` la o pies`, dup` care luaser` cina
\mpreun`. Piesa fusese amuzant`, iar Julie... dr`gu]` [i
pl`cut`, dar destul de plictisitoare.
– Da, \mi place; e dr`gu]`.
– Asta e tot ce po]i spune despre ea? {tii care e problema
ta? Ai atâtea femei lingu[itoare lâng` tine, \ncât când \ntâlne[ti
pe cineva cu adev`rat valoros, nu-]i mai dai seama. Julie este
\ncânt`toare [i dac-ai cunoa[te-o mai bine...
RA}IUNILE INIMII 59

– Clarice, doar [tii cât de ocupat sunt.

– Voi, b`rba]ii! Exact a[a spune [i George când vrea s` se
eschiveze. De fapt, te-am sunat s` te invit la o petrecere \n aer
liber cu gr`tar; e abia peste o lun`, a[a c` ai timp s`-i faci loc
\n programul t`u.
Clay \i promise s` vin`. Sigur c-o va g`si [i pe Julie acolo,
doar Clarice era cea mai posesiv` dintre surori [i hot`rât`
s-aranjeze vie]ile altora. P`cat c` ea locuia cel mai aproape de
el, \n Long Island; sau, poate c` nu. So]ul ei, George Edwards,
era cel mai bun manager local al lui [i fusese cea care \l
convinsese s`-l angajeze.
„Numai c` nu vei reu[i s` m` convingi [i s` m` \nsor
surioar`, [i \n nici un caz cu o femeie ca Julie“.
|[i turn` un pahar cu coniac [i b`u pu]in, cu mintea
preocupat` de acela[i subiect: sigur, Cynthia era foarte
ocupat`; nici nu se putea altfel, cu serviciul [i cu cei trei copii.
|n plus, mai avea [i antrenamentele acelea... ar`ta foarte bine
pân` [i \n costum de baseball. Totu[i, s` nu aib` timp nici
m`car pentru prânz? |n curând, auditul se va termina [i atunci
nu va mai veni \n cl`direa companiei lui.
Dar dac-ar lucra pentru el...

***

Venirea lui Clay \n departamentul de contabilitate dou`

zile consecutive o surprinse pe Cynthia. Venise la biroul ei,
privise pe ecranul calculatorului [i \n registrele contabile [i
60 JEANE RICHARDS

pusese numeroase \ntreb`ri, dintre care multe nerelevante

pentru auditul respectiv. Joi, nu mai veni, ci doar \i telefon`.
– Este o problem` pe care vreau s-o discut`m, Cynthia. E[ti
liber` la prânz? S` spunem, la dou`sprezece [i jum`tate, la
Conway.
– Da, sigur.
Ce problem`? Din câte [tia, totul mergea bine [i, chiar dac`
ap`ruse ceva, trebuia discutat cu Cranston. Se a[tept` de
altfel, s`-l \ntâlneasc` [i pe [eful ei acolo, dar nu [tia dac` s`-l
sune totu[i sau nu. |n cele din urm`, presupuse c` fusese
chemat` [i ea pentru c` se ocupase de audit \n acel trimestru.
– Masa domnului Kencade? Pe aici, v` rog.
Kencade se ridic` pentru a o \ntâmpina la o mas` de dou`
persoane, dar Cynthia ezit` s` se a[eze pe scaunul pe care el
\l trase pentru ea.
– Unde e Cranston?
– Cranston?
– Am fost sigur` c`-l voi g`si aici. Ai spus c` e vorba de o
problem` legat` de audit.
– Nu. Ia loc, Cynthia. Dup` ce aceasta se a[ez`, merse [i el
la scaunul lui. Nu e nici o problem` \n leg`tur` cu auditul.
– Dar ai spus c`...
– Am spus c` a[ vrea s` discut cu tine despre o problem`.
V`d c` e[ti nedumerit`, a[a c` voi trece direct la subiect. Ai
vrea s` lucrezi pentru mine?
– S` lucrez pentru tine? Propunerea o nedumerise [i mai
mult – dar \n compania lui birourile de contabilitate se
\ntindeau pe un etaj \ntreg. {i ce anume ar trebui s` fac?
RA}IUNILE INIMII 61

– S` fii analist de achizi]ii: s` verifici acele cifre care-]i plac

atât de mult [i la care eu sunt alergic [i s` m` sf`tuie[ti.
– Bine, dar... fusese luat` complet prin surprindere.
Credeam c` domnul Morrison...
– Tom e supra\nc`rcat. {i ca s`-]i spun adev`rul, cred c`
este tot atât de alergic la proiecte noi cum sunt eu la cifre.
– Crede, probabil, c` sunt prea multe. De altfel, [i eu sunt
de aceea[i p`rere. Acum, se afla pe un teren mai sigur; de mult
timp vroia s`-i spun` c` se extinde prea rapid. |ntr-un singur
an, achizi]iile tale au \nregistrat un salt de... Se opri, când
chelnerul le aduse b`uturile [i lu` comanda.
Apoi, conversa]ia continu` pe tema mânc`rurilor [i
restaurantelor preferate, spre u[urarea lui Cindy. Ce naiba! ]i
se face o propunere de serviciu [i-ncepi s`-i spui individului
respectiv cum s`-[i conduc` afacerea, asta chiar \nainte s`-i
spui c` nici nu accep]i postul.
– Spuneai ceva despre achizi]iile mele, relu` el, dup` ce
le-au fost aduse [i salatele.
– Era complet deplasat.
– Hai, Cindy, spune ce gânde[ti! De asta vreau s` te
angajez. ~sta e genul de informa]ii de care am nevoie. Sincer,
m-ai impresionat. |n primul rând, e[ti foarte rapid`. |n prima
zi când ai venit la mine \n birou, ai analizat \n zece minute
date pentru care unor al]i contabili le-ar fi fost necesar dou`
ore.
– M` faci s` m` simt o fi[` ambulant` pentru conturi de
profit [i pierderi.
– |n plus, \mi explici totul astfel \ncât s` \n]eleg. Ai acea
viziune de ansamblu de care am nevoie.
62 JEANE RICHARDS

Acum \n]elegea ea de ce-i pusese toate acele \ntreb`ri

aparent f`r` leg`tur` cu sarcina ei de moment. Nu putea s` nu
fie mândr`, dar era exclus s` accepte.
– |]i mul]umesc pentru \ncrederea \n mine [i pentru
ofert`. Apreciez foarte mult aceast` ofert`, dar trebuie s`
refuz. Sunt satisf`cut` cu postul pe care \l am.
– Vrei s` spui c` am f`cut o gre[eal`?
– Gre[eal`?
– |n evaluare. Dac` obi[nuie[ti s` iei o decizie \nainte de a
lua \n considera]ie toate detaliile, atunci nu e[ti omul potrivit
pentru organiza]ia mea.
– Nu v`d de ce nu. Se pare c` exact acesta e stilul t`u de
lucru.
– Punct câ[tigat! râse el. Dar tocmai asta \ncerc s` corectez.
Dac` vii s` lucrezi pentru mine... T`cu, de parc`, brusc, s-ar fi
gândit la ceva. Ai contract pe termen lung cu Carruthers [i
Cranston, sau ai semnat o conven]ie s` nu le preiei clien]ii?
Cindy neg`, scuturând capul.
– Atunci, de ce nu vrei s` lucrezi pentru mine? O privi cu
un aer cât se poate de serios.
„Pentru c`, atunci când m` prive[ti a[a, simt c` se tope[te
ceva \n`untrul meu [i ame]esc [i nu vreau s` m` mai ata[ez de
un b`rbat... [i nu vreau s`-i fac pe copii s` sufere din nou“.
|ncerc`, totu[i, s`-i spun` o parte de adev`r.
– Am acum o responsabilitate foarte mare. |mi este destul
de greu cu copiii [i, cel pu]in slujba pe care o am presupune
o parte de rutin`. Nu sunt preg`tit` pentru schimb`ri.
– |n]eleg foarte bine. {i totu[i, nu v`d cum un loc de
munc` la doar câteva str`zi de cel actual ar aduce o mare
RA}IUNILE INIMII 63

schimbare. |n plus, programul de lucru s-ar putea s` fie mai

convenabil [i vei putea face o parte din lucru acas`, f`r` s` mai
fie nevoie s` vii chiar \n fiecare zi la serviciu, a[a cum faci
acum. Iar salariul... desigur, nu [tiu care e cel pe care-l ai, dar
la mine ai avea responsabilitate foarte mare [i....
Se gândi o clip`, apoi spuse o cifr` care reprezenta dublu
a ceea ce câ[tiga ea.
Aparat dentar; taxele [colare, lec]ii de dans pentru Teri.
Cum ar disp`rea tot stresul! Ar fi posibil chiar s` plece \n
vacan]e.
– Dac` a[ lucra pentru tine, cred c` primul lucru pe care ]i
l-a[ sugera ar fi s` reduci salariile, nu se putu ea ab]ine s` nu
spun`, zâmbind.
– Prime[ti atât cât pl`te[ti, râse el. Am un personal
excelent. Fii sigur` c` ]i-ai merita ace[ti bani. Acum, ascult`-m`.
{i continu` s`-i arate avantajele reciproce ale angaj`rii la
compania lui.
Cindy era tentat`. Munca ar fi fost cu adev`rat interesant`
[i ar fi fost capabil` s-o fac`; \n plus, [tia c` putea fi de folos
firmei Kencade. Cât despre salariu...
Pe de alt` parte, \nsemna s` lucreze cu el – s` simt` \n
fiecare zi for]a aceea fantastic` pe care Clay o emana, f`când
ca totul \n jurul ei s` vibreze; s` simt` entuziasmul unei
continue provoc`ri la autodep`[ire; s` simt` c` tr`ie[te din plin.
|[i amintea \ns` cum fusese când se l`sase atras` de un alt
val: Dan. E-adev`rat, \[i d`dea seama c` nu-l iubise chiar atât
de mult cum crezuse, dar oricum, plecarea lui l`sase un gol \n
via]a ei. {tia sigur c` un gol l`sat de Clay \n sufletul ei ar fi
insuportabil; nu putea risca.
64 JEANE RICHARDS

– Nu. Apreciez foarte mult oferta, dar prefer s` nu fac nici

o schimbare acum.
– |n]eleg, dar nu \ncuia u[a. Evident, nu era \ncântat – nu
era obi[nuit s` fie refuzat. Mai gânde[te-te \n weekend [i vino
luni la terminarea programului \n biroul meu s` mai discut`m.
Nu va fi vorba de o schimbare radical`, s` [tii...
– Dac` insi[ti...
Dar hot`rârea ei era deja luat`, nu mai avea de ce s` se
gândeasc`.
{i totu[i, se gândi \n zilele ce urmar`; indiferent ce
f`cea, acel gând nu-i ie[ea din minte. |n primul rând,
munca \n sine era foarte interesant`; apoi, banii care ar
scuti-o de toate grijile ei actuale. {i, \n definitiv, ce-o f`cea
s` cread` c` se va ajunge la o rela]ie personal`? Dac` ziarele
de scandal aveau dreptate, cât timp avea s` fie ea un punct
de interes? Nu trebuia decât s` men]in` totul la nivel
profesional. Da, de ce nu? Totul trebuia redus la o rela]ie
strict profesional`.
Toat` ziua de luni abia se putuse concentra asupra a ceea
ce avea de f`cut, iar la sfâr[itul programului, când urca \n lift
pentru a merge \n biroul lui, ner`bdarea ei ajunsese la
punctul de incandescen]`.
– A plecat, spuse Maggie, privind-o surprins`. {tia c`
veni]i?
– Da. Nu. Adic`, nu chiar. Oricum, nu e ceva important.
Ie[i \mpreun` cu secretara, care se preg`tea [i ea de
plecare. Indiferent de ceea ce-[i spunea, nu putea dep`[i
dezam`girea. Poate c` oferta lui fusese doar un capriciu; se
gândise mai bine [i se r`zgândise, sau poate c` uitase complet.
RA}IUNILE INIMII 65

***

Clay uitase \ntr-adev`r pentru moment. St`tea \n fa]a

Camerei de gard` a spitalului, \ncercând s` consoleze femeia
care plângea \n hohote \n bra]ele lui. Parc`-i spusese c-o
cheam` Denise, dar nu era sigur; nu [tia decât c` e fiica lui
Daniel Salter, b`rbatul care tocmai murise.
– Infarct, spuseser` medicii. Acesta a fost motivul c`derii
de pe schel`.
Salter nu era unul din angaja]ii lui permanen]i, dar apela
de multe ori la firma lui specializat` \n demol`ri pentru
lucr`rile de anvergur` mai mic`. Accidentul se-ntâmplase \n
timpul execut`rii unei lucr`ri pentru Compania Kencade [i,
anun]at imediat, Clay venise \n cea mai mare grab` la spital
unde o g`sise pe fiica lui Salter singur` [i desperat`.
– Ar fi trebuit s` fiu acolo, lâng` el, continu` ea s` repete.
– N-aveai cum s` [tii. O-n]elegea foarte bine, pentru c` [i
el sim]ise acela[i lucru la moartea tat`lui s`u. Se-ntâmpl`
astfel de lucruri; nu puteai face absolut nimic.
F`cu tot posibilul s-o lini[teasc` [i r`mase al`turi de ea
pân` la venirea câtorva prieteni.
– Ah, domnule Kencade, a]i f`cut un gest minunat c` a]i
stat cu mine.
– E un moment greu pentru noi to]i. Vom ]ine leg`tura \n
continuare. |ntre timp, dac` ai nevoie de ceva, indiferent ce,
spuse el, dându-i cartea lui de vizit`.
 Capitolul 6

Clay \i telefon` imediat cum ajunse la birou, a doua zi

diminea]`.
– |mi pare r`u c` nu m-ai g`sit la birou, Cynthia. Am avut
o urgen]`.
A[adar, nu uitase.
– Nu-]i face griji; nu e nici o grab`.
– Ba da! Vreau s` discut cu tine. Din p`cate, sunt foarte
ocupat ast`zi, dar dac` ai câteva minute libere \n diminea]a
aceasta... Ai putea veni acum?
– Da, sigur. |ncerca s`-[i st`pâneasc` entuziasmul [i s`-[i
men]in` vocea calm`.
|[i tot repeta c` bucuria pe care abia putea s` [i-o
st`pâneasc` era datorat` noii munci – o activitate oferind
deopotriv` provoc`ri [i stimulente [i c` tensiunea [i agita]ia \n
care se afla erau st`ri normale \nainte de orice schimbare a
serviciului. Ceea ce era curios era c`, intrând \n birou, \l g`si
[i pe el aproape \n aceea[i stare de tensiune.
RA}IUNILE INIMII 67

– |]i mul]umesc c-ai venit. Ei, te-ai mai gândit?

– Da. Mâinile \i tremurau atât de tare, \ncât le vâr\ \n
buzunarele fustei.
– {i?
– Pare s` fie o ocazie foarte interesant`; r`spunse ea
simplu. Cred c` a[ vrea s` \ncerc.
– Foarte bine! Pe fa]a lui se citeau u[urare, \ncântare [i...
ceva \n plus. P`ru c` e gata s-o \mbr`]i[eze, dar se mul]umi
doar s` zâmbeasc`. M` bucur mult. Vei completa grozav
echipa noastr`, pe toate planurile.
– Sper.
– Ia loc, s` discut`m condi]iile.
Dup` o discu]ie scurt` [i direct`, convenir` condi]iile,
urmând s` i se redacteze contractul pentru ca avocatul ei s`-l
citeasc` \nainte de a fi \n[tiin]at [i Cranston. Ridicându-se s`
plece, Cindy se sim]i extrem de mul]umit`, gândindu-se c`-[i
f`cuse griji inutile. Nu se implicase niciodat` \n rela]ii
sentimentale cu colegii sau [efii [i n-avea de ce s` fie altfel nici
de data aceasta. Va fi foarte distant` [i, \n afar` de dou` sau
trei eventuale vizite ocazionale pe care Clay le va mai face la
Greenwich, \n rest nici el nu va avea timp de pierdut cu ni[te
copii.
– S`-mi spui când pleci ast`zi. Te duc acas`. I-am promis
lui Johnny c` mai exers`m.

***
68 JEANE RICHARDS

Philip Cranston \i spusese c` mutarea aceea \nsemna un

pas \nainte \n cariera ei [i-i urase succes, asigurând-o c`
oricând se va putea re\ntoarce la ei.
Timp de dou` s`pt`mâni lucrase serile la vechiul ei birou,
pentru a l`sa dosarele \n ordine, secondat` mereu de sfaturile
pe care Jane i le d`dea, citând din presa de scandal [i din
revistele pentru femei care avertizau \mpotriva \nceperii unei
rela]ii amoroase cu persoana de care depind salariul [i
promovarea.
– Ascult`-m` cu aten]ie; faptul c` un b`rbat [i o femeie
\mp`rt`[esc acelea[i lucruri [i probleme \n cadrul serviciului
[i c` au mereu un subiect comun de discutat, poate ac]iona ca
un afrodisiac puternic.
– Nu pari s` fii aceea[i care m` sf`tuia cu câtva timp \n
urm` s`-mi dau cu ruj \nainte de \ntâlnirea cu Kencade!
– Atunci, era altceva! Nu lucrai pentru el. De fapt, nu-ncerc
decât s` te avertizez c` e[ti \ntr-o postur` foarte vulnerabil`.
Pe de alt` parte, Cindy, te rog s`-mi faci o favoare. Spune-i, te
rog, lui Philip Cranston s` m` numeasc` pe mine s` efectuez
creditul pentru Kencade... {tii, râse ea, eu nu am nimic
\mpotriva aventurilor amoroase. Faci asta pentru mine, Cindy?
– Am s` fac ce pot. |n sufletul ei se insinuase deja teama...
sau gelozia. Apoi, \[i reveni; de ce s`-i pese din moment ce nu
inten]iona s` se implice \ntr-o rela]ie intim` cu el? {i asta,
pentru c`, \n nici un caz copiii...
|[i mu[c` buza. Kencade fusese acas` la ea de trei ori \n
ultimele dou` s`pt`mâni, ca s` exerseze cu Johnny. De dou`
RA}IUNILE INIMII 69

ori, venise atât de târziu de la serviciu, \ncât nu-l mai g`sise.

A treia oar`, consider` c` trebuie s`-l invite, din polite]e, s`
r`mân` la cina pe care doamna Stewart o preg`tise [i v`zu ce
rela]ie fireasc` stabilise deja cu to]i trei [i cât de u[or [i de
bucuro[i \l acceptaser` ace[tia. Cu toate acestea, nu putea
deveni tot atât de apropiat de ei cum fusese Dan, care
petrecuse acolo weekend, dup` weekend timp de [ase luni.
Nu, a[a ceva nu se va mai repeta.
Cindy se a[teptase s` lucreze \n departamentul de
contabilitate, la etajul al [aizeci [i treilea, dar i se d`duse
propriul ei birou la etajul destinat personalului de conducere.
Era decorat \n nuan]e de maro [i bej, la fel ca celelalte birouri
de directori, dar pe un perete era o pictur` impresionant`, cu
tu[e de culoarea coralului. Aceea[i culoare cu a scaunului de
piele de la birou. Tonurile calde d`deau \nc`perii o not`
feminin` distinctiv` exact pe gustul ei.
|i pl`cu enorm cum \l v`zu, de[i i se p`rea oarecum
stresant s` se afle \n imediata apropiere a biroului lui Clay. De
când lucra la Carruthers [i Cranston, avusese contact cu un
num`r destul de mare de companii, dar nic`ieri nu v`zuse o
afluen]` atât de mare de femei – consiliere, avocate, asociate
de afaceri [i, bine\n]eles, secretarele [i directoarele chiar de la
compania sa – [i toate, extrem de bine \mbr`cate, frumoase,
rafinate, c`utând orice pretext pentru a fi \n compania lui
Clay, ceea ce pe acesta p`rea s` nu-l deranjeze deloc. Cel
pu]in, de câte ori \l surprindea conducând una din aceste
70 JEANE RICHARDS

doamne, sau plecând \mpreun` la dejun sau la cin` sau cine

[tie unde, Clay era mereu cu un zâmbet fermec`tor pe buze.
Cindy era din ce \n ce mai hot`rât` s` nu intre [i ea \n
nesfâr[itul [ir al invidiilor dornice de favoruri din partea lui
Clay. |ncerca s`-l evite cât mai mult posibil, adresându-se lui
Tom Morrison, mâna lui dreapt`, al c`rui birou era desp`r]it
de-al ei doar de cel al secretarei lor, Ann Eagle.
Totu[i, Morrison ]inea \ntotdeauna cont de p`rerea lui
Clay [i, când trebuia luate hot`râri importante, se \ntruneau
adesea to]i trei, de obicei la prânz, chiar \n sediul companiei,
\n sala special amenajat`. {i, cum de obicei discu]iile
deveneau foarte aprinse, era destul de u[or ca imagina]ia lui
Cindy s` nu r`t`ceasc` pe cine [tie ce c`i obscure frizând
compromisul.
Cindy cuno[tea bine afacerea Kencade \nc` \nainte de a fi
angajat` acolo [i venise dornic` s` remedieze ceea ce
considera c` nu e bine. Stilul ei ordonat [i prudent – verific`-]i
capitalul [i uit`-te bine \nainte de a s`ri – era de cele mai
multe ori \n contradic]ie cu stilul incisiv-agresiv al lui Clay:
Hei, asta e o ocazie fantastic`! S` nu o rat`m! |n decurs de
dou` s`pt`mâni, discu]iile de afaceri deveniser` adev`rate
b`t`lii verbale. Câteodat` putea s`-l conving` s` se retrag`,
câteodat`, nu. Dar, indiferent cât de crâncen` era \ncle[tarea
[i indiferent de rezultatul acesteia, Clay revenea imediat la
buna sa dispozi]ie, ceea ce nu se-ntâmpla [i cu Cindy. Venise
hot`rât` s` realizeze o baz` financiar` solid` [i se vedea acum
\n situa]ia de a fi nevoit` s` lupte cu tot atâta \nver[unare
RA}IUNILE INIMII 71

pentru a men]ine echilibrul financiar al companiei, ca [i

pentru a-[i men]ine emo]iile sub control.
Tom Morrison, un b`rbat mai \n vârst`, era tot atât de
conservator \n privin]a problemelor financiare ca [i Cindy,
dar, spre uimirea acesteia, reu[ea s` r`mân` neperturbat de
riscurile pe care Clay insista s` [i le asume.
– {tiu c` uneori se arunc` \n gol, remarcase cu admira]ie
Morrison, dar de obicei cade \n picioare.
– Pân` acum, ad`ug` Cindy. S` nu uit`m c` exist` un
\nceput pentru toate.
Clay urma s` plece la Londra pentru câteva zile, ceea ce
pentru Cindy era o mare u[urare; sim]ea nevoia unei pauze;
prezen]a lui era câteodat` stresant` [i cople[itoare.
Dup` una din acele discu]ii aprinse, Clay se oferise s-o
conduc` acas` cu ma[ina, pentru c`-i promisese lui Johnny c`
vine.
Asta era \nc` o problem`, se gândi Cindy, rozându-[i
unghia. Copiii erau pe punctul de a deveni tot atât de
apropia]i de Clay cum fuseser` de Dan. Ea \l mai invitase \nc`
de dou` ori la cin`, iar el \i luase o dat` pe to]i \n ora[. Cu
Clay, totul p`rea nostim. Copiii se sim]eau \n largul lor
\mpreun` cu el, iar ei \i f`cea pl`cere compania lui.
„Recunoa[te, Cindy, c` [i ]ie a-nceput s`-]i plac` mult prea
mult s` te afli \n compania lui“. {i, dac` ea, care era atât de
circumspect` [i de prudent`, era pe punctul de a ceda
farmecului lui, ce se va \ntâmpla cu copiii, atât de vulnerabili?
Trebuia s` existe o modalitate de a pune cap`t, \ncet-\ncet,
acelei rela]ii.
72 JEANE RICHARDS

– Cred c` n-ar trebui s`-l r`sfe]i atât de mult pe Johnny, se

aventur` ea s` abordeze acel subiect delicat, \n timpul
c`l`toriei spre Greenwich, cu ma[ina.
– S`-l r`sf`]? Cum?
– E minunat c`-l aju]i [i, \ntr-adev`r, a devenit un juc`tor
mult mai bun. Dar... [tii cum sunt copiii: le acorzi pu]in din
timpul t`u [i ei \l vor pe tot! {tiu cât e[ti de ocupat, mai ales
c` trebuie s` pleci la Londra... Vreau doar s` spun c`... Johnny
poate nu va \n]elege când nu vei mai avea timp pentru el.
– }i-ai schimbat tactica? \i arunc` o privire sever`.
– Nu-n]eleg.
– |ntotdeauna m` sf`tuie[ti nu m` gr`besc [i s` verific
\nainte de a face o mi[care; s` citesc bine \nainte de a semna
un contract pe termen lung. Tonul lui de tachinare viza ceva
ce nu avea nici o leg`tur` cu Johnny.
– {tii bine c` nu-i totuna! O rela]ie nu e o afacere.
– Exact. {i atunci, de ce insi[ti s` men]ii rela]ia noastr` la
nivel strict profesional? Ce ai \mpotriva... \mpotriva ideii de a
m` cunoa[te mai bine?
– Nu fi ridicol. N-am nimic personal \mpotriva ta, min]i ea.
Atâta doar c` sunt ocupat` [i [tii foarte bine acest lucru.
– {tiu c` ai o menajer` intern`, a[a c` nu exist` nici un
motiv pentru care s` nu po]i petrece o sear` \mpreun` cu
mine: am putea merge la teatru, lua cina \mpreun`, sau orice
altceva vrei. De ce m` refuzi mereu?
– Pentru c` trebuie s` fiu acas`. Am o mul]ime de lucruri
de f`cut: s`-l ajut pe Johnny la matematic`, s`-l duc pe Jamey
RA}IUNILE INIMII 73

la \not, pe Teri la orele de dans. Dar nu vorbeam despre mine,

ci despre copii.
– Bun. Ai ceva \mpotriva faptului c` exersez cu Johnny?
– Nu. Doar c`...
– Doar c` vrei s`-]i promit c` nu voi veni la el mereu.
– Sigur c` nu m` pot a[tepta la a[a ceva.
– Foarte bine, pentru c` via]a nu e chiar a[a. Ast`zi exersez
câteva arunc`ri de minge cu Johnny, mâine pot fi \n
Timbucktu, sau mort ca tat`l lui.
– Sau po]i pur [i simplu s` nu mai vii!
– A[a este! Unele rela]ii nu func]ioneaz`. O privi din nou
t`ios. Este posibil s` nu mai vin \ntr-o bun` zi, dar Johnny va
fi devenit un juc`tor mai bun pentru c-am exersat \mpreun` [i
\[i va aminti cum ne-am amuzat; cel pu]in a[a sper. Nu po]i
feri ace[ti copii de via]`, a[a cum e ea, Cindy, ad`ug` el, iar
tr`s`turile i se \n`sprir` vizibil. Oamenii se schimb`, lucrurile
se schimb`... Johnny trebuie s` \nve]e s` se bucure de clipa
tr`it`. De altfel, [i tu, Cindy. Timpul zboar` [i s-ar putea s`
pierzi aceast` bucurie.
Tr`ie[te clipa. A[adar, o spusese el \nsu[i. Era genul de om
care intr` \n via]a cuiva, se distreaz`, apoi pleac`.
„Bine, dar el \[i poate permite s` fie a[a, pe când eu, nu.
{tiu c` nu pot feri la nesfâr[it copiii de necazurile vie]ii, dar o
voi face atât cât am s` pot“.
Cindy nu mai spuse nimic, pentru c`, oricum, el nu ar fi
\n]eles-o.
74 JEANE RICHARDS

A fost chiar bucuroas` când Clay plec` la Londra, iar \n

timpul celor zece zile cât lipsi, f`cu tot posibilul s`-i apere
interesele – doar asta \i era meseria.
Numai c` el nu aprecie deloc politica ei protectoare. Nici
nu trecur` dou` ore de la venirea lui, când Clay intr` ca o
furtun` \n biroul ei, cerându-i \ntr-un acces de furie explica]ii
pentru nerealizarea contractului cu Lantine Paint! Cindy \i
ascult` tirada pân` când sim]i c` nu mai suport`, apoi trânti
un carnet pe birou [i s`ri \n picioare, \nfruntându-i privirea
furioas`.
– Aveam impresia, spuse ea cu din]ii \ncle[ta]i, c` m`
pl`te[ti pentru consiliere.
– Exact; pentru sfaturi, nu ca s` te amesteci [i s` dai
instruc]iuni.
– Nu am dat instruc]iuni.
– Oare? Cum \]i sun` „Opri]i oferta pentru Lantine Paint?“
– „... pân` când voi lua leg`tura cu domnul Kencade, iar
dumnealui...“
– Adic` pân` când e prea târziu. |ntre timp, afacerea a fost
preluat` de altcineva – contract semnat [i parafat cu „Carter,
Incorporated“.
– Trimite-le un bilet de mul]umire; ]i-am f`cut o favoare.
– Asta e p`rerea ta.
– O p`rere bazat` pe fapte. Se l`s` s` cad` pe scaunul de
la birou, \ncercând s`-[i p`streze calmul. |n ultimii trei ani,
mai mult de jum`tate din magazinele din lan]ul Lantine
func]ioneaz` \n pierdere, cu cont descoperit! Stocurile sunt
RA}IUNILE INIMII 75

epuizate, exist` o list` \ntreag` de creditori nepl`ti]i [i o

mul]ime de clien]i nemul]umi]i.
– Exact pentru asta i-a[ fi ales. Inten]ionam s`-i trec sub
marca Forest [i...
– {i \nc` doi ani ar fi func]ionat cu flux de numerar \n
pierdere, a[a cum se \ntâmpl` cu patruzeci la sut` din
magazinele Forest.
– La naiba, Cindy! Dureaz` s` reabilitezi!
– Exact! Trebuie timp [i bani. Tocmai de aceea trebuie s`
faci o pauz` cu atâtea investi]ii. Asta, presupunând c` vrei s`
te men]ii la suprafa]`! S`-]i ar`t; lu` un creion [i trase notesul
spre ea. Cifrele nu mint. Procentele sunt...
– La naiba cu procentele! |i lu` creionul din mân` [i-l
\ndrept` acuzator spre ea. Nu vreau s` m` \mpotmolesc \n
cifrele tale afurisite. Am s`-]i explic ceva foarte simplu: când
se ive[te o ocazie, profit! {i te sf`tuiesc ca alt`dat` s` nu mai
la[i o a doua Lantine Paint s`-mi scape printre degete. Ai
\n]eles?
– Sun` ca o amenin]are, domnule Kencade!
– Nu, nu e o amenin]are. Furia de pe fa]a lui f`cu loc unei
expresii de surprindere. Mai st`pânit, a[ez` creionul pe birou
[i-[i vâr\ mâinile \n buzunare. |ncercam doar s`-]i explic câte
ceva despre modul \n care ac]ionez.
– Da? Atunci, s`-]i explic [i eu cum ac]ionez. Când cineva
m` angajeaz` pentru o anumit` munc`, o fac cât pot mai bine.
|n calitate de contabil de achizi]ion`ri, consider c` este de
76 JEANE RICHARDS

datoria mea s`-]i men]in intact` linia de credit [i s` am grij` ca

achizi]iile [i politica de expansiune s` nu duc` la dep`[irea
fluxului de numerar.
– }i-e team` s` ri[ti? vocea lui c`p`t` inflexiuni senzuale.
– Datoria mea este s` te ajut s` men]ii controlul asupra
p`r]ii financiare, spuse ea tulburat`, cu un u[or tremur \n
voce, incapabil` s` ]in` pasul cu schimb`rile lui bru[te de
atitudine. Dac` nu vrei s` fac acest lucru, spune-mi [i-mi dau
demisia chiar acum.
– Nu po]i; clauzele contractuale nu-]i permit.
Râsul lui o irit`; pur [i simplu nu se putea obi[nui cu
trecerile lui rapide de la o stare de spirit la alta; ca [i acum, de
exemplu – de la furie la ceva ce nu [tia cum s` defineasc`.
– Asta n-ar fi o problem`. Dac` mai continuu pe acest
drum, vei fi atât de \nglodat \n faliment, \ncât vei fi bucuros
s`-mi \ntrerup contractul.
– Nu, scumpa mea. Pentru a[a ceva nu-i de-ajuns un
simplu faliment.
|i f`cu semn cu ochiul [i gestul lui c`p`t` intimitatea unui
s`rut.
Cindy \[i sim]i obrajii arzând [i-l privi, mut`, cum iese din
birou.
 giannijollys

Capitolul 7

Clay Kencade b`tea u[or cu degetele \n birou, privind \n gol.

– Ce te fr`mânt`, domnule K? \ntreg` Maggie, strângând
coresponden]a pe care o trecuser` \n revist` \mpreun`.
– Cynthia Rogers.
– Cindy? Bine, dar am impresia c` lucreaz` foarte bine, e
foarte amabil` [i pl`cut` [i foarte dedicat` muncii ei.
– Prea dedicat`, fir-ar s` fie! E pe urmele mele de fiecare
dat` când \ncerc s` fac o mi[care [i dac` nu are totul strâns
bine cu un nod f`cut \n jurul cine [tie c`rui principiu
financiar, i se pare c` fac o gre[eal`. Cum naiba \[i \nchipuie
c` am ajuns acolo unde m` aflu? F`ceam afaceri când ea \nc`
se mai juca la gr`dini]` cu p`pu[ile!
– |mi pare r`u c` nu e bun`; credeam c`...
– Stai pu]in! N-am spus asta. E foarte inteligent` [i abil`.
Nu-i scap` nici un detaliu când e vorba de fapte [i cifre. Chiar
m-a temperat de câteva ori – aveam nevoie de a[a ceva. M`
rog, m` descurc. O s` las s` verifice fiecare copac, iar eu
78 JEANE RICHARDS

cump`r \ntreaga p`dure, dac` m` hot`r`sc. Ce naiba, sunt

totu[i [eful.
– Ai dreptate. {i atunci, care e problema? Dac` ave]i totu[i
o rela]ie de lucru bun`...
– Nu m` gândeam la lucru.
– Ah! Dar... parc` ai fost de câteva ori la Greenwich.
– S` m`-ntâlnesc cu b`iatul.
– B`iatul? Ah, da, mi-a spus c` are \n custodie cei trei copii
ai surorii ei. {i este atât de tân`r`! Trebuie s` fie foarte
ocupat`.
– Da, [i-i e team` s` fac` vreun pas ca s` nu gre[easc`. De
fapt, la fel procedeaz` [i la lucru.
– |n]eleg! Te-ai dus s` te-ntâlne[ti cu b`iatul... |ncerci
s-ajungi la ea prin copii.
– Nu, \n nici un caz! se \ncrunt` el. Nici nu [tiam de
existen]a lor pân` nu m-am dus acolo. B`iatul acesta, cel mai
mare, Johnny... are nou` ani; exact vârsta la care nu mai joci
jocuri de copii, ci intri \n ceea ce-]i \nchipui c` este adev`rata
competi]ie. Poate c` a[a [i este. Ei bine, acest b`iat este
\nnebunit dup` un model masculin. Clay se rezem` de
sp`tarul scaunului, cu mâinile \mpreunate la ceaf`. {tii,
Maggie, am avut mare noroc c` l-am avut pe tata. |n primul
campionat de baseball la care participam eram atât de
\ngrozit, \ncât dac` n-ar fi fost el care s` m` \ncurajeze [i s`
exerseze cu mine, a[ fi \ncurcat toat` echipa. La naiba, Maggie,
nu-mi place s` vorbesc despre tata.
– {tiu; era]i atât de apropia]i.
– |ntotdeauna m-a sus]inut când am avut nevoie. |n ziua
când am asistat la meciul lui Johnny, a ratat dou` arunc`ri, a
RA}IUNILE INIMII 79

azvârlit bastonul [i a fugit plângând. Am \n]eles perfect ce

simte. Aproape f`r` s`-mi dau seama, i-am promis c` voi
merge acas` la el [i vom exersa \mpreun`. Acum, de fiecare
dat` când sunt acolo, m`-ntreab` când mai vin, ca [i cum s-ar
teme c` nu voi mai veni.
– Ai intrat \n ceva din care nu mai po]i s` scapi?
– Nu, deloc; chiar \mi place. E un b`ie]el formidabil [i a
f`cut progrese considerabile; sunt convins c` va ajunge un
juc`tor foarte bun. |mi place de el foarte mult [i ne distr`m
grozav \mpreun`.
– |n]eleg... {i-]i place [i de m`tu[a lui, nu-i a[a?
– De, Cindy? Da... cred c` da. |[i trecu degetele prin p`r,
\ncurcat. De ce i se p`rea atât de atr`g`toare? Trecuser` atâtea
s`pt`mâni [i abia dac` o cuno[tea – era extrem de grijulie s`
se \nchid` \ntr-o fort`rea]`. Numai c`, \ncepu el, ca [i când
explicându-i lui Maggie \ncerca s`-[i explice lui \nsu[i,
\ntrez`resc doar, când [i când, frânturi din adev`rata Cindy.
Singura dat` când am v`zut-o complet relaxat` a fost când am
luat cina acas` la mine. Nu am discutat prea mult despre un
anumit subiect, dar era atât de lini[tit` [i cald` [i... T`cu.
Aceea era femeia pe care vroia s-o cunoasc` mai mult, femeia
care r`spunsese s`rutului lui u[or de „noapte bun`“, aproape
cu pasiune – ca [i cum, pentru o clip`, \ncetase s` fie re]inut`
[i controlat`, dezv`luindu-[i \ntreaga c`ldur` [i senzualitate.
Oft`. |mi pare r`u pentru ea, Maggie.
– Cum adic`?
– Da; se pare c` nu are niciodat` timp pentru ea – e prea
ocupat` \ngrijindu-i pe al]ii. Este din categoria celor care
d`ruiesc. |ncearc` s` fac` tot ce-i st` \n putere pentru acei
80 JEANE RICHARDS

copii [i \ntotdeauna \i protejeaz`. {i pe mine m` protejeaz`,

recunoscu el râzând. Dar e [i iute la mânie; ar trebui s-o auzi
contrazicându-m` [i \ncercând s` m` \mpiedice s`-mi asum
riscuri care, dup` p`rerea ei, mi-ar periclita imperiul. La naiba!
Doar am construit acest imperiu riscând! Dar e bine
inten]ionat` [i, a[a cum am spus, este o altruist`, \i place s`
d`ruiasc`.
– {i tu e[ti altruist, domnule K.
– Poftim?
– Spune-mi ceva: de ce nu te-ai c`s`torit?
|ntrebarea, venit` din senin, \l lu` prin surprindere.
– Nu [tiu; nu m-am gândit niciodat`. Cred c-am fost prea
ocupat. {tii cât a trebuit s` m` agit dup` ce tata a dat faliment.
{i apoi, când a fost bolnav atât de mult timp, nu m-am mai
gândit la a[a ceva. Adev`rul este c` nu [tiu de ce nu m-am
c`s`torit; poate, \ntr-adev`r, am fost prea ocupat.
– Nu atât de ocupat \ncât s` nu petreci suficient timp cu
destule femei.
Clay râse, dar recunoscu \n sinea lui c`, \ntr-adev`r,
fuseser` multe femei care \i pl`cuser`, dar nici una cu care s`
doreasc` s`-[i petreac` via]a.
– Ai dreptate; s` spunem c` am fost prea ocupat pentru a
avea o rela]ie apropiat`.
– Sau poate n-ai \ntâlnit \nc` femeia potrivit`.
– Posibil.
Maggie se ridic` [i se-ndrept` spre u[`, dar se mai \ntoarse
o dat` spre el \nainte de a ie[i.
– Atât de multe femei te-au dorit [i au alergat dup` tine,
\ncât n-a fost niciodat` nevoie s-alergi tu dup` ele.
RA}IUNILE INIMII 81

– {i?
– Nu [tii cum s` procedezi.
– Ce insinuezi, Maggie?
– E o chestiune de tehnic`. Am o idee. Aceste discu]ii de
lucru pe care le ai cu doamna Rogers...
– Spune mai departe, o \ndemn` el, privind-o totu[i
sceptic.
– De ce n-ar putea fi prelungite [i \n timpul unei cine la...
s` m` gândesc pu]in... la Tropicana, de exemplu unde se
danseaz`, [i unde aceast` doamn` ar putea fi... ea \ns`[i.
Doar n-o s` v` contrazice]i toat` seara pe probleme de
serviciu!
– Crezi c` nu m-am gândit [i eu la a[a ceva [i nu i-am
sugerat...
– Nu sugera, invit`. |n definitiv, e[ti [eful.
Cu o sclipire \n priviri, Maggie ie[i.

***

– Domnul Kencade la interfon, doamn` Rogers, o anun]`

secretara ei.
Ciudat; de obicei, d`dea buzna \n biroul ei.
– Da, Clay.
– Cindy, plec mâine dup`-amiaz` la Denver.
Ca s` vad` uzina aceea nenorocit`, b`nui ea, b`nuial`
confirmat` de explica]iile lui.
82 JEANE RICHARDS

– Stai pu]in; \nainte de a \ntreprinde ceva, trebuie s`...

– {tiu; de-asta te-am [i sunat. {tiu c` ai verificat datele
financiare [i a[ vrea s` discut cu tine. Problema este c` am un
program \nc`rcat toat` diminea]a; poate c-ar fi mai bine s`
amân`m discu]ia pân` spre sear`. S` vedem unde am ast`zi
ultima \ntâlnire... da, lâng` Tropicana. Ai putea veni acolo \n
jurul orei [ase? Am s-o rog pe Maggie s` fac` o rezervare
pentru cin`.
– Nu cred c`...
– Nu insist, dar nu v`d nici o alt` posibilitate.
– Bine...
– Mul]umesc, Cindy. Ne vedem acolo.
Cindy \nchise \ncet telefonul. Tropicana? Nu prea era locul
potrivit pentru o discu]ie de afaceri. Mersese de multe ori
acolo, pentru c`-i pl`cea atmosfera lini[tit` [i se putea dansa;
mergea cu Dan. |n seara asta, cu Clay... Sim]i un fior, ca o
dulce promisiune.
|[i impuse s` nu se mai gândeasc` la el, \ncet` s`-[i mai
road` unghia [i scoase din nou raportul referitor la fabrica din
Denver. Era, \ntr-adev`r, necesar` o discu]ie.
|ncepuse s` \n]eleag` modul de ac]iune al lui Clay [i
recuno[tea c`, de obicei, avea dreptate. Nu regreta c`-l
\mpiedicase s` cumpere lan]ul de magazine Lantine, dar
magazinele Forest Paint meritaser` investi]ia f`cut`.
Clay numise un anume Hank Elkins \n calitate de director
executiv [i-i d`duse doisprezece la sut` din capital, iar acesta
f`cuse tot posibilul s` reabiliteze afacerea [i veniturile
cre[teau. De fapt, acesta era principiul lui Clay: d`dea
conducerii fiec`rei companii o mare parte de capital, [i prin
RA}IUNILE INIMII 83

aceasta, putere de decizie [i ini]iativ`, iar aceast` cointeresare

avea \ntotdeauna efectul scontat. |n privin]a fabricii din
Denver, situa]ia era diferit`. Sc`derea pre]urilor nu fusese
cauzat` de o conducere necorespunz`toare, ci de produsele
fabricate: scule [i unelte pentru instala]ii care erau \nlocuite
rapid cu altele mai moderne. A[adar, de ce trebuia Clay s`
mearg` pân` acolo s` vad` uzina? Da, trebuia s` discute cu el.
Telefon` s` anuleze lec]ia de \not a lui Jamey, apoi acas`,
s` anun]e c` \ntârzie.

***

Localul Tropicana era exact a[a cum [i-l amintea: cu plante

ag`]`toare [i vegeta]ie bogat` care d`deau \ntr-adev`r
impresia unui paradis tropical luxuriant [i cu mese retrase \n
separeuri intime, ideale pentru \ndr`gosti]i.
– Bun` seara, domnule Kencade. Masa dumneavoastr` e
preg`tit`, \i \ntâmpin` amfitrioana.
Clay o lu` pe Cindy de mân` [i o urm` pân` la una din
mesele din separeuri.
– Vii adesea aici? nu se putu Cindy ab]ine s` nu \ntrebe.
Dac` da, de ce nu-l v`zuse niciodat`? Poate pentru c`, pe
atunci, nu mai vedea pe nimeni \n afar` de Dan.
– Nu, nu prea des, doar când se-ntâmpl` s` plec de la o
\ntâlnire de afaceri care are loc \n apropiere.
Cindy \i privi tr`s`turile frumos cizelate [i ochii negri; nu
era \n nici un caz o figur` pe care s` n-o remarci, sau pe care
s-o po]i uita.
84 JEANE RICHARDS

– Am examinat datele referitoare la fabrica de scule [i cred...

– Ce-ai zice de un cocteil? Margaritas, se adres` el
chelneri]ei, dup` ce ea \ncuviin]` din cap. Merge perfect
\nainte de cin`, nu crezi?
Cindy f`cu din nou semn cu capul, gata s` continue ce
\ncepuse s` spun`, când Clay \i f`cu semn s` tac`, punându-[i
degetul \n dreptul buzelor.
– Sst, \mi place melodia asta.
Cânt`rea]a cânta cu o voce languroas` despre durerea [i
pasiunea unei dragoste abia n`scânde [i pentru câteva clipe,
Cindy r`mase sub vraja melodiei, a cuvintelor [i a privirii
insistente a lui Clay, astfel \ncât sim]i o adev`rat` u[urare
când acordurile se stinser` [i li se aduser` paharele cu
cocteil.
– E foarte reconfortant, spuse ea zâmbind, dup` ce lu` o
\nghi]itur`. |ntotdeauna alegi b`utura potrivit`.
– Mul]umesc.
– Acum, s` continu`m. Chiar \n timp ce vorbea, \[i scoase
un carne]el din geant`.
– Las`-m` pu]in, Cindy. Vin de la o [edin]` furtunoas`;
l`s`-m` s`-mi termin cocteilul \nainte de a trece iar la afaceri.
Las`-m` s` m` relaxez pu]in.
– Ce glum`! Nu-mi amintesc s` te fi v`zut vreodat` altfel
decât relaxat, exceptând momentele tale de furie.
– Tot a[a cum eu nu te-am v`zut niciodat` relaxat`. Ce o
poate face pe Cindy Rogers fericit` [i relaxat`?
– Uite, hai s` valorific`m acest timp. Am anulat lec]ia de
\not a lui Jamey ca s` vin...
RA}IUNILE INIMII 85

– |notul; [tii s` \no]i, Cindy?

– Da, \not, joc tenis. „Dumnezeule, când aveam timp
pentru a[a ceva?“ Fac o mul]ime de lucruri [i sunt
\ntotdeauna foarte relaxat`. Acum, \ns`, am adus cu mine
aceste cifre [i...
– Ar`]i minunat, Cindy.
– Poftim?
– Nu e[ti un fotomodel pentru c` nu e[ti suficient de
\nalt`, dar ai o ]inut` atât de gra]ioas`... Iar când mergi.... Ai
observat vreodat` cum te privesc oamenii când mergi?
– Ce prostie... Nimeni nu se uit` cum merg.
– Eu, da. Câteodat` stau \n hol doar ca s` te privesc când
treci; \mi place cum mergi, Cindy.
– Ah... Era hot`rât` s`-i ignore flirtul, a[a c` se aplec` din
nou deasupra notesului. |n leg`tur` cu aceast` companie; nu
cred c`-]i dai seama de ceea ce se petrece acolo.
– Cred c` nici tu nu-]i dai seama.
– Cum adic`?
– Nu cred c` e[ti con[tient` de aceast` muzic`.
Cindy \nghi]i cu greutate; era foarte con[tient` [i de
muzic` [i de felul cum o privea [i de b`t`ile desperate ale
inimii ei.
– Ah, izbucni ea! ~sta e un loc \ngrozitor pentru a discuta
probleme de serviciu!
– De acord. A[a c`, nici s` nu mai \ncerc`m. Dans`m?
Era minunat s` fie al`turi de el, \n bra]ele lui, cu tâmpla
lipit` de b`rbia lui; era minunat c` dansa din nou \ntr-un
sincronism perfect cu trupul ei. Restul serii trecu pentru
Cindy \ntr-un fel de euforie; era \nv`luit` \ntr-un abur de
86 JEANE RICHARDS

fericire care estompa totul \n jur, \n afara senzualit`]ii

magnetice dintre ei doi. |n ma[in`, \n drum spre Greenwich,
Cindy era cu capul pe um`rul lui. Ca de obicei, la gar` urc`
\n ma[ina ei [i el o urm` pân` acas`. Deodat`, \l invit` la o
cafea. Aprinse o lumin` intim` \n living [i se-ndrept` spre
buc`t`rie.
– Nu \nc`! spuse el [i o cuprinse \n bra]e.
S`rutul lui tandru, prudent, deveni imediat un val de
pasiune de care amândoi se l`sar` purta]i cu o bucurie
debordant`. Smulgându-se cu greu acelui abandon total,
Cindy \[i \ngrop` fa]a \n um`rul lui, \ncercând s` reziste.
– E timpul s` bem cafeaua, spuse el zâmbind \n]eleg`tor,
eliberând-o, \mpotriva voin]ei, din strânsoarea \mbr`]i[`rii lui.
O urm` \n buc`t`rie [i o privi \n timp ce preg`tea
cafeaua, dar de data aceasta Cindy nu se mai sim]i stânjen-
it`, ci complet relaxat`, discutând despre tot felul de
nimicuri!
– Vino s` st`m pe canapea, spuse Clay luându-[i cafeaua [i
vrând s` se ridice de pe scaunul de la bar.
– Nu; r`mâi acolo. Avem totu[i de discutat.
– Ah, Cindy, nu-ncepe iar s`-mi vorbe[ti despre fabrica aia.
– Nu pentru asta ne-am \ntâlnit, de fapt?
– Nu chiar.
Zâmbetul lui o f`cu s` ro[easc`, iar \n privirea lui tandr`
p`reau s` d`inuie acelea[i amintiri.
– Ei, vroiam s` discut`m propunerea referitoare la acea
companie.
– Exact. Hmm, ce cafea bun`! Am examinat rapoartele pe
care mi le-ai dat s`pt`mâna trecut` [i m-am hot`rât deja.
RA}IUNILE INIMII 87

– S` cumperi? Chiar nu ]inuse cont de nici una [i

avertiz`rile [i sugestiile ei?
– Da. Am \nceput negocierile. Iat` ce am de gând...
– Stai pu]in; te-ai hot`rât deja? Spune-mi, atunci: de ce
m-ai chemat \n seara aceasta?
– }i-a f`cut pl`cere, nu-i a[a?
– Nu asta conteaz`! Fa]a \i ardea, gândindu-se la cât de
mult` pl`cere \i f`cuse. Ideea este c` nici n-aveai de gând s`
discu]i despre proiect. P`rerea mea nu conteaz` deloc!
Pierduse atât de mult timp analizând extrem de atent
cifrele [i datele!
– Stai pu]in, Cindy, n-ai \n]eles. Am vrut doar...
– Ba da, \n]eleg foarte bine [i-mi displace profund. Dac`
nu te intereseaz` p`rerea mea, dac` nu-]i pas` de ceea ce
gândesc, de ce m-ai angajat?
– Stai pu]in! Am foarte mare considera]ie pentru p`rerea
ta. |ntotdeauna citesc cu aten]ie rapoartele tale.
– {i apoi faci exact ce-]i place!
– Cred c` am aceast` prerogativ`. Dup` ton, se vedea c` e
nedumerit [i sup`rat.
– Categoric; e[ti [eful. Dar, s` l`murim un lucru: faptul c`
e[ti [ef nu-]i d` [i dreptul de a m` manipula.
– Ce vrei s` spui?
– Este a doua oar` când n-ai procedat cinstit cu mine.
– N-am procedat cinstit?
– Ai programat o \ntâlnire pentru a discuta ceva, \n timp ce
aveai cu totul alte inten]ii. Cele mai murdare gânduri – un
amalgam de avertismente date de Jane [i de articolele din
ziarele de scandal – aduser` \n mintea ei un caleidoscop de
scenarii. Toate acele femei...
88 JEANE RICHARDS

– Alte inten]ii?
– Categoric, n-aveai de gând s` discu]i afaceri. Nu sunt una
din cele care... t`cu, mai furioas` pe ea \ns`[i decât pe el: \i
c`zuse \n bra]e tot atât de u[or ca oricare dintre acele individe
care-l urm`reau la birou. Nu-mi place s` fiu for]at` s`....
– For]at`?
– M` rog, constrâns`. Cum \ndr`znea s` stea acolo,
privind-o atât de inocent, ca [i cum nu [tia despre ce e vorba?
Nu po]i nega faptul c` te-ai prevalat de pozi]ia ta de [ef pentru
a... a m` constrânge s`...
– Spune... Se ridic`, privind-o ostil.
– S` spunem mai degrab` a[a: sunt contabila – una foarte
bun`! Rela]iile sexuale nu intr` \n atribu]iile mele.
Clay deveni livid.
– Doar nu vrei s` spui c`... Doar nu m` acuzi de... Ba da!
Ai f`cut aluzie la h`r]uire sexual`!
– Nu, n-am spus asta.
– Poate c` nu ai spus-o explicit, dar am \n]eles mesajul. Ei
bine, de acum \ncolo nu vei mai fi h`r]uit`. Noapte bun`.
Cindy r`mase \n picioare pân` \l auzi ie[ind [i trântind u[a.
Apoi furia disp`ru, f`când loc unei senza]ii de pustiire.
 Capitolul 8

Clay alerg` dublul distan]ei obi[nuite. Degeaba! La naiba

cu Cynthia Rogers! Cine se credea? Mai degrab`, ce fel de
individ credea c` este el?
|ncepu s` se rad`, furios.
„Faptul c` e[ti [eful meu nu-]i d` dreptul s` m`
manipulezi“.
{i privirea aceea sfid`toare... Clipi de durere când se t`ie la
b`rbie. Niciodat` n-a \ncercat s` manipuleze o femeie \n
bra]ele sale – niciodat` n-a fost nevoie de a[a ceva.
Pe ea ai manipulat-o.
Nu; nu cât a fost \n bra]ele lui. E adev`rat, aranjase \ntreaga
sear` sub pretextul unei \ntâlniri de lucru, dar o f`cuse numai
pentru ea – ca s-o scoat` din starea \n care se afla permanent,
s-o fac` s` redevin` ea \ns`[i.
{i reu[ise. Dansase eliberat` de orice constrângere,
abandonându-se muzicii [i pl`cerii momentului, unduindu-[i
trupul zvelt [i ml`dios \n bra]ele lui. |n ochi i se citea
bucuria... sau poate pl`cerea de a fi \mpreun` cu el.
90 JEANE RICHARDS

{i pentru el fusese o sear` deosebit`. Recunoscuse iar,

dincolo de acea armur` ce-o ascundea atât de bine, pe femeia
care-l atr`gea. Apoi, acas` la ea, pasiunea cu care r`spunsese
s`rutului lui \l \nnebunise de-o dorin]` pe care nu o mai
sim]ise pentru nici o alt` femeie. Sperase c` atunci, \n clipele
acelea, sim]ise [i ea la fel.
Se-n[elase \ns`.
Categoric, nu va face ca tat`l lui, care refuzase s` accepte
faptul c` singura femeie pe care o iubise toat` via]a nu-l iubea.
Iubire? Ce-l f`cuse s` se gândeasc` la iubire?
|[i d`du cu lo]iune dup` ras, furios când sim]i usturimea
t`ieturii, apoi merse s` se \mbrace.
Avu o zi neobi[nuit de \nc`rcat` la birou: telefoane, vizite,
detalii de pus la punct cu Maggie [i Tom \nainte de plecarea
la Denver. Abia \n jurul orei unsprezece avu câteva clipe de
r`gaz. Se rezem` de sp`tarul scaunului [i \nchise ochii,
sim]indu-se extrem de singur, când imediat sun` soneria
interfonului.
– Doamna Daniels la telefon, se auzi vocea lui Maggie. |]i
fac leg`tura?
– Sigur. De ce nu? – Biata Lisa; \ncerca s` par` o fericit`
proasp`t divor]at`, eliberat` de orice obliga]ii, când de fapt
\nc` mai suferea dup` desp`r]irea de fostul so]. Bun`, Lisa!
– Bun`, str`ine! Pe unde te ascunzi de nu mai e[ti de g`sit?
– P`i...
– Nu conteaz`; te iert. Fii atent: am cel mai grozav plan
pentru disear`.
– Nu disear`, Lisa; plec \n aceast` dup`-amiaz` la Denver.
Se gândi c` [i ea se sim]ea singur` [i-i p`rea r`u c` trebuia
s-o refuze.
RA}IUNILE INIMII 91

– |n c`l`torie de afaceri?
– Strict pentru afaceri.
– Ei bine, \n acest caz, de ce n-a[ putea veni [i eu cu tine?
Când Clay ezit`, \ncercând s-o fac` s` \n]eleag` c` n-ar fi
pl`cut pentru ea. Lisa protest`, aducând ca argument c`,
având \n Denver un v`r foarte influent, ar putea ajuta la
extinderea Companiei Kencade.
– {i oricum, nu ]i-ar pl`cea s` ai o tovar`[` de drum
\ncânt`toare \n aceast` c`l`torie obositoare [i plictisitoare?
– Ba da, cum s` nu! De ce naiba nu?
– Atunci, m` interesez la Maggie \n leg`tur` cu plecarea.
Pu]in mai târziu, Maggie intr` \n biroul lui, zâmbind cu
sub\n]eles [i-l anun]` c` doamna Daniels reu[ise s` rezerve loc
la aceea[i curs` de avion cu care pleca el.
– Bine.
– {i vine aici la trei [i jum`tate ca s` merge]i \mpreun` la
aeroport cu elicopterul.
– Bine. Expresia de pe fa]a lui Maggie \l f`cu s` mai adauge,
sim]ind nevoia unei justific`ri: Are un v`r \n Denver, undeva
la Camera de Comer], Clubul Rotary... ceva de acest gen. S-ar
putea s` fie o rela]ie bun`.
– Nu cred c` ]i s-a mai \ntâmplat pân` acum s` te
intereseze rela]iile... Dar doamna Daniels e foarte atent` la
aceste detalii; este atât de... eficient`. Da, cred c` `sta e
cuvântul potrivit.
– Ah, \nceteaz` cu zâmbetul acesta [i adu-mi, te rog,
dosarul Ascot.
Lisa era o companie pl`cut` [i, dac` vroia s` se ]in` dup`
el, n-avea decât!
92 JEANE RICHARDS

***

Cindy petrecu o noapte agitat`, derulând la nesfâr[it \n

minte [irul evenimentelor culminând cu alterca]ia cu Clay.
Tot drumul pân` la serviciu o obsedase expresia de pe fa]a lui:
fusese [ocat [i adânc jignit de acuza]ia ei.
De fapt, nu inten]ionase o astfel de acuza]ie.
H`r]uire sexual`? Dar el nu ceruse nimic din ceea ce n-ar
fi fost dispus` s` ofere. {tia bine c` exist` b`rba]i care profit`
de postura lor de [efi – tot atât de bine cum [tia c` \n nici un
caz Clay nu era unul dintre aceia.
Se sim]ea \ngrozitor de jenat`. De ce reac]ionase atât de
violent? „Recunoa[te, Cindy. Ceea ce te sup`r` atât de mult
este c` nu l-ai respins pentru c` n-ai putut s-o faci. Este
de-ajuns s`-l prive[ti ca s`-]i pierzi capul“. |nc` mai oscila
\ntre amintirea clipelor atât de pl`cute petrecute \mpreun` [i
furia de a fi fost manipulat`. |[i lipi fruntea fierbinte de
fereastra compartimentului trenului, \ncercând s`-[i pun`
ordine \n gânduri cu meticulozitatea ei caracteristic`. |nainte
de a cobor\ din tren, trebuia s` [tie ce are de f`cut.
Num`rul unu: |i datora scuze lui Clay. |n definitiv, era liber
s` fac` orice avansuri; dac` era atât de naiv` \ncât s`-i cad`
imediat \n bra]e, era problema ei.
Num`rul doi: Clay Kencade \i datora scuze; dac`
desconsidera p`rerile ei [i ignora datele pe care le aduna cu
atât de mult` grij`, \nsemna c-o insult` [i-i depreciaz` calit`]ile
profesionale.
RA}IUNILE INIMII 93

Num`rul trei: Singurul mod \n care putea rezolva ambele

probleme era s` demisioneze.
Se gândi s`-i dea personal foaia de demisie, chiar \n ziua
aceea. |n aceast` situa]ie, Clay nu putea s` mai ridice vreo
obiec]ie, indiferent de clauzele contractului. Vroia s`
l`mureasc` totul \nainte de plecarea lui.
Când ajunse la birou, o rug` pe Maggie s-o anun]e când
Clay avea pu]in timp liber.
Abia pe la ora trei o chem` Maggie.
– Abia acum e liber, Cindy. Gr`be[te-te, pleac` \ntr-o
jum`tate de or`.
Clay st`tea la biroul lui, dar se ridic` atunci când intr`.
– Vroiai s` discu]i cu mine, doamn` Rogers? Nu zâmbea,
[i-i vorbea cu r`ceal`.
– Asear`... \nghi]i cu greutate [i-l privi \n ochi. Cred c` ai
\n]eles gre[it. N-am vrut s` insinuez... ceea ce-ai crezut.
– Asta e o mare u[urare pentru mine. |n vocea lui era totu[i
o u[oar` urm` de sarcasm.
– Numai c` am mers s` discut`m o anumit` problem` de
serviciu, cel pu]in a[a am crezut, [i apoi... ei bine, lucrurile au
sc`pat oarecum de sub control... probabil cauza a fost
atmosfera... o anumit` chimie... T`cu, nevrând s`-l jigneasc`
din nou; fusese deopotriv` de vinovat`. Uneori, oamenii emit
semnale \n mod gre[it. Ideea este c` n-am mai ajuns s`
discut`m ceea ce credeam c` avem de discutat.
– Uite ce e, Cindy; am \n]eles. Vrei s` spui s` ne limit`m la
o rela]ie strict profesional`.
– Da, dar mai e ceva; suntem pe lungimi de und` diferite,
chiar [i \n afaceri.
94 JEANE RICHARDS

– Adic`?
– Adic` \]i irose[ti banii pl`tindu-m` pentru ni[te sfaturi pe
care nu le iei \n considerare. Ca \n cazul acestei fabrici de
scule.
– Nu e adev`rat, Cindy. Am citit raportul t`u cu mare
aten]ie.
– {i ai hot`rât s` cumperi compania.
– Pentru c` acum e momentul. Uite... sunt obi[nuit s`
lucrez singur [i câteodat` ac]ionez pe loc, f`r` s` mai stau s`
explic toate motivele pentru care decid s` fac ceva anume.
{tiu exact ce-ai spus – profituri mici, produse uzate moral.
Dar, vezi tu... inten]ionez s` schimb produsul.
– Fluxul t`u monetar nu va... Orice shimbare implic` ni[te
cheltuieli suplimentare.
– {tiu, [tiu. Cit` din memorie cifre pe care Cindy \[i
\nchipuise c` nici m`car nu le citise. A[adar, vezi c` am studiat
cu aten]ie. Este posibil chiar s` trebuiasc` s` vând ceva pentru
a impulsiona aceast` afacere. Dar... arunc` o privire spre ceas.
Inten]ionez s` discut cu tine despre aceasta când m` \ntorc.
Poate pot face ceva ca s` reduc pre]ul – op]iuni de cump`rare
de ac]iuni [i de management; ceva de genul `sta. Stevens,
pre[edintele, este \n \ncurc`tur`, dar fundamental este bun
profesional [i...
Pe m`sur` ce Clay vorbea, Cindy v`zu sclipirea de bucurie
din ochii lui, entuziasmul cu care vorbea. Acesta era Clay
Kencade – om de afaceri pân` \n vârful degetelor; gândind
afaceri; respirând afaceri; mi[cându-se repede. Poate prea
repede?
RA}IUNILE INIMII 95

– Analizeaz` [i tu [i vezi ce ar trebui s` vindem. Acum, nu

mai am timp. Discut`m când m`-ntorc.
– Bine. Uitase c` inten]ionase s`-[i dea demisia. Se p`rea
c`, totu[i, ]ine cont de ceea ce-i spunea ea [i c` avea nevoie
de ea.
– Cindy... O privi serios, cu triste]e. |n]eleg [i promit: strict
serviciu. De acord?
– De acord, spuse ea strângând mâna pe care el o \ntinse.
C`l`torie pl`cut`, Clay.
– {i s` m` preg`tesc, pentru c` nu m-a[teapt` ceva u[or la
\ntoarcere? râse el cu c`ldur`.
– Cel pu]in s` te preg`te[ti pentru unele schimb`ri, râse [i
ea, vrând s` ias`.
Când Clay \i deschise u[a, Cindy v`zu \n biroul lui Maggie
o femeie superb` \mbr`cat` cu o rochie bej elegant`; \nclin`
politicos capul \n semn de salut când aceasta trecu pe lâng`
ea, \nv`luind-o \ntr-un parfum scump [i fin [i se \ndrept` spre
Clay.
– Hai, trebuie s` ne gr`bim, o auzi Cindy adresându-se
lui Clay. Am trimis deja bagajele la elicopter, dar n-am
prea [tiut ce s` iau cu mine; nici m`car nu mi-ai spus cât
st`m.
Când ajunse \n biroul ei, lui Cindy \nc` \i mai r`sunau \n
minte acele cuvinte. Femeia aceea uluitor de frumoas` avea
s`-l \nso]easc` pe Clay la Denver; va fi al`turi de el la \ntruniri,
la dejun, la cin`, va fi \n bra]ele lui, iar ei, lui Cindy, nu-i
r`mâneau decât chinurile geloziei – pentru c`, spre
surprinderea [i groaza ei, constata c` era geloas`.
96 JEANE RICHARDS

Firesc; cu o sear` \nainte, ea fusese \n bra]ele lui, prins` \n

mrejele s`rutului unui expert. |nc` mai era timp s` nu se fac`
de râs, s` nu devin` una din [irul nesfâr[it de cuceriri ale lui.
Cel pu]in, acum exista o \n]elegere clar` \ntre ei: rela]ii strict
de serviciu.
Se a[ez` la birou, luptând din r`sputeri s`-[i st`pâneasc`
lacrimile.
Clay se-ntoarse de la Denver miercuri dup`-amiaz`. Fusese
o c`l`torie reu[it`, dar p`cat c` f`cuse gre[eala de a o lua pe
Lisa, pentru c` nu avusese deloc timp pentru ea.
„Fii serios, doar nu \ncerci s` te am`ge[ti singur; nu ai vrut
s`-]i faci timp“.
V`rul ei venise s`-i ia cu ma[ina de la aeroport [i s`-i duc`
la ferma lui, unde organizase o petrecere de sfâr[it de
s`pt`mân`. Lisa se-nfuriase fiindc`, pretextând o partid` de
golf cu Stevens \n diminea]a urm`toare, Clay refuzase s-o
\nso]easc`.
– Dac` ai timp pentru golf, \nseamn` c` ai timp [i pentru
petrecere, \i repro[ase ea.
Femeile nu-n]elegeau ce ocazie excelent` de-a face afaceri
constituiau partidele de golf, se gândi el.
Clay nu reu[ise s-ajung` la ferm`, \n ciuda numeroaselor
telefoane ale Lisei [i nici nu fusese la hotel luni seara, când
aceasta venise. Spre surprinderea lui, Lisa ap`ruse mar]i
diminea]a \n camera lui [i, cum inten]iile ei erau cât se poate
de transparente dincolo de micul dejun pe care-l comandase
deja pentru amândoi, Clay pretext` din nou c` e a[teptat de
Stevens chiar atunci, \n holul hotelului.
RA}IUNILE INIMII 97

– Nu [tiu de ce m-ai mai invitat, se plânsese ea, b`tând din

picior. Nu ]i-ai petrecut nici m`car cinci minute cu mine!
– Nu uita c` te-ai autoinvitat; te-am prevenit c` e o c`l`torie
de afaceri.
– Atunci, du-te la afacerile tale, iar eu m` duc acas`!
Apoi, fugise afar` din camer`, aproape ciocnindu-se de
chelnerul care tocmai aducea micul dejun comandat.
De ce am l`sat-o s` vin` cu mine? se-ntreba el. Dar, de fapt,
[tia de ce; se sim]ea foarte singur când ea \i propusese [i
existase o vreme când rela]ia dintre ei ar fi fost cu totul alta.
Acum \ns`, ori de câte ori avea pu]in timp s`-[i ridice privirea
de pe cifrele pe care Stevens i le tot prezenta, \n mintea lui nu
exista decât o singur` persoan`.
Asta era pur [i simplu o nebunie. Trebuia s`-nceteze s` se
mai gândeasc` la Cindy Rogers.
Sigur, nu procedase corect cu Lisa; o va invita la cin` [i \[i
va cere scuze, dar nu-i va permite s`-l atrag` \n cursa altor
propuneri.
Acum, când se-ntorsese la birou, se concentr` din nou
asupra afacerii pe care trebuia s-o \ncheie. A[a cum se
a[teptase, Stevens fusese de acord cu toate propunerile lui.
Acum, urma s` programeze o \ntâlnire cu Cindy [i Tom chiar
a doua zi diminea]`.
– Un anume John Atwood la telefon, \l anun]` Maggie,
\ntrerupându-i gândurile. Pare s` fie un copil.
– Ah, b`iatul lui Cindy. Bun`, Johnny, ce mai faci?
– Bine. Am marcat \n meciul de sâmb`t`.
– Bravo! Grozav! P`cat c` n-am putut fi [i eu acolo s` te
v`d, dar am fost plecat din ora[.
98 JEANE RICHARDS

– {tiu, mi-a spus Cindy. Am câ[tigat cu 18 la 7.

– Ai v`zut, e a[a cum am spus: e nevoie de exerci]iu.
– Clay, e[ti ocupat?
– Ocupat?
– Da, Cindy a spus c` e[ti ocupat [i s-ar putea s` nu mai
po]i veni la mine.
– Nu sunt niciodat` ocupat pentru tine.
– Nu?
– Sigur c` nu. Ce-ai zice de... luni? La aceea[i or`?
Era atât de mult` bucurie \n vocea lui Johnny, \ncât Clay
hot`r\ s` nu lipseasc` de la \ntâlnire pentru nimic \n lume,
indiferent ce-i programase Maggie.
Cindy. Reu[ise s` nu se mai gândeasc` tot timpul la ea,
dar figura ei pozna[` \i ap`rea \n fa]a ochilor \n cele mai
ciudate momente! Acum, de când se-ntorsese, abia a[tepta
s-o vad`.
Trebuia s` se st`pâneasc`; era hot`rât s` respecte limitele
pe care ea le impusese. Asta nu \nsemna \ns` c` avea s`-l
dezam`geasc` pe Johnny.

***

– Johnny i-a telefonat azi lui Clay! spuse Jamey dintr-o

r`suflare.
Cindy nu [tia niciodat` dac` s`-l certe pe Jamey pentru c`
pâra, sau s`-l recompenseze pentru informa]iile pre]ioase pe
care altfel n-ar fi avut de unde s` le afle.
RA}IUNILE INIMII 99

– Vroia s` exerseze cu Clay [i l-a \ntrebat dac`...

– Las`-l mai bine pe Johnny s` vorbeasc`.
– A[a e, Jamey, taci. Nu eu l-am rugat, Cindy!
– Johnny, domnul Kencade e o persoan` foarte ocupat`;
nu trebuie s`-l deranjezi la birou, doar am mai discutat despre
asta.
„Dumnezeule, ce [i-o fi \nchipuit Clay!“
– |mi pare r`u, dar am vrut doar s`-i spun cât am fost de
bun [i c` echipa noastr` a câ[tigat. {i Clay a spus c` nu e foarte
ocupat [i c` vine luni. Nu te superi, nu? Adic`, el vrea s` vin`...
Cindy sim]i un val de recuno[tin]` pentru Clay: a[a ocupat
cum era, r`spunsese rug`min]ii nerostite a copilului. |i
r`sunar` din nou \n urechi cuvintele lui: „Mâine s-ar putea s`
fiu \n Timbuktu... dar Johnny va deveni un juc`tor mai bun,
pentru c` ast`zi am exersat \mpreun`“.
|l va l`sa pe Johnny s` se bucure de fiecare „ast`zi“.
 Capitolul 9

Dup` ce Clay, Tom [i Cindy r`maser` \n sala de [edin]e mai

mult de o or`, discutând diverse proiecte [i \ncercând s`
decid` care era solu]ia cea mai bun`, se p`rea c`, \n cele din
urm`, Clay se hot`râse.
– S` vinzi Liniile Navale Scandinave? \ntreb` Cindy,
consternat`. Bine, dar este principala ta surs` de venituri!
– A[adar, ar trebui s` aduc` o sum` foarte mare \n urma
vânz`rii. Doar vrei bani lichizi, nu-i a[a?
– M` gândesc mai degrab` la fluxul de numerar, Clay.
Arunc` o privire la hârtiile \mpr`[tiate pe birou, la toate datele
pe care le adunase referitor la fiecare proiect [i le analizase
atent [i ridic` tonul, ar`tând spre ele. E un dezechilibru aici –
prea multe companii opereaz` cu flux de numerar \n
pierdere. Nu vede]i? |ntrebarea ei se adresa [i lui Tom care
ridic` din umeri, strângându-[i pipa \ntre din]i.
– Nici una nu ar aduce un venit atât de mare ca Liniile
Scandinave, spuse Clay.
RA}IUNILE INIMII 101

– Nu [tiu... Uite, de exemplu, centrul comercial pe care \l

proiectezi; ar fi mult mai valoros pentru cineva care nu s-a
extins atât de mult. Sigur, reprezint` un poten]ial mare, dar
pentru tine nu \nseamn` acum decât o surs` de cheltuieli:
impozite, reconstruc]ie [i amenaj`ri... Va dura cel pu]in un an
pân` va \ncepe s` aduc` un venit. Dac` ai vinde...
– Nu! spuse Clay pe un ton hot`rât [i t`ios, ridicându-se \n
picioare. Vom vinde linia naval`. Tom, \ncepe, te rog,
procedura. Am acum o \ntâlnire cu un inginer. {i, f`r` s` mai
spun` altceva, \[i lu` stiloul [i ie[i.
– Ar trebui s` \ncetezi cu fumatul! |]i face r`u! \[i rev`rs`
Cindy \ntreaga exasperare asupra lui Tom.
– A[a e, dar a devenit un obicei prea vechi. {i nu trebuie s`
te r`zbuni pe mine fiindc` e[ti furioas` pe Clay!
– Ah, nu pot s` \n]eleg de ce vrea s` vând` o companie care
func]ioneaz` perfect [i aduce profit.
– Cum nu-n]elegi? Tocmai de asta o [i vinde – nu mai
constituie o provocare.
– {i prefer` provocarea unei fabrici \nvechite care
func]ioneaz` \n pierdere!
– Exact. Stevens, individul care de]ine cea mai mare parte
a capitalului, este \n mare \ncurc`tur`. Nici nu [tiu ce-i place
lui Clay mai mult – s` \nfrunte o nou` provocare, sau s` scoat`
pe cineva din \ncurc`tur`. {i tat`l lui a fost cândva \ntr-o astfel
de situa]ie.
– Da?
– Apropo, nu mai aminti de centrul comercial – e inima
Companiei Kencade!
102 JEANE RICHARDS

– Cum a[a?
– De acolo a \nceput. Nu [tiai? Cum Cindy scutur` din cap,
Tom continu` s` povesteasc`. Practic, Clay a crescut \n
cl`direa cu cinci etaje din zona de sud-vest – era magazinul de
textile al tat`lui s`u, Harry Kencade. Eu conduceam
departamentul pentru articole b`rb`te[ti, iar Maggie era
secretara lui Harry.
– Ai lucrat pentru tat`l lui Clay...
– Da... Când Clay era mic, alerga peste tot; \mi amintesc c`
s-a pierdut, odat`. Timp de dou` ore l-am c`utat to]i peste tot
– eram \nnebuni]i.
– {i unde l-a]i g`sit pân` la urm`?
– Sub o tejghea pe care erau etalate pulovere pentru
b`rba]i. Citise acolo pân` adormise; citea enorm. Era un pu[ti
foarte inteligent. Maggie \i spunea „micul domn K“; acum a
renun]at la „micul“.
Cindy \[i imagina b`ie]elul cu zâmbet fermec`tor [i cu o
[uvi]` de p`r negru c`zându-i pe frunte. Era dornic` s` afle cât
mai multe despre el [i cum Tom p`rea dispus s` evoce acele
amintiri, profit` de ocazie.
– {i spui c` petrecea mult timp la magazin...
– Da, \n special dup` ce so]ia lui Harry a plecat. Pe Harry
nu-l mai interesa nimic altceva decât afacerea [i copilul. A fost
o lovitur` foarte grea pentru el când a pierdut afacerea.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Nu [tiu exact. Presupun c` n-a ]inut pasul schimb`rilor.
|n orice caz, prima a intrat \n lichidare [i a trebuit s` \nchid`
magazinul. Eu am plecat, dar Maggie – al c`rei so] \nc` tr`ia
atunci – a r`mas, f`r` salariu, ca s`-l ajute; a[adar, a fost acolo
RA}IUNILE INIMII 103

\n ziua \n care Harry a c`zut la birou: f`cuse un infarct.

Povestea c` se speriase grozav, dar a chemat salvarea [i a luat
leg`tura cu Clay. Acesta lucra cu jum`tate de norm` la libr`ria
facult`]ii. S`-]i spun ceva: de atunci am \ncredere \n el. |nc`
nu \mplinise optsprezece ani când a preluat el totul. {i n-a fost
deloc u[or: alerga de la [coal` la spital [i lucra ca s` salveze
cl`direa.
– Cl`direa? Nu pierduser` totul?
– Nu [i cl`direa, de[i au fost la un pas. Maggie crede c` asta
declan[ase infarctul – când [i-a dat seama c` va fi nevoit s`
vând` cl`direa. Dar nu s-a \ntâmplat a[a. Clay a reu[it \n cele
din urm`... |[i repro[a c-ar fi trebuit s` fie acolo, lâng` tat`l lui
[i s`-l ajute, \n loc s` fi mers la [coal`; era implicat \n tot felul
de activit`]i sportive – era un juc`tor grozav de baschet... Dar
apoi a renun]at la tot [i-a preluat afacerea.
Cindy ascult` mai departe cum Clay reu[ise s` ob]in` un
\mprumut [i reamenajase cl`direa, \nchiriind o parte altor
firme [i organizând o sp`l`torie automat` de care se ocupa
chiar el. |n rotocoalele de fum de la pipa lui Tom se contura
imaginea unui student slab, care renun]ase la sport [i la
\ntâlnirile cu fete [i muncea din greu pentru a avea grij` de
tat`l s`u [i a conduce o afacere – imagine cu totul diferit` de
cea oficial` – cu care o obi[nuise presa: „norocosul milionar
de treizeci [i [ase de ani“.
– Clay avea un birou pe u[a c`ruia era scris numele lui
Harry cu litere mari, continu` Tom, dar Harry nu mai putea s`
lucreze decât par]ial. Clay m-a angajat pe post de asistent al lui
Harry, dar de fapt m` ocupam de partea lui de administra]ie.
104 JEANE RICHARDS

Clay a muncit mult, dar n-a fost \n zadar. Dup` cinci ani, a mai
preluat \nc` trei firme [i astfel s-a lansat „Kencade Enterprises“
– pornise deja pe drumul succesului.
– Trei alte firme... b`nuiesc c` erau falimentare, sau pe
punctul de a deveni.
– Nu pretind c` m` pricep prea mult la psihologie, dar se
pare c` situa]ia \n care s-a aflat tat`l lui i-a dezvoltat un anumit
spirit de solidaritate cu to]i cei afla]i \n situa]ii similare; nu
suport` s` vad` c` se \nchide o companie [i r`mân oameni
f`r` lucru. {i mai e ceva: Clay nu se gânde[te niciodat` la bani,
de[i e milionar. Nu cred c` trebuie s`-]i faci griji, Cindy; dup`
cum ]i-am mai spus, cade \ntotdeauna \n picioare.
Aceast` fa]` necunoscut` a lui Clay umplu sufletul lui
Cindy. Ar fi vrut s` \ntrebe mai mult, dar se temea c`
sentimentele o vor tr`da \n fa]a lui Tom.
– Tom, [tii ceva? spuse ea gânditoare, \n timp ce-[i
strângea dosarele [i se preg`tea s` plece. Cred c` po]i fuma
lini[tit.
– Poftim?
– Da, pentru c`, de fapt, nici nu fumezi. Nu faci decât s`
gesticulezi cu pipa, când nu o umpli, sau o aprinzi, sau o
scuturi.
Tom râse cu pl`cere, pentru c` repetase \ntr-adev`r aceste
gesturi de nenum`rate ori \n timpul povestirii.
Cindy afl` mai multe de la Maggie. |ntr-o zi, merseser`
amândou` s` ia prânzul [i Cindy, sim]ind c` se poate st`pâni
mai bine, aminti c` Tom \i povestise câte ceva din via]a lui
Clay, sperând ca tonul ei s` nu lase s` se \ntrevad` nimic din
aparenta sa indiferen]`.
RA}IUNILE INIMII 105

– Da? Maggie o privi cu aten]ie.

– Despre... cum a salvat afacerea tat`lui s`u.
– A salvat ceva mult mai de pre], spuse ea f`r` nici o
ezitare. I-a salvat via]a lui Harry.
– Da, mi-a spus Tom ce mult \nsemna respectiva afacere
pentru tat`l lui Clay [i cum Clay a reu[it s` salveze cl`direa [i
s` relanseze afacerea.
– Ah, asta era de la sine \n]eles: Clay este un \ntreprinz`tor
\nn`scut. M` refeream la modul \n care l-a stimulat – \i
men]inea \n permanen]` interesul treaz, consultându-l \n
privin]a fiec`rui pas pe care vroia s`-l fac`, dându-i aproape
impresia c` el era cel ce lua deciziile. Mai mult: i-a dat tat`lui
s`u ra]iunea de a exista, precum [i cea mai bun` \ngrijire
medical`. A reamenajat casa \n care locuiau, a instalat aer
condi]ionat, lift, tot ce putea face via]a tat`lui s`u, acum când
acesta nu se mai putea deplasa, mai confortabil`.
– Cred c` l-a iubit enorm.
– Categoric. Nu numai c` a avut grij` de el, dar petreceau
mult timp \mpreun`: mergeau \mpreun` la plimbare, la golf,
l-a determinat s` revin` la serviciu. |ntr-un cuvânt, a reu[it
s`-l men]in` \n via]` \nc` nou` ani, când doctorii \i mai
d`duser` doar doi. Clay a f`cut toate acestea, de[i era foarte
ocupat, pentru c`, \n tot acest timp, trebuia s` redreseze [i s`
dezvolte afacerea. Nu-[i permitea nici s` mearg` la \ntâlniri cu
fete, nici vreo alt` pl`cere pentru el \nsu[i.
– Acum recupereaz`, nu se putu ab]ine Cindy s` nu
comenteze caustic; doar acele femei care intrau [i ie[eau din
biroul lui nu puteau fi toate \n interes de serviciu.
106 JEANE RICHARDS

– Fire[te; e frumos, bogat [i nec`s`torit. Femeile sunt

\nnebunite dup` el [i nici nu le po]i \nvinov`]i pentru asta. {i
eu a[ face la fel dac` n-a[ fi suficient de b`trân` pentru a-i fi
mam`. Clay Kencade este un b`rbat cu adev`rat deosebit.
Cindy t`cu, dându-[i seama de adev`rul acelor cuvinte.
– Ceea ce nu pot s` suport, continu` Maggie \mpingându-[i
farfuria deoparte, este c` majoritatea acestor femei nici m`car
nu [tiu cât de deosebit e; nu le intereseaz` decât banii lui. M`
tem pentru el s` nu fac` o alegere nepotrivit`, având \n vedere
c` b`rba]ii se las` atât de u[or \ncânta]i. Lui \i trebuie cineva
tot atât de deosebit ca el – o femeie care s`-l iubeasc` [i s`-l
\n]eleag`, dar, de asemenea, suficient de puternic` pentru a-i
spune când gre[e[te.
– Ah... adic`, exist` cineva anume care s`-l intereseze?
– Greu de spus. La un moment dat, credeam c`-l intereseaz`
acea profesoar` pe care una din surorile lui vitrege tot insist`
s` i-o plaseze; era dr`gu]`... Acum, pare s`-[i concentreze
aten]ia asupra Lisei Daniels – [tii, a fost cu ea \n Denver.
– Da, am v`zut-o, recunoscu Cindy cu durere \n glas,
amintindu-[i de blonda aceea atât de frumoas`.
– Sigur, nu [tiu dac` \l intereseaz` cu adev`rat, sau intr` \n
categoria actelor lui de caritate.
– Acte de caritate? Nu [tiam c` face [i a[a ceva.
– Da... de exemplu c`minul de b`ie]i cu probleme, pe care
l-a sponsorizat câ]iva ani [i care a fost foarte util pentru unul
din fra]ii s`i vitregi.
– Nu [tiam. Pentru moment, Cindy uit` pu]in de latura
sentimental` a acestei preocup`ri a lui Clay, gândindu-se la
impozite. {i... aceast` Lisa Daniels, are nevoie de bani?
RA}IUNILE INIMII 107

– Ah, nu! Are [i ea o mul]ime. Dar, de când a p`r`sit-o so]ul

ei, plânge mereu pe um`rul lui Clay care se \nduio[eaz` atât
de u[or. Am impresia c` inten]ioneaz` s`-l \nlocuiasc` pe
fostul so] cu Clay [i s-ar putea chiar s` reu[easc`, pentru c` e
o femeie foarte inteligent`.
– Trebuie s` plec. Am o mul]ime de treburi de f`cut,
pretext` Cindy cu din]ii \ncle[ta]i, apoi se ridic` brusc [i plec`.

***

Cuvintele lui Maggie nu-i ie[eau din minte, c`p`tând

accente dureroase ori de câte ori o femeie frumoas` intra sau
ie[ea din biroul lui Clay – [i nu erau pu]ine, [i imposibil de
deosebit dac` era \n interes personal sau de serviciu. Cindy \[i
tot repeta c` n-o interesa [i c` erau prea multe pretendente
pentru a le mai urm`ri.
Numai c`, \ntr-o zi, una din acestea veni \n biroul ei.
– O oarecare doamn` Denise Salter dore[te s` te vad`, o
anun]` secretara.
– Pofte[te-o \n`untru, Ann. Salter... de unde-i era cunoscut
acest nume? Ah, da! Compania de demol`ri Salter. Trimiseser`
o ofert` incredibil de mic` pentru demol`rile din zona
comercial`.
– A fost firma tat`lui meu, explic` ro[cata cu figur` exotic`,
fardat` \ns` cam prea strident. El a murit de curând. Clipi din
genele exagerat de lungi pentru a-[i ar`ta durerea. Sunt hot`rât`
s` men]in aceast` firm`, doamn` Rogers, \n memoria lui.
108 JEANE RICHARDS

– Acum, dumneavoastr` conduce]i firma?

– Da, dar nu numai o conduc; muncesc \mpreun` cu
echipa, a[a cum f`cea [i tata.
– Ah! Cindy \ncerc` s` pun` \n concordan]` aceast` informa]ie
cu fardul [i unghiile lungi acoperite cu oj` ale tinerei. Nu am
primit \nc` toate ofertele, a[a c` nu ne-am putut hot`r\.
– Da, a[a m-a informat [i domnul Kencade [i mi-a spus s`
vin s` discut cu dumneavoastr`. Vede]i, când i-am explicat cât
de mult \nseamn` pentru mine aceast` firm` din punct de
vedere sentimental, mi-a spus c` oferta este la un pre]
neobi[nuit de mic pentru tipul de lucr`ri prestate.
– {i dori]i s` modifica]i oferta? Dori]i exemplarul depus
\napoi sau s` anulez...
– Nu [tiu ce s` fac. Inten]ionez s` mai iau o dat` leg`tura
cu domnul Kencade, pentru a m` sf`tui. Mi-a spus s` m`
programez pentru o alt` convorbire, pentru c` ast`zi e
\ngrozitor de ocupat. Mi-a sugerat c` suntem o firm` prea
mic` pentru o lucrare atât de mare. Dac` a[ prelua lucrarea,
ar trebui s` angajez mai mul]i oameni [i s` achizi]ionez mai
mult echipament, sau poate s-ar putea s` facem doar o parte
din lucrare. Cel pu]in asta a propus domnul Kencade, [i m-a
rugat s` v` informez [i pe dumneavoastr` pân` când reu[esc
s` iau din nou leg`tura cu dumnealui. Pentru mine totul este
nou [i câteodat` m` simt atât de neajutorat`...
Tot atât de neajutorat` ca o pisic` la pând`, gata s`-[i
scoat` ghearele, se gândi Cindy, ridicându-se pentru a da de
\n]eles c` \ntrevederea luase sfâr[it.
– Nu voi lua nici o decizie pân` nu discut cu domnul
Kencade. Mul]umesc c` a]i venit, doamn` Salter.
RA}IUNILE INIMII 109

Cum ie[i acea individ`, se duse \n biroul lui Maggie, intrigat`.

– Chiar este Denise Salter?
– |n persoan`.
– Expert` \n lucr`ri de demolare? Nu se potrive[te deloc
cu... f`cu un gest sugestiv cu mâna, ca pentru a indica
\nf`]i[area acesteia.
– Descins` direct din cabinetul de cosmetic` unde lucra
\nainte de a hot`r\ s` preia firma tat`lui ei – hot`râre pe care
sunt convins` c-a luat-o \n clipa \n care se v`zu \n bra]ele lui Clay.
– Ah, n-am [tiut c` e... atât de apropiat` cu el.
– Nu, draga mea; nu-l cunoa[te aproape deloc.
– Bine, dar ai spus... Maggie, nu mai \n]eleg nimic.
– Atunci, ascult`: Daniel Salter, patronul firmei Salter –
Lucr`ri de demolare, era v`duv [i rupsese orice leg`tur` cu
fiica lui, Denise. De fapt, cel pu]in a[a i-a spus lui Tom unul
din muncitorii lui Dan, nu mai luase leg`tura cu ea de mai
bine de trei ani. Când Dan a f`cut infarct [i a c`zut de pe
schel`, sigur c` l-au dus la spital [i au chemat-o [i pe Denise.
Pentru c` accidentul s-a produs \n cadrul unui proiect al lui
Clay, l-au chemat [i pe el. Fire[te, a \ncercat s-o consoleze pe
biata fiic` \ndurerat`, iar acum individa e destul de [mecher`
s`-[i dea seama imediat cum s` ob]in` lozul câ[tig`tor –
atuurile cu care s` impresioneze: tat`l mort, o afacere pe care
trebuie s-o redreseze, iar ea, o femeie lipsit` de protec]ie,
adic` exact punctul slab al lui Clay, care se crede marele
protector al sexului slab; aceasta e o mo[tenire a perioadei din
adolescen]a sa, probabil perioada de maxim` sensibilitate,
marcat` de rela]ia foarte apropiat` de prietenie pe care a
v`zut-o cu cele trei surori vitrege ale sale.
110 JEANE RICHARDS

– Cred c` num`rul mare de fra]i vitregi rezulta]i \n urma

numeroaselor c`s`torii ale mamei lui i-a adus numai
dezavantaje. Apropo, ai amintit ceva despre ajutorul acordat
de Clay unei case de b`ie]i cu probleme psihice, ori nu apare
nici o men]iune de acest gen \n fi[ele de impozite. A[ vrea s`
m` interesez \n leg`tur` cu aceasta; cheam`-m`, te rog, când
se-ntoarce la birou.
Dup` dou` ore, Maggie o trimise la Clay [i Cindy \l abord`
direct, \ntrebându-l dac` era adev`rat ce aflase.
– Da... r`spunse el, privind-o uimit. Vezi tu, am cunoscut
cândva un b`iat care...
– Nu, nu conteaz` am`nuntele; vroiam s` [tiu cum se
nume[te a[ez`mântul.
– „Belsten's Ranch“. Fondatorul este un om deosebit; a
\nceput pe cont propriu, iar acum prime[te ni[te fonduri,
cred...
– Printre care [i de la tine. Cât [i de cât timp?
– Nu [tiu; poate de cincisprezece ani... Cindy, nu [tiu nici
cât, nici de cât timp, doar nu te a[tep]i s` ]in o eviden]` strict`.
– Nu, sigur c` nu. Poate fi vorba de unul sau dou` milioane
[i nu putem acoperi decât trei ani \n urm`.
– Despre ce vorbe[ti?
– Impozite. „Carruthers [i Cranston“ ]i-a calculat
impozitele – atât cele ale companiei, cât [i cele personale –
timp de mai mul]i ani, dar niciodat` n-a ap`rut vreo dona]ie
de caritate.
– Prefer ca un dar s` fie dar, nu o porti]` de evaziune
fiscal`.
RA}IUNILE INIMII 111

– E o atitudine neobi[nuit`.
– {tiu; \n general, se presupune c` \ncerc prin orice
mijloace s` evit s` pl`tesc impozitele. Dar cu cât pl`tesc mai
multe taxe, cu atât mai mult \nseamn` c-am câ[tigat [i nu m`
deranjeaz` s` dau guvernului ceea ce i se cuvine. |n plus,
\i datorez acest lucru. Privi câteva clipe pe fereastr`, apoi
se-ntoarse iar spre ea. Datorit` banilor de la guvern s-a putut
redresa afacerea tat`lui meu.
– Mi s-a spus c` tu ai reu[it s-o redresezi.
– Probabil c-ai discutat cu Tom sau cu Maggie. Ei bine, ei
idealizeaz`, zâmbi el. Nu, Cindy. Când tat`l meu a avut primul
atac de inim`, eram fali]i. A petrecut dou` s`pt`mâni \n
salonul rezervat cazurilor sociale din spitalul local [i pot
spune c` a primit cea mai bun` \ngrijire. {i-a revenit, dar
pierduse deja afacerea, fiind pe punctul de a pierde [i casa.
Am consultat un avocat care m-a ajutat s` ob]in un mic
\mprumut de la guvern. Cu ace[ti bani, am putut reamenaja
cl`direa [i pune bazele „Kencade Enterprises“. Asta, ca s` nu
mai vorbim de bursele care m-au ajutat s`-mi termin studiile.
P`rerea mea este c` avem o ]ar` grozav`, Cindy. Pl`tind
impozitele, de fapt nu fac altceva decât s` \napoiez o mic`
parte din ceea ce datorez. Dup` cum am spus, nu m`
deranjeaz` deloc s` le pl`tesc.
Cindy r`mase locului, cucerit` de sinceritatea lui [i
cople[it` de admira]ie pentru acest b`rbat, atât de deosebit
fa]` de to]i ceilal]i pe care-i \ntâlnise.
– Abia acum \ncepe s`-mi fie clar, spuse ea st`pânindu-[i cu
greu emo]ia [i atingându-i u[or bra]ul. Dar, sincer, sunt uluit`
cum ai reu[it pân` acum, \n ciuda naivit`]ii cu care ac]ionezi.
Ia loc, indic` ea spre canapea. Trebuie s` discut`m.
112 JEANE RICHARDS

– Despre ce? zâmbi amuzat, dar se a[ez`.

– Despre ac]iuni caritabile [i despre cum s` fii pe aceea[i
lungime de und` cu analistul t`u de achizi]ii; [i despre cum
ai putea s` ai o afecere mult mai prosper` ascultându-mi
sfatul.
– Sun` promi]`tor – o conversa]ie grozav`.
– De fapt, nu va fi o conversa]ie; voi vorbi numai eu, iar tu
vei asculta.
Clay \ncepu s` spun` ceva, dar Cindy \i f`cu semn cu mâna
s` tac`.
– M-ai angajat ca s` te ajut. {i acum, pentru c` am aflat ce
vrei de fapt, o voi face. Ascult`-m`. |ncerc` s`-[i organizeze
gândurile f`când câ]iva pa[i prin camer`, apoi se opri [i-l privi.
Primul lucru pe care va trebui s`-l facem este s` scoatem la
iveal` dona]ia ta. O dona]ie este o deducere legal`, nu o
evaziune fiscal`. Vom modifica declara]iile tale de impozit pe
trei ani \n urm`. S-ar putea chiar s` nu fie restituit` o sum`
considerabil`, ceea ce ne-ar prinde extrem de bine \n
momentul de fa]`. {i asta pentru c`, ad`ug` ea ridicând mâna
pentru a-l opri din nou s` vorbeasc`, e nevoie de bani pentru
conducerea unei institu]ii caritabile. Da, cump`rarea unor
firme \n pragul falimentului [i transformarea lor \n afaceri
prospere care s` asigure \n continuare oamenilor locuri de
munc`, este o ac]iune caritabil`. Aceste firme, la rândul lor,
continu` s` pl`teasc` impozitele cuvenite statului, ajutându-l
astfel s` prospere. Nostim, nu-i a[a? Nemaiputându-se st`pâni,
Clay izbucni \n râs. Ei bine; \]i repet c` acesta e un act de
caritate, fie c` vrei s` recuno[ti sau nu. A[adar, vom ob]ine
m`car o parte din banii care ]i se cuvin [i, al`turi de banii
RA}IUNILE INIMII 113

\ncasa]i din vânzarea liniei navale, \i vom plasa pe pia]a de

capital. Astfel, vom putea finan]a proiectul de reconstruc]ie [i
vom opri cump`rarea de noi...
– Bine, bine, am \n]eles.
– Chiar m-ai \n]eles? Pentru c` acum sunt la unison cu tine.
Vreau din tot sufletul s` continuu pe aceea[i linie, dar nu
vreau s` dai faliment; [i asta nu numai pentru binele t`u, ci [i
pentru binele multor oameni – [i, bine\n]eles, al acestei ]`ri
de care e[ti atât de mândru.
Amândoi râser`.
– Bine, Cindy, spuse el dezarmat, ridicându-se. Sunt \n
mâinile tale. Po]i face ce vrei cu mine. O \mbr`]i[`, apoi \[i
retrase imediat bra]ele. Scuz`-m`, n-am vrut...
– Nu-i nimic. |[i l`s` privirea \n jos, de team` ca el s` nu
observe cât de mult tânjea s` fie \n bra]ele lui din nou. Vom
lucra \mpreun`: s` fii convins c` voi face tot ce pot pentru
a-]i servi interesele.
|n urm`toarele s`pt`mâni, rela]ia de lucru dintre ei deveni
excelent`, pe m`sur` ce Cindy descoperea cu tot mai mult`
pl`cere firea vizionar` a lui Clay. |nc` \nainte de \nceperea
lucr`rilor de demolare, acesta \nchirie spa]ii [i facilit`
discu]iile dintre viitorii chiria[i [i arhitec]i. Se f`cuser`, de
asemenea, primii pa[i \n reconversia fabricii de unelte din
Denver, se instalaser` noile utilaje, \n paralel cu instruirea
personalului \n vederea fabric`rii noilor produse: recipiente
pentru medicamente [i alimente. Cindy considera ideile lui
absolut fascinante [i ]inea pasul cu ele \n acela[i ritm
trepidant. Pentru c` impusese o rela]ie strict profesional`, se
str`duia s` nu dea aten]ie deselor lui \ntâlniri cu alte femei –
114 JEANE RICHARDS

de cele mai multe ori cu Lisa Daniels [i cu Denise Salter, de[i

\i era greu s`-[i \nfrâng` durerea de fiecare dat` când \l vedea
\nso]indu-le la mas` sau cine [tie unde. Clay hot`râse ca firma
Salter s` execute o parte din lucr`ri, pentru c` „fiica lui Salter
se chinue s` continue ceea ce tat`l ei a \nceput“, dup` cum \i
m`rturisise el lui Cindy, iar aceasta nu adusese nici o obiec]ie,
de[i nu-i fusese u[or.
– Totu[i, ce mai vrea acum? izbucni ea \n cele din urm` \n
fa]a lui Maggie, exasperat` de desele veniri ale Denisei la Clay.
A ob]inut deja contractul!
– Nu fi naiv`, scumpa mea; doar nu-]i \nchipui c` asta o
interesa de fapt. Contractul n-a fost decât porti]a prin care s`
p`trund` \n biroul [i poate [i \n inima lui Clay. {i n-a[ spune
c` nu e pe drumul cel bun; un mod sigur de a-i atrage aten]ia
lui Clay este de a-i cere sfatul. {tii cum sunt b`rba]ii...
– Da... nu prea iste]i...
Cindy ie[i, enervat`, l`sând-o pe Maggie zâmbind.

***

Clay \[i respecta promisiunea, de[i \i era \ngrozitor de

greu. Era chinuitor s` stea lâng` Cindy, s-o vad` vibrând de
entuziasm [i totu[i s` n-o cuprind` \n bra]e [i s`-i s`rute
buzele. Era absolut fascinant de eficien]a ei: conturile sale
erau bine administrate, iar el putea s`-[i realizeze toate
planurile. Cel pu]in, atâta timp cât nu-i impunea vreo
restric]ie categoric`. O revedea luându-[i acel aer autoritar,
RA}IUNILE INIMII 115

influen]ându-l ferm [i responsabil: „Nu, nu putem face a[a

ceva!“ Mingon`, delicat` [i totu[i atât de categoric`. {i mai
ales... atât de \nnebunitor de atr`g`toare.
Dar nu putea \nc`lca \n]elegerea; dac` va dori ca lucrurile
s` se schimbe, ea va trebui s` fac` prima mi[care. |n \ncercarea
de a [i-o scoate din minte, Clay \[i men]inea programul
extrem de \nc`rcat – nu numai la birou! Lisa continua s` vin`
cu tot felul de propuneri interesante: tenis, teatru, câte o
petrecere pe iahtul ei... chiar cu invita]ia la petrecerea pe care
v`rul ei urma s-o dea cu ocazia redeschiderii fabricii din
Denver.
De asemenea, continuase s` mearg` la Greenwich s`
exerseze cu Johhny, dar de fiecare dat` o evita pe Cindy.

***

Cindy privea de la fereasttra camerei lui Johnny cum Clay

exersa cu acesta, \n timp ce Teri [i Jamey aveau voie s` strâng`
mingile. Se sim]ea singur`, \n timp ce curtea r`suna de vocile
[i râsetele copiilor.
S`-l invite pe Clay la mas`? Oricum n-ar fi r`mas. De obicei,
dup` ce \l antrena pe Johnny, urca imediat \n ma[in` [i pleca
discret. Oare o evita?
„Nu [tiu ce te face s` crezi c` s-ar gândi la tine. Fii serioas`,
Cindy; probabil c` se gr`be[te la o \ntâlnire cu una din acele
frumoase doamne“.
116 JEANE RICHARDS

Cobor\ \n living, gândindu-se c` poate se izolase prea mult;

poate c` era cazul s` mearg` din când \n când la teatru cu
Maggie, sau m`car s` ia masa \mpreun` cu fosta ei coleg`, Jane.
Deodat`, copiii intrar` zgomotos \n cas`, \ntrerupându-i
gândurile. Inima \ncepu s`-i bat` atât de tare, \ncât i se p`rea
c` abia \l mai aude pe Jamey:
– Cindy, poate s` r`mân` [i Clay la mas`? Uite-l aici!
– Nu, nu pot s` r`mân. Copii, merge]i [i sp`la]i-v` pe
mâini, pentru c` vreau s` discut ceva cu m`tu[a voastr`.
Cindy, vrei s` vii pu]in afar`?
Pesemne ceva legat de serviciu, se gândi Cindy, f`când
totu[i eforturi s`-[i st`pâneasc` emo]ia.
– Johnny [i Teri, \ncepu el imediat când ajunser` pe alee,
\l chinuiesc \ngrozitor pe Jamey.
– Oh, Doamne, iar? Oft`, [tiind c` ace[tia râdeau de el [i-l
numeau la[ de când \ntrerupsese lec]iile de \not. Le-am tot
explicat mon[trilor acestora mici, dar degeaba!
– Copiii spun tot ce le trece prin minte, chiar lucruri pline
de cruzime.
– A[a e. I-am spus lui Jamey s` nu-i mai bage \n seam`.
– Cred totu[i c` orice copil ar trebui s` \nve]e s` \noate.
– Dar e pur [i simplu \ngrozit de ap`. Johnny \noat` ca un
pe[te, iar Teri e prea mic` pentru a se teme. Pe când el... ar fi
trebuit s` mearg` mai devreme, dar tocmai \n acea perioad` s-a
\ntâmplat tragedia cu mama lui [i nu vreau s`-l for]ez.
– Nu. {tiu c` vrei s`-l protejezi, dar iat` ce vroiam s`-]i
propun: ce-ar fi s`-l iau cu mine la club de câteva ori? Poate c`,
dac` nu sunt copii prin preajma lui care s`-l terorizeze [i sunt [i
eu lâng` el... cine [tie... s-ar putea s` \ncerce \nc` o dat`. Ce spui?
RA}IUNILE INIMII 117

– Chiar vrei s` faci acest lucru? F`cu o pauz`, nevenindu-i

s` cread` c`, indiferent de rela]iile dintre ei doi, Clay nu-i
dezam`gea pe copii.
– Sigur, de ce nu? Trebuie s` plec, acum. Vin s`-l iau
duminic` dup` partida de golf; s` spunem... pe la ora dou`.
Apoi plec`, \nainte ca ea s`-i poat` mul]umi.
Duminic`, Johnny [i Teri ar fi vrut s` mearg` [i ei.
– Nu, spuse Clay ferm; de data aceasta e rândul lui
Jamey. Tu, Johnny, ai antrenamentul la baseball, iar tu,
domni[oar`, continu` el luând-o \n bra]e pe Teri, ce-ai
spune de o vizit` la Gr`dina Zoologic`... desigur, dac` te
las` Cindy; doar noi doi.
Când Jamey disp`ru \mpreun` cu Clay, Cindy se sim]i la fel
de p`r`sit` ca [i ceilal]i doi copii. |ncerc` s` se am`geasc` la
gândul c` hot`rârea de a preg`ti o mas` special` la \ntoarcerea
celor doi fusese luat` doar pentru a mai ridica moralul lui
Johnny [i Teri.
– Ce-a]i zice s` m` ajuta]i s` g`tim ceva deosebit?
Ceva ce i-ar pl`cea lui Clay. |[i aminti cât de \ncântat fusese
tat`l ei când Claire \i preg`tise de ziua lui friptur` de vit` cu
varz`. Dac` [tiu s` citesc, voi [ti [i s` g`tesc, \[i spuse ea
optimist`, c`utând c`r]ile de buc`t`rie r`mase de la sora ei.
Merser` to]i trei s` cumpere tot ce-aveau nevoie, apoi, \n
timp ce Johnny [i Teri aranjar` o mas` festiv`, Cindy \ncepu s`
fiarb` pe rând carnea, legumele, s` m`soare cu migal` fiecare
ingredient pentru sos, atent` la fiecare detaliu.
Când auzi motorul Jaguarului lui Clay, totul era gata, iar ea
abia \[i putea st`pâni emo]ia.
– Cindy, pot s` \not acum... m` rog... aproape...! strig`
Jamey entuziasmat, cum intr`.
 giannijollys
118 JEANE RICHARDS

– S-a men]inut pu]in la suprafa]` [i a f`cut câteva mi[c`ri...

Cred c`, dup` alte dou` sau trei [edin]e, va [ti cu adev`rat s`
\noate, explic` zâmbind Clay.
– Clay m-a l`sat s` m` urc \n spatele lui [i am traversat a[a
bazinul de dou` ori. {i nu mi-a fost fric` deloc!
– Grozav, Jamey!
– Am preg`tit masa, spuse Johnny.
– Vino s` vezi ce frumos am aranjat-o! complet` Teri,
luându-l de mân` pe Clay.
– M-am gândit c` ve]i veni \nfometa]i [i-am preg`tit... adic`
eu [i copiii, ceva!
– Ah, dup` cum miroase, [tiu ce a]i preg`tit! Hmm, ce
arom`! M`tu[a mea, Marilyn, f`cea friptura de vit` cu un sos
special, care mirosea exact a[a. Bine, dar spuneai c` nu [tii s`
g`te[ti!
– {tiu, \n schimb, s` citesc.
– {i \nc` foarte bine, dup` câte v`d. Ah, ce r`u \mi pare c`
nu pot r`mâne, Cindy, dar trebuie s` fiu la cin` \n alt` parte –
o \ntâlnire programat` \nc` de acum o lun`.
Cindy abia dac` auzi explica]iile [i scuzele lui.
– Nu-i nimic, oricum trebuia s` preg`tesc ceva pentru
copii, reu[i ea s` [opteasc`, str`duindu-se s`-[i p`streze
zâmbetul pe buze pân` când Clay plec`.
Din fericire, Teri nu reu[ise s`-l trag` s` vad` masa.
Chiar avea o \ntâlnire, sau fusese un pretext?
„Ce prostie din partea mea! Sigur c` avea o \ntâlnire“.
Cu cine?
Nu mai conta. |n definitiv, aceast` mas` nu era decât un
gest de mul]umire pentru ceea ce Clay f`cea pentru copii.
 giannijollys

Capitolul 10

Era ultimul meci din sezon – cel mai greu, pentru c`

echipa lui Johnny, „Senco Cubs“, juca \mpotriva „Pizza
Pirates“, rivala lor cea mai redutabil`; cea pe care nu o putuse
\nvinge niciodat`.
Partida ajunsese la momentul crucial: era sfâr[itul ultimei
reprize [i scorul era 20 la 18 \n favoarea „Pira]ilor“. Echipa lui
Johnny mai avea totu[i o [ans` [i Cindy zâmbi u[urat` când
v`zu c` urm`torul la serviciu este Davey Prescott – cel mai
bun juc`tor al lor. |ntr-adev`r, dac` putea redresa cineva
situa]ia, atunci acela era Davey.
Toate speran]ele lui Cindy se spulber` \ns`, o dat` cu
nea[teptata lovitur` ratat` a acestuia. V`zu cum Steve, tat`l
lui, \ncearc` s`-l consoleze [i aproape c` ea \ns`[i sim]i
durerea [i dezam`girea b`iatului. Ceea ce sim]i \n clipa
urm`toare dep`[i totu[i dezn`dejdea, c`p`tând propor]iile
unei adev`rate groaze, c`ci \[i d`du seama cine urma la
serviciu – Johnny.
120 JEANE RICHARDS

Tocmai el, care era atât de sensibil \ncât nu se va putea

remonta niciodat` dup` un astfel de e[ec [i tocmai acum,
când era chiar ultima [ans` a echipei. Se va sim]i atât de
vinovat [i nu va uita niciodat` dac`...
|[i ]inu respira]ia, v`zându-l p`[ind lini[tit [i luând bâta...
cu un aer profesionist.
„Doamne, s` nu gre[easc`! M`car o dat`!“ se rug` ea, de[i
\[i d`dea seama c` e o prostie – era un simplu joc, nu o
chestiune de via]` [i de moarte. Auzi zgomotul \nfundat al
mingii [i \nchise ochii. Când \i deschise, mingea zbura
departe... departe... Lovitur` nimerit`.
Cindy nu-[i mai putea st`pâni bucuria: s`rea, striga,
aplauda. Câ[tigaser`! Câ[tigaser` cu 21 la 20. {i Johnny fusese
cel ce adusese victoria.
Nici m`car nu putu s-ajung` lâng` el s`-l \mbr`]i[eze,
pentru c` era \nconjurat de colegii s`i de echip` care-l
felicitau. Dar, \n ciuda acelui vacarm, distinse vocea lui Bob
Bailey, antrenorul „Pira]ilor“.
– Prescott, vreau s` contest lovitura.
– Cum? Steve \l privea parc` nevenindu-i s` cread`. |ncerci
s` spui c` lovitura nu a fost corect`? Doar ai v`zut chiar tu!
– Nu, lovitura a fost corect`, dar b`iatul a aruncat
neregulamentar.
– Cum?
– Nu avea casca pe cap.
Steve, ca [i to]i ceilal]i care auzir` discu]ia, \ntoarse capul
s` se uite la Johnny. Acesta \nc` mai avea casca dat` pe spate.
– Ah, poate c` n-am observat eu... Ce naiba, doar nu vrei
s` conte[ti lovitura pentru c`...
RA}IUNILE INIMII 121

– E o regul` strict`, Prescott.

Mul]imea, deodat`, t`cu. P`rin]ii [i ceilal]i spectatori
coborâr` din tribun` [i f`cur` cerc \n jurul celor doi antrenori,
cu r`suflarea t`iat`.
– Ceri o reluare?
– Nu; vreau s` cedezi meciul „Pira]ilor“.
Cindy sim]i c` se sufoc` de indignare. Unul din motivele
pentru care „Pira]ii“ erau imbatabili era faptul c` Bailey
men]inea pe teren cei mai buni juc`tori, f`r` s`-i foloseasc` [i
pe ceilal]i, pe când Steve avea grij` ca fiecare juc`tor s` intre,
pe rând, pe teren. Categoric, lui Bailey nu-i p`sa de b`ie]i, ci
doar de victorie. Iar acum, vroia s`-i ia lui Johnny bucuria
rezultatului pentru care muncise atât. Nu, nu va l`sa s` se
\ntâmple a[a ceva.
– Nu po]i face asta! spuse ea, p`[ind \ntre cei doi b`rba]i.
Este [i vina ta. Dac` ai observat c` nu are casca, de ce nu l-ai
oprit pe juc`torul t`u s` primeasc` mingea?
Nu mai [tia ce-i r`spunsese Bailey [i nici ce argumenta ea,
[tia doar c` lupta cu \nver[unare ca lui Johnny s` nu i se ia
victoria.
– Sta]i pu]in, \ncerc` Steve s` intervin` pentru a restabili
ordinea. S` fim ra]ionali. |n definitiv, este un simplu meci
\ntre copii.
Cindy se-ntoarse s` priveasc` spre b`ie]i; mul]i dintre ei
r`m`seser` \n preajm`, aten]i la discu]ie, dar tot atât de mul]i
se retr`seser` [i se jucau \ntre ei.
– S`-i l`s`m pe b`ie]i s` hot`rasc`! se auzi din nou vocea
lui Steve, acoperind toat` acea rumoare. Juc`torii de la
ambele echipe vor vota dac` sunt de acord cu scorul sau nu.
122 JEANE RICHARDS

– Sigur, accept` imediat Bailey. Mi se pare corect.

Cindy se sim]i cuprins` de un val de furie, v`zându-i
zâmbetul [iret; sigur c` era de acord, doar echipa „Pira]ilor“
avea mai mul]i juc`tori.
– Nu! strig` ea cu pumnii strân[i. Nu este corect. N-am s`
te las s`...
– Cindy!
Cineva o prinse de bra], tr`gând-o de acolo delicat, dar
ferm.
– Las`-m`-n pace! Vreau s` le spun c`...
– {tiu ce vrei s` le spui, o \ntrerupse Clay, dar nu acum.
Calmeaz`-te. Steve are dreptate: e meciul b`ie]ilor.
Reu[ise s-o duc` de partea cealalt` a parcului de lâng`
teren.
– Nu e drept! izbucni din nou Cindy, aproape \n lacrimi.
Johnny a lovit mingea [i...
– Ai v`zut ce lovitur` frumoas`? Perfect`! Nimeni, Cindy,
absolut nimeni, nu-i poate lua asta.
– Bine, dar nu vezi c` asta \ncearc` s` fac`? |n echipa
advers` sunt mai mul]i copii [i vor vota \n favoarea lor.
– Crezi c` b`ie]ii nu pot fi corec]i? Ar trebui s` ai mai mult`
\ncredere \n ei. {i nu-l po]i feri mereu pe Johnny de greut`]i.
Va trebui s` suporte verdictul celorlal]i copii. A[a cum spunea
[i Steve, este jocul lor, \n definitiv. Dar, indiferent de decizia
lor, nimeni nu va uita acea lovitur`, mai ales Johnny. Or,
aceast` reu[it` r`mâne a lui; absolut nimeni nu i-o poate lua.
Când revenir` \n mijlocul grupului, Cindy era, dac` nu
\mp`cat` cu aceast` idee, cel pu]in mai calm`. Juc`torii
ambelor echipe erau a[eza]i \n tribune [i li se d`duser` ni[te
RA}IUNILE INIMII 123

bilete pe care urmau s` scrie „da“ sau „nu“. Cindy a[tepta cu

r`suflarea t`iat` num`rarea voturilor. |l v`zu pe Steve
zâmbind, pe Bob Bailey vârându-[i mâinile \n buzunare [i
ridicând din umeri. Cu excep]ia a doi juc`tori, to]i ceilal]i
scriseser` „da“.
Abia acum, ova]ionând \mpreun` cu ceilal]i, \ncepur` s`-i
curg` lui Cindy lacrimile pe obraji.
– Sunt surprins`, se adres` ea lui Steve [i lui Clay. Am
crezut c` nu vor fi corec]i. |mi este atât de ru[ine...
– Nu, nu puteau fi. {tiu to]i ce-nseamn` o asemenea
lovitur` [i nu l-ar fi dezam`git pe Johnny, spuse Steve.
– Mul]umesc, zise Cindy, luând mâna lui Clay.
Incidentul p`rea s` nu fi umbrit deloc victoria [i to]i b`ie]ii
abia a[teptau s` mearg` la petrecerea pe care Steve o organizase
pentru ei [i p`rin]ii lor, acum, la \ncheierea sezonului.
– Clay, vii [i tu, nu-i a[a? \ntreb` Johnny. Sper c` nu trebuie
s` mergi \n alt` parte.
– Sigur c` vin. N-a[ rata aceast` ocazie pentru nimic \n
lume, doar este o zi important` pentru noi.
Cindy descoperi c` locuin]a familiei Prescott nu era
departe de locul unde locuia ea. Era o cas` mai spa]ioas`
decât a ei, cu un bazin ca pentru antrenamente olimpice.
Imediat, to]i copiii [i mul]i dintre p`rin]i intrar` \n bazin,
pentru c` petrecerea fusese organizat` special \n acest scop.
Când \l v`zu pe Jamey intrând \n ap` cu aceea[i pl`cere ca to]i
ceilal]i, Cindy se sim]i la fel de mândr` ca pentru succesul lui
Johnny; [i... la fel de recunosc`toare lui Clay. |n trei [edin]e la
club, Jamey realizase ceea ce-i fusese imposibil \n atâtea lec]ii
de \not.
124 JEANE RICHARDS

|l privi cu admira]ie pe Clay care, \mpreun` cu tat`l unui

copil, fusese rugat de Steve s` supravegheze copiii \n bazin. |i
pl`cea faptul c` era atât de atent [i grijuliu [i c` se implica
imediat acolo unde era nevoie de el; dar, nu numai atât: tr`ia
cu bucurie clipa!
Tr`ie[te clipa! Da, avusese dreptate.
Cindy \[i \ntrerupse [irul gândurilor v`zând-o pe Marcy
a[ezând farfuriile pe una din mesele de picnic [i merse
imediat s-o ajute.
Petrecerea era \ntr-adev`r reu[it` [i to]i se distrau. Când
plecar` aproape to]i, \n timp ce Steve [i Clay discutau
\mpreun` [i copiii strângeau sticlele de ap` mineral`
\mpr`[tiate \n curte, Cindy sim]i nevoia unui sfat prietenesc
din partea lui Marcy.
– Spune-mi, cum reu[e[ti?
– Ce anume?
– S`-]i cre[ti copiii atât de frumos. {i parc` totul vine de la
sine! Parc` nu-]i faci niciodat` griji.
– Ah, cum s` nu-mi fac! E un lucru absolut firesc.
– Dar parc` nu atât de mult ca mine. Uite, de exemplu
acum. Am primit ieri o scrisoare de la bunicii din partea
tat`lui... copiilor, prin care \i invit` s` petreac` toat` luna
august la ei. |ntr-adev`r, scrisoarea o mirase [i-o mâhnise [i-i
povesti lui Marcy c` ace[tia nu se interesaser` niciodat` de
nepo]i. Nu [tiu dac` e bine s`-i las s` petreac` atât de mult
timp acolo.
– Da, [tiu [i eu cum e. Am o sor` \n California care are un
stil foarte asem`n`tor cu al bunicilor Atwood. {i totu[i, i-am
l`sat pe Ginger [i Davey la ea vara trecut`, când am mers
RA}IUNILE INIMII 125

\mpreun` cu Steve \n Japonia. Copiii nu numai c` au

supravie]uit [ederii acolo, dar le-a [i pl`cut. |]i spun eu c` se
descurc`.
– Da, numai c` eu, nefiind mama lor adev`rat`, \mi fac
poate mai multe griji decât e necesar, de team` s` nu
gre[esc.
– Oricum, ca grad de rudenie e[ti mai apropiat` de ei decât
sunt eu fa]` de copiii mei. Eu nu le sunt decât m`tu[` vitreg`.
– Cum?
– Am devenit m`tu[a lor vitreg` atunci când m-am c`s`torit
cu Steve. P`rin]ii copiilor, buni prieteni de-ai mei, s-au \necat
\ntr-un accident de barc`; Davey avea aproximativ cinci ani, iar
Ginger trei. Pentru c` nu se cuno[tea nici o rud` \n via]` a
copiilor, au fost adu[i \ntr-un centru de plasament [i, la
cererea mea, eu lucrând ca asistent` social` acolo, cazul mi
s-a repartizat mie. |n cele din urm`, am descoperit existen]a
unui unchi al copiilor – Steve Prescott. Când l-am cunoscut, m-am
\ndr`gostit nebune[te de el [i ne-am c`s`torit. Asta se-ntâmpla
acum patru ani.
– {i dup` cum se vede, sunte]i la fel de \ndr`gosti]i unul
de cel`lalt. Nu mi-am \nchipuit... Nici tu nu mi-ai spus
niciodat` când ne-am \ntâlnit.
– Cred c` nu m-am gândit. {tii, dup` un timp \ncepi s` te
sim]i cu adev`rat p`rintele lor natural.
– {i v` spun „mama“ [i „tata“.
– Asta e o inova]ie mai recent` – ideea lui Davey: pentru c`
bebelu[ul care va ap`rea s` poat` \nv`]a formula de adresare
corect`. Cred, mai degrab`, c` vor s` se simt` egali. Iar Ginger
e de acord cu absolut tot ce propune Davey.
126 JEANE RICHARDS

– |n]eleg...
– Nici nu [tii cât de mult am \ncercat s`-l conving s` nu ia
copiii, pentru c` mi se p`rea mult prea nestatornic.
– Steve Prescott nestatornic!
– Asta ca s` vezi cât de gre[ite pot fi primele impresii. La
vremea aceea nu avea un domiciliu stabil, [i am crezut...
Nu-[i mai termin` ideea, pentru c` Steve [i Clay veniser`
lâng` ele [i continuar` discu]ia \nceput`; se p`rea c` se
cuno[teau vag, deoarece f`cuser` parte din acela[i comitet de
conducere cândva, a[a c` aveau acest subiect comun de
conversa]ie.
Mai r`maser` un timp, apoi Clay [i Cindy plecar` \mpreun`
cu copiii. Pentru o clip`, Cindy sper` ca el s` propun` s` vin`
acas` cu ei, dar se urc` \n ma[ina lui, \i spuse s` fie atent` la
drum [i plec` \n direc]ie opus`.
Ziua cea frumoas` se terminase.
Cu siguran]`, \ns`, avea s` r`mân` \n amintirea ei. Nu
numai copiii deveniser` mai puternici \n urma rela]iei lor cu
Clay, dar [i ea. De acum \ncolo, avea s` tr`iasc` bucuria
fiec`rei clipe al`turi de oamenii cu care se sim]ea bine, sau
al`turi de care copiii ei se sim]eau bine.
„A[ putea s`-i invit din când \n când, duminica, pe Marcy [i
Steve cu copiii lor. {i pe Clay... de ce nu? Am v`zut c` se
\n]elege bine cu Steve. {i poate c`...

***
RA}IUNILE INIMII 127

Dup` trei zile, Steve \i telefon` de la spital.

– E feti]`! Karen Louise Prescott. E frumoas` [i Marcy se
simte bine.
– M` bucur enorm! spuse Cindy, cu ochii umezi de lacrimi
de fericire.
Dup` alte trei s`pt`mâni, Marcy o invit` la botez – cam
repede, dar ]inea s` mai fie [i mama ei \n ora[ pentru a
participa la petrecere.
Cindy se gândi s`-l roage pe Clay s-o \nso]easc`, dar acesta
poate c` nici nu era \n ora[. |n ultima vreme fusese mai mult
plecat: mai \ntâi, dou` s`pt`mâni \n Europa pentru a negocia
vânzarea Liniei Navale Scandinave, iar acum \n Denver. Poate
c` totu[i se-ntorsese, având \n vedere c` urma s` fie luni la
birou, dar, oricum, nu putea lua leg`tura cu el, ne[tiindu-i
num`rul de telefon de acas`.
Doamna Stewart [i chiar [i b`ie]ii o admiraser` \nainte de
a pleca la petrecere, a[a c` se sim]ea bine din punct de vedere
al modului cum ar`ta, dar asta nu-nsemna c` nu se sim]ea
foarte singur`; de altfel, i se p`rea ciudat s` fie f`r` copii \ntr-o
zi \nsorit` de duminic` [i ne\nso]it` de nici un b`rbat la o
petrecere – fie aceasta chiar [i o ceremonie de botez.
– Aceasta este surioara mea, f`cu prezent`rile Ginger,
aplecându-se deasupra leag`nului [i netezind o cut` a rochi]ei
de botez a bebelu[ului. O cheam` Karen.
– Este adorabil`. Are ochii t`i mari, alba[tri, Marcy, [i p`rul
negru ca al lui Steve. Ce combina]ie interesant`! E \ntr-adev`r
frumoas`.
– A[a este, confirm` Steve. Uite ce gropi]e are!
– Steve, las-o pe al]ii s-o admire, glumi Marcy.
128 JEANE RICHARDS

– Las`-l \n pace, Marcy. Are tot dreptul s` fie mândru.

Erau o familie atât de fericit` [i rev`rsau atât de mult`
dragoste \n jurul lor, \ncât Cindy nu se mai sim]i singur`.
Aceasta... pân` la sosirea lui Clay care, spre surprinderea ei,
fusese [i el invitat [i venise... cu acea femeie deosebit de
frumoas` care-l \nso]ise \n c`l`toria la Denver.
– Lisa Daniels, f`cu Marcy prezent`rile. Lisa este, la fel ca
mine, \n comitetul Societ`]ii „Casa Copilului“. Lisa, ]i-o
prezint pe Cynthia Rogers; lucreaz` \n cadrul Companiei
Kencade.
– Ah, da! Este prima dat` când facem cuno[tin]`, dar te-am
v`zut de multe ori la birou la Clay.
– Da, \ntr-adev`r, r`spunse Cindy, reu[ind s` mai schimbe
câteva fraze de polite]e cu Lisa [i chiar s`-l salute vesel` pe Clay.
Dar, ceea ce era mai important, reu[i s` nu se mai uite la
Clay tot restul dup`-amiezii!
Se dusese \ns` toat` pl`cerea. Nu-i ridica moralul nici
m`car comentariul lui Marcy la plecarea ei:
– Clay a venit cu Lisa Daniels, dar femeia pe care n-a sl`bit-o
din priviri toat` dup`-amiaza a fost Cynthia Rogers. A fost
absolut evident, Cindy. Ce e \ntre voi?
– Nu e nimic \ntre noi. Suntem doar amici [i... lucr`m
\mpreun`. Asta e tot.
„Trebuie s` nu uit asta“, \[i repet` ea tot drumul pân`
acas`. Clay \[i respecta promisiunea [i p`stra rela]ia lor strict
la nivel profesional. De ce nu era [i ea \n stare s` fac` la fel?
 Capitolul 11

Cindy trebuia s` ia o hot`râre rapid` \n privin]a vizitei

copiilor la bunici. Doamna Atwood telefonase s`-i spun` c`
so]ul ei urma s` vin` la New York pentru câteva zile, cu
afaceri, [i la \ntoarcere putea lua copiii cu el. De asemenea, \i
spuse c` programaser` o excursie la Cascada Niagara [i poate
chiar \n Canada.
Cindy promise s`-i dea r`spunsul \n câteva zile. Ceru [i
sfatul lui Maggie.
– Mi se pare o excursie pl`cut` pentru ei. De ce te
deranjeaz`?
– A[ putea spune c` nici nu-i prea cunosc pe copii...
– Cum a[a? Proprii lor bunici? Atunci, cu atât mai mult e
timpul s` se cunoasc`.
– Nu [tiu ce s` spun... Nu sunt ca tine...
– Nu to]i bunicii sunt la fel, a[a cum nici oamenii nu sunt
to]i la fel. Dar nu-]i face griji. Copiii vor supravie]ui.
130 JEANE RICHARDS

Acela[i lucru \i spusese [i Marcy. Ca s-o fac` s`-n]eleag`

re]inerea ei, Cindy \i spuse ce atitudine avusese mama lui John
la moartea lui Claire.
– Cel pu]in a fost sincer`, coment` Maggie, recunoscând c`
nu mai e la vârsta la care s` creasc` ni[te copii. Aceasta e o
mare responsabilitate.
– {i acum, de ce \i vrea?
– Una este o lun` [i cu totul altceva o via]`, draga mea. {i
este clar c` vrea s`-i cunoasc`. Nu fi egoist`.
Cindy \ntreb` copiii dac` vor s` mearg`.
– Grozav! spuse Johnny. Cascada Niagara! Am v`zut-o \n
fotografii.
– Grozav! repet` [i Jamey. N-am mers niciodat` cu avionul.
– {i eu vreau s` merg, complet` [i Teri.
Nici un cuvânt de p`rere de r`u c-o las` acas`, sau c` le va
fi dor de ea.
A[adar, \i l`s` s` plece [i-i d`du doamnei Stewart un
concediu de o lun`, dup` care nu se sim]i parc` niciodat` mai
singur` [i p`r`sit` ca atunci.
„Fii atent` ce-]i dore[ti, pentru c` s-ar putea s` se
\mplineasc`“, \[i aminti sfatul mamei ei. Oare chiar \[i dorise,
fie [i pentru o clip`, s` revin` la via]a liber`, f`r` griji,
„dinainte de copii?“ Deveniser` o parte din fiin]a ei, astfel
\ncât nu mai putea fi ea \ns`[i f`r` ei? Nu mai g`sea nici o
pl`cere \n mersul la teatre, restaurante, \ntâlniri?
|ntâlniri. Sigur, se mai iviser` ocazii, dar fusese prea
ocupat` [i nici nu o interesase a[a ceva. |ntr-o clip` de
sinceritate cu sine \ns`[i, recunoscu faptul c` singurul b`rbat
cu care ar fi dorit s` se \ntâlneasc` era Clay. Numai c` acesta
era mai mult plecat \n ultima vreme.
RA}IUNILE INIMII 131

Era aproape tot timpul la Denver, ocupat cu apropiata

deschidere a fabricii. Nu venise decât de câteva ori la sediul
companiei, [i atunci Cindy nici nu reu[ise s`-l vad`. Cu atât
mai surprins` fusese mar]i diminea]a când intr` \n biroul ei [i
puse un pachet pe mas`.
– |n semn de mul]umire. Hei, nu-l deschizi? ad`ug` când
Cindy r`mase privindu-l uimit`.
Desprinzându-[i cu greu privirea de la el, lu` pachetul [i-l
desf`cu: un certificat pentru o sut` de ac]iuni \n cadrul noii
fabrici numite acum „Denver Packaging“„.
– Vai, Clay! Era pur [i simplu cople[it`.
– Ai fost grozav`, Cindy. Ai f`cut adev`rate minuni \n
privin]a administr`rii p`r]ii financiare. Membrii consiliului de
conducere au hot`rât c` meri]i un bonus.
– Mul]umesc, dar nu mi-am f`cut decât datoria. Nu m-am
a[teptat la a[a ceva.
– Nu valoreaz` foarte mult acum. Dar... p`streaz` aceste
ac]iuni. Avem deja un contract mare cu unul din cei mai
importan]i furnizori de medicamente [i alte câteva \n curs de
a fi semnate. Trebuie s` plec acum, dar mai discut`m noi.
Ie[i \nainte ca Cindy s` mai poat` spune ceva. Ochii i se
umezir`. Nu membrii consiliului hot`râser` asta, ci el,
minunatul [i generosul Clay. „P`streaz` aceste ac]iuni“. Ca [i
cum s-ar fi putut desp`r]i vreodat` de ele. Aceast` leg`tur`
dintre ei, indiferent cât de mic`, o f`cu s` se simt` o parte
din el.
„O parte din Compania Kencade, fraiero. {i \nceteaz` s`
crezi c` e[ti deosebit`. Clay face gesturi de acest fel pentru to]i
asocia]ii s`i“.
132 JEANE RICHARDS

Se str`dui s`-[i adune gândurile, puse certificatul deoparte

[i relu` lucrul.
Tocmai se preg`tea s` plece acas` a doua zi, când Maggie
o chem` la ea \n birou. |l g`si acolo [i pe Tom, care-[i rodea
pipa cu un aer satisf`cut.
– Scumpa mea, f`-mi te rog un serviciu. Sunt \ntr-o mare
\ncurc`tur`; am uitat s` pun ni[te documente \n mapa cu care
a plecat Clay [i este important s` le aib`. Vrei s` i le duci tu?
– La Denver? Bine, dar nu le po]i trimite prin po[t`?
– Nu, nu-mi place nici m`car s` le trimit prin curier. Este
vorba de un document confiden]ial [i nu vreau s` se
r`t`ceasc`, sau s` ajung` \n mâna cine [tie cui. A[ fi mult
mai lini[tit` dac` o persoan` de \ncredere i l-ar duce
personal.
– Ah... Instinctiv, Cindy se-ntoarse spre Tom.
– Nu te uita la mine. Trebuie s` fiu aici pentru c` mâine
\ncep lucr`rile la proiectul „Harry K“.
Zona comercial` urma s` se numeasc` „Harry K Moll“.
– |ncep demol`rile? {i de ce trebuie s` fii aici pentru
asta?
– Pentru c` trebuie, r`spunse Maggie \n locul lui. De ce nu
vrei, Cindy? Oricum, ar fi ca o scurt` vacan]` pentru tine. Po]i
r`mâne cât vrei, mai ales c` nu sunt nici copiii acas`.
– Da, complet` [i Tom. Tot spuneai c` te sim]i pierdut` \n
casa aceea mare, singur`.
– S-ar putea chiar s` te distrezi. Ai putea merge la
petrecerea de sâmb`t` dat` de v`rul Lisei Daniels...
– {i la deschiderea oficial` a fabricii. Ar fi bine [i pentru
Clay s` fie unul din noi acolo, cu el, cu acea ocazie.
RA}IUNILE INIMII 133

– Oricum, nu ai de ales, pentru c` nu v`d nici o alt`...

– Bine, bine... S-ar putea chiar s` mai \ntârzii vreo dou`
zile, ca s` merg [i la Phoenix s`-mi v`d p`rin]ii.
Maggie \ncepu deja s` telefoneze pentru a-i face rezerv`rile
la avion, la cursa de a doua zi diminea]a [i la hotel, apoi \i
d`du plicul sigilat.
|ncet-\ncet, Cindy \ncepu s` se entuziasmeze la perspectiva
plec`rii. Nu fusese niciodat` \n Denver [i abia a[tepta s` vad`
fabrica renovat`, pentru care munciser` to]i atât de mult. {i pe
Clay... Nu era ca o \ntâlnire, totu[i...
Mai era \nc` deschis la Bergdorf Goodman: dac` mergea
la petrecerea de inaugurare, avea nevoie de o rochie
adecvat`.

***

Joi dup`-amiaz`, Clay punea la punct ultimele detalii

\mpreun` cu Stevens, la fabric`. Când secretara sun` s`
anun]e „O doamn` Rogers dore[te s`-l vad` pe domnul
Kencade“, r`mase atât de surprins, \ncât nici m`car nu d`du
vreo explica]ie ca r`spuns la privirea \ntreb`toare a lui
Stevens. Cindy? Aici? |n cele din urm`, Stevens ridic` din
umeri [i spuse secretarei s-o pofteasc` \n`untru. Când Cindy
intr`, amândoi b`rba]ii se ridicar` s-o salute [i privirile lor se
umplur` de admira]ie.
|ntr-adev`r, taiorul elegant \i punea \n eviden]` silueta fin`
cu sinuozit`]i delicate \ndemnând la visare.
134 JEANE RICHARDS

– |mi cer scuze c` v` deranjez, dar Maggie mi-a spus c` este

vorba despre ceva urgent [i c` trebuie s`-]i dau acest plic
personal. A[adar, m-am gândit c` vin direct aici.
– Mul]umesc. Clay lu` automat plicul, dar nu-[i putu
desprinde privirea de la fa]a ei u[or \mbujorat` – p`rul la fel
de rebel ca \ntotdeauna [i buzele atât de ispititoare. Abia când
\l auzi pe Stevens tu[ind, \[i aminti s` fac` prezent`rile. Jim,
]i-o prezint pe Cynthia Rogers. Cindy, iat`-l pe Jim Stevens,
pre[edintele firmei Denver Packaging.
– |mi pare bine, spuse Cindy dând mâna cu el.
– A[adar, dumneavoastr` sunte]i cea care a reu[it s` fac`
adev`rate minuni din punct de vedere financiar!
– Nu, râse ea. |ncerc doar s` ]in pasul cu tot ce se
\ntâmpl`.
– Atunci, trebuie s` veni]i cu mine s` v` ar`t ce se \ntâmpl`
aici. Clay, r`mâi aici \n birou [i termin` ce \ncepuse[i s` faci,
iar eu voi face un tur prin fabric` \mpreun` cu doamna
Rogers.
– Stai pu]in! Cindy, nu trebuie s` te-ntorci imediat, nu?
Bine! Ai camer` rezervat` la Denvian? Grozav! Te conduc la
hotel dup` ce termin` Stevens s` se laude.
|i privi ie[ind cu oarecare p`rere de r`u. Ar fi vrut s-o
conduc` el \n fabric` [i s`-i arate totul. Dar Jim era atât de
mândru [i, \n definitiv, era fabrica lui.
Apoi privi plicul pe care \nc` \l mai ]inea \n mân`. Ce naiba
\i trimitea Maggie? Era sigilat atât de bine, \ncât abia \l
deschise; numai c` \n`untru nu g`si decât ni[te hârtii f`r` nici
o importan]`. Nu-n]elegea nimic. Mai era un bilet, [i acela
RA}IUNILE INIMII 135

\nchis. |l desf`cu [i citi scrisul hot`rât al lui Maggie: „Când

apare o ocazie, n-o pierde. Ai fost mirat v`zând cine a venit?
Succes. Maggie“.
Clay izbucni \n râs. Draga de Maggie – bun`, sprijin de
\ncredere \ntotdeauna, c`reia nu-i scap` niciodat` nimic [i
care citea \n sufletul lui ca \ntr-o carte deschis`! De fapt, i-o
trimisese pe Cindy.
Ce bine era când Cindy era lâng` el! se gândea Clay, \n
drum spre hotel.
– Cred c` \ncep s` te apreciez; sau poate \ncep s`
\mp`rt`[esc [i eu sentimentele lui Stevens, spuse Cindy
râzând.
– E un tip grozav.
– Ciudat; [i el a spus exact acela[i lucru despre tine.
– Ei...
– Da. A spus c` era \ntr-o situa]ie desperat`. Men]inuse
fabrica \n func]iune \n pierdere timp de un an \ntreg doar ca
s` nu dea afar` oamenii. {tia c` nu mai poate continua a[a [i
era pe punctul de a lichida [i a vinde celui care oferea mai
mult... aceasta \n cazul \n care primea vreo ofert`. Apoi, cineva
i-a spus s` discute cu Clay Kencade. {i... deodat`, totul s-a
schimbat. Sus]ine c` e[ti pur [i simplu un magician.
– |nceteaz` Cindy!
– Nu fac decât s`-l citez pe domnul Stevens. Vai, Clay,
dac-ai [ti cât de mândru e de noua fabric`! De fapt, acum
angajeaz` \n loc s` concedieze.
|i povesti apoi cum \i ar`tase fiecare centimetru de fabric`,
necontenind cu laudele la adresa lui Clay, pe care-l considera
136 JEANE RICHARDS

un geniu pentru ideea de a fi schimbat linia de produc]ie,

trecând la fabricarea acelor recipiente etan[ atât de c`utate.
– N-am f`cut decât s` respect`m regula etern valabil` de a
veni \n \ntâmpinarea cerin]elor.
– Nu noi, ci tu. Nu oricine are darul de a recunoa[te ceea
ce trebuie schimbat, sau \n]elepciunea [i curajul de a risca
pentru a duce la \ndeplinire acest lucru. Or, tu le ai pe
amândou`. A[a cum spune Stevens, e[ti un tip grozav, \ncheie
Cindy, atingându-i mâna sprijinit` de volan.
Gestul lui Cindy, atât de nea[teptat din partea ei, \l f`cu s`
se simt` deopotriv` \ncântat [i stânjenit.
– Mul]umesc, reu[i el s` spun`, ridicându-i mâna la buze [i
s`rutându-i-o u[or. Acum, \nainte de a spune ceva ce s-ar
putea s` regre]i, s` mergem la mas`.
Clay ar fi dorit s` prelungeasc` acea cin` la nesfâr[it. Ar fi
fost fericit doar s` r`mân` acolo lâng` ea [i s` priveasc`
refluxul luminii de la lumân`rile de pe mas` pe pielea ei
delicat`. P`rea mai diafan` [i mai eteric` decât oricând. Cu
toate c` nu era deloc diafan` când, autoritar` [i gata s`-l
\nfrunte, decreta un implacabil „Nu, nu putem face a[a ceva“.
Dar \n seara aceea p`rea atât de fragil`, de vulnerabil` [i o
dorea atât de mult, \ncât ar fi dat orice s-o poat` lua \n bra]e
[i duce \n camera lui, \n patul lui.
– La ce te gânde[ti? \l \ntreb` Cindy zâmbind.
– La cum a[ putea s` \ncalc regula.
– Poftim?
– N-are importan]`. Ai avut o zi lung`, azi. Te conduc la
tine \n camer`. |[i puse \n gând c` avea la dispozi]ie patru zile
pentru a \nc`lca regulile. M-am gândit la un program pentru
RA}IUNILE INIMII 137

mâine, continu` el cu voce tare. Ne vedem \n holul hotelului, la ora

nou` diminea]a. |mbrac`-te cu pantaloni; va fi un traseu dificil.
– Da? Unde mergem?
– S` urc`m pe munte; ne vedem mâine. Plec` repede, cât
mai rezista \nc` dorin]ei nebune de a o lua \n bra]e [i a o
s`ruta; era mai bine s` nu ri[te \nc`.
A doua zi diminea]` când se \ntâlnir`, dup` ce arunc` o
scurt` privire spre sandalele ei, Clay intr` numaidecât cu ea \n
unul din magazinele din hotel, de unde Cindy ie[i \nc`l]at` cu
adida[i [i cu un pulover pe bra].
– Abia merg.
– Nu vei mai avea senza]ia asta când vom ajunge acolo.
– Acolo... unde?
– La muntele pe care-l vom urca.
– Clay!
– Bine, bine, nu te voi for]a s` urci. De fapt, nici nu i se
spune munte, ci doar „Stânc`“ – Stânca Ro[ie; câteodat`,
Amfiteatrul de pe Stânca Ro[ie.
– Amfiteatru... \n vârf de munte?
– Nu \n vârful muntelui, ci chiar \n munte, sculptat de
natur`; un adev`rat fenomen. Am cump`rat o bro[ur` [i o vei
putea citi când ne oprim s` lu`m micul dejun.
Cafeneaua pe care Clay o alesese era faimoas` pentru
pomul cu p`s`ri exotice care trona, \nconjurat de o plas`
enorm`, \n mijlocul \nc`perii.
– Este atât de frumos [i neobi[nuit aici... Ai mai fost?
– Da, de multe ori. Dar n-am fost niciodat` la Stânca Ro[ie,
ad`ug` el repede, ca [i cum [i-ar fi dat seama c-o dezam`gise
pu]in cu r`spunsul lui.
138 JEANE RICHARDS

Cindy \[i aminti de bro[ur` [i citi despre faimosul

amfiteatru care fusese d`ltuit de mi[c`rile p`mântului [i ale
apelor.
– Când te gânde[ti c` nici nu auzisem de el!
– Nici eu, pân` n-am venit la Denver. Tot a[a cum nu
auzisem de multe alte locuri interesante pân` nu am ajuns \n
localit`]ile respective.
– Se pare c` n-am prea c`l`torit... Brusc, se sim]i total
neinteresant` [i anost`.
– Nu? N-ai avut timp din cauza studiilor [i... a altor
obliga]ii?
– Ah, nu! ripost` ea, de groaz` s` nu-i fi inspirat mil`. A fost
o vreme când... Ei, Dan avea o barc` destul de mare, o goelet`,
[i mergeam \n tot felul de croaziere.
– Poveste[te-mi.
– N-am mers foarte departe, dar am ajuns \n câteva locuri
interesante, ca...
– Nu, nu despre croaziere; despre el.
– Dan?
– Da; ce fel de om era? |[i \mpinse farfuria deoparte [i o
privi atent.
– O persoan` amuzant`, a[ putea spune. |i pl`cea s` fac`
tot felul de lucruri – nu numai s` navigheze, dar [i s` mearg`
la teatru, la restaurante, s` danseze... Era prima oar` când
vorbea despre el dup` ce se desp`r]iser` [i era ciudat c`
discuta tocmai cu Clay. Dar nu era numai partea amuzant`...
m-a ajutat foarte mult cât timp sora mea a fost bolnav` [i
dup` moartea ei. Ei, [i... cam atât. Desp`r]irea a fost
inevitabil`.
RA}IUNILE INIMII 139

– |]i lipse[te?
– La \nceput, sigur c` am sim]it un gol – m-am sim]it
p`r`sit`. Dar apoi, fiind atât de ocupat`...
– |n]eleg... M`-ntreb dac` nu cumva [i el s-a sim]it p`r`sit!
– Da, poate, admise ea, amintindu-[i ce-i spusese el: „Nu
tu ai luat copiii, ci ei te-au luat“.
Când ajunser` la amfiteatru, priveli[tea ce se-ntindea \n
fa]a lor era f`r` egal. Cindy r`mase \nm`rmurit` de admira]ie.
|ntinse mâna spre Clay, fericit` c` \mp`rt`[eau acea clip`
unic`. Era ca [i cum s-ar fi izolat de restul lumii undeva \n timp
[i spa]iu.
– Presupun c` nu sunt turi[ti, pentru c` e zi de lucru [i nici
nu e spectacol disear`. |mi place faptul c` sunt singur cu tine
aici.
„{i mie“, spuse ea \n gând, prea timid` s` rosteasc` aceste
cuvinte cu voce tare. {i pentru a schimba subiectul, \ncepu s`
comenteze \n leg`tur` cu amfiteatrul.
– Din fericire, au camuflat luminile [i toate amenaj`rile
moderne pe care le-au f`cut ulterior, astfel \ncât s-a p`strat
nealterat acest cadru natural. Ca s` nu mai spun c` lucr`rile
au fost executate de cele dou` companii care, \n perioada
crizei economice, au reu[it s` realizeze redresarea ]`rii creând
o mul]ime de locuri de munc`.
– Este exact ceea ce faci [i tu, Clay. |l privi cu mândrie; era
un excelent om de afaceri; e-adev`rat, dar ceea ce-l caracteriza
cel mai mult era grija pentru oameni \n general [i pentru
angaja]ii s`i \n special. Sunt fericit` c` sunt [i eu o parte din
Kencade Enterprises.
140 JEANE RICHARDS

– Parte din companie, dar nu din omul Kencade.

– Nu... nu \n]eleg ce vrei s` spui.
– Ba cred c` \n]elegi. De ce m` evi]i, Cindy?
– Nu... nu pot spune c` te evit.
– Din cauza celuilalt b`rbat? |i cuprinse b`rbia cu mâna
[i-i \ntoarse cu blânde]e fa]a spre el, cu o privire plin` de
compasiune.
– Care b`rbat?
– Acel individ cu care ai fost logodit`. Te-a r`nit chiar atât
de mult?
– Vorbe[ti de Dan! Doamne, niciodat`... Se opri, fiindu-i
greu s` recunoasc` faptul c` nu-l iubise cu adev`rat pe
b`rbatul cu care inten]ionase s` se c`s`toreasc`. Nu a[a ca...
Nu. Dan [i cu mine am petrecut clipe frumoase \mpreun`, dar
ceea ce am sim]it pentru el nu a fost... Oricum, n-ar fi mers.
Nu eram f`cu]i unul pentru cel`lalt.
– Atunci, de ce te temi, Cindy?
„De tine“, ar fi vrut ea s` strige, „pentru c` [tiu c` te-a[ iubi
a[a cum n-am iubit pe nimeni [i dac` m-ai p`r`si“.
Ploaia toren]ial` care \ncepu din senin o scuti de a mai da
vreun r`spuns. Alergar` s` se ad`posteasc` sub o stânc` ce
formase \n peretele de piatr` o mic` pe[ter`.
– }i-e frig? Vino aici, o chema el, deschizându-[i jacheta
impermeabil` [i invitând-o la pieptul lui.
Cindy se l`s` cuprins` \n bra]e, cuib`rindu-se strâns.
– A[a e mai bine? \ntreb` Clay, cu buzele lipite de fruntea ei.
– Da, sigur c` da.
Era ca \n Paradis – \i sim]ea b`t`ile inimii [i respira mirosul
de esen]` tare al ploii [i p`mântului reav`n, devenind parc` [i
RA}IUNILE INIMII 141

ea, prin simplul fapt c` era al`turi de Clay, o parte a

elementelor primare.
– Ah, Cindy! [opti el [i buzele lor se unir` \ntr-un s`rut
lung [i tandru ce rev`rsa \n trupurile lor o be]ie de
senza]ii.
Atunci, Cindy deveni con[tient` c` totul se schimb` [i totul
r`mâne la fel \n spirala pe care timpul coboar` de la \nceputul
lumii [i c` tot ce avem [i tot ce conteaz` e momentul prezent.
Se lipi [i mai mult de Clay, nevrând s` piard` acea clip` magic`
a existen]ei lor \mpreun`, sub semnul bucuriei de a-[i
apar]ine unul celuilalt.

***

Cu acela[i sentiment se \ntâlnir` [i-n diminea]a urm`toare.

Cindy [tia c` \n sfâr[it se reg`siser` [i din privirea lui \n care
str`lucea atât de mult` bucurie, [tia c` sentimentele \i sunt pe
deplin \mp`rt`[ite. Totul \n jurul ei se estompase, realitatea
c`p`tând pentru ea o singur` dimensiune – for]a care-i
atr`gea unul spre cel`lalt. Dragoste? Nu \ndr`znea \nc` s`-i
spun` astfel, dar indiferent despre ce era vorba, ar fi vrut s`
dureze la nesfâr[it.
– Ce surpriz`! auzi Cindy \n spatele ei, dup` ce se a[ezar`
la o mas` \n cafenea. Observ`, de asemenea, bucuria [i
pl`cerea din privirea lui Clay.
– Clarice! N-am [tiut c` veni]i [i voi. Grozav! Cindy, ]i-o
prezint pe sora mea, Clarice Edwards [i pe so]ul ei, George.
142 JEANE RICHARDS

Lui Cindy i se p`ru c` e \nconjurat` de o mul]ime, de[i nu

era vorba decât de trei persoane: Clarice, George [i o femeie
supl`, brunet`, numit` Julie Compton. Clay ceru o mas` mai
mare, la care s` poat` sta to]i [i, dup` ce cererea i se \ndeplini
cu promptitudine, Cindy nimeri \ntre Clarice [i George, pe
când Clay, vizavi de ea, era \ncadrat de Clarice [i Julie care,
profitând amândou`, \i monopolizar` aten]ia.
– N-a[ fi ratat aceast` ocazie pentru nimic \n lume. Când
am auzit c` vei primi cheia ora[ului, i-am spus lui George s-o
sune imediat pe Lisa.
Lisa? Ah, da, \[i aminti Cindy; v`rul Lisei Daniels sponsoriza
petrecerea.
– Am convins-o [i pe Julie s` vin`, pentru c` [tiam c` vei fi
bucuros s-o vezi.
– Sper c` nu te deranjeaz`, spuse Julie, murmurând dulce,
ceea ce ad`ug` un plus de farmec figurii ei tinere[ti. Abia
a[teptam s` te v`d, Clay. A trecut mult timp de când ne-am
\ntâlnit ultima oar`.
Cindy nu putu auzi r`spunsul lui Clay, pentru c` George
tocmai o \ntreba dac` ea era analistul de achizi]ii despre care
Clay vorbea atât de antuziasmat. La rândul ei, de[i \ncerca s`
fie atent` la ceea ce se discuta vizavi, afl` c` George era de
cinci ani directorul lan]ului de magazine Forest Paint Stores
din zona de nord-est [i, de asemenea, f`cea parte din consiliul
director al Kencade Enterprises. Din când \n când, ajungeau
pân` la ea frânturi de conversa]ie de genul: „Clay, \]i aminte[ti
când...?“, „Va trebui s` mai facem asta \nc` o dat`“, „|]i
aminte[ti ultima oar` când...?“, care nu f`ceau decât s`-i arate
cât de pu]in [tia despre via]a lui Clay. E-adev`rat, \i povestise
RA}IUNILE INIMII 143

despre surorile lui, dar probabil c` nu d`duse suficient`

importan]` leg`turii lui cu ele, \n special pentru Clarice, atât
de hot`rât` s`-l fac` s` se-nsoare cu Julie. |ncepea deja s` se
simt` izolat`. {i apoi...
– Ah, aici erai, dragul meu! Mi-am \nchipuit c` trebuie s` fii
aici, dup` ce nu te-am g`sit nici la fabric`, nici \n camera ta.
Lisa ap`ru \n spatele scaunului lui Clay [i, a[ezându-[i cu un
gest posesiv mâinile pe umerii lui \ncepu s`-l mângâie u[or.
Bun` diminea]a tuturor! Clarice, m` bucur s` te v`d. Este un
eveniment mare pentru Denver [i.... cu petrecerea de
disear`... am fost atât de ocupat` toat` s`pt`mâna...
Toat` s`pt`mâna? |nseamn` c` era aici, cu Clay, se
gândi Cindy, privind mâinile Lisei mângâind \n continuare
umerii lui.
– Bun`, Lisa. N-am [tiut c` te-ai \ntors, spuse Clay
ridicându-se. |i cuno[ti pe Clarice, George [i Cindy. }i-o
prezint pe Julie.
– |mi pare bine c` v` v`d pe to]i aici. Sper s` m` scuza]i,
dar pur [i simplu trebuie s`-l iau pe acest b`rbat superb din
mijlocul vostru. Am plecat dou` zile [i nimic nu mai merge
cum trebuie... A trebuit s` merg la New York pentru acel bal
organizat \n scopuri de caritate – o [edin]` de comitet [i...
uite, explic` ea celorlal]i, \nainte de a se adresa din nou lui
Clay. Ai uitat complet de \ntâlnirea cu Leon Chambers...
maestrul de ceremonii. Te a[teapt` la mine \n apartament,
a[a c`... s` ne gr`bim. V` rog s` ne scuz`]i. Ne vedem
disear`.
Pentru Cindy nu mai avu importan]` c`, \nainte de a se
retrage, Clay \i atinse bra]ul u[or, [optindu-i: „Ne vedem mai
144 JEANE RICHARDS

târziu“. Nu mai contau decât mâna Lisei a[ezat` posesiv pe

bra]ul lui, privirea ei care indica o rela]ie intim` [i faptul c`
fusese cu el acolo toat` s`pt`mâna. „Singurul motiv pentru
care a avut timp de petrecut cu mine ieri a fost c` ea era
plecat`“.
– Ah! Ce femei, izbucni Clarice, sufocându-se de furie.
Auzi, a fost ocupat` toat` s`pt`mâna! Cât timp \]i ia s`
preg`te[ti o simpl` petrecere?
– Nu e vorba despre o simpl` petrecere, spuse George.
Este un eveniment deosebit; vine [i Secretarul cu probleme de
munc`, de la Washington.
– Ei, [i? De ce-a trebuit s`-l ia acum pe Clay? Ce are de
discutat cu maestrul de ceremonii, din moment ce ea
organizeaz` petrecerea?
George scutur` din cap [i plec` s` \noate pu]in.
– Ah, poate c` n-ar fi trebuit s` vin, spuse Julie. Clay va fi
atât de ocupat.
– Julie, nu mai \ncepe. A[teapt` pu]in s` te vad` cu rochia
pe care ]i-ai preg`tit-o pentru recep]ie... {i nu-]i face griji \n
privin]a Lisei Daniels. De doi ani \ncearc` s` pun` mâna pe el
[i n-a reu[it.
– E atât de frumoas`...
– Nu e mai frumoas` decât tine. {i nu mai p`rea atât de
speriat`! Parc` e[ti unul din elevii t`i \n prima zi de [coal`.
– E[ti profesoar`? \ntreb` Cindy, amintindu-[i cuvintele lui
Maggie: „Credeam la un moment dat c`-l intereseaz` acea
profesoar` cu care insist` una din surorile lui vitrege s`-l
\nsoare. E dr`gu]`...“
RA}IUNILE INIMII 145

Da, Julie era dr`gu]`, iar Clarice foarte insistent`. Apoi, era
[i frumoasa Lisa, care se descurca perfect [i singur`. {i Denise
Salter. {i multe altele... toate pândindu-l pe Clay... una mai
lacom` decât cealalt`.
Nu am de gând s` fiu [i eu pe list`!
Nu! Pentru nimic \n lume n-am s` particip la aceast`
vân`toare.
Cindy sim]i c` se sufoc`.
– Trebuie s` plec. |mi pare bine c` v-am cunoscut. Ne
vedem disear`.
{tia c` nu va mai fi acolo disear`. Refuza s` se alinieze \n
aceast` curs` pentru Clay.
Urc` \n camera ei [i-[i f`cu bagajele. |n dou` ore, avea un
avion spre Phoenix. L`s` un bilet pentru Clay [i plec`.

***

Clay se plimba prin holul hotelului, c`utând-o pe Cindy. |i

telefonase din apartamentul Lisei, dar nu r`spunsese. Nu
putea s` mai fie \nc` \n cafenea. O fi la bazin?
Lisa \l urm`, vorbind tare:
– Clay, e[ti pur [i simplu imposibil. Masa principal` este
supraaglomerat` [i, de altfel, doamna Rogers nici nu are
func]ie oficial`. De ce trebuie s` stea acolo?
– Pentru c` o vreau acolo.
– {i cum va fi prezentat`? Nu ]i-e nici so]ie, nici altceva.
146 JEANE RICHARDS

– Nu \nc`, dar... spuse el \ntorcându-se spre Lisa, apoi se opri

v`zând expresia de total` uluire de pe fa]a acesteia, oscilând \ntre
furie [i triste]e. Lisa, am fost \ntotdeauna buni prieteni, dar...
|ntr-adev`r, nu fusese nimic altceva \ntre ei. |ncercase s`-i
ridice moralul dup` divor], pentru c` era atât de nefericit`;
poate c` nici acum nu-[i revenise complet, dar \ntotdeauna
avea ceva interesant de f`cut [i adesea \l invita [i pe el. Da, \i
pl`cea Lisa. Era amabil`, sensibil` fa]` de cei din jurul ei. De
exemplu, petrecerea din seara aceasta... fusese \n \ntregime
ideea ei. N-a vrut... nu inten]ionase s-o jigneasc`.
– Lisa, continu` el cu blânde]e, sper c` nu ai \n]eles gre[it.
Eu...... niciodat`.... Cum putea s`-i spun`? Cum putea s`-i explice
ceea ce abia vag \n]elegea [i el.... c` Cindy devenise centrul
universului lui [i c` nu mai exista nici o alt` femeie. Lisa, eu...
– Nu e nevoie s` spui, \n]eleg. Poate c` nu-mi place,
dar \n]eleg. Fii fericit, prietene! |i atinse u[or mâna, apoi
se-ntoarse spre lift.
Clay oft`, apoi porni spre bazin, când auzi un func]ionar de
la recep]ie strigându-l:
– Domnule Kencade, un mesaj pentru dumneavoastr`.
Lu` biletul [i r`mase acolo, \n picioare, s`-l citeasc`.
Clay,
Te rog s` m` ier]i c` am plecat a[a repede. A trebuit s` plec
la Phoenix. Petrecere pl`cut`. M` \ntorc la birou, mar]i.
Cindy
A trebuit s` plec. Nici o explica]ie, ca [i cum pe el nu-l
privea. Nici m`car un r`mas-bun afectuos. Pur [i simplu „M`
\ntorc mar]i“. Strict serviciu.
Clay se sim]ea de parc` ar fi primit o palm` pe obraz.
 giannijolys

Capitolul 12

Lui Cindy \i f`cea pl`cere s` fie din nou al`turi de p`rin]ii

ei, pe care nu-i mai v`zuse de la Cr`ciun, când veniser` s`
petreac` s`rb`torile cu ea [i cu copiii.
S`n`tatea mamei ei se-mbun`t`]ise vizibil, de[i \nc` mai
mergea cu bastonul.
– Nici nu-]i \nchipui \n câte activit`]i e implicat` mama ta!
Angela Rogers, o versiune mai \n vârst` a lui Cindy,
p`strase optimisul care o caracterizase toat` via]a, de[i nu mai
putea fi foarte sprinten`.
– Iar tat`l t`u se crede campion la golf. Cel pu]in, asta
\ncearc` s` dovedeasc` \n fiecare zi pe teren.
Se amuzar`, dar important era c` p`rin]ii ei se sim]eau
bine. Cindy telefon` imediat familiei Atwood, pentru a-i
anun]a unde este [i atât bunicii, cât [i copiii, o asiguraser` c`
se distreaz` de minune [i se preg`tesc pentru vizita \n Canada,
despre care b`ie]ii o informar` pe rând c` e o ]ar` diferit`, cu
alt steag...
148 JEANE RICHARDS

– Nu-]i face griji \n privin]a copiilor, \i repetase doamna

Atwood [i \ncearc` s` petreci [i tu câteva zile pl`cute.
Da, avusese o zi absolut fantastic` \mpreun` cu Clay. Nu
putea uita cum o privise, cum o ]inuse \n bra]e, cum o
s`rutase. Apoi... \nc` mai vedea mâinile Lisei mângâindu-l...
tonul cu care Clarice o \ncurajase pe Julie: „A[teapt` s` te vad`
\mbr`cat` cu rochia nou`!“ Numai uneltiri!
Bine Cindy, dar [i tu ]i-ai cump`rat o rochie nou` [i sperai
s`-l cucere[ti.
Nu, am f`cut totul ca s`-l resping.
Asta \nainte de a-]i da seama ce fel de om este.
Dar nu am uneltit!
Dar te-ai gândit s`-l invi]i \mpreun` cu Steve [i Marcy,
folosindu-te poate de copii.
|[i prinse capul \n mâini, cuprins` de ru[ine.
– Cindy! strig` mama ei. E gata masa.
|ncerc` s` [i-l scoat` din minte pe Clay; discutar` despre
cum se \n[elaser` asupra bunicilor Atwood, despre Jerry,
fratele ei, care inten]iona s` se c`s`toreasc`...
– Dar tu, Cindy? o \ntreb` tat`l ei. |]i place noul serviciu?
– |mi place salariul. {i... da, \mi place [i ceea ce fac acolo.
S` vede]i...
Nu inten]ionase s` vorbeasc` despre Clay, dar când
\ncepu, nu se mai putu opri; ochii \i str`luceau de mândrie
când \i l`uda talentul de \ntreprinz`tor, dublat de permanenta
grij` de a asigura oamenilor un loc de munc`.
– Nu, nu! El nu este unul dintre rechinii care \nghit
\ntreprinderile mici pentru a-[i asigura monopolul pe pia]`,
RA}IUNILE INIMII 149

ci, cump`rându-le, formeaz` parteneriate sau corpora]ii,

transformând afacerile falimentare \n activit`]i profitabile. Mai
degrab`, este cel ce-[i asum` riscul [i nici nu [tii cât am de
luptat ca s`-l temperez, pentru c` altfel ar \ncerca s` salveze
compania care se afl` \n situa]ie desperat`.
– Bine, bine, m` predau, glumi tat`l ei, care fusese la
\nceput sceptic \n privin]a bunelor inten]ii \n afaceri ale lui
Clay. Se pare c` ai o munc` de r`spundere, scumpa mea. M`
bucur c` o faci cu pl`cere. Ei, eu am s` merg acum la club, la
o partid` de biliard.
– Domnul Kencade pare \ntr-adev`r un om bun, spuse
Angela când r`maser` singure.
– Chiar este. M-a ajutat mult [i \n privin]a copiilor...
{i Cindy \i povesti despre antrenamentele la baseball [i
lec]iile de \not.
– Ce gest frumos, cu atât mai mult cu cât trebuie s` fie
foarte ocupat. E c`s`torit?
– |nc` nu, dar o mul]ime de oameni iau m`suri \n acest
sens. Cindy \i povesti enervat` despre ma[ina]iunile Lisei [i ale
lui Clarice [i despre [irul nesfâr[it al celorlalte care se
perindau \n biroul lui, \ns` nu povesti nimic despre vizita ei la
Stânca Ro[ie.
– Ah, un afemeiat...
– Nu, \n ciuda reputa]iei pe care i-au creat-o revistele de
scandal, se v`zu Cindy din nou nevoit` s`-i ia ap`rarea. Este
pur [i simplu... bun, \n special cu femeile. Se consider` un fel
de protector al sexului slab.
150 JEANE RICHARDS

– Se pare c` are nevoie de protec]ie, cu toate aceste femei

care-l vor. Spune-mi, [i tu?
– {i eu... ce?
– {i tu \l vezi?
– |n nici un caz!
– De ce nu?
– Mam`!
– Este clar c` e[ti \nnebunit` dup` el. Niciodat` nu te-am
auzit vorbind atât [i a[a despre un b`rbat – nici m`car despre
individul acela, Dan, cu care vroiai s` te c`s`tore[ti.
– Nu, pentru c`... Ah, mam`, dac-ai [ti! Toate acele
femei!
– De ce te surprinde? Dup` cum l-ai descris, pare un
b`rbat cu care orice femeie ar fi fericit` s` se m`rite.
– Da, cred c` da...
– |l iube[ti, Cindy?
– ~`... da, se bâlbâi ea [i, spre groaza sa, lacrimile \i
invadar` obrajii. Ah, mam`, da, \l iubesc! N-am sim]it pentru
nici un alt b`rbat ceea ce simt pentru el. Dar \n nici un caz
n-am de gând s` dau din coate [i...
– Pare un b`rbat pentru care merit` s` lup]i. De ce te
deranjeaz` pu]in` competi]ie?
– Vorbe[ti de parc-ar fi un joc.
– Un joc pe care trebuie s`-l joci toat` via]a.
– Nu! Dac` m-ar iubi cu adev`rat, n-ar mai avea timp
pentru nimeni altcineva.
– B`rba]ii buni sunt vulnerabili, scumpa mea. {i so]ul meu
face parte din aceast` categorie.
RA}IUNILE INIMII 151

Cindy \[i aminti c` [i Maggie spusese acela[i lucru: „Clay

este foarte vulnerabil, mai ales fa]` de femeile care-i cer
ajutorul“.
– Mam`, n-am timp s-alerg dup` un b`rbat; am serviciul, copiii...
– Referitor la copii... m` bucur c` i-ai luat, pentru c` nu
avea cine altcineva. Dar am fost \ngrijorat` [i atunci, [i acum.
Nu vreau s`-]i consumi toat` via]a cu ei. M-a durut când te-ai
desp`r]it de Dan.
– M` bucur c` m-am desp`r]it. |mi dau seama acum c` nu
l-am iubit niciodat` cu adev`rat.
– {i pe acest Clay Kencade, \l iube[ti?
– Da, dar...
– Ascult`-m`. |]i voi spune ceva ce n-am spus nim`nui pân`
acum. Sora ta [i John erau foarte \ndr`gosti]i unul de cel`lalt
când s-au c`s`torit. Dar, când au ap`rut copiii... Am discutat [i
cu ea la momentul respectiv [i nu spun c` a fost numai vina
ei, dar se pare c` [i ea [i-a concentrat \ntreaga aten]ie asupra
lor. {i John... ei, [tii ce s-a \ntâmplat. {i b`rba]ii au nevoie de
iubire \n egal` m`sur` cu copiii. {i, câteodat`, au nevoie s` fie
ocroti]i – tot a[a cum [i noi avem nevoie s` fim protejate!
Poate c` unele din femeile acestea despre care mi-ai spus ]in
mai mult la banii lui Clay decât la el. A[a cum ai [tiut s`-l aperi
\n afaceri, de ce nu l-ai ap`ra [i \n dragoste? {i, scumpa mea,
nu-i vorba de o lupt` – f` doar astfel \ncât când este al`turi de
tine s` fie mai fericit decât cu orice alt` femeie.

***
152 JEANE RICHARDS

Hmm, bomb`ni Maggie v`zându-l pe Clay luni diminea]a.

N-a mers bine.
– Bun` diminea]a, domnule K, \l salut` ea vesel`. Cum a
fost petrecerea?
– Grozav`. Au participat o mul]ime de personalit`]i, de
parc` am fi salvat Denverul! Toate persoanele importante... \n
afar` de Cindy. |n orice caz, \]i mul]umesc. Se pare c` a trebuit
s` plece \n mare grab` la Phoenix, f`r` s` explice totu[i motivul.
– Pesemne c-am supraestimat puterea ta de... convingere.
– Nu o \n]eleg. Am fost ocupat, [tii cum e... to]i tr`geau de
mine. Ah, venise [i Clarice cu so]ul [i cu prietena aceea a ei,
era [i Lisa... Ei bine, lipsesc pu]in [i, când m`-ntorc – Cindy
disp`ruse, l`sând doar un bilet. La naiba! Pur [i simplu nu o
\n]eleg. Ne apropiasem atât de mult unul de cel`lalt... Vroiam
s`-i propun s-o \nso]esc la Phoenix, dar... acum suntem
apropia]i, [i-n clipa urm`toare devine de ghea]`.
– Poate c` te-ai obi[nuit cu persoane care se arunc` direct
\n ap` [i nu-i mai \n]elegi pe cei care mai \ntâi o \ncearc`.
– Ea \ncearc` apa [i eu sunt deja cufundat.

***

Când Cindy ajunse mar]i la serviciu, \nc` \i mai sunau \n

urechi cuvintele mamei: „munca este mijlocul de existen]`,
scumpa mea, dar dragostea este \ns`[i existen]a ta. Dac` ai
norocul s` \ntâlne[ti marea dragoste, d`-i absolut totul“.
RA}IUNILE INIMII 153

Se preg`tea s` fac` \ntocmai. |l iubea pe Clay – o

recuno[tea f`r` rezerve. Dar \i era team`. Era atât de bogat,
atât de frumos, atât de dorit de femei. Putea oricând s-o
p`r`seasc` [i s-o lase cu inima zdrobit`.
„Nu exist` via]` f`r` asumare de risc“, \i spusese mama ei.
Momentele petrecute cu Clay fuseser` mai minunate decât
orice altceva \n via]a ei [i le va p`stra cu drag \n suflet,
indiferent ce se va \ntâmpla. Oare \nsemnaser` la fel [i pentru
el? |l putea face fericit? Mai fericit decât oricare alta?
Se gândi la Julie, la Lisa, la Denise. „Nu te mai gândi la alte
femei“ se certa singur`. „Gânde[te-te numai la el“.
„Ah, Clay, crezi c` m-ai putea iubi?“ Dorea s`-l vad`, s`
citeasc` r`spunsul \n ochii lui negri, dorea s`-l ating`, s`-i arate...
Clay nu era \n birou.
– Are câteva \ntâlniri \n aceast` diminea]`, apoi ia prânzul
cu cineva. Se va \ntoarce abia mai târziu, \i spuse Maggie. E
ceva important?
– Vroiam doar s`-ntreb \n leg`tur` cu o ofert`, dar pot s`
mai a[tept.
Nu, nu mai putea. Avea atât de mult` nevoie s`-l vad` [i s`-i
aud` vocea, \ncât avea o senza]ie aproape de durere.
– Cum a fost scurta ta vacan]`?
– M-am sim]it foarte bine, mul]umesc. Apoi \i povesti
despre vizita la Phoenix.
– Dar ai ratat petrecerea. |n tonul ei era o u[oar` nuan]`
de repro[.
– Am avut pu]in timp la dispozi]ie [i m-am gândit s`-l
petrec cu p`rin]ii.
154 JEANE RICHARDS

– |n]eleg... priorit`]ile.
Cindy ie[i repede, pentru c` privirea lui Maggie o f`cea s`
se simt` vinovat`.
Dup`-amiaza târziu, \ncerc` din nou s`-l g`seasc`.
De data aceasta \i r`spunse Tom – p`rea obosit [i pu]in
exasperat.
– Clay e pe [antier. Cred c` vrea s` supravegheze
demolarea cl`dirii tat`lui \nainte de a \ncepe restul demol`rii
cu buldozerul. B`iatul `sta e prea sentimental.
– Nici tu nu ar`]i prea fericit, coment` Maggie. Ce-ai p`]it?
{i nu-]i goli pipa \n co[ul meu!
– Ah, voi femeile!
– Da, sigur. {i ave]i toate drepturile. Problema este \ns` c`
dureaz` mai mult de un secol s` transformi o coafez` \n expert
\n lucr`ri de demolare.
– |n]eleg, spuse Maggie. E vorba de Denise Salter.
– Exact. Habar n-are s` deosebeasc` dou` utilaje [i se
plimb` pe [antier \ncurcând pe toat` lumea. Femeile!
bomb`ni el \nc` o dat`, nemul]umit, [i ie[i.
– B`rba]ii! spuse Maggie, aruncând o privire plin` de
\n]eles spre Cindy. Ce-i trebuie lui Denise utilaje? Doar nu
cl`direa o intereseaz` s` cedeze!
„Nu fac asta din cauza cuvintelor lui Maggie“, \[i spunea
Cindy dup` câteva minute, urcându-se \ntr-un taxi pentru a
ajunge la [antier. „Poate c` mâine nu va veni [i am nevoie de
semn`tura lui pentru aceast` ofert` ca s-o pot trimite. Trebuie
respectat termenul“.
Indiferent de ceea ce-[i spunea, [tia c` mergea acolo
pentru c` vroia s`-l vad`.
RA}IUNILE INIMII 155

Cu excep]ia câtorva blocuri [i cl`diri de birouri, peste tot

erau numai d`râm`turi \n acea zon`. Ziua de lucru se
terminase [i, \n afar` de câ]iva muncitori \ntârzia]i, nu mai era
nimeni.
|n col]ul din sud-vest, era o cl`dire cu cinci etaje r`mas`
\nc` intact`. Aceea trebuia s` fie a tat`lui lui, se gândi Cindy
[i-[i d`du seama c` acolo era Clay – dac` nu plecase deja.
|[i croi drum prin moloz pân` la intrarea \n cl`dire,
strângând mapa cu acte la piept. Era ridicol ce f`cea – s` fug`
a[a dup` el, când atâtea luni fugise de el – dar sim]ea c` nu
poate face altfel; nu mai putea a[tepta nici m`car o zi.
V`zu doi muncitori care, dup` ce transportaser` un pachet
la o camionet`, intrar` din nou \n cl`dire [i inten]iona s`-i
\ntrebe unde-l putea g`si pe Clay. Auzi \ns` vocea Denisei.
– Gata, b`ie]i, ajunge pentru ast`zi. Mai sunt câteva
corpuri de iluminat pe care domnul Kencade vrea s` le
p`streze, dar \ncepem de mâine. |ncuia]i camioneta \nainte
de a pleca.
– Scuza]i-m` doamn` Salter. Domnul Kencade mai e aici?
– Nu [tiu exact unde este acum. Dar, doamn` Rogers, aici
e zon` interzis`, ceea ce \nseamn` c` e periculos s` r`mâne]i.
S`-i transmit lui Clay, domnului Kencade, un mesaj?
– Nu, am ni[te acte pe care trebuie s` le semneze.
– Da]i-mi-le mie [i voi avea grij` s` le primeasc`.
– |mi pare r`u, dar sunt personale [i...
– Atunci, da]i-mi-le [i eu \ns`mi voi avea grij` s` le
primeasc` personal. Nu cred c` domnului Kencade i-ar pl`cea
s`-l \ntrerupe]i acum; are ceva de discutat cu mine.
156 JEANE RICHARDS

– Vre]i s` spune]i c` ave]i de discutat despre corpurile de

iluminat? Of, Doamne. L`sa]i-m` s` trec. |l g`sesc eu...
– Sta]i pu]in! spuse Denise hot`rât`, f`când un pas [i
blocându-i calea. V` sf`tuiesc s` fi]i atent` cum vorbi]i, dac`
vre]i s` v` p`stra]i postul.
– Postul? Cindy era sincer mirat`.
– Nu se [tie niciodat` cine poate deveni o persoan` foarte
influent`! {i, pentru informarea dumneavoastr`, discu]ia cu
domnul Kencade se refer` la ceva mult mai important decât
corpurile de iluminat; se refer` la o decizie major` \n ceea ce
prive[te afacerile.
– Decizie major`? Acum, Cindy era cu adev`rat uluit`.
– Da. S-ar putea s` v` surprind` s` afla]i, \ncepu Denise
sco]ându-[i casca [i fluturându-[i p`rul, c` firma de lucr`ri de
demolare Salter inten]ioneaz` o fuziune cu Kencade
Enterprises.
O fuziune! Cindy se ab]inu s` nu izbucneasc` \n râs.
– Nu, doamn` Salter, nu m` surprinde deloc. Orice biat`
firm` viseaz` la o fuziune cu Kencade Enterprises.
– |n acest caz, ve]i fi surprins` [i oarecum \ngrijorat`
b`nuiesc, s` afla]i c` domnul Kencade este dispus s` fac` acest
lucru.
– Nici asta nu m-ar surprinde. Cunosc foarte bine
eforturile pe care domnul Kencade le face pentru a v`
men]ine firma [i a p`stra locurile de munc` ale angaja]ilor
dumneavoastr`. Aceasta este \n conformitate cu politica
dumnealui. |ngrijorarea mea provine din faptul c` p`re]i a
confunda motivele care \l \ndeamn` s` fac` acest lucru cu un
RA}IUNILE INIMII 157

presupus interes pentru persoana dumneavoastr`. Ceea ce

m` \ngrijoreaz` de asemenea, continu` Cindy vorbind din ce
\n ce mai repede, f`r` a lua \n seam` \ncerc`rile Denisei de a
o \ntrerupe, este faptul c` domnul Kencade este mult prea
amabil pentru a v` spune s` v` relua]i munca de coafez` [i s`
l`sa]i conducerea companiei cuiva mai priceput.
O tuse – sau un râs \nfundat – le f`cu s` tresar`. Privir`
amândou` \n direc]ia respectiv` [i-l v`zur` pe Clay.
Dumnezeule! De cât timp era acolo [i cât auzise din
discu]ia lor?
Denise \ncepu repede s` vorbeasc`, pe un ton mieros:
– Ah, domnule Kencade, v-am c`utat. Vroiam s`...
– Nu acum, Denise. Aveai treab` cu mine, Cindy? O privea
cu o expresie greu de definit.
– Aveam ni[te acte pe care s` le semnezi. Po]i l`sa pentru
mai târziu, dac` e[ti ocupat acum.
Dup` care Cindy plec` \n fug`, extrem de ru[inat`. Se
b`tuser` pentru el ca dou` co]ofene pentru o m`rgea [i el
auzise [i v`zuse scena!
– A[teapt`, Cindy!
F`r` s`-l asculte, Cindy fugi mai departe, \mpiedicându-se
printre d`râm`turi.
– Hei! Nu pe acolo!
Nu-i p`sa. Nu vroia decât s` fug` de acolo. Tocul i se prinse
\ntr-o cr`p`tur` [i ar fi c`zut dac` n-ar fi prins-o el la timp.
– Cindy, e[ti geloas`!
– Nu sunt! Se smuci din strânsoarea lui [i continu` s`
alerge orbe[te.
158 JEANE RICHARDS

– Ba da! De asta ai plecat din Denver! strig` el, alergând

dup` ea. Uite, crede-m` c`... Ah! La naiba!
Dându-[i seama c` el c`zuse [i se-mpiedicase, Cindy alerg`
desperat` \napoi spre el.
– Clay! Te-ai lovit? Clay era \nc` jos, examinându-[i
pantalonul rupt \n dreptul piciorului. Ah, iart`-m`! Las`-m` s`
v`d unde te-ai lovit.
– D`-mi afurisitele alea de hârtii s` le semnez! spuse el
privind-o \ncruntat.
– La naiba cu ele! S` vedem dac`...
– D`-mi-le imediat!
Tonul lui era atât de autoritar [i de furios, \ncât Cindy \i
d`du dosarul, apoi \ngenunche lâng` el, dând la o parte stofa
sfâ[iat` pentru a-i vedea rana de la picior.
– Las`, nu s-a \ntâmplat nimic! S` l`murim asta! spuse el.
Când se uit` la ele, Cindy v`zu scris cu litere mari: Te
iubesc, Cindy Rogers. Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
Cindy se a[ez` pe jos \n praf, printre c`r`mizi sparte [i
moloz. Mai citi \nc` o dat`, nevenindu-i s` cread`.
– Ah, Clay, e[ti sigur? Chiar....?
– Pentru numele lui Dumnezeu, Cindy, doar n-ai de gând
s`-mi spui „Vai, totul e atât de nea[teptat“. Am fost acuzat de
h`r]uire sexual`, am trecut amândoi prin calvarul „rela]ii strict
profesionale“. Acum, iat`.... expresia inten]iilor mele
onorabile. R`spunde o dat` la afurisita asta de \ntrebare!
– Ah, Clay! Da! Da! |i \nconjur` gâtul cu bra]ele [i-i
acoperi fa]a cu s`rut`ri. Da, Clay. Te iubesc! Te iubesc atât
de mult!
RA}IUNILE INIMII 159

– Ei, dac` a[ fi [tiut de aceast` efuziune de recuno[tin]`, a[

fi scris biletul cu mult timp \n urm`! râse el luând-o \n bra]e.
Cindy se strânse la pieptul lui, savurând minunea acelei
clipe, [tiind c` acel b`rbat minunat era al ei, c` \i fusese dat ca
s`-l iubeasc` [i s` \mpart`...
– Clay! Copiii... {tiu c`-i iube[ti, dar... \n fiecare zi...
totdeauna? E[ti sigur c`...?
– {tiu bine cum trebuie s` fie un tat` vitreg. Acum d`-mi
r`spunsul \n scris [i semneaz` aici, spuse el, ar`tând spre
buzele lui.
Cindy se conform`, fericit`.

Sfâr[it

giannijollys