1

© 2010 RISOPRINT

Toate drepturile rezervate autorului & Editurii Risoprint.



Editura RISOPRINT este recunoscută de C.N.C.S.I.S.

(Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior).
Pagina web a CNCSIS: www.cncsis.ro



Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nicio parte din această lucrare nu poate fi
reprodusă sub nicio formă, prin niciun mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază
de date fără acordul prealabil, în scris, al autorului.

All rights reserved. Printed in Romania. No part of this publication may be reproduced or
distributed in any form or by any means, or stored in a data base or retrieval system, without
the prior written permission of the author.



ISBN: 978-973-53-0425-6

Tipar:

SC Tipo-Rex Service SRL

Alba Iulia, str. V. Alecsandri, nr. 68
Tel./Fax: 0258 812 320

2
MANUAL DE BUNE PRACTICI SOCIALE

Editura Risoprint
Cluj-Napoca, 2010

3
4
 ”Manualul de bune practici sociale” a fost realizat de către
FundaŃia de Îngrijiri Comunitare
în perioada septembrie - octombrie 2010.

Coordonatorul echipei de editare a manualului:

- Valentin Vladu, medic, expert servicii medico-sociale, FundaŃia de Îngrijiri Comunitare;

Echipa care a realizat manualul:

- Nastasia Tamaş, asistent social principal, expert protecŃia copilului, DGASPC Alba;
- Dorina Simona Ciucă, asistent social principal, expert protecŃia persoanei adulte, SPAS
Sebeş;
- Raluca Adriana Muntean, asistent social principal, expert protecŃia persoanei vârstnice,
Căminul pentru persoane vârstnice Alba Iulia;
- Dan Nicolae Şchiau, psiholog clinician, expert protecŃia copilului cu dizabilităŃi,
Serviciul de Evaluare Complexă Copii, DGASPC Alba;
- Floare Maria Ilea, sociolog, expert în furnizarea de servicii sociale, AsociaŃia SprijiniŃi
Copiii Alba Iulia.

Au mai colaborat:

- Maria Cristina Rahoveanu, asistent social specialist, asistent de contract;

- Ramona GoŃia, asistent social principal, expert protecŃia persoanei vârstnice, Căminul
pentru persoane vârstnice Sebeş;
- Horia Timiş, medic de medicină generală, expert servicii medico-sociale, Spitalul
Orăşenesc Zlatna;
- Alina CotruŃă, asistent social specialist, expert servicii sociale, Centru de zi pentru
Vârstnici Alba Iulia;
- Ioan Marius Voj, asistent social principal, expert servicii sociale, Societatea Civilă
Profesională de AsistenŃă Socială Voj & Tamaş;
- Nicoleta Voj, asistent social principal, expert servicii sociale, Societatea Civilă
Profesională de AsistenŃă Socială Voj & Tamaş.

Cu mulŃumiri:

- Gabriela Maria Mureşan, coordonator de proiect, AsociaŃia Intercomunitară de

Dezvoltare Alba Iulia – AIDA;
- Doru Dan Pop, expert achiziŃii, AsociaŃia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia –
AIDA;
- CrenguŃa Man, expert comunicare, AsociaŃia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia –
AIDA;
- Nicolae Moldovan, expert proiecte europene şi dezvoltare comunitară, AsociaŃia
Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia – AIDA.

5
6
LISTA ABREVIERILOR

AJOFM – AgenŃia JudeŃeană pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

AJPS - AgenŃia JudeŃeană pentru PrestaŃii Sociale
ALOFP - AgenŃia Locală de Ocupare şi Formare Profesională
AMP – Asistent Maternal Profesionist
ANA - AgenŃia NaŃională Antidrog
ANITP – AgenŃia NaŃională Împotriva Traficului de Persoane
ANOFP - AgenŃia NaŃională de Ocupare şi Formare Profesională
ANPCA - Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Copilului şi AdopŃie
ANPF - AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Familiei
CEPH - Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap
CIA - Centre de Îngrijire şi AsistenŃă
CID - Centrul de Informare şi Documentare pentru PiaŃa Muncii
CJ – Consiliul JudeŃean
CL – Consiliu Local
CMTIS - Child Monitoring and Traking Information System
CP – Compartimentul prevenŃie
CPC – Comisia pentru ProtecŃia Copilului
CPECA – Centrul de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog
CTF – Casă de Tip Familial
DGASPC – DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului
IJP - Inspectoratul JudeŃean de PoliŃie
IŞJ - Inspectoratul Şcolar JudeŃean
JIM – Joint Inclusion Memorandum
LP - LocuinŃe protejate
MC – Manager de caz
MCP - Manager de caz de prevenire
MMFES – Ministerul Muncii, Familiei şi EgalităŃii de Şanse
MSP – Ministerul SănătăŃii Publice
OMS – OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii
OPA – Organism Privat Acreditat
PIP – Plan individual de protecŃie
PIRIS - Programul individual de reabilitare şi integrare socială
PIS – Programele de intervenŃie specifică
PS – Plan de servicii
RC – Responsabil de caz
SECC - Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului
SECPAH - Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap
SMO – Standard minim obligatoriu
SPAS – Serviciul Public de AsistenŃă Socială

7
8
CUPRINS

INTRODUCERE 11

Capitolul 1: Grupurile vulnerabile şi nevoia de servicii 15

1.1. Delimitări conceptuale privind serviciile 17
1.2. Furnizarea serviciilor ca proces de durată 24
1.3. Nevoile umane, la baza furnizării de servicii 33
1.4. Starea de vulnerabilitate şi grupurile vulnerabile 39
1.5. Elemente ale relaŃiei cu beneficiarii 42

Capitolul 2: IntervenŃia în cadrul grupurilor vulnerabile 57

2.1. Servicii specifice copiilor 59
2.1.1. Copiii abandonaŃi 59
2.1.2. Copiii cu dizabilităŃi 79
2.1.3. Copiii neşcolarizaŃi 86
2.1.4. Copiii cu dificultăŃi şcolare 89
2.1.5. Copiii abuzaŃi, neglijaŃi şi exploataŃi 95
2.1.6. Copiii cu părinŃi plecaŃi la muncă în străinătate 101

2.2. Servicii specifice persoanelor adulte 105

2.2.1. Persoane adulte şomere 105
2.2.2. Familii monoparentale 116
2.2.3. Persoane adulte victime ale violenŃei în familie 123
2.2.4. Persoane adulte cu dizabilităŃi 131
2.2.5. Persoane adulte dependente de substanŃe 138
2.2.6. Persoane adulte în detenŃie şi postdetenŃie 146
2.2.6.1. DetenŃia 146
2.2.6.2. PostdetenŃia 151
2.2.7. Persoane adulte beneficiare de venitul minim garantat 155
2.2.8. Persoane adulte beneficiare de cantină socială 166

2.3. Servicii specifice persoanelor vârstnice 170

2.3.1. Vârstnici cu dependenŃă sau semi-dependenŃă 171
2.3.1.1. Îngrijirea permanentă sau temporară la domiciliu 173
2.3.1.2. Îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane 179
vârstnice

9
 2.3.1.3. Îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire 188
temporară, apartamente şi locuinŃe sociale precum şi altele asemenea
2.3.2. Vârstnici cu handicap (mental, psihic, senzorial, fizic, neuromotor, boli rare, 190
hiv/sida)
2.3.3. Vârstnici afectaŃi de izolare socială, dificultăŃi de socializare, lipsă de companie, 194
probleme maritale, văduvia
2.3.4. Vârstnci dependenŃi de consum de substanŃe de tip alcool, droguri sau alte 201
substanŃe toxice
2.3.5. Vârstnici victime ale abuzului sau neglijării 203
2.3.6. Vârstnici afectaŃi de sărăcie, marginalizare, excluziune 206
2.3.7. Vârstnici victime ale traficului sau exploatării 208
2.3.8. Vârstnici fără locuinŃă sau care trăiesc în stradă, delincvenŃi, vârstnici aflaŃi într- 216
o situaŃie de urgenŃă socială
2.3.9. Pensionarii 220

Capitolul 3: Profesiile sociale implicate în furnizarea de servicii 227

3.1. Asistentul social 234
3.2. Psihologul 237
3.3. Consilierul juridic 239
3.4. PoliŃistul 241

Capitolul 4: Recomandări şi bune practici 243

4.1. Harta socială a comunităŃii 245
4.2. Comitetele consultative, lideri formali sau informali 248
4.3. Acreditarea furnizorilor de servicii sociale 254
4.4. Parteneriatul, recomandarea pentru a reuşi 257

BIBLIOGRAFIE 261

ANEXE 271

- Modele de instrumente folosite în furnizarea de servicii 273

- Glosar de termeni specifici asistenŃei sociale 347
- Codul deontologic al profesiei de asistent social 369
- Compendiu legislativ 379

10
INTRODUCERE

AsistenŃa socială este considerată un sistem complex de principii, norme şi proceduri menite
să sprijine oamenii, grupurile şi comunităŃile, astfel ca aceştia să îşi poată satisface nevoile şi
să îşi rezolve problemele. Noile realităŃi sociale necesită răspunsuri noi, iar schimbările fiind
rapide solicită politicilor sociale să Ńină pasul şi să răspundă în mod inovator şi flexibil
provocărilor globalizării sau progreselor care se răsfrâng la nivel naŃional, judeŃean, local.
Serviciile sociale de bază, ca parte integrantă din politicile locale, fie ele municipale sau
regionale, reprezintă în consecinŃă un prim nivel de asistenŃă socială.

A fost resimŃită adesea nevoia unui îndrumător metodologic pentru specialiştii care sunt
implicaŃi în furnizarea de servicii, fie ele sociale, medicale, educaŃionale, de îngrijire etc. Iată
că se acoperă o parte semnificativă din această dorinŃă, într-un context de reformare a
domeniului furnizării de servicii şi de specializare tot mai profundă pe segmente de activitate.

Oportunitatea a apărut odată cu implementarea proiectului „Strategia de dezvoltare socială a

localităŃilor membre în AsociaŃia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia – AIDA” COD
SMIS 3135, subiect al Contractului de FinanŃare nr. 59/29.09.2009, încheiat între Ministerul
AdministraŃiei şi Internelor, prin Autoritatea de Management pentru Programul OperaŃional
Dezvoltarea CapacităŃii Administrative şi AsociaŃia Intercomunitară de Dezvoltare Alba Iulia.
Scopul acestui proiect este de a elabora o strategie socială în care să se regăsească interesele
tuturor comunităŃilor membre ale asociaŃiei, un plan care să canalizeze resursele către acŃiuni
integrate ce urmăresc progresul social prin utilizarea eficientă a resurselor umane, naturale şi
instituŃionale în vederea atingerii unui nivel ridicat al serviciilor sociale în beneficiul
societăŃii. Grupul Ńintă al proiectului este reprezentat de autorităŃile publice locale care
constituie AsociaŃia Intercomunitară de Dezvoltare Alba – AIDA, Consiliile Locale Alba
Iulia, Sebeş, Teiuş, VinŃu de Jos, Sântimbru, Ciugud, Ighiu, Galda de Jos, Cricău, Meteş,
Berghin şi Consiliul JudeŃean Alba.

AsociaŃia Intercomunitară de Dezvoltare Alba – AIDA a fost înfiinŃată în anul 2007 în baza OG
Nr. 26/2000, modificată prin Legea 246/2005 şi a Legii nr. 215/2001 privind administraŃia
publică locală, republicată, fiind definită ca asociaŃie de dezvoltare intercomunitară, de utilitate
publică. Conform legii 215/2001, a administraŃiei publice locale, AIDA îşi conformează
domeniul de activitate prevederilor Art. 11, aliniatul 1, unde se menŃionează că „Două sau mai
multe unităŃi administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenŃelor autorităŃilor lor
deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze, în condiŃiile legii, formând asociaŃii de
dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică.
AsociaŃiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi,
prin derogare de la prevederile OG Nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005”. Apoi, la aliniatul 2 se menŃionează că
„AsociaŃiile de dezvoltare intercomunitară se constituie în condiŃiile legii, în scopul realizării în
comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a
unor servicii publice”.

11
AsociaŃia Intercomunitară de Dezvoltare Alba – AIDA are drept scop dezvoltarea economică
şi socială la nivel regional şi subregional în baza unor acŃiuni durabile, de calitate, sustenabile
financiar, uman şi instituŃional, iar ca şi obiective asigurarea şi dezvoltarea infrastructurii
teritoriale locale şi regionale; dezvoltare economică bazată pe competitivitate şi crearea de
locuri de muncă; dezvoltare rurală durabilă; valorificarea potenŃialului turistic antropic şi
natural al comunităŃilor locale asociate; protecŃia mediului şi asigurarea de habitate umane
durabile; eco-eficienŃă energetică şi promovarea „energiilor verzi”; dezvoltarea resurselor
umane şi valorizarea mixtului etnic, lingual şi religios local; promovarea valorilor culturale şi
artistice locale precum şi prezervarea identităŃii, valorificarea tradiŃiilor şi obiceiurilor
comunităŃilor locale asociate; îmbunătăŃirea infrastructurii educaŃionale, sociale şi de sănătate
la nivel regional şi local; promovarea şi afirmarea continuă a valorilor democraŃiei
participative şi a cetăŃeniei europene; afilierea şi/sau dezvoltarea de parteneriate, precum şi
acŃiuni de cooperare, regionale, naŃionale sau internaŃionale, cu alte organizaŃii:
neguvernamentale sau ale administraŃiei publice locale şi centrale, cu universităŃi, agenŃi
economici, organizaŃii patronale, sindicale, culturale şi de cult.

Dezvoltarea excesivă şi implementarea standardelor de calitate a ridicat ştacheta serviciilor

sociale atât cantitativ cât şi calitativ pe un schelet social aproape neexistent în ultimii ani în
teritoriu, iar acest lucru se răsfrânge până la nivel de furnizor/beneficiar. Problemele de
management tot mai complex, legislaŃia stufoasă şi instabilă, fac de multe ori inoperabile
multe dintre programele sociale. În acest cadru, actorii sociali trebuie să stabilească politici
substanŃiale şi globale, pentru a întări egalitatea dintre sexe, a îmbunătăŃi prestarea de servicii
pentru grupurile sociale care au nevoie de o îngrijire specială (cum ar fi copiii, tinerii, femeile,
bătrânii etc.), să dezvolte sustenabilitatea acestor servicii şi să lupte împotriva excluziunii
sociale şi a discriminării.

Acest manual de bune practici sociale va veni în folosul celor care lucrează în domeniul social
cu:
- informaŃii din domeniul acordării serviciilor sociale, pentru diferite tipuri de beneficiari;
- clarificări, exemple practice şi recomandări privind procesualitatea furnizării serviciilor
sociale;
- prevederi legislative referitoare la asitenŃa socială, în general, şi serviciile sociale, în
special;
- profesiile sociale implicate în furnizarea de servicii sociale şi caracteristicile acestora;
- modele de instrumente de lucru şi specificul utilizării lor;
- aspecte relevante ale angajamentelor României în calitate de Ńară membră a Uniunii
Europene.

Gândit pentru a facilita cunoaşterea şi aplicarea legislaŃiei în domeniu, dar şi pentru a replica
modele de succes, manualul este structurat în două părŃi. Prima parte este o abordare teoretică
în care sunt adunate în 4 capitole informaŃii relevante pentru furnizarea de servicii sociale,
demers care va genera abordarea şi înŃelegerea unitară a carateristicilor intervenŃiei sociale.
Partea a doua este formată din Anexe al căror conŃinut practic este menit să ofere modele de
instrumente folosite în furnizarea de servicii, fişe cadru pentru organizarea şi desfăşurarea
unor activităŃi de suport pentru serviciile sociale, coduri profesionale, glosar de termeni
specifici asistenŃei sociale şi un compendiu legislativ. Merită precizat efortul iniŃiatorilor

12
manualului de a pune între două coperte informaŃii din zeci de acte normative, standarde,
coduri, metodologii etc., demers care va uşura procesul de căutare şi acŃiune a celor interesaŃi
să devină activi în domeniul asistenŃei sociale.

Necesitatea unui document care să susŃină personalul din domeniul asistenŃei sociale, dar şi
furnizorii de servicii, se resminte în această perioadă în care România, în calitatea ei de Ńară
membră a Uniunii Europene, trebuie să găsească soluŃii atât pentru respectarea
angajamentelor luate, cât şi pentru soluŃionarea problemelor sociale cu care se confruntă.

După ce a devenit parte integrantă a Uniunii Europene, România trebuie să acŃioneze pe bază
de POLITICI, STRATEGII, PROGRAME şi INSTRUMENTE general valabile în toate Ńările
membre ale U.E., cum ar fi: legislaŃia, dialogul social, fonduri structurale (în mod special
Fondul Social European), „metoda deschisă de coordonare” (MDC), având un rol important
în îndeplinirea obiectivelor Agendei Sociale europene.

Dezvoltarea unor procese vizând incluziunea socială necesită construirea unui sistem coerent,
coordonat şi accesibil cetăŃenilor, astfel încât să poată oferi răspunsuri la probleme
identificate, iar manualul nostru este un document ce susŃine acest efort pe care trebuie să-l
facă în primul rând specialiştii, deoarece serviciile sociale, alături de educaŃie, sănătate,
ocuparea forŃei de muncă şi problemele legate de locuinŃă sunt considerate stâlpi ai
incluziunii, iar acŃiunea unitară este una dintre cerinŃele care generează asigurarea unor
servicii de calitate.

13
14
 CAPITOLUL 1
GRUPURILE VULNERABILE ŞI NEVOIA DE SERVICII
1.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND SERVICIILE

Serviciile pot fi definite ca activităŃi oferite de către persoane calificate şi specializate în

diverse domenii altor persoane, pentru satisfacerea anumitor nevoi sociale ale acestora sau
pentru efectuarea unor acŃiuni care nu se materializează în produse. În multe cazuri, un
serviciu este o experienŃă care nu poate fi împărtăşită, distribuită sau oferită altcuiva după ce
acesta a fost furnizat.

Un serviciu sau experienŃa de a beneficia de el pot fi totuşi descrise altor oameni. Dacă
beneficiarul crede că serviciul a fost o experienŃă bună, asta o va şi spune altor oameni. Dacă
are sentimentul că a fost o experienŃă negativă, probabil că va spune şi mai multora.

Serviciile sociale reprezintă o formă de suport activ pentru individ, pentru familie şi pentru
comunitate. Serviciile sociale au atât un caracter primar, de prevenire cât şi un caracter
specializat, personalizat, de depăşire a situaŃiilor de dificultate. Scopul acestor servicii sociale
este să protejeze persoana şi familia pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale,
având ca finalitate promovarea incluziunii sociale.

La această oră, în Uniunea Europeană continuă eforturile de construire a unui „model

comun”, demers în care statele membre sunt libere să îşi definească semnificaŃia pe care o
acordă serviciilor sociale, dar cu respectarea unor caracteristici standard care sunt menite să
genereze „buna practică”, dintre care amintim:
- FuncŃionarea bazată pe principiul solidarităŃii;
- Caracterul polivalent şi personalizat care să se ocupe de diferitele aspecte necesare pentru
a garanta drepturile umane fundamentale şi care să protejeze persoanele cele mai
vulnerabile;
- AbsenŃa dorinŃei de a obŃine profit din această activitate;
- Participarea voluntarilor;
- O profundă înrădăcinare într-o tradiŃie culturală locală; acest lucru se reflectă într-un mod
special în apropierea existentă între prestatorul de servicii sociale şi beneficiar;
- ExistenŃa unei relaŃii între prestatorul de servicii sociale şi beneficiarul acestora;
- Serviciile sociale se situează într-un mediu din ce în ce mai competitiv şi se află într-o
continuă expansiune, în cadrul unui proces de modernizare care poate adopta diferite
forme;
- Introducerea metodei de „evaluare comparativă” (benchmarking) şi de control al calităŃii,
precum şi de participare a utilizatorilor în procesul de gestiune;
- Descentralizarea organizării serviciilor sociale cu dezvoltarea de servicii la nivel local;
- Externalizarea de sarcini ale sectorului public către sectorul privat, în condiŃiile de
competenŃă reglementate de autorităŃile publice;
- Dezvoltarea de cadre de colaborare între sectorul public şi cel privat şi recurgerea la forme
complementare de finanŃare a sectorului public.

În România, conform legislaŃiei actuale, serviciile sociale reprezintă măsuri şi acŃiuni care
răspund nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup şi urmăresc prevenirea şi depăşirea
situaŃiilor de dificultate, de vulnerabilitate sau dependenŃă, în scopul menŃinerii autonomiei,

17
prevenirii marginalizării şi excluziunii sociale, creşterii calităŃii vieŃii. Astfel, în OG Nr.
68/2003, cu modificările şi completările ulterioare, serviciile sociale sunt clasificate în servicii
sociale cu caracter primar şi servicii sociale specializate, ambele categorii având caracter
proactiv. Serviciile sociale cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor
situaŃii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

Din dorinŃa de a facilita înŃelegerea tipurilor de servicii şi a conŃinutului acestora, prezentăm

într-o formă structurată aspectele relevante reglementate de legislaŃie referitoare la serviciile
sociale primare şi specializate:

Tipul serviciului ConŃinutul lor

Serviciile sociale cu ActivităŃi de identificare a nevoii sociale individuale, familiale şi de grup

caracter primar:
Sunt serviciile sociale
care au drept scop
prevenirea sau limitarea
unor situaŃii de
dificultate ori
vulnerabilitate, care pot
duce la marginalizare
sau excluziune socială.
Serviciile sociale
specializate:
Sunt serviciile sociale
care au drept scop
menŃinerea, refacerea
sau dezvoltarea
capacităŃilor individuale
pentru depăşirea unei
situaŃii de nevoie socială.
Serviciile de îngrijire
social-medicală:
Reprezintă un complex
de activităŃi care se
acordă în cadrul unui
sistem social şi medical
integrat şi au drept scop
principal menŃinerea
autonomiei persoanei,
precum şi prevenirea
agravării situaŃiei de
dependenŃă.
ActivităŃi de informare despre drepturi şi obligaŃii
Măsuri şi acŃiuni de conştientizare şi sensibilizare socială
Măsuri şi acŃiuni de urgenŃă în vederea reducerii efectelor situaŃiilor de criză
Măsuri şi acŃiuni de sprijin în vederea menŃinerii în comunitate a persoanelor în
dificultate; activităŃi şi servicii de consiliere
Măsuri şi activităŃi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social pentru
încurajarea participării şi solidarităŃii sociale
Orice alte măsuri şi acŃiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaŃii
de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune
socială
Recuperare şi reabilitare
Suport şi asistenŃă pentru familiile şi copiii aflaŃi în dificultate
EducaŃie informală extracurriculară pentru copii şi adulŃi, în funcŃie de nevoia
fiecarei categorii
AsistenŃă şi suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice
dependente
AsistenŃă şi suport pentru toate categoriile definite prin ordonanŃă
Sprijin şi orientare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea profesională
Îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative
pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli
Mediere socială
Consiliere în cadru instituŃionalizat, în centre de informare şi consiliere
Orice alte măsuri şi acŃiuni care au drept scop menŃinerea, refacerea sau dezvoltarea
capacităŃilor individuale pentru depăşirea unei situaŃii de nevoie socială
Servicii de bază: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena
eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior,
comunicare
Servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de
cumpărături, activităŃi de menaj, însoŃirea în mijloacele de transport, facilitarea
deplasării în exterior, companie, activităŃi de administrare şi gestionare, activităŃi de
petrecere a timpului liber
Servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaŃii şi altele
asemenea
Serviciile de îngrijire social-medicală de natură medicala pot fi reprezentate de
activităŃi complexe de diagnostic, tratament, îngrijiri şi altele asemenea, recomandate
şi realizate în conformitate cu tipurile de afecŃiuni pe care le prezintă beneficiarii de
servicii sociale
Serviciile de îngrijire social-medicală de natura serviciilor conexe, interdisciplinare
pot fi servicii de recuperare si reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie, terapie
ocupaŃională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea

18
Serviciile sociale pot include activităŃi de identificare ale nevoii sociale individuale, familiale
şi de grup, activităŃi de informare despre drepturi şi obligaŃii, măsuri şi acŃiuni de
conştientizare şi sensibilizare socială, măsuri şi acŃiuni de urgenŃă în vederea reducerii
efectelor situaŃiilor de criză, măsuri şi acŃiuni de sprijin în vederea menŃinerii în comunitate a
persoanelor în dificultate cum ar fi cantinele sociale, centrele de zi şi altele asemenea, măsuri
de consiliere, măsuri şi activităŃi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social, cum ar
fi încurajarea asociativităŃii, participării şi solidarităŃii sociale şi orice alte măsuri şi acŃiuni
care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaŃii de dificultate ori vulnerabilitate, care
pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

Sunt prezentate în OG Nr. 68/2003, funcŃiile serviciilor sociale cu caracter primar, ca fiind
evidenŃierea, diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale şi de grup;
informare asupra situaŃiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei;
identificarea persoanelor şi familiilor aflate în dificultate, în vederea realizării acŃiunilor şi
măsurilor cu caracter preventiv; furnizarea măsurilor de urgenŃă în vederea înlăturării situaŃiei
de dificultate în care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat; sensibilizare
asupra necesităŃilor sociale existente sau latente şi a resurselor umane, materiale şi financiare
necesare satisfacerii lor; dezvoltare de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării
sociale a indivizilor şi colectivităŃilor; prevenirea oricărei forme de dependenŃă prin acŃiuni de
identificare, ajutor, susŃinere, informare, consiliere, asigurare a transferului şi monitorizării
beneficiarului, atunci când situaŃia acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate şi
gestionare activă a interfeŃei cu celelalte servicii, cum ar fi cele de: locuire, educaŃionale,
medicale, ocupare etc.

În articolul 34 ne este prezentat scopul serviciilor sociale specializate, acesta fiind menŃinerea,
refacerea sau dezvoltarea capacităŃilor individuale pentru depăşirea unei situaŃii de nevoie
socială iar apoi serviciile prin care poate fi atins acesta, servicii de recuperare şi reabilitare, de
suport şi asistenŃă pentru familiile şi copiii aflaŃi în dificultate, de educaŃie informală extra-
curriculară pentru copii şi adulŃi, în funcŃie de nevoia fiecărei categorii, de asistenŃă şi suport
pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice dependente, de asistenŃă şi
suport, de sprijin şi orientare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea profesională, de
îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative, pentru
îngrijirea celor aflaŃi în fazele terminale ale unor boli, de mediere socială şi de consultanŃă
juridică.

FuncŃiile serviciilor sociale specializate sunt: găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi

reinserŃie socială şi profesională a persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor
dependente de consum de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violenŃei în familie
sau ale traficului de persoane; găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserŃie socială a
persoanelor vârstnice aflate într-o situaŃie de nevoie socială; suport şi asistenŃă pentru copiii şi
familiile în dificultate; găzduire şi educaŃie specială pentru copiii sau tinerii cu handicap sau
care prezintă dificultăŃi de adaptare; găzduire în sistem protejat, pe perioadă determinată, a
tinerilor care părăsesc sistemul de protecŃie a copilului; inserŃie socială şi profesională a
tinerilor care părăsesc sistemul de protecŃie a copilului; găzduire pe perioadă determinată a
persoanelor fără adăpost; asistenŃă şi suport pentru asigurarea unei vieŃi autonome şi active

19
persoanelor de vârsta a treia, precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflaŃi într-o
situaŃie de dependenŃă; furnizare de măsuri de suport pentru integrarea în muncă, altele decât
cele prevăzute de legislaŃia în vigoare; furnizare de măsuri de readaptare, de reorientare şi de
reeducare profesională stabilite prin legislaŃia în vigoare; primire şi îngrijire în situaŃii de
urgenŃă, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin sau acompaniament social, adaptarea la o
viaŃă activă sau inserŃia socială şi profesională a persoanelor sau familiilor în dificultate ori în
situaŃii de risc; consultanŃă juridică; informare, consiliere, sprijin şi tratament specializat.

Serviciile sociale sunt acordate în primul rând în comunitate, adică beneficiarii sau utilizatorii
primesc asistenŃă atunci când este necesar, dar rămân în familia lor şi continuă să locuiască în
casa lor. În cazuri speciale, considerate mai degrabă excepŃionale, persoanele aflate în
dificultate sunt plasate în servicii de tip rezidenŃial/instituŃional (Moore, 1993). Servicii
sociale nonrezidenŃiale (oferite în afara instituŃiilor): centre de zi, servicii de îngrijiri la
domiciliu, centre de reabilitare şi recuperare de zi, centre de adăpost, centre de consiliere.
Servicii sociale rezidenŃiale/în instituŃii: cămine de îngrijire pentru vârstnici, cămine-spital,
cămine pentru persoane cu dizabilităŃi (de asistenŃă şi îngrijire permanentă) etc.

Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar, în funcŃie de nevoile identificate, de

numărul potenŃialilor beneficiari, de complexitatea situaŃiilor de dificultate şi de gradul de risc
social. Serviciile sociale pot fi servicii de asistenŃă socială şi servicii de îngrijire social-
medicală. Serviciile de asistenŃă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.
Beneficiarii de servicii sociale pot fi indivizi, familii, persoane vârstnice, persoane cu
handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanŃe toxice,
persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, persoane fără
adăpost, bolnavi cronici şi persoane care suferă de boli incurabile, precum şi alte persoane
aflate în situaŃii de nevoie socială.

Potrivit Hotărârii nr. 539 din 9 iunie 2005, serviciile specializate se acordă în InstituŃii de
asistenŃă socială. Prezentăm mai jos tipurile de instituŃii şi categoriile de beneficiari aşa cum
rezultă ele din Nomenclatorul InstituŃiilor de asistenŃă socială:

Categorii de beneficiari InstituŃia de asistenŃă socială

1.Copii separaŃi sau cu risc 1. Centre de plasament

de separare de părinŃi 2. Centre de primire în regim de urgenŃă
3. Centre maternale
4. Centre de zi
5. Centre de asistenŃă şi sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme
psihosociale
6. Centre de consiliere şi sprijin pentru părinŃi şi copii
7. Centre de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat sau exploatat
8. Centre pentru prevenirea abuzului, neglijării, exploatării copilului
9. Centre pentru pregătirea şi sprijinirea integrării sau reintegrării copilului în
familie
10. Centre de coordonare şi informare pentru copiii străzii
11. Centre de monitorizare, asistenŃă şi sprijin al femeii gravide predispuse să îşi
abandoneze copilul
12. Centre care acordă servicii pentru dezvoltarea deprinderilor de viaŃă
independentă
13. Centre care acordă servicii privind adopŃia

20

2.Persoane cu dizabilităŃi
3.Persoane vârstnice
4.Persoane abuzate
5.Persoane dependente de
alcool, droguri şi alte
substanŃe toxice
6.Persoane victime ale
traficului de persoane
7.Persoane imigrante şi
refugiaŃi
8.Persoane fără adăpost
9.Alte persoane aflate în
situaŃii de dificultate
10. Categorii de potenŃiali
beneficiari
14. Centre care acordă servicii de tip familial
1. Centre de îngrijire şi asistenŃă
2. Centre de recuperare şi reabilitare
3. Centru Pilot de servicii comunitare pentru persoanele cu handicap şi formare
de personal
4. Centru de integrare prin terapie ocupaŃională
5. Centre de pregătire pentru o viaŃă independentă
6. Centre de tip respiro/centre de criză
7. LocuinŃe protejate
8. Centre de zi
9. Centre de servicii de îngrijire şi asistenŃă la domiciliu
10. Centre de servicii de recuperare neuromotorie (de tip ambulatoriu)
1. Cămine pentru persoane vârstnice
2. LocuinŃe protejate
3. Centre de zi
4. Centre care acordă servicii de îngrijire şi asistenŃă la domiciliu
1. Centre de primire în regim de urgenŃă
2. Centre de recuperare
3. Centre de asistenŃă destinate agresorilor
4. Centre pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie
5. Centre care acordă servicii de informare şi sensibilizare a populaŃiei
1. Centre de reabilitare socială
2. Centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog
1. Centre de reabilitare socială
2. Centre de primire în regim de urgenŃă
3. Centre de consiliere, informare şi sprijin
1. Centre de primire şi asistenŃă
1. Adăposturi de noapte
2. Centre de găzduire temporară
1. Centre de primire în regim de urgenŃă
2. LocuinŃe protejate
3. Adăposturi de noapte
4. Centre de asistenŃă medico-socială
5. Centre de asistenŃă paleativă
6. Centre de informare şi consiliere
7. Centre de orientare profesională
8. Cantine sociale
9. Centre de consiliere şi sprijin pentru victimele dezastrelor naturale
49 de tipuri de instituŃii de asistenŃă socială

Un principiu fundamental în furnizarea serviciilor sociale este acela de a avea beneficiarul în

centrul sistemului care îi oferă serviciile. Modul în care se poate pune acest principiu în
practică este simplu: evaluează nevoile beneficiarilor şi oferă serviciile în funcŃie de nevoile
descoperite (şi nu de ceea ce tu, ca furnizor, poŃi să oferi). Adesea, acestea sunt criticate ca
fiind centrate pe furnizor şi nu pe nevoile beneficiarilor. Acest lucru înseamnă că serviciile pe
care le primesc beneficiarii sunt un amestec compus din ceea ce furnizorii pot organiza mai
uşor, şi se referă la ceea ce cred furnizorii că le-ar trebui acestora. Uneori, din raŃiuni politice
sau din necunoaşterea situaŃiei, sunt create servicii care nu corespund nevoilor oamenilor,
încercând apoi să adapteze nevoile oamenilor la „serviciile create”.

21
Beneficiarul potenŃial crede că furnizorul este capabil să îndeplinească ceea ce spune că va
face şi are încredere că se va Ńine de cuvânt. După furnizarea serviciului, beneficiarul în
general nu deŃine nimic tangibil. A avut pur şi simplu o experienŃă care fie i-a plăcut, fie i-a
rezolvat o problemă. Prin urmare, orice valoare pe care acesta o poate asocia cu serviciul este
subiectivă.

Aproape fiecare beneficiar vine la un furnizor de servicii cu aşteptări, pe care furnizorul le va

îndeplini, le va depăşi sau nu le va satisface. Serviciul şi modul în care este furnizat poate fi
identic de la un beneficiar la altul, însă nivelul de satisfacŃie poate fi foarte diferit de la caz la
caz. Nu contează cât de directă e ruta şi cât de lin e drumul, dacă taximetristul este nepoliticos
cu pasagerul, experienŃa va fi Ńinută minte ca una negativă iar pasagerul respectiv va încerca
să evite repetarea ei.

Nu este uşor să defineşti nevoile unei persoane sau ale unei populaŃii. Pentru a crea un
serviciu centrat pe nevoile populaŃiei, furnizorul de servicii şi beneficiarii lor trebuie să
abordeze trei probleme: organizarea serviciului să fie făcută astfel încât nevoia, aşa cum este
ea resimŃită de beneficiar, să fie pe primul plan, iar serviciul să se ghideze după o evaluare a
nevoilor; coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite să fie făcută astfel încât o populaŃie
sau un beneficiar să primească exact combinaŃia de servicii de care are nevoie fără timpi morŃi
sau duplicări, oferind astfel premisele unei continuităŃi în furnizarea serviciilor; realizarea
unei legături între nivelele diferite privind oferta de servicii: individual, de grup şi de
populaŃie.

Calitatea serviciilor a constituit un obiectiv încă de la începutul organizării lor, dar o abordare
sistematică de evaluare, menŃinere şi îmbunătăŃire a calităŃii este relativ nouă. Domeniul
social reprezintă o zonă în care calitatea serviciului este de maximă importanŃă. Furnizarea
serviciilor pentru oamenii cu nevoi speciale implică responsabilităŃi bine definite în
identificarea şi menŃinerea calităŃii serviciilor oferite.

NoŃiunea de calitate, în termenii definirii şi măsurării ei, pare să fie simplă şi complexă în
acelaşi timp. Iată una dintre definiŃiile acestui concept elaborată de British Standard 4778:
calitate înseamnă totalitatea trăsăturilor şi caracteristicilor unui produs sau serviciu
care are capacitatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite. Fraza indică foarte clar
faptul că definirea calităŃii este de asemenea judecată din perspectiva beneficiarului,
referindu-se la modul în care serviciul sau produsul îi satisface nevoile. Specialiştii în
managementul calităŃii găsesc diverse alte modalităŃi de definire a termenului. Spre exemplu,
calitatea înseamnă: conformarea serviciilor cu standardele stabilite în prealabil; satisfacerea
beneficiarului; servicii impecabile; a face totul perfect de la prima încercare; îmbunătăŃirea
continuă a serviciului; a răspunde nevoilor beneficiarului.

În orice caz, există o mulŃime de definiŃii ale calităŃii, ea continuând să fie şi în prezent subiect
de discuŃii pentru diverse grupuri de lucru. Serviciul de calitate aşa cum este perceput de
beneficiar. Fiecare serviciu în domeniul social are beneficiarii săi. Pentru a defini şi
monitoriza calitatea serviciilor, furnizorii trebuie să înŃeleagă importanŃa primordială a
dorinŃelor, nevoilor şi aspiraŃiilor beneficiarilor acestor servicii. Părerile profesioniştilor, ale
managerilor şi ale celor care contractează serviciile sunt importante, însă un punct de plecare

22
în definirea calităŃii ar trebui să fie punctul de vedere al beneficiarilor; ei vor fi în final cei
care vor judeca ce constituie calitate în servicii, iar managerii care ignoră aceste opinii
compromit de fapt calitatea serviciilor.

Calitatea este un termen relativ. Spunem „produsul A este de o mai bună calitate decât
produsul B”. Dar ce ne face să afirmăm acest lucru? Ce factori sunt luaŃi în considerare când
elaborăm o astfel de judecată? În urma cercetărilor efectuate în diverse servicii, s-a ajuns la
concluzia că există câŃiva factori care contribuie la influenŃarea percepŃiei beneficiarului
despre calitate. Cei mai mulŃi dintre ei nu implică costuri semnificative pentru implementare.
Aceştia sunt: încrederea (consistenŃa performanŃei; a-Ńi Ńine promisiunile); capacitatea de
reacŃie (a răspunde repede şi creativ la nevoia beneficiarului); acces (a fi abordabil,
convenabil şi uşor de contactat; durata aşteptării să fie scurtă); competenŃa (a avea
cunoştinŃele şi abilităŃile necesare pentru îndeplinirea serviciului respectiv); curtoazia (a fi
politicos, prietenos mai ales la primul contact personal); comunicarea (limbaj adecvat, lipsit
de termeni în jargon; ascultare adecvată); securitatea (riscurile să fie controlabile; asigurarea
confidenŃialităŃii); credibilitatea (a fi onest, demn de încredere, a acŃiona în interesul
beneficiarului); înŃelegerea (a înŃelege nevoile specifice ale beneficiarului şi a le trata
individual).

Calitatea e judecată în funcŃie de modul în care sunt abordate şi rezolvate problemele. Spre
exemplu, modul în care se rezolvă plângerile beneficiarilor este extrem de important. Dacă ei
consideră că nu au fost trataŃi corect şi serviŃi cu promptitudine, nu vor mai apela la serviciile
noastre. Serviciu de calitate înseamnă: furnizarea serviciilor în conformitate cu cererea şi
pentru un scop stabilit de comun acord; cererile sunt o sinteză a mai multor păreri (familie,
profesionişti etc.), dar ceea ce doreşte beneficiarul este cel mai important; servicii de calitate
sunt cele care sunt bune de prima dată; serviciile de calitate cuprind activităŃi proactive şi de
prevenŃie; calitate nu înseamnă doar să inspectezi şi să verifici munca.

Pentru a furniza servicii de calitate este nevoie de stabilirea prealabilă a standardelor de

calitate. Ele trebuie să fie stabilite în concordanŃă cu misiunea şi obiectivele organizaŃiei. În
plus, e bine să existe un document scris referitor la accesibilitatea serviciilor. Asigurarea
calităŃii implică schimbări de cultură organizaŃională. Fiecare membru al organizaŃiei, de la
manager şi până la cei care furnizează efectiv servicii, trebuie implicat în acest proces.

Un aspect important al asigurării calităŃii este valorizarea şi dezvoltarea personalului.

Politici de recrutare a personalului adecvat şi care să prevină pierderea oamenilor de calitate
ar trebui promovate prin sisteme de recompense şi training care să asigure personalului
satisfacŃie în muncă şi activitate la potenŃial maxim.

Pentru a da o definiŃie, asigurarea calităŃii serviciilor este un proces continuu de dezvoltare şi

îmbunătăŃire organizaŃională, clădit pe punctele tari ale organizaŃiei şi o bună practică,
implementarea a unor noi tehnici şi metode de dezvoltare mai sistematică şi disciplinată a
muncii (Ovretveit, 1990). Putem observa din această definiŃie că: asigurarea calităŃii este un
proces continuu; asigurarea calităŃii se construieşte pe punctele tari existenŃi în organizaŃie
(fiecare organizaŃie are deja metodele proprii de planificare, monitorizare, evaluare, însă ele
trebuie, probabil, să fie mai bine organizate); asigurarea calităŃii este parte integrantă a unui

23
bun management; asigurarea calităŃii înseamnă implementarea unor noi metode şi tehnici de
lucru.

Standardele de calitate sunt în acelaşi timp o condiŃie, un pas necesar pentru o finanŃare
publică. Odată stabilite, de comun acord cu toŃi partenerii implicaŃi, standardele pot fi incluse
ca elemente componente ale contractului între finanŃator şi un furnizor de servicii la
domiciliu. Odată puse în practică ele vor putea fi revăzute şi îmbunătăŃite, la anumite intervale
de timp.

Ce sunt standardele? Standardele de calitate sunt puncte de referinŃă, cerinŃele minime

stabilite, care trebuie respectate de către furnizorul de servicii medicale şi sociale. Stabilirea
standardelor de calitate are ca scop asigurarea unui nivel de performanŃă al serviciilor
furnizate şi stă la baza unei bune funcŃionări a procesului de furnizare de servicii. Evaluarea
standardelor de calitate a unui serviciu constituie o etapă importantă în procesul de evaluare al
serviciilor de către finanŃator şi de autoevaluare de către furnizorul de servicii.

În cadrul serviciilor sociale, standardele pot fi clasificate în cel puŃin două categorii: standarde
profesionale şi standarde de calitate. Standardele de lucru, profesionale, ghidurile de practică,
sunt o responsabilitate a asociaŃiilor profesionale şi a colegiilor de specialitate. Un aspect
esenŃial al furnizării serviciilor medicale şi sociale este asigurarea calităŃii acestora. Astfel, un
pas important în evaluarea nivelului calitativ al serviciilor şi în asigurarea calităŃii este
elaborarea şi utilizarea unor criterii măsurabile ale calităŃii.

Serviciile sociale nu sunt prestaŃii sociale! PrestaŃiile sociale sunt forme de transfer prin care
se realizează alocarea de bunuri şi servicii către indivizi sau familie prin respectarea unui set
de reguli (afilierea la un sistem de asigurări, existenŃa unor criterii de acordare etc.). PrestaŃiile
pot să fie acordate în bani (pensiile, indemnizaŃiile de şomaj, alocaŃiile pentru copii, ajutorul
social, venitul minim garantat etc.) sau în natură (rechizite pentru şcolarii din famiile cu
venituri mici, „programul cornul şi laptele”, cantina socială, programele de sprijin
intracomunitar etc.).

1.2. FURNIZAREA SERVICIILOR CA PROCES DE DURATĂ

Pentru prima dată în legislaŃia românească, conceptul de „proces în furnizarea serviciilor

sociale” apare în OG Nr. 68/2003, modificat şi completat de Legea 515/2003 şi de OG Nr.
86/2004 privind serviciile sociale, mai exact în capitolul 5 „Procedura de acordare a
serviciilor sociale”, la articolul 29, unde se menŃionează că „Procesul de acordare a serviciilor
sociale are următoarele etape principale: evaluarea iniŃială; elaborarea planului de intervenŃie;
evaluarea complexă; elaborarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire; implementarea
măsurilor prevăzute în planul de intervenŃie şi în planul individualizat; monitorizarea;
reevaluarea şi evaluarea opiniei beneficiarului”.

Începând apoi cu articolului 30, se fac referiri la etape din procesul de furnizare amintit şi la
personalul de specialitate de care este nevoie pe durata procesului. Se menŃionează că
„evaluarea iniŃială este efectuată de asistentul social sau de personalul de specialitate cu

24
competenŃe în domeniul asistenŃei sociale, al furnizorului de servicii sociale din cadrul
serviciului public de asistenŃă socială din subordinea autorităŃilor administraŃiei publice
locale”. Sunt prezentate apoi câteva elemente specifice fiecărei etape, pe care le reproducem
deoarece le considerăm foarte importante pentru personalul de specialitate care lucrează pe
anumite nivele în furnizarea de servicii.

Evaluarea iniŃială

„Evaluarea iniŃială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi
elaborarea planului de intervenŃie. În situaŃia în care evaluarea iniŃială stabileşte numai
servicii de informare, acestea se acordă pe loc (OG Nr. 86, art. 30, aliniatul 2)”.

Pentru a putea estima nivelul de complexitate al evaluării, primul contact între furnizor şi cel
care solicită serviciul este crucial, mai ales în această perioadă, când serviciile sociale nu sunt
suficient răspândite. Furnizorul de servicii sociale trebuie să aibă o persoană, de regulă
asistentul social sau personal de specialitate cu competenŃe în domeniul asistenŃei sociale care
să ştie să dea toate informaŃiile necesare şi care, în acelaşi timp, să ştie să întrebe şi să
descopere adevăratele nevoi ale beneficiarilor încă de la prima sesizare. După ce ne-am
asigurat că cel care solicită ajutorul nostru a înŃeles ce facem (ce servicii furnizăm), asistentul
social completează rapid o fişă de luare în evidenŃă. Fişa trebuie să fie simplă, uşor de
completat, dar să conŃină datele esenŃiale pentru a le putea discuta ulterior în echipă şi, în
cazul în care considerăm că este vorba de un caz eligibil, una sau mai multe persoane din
echipă vor merge să facă o evaluare a nevoilor cazului.

De multe ori, se întâmplă ca persoana care preia potenŃialul caz să fie aglomerată şi timpul
alocat pentru fiecare beneficiar să fie scăzut sau chiar fişa de evaluare iniŃială să nu poată
cuprinde „totul”; de aceea, ar trebui ca cel care face această evaluare să aibă îndemânare, să se

25
orienteze rapid şi să pună o serie de întrebări prin care să descopere adevăratele nevoi.
Persoana desemnată să facă această evaluare va fi o persoană antrenată, care să stimuleze
conversaŃia şi care să încerce să descopere alte nevoi semnificative, uneori evitate de cel care
face cererea, dar care sunt uneori adevăratele nevoi. Graba şi superficialitatea sunt adesea
cauzele erorilor de „diagnostic” în evaluarea iniŃială sau în cea complexă.

De multe ori, nu putem asigura toată gama de servicii sociale de care e nevoie; de aceea, va
trebui să ne informăm de la început, despre alte servicii furnizate de către alte
instituŃii/organizaŃii publice sau private. Important pentru cazurile grave sociale, chiar dacă nu
avem aceste servicii, este să reuşim să facem rost de aceste servicii de la alŃi furnizori. Chiar
dacă suntem solicitaŃi pentru un simplu serviciu (de ex. acordarea alocaŃiei monoparentale),
iar la domiciliu descoperiŃi un caz mult mai complex (este singur, cu mari probleme sociale),
este de datoria noastră (să încercăm cel puŃin) să rezolvăm acest caz de o manieră
profesionistă. Este important să gestionăm aşteptările celor ce solicită servicii încă de la
primul contact cu aceştia.

Când am făcut o estimare iniŃială a nevoii completând fişa de evaluare initială, este important
să determinăm nivelul resurselor ce vor fi angajate pentru evaluarea ulterioară pe „teren”.
Aceasta este o etapă importantă prin care practic are loc o primă evaluare a nevoilor viitorilor
beneficiari; pentru unii este nevoie ulterior de o evaluare simplă, pentru alŃii, care au nevoi
complexe, este nevoie de o evaluare complexă.

Fişa de evaluare iniŃială poate fi pusă, de asemenea, la dispoziŃia personalului/specialiştilor

din spitale, dispensare, şcoli, grădiniŃe, va fi completată de către aceştia şi trimisă furnizorului
de servicii sociale ca o primă modalitate de referire a cazului. Un aspect important al acestei
etape este clarificarea tuturor nelămuririlor pentru cel care este în nevoie şi, în special,
identificarea sau nu a unei situaŃii de urgenŃă. Cu toate acestea, profesionistul trebuie să aibă
în vedere o marjă de flexibilitate pentru a putea acorda, atunci când ar putea fi nevoie,
evaluări mai amănunŃite şi mai cuprinzătoare. Evaluarea, care este primul serviciu acordat
efectiv, va fi făcută în termen de maxim 48 - 72 de ore de la solicitare.

Evaluarea se centrează pe răspunsul la următoarele întrebări: Care este problema? Cine este
clientul? Ce posibilităŃi există pentru a schimba situaŃia? Cum se va proceda? (Cristina De
Robertis, 1995). Ce elemente pot fi evaluate? Evaluarea mediului fizic, evaluarea structurilor
şi organizaŃiilor, evaluarea serviciilor, evaluarea grupurilor, evaluarea proximităŃii şi a
comunităŃii, evaluarea relaŃiilor şi interacŃiunilor, evaluarea gândirii şi sentimentelor,
evaluarea dimensiunilor culturale şi spirituale.

Evaluarea presupune selectarea, organizarea şi sintetizarea datelor despre situaŃia clientului,

având ca rezultat imediat identificarea şi formularea problemei sociale. Referitor la acestă
etapă, asistentul social trebuie să aibă în atenŃie următoarele aspecte: de la cine provine
cererea de ajutor; care probleme sunt prioritare pentru client şi cum le defineşte acesta; ce
priorităŃi identifică asistentul social şi dacă acestea coincid sau nu cu cele ale clientului; care
este natura problemei, dacă este o „problemă externă” persoanei, familiei sau grupului, dacă
este o disfuncŃie care Ńine de contextul social şi care afectează o categorie de populaŃie (de
exemplu, şomajul) sau este o „problemă internă”, care vizează direct persoana, familia sau

26
grupul care solicită sprijin (de exemplu: probleme relaŃionale, afective, probleme de cuplu, de
educaŃie, forme de dependenŃă, conduite asociale ca delincvenŃa, prostituŃia etc.), ce raport
există între aceste tipuri de probleme; care sunt datele semnificative ce semnalează existenŃa
problemei respective; în această categorie intră date obiective (indubitabile): vârsta,
componenŃa familiei, veniturile, locuinŃa, locul de muncă etc. şi date obiectivabile: conduite,
acŃiuni, gesturi, declaraŃii, observate şi interpretate de asistentul social, care vor fi sau nu
confirmate pe parcursul investigării.

În sinteză, putem identifica următoarele categorii de probleme (Buzducea, 2005): probleme

interpersonale – familiale; de cuplu; colegiale; profesionale; probleme emoŃionale – suferinŃă;
boală; pierdere; probleme de comportament; probleme în asigurarea resurselor materiale;
dificultăŃi în îndeplinirea rolurilor – părinte; partener; alte roluri sociale; probleme de tranziŃie
socială – schimbare de rol; de mediu; de situaŃie; probleme în relaŃia cu instituŃiile şi
organizaŃiile formale etc.

Evaluarea iniŃială se realizează cu ajutorul unor metode, tehnici şi instrumente de culegere a

datelor: observaŃia; interviul (informaŃional; calitativ/de diagnostic); istoricul social; ancheta
socială; referat de vizită la domiciliul clientului; genograma; ecomapa; evaluarea sensibilă
cultural; harta reŃelelor sociale; analiza punctelor tari şi slabe ale clientului (Gabriela Irimescu
– Tehnici specifice în asistenŃa socială).

Elaborarea planului de servicii/intervenŃie

Planul de intervenŃie – este procesul prin care înŃelegem nevoile fiecărui beneficiar şi, funcŃie
de acestea şi de priorităŃi, oferim serviciile conform unui plan de servicii sociale (care
cuprinde şi prestaŃiile sociale în bani). A face un plan de intervenŃie înseamnă a identifica cele
mai bune căi pentru a atinge obiectivele stabilite în urma identificării nevoilor în etapa
evaluării iniŃiale şi prezentarea lor sub forma unui plan individual. Acest plan variază în
funcŃie de complexitatea nevoilor fiecărei persoane.

„Planul de intervenŃie cuprinde măsurile necesare soluŃionării situaŃiei de risc social, respectiv
furnizarea de prestaŃii şi servicii sociale, precum şi orice alte măsuri prevăzute de dispoziŃiile
legale în vigoare. Planul de intervenŃie se elaborează în termen de maximum 10 zile de la
data înregistrării solicitării, iar în cazuri excepŃionale termenul poate fi prelungit cu 2 sau 3
zile” (OG Nr. 86, art. 30, aliniatul 4) .

După ce am identificat nevoile, planul de intervenŃie înseamnă să defineşti exact ce servicii

sunt necesare pentru a rezolva aceste nevoi. Scopul planului de intervenŃie este de a promova
independenŃa beneficiarilor noştri şi nu de a întreŃine dependenŃa de furnizarea unor servicii
sociale. Planul de intervenŃie trebuie să conŃină cel puŃin problemele specifice ale
beneficiarilor, obiectivele planului, identificarea a ceea ce poate fi schimbat pentru atingerea
obiectivelor, stabilirea activităŃilor, cine din echipă furnizează serviciul, nevoi care nu pot fi
rezolvate de serviciul nostru, stabilirea procedurilor şi timpului de lucru, numele persoanei
responsabile de implementarea şi reevaluarea planului şi data când se face prima (re)evaluare
a planului. Planul de intervenŃie se elaborează în termen maxim de 10 zile de la data

27
înregistrării solicitării, iar în cazuri excepŃionale termenul poate fi prelungit cu 2 până la 3
zile.

Serviciile de îngrijire furnizate persoanelor aflate în situaŃia de dependenŃă socio-medicală

cuprind: servicii de îngrijire de bază socio-medicale; servicii de asistenŃă socială; servicii
medicale; servicii de recuperare şi reabilitare fizică şi psihică; servicii de îngrijiri paleative;
servicii de consiliere; servicii de adaptare şi amenajare a ambientului şi servicii educaŃionale.

Serviciile de îngrijire de bază sunt servicii de îngrijire personală: igiena corporală (toaleta
parŃială, totală, toaleta bucală, îngrijirea mâinilor şi a picioarelor, pieptănat, bărbierit);
îmbrăcat/dezbrăcat; alimentaŃia; igiena eliminărilor; mobilizare (schimbarea poziŃiei în pat,
transfer pat-scaun şi invers, culcat); deplasare în interior (în casă, la toaletă, însoŃit, cu sau fără
mijloace ajutătoare); deplasare în exterior (coborâre scări, plimbare în jurul casei, însoŃire în
afara locuinŃei fără mijloace de transport); comunicare (utilizare telefon, sonerie);
supravegherea administrării medicaŃiei prescrise; sau servicii menajere şi gospodăreşti:
pregătirea şi prepararea hranei; igiena patului; spălatul şi călcatul hainelor, spălatul vaselor;
întreŃinerea casei, mică gospodărie; efectuarea cumpărăturilor; plata unor servicii sau obligaŃii
curente.

Serviciile de asistenŃă socială sunt serviciile derulate în procesul sau utilizând metoda
managementului de caz, servicii de informare, evaluarea nevoilor sociale şi elaborarea unui
plan social de intervenŃie, servicii de consiliere, asigurarea legăturii cu alte servicii, instituŃii,
însoŃirea sau reprezentarea beneficiarului în diverse situaŃii de ordin social (advocacy),
coordonarea şi supravegherea activităŃii voluntarilor, formarea şi supervizarea profesională.

Serviciile medicale sunt servicii de îngrijire medicală directă, conform recomandărilor

medicului – monitorizarea parametrilor fiziologici, administrarea medicamentelor injectabile,
alimentaŃie enterală şi parenterală, îngrijirea plăgilor, escarelor, alte manevre terapeutice
(măsurarea glicemiei cu glucometrul, clismă, spălătură vaginală), schimbarea şi îngrijirea
cateterelor urinare permanente, îngrijirea stomelor, efectuarea tratamentului durerii, iar
serviciile de recuperare şi reabilitare fizică şi psihică sunt kinetoterapia, logopedia, consilierea
psihologică şi psihoterapia, terapia ocupaŃională şi masajul. Servicii de adaptare şi amenajare
a ambientului sunt adaptarea şi amenajarea camerei, adaptarea şi amenajarea bucătăriei şi
adaptarea băii sau a toaletei.

Este foarte important ca în momentul furnizării serviciilor comunitare, să existe o balanŃă

între ce poate furnizorul să ofere, între nevoile persoanei şi ceea ce aceasta solicită, astfel
încât să fie respectate şi dorinŃele beneficiarului şi ale familiei. Este recomandat să nu se
creeze dependenŃa persoanei asistate de un anumit serviciu şi să se încerce oferirea de servicii
care să sprijine şi familia în procesul de îngrijire. Când se optează pentru un anumit serviciu,
acesta trebuie discutat cu beneficiarul şi, eventual, cu persoana de referinŃă (soŃie, vecin,
educator etc.). După 8 – 12 săptămâni are loc reevaluarea planului (bilanŃul activităŃii de până
atunci) şi, dacă nevoile s-au schimbat, se face o nouă evaluare în echipa pluridisciplinară şi un
nou plan de servicii şi asistenŃă.

28
Evaluarea complexă

„În condiŃiile în care evaluarea iniŃială evidenŃiază existenŃa unor situaŃii complexe pentru a
căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituŃii specializate în
domeniul medical, educaŃional şi altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării
complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenŃie personalizate. Evaluarea
complexă este realizată de echipe pluridisciplinare de specialişti care, în activitatea
desfăşurată, utilizează instrumente si tehnici standardizate specifice domeniului de
activitate. Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexă a
nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaŃi în dificultate, persoanele
vârstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA,
persoanele dependente de consumul de droguri sau alte substanŃe toxice, persoane afectate de
violenŃă domestică, victime ale traficului de persoane, persoanele care suferă de maladii
incurabile, precum şi alte persoane pentru care se impune aceasta” (OG Nr. 86, art. 32,
aliniatele 1 şi 2).

„Procesul de evaluare complexă are drept scop elaborarea unei strategii de suport conŃinând
ansamblul de măsuri şi servicii adecvate şi individualizate potrivit nevoilor sociale
identificate. În acelaşi timp, permite identificarea posibilităŃilor de integrare familială a
copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenŃă sau handicap al persoanei, a
tipului şi nivelului de disfuncŃie existent, pentru elaborarea unei strategii de suport
materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conŃine un ansamblu de măsuri şi
servicii adecvate şi disponibile. Procesul de evaluare complexă urmăreşte, în principal,
următoarele aspecte: a) evaluarea capacităŃilor fizice, mentale şi senzoriale, a nivelului de
disfuncŃie şi a abilităŃii de a realiza activităŃile de bază ale vieŃii zilnice; b) evaluarea
psihologică şi psihiatrică; c) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura
condiŃiile necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului; d) evaluarea potenŃialului de
integrare a refugiaŃilor şi persoanelor care au dobândit o formă de protecŃie în condiŃiile legii;
e) evaluarea potenŃialului de reintegrare a victimelor traficului de persoane; f) evaluarea
posibilităŃilor de integrare familială, de plasament al copilului sau de adopŃie; g) evaluarea
gradului de funcŃionabilitate socială; evaluarea mediului fizic şi social în care trăieşte
persoana; i) evaluarea percepŃiei persoanei asupra siguranŃei, securităŃii şi vulnerabilităŃii
proprii; j) evaluarea motivaŃiei persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, în instituŃii de
zi sau rezidenŃiale; k) evaluarea consecinŃelor care privesc persoana în cazul acordării sau
neacordării serviciilor de îngrijire; l) evaluarea nevoilor sociale şi a posibilităŃii asigurării de
suport pentru reŃeaua informală de îngrijire; m) evaluarea percepŃiei proprii privind
capacitatea funcŃională, performanŃele şi resursele; n) evaluarea capacităŃii reŃelei informale
de a acorda servicii sociale; o) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum şi a modului
în care acestea pot răspunde nevoilor persoanei” (Legea 515 pentru aprobarea OG68, art. 33,
aliniatele 1, 2 şi 3).

În condiŃiile în care evaluarea iniŃială evidenŃiază existenŃa unor situaŃii complexe pentru a
căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituŃii specializate în
domeniul medical, educaŃional şi alte asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării
complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenŃie personalizate.

29
În procesul furnizării de servicii sociale ne-am confruntat frecvent cu situaŃia în care publicul
nu ştia exact ce înseamnă aceste servicii, motiv pentru care de multe ori când solicitau aceste
servicii nu ştiau ce să ceară. Lucrul cel mai bun de făcut în aceste situaŃii este ca cel care
furnizează serviciile să facă o evaluare a nevoilor persoanei pentru care se solicită servicii şi
astfel putem să avem o imagine mai clară despre nevoile acelei persoane.

Locul în care se va desfăşura evaluarea poate influenŃa uneori decisiv acordarea ulterioară de
servicii. Un lucru trebuie să fie clar: evaluarea nu se face la birou şi nici la telefon ci se face
unde este beneficiarul şi unde vor fi furnizate serviciile de asistenŃă şi îngrijire. Procesul de
evaluare al nevoilor e bine să aibă loc la domiciliul beneficiarilor pentru a avea o imagine
completă asupra mediului în care aceştia trăiesc şi a descoperi alte nevoi. Dacă evaluarea se
face acasă, putem să aflăm mai multe date despre viitorul nostru beneficiar; uneori, suntem
însă nevoiŃi să facem această evaluare într-un salon de spital, penitenciar etc., unde toată
lumea este curioasă să afle ce întrebări punem. Dacă aŃi făcut evaluarea şi observaŃi că ar mai
fi multe de discutat, puteŃi să reveniŃi pentru o nouă evaluare, încercând, pe cât posibil, să
găsiŃi un loc intim în care beneficiarul să poată comunica liber.

Evaluarea este un proces cheie de care depinde oferirea serviciilor pe viitor; o evaluare
corectă va avea ca rezultat un plan de individualizat de intervenŃie corespunzător. Evaluarea
se face în echipa interdisciplinară, asistent social, medic, jurist, psiholog, educator etc.
Beneficiarii sau potenŃialii beneficiari ai serviciilor sociale pot fi orientaŃi spre o gamă mai
largă de servicii furnizate de DGASPC, AJOFM, Serviciul de probaŃiune, Serviciul Antitrafic,
Serviciul Antidrog, în spitale, policlinici, Biserică, primării, organizaŃii neguvernamentale etc.

„Rezultatele evaluării complexe se comunică, în toate cazurile, în termen de 5 zile serviciului

public de asistenŃă socială din subordinea autorităŃilor administraŃiei publice locale care a
efectuat evaluarea iniŃială. Pe baza rezultatelor evaluării complexe, serviciul public de
asistenŃă socială din subordinea autorităŃilor administraŃiei publice locale completează sau,
după caz, revizuieşte, în termen de 5 zile, planul de intervenŃie” (OG Nr. 86, art. 34, aliniatul
1).

În concluzie, spunem că evaluarea complexă trebuie să fie un proces individualizat iar dacă
nevoile sunt complexe şi nu pot fi acoperite de serviciile unui singur furnizor de servicii
trebuie să facem conexiunile necesare cu alŃi furnizori de servicii, astfel încât nevoile
beneficiarului să fie acoperite.

Elaborarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire

„Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistenŃă şi

îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului şi
consimŃământul formal al acestuia. Planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire cuprinde, în
principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de
acordare. Răspunderea privind implementarea şi monitorizarea planului individualizat de
asistenŃă şi îngrijire revine asistentului social desemnat de furnizor ca responsabil de caz”
(OG Nr. 86, art. 35, aliniatul 1).

30
Elaborarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire este procesul prin care planul de
intervenŃie este pus în practică de către unul sau mai mulŃi profesionişti şi sunt furnizate
efectiv serviciile sociale cu acordul şi participarea beneficiarului. Un fapt deosebit este că cel
care oferă asistenŃă şi cel care primeşte, deci împreună, să participe la implementarea planului
individualizat.

Ritmul în care se face implementarea planului individualizat este un subiect delicat şi va fi

negociat cu beneficiarul şi cei din familie care îl ajută; uneori, cel mai frecvent la început, este
dificil de lucrat şi beneficiarul are nevoie de o perioadă de adaptare. Câteodată însă, mai ales
când sunt probleme medicale deosebite, situaŃia reclamă o prezenŃă imediată şi constantă de la
început a echipei furnizoare de servicii de îngrijire.

Serviciile oferite după evaluarea nevoilor şi definirea unui plan de intervenŃie vor fi alocate de
o manieră prin care să ofere un suport minim necesar pentru a asigura oamenilor o maximă
independenŃă. Scopul serviciilor oferite este de a asigura independenŃa celor care le primesc şi
nu de a crea o dependenŃă faŃă de serviciul furnizat. Ideea pe care se construieşte echipa care
va furniza aceste servicii este simplă: dacă oamenii au nevoi complexe, sociale, medicale,
educaŃionale, juridice, echipa care va oferi serviciile va trebui să fie o echipă care să ofere
servicii medicale, sociale, educaŃionale, juridice etc.

Echipa care implementează planul individualizat pentru cazurile complexe trebuie să fie o
echipă pluridisciplinară, pentru ca persoana să poată fi recuperată şi îngrijită corespunzător.
Atât în Ńările din vest, cât şi în România, în domeniul serviciilor sociale a fost propus un
model de servicii integrate socio-medicale-educaŃionale care să fie furnizate de o astfel de
echipă cu mai multe tipuri de profesionişti, care de obicei include: îngrijitori la domiciliu,
asistenŃe medicale, kinetoterapeuŃi, asistenŃi sociali. Gama poate fi mai largă, în funcŃie de
gradul de complexitate şi dezvoltare al instituŃiei/organizaŃiei, putând include şi logopezi,
psihoterapeuŃi, psihologi, medici specialişti, educatori, jurişti.

Coordonatorul de echipă, responsabil pentru furnizarea serviciilor sociale de către echipa

pluridisciplinară, va avea în vedere câteva elemente: planurile de asistenŃă sunt individuale şi
va trebui să ia în consideraŃie dacă cel care este trimis să pună în aplicare serviciile
identificate are experienŃa şi cunoştinŃele necesare; dacă cel care e trimis face treabă fără să
fie supravegheat la aceleaşi standarde ca atunci când poate fi supravegheat şi dacă timpul
pentru cel care furnizează serviciile este suficient pentru a se deplasa de la un caz la alt caz.
Coordonatorul de echipă va explica celui care merge pe teren care este serviciul pe care îl va
furniza, iar aceste servicii vor fi scrise detaliat şi semnate de către: coordonator, cel ce
furnizează serviciul şi beneficiar.

Este foarte important să avem o gamă largă de servicii oferite dar la fel de important este ca
serviciile ce vor fi oferite să se facă de o manieră prin care să se respecte valorile eticii
profesionale (de exemplu, respectarea confidenŃialităŃii informaŃiilor obŃinute în relaŃia cu
beneficiarul). Pentru echipele mai mari, pentru o mai bună coordonare a cazurilor şi pentru a
asigura o bună calitate a serviciilor de îngrijire vom întâlni alte două categorii de
profesionişti: coordonatorul de caz şi coordonatorul de îngrijiri.

31
Coordonatorul de caz este profesionistul care coordonează membrii echipei care deservesc
acelaşi beneficiar fiind tot odată profesionistul care intervine direct şi oferă cele mai multe
servicii, implicându-se direct în procesul de furnizare de servicii. Coordonatorul de caz este
stabilit în urma procesului de evaluare şi al stabilirii planului de asistenŃă. Dacă un beneficiar
are de exemplu probleme predominant sociale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un
profesionist din domeniul social – asistent social, psiholog. Dacă beneficiarul are probleme
predominant medicale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un profesionist din domeniul
medical – asistent medical, medic.

Managerul de caz este profesionistul care face legătura cu alte servicii şi coordonează
intervenŃiile acestora în vederea evaluării, tratării şi îngrijirii unui beneficiar fără însă a fi
implicat în furnizarea directă a serviciilor. Este profesionistul (de obicei un asistent social),
care negociază şi cu alte organizaŃii (spitale, autorităŃi locale, centre de zi, cămine), astfel
încât persoana aflată în nevoie/beneficiarul să primească un pachet adecvat de servicii care să
fie potrivite nevoilor identificate. Acest tip de profesionist este profesionistul cheie având un
rol foarte important în situaŃia în care resursele furnizorului de servicii sociale sunt limitate iar
cazurile sunt grave.

Implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenŃie şi în planul individualizat

Este intervenŃia propriu-zisă şi constă în eforturile conjugate ale profesioniştilor implicaŃi şi

ale beneficiarului de a atinge, prin activităŃi, obiectivele fixate de comun acord. Răspunderea
privind implementarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire revine responabilului de
caz desemnat de furnizor.

Monitorizarea

Este o formă de „supraveghere” proactivă a implementării şi constă în asigurarea

implementării obiectivelor propuse şi adaptarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire
nevoilor mereu în schimbare ale beneficiarilor. Monitorizarea se face practic prin: vizite la
domiciliu; telefoane/scrisori, consultaŃii între agenŃii/organizaŃii/instituŃii. Pe cât posibil, cel
care este responsabil de evaluare, de planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire şi de
implementare ar trebui să fie şi cel care răspunde de monitorizare. Monitorizarea va urmări
dacă: obiectivele propuse în planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire sunt îndeplinite de o
manieră cost-eficienŃă; avem asigurată calitatea serviciilor noastre (asigurarea calităŃii este un
proces continuu); înregistrăm fiecare modificare, chiar minoră, în starea beneficiarilor noştri
sau a celor care pot contribui la planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire şi să Ńinem cont
de ea la (re)evaluare.

„În vederea monitorizării eficienŃei serviciilor sociale furnizate, precum şi pentru stabilirea
continuării intervenŃiei sau scoaterii din evidenŃă a cazului, situaŃia persoanei beneficiare se
reevaluează periodic de către responsabilul de caz desemnat de furnizor. Pe baza rezultatelor
reevaluării planul de intervenŃie sau, după caz, planul individualizat se completează ori se
revizuieşte de către furnizorul de servicii sociale cu consimŃământul formal al beneficiarului”
(OG Nr. 86, art. 36, aliniatele 1 şi 2).

32
Reevaluarea şi evaluarea opiniei beneficiarului

FrecvenŃa cu care se face (re)evaluarea depinde de complexitatea nevoilor şi de nivelul

investiŃiilor. De obicei, se face cu atât mai frecvent cu cât dinamica nevoilor este mai mare.
Evaluarea se bazează pe analiza nevoilor, iar aceasta va fi făcută nu pe serviciile oferite, ci pe
nevoile, preferinŃele şi eficacitatea serviciilor de a rezolva aceste nevoi. Cei care au fost
implicaŃi iniŃial în definirea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire iniŃial vor fi invitaŃi
să participe la această etapă.

În etapa de (re)evaluare se urmăreşte dacă obiectivele de îndeplinit iniŃiale au fost realiste şi

dacă mai sunt relevante în continuare. Punctul de plecare pentru o evaluare de etapă este
percepŃia atât a furnizorului, cât şi a beneficiarului despre servicii, despre progresele făcute
privind starea beneficiarului din momentul furnizării serviciilor sociale. Se urmăreşte de
asemenea dacă am avut succes sau nu şi de ce; analiza rezultatelor, mai ales a celor în care nu
am avut succes şi din care putem învăŃa pentru îmbunătăŃirea calităŃii serviciilor noastre şi
apoi dacă persoana asistată devine independentă şi va trebui să reducem programul, să
explicăm beneficiarului de ce; nevoile sunt în continuă schimbare, iar noi, în această etapă, va
trebui să ne concentrăm pe nevoile actuale şi nu pe cele iniŃiale şi, drept urmare, va trebui să
adaptăm şi serviciul la nevoile noi ale beneficiarilor noştri, dezvoltând un nou plan de
intervenŃie şi asistare. În acestă etapă se face analiza costului şi calităŃii serviciilor; alocarea
de noi resurse va fi făcută de o manieră prin care să se asigure cost-eficienŃa serviciilor
noastre.

Întregul proces de furnizare a serviciilor sociale descris în acest subcapitol este acoperit de
toate standardele minime obligatorii aprobate pentru categorii specifice de beneficiari. Cel
mai adesea, acest proces este întâlnit ca metodă de lucru recomandată sub denumirea de
„management de caz”. Metoda managementului de caz este foarte bine dezvoltată în domeniul
protecŃiei copilului şi face parte din toate standardele minime obligatorii care reglementează
serviciile primare sau specializate destinate acestei categorii de beneficiari. Întâlnim însă
metoda şi în standardele minime obligatorii care reglementează serviciile specifice adulŃilor
(cu dizabilităŃi, dependenŃi de alcool sau drog, care au săvârşit o faptă penală), dar şi a
vârstnicilor (instituŃionalizaŃi sau care beneficiază de îngrijire la domiciliu).

1.3. NEVOILE UMANE - BAZA FURNIZĂRII DE SERVICII

Un principiu fundamental în furnizarea serviciilor sociale este acela de a avea beneficiarul în

centrul sistemului care îi oferă serviciile. Modul în care se poate pune acest principiu în
practică este simplu: evaluează nevoile beneficiarilor şi oferă serviciile în funcŃie de nevoile
descoperite (şi nu de ceea ce furnizorul poate oferi). Serviciile sociale/comunitare sunt adesea
criticate ca fiind centrate pe furnizor şi nu pe nevoile beneficiarilor. Acest lucru înseamnă că
serviciile pe care le primesc beneficiarii sunt un amestec compus din ceea ce furnizorii pot
organiza mai uşor, şi se referă la ceea ce cred furnizorii că le-ar trebui acestora.

33
La baza furnizării serviciilor sociale stau trebuinŃele umane (= nevoile), ele fiind cele care
trebuie identificate, măsurate şi ierarhizate. Pentru satisfacerea lor se concep şi se pun în
practică planurile de intervenŃie socială, iar evaluarea finală a acŃiunii asistenŃiale are drept
criteriu gradul de satisfacere a trebuinŃelor. Definirea nevoilor umane se realizează în special
evocând persoanele şi grupurile marginalizate, aflate temporar sau permanent în
imposibilitatea de a-şi satisface trebuinŃele (= nevoile) prin mijloace proprii. Nevoia este o
condiŃie care se cere îndeplinită pentru ca oamenii (indivizii, grupurile, comunităŃile) să-şi
poată îndeplini funcŃiile în societate. Nevoia are un aspect de obiectivitate, care rezultă din
necesităŃile ce condiŃionează viaŃa şi integrarea indivizilor în societate. Ea are însă şi un aspect
incontestabil de subiectivitate, determinat de dependenŃa trebuinŃelor, de determinările
culturale, de grup, de personalitate, care îi conferă relativitate şi fac ca nevoile să se apropie
de dorinŃe (Bocancea, NeamŃu, 1999).

Nevoile biologice, de protecŃie, emoŃionale, de afiliere, de formare a identităŃii proprii şi de

autoafirmare a indivizilor formează sistemul de trebuinŃe umane la a căror realizare trebuie să
contribuie, în modul său specific (dezinteresat, nediscriminatoriu, respectuos), serviciile
sociale.

N. Brill (1990) defineşte două categorii fundamentale de nevoi: nevoia de securitate şi cea de
dezvoltare personală. Fiecare dintre ele se exprimă în cinci domenii: cel fizic (la nivelul
sistemului biologic, material); cel emoŃional (sistemul relaŃiilor afective, al sentimentelor); cel
intelectual (al capacităŃilor de gândire raŃională); cel social (al relaŃiilor cu alte persoane) şi
cel spiritual. În acest sistem, nevoia de securitate se referă la asigurarea nevoilor biologice, a
celor emoŃionale de bază (sentimental, de a fi iubit şi acceptat de alŃii) şi de apartenenŃa la o
familie, la un grup. Nevoia de dezvoltare se referă la realizarea identităŃii proprii, la
valorificarea potenŃialităŃilor intelectuale şi la manifestarea creativităŃii într-o carieră
profesională, precum şi la manifestarea propriei personalităŃi în relaŃiile interpersonale.

Există unele caracteristici generale care se ataşează nevoii, indiferent de ,,purtătorul” ei, de
domeniul din care relevă sau de contextual socio-istoric în care se manifestă. Aceste
caracteristici sunt: subiectivitatea, necesitatea, plasticitatea şi organizarea. Subiectivitatea se
referă la faptul că nici o trebuinŃă nu există independent de un subiect uman individual sau
multipersonal. Exprimată (sub forma unei cereri de ajutor) sau neexprimată, trebuinŃa este mai
întâi resimŃită de către un subiect uman ca lipsă sau insuficienŃă a unui bun material, ca
decalaj între aşteptări şi realitate, ca aspiraŃie spre condiŃii de viaŃă mai bune etc.

Faptul că nevoia, odată aparută, se impune ,,purtătorului” ei, declanşând acŃiunea de căutare a
satisfacŃiei, îi conferă caracter de necesitate. Fie că este o exigenŃă care provine din natura
umană, fie că provine din rigorile sau obiceiurile vieŃii sociale, nevoia cere să fie satisfacută.
Satisfacerea ei poate fi amânata, însă nu poate fi total eliminată fără a produce consecinŃe
grave în funcŃionarea normală a agentului purtător. De exemplu, nesatisfacerea trebuinŃelor
primare, de ordin fiziologic, conduce la îmbolnăvirea sau chiar la moartea individului;
nesatisfacerea trebuinŃelor de ordin socio-afectiv provoacă tulburări de comportament,
dificultăŃi de adaptare socială etc.

După cum afirma Roland Lecomte, „nevoia este plastică, pentru că se modelează fie după

34
condiŃii individuale, după condiŃii de mediu natural sau social, fie în funcŃie de exigenŃele
puterii politice. Nevoia este un concept elastic şi relativ. Ea apare, dispare, reapare, evoluează
şi se transformă sub influenŃa diverşilor factori cum ar fi dezvoltarea socială şi culturală,
urbanizarea etc.”

Fiecare epoca istorică, fiecare societate, dar şi fiecare individ în parte înregistrează modificări
ale structurii trebuinŃelor şi transformări în maniera proprie de manifestare. Nici o trebuinŃă
umană nu apare izolat, fără legatura cu ansamblul trebuinŃelor unui actor social. Nevoile cer
să fie satisfăcute şi se nasc din satisfacŃii; ele coexistă, se generează, se stimulează sau se
inhibă reciproc, organizându-se în diverse configuraŃii ierarhice. Doar nesatisfacerea unei
trebuinŃe importante din ierarhie generează apariŃia unei probleme umane. Atunci când
imposibilitatea satisfacerii nevoii se cronicizează şi afectează o populaŃie numeroasă, avem
de-a face cu o problemă socială. Astfel de probleme sunt: foametea, precaritatea stării
sanitare, sărăcia, analfabetismul, insecuritatea şi delincvenŃa etc.

În practică identificăm nenumărate trebuinŃe, deopotrivă în registrul biologic, psihologic şi

social, resimŃite de beneficiari individuali şi multipersonali. În pofida diversităŃii lor, nevoile
respective pot fi incluse în categorii de sinteză, constituite după criterii ca: domeniul de
manifestare (biologic, psihosocial, cognitiv etc.), modalitatea de definire, percepŃia
subiectului uman care resimte trebuinŃa etc.

În cartea sa intitulată MotivaŃie şi personalitate, Abraham Maslow, unul dintre cei mai
marcanŃi cercetători ai comportamentul uman, expune conceptul de ierarhie a nevoilor, prin
care înŃelege o organizare progresivă a nevoilor, de la cele fiziologice, primare, la cele ce Ńin
de autorealizare. Maslow considera că trebuinŃele omeneşti pot fi organizate într-o ierarhie
progresivă, de la cele fiziologice, primare, ca trebuinŃe de bază, la cele ce Ńin de autorealizare,
ca trebuinŃele cele mai înalte.

Diagrama de mai jos prezintă nivelurile acestei ierarhii:

1.Nevoile fiziologice: Acestea sunt nevoile noastre cele mai elementare, legate de hrană, apă,
aer, căldură ş.a.m.d. Ele au rolul de a ne menŃine echilibrul fiziologic şi ne asigură
supravieŃuirea la un nivel fundamental.

35
2.Nevoile de securitate: Aici avem de-a face cu nevoia de siguranŃă fizică şi psihică. Nevoia
de securitate se referă la nevoia de adăpost, la nevoia de apărare şi de sănătate.
3.Nevoile sociale: Oamenii au nevoie de compania semenilor lor. Avem nevoie de afecŃiune
şi de dragoste, de prietenie şi de protecŃie. Prin însăşi natura noastră, avem nevoie să oferim şi
să primim dragoste.
4.Nevoile de stimă: Fiecare dintre noi are nevoie de respectul celor din jur şi mai ales de cel
propriu. Egoul nostru are nevoie de prestigiu, avem nevoie de atenŃia şi de recunoaşterea celor
din jur.
5.Nevoile de autorealizare: La cel mai înalt nivel, fiecare are nevoie de o anumită
„împlinire”, constând în realizarea potenŃialului nostru, în punerea în valoare a capacităŃii
noastre creatoare. Este vorba aici de capacitatea noastră de expresie, de creativitate şi de
dorinŃa noastră de a ne valorifica la maximum potenŃialul.

Conform acestei teorii, abia atunci când a fost satisfăcută o trebuinŃă inferioară poate deveni
dominantă următoarea trebuinŃă mai înaltă şi doar atunci poate şi interesul individului să se
ocupe de satisfacerea ei. De exemplu, o persoană înfometată ignoră orice măsuri de siguranŃă
pentru a-şi potoli foamea. Odată îndeplinită această nevoie, nevoia de a se apăra de pericol
devine prioritară. Ajuns la nivelul cel mai de sus, de îndată ce o provocare este satisfăcută,
individul pornit pe calea împlinirii de sine trebuie să pornească în căutarea unui nou Ńel.

Maslow sugera că numai o trebuinŃă nesatisfăcută poate motiva comportamentul omenesc; că

acea nevoie dominantă este factorul motivant prioritar. Nu are loc neapărat o progresie directă
de la nevoile inferioare la cele superioare. Împrejurările îl pot obliga pe individ să-şi satisfacă
anumite trebuinŃe inferioare care au fost satisfăcute pentru o vreme; câtă vreme fac asta, uită
de trebuinŃele superioare dominante.

Taxonomia lui Saint-Arnaud – se bazează pe criteriul subiectului purtător al nevoii,

respectiv umanitatea în totalitatea ei, comunităŃile şi indivizii. Astfel, pot fi identificate trei
categorii de trebuinŃe:
- Nevoile fundamentale, specifice tuturor indivizilor speciei umane, sunt înnăscute şi Ńin
de domeniul fiziologic şi psihologic (trebuinŃe alimentare, vestimentare, nevoi de odihnă
şi de afecŃiune etc.);
- Nevoile structurante sunt mijloacele pe care le utilizează indivizii pentru a satisface
trebuinŃele fundamentale. Nu sunt universale şi nici înnăscute, sunt rezultatul
obişnuinŃelor pe care ni le formează mediul natural şi social în care trăim. Exemplu, a
mânca de trei ori pe zi în funcŃie de modul în care li se satisface nevoia de hrănire
copiilor;
- Nevoile situaŃionale se raportează, de asemenea, la modul în care sunt satisfăcute nevoile
fundamentale de către individ. Acesta a asimilat prin socializare anumite maniere de
răspuns la nevoile fundamentale, maniere socialmente constituite. În interiorul lor
individual va acŃiona, însă potrivit personalităŃii, motivaŃiilor şi obişuinŃelor proprii, dând
culoare personală nevoilor structurante. La exemplul de mai sus, se adaugă a mânca în
compania cuiva un anumit produs, sau într-un interval de timp.

Taxonomia lui Chombart de Lauwe - are la bază distincŃia dintre obiectul (conŃinutul)
nevoii şi starea pe care o declanşează absenŃa satisfacerii; a doua distincŃie o realizează între

36
nevoia rezultată din proiecŃia subiectivă a unui orizont superior de satisfacere (adică din
dorinŃe şi aspiraŃii) şi cea rezultată din exigenŃele vieŃii sociale, din constrângerile şi
obligaŃiile pe care aceasta le impune.
- Nevoia obiect desemnează un element exterior indispensabil fie funcŃionării unui
organism (hrană), fie vieŃii sociale a persoanei (locuinŃă convenabilă). AbsenŃa lui
provoacă o stare de tensiune. Astfel, nevoia obiect devine nevoia stare.
- Nevoia aspiraŃie apare atunci când nevoia obiect nu poate fi satisfacută şi deci subiectul
aspiră pentru a avea anumite obiecte. Nivelul aspiraŃiilor depinde de statutul social al
persoanei, de educaŃia ei şi posibilitatea de realizare a aspiraŃiei.
- Nevoia obligaŃie. Unele nevoi aspiraŃie se transformă în nevoi obligaŃie datorită
exigenŃelor sociale.

Taxonomia lui Bradshaw - se bazează în special pe observaŃie, pe experienŃă, fără un criteriu

precis. El distinge patru categorii de trebuinŃe umane:
- Nevoile normative sunt cele definite de experŃi, administratori şi factori decizionali din
domeniul puterilor publice şi al asistenŃei sociale, prin raportarea stărilor (situaŃiilor)
sociale reale la cele optimale, dezirabile, conforme cu o normă de funcŃionare. ExperŃii
pot stabili nivelurile minimale şi cele optime de consum alimentar pentru o persoană sau o
familie etc.; odată stabilite aceste elemente minimale, asistentul social este dotat cu
instrumente de măsurare a situaŃiilor problematice, pentru a determina dreptul individului
la servicii asistenŃiale. Prin definirea nevoilor normative, factorii puterii pot controla
mecanismele reproducerii structurii sociale şi pe cele ale normalizării.
- Nevoile resimŃite sunt cele reale ale indivizilor pe care aceştia le resimt independent de ce
spun experŃii.
- Nevoile exprimate echivalează cu o cerere concretă de ajutor. De la simpla semnalare, la
cererea scrisă, până la protest şi modalităŃi de protest.
- Nevoile comparative se evidenŃiază atunci când asistentul social determină faptul că unul
sau mai mulŃi oameni au nevoi asemănătoare.

Această taxonomie identifică cele patru categorii de nevoi pornind de la definiŃiile experŃilor,
de la percepŃia subiectivă a beneficiarilor serviciilor sociale şi de la compararea nevoilor unor
actori sociali cu cele ale actorilor ce prezintă profiluri asemenătoare. Această clasificare
permite evidenŃierea capacităŃilor beneficiarilor de a repeta şi de a exprima propriile nevoi. De
aceeaşi clasificare se serveşte (fără a conştientiza la nivel teoretic) clientul revendicativ.
Pornind de la cunoaşterea normei de dezirabilitate şi de la compararea propriei situaŃii cu
aceea a unor beneficiari asemănători, clientul revendicativ formulează cererea de ajutor în
termeni imperativi.

Observăm că nu toate nevoile umane sunt satisfăcute, dar atunci când o trebuinŃă importantă
din ierarhie nu este satisfăcută se generează o problemă umană. De exemplu, nesatisfacerea
nevoilor umane devine cronică şi afectează mai mulŃi indivizi sau grupuri; atunci se produc
problemele sociale.

MenŃionăm că nevoia socială şi problema socială sunt concepte diferite. Problema socială este
determinată de nesatisfacerea nevoilor umane, însă definirea ei depăşeşte demersul
metodologic de identificare a nevoilor sociale, în funcŃie de modificările de percepŃie faŃă de

37
nevoi. De exemplu, consumul de droguri ilicite, violenŃa domestică, discriminarea etnică,
HIV/SIDA, abandonul familial, sărăcia, divorŃul, violenŃa în şcoli etc. sunt recunoscute azi ca
probleme sociale importante.

Modelele de identificare a situaŃiilor problematice asistenŃiale utilizate de asistenŃii sociali

condiŃionează explicarea sintagmei de vulnerabilitate socială, respectiv definirea categoriilor
vulnerabile. Vulnerabilitatea generează dependenŃa socială prin aceea că ea include
satisfacerea unor nevoi sociale, concretizate în solicitări de ajutor. Accesarea serviciului social
ca rezultat al recunoaşterii vulnerabilităŃii sociale creează pericolul ca persoana/grupul
vulnerabil să devină dependentă de serviciul social şi în acest scop asistentul social acŃionează
pe două planuri: depăşirea vulnerabilităŃii şi prevenirea apariŃiei dependenŃei la nivelul
clientului.

Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături, fiecare caracteristică reflectând, în

fapt, un principiu economic esenŃial:
- sunt nelimitate ca număr - apariŃia de noi trebuinŃe pe măsura satisfacerii celor vechi şi
în continuarea lor;
- sunt limitate în capacitate - satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei
cantităŃi date dintr-un bun ceea ce face ca intensitatea resimŃirii unei nevoi să scadă;
- sunt concurente - unele nevoi se extind în detrimentul altora, că se înlocuiesc, se
substituie între ele;
- sunt complementare - adică evoluează în sensuri identice;
- orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere.

Nevoile umane sunt preferinŃe, dorinŃe, resimŃiri, aşteptări ale oamenilor de a avea, de a fi, de
a şti şi de a crede, respectiv de a-şi însuşi bunuri, toate acestea fiind condiŃionate şi devenind
efective în funcŃie de nivelul dezvoltării economico-sociale (condiŃionare obiectivă) şi de
nivelul de dezvoltare a individului (condiŃionare subiectivă).

În asistenŃa socială, definirea nevoilor umane se realizează în special evocând persoanele şi

grupurile marginalizate, aflate temporar sau permanent în imposibilitatea de a-şi satisface
trebuinŃele prin mijloace proprii. Asistentul social trebuie să înŃeleagă că, în afara trebuinŃelor
materiale şi socio-afective primare, spectrul nevoilor umane este de o diversitate
deconcertantă de la o persoană la alta; aşa încât nu trebuie să ia propriile sale nevoi drept
etalon pentru structura nevoilor clientului.

Nevoile cer să fie satisfăcute şi se nasc din satisfacŃii; ele coexistă, se generează, se stimulează
sau se inhibă reciproc, organizându-se în diverse configuraŃii ierarhice. Doar nesatisfacerea
unei trebuinŃe importante din ierarhie generează apariŃia unei probleme umane. Atunci când
imposibilitatea satisfacerii nevoii se cronicizează şi afectează un grup numeros, avem de-a
face cu o problemă socială. Astfel de probleme sunt: foametea, analfabetismul, insecuritatea,
delincvenŃa şi sărăcia etc.

Sărăcia de lungă durată reprezintă starea de nesatisfacere a nevoilor de bază ale unei persoane
pe o durată lungă de timp, fapt care are repercursiuni asupra stării fizice şi psihice a persoanei,
împiedicând participarea deplină a acesteia la societate. Spre deosebire de aceasta, sărăcia

38
temporară reprezintă o stare de nesatisfacere a nevoilor de bază care se întinde pe o perioadă
scurtă de timp, afectând într-o mică măsură capacităŃile fizice, intelectuale ale persoanei
precum şi participarea socială a acesteia.

1.4. STAREA DE VULNERABILITATE ŞI GRUPURILE VULNERABILE

NoŃiunea de vulnerabilitate nu este simplă. Căutând termenul în dicŃionar vom descoperi

sinonime precum: susceptibil, slab, dependent, lipsit de apărare, neajutorat, în pericol, expus.
ÎnŃelesul termenului „vulnerabilitate” poate fi văzut legat de concepte negative care includ
noŃiunea de „lipsă de putere”. Cine ar putea fi persoanele vulnerabile? Persoana izolată social,
care trăieşte singură şi are puŃini vizitatori, persoana săracă, care are un venit şi resurse mici
sau chiar deloc, persoana care are o sănătate şubredă sau o dizabilitate şi este dependentă de
alŃii care o ajută să îşi satisfacă nevoile zilnice, un copil cu un temperament neobişnuit, o
persoană care suferă de o boală mintală, persoane care consumă alcool şi/sau droguri, etc.

Deci vulnerabilităŃile pot fi legate de sărăcie, de vârstă, de sănătate mintală sau fizică, de
muncă, de analfabetism, de locaŃie, de societate diversă. Starea de vulnerabilitate şi gradul de
risc pot fi percepute diferit de oameni diferiŃi aflaŃi în aceeaşi situaŃie. Riscurile cunoscute şi
reale pot să nu corespundă cu percepŃia persoanei asupra propriei vulnerabilităŃi, te poŃi simŃi
profund vulnerabil fără un motiv aparent al temerilor şi te poŃi simŃi în siguranŃă în situaŃii în
care ceilalŃi percep un grad ridicat de risc.

Dacă ne propunem să identificăm grupurile vulnerabile, trebuie să analizăm atât acŃiunile

individiuale, cât şi pe cele colective care conduc la manifestarea vulnerabilităŃii. Încercarea de
a explica sensurile sintagmei „vulnerabilitate socială” din perspectiva laturii pragmatice de
planificare şi organizare a intervenŃiei întâlneşte o serie de piedici:
- vulnerabilitatea reprezintă o stare de potenŃialitate, de încă nemanifestare a unor factori
care pot conduce la marginalizare sau alte fenomene;
- vulnerabilitatea în sine caracterizează nu doar anumite grupuri, ci fiecare persoană în parte
raportată la unele repere exterioare;
- stabilirea criteriilor după care se poate aprecia gradul de vulnerabilitate presupune o
combinaŃie a factorilor individuali cu cei macrosociali;
- există unele confuzii în utilizarea termenului pus în relaŃie cu unele fenomene care pot fi
relativ uşor sesizate: defavorizare, marginalizare şi excludere socială.

În general, considerăm vulnerabilitatea dezinteresul indivizilor de a acŃiona sau incapacitatea

de adaptare a acŃiunilor la cerinŃele sistemului social. Vom prezenta în continuare câteva
tipuri de vulnerabilitate din dorinŃa de a susŃine efortul specialiştilor în acŃiunea complexă de
cunoaştere, prevenire sau diminuare a stării de vulnerabilitate.

Vulnerabilitatea utilitaristă - este situaŃia în care individul nu sesizează propriul interes sau
acŃiunile pe care le întreprinde nu sunt adaptate acestuia. Individul vulnerabil devine obiect al
interesului celorlalŃi. Deseori, apelează la servicii sociale, considerând că sprijinul acestor
servicii i se cuvine pentru că societatea nu-i oferă nici o şansă. Statul este vinovat de situaŃia

39
sa şi tot statul trebuie să-i rezolve problema. Interesul său, cel de obŃinere a ajutorului, este
considerat un interes exterior: „statul trebuie să ne ajute”, „statul trebuie să-mi dea de lucru” -
sunt expresii curente ale persoanelor vulnerabile care apelează la servicii sociale.

Vulnerabilitatea teleologică - este situaŃia generată fie de faptul că mijloacele nu sunt

adecvate atingerii scopului propus, fie de faptul că scopul propus este inadecvat resurselor
disponibile. Aceasta este specifică persoanelor care îşi propun un scop ce nu poate fi atins cu
mjloacele disponibile sau celor care utilizează resursele proprii fără a ajunge la scopul propus.
RelaŃia scop-mijloace direcŃionează individul în acŃiunile sale. Mijloacele devin scopuri în
sine pe care individul le urmăreşte în demersurile sale. Sunt beneficiari care apelează în
acelaşi timp la diferite instituŃii pentru ajutor. Starea de vulnerabilitate a beneficiarilor se
menŃine pentru că sprijinul primit nu a condiŃionat nici o modificare în schimbarea definirii
situaŃiei pe care aceştia o realizează. Starea de pasivitate socială a asistaŃilor face să întărească
dependenŃa faŃă de serviciile primite, accentuând această stare de vulnerabilitate. Uneori,
starea de vulnerabilitate este menŃinută conştient de către beneficiari tocmai ca monedă de
schimb în obŃinerea ajutorului din partea instituŃiilor abilitate.

În practica socială se întâlnesc cazuri în care copiii din familii vulnerabile sunt consideraŃi o
sursă de venit (fie direct, prin alocaŃiile primite din partea statului sau din partea organizaŃiilor
neguvernamentale, fie indirect, prin folosirea copiilor în obŃinerea unor venituri). Persoana
vulnerabilă devine sclavul propriei neputinŃe deoarece scopul pe care şi-l propune nu poate fi
atins cu resursele pe care le deŃine. De asemenea, persoana devine vulnerabilă şi atunci când,
având o sumă de resurse, nu are capacitatea de a le gestiona suficient. Nu de puŃine ori,
beneficiarii serviciilor sociale nu conştientizează resursele pe care le au, considerându-le
insuficiente pentru rezolvarea unei probleme.

Vulnerabilitatea axiologică - este situaŃia ce caracterizează individul care nu poate desfăşura

o acŃiune deoarece principiul normativ nu este adecvat credinŃelor proprii sau sistemul de
valori personale nu este compatibil cu cel al sistemului. Se întâlneşte la persoanele care
acŃionează în virtutea unui principiu normativ incompatibil cu valorile câmpului în care
acŃionează. O persoană devine vulnerabilă atunci când acŃiunile sale orientate axiologic
contravin valorilor câmpului în care acŃionează. Persoana vulnerabilă apelează la servicii
sociale pentru sprijin, dar condiŃionările impuse de accesul la ajutor fac ca individul să nu
participe la rezolvarea propriei sale probleme. Clientul nu împărtăşeşte principiile de acŃiune,
fie din cauza incapacităŃii sale, fie din cauza presiunilor exterioare. Întotdeauna va încerca să
abordeze un comportament de faŃadă cerut de aşteptările celorlalŃi, dar nu va încerca să-şi
schimbe atitudinea în ceea ce-l priveşte. Acceptă în continuare poziŃia omului neînŃeles şi o
afişează drept atu în obŃinerea de asistenŃă.

Vulnerabilitate tradiŃională - este cazul în care individul acŃionează în virtutea obişnuinŃei sau
starea de pasivitate socială se transmite din cauza influenŃei mediului. Este cazul
beneficiarilor care provin din familii dezavantajate social, dezavantaj care se transmite de la o
generaŃie la alta. Habitusul constă în toată experienŃa trecută care este încorporată fiinŃei, în
toată istoria personală sub formă de predispoziŃii de a face, spune, gândi, simŃi etc. Întreaga
experienŃă a individului în cadrul familiei dezavantajate social va produce un habitus mai
puŃin eleborat care va fi folosit de către individ în experienŃa viitoare. Lipsa unei educaŃii şi

40
instruiri dezvoltate va constitui o obişnuinŃă pentru individ de a trăi şi acŃiona conform
normelor şi valorilor în care s-a dezvoltat. În practica socială întâlnim permanent beneficiari
ai serviciilor sociale provenind din familii dezavantajate, dezavantaj transmis de la o generaŃie
la alta. Aceasta încurajează dependenŃa faŃă de serviciile sociale pentru că apelul la acele
servicii a devenit o obişnuinŃă pentru familia respectivă. În experienŃa asistenŃilor sociali sunt
multe exemple de beneficiari care au cerut sprijin datorită influenŃei mediului.

Vulnerabillitatea cognitivă - este situaŃia în care se găseşte individul generată de inexistenŃa

unei teorii eficiente sau de faptul că individul nu crede într-o teorie deja verificată. Aceasta
caracterizează persoanele care nu acŃionează conform unei teorii eficiente sau acŃionează
conform unei teorii în care nu cred. MulŃi beneficiari ai serviciilor sociale se conduc după
teorii inadaptate condiŃiilor actuale. DependenŃa faŃă de alŃii este alimentată de o teorie (mai
ales cea de dependenŃă faŃă de stat). Fuga de responsabilitate transformă individul dintr-o
persoană activă într-o simplă existenŃă pierdută în universul social. De multe ori, persoanele
vulnerabile care apelează la sprijin material sau financiar din partea comunităŃii refuză
sistematic sprijinul pentru a-şi găsi un loc de muncă. Aceste tipuri de vulnerabilitate
caracterizează beneficiarii serviciilor sociale, iar pentru o intervenŃie adecvată considerăm că
trebuie urmărite toate elementele care ne conduc la identificarea tipului dominant de
vulnerabilitate.

DependenŃa este o stare a unei persoane sau unor grupuri de persoane vulnerabile. Starea de
dependenŃă se manifestă faŃă de o persoană sau un lucru pentru satisfacerea unor nevoi.
Vulnerabilitatea poate naşte dependenŃă. Cererea de sprijin pe care o face clientul către
serviciile sociale este un semnal al vulnerabilităŃii. Serviciul, odată accesat, există pericolul ca
persoana vulnerabilă să devină dependentă de acesta, adevăr care impune ca intervenŃia
asistentului social să se orienteze pe două planuri: cel al depăşirii gradului de vulnerabilitate şi
cel al prevenirii apariŃiei stării de dependenŃă.

Este foarte important ca specialiştii din domeniul social să cunoască care sunt
grupurile/categoriile vulnerabile recunoscute la nivel naŃional, precum şi politicile sociale
menite să le susŃintă incluziunea socială, deoarece pe baza lor se va construi întregul sistem
social. Exemple de documente programatice şi categoriile recunoscute cu vulnerabilitate:

Documente Memorandumul comun de în Domeniul Incluziunii Sociale

(Join Inclusion Memorandum – JIM)
Scopul Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei în Europa în perspectiva îndeplinirii
obiectivelor de la Lisabona
Categorii Copilul în situaŃie de risc ridicat
/grupuri Tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinşi în sistemul de ocrotire a copiilor fără
vulnerabile familie
Persoane cu handicap
Persoane aparŃinând populaŃiei de etnie romă aflate în situaŃii de risc ridicat
InformaŃii utile Pentru a implementa obiectivele JIM, Comisia Europeană şi România au căzut de acord că
pentru investiŃia în capacitatea administrativă a autorităŃilor naŃionale, regionale şi locale, este o
profesioniştii prioritate. Este de asemenea important să fie îmbunătăŃit semnificativ dialogul şi cooperarea
din domeniul între structurile publice, precum şi între structurile publice şi societatea civilă, partenerii
social sociali şi ONG-uri.
Modelul participării este integrat în procesul de elaborare şi implementare a politicilor,
planurilor, strategiilor de acŃiune etc., iar rolul profesioniştilor din domeniul social este să
susŃină funcŃionarea mecanismului naŃional şi local de inlcuziune socială.

41
 Documentul Hotărârea nr. 1217/2006 privind constituirea mecanismului naŃional pentru promovarea
incluziunii sociale în Romania
Scopul Monitorizarea implementării angajamentelor asumate de România în documentele
internaŃionale din domeniul incluziunii sociale
InformaŃii utile Constituirea la nivel central a UnităŃii de incluziune socială, cu următoarele atribuŃii
pentru principale:
profesioniştii a) coordonează monitorizarea planurilor de implementare a măsurilor de prevenire şi
din domeniul combatere a excluziunii sociale;
social b) evaluează efectele măsurilor preconizate prin planurile de implementare, prin raportare
la obiectivele de dezvoltare regională şi judeŃeană;
c) actualizează indicatorii sectoriali de incluziune socială;
d) elaborează sistemul informaŃional privind datele cu relevanŃă pentru domeniul
incluziunii sociale;
e) monitorizează periodic progresul realizat în raport cu obiectivele şi indicatorii stabiliŃi
prin Raportul anual în domeniul incluziunii sociale;
g) elaborează documentele necesare pentru redactarea Raportului de progres în domeniul
incluziunii sociale, în vederea prezentării lui la Comisia Europeană.

Important: Cunoaşterea prevederilor documentelor programatice asigură conjugarea eforturilor locale ale
furnizorilor de servicii sociale cu cele naŃionale şi europene, demers necesar şi fără de care acŃiunea,
conŃinutul politicilor şi strategiilor va ramâne un demers teoretic, inutil.

Analizând grupurile vulnerabile vizibile în comunităŃile noastre şi care devin mereu

beneficiari ai întregului sitem de asistenŃă socială, constatăm că unele sunt identice cu cele
recunoscute prin JIM, iar altele sunt specifice unora sau altora dintre comunităŃi: persoane cu
dizabilităŃi; persoane de etnie romă; tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituŃionalizat
de protecŃie a copilului; familii cu mai mult de 2 copii, inclusiv familiile monoparentale;
mame minore; adolescente însărcinate; cei cu venituri mici şi săracii; necalificaŃii profesional,
analfabeŃii, prin abandon şcolar; toxicomanii, narcomanii; delincvenŃii, în detenŃie sau cu
cazier; părinŃii singuri; copiii abuzaŃi sau care trăiesc în condiŃii improprii; cei care au nevoie
de asistenŃă socială, dar nu primesc; cei cu consum sub nivelul de subzistenŃă (subnutriŃi, fără
locuinŃă), persoane aflate anterior în detenŃie, persoane aflate în detenŃie, delincvenŃi juvenili;
persoane fără adăpost; victime ale violenŃei în familie; persoane afectate de boli care le
influenŃează viaŃa profesională şi socială (ex. HIV/SIDA, cancer etc.); imigranŃi; persoane
afectate de boli ocupaŃionale; refugiaŃi şi persoane care solicită azil; prostituŃia şi victimele
traficului de persoane; şomerii de lungă durată, angajaŃii în munci precare şi necalificate.

1.5. ELEMENTE ALE RELAłIEI CU BENEFICIARII

Orientarea spre beneficiar în domeniul serviciilor sociale poate asigura un nivel înalt de
satisfacŃie a beneficiarului şi presupune identificarea dorinŃelor şi cerinŃelor acestuia cu privire
la prestaŃiile oferite, informarea adecvată, oferirea de facilităŃi şi posibilităŃi de alegere a
serviciului care corespunde cel mai bine aşteptărilor sale. În acest sens, un rol important
revine prestatorului, care trebuie sa fie receptiv la dorinŃele, sugestiile, nemulŃumirile
beneficiarilor şi totodată, mai sensibil la preocupările lor.

42
EficienŃa acestui demers depinde hotărâtor de modul în care furnizorul de servicii respectă o
serie de cerinŃe, cum ar fi: realizarea unei comunicări eficiente cu beneficiarii, prezentarea
unei imagini reale a serviciului şi prestarea corectă a serviciului promis, preocuparea
permanentă pentru îmbunătăŃirea continuă a serviciului furnizat, în scopul depăşirii
aşteptărilor beneficiarilor, adică furnizării de servicii excelente, etc.

Realizarea unei comunicări eficiente cu beneficiarii serviciilor le induce acestora un puternic

sentiment de implicare în procesul de prestare, contribuind la reducerea nemulŃumirilor
cauzate de apariŃia unor probleme în timpul furnizării serviciului. Un sistem eficient de
comunicare între furnizor si beneficiari presupune: asigurarea accesibilităŃii serviciilor (adică
oferirea tuturor informaŃiilor necesare privind serviciul furnizat), monitorizarea percepŃiilor
consumatorilor pentru a întelege pe deplin aşteptările şi exigenŃele acestora, precum şi
instruirea personalului în direcŃia personalizării serviciilor prestate. El influenŃează în mod
favorabil toleranŃa consumatorilor şi contribuie la creşterea încrederii în serviciul furnizat.

NemulŃumirile beneficiarilor şi insatisfacŃia acestora provin, nu de puŃine ori, din neîncrederea

lor în afirmaŃii exagerate privitoare la serviciile oferite de compania prestatoare de servicii şi
promisiunile neonorate. Pentru diminuarea sau chiar eliminarea nemulŃumirilor exprimate de
beneficiari trebuie să se acŃioneze în direcŃia promovării serviciilor oferite, atât explicit
(reclamă adecvată, vânzări personale), cât şi implicit (nivelul preŃului să reflecte aşteptările
beneficiarilor, să se prezinte o imagine corectă a caracteristicilor serviciului).

Prin urmare, furnizorii de servicii îşi pot spori notorietatea şi rentabilitatea prin orientarea
eforturilor în direcŃia garantării şi onorării promisiunilor explicite şi implicite făcute
beneficiarilor. Ele trebuie să reflecte exact serviciul oferit şi nu versiunea ideală a acestuia.
Comportamentul beneficiarilor de servicii trebuie urmărit de firma prestatoare încă de la
primul contact cu beneficiarii, în scopul satisfacerii acestora şi obŃinerii succesului pe piaŃă. În
acest sens, furnizorul de servicii trebuie să desfăşoare o serie de acŃiuni concrete, care
formează un lanŃ cauză-efect. El include procesele care se succed de la primul contact cu
beneficiarul şi până la obŃinerea succesului organizaŃiei.

În acest sens, prezentăm câteva elemente foarte importante, care conduc la îmbunătăŃirea
relaŃiilor cu beneficiarii:

a. ATITUDINEA: afectează impresia pe care le-o puteŃi face beneficiarilor şi influenŃează

modul în care îi abordaŃi voi pe ei. În lucrul cu beneficiarii trebuie să fiŃi:
- Pozitivi: dacă vă aşteptaŃi să reuşiŃi, chiar reuşiŃi.
- Politicoşi: să fiŃi mereu politicoşi în orice împrejurare.
- AtenŃi: să ascultaŃi, să arătaŃi interes, să fiŃi alerŃi şi să observaŃi fiecare reacŃie a
beneficiarului; să le oferiŃi întreaga dumneavoastră atenŃie.
- Săritori: rolul dumneavoastră este să oferiŃi un serviciu; demonstraŃi acest lucru
beneficiarilor.
- Plini de grijă: faceŃi-i pe beneficiari să simtă că şi ei contează, că sunt indivizi cu
personalitate şi nu nişte necunoscuŃi din mulŃime.
- Entuziaşti: să vă placă să oferiŃi servicii şi să arătaŃi beneficiarilor că vă bucuraŃi să îi
ajutaŃi. ArătaŃi că puneŃi energie în acŃiunile dumneavoastră.

43
- Lucizi: cuvintele pot transmite mesaje – atât mesaje negative, cât şi mesaje pozitive.
Modul în care le rostiŃi este important. FiŃi precauŃi cu expresiile tip, s-ar putea să necesite
o adaptare pentru interlocutorul pe care îl aveŃi în faŃă.

b. ASPECTUL FIZIC: Impactul pe care îl obŃineŃi provine dintr-o combinare a următoarelor

elemente:
- Îmbrăcăminte: Să aveŃi o Ńinută potrivită, curată şi îngrijită, astfel încât să reflectaŃi
imaginea organizaŃiei voastre şi aşteptările beneficiarilor care caută servicii profesioniste.
- Voce: tonul vocii voastre poate transmite la fel de multă informaŃie beneficiarului ca şi
cuvintele pe care le folosiŃi. De aceea să puneŃi în voce o notă de interes, căldură şi
sinceritate.
- Limbajul trupului: gesturile voastre şi poziŃia pe care o aveŃi, felul în care mergeŃi sau
şedeŃi, toate transmit mesaje beneficiarului.
- Zâmbet: oamenii răspund la zâmbet. Este ceva contagios şi care îi relaxează pe
beneficiari. FolosiŃi zâmbetul acolo unde se potriveşte. Într-o situaŃie nepotrivită poate
avea un efect dăunător.
- Contact vizual: Este un mod de a le arăta recunoaştere oamenilor, de a pune temelia unei
relaŃii, de a stabili raporturi şi de a-i face pe beneficiari să se simtă bineveniŃi.

c. ABORDARE: Pentru a-i trata pe beneficiari în mod eficient, trebuie să fiŃi:

- Încrezători: dacă îl abordaŃi pe beneficiar cu încredere, creaŃi încredere.
- În cunoştinŃă de cauză: beneficiarul trebuie să simtă că vă cunoaşteŃi meseria, că sunteŃi
competenŃi şi eficienŃi. Totuşi, nu ştiŃi chiar totul, aşa că să nu vă fie teamă să îi ziceŃi
beneficiarului: „O să mă interesez şi vă voi spune când voi afla”.
- AtenŃi/Respectuoşi: întotdeauna arătaŃi-i beneficiarului că îi preŃuiŃi prezenŃa privindu-l,
salutându-l şi prezentându-vă.
- Primitor: faceŃi-i pe beneficiari să se simtă relaxaŃi. Tuturor ne place să ne simŃim plăcuŃi
şi să fim trataŃi cu apropiere şi să ne simŃim confortabil cu mediul înconjurător.

d. COMUNICARE: O slabă comunicare este cea mai mare barieră în calea oferirii de
servicii de calitate. Când comunicarea nu funcŃionează – atât cu beneficiarul, cât şi între voi –
pot rezulta resentimente şi frustrare. PuteŃi depăşi aceasta astfel:
- Să vă cunoaşteŃi meseria, să ştiŃi clar ce se aşteaptă de la voi şi ce se întâmplă în
cadrul organizaŃiei.
- Să renunŃaŃi la jargon (limbajul de specialitate), care poate provoca confuzie în
mintea beneficiarului.
- AcŃiune promptă. Dacă o vizită promptă poate îndrepta o situaŃie, atunci faceŃi-o. Nu
scrieŃi o scrisoare de patru pagini. Atunci când o reclamaŃie serioasă necesită scuze
oficiale în scris, scăpaŃi de ea cât puteŃi de repede.
- VorbiŃi astfel încât toată lumea să înŃeleagă. AdaptaŃi vorbirea, cuvintele pe care le
folosiŃi şi gradul de formalitate cu beneficiarul.

e. COOPERARE: Calitatea serviciului oferit de către unul dintre angajaŃi altui angajat poate
afecta calitatea serviciului oferit unui beneficiar extern. Dacă cineva Ńipă la dumneavoastră
sau vă sâcâie la birou, aveŃi grijă cum îl veŃi trata pe următorul dumneavoastră beneficiar. Nu

44
trebuie ca nemulŃumirile de la birou să afecteze serviciul pe care îl furnizaŃi. Dacă îl afectează,
încercaŃi să evitaŃi data următoare. łineŃi minte:
- că modul în care vă trataŃi un coleg poate avea acelaşi efect asupra propriilor săi
beneficiari;
- că relaŃiile pot fi transformate dacă oamenii conştientizează modul în care
comportamentul lor îi afectează pe alŃii;
- că îngrijirea beneficiarilor este un efort de echipă, necesită cooperarea şi angajamentul
fiecăruia din birou.

f. MINTE DESCHISĂ: Cel mai important efect al unei judecăŃi pripite despre un beneficiar
este că acest lucru se vede. Nu există nici o formulă magică prin care puteŃi să evitaŃi a trage
imediat concluzii după prima impresie lăsată de beneficiari sau pe baza primelor lor cuvinte.
Cu cât căpătaŃi mai multă experienŃă, cu atât veŃi învăŃa să evitaŃi a vă forma opinii instinctive
despre beneficiar numai pe baza înfăŃişării şi a accentului său. Şi beneficiarii fac presupuneri
pripite. În faŃa unui serviciu mai puŃin decât prietenos, politicos şi competent, aceştia vor trage
concluzia că acel serviciu nu doreşte să aibă de a face cu ei, ceea ce poate duce la ostilitate şi
pierderea încrederii, astfel creând o barieră care nu trebuie să existe.
- EvitaŃi să faceŃi presupuneri. Emitem mereu judecăŃi pentru că aceasta face parte din
natura omenească, dar trebuie să fim conştienŃi unde ne pot duce aceste presupuneri dacă
le urmăm. FaceŃi greşeli legat de: - nivelul de înŃelegere al beneficiarului; - imaginea
despre sine a beneficiarului; - nevoile de bază ale beneficiarului. Ceea ce ar putea duce la:
- suspiciune; - lipsă de încredere; - ostilitate; - pierderea reputaŃiei.
- FiŃi conştienŃi de prejudecăŃi: În relaŃia cu beneficiarii, prejudecata este duşmanul cel
mai mare al furnizorilor de servicii, deoarece provine din credinŃele şi experienŃele cele
mai adânc înrădăcinate. Nu vă daŃi seama întotdeauna cum vă puteŃi trăda prin gesturi,
aspect şi atitudine. PuteŃi scăpa de prejudecăŃi dacă le recunoaşteŃi şi le combateŃi. Dacă
vă puteŃi recunoaşte propriile prejudecăŃi, este mai mic pericolul de a le dezvălui
beneficiarului şi de a ridica o barieră pe care pe urmă o veŃi putea dărâma printr-un efort
foarte mare.
- AncoraŃi-vă la lungimea de undă a beneficiarului: Pentru a rezolva o problemă, trebuie
mai întâi să o înŃelegeŃi. StrângeŃi toate datele necesare şi conştientizaŃi mesajele non-
verbale transmise de beneficiar. ConcentraŃi-vă pe beneficiar în loc să vă planificaŃi deja
următorul pas. AscultaŃi ce vă spune beneficiarul despre sine însuşi şi modificaŃi-vă apoi
abordarea în consecinŃă. Toată lumea are dreptul la acelaşi grad de serviciu, însă gradul de
formalitate trebuie adaptat la necesităŃile fiecărui beneficiar şi la împrejurări.

g. ANGAJAMENT: Fiecare membru al echipei trebuie să creadă în îngrijirea beneficiarilor

şi să devină angajat în aceasta, astfel managerii să asigure o rezolvare a problemelor
beneficiarilor în mod permanent. Să fie implicaŃi TOłI în activităŃile de îngrijire a
beneficiarilor. Toate părerile sunt valabile. Nu uitaŃi că sunteŃi cu toŃii beneficiari într-un fel
sau altul. Să descoperiŃi problemele care împiedică oferirea de servicii de bună calitate şi să
aflaŃi cum pot fi ele rezolvate sau depăşite. Identificarea necesităŃilor de instruire care, dacă
sunt îndeplinite, vor duce la îmbunătăŃirea serviciului nostru.

h. ÎNCREDERE: Pentru a furniza beneficiarilor un serviciu, trebuie să puteŃi să îi ajutaŃi cu

cât mai multă politeŃe. O instruire adecvată în această muncă îi va ajuta pe toŃi lucrătorii în

45
acest domeniu să se descurce cu cei 4 P: Pregătire - Ce trebuie eu să ştiu? Ce e probabil să
mă întrebe ei? Produs/Serviciu - Ce facem noi? Ce gamă de servicii oferim? Cum încercăm
să îi ajutăm pe oameni? Proceduri - Cum pot să rezolv problema cutare? Care e modalitatea
cea mai bună de a o ajuta pe această persoană? Persoane - La cine pot apela?

Analiza comportamentului beneficiarilor

Întâlnim adesea, în timpul desfăşurării unor activităŃi sau în perioada de furnizare de servicii
pentru beneficiarii noştrii, momente când nu înŃelegem reacŃiile, manifestările sau
comportamentele acestora, manifestate faŃă de noi sau faŃă de alŃi colegi/specialişti.
BineînŃeles, ar trebui să ne îngrijoreze un astfel de comportament şi să ne adresăm întrebările:
Acest comportament este normal? sau specific (vârstei, mediului, statutului etc.)? sau Se
repetă prea des? Oare de ce nu răspunde cum vrem noi, programelor propuse pentru ei?

Recomandăm specialiştilor să facă diferenŃa între comportament şi etichetare. În mod curent

avem cu toŃii tendinŃa de a generaliza un comportament observat (extindem acel aspect la
nivelul întregii personalităŃi) şi apoi să descriem comportamentul în termeni de trăsătură de
personalitate (este sociabil, dezordonat, arogant, neserios etc.), de fapt aplicăm etichete.

Există o metodă folosită de secialiştii în lucrul/recuperarea copiilor sau adolescenŃilor cu

tulburări de comportament sau ADHD, denumită „management comportamental sau ABC–
ul comportamental” care ne prezintă comportamentul unei persoane/beneficiar/copil ca fiind
de o dimensiune specifică, observabilă şi măsurabilă (are o frecvenŃă, o durată şi o intensitate
a manifestării), iar descrierea comportamentului beneficiarului se face în termeni concreŃi (ce
anume face beneficiarul). Comportamentele beneficiarilor nu apar din senin; manifestarea lor
este favorizată de prezenŃa unor factori denumiŃi antecedente şi sunt menŃinute în timp de
reacŃiile celor din jur, denumite consecinŃe:
• A - antecedente - (elementele contextului spaŃio-temporal) care apar chiar înainte de
realizarea comportamenului şi cresc probabilitatea apariŃiei lui. Antecedentele pot fi situaŃii,
gânduri, emoŃii sau comportamente legate de evenimente, gânduri şi amintiri din trecut, care
se reflectă în situaŃia actuală. De exemplu, este mult mai probabil ca doi fraŃi să se certe atunci
când primesc o jucărie nouă decât dacă nu ar primi nimic. Antecedentele sunt de două tipuri:
imediate - apar chiar înainte de comportament, şi depărtate - evenimente întâmplate recent,
dar care influenŃează comportamentul actual (ex. Faptul că un beneficiar nu doarme de prânz
sau este răcit face mai probabilă apariŃia unor comportamente problematice, cum ar fi refuzul,
accesele de furie în relaŃia cu adultul sau cu alŃi beneficiari). Întrebări care facilitează
identificarea antecedentelor imediate ale comportamentului: Când apare de obicei
comportamentul Ńintă? Unde apare de obicei comportamentul Ńintă? Cine este prezent când
apare comportamentul Ńintă? Ce activităŃi sau evenimente preced apariŃia comportamentului
Ńintă? Ce fac sau ce spun alte persoane imediat înainte de apariŃia comportamentului Ńintă? Ce
alte comportamente face beneficiarul chiar înainte să realizeze comportamentul Ńintă? Când,
unde, cu cine şi şi în ce circumstanŃe este cel mai puŃin probabil să apară comportamentul
Ńintă?
• B (Behavior) - comportamentul beneficiarului, ceea ce face, spune, simte la un moment
dat.

46
• C - ConsecinŃe - sunt stimulii care apar după realizarea comportamentului şi au rolul de a
creşte sau de a scădea frecvenŃa de realizare a unui comportament. ReacŃia adultului
(consecinŃa) la comportamentul beneficiarului poate fi de două tipuri: de încurajare a
comportamentului beneficiarului sau de descurajare. De exemplu, dacă un beneficiar face un
comportament (ex. îşi adună jucăriile şi le pune în cutie) şi este lăudat de către adult, el va
avea tendinŃa de a repeta acel comportament; dacă el este penalizat de către adult sau este
ignorat, beneficiarul va avea tendinŃa de a elimina acel comportament din repertoriul lui. Ne
putem da seama foarte uşor de influenŃa reacŃiei adultului asupra comportamentului
beneficiarului dacă privim cu atenŃie beneficiarul la vârste mici; de multe ori atunci când face
un comportament, el căută privirea adultului pentru a vedea dacă este aprobat sau nu.
ConsecinŃele sunt responsabile de menŃinerea în timp a unui comportament! Beneficiarul
gândeşte în termeni de eficienŃă şi nu de bine sau rău.

După ce au fost identificate antecedentele, consecinŃele şi efectele asupra beneficiarului, se

aplică metodele de management comportamental. Eficacitatea metodelor depinde de cât de
potrivită este metoda pentru vârsta şi paticularităŃile situaŃiei sau a beneficiarului, precum şi
de modul în care se aplică.

Metoda în sine nu este bună sau rea. Ea funcŃionează dacă a fost înŃeleasă şi aplicată corect;
de exemplu, paracetamolul este eficient în combaterea răcelii doar dacă îl iau de 3 ori pe zi
timp de 5 zile, adică dacă Ńin cont de nişte prescripŃii. La fel se întâmplă şi cu metodele de
modificare comportamentală.

Comunicarea cu beneficiarii

Termenul „a comunica” are, în DicŃionarul explicativ al limbii române, sensul de „a face

cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinŃa, a spune”, dar şi “a se pune în legătură, în
contact cu…”. Din primul sens desprindem nemijlocit ideea de act liniar, între un
comunicator şi un receptor; cel de-al doilea sens situează comunicarea într-un context mult
mai larg, acela al interacŃiunii dintre oameni. Acelaşi înŃeles are şi definiŃia dată în DicŃionarul
de filosofie, având ca autor pe Didier Julia: „relaŃie între persoane”, o relaŃie preponderent
lingvistică, dar care nu se reduce la aceasta, ci cuprinde totalitatea formelor de expresie
umană codificate în limbaj.

În cartea lui Horst Rückle, „Limbajul corpului”, se formulează o definiŃie extrem de scurtă:
„comunicarea reprezintă schimbul de informaŃii”. Autorul consideră că aceasta „presupune
interacŃia socială, prin utilizarea modurilor de comportare înnăscute sau dobândite, precum şi

47
existenŃa unor semnale verbale sau nonverbale care sunt emise şi recepŃionate conştient sau
inconştient.”

Comunicarea reprezintă trecerea informaŃiei de la o persoană la alta. InteracŃiunile de orice tip

depind de capacitatea noastră de a comunica cu alte persoane. Fără o modalitate de
transmitere a intenŃiilor sau de semnalizare, nu am fi capabili de interacŃiune socială.
InformaŃia poate fi orice, de la o grimasă adresată unui prieten, semnalând că v-aŃi plictisit să
ascultaŃi profesorul, până la o teză complex închegată a unui doctorand, care prezintă
rezultatul mai multor ani de cercetare într-un raport detaliat, care poate că nu va mai fi citit
vreodată decât de câteva persoane.

Comunicarea prin cuvinte este cunoscută sub denumirea de comunicare verbală şi ne

permite să controlăm interacŃiunea socială într-o manieră foarte complexă. De exemplu,
putem alege cuvinte emoŃionante pentru a descrie ceva, influenŃând astfel atitudinea
ascultătorului. PuteŃi vedea foarte clar acest lucru dacă analizaŃi aceeaşi ştire în două ziare cu
opinii politice diferite şi căutaŃi diferenŃele dintre cuvintele pe care le utilizează. Nu doar
alegerea cuvintelor este importantă în comunicarea verbala; au importanŃă şi tipurile de
propoziŃii pe care le formulăm şi felul în care le construim.

Totuşi, limbajul nu este în nici un caz singura noastră modalitate de comunicare.

Animalele comunică frecvent între ele, şi totuşi nu posedă limbajul. Oamenii comunică între
ei la diverse niveluri, multe dintre ele neavând nicio legatură cu cuvintele: de exemplu, când
vă daŃi seama că un prieten este furios, primiŃi deseori informaŃia printr-o formă de
comunicare care nu solicită ca prietenul dumneavoastră să se exprime în cuvinte. Aceasta se
numeşte comunicare nonverbală - comunicare fără utilizarea cuvintelor.

Comunicarea nonverbală constă în orice modalitate de comunicare ce nu conŃine

cuvinte sau simboluri care le înlocuiesc. Utilizăm comunicarea nonverbală complet
inconştient, atunci când interacŃionăm cu alte persoane. În acest sens, avem tendinŃa de a
utiliza o mare varietate de semnale distincte cunoscute sub denumirea de indicii. Acestea pot
fi grupate în aproximativ opt tipuri: paralimbaj, contact vizual, expresii faciale, postură,
atingere, proximitate şi îmbrăcăminte. Vom analiza, pe rând, toate aceste aspecte.

Când suntem într-o stare puternic emoŃională (furioşi sau îngrijoraŃi), vorbim în general cu
mult mai multe greşeli în exprimare, bâlbâieli sau repetiŃii, iar cand nu suntem siguri de ceea
ce spunem sau avem o nesiguranŃă în privinŃa modului în care ascultătorul este posibil să ne
recepŃioneze, spunem mult mai des ,,iii” şi ,,aaa” decât de obicei. De asemenea, Kasl si Mahl
au constatat ca timbrul real al vocii este diferit în funcŃie de starea emoŃională. De
exemplu, poate fi cald şi rezonant dacă suntem afectuoşi sau poate fi strident şi zgomotos,
dacă suntem furioşi.

Ritmul vorbirii este o altă cale prin care putem comunica informaŃii, deseori complet
incoştient. Un om care vorbeşte foarte lent poate fi considerat ca fiind nesigur de ceea ce
spune, aşa cum am arătat deja, în timp ce vorbirea rapidă poate indica faptul că omul este
neliniştit sau anxios. În timpul unei conversaŃii obişnuite există pauze de o lungime standard,
în general, şi care indică lucruri diferite: o pauză scurtă poate sugera că persoana a terminat o

48
explicaŃie sau o idee şi trece la următoarea (cum este virgula, în scris), în timp ce o pauză
lungă poate fi semnul că este rândul celeilalte persoane să vorbească.

Putem vedea cât este de util paralimbajul, când ascultăm pe cineva care se pricepe să
vorbească la telefon. În această situaŃie, nu poate fi folosit nici unul dintre celelalte mijloace
nonverbale, având la bază pipăitul şi văzul, aşadar devin foarte importante indiciile
nonverbale date prin pauze, tonul vocii, şi aşa mai departe. Poate că lucrul care ne lipseşte mai
presus de orice atunci când vorbim la telefon este contactul vizual cu interlocutorul.

Contactul vizual este un indicator puternic al emoŃiei. Admitem acest lucru atunci când
vorbim despre două persoane îndrăgostite ,,care se privesc lung”. Cu cât durează mai mult
contactul vizual cu cineva, cu atât vom tinde să ne simŃim mai apropiaŃi de această persoană.
Contactul vizual are patru funcŃii importante în comunicare: reglarea fluxului conversaŃiei,
furnizarea de feedback vorbitorului despre ceea ce a comunicat, exprimarea emoŃiilor şi
informarea ambilor participanŃi despre natura relaŃiei lor.

Vom anliza, pe rând, toate aceste funcŃii. Dacă dorim să iniŃiem o conversaŃie cu cineva,
deseori începem prin a ne uita la persoana respectivă pentru ,,a-i prinde privirea”; dacă vrem
să spunem ceva, aşteptăm până când apare o pauză şi persoana care vorbeşte se uită la noi. De
asemenea, deseori să încheiem o remarcă, semnalând acest lucru uitându-ne la interlocutorul
nostru şi spunându-i ,,acum este rândul tău”.

Când contactul vizual este utilizat pentru transmiterea feedback-ului, se poate să ni se pară
foarte neplăcută întreruperea lui. Argyle, Lalljee şi Cook (1968) au arătat că dacă doi subiecŃi
stăteau de vorbă, dar unul purta ochelari fumurii, astfel încât să nu se poată realiza contactul
vizual, conversaŃia este mult mai nesigură şi cu mai multe pauze şi întreruperi. În contactul
vizual se reflectă nevoia de aprobare şi că persoanele care au o nevoie puternică de aprobare
stabilesc un contact vizual mai prelungit decât altele. Aceasta s-ar lega cu studiul lui
Kleinke, care a arătat că subiecŃii cărora li s-a spus că partenerul nu s-a uitat destul la ei, au
crezut că acesta nu a fost atent. Profesorul care insistă ca membrii clasei să ,,se uite la el”,
cere, de asemenea, un indiciu nonverbal al atenŃiei din partea lor.

Exprimarea emoŃiilor - există două modalităŃi prin care contactul vizual ne poate exprima
emoŃiile. Prima modalitate este simpla stabilire a contactului vizual. Aşa cum am menŃionat
mai inainte, adoptăm priviri diferite dacă ne uităm la persoane care ne sunt antipatice, Ńinând
muşchii din jurul ochilor încordaŃi şi ochii larg deschişi. Dacă privim o persoană care ne este
simpatică, muşchii ochiilor sunt mai relaxaŃi şi ochii nu mai sunt atât de larg deschişi. Alte
semnale, precum frecvenŃa cu care clipim sau poziŃia sprâncenelor, pot indica şi sentimente.

Chipul şi ochii sunt părtile corpului pe care le remarcăm cel mai mult, dar care sunt foarte
greu de înŃeles. Muşchii feŃei, la om, sunt mai numeroşi decât la orice alt animal, ceea ce ne
arată cât de importanta este pentru fiinŃele umane capacitatea unor mişcări subtile ale feŃei. În
plus, expresiile noastre faciale se pot modifica foarte rapid: unele expresii pot să dureze doar
o cincime de secundă, comunicând, totuşi, un mesaj altei persoane. Expresia feŃei este unul
dintre cele mai utile semnale nonverbale, pe care îl înŃelegem cu toŃii.

49
Există, în principiu, şapte grupuri principale de expresii faciale, deşi fiecare grup are multe
variaŃii. Acestea sunt: fericirea, surpriza, teama, tristeŃea, furia, curiozitatea şi dezgustul
(dispreŃul). Aceste grupuri de expresii par să reprezinte semnale recunoscute de toate
societăŃile umane, de aceea se crede că s-ar putea să fie înnăscute. Expresiile faciale pot
furniza un feedback în conversaŃie, arătând vorbitorului că îl ascultaŃi.

PoziŃia - felul în care stăm în picioare sau jos poate fi un indicator foarte bun al stării în care
ne aflăm şi poate fi utilizat ca o metodă deliberată de comunicare (Cum aŃi semnala cuiva că
vă simŃiŃi sătul până peste cap şi nervos?). Cel mai adesea, este o formă inconştientă de
comunicare. Deseori, corpul ,,ne dă de gol”, fie prin poziŃie, fie prin mici gesturi inconştiente
pe care le facem şi care indică nervozitate sau nelinişte. Persoanele care predau lecŃii de
autoapărare evidenŃiază deseori că unul dintre aspectele care fac din cineva o posibilă victimă
este mersul într-o manieră timidă sau înfricoşată şi încurajează participanŃii să adopte un mers
încrezător, cu spatele drept, care să le diminueze şansele de a fi atacaŃi.

Gesturile pe care le facem sunt de asemenea o modalitate de comunicare de informaŃii

suplimentare. De cele mai multe ori, utilizăm gesturile deliberat, pentru a sprijini şi evidenŃia
ceea ce spunem. Dar, uneori, gesturile pe care le utilizăm sunt inconştiente, făcute fără nici o
intenŃie din partea noastră, şi nu ne dăm seama că ne trădează. Semnalele precum bătaia
nervoasă din picior sau mâinile neastâmpărate îi comunică interlocutorului nostru cum ne
simŃim, deseori fără să ne dăm seama. Acestea, împreună cu ecoul poziŃional pe care îl
prezintă multe persoane, imitând poziŃia celui cu care comunică, alcătuiesc un semn de atenŃie
şi empatie faŃă de persoana care vorbeşte. Dacă vă uitaŃi în jur într-o zi de vară, când vă aflaŃi
la o plimbare în parc, puteŃi vedea deseori ecoul poziŃional în discuŃiile unor perechi de
prieteni. De asemenea, dacă priviŃi de aproape, puteŃi vedea uşor gesturi utilizate pentru a
indica înŃelegere din partea ascultătorului.

Gesturi cu specific cultural - gesturile ca datul din cap afirmativ sunt cunoscute foarte bine,
dar chiar şi acestea au specific cultural. În unele societăŃi, semnul din cap pentru ,,da” nu este
deloc utilizat - ele au în schimb alte simboluri şi vă puteŃi imagina cât de uşor pot lua naştere
confuzii! Gesturile care sunt utilizate în societatea noastră, precum cele pe care le folosesc
autostopiştii pentru a opri o maşină, sunt tot semnale culturale şi, în alte Ńări, pot fi înŃelese
greşit. Dacă arăŃi degetul mare cuiva, în unele Ńări mediteraneene, acest gest este considerat a
fi o insulta! Majoritatea gesturilor pe care le facem sunt simboluri, înlocuind o anumită idee,
aproape întotdeauna învăŃate, şi variază de la o societate umană la alta.

Ceea ce spuneŃi şi cum o spuneŃi influenŃează în mare parte reuşita muncii dumneavoastră cu
beneficiarii. PuteŃi să îi ajutaŃi pe beneficiari să înŃeleagă mai bine, să memoreze şi să accepte
ceea ce spuneŃi dacă: GândiŃi înainte să vorbiŃi; Vă planificaŃi toate punctele pe care trebuie să
le explicaŃi; PuneŃi toate punctele în ordine logică; ÎmpărŃiŃi în secŃiuni ceea ce aveŃi de spus;
LuaŃi în considerare/respectaŃi pe ascultător; SunteŃi foarte atenŃi; Mai întâi vorbiŃi şi abia apoi
umblaŃi printre hârtii; Vă controlaŃi calitatea vocii, tonul, volumul, ritmul; EvitaŃi
terminologia complicată; EvitaŃi presupunerile şi generalizările; EvitaŃi cuvintele şi expresiile
iritante; CereŃi feedback.

50
Ascultarea vă spune o mulŃime de lucruri despre ce ştie, ce gândeşte şi ce simte beneficiarul.
Este mai mult decât cuvintele în sine şi anume modul în care sunt rostite cuvintele şi, mai
ales, ceea ce nu se spune.

Participarea este asociată cu ascultarea. Înseamnă să arăŃi că asculŃi şi că îŃi pasă de ce spune
persoana. AcŃionează încurajând beneficiarul să spună mai mult. AbilităŃile de participare
includ reacŃii gen „a da din cap“, contact vizual, a spune „înŃeleg“ şi aşa mai departe.

Recunoaşterea sentimentelor este şi ea aliată cu ascultarea. Este important să fim conştienŃi

de ce simt persoanele respective în legătură cu problemele lor. Aceste sentimente au o
influenŃă puternică asupra comportamentului lor. Este de asemenea important să vă
recunoaşteŃi propriile dumneavoastră sentimente şi influenŃa pe care o pot avea asupra
situaŃiei.

Folosirea tăcerii este un concept simplu dar nu întotdeauna uşor de aplicat. Adesea ne simŃim
jenaŃi de tăcere şi avem tendinŃa să umplem orice pauză dintr-o conversaŃie. Este important să
păstrăm aceste pauze, nevorbind prea devreme, astfel încât interlocutorul să nu se simtă presat
să spună primul lucru care îi vine în minte. Este important să i se dea şansa să gândească la ce
s-a spus, să privească acel lucru în perspectivă şi să-şi elaboreze gândurile înainte să continue.

Clarificarea este şi ea asociată cu ascultarea. Înseamnă să fii absolut sigur că ai înŃeles ce

spune celălalt. Include şi întrebări, repetarea unor afirmaŃii şi rugămintea adresată celuilalt de
a da mai multe amănunte sau să repete cu alte cuvinte ceva. Aceasta îl poate ajuta şi pe
beneficiar să capete o mai bună înŃelegere a situaŃiei.

Concluzie: În conversaŃii uzuale, majoritatea suntem ascultători slabi, petrecându-ne

timpul în căutarea unei reacŃii, a unui răspuns la ceea ce spune celălalt. Ascultarea bună
înseamnă să te concentrezi pe mesajul celuilalt, nu numai pe cuvinte.

Există un limbaj al încurajării pe care îl puteŃi dezvolta şi mai mult folosind fraze care:
• demonstrează sprijinul: "După cum te cunosc eu, sunt sigură că te vei descurca..."; sau "O
să reuşeşti", "Sunt sigură ca vei înŃelege", "Cred că te vei descurca".
• recunosc meritele efortului şi îmbunătăŃirii: ajută beneficiarii să-şi dezvolte propriul lor
simŃ al împlinirii: "Se pare că ai muncit mult la..."; "Văd că înaintezi"; "Uite ce progrese ai
făcut".
• recunosc plăcerea şi succesul: "Te distrezi bine cu pictura". "Ai terminat de unul singur".
• subliniază contribuŃia, punctele forte şi aprecierea: "MulŃumesc (acŃiunea)... a fost de
mare ajutor"; "A fost drăguŃ din partea ta să..."; "Am nevoie de ajutorul tău pentru...";
"MulŃumesc. Apreciez ... pentru că îmi uşurează munca".
• demonstrează toleranŃă şi acceptare: "Te-ai descurcat..."; "Mă bucur că eşti mulŃumit
de..."; "Dacă nu eşti mulŃumit, ce crezi că poŃi să faci să fii mulŃumit?"; "Se pare că Ńi-a
plăcut...".

51
 20 de moduri de a încuraja 20 de moduri de a descuraja
(lista poate continua) (lista poate continua)

1. Acum eşti pe drumul cel bun! 1. Îmi dai de lucru mai mult decât merită!
2. Te descurci foarte bine! 2. AŃi găsit (primit) ce-aŃi căutat!
3. Ştiam că poŃi să faci asta! 3. Aşa vă trebuie!
4. Acum ştii cum se face! 4. Nu mai repet de fiecare dată!
5. Grozav! 5. PoŃi fii atent măcar odată?
6. Continuă, e din ce in ce mai bine! 6. Nu mai boci degeaba!
7. Astăzi îŃi dai toată silinŃa! 7. Tacă-Ńi gura, vorbeşti numai prostii!
8. Îmi eşti de mare ajutor! 8. Iarăşi stăm după tine.
9. Bine gândit! 9. Ai mâncat cât un porc.
10. Astăzi o faci mult mai bine! 10. Hai, lasă că fac eu asta.
11. Faci progrese cu adevărat! 11. Nu eşti în stare de nimic.
12. E clar că ai exersat! 12. Doar atât poŃi?
13. Apreciez ajutorul tău! 13. Tâmpitule!
14. Încearcă încă odată şi vei reuşi! 14. Prostule!
15. Nimeni nu e perfect! 15. Leneşule!
16. Azi ai făcut foarte mult! 16. Nebunule!
17. Acum ai înŃeles cu adevărat! 17. Bolnavule!
18. Nu Ńi-a scăpat nimic! 18. Neajutoratule!
19. Nici eu n-aş fi făcut mai bine! 19. Să-Ńi fie ruşine.
20. Perfect, foarte bine, bravo! 20. Nu fii obraznic.

Este uşor de extins această listă a cuvintelor şi a frazelor încurajatoare sau descurajatoare, de
fapt atât de uşor, încât putem trage concluzia că mare parte a limbajului pe care îl utilizăm în
comunicare este în mod neconştient descurajator, deprimant, pe alocuri violent şi alienează
viaŃa, împiedicându-ne astfel în stabilirea unui sentiment al comuniunii şi a conexiunilor
empatice între noi. Mare parte din ceea ce ne spunem unii altora este foarte judiciativ, şi după
cum ştim, nimănui nu-i place să fie judecat. Decât să blocăm dialogul cu partenerul de
discuŃie oferindu-i sfaturi, mai bine să ascultăm empatic fără să judecăm până când
conexiunea a fost stabilită.

Odată conexiunea stabilită, dacă cealaltă parte doreşte sfaturi, putem face o cerere pentru a
afla dacă doreşte sau nu să asculte ceea ce noi avem să-i oferim. Şi dacă eşti de partea care
primeşte un sfat, cum se întamplă de obicei, decât să te superi, mai bine îl priveşti din punctul
de vedere al celeilalte persoane, care a vrut să îşi îndeplinească o nevoie proprie, aceea de a fi
de folos. Şi încă un lucru despre sfat: ”Este pe gratis şi nu eşti obligat să îl accepŃi!”.

Ascultarea activă

Studiile de specialitate au demonstrat că ascultăm cu o eficienŃă de numai 25%. Aceasta

înseamnă că pierdem 75% din ceea ce se spune. Ascultăm pe două nivele. În timp ce ascultăm
ceea ce se spune, percepem şi un mesaj mai general din modul în care se transmite şi din
semne non-verbale. Cam 50-60% din munca noastră necesită ascultare. Ascultarea este o
activitate activă, necesită atenŃie, concentrare şi muncă susŃinută. Ascultarea oferă mari
câştiguri deoarece: Ne ajută să obŃinem informaŃii complete; Evităm greşeli şi probleme; Le
arată beneficiarilor că îi consideraŃi importanŃi; Demonstrează că suntem interesaŃi să îi ajutaŃi
pe beneficiari să-şi rezolve problemele; Îi ajută pe beneficiari să capete încredere în

52
dumneavoastră; Beneficiarilor le este astfel mai uşor să accepte ceea ce le spuneŃi; Îi ajută pe
beneficiari să se asculte pe ei înşişi şi să îşi schimbe anumite pretenŃii neraŃionale; Ajută la
reducerea supărării şi a sentimentelor neplăcute.

Nivele de ascultare

Nu toată ascultarea are loc la acelaşi nivel şi nu necesită aceleaşi abilităŃi. Putem asculta pe
patru nivele:
1. Primul nivel implică să înŃelegi ce exprimă sunetele şi să distingi cuvintele. Este mai
degrabă o „conştientizare“ - de exemplu când conduci maşina cu radioul deschis;
2. La al doilea nivel începe înŃelegerea. Ascultătorul se concentrează la ceea ce se spune - iar
diferenŃele dintre cuvinte şi înŃelesul lor încep să fie importante;
3. Al treilea nivel reprezintă distingerea faptelor de păreri sau de fantezie şi necesită o
analiză din partea ascultătorului;
4. Nivelul cel mai înalt, care necesită cea mai înaltă abilitate, implică o dimensiune în plus,
cea a empatiei, permiŃând ascultătorului să înŃeleagă ce se spune din punctul de vedere al
vorbitorului.

Vă prezentăm câteva recomandări privind ascultarea activă:

1. EliminaŃi elementele care distrag atenŃia;
2. AcordaŃi suficient timp pentru a asculta şi concentraŃi-vă pe ceea ce spune beneficiarul;
3. LăsăŃi-l pe beneficiar să termine ce are de spus;
4. Nu întrerupeŃi vorbitorul şi nu anticipaŃi ce va urma, în ceea ce are de spus;
5. AscultaŃi cu toată atenŃia;
6. ÎncercaŃi să vedeŃi lucrurile din punctul de vedere al beneficiarului;
7. LăsaŃi beneficiarul să vorbească mai degrabă decât să vorbiŃi voi;
8. LăsaŃi beneficiarul să-şi exprime nevoile şi doleanŃele în cuvintele lui proprii;
9. Nu lăsaŃi propriile sentimente să blocheze beneficiarul, de pildă dacă sunteŃi furioşi sau
iritaŃi;
10.Nu începeŃi să vă scuzaŃi;
11.EvitaŃi să judecaŃi interlocutorul;
12.„AscultaŃi” limbajul trupului vorbit de beneficiar;
13.FolosiŃi limbajul trupului pentru a demonstra că îi acordaŃi atenŃie şi pentru a-l încuraja pe
beneficiar;
14.LuaŃi notiŃe;
15.FiŃi flexibili;
16.RămâneŃi mereu cu mintea deschisă;
17.ReacŃionaŃi prompt;
18.PuneŃi întrebări;
19.RezumaŃi şi verificaŃi;
20.Dacă lucrurile nu sunt clare, le mai treceŃi odată în revistă pentru a vă asigura că interesele
beneficiarului sunt satisfăcute.

53
Formularea de feedback

Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atât în viaŃa

personală cât şi în viaŃa profesională. Pentru clarificarea termenului vă prezentăm definiŃia ce
figurează în DicŃionarul explicativ al limbii române: Feedback – „RetroacŃiune care se
manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menŃinerii stabilităŃii
şi echilibrului lor faŃă de influenŃe exterioare; retroacŃiune inversă, conexiune inversă,
cauzalitate inelară, lanŃ cauzal închis”.

De cele mai multe ori spunem că dăm Feedback atunci când ne expunem părerea despre un
anumit lucru. Până aici nimic mai adevărat. Când cineva îşi expune părerea, spunându-ne
dacă am făcut bine sau nu am făcut bine, nu mai este feedback. Iată un exemplu: Întrebare: Ce
părere ai despre acest tricou? Răspuns greşit: Cred că ai făcut o alegere bună! Aparent avem
de-a face cu feedback, în care interlocutorul nostru ne spune părerea despre tricou! De fapt, el
nu ne spune părerea despre tricou ci despre alegerea celui care l-a cumpărat!

Pentru a înŃelege ce nu este feedback-ul, să ne gândim o clipă care este scopul feedback-ului.
Feedback-ul are drept scop menŃinerea unui anumit echilibru, un răspuns la o anumită cauză,
el nu trebuie să fie o reacŃie la ceea ce a declanşat cauza ci doar la efect. Feedback însemnă a
oferi celorlalŃi un răspuns eficient pentru a le comunica exact ceea ce ne deranjează, în ce mod
ne afectează, sau ce dorim să facă ceilalŃi. Trebuie să facem acest lucru fără a leza cealaltă
persoană, a minimaliza apărarea şi a-i face pe ceilalŃi să înŃeleagă că doar comportamentul ne
deranjează sau ne place, nu persoana.

Feedback-ul îi dă oportunitatea ascultătorului să-şi exprime gândurile şi sentimentele

personale cu privire la ceea ce s-a comunicat. Feedback-ul este furnizat după ce vorbitorul a
terminat de transmis mesajul său în întregime. Feedbackul ar trebui să fie: imediat,
suportiv, onest. Feedback-ul trebuie sa fie o reacŃie la un comportament, mai exact, ceea ce ai
simŃit TU în momentul în care ai interacŃionat cu fenomenul! Probabil în acest moment
lucrurile nu vă sunt tocmai neclare, vă întrebaŃi oare: Până la urma ce este acest feedback?
Sau ce nu este feedback-ul? Începem cu cea de-a doua întrebare: Ce nu este feedback-ul?.

1. Feedback-ul nu este un sfat. Aceasta este cea mai mare greşeală care se face. MulŃi dintre
noi credem că dăm feedback atunci când dăm sfaturi. Ce-i drept, ne place să dăm sfaturi.
Foarte frumos! Însă trebuie să înŃelegem că acest lucru nu reprezintă un feedback, întrucât nu
reprezintă o reacŃie, fiind o teoretizare pe marginea unei situaŃii, şi nici nu atinge scopul
feedback-ului, anume reglarea şi echilibrul sistemului. Iată un exemplu: Întrebare: Ce părere
ai despre această carte? Răspuns greşit: Cred că ar trebui să o scrii din nou! Feedback: Mi s-a
părut o carte incompletă, nu am reuşit să o înŃeleg! Sau Întrebare: Cum Ńi se pare această
maşină? Răspuns greşit: Cred că ar trebui să mai încerci şi alte variante! Feedback: Raportul
preŃ- calitate nu mi se pare ca fiind unul bun. Nu mi se pare aşa frumoasă! Sau Întrebare: Cum
Ńi se pare acest demers? Răspuns greşit: Eu în locul tău nu aş fi făcut aşa ceva! Aş fi început
mai degrabă cu... Feedback: Acest demers nu mi se pare interesant! Toate răspunsurile de mai
sus nu intra în sfera feedback-ului, ele sunt sfaturi şi nimic mai mult! Putem afirma că indirect
ne-am spus părerea, însă feedback-ul nu însemnă a ne spune indirect parerea despre ceva, ci

54
trebuie să descriem ce am simŃit noi despre lucrul respectiv sau despre acŃiunea respectivă.
Acesta este primul păcat al feedback-ului, anume să dăm sfaturi.

Există o vorbă mai veche: Nu da sfaturi cui nu-Ńi cere! Trebuie să ai capacitatea să descrii ce
părere ai despre acel lucru, ce simŃi în legătură cu acel lucru şi nu ce ar trebui să facă persoana
respectivă. Dacă persoana respectivă vă cere un sfat sau vă întreabă cum aŃi fi procedat
dumneavoastră, atunci îi puteŃi spune acest lucru. Pentru un individ, nimic nu este mai
neplăcut, decât să primească un sfat atunci când el ar fi vrut să primească feedback.

2. Feedback-ul nu este sondare psihologică. Aceasta e o altă greşeală, când facem pe

experŃii, nefiind nici momentul şi nici cazul. De cele mai multe ori vom cădea în păcatul
psihologului amator, acela care vede dincolo de lucruri. Să nu uităm că interlocutorul nu ne-a
cerut să-i descifrăm intenŃiile sau motivaŃia, ci vrea de la noi doar un feedback. Iată câteva
exemple: Întrebare: Ce părere ai despre acest tablou? Răspuns greşit: Probabil autorul lui este
destul de tânăr! Feedback: Îmi place acest tablou, mă binedispune! Sau Întrebare: Cum Ńi se
pare acest raport de evaluare? Răspuns greşit: Cred că Ńi-ai dat toată silinŃa să iasă o treabă
bună! Feedback: Mi se pare un raport complet şi obiectiv! Ce-i drept, va fi greu să rezistăm
acestor tentaŃii, de a căuta în spatele fenomenului, însă feedback însemnă a avea o reacŃie în
legătură cu fenomenul respectiv. După cum veŃi observa în relaŃiile de mai sus, în răspuns nu
putem observa care este legătura directă dintre cel care dă răspunsul şi asupra cărui lucru
trebuie să se pronunŃe el. GândiŃi-vă doar o clipă, cel care v-a întrebat ceva, v-a întrebat
despre intenŃia lui, despre ce l-a determinat pe el să facă un anumit lucru. RevedeŃi întrebările
şi o să observaŃi cum stau lucrurile.

3. Feedback-ul nu este nici critică, nici laudă. Dacă vrei să critici pe cineva, poŃi să faci
liniştit acest lucru, însă nu te consola cu gândul că i-ai dat doar un feedback. Critica şi lauda
sunt două fenomene foarte des întâlnite, însă nu trebuie confundate cu feedback-ul. Să luăm
câteva exemple: Să presupunem că cineva trebuia să predea un raport acum două zile.
Răspuns greşit: Trebuia să-mi aduci raportul tău acum două zile! Feedback: Aşteptam raportul
tău acum două zile. Sau când cineva vorbeşte pe un ton ridicat: Răspuns greşit: Eşti un
nesimŃit, nu te interesează ce spun şi ceilalŃi! Feedback: Atunci când vorbeşti pe un ton ridicat
nu reuşesc să mai înŃeleg nimic.

Puterea feedback-ului vine din faptul că el poate redresa, menŃine o stare bună sau schimba un
comportament. Feedback-ul îi permite celuilalt să primească un răspuns vizavi de acŃiunea lui.
Feedback-ul este constructiv când face referire numai la acŃiunea în sine şi nimic altceva.
Dacă vrei ca o persoană să ştie ce părere ai în legatură cu un anumit lucru, descrie acea stare
pe care ai avut-o în momentul în care ai interacŃionat cu lucrul respectiv! De exemplu,
reclamele sunt făcute pe principiul feedback-ului. Acestea sunt o acŃiune care vor să
declanşeze în tine o poftă, o senzaŃie, un sentiment. Feedback-ul rostit ar trebui să fie: „Aş
mânca ciocolată când văd această reclamă!” sau „M-a făcut curios această reclamă!” sau „Nu
am reuşit să înŃeleg această reclamă!” Toate aceste afirmaŃii descriu o reacŃie a ta în momentul
când ai interacŃionat cu fenomenul respectiv. De exemplu, dacă-i spui producătorului reclamei
că Ńi se pare o reclamă bună, acesta va fi încântat, însă el nu a primit un feedback, el trebuie să
afle ce ai simŃit tu când ai văzut acea reclamă. Cu alte cuvinte, feedback-ul trebuie să fie
descriptiv, nu evaluativ.

55
Efectul de bumerang al feedback-ului? A da un sfat, a face o sondare sau a critica un
comportament nu este eficient. Acest lucru poate deveni eficient în cazuri foarte rare, însă ele
nu permit individul să afle care este părerea ta despre un anumit lucru. Cu alte cuvinte, dacă te
trezeşti că o să critici atunci când Ńi s-a cerut doar un feedback, e foarte uşor ca celălalt să se
aşeze pe poziŃie conflictuală. Să nu fi mirat atunci, că tu doar i-ai spus adevărul, pentru că nu
i-ai spus adevărul.

FineŃea feedback-ului stă în a face diferenŃa dintre persoană şi acŃiune. Paradoxal, confuzia se
face foarte des, cu toate că sunt două lucruri total diferite. Prin urmare, feedback-ul trebuie să
fie un răspuns la un comportament, nu la persoana care are comportamentul respectiv, trebuie
să fie raportat la obiectul discuŃiei (masa, casa, maşina, sucul etc.) nu la posesorul sau viitorul
posesor al acestuia. Adică, dacă nu îŃi place maşina cuiva, feedback nu înseamnă că posesorul
ei nu are gusturi bune, ci doar că nu este pe gustul tău.

Un feedback dat niciodată nu va putea fi contracarat, pentru că nimeni nu poate să-Ńi spună că
Ńi-a plăcut atunci când nu Ńi-a plăcut, nimeni nu poate să-Ńi spună că tu eşti trist atunci când te-
a făcut fericit. Cu alte cuvinte, atunci când descrii o stare a ta (de supărare, de regret, de
aşteptare, de încântare, de enervare etc.) partenerul tău de discuŃie va avea o viziune exactă
asupra a ceea ce simŃi. Odată ce a primit acest răspuns este decizia lui ce face mai departe.
PuteŃi hotări chiar împreună ce ar fi de făcut, însă fenomenul numit feedback se încheie aici,
odată cu descrierea reacŃiei tale, cu descrierea stării tale. Foarte important de menŃionat că
atunci când primeşti un feedback, spune doar „MulŃumesc”. Nu trebuie nici să te cerŃi, nici să
contrazici, nici să dai feedback la feedback.

56
 CAPITOLUL 2
INTERVENłIA ÎN CADRUL GRUPURILOR VULNERABILE
2.1. SERVICII SPECIFICE COPIILOR

2.1.1. COPIII ABANDONAłI

În limbajul curent termenul de abandon are înŃelesul de părăsire voită, de obicei definitivă, a
unei fiinŃe. Abandonul este o formă extremă a separării copilului de parinŃii lui. Prin copil
abandonat se înŃelege orice copil care nu trăieşte alături de părinŃii săi, iar responsabilitatea
creşterii, educării şi îngrijirii lui este transferată unei instituŃii sau altei persoane care nu îi este
rudă.

Din punct de vedere juridic abandonul reprezintă „fapta celui care având obligaŃia legală de
întreŃinere faŃă de copil, îl părăseşte, îl alungă, sau îl lasă fără ajutor, expunându-l la suferinŃe
fizice sau morale.” Cele mai frecvente forme de abandon cu privire la copil sunt
următoarele:
a. Abandonul total – practicat, de obicei în cadrul relaŃiilor preconjugale, de către fete tinere,
abandonate de parteneri, imediat după naşterea copilului, de către mame prostituate,
delincvente sau divorŃate. În toate aceste cazuri, lipsa de oportunităŃi pentru creşterea unui
copil şi stigmatizarea socială sunt determinante principale ale abandonului.
b. Semiabandonul – practicat de unul sau altul dintre părinŃi după o situaŃie de divorŃ. În
acest caz, sarcina creşterii şi educării copilului este resimŃită ca o povară, iar existenŃa lui este
conştientizată ca un obstacol în calea formării unei noi vieŃi de cuplu.
c. Abandonul disimulat sau criptic – constând în respingerea afectivă a copilului de către
mamă, lipsa de interes a acesteia faŃă de trebuinŃele lui elementare şi în adoptarea unor
conduite indiferente sau violente, mergând până la maltratarea zilnică a copilului.

Abandonul perturbă în cel mai înalt grad dezvoltarea normală a copilului, contribuind la
apariŃia următoarelor fenomene: o pseudodeficienŃă mintală, o insuficientă structurare a
personalităŃii, lipsa controlului comportamental cu descărcări afective şi agresivitate,
instabilitate psihomotorie, perturbarea legăturilor afective, inconsistenŃă a sentimentelor,
conduite antisociale, delincvenŃă şi conturarea unei personalităŃi psihopatice.

Principala cauză a abandonului copilului în maternitate sau pe secŃia de pediatrie este lipsa
unei planificări familiale eficiente tocmai în segmentele de populaŃie în care există cel mai
mare grad de risc de a-şi abandona copiii în maternităŃi. În mod special, familiile sărace şi cu
un acces redus la resursele sociale, informale nu au putut găsi mijloace adecvate pentru
controlul naşterilor. În segmentele foarte sărace şi marginalizate social se instalează o
atitudine de renunŃare la orice încercare de planificare a naşterilor. Unele segmente ale
populaŃiei au un acces limitat la mijloacele contraceptive atât datorită costului cât şi a
accesului deficitar informaŃional. La acestea se adaugă: sărăcia care implică lipsa unei
locuinŃe sau locuinŃe extrem de precare; absenŃa căsătoriei, mama ştie că noul născut nu va fi
recunoscut de tată; climatul conjugal şi familial: relaŃiile dintre soŃi; relaŃiile lăuzei cu părinŃii;
atitudini negative ale mediului familial (alcoolism, agresivitatea soŃului, tulburări de
psihopatologie ale acesteia); tulburări psihice deja existente la mamă; vârsta mică a mamei

59
(adolescentă); vârsta înaintată şi existenŃa deja a mai multor copii în familie; familie
numeroasă; familie monoparentală.

De cele mai multe ori, sărăcia asociată cu puternice tendinŃe de dezorganizare a familiei
marginalizate (în special acele segmente ale societăŃii caracterizate cu o natalitate ridicată şi
incapacitate de planificare familială), generează o creştere a riscului de abandon. Nu sărăcia
ca atare este cauza directă a abandonului celor mai mulŃi copii, ci o combinaŃie de
dezorganizare socială- familială şi sărăcia. Familiile aflate în astfel de situaŃii se confruntă cu
diverse greutăŃi, cel mai frecvent lipsa unei locuinŃe, lipsa unui loc de muncă, lispa de suport a
familiei la care se adaugă destrămarea familială, alcoolismul şi prostituŃia.

Mamele care au tendinŃa de a-şi abandona copilul pot fi identificate după un comportament
specific. În general acestea nu solicită examinările şi controalele specifice înainte de termenul
naşterii copilului. Acestea fie sunt mame tinere cu o situaŃie socială incertă, domiciuliu neclar,
concubinaj, înspăimântate şi nesigure pe ele, fie mame mai vârstince cu mai mulŃi copii,
epuizate, neîngrijite. În maternitate, mamele cu reacŃii de respingere şi risc de abandon au un
comportament deosebit caracterizat prin stânjeneală, nerăbdare, tensiune, depresie, îngrijorare
excesivă sau indiferenŃă faŃă de copil, frica de a atinge copilul, refuzul de a vedea copilul. În
aceste cazuri, dacă familia nu este convinsă să menŃină copilul în familie, se impune soluŃia
integrării în familia lărgită a acestora (rude până la gradul 4), plasamentul copilului la alte
familii sau asistenŃi maternali profesionişti.

Metodologia de lucru presupune respectarea etapelor managementului de caz din practica

socială. Preluarea informaŃiei - sub orice formă, pe orice cale. Potrivit legislaŃiei în vigoare,
au obligaŃia de a sesiza de urgenŃă DGASPC cu privire la orice suspiciune referitoare la un
potenŃial caz de abuz, neglijare, exploatare, următorii profesionişti: asistentul social, medicul,
profesorul sau învăŃătorul, poliŃistul. AutorităŃile publice locale, respectiv DGASPC, sunt
responsabile pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din aria teritorial-administrativă pe
care o deserveşte. În acest sens, DGASPC este obligat să preia orice solicitare, indiferent de
modalitatea de transmitere - directă/indirectă: prin telefon, prezentare directă, autosesizare,
memorii, adrese, materiale scrise, electronic etc.

ModalităŃile de primire a informaŃiilor la DGASPC sunt următoarele: telefonic (prin Telefonul

Copilului); prin prezentare directă, în scris; prin autosesizarea serviciului competent. La
nivelul DGASPC, toate sesizările/solicitările/referirile/notificările/ autosesizările care intră în
instituŃie şi se referă la copii, sunt înregistrate şi sunt repartizate unui Responsabil de caz
prevenire (RCP) care va realiza evaluarea iniŃială pentru verificarea credibilităŃii informaŃiei,
a indicatorilor de urgenŃă pentru a interveni etc.

Evaluarea iniŃială va „infirma “sau „confirma” dacă există caz de prevenire şi deci, de
competenŃa Compartimentul prevenŃie (CP) al DGASPC. În cazul în care,
solicitarea/sesizarea cu privire la situaŃia unui copil este adresată direct unui OPA (organism
privat autorizat), acesta are obligaŃia: de a informa Serviciul Public de AsistenŃă Socială
(SPAS) în a cărui rază de competenŃă are domiciliul copilul pentru care s-a făcut
solicitarea/sesizarea şi de a informa DGASPC în a cărui rază de competenŃă are domiciliul
copilul pentru care s-a facut solicitarea/sesizarea.

60
Un OPA poate realiza evaluarea iniŃială numai dacă are încheiat un contract de furnizare a
serviciului de management de caz sau o convenŃie de colaborare prin care-şi asumă obligaŃia
realizării evaluării iniŃiale în acord cu prevederile standardelor minime obligatorii (SMO)
privind managementul de caz. Pentru fiecare solicitare/sesizare (primită la DGASPC) se
înregistrează în scris cel puŃin următoarele informaŃii:
- date de identificare ale beneficiarului sesizării (nume, prenume, alte nume folosite, adresă,
vârstă, sex, descrierea acestuia);
- date de identificare ale solicitantului (nume, adresă); denumirea instituŃiei/organizaŃiei pe
care o reprezintă solicitantul (un serviciu competent de pe raza altui judeŃ/sector, şcoală,
unitate sanitară, poliŃie, biserică etc.) sau relaŃia solicitantului cu beneficiarul (mamă, tată,
rudă, vecin etc.);
- date despre solicitare (abuz, neglijenŃă, cerere ajutor material, abandon, cerere adopŃie,
evaluare pentru copilul cu dizabilitati, etc.).
SolicitanŃilor li se acordă, după caz, suport/sprijin şi se încurajează raportarea de către aceştia
a tuturor informaŃiilor cunoscute, explicându-li-se procesul prin care solicitarea/sesizarea va fi
verificată şi evaluată şi aspecte ce Ńin de asigurarea confidenŃialităŃii solicitanŃilor.

Verificarea informaŃiilor înregistrate: Pentru o bună gestionare a informaŃiei şi pentru a

avea o imagine clară cu privire la toŃi copiii beneficiari ai serviciilor de asistenŃă socială,
indiferent că aceştia se află în sistemul de protecŃie specială sau în familie, sistemul
informaŃional CMTIS (Child Monitoring and Traking Information System) reprezintă
elementul cheie în admiterea, urmărirea şi monitorizarea cazurilor referitoare la copii. Astfel,
utilizarea CMTIS permite „controlul informaŃiei” cu privire la toŃi copiii beneficiari de
servicii sociale, poarta de intrare fiind aceeaşi cu poarta de ieşire a cazurilor din sistem. Pentru
sesizările primite la DGASPC, se verifică în sistemul/baza de date (CMTIS) existent la nivel
naŃional, dacă beneficiarul în cauză a mai fost sau nu în sistem, sau dacă au mai fost
înregistrate alte solicitări anterioare pentru acelaşi beneficiar. Se înregistrează următoarele
tipuri de informaŃii:
- modalitatea de apariŃie a solicitării (telefonic, prin prezentare directă, în scris, prin
autosesizarea serviciului competent);
- date de identificare a solicitării (dată, oră, număr înregistrare) - numărul solicitării este
alocat automat de către sistemul/baza de date CMTIS şi este unic la nivelul întregii Ńări;
- date de identificare ale beneficiarului (care vor ajuta la localizarea acestuia): nume,
prenume, alte nume folosite, sexul, vârsta aproximativă, descrierea beneficiarului
(culoarea părului, culoarea ochilor, alte semne particulare), adresa unde se găseşte;
- date despre solicitant: dacă sursa solicitării este un reprezentant al unei instituŃii publice
sau private se menŃionează numele şi prenumele solicitantului precum şi denumirea
instituŃiei/organizaŃiei pe care o reprezintă. Dacă sursa este o persoană fizică, se
menŃionează numele, prenumele şi adresa acesteia precum şi relaŃia acesteia cu
beneficiarul. Dacă sursa/solicitantul doreşte să-şi păstreze anonimatul,
sesizarea/solicitarea se înregistrează cu menŃionarea acestui aspect la rubrica privind
datele solicitantului;
- informaŃii referitoare la tipul solicitării (abuz, neglijare, exploatare, abandon, dificultăŃi
materiale etc.);
- tipul solicitării se alege din lista predefinită din ecranul Solicitări al CMTIS.

61
Evaluarea iniŃială se realizează în momentul în care compartimentului prevenire de la
nivelul SPAS/DGASPC sau persoanei cu atribuŃii de asistenŃă socială i-au fost repartizate o
solicitare/sesizare cu privire la situaŃia unui copil, se trece la etapa evaluării iniŃiale.
Sintagma “situaŃia unui copil” se referă la posibile cazuri de risc pentru copil (de exemplu
riscul de a fi abuzat/agresat de un părinte beat sau vecinii aud cum părinŃii unui copil se ceartă
şi se bat şi se îngrijorează cu privire la soarta copilului) sau cazuri în care securitatea şi viaŃa
copilului sunt în primejdie iminentă (de exemplu, un copil aflat în stradă în mijlocul nopŃii).
Solicitările/sesizările se referă atât la fapte produse cât şi la potenŃiale situaŃii de risc pentru
copil, pe baza unor indicii care ridică semne de întrebare cu privire la viaŃa şi securitatea
copilului. Cu alte cuvinte, vor exista situaŃii când evaluarea iniŃială va arăta că temerile nu au
fost întemeiate sau persoana care a făcut sesizarea s-a înşelat dar, este de datoria
SPAS/DGASPC de a le înregistra şi de a le da curs, prevenind o potenŃială situaŃie de risc
pentru copil. Evaluarea iniŃială se realizează ca urmare a solicitării/sesizării înregistrate şi
pentru a verifica dacă viaŃa şi securitatea copilului sunt puse în pericol. Evaluarea iniŃială va
determina dacă cazul supus analizei este de competenŃa sistemului de asisetnŃă socială şi
protecŃia copilului sau nu şi se va finaliza cu realizarea unui raport de evaluare iniŃială.

Există trei situaŃii distincte cu privire la responsabilitatea efectuării evaluării iniŃiale:

- evaluarea iniŃială este realizată de către SPAS care, conform legislaŃiei în vigoare este
instituŃia aflată în proximitatea beneficiarului putând răspunde cel mai bine şi mai repede
cerinŃelor legate de evaluare.
- excepŃia de la situaŃia de mai sus o constitue Evaluarea IniŃială în regim de urgenŃă când
echipa de la nivelul SPAS este însoŃită de echipa mobilă de intervenŃie de la nivelul
DGASPC. SituaŃiile de urgenŃă sunt considerate acele situaŃii în care viaŃa copilului este în
pericol şi de aceea, intervenŃia SPAS asigură rapiditatea cu care echipa poate ajunge la
cazul semnalat în încercarea de a salva viaŃa copilului iar intervenŃia echipei mobile se
datorează competenŃelor, expertizei şi mandatului pe care aceasta le are în situaŃii
complexe, de abuz/neglijare/maltratare.
- evaluarea iniŃială poate fi realizată de OPA cu condiŃia ca acesta să aibă încheiat un
contract/acord de parteneriat cu SPAS şi numai după ce a transmis informaŃia cu privire la
sesizare/solicitare.

Demersul pentru realizarea evaluării iniŃiale ne oferă o imagine cu privire la situaŃia unui
copil la un moment dat, de preferat în contextul familiei/mediului său de viaŃă, astfel încât, la
finalul acestei etape, să fim capabili să imaginăm soluŃii imediate, pentru a înlătura pericolul
(dacă el există) sau pentru a menŃine copilul în condiŃii de securitate şi siguranŃă. Astfel, ariile
de informaŃii minime ce ne-ar putea interesa în cadrul evaluării sunt: informaŃii despre copil;
informaŃii despre părinŃi/reprezentant legal/persoană de îngrijire; informaŃii despre alte
persoane relevante; starea copilului la momentul evaluării: indicii despre faptul că acel copil
este în afara oricărui pericol sau, din contră, în iminenŃa unui pericol, starea psihică şi de
sănătate a copilului; descrierea mediului în care a fost găsit copilul; se face cineva vinovat de
situaŃia prezentă; determinarea factorilor care au contribuit la situaŃia prezentă; dacă se
impune decizia scoaterii copilului din mediul în care a fost găsit; concluzii.

62
Ca urmare a solicitărilor/sesizărilor primite şi înregistrate, CP al DGASPC, au la dispoziŃie
maximum 72 de ore pentru efectuarea evaluării iniŃiale. Se recomandă specialiştilor ca
evaluarea să se realizeze în interiorul acestei limite. Limita impusă se referă mai mult la
situaŃiile când înregistrarea sesizărilor se realizează la sfârşitul săptămânii - vineri şi când
evaluarea nu ar putea fi efectuată decât la începutul săptămânii viitoare. Acest termen nu se
respectă în situaŃiile de urgenŃă, când demersurile pentru evaluarea riscului imediat, trebuie să
înceapă IMEDIAT după momentul sesizării. Când se constată că viaŃa copilului este în
pericol, echipa mobilă de intervenŃie de la nivelul DGASPC va scoate copilul din mediul lui
de viaŃă şi va realiza plasamentul acestuia în regim de urgenŃă.

Pot exista şi situaŃii în care echipa SPAS descoperă în procesul de evaluare iniŃială că este
cazul ca un copil să fie scos IMEDIAT din mediul lui de viaŃă (situaŃie de urgenŃă). Astfel,
persoana/echipa de la SPAS va contacta de urgenŃă telefonic şi va aduce la cunostinŃa
DGASPC despre necesitatea scoaterii respectivului copil din mediul familial. Obligatoriu,
toate sesizările telefonice vor fi urmate de informarea scrisă a DGASPC, prin diferite căi: prin
e-mail, prin fax, poştă etc. Este important ca toate intervenŃiile profesioniştilor legate de un
caz anume, să fie documentate şi reflectate în documente scrise, pentru a avea, pe de o parte, o
evidenŃă cu tot ceea ce s-a facut pentru copilul respectiv şi, pe de altă parte, existenŃa acestor
informaŃii va ajuta la luarea celor mai bune decizii în ceea ce priveşte soarta copilului.

Raportul de evaluare iniŃială (anexa 1) se va realiza în maximum 24 de ore de la încheierea

activităŃii de evaluare iniŃială. Recomandăm şi în acest caz ca evaluarea să fie urmată imediat
de realizarea raportului, fără a se aştepta scurgerea termenului limită. Informarea DGASPC se
va realiza în 24 de ore de la încheierea raportului de evaluare iniŃială.

Abia în această etapă, pe baza analizei raportului de evaluare iniŃială vom putea şti cu
certitudine dacă cazul semnalat/sesizat este de competenŃa DGASPC şi, în consecinŃă, se va
desemna sau nu un resposabil de caz de prevenire.

Evaluarea iniŃială realizată de SPAS este transmisă la DGASPC, urmând să se verifice

informaŃiile şi să se confirme (infirme) dacă cazul semnalat este de competenŃa sistemului de
protecŃie specială. Pentru cazurile confirmate, se repartizează un manager de caz pentru cazul
respectiv. În cazul sesizărilor/solicitărilor care în urma verificării/evaluării iniŃiale sunt
confirmate dar nu sunt de competenŃa sistemului de asistenŃă/protecŃie socială, echipa SPAS
consemnează acest fapt în raportul de evaluare iniŃială, cu recomandarea serviciilor sau
instituŃiilor competente pentru soluŃionarea sesizării/solicitării respective.

În concluzie, în urma evaluării iniŃiale se va decide:

- DA, este de competenŃa sistemului de protecŃie a copilului şi în această situaŃie avem un
caz, pentru care se numeşte, prin dispoziŃie a directorului executiv/primarului,
responsabilul de caz prevenire;
- NU, evaluarea iniŃială a situaŃiei copilului infirmă că ar fi un caz de competenŃa sistemului
de protecŃie a copilului şi atunci trebuie referit către alte instituŃii;
- DA, este de competenŃa sistemului de protecŃie a copilului, dar cel referitor la protecŃia
specială a copilului, situaŃie în care va fi referit DGASPC.

63
Evaluarea detaliată - constituie pasul următor pentru stabilirea unui complex de servicii şi
intervenŃii particularizat pentru fiecare caz. Este o etapă în care sunt implicaŃi atât
profesioniştii din DGASPC/SPAS cât şi profesionişti din alte instituŃii. Evaluarea detaliată a
situaŃiei copilului este o activitate planificată. Obiectivul evaluării detaliate îl reprezintă
cunoaşterea amănunŃită a situaŃiei copilului şi familiei şi luarea unei hotărâri comprehensive
cu privire la ameliorarea situaŃiei acestora. Evaluarea detaliată a cazului presupune utilizarea
la maxim a expertizei tuturor membrilor echipei identificate de MC/RC pentru a lua parte la
această evaluare. Fiecare informaŃie şi recomandare are valoarea sa întrucât problematica
abordată este complexă iar soluŃia finală se construieşte prin coordonarea eficientă a
eforturilor specialiştilor implicaŃi, cu participarea activă a familiei - partener principal pe
parcursul întregului proces.

Procesul de evaluare detaliată începe în momentul în care este numit un RC respectiv un MC

şi durează maxim 30 de zile de la această numire, antrenând în desfăşurarea sa toŃi specialiştii
de care RC respectiv MC, consideră, în mod justificat şi aprobat de către coordonatorul lor
direct, că este nevoie. Procesul de evaluare detaliată se finalizează cu un raport de evaluare
psiho-socială. Raportul de evaluare psiho-socială (anexa 6) se transmite în 3 zile de la
întocmire familiei, echipei, reprezentantului legal si, după caz, copilului. Procesul de evaluare
a unui caz presupune cel puŃin: evaluarea iniŃială care stă la baza acceptării cazului pentru
serviciile sociale şi este baza orientării evaluării detaliate; evaluare detaliată bazată pe
expertiza membrilor echipei multidiciplinare care o realizează şi care vor lua decizia finală în
legătură cu copilul. Este foarte important ca evaluarea detaliată să includă şi evaluarea
familiei (atunci când există), a problemelor, resurselor şi nevoilor acesteia în contextul în care
aceasta funcŃionează.

Toate soluŃiile propuse şi serviciile proiectate în beneficiul copilului trebuie să ia în

considerare: participarea familiei; capacitatea acesteia de a răspunde nevoilor copilului;
resursele de care dispune pentru a pune în practică un plan de servicii sau intervenŃii
specializate. MC/RC discută cu familia, inclusiv copilul, alternativele posibile precum şi
aspectele care se referă la avantajele, dezavantajele şi riscurile pe care le presupun acestea.
SoluŃia finală este propusă de comun acord. MC/RC foloseşte evaluările specialiştilor şi
recomandările acestora pentru a elabora Raportul de evaluare detaliată a copilului (anexa 2) -
o evaluare de tip integrativ care reflectă situaŃia actuală în care se află copilul şi familia sa,
resursele şi nevoile acestora. Etapa de evaluare detaliată face trecerea la etapa de planificare
PS şi PIP, dezvoltate prin PIS-uri.

În cazul evaluării detaliate a copilului abuzat se aplică modelul recomandat în ghidurile

metodologice ce însoŃesc Ordinul nr. 177/2003 privind aprobarea Standardelor Minime
Obligatorii pentru Telefonul Copilului, Standardelor Minime Obligatorii privind Centrul de
Consiliere pentru Copilul abuzat, neglijat şi exploatat, precum şi a Standardelor Minime
Obligatorii privind Centrul de Resurse Comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijării şi
exploatării copilului (supuse pentru moment în dezbatere publică). Evaluarea detaliată
presupune:

- Evaluarea socială – analiza cu precădere a calităŃii mediului de dezvoltare a copilului

(locuinŃă, hrană, îmbrăcăminte, igienă, asigurarea securităŃii fizice şi psihice ş.a.), a

64
 factorilor de mediu (bariere şi facilitatori) şi factorilor personali. Acest tip de evaluare este
coordonat de către asistentul social. Datele sociale sunt înregistrate în raportul de Ancheta
Socială efectuată de către asistentul social, MC/RC, după caz. Aceste date se referă la:
componenŃa familiei, familia extinsă, specificul cultural şi etnic, istoriculul familiei,
comunitatea şi vecinătatea în care trăiesc, reŃeaua socială de sprijin personal (prieteni,
vecini, rude, etc.), ocupaŃia şi veniturile membrilor familiei, bugetul familial, posibilităŃi şi
obiceiuri pentru petrecerea timpului liber, calităŃi şi dorinŃe personale ale copilului privind
viitorul său, precum şi, dacă au existat, evenimente înregistrate de poliŃie, etc. De
asemenea, se vor înregistra şi modalităŃile prin care familia a răspuns în trecut nevoilor de
dezvoltare specifice copilului, precum şi serviciile la care aceasta a avut acces sau pe care
le-a folosit în beneficiul copilului.

- Evaluarea medicală presupune examinarea clinică şi paraclinică, în vederea stabilirii

unui diagnostic complet (starea de sănătate sau de boală şi, după caz, complicaŃiile bolii).
Evaluarea medicală este coordonată de către medicii de specialitate. Datele medicale sunt
înregistrate în Fişa Medicală a copilului (anexa 3), (vezi modelul din Ordinul nr. 18/2003).
De regulă, aceste date vor fi completate de către medicul de familie, la solicitarea, în scris,
a SPAS/DGASPC. Această fişă poate fi completată, în cazurile excepŃionale menŃionate
anterior, precum şi în cazul în care copilul nu este înscris la un medic de familie, de către
medicul pediatru cu care DGASPC are un contract de colaborare. Aceste date sintetice
includ: evoluŃia stării de sănătate a copilului; diagnosticul şi complexitatea acestuia;
recomandări; alte aspecte medicale. Medicul care completează această fişă va folosi
informaŃiile primite de la medicul specialist curant, medicul de familie, părinŃii sau
reprezentanŃii legali ai copilului şi, după caz, de la copilul în cauză. Fişa Medicală
cuprinde de asemenea informaŃii legate de starea de sănătate a membrilor familiei
copilului şi, în funcŃie de caz, recomandări speciale pentru părinŃi primite din partea
medicului de familie sau a medicului specialist. În vederea asigurării unei completări
corecte a fişei, familia trebuie să aducă medicului de familie copii după toate actele
medicale eliberate de medicii specialişti care consultă copilul, conform legii în vigoare.
Exemplarele originale ale acestor acte vor fi păstrate de către familie.

- Evaluarea psihologică se realizează prin raportare la standardele existente, prin teste

specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea sau distanŃa faŃă
de normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este coordonat de către psihologi şi
sumarizată în fişa psihologică (anexa 4).

- Evaluarea educaŃională se referă la stabilirea nivelului de cunoştinŃe, gradul de asimilare

şi corelarea acestora cu posibilităŃile şi nivelul intelectual al copilului, precum şi
identificarea problemelor şi cerinŃelor educative speciale. Acest tip de evaluare este
coordonată de către psihopedagogi/educatori/profesori. Datele socio-psiho-pedagogice
(anexa 5) sunt înregistrate de către specialiştii (psiholog, psihopedagog, pedagog,
educator, învăŃător, profesor/diriginte) care au evaluat copilul. Aceste informaŃii includ:
nivelul de inteligenŃă; capacitatea de învăŃare: atenŃie, memorie, nivel de prelucrare a
informaŃiilor vizuale sau auditive, strategii cognitive, limbaj oral, citire scriere,
comportament, psihomotricitate, gândire, pricepere, abilitate, deprinderi; nivelul
achiziŃiilor şi cunoştinŃelor - gradul de asimilare a cunoştinŃelor din curriculum-ul şcolar;

65
 traseul şcolar - nivele şi tipuri de şcolarizare parcurse de copil; măsuri psihopedagogice de
sprijin pentru corectarea tulburărilor de învăŃare etc.

Evaluările specialiştilor şi recomandările acestora sunt folosite la elaborarea Raportului de

evaluare psiho-socială a copilului (anexa 6), vezi Hotărârea nr. 1437/2004 publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 24/09/2004) - o evaluare de tip integrativ care reflectă
situaŃia actuală în care se află copilul şi familia sa, resursele şi nevoile acestora, precum şi
resursele comunitare disponibile. MC, respectiv RCP întocmeşte raportul de evaluare psiho-
socială în maxim 48 de ore de la ultimul demers făcut pentru această evaluare. Raportul
trebuie avizat de coordonatorul compartimentului MC, respectiv coordonatorul CP/primarul şi
transmis, în termen maxim de 3 zile de la întocmirea sa, membrilor echipei,
familiei/reprezentantului legal şi, după caz, copilului. În situaŃiile de abuz, neglijare, trafic şi
exploatare a copilului, rezultatele evaluărilor vor fi comunicate părŃilor interesate cu
precauŃiile legate de protejarea copilului şi a persoanei de rezilienŃă.

Planificarea serviciilor şi intervenŃiilor - elaborarea PS/PIP/PIS reprezintă o etapă a

managementului de caz care se concretizează în elaborarea Planului de servicii (PS), pentru
cazurile de prevenire a separării copilului de familia sa sau în Planului individual de protecŃie
(PIP), pentru cazurile copiilor pentru care se instaurează o măsura de protecŃie specială.

Planul de servicii (PS) este întocmit de către RC din cadrul SPAS/persoanele cu atribuŃii de
asistenŃă socială (în situatiile în care nu există SPAS în mediul rural). PS (anexa 7) cuprinde
informaŃii despre prestaŃiile, serviciile şi intervenŃiile care sunt adresate copilului şi familiei
sale în vederea prevenirii separării. PS este revizuit ori de cate ori intervin modificări în
situaŃia copilului şi a familiei sale, pentru măsurarea progreselor înregistate în acordarea
serviciilor/prestaŃiilor altor intervenŃii. Acest document este transmis, împreună cu raportul de
evaluare detaliată primarului spre a fi aprobat prin dispoziŃie. PS, avizat de către
coordonatorul SPAS şi aprobat prin dispoziŃia primarului în cel mai scurt timp posibil, dar nu
mai mult de 30 de zile, este transmis membrilor echipei, familiei sau reprezentantului legal al
copilului şi, după caz, copilului.

Planul individual de protecŃie (PIP) este documentul prin care se realizează planificarea
măsurii de protecŃie specială pentru copilul separat de familia sa, a prestaŃiilor, serviciilor şi a
altor intervenŃii şi poate avea ca finalităŃi: a) reintegrarea familială a copilului aflat într-o
formă de protecŃie specială; b) adopŃia în situaŃia în care reintegrarea familială nu este
posibilă; c) integrarea socio-profesională a tinerilor ce părăsesc sistemul de protecŃie specială.
PIP (anexa 8) este un instrument elaborat cu scopul organizării şi coordonării activităŃilor
desfăşurate pentru copilul pentru care a fost luată o măsură de protecŃie specială. La fel ca şi
în cazul PS, PIP este un rezultat al evaluării detaliate a cazului şi este întocmit de către MC
desemnat împreună cu echipa multidiscplinară, cu părinŃii copilului şi cu copilul, dupa caz.

În baza raportului de evaluare detaliată, MC are atribuŃia de a identifica cele mai potrivite
servicii pentru copil şi familia sa, care să ducă la rezolvarea nevoilor identificate şi să
elaboreze PIP în termenul prevăzut SMO privind managementul de caz. Proiectul PIP,
împreună cu raportul de anchetă psiho-socială avizate, sunt prezentate CPC/instanŃei de
judecată pentru a hotărî cu privire la oportunitatea luării unei măsuri de protecŃie specială. În

66
cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 30 de zile, aşa cum prevăd standardele pentru
managementul de caz, dupa aprobare prin hotărâre a CPC/instanŃei de judecată, PIP-ul este
transmis membrilor echipei, familiei sau reprezentantului legal al copilului şi, dup caz,
copilului.

Programele de intervenŃie specifică (PIS) reflectă succesiunea de activităŃi realizate într-o

arie particulară de intervenŃie (social, sănătate, educaŃie, recuperare, etc.) destinate atingerii
obiectivelor generale stabilite în PIP şi PS. PIS detaliază şi completează PS sau PIP cu scopul
atingerii obiectivelor fixate în aceste planuri. PIS (anexa 9) trebuie să conŃină obiective
specifice, care derivă din obiectivele generale ale fiecărei arii de intervenŃie din PIP/PS.
Obiectivele specifice se stabilesc pe termen scurt, mediu şi lung. Pentru fiecare obiectiv
specific se stabilesc activităŃi corespunzătoare, care pot fi periodice, de rutină sau ocazionate
de anumite proceduri ori evenimente. Se stabilesc de asemenea, durata aferentă activităŃilor,
personalul de specialitate desemnat şi alte persoane implicate, precum şi modalităŃile de
monitorizare şi de evaluare/reevaluare a acestor programe.

Planificarea serviciilor/a altor intervenŃii este un proces şi nu un rezultat final al activităŃii

profesionistului implicat în modificarea situaŃiei beneficiarului, chiar dacă deseori există
tendinŃa de a considera planul un rezultat principal al activităŃii sale. Planurile şi programele
care se întocmesc (PIP/PS/PIS) pun în relaŃie expectanŃele celor care sunt implicaŃi
(profesioniştii şi beneficiarul) cu acŃiunile ce trebuie realizate într-o anumită perioadă de timp
delimitată pentru atingerea rezultatelor dorite. Poate de aceea, planurile şi programele
întocmite reprezintă un rezultat al consensului dintre specialişti şi beneficiar, în cadrul căruia
sunt construite şi negociate aceste expectanŃe şi modalităŃile practice de obŃinere a
rezultatelor.

Participarea beneficiarului la planificarea serviciilor/a altor intervenŃii reprezintă o strategie

de elaborare şi acceptare a planului de către cele două părŃi implicate, iar unul dintre rolurile
MC/RC este acela de a sprijini beneficiarul în procesul de luare a deciziilor, în fapt, de a-l
face partener activ, responsabil pentru deciziile luate în vederea soluŃionării situaŃiei sale.
Pentru a fi înŃelese de către beneficiar, PIP/PS cat şi PIS-urile se completeaza într-un limbaj
comun, accesibil acestuia pentru a nu se crea confuzii şi pentru a-i da posibilitatea să înŃeleagă
în totalitate sensul termenilor folosiŃi. Pe pracursul furnizarii serviciilor, MC/RC organizează
întâlniri de caz la care participă membrii echipei pluridisciplinare şi membrii familiei şi
copilul, după caz, dacă echipa consideră că este necesară prezenŃa acestora, pentru a lua
deciziile necesare soluŃionării cazului. Aceste întâlniri au loc cel puŃin lunar sau cu o altă
periodicitate impusă de cazuistica serviciului sau de natura cazului.

Aceste reuniuni au ca obiective principale realizarea evaluărilor periodice ale implementării

PIS-urilor şi a PIP-urilor; revizuirea PIP-urilor şi a PIS-urilor; adoptarea deciziilor privind
monitorizarea cazurilor. Planificarea serviciilor şi a altor intervenŃii se realizează urmărind
finalităŃile acestora în ceea ce priveşte status-ul final al copilului şi familiei sale. Astfel, în
cadrul PS sunt elaborate obiective prin care se pot măsura progresele înregistrate în situaŃia
familiei care are nevoie de aceste servicii de prevenire a separării copilului de familia sa.

67
Un aspect important în elaborarea obiectivelor, indiferent de tipul planului utilizat în diferite
situaŃii particulare (PS, PIP, PIS) este clarificarea tipurilor de obiective utilizate; astfel, pentru
organizarea şi coordonarea activităŃilor, planurile prevăd obiective de implementare şi
obiective de impact. Obiectivele de implementare se referă la ceea ce se intenŃionează a se
realiza, pe când obiectivele de impact se referă la situaŃia finală a beneficiarilor. De exemplu,
sprijinirea părinŃilor pentru reintegrarea familială a copilului poate constitui un obiectiv de
implementare, iar măsurarea acestuia reprezintă de fapt o apreciere a activităŃii specialiştilor
implicaŃi în acest proces (măsurabil atît cantitativ, cât şi calitativ); în acest caz se măsoară
ceea ce specialiştii fac pentru reintegrare în lucrul cu familia (numărul şedinŃelor/orelor de
consiliere, numărul vizitelor la domiciliu, valoarea sprijinul material, valoarea prestaŃiilor
primite etc.). Pe de altă parte, reintegrarea copilului în familia de origine reprezintă un
obiectiv de impact pentru că urmăreşte schimbarea status-ului, situaŃiei finale a copilului şi nu
activităŃile care se desfăşoară.

Astfel, eficienŃa unei intervenŃii poate fi anticipată de modul în care sunt exprimate
obiectivele în cadrul PIP/PS. Dacă obiectivele sunt preponderent de implementare, accentul în
evaluarea rezultatelor se pune pe ceea ce face specialistul responsabil cu punerea în aplicare a
planului. Dacă obiectivele exprimate sunt preponderent de impact, atunci progresele
înregistrate se referă la măsurarea schimbărilor care au intervenit în situaŃia beneficiarilor în
urma intervenŃiilor realizate. PIP-ul şi PS-ul sunt prezente în dosarul beneficiarului, fiind
documente oficiale ale activităŃii şi rezultatelor obŃinute în instrumentarea cazurilor, dar şi
generatoare de costuri. Toate aceste instrumente utilizate în planificarea, organizarea şi
evaluarea intervenŃiilor se bazează pe principiile abordării individualizate şi personalizate,
precum şi pe implicarea beneficiarului (copil, părinŃi, alte persoane semnificative şi
semnificante pentru copil).

În funcŃie de vârstă, gradul de maturitate, tipul de dizabilitate sau grad de handicap, copilului i
se explică conŃinutul PIP/PS şi a PIS-urilor, practic la ce activităŃi va trebui să participe sau ce
activităŃi vor fi întreprinse în interesul său. La elaborarea proiectului PIP/PS, MC/RC solicită
implicarea membrilor echipei multdisciplinare care au participat la realizarea evaluării
detaliate, pentru că în funcŃie de nevoile identificate ale copilului şi familiei să se stabilească:
obiectivele generale pe arii de intervenŃie; perioada de timp apreciată ca fiind necesară pentru
realizarea acestora; data la care începe furnizarea serviciilor/prestaŃiilor/ş.a;
serviciul/serviciile care să pună în aplicare obiectivele generale; persoana/persoanele
responsabile din cadrul serviciilor respective.

Pentru copilul care intră în sistemul de protecŃie specială în regim de urgenŃă prin dispoziŃie a
directorului executiv al DGASPC, se elaborează în baza evaluării iniŃiale un proiect de PIP,
care va cuprinde numai obiective şi servicii specifice stabilite pentru perioada cât se estimează
ca acel copil va ramâne în serviciile de urgenŃă şi până la realizarea evaluării detaliate şi
elaborarea/aprobarea PIP de către CPC/instanŃa de judecată. Acest proiect de PIP se aprobă de
directorul executiv al DGASPC şi se prezintă instanŃei de judecată împreună cu celelate
documente ale dosarului în termen de 48 de ore de la dispunerea plasamentului în regim de
urgenŃă.

68
Furnizarea serviciilor şi realizarea intervenŃiilor - reprezintă punerea în practică a planului
elaborat (PS, PIP, PIS), urmărind obŃinerea rezultatelor stabilite şi măsurabile prin
desfăşurarea activităŃilor de către specialiştii furnizorului de servicii şi de către beneficiar. În
această etapă se derulează activităŃile şi sunt aplicate tehnicile de intervenŃie stabilite în cadrul
PS, PIP şi PIS, printre care amintim o listă din care pot fi extrase doar cele care se pliază pe
caracteristicile cazului respectiv: consilierea, participarea la grupurile de suport, ajutor
financiar/material, consultanŃă juridică, terapie individuală sau de grup, oferirea de informaŃii
generale de planificare familială, educaŃie şi instruire, acompaniere socială, vizite la
domiciliul beneficiarului, discuŃii cu familia lărgită, facilitare şi mediere, asistenŃă medicală,
recuperare, educaŃie formală/informală etc.

Pentru fiecare dintre modalităŃile de intervenŃie utilizate sunt elaborate instrumente de lucru şi
de monitorizare a intervenŃiei. Toate intervenŃiile realizate, rezultatele obŃinute, sunt
înregistrate în dosarul beneficiarului urmărindu-se indicatorii stabiliŃi în cadrul PIP şi PS.
Furnizarea prestaŃiilor, serviciilor şi a altor intervenŃii cuprinse în PIP /PS şi PIS-uri se face în
baza contractului cu familia/reprezentantul legal al copilului ce este încheiat cu MC/RC,
aprobat de directorul DGASPC/SPAS/furnizorului de servicii şi este, avizat de către
compartimentul juridic/consilierul juridic al instituŃiei respective. Contractul de furnizare de
servicii sociale (anexa 10) se încheie cu familia/reprezentantul legal al copilului numai după
aprobarea PIS-urilor. În situaŃia copilului care a împlinit vârsta de 18 ani şi beneficiază, la
cerere, în continuare de protecŃie specială, Contractul de furnizare de servicii sociale se
încheie cu acesta.

Monitorizarea şi re-evaluarea – reprezintă determinarea progreselor făcute de familie şi

copil sau a extinderii serviciilor acordate acestora, este elementul central pentru această etapă
a managementului de caz. Monitorizarea furnizării serviciilor trebuie să înceapă de la data
stabilită în PIP/PS şi trebuie să continue până ce procesul de protecŃie/asistenŃă nu se mai
dovedeşte necesar. Deciziile pe care MC/RCP le ia în această perioadă sunt bazate în principal
pe 2 procese: colectarea şi organizarea informaŃiilor referitoare la progresele înregistrate în
soluŃionarea situaŃiei copilului şi familiei şi analizarea şi evaluarea progreselor.

Colectarea şi organizarea informaŃiilor – stabilirea obiectivelor, activităŃilor şi rezultatelor din

PIP/PS este rezultatul muncii în echipă; ca urmare, evaluarea progreselor familiei trebuie să
fie un efort colectiv al tuturor furnizorilor de servicii, sub coordonarea MC/RC. Procesul
începe cu verificarea demarării în fapt a serviciilor/activităŃilor prevăzute de PIP/PS, astfel
încât să nu treacă mai mult de 2 zile de la termenul de iniŃiere a acestora, stabilit în planurile
menŃionate. Această verificare se continuă cu periodicitate cel puŃin lunară, pe tot parcursul
furnizării serviciului respectiv, astfel încât să existe în permanenŃă certitudinea că intervenŃia
se face în mod continuu şi organizat, conform termenelor stabilite; de asemenea, sunt
verificate calitatea progreselor obŃinute, atingerea obiectivelor, probleme apărute etc. Pentru
ca această intervenŃie constantă să poată fi monitorizată cât mai uşor şi fluxul de informaŃii
între toŃi cei implicaŃi să fie asigurat, furnizorii de servicii stabiliŃi prin PIP/PS trebuie să ştie
foarte clar numărul, frecvenŃa şi metodele de raportare care sunt aşteptate de la ei. Pe lângă
elementele stabilite în PIP/PS, MC/RC trebuie să comunice foarte clar care sunt aşteptările
sale pentru raportarea problemelor întâmpinate, a schimbărilor apărute, a progreselor familiei
şi a copilului.

69
În ceea ce priveşte termenele minime de respectat în procesul de raportare, standardul
stabileşte obligaŃia lunară de întocmire a rapoartelor de implementare a PIS de către
persoanele responsabile; în afara acestor raportări lunare se oferă posibilitatea semnalării unor
situaŃii deosebite ori de câte ori este nevoie (ex. în situaŃia în care intervenŃia se poate încheia
înainte de termenul estimat ori dimpotrivă necesită extindere, familia sau copilul nu participă
în mod sistematic la activităŃile stabilite de comun acord etc.). Termenul de transmitere a
rapoartelor de implementare a PIS este stabilit de către standard la 3 zile, de la implinirea
termenului de o lună pentru raportare ori, după caz, de la apariŃia situaŃiei deosebite.

Este responsabilitatea MC/RC să se asigure că rapoartele de progres sunt transmise conform

planificării şi să solicite întâlniri cu furnizorii de servicii dacă acest lucru se impune. În
situaŃia în care aceste întâlniri nu sunt suficiente pentru rezolvarea eventualelor probleme
apărute în punerea în aplicare a PIP/PS, este responsabilitatea acestora să semnaleze aceste
probleme şi să solicite sprijinul şefului ierarhic superior. Asigurarea acestui flux informaŃional
permanent între toŃi membrii echipei multidiciplinare implicaŃi în soluŃionarea situaŃiei
copilului şi familiei este o premisă importantă pentru identificarea şi intervenŃia rapidă la
apariŃia problemelor în derularea serviciilor ori activităŃilor din PIP/PS (de ex. identificarea de
resurse pentru transportul familiei şi copilului, rezolvarea problemelor logistice sau
procedurale). Este din nou responsabilitatea MC/RC să se asigure că, odată ce i-a fost
semnalată o problema, un răspuns prompt pentru rezolvarea acelei situaŃii este oferit fie de
către el personal, fie de către o persoană/instituŃie identificată ca fiind competentă.

În afara colectării permanente a informaŃiilor de la toŃi furnizorii de servicii, această etapă a

managementului de caz presupune organizarea periodică a unor reuniuni formale de re-
evaluare a situaŃiei copilului, respectiv a modului de implementare a PIP/PS, pentru a măsura
progresele făcute şi a revizui aceste planuri, dacă este cazul. Termenul stabilit pentru aceste
re-evaluări periodice este de cel puŃin o data la 3 luni, în condiŃiile în care nu apar situaŃii
deosebite. Orice schimbare semnificativă intervenită în situaŃia copilului implică re-evaluarea
cazului în termen de maxim 48 de ore de la apariŃia ei. Ca element de orientare generală,
schimbare semnificativă reprezintă orice situaŃie care necesită luarea fără întârziere a unei
măsuri cu caracter de urgenŃă (de ex. spitalizare, inclusiv în unităŃi medico-sociale, măsură de
protecŃie specială într-un serviciu rezidenŃial, găzduire în adăposturi pentru victimele violenŃei
în familie). Indiferent de felul re-evaluării (trimestrială sau extraordinară), întâlnirile se
desfaşoară cu participarea echipei multidisciplinare stabilită la momentul întocmirii PIP/PS şi
au loc în aceleaşi condiŃii de implicare activă a familiei/reprezentantului legal şi a copilului.

Folosind cadrul oferit de PIP/PS, MC/RC trebuie să se întâlnească cu familia pentru a revizui
împreună progresele făcute. Membrii familiei trebuie întrebaŃi despre percepŃia proprie asupra
obiectivelor, activităŃilor şi rezultatelor obŃinute. Dacă acestea au fost stabilite în aşa fel încât
să poată fi măsurate, ar trebui să existe o percepŃie comună asupra nivelului progreselor
făcute. Orice diferenŃă între percepŃia MC/RC şi cea a familiei ar trebui clarificată în scris în
minuta de re-evaluare a cazului.

Raportul de re-evaluare (anexa 11) este întocmit, potrivit standardelor, în 24 de ore de la

finalizarea re-evaluării, indiferent că vorbim despre re-evaluările trimestriale ori de cele

70
realizate în situaŃii excepŃionale. Acestui termen i se mai adaugă alte maxim 3 zile în care
raportul trebuie atât avizat de şeful ierarhic al MC/RC cât şi transmis membrilor echipei,
familiei şi, după caz, copilului. Există şi o a doua situaŃie în care, în urma procesului de re-
evaluare a situaŃiei familiei se stabileşte necesitatea modificării în consecinŃă a PIP/PS. Pentru
această situaŃie standardul menŃionează faptul că revizuirea PIP/PS trebuie făcută în maxim
48 de ore de la întocmirea raportului de re-evaluare, trebuie avizată de şeful ierarhic şi
comunicată celor implicaŃi în acelaşi timp cu raportul de re-evaluare. O a treia situaŃie care
poate fi întâlnită cu ocazia re-evaluării este aceea a transformării unui PS într-un PIP (ex. în
situaŃia în care pentru un copil care beneficiază de servicii de prevenire se decide că este
nevoie de instituirea unei măsuri de protecŃie) ori a unui PIP într-un PS (ex. copil care a
beneficiat de o măsură de protecŃie şi a fost reintegrat).

Este important de menŃionat faptul că, odată cu revizuirea PIP/PS, trebuie avută în vedere şi
eventuala revizuire a PIS (în termen de 15 zile de la primirea PIP/PS) şi respectiv a
contractelor de furnizare a serviciilor. Pe parcursul monitorizării unor cazuri extrem de
dificile, se recomandă ca MC să asigure organizarea unei întâlniri, numită conferinŃă de caz,
a membrilor echipei multidisciplinare cu experŃi recunoscuŃi în domeniul în cauză în vederea
soluŃionării cazurilor respective. InformaŃiile obŃinute atât prin monitorizarea permanentă cât
şi prin reuniunile formale de re-evaluare trebuie înregistrate în scris, fie prin rapoartele deja
menŃionate, fie prin alte instrumente utilizate de MC/RC. ImportanŃa consemnării acestor
informaŃii rezidă în faptul că ea permite măsurarea progreselor făcute de familie între
evaluarea iniŃială şi cea curentă, ca bază pentru luarea deciziilor în fiecare caz.

Sintetizând, colectarea şi organizarea informaŃiilor referitoare la progresele familiei

presupune: colectarea permanentă a informaŃiilor de la toŃi furnizorii de servicii implicaŃi,
implicarea familiei şi copilului în revizuirea progreselor, întâlniri formale de re-evaluare
periodică, consemnarea informaŃiilor obŃinute.

Analiza şi evaluarea progreselor - odată ce informaŃiile au fost colectate, MC/RC trebuie să le

analizeze pentru a putea determina progresele făcute dar şi pentru a decide cu privire la paşii
următori. Aceast ultim punct este unul de răscruce în evoluŃia tuturor cazurilor de protecŃie
specială deoarece MC trebuie să ia cea mai potrivită decizie pentru situaŃia particulară a
fiecarui copil, analizând în ce măsură reintegrarea în familie este în continuare o perspectivă
realistă sau este nevoie de planificarea unei alte forme de îngrijire stabile şi permanente
pentru copil. Standardul stabileşte la 6 luni de la intrarea copilului în sistemul de protecŃie
specială (a doua re-evaluare periodică) momentul la care trebuie luată o decizie pentru
integrarea/reintegrarea copilului într-un mediu familial stabil; în funcŃie de decizie, finalitatea
PIP rămăne aceeaşi sau se modifică, acest lucru fiind consemnat în mod explicit. După
evaluarea progreselor făcute de familie şi copil MC/RC trebuie să se consulte atât cu
supervizorul său cât şi cu şeful ierarhic superior asupra deciziilor pe care intenŃionează să le ia
cât şi asupra paşilor următori în managementul fiecarui caz.

Monitorizarea post-servicii - reprezintă o etapă intermediară între intervenŃia susŃinută,

efectuată în baza PIP/PS, şi momentul închiderii cazului respectiv, contribuind la consolidarea
rezultatelor obŃinute prin implementarea PIP/PS dar şi la o dezangajare treptată a
specialistului şi trecerea la auto-susŃinere a familiei, eventual cu sprijinul structurilor

71
comunitare consultative din localitatea în care trăieşte. Atunci când vorbim despre un copil
aflat în familia sa, monitorizarea post-servicii se realizează în baza unui PS atât pentru copilul
care a beneficiat de o măsură de protecŃie specială cât şi pentru cel care a beneficiat de servicii
de prevenire a separării de familia sa.

Pentru copilul integrat/reintegrat, PS pentru integrare/reintegrare este întocmit de către RC din

SPAS de la domiciliul copilului ori din compartimentul prevenire al DGASPC de sector (în
care locuieşte copilul integrat/reintegrat) împreună cu MC care a implementat PIP-ul pentru
copilul respectiv. Ca urmare, responsabilitatea managementului de caz nu ia sfârşit la
momentul integrării/reintegrării copilului ci ea continuă pe tot parcursul monitorizării post-
servicii până la momentul închiderii cazului. MC urmăreşte în continuare calitatea
integrării/reintegrării sociale a copilului şi colaborează cu RC din comunitatea în care
locuieşte copilul cu familia. Acestuia din urmă îi revine responsabilitatea urmăriri modului de
implementare a PS pentru reintegrare şi transmiterii către MC a rapoartelor de monitorizare
lunar sau ori de câte ori este nevoie. Pentru copilul care a beneficiat de servicii de prevenire,
PS pentru integrare/reintegrare este întocmit de RC care a instrumentat cazul respectiv, el
fiind şi direct responsabil pentru monitorizarea post-servicii.

În eventualitatea în care, în perioada de monitorizare post-servicii, copilul împreună cu

familia/unul dintre membrii familiei se mută în altă localitate, RC contactează SPAS-ul din
acea localitate pentru a se desemna un RC din unitatea administrativ teritorială în care s-au
mutat familia şi copilul căruia să-i fie transferată responsabilitatea monitorizării calităŃii
integrării sociale a copilului; acestui nou RC îi revine obligaŃia întocmirii şi transmiterii către
MC a rapoartelor de monitorizare post-servicii pentru copilul care a beneficiat de o măsură de
protecŃie. În situaŃia în care familia s-a mutat într-un alt judeŃ, MC are obligaŃia de a aduce
acest fapt la cunostinŃa DGASPC din judeŃul/sectorul în care locuiesc în prezent familia şi
copilul.

Închiderea cazului - are loc în momentul în care procesul de asistenŃă şi/sau protecŃie a
copilului nu se mai dovedeşte a fi necesar şi familia îşi redobândeşte capacitatea optimă de
autonomie şi funcŃionare. Închiderea cazului reprezintă procesul de încheiere a relaŃiei
construite între MC/RC şi familie şi copil precum şi de oferire a oportunităŃii pentru familie
de a-şi încheia relaŃia cu MC/RC (şi foarte posibil şi cu instituŃia căreia aceştia din urmă le
aparŃin). În general, închiderea cazului va îmbrăca una dintre următoarele 3 modalităŃi:
- Închidere. Dacă toate obiectivele prevăzute de PIP/PS au fost atinse şi rezultatele dorite au
fost obŃinute sau dacă familia nu se simte capabilă sau nu doreşte să continue intervenŃia
pentru atingerea lor şi există suficiente motive ca acel copil să fie considerat în siguranŃă
(chiar dacă mai pot exista unele riscuri de abuz/neglijare), atunci MC/RC poate considera
oportună/potrivită încheierea relaŃiei cu familia respectivă. Aceasta înseamnă că familia
este capabilă să se descurce singură şi nu va continua să lucreze, după închidere, cu alŃi
furnizori de servicii.
- Referire. Dacă familia este capabilă sau dispusă să continue să lucreze cu alŃi furnizori de
servicii pentru deplina realizare a unor obiective/rezultate care nu au fost încă îndeplinite,
atunci MC/RC va lucra cu familia pentru a identifica alte strategii de susŃinere a familiei.
Acestea pot include referirea la alŃi furnizori de servicii, publici sau privaŃi dar pot

72
 reprezenta şi identificarea unui suport informal (ex. alŃi membri ai familiei, prieteni,
vecini, etc) care să-i încurajeze şi să-i ghideze mai departe.
- Întrerupere de către familie. Dacă familia este cea care a solicitat sprijin şi la un moment
dat ia decizia unilaterală de încheiere a relaŃiei cu serviciile sociale, acest lucru poate fi
comunicat direct sau prin comportamentul familiei. Spre exemplu, membrii familiei pot,
în mod gradual sau brusc, să nu mai participe la întâlniri stabilite de comun acord cu ei şi
să nu răspundă la încercările sustinute ale MC/RC de continuare/menŃinere a intervenŃiei.
MC/RC trebuie să se consulte atât cu supervizorul cât şi cu şeful ierarhic superior pentru a
vedea care este răspunsul instituŃiei pentru fiecare astfel de situaŃie în parte. Întreruperea
de către familie a procesului de asistenŃă este cel mai puŃin dorit tip de închidere a unui
caz dar el este menŃionat pentru că poate să apară uneori. Totuşi, familia nu poate să
întrerupă în mod legal acordarea unor servicii atâta vreme cât aceste servicii au fost
dispuse de către instanŃa judecătorească.

Dat fiind faptul că a fost menŃionată ideea întreruperii relaŃiei dintre MC/RC şi familie mai
poate fi menŃionată o situaŃie care poate să apară, chiar dacă nu constituie neapărat o situaŃie
de închidere a cazului. Este vorba despre situaŃiile excepŃionale de schimbare a MC/RC
(transfer de caz) când, finalizarea relaŃiei dintre primul MC/RC şi familie ar trebui să includă
dezvoltarea unei noi relaŃii cu MC/RC căruia îi va fi transferat cazul. Dacă MC/RC care a
lucrat iniŃial cu cazul a dezvoltat o bună relaŃionare cu membrii familiei, este de dorit ca atât
acesta cât şi noul responsabil să participe împreună la cel puŃin o întâlnire comună pentru a-şi
prezenta colegul beneficiarului.

MC/RC trebuie să ia în considerare cel puŃin următoarele aspecte în închiderea unui caz:
- Sumarizarea reducerii nivelului de risc pentru copil – discutaŃi cu familia rezultatele
concrete obŃinute în acest sens, subliniind schimbările pozitive apărute atât în
comportamentul membrilor familiei cât şi în condiŃiile generale.
- Sumarizarea obiectivelor îndeplinite – discutaŃi obstacolele întâlnite şi concentrativă pe
succesele şi cunoştinŃele dobândite de membrii familiei pe parcursul intervenŃiei.
- Sumarizarea paşilor făcuŃi pentru rezolvarea problemei – reamintiŃi familiei care au fost
etapele pe care le-au parcurs precum şi metodele pe care le-au folosit pentru a le putea
utiliza în eventualitatea apariŃiei în viitor a unor probleme.
- Considerarea oricăror nevoi sau motive de îngrijorare rămase – ajutaŃi membrii familiei să
planifice modul în care schimbările pozitive vor fi menŃinute. DiscutaŃi orice potenŃial
obstacol pe care aceştia ar putea să-l întâlnească dar şi strategii pentru depăşirea acestuia.

Pentru a exemplifica modul de angajare al familiei în închiderea cazului, pot fi luaŃi în

considerare următorii paşi:
- Organizarea unei întâlniri cu familia pentru a discuta închiderea cazului;
- Anticiparea unei eventuale crize în familie rezultată din independenŃa dobândită de familie
odată cu închiderea cazului;
- Sumarizarea progreselor făcute ca rezultat al intervenŃiei DGASPC/primăriei;
- Referirea familiei pentru obŃinerea oricăror resurse suplimentare necesare;
- Păstrarea unei „uşi deschise” pentru eventualitatea unor servicii necesare în viitor, inclusiv
prin furnizarea unor date de contact corespunzatoare.

73
Orice proces de închidere a unui caz trebuie să includă un sumar raport de închidere a cazului
(anexa 12) care să cuprindă cel puŃin:
- Sinteza motivelor iniŃiale pentru care a fost deschis cazul;
- Natura serviciilor oferite şi activităŃile desfăşurate de diferiŃi practicieni şi de familie pe
parcursul intervenŃiei;
- Descrierea nivelului progreselor înregistrate în raport cu obiectivele şi rezultatele din
PIP/PS;
- Sumarizarea oricăror altor semnalări de abuz/neglijare care au apărut în cursul
intervenŃiei;
- Evaluarea nivelului de risc şi siguranŃă de la momentul închiderii cazului;
- Probleme sau obiective care au rămas nerezolvate sau neîndeplinite;
- Motivele şi modalitatea de închidere a cazului;
- Modul de organizare cu familia a procesului de închidere a cazului, inclusiv strategii
pentru problemele şi obiectivele rămase nerezolvate/neîndeplinite dar şi pentru păstrarea
rezultatelor pozitive obŃinute.

Raportul de închidere a cazului stă la baza deciziei autorităŃilor competente de încetare a

oricărei intervenŃii în cazul respectiv (închidere); decizia este luată pe baza recomandării
MC/RC, recomandare avizată de către supervizor şi de către seful ierarhic superior al
acestora. Odată obŃinută decizia de închidere a cazului este tot responsabilitatea MC/RC de a
comunica această decizie familiei şi copilului, pentru luare la cunoştinŃă, pentru înregistrare în
CMTIS.

SOLUłII PENTRU COPIII ABANDONAłI

Tutela - se dispune în cazul în care copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinŃi ca urmare a
decesului acestora, necunoscuŃi, decăzuŃi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicŃie,
dispăruŃi ori declaraŃi morŃi. Sarcina tutelei poate fi încredinŃată unei persoane fizice sau
soŃului şi soŃiei împreună, care au domiciliu în Romania şi nu se află în vreunul din cazul de
incompatibilitate prevăzute de codul familiei. Drepturile şi îndatoririle cu privire la copil se
exercită şi se îndeplinesc de cei doi soŃi, numiŃi tutori, în comun şi în mod egal. Tutela se
instituie conform Legii 272/2004 de către instanŃa judecatorească în a cărei circumscripŃie
teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.
Persoana fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată la domiciliul
acesteia de către DGASPC cu privire la garanŃiile morale şi condiŃiile materiale pe care
trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire. InstanŃa judecatorească
numeşte cu prioritate ca tutore o rudă sau un afin ori un prieten al familiei copilului, în stare
să îndeplinească aceasta sarcină. Tutorii sunt numiŃi pe baza prezentării de către DGASPC a
raportului de evaluare, cu propunerea care Ńine seama de relaŃiile personale, de apropierea
domiciliilor precum şi de opinia copilului.

Plasamentul în regim de urgenŃă - este o măsura de protecŃie specială, cu caracter temporar

care se dispune după caz, la: o persoană sau o familie; un asistent maternal profesionist sau un
serviciu de tip rezidenŃial, licenŃiat în condiŃiile legii. Măsura plasamentului în regim de

74
urgenŃă se stabileşte de către directorul general al DGASPC dacă nu există opoziŃie din partea
reprezentanŃilor copilului. În cazul în care nu poate fi pusă în aplicare dispoziŃia de urgenŃă,
asistentul social în termen de 12 ore va întocmi un raport în care va specifica motivele care
împiedică ducerea la îndeplinire a dispoziŃiei şi va propune emiterea ordonanŃei preşedinŃiale
de plasare în regim de urgenŃă a copilului - raport care va fi înaintat Biroului juridic din
cadrul DGASPC pentru a se adresa instanŃei de judecată. După emiterea OrdonanŃei
preşedinŃiale se va solicita sprijinul reprezentanŃilor poliŃiei respectiv unui executor
judecătoresc pentru punerea în aplicare a acesteia. În acest caz, asistentul social va asista
executorul judecătoresc în executarea OrdonanŃei preşedinŃiale în vederea prevenirii unui
abuz aspura copilului sau producerii unor noi traume. Pe toată durata plasamentului în regim
de urgenŃă se suspendă de drept exerciŃiul drepturilor părinteşti, până când instanŃa va decide
cu privire la exercitarea acestora. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaŃiile părinteşti
privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi îndeplinite de către persoana, familia,
asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenŃial care a primit copilul în
plasament în regim de urgenŃă.

În cazul copilului abandonat, părăsit în maternitate, în conformitate cu prevederile Legii

272/2004, reprezentantul DGASPC are următoarele obligaŃii: în termen de 5 zile de la
sesizare se întocmeşte un proces verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de
reprezentantul DGASPC, reprezentantul poliŃiei şi al maternităŃii; când starea de sănătate a
copilului permite externarea, în baza procesului verbal, DGASPC va stabili măsura
plasamentului în regim de urgenŃă pentru copil, cf. Legii 272/2004, art. 11, alin. 2.

În situaŃia în care mama este identificată, de către poliŃie, DGASPC, va asigura consilierea şi
sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmire a actului de naştere,
conf. art. 11, alin. 4. În situaŃia în care, în urma verificărilor efectuate de poliŃie, nu este
posibilă identificarea mamei, DGASPC transmite SPAS în a cărui rază administrativ-
teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii,
procesul-verbal prevăzut, dispoziŃia de plasament în regim de urgenŃă şi răspunsul poliŃiei cu
rezultatul verificărilor pentru a obŃine în termen de 5 zile dispoziŃia de stabilire a numelui şi
prenumelui copilului şi de a înregistra naşterea la serviciul de stare civilă competent.

Rezultatul instituirii plasamentului în regim de urgenŃă este plasarea într-un mediu securizat al
copilului a cărui viaŃă este pusă în pericol prin abuz, neglijare sau exploatare. În termen de 48
de ore de la instituirea plasamentului în regim de urgenŃă sau data executării ordonanŃei
preşedinŃiale (după caz), asistentul social va întocmi raportul final de evaluare sesizând
instanŃa pentru a decide cu privire la înlocuirea plasamentului în regim de urgenŃă cu măsura
plasamentului şi decădere totală sau parŃială din exercitiul drepturilor părinteşti, precum şi cu
privire la exercitarea drepturilor părinteşti. În cazul în care nu s-a instituit plasamentul în
regim de urgenŃă însă este necesară luarea unei măsuri de protecŃie pentru copilul în cauză,
raportul final de evaluare va fi întocmit în maxim 30 de zile de la data sesizării. În cazul în
care se impune continuarea managementului de caz se va trece în etapa următoare, cea de
evaluare detaliată. În caz contrar, în urma evaluării iniŃiale asistentul social va propune
închiderea cazului prin referire sau orientare către alt serviciu sau instituŃie, abilitată.

75
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecŃie specială, având caracter temporar,
care poate fi dispusă după caz la: o persoană sau o familie, un asistent maternal sau un
serviciu de tip rezidenŃial, licenŃiat în condiŃiile legii. Persoana sau familia care primeşte un
copil în plasament trebuie să aibe domiciliu în România şi să fie evaluată de către DGASPC
cu privire la garanŃiile morale şi condiŃiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru
a primi un copil în plasament. Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află după
caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciu de tip rezidenŃial care îl are în
îngrijire. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la
familia lărgită sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenŃial fiind
interzis. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus într-un
serviciu de tip rezidenŃial numai în situaŃia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu
dependenŃă de îngrijiri în serviciu de tip rezidenŃial specializate. La stabilirea măsurii de
plasament se va urmări: plasarea copilului cu prioritate la familia lărgită sau la familia
substitutivă, menŃinerea fraŃilor împreună şi facilitarea exercitării de către părinŃi a dreptului
de a vizita copilul şi de a menŃine legătura cu acesta. În situaŃia copilului a cărui dezvoltare
fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, precum şi sănătate, integritate corporală sau
siguranŃă sunt periclitate în familie din motive neimputabile părinŃilor, precum şi a copilului
care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, măsura
plasamentului se stabileşte de către CPC în situaŃia în care există acordul părinŃilor sau după
caz al reprezentantului legal. Atunci când nu există acordul părinŃilor, sau după caz al unuia
dintre părinŃi, ori al altui reprezentant legal, măsura plasamentului se stabileşte de către
instanŃa judecătorească la cererea DGASPC. În cazul copilului abuzat sau neglijat, măsura
plasamentului se stabileşte de către instanŃa judecătorească, la cererea DGASPC.

În situaŃia copilului lipsit de îngrijirea ambilor părinti, ca urmare a faptului că aceştia sunt
necunoscuŃi, decăzuŃi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicŃie sau declaraŃi judecătoreşte,
dispăruŃi sau morŃi, măsura plasamentului se stabileşte de către instanŃa judecătorească, la
cererea DGASPC. Pe toată durata plasamentului dispus de către CPC părinŃii copilului îşi
menŃin drepturile şi obligaŃiile faŃă de acesta, cu excepŃia situaŃiei în care instanŃa
judecătorească decide, în condiŃiile legii, limitarea unuia sau mai multor drepturi părinteşti.
Comisia sau dupa caz, instanŃa care a dispus plasamentul copilului va stabili, daca este cazul,
şi cuantumul contribuŃiei lunare a părinŃilor la întreŃinerea acestuia, în condiŃiile stabilite de
codul familiei.

Documente minime cuprinse în dosarul de plasament al copilului:

- pentru copil: copie xerox certificat de naştere şi buletin de identitate, după caz;
adeverinŃă elev; caracterizare psihopedagogică; adeverinŃă medicală sau alte documente care
să ateste starea de sănătate a copilului; copie xerox certificat de încadrare într-un grad de
dizabilităŃi, dacă este cazul; declaraŃia copilului care a împlinit vârsta de 10 ani; certificat
medico-legal (dacă minorul evaluat prezintă semne şi leziuni pe corp).
- pentru părinŃi sunt necesare cererea părinŃilor; copie xerox buletine de identitate;
copie xerox certificat de căsătorie; copie xerox sentinŃă de divorŃ (dacă este cazul); copie
xerox certificat de încadrare într-un grad de dizabilităŃi (dacă este cazul); copie xerox
certificate de naştere pentru fraŃii copilului (dacă este cazul); adeverinŃe medicale pentru toŃi
membrii familiei; adeverinŃă teren agricol şi venit impozabil; adeverinŃă salar, cupoane

76
pensie; document emis de organele de poliŃie care să prezinte dacă familia se află în evidenŃă
cu fapte antisociale.
- pentru familia extinsă, substitut (în cazul în care se instituie plasamentul la o
familie): declaraŃia familiei din care să rezulte că doreşte să ia copilulul în plasament; copie
xerox buletine de identitate; copie xerox certificat de căsătorie; copie xerox sentinŃă de divorŃ
(dacă este cazul); copie xerox certificat de încadrare într-un grad de dizabilităŃi (dacă este
cazul); adeverinŃe medicale pentru toŃi membrii familiei; adeverinŃă teren agricol şi venit
impozabil; adeverinŃă salariu, cupoane pensie.
- acte întocmite de către specialişti: sesizarea; fişa de deschidere a cazului – în care se
specifică existenŃa sau nu a unei forme de abuz; procesul verbal de constatare a situaŃiei –
semnat de persoana la domiciliul căreia s-a efectuat constatarea; raport privind situaŃia psiho-
socială şi planul de servicii de care beneficiază familia – întocmite de către Primăria de
domiciliu; fişe de consiliere a familiei lărgite cu privire la posibilitatea plasării minorului;
opinia vecinilor sau a altor persoane relevante privind situaŃia familiei; raportul psihologului;
raport de evaluare iniŃială – cu propunere de plasament în regim de urgenŃă; dispoziŃia
directorului general de plasare în regim de urgenŃă; planul individualizat de protecŃie; raportul
final de evaluare.

Plasamentul la asistentul maternal profesionist (AMP) - este precedat de parcurgerea unor

etape de identificare, evaluare, formare şi atestare a persoanelor fizice care solicită acest
lucru. AMP este persoana fizică atestată în condiŃiile HGR nr.679/2003, care asigură, prin
activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul său, creşterea, îngrijirea şi educarea, necesare
dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primeşte în plasament. Pot fi atestate ca AMP
numai persoanele care îndeplinesc următoarele condiŃii: au capacitate deplină de exerciŃiu;
prin comportamentul lor în societate, starea sănătăŃii şi profilul lor psihologic, prezintă
garanŃii pentru îndeplinirea corectă a obligaŃiilor care revin unui părinte; au în folosinŃă o
locuinŃă care acoperă necesităŃile de preparare a hranei, igiena, educaŃie şi odihnă ale
utilizatorilor săi, inclusiv ale copiilor care urmează a fi primiŃi în plasament; au urmat
cursurile de formare profesională. Nu poate fi AMP: persoana care a suferit o condamnare
prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru săvârşirea cu intenŃie a unei infracŃiuni;
părintele decăzut din drepturile părinteşti sau cel al cărui copil a fost declarat abandonat prin
hotărâre judecătorească rămasă definitivă; persoana care suferă de boli cronice transmisibile.

Monitorizarea activităŃii AMP se va face lunar, prin vizite la domiciliu, de către asistentul
social al AMP. În urma fiecărei vizite se va întocmi un raport de vizită care se va păstra la
dosarul AMP, iar o copie a acestui raport se va înainta asistentului maternal. Raportul de
vizită va cuprinde următoarele informaŃii: conŃinutul discuŃiilor; observaŃiile asistentului
social; recomandări privind sprijinul necesar asistentului maternal profesionist; necesităŃi de
pregătire şi perfecŃionare a acestuia, precum şi planificarea următoarei vizite. Vizitele la
domiciliul familiei se pot face în baza unui program stabilit de comun acord cu familia sau pot
fi neanunŃate în funcŃie de decizia managerului de caz, dacă există suspiciuni cu privire la
activitatea desfăşutată de AMP, dar numai cu acordul şefului ierarhic superior.

Evaluarea nevoilor copilului cuprinde aspecte legate de: sănătate, identitate, familie, relaŃii
sociale, comportament, dezvoltare emoŃională, deprinderi de îngrijire personală, origine
etnică, cultură, limbă, dizabilităŃi, sex, preferinŃe privind plasarea lui împreună cu fraŃii şi

77
surorile sale. În urma evaluării detaliate managerul de caz întocmeşte un raport/fişă de
evaluare detaliată care va fi avizat de şeful ierarhic superior, iar în termen de maxim 3 zile de
la întocmirea şi avizarea sa va fi transmisă o copie a acestuia membrilor echipei,
familiei/reprezentantului legal şi după caz copilului. Pentru instituirea măsurii de protecŃie la
AMP, în urma sesizării către DGASPC se stabileşte RC care va realiza evaluarea nevoilor
copilului. Evaluarea nevoilor copilului se realizează în termen de 30 de zile de la primirea
sesizării şi implică copilul, familia acestuia, persoana care îl îngrijeşte sau l-a avut în îngrijire,
alŃi specialişti, precum şi orice persoane relevante pentru viaŃa copilului. Procesul de evaluare
cuprinde două etape: evaluarea iniŃială şi evaluarea detaliată. Vezi etapele managementului de
caz. PIP după cum este descris la etapele managementului de caz.

Încetarea plasamentului se realizează prin hotărârea CPC/sentinŃă civilă atunci când s-a
realizat obiectivul prevăzut în PIP sau atunci când apar situaŃii neprevăzute care impun acest
lucru:
- integrare/reintegrare în familia biologică/familia extinsă – familia biologică a copilului a
depăşit situaŃia de criză care a determinat solicitarea măsurii de protecŃie;
- adopŃia naŃională – când reintegrarea în familia biologică sau la rudele până la gradul IV
nu a putut fi realizată;
- asistentul maternal profesionist nu mai poate profesa;
- decesul copilului.

Plasamentul în regim rezidenŃial - are rolul de a asigura protecŃia, creşterea şi îngrijirea

copilului separat, temporar sau definitiv, de părinŃii săi, ca urmare a stabilirii, în condiŃiile
legii, a măsurii plasamentului. Din categoria serviciilor de tip rezidenŃial fac parte: centrele de
plasament, centrele de primire a copilului în regim de urgenŃă, centrele maternale, centrele
săptămânale, centre de tranzit; centrele de plasament includ şi casele de tip familial.

AtribuŃiile serviciilor de tip rezidenŃial sunt asigurarea unei atmosfere de tip familial;
asigurarea finalizării unui program de permanenŃă pentru copilul aflat în dificultate şi pentru
copilul cu dizabilităŃi; diminuarea efectelor abuzului instituŃional; dezvoltarea de atitudini şi
aptitudini igienice; dezvoltarea responsabilităŃii copilului faŃă de propria persoană printr-o
implicare cât mai mare în organizarea propriei vieŃi; asigurarea educării şi socializării
copiilor şi asigurarea pregătirii profesionale a copiilor.

Beneficiarii serviciilor de tip rezidential pot fi copiii separaŃi, temporar sau definitiv, de
părinŃii lor, ca urmare a stabilirii, în condiŃiile legii, a măsurii plasamentului în acest tip de
serviciu; copiii pentru care a fost dispus, în condiŃiile legii, plasamentul în regim de urgenŃă;
tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care beneficiază, în condiŃiile legii, de protecŃie
specială sau copiii neînsoŃiŃi de către părinŃi sau de alt reprezentant legal, care solicită o formă
de protecŃie în condiŃiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaŃilor.

Accesul beneficiarilor în cadrul serviciilor de tip rezidenŃial se face în baza măsurilor de

plasament dispuse în condiŃiile legii de către CPC sau instanŃa judecătorească; dispoziŃiilor de
plasament în regim de urgenta, emise de către directorul DGASPC sau de către instanŃa
judecătorească; dosarul beneficiarului cuprinde: Hotărârea CPC; Certificatul de naştere în

78
original al copilului; Fişa medicală; Foaie matricolă; PS; PIP; PIS şi Raport cu privire la
ancheta psiho-socială a beneficiarului.

Principalul furnizor de servicii sociale pentru copii abandonaŃi este DGASPC Alba
(servicii sociale existente în microregiunea AIDA), prin:
- Casa de tip familial Teiuş;
- Casa de tip familial ”AdolescenŃa” Alba Iulia- Oarda de jos;

Pe lângă DGASPC există ONG care au acreditate centre rezidenŃiale pentru copiii.
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia - Aşezământul social Sfântul Vasile cel
Mare Alba Iulia, în parteneriat cu DGASPC Alba;
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia - Casa de tip familial ”Izvorul Tămăduirii”
Oarda de jos, în parteneriat cu DGASPC Alba.

AdopŃia este operaŃiunea juridică prin care se creează legătura de filiaŃie între adoptat şi
adoptator, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Dincolo de
această legătură de filiaŃie, adopŃia este un proces extrem de complex care schimbă definitiv
viaŃa unei familii şi a unui copil. Copiii adoptabili sunt acei copii pentru care instanŃa de
judecată a deschis procedura adopŃiei interne, în urma demersurilor specialiştilor DGASPC de
a reintegra copilul în familia biologică sau extinsă şi pe baza consimŃământului la adopŃie
exprimat de părinŃii biologici în instanŃă.

Un copil poate fi adoptat de o persoană sau familie care are domiciliu în România, este cu cel
puŃin 18 ani mai mare decât copilul adoptabil (în situaŃii excepŃionale diferenŃa de vârstă
poate fi mai mică, însă în nici un caz sub 15 ani), nu sunt decăzuŃi din drepturile părinteşti, nu
suferă de boli psihice şi handicapuri mentale şi îndeplinesc garanŃii morale şi materiale
necesare asigurării dezvoltării depline şi armonioase a copilului. Copiii adoptabili nu au
nevoie de părinŃi perfecŃi, ei au nevoie de adulŃi care să-şi asume responsabilităŃile de creştere
şi îngrijire, dornici să vină în întâmpinarea nevoilor copiilor. Profesioniştii DGASPC au
obligaŃia să identifice cea mai potrivită familie pentru fiecare copil adoptabil. Aceasta
presupune ca fiecare familie care doreşte să adopte să fie evaluată de către profesionişti din
punct de social şi psihologic. Chiar dacă oricine îşi poate dori un copil, nu oricine poate
adopta. Există criterii şi cerinŃe pe care legislaŃia în vigoare le prevede, care trebuie
îndeplinite pentru ca adopŃia să se realizeze. Etapele adopŃiei sunt: 1. Atestarea familiei 2.
ÎncredinŃarea copilului în vederea adopŃiei 3. ÎncuviinŃarea adopŃiei şi 4. Monitorizarea post-
adopŃie.

2.1.2. COPIII CU DIZABILITĂłI

Termenul central utilizat în legislaŃia şi practica românească curentă este cel de „handicap”.
Pe locul secund, ca sferă de frecvenŃă şi utilizare este termenul „deficienŃă”. Ambii termeni
sunt acoperiŃi prin definiŃii în texte legale şi au circulaŃie în toate ariile relevante: protecŃia
copilului, educaŃie şi sănătate. Conform Legii nr. 448/2006, modificată, persoanele cu
handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienŃelor lor fizice,

79
senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse
egale la viaŃa societăŃii, necesitând măsuri de protecŃie în sprijinul integrării şi incluziunii
sociale. În literatura de specialitate, în diverse rapoarte şi studii a început să fie utilizat şi
promovat termenul „dizabilitate” – ca substitut, de regulă, pentru handicap, termen care tinde
a fi înlocuit în terminologia internaŃională, de exemplu în Regulile standard din 1993 şi
Clasificarea InternaŃională a FuncŃionării, DizabilităŃii şi SănătăŃii, adoptată de Adunarea
Mondială a SănătăŃii din 2001.

Utilizarea sintagmei „copii cu dizabilităŃi” se foloseşte în prezent cu intenŃia de a recunoaşte

conceptul promovat de clasificarea OMS, în sensul că nu orice deficienŃă determină apariŃia
handicapului şi nu în orice condiŃii – în sensul de limitări de activitate (şi capacitate) şi/sau
restricŃii de participare (şi de performanŃă) şi apoi de a introduce conceptul de dizabilitate,
care circulă deja destul de frecvent şi în România, şi de a acoperi ambii termeni „deficienŃă” şi
„handicap”.

Dizabilitatea face parte din experienŃa umană, fiind o dimensiune a umanităŃii. Ea este cea
mai puternică provocare la acceptare a diversităŃii pentru că limitele sale sunt foarte fluide. În
categoria persoanelor cu dizabilităŃi poate intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor
împrejurări nefericite, cum sunt unele boli şi accidentele. Încadrarea în grad şi tip de handicap
a copiilor cu dizabilităŃi se face de CPC. Evaluarea copiilor care prezintă diferite deficienŃe în
vederea încadrării într-un grad de handicap pentru a beneficia de toate drepturile legale se
face de către Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului (SECC) din cadrul DGASPC.
Încadrarea copilului într-un grad de handicap presupune respectarea unei metodologii ce
îmbracă mai multe etape.

Identificarea şi preluarea dosarelor copiilor cu dizabilităŃi care solicită eliberarea

certificatului de încadrare într-un grad de handicap se realizează odată cu solicitarea
părintelui/reprezentantului legal al copilului, solicitare exprimată în scris către SECC. Această
solicitare se referă la evaluarea complexa a copilului în scopul obŃinerii unui certificat de
încadrare într-o categorie de persoane cu handicap. SECC va analiza toate aspectele legate de
caz şi va face propuneri pertinente în acest sens, în funcŃie de actele şi normele legislative în
vigoare la data depunerii cererii. La nivel comunitar, persoanele care pot identifica şi orienta
copilul şi familia sa către SECC sunt profesioniştii din domeniul social şi educaŃional şi
medical din comunitatea de apartenenŃă a copilului: educator, profesor, consilier şcolar,
psiholog, medic de familie, medic specialist, preot, asistent social, lucrător social al primăriei,
alte persoane implicate în serviciile locale pentru copil şi familie. Dosarul depus la SECC,
trebuie să cuprindă următoarele documente:
- Cerere de solicitare a eliberării certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu
handicap completată şi semnată de către părintele/reprezentantul legal al copilului (anexa
13);
- Copie după certificatul de naştere al copilului;
- Copie după actul de identitate al părintelui/reprezentantului legal;
- Ancheta socială, întocmită de specialişti din cadrul primăriilor de domiciliu a copiilor
(anexa 14);
- Certificatul medical eliberat de medicul specialist;

80
- Fişa psihologică completată de către psihologul care a făcut evaluarea psihologică (anexa
15);
- Fişa medicală sintetică, completată de medicul de familie al copilului (anexa 3);
- Traseul educaŃional, completat de specialiştii din unitatea de învăŃământ la care este
înscris copilul (anexa 16).

În situaŃia în care copilul se află într-o măsură de plasament (familial, în sistem rezidenŃial sau
la un asistent maternal profesionost) se solicită: Copie după hotărârea de plasament, Raport
social (de evaluare sau reevaluare), redactat de către MC din cadrul DGASPC Alba sau a
celui din unitatea rezidenŃială respectivă) şi PIP întocmit de asistentul social MC/RC.

Evaluarea complexă (comprehensivă şi multidimensională a copilului, familiei acestuia şi

mediului în care trăieşte) trebuie privită ca un proces complex, continuu, dinamic, de
cunoaştere şi estimare cantitativă şi calitativă a particularităŃilor dezvoltării şi a capacităŃii de
învăŃare a copilului. Aceasta presupune colectarea de informaŃii complete, interpretarea de
date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenŃiei. Evaluarea
este o parte dintr-un proces şi nu un demers ulterior şi exterior diverselor tipuri de intervenŃii:
educaŃionale, de protecŃie, de tratament şi recuperare etc. Demersul evaluativ nu se rezumă la
o activitate constatativă, ci investighează potenŃialul de dezvoltare şi învăŃare şi sugerează
programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare.

Probele şi testele de evaluare nu mai au drept obiectiv evidenŃierea deficienŃei şi a blocajelor

pe care aceasta le determină în dezvoltare, ci determinarea abilităŃilor şi a disponibilităŃilor
imediate pentru dezvoltare. O asemenea abordare exclude definitiv teza „caracterului
irecuperabil” al copilului cu dizabilităŃi. Evaluarea stabileşte elementele pozitive din
dezvoltarea copilului, care vor constitui punctul de plecare în activitatea de recuperare. În
concluzie, evaluarea are multiple şi diverse obiective, toate însă cu scopul final al includerii
sociale a copilului cu dizabilităŃi:
- Pentru a stabili cele mai potrivite servicii de terapie, educaŃie şi recuperare;
- Pentru a acorda drepturile şi serviciile necesare, potrivit legislaŃiei în vigoare;
- Pentru a stabili compatibilitatea între cerinŃele speciale ale copilului şi profilul asistentului
personal;
- Pentru a stabili cerinŃele educative speciale ale copilului cu dizabilităŃi;
- Pentru a decide ce tip de servicii de asistenŃă socială necesită o persoană: în mediu deschis
sau în instituŃie;
- Pentru a organiza mediul de viaŃă din instituŃiile de protecŃie socială, Ńinând cont de
aspecte psihologice şi compatibilităŃi ş.a.;
- Pentru a sprijini pregătirea profesională şi pentru a găsi un loc de muncă în comunitatea
locală pentru adolescenŃii cu dizabilităŃi, ale căror incapacităŃi nu au nici o relevanŃă în
raport cu exigenŃele locului de muncă respectiv;
- Pentru a stabili progresele efectuate în recuperare, educaŃie;
- Pentru a evalua eficienŃa serviciilor, strategiilor, metodelor, fenomenelor şi procedurilor şi
pentru a le ameliora;
- Pentru a produce informaŃii pentru administraŃie, pentru angajaŃii serviciilor sociale şi de
educaŃie ş.a.

81
Această etapă se referă la capacitatea de funcŃionare a copilului din punct de vedere social, în
contexul recomandărilor medicale, educaŃionale şi psihologice specifice şi luând în
considerare resursele şi nevoile familiei ca întreg. În vederea stabilirii calităŃii şi gradului de
funcŃionare şi a restricŃiilor de participare se va proceda la utilizarea a patru tipuri de evaluare:
medicală, psihologică, educaŃională şi socială.

Evaluarea medicală presupune examinarea clinică şi efectuarea unor investigaŃii de laborator

şi paraclinice în vederea stabilirii unui diagnostic complet (stare de sănătate sau de boală şi,
după caz complicaŃiile bolii), care va conduce, alături de rezultatele celorlalte tipuri de
evaluare, la determinarea tipului de afectare (deficienŃă). Evaluarea medicală este realizată de
către medicii din cadul SECC, în funcŃie de specialitate (pediatrică, psihiatrică,
neuropsihiatrică). Obiectivul evaluării medicale îl reprezintă formularea unui diagnostic
medical, în vederea aplicării unei terapii sau intervenŃii specifice, recomandării unui tratament
precum, şi în vederea argumentării pertinente a propunerii referitoare la încadrarea copilului
într-un grad de handicap. În baza evaluării medicale, medicii fac propunerea de încadrare într-
un grad de handicap conform Ordinului comun MSF (725/2002) - Criterii generale medico-
psihosociale de identificare şi încadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficienŃă şi handicap,
cuprinsă în Raportul complex socio-psiho-medical al copilului cu dizabilităŃi, şi completează
în Planul de recuperare al copilului cu dizabilităŃi recomandările medicale.

Evaluarea psihologică se realizează prin raportarea la standardele existente, prin teste

specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea sau distanŃa faŃa de
normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este realizat, în majoritatea cazurilor, de
către psihologul SECC.

Evaluarea psiho-pedagogică/educaŃională se referă la stabilirea nivelului de cunoştinŃe,

gradul de asimilare şi corelarea acestora cu posibilităŃile şi nivelul intelectual al copilului
precum şi identificarea problemelor şi cerinŃelor educative speciale. Acest tip de evaluare este
coordonată de către psihopedagogul SECC. Obiectivele acestui tip de evaluare constau în
urmărirea evoluŃiei şcolare a copilului şi stabilirea cerinŃelor educative speciale, precum şi
formularea unei propuneri cu privire la orientarea şcolară a copilului cu dizabilităŃi. În baza
evaluării psihopedagogice, psihopedagogul realizează recomandări privind orientarea şcolară,
cuprinsă în raportul complex socio-psiho-medical al copilului cu dizabilităŃi, precum şi în
planul de recuperare al acestuia.

Evaluarea socială presupune analiza mediului de dezvoltare al copilului, a factorilor de mediu

şi a factorilor personali. Ea este realizată de către asistenŃii sociali, din cadrul primăriilor de
domiciliu al copiilor. Obiectivul evaluării sociale îl reprezintă valorificarea informaŃiilor
obŃinute prin anchetă sau alte tehnici în vederea stabilirii şi formulării diagnosticului social,
cu accent pe elementele semnificative ale persoanei şi grupului social din care face parte, în
vederea argumentării pertinente a propunerii referitoare la încadrarea copilului într-un grad de
handicap, orientare şcolară, plan de recuperare şi, după caz, măsura de protecŃie a copilului.

Propunerea de încadrare a copiilor într-un grad de handicap şi planificarea serviciilor şi a

intervenŃiilor, inclusiv elaborarea unui plan de recuperare, cu participarea familiei şi a
copilului.

82
Pe baza evaluărilor realizate de specialiştii SECC, se face propunera de încadrare a copilului
într-un grad de handicap, conform Ordinului MSF şi al secretarului de stat al ANPCA nr.
725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii
şi se aplică măsurile de protecŃie specială a acestora. Conform acestui ordin, modalitatea de
aplicare a criteriilor de încadrare într-un grad de handicap se bazează pe corelarea criteriilor
medicale şi a celor psihosociale. Scopul acestei corelări este formularea propunerii unei soluŃii
adecvate şi viabile pentru copilul respectiv. Totodată, propunerea de încadrare într-un grad de
handicap este indisolubil legată de întocmirea planului de servicii personalizat, caz în care
aprecierea factorilor de mediu ca bariere sau facilitatori este esenŃială. În această etapă sunt
stabilite servicii sau intervenŃii specifice, destinate ameliorării condiŃiei unui copil cu
dizabilităŃi în vederea includerii sale sociale. Toate aceste recomandări sunt precizate în
Planul de Recuperare al copilului cu dizabilităŃi.

Încadrarea într-un grad de handicap: în urma propunerii SECC, CPC hotăreşte încadrarea
copilului într-un grad de handicap şi aprobă planul de recuperare. Conform art.86 din legea
448 privind protecŃia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, gradele de handicap
sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav. Copiii încadraŃi în una din aceste categorii de handicap
beneficiază de toate drepturile şi serviciile prevăzute de lege.

Oferirea serviciilor, asistarea copilului şi familiei pentru obŃinerea serviciilor necesare,

responsabilizarea acesteia: îndeplinirea cu succes a obiectivelor din planul de recuperare a
copilului cu dizabilităŃi presupune implicarea şi responsabilizarea nu numai a profesioniştilor
implicaŃi ci şi a familiei.

Monitorizarea Planului de recuperare a copilului cu dizabilităŃi: scopul acestei etape este

evaluarea progreselor realizate în atingerea obiectivelor prevăzute în Planul de Recuperare şi
asumate de părintele/reprezentantul legal al copilului cu dizabilităŃi prin Contractul cu
familia. Obiectivele urmărite în monitorizare sunt:
- verificarea modului de furnizare a serviciilor în limita de timp stabilită;
- identificarea la timp a problemelor în legătură cu asigurarea serviciilor sau cu participarea
familiei;
- identificarea interesului manifestat de părinte faŃă de accesul la şcoală în funcŃie de
capacităŃile copilului;
- precizarea modului în care părintele a apelat la proceduri de recuperare în centrele de
recuperare din judeŃul Alba sau din alte judeŃe;
- identificarea unor modificări în situaŃia socială, şcolară şi/sau în cea medicală a copilului
(ex: este necesară schimbarea asistentului personal, schimbarea orientării şcolare a
acestuia, copilul a regresat sau a progresat din punct de vedere medical;
- identificarea dinamicii progreselor copilului şi a familiei în îndeplinirea obiectivelor.

Furnizorii de servicii sociale (existenŃi în microregiunea AIDA) acreditaŃi pentru copii cu

deficienŃe neuropsihice sunt DGASPC, prin:
- Centrul de servicii comunitare Arnsberg; (oferă servicii de recuperare pentru copiii cu
deficienŃe neuromotorii, psihice şi asociate);
- AsociaŃia pentru Consiliere şi AsistenŃă Specializată “ACAS” - Centrul de zi pentru copiii
cu dizabilităŃi multiple;

83
- OrganizaŃia pentru Copii si AdulŃi cu Nevoi Speciale ”TREBUIE” - Filiala Sebeş -
Centrul de zi pentru copiii cu dizabilităŃi;
- Societatea de Ajutorare DIAKONIA - Centrul de zi pentru copii şi tineri cu handicap ”Sf.
Iosif” Alba Iulia;
- Centrul de Recuperare şi Reabilitare Miniatelierul Alin – Sebeş.

Pentru deficienŃe mintale:

- Centrul Şcolar pentru EducaŃie Incluzivă Alba (şcoala specială);
- Şcoala specială Blaj.

STUDIU DE CAZ: COPIL CU AUTISM

B.R.- băiat, născut în Alba Iulia, 23 aprilie, 1996

Diagnostic:
1. Sindrom autist prin discontact; agresivitate psihică asupra propriei persoane, manifestări hiperchinetice;
2. Întârziere în dezvoltarea psihică şi de limbaj.

Anamneza personală:
- în cursul sarcinii mama a urmat tratament pentru menŃinerea sarcinii şi pentru înlăturarea unor infecŃii
(tratament cu litiu);
- naşterea la 9 luni prin cezariană;
- greutatea la naştere - 3 kg.;
- gânguritul – normal;
- mersul – la 11 luni;
- primele cuvinte - după 3 ani;
- dezvoltarea somatică, staturală şi toracală în limitele normalului - aspect atrăgător, corp proporŃionat
,expresie inteligentă.

Anamneza familială:
- este al doilea copil;
- primul copil nu prezintă probleme de dezvoltare;
- la naşterea sa mama avea 26 ani şi tatăl 30;
- mama a absolvit şcoala profesională (în prezent casnică), iar tatăl în prezent este liber profesionist;
- regimul de viaŃă este ordonat, echilibrat mama este o bună gospodină, devotată copiilor şi interesată de
reuşita lor;
- în relaŃia cu ceilalŃi membri evoluŃia este bună, de la slabă cooperare şi izolare într-o lume a lui cu dese
crize, la relaŃii bune cu fratele lui şi dispus să coopereze cu toată lumea;
- a fost luat în evidenŃă la vârsta de 3 ani şi 6 luni la Centrul Logopedic Alba Iulia;
- copilul este în evidenŃa Spitalului Clinic de Psihiatrie şi a Centrului de Neuropsihiatrie infantilă StaŃionar
de zi, unde se internează pe perioade scurte pentru investigaŃii;
- iniŃial inventarul posibilităŃilor psihice şi de limbaj (la vârsta de 3 ani ) îl plasa în jurul vârstei de
aproximativ 2 ani şi 6 luni;
- examenul neurologic: EEG cu anomalii bioelectrice difuze fără leziuni decelabile cerebrale.

Recomandări:
- tratament cu neuroleptice: Respolept, Encefabol,Vitamine şi Ritalin;
- integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaŃional recuperatoriu, cuprinzând
stimularea psihică şi tratament logopedic;
- de-a lungul internărilor avute până în prezent, cîte două şi apoi una în fiecare an, observaŃia clinică şi
reevaluările dezvoltării şi comportamentului, relevă evoluŃia favorabilă a Sindromului autist de la CARS41
puncte la Cars scor total: 26,5 corespunzător autismului uşor,Vs evoluând de la 2,6 ani - 3,1 - 4, 2 - 4, 5 -
5,1.

84
Scurtă caracterizare a modului de manifestare a sindromului autist (la începutul activităŃii de terapie):
Prezintă puternice tulburări ale afectivităŃii: nu este ataşat de mamă (face confuzii între mamă şi alte femei; nu
reacŃionează când mama se îndepărtează; râsul, plânsul, zâmbetul sunt neadecvate situaŃiei în care e pus
copilul; reacŃii coleroase îndreptate asupra obiectelor şi asupra propriei persoane; opoziŃionism, labilitate,
neurovegetativă cu predominarea excitaŃiei, atenŃie labilă, slabă putere de concentrare .Se constată o mare
dexteritate în mişcări, sereotipii (se poate juca la infinit cu acelaşi tip de joc). Nu suportă să fie atins, nu-l
interesează jucăriile care întruchipează oameni, animale; are mişcări graŃioase, manipulează cu uşurinŃă
obiectele, este fascinat de obiectele mecanice. Vorbirea este aproape inexistentă, fără participarea emoŃională.
Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ (ecolalie) şi nu cel de comunicare al limbajului. Ecolaliile sunt
imediate sau întârziate. Foloseşte neadecvat pronumele personal (vorbeşte despre sine la persoane a III-a). Nu
este atent la ce i se spune; dă impresia că nu aude, nu-şi fixează privirea asupra persoanelor din jur, nu caută
contactul vizual cu acestea. Îi place muzica. Manifestă o mare abilitate în a-i manevra pe ceilalŃi pentru a-şi
satisface necesităŃile. Evită contactul cu ceilalŃi copii.

Limbajul şi posibilităŃile de articulare:

- cunoaşte mai multe cuvinte în limba engleză decât în română (rezultatul statului îndelungat în faŃa
televizorului la desene animate);
- nu se constată anomalii buco-linguo-faciale;
- vocea este normală;
- imaginile fonematice sunt labile şi difuze;
- stereotipul dinamic articulator tulburat;
- discrepanŃă între posibilităŃile intelectuale şi vorbire (în sfera limbajului expresiv). De ex.: este capabil să
se joace cu jocuri tip „puzzles”, aranjând imagini care pentru copiii cu 2-3 ani mai mari ca el prezintă
dificultăŃi.

Examinarea: a fost foarte dificilă pentru o corectă evaluare a comportamentului datorită imposibilităŃii de
testare prin teste standardizate. Metoda de bază a fost observarea, înregistrându-se dezvoltarea motrică,
cunoaşte părŃilor corpului, recunoaştera formelor, culorilor, orintarea spaŃială, noŃiuni, răspunsuri la comenzi,
număratul, folosirea creionului. Înregistrarea comportamentului s-a făcut, pe cât posibil, în timp şi medii
diferite. În evaluare s-a folosit scara PORTAGE. Principiul de bază în terapie a fost: a construi, pornind de la
ce poate copilul (folosind chiar sereotipurile şi preferinŃele). De asemenea am urmărit reducerea treptată a
ajutorului acordat copilului, stimularea şi recompensa iniŃiativelor ce vin din partea acestuia. Programul a fost
foarte flexibil pentru a asigura adaptarea la situaŃii noi, neprevăzute în program sau la dispoziŃia în care s-a
aflat copilul şi la posibile progrese. Programul educaŃional stabilit are o serie de obiective pentru aria de
dezvoltare cognitiv-verbală (unde în general achiziŃiile se fac mai lent).

Obiectivul fundamental al terapiei: formarea şi dezvoltarea abilităŃilor de comunicare. În acest scop

instrucŃiunile au fost simple, concrete, exprimate verbal şi simultan cu imaginea.

Al doilea obiectiv: formarea unei reprezentări generale despre lume şi mediul în catre ea se desfăşoară,
perceperea succsesiunii momentelor zilei, formarea motivaŃiei, dezvoltarea capacităŃii de a înŃelege că te poŃi
face înŃeles, dobândirea unei experienŃe în legătură cu ceea ce este la un moment dat semnificativ.

Programul educaŃional terapeutic a fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective în vederea acŃionării pe
diferite laturi: articulatoriu, limbaj, memorie, atenŃie, gândire, afectivitate. Am urmărit, iniŃial, trezirea
interesului şi crearea unui tonus pozitiv. Am început cu emiterea onomatopeelor (izolat, în cântec, poezii),
iniŃierea unor jocuri: umflat baloane, suflat în lumânări, etc.). În activitate am antrenat toŃi analizatorii.
ÎnvăŃarea cuvintelor şi propoziŃiilor s-a realizat după modelul descris în literatura de speccialitate pentru alalie
(silabe duble, silabe, cuvinte asociate cu fenomene din natură, stări afective, cuvinte monosilabice, bi şi
trisilabice). Pentru trezirea interesului, dezvoltarea proceselor psihice cognitive, am apelat la procedee
neverbale: sortări de obiecte, dominouri, puzzles, reproducerea gesturilor, formarea deprinderii de a asculta
poveşti. Pentru a asculta, a înŃelege, a participa am efectuat jocuri de tipul: Cum face? Cine face?. Am lucrat
mult cu setul de imagini Portige, cu diapozitive care urmăresc formarea noŃiunilor de mărime, formă, culoare,
poziŃie, succesiune spaŃială şi temporală, denumire de acŃiuni, formarea şi dezvoltarea vocabularului (noŃiuni
ca: familie, fructe, legume, îmbrăcăminte, mobilier, rechizite). Permanent cuvintele însuşite au fost legate de
obiecte, imagini, demonstraŃii. PropoziŃiile au fost reluate, repetate de mai multe ori. Pentru memorarea,
înŃelegerea, compararea noŃiunilor, folosirea propoziŃilor şi orintarea spaŃială şi temporală am folosit mult
material intuitiv şi demonstraŃia. Jocurile folosite au fost de tipul „Ghiceşte ce am ascuns”, „ Eu întreb tu
răspunzi”; am lucrat mult cu trusa Logi. Am tecut treptat la extensia propoziŃiei de la 2, 3 la 4, 5 cuvinte. În

85
vederea pregătirii pentru integrarea în clasa I a şcolii de masă am pus din ce în ce mai mult accent pe analiza şi
sinteza fonematică la nivel de propoziŃie, cuvânt, silabă. Pe bază de imgini am trecut la însuşirea unor momente
semnificative din poveste. Progresele au fost semnificative, referitor la numărul de cuvinte însuşite corect cât şi
capacitatea de flexionare după număr şi gen; a însuşit şi mimica şi gesticulaŃia, orientarea în schema corporală
proprie şi a altuia, în spaŃiu şi timp.

Fiind e un copil autist s-au remarcat salturi semnificative şi pe linia socializării. EvoluŃia a fost de la ignorarea
iniŃială a celor din jur până la dorinŃa de a coopera şi de a fi remarcat. În prezent se simte bine în grup,
comunică, cooperează. Efectul tratamentului cu Ritalin s-a făcut simŃit destul de repede: a dispărut
instabilitatea psihomotorie, a crescut gradul de concentrare a atenŃiei în timpul activităŃilor. În relaŃia afectivă
cu profesorul logoped evoluŃia a fost excelentă (simte dorinŃa de a fi luat în braŃe, mângâiat), îi place să fie
lăudat şi evidenŃiat. În cea mai mare parte, stereotipiile au dispărut: nu-l deranjează dacă ceva se modifică în
mediul ambiant.

Având o evoluŃie atât de favorabilă copilul a primit avizul pentru integrarea în clasa I a şcolii de masă.
Frecventarea clasei I nu a pus probleme deosebite, copilul situâdu-se printre primii din clasă (manifestă
aptitudini deosebite la activităŃile matematice).

A continuat să fecventeze Cabinetul Logopedic pentru probleme de vocabular, expresivitatea citiri şi povestirii
cât şi pentru dizortografie manifestată în redarea formei grafice a literelor, greşeli în scrierea după dictare,
aşezare în pagină, etc., fiind supus unui program de terapie specifică continuat la şcoală de învăŃătoare şi acasă
de mamă.

PRINCIPIILE ŞI OBIECTIVELE PROGRAMULUI DE TERAPIE PENTRU AUTISM:

- Stabilirea progresivă a contactelor sociale;
- Aplicarea metodei TEACH (atitudini comportamentale şi program de învăŃare independentă faŃă de adult,
dar nu şi de structură) prin care copilul este învăŃat principalele deprinderi de lucru, pe care şi le însuşeşte
ca pe o chestiune de rutină;
- Predare regulile să fie foarte flexibilă în funcŃie de contexte particulare;
- Folosirea metodelor directe de formare a deprinderilor de conversaŃie;
- Înlăturarea deprinderilor de „hiperlexie”(verificarea permanentă a ceea ce înŃelege copilul din ce citeşte –
i se cere să citească texte despre fapte reale);
- Dezvoltarea limbajului în manieră funcŃională şi comunicativă în context Ńinând cont de cele cinci
dimensiuni ale programului TEACH (vocabular, context, formă, funcŃie semantică, funcŃia de comunicare);
- Încurajarea gândirii şi flexibilităŃii în comportament;
- Monitorizarea şi managementul comportamentului.

2.1.3. COPIII NEŞCOLARIZAłI / ABANDONUL ŞCOLAR

Abandonul şcolar reprezintă încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ,

indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obŃinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Între cauzele
principale ale abandonului şcolar regăsim cauze economice, socioculturale sau religioase,
psihologice şi pedagogice.

Efectele abandonului şcolar demonsrează de ce acest tip de conduită este considerat deosebit
de grav. Mai întâi, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională
indispensabilă integrării socio-economice, nici formaŃia morală şi civică necesară exercitării
rolului de părinte şi celui de cetăŃean al unei comunităŃi. În al doilea rând, neavând o
calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi
lung, o sursă de dificultăŃi sociale şi de pierderi, care depăşesc investiŃia cerută de formarea
iniŃială. Din punct de vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată,

86
ci cea insuficient educată, care părăseşte şcoala cu o formaŃie şubredă sub aspect moral,
intelectual sau estetic.

Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaŃi prin absenteism şi alte
dificultăŃi de comportament, pentru care au fost sancŃionaŃi în repetate rânduri în şcoală.
Elevul care prezintă un risc înalt de abandon şcolar: este incapabil să se adapteze şi să
funcŃioneze adecvat în contextul clasei tradiŃionale; rezultatele şcolare sunt sub medie; nu-şi
stabileşte obiective profesionale; are absenteism ridicat; manifestă ostilitate faŃă de adulŃi şi
reprezentanŃii autorităŃii şcolare; provine dintr-o familie ce experimentează un stres
existenŃial, probleme economice serioase; nu este implicat în nici o activitate organizată de
şcoală, nonformală sau formală.

Copiii neşcolarizaŃi sau cei care la un moment dat abandonează şcoala reprezintă o problemă
gravă cu care se confruntă societatea contemporană. La sfârşitul anului şcolar 2008-2009, la
nivel naŃional, un număr de 436.404 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani nu erau
înscrişi în nici o formă de învăŃământ. Potrivit Institutului NaŃional de Statistică, numărul
copiilor neşcolarizaŃi creşte semnificativ începând cu vârsta de 13 ani şi atinge un maxim în
jurul vârstei de 16-17 ani. Astfel, în prima parte a ciclului gimnazial, 24.186 copii cu vârsta de
13 ani nu sunt integraŃi şcolar, aşa cum 138.234 de copii cu vârste de 16-17 ani nu urmează
nici o formă de învăŃământ.

Factorii favorizanŃi ai abandonului pot fi localizaŃi la 3 niveluri:

a. – la nivelul elevului şi al familiei :
- DificultăŃile materiale. - sărăcia comunităŃilor din zonele defavorizate limitează
posibilităŃile părinŃilor de a oferi copiilor resursele necesare educaŃiei. Această stare
provoacă deseori, exploatarea copiilor prin muncă de către adulŃi. Lipsa interesului pentru
şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale
părinŃilor şi prin lipsa de cultură a comunităŃii care poate fi susceptibilă faŃă de instituŃiile
formale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au probleme în a asigura
îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia de forŃă de muncă (fie pe
câmp, fie în gospodărie ).
- Boli somatice sau alte afecŃiuni senzoriale sau neuropsihice care pot determina o
anumită dizabilitate. În această situaŃie, în funcŃie de tipul de dizabilitate şi de gradul de
deficienŃă funcŃională, fie părintele consideră că menŃinerea copilului în sistemul de
învăŃământ nu-l va ajuta nici intr-un fel pe copil, dimpotrivă îi va produce un disconfort şi
mai mare, fie şcoala din proximitate nu are posibilităŃile tehnice, pedagogice sau de
personal pentru a răspunde unor cerinŃe educative speciale.
- Modelul educaŃional oferit de părinŃi/cultura de origine a elevilor – cercetările din
domeniul educaŃional au relevat faptul ca mediul socio-cultural de provenienŃă al elevilor
este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul şcolar şi profesional al
elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala. Cunoaşterea acestor
atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu
cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor
şcolare. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunŃe la educaŃie provin din familii în care
părinŃii nu au mai mult de opt clase. Există însă destul de frecvent elevi aflaŃi în situaŃii de
abandon care îşi doresc să îşi completeze educaŃia "măcar până la 10 clase", să reuşească

87
 să aibă o calificare, astfel încât să nu ajungă ca părinŃii, simplii zilieri, fără mari şanse de
reuşită în viaŃă.
- Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăŃi materiale. Climatul familial are un rol
hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieŃii de familie, consecinŃă
a divorŃului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergenŃa
metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinŃilor, atitudinea rece, indiferentă sau
dimpotrivă, tiranică a acestora, iată alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
- Implicarea în activităŃi aflate la limita legii: prostituŃia, apartenenŃa la găşti de cartier,
integrarea în reŃele de cerşetorie conduc aproape mereu la renunŃarea la educaŃie, fiind
prezente ca factori demotivatori mai ales la trecerea către clasa a IX-a şi în perioada
imediat următoare debutului ciclului secundar superior.
- Intrarea pe piaŃa muncii: anturajul necorespunzător debusolează elevii cu un psihic labil
datorat unor carenŃe din copilrie – dorinŃa de a scăpa de sub tutela educaŃională sau
familială, dorinŃa de a obŃine obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate sunt
cauze pentru care elevul abandonează şcoala şi ajung mână de muncă pe piaŃa muncii. Fie
că este vorba de lucrul ca zilier, de activităŃi regulate ca barman, de prostituŃie sau
cerşetorie, prezenŃa pe durata semestrelor şcolare în astfel de activităŃi aducătoare de venit
constituie elemente de risc ce se soldează aproape mereu cu renunŃarea prematură la
educaŃie. O soluŃie pentru cei care au nevoie să muncească ar putea fi promovarea unor
modele comune în Ńările vestice, şi anume implicarea liceenilor ce au nevoie de resurse
pentru a se întreŃine în activităŃi aducătoare de venit pe perioada vacanŃelor, având o durată
scurtă ca număr de ore pe zi, precum cele de baby-sitting pentru o seară.
- Încrederea scăzută în educaŃie se dovedeşte a fi mai degrabă un stereotip infirmat de
realitate. Este posibil să apară însă o încredere redusă în educaŃie chiar în momentele
imediat premergătoare abandonului şcolar. În acest sens ar putea fi util ca elevii care au
renunŃat deja prematur la şcoală să intre în contact cu cei aflaŃi în risc de a abandona,
povestindu-le care este imaginea lor curentă despre şcoală.
- MigraŃia circulatorie nu pare a fi un factor de risc în sine, dar există probleme importante
de reintegrare a copiilor demigranŃi ce părăsesc sistemul şi apoi se reîntorc la vârste mai
mari. Aceleaşi probleme sunt regăsite şi în cazul intrării la vârste mai mari în sistemul de
învăŃământ.

b. – la nivelul comunităŃii, cei mai importanŃi factori care determină abandonul şcolar
timpuriu sunt:
-Şcolile din zonele defavorizate, caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităŃilor de
succes socio-profesional pentru absolvenŃi. LipsiŃi de motivaŃie, mulŃi dintre elevii claselor
gimnaziale renunŃă în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile
proprii sau, muncind ca zilieri la oameni mai avuŃi din comunitate.
-Norma mariajul timpuriu acŃionează ca un factor puternic de stopare a continuării
educaŃiei, mai ales în comunităŃile rurale.
-ApariŃia unui copil este de asemenea un puternic determinant al renunŃării la educaŃie, fiind
prin caracteristici mai degrabă un atribut al comunităŃii decât un act individual. Dincolo de
provenienŃa din familii dezorganizate, sărace, tinerele fete ce ajung în situaŃia de a deveni
mame găsesc de regulă exemple de predecesoare în comunitatea în care locuiesc şi în care
este adesea plasată şcoala.

88
-Lipsa de securitate în zonă - există comunităŃi unde, datorită infracŃionalităŃii ridicate,
cadrele didactice se feresc să interacŃioneze cu părinŃii, iar lipsa de colaborare contribuie la
creşterea riscurilor de renunŃare la educaŃie.
-Factori de natură socială şi economică – cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi
morale, prăbuşirea sistemului de protecŃie socială, confuzia sau absenŃa unor norme sau valori
– iată alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul educaŃional
şi în final – abandon şcolar.

c. - la nivelul şcolii - situaŃiile de abandon pot fi determinate de factori de natură educaŃională

– insubordonare faŃă de normele şi regulile şcolare, chiulul, absenteismul, repetenŃia, motivaŃii
şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaŃionare, competenŃa
profesională, autoritate morală) – au şi ei un rol important în apariŃia fenomenului de abandon
şcolar. În şcoală se remarcă însă şi lipsa unor intervenŃii preventive. Cadrele didactice pot
avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar timpuriu, deoarece sunt în permanent
contact cu elevii, le pot identifica şi diagnostica problemele şi pot atrage atenŃia organismelor
(autorităŃi sau organizaŃii non-guvernamentale) competenŃe asupra eventualelor nevoi de
intervenŃie.

Servicii existente pentru copii care au abandonat şcoala:

1. Forme de învăŃământ pentru copii cu dizabilităŃi (senzoriale, mentale);
2. Servicii educaŃionale prin cadre didactice de sprijin/itinerante pentru copiii cu cerinŃe
educative speciale şcolarizaŃi în învăŃământul de masă;
3. Clase speciale integrate în învăŃământul de masă;
4. Programul „A doua şansă”.

Pentru toate formele de orientare şcolară este nevoie de un Certificat de orientare şcolară şi
profesională, dat în urma unei hotărâri CPC. Cererea de orientare şcolară poate fi făcută fie de
părinŃi fie de şcoală, iar dosarul care se depune la SECC Alba trebuie să conŃină aceleaşi
documente ca şi în cazul încadrării într-un grad de handicap.

2.1.4. COPIII CU DIFICULTĂłI DE INVĂłARE

SemnificaŃia sintagmei dificultăŃi de învăŃare este prezentă (în plan teoretic) adesea
contradictoriu şi confuz, ca atare legătura cu practica este destul de dificilă. Conceptul de
dificultăŃi de învăŃare este cunoscut mai ales ca dificultăŃi şcolare şi anume ca „dificultăŃi care
le întâmpină unii elevi în asimilarea cunoştinŃelor, în formarea competenŃelor” (Mircea
Ştefan, Lexicon pedagogic, p.90, 2006, Aramis, Bucureşti). De obicei, dificultăŃile de învăŃare
apar de timpuriu, în însuşirea cititului (dislexie), a scrisului (disgrafie), şi duc la manifestări
de anxietate, neîncredere în sine, pierderea motivaŃiei învăŃării. PărinŃii sunt adesea îngrijoraŃi
atunci când copilul lor are probleme la şcoală. Există multe motive pentru care apare eşecul
şcolar, dar unul din cele mai frecvente este incapacitatea de învăŃare sau tulburarea de
învăŃare. Copiii care au această problemă au de obicei un coeficient de inteligenŃă normal. Ei
încearcă să urmeze instrucŃiunile, se concentrează şi încearcă să fie copii buni acasă şi la

89
şcoală. Dar în ciuda acestor eforturi, copilul rămâne în urmă la şcoală. DificultăŃile de învăŃare
afectează cel puŃin 1 din 10 copii de şcoală.

ConsecinŃa dificultăŃilor de învăŃare este insuccesul şcolar, definit prin rămânerea în urmă la
învăŃătură a unor elevi, care nu reuşesc să obŃină un randament şcolar la nivelul cerinŃelor
programelor şcolare, el fiind consecinŃa inadaptării la mediul socio-profesional la nivelul
cerinŃelor acestuia.

Insuccesul, cu forma sa gravă de eşec, înseamnă nereuşită, înfrângere sub povara propriei
neputinŃe sau a greutăŃilor exterioare. Insuccesul şi eşecul sunt respinse de societate, de
colectivitate, de individ. Ca reacŃii faŃă de insucces apar dispreŃul, dezamăgirea, cumpasiunea
care pe, unii îi alină, pe alŃii îi umileşte. Insuccesele şcolare includ în general următoarele:
număr mare de corigenŃe, număr mare de repetenŃi, de exmatriculaŃi, de abandonuri şcolare,
număr mare de elevi sancŃionaŃi, multe note sub 5 în timpul anului şcolar, integrarea socio-
profesională slabă.

DificultăŃile de învăŃare pot fi legate de deficitul dezvoltării intelectuale, lipsa unor aptitudini,
dar adesea sunt simptomul unei inadaptări şcolare sau efectul unei metodologii didactice care
nu Ńine seama de individualitatea elevilor. Printre primele ordonări ale problemelor de
învăŃare sunt evidenŃiate de tulburările sau deficienŃele intelectuale; tulburările senzoriale;
tulburările motorii; tulburările perceptiv vizuale; tulburările perceptiv auditive; instabilitatea
comportamentală; inhibiŃia de tip emoŃional; tulburările limbajului; tulburările
psihomotricităŃii; deficite de atenŃie şi concentrare; hiperactivitatea; impulsivitatea.

Identificarea copiilor cu dificultăŃi şcolare se face în cadrul şcolii de către cadrele didactice
implicate în procesul instruirii şcolare. Copiii care au astfel de probleme şcolare prezintă
anumite caracteristici:
a) DificultăŃi academice – sunt o caracteristică majoră a tulburărilor de învăŃare şi pot să apară
în domenii diferite probleme în citire, limbaj scris, limbaj oral şi matematică. Probleme
academice: - la citire - dificultăŃi de decodare, de recunoaştere a cuvintelor, de fluenŃă; în
limbajul oral - probleme de discurs, sintaxă, articulare, fonologie, morfologie, vocabular,
ascultare, semantică; limbajul scris - probleme de ortografie, punctuaŃie, compoziŃie, elemente
mecanice, lipsă de coerenŃă.
b) Memoria – copiii cu tulburări de învăŃare prezintă mai multe deficienŃe la mai multe nivele
dintre care: lipsa unor strategii eficiente care să susŃină memorarea, lipsa abilităŃilor
metacognitive care să faciliteze reactualizarea, capacităŃi limitate ale memoriei, semantice,
baza de cunoştinŃe deficitară şi probleme la nivelul memoriei de lucru.
c) Aspecte sociale – au probleme de interpretare a mesajelor non-verbale, au probleme de
comunicare şi îşi asumă foarte greu diferite roluri, au probleme în discriminarea stimulilor
vizuali auditivi, au greutăŃi în includerea secvenŃierea auditivă vizuală şi au dificultăŃi în
coordonarea activităŃii motorii fine, cât şi în orientarea spaŃială.
d) AbilităŃi cognitive şi metacognitive – copiii cu tulburări de învăŃare nu se angajează activ în
învăŃare pentru că le lipseşte motivaŃia, au o auto-eficacitate scăzută şi expectanŃe crescute de
eşec, nu sunt capabili de auto-monitorizare şi control al performanŃei, nu pot coordona
cerinŃele sarcinii cu strategia de lucru, nu pot coordona cu uşurinŃă procese mentale multiple,

90
nu conştientizează că unele cunoştinŃe sunt necesare pentru a aborda eficient o anumită
problemă, au dificultăŃi în accesarea, organizarea şi coordonarea activităŃilor mentale.
e) AtenŃia şi hiperactivitatea – au probleme în ceea ce priveşte atenŃia selectivă în selectarea
aspectelor relevante ale sarcinii, au probleme în menŃinerea atenŃiei focalizarea de sarcină,
menŃinerea comportamentului şi apare hiperactivitatea şi distractibilitatea.

Evaluarea copiilor cu dificultăŃi de învăŃare

Unul dintre scopurile evaluării este acela de a colecta şi analiza informaŃii care vor ajuta la
stabilirea eligibilităŃii persoanei pentru categoria dificultăŃi de învăŃare. Există câteva întrebări
la care trebuie să răspundem înainte de a iniŃia decizia de evaluare:
1) Care este nivelul actual de performanŃă al individului (ex. dezvoltarea în diferite
domenii)?
Metode pentru obŃinerea acestor date: observaŃii, teste formale şi informale etc.
2) Ce date suplimentare se pot colecta?
Pentru obŃinerea acestora se utilizează: observaŃia, istoricul cazului, informaŃiile
multidisciplinare, etc.
3) Există o discrepanŃă între performanŃă şi nivelul intelectual?
a) Cum trebuie măsurat nivelul actual de performanŃă?
b) Cum trebuie măsurat potenŃialul individului?
c) Cât de mare trebuie să fie discrepanŃa?
4) Care sunt criteriile pentru diagnosticarea dificultăŃilor de învăŃare?

Procesul de evaluare implică reajustări continue; el trebuie revizuit şi modificat în funcŃie de

răspunsurile obŃinute la aceste întrebări. Ariile/domeniile academice afectate la persoanele cu
dificultăŃi de invăŃare sunt citirea, matematica şi exprimarea scrisă.

În continuare sunt prezentate o scurtă descriere a celor mai frecvent utilizate metode de
evaluare:
- Istoricul cazului – se adună informaŃii de la părinŃi, medici şi profesori; se urmăresc:
problemele de învăŃare ale altor membri din familie, istoricul parental, condiŃiile pre şi
postnatale, anumite repere în dezvoltare (la ce vârstă a stat în picioare, când a început să
vorbească, etc.), istoricul bolilor/medical, istoricul şcolar.
- ObservaŃia – prin această metodă se poate urmări: capacitatea de adaptarea a copilului
(cum reacŃionează în anumite situaŃii, care este atitudinea lui faŃă de problemele de
învăŃare, dacă aceste probleme interferează cu activităŃile cotidiene, etc.); dezvoltarea şi
coordonarea motrică (ex: mişcări, scris); utilizarea limbajului, coordonarea ochi-mână,
abilităŃi auditive, orientare, etc.
- Testele formale – sunt teste standardizate, au proceduri stricte de administrare, cotare şi
interpretare. Testele formale pot fi de două feluri: a) teste generale – oferă informaŃii
despre nivelul de performanŃă în domenii generale de funcŃionare; b) teste diagnostice –
oferă o privire microscopică asupra componentelor dintr-un anumit domeniu. În domeniul
dificultăŃilor de învăŃare, testele formale se utilizează frecvent pentru a evalua: limbajul,
abilităŃile cognitive, metacogniŃia, comportamentul social-emoŃional, comportamentele
adaptative, nivelul de citire, performanŃa în diferite domenii academice.
- Testele informale – sunt modalităŃi de a obŃine date despre performanŃa elevului prin
teste, chestionare ce nu sunt standardizate. Măsurile informale sunt foarte utile deoarece

91
 testează elevii în situaŃii întâlnite la nivelul clasei. Un model frecvent folosit pentru
testarea informală se face în cadrul abordării evaluării pe bază de curriculum. Elevul este
evaluat în termeni de cerinŃe curriculare care îi sunt impuse la şcoală. Materialele utilizate
pentru testare sunt extrase direct din curriculum, iar rezultatele se pot grupa în grafice sau
tabele. Testele informale sunt des utilizate în evaluarea performanŃei globale pe diferite
domenii: citire, scriere, ortografie, matematică.

Întocmirea unui plan de intervenŃie. IntervenŃia face parte dintr-un plan anume alcătuit
pentru a răspunde problemelor specifice ivite la un moment dat în dezvoltarea copilului. Acest
plan este un instrument de organizare şi prescripŃie, o schiŃă a activităŃilor de desfăşurat în
favoarea rezolvării problemelor de învaŃare a copilului. El împleteşte elementele de psihologie
şi sociologie (identifică problemele în planul dezvoltării psihologice-individuale şi sociale) cu
normele şi principiile pedagogice, urmărind eficienŃa acŃiunilor îndreptate în remediere,
compensare sau corectare. Ca instrument al proiectării unor acŃiuni, planul identifică
problemele, caută cauzele, orientează acŃiunea, dă instrumentele specifice intervenŃiei,
propune instrumente de evaluare - în literatura de specialitate se folosesc termeni, ca: terapie,
instrucŃie de remediere, corectarea dificultăŃilor de învăŃare şi intervenŃie specifică. Cel mai
complex termen este cel de intervenŃie, deoarece presupune oricare măsură, fie ea
instrucŃională, pur psihologică, educativă sau chiar medicală. În acelaşi timp, acest termen
redă cel mai clar obiectivul acŃiunii în a interveni, adică a pătrunde în mecanismele
psihologice ale învăŃării şi dezvoltării prin metode adecvate.

Planul de intervenŃie este un text/grilă bine completat, de care se servesc toŃi cei care decid să-
şi orienteze intervenŃiile asupra copilului. Înainte de toate, el se constituie într-un demers,
pentru a cunoaşte copilul/elevul şi a aviza măsurile educative care i se potrivesc. Acest
demers necesită participarea atât a specialistului, cât şi a părinŃilor. PIP corespunde în fapt
nevoii de abordare cât mai individualizată a problemelor de învăŃare şi identifică teza potrivit
careia fiecare copil fiind diferit, fiecare problemă trebuie cunoscută şi tratată individualizat.

Există 2 tipuri de planuri:

- planuri de servicii (copiii primesc servicii ale unor structuri din mediul şcolar, de sănătate şi
servicii sociale - aceste planuri se descompun în planuri de intervenŃie în fiecare domeniu
unde persoana are nevoie de servicii legate de deficienŃa sa; planurile sunt elaborate de
Comisii Interdisciplinare de evaluare şi Orientare în colaborare cu şcoala şi cu familia);
- planuri de intervenŃii (trebuie să fie individualizate - se înscriu într-un demers global, în care
se face la început: evaluarea forŃelor, identificarea dificultăŃilor, cunoaşterea resurselor, un
diagnostic prescriptiv şi etapele preconizate pentru intervenŃie).

Planurile de intervenŃie în serviciile educative trebuie să indice pentru copil/elev, în funcŃie de

obiectivele fixate: nivelul de integrare dorit/urmărit; adaptările necesare la ritmul învăŃării;
respectarea principiilor pedagogice; seviciile complementare şi personalul solicitat;
echipamentele specializate necesare; resursele financiare necesare pentru mijloace, transport
etc.

Planul de intervenŃie educaŃională în rezolvarea dificultăŃilor de învăŃare este un plan de

intervenŃie personalizată, cu următoarele componente (Ecaterina Adina Vraşmaş, 2004, pag.

92
176-177): informaŃii iniŃiale despre copil şi problemele care constituie cerinŃele educative
speciale la acel moment (acestea sunt culese prin: teste psihologice, probe şcolare, observaŃii,
discuŃii, anchete sociale, studiul produselor activităŃii, analiza rezultatelor şcolare etc.);
evaluarea problemelor (sub forma enumerării lor sau formulării unui diagnostic prescriptiv);
anticiparea unor rezultate (prin prognosticul iniŃial şi prin descrierea momentelor cheie ale
intervenŃiei); consemnarea unei/unor examinări iniŃiale, a unor examinări periodice şi a unei
examinări finale; descrierea metodelor de intervenŃie şi a mijloacelor folosite; paşii
intervenŃiei (etapele sau treptele intervenŃiei) adoptaŃi tipului de probleme întâlnite şi
individualizaŃi; înregistrarea progreselor; consemnarea rezultatelor intervenŃiei şi observări
periodice; formele de sprijin alese prin parteneriatul cu specialişti, familia, şcoala etc.;
acceptul părinŃilor şi o formă de responsabilizare comună a acestora cu profesioniştii
implicaŃi.

Planul de intervenŃie educativă are mai multe funcŃii:

a) planificare educativă (planul ajută la fixarea obiectivelor şi prevederii intervenŃiilor şi
resurselor necesare; el permite stabilirea unui calendar al realizării obiectivelor şi la ordonarea
priorităŃilor-planul stabileşte etapele necesare, fragmentând paşii de intervenŃie; exemplu:
Modelul „Six S” –în limba româna”6C” ( Ecaterina Adina Vraşmaş, 2004, pag. 178) - se
referă la:
- Cine - elevul supus intervenŃiei;
- Ce - intervenŃiile necesare;
- Cine încă – persoana care face intervenŃia (logopedul/consilierul care se ocupă de
dificultăŃile de învăŃare/un profesor de sprijin);
- Cum - prin ce mijloace şi cu ce resurse;
- Care loc - mediul educativ necesar;
- Când - calendarul şi etapele necesare.
b) comunicarea (se realizează ca obiectiv şi ca mijloc: copilul trebuie să-şi exprime
percepŃiile asupra situaŃiei şi elementele pe care el ar dori să le modifice; cei care alcătuiesc
planul comunică asupra nevoilor copilului şi modurilor optime de a le satisface);
c) participarea, concentrarea şi coordonarea (se favorizează împărŃirea responsabilităŃilor şi
determinarea rolurilor fiecărui participant);
d) retroacŃiunea (urmărirea progreselor elevului şi revizuirea planului: schimbări, reorientări).

Cel mai bun plan de intervenŃie este cel care se potrivişte copilului/cerinŃelor/nevoilor sale.

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în microregiunea AIDA)

- Serviciul Public de AsistenŃă Socială Sebeş - Centrul de zi pentru copii Sebeş - Petreşti
- AsociaŃia pentru Consiliere şi AsistenŃă Specializată Alba Iulia - Centrul de zi pentru copii
”Alexandra” Alba Iulia
- AsociaŃia ”SprijiniŃi copiii” Alba Iulia - Centrul de zi ”Licurici ” Alba Iulia
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă - Centrul de zi pentru Copii ”Sfântul Gheorghe” Sebeş
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă - Centrul de zi pentru Copii ”Sfânta Ana” Alba Iulia

93
 STUDIU DE CAZ : COPIL CU DEFICIENłE DE ÎNVĂłARE

Elevul B. A. are zece ani, este născut la data de 5 august 1994 în Alba Iulia şi este elev în clasa a II-a la Şcoala
Specială din Alba Iulia. Familia elevului este legal constituită şi este formată din B. I. (tata) şi B.M. (mama) şi
cinci fraŃi minori, având domiciliul stabil în satul Paclişa, str.Morii, nr.5.

Fişa medicală:
Din anamneză reiese că naşterea copilului a fost una normală, la termen, cu greutate, talie şi perimetru cranian
la naştere în limite normale. Antecedentele personale patologice precizează existenŃa în trecut a unor afecŃiuni
şi perioade de spitalizare şi/sau tratament medicamentos. Antecedente heredocolaterale semnificative: tatăl
copilului este înregistrat în documentele şcolare ca având deficienŃă mintală şi artrită, iar mama prezintă rinichi
unic chirurgical şi deficienŃă mintală medie cu tulburări psihice.

Fişa educaŃională:
Elevul nu a frecventat grădiniŃa. În cadrul pregătirii şcolare elevul a frecventat în 2001-2003 Şcoala cu clasele
I – VIII din Pâclişa, unde a suferit eşec şcolar cu repetarea clasei I de două ori. Eşecul şcolar s-a produs prin
corigenŃele repetate la limba şi literatura română, matematică şi ştiinŃele naturii. În schimb, la obiecte precum
educaŃie muzicală, educaŃie fizică şi educaŃie plastică elevul a avut rezultate satisfăcătoare şi chiar bune.

Aprecierile fişei educaŃionale asupra comportamentului elevului în timpul activităŃilor şcolare anterioare şi
prezente sunt că B.A. prezintă:
- tulburări grave de comportament, cu violenŃă fizică şi verbală la adresa colegilor şi a profesorilor;
- în timpul lecŃiilor este nedisciplinat, chiar turbulent şi îşi atrage şi colegii la abateri comportamentale;
- atenŃia este foarte slab dezvoltată;
- motivaŃia de a învăŃa inexistentă şi receptivitate de învăŃare scăzută (la activitatea din timpul lecŃiilor elevul
face doar ceea ce este strict necesar, fără să aibă vreo iniŃiativă);
- participarea şi implicarea în activităŃi este inexistentă;
- relaŃii sociale reciproce: prezintă atitudine negativă faŃă de colegi şi cadrele didactice;
- nivelul de adaptare la cerinŃele activităŃilor şcolare este absent;
- aprecierea asupra modului de pregătire a lecŃiilor elevului: acesta nu dorea să îşi pregătească lecŃiile.

Recomandarea pentru forma de şcolarizare a copilului este şcoala specială şi se solicită îndrumarea şi
supravegherea permanentă a copilului.

ÎnvăŃătoarea spune despre A.că este este foarte turbulent în timpul lecŃiilor, iar când este certat sau contrazis
devine foarte nervos, agitat, strigă iar uneori chiar părăseşte clasa fără acordul învăŃătoarei. Din observaŃiile
realizate în pauzele dintre orele de curs s-a constatat că elevul este adesea agresiv verbal şi fizic, îşi bate
frecvent colegii şi/sau îi provoacă la bătaie, neŃinând cont de prezenŃa unui observator.

Certificatul de expertiză şi orientare şcolară precizează următoarele constatări asupra elevului :

- Prezintă o deficienŃă mintală uşoară (QI=64, WISC), cu tulburări instrumentale severe şi lentoare ideativă;
- Recomandările curriculare făcute în consecinŃă constituie curriculumul şcolii speciale;
- Recomandările privind recuperarea elevului vizează: recuperarea tulburărilor instrumentale;
- Recomandările privind satisfacerea C.E.S sunt: metodologie adecvată tipului de deficienŃă şi şcolarizarea
în regim de semi-internat.

Fişa psihologică:
- Tipul de dizabilitate a copilului este cea cognitivă, iar dizabilităŃile asociate sunt tulburările instrumentale
severe;
- Nivelul dezvoltării psihomotricităŃii se constituie în instabilitate psihomotorie şi afectivă, retard în
dezvoltarea psihomotrică şi dificultăŃi în organizarea structurii vizual-motrice;
- Nivelul dezvoltării intelectuale: elevul este neinstrumentat pedagogic, prezintă tulburări de comportament
şi eşec şcolar repetat doi ani;
- Gândirea este la un nivel de dezvoltare preoperaŃional cu tulburări precum: lentoare, inhibiŃie, distorsiune
cognitivă;
- Memoria este deficitară în sfera păstrării informaŃiei; memoria involuntară este ineficientă;
- AtenŃia este dispersă iar atenŃia involuntară este foarte slab dezvoltată;
- Limbajul şi comunicarea constau într-o articulare foarte bună a cuvintelor şi exprimare lingvistică

94
 deficitară. Elevul prezintă tulburări instrumentale severe: dislexie, disgrafie, discalculie;
- ImaginaŃia este reproductivă şi foarte slab dezvoltată;
- Afectivitatea prezintă imaturitate socio-afectivă şi stări de afect insuficient structurate;
- MotivaŃia este structurată pe trebuinŃele imediate. Elevul nu este motivat pentru activitatea şcolară;
- Trăsături de personalitate: sistemul de personalitate este slab echilibrat, mobil. Elevul prezintă toleranŃă
scăzută la frustrare;
- Atitudini, comportament: prezintă negativism, nu acceptă regulile şi este impulsiv-agresiv;
- Aptitudini, interese: elevul prezintă interese ludice;
- Comportament social-adaptativ: se adaptează cu dificultate la mediul social care impune respectarea
regulamentului şi are formate deprinderi de autonomie personală;
- Recomandările psihologice sunt stimularea cognitiv-motivaŃională, instrumentare pedagogică, terapie
socio-afectivă şi comportamentală. Se recomandă instituirea unui program de recuperare individualizat în
şcoala specială.

RAPORT cu privire la plasamentul în regim de urgenŃă a copilului la Centrul de Primire al Copilului Alba
Iulia

Prin intermediul raportului din 24.09.2004 se solicită intervenŃia în vederea instituirii unei măsuri de protecŃie
pentru copiii familiei B. pentru reprezentanŃii Serviciului PrevenŃie Abuz Abandon Neglijare, în vederea
evaluării situaŃiei minorilor familiei. În urma evaluării s-au constatat următoarele: din punct de vedere igienico-
sanitar, condiŃiile de locuit ale familiei erau deosebit de precare. LocuinŃa este constituită dintr-o casă cu două
camere, o bucătărie şi anexe, proprietate personală, iar veniturile familiei constau în alocaŃia lunară a copiilor
şi munca ocazională a tatălui. Minorii au fost abuzaŃi fizic şi emoŃional în repetate rânduri şi în diferite forme.
Copiii au fost neglijaŃi sever de către părinŃi şi au fost exploataŃi prin muncă. În urma acestor constatări s-a
propus instituirea unei măsuri de protecŃie în regim de urgenŃă, respectiv plasamentul minorului B. A. la Centrul
de Primire al Copilului Alba Iulia până la identificarea unei alternative de tip familial.

Planul de servicii personalizat recomandă instituirea unei intervenŃii psihoterapeutice constând în consiliere
psihologică, recuperarea tulburărilor instrumentale, stimulare cognitivă, control medical periodic şi servicii de
recuperare specifice în procesul educativ.

2.1.5. COPIII ABUZAłI, NEGLIJAłI ŞI EXPLOATAłI

Abuzul asupra copilului este definit ca „orice acŃiune voluntară a unei persoane care se află
într-o relaŃie de răspundere, încredere sau de autoritate faŃă de acesta, prin care este periclitată
viaŃa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală,
sănătatea fizică sau psihică a copilului”, în Legea nr. 272/2004 privind protecŃia şi
promovarea drepturilor copilului.

Abuzul fizic (numit şi violenŃă fizică) constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-
accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva
de a ridica mâna asupra unui copil). Abuzul fizic este reprezentat de acele traume fizice (care
pot să varieze în intensitate de la mici vânătăi la fracturi sau chiar moartea minorului), ca
rezultat al înŃepării, pălmuirii, lovirii, muşcării, scuturării, îmbrâncirii, aruncării, sufocării,
lovirii (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect contondent), arderii, legării, încătuşării,
sechestrării, cauzate de/din partea persoanei abuzatoare; aceste traume sunt considerate abuz
indiferent dacă persoana abuzatoare a intenŃionat să rănească copilul sau nu. Fapta unei
persoane adulte de a asista fără să intervină la aplicarea violenŃei sau de a încuraja aplicarea
violenŃei asupra copiilor pe care îi are în îngrijire, violenŃă aplicată de către alŃi minori (ca de
exemplu fraŃii mai mari ce lovesc fraŃii mai mici sau colegii mari din colectivitate ce lovesc
pe colegii mai mici) este de asemenea considerată o formă de abuz fizic.

95
Abuzul sexual (numit şi violenŃă sexuală) care constă în comentarii jignitoare la adresa
copilului, hărŃuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente,
atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrearea sexului sau anusului
copilului, expunerea organelor sexuale ale abuzatorului în faŃa copilului, obligarea sau
încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului de a
viziona materiale care conŃin pornografie; forŃarea minorilor sub 18 ani să aibă contacte
sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alŃi minori sau de adulŃi sau mutilarea
organelor genitale ale copiilor. Câteva categorii de abuz sexual sunt: violul (actul sexual
împotriva voinŃei copilului), pedofilia (atracŃia sexuală a unui adult faŃă de copii) şi respectiv
incestul (legătura sexuală între părinŃi şi copii sau între fraŃi şi surori).

Abuzul emoŃional (numit şi abuz psihologic) se poate manifesta prin injurii, proferarea de
ameninŃări, intimidări, uciderea sau maltratarea animalelor domestice preferate ale copilului,
insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere, indiferenŃă, folosirea de apelative sau
etichetări denigratoare etc. AmeninŃarea cu violenŃa fizică este de asemenea un abuz
psihologic. ViolenŃa fizică, verbală sau denigrarea îndreptată asupra altui membru al familiei
precum şi violenŃa fizică sau asupra animalului de companie al copilului sau distrugerea
jucăriilor acestuia cu intenŃia de a îi crea acestuia o suferinŃă, sunt şi ele forme de manifestare
a abuzului emoŃional. În majoritatea cazurilor abuzul emoŃional însoŃeşte formele de abuz
fizic. Copilul simte că nu este iubit, apreciat sau respectat. Un caz particular de abuz
emoŃional este abuzul alienator. Copiii ai căror parinŃi divorŃează fără a fi capabili să
realizeze creşterea copilului sunt expuşi la abuz emoŃional. Copilul este plasat în mijlocul
unui conflict cronic şi forŃat să „ia partea unuia dintre ei”. Closimki (1993) identifică patru
aspecte de abuz emoŃional legate de separare şi divorŃ: anxietate cronică de separare şi
sentimentul de vină datorită faptului că a Ńinut partea unuia dintre părinŃi; dezvoltarea de
tulburări psihosomatice şi de comportament prin folosirea copilului de către părinŃi în
trimiterea de mesaje, spionare etc; cazul răpirii copilului sau al separării ilegale a acestuia faŃă
de părinŃi; cazul în care părinŃii se bat în prezenŃa copilului. Abuzul emoŃional este
premergător şi este implicat în toate tipurile de abuz.

Abuzul alienator reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de

care s-a ataşat emoŃional. Interzicerea de către persoana abuzatoare a accesului minorului la
persoanele, animale sau lucrurile respective sau a legăturilor emoŃionale pe care acesta ar fi
normal să aibă cu anumite persoane semnificative din viaŃa acestuia. Un caz special este
fenomenul alienării părinteşti în care persoana abuzatoare denigrează pe o altă persoană
(persoana Ńintă) în faŃa minorului. Alienatorul are aşteptări nerealiste de la copil pretinzându-i
să coopereze la campania de denigrare împotriva persoanelor Ńintă. El condiŃionează
minorului îngrijirea sau oferirea de afectivitate în funcŃie de comportamentul pe care îl
pretinde de la copil cu privire de persoanele Ńintă. Astfel alienatorul îşi „retrage” afecŃiunea
pentru copil atunci când acesta nu participă la campania de denigrare persoanelor Ńintă
respectiv „recompensează” copilul atunci când acesta acceptă să participe la campania de
denigrare. Un caz particular de abuz alienator este reprezentat de scoaterea din Ńară a
minorului încredinŃat unuia dintre părinŃi prin hotărârea de divorŃ, cunoscut în literatura de
specialitate ca răpirea internaŃională de minori.

96
Abuzul de substanŃe periculoase - acest tip de abuz poate fi cauzat de expunerea copilului
nenăscut (sau a sugarului care este alăptat la sân) la factori risc din cauza faptului ca mama
consumă substanŃe ilegale care pot cauza traume fătului (respectiv sugarului). Folosirea de
către părinte sau persoana care îngrijeşte copii de substanŃe care afectează abilitatea
respectivei persoane de a se îngriji de copil. De asemenea producerea de alcool, droguri sau
alte substanŃe psihotrope în prezenta copilului, vânzarea sau distribuirea gratuită către un
minor de alcool, droguri, sau alte substanŃe psihotrope, încurajarea minorilor de a consuma
alcool, tutun, droguri, substanŃe psihotrope sau a altor substanŃe pseudo-psihotrope. Obligarea
copilului să trăiască într-un mediu toxic sau care îl obligă pe acesta să fumeze pasiv.

Abuzul nedepistat şi netratat poate avea consecinŃe grave asupra dezvoltării copilului şi poate
produce modificări majore asupra structurării personalităŃii acestuia. Sunt mai uşor de
identificat semnele şi simptomele ce apar în timp scurt după situaŃia de abuz. Acestea depind
de mai multe variabile: tipul de abuz; vârsta copilului în momentul comiterii abuzului; nivelul
de comprehensiune al victimei; suportul post-abuz pe care îl primeşte de la reŃeaua socială;
caracteristicile personale ale victimei (vulnerabilitate, rezistenŃă la stres); caracteristicile
abuzului. Semnele şi simptomele ce apar imediat după producerea abuzului sunt de tip
somatic sau emoŃional. Un examen somatic al copilului abuzat poate evidenŃia subdezvoltare,
diferite leziuni diseminate pe mai multe părŃi ale corpului (în caz de maltratare) sau
numeroase leziuni traumatice de diferite stadii de vechime, care pot indica cu un grad mai
mare de certitudine violentarea repetată practicată într-o perioadă variabilă de timp. Copilul
poate avea vânătăi, zgârieturi, urme vizibile de arsuri, muşcături sau leziuni interne şi fracturi,
îndeosebi la nivelul coastelor şi oaselor lungi. În cazul abuzului sexual apar traume ale zonei
genitale sau rectale, boli venerice, sarcină. Din punct de vedere emoŃional, se evidenŃiază
teamă, fobii, amintiri obsesive, sentiment de insecuritate sau vinovăŃie.

În timp, pot să apară modificări la nivel cognitiv, emoŃional şi comportamental:

heteroagresivitate (violenŃă verbală sau fizică), autoagresivitate (tentative suicidare,
comportament autodistructiv), perpetuarea comportamentului abuzator, tulburări afective
(anxietate, depresie, sentimente de vinovăŃie), tulburări de relaŃionare, disfuncŃii în sfera
sexuală (hipersexualitate, respingerea actului sexual sau tulburări în alegerea partenerului
sexual). Dr. John Briere, rezumând cercetările de specialitate, identifică o serie de simptome
ce apar frecvent în cazul copiilor abuzaŃi/neglijaŃi: anxietate şi depresie; stres posttraumatic şi
disociere; furie şi violenŃă; tulburări de învăŃare şi comportament; simptome sexuale şi un
comportament sexual necorespunzător vârstei, în cazul victimelor abuzului sexual.

Relele tratamente - reprezintă privarea intenŃionată a copilului de drepturile sale sau de

satisfacerea nevoilor personale esenŃiale, de natură să pună în pericol viaŃa, dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a
copilului. Tratamentele inumane sunt privarea de mâncare sau băutură, privarea de
medicamentele necesare sau neacordarea tratamentului prescris de către medic atunci când
lipsirea copilului de acest tratament poate înrăutăŃi starea de sănătate a copilului, privarea de
somn, privarea de îmbrăcăminte, legarea şi/sau închiderea copilului într-o cameră friguroasă,
privarea de dreptul la joacă şi recreere, privarea de dreptul de a merge la şcoală etc. Conform
LADO, tratamentele inumane mai includ şi legarea şi închiderea victimei într-o celulă
întunecoasă şi friguroasă şi tratarea în aşa fel încât să lase răni sau urme vizibile pe corpul

97
victimei, neacordarea posibilităŃii de a dormi, nealimentarea victimei, întreŃinerea fără apă sau
în gălăgie continuă, acoperirea feŃei etc. Neasigurarea unor minime condiŃii de locuit, a unor
facilităŃi sanitare adecvate, a unei îmbrăcăminŃi adecvate, neasigurarea unui pat unde copilul
poate să doarmă reprezintă de asemenea forme de tratament inuman. Tratamentele degradante
ar putea consta în denigrarea copilului (jigniri, etichetări) indiferent dacă este făcută în
particular sau în public, în faŃa altor persoane (se suprapune cu noŃiunea de abuz emoŃional).
Conform LADO, tratamentul este degradant atunci când în opinia victimei sau a celor din jur,
ea a suferit „umilire sau înjosire care a atins nivelul minim de severitate”.

Neglijarea - prin neglijarea copilului se înŃelege omisiune a unei persoane care are
responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată
acestei responsabilităŃi, fapt care pune în pericol viaŃa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului (Legea
272/2004). Neglijarea apare atunci când involuntar părinŃii sau persoanele în grija cărora se
află copilul nu acordă îngrijirea, educaŃia de care are nevoie copilul şi pun astfel în pericol
dezvoltarea acestuia pe unul sau mai multe din planurile menŃionate anterior. Dacă omisiunea
este voluntară atunci se încadrează la categoria rele tratamente.

Neglijarea a fost identificată sub mai multe aspecte: neglijare fizică - neglijenŃa părinŃilor sau
a persoanelor care au în grijă copii de a le asigura acestora nevoia de somn, mâncarea sau
băutura necesare, de a le asigura acestora îmbrăcămintea adecvată condiŃiilor meteorologice şi
respectiv a adăpostului pentru copil, legarea şi/sau închiderea copilului într-o cameră
întunecoasă sau friguroasă, lăsarea copilului nesupravegheat în casă sau pe stradă. Copiii sub
8 ani nu ar trebui lăsaŃi nesupravegheaŃi nici măcar în casă sau în curtea casei. Un caz
particular este abandonul, adică fapta persoanei care are un copil în îngrijire de a lăsa un copil
singur în circumstanŃe în care copilul poate suferi daune serioase; neglijare medicală -
neglijenŃa părinŃilor sau a persoanelor care au în grijă copii de a acorda tratamentul medical
prescris al unui copil, fără de care minorul ar putea suferi o deteriorare a stării sale de
sănătate; neglijenŃa părinŃilor sau a persoanelor care au în grijă copii de a duce copilul la
consultaŃiile doctorilor în cazul în care observă o deteriorare a stării de sănătate a copiilor sau
astfel se periclitează recuperarea abilităŃilor copilului (de exemplu neacordarea de către
părinte a posibilităŃii de a fi îndrumat de către un specialist logoped); neglijare educaŃională -
dacă de exemplu unui copil nu i se asigură posibilitatea de a merge la şcoală sau este privat de
dreptul la joacă şi la recreere; neglijarea emoŃională - dacă de exemplu persoana abuzatoare
nu este receptivă la nevoile emoŃionale ale copilului, dacă nu îi acordă copilului în dificultate
posibilitatea de a fi văzut de un psiholog, de un specialist logoped etc.

Expunerea la substanŃe dăunătoare - obligarea copilului să fumeze pasiv, prin neluarea

măsurilor de prevenire a acestei situaŃii; comportamentul adulŃilor de a lăsa la îndemâna
copiilor chiar şi supravegheat substanŃe psihotrope, alcool, substanŃe otrăvitoare sau
medicamente care ingerate pot să pună în pericol sănătatea copilului; expunerea la obiecte
periculoase - comportamentul adulŃilor de a lăsa la îndemâna copilului (chiar şi supravegheat)
materiale inflamabile, obiecte tăioase sau foarte fierbinŃi, pungi de plastic sau jucării ce conŃin
componente periculoase (de exemplu copiilor sub 3 ani nu ar trebui să li se permită să se joace
cu jucării compuse din elemente foarte mici care ar putea fi înghiŃite şi ar putea astfel să
provoace sufocarea minorilor); expunerea la cruzimi - neluarea de către persoana care are

98
responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului a precauŃiilor necesare pentru
prevenirea expunerii copilului la acŃiuni, imagini statice sau în mişcare care reprezintă
violenŃe extreme îndreptate asupra altor oameni sau animale inclusiv pornografie extremă.

Exploatarea - reprezintă acele acŃiuni ale părinŃilor sau persoanelor care au copii în îngrijire
îndreptate spre obŃinerea de avantaje economice de pe urma relaŃiei de autoritate dintre ei şi
copii lor. Poate îmbrăca diferite forme: exploatare economică - constrângerea minorilor la
munca ce comportă risc sau poate compromite educaŃia ori să dăuneze dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale sau sociale; „Vânzarea copiilor” de către părinŃi sau rude către
terŃi pentru a fi folosiŃi la muncă; o categorie specială de exploatare economică este cerşetoria
(obligarea, încurarajrea sau tolerarea fenomenului de obŃinere de bani de către minori prin
apelarea la mila publică); exploatarea în scopuri ilegale - incitarea minorilor (care nu răspund
penal) pentru furt sau fraudă de orice fel, folosirea minorilor (care nu răspund penal) pentru
furt sau fraudă; folosirea copiilor (care nu răspund penal) pentru producŃia, transportul,
traficul sau distribuirea de substanŃe psihotrope; exploatarea militară - implicarea copiilor în
operaŃiuni militare (spionaj, călăuză, curier etc.) indiferent dacă e făcută benevol sau în
schimbul unei sume de bani (în România, art. 77 din Legea 272/2004 – privind protecŃia şi
promovarea drepturilor copilului); exploatarea sexuală - obligarea minorului să se
prostitueze; filmarea sau fotografierea copilului pentru a produce materiale cu caracter
pornografic.

Exploatarea copilului prin muncă înseamnă orice formă de muncă de ale cărei beneficii
profită un adult şi care are drept consecinŃă afectarea dezvoltării, educaŃiei şi moralităŃii
copilului. Se poate vorbi de exploatarea copilului prin muncă dacă: vârsta copilului este sub
vârsta minimă legală pentru angajare în muncă; munca îl împiedică să frecventeze şcoala în
mod regulat sau afectează capacitatea copilului de a învăŃa; copilul este implicat în munci
intolerabile (munca forŃată, traficul, prostituŃia, pornografia), care sunt cele mai grave şi
trebuie eliminate de urgenŃă; copilul este implicat în munci periculoase care, prin condiŃiile în
care se desfăşoară, precum şi durata muncii, sunt susceptibile să dăuneze sănătăŃii, securităŃii
sau moralităŃii copilului.

Metodologia de lucru în cazul copiilor victime ale abuzurilor, neglijării sau exploatării

Identificarea cazurilor se realizează prin solicitare directă din partea familiei/copilului/

reprezentantului legal al acestuia, referire din partea altei instituŃii publice sau private: şcoală,
spital, poliŃie, SPAS, ONG-uri etc., semnalare/sesizare scrisă sau telefonică (la Telefonul
Copilului sau telefonul obişnuit al DGASPC) din partea altor persoane decât membrii
familiei/reprezentantul legal sau autosesizare.

Evaluarea iniŃială a situaŃiei copilului confirmă sau infirmă, în cel mai scurt timp, existenŃa
unui caz pentru sistemul de protecŃie a copilului. Compartimentul Telefonul Copilului dispune
de o echipă mobilă pentru evaluare şi intervenŃie în teren; specialiştii care fac parte din echipa
de intervenŃie din cadrul aparatului propriu al direcŃiei sunt: asistentul social şi psihologul. În
termen de cel mult o oră de la primirea solicitării/sesizării, asistentul social împreună cu
psihologul şi un lucrător de poliŃie se vor deplasa la domiciliul sau locul unde se află copilul
pentru evaluarea situaŃiei. În cazul în care deplasarea durează mai mult de o oră se va contacta

99
SPAS de la nivelul CL sau primăria de domiciliu pentru a se evalua cât mai repede situaŃia.
Dacă se consideră necesar, membrii echipei mobile au obligaŃia să anunŃe salvarea şi/sau
procuratura. Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului,
reprezentanŃii DGASPC au drept de acces, în condiŃiile legii, în sediile persoanelor juridice,
precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecŃia unui copil.
Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliŃie au obligaŃia să sprijine reprezentanŃii
DGASPC.

Evaluarea nevoilor copilului cuprinde aspecte legate de: sănătate; identitate; relaŃii sociale;
comportament; dezvoltare emoŃională; deprinderi de îngrijire personală; origine etnică,
cultură, limbă; dizabilităŃi; sex; preferinŃe privind plasarea lui împreună cu fraŃii şi surorile.
Asistentul social va aduna declaraŃii de la toate persoanele care pot da relaŃii despre situaŃia
copilului şi a familiei, declaraŃii care vor fi scrise şi semnate de persoanele implicate şi va
întocmi procesul verbal de constatare a situaŃiei de la locul unde s-au deplasat, care va fi
semnat de persoana la domiciliul căreia s-a efectuat deplasarea. În cazul în care persoanele nu
colaborează şi nu sunt de acord să dea declaraŃie scrisă sau să semneze, acest lucru va fi
consemnat în procesul verbal care va fi semnat în aceasta situaŃie de către membrii echipei
mobile. ObservaŃiile şi constatările se consemnează în fişa de evaluare iniŃială în maxim 24 de
ore de la intervenŃia în teren. Concluziile evaluării iniŃiale menŃionează: dacă se impune sau
nu insituirea plasamentului în regim de urgenŃă, continuarea managementului de caz sau
închiderea acestuia prin referire sau orientare către alt serviciu sau instituŃie abilitată.
Rezultatul evaluării iniŃiale însoŃit de propunerea MC va fi înaintat şefului ierarhic pentru
avizare iar ulterior se comunică clienŃilor.

Recomandarea privind instituirea măsurii de protecŃie aparŃine asistentului social al copilului

şi este întemeiată dacă în urma deplasării în teren, asistentul social şi psihologul constată că
există semne fiziologice sau psihologice care să indice un abuz fizic, emoŃional sau sexual,
copilul este grav neglijat de către persoanele care au în îngrijire sau asigură protecŃia acestuia,
viaŃa, integritatea fizică, psihică, emoŃională a copilului este în pericol iminent şi cauza
pericolului nu poate fi îndepărtată din preajma copilului sau copilul este temporar lipsit de
ocrotirea părinŃilor, nu menŃine contacte directe cu aceştia.

În cazul copilului victimă a traficului de persoane, la luarea deciziei de instituire a unei măsuri
de protecŃie se vor lua în considerare dacă părinŃii/reprezentanŃii legali aveau sau nu
cunoştinŃă de situaŃia copilului şi dacă au facilitat sau contribuit în vreun mod la exploatarea
acestuia, dacă presupuşii traficanŃi pun în pericol viaŃa sau integritatea copilului în familia
naturală şi se impune asigurarea unui mediu securizat, cu o locaŃie secretă pentru minorul
respectiv, traumele suferite de către copil în urma situaŃiei de exploatare.

La luarea deciziei de instituire a unei măsuri de protecŃie specială se va Ńine cont de protejarea
copilului în familia lărgită, ultima opŃiune fiind ocrotirea copilului la un AMP sau CTF.
Copilul 0-2 ani va fi obligatoriu ocrotit la un AMP, numai în cazul copilului încadrat într-un
grad de dizabilităŃi se va avea în vedere ocrotirea acestuia într-o CTF.

Este foarte important să se stabilească că orice profesionist are propriile sentimente, este
profesional să cunoşti sentimentele cuiva, să-Ńi cunoşti propriile sentimente şi modul propriu

100
de a acŃiona. Numai în acest fel profesionistul are capacitatea să prelucreze toate cunoştinŃele
disponibile. Nu vom putea fi cu nimic mai buni în această meserie decât suntem în relaŃiile pe
care le avem cu proprii copii şi părinŃi. Totul depinde de propriile noastre atitudini care sunt
mai importante decât cuvintele şi de empatia faŃă de ei. Una din condiŃiile importante în
luarea contactului cu problemele copilului este de a trăi durerea şi anxietatea acestuia. Chiar
dacă nu am fost supuşi abuzului şi neglijaŃi, fiecare din noi am avut trăiri a unor sentimente de
dezamăgire, sentimentul de a te simŃi înşelat, tentative de defensivă. Este nevoie ca noi să
empatizăm nu să simpatizăm cu percepŃia parinŃilor asupra situaŃiei. Lucrul în domeniul
maltratării copilului reprezintă o provocare intelectuală ceea ce este mai mult decât o
provocare emoŃionala şi atitudinală.

În familiile abuzive, copilul este vulnerabil şi este, în general o victimă fără putere în relaŃie
cu cerinŃele adulŃilor. El are dreptul de a fi protejat în sistemul familial. Plasarea copilului spre
îngrijire este un proces complicat şi dureros atât petru părinŃi cât şi pentru copil şi pentru
reprezentanŃii serviciilor sociale şi de sănătate care sunt implicaŃi în separare şi plasare.
PărinŃii şi copilul, în separarea lor, au nevoie de ajutor şi vor trebui să muncească din greu
pentru a se ataşa unii de alŃii. Este necesară abordarea familiei prin interviuri clarificatoare,
având funcŃie motivaŃională şi terapeutică.

Furnizori de servicii sociale

AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, DGASPC Alba, Consiliul Local Alba Iulia –
Aşezământul social ”Sfântul Vasile cel Mare” – Serviciu rezidenŃial pentru recuperarea
copilului care a suferit o forma de abuz, neglijare sau exploatare.

2.1.6. COPIII CU PĂRINłI PLECAłI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

Plecarea părinŃilor pentru perioade îndelungate de timp reprezintă o cauză pentru

comportamente deviante, pentru scăderea performanŃelor (şcolare ş.a.), pentru o degradare a
stării fizice şi psihice a copilului cauzate de lipsa controlului, a educaŃiei, a modelelor
pozitive, precum şi a problemelor de comunicare, a dificultăŃilor de adaptare, a deficienŃelor
în îngrijire, a supraîncărcării cu sarcini etc. Separarea copiilor de către unul sau de ambii
părinŃi plecaŃi la muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează trăirea
sentimentului de abandon, cu repercusiuni asupra personalităŃii. Durata absenŃei poate fi
asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi ale copilului.

În mediul şcolar principalele probleme identificate se referă la modul de relaŃionare cu colegii

şi la modul de îndeplinire a cerinŃelor didactice. Indiferent de nivelul de studii al copiilor, pe
fondul privării afective acut reclamate de aceştia, violenŃa verbală identificată iniŃial în familia
de origine este regăsită în relaŃia cu prietenii, colegii de şcoală şi persoana de îngrijire. În
mediul rural în special se constată o supraîncărcare cu responsabilităŃi dar şi un număr mai
mare de situaŃii în care problemele financiare nu sunt rezolvate prin plecarea părinŃilor.

101
Plecarea părinŃilor la muncă în străinătate nu implică automat apariŃia problemelor prezentate
anterior. Unii părinŃi pleacă numai după stabilirea unui „plan” care să le protejeze copiii şi
care să le asigure acestora acele „servicii” necesare suplinirii absenŃei lor. Din cercetările
efectuate asupra copiilor separaŃi de unul sau ambii părinŃi prin plecarea acestora la muncă în
străinătate arată că în cazul copiilor lăsaŃi singuri acasă, lipsa părinŃilor în perioade
îndelungate de timp poate avea efecte negative semnificative asupra dezvoltării acestora.
AbsenŃa unuia sau a ambilor părinŃi poate fi asociată cu o serie de probleme sau cu
neasigurarea unor nevoi ale copilului, cum ar fi: neglijarea alimentară (privarea de hrană,
absenŃa mai multor categorii de alimente esenŃiale creşterii, mese neregulate etc.); neglijarea
vestimentară (haine nepotrivite pentru gusturile copilului sau cu stilul vestimentar sau pentru
anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare); neglijarea igienei (lipsa educaŃiei în
igiena corporală, mirosuri respingătoare, paraziŃi); neglijarea medicală (absenŃa îngrijirilor
necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise);
neglijarea locuinŃei (locuinŃă prost întreŃinută, neîncălzită, risc de incendiu, mobilier absent
sau aflat în stare de degradare, substanŃe toxice aflate la îndemâna copilului etc.); neglijarea
educaŃiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa modelelor
de învăŃare a abilităŃilor de viaŃă independentă, lipsa de urmărire şi supraveghere a situaŃiei
şcolare).

Pe lângă neglijare, copiii singuri acasă pot deveni şi victime ale diverselor forme de abuz şi
exploatare. Acest fenomen este reglementat printr-un act normativ care a fost elaborat în urma
dezvoltării acestui fenomen şi este des întâlnită sintagma „copil singur acasă ca urmare a
plecării unuia sau a ambilor părinŃi la muncă în străinătate”. Această expresie se referă la
următoarele categorii de copii, menŃionate în Ordinul 219/2006 privind activităŃile de
identificare, intervenŃie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiŃi de îngrijirea părinŃilor pe
perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate: „copilul lipsit de grija ambilor părinŃi
în situaŃia în care aceştia sunt plecaŃi la muncă în străinătate, a părintelui în cazul familiilor
monoparentale, precum şi copilul lipsit de grija părintelui care, prin hotărâre judecătorească,
are obligaŃia creşterii şi educării acestuia”. Acest copil este considerat copil în situaŃie de risc
ca urmare a plecării unuia dintre părinŃi la muncă în străinătate.

Copiii lăsaŃi nesupravegheaŃi perioade îndelungate de timp înfruntă o serie de riscuri:

supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităŃilor de adult (gătitul, menajul, spălatul
hainelor, plata facturilor lunare etc.), îngrijirea şi creşterea fraŃilor mai mici; vulnerabilitate la
abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi prostituŃie (agresorii
sexuali, recrutorii sau traficanŃii de persoane, persoanele care exploatează copii prin muncă îşi
aleg victimele din rândul copiilor neglijaŃi, nesupravegheaŃi); insuficienta dezvoltare a
abilităŃilor de viaŃă independentă necesare pentru a face faŃă dificultăŃilor viitoare ca adult:
independenŃa în luarea deciziilor, încrederea în forŃele proprii, abilităŃi de management al
timpului şi al banilor, controlul şi exprimarea emoŃiilor, relaŃionare şi comunicare etc.;
însuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenŃa unui model familial funcŃional, a
unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă
din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă; debutul precoce al
vieŃii sexuale: în special puberii şi adolescenŃii vor căuta afecŃiunea şi aprecierea de care au
nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaŃiile intime (lipsa unei educaŃii adecvate
privind viaŃa sexuală, lipsa supravegherii, supraaglomerarea cu sarcini în familie pot conduce

102
la relaŃii intime, fugă de acasă, concubinaj, comportamente cu risc crescut pentru contractarea
unor infecŃii cu transmitere sexuală sau chiar apariŃia de sarcini nedorite la vârste fragede).

Plecarea unuia sau a ambilor părinŃi la muncă în străinătate presupune schimbări în viaŃa
familiei, schimbări mai mult sau mai puŃin previzibile sau controlabile de către toŃi membrii
acesteia. Acesta poate fi un eveniment pregătit din timp în cadrul familiei astfel încât toŃi
membrii familiei sunt la curent cu schimbarea ce va urma, sau dimpotrivă poate fi un
eveniment total neaşteptat pentru unii membrii din familie. În practică s-a constatat că există
situaŃii în care copiii nu sunt informaŃi şi nici angajaŃi în luarea deciziei cu privire la plecarea
părinŃilor. Unii copii află despre plecarea acestora cu foarte puŃin timp înainte sau realizează
acest lucru chiar după ce părinŃii au plecat. Aceste situaŃii cresc posibilitatea ca plecarea
părinŃilor să devină un eveniment de viaŃă psihotraumatizant pentru copii.

Plecarea unui părinte din apropierea copilului, din preajma activităŃilor lui curente poate
produce acestuia trăiri intens psihotraumatizante imediat, şi ulterior o perioadă de viaŃă
stresantă deoarece presupune eforturi din partea copilului pentru a se adapta la schimbările din
viaŃa sa, la noua situaŃie (absenŃa părinŃilor, dorul de părinŃi, să se obişnuiască cu persoana de
îngrijire şi cu familia acesteia, să înveŃe să se gospodărească singur etc.).

Evenimentele şi schimbările de viaŃă negative sunt definite ca fiind acele influenŃe psiho-
sociale negative secvenŃiale, mai mult sau mai puŃin previzibile, care angajează mai mult sau
mai puŃin intenŃionalitatea şi responsabilitatea individului determinând schimbări în statutul şi
rolul lui social, în reŃeaua lui socială proximă şi în paternul de responsabilităŃi şi obligaŃii de a
face faŃă unor situaŃii problematice noi.

Schimbarea produsă în viaŃa copilului prin plecarea unuia sau a ambilor părinŃi în străinătate
trebuie înŃeleasă şi din perspectiva etapelor dezvoltării psihologice şi sociale a copilului în
raport cu ciclurile vieŃii. Rezolvarea deficitară a crizelor personale de dezvoltare psiho-socială
specifice fiecărui stadiu vor constitui surse de anxietate la vârsta adultă.

Copiii cu unul sau ambii părinŃi plecaŃi la muncă în străinătate pot dezvolta, din această
perspectivă a influenŃelor psiho-sociale, diverse reacŃii care se înscriu fie în categoria
manifestărilor psihotraumatizante (când schimbarea de viaŃă este percepută şi trăită de copil
ca una traumatizantă) fie în categoria reacŃiilor de adaptare la stres (când copilul percepe
subiectiv schimbarea de viaŃă sub forma unui agent stresor, sub forma unui dezechilibru
individual între cerinŃele organismului şi ale mediului şi posibilităŃile sale de răspuns).

Metodologia de lucru în cazul copiilor cu părinŃi plecaŃi la muncă

Identificarea de către SPAS a cazurilor de copii ai căror părinŃi se află la muncă în

străinatate. Aceasta se poate face prin autosesizare cu ocazia intervenŃiilor pe alte tipuri de
cazuri, prin referirea de astfel de cazuri de către alte instituŃii sau autorităŃi cu atribuŃii în
domeniul protecŃiei şi promovării drepturilor copilului cum ar fi: inspectorate şcolare, spitale,
poliŃia de proximitate, fundaŃii sau asociaŃii de profil sau prin sesizările/petiŃiile adresate de
către toŃi cei care cunosc astfel de cazuri sau au astfel de copii în îngrijire.

103
CompetenŃa teritorială în abordarea cazurilor de acest gen revine SPAS organizate la nivelul
municipiilor/oraşelor/comunelor/sectoarelor capitalei, de la domiciliul familiei copilului sau
pe raza căruia se află copilul. Toate demersurile care se impun a se face în cazurile copiilor
singuri acasă se vor face de către autorităŃile competente cu respectarea standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecŃiei drepturilor copilului, valabile
la acea dată.

Întocmirea de către SPAS a PS poate avea ca finalitate transmiterea către DGASPC a cererii
de instituire a unei măsuri de protecŃie specială a copilului, numai dacă, după acordarea
serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menŃinerea copilului alături de părinŃii săi
nu este posibilă.” Legea 272/2004, art. 35 alin. (5).

Sesizarea DGASPC de către SPAS cu privire la identificarea cazului, în vederea instituirii

unei măsuri de protecŃie specială pentru copil (prin articolul 13, alin. 2 din Legea 272/2004 se
instituie obligaŃia persoanelor care au în îngrijire sau protejează temporar un copil lipsit de
ocrotirea părintească de a anunŃa în termen de 48 de ore SPAS). DGASPC propune instituirea
măsurii de protecŃie pentru copil fie CPC, fie instanŃei judecătoreşti având în vedere
propunerea SPAS. Plasamentul creează obligaŃii şi responsabilităŃi referitoare la îngrijirea
copilului. Permite reprezentarea acestuia în faŃa autorităŃilor, inclusiv pentru realizarea actelor
de identitate, înscrierea în sistemul de învăŃământ sau realizarea unor intervenŃii medicale.
Problema (absolut reală şi deloc de neglijat) a cheltuielilor suplimentare legate de plata
alocaŃiilor de plasament poate fi rezolvată prin aplicarea prevederilor articolului 63 din Legea
272/2004 referitoare la stabilirea, atunci când este cazul, a cuantumului contribuŃiei lunare a
părinŃilor la întreŃinerea copilului, de către comisia de protecŃie a copilului sau de către
instanŃa care dispune plasamentul.

Întocmirea PIP de către DGASPC care va avea ca obiectiv asigurarea pentru copil a unor
condiŃii care să-i permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială şi având ca
finalitate reintegrarea în familia de origine; DGASPC monitorizează modul de îngrijire
acordat copilului pe perioada măsurii de protectie; DGASPC comunică SPAS care a sesizat
cazul, data la care s-a instituit măsura de protecŃie specială, tipul acesteia şi reprezentantul
legal al copilului pe perioada măsurii de protecŃie.

SituaŃia acestor copii este reevaluată la fiecare 3 luni (revaluarea revine serviciilor publice de
asistenŃă socială dacă nu s-a instituit măsura de protecŃie specială pentru copil conform
prevederilor Legii nr.272/2004 sau DGASPC în toate situaŃiile în care s-au instituit măsuri de
protecŃie specială. Această obligaŃie ar reveni doar SPAS-ului în condiŃiile în care în PIP ar fi
prevăzut ca şi membru al echipei de implementare resposabilul de caz din cadru SPAS, care a
sesizat DGASPC.

Transmiterea către DGASPC a situaŃiei centralizate pe plan local de către SPAS a cazurilor
copiilor ai căror părinŃi se află la muncă în străinătate. SPAS asigură acŃiuni de informare
referitoare la posibilităŃile legale de care pot dispune părinŃii care pleacă la muncă în
străinătate, în vederea asigurării protecŃiei fizice şi juridice a copiilor care urmează să rămână
în Ńară (din categoria acestor acŃiuni exemplificăm: spoturi publicitare, broşuri, afişe, panouri
publicitare, conferinŃe şi comunicate de presă din care să reiasă necesitatea contactării

104
asistenŃilor sociali din cadrul SPAS de către părinŃii care doresc să plece la muncă în
străinătate sau sesizarea unor astfel de cazuri de către cei care au cunoştintă de ele).

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în microregiunea AIDA)

- Serviciul Public de AsistenŃă Socială Sebeş - Centrul de zi pentru copii Sebeş – Petreşti;
- AsociaŃia pentru Consiliere şi AsistenŃă Specializată Alba Iulia - Centrul de zi pentru copii
”Alexandra” Alba Iulia;
- AsociaŃia ”SprijiniŃi copiii” Alba Iulia - Centrul de zi ”Licurici ” Alba Iulia;
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă - Centrul de zi pentru Copii ”Sfântul Gheorghe” Sebeş;
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă - Centrul de zi pentru Copii ”Sfânta Ana” Alba Iulia.

2.2. SERVICII SPECIFICE PERSOANELOR ADULTE

2.2.1.PERSOANE ADULTE ŞOMERE

Şomajul este un fenomen social cu consecinŃe nefaste asupra indivizilor şi societăŃii, întâlnit
în orice economie şi reprezintă un dezechilibru între ofertă şi cererea de forŃă de muncă
pe piaŃa muncii, cu multe implicaŃii la nivelul individului, familiei, societăŃii. Şomajul este
unul din fenomenele negative care se manifestă cu mare intensitate în perioada de tranziŃie.
Este un fenomen inerent, întâlnit în orice economie. În Ńara noastră, în contextul
transformărilor pe care le-a implicat reforma, proporŃiile şomajului au atins cote ridicate.
Şomajul este o stare negativă a populaŃiei active disponibile, care nu găseşte locuri de muncă
din cauza dereglării relaŃiei dintre dezvoltarea economiei, ca sursă a cererii de muncă şi
evoluŃia populaŃiei, ca sursă a ofertei de muncă. În condiŃiile contemporane, şomajul este
considerat ca un dezechilibru al pieŃei muncii naŃionale, adică dezechilibru între cererea
globală de muncă şi oferta globală de muncă.

Şomajul, ca rezultat al disfuncŃionalităŃii pieŃei muncii, reprezintă nu numai suprimarea sau

insuficienŃa locurilor de muncă, dar şi un moment de criză cu profunde efecte în plan
psihosocial pentru şomer. Şomajul reprezintă un adevărat şoc psihologic pentru oamenii care
au fost obişnuiŃi să aibă un loc de muncă. În concepŃia pieŃei muncii, şomajul reprezintă
dezechilibrul între cererea şi oferta de forŃă de muncă şi apare ca un excedent al ofertei faŃă de
cererea de muncă, iar şomerii sunt persoane apte de muncă, dar care nu îşi găsesc de lucru.

Şomerii sunt acele persoane din cadrul populaŃiei active, care doresc să lucreze şi caută un loc
de muncă retribuit deoarece nu au un astfel de loc în mod curent. Astfel, în rândul şomerilor
există persoane care şi-au pierdut locul de muncă pe care l-au avut, precum şi ofertanŃii de
forŃă de muncă, ce nu găsesc unde să se angajeze. Şomerii, persoane apte de muncă, dar care
nu pot fi încadrate din lipsă de locuri de muncă disponibile corespunzătoare pregătirii lor,
beneficiază de protecŃie şi asistenŃă socială, precum şi de sprijin în vederea integrării lor
profesionale prin calificare, recalificare şi perfecŃionare profesională, din partea ALOFP.

105
Şomerul este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii (conform Legii
nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forŃei de muncă,
modificată şi completată în 2010): este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de
minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiŃiilor de pensionare; starea de sănătate şi
capacităŃile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci; nu are loc de muncă, nu
realizează venituri sau realizează, din activităŃi autorizate potrivit legii, venituri mai mici
decât valoarea indicatorului social de referinŃă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării
ocupării forŃei de muncă, în vigoare; este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat
următoare, dacă şi-ar găsi un loc de muncă.

Şomerul înregistrat este persoana care îndeplineşte cumulativ condiŃiile menŃionate mai sus şi
se înregistrază la AgenŃia pentru ocuparea forŃei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul/rezidenŃaŃa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcŃionează în condiŃiile
prevăzute de lege, în vederea obŃinerii unui loc de muncă. Şomajul acoperă o mare diversitate
de situaŃii concrete: persoane în căutarea unui loc de muncă, persoane concediate care şi-au
pierdut involuntar locul de muncă, femei care după o perioadă de întrerupere a activităŃii revin
pe piaŃa muncii şi caută un loc de muncă, persoane (în vârstă) care caută un loc de muncă în
vederea completării veniturilor.

AsistenŃa socială a şomerilor este una dintre cele mai slab dezvoltate ramuri ale asistenŃei
sociale, deoarece în perioada regimului comunist şomajul nu era recunoscut ca risc social şi
nici nu era reglementat de legislaŃie. EvoluŃia şomajului şi complexitatea problemelor cu care
se confruntă şomerii au determinat statul să asigure cadrul legislativ şi instituŃional în
domeniul protecŃiei sociale a acestui grup defavorizat. Activitatea de protecŃie socială a
şomerilor este condusă şi realizată de către AgenŃia NaŃională de Ocupare şi Formare
Profesională (ANOFP), înfiinŃată prin Legea nr. 145/1998.

Şomerii cu indemnizaŃie sunt persoanele care beneficiază de indemnizaŃia de şomaj. Acesta

este o compensaŃie parŃială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă
sau a veniturilor absolvenŃilor instituŃiilor de învăŃământ şi militarilor care au efectuat stagiul
militar şi care nu s-au putut încadra în muncă. În vederea stabilirii dreptului la indemnizaŃia
de şomaj, persoanele care nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din
activităŃi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de
referinŃă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forŃei de muncă, în vigoare, sunt
acele persoane care se pot găsi în una din următoarele situaŃii:
- le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;
- le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
- le-a încetat mandatul pentru care au fost numiŃi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraŃi
în muncă sau dacă reluarea activităŃii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a
activităŃii angajatorului;
- a expirat durata pntru care militarii au fost angajaŃi pe bază de contract sau li s-a desfăcut
contractul din motive neimputabile lor;
- le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile
lor;

106
- au încheiat un contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează, din
activităŃi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de
referinŃă, în vigoare;
- au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care ulterior, au
redobândit capacitatea de muncă;
- le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a
acestora, potrivit legii;
- le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenŃiei civile.

De asemenea, sunt asimilate şomerilor persoanele care nu au putut ocupa un loc de muncă
după absolvirea unei instituŃii de învăŃământ, dacă îndeplinesc următoarele condiŃii:
- sunt absolvenŃi ai instituŃiilor de învăŃământ, în vârstă de minimum 16 ani, care în 60 de zile
de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă, potrivit pregătirii profesionale;
- sunt absolvenŃi ai şcolilor speciale pentru persoane cu dizabilităŃi în vârstă de minim 16 ani,
care nu au reuşit să se încadreze în muncă;

Şomerii pot beneficia de indemnizaŃia de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele

condiŃii:
- au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei
înregistrării cererii;
- nu realizează venituri sau realizează, din activităŃi autorizate potrivit legii, venituri mai mici
decât valoarea indicatorului social de referinŃă, în vigoare;
- nu îndeplinesc condiŃiile de pensionare, conform legii;
- sunt înregistraŃi la AJOFM în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, reşedinŃa.

IndemnizaŃia de şomaj se acordă persoanelor menŃionate mai sus, la cerere (anexa 17), după
caz, de la data:
- încetării raporturilor de muncă;
- încetării raporturilor de serviciu;
- încetării mandatului;
- expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaŃi pe bază de contract;
- încetării calităŃii de membru cooperator;
- încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
- încetării motivului pentru care au fost pensionate;
- încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
- rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
- încetării activităŃii desfăşurate exclusiv pe baza convenŃiei civile;
- expirării perioadei de 60 de zile, pentru absolvenŃii instituŃiilor de învăŃământ, în vârstă de
minimum 16 ani, care în această perioadă nu au reuşit să se angajeze;
- absolvirii şcolilor speciale de către persoanele cu dizabilităŃi în vârstă de minimum 16 ani,
care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
- expirării perioadei de 30 de zile, pentru persoanele care, înainte de efectuarea stagiului
militar, nu au fost încadrate în muncă.

IndemnizaŃia de şomaj se acordă de la data menŃionată mai sus, dacă cererea este
înregistrată la AJOFM, în termen de 30 de zile de la această dată. Termenul de maximum

107
12 luni, adică termenul de 30 de zile, este termen de decădere din drepturi. Cererea va fi
însoŃită de următoarele acte: actul de identitate, în original şi copie; actele de studii şi de
calificare, în original şi copie; cerificat de naştere, în original şi copie; certificat de căsătorie,
în original şi copie; adeverinŃă medicală din care să rezulte că este apt de muncă; acte
eliberate de organele financiare teritoriale, din care să rezulte că nu realizeză venituri sau că
realizează din activităŃi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim
brut pe Ńară.

Cererea pentru acordarea indemnizaŃiei de şomaj trebuie însoŃită după caz, şi de carnetul de
muncă în original şi copie, şi adeverinŃă eliberată de la ultimul loc de muncă, din care să
rezulte data şi motivul încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi baza lunară de calcul
prevăzută la art. 14 pentru fiecare lună, din ultimele 12 luni, pentru care aceştia au reŃinut şi
virat la bugetul asigurărilor pentru şomaj contribuŃia individuală (prevăzută în lege) şi au
plătit contribuŃia datorată de angajator potrivit legii, anterioare datei încetării raportulrilor de
muncă; copia hotărârii definitive de reintegrare în muncă, atunci când reintegrarea nu mai este
posibilă la unitatea la care a fost încadrat în muncă anterior, din cauza încetării definitive a
activităŃii sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia; dovada din care să rezulte că
reintegrarea în muncă nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităŃii
angajatorului, respectiv adeverinŃă de la unitatea care a preluat patrimoniul unităŃii unde
persoana a fost încadrată anterior, din care să rezulte desfiinŃarea postului; declaraŃia pe
proprie răspundere a persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă, în cazul în care aceasta
nu poate obŃine dovada din care să rezulte că reîncadrarea în muncă nu mai este posibilă din
cauza încetării definitive a activităŃii angajatorului.

IndemnizaŃia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade stabilite diferenŃiat, în funcŃie de

stagiul de cotizare, astfel:
- persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puŃin un an, se acordă pe o perioadă de 6 luni;
- persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puŃin 5 ani, se acordă pe o perioadă de 9 luni;
- persoanele care au un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani, se acordă pe o perioadă de 12
luni;

Cuantumul indemnizaŃiei de şomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară reprezentând 75%
din salariul de bază minim brut pe Ńară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia,
pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puŃin 1 an. Suma menŃionată mai sus, la care
se adaugă suma calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele
12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenŃiate în funcŃie de stagiul de
cotizare. Cotele procentuale difereniate în funcŃie de stagiul de cotizare sunt:
- 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puŃin 3 ani;
- 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puŃin 5 ani;
- 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puŃin 10 ani;
- 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puŃin 20 de ani.

ObligaŃiile persoanei îndreptăŃite să primească indemnizaŃie de şomaj:

a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori este solicitată, la AJOFM, unde
este înregistrată pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

108
b) să comunice în termen de 3 zile AJOFM unde este înregistrată, orice modificare privind:
încadrarea în muncă, emiterea certificatului de înmatriculare sau a autorizaŃiei de funcŃionare
pentru a desfăşura activităŃi independente; realizarea unor venituri lunare mai mari decât
indicatorul social de referinŃă; plecarea din Ńară, concediu de maternitate sau de îngrijire a
copilului, pensionarea, admiterea într-o formă de învăŃământ sau alte situaŃii;
c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de
AJOFM.

Înregistrarea persoanei în căutarea unui loc de muncă se face la AgenŃia locală pentru
ocuparea forŃei de muncă sau la punctul de lucru în raza căruia îşi are domiciliul sau, după
caz, reşedinŃa, dacă a avut ultimul loc de muncă sau a realizat venituri în acea localitate, prin
completarea unei fişe. Acte necesare înregistrării persoanei în căutarea unui loc de muncă:
actul de identitate; actele de studii şi calificare; carnetul de muncă, în cazul persoanelor
provenite din muncă; adeverinŃă medicală, din care să rezulte că persoana este aptă de muncă;
adeverinŃă eliberată de organele financiar teritoriale din care să rezulte că nu realizează
venituri din activităŃi autorizate mai mici decât indemnizaŃia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit
legii. Şomerii care beneficiază de indemnizaŃie de şomaj sunt asiguraŃi în sistemul asigurărilor
sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile
prevăzute de lege.

Şomerii fără indemnizaŃie sunt persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de
muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanŃă de cel mult 50 km de
localitatea de domiciliu sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de
formare profesională, oferite de agenŃii. Nu beneficiază de indemnizaŃia de şomaj absolvenŃii
care, la data solicitării dreptului, urmează o formă de învăŃământ. Pentru fracŃiuni de lună
indemnizaŃia de şomaj se calculează proporŃional cu numărul de zile calendaristice din luna
respectivă. Încetarea plăŃii indemnizaŃiilor de şomaj acordate şomerilor are loc astfel:
- la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
- la data când realizează, din activităŃi autorizate potrivit legii, venituri lunar mai mari decât
valoarea indicatorului social de referinŃă;
- la 90 de zile de la data emiterii autorizaŃiei de funcŃionare, pentru a desfăşura activităŃi
independente, dacă realizează venituri lunar mai mari decât valoarea indicatorului social
de referinŃă;
- la data refuzului nejustificat de a se încadra conform pregătirii sau nivelului studiilor într-
un loc de muncă situat la o distanŃă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu;
- la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de
formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
- dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;
- la data îndeplinirii condiŃiilor de pensionare pentru limita de vârstă, de la data solicitării
pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;
- la data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;
- la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare
de 12 luni;
- în cazul decesului beneficiarului;
- la data admiterii într-o formă de învăŃământ, a absolvenŃilor în vârstă de minimum 16 ani,
care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă şi

109
 absolvenŃilor şcolilor speciale pentru persoane cu dizabilităŃi în vârstă de minimum 16 ani,
care nu au reuşit să se încadreze în muncă.

Suspendarea plăŃii indemnizaŃiilor de şomaj se face astfel:

- la data la care şomerul nu şi-a îndeplit obligaŃia de a se prezenta lunar la agenŃia pentru
ocuparea forŃei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea
încadrării în muncă;
- pe perioada obligaŃiilor militare;
- la data încadrării în muncă, conform legii, pe o perioadă de cel mult 12 luni;
- la data plecării din Ńară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei;
- pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de
libertate de până la 12 luni;
- la data pensionării pentru invaliditate;
- pe perioada acordării indemnizaŃiei pentru incapacitate temporară de muncă, a
indemnizaŃiei de maternitate şi a indemnizaŃiei pentru creşterea copilului până la 2 ani, sau
3 ani, în cazul copilului cu handicap;
- pe perioada incapacităŃii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor
survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare etc.;
- pe perioada plăŃilor compensatorii.

Repunerea în plată se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60
de zile calendaristice de la data suspendării. Repunerea în plată se face de la data depunerii
cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendariistice de la data încetării
situaŃiei care a condus la suspendare. Repunerea se face de la data depunerii cererii
beneficiarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la data suspendării. Încetarea, suspendarea sau
repunerea în plata indemnizaŃiei de şomaj se realizează prin dispoziŃia directorului executiv al
AJOFM.

Acordarea primei de încadrare. Şomerii care în perioada în care beneficiază de

indemnizaŃie de şomaj, se încadrează , într-o localitate situată la o distanŃă mai mare de 50
km, de localitatea în care îşi au domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare, egală cu
nivelul a două salarii minime brute pe Ńară în vigoare la data acordării. Acte necesare obŃinerii
primei de încadrare (anexei 18): cerere; actul de identitate în original şi copie; dovada
încadrării în muncă printr-un act eliberat de la locul de muncă, cu precizarea locului unde
persoana urmează să-şi desfăşoare activitatea; angajamentul, semnat de funcŃionarul AJOFM,
semnat de solicitant. Beneficiarii primei de încadrare sunt obligaŃi să prezinte lunar, până în
data de 15 a fiecărei luni, timp de 12 luni, dovezile emise de angajator că sunt încadraŃi.

În perioada în care unei persoane i se plăteşte ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională
sau alocaŃie de sprijin, acesta beneficiază de drepturi de asigurări sociale ca şi persoanele
încadrate în muncă: alocaŃie pentru copii; asistenŃă medicală gratuită, pensie de invaliditate,
dacă şi-a pierdut total sau parŃial capacitatea de muncă în perioada în care beneficiază de
ajutor de şomaj şi cât urmează un curs de calificare; ajutor de deces, alocaŃie complementară
sau de susŃinere (după caz); ajutoare de urgenŃă; ajutor pentru încălzirea locuinŃei în perioada
sezonului rece (noiembrie-martie) (Legea nr. 416/2001 şi OG nr. 55/29 iulie 004) - se acordă
în funcŃie de venitul lunar al familiei, acordarea mesei la Cantina de Ajutor Social (Legea nr.

110
208/1997) - se acordă pe baza unei cereri şi se urmează aceeaşi procedură şi sunt necesare
aceleaşi acte ca la acordarea ajutorului social, ajutoarele sociale (materiale) - prestaŃii în bani
şi/sau în natură; ajutorul social (Legea nr. 416/2001) - reprezintă diferenŃa dintre nivelul
minim garantat şi veniturile nete ale familiei. În cazul persoanei sau familiei singure care
locuieşte şi se gospodăreşte împreună cu alte familii sau persoane singure şi contribuie
împreună la achiziŃionarea sau la realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea
acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în
considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi partea ce îi revine de drept din veniturile
lunare nete realizate în comun de persoanele din gospodărie.

Pentru depunerea unui dosar de şomaj, persoana depune următoarele acte la AJOFM: - Copii
xerox şi originale pentru: - actul de identitate: buletin/carte de identitate; - certificat de
naştere; - certificat de căsătorie, - acte de studii şi de calificare, în original şi copie; -carte de
muncă (încheiată la zi), - adeverinŃă medicală, din care să rezulte că este aptă de muncă sau că
are eventuale restricŃii medicale; - acte eliberate de organele financiare teritoriale, din care să
rezulte că nu realizeză venituri sau că realizează din activităŃi autorizate potrivit legii venituri
mai mici decât indemnizaŃia de şomaj; - declaraŃia pe proprie răspundere din care să rezulte că
nu are loc de muncă, nu realizeză venituri sau că realizează din activităŃi autorizate potrivit
legii mai mici decât indemnizaŃia de somaj.

Servicii sociale pentru şomeri

Informarea şi consilierea profesională: şomerii care nu pot fi încadraŃi în câmpul muncii din
lipsă de locuri de muncă corespunzătoare specializării lor pot să urmeze cursuri de calificare,
recalificare sau perfecŃionare profesională. Beneficiarii serviciilor de informare şi consiliere
profesională sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă. AgenŃiile pentru ocuparea forŃei
de muncă vor pune la dispoziŃie furnizorului de servicii liste cuprinzând persoanele care şi-au
dat acordul de a fi cuprinse în activitatea de informare şi consiliere profesională. Serviciile de
informare şi consiliere profesională privind cariera pot fi acordate ori de câte ori este necesar.
Aceste servicii acordate de AgenŃiile pentru ocuparea forŃei de muncă sau de furnizorii de
servicii acreditaŃi, sunt finanŃate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Asfel, în vederea
acordării serviciilor de informare şi consiliere profesională persoanele vor depune o cerere la
agenŃiile pentru ocuparea forŃei de muncă. Persoanele care depun această cerere sunt luate în
evidenŃă prin înscrierea unui registru de evidenŃă şi se încheie un contract privind formarea.

Consilierea profesională şi instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă

şi de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare
a carierei, în cadrul centrelor de informare şi consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul
altor forme organizate de instruire. Informarea şi consilierea profesională se realizează de
centrele de informare şi consiliere privind cariera din cadrul agenŃiilor pentru ocuparea forŃei
de muncă judeŃene sau municipale.

Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu
persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii unui raport de muncă sau de
serviciu. Este un domeniu nou de activitate, la a cărui analiză este necesar să insistăm,
deoarece este o modalitate a asistenŃei sociale a şomerilor. Medierea muncii este un domeniu

111
de activitate din cadrul politicilor active, specific economiei de piaŃă, prin intermediul căruia
se asigură asistenŃa socială a persoanelor în demersurile lor pentru căutarea, identificarea sau
păstrarea locului de muncă. Activitatea de mediere în domeniu muncii este realizată de
asistenŃi sociali şi de sociologi. Mediatorul în domeniul muncii presupune desfăşurarea unor
activităŃi complexe (de investigare, evaluare, informare, consiliere, negociere) prin
intermediul cărora sunt ajutaŃi ofertanŃii de forŃă de muncă să găsească locuri de muncă
potrivite cu pregătirea lor şi sunt sprjiniŃi de agenŃii economici în recrutarea personalului.
Asistentul social în rolul său de mediator utilizează metoda interviului informaŃional. Scopul
acestui interviu constă în obŃinerea informaŃiei care să-l ajute pe asistentul social să înŃeleagă
mai bine beneficiarul şi problemele lui.

Interviul are următoarea structură: informaŃii de identificare (nume, data naşterii, adresa,
telefonul, religia, rasa, venitul lunar), date despre familie, starea de sănătate (este prezentată o
evaluare a stării de sănătate), starea civilă, informaŃii referitoare la nivelul instruirii (are sau
nu studii profesionale sau superioare, ce instituŃie a absolvit), istoricul angajării (unde a fost
angajat anterior, ce funcŃie ocupă, care au fost realizările profesionale, de ce a părăsit ultimul
loc de muncă, în ce domeniul ar vrea să activeze în continuare), ce fel de ajutor a primit din
partea altor instituŃii. Mediatorul trebuie să stabilească legături cu: instituŃiile de formare
profesională, pentru a cunoaşte oportunităŃile locale de formare profesională şi pentru a veni
în întâmpinarea cerinŃelor de pregătire ale solicitanŃilor; instituŃiile care pot oferi surse de
informare - date statistice privind piaŃa muncii; autorităŃile locale care sunt implicate în
implementarea unor măsuri pentru combaterea şomajului.

Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de
către agenŃiile pentru ocuparea forŃei de muncă şi constau în: informaŃii privind locurile de
muncă vacante şi condiŃiile de ocupare a acestora; mediere electronică având ca scop punerea
automată în corespondenŃă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă; preselecŃia candidaŃilor
corespunzător cerinŃelor locurilor de muncă oferite şi în concordanŃă cu pregătirea,
aptitudinile şi experienŃa. Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaŃii de şomaj, în
condiŃiile prevăzute de lege, participarea la serviciile de mediere, la solicitarea agenŃiilor
pentru ocuparea forŃei de muncă la care sunt înregistraŃi, este obligatorie. Şomerii care nu
beneficiază de indemnizaŃii de şomaj trebuie să depună o cerere la agenŃiile pentru ocuparea
forŃei de muncă pentru a fi luaŃi în evidenŃă în vederea medierii şi, în cazul neîncadrării în
muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni. În activitatea de mediere, sunt utilizate tehnici şi
instrumente specifice pentru a interveni în sprijinul celor aflaŃi în situaŃii dificile: tehnica
interviului, tehnici de înlăturare a conflictelor, tehnici de evaluare a solicitantului, tehnici de
pregătire a şomerului pentru interviul cu agentul economic.

Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă trebuie să asigure

creşterea şi diversificarea competenŃelor profesionale în scopul reintegrării acestora în muncă.
Au acces la serviciile de formare profesională numai personele care au fost cuprinse în
servicii de informare şi consiliere profesională sau de mediere şi au recomandare pentru
cursul care doresc să-l urmeze. Beneficiarii de indemnizaŃii de şomaj sunt obligaŃi să participe
la programele de formare profesională. AJOFM organizează gratuit cursuri de
calificare/recalificare pentru şomeri.

112
Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă li se oferă astfel posibilitatea dobândirii
cunoştinŃelor teoretice şi practice specifice unui noi meserii care să mărească şansele ocupării
unui loc de muncă. Structura serviciilor de calificare/recalificare porneşte de la cursuri de
meserii, până la cursuri de perfecŃionare. Aceste programe se organizează de AJOFM prin
centrele de formare profesională sau prin furnizorii de servicii de formare profesională din
sectorul public ori privat, cu care se încheie contracte.

Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară

pe baza planului naŃional de formare profesională elaborat anual de către AJOFM. FinanŃarea
activităŃii de formare profesională se face din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Serviciile de formare profesională se asigură, gratuit, pentru persoanele (prevăzute de lege), la

cererea persoanelor angajate, cu acordul angajatorului, sau la cererea angajatorului şi de
asemenea pentru cei aflaŃi în următoarele situaŃii: au reluat activitatea ca urmare a încetării
concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în
cazul copilului cu handicap, au reluat activitatea după satisfacerea stadiului militar, au reluat
activitatea ca urmare a recuperării capacităŃii de muncă după pensionarea pentru invaliditate.
Cererea menŃionată mai sus trebuie formulată în termen de 12 luni de la data reluării activităŃii
persoanelor, o singură dată pentru fiecare situaŃie.

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, care beneficiază gratuit de servicii de
formare profesională, beneficiază de pregătire teoretică şi practică, susŃine gratuit, de cel mult
de două ori examenul de absolvire la finalizarea acestuia, de rechizite, manuale şi materiale de
instruire, de echipament de protecŃie pe timpul instruirii practice, de abonament gratuit pe
mijloacele de transport în comun, sau decontarea cheltuielilor de transport, pentru cel mult
patru deplasări în cursul unei luni, dacă nu se pot deplasa zilnic, pe perioada delegării şi
detaşării în altă localitate, să beneficieze de consultaŃii medicale, analize medicale şi teste
necesare frecventării cursului etc. Pentru persoanele care nu se pot deplasa zilnic la unitatea
de pregătire sau locuiesc la o distanŃă mai mare de 50 de km de aceasta, au dreptul a beneficia
de cazare şi de o sumă de bani pentru acoperirea mesei.

Serviciile de formare profesională se organizează în vederea ocupării, după absolvire a unui

număr cât mai mare din rândul persoanelor în căutarea unui loc de muncă. AJOFM încheie
contracte cu angajatorii care solicită forŃă de muncă sau cu furnizorii care realizează cursurile
şi care se angajează să asigure încadrarea în muncă a absolvenŃilor. Cursurile de calificare,
recalificare, perfecŃionare şi specializare se organizează pentru ocupaŃii, meserii şi profesii
definite şi cuprinse în Clasificarea OcupaŃiilor din România.

Durata cursurilor pentru şomerii care beneficiază în mod gratuit de acestea este de maximum
9 luni. În cazuri speciale, agenŃiile pot organiza cursuri cu o durată mai mare de 9 luni, fără a
depăşi 24 de luni. Pentru organizarea cursurilor pentru fiecare ocupaŃie sau meserie, directorul
executiv al agenŃiei emite o dispoziŃie, conform, prin care numeşte şi responsabilul de curs.

Şomerii aflaŃi în căutarea unui loc de muncă au nevoie pentru înscrierea la cursurile de
formare profesională, după ce au obŃinut recomandarea centrelor de informare şi consiliere
privind cariera, de următoarele acte: cerere, certificat de naştere (original şi copie), actele de

113
studii eliberate (original şi copie), actul medical din care să rezulte starea sănătăŃii şi că este
apt pentru exercitarea meseriei respective, chitanŃa de achitare a sumei reprezentând
contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru desfăşurarea cursului, actul de identitate (original
şi copie).

Formatorii pentru instruirea teoretică şi practică a cursanŃilor, care nu sunt angajaŃi ai agenŃiei
pentru ocuparea forŃei de muncă, vor fi angajaŃi şi remuneraŃi în condiŃiile legii. Examenul de
absolvire se susŃine în faŃa unei comisii de examinare numite prin dispoziŃie a directorului
executiv al agenŃiei pentru ocuparea forŃei de muncă.

CursanŃii declaraŃi respinşi au dreptul la reexaminare în termen de 30 de zile de la data

organizării examenului, în baza unei cereri adresate directorului executiv al agenŃiei.
CursanŃilor care au promovat examenul de absolvire li se eliberează, după caz, certificat de
calificare sau certificat de absolvire.

ConsultanŃa şi asistenŃa pentru începerea unei activităŃi independente sau pentru iniŃierea
unei afaceri se acordă, la cerere, şomerilor care se află în căutarea unui loc de muncă, sub
formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de
management şi de alte servicii de consultanŃă. Aceste servicii pot fi realizate de agenŃiile
pentru ocuparea forŃei de muncă sau, după caz, de firme private, fundaŃii şi asociaŃii
specializate în aceste domenii, cu care agenŃiile încheie contracte.

Şomerii pot beneficia de aceste servicii gratuit, la cerere, o singură dată, pentru fiecare
perioadă în care beneficiază de indemnizaŃie de şomaj. Persoanele care nu pot beneficia de
indemnizaŃie de şomaj pot beneficia de aceste servicii la cerere, contra cost. Astfel, în vederea
acordării serviciilor de consultanŃă şi asistenŃă pentru începerea unei activităŃi independente,
şomerii vor depune o cerere la agenŃiile pentru ocuparea forŃei de muncă (anexei 19).
Serviciile de consultanŃă şi asistenŃă pentru începerea unei activităŃi independente sau pentru
iniŃierea unei afaceri sunt: servicii de bază şi servicii specializate. Serviciile de bază cuprind:
informare, consultanŃă şi instruire. Serviciile specializate se pot acorda individual sau în grup.

Furnizorii de servicii pot presta serviciile specializate pentru stimularea ocupării forŃei de
muncă, finanŃate din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt
acreditaŃi de către ANOFM. Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării
forŃei de muncă, pot să presteze servicii, pe bază de contracte încheiate cu agenŃiile pentru
ocuparea forŃei de muncă, numai dacă sunt acreditaŃi.

Măsurile pentru stimularea ocupării forŃei de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea
unui loc de muncă, cât şi angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de
agenŃiile pentru ocuparea forŃei de muncă ori de alŃi furnizori de servicii din sectorul public
sau privat.

Furnizorii de servicii pot presta serviciile specializate pentru stimularea ocupării forŃei de
muncă, finanŃate din alte fonduri, decât bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt
acreditaŃi de ANOFM.

114
Centrul de Informare şi Documentare pentru PiaŃa Muncii (CID) este un cadru
instituŃional organizat ca un serviciu public, al cărui obiectiv este creşterea gradului de
ocupare a forŃei de muncă în plan local, prin oferirea de informaŃii despre piaŃa muncii
grupurilor Ńintă, în special orientarea acestora în conformitate cu propriile aspiraŃii şi dorinŃe.
Beneficiari ai informaŃiilor oferite de CID pot fi: persoane fizice: tineri care încă nu au o
meserie, persoane (calificate sau necalificate) care caută un loc de muncă imediat şi care
beneficiază sau nu de indemnizaŃie de şomaj, persoane necalificate care doresc să se califice,
persoane calificate care doresc să se perfecŃioneze în meserie, persoane calificate care
dorescsă îşi schimbe profesia, persoane care vor fi disponibilizate etc.; persoane juridice:
agenŃi economici, centrele INFOTIN, CL, centrele de calificare/recalificare a şomerilor şi
SPAS, DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice, FundaŃii-AsociaŃii, care au ca scop promovarea
unor activităŃi ce vizează protecŃia socială, inspectoratele şcolare, prefecturile, primăriile,
mass-media: ziare, posturi locale de radio şi televiziune.

Serviciile oferite de CID sunt gratuite sau la preŃuri mici, rapide, prezentate în formă
accesibilă beneficiarilor. CID colaborează cu: centrele de mediere a muncii, centrele de
consiliere privind cariera profesională, Clubul Şomerilor, şcoli, colegii, universităŃi, centre de
consultanŃă, organismele guvernamentale, autorităŃile locale (prefecturi, primării, consilii
locale), asociaŃii profesionale etc.

Clubul şomerilor oferă şanse de a obŃine un loc de muncă prin acordarea de facilităŃi
şomerilor, pregătirea lor în vederea revenirii în cadrul forŃei de muncă, încurajarea motivaŃiei
pentru ocuparea unui loc de muncă şi eliminarea atitudinilor negative faŃă de muncă. Pentru
reuşita programului organizat de Clubul Şomerilor se recomandă folosirea de grupuri formate
din categorii variate de şomeri, oameni din diferite domenii de activitate şi formarea unor
grupuri de lucru, determinându-i să-şi schimbe atitudinea faŃă de activitatea de identificare a
unui loc de muncă vacant.

Centrul de Calificare şi Recalificare Profesională se organizează de către AJOFM şi se

desfăşoară în centre proprii de calificare, recalificare şi perfecŃionare, unităŃi: regii autonome,
societăŃi comerciale, instituŃii de învăŃământ public şi privat şi prin instituŃii de învăŃământ
organizate conform legii, pe bază de convenŃie.

Furnizori autorizaŃi de formare profesională în ocupaŃii sociale

I. Furnizori care realizează formare profesională prin programe de formare:

Nr. Furnizor Denumire program Tipul

Crt. programului
1. AsociaŃia A.S. 2001 Alba Iulia Baby sitter Calificare
2. SC Terra Nova Group
3. AsociaŃia Caritas Mitropolitan Greco Catolic Blaj Îngrijitoare bătâni la Calificare
4. AsociaŃia Filantropia Ortodoxă domicilu
5. AsociaŃia pentru persoane vârstnice şi copii în
dificultate ”Familia 2004” Blaj
6. AsociaŃia Profesională a AsistenŃilor Sociali Alba
7. SC Terra Nova Group
8. AsociaŃia „SprijiniŃi copiii” Alba Iulia Lucrător social Calificare

115
 9. AsociaŃia Profesională a Asistentilor Sociali Alba
10. Centrul Cultural “Liviu Rebreanu” Aiud
11. Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia Mediator social Specializare
12 AsociaŃia ”SprijiniŃi Copiii” Alba Iulia iniŃiere
13. SC Terra Nova Group Pedagog de recuperare Calificare
14. AsociaŃia Profesională a AsistenŃilor Sociali Alba Animator socio- perfecŃionare
15. AsociaŃia „SprijiniŃi copiii” Alba Iulia educativ
Total 9 furnizori ; 7 programe , din care 4 programme de calificare, 1 program de perfecŃionare şi 2
programe de specializare

2. Furnizori care realizează formare prin Centre de evaluare şi certificare de competenŃe

profesionale:

Nr. Furnizor Centrul OcupaŃia

crt
1. AsociaŃia ”SprijiniŃi copiii” Alba Centrul de evaluare şi certificare de Animator
Iulia competenŃe profesionale socio
educativ

2.2.2. FAMILII MONOPARENTALE

Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi definită ca un grup social,
constituit pe baza relaŃiilor de rudenie între unul dintre părinŃi (părinte singur) şi copilul sau
copiii săi, grup caracterizat prin stări afective, aspiraŃii şi valori comune. Cu alte cuvinte,
familia monoparentală este un grup primar, iar membrii săi întreŃin relaŃii directe, informale.
Familie monoparentală este atunci când copilul sau copiii care trăiesc în casă cu un singur
părinte deoarece celălalt a decedat sau, cazul cel mai frecvent, celălalt părinte trăieşte singur
sau cu o altă persoană.

„Dintr-o perspectivă juridică, familia monoparentală apare ca un grup de persoane între care
s-au stabilit drepturi şi obligaŃii, reglementate prin norme legale” (Codul Familiei, art. 97).
Sintagma „famile monoparentală” defineşte un tip de familie formată dintr-un părinte şi
copilul sau copiii săi, un grup de persoane aflate în relaŃie de rudenie, rezultată prin filiaŃie
directă sau adopŃie fiind considerate tot mai mult o alternativă la familia nucleară clasică, atât
la noi în Ńară cât şi în afara ei.

În legea cea mai recentă care reglementează suportul social al statului pentru aceste familii,
sunt definite ca „familiile formate din persoana singură şi copiii în vârstă de până la 18 ani
aflaŃi în întreŃinere şi care locuiesc împreună cu aceasta”. Familia monoparentală poate rezulta
ca urmare a unor experienŃe diferite: divorŃ; decesul unuia dintre parteneri; decizia unor femei
(trecute de 30 de ani) de a avea un copil în afara unei căsătorii legale; naşterea precoce a unui
copil, fără ca mama să se căsătorească cu tatăl copilului (fertilitate precoce, mame
adolescente).

În cadrul familiilor monoparentale cu statut temporar sunt incluse următoarele tipuri: soŃul
divorŃat şi recăsătorit; soŃul văduv şi recăsătorit şi căsătoria post-sarcină. În cadrul familiilor
monoparentale cu statut permanent, putem deosebi: soŃul divorŃat şi necăsătorit; soŃul văduv

116
dar necăsătorit; părinte necăsătorit cu un copil nelegitim şi separarea permanentă. Un tip
aparte de familie monoparentală, este cel în care familia rezultă din adopŃia de către un adult a
unuia sau mai multor copii.

În cadrul familiei monoparentale, părintele singur, în momentele de criză nu mai face faŃă
solicitărilor. În aceste familii, nu de puŃine ori responsabilităŃile mamei se amplifică întrucât
ea trebuie să suplinească rolul tatălui absent, anume de cel de agent securizant, iniŃiator,
model. Mama, nereuşind să mai răspundă singură la nevoile copilului, tânăra mamă apelează
la diverse instituŃii/forme de protecŃie socială.

Acest fenomen este răspândit atât la nivel global cât şi la nivel naŃional, monoparentalitatea
fiind din ce în ce mai des întâlnită. Studiile realizate în acest domeniu arată că persoanele cu
risc crescut de a forma o familie monoparentală sunt persoanele de gen feminin, tinerele cu
nivel scăzut de şcolarizare şi care provin din familii dezorganizate.

Femeile părinŃi singuri se confruntă mai ales cu dificultăŃi financiare, iar bărbaŃii părinŃi
singuri cu dificultăŃi privind munca domestică, ceea ce îi determină să apeleze la ajutor
solicitând rude, prieteni, cunoştinŃe. Mamele au disponibilităŃi mai mari pentru relaŃii
parteneriale cu copii, dezvoltă diverse modalităŃi de ajutoare în favoarea familiei lor. Se poate
observa că experienŃa paternităŃii în singurătate poate determina femeile să se masculinizeze,
să devină mai ferme în deciziile pe care le iau, iar bărbaŃii să se feminizeze apărând ca
persoane sensibile în raport cu ceilalŃi.

Există dovezi ştiinŃifice care arată că o femeie singură devine un mai bun educator decât în
cazul în care ar fi căsătorită, datorită unui plus de echilibru între afecŃiune şi vigilenŃă. Aceste
efecte sunt determinate atât de teama de a nu greşi, cât şi de sentimentele materne intense,
care devin mai bine controlate. Nu se poate afirma cu certitudine că familia monoparentală nu
este indicată pentru evoluŃia ulterioară a copilului, având în vedere faptul că şi familia clasică
se confruntă cu probleme similare. A trăi într-o familie în care unul dintre părinŃi lipseşte
presupune confruntarea cu probleme majore care Ńin atât de interacŃiunea familiei cu mediul
exterior, cât şi de relaŃiile dintre membrii familiei, de interacŃiunile din interiorul familiei.

Copiii din familiile monoparentale care au experimentat trauma divorŃului părinŃilor sunt
marcaŃi de numeroase probleme psihologice şi relaŃionale. Aceşti copii reacŃionează diferit în
funcŃie de vârstă, sex, calitatea relaŃiei cu părinŃii, trecute şi prezente, cu fiecare dintre aceştia.
Cei mai puternic afectaŃi în urma unui divorŃ sunt copiii de vârstă mică, ei devenind agresivi şi
neascultători, marcaŃi de tristeŃe, confuzie şi anxietate, mulŃi dintre ei căutând contactul cu
părintele absent. Copiii de vârste mai mari sunt furioşi pe părintele pe care îl consideră
vinovat.

Studiile sociologice arată faptul că familiile monoparentale sunt mai expuse riscului de
sărăcie decât familiile cu doi părinŃi. ImplicaŃiile asupra copiilor sunt dramatice. Sărăcia
afectează dezvoltarea normală a copilului, conducând la abandon şcolar.

DivorŃul este o cauză frecventă ce favorizează apariŃia şi creşterea numărului familiilor

alternative. Majoritatea familiilor divorŃate trec printr-o perioadă de criză care durează un an

117
sau mai mult. SoŃia, care în general obŃine custodia, poate fi nervoasă, depresivă, singură,
capricioasă etc. SoŃul poate fi neglijent, în special dacă se simte separat de copiii săi. Amândoi
se simt izolaŃi de prietenii comuni şi nesiguri de ei înşişi, atunci când încearcă să stabilească o
nouă relaŃie (care se finalizează sau nu într-o căsătorie). Femeia cu copii se poate confrunta cu
diferite probleme, în plus, copiii care trec printr-un divorŃ suferă şi ei, în general, sunt nervoşi,
timizi, depresivi sau se simt vinovaŃi, considerându-se responsabili pentru ce s-a întâmplat.
Unii tineri, care trăiesc într-un asemenea climat, ajung printr-un proces de generalizare
negativă la manifestarea aversiunii faŃă de viaŃa conjugală şi familială precum şi faŃă de
reprezentanŃii sexului opus. DivorŃul poate fi decizia corectă şi poate fi tratat sau rezolvat cu
responsabilitate. DivorŃul are cel mai nefast impact atunci când unul sau ambii părinŃi îşi
abandonează definitiv copilul/copiii neglijându-şi astfel responsabilităŃile faŃă de dezvoltarea
socială şi emoŃională a copiilor lor.

Separarea este „forma de dezorganizare familială, rezultat al acordului soŃilor privind

încetarea relaŃiilor sexuale, dar cu păstrarea unor obligaŃii casnice şi parentale” (Voinea, 1996,
p. 63). Efectele asupra copilului şi părinŃilor în acest caz sunt similare cu cele menŃionate la
cauzele anterioare, cu precizarea că, de aceasta dată persoanele implicate nu mai sunt
traumatizate de acea acŃiune de divorŃ, ci de starea propiu-zisă de separare. Această hotârâre
de separare este luată de comun acord, de către cei doi parteneri. Separarea constituie o cauză
a apariŃiei diferitelor tipuri de familii anormale deoarece, în urma acestei decizii partenerii
aleg de cele mai multe ori alte modele familiale decât cel anterior, cum ar fi: concubinajul,
menajul de o persoană sau familia monoparentală.

Familiile monoparentale au tendinŃa de a se auto-reproduce (copiii proveniŃi din astfel de

familii au „şanse” mai mari de a repeta experienŃa în calitate de adulŃi), reproducând şi
extinzând, astfel, un lanŃ întreg de probleme sociale. În consecinŃă, copiii care trăiesc în
familii de acest tip sunt consideraŃi „populaŃie de risc”, condamnată la a îngroşa rândurile
celor care trăiesc la limita subzistenŃei, celor care eşuează şcolar ori ale devianŃilor şi
delincvenŃilor.

După cum se ştie, singurul mediu care poate asigura nivelurile cele mai înalte de dezvoltare
psiho-afectivă şi integrare socială a copilului şi care permite dezvoltarea normală este mediul
format bi-parental. Aceasta înseamnă că orice alt mediu împiedică această dezvoltare. Astfel
se explică de ce în majoritatea familiilor monoparentale există carenŃe educative. Acest tip de
familie monoparentală se bucură de mai multă atenŃie din partea cercetătorilor deoarece
majoritatea părinŃilor singuri sunt, mai curând, femei decât bărbaŃi. Astfel, cele mai des
întâlnite situaŃii sunt cele de divorŃ, custodia fiind încredinŃată în mod frecvent mamelor şi
mai puŃin taŃilor. Multe dintre familiile monoparentale sunt conduse de mamă divorŃată şi/sau
care au o vârstă încă tânără.

Familia monoparentală condusă de tată reprezintă o minoritate în cadrul acestui tip familial.
MotivaŃiile care stau la baza acceptării statutului de părinte singur sunt diferite: pe de o parte
se situează bărbaŃii care-şi susŃin dreptul lor de a-şi exercita parentalitatea, iar pe de altă parte
există taŃi obligaŃi să consimtă la exercitarea custodiei ca urmare a faptului că mama se
dovedeşte a fi incapabilă să-şi îngrijească copii din punct de vedere fizic şi emoŃional sau
mama este decedată.

118
În general, taŃii nu sunt implicaŃi în sarcini domestice mai mult decât asumarea rolului de
bază, multe dintre sarcini fiind îndeplinite cu ajutor din afară. Dacă se compară familia cu doi
părinŃi cu cea monoparentală paternă se poate constata că, în cazul familiei monoparentale
participarea copiilor la treburile casei este redusă din cauza neimplicării intenŃionate de către
tată, în efortul de a dovedi competenŃă în conducerea căminului sau datorită dificultăŃilor
copilului de a obŃine performanŃe în două cămine succesive (cel al tatălui şi cel al mamei).
PărinŃii singuri cer mai multă independenŃă din partea copiilor comparativ cu alŃi părinŃi. TaŃii
singuri abandonează tradiŃionalismul, sunt mai directivi în disciplinare. O preocupare
deosebită o au taŃii singuri pentru fiicele lor. Cercetările remarcă o anumită preocupare
anxioasă pentru o socializare adecvată a fetelor şi dezvoltării lor sexuale. PărinŃii - singuri taŃi
apelează şi la alte „surse” de ajutorare şi asistenŃă în formarea lor pentru noul rol: bunicii
copilului, alte rude, asistenŃi sociali, medici, profesori şi lideri religioşi.

O situaŃie aparte şi din ce în ce mai frecvent întâlnită în ultimele decenii în cadrul acestui tip
de familie – monoparentală – este reprezentată de categoria părinŃilor adolescenŃi.
AdolescenŃa începe la 10 ani şi durează până la 25 ani, iar primii patru ani din aceştia
constituie pubertatea sau preadolescenŃa. AdolesceŃa se caracterizează prin axarea
personalităŃii pe achiziŃii de roluri dobândite şi statute sociale legate de câmpul vieŃii şcolare
şi familiale.

RelaŃia dintre mamă - copil este una dintre cele mai rezistente, privitǎ din punct de vedere
biologic şi social. Se bazeazǎ pe sentimentul matern, la care se adaugǎ interferenŃe sociale,
psihologice, educaŃionale, culturale, tradiŃionale. În sistemul social al familiei moderne, ambii
pǎrinŃi sunt implicaŃi în creşterea şi educarea copilului, dar mama rămâne totuşi factorul
determinant care supravegheazǎ şi îndrumǎ împlinirea socialǎ şi biologicǎ a copilului. Marea
majoritate a femeilor singure cu un copil, se confruntǎ cu durerea, cu resentimentele şi
frustrǎrile provocate de situaŃia în care se aflǎ. Se confruntǎ cu singuratatea, cu teama de
viitor, cu grija pentru copiii lor, cu teama cǎ nu vor avea resurse pentru a-i creşte. Unele dintre
ele se aflǎ într-o depresie severă. Stările mamei de tristeŃe, gol interior, atitudini pesimiste,
lipsă de speranŃă, valoare şi neajutorare duc la o alterare a relaŃiei dintre ele şi copilul lor. Din
pǎcate pentru copilul foarte mic (pânǎ la trei ani), se cristalizeazǎ sentimentele, iar constanŃa
relaŃiilor familiale şi a atitudinilor, cu frecvenŃa şi calitatea lor, contribuie la acest proces.
Foarte des, aceste mame au o stare de nervozitate şi supǎrare aproape permanentǎ. Supărarea
pe care o mamǎ singurǎ a acumulat-o de a lungul vieŃii poate exploda uneori cu rezultate nu
tocmai plăcute pentru cei mici.

În cazul mamelor singure, dificultatea cea mai des întâlnită este cea de ordin material.
Încercând sǎ suplineascǎ veniturile care ar fi fost aduse şi de tatǎ, mama ajunge sǎ se
suprasolicite şi astfel nu mai poate acorda suportul emoŃional necesar copilului. În ce priveşte
mamele adolescente, putem spune cǎ se maturizează rapid, dar ele nu prea conştientizează că
este vorba de copilul lor. Un loc aparte în rândul mamelor adolescente/singure îl ocupă cele
provenite din centrele de plasament. Marea lor majoritate rǎmân însǎrcinate la o vârstǎ foarte
fragedǎ, uneori chiar înainte de a ieşi din instituŃia de ocrotire. Ele nu au nici un model
parental şi absolut nicio susŃinere. Cu toate acestea, îşi iubesc nemǎsurat copilul şi declarǎ în
unanimitate cǎ el (copilul) nu va ajunge niciodatǎ acolo de unde au plecat ele.

119
Instrumentarea unui caz social (familie monoparentală aflată în dificultate, mamă singură)
presupune, parcurgerea unui traseu comun tuturor cazurilor din practica asistenŃei sociale.
Data referirii (este ziua în care se înregistrează sesizarea, referirea sau transferul cazului de
către asistentul social în cadrul instituŃiei care oferă servicii sociale); Evaluarea iniŃială
(presupune o investigare sumară a situaŃiei familiei monoparentale/mamă singură pentru a se
decide dacă aceasta face obiectul specificului instituŃiei care oferă servicii sociale şi dacă se
încadrează în criteriile acesteia de sprijin); Data deschiderii cazului (este ziua în care
asistentul social, decide deschiderea cazului în vederea instrumentării şi soluŃionării acestuia);
Etapa de evaluare (presupune o investigare şi analiză amănunŃită a tuturor elementelor care
sunt implicate în cazul instrumentat: beneficiarul şi mediul său de viaŃă, familia şi sistemul
acestuia de relaŃii, factorii care au generat situaŃia problematică, resursele posibile pentru
rezolvarea cazului etc.); Data planului de intervenŃie/permanenŃă (este ziua în care este
conceput de către asistentul social planul de intervenŃie pentru cazul - familie monoparentală);
Etapa de intervenŃie (presupune acŃiuni specifice de intervenŃie realizate de către managerul
de caz, precum şi mobilizarea şi implicarea tuturor resurselor umane, finaciare, materiale,
comunitare identificate de către acesta în vederea rezolvării cazului prin îndeplinirea
obiectivelor planului de intevenŃie/permanenŃă; pentru cazul mamă – adolescentă - copil,
trecerea de la etapa de intervenŃie la cea de monitorizare se face în ziua prezentării cazului în
CPC); Etapa de monitorizare (presupune urmărirea şi evaluarea permanentă a situaŃiei
familiei pentru a se asigura starea de echilibru urmărită în rezolvarea cazului); Data închiderii
cazului (este ziua în care asistentul social decide, prin consultare cu supervizorul său, să
încheie orice implicare în cazul instrumentat; închiderea cazului se poate realiza fie conform
planului de intervenŃie/permanenŃă – atunci când asistentul social şi-a atins obiectivele
stabilite anterior, fie prin referire sau transfer către o altă instituŃie/alt serviciu social – atunci
când situaŃia problematică nu poate fi rezolvată de instituŃia sau serviciul social în care s-a
instrumentat cazul până la acel moment).

Un alt tip de servicii sunt cele care au fost denumite serviciile de zi şi care au rolul de a
asigura menŃinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităŃilor copilului şi ale părinŃilor săi, pentru
depăşirea situaŃiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa. Din categoria
serviciilor de zi fac parte: centrele de zi (pentru copii de diverse vârste), centrele de consiliere
şi sprijin pentru părinŃi, centrele de asistenŃă şi sprijin pentru readaptarea copilului cu
probleme psihosociale şi serviciile de monitorizare, asistenŃă şi sprijin al femeii gravide
predispuse să îşi abandoneze copilul etc.

AtribuŃiile serviciilor de zi sunt următoarele:

- asigurarea unui program educaŃional adecvat vârstei, nevoilor, potenŃialului de dezvoltare
şi particularităŃilor copiilor;
- asigurarea activităŃilor recreative şi de socializare;
- asigurarea pentru copii a consilierii psihologice şi a orientării şcolare şi profesionale;
- asigurarea consilierii şi sprijinului părinŃilor;
- dezvoltarea programelor specifice pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale
părinŃilor şi a violenŃei în familie;
- asigurarea programelor de abilitare şi reabilitare;

120
- contribuŃia la depistarea precoce a situaŃiilor de risc care pot determina separarea copilului
de părinŃii săi;
- contribuŃia la realizarea obiectivelor cuprinse în planul de servicii sau, după caz, în planul
individualizat de protecŃie.

Centrul maternal pentru cuplul mama - copil este un serviciu pentru prevenirea separării
copilului de părinŃii săi, de tip rezidenŃial, organizat pe model familial, a cărui misiune este de
a permite formarea, menŃinerea şi întărirea legăturilor familiale, precum şi sprijinirea familiei
pentru asumarea responsabilităŃilor parentale. Beneficiarii direcŃi ai centrului maternal sunt
cuplurile mamă - copil: mame cu copii nou - născuŃi, cu risc de abandon (mame singure,
mame minore, mame privind din familii marginalizate, sărace etc.); mame cu copii care
temporar nu (mai) au locuinŃă sau/şi care se confruntă cu mari probleme (financiare,
profesionale, relaŃionale) fiind în imposibilitate de a răspunde corespunzător nevoilor
specifice ale copilului.

Astfel de centre sunt şi pentru alte categorii de beneficari: mame adolescente; mame
seropozitive; mame singure; mame ce au mai mulŃi copii, dintre care cel puŃin unul dintre ei
să aibă vârsta cuprinsă între 0-3 ani; gravide sau mame cu vârsta sub 18 ani; mame şi copii
aflaŃi pe stradă sau tinere foste copii ai străzii cu copii; mame şi copii victime ale violenŃei în
familie sau numai copilul victimă a violenŃei în familie ori abuzului, neglijării şi exploatării;
cuplul mamă-copil inclus într-un program de restabilire a legăturii familiale, după ce copilul a
avut o măsură de protecŃie.

Centrul maternal sprijină mama, în mod individualizat şi personalizat, în demersul de asumare

a rolului matern, astfel încât aceasta să-i poată asigura copilului o dezvoltare corespunzătoare
nevoilor sale afective, sociale, educaŃionale şi medicale. Consilierea psihologică şi suportul
psihologic ale mamei şi copilului se realizează de către psihologi, în mod individual sau în
grup. Asistentul social împreună cu alŃi specialişti din Centrul maternal sau din afara acestuia
sprijină mama şi copilul ei în obŃinerea drepturilor sociale şi asigură consiliere juridică mamei
beneficiare în Centrul maternal. Centrul maternal sprijină cuplul mamă-copil în vederea
dezvoltării autonomiei care favorizează integrarea lui în familie. Mamele sunt informate
despre oferta de servicii sociale şi sunt încurajate demersurile pentru (găsirea unor locuri de
muncă, cursuri de formare profesională). Fiecare cuplu mamă-copil găzduit este înscris la
medicul de familie.

Serviciile oferite de Centrul maternal sunt următoarele: servicii de găzduire; menŃinerea stării
de sănătate; servicii de educaŃie şi consiliere; grupul de suport; activitatea de baby-club;
servicii de consiliere juridică; servicii pentru dobândirea deprinderilor de viaŃă independentă;
servicii de integrare socială; servicii de integrare profesională şi servicii post-rezidenŃiale.

În cadrul Centrului maternal sunt prevăzute activităŃi de pregătire a părăsirii instituŃiei de către
cuplul mamă-copil atât pentru reintegrarea socio-profesională şi referirea către alte servicii
sociale pentru menŃinerea legăturilor familiale, cât şi pentru transferul către un alt serviciu
rezidenŃial. Pentru pregătirea părăsirii, Centrul maternal are în vedere:

121
- evaluarea finală a nevoilor cuplului mamă-copil, cuplul mamă-copil trebuie să cunoască
demersurile care trebuie intreprinse, autorităŃile locale din comunitatea în care se
reintegrează;
- cuplul mamă-copil trebuie să fie implicate în elaborarea planului de servicii post-
rezidenŃiale, precum şi monitorizarea lui şi îndeplinirea tuturor formalităŃilor legale pentru
părăsirea Centrului maternal de către cuplul mamă-copil.

În ultimii ani, programele de prestaŃii sociale s-au diversificat vizând, în principal, susŃinerea
familiei şi creşterea natalităŃii. Astfel, principalele programe derulate de MMSSF prin care se
acordă sprijin familiilor şi persoanelor singure aflate în dificultate, sunt următoarele: alocaŃii
familiale; alocaŃia de stat pentru copii, alocaŃia complementară şi alocaŃia de susŃinere pentru
familia monoparentală. Actele se depun la primăria de domiciliu urmând ca plata să se facă de
către AgenŃia JudeŃeană pentru PrestaŃii Sociale (AJPS). łinând cont de importanŃa socială a
familiei, a fost continuat programul de acordare a alocaŃiei complementare şi alocaŃiei de
susŃinere pentru familia monoparentală instituite prin OUG nr. 105/2003.

AlocaŃia de susŃinere pentru familia monoparentală se acordă pe bază de cerere însoŃită de

actele doveditoare privind componenŃa familiei şi veniturile acesteia. AlocaŃia de susŃinere se
acordă lunar familiei monoparentale, dacă aceasta realizează venituri nete lunare pe membru
de familie de până la salariul minim net pe economie. Cererile pentru stabilirea şi acordarea
alocaŃiilor se întocmesc de reprezentantul familiei şi se înregistrează la primăria localităŃii sau,
după caz, a municipiului, în a cărui rază teritorială locuieşte familia. Dreptul la alocaŃii se
stabileşte pe baza cererii întocmite de reprezentantul familiei. Primarul dispune efectuarea
anchetei sociale în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii. Ancheta socială se
întocmeşte de personalul SPAS, sau de către Compartimentul de specialitate din aparatul de
lucru al CL. Ancheta socială se întocmeşte potrivit modelului aprobăt prin normele
metodologice de aplicare a OUG nr.105/2003. Stabilirea dreptului la alocaŃia de susŃinere şi a
cuantumului acestuia se face prin dispoziŃie scrisă a primarului. În termen de 5 zile de la
efectuarea anchetei sociale, primarul comunică dispoziŃia de acordare a dreptului sau
respingerea cererii privind alocaŃia de susŃinere. Se poate beneficia de alocaŃia de susŃinere
începând cu luna următoare înregistrării cererii.

Acte necesare pentru întocmirea dosarului pentru acordarea alocaŃiei de susŃinere pentru
familia monoparentală sunt: cerere tip privind componenŃa familiei şi declaraŃia tip privind
veniturile familiei (cerere tip); copii xerox ale actelor de identitate, ale certificatelor de
naştere pentru toŃi membrii familiei, al livretului de familie, a sentinŃei de divorŃ ori de
stabilire a domiciliului copilului minor, certificat de deces al celuilalt părinte etc.; acte privind
veniturile: adeverinŃe de salar net, cupoane de pensie, taloane, indemnizaŃii, plasamente,
alocaŃii etc. adeverinŃe şcolare pentru copiii elevi; adeverinŃe medicale de la medicul de
familie, certificat de încadrare într-un grad de dizabilităŃi (dacă este cazul) şi alte acte
solicitate, după caz.

Plata dreptului pentru alocaŃia de susŃinere este asigurată de către AJPS. Emiterea deciziei
directorului executiv al AJPS are la bază dispoziŃia primarului privind acordarea dreptului,
însoŃită de cererea reprezentantului familiei, certificată de primar. Primarul are obligaŃia de a
transmite AJPS până în data de 5 a lunii următoare, pe bază de borderou, documentele

122
menŃionate mai sus. Data plăŃii alocaŃiei şi modalitatea de plată se stabilesc de MMSSF. Dacă
intervin modificări cu privire la veniturile familiei sau la componenŃa familiei, titularul
alocaŃiei are obligaŃia ca în termen de maxim 5 zile, să comunice în scris modificările
intervenite. În vederea respectării condiŃiilor de acordare la alocaŃia de susŃinere, primarii
dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni, iar în cazul în care se constată
modificări ce conduc la diminuarea cuantumului alocaŃiei, primarul emite dispoziŃia scrisă
privind noul cuantum. Această dispoziŃie trebuie comunicată AJPS, însoŃită de ancheta
socială.

Familiile monoparentale care beneficiază de alocaŃiile de susŃinere au obligaŃia ca, pentru

copiii de vârstă şcolară, să prezinte, din 3 în 3 luni, dovada frecventării cursurilor. Plata
alocaŃiei de susŃinere se suspendă când nu se prezintă dovada frecventării cursurilor din 3 în 3
luni; copilul a fost încredinŃat unei instituŃii de asistenŃă socială sau unui asistent maternal
profesionist; AJPS constată că dreptul la alocaŃia de susŃinere a fost stabilit în baza unor date
eronate; pe o perioadă de 3 luni consecutive se înregistrază mandate poştale returnate. Dreptul
la alocaŃia de susŃinere încetează dacă titularul nu mai îndeplineşte condiŃiile şi dacă plata a
fost suspendată şi, în termen de 3 luni de la data suspendării, nu au fost prezentată dovada
frecventării cursurilor. Încetarea dreptului la alocaŃia de susŃinere se stabileşte prin dispoziŃie
scrisă a primarului. Decizia directorului executiv al direcŃiei teritoriale şi dispoziŃia primarului
se comunică titularului în termen de 5 zile de la emitere.

Furnizorii şi serviciile pentru familie (existenŃi în microregiunea AIDA)

- DGASPC Alba - Centrul Maternal SperanŃa Alba Iulia, Centrul de Consiliere şi Sprijin
pentru PărinŃi şi Copii Alba Iulia, Centrul de Pregătire şi Sprijin a Integrării sau
Reintegrării Copilului în Familie Alba Iulia;
- Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia - Serviciul Public de AsistenŃă Socială Alba
Iulia - Pregătirea şi Servirea Mesei - Cantină de Ajutor Social;
- Serviciul Public de AsistenŃă Socială Sebeş - Pregătirea şi servirea mesei - Cantină de
ajutor social Sebeş.

2.2.3. PERSOANE ADULTE VICTIME ALE VIOLENłEI ÎN FAMILIE

ViolenŃa domestică este definită ca orice act de violenŃă fundamentat pe diferenŃa de gen, care
rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferinŃă fizică, sexuală sau psihologică,
inclusiv ameninŃările cu asemenea acte, coerciŃia sau privarea arbitrară de libertăŃi, dacă
acestea apar în viaŃa privată. ViolenŃa cuprinde şi violenŃa fizică, sexuală şi psihologică ce are
loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual al copiilor de sex feminin, violul marital,
mutilarea genitală a femeilor; violenŃa extra-maritală şi violenŃa referitoare la exploatare sau
violenŃa fizică, sexuală şi psihologică, inclusiv violul, abuzul sexual, hărŃuirea sexuală şi
intimidarea la locul de muncă, în instituŃiile educaŃionale, traficul cu femei şi prostituŃia
(forŃată).

ViolenŃa în familie reprezintă orice acŃiune fizică sau verbală săvârşită cu intenŃie de către un
membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinŃă

123
fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. (Art. 2 din Legea 217/2003 pentru
prevenirea şi combaterea violenŃei în familie).

Există anumiŃi factori de risc ai apariŃiei violenŃei intrafamiliale, întâlniŃi foarte frecvent în
astfel de situaŃii: lipsa educaŃiei; lipsa unui loc de muncă; dificultăŃi materiale, financiare,
venituri reduse; existenŃa unor abuzuri în copilăria agresorului; martor la violenŃă în familia
naturală; stimă de sine scăzută; unele norme religioase; consumul cronic de alcool sau
substanŃe nocive (alcool, droguri); prezenŃa copiilor în familie; dependenŃa materială a soŃiei
de soŃ; toleranŃa femeii faŃă de violenŃă; tradiŃia care favorizează poziŃia bărbatului şi
insuficienta informare a femeii-victimă cu privire la existenŃa alternativelor şi a posibilităŃilor
de sprijin.

Există o serie de factori ai manifestărilor violente în familie, cum ar fi apariŃia unor factori de
deteriorare a relaŃiei dintre parteneri – starea de stres, creşterea consumului de alcool,
infidelitatea, gelozia etc.; lipsa de programe de promovare a conceptului de parteneriat
familial; proliferarea violenŃei prin mijloace mass-media; atitudinea de indiferenŃă a opiniei
publice faŃă de comiterea actelor de violenŃă în familie.

Victimele unor acte de violenŃă suportă efecte fizice, atunci când vătămările sunt corporale
(traumatism, intervenŃii chirurgicale). În costurile victimizării intră şi problemele psiho-
somatice care urmează actului agresor: probleme digestive, cefalee, tulburări ale somnului,
reacŃii alergice, hipertensiune etc.

ViolenŃa în familie poate afecta pe oricine, indiferent de religie, culoare sau statut social.
ViolenŃa se poate întâlni atât în familiile bogate, cât şi în cele sărace, în familiile
monoparentale şi în cele cu ambii părinŃi. Pot fi întâlnite forme de violenŃă asupra femeii,
bărbatului, persoanei vârstnice şi asupra copilului.

ViolenŃa domestică reprezintă o problemă complexă de încălcare a drepturilor omului,

încălcare a drepturilor la egalitate dintre femei şi bărbaŃi, de sănătate fizică şi mentală a
individului şi de boală socială.

Într-o familie bântuită de violenŃă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază
(nevoie de siguranŃă, de viaŃă ordonată, de afecŃiune) sunt profund neglijate. O mamă victimă
a violenŃei soŃului este incapabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă,
igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice
sau sociale. În atmosfera de violenŃă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus relelor
(diferite accidente domestice), şi nici mama şi nici tatăl nu se mai pot preocupa de stimularea
copilului pe planul cunoaşterii şi experienŃelor sociale. În locul autorităŃii părinteşti, se
instalează teroarea, care nu educă, nu formează şi care poate opri dezvoltarea mentală şi
afectivă a copilului.

ViolenŃa în familie duce la tulburări comportamentale ale copiilor (agresivitate, fugă de

acasă, consum de drog şi alcool), probleme emoŃionale şi mentale (sentimente de vinovăŃie,
anxietate, izolare, mânie, depresie, nivel intelectual scăzut, deficit de atenŃie şi concentrare,
randament şcolar scăzut). Copiii martori, supuşi indirect agresiunii intrafamiliale manifestă:

124
nesiguranŃă, neîncredere, stimă de sine scăzută, complexe de inferioritate, timiditate etc. De
asemenea, aceşti copii prezintă acelaşi grad de risc de a deveni dependenŃi de alcool sau
droguri, de a fugi de acasă şi de a se sinucide.

Identificarea, evaluarea iniŃială, preluarea cazului - În situaŃia semnalării unui caz de

violenŃă în familie, asistenŃii sociali din cadrul SPAS trebuie să facă o investigaŃie socială în
maxim 72 de ore de la înregistrarea solicitării directe, a referirii sau a semnalării cazului,
pentru a determina: dacă este necesară o intervenŃie de urgenŃă; aceasta se impune atunci când
victima violenŃei este în pericol de abuz imediat; serviciile de urgenŃă spre care să fie
îndreptat cazul.

Pentru a decide dacă persoana adultă este în pericol, este necesar ca asistenŃii sociali din
cadrul SPAS: să identifice aspectele care determină intervenŃia în regim de urgenŃă şi să
stabilească modul în care acestea afectează victima; să examineze riscurile actuale în care se
află membrii familiei; să determine dacă membrii familiei sau alŃi membrii ai comunităŃii pot
interveni fără să fie necesară intervenŃia serviciilor de asistenŃă specializate în regim de
urgenŃă.

Managerul de caz asigură realizarea evaluării iniŃiale în maxim 72 de ore de la înregistrarea

solicitării directe, a referirii sau a semnalării cazului - evaluarea iniŃială are loc în cel mai
scurt timp în funcŃie de urgenŃa şi gravitatea cazului. În situaŃii de urgenŃă în cazul în care
deplasarea managerului de caz sau a echipei de intervenŃie necesită o durată mai mare de o
oră, evaluarea iniŃială este efectuată de către responsabilii de caz din cadrul autorităŃii locale
din comunitatea în care se află victima. Se întocmeşte un raport de evaluare iniŃială (în
maxim 48 ore de la înregistrarea cazului) în baza căruia se ia decizia continuării
managementului de caz sau închiderii cazului prin referire sau orientare către alte
servicii/instituŃii abilitate. În cazul confirmării cazului, acesta trebuie repartizat unui manager
de caz care va prelua gestionarea întregii probleme cu ajutorul responsabilului şi a echipei
multidisciplinare. Se comunică victimei conŃinutul raportului de evaluare iniŃială. În cazul
referirii către alte instituŃii, dacă înregistrarea se face la o instituŃie care nu poate prelua cazul,
se transmite instituŃiei către care se face referirea şi raportul de evaluare iniŃială.

Evaluarea complexă are în vedere cunoaşterea problemelor şi a resurselor persoanei asistate

necesară pentru elaborarea planului de intervenŃie. Pentru o evaluare corectă a nevoilor şi
resurselor, asistentul social trebuie să înŃeleagă modul în care elementele contextului social,
familial şi individual afectează situaŃia persoanei asistate: cadrul familial (relaŃiile dintre
membrii familiei; compoziŃia familiei şi relaŃia cu rudele; situaŃiile în care membrii familiei au
mai beneficiat de suportul serviciilor sociale şi modul în care au fost folosite resursele pentru
soluŃionarea problemelor; distribuŃia rolurilor şi a puterii în familie etc.); gradul de integrare
al persoanei asistate în comunitate; aspectele de natură emoŃională (tendinŃa de a se retrage şi
a se izola de ceilalŃi; înclinaŃia spre stări cum ar fi furia, teama, ruşinea etc.); aspectele de
natură intelectuală (modul de utilizare al informaŃiilor pentru înŃelegerea propriei persoane, a
problemelor şi a celorlalŃi); aspectele economice (disponibilitatea resurselor şi capacitatea de
a administra şi aloca banii necesari plăŃii bunurilor şi serviciilor etc.). Datele colectate în
cadrul acestei etape provin din interviul asistentului social cu: victima, familia, agresorul,
părinŃii/persoanele care o îngrijesc, specialiştii serviciilor comunitare.

125
Planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire reprezintă intenŃia de realizare a schimbărilor
necesare şi dorite pentru protecŃia victimelor violenŃei şi asistenŃa agresorului. Se elaborează
în maxim 30 de zile de la înregistrarea cazului de către asistentul social sau managerul de caz
împreună cu echipa interdisciplinară. Planul de intervenŃie trebuie să respecte alegerile,
aşteptările, scopurile pe termen scurt/lung ale beneficiarului, efectele trebuie explicate pe
întelesul acestuia.

Asistentul social/MC este specialistul care asigură coordonarea implementării activităŃilor de

asistenŃă şi protecŃia victimei violenŃei în familie. IntervenŃia este partea cea mai vizibilă a
procesului de asistenŃă. Un plan de intervenŃie nu are nici o valoare dacă nu există o înŃelegere
clară asupra modului în care va fi implementat. Pe parcursul implementării acŃiunilor
planificate, asistentul social trebuie să monitorizeze modalitatea de implementare. În funcŃie
de efectul intervenŃiei asupra situaŃiei persoanei asistate, asistentul social manager de caz va
decide dacă continuă sau modifică acŃiunile prevăzute în planul de intervenŃie. Implementarea
planului de intervenŃie trebuie continuu monitorizată cu scopul de a se cunoaşte pe de-o parte
dacă serviciile mai sunt corespunzătoare nevoilor persoanelor asistate, iar pe de altă parte să
poată fi realizate modificările cerute de evoluŃia cazului. Monitorizarea implică verificarea
modului în care sunt alocate resursele şi efectele acestora asupra persoanei asistate.

Închiderea cazului şi monitorizarea post-intervenŃie trebuie să fie continuată de

monitorizare post-intervenŃie, în special în cazurile în care victima rămâne în preajma
agresorului.

Servicii sociale pentru victimele violenŃei în familie - în cazurile în care este necesară
separarea victimei de agresor, există alternativa găzduirii temporare în adăposturi publice.
Legea 217/2003 prevede că adăposturile publice destinate victimelor violenŃei în familie
trebuie să asigure gratuit servicii sociale de suport, cu respectarea standardelor de calitate, atât
victimei, cât şi copiilor aflaŃi în îngrijirea acesteia, precum: protecŃie împotriva agresorului,
îngrijire medicală, hrană, cazare, asistenŃă psihologică şi consiliere juridică, pe o perioada
determinată, până la rezolvarea situaŃiei familiale. Găzduirea în adăposturile publice şi
serviciile furnizate în cadrul acestor adăposturi se face în baza Ordinului nr. 383 din 12 iulie
2004 prin care au fost aprobate standardele de calitate pentru serviciile sociale din domeniul
protecŃiei victimelor violenŃei în familie.

Centre pentru adăpostirea victimelor violenŃei în familie (adăposturi) sunt unităŃi de

asistenŃă socială cu sau fără personalitate juridică, care asigură protecŃie, găzduire, îngrijire şi
consiliere victimelor. Primirea în adăpost se face numai în caz de urgenŃă, cu scopul de a izola
victima de agresor. Adăposturile trebuie să asigure securitatea şi siguranŃa victimelor, să aibă
paza asigurată, în cazul adăposturilor publice aceasta fiind de competenŃa PoliŃiei Comunitare.
Fiecare adăpost are obligaŃia de a încheia o convenŃie de colaborare cu un spital sau cu o altă
unitate sanitară, în vederea asigurării îngrijirii medicale şi psihiatrice. LocaŃia adăposturilor
este secretă, atât angajaŃii centrului, cât şi ceilalŃi specialişti care intră în contact cu victimele
având obligaŃia de păstrare a confidenŃialităŃii cu privire la locaŃia adăpostului şi la datele de
identificare ale victimelor şi copiilor acestora. ConfidenŃialitatea poate fi încălcată doar cu

126
acordul beneficiarului. Servicii minime oferite în cadrul unui adăpost: găzduire (între 7 – 60
zile); asistenŃă socială; consiliere psihologică; consiliere juridică; îngrijire medicală.

Centre de recuperare pentru victimele violenŃei în familie sunt unităŃi de asistenŃă socială
cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea, îngrijirea, precum şi reabilitarea şi
reinserŃia socială a victimelor violenŃei în familie. Aceste centre de recuperare au obligaŃia, în
cazul în care constată acte de violenŃă în familie, de a sesiza serviciul public de asistenŃă
socială pentru protecŃia copilului de la nivel local, în vederea luării unei măsuri specializate
pentru aceasta. Centrele de recuperare colaborează cu organele de poliŃie sau, după caz, cu
comandamentele de jandarmi, în situaŃiile în care sunt semnalate cazuri de violenŃă în familie.
Primirea în aceste centre se face pe baza evaluării cazului de către persoanele desemnate şi
numai cu acordul scris al victimelor. Centrele de recuperare asigură, prin consiliere juridică şi
psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaŃă activă, inserŃie profesională şi socială a
victimelor. Deasemenea au obligaŃia de a încheia convenŃii cu agenŃiile pentru ocuparea forŃei
de muncă judeŃene în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şi
recalificarea profesională a persoanelor asistate. Servicii minime oferite în cadrul unui centru
de recuperare: găzduire (maxim 90 zile; în situaŃii excepŃionale maxim 180 zile); asistenŃă
socială; consiliere psihologică; consiliere juridică; reinserŃie socială şi profesională; asistenŃă
şi îngrijire.

Centre de asistenŃă destinate agresorilor sunt unităŃi de asistenŃă socială cu sau fără
personalitate juridică, care asigură în regim rezidenŃial sau semirezidenŃial reabilitarea şi
reinserŃia socială a agresorilor familiali, măsuri educative, precum şi consiliere şi mediere
familială. Centrele pentru agresori colaborează cu serviciile de probaŃiune înfiinŃate pe lângă
tribunalele judeŃene. Servicii minime oferite în cadrul unui centru pentru agresori: consiliere
psihologică; consiliere juridică; medierea conflictului; tratamente psihologice, psihiatrice, de
dezalcoolizare şi dezintoxicare (acordate în spitalele sau unităŃile sanitare cu care s-a încheiat
convenŃia de colaborare); informare şi orientare. Aceste centrele pot încheia convenŃii în
vederea oferirii serviciilor de consiliere şi mediere, cu respectarea confidenŃialităŃii asupra
identităŃii persoanelor în cauză. Deasemenea, centre asigură şi facilitează accesul la
tratamentul psihologic, psihiatric, de dezalcolizare sau dezintoxicare al agresorilor, conform
convenŃiilor de colaborare încheiate cu spitalele. Ele colaborează cu serviciul de reintegrare
socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate.

Centre pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie sunt centre unde se oferă
servicii primare sau de zi; consiliere psihologică; informare şi orientare; consiliere juridică.
Acestea pot fi publice, private şi în parteneriat public-privat, putând fi înfiinŃate doar de către
furnizorii de servicii sociale acreditaŃi în condiŃiile legii, în urma obŃinerii avizului de
înfiinŃare de la AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Familiei (ANPF). Centrele îşi desfăşoară
activitatea cu respectarea prevederilor Ordinului MMSSF nr. 383/2004 privind aprobărea
standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecŃiei victimelor violenŃei în
familie şi ale Ordinului MMSSF nr. 385/2004 pentru aprobărea instrucŃiunilor de organizare
şi funcŃionare a unităŃilor pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie.

Internarea victimelor ori a agresorilor în centrele menŃionate se face numai cu acordul

acestora. În cazul în care constată că actele de violenŃă s-au manifestat în prezenŃa copiilor sau

127
că mama este însoŃită de copii la internarea în centru, personalul care deserveşte centrul are
obligaŃia de a sesiza SPAS de la nivel local. Personalul care activează în cadrul centrelor au
obligaŃia de a păstra confidenŃialitatea asupra identităŃii persoanelor asistate. Centrele vor
colabora cu autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale în campaniile de informare şi
promovare a serviciilor oferite.

Primirea victimelor în adăposturi/centre se va face numai la cererea şi cu acordul scris al

acestora şi doar în caz de urgenŃă, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca
măsură de protecŃie. În cazul în care victima este acompaniată la Centru de către organele de
poliŃie sau de către echipa de specialişti din cadrul DGASPC (asistent social, psiholog)
admisia acesteia se va face pe baza unui proces-verbal încheiat cu reprezentanŃii poliŃiei şi/sau
pe baza unui referat de internare în regim de urgenŃă întocmit de către specialiştii DGASPC.
Găzduirea în adăpost va fi pentru o perioadă determinată cuprinsă între 7 şi 60 de zile, cu
posibilitate de prelungire până la 90 de zile, iar în situaŃiile excepŃionale până la 180 de zile.

ConsecinŃele violenŃei, afectarea severă a stării de sănătate a victimei, imediate sau pe termen
lung sunt întâlnite în toate cazurile de violenŃă. De aceea, furnizorii de servicii medicale joacă
un rol semnificativ atât în reducerea şi prevenirea violenŃei în familie, cât şi în intervenŃia
pentru protejarea victimelor. Furnizorii de servicii de sănătate au posibilitatea de a interveni în
cazurile de violenŃă în familie în cele trei tipuri de situaŃii în care se poate afla victima:
asistarea medicală a victimelor violenŃei în spaŃiul familiei; când violenŃa nu pune în pericol
viaŃa victimei şi echipa interdisciplinară, din care trebuie să facă parte, medicul poate
interveni pentru asistenŃa victimei, agresorului şi a celorlalŃi membrii ai familiei afectaŃi de
violenŃă prin menŃinerea familiei unite; îngrijirea medicală a victimelor violenŃei în familie în
cadrul adăposturilor, conform convenŃiilor de colaborare încheiate cu spitalele sau cu unităŃile
sanitare.

Toate adăposturile trebuie arondate la un spital sau alte unităŃi sanitare, care să asigure
îngrijirea medicală şi psihiatrică. Arondarea se face de către CL sau, după caz, de către CJ, cu
acordul Ministerului SănătăŃii Publice (MSP) şi al proprietarului adăpostului. Arondarea este
o condiŃie fără de care nu se poate acorda avizul de funcŃionare a adăpostului.

În cadrul consilierii juridice beneficiarii primesc informaŃii privind: drepturile de care pot
beneficia, modul în care îşi pot exercita drepturile şi procedurile juridice aplicabile.
Consilierul juridic oferă ajutor în întocmirea unor documente şi orientarea către instituŃiile
competente. Scopul consilierii juridice îl reprezintă asigurarea securităŃii prin respectarea
prevederilor legale şi a drepturilor fiecărei persoane. Consilierul o va ajuta pe victima
violenŃei în familie să conştientizeze şi să înŃeleagă drepturile pe care le are, îi va explica
modul corect în care o va afecta fiecare decizie şi efectele juridice care decurg din acŃiunile
sale. Prin consilierea juridică a agresorului, se va urmări informarea acestuia cu privire la
consecinŃele legale care decurg din faptele sale de violenŃă şi la tipurile de sancŃiuni specifice
în cazul violenŃei. Acest tip de consiliere va avea un rol principal de „avertizare” către agresor
a gravităŃii pe care le are violenŃa în familie.

În activitatea de consiliere a victimelor/agresorilor, ascultarea activă şi comunicarea

nonverbală reprezintă abilităŃi esenŃiale. Ascultarea activă implică necesitatea comunicării în

128
două sensuri: consilierul are informaŃii care pot ajuta victima/agresorul, dar pentru aceasta
consilierul trebuie deja să ştie ce informaŃii are deja beneficiarul cu privire la istoria medicală,
socială, cunoştinŃe, grad de cultură, credinŃe şi atitudini, valori, trăiri emoŃionale. Unele
persoane întâmpină dificultăŃi în a se exprima, de aceea, ascultarea activă are un rol
încurajator, esenŃial în această situaŃie. Consilierul va asculta ceea ce spune victima/agresorul
cu preocupare şi va fi atent la felul în care acesta descrie, vorbeşte despre propria sa situaŃie;
va da atenŃie tonului vocii, expresiei faciale, modului în care acesta îşi alege cuvintele. O altă
strategie este aceea de a menŃine un contact vizual fără a deranja, va încerca să se simtă
empatic cu beneficiarul.

Totodată, centrele de adăpostire şi cele de recuperare pentru victimele violenŃei în familie,

precum şi centrele de asistenŃă destinate agresorilor vor colabora cu autorităŃile administraŃiei
publice centrale şi locale în campaniile de informare şi promovare a serviciilor oferite în
vederea combaterii fenomenului de violenŃă în familie.

Victima violenŃei în familie se poate adresa următoarelor instituŃii:

- PoliŃiei – pentru a depune o plângere;
- UnităŃii de Primiri UrgenŃe din cadrul Spitalului/Medicului de familie – pentru a obŃine
îngrijiri medicale;
- Institutului/Serviciului/Laboratorului de Medicină Legală – pentru a obŃine un certificat
medico-legal;
- DGASPC – pentru a beneficia de servicii sociale complexe, mai ales în cazul în care sunt
implicaŃi şi copiii victimei;
- Centrului de ViolenŃă în Familie (adăpost sau centru de recuperare pentru victimele
violenŃei în familie) – pentru a beneficia de găzduire temporară, asistenŃă socială,
consiliere psihologică şi juridică, reinserŃie socială şi profesională, informare, îndrumare
către alte instituŃii;
- Unui ONG care oferă servicii sociale specializate pentru victimele violenŃei în familie;
- AJPS – Compartimentului combaterea violenŃei în familie – pentru a obŃine informare,
consiliere şi îndrumare către instituŃiile competente.

Serviciul Public de AsistenŃă Socială (SPAS) - este organizat la nivelul municipiilor şi

oraşelor de către consiliile municipale şi orăşeneşti, iar atribuŃiile sunt de monitorizare a
cazurilor de violenŃă în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită; culegerea
informaŃiilor asupra acestora; întocmirea unei evidenŃe separate; asigurarea accesului la
informaŃii la cererea organelor judiciare şi a părŃilor sau reprezentanŃilor acestora; informarea
şi sprijinirea lucrătorilor poliŃiei care în cadrul activităŃii lor specifice întâlnesc situaŃii de
violenŃă în familie; identificarea situaŃiilor de risc pentru părŃile implicate în conflict şi
îndrumarea acestora spre servicii de specialitate; colaborarea cu instituŃii locale de protecŃie a
copilului şi raportarea cazurilor, în conformitate cu legislaŃia în vigoare; îndrumarea părŃilor
aflate în conflict în vederea consilierii; solicitarea de informaŃii cu privire la rezultatul
consilierii; instrumentarea cazului împreună cu asistentul social specializat în problemele
familiei.

129
AgenŃia JudeŃeană pentru PrestaŃii Sociale (AJPS) – deŃine compartimentul pentru
combaterea violenŃei în familie, înfiinŃat în anul 2004 în baza art. 8 din Legea 217/2003, cu
atribuŃii în combaterea violenŃei în familie (conform art. 7 din HG 1624/2003):
- realizează baza de date pentru gestionarea cazurilor de violenŃă în familie;
- iniŃiază şi coordonează parteneriate sociale, în scopul prevenirii şi combaterii violenŃei în
familie;
- asigură consilierea membrilor de familie aflaŃi în dificultate;
- sprijină victimele, inclusiv prin programe de recuperare a sănătăŃii şi de reinserŃie socială;
- asistă agresorii prin înlesnirea accesului la tratamente psihologice, respectiv psihiatrice, de
dezalcoolizare, de dezintoxicare;
- după caz, asigură protecŃia victimelor şi, în special, a minorilor, prin măsuri de păstrare a
confidenŃialităŃii asupra identităŃii şi dificultăŃilor lor, precum şi prin măsuri de protecŃie
psihologică a acestora, în timpul instrumentării cazului;
- monitorizează, prin raportări trimestriale către conducerea AgenŃiei, activitatea specifică
din centrele pentru adăpostirea victimelor violenŃei în familie, din centrele de recuperare
pentru victimele violenŃei în familie şi din centrele de asistenŃă a agresorilor;
- instruiesc şi coordonează activităŃile profesionale ale asistenŃilor familiali;
- organizează cursuri de cunoaştere a formelor de violenŃă în familie, precum şi a
mijloacelor de prevenire şi combatere a acestora;
- colaborează cu mijloacele locale de informare în masă pentru campanii de informare şi
educare a comunităŃilor Ńintă, precum şi pentru elaborarea materialelor promoŃionale
specifice;
- promovează, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar JudeŃean (IŞJ) şi Inspectoratul JudeŃean
de PoliŃie (IJP), cunoştinŃe, atitudini şi comportamente favorabile rezolvării
conflictualităŃii intrafamiliale prin mediere şi negociere;
- colaborează cu agentul de poliŃie de proximitate în cazul declanşării unei violenŃe în
familie;
- colaborează cu instituŃiile partenere (IJP, Comandamentul de Jandarmi, IŞJ, DGASPC,
Autoritatea de Sănătate Publică, IML) pentru rezolvarea conflictelor intrafamiliale;
- întocmeşte rapoarte de activitate trimestriale pe care le înaintează ANPF;
- colectează şi centralizează datele statistice privind cazurile de violenŃă în familie din judeŃ
de la instituŃiile partenere pe care le raportează trimestrial ANPF;
- coordonează toate acŃiunile de prevenire şi combatere a violenŃei în familie desfăşurate la
nivel local;
- adaptează modelul general de reŃea judeŃeană de instituŃii cu atribuŃii în prevenirea şi
combaterea violenŃei la situaŃia reală a judeŃului respectiv şi o pune la dispoziŃia
instituŃiilor partenere.

Biserica - joacă un rol foarte important în comunitate prin sprijinul oferit categoriilor sociale
vulnerabile şi prin promovarea valorilor familiale. Prin aşezămintele constituite pe lângă
biserici şi mănăstiri, Biserica s-a adresat tuturor persoanelor în dificultate, inclusiv victimelor
violenŃei în familie. PreoŃii pot contribui la formarea unei atitudini de toleranŃă faŃă de
violenŃa în familie, de respect faŃă de copil, femeie, bătrân, persoană cu dizabilităŃi şi faŃă de
drepturile acestora. PreoŃii au rolul de a îndruma familiile în direcŃia creării şi menŃinerii unui
climat pozitiv, afectuos, dându-le exemple de familii fericite, lipsite de violenŃă. Totodată,
preoŃii intervin în situaŃiile de dezorientare pe care le experimentează atât victimele, cât şi

130
agresorii, restabilind în viaŃa acestora reperele unei conduite normale, creştineşti. PreoŃii pot
contribui la reintegrarea socială a victimelor violenŃei în familie prin promovarea unei
atitudini nediscriminatorii faŃă de acestea şi prin implicarea celorlalŃi specialişti ai comunităŃii
în rezolvarea problemelor cu care se confruntă victimele şi agresorii.

OrganizaŃiile neguvernamentale pot deŃine sau furniza servicii destinate victimelor violenŃei
în familie sau agresorilor acestora.

Furnizorii şi serviciile pentru victime ale abuzului:

- Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia - Serviciul Public de AsistenŃă Socială Alba
Iulia - Centrul pentru adăpostirea victimelor violenŃei în familie;
- AsociaŃia ”AS 2001” Alba Iulia - Serviciu de informare şi consiliere pentru femei.

2.2.4. PERSOANE ADULTE CU DIZABILITĂłI

Persoanele cu dizabilităŃi sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienŃelor lor
fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale
la viaŃa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii,
necesitând măsuri de protecŃie specială în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale.

Persoana cu dizabilităŃi este acea persoană căreia, datorită unei afecŃiuni fizice, mentale
sau senzoriale, îi lipsesc abilităŃile de a desfăşura în mod normal activităŃi cotidiene,
necesitând măsuri de protecŃie în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale (Legea
448 din 18 decembrie 2006).

ConcepŃia tradiŃională privind persoana cu dizabilităŃi vizează posibilităŃile reduse ale acesteia
de a acŃiona comparativ cu cele ale persoanei sănătoase. Imaginea persoanelor cu dizabilităŃi
este dominată de aspecte legate de ,,neputinŃă”, de absenŃa puterii economice, profesionale,
sociale, relaŃionale, civice, afective (Vlăsceanu şi Zamfir, 1993).

Handicapul poate fi definit ca afectare la nivelul funcŃionării sociale a capacităŃii naturale a

individului de adaptare la mediul social. Prin termenul „handicap” se înŃelege dezavantajul
persoanei cu dizabilitate, comparativ cu persoanele obişnuite.

Excluziunea socială a persoanelor cu dizabilităŃi se reflectă şi ca dificultăŃi de a participa la

viaŃa economică, socială, politică şi culturală şi poate însemna o distanŃare faŃă de societate. A
fi persoană cu dizabilităŃi echivalează cu izolarea, discriminarea şi abuzul aupra identităŃii şi
stimei de sine. AsistenŃa socială a persoanelor cu dizabilităŃi include îngrijire în instituŃii,
sprijin material, servicii de reabilitare, pentru menŃinerea persoanelor cu dizabilităŃi în
comunitate şi pentru a preveni dependenŃa de alte persoane.

Clasificarea handicapului folosită în cadrul SPAS este următoarea: fizic, somatic, senzorial
auditiv, senzorial vizual, psihic, neurologic, asociat, HIV/SIDA. OMS consideră că
deficienŃele pot fi atribuite următoarelor patru cauze: leziuni apărute în timpul naşterii; boli

131
infecŃioase; accidente sau malnutriŃie. De asemenea, urmează tulburările congenitale,
afecŃiunile somatice, tulburările psihiatrice funcŃionale, consumul de droguri şi de alcool.

În clasificarea deficienŃelor se disting :

- DeficienŃe senzoriale: datorate afectării organelor de simŃ. Din această categorie fac parte:
- deficienŃe de vedere: orbii sau nevăzătorii, ambliopii sau slabvăzătorii; - deficienŃe de
auz: surdomuŃii, hipoacuzicii; - persoanele cu deficienŃe de vorbire;
- DeficienŃe motorii: această categorie de deficienŃe prezintă forme eterogene, determinate
de cauzele şi de locul unde s-au produs. Astfel lezarea sistemului nervos central produce
paralizii, hemiplegii care se recuperează greu. Lezarea organelor afectate constituie o altă
categorie a deficienŃelor motorii unde este afectat aparatul locomotor;
- DeficienŃe intelectuale: oligofrenia - deficienŃă neuropsihică survenită în urma lezării, la
nivele diferite şi în grade diferite a SNC şi prin aceasta a întregii activităŃi psihice;
- DeficienŃe de comportament: persoanele cu deficienŃe de comportament prezintă tulburări
de conduită. Deşi pot părea normali din punct de vedere fizic, unii având aptitudini
speciale, bine dezvoltate, prezintă tulburări ale psihicului. Datorită acestor tulburări care
cuprind întreaga personalitate, manifestările lor pot deveni dezechilibrate, în dezacord cu
legile şi etica socială;
- DeficienŃe asociate: cuprind persoanele afectate de mai multe dizabilităŃi, care pun
probleme atât medical cât şi psihopedagogic;
- PsihopaŃii cronici şi alŃi deficienŃi cu afecŃiuni de lungă durată: din această categorie fac
parte bolnavii cu afecŃiuni neuropsihice, cu afecŃiuni cardiace, reumatice, diabet, TBC
osos, epilepsie;
- Cazurile la frontiera handicapului: în această categorie sunt cuprinse persoanele cu
tulburări: - instrumentale - tulburări de limbaj şi tulburări de psihomotricitate sau aflate în
dificultate - cazuri sociale, persoane provenite din familii dezavantajate, adolescenŃi
delincvenŃi şi oameni ai străzii.

DizabilităŃile fizice sunt invalidităŃi corporale determinate de modificări patologice exterioare

sau interioare localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale.
Sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfofuncŃionale care duc la instalarea unor
dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. DeficienŃele funcŃionale se produc prin insuficienŃă sau
lipsă, prin exagerare sau hiperfuncŃiune, prin dezechilibru sau necoordonarea funcŃiilor fizice
şi în special a celor motrice. Etiologia handicapurilor neuromotorii prezintă o mare varietate şi
afectează în grade diferite organismul. Pot fi enumerate astfel: interne - determinate de
procesele de creştere şi dezvoltare şi de natura funcŃiilor somatice, organice, psihice; sau
externe - condiŃii de mediu şi de viaŃă.

Cauze:
- cauze predispozante: au legătură cu ereditatea (persoanele cu dizabiltăŃi prezintă de regulă
asemănări morfologice şi funcŃionale cu fraŃi, surori, rude apropiate) şi cu influenŃe
nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină;
- cauze favorizante: regim alimentar necorespunzător, hrană insuficientă, nivel scăzut de aer
şi lumină în locuinŃă, îmbrăcăminte incomodă şi defectuos confecŃionată, intervenŃii
chirurgicale dificile etc.;
- cauze determinante: acŃionează atât în timpul perioadei intrauterine cât şi postnatal.

132
Clasificarea deficienŃelor motorii:
- DeficienŃele fizice de origine osteo-articulară cuprind malformaŃii congenitale, deformări
osoase apărute în timpul procesului de creştere şi sechele după accidente.

- Bolile de creştere - deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere sunt

reprezentate de: deformările coloanei vertebrale, picior plat, rahitism şi inegalitatea
membrelor. Rahitismul - afecŃiune a cartilajelor de creştere ale copilului mic, manifestată
prin degenerarea şi creşterea anarhică a masei cartilaginoase din cauza nedepunerii
sărurilor fosfo-calcice, în special în absenŃa vitaminei D, dar şi din alte cauze de natură
metabolică sau igienă alimentară. Piciorul plat - destul de frecvent la copii, este expresia
unei hipotonii musculare generalizate, uneori însoŃit de genu valgum sau atitudini cifotice
la vârste mai mari. Hipotonia staturală (nanismul) apare din cauza unor tulburări
endocrine sau pe fondul unor distrofii sau afecŃiuni cronice grave ale nou-născutului.
Inegalitatea membrelor - are importanŃă preponderent estetică în cazul membrelor
superioare sau importanŃă preponderent funcŃională în cazul membrelor inferioare.
MalformaŃiile coloanei vertebrale - sunt prezente sub diferite forme: de la defecte de
segmentare sau închidere a articulaŃiilor vertebrale, la anomalii de umăr, aberaŃii de formă
şi sinostoze.

Încadrarea în grad şi tip de handicap a persoanelor adulte se face de Comisia de evaluare a

persoanelor cu handicap (CEPH). Evaluarea persoanelor adulte care prezintă diferite
deficienŃe în vederea încadrării într-un grad de handicap pentru a beneficia de toate drepturile
legale se face de către Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap
(SECPAH) din cadrul DGASPC.

Procesul de încadrare a persoanei într-un grad de handicap pentru a beneficia de toate

drepturile prevăzute de lege presupune parcurgerea unor etape:

Identificarea persoanelor cu handicap se realizează în mod direct odată cu solicitarea

persoanei adulte, exprimată în scris (anexa 20), către SECPAH prin cererea tip de evaluare
complexă în vederea încadrării în grad de handicap. Solicitarea persoanei cu handicap se
referă la evaluarea complexă a persoanei adulte în scopul obŃinerii unui certificat de încadrare
într-o categorie de persoane cu handicap şi/sau, dupa caz, a eliberării unui certificat de
încadrare într-o categorie de persoane cu handicap în scopul efectuării demersurilor pentru
pensionarea pentru munca depusă şi limită de vârstă conform art. 47 din Legea nr.19/2000 cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi a certificatului de orientare profesională.
SECPAH va analiza toate aspectele legate de caz şi va face propuneri pertinente în acest sens
indiferent de ceea ce s-a solicitat iniŃial. La nivel comunitar, persoanele care pot identifica şi
orienta persoana cu dizabilităŃi către SECPAH sunt profesioniştii care îndeplinesc diferite
roluri sau funcŃii în comunitatea respectivă: medic de familie, asistent social/referent al
primăriei, alte persoane implicate în serviciile locale. Cererea şi documentaŃia se pot obŃine de
la primăria de domiciliu, de la secretariatul SECPAH sau de pe site-ul DGASPC Alba la
adresa www.protectiasocialaalba.ro.

133
Preluarea dosarelor persoanelor cu dizabilităŃi - Dosarul conŃinând cererea-tip de evaluare
complexă însoŃită de documentele necesare, se depune de către persoana solicitantă sau de
către o altă persoană fizică sau juridică, la secretariatul serviciului de evaluare complexă a
persoanelor adulte cu handicap sau la registratura primăriei din localitatea de
domiciliu/reşedinŃă, care o va transmite în termen de 5 zile lucrătoare la serviciul de evaluare
complexă. În cazul persoanelor care solicită reevaluarea, cererea şi documentaŃia se vor
depune cu 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a certificatului de
încadrare în grad de handicap. Dosarul depus, după o prealabilă verificare a existenŃei şi
valabilităŃii documentelor necesare, este înregistrat în registrul programări şi se comunică
persoanei solicitante data şi ora planificată la care aceasta urmează a se prezenta în vederea
evaluării; în cazul unui dosar incomplet se solicită completarea acestuia cu documentele
necesare. Dosarul depus trebuie să cuprindă următoarele documente, conform HG
430/16.03.2008: Cerere tip de evaluare complexă în vederea încadrării în grad de handicap
completată şi semnată de către solicitant; Copie după actul de identitate al solicitantului;
Referat privind situaŃia medicală prezentă, întocmit de medical specialist (anexa 21);
Scrisoare medical-tip de la medical de familie (anexa 22); Alte acte medicale doveditoare
(bilete de ieşire din spital, buletin de analize medicale, test psihologic, radiografie,
audiogramă etc.); Ancheta socială efectuată de serviciul social specializat din cadrul primăriei
în a cărui rază are domiciliul sau reşedinŃa persoana cu handicap; Acte doveditoare ale
veniturilor (cupon de pensie, adeverinŃă de salariu, adeverinŃă de venit de la primărie, copie
după decizia medicală în cazul persoanelor pensionate pentru incapacitate de muncă etc.).

Evaluarea complexă a persoanei adulte cu dizabilităŃi - este un proces complex şi continuu

prin care sunt estimate şi recunoscute particularităŃile de dezvoltare, integrare şi incluziune
socială a acestora. Procesul presupune colectarea de informaŃii cât mai complete şi
interpretarea acestora în scopul orientării asupra deciziei şi intervenŃiei. Evaluarea este
subordonată principiului interesului persoanei cu handicap, potrivit căruia orice decizie sau
măsură este luată numai în interesul acestei persoane, fiind inacceptabile abordările întemeiate
pe milă şi pe percepŃia persoanelor cu handicap ca fiind neajutorate. Evaluarea prezintă
următoarele caracteristici:
- este axată pe potenŃialul de dezvoltare, integrare şi incluziune socială al adultului,
evidenŃiază ce ştie şi ce poate face adultul cu handicap, ce abilităŃi şi deprinderi are sau
poate dezvolta;
- este bazată pe modelul social al abordării dizabilităŃii, presupunând o abordare
integratoare a elementelor relevante: sănătate, grad de adaptare psihosocială, nivel de
educaŃie, grad de dezvoltare a abilităŃilor profesionale;
- este unitară, în sensul că operează cu aceleaşi obiective, criterii, metodologii;
- este efectuată în echipă, toŃi membrii echipei sunt implicŃi activ, fiecare lucrând
complementar cu celălalt;
- respectă drepturile şi demnitatea persoanei cu handicap, precum şi principiul „Nimic
pentru noi, fără noi!” care constituie baza oricărei decizii luate în ceea ce priveşte
persoana cu handicap.

Evaluarea complexă se realizează în maximum 60 de zile de la data înregistrării cererii şi

documentelor la serviciul de evaluare complexă conform HG 430/16.03.2008. SECPAH
funcŃionează pe zile şi specialităŃi medicale după cum urmează: luni – psihiatrie; marŃi –

134
neurologie şi ORL; miercuri – medicină internă şi ortopedie-traumatologie; joi –
medicină internă şi oftalmologie.

La data planificată, dosarele depuse sunt înregistrate în registrul intrări-ieşiri urmând ca la

această dată, în urma evaluării complexe a persoanei solicitante să se întocmească raportul de
evaluare complexă. În fapt, la data planificată solicitantul se prezintă la ora stabilită conform
programării. Dacă nu se prezintă, iar în prealabil nu a anunŃat SECPAH că la data planificată
nu poate fi prezent, dosarul este păstrat în arhivă până la data prezentării. În cazul persoanelor
nedeplasabile, în baza scrisorii medicale şi a anchetei sociale, evaluarea complexă se va
efectua la domiciliul/reşedinŃa solicitantului.

Evaluarea medicală presupune examinarea clinică şi efectuarea unor investigaŃii paraclinice

în vederea stabilirii unui diagnostic complet (stare de sănătate sau de boală şi, dupa caz,
complicaŃiile bolii), care va conduce, alături de rezultatele celorlalte tipuri de evaluare, la
determinarea tipului de deficienŃă funcŃională. Evaluarea medicală este realizată de către
medicii din cadul SECPAH, în funcŃie de specialitate (psihiatrie, neurologie, ORL, interne,
ortopedie, oftalmologie). Obiectivul evaluării medicale, alături de evaluarea psihologică şi
socială, îl reprezintă stabilirea deficienŃei funcŃionale şi formularea propunerii de încadrare a
persoanei într-un grad de handicap. Medicii specialişti efectuează examenul clinic şi
evaluarea complexă a stării generale a persoanei, analizează şi verifică referatul privind
situaŃia medicală prezentă, precum şi celelalte acte medicale doveditoare. La nevoie, medicii
specialişti din SECPAH pot solicita investigaŃii paraclinice suplimentare, necesare pentru
stadializarea bolii şi a clasificării din punct de vedere evolutiv, investigaŃii care se comunică
la data evaluării persoanei solicitante direct acesteia sau ulterior prin poştă, întocmindu-se în
acest sens un document anexă completat în 2 exemplare. Rezultatele evaluării medicale vor fi
înscrise în raportul de evaluare complexă la rubrica „Date relevante privind evaluarea
medicală”, alături de concluziile şi recomandările medicului. În baza evaluării medicale,
medicii specialişti stabilesc tipul deficienŃei functionale şi fac propunerea de încadrare intr-un
grad de handicap conform criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr.
762 al MMFES şi nr. 1992 al MSP, în concluziile raportului de evaluare complex, la rubrica
„Propunerea de încadrare/neîncadrare într-un grad de handicap”.

Evaluarea psihologică se realizează prin raportarea la standardele existente, prin teste

specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea sau distanŃa faŃă de
normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este realizat de către psihologul SECPAH,
care verifică în prealabil testul psihologic din dosarul beneficiarului. Obiectivul acestui tip de
evaluare îl reprezintă stabilirea datelor relevante din punct de vedere psihologic precum şi
stabilirea concluziilor şi recomandărilor psihologului care vor fi consemnate în raportul de
evaluare complexă. Evaluarea psihologică propriu-zisă se realizează în cabinetul psihologic,
într-un spaŃiu adaptat nevoilor persoanei adulte cu dizabilităŃi. Rezultatele evaluării
psihologice sunt înregistrate de către psihologul SECPAH în raportul de evaluare complexă la
rubrica ”Rezultatele evaluării psihologice”. Datele psihologice sunt informaŃii care includ
nivelul de inteligenŃă, atenŃia, memoria, nivelul de prelucrare a informaŃiilor vizuale şi
auditive, strategii cognitive, limbaj oral, citire-scriere, comportament, psihomotricitate,
gândire, percepŃie, abilitate, deprinderi.

135
Evaluarea socială presupune analiza mediului în care trăieşte persoana adultă cu handicap, a
factorilor de mediu şi a factorilor personali. Ea este realizată de către asistenŃii sociali din
cadrul SECPAH, prin verificarea datelor înscrise în ancheta socială întocmită de serviciul
social al primăriei de domiciliu/rezidenŃă al persoanei solicitante, prin efectuarea de vizite la
domiciliul persoanei cu dizabilităŃi, dacă este cazul. Obiectivul evaluării sociale îl reprezintă
valorificarea informaŃiilor obŃinute prin ancheta socială sau alte tehnici în vederea stabilirii şi
formulării diagnosticului social, cu accent pe elementele semnificative ale persoanei şi
grupului social din care face parte, în vederea argumentării pertinente a propunerii referitoare
la încadrarea persoanei într-un grad de handicap. Datele relevante privind evaluarea socială se
înscriu în raportul de evaluare complexă la rubrica „Rezultatele evaluării sociale”, alături de
concluziile şi recomandările asistentului social.

Evaluarea vocaŃională sau a abilităŃilor profesionale se efectuează de psihopedagogi,

instructor de educaŃie sau pedagogi de recuperare.

Evaluarea nivelului de educaŃie este asigurată de psihopedagogi, instructor de educaŃie sau

pedagogi de recuperare.

Evaluarea abilităŃilor şi a nivelului de integrare social este asigurată de psihologi,

psihopedagogi, pedagogi de recuperare sau asistenŃi sociali.

Pe baza rezultatelor evaluărilor medicale, sociale, psihologice, vocaŃionale, a nivelului de

educaŃie, a abilităŃilor şi a nivelului de integrare socială, care sunt consemnate în raportul de
evaluare complexă, echipa serviciului de evaluare complexă formulează propunerea de
încadrare/neîncadrare într-un grad de handicap, respectiv menŃinerea în grad de handicap
a unei persoane, propunerea privind orientarea profesională, precum şi propuneri privind
luarea unei măsuri de protecŃie. Concluziile raportului de evaluare complexă conŃine
propunerile privind tipul de deficienŃă, respectiv: deficienŃă funcŃională gravă; deficienŃă
funcŃionala accentuată; deficienŃă funcŃională medie; deficienŃă funcŃionala uşoară. De
asemenea, alături de stabilirea deficienŃei funcŃionale se propune şi termenul de valabilitate a
încadrării, care poate fi 6 luni, 12 luni sau permanent. În situaŃia persoanelor nedeplasabile, se
constituie o echipă mixtă formată din medicul de medicină de familie, asistentul social şi
psihologul din cadrul SECPAH care se deplasează la domiciliul acestora pentru evaluare. În
urma efectuării evaluării la domiciliu medicul de medicină de familie întocmeşte un referat
medical.

Planificarea serviciilor şi a intervenŃiilor, inclusiv elaborarea unui program individual

de reabilitare şi integrare socială - în această etapă sunt stabilite servicii sau intervenŃii
specifice, destinate ameliorării, reabilitării şi integrării sociale a adultului cu dizabilităŃi. Toate
aceste recomandări sunt precizate în Programul individual de reabilitare şi integrare socială
(PIRIS) a persoanei cu dizabilităŃi. Structura cadru a PIRIS a persoanei cu dizabilităŃi este
prevăzută în anexa nr. 2 a HG 430/2008.

Oferirea serviciilor; asistarea persoanei cu dizabilităŃi sau a familiei pentru obŃinerea

serviciilor necesare - îndeplinirea cu succes a obiectivelor din PIRIS a persoanei adulte cu
dizabilităŃi presupune implicarea şi responsabilizarea nu numai a profesioniştilor, ci şi a

136
persoanei în cauză. Oferirea serviciilor se referă la informarea persoanei cu handicap asupra
tipului şi cuantumului prestaŃiilor de care va beneficia solicitantul, a autorităŃii
locale/organizaŃie responsabilă de acordarea acestor prestaŃii, a datei de începere şi perioada
de acordare a prestaŃiilor. La cerere se poate elibera certificatul de orientare profesională în
forma reglementată de anexa nr.3 la HG 430/2008.

Etapa de încheiere sau etapa finală a procesului de furnizare a serviciilor şi

intervenŃiilor specializate pentru persoana cu dizabilităŃi - procesul de furnizare a
serviciilor şi intervenŃiilor specializate pentru persoana cu dizabilităŃi se încheie în
urmatoarele situaŃii: decesul beneficiarului, schimbarea domiciliului persoanei cu handicap în
alt judeŃ şi în situaŃia neîncadrării în grad de handicap la reevaluarea periodică.

Servicii sociale pentru adulŃii cu dizabilităŃi

Serviciul de îngrijire la domiciliu - Conform Ordinului 318/07.04.2003 ,,prin îngrijire la

domiciliu se înŃelege orice activitate de îngrijire medicală prestată de personal specializat, la
domiciliul pacientului, care contribuie la îmbunătăŃirea stării de bine a acestuia din punct de
vedere fizic şi psihic“. La aceste activităŃi se adaugă activităŃile sociale prestate de personal
specializat, la domiciliul pacientului, acestea contribuind împreună la creşterea calităŃii vieŃii
persoanelor deservite. Beneficiarii serviciilor de îngrijire la domiciliu sunt persoane afectate
de boli cronice, care prezintă un anumit nivel de dependenŃă şi o capacitate redusă de a se
deplasa pentru a accesa serviciile de care au nevoie. Aceste servicii cuprind servicii de
îngrijire de bază - servicii de înrijire personală; servicii de asistenŃă socială - management de
caz; servicii de informare; evaluarea nevoilor sociale şi elaborarea planurilor sociale de
intervenŃie, consiliere; ghidare spre alte servicii, instituŃii sau reprezentare în anumite situaŃii;
servicii medicale - îngrijire medicală directă, conform recomandării medicului; servicii de
recuperare fizică şi psihică şi servicii de adaptare şi amenajare a ambientului. Serviciile de
îngrijire la domiciliu reprezintă o alternativă la serviciile actuale şi constau într-o mare
varietate de servicii acordate persoanelor dependente pentru ameliorarea situaŃiei şi creşterea
calităŃii acestora.

Serviciile de orientare profesională pot constitui un mijloc de integrare în societate a

persoanelor cu dizabilităŃi prin facilitarea găsirii unui loc de muncă.

LocuinŃele protejate oferă îngrijire, cazare, masă şi asistenŃă socială. Serviciile de tip
LocuinŃă protejată sunt destinate adulŃilor cu dizabilităŃi mintale care doresc şi au nevoie de
suport/servicii care să faciliteze o viaŃă independentă în comunitate. Beneficiarii nu trebuie să
aibă aptitudini speciale, ci doar un minim de abilităŃi de auto-îngrijire. Spre deosebire de alte
servicii pentru persoanele cu dizabilităŃi, locuinŃele protejate oferă un context real pentru
dezvoltarea unei vieŃi independente a persoanelor cu dizabilităŃi mintale. Aceste servicii
adiŃionale permit persoanelor cu dizabilităŃi mintale să adopte un stil de viaŃă activ, care să
corespundă obiectivelor incluziunii comunitare.

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în microregiunea AIDA):

- Societatea de ajutorare „Diakonia” - LocuinŃe protejate pentru persoane cu handicap
„Căminul Bethesda” Alba Iulia;

137
- Arhiepiscopia Ortodoxă Albă Iulia - Biroul de AsistenŃă Socială şi Consiliere a
Persoanelor cu DizabilităŃi Locomotorii Albă Iulia;
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia - Centrul Pilot pentru persoane cu dizabilităŃi
Alba;
- DGASPC Alba – LocuinŃe protejate destinate persoanelor cu dizabilităŃi:
-LocuinŃa protejată nr. 4 VinŃu de Jos;
-LocuinŃa protejată nr. 9 Galda de Jos;
-LocuinŃa protejată nr. 10 Cricău;
-LocuinŃa protejată nr. 11 Galda de Jos;
-LocuinŃa protejată nr. 12 Galda de Jos.

2.2.5. PERSOANE ADULTE DEPENDENTE DE SUBSTANłE

DependenŃa este o stare caracterizată prin necesitatea stringentă de folosire a unor substanŃe
sau medicamente. Poate părea surprinzător, dar aproape toate activităŃile umane - ca de
exemplu munca, alimentaŃia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor
recorduri, consumul unor medicamente, consumul de alcool şi alte droguri pot lua trasaturile
unei dependenŃe. De obicei, insă, folosim noŃiunea de dependenŃă doar pentru manifestările
care duc la o pierdere a libertăŃii pentru persoana în cauză prin afectarea capacităŃii de decizie
în anumite privinŃe. Comportamentul respectiv este conştientizat la un moment dat, ca o
problemă tot mai serioasă pentru propria persoană sau pentru cei din jur, dar totuşi nu se
renunŃă la el. în această privinŃă, apare o asemănare cu alte comportamente obsesive, respectiv
maniacale, care pot merge până la lezarea demnităŃii umane.

Din cauza pierderii libertăŃii personale se modifică şi unele trăsături de personalitate, dar
aceasta se produce intr-un mod insidios şi poate trece neobservată multă vreme. De exemplu,
comportamentul dependent impinge omul către autoamăgire şi minciună, deoarece cel în
cauză are nevoie de un sistem sucit de explicaŃii pentru a nu-şi pierde respectul de sine,
precum şi respectul celorlalŃi. O altă caracteristică a noŃiunii de dependenŃă o constituie şi
conotaŃia negativă cu care este percepută, motiv pentru care în general oamenii nu doresc să
fie etichetaŃi ca atare.

Libertatea, autodeterminarea şi autocontrolul, indeplinirea funcŃiilor sociale şi sănătatea sunt

valori deosebit de apreciate ale societăŃii, dar atâta vreme cât cineva se dedică anumitor
pasiuni sau chiar plăceri neinfrânate, fără să-i fie afectate sănătatea, poziŃia socială sau
capacitatea de muncă, probabil că nimeni nu-l va considera dependent sau maniac.

Aceşti termeni se folosesc de regulă doar dacă aceste valori au fost lezate, dacă intreaga sferă
de interese a omului se ingustează şi când comportamentul dependent apare tot mai frecvent,
oferind insă tot mai puŃină satisfacŃie. în cele din urmă un alcoolic va constata ca băutura nu i-
a adus nici o satisfacŃie, aşa cum un workoholic (dependent de muncă) nu se va mai interesa
de rezultatele muncii sale, astfel incât comportamemtul său nu mai este influenŃat de succes
sau de rezultatul muncii. Această autodinamică a dependenŃei duce în cele din urmă la

138
incapacitatea progresivă de a percepe plăcerea şi la pierderea poftei de viaŃă. Se disting două
feluri de dependenŃă: cea fizică şi cea psihică.

DependenŃa fizică este o consecinŃă unui consum frecvent şi abuziv de substanŃe nocive şi a
adaptării organismumui prin modificări metabolice la acesta, obŃinindu-se o creştere a
toleranŃei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanŃă ca să funcŃioneze.
DependenŃa fizică se manifestă intotdeauna la intreruperea consumului când apar o serie de
fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. SenzaŃia trupească de
normalitate se reinstalează la reluarea administrării.

Despre dependenŃa psihică se vorbeşte atunci când există dorinŃa interioară, iar apoi cerinŃa
obsesivă de a consuma în continuare substanŃa nocivă, fie pentru a-şi procura din nou plăcere,
fie pentru a evita neplăcerile. Depedentul psihic foloseşte acea substanŃă pentru a obŃine starea
de confort psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziŃiile. Atunci când substanŃa
nu este la indemană, apare disconfortul psihic sau chiar frica. DependenŃa psihică este
determinată de interacŃiunea unui complex de factori farmacologici, psihologici şi sociali.
Constă dintr-o stare psihică, particulară, manifestată prin dorinŃa imperioasă a individului de a
continua utilizarea drogului şi de a înlătura disconfortul psihic. Se întâlneşte în toate cazurile
de dependenŃă, cu anumite particularităŃi, pentru fiecare drog în parte. Aceasta apare deseori
pe fondul efectului plăcut, direct sau indirect (ca urmare a calmării unor simptome neplăcute -
anxietatea, durerea), îndemnînd la repetarea administrării, ceea ce duce în final la dependenŃă.
La instalarea dependenŃei poate duce şi o reactivitate individuală particulară, care creează un
răspuns mai intens al medicamentului, creînd o stare de satisfacŃie.

Drogurile – în sens larg, reprezintă, orice substanŃă utilizată în terapeutică, datorită unor
proprietăŃi curative, dar al cărei efect este, câteodată, incert şi nociv pentru organismul uman.
Această definiŃie este însă prea vagă şi poate include, în general, toate medicamentele. Potrivit
definiŃiei date de OMS, drogul este acea substanŃă care, odată absorbită de un organism viu,
poate modifica una sau mai multe funcŃii ale acestuia. Drogul este substanŃa, licită sau ilicită,
al cărei consum (din motive medicale sau din alte motive), determină fenomene de
dependenŃă şi toleranŃă. DependenŃa este un fenomen caracterizat prin nevoia de a continua
utilizarea drogului, ignorând consecinŃele apărute în plan fizic, psihologic şi social, în scopul
obŃinerii unei stări de bine.

ConvenŃia Contra Traficului Ilicit de Stupefiante şi SubstanŃe Psihotrope din 1988,

desfaşurată sub egida NaŃiunilor Unite, vine să intărească cadrul instituŃional în domeniu,
adaptându-l la mutaŃiile survenite. Tot pe aceasta linie a fast adoptat şi Regulamentul Nr.
3677 al Consiliului Uniunii Europene din 1990, cu privire la măsurile ce vor fi luate pentru
impiedicarea deturnării anumitor substanŃe (precursori chimici) pentru f'abricarea ilicită a
stupefiantelor şi substantelor psihotrope. Nu se poate vorbi de o terminologie unanim
acceptată privind substanŃele supuse controlului internaŃional ce au legatură cu traficul şi
consumul de droguri, motiv pentru care, vom opera cu următorii termeni:
- drogul - substanŃa supusă controlului internaŃional, sintetizată sau extrasă prin diverse
procedee din produse naturale, cu scopul de a fi utilizată, în afara cadrului medical, în vederea
determinării, în mod voluntar şi conştient, a unor stări temporare de plăcere ce au la bază
mutaŃii produse la nivelul funcŃiilor organismului uman; termenul include, practic, toate

139
stupefiantele şi substanŃele psihotrope definite conform Conventiei Unice Asupra
Stupefiantelor, adoptată în anul1961 şi modificată prin Protocolul din 1972 şi ConvenŃia
NaŃiunilor Unite Asupra SubstanŃelor Psihotrope din anu11971;
- precursorii chimici - substanŃe chimice supuse controlului internaŃional, utilizate în mod
frecvent în diverse procese tehnologice legale ce nu au legătură cu drogurile, dar care pot fi
utilizate, fiind esenŃiale, în sinteza şi extracŃia drogurilor; termenul include practic toate
substanŃele nominalizate în Regulamentul Nr. 3677 al Consiliului Uniunii ( Europene din
1990);
- toxicomanul (consumatorul de droguri) - persoana care consumă în mod sistematic droguri
pentru a obŃine conştient o anumită stare de plăcere;
- dependenŃa - starea fizică sau psihică, ce rezultă din interacŃiunea organismului cu o
substanŃă din categoria drogurilor, care implică nevoia de a lua substanŃa în mod repetat,
pentru a reinstala starea de plăcere produsă de aceasta şi pentru a evita suferinŃele;
- sevrajul - stare psiho-fizică ce apare în situaŃia în care toxicomanul este privat de drogul
consumat sistematic ce i-a indus starea de dependenŃă;
-toleranŃa - gradul de rezistenŃă a organismului uman la acŃiunea unei substanŃe din categoria
drogurilor; creşterea toleranŃei implică mărirea dozei de drog sau a frecvenŃei de administrare
a acestuia pentru obŃinerea stării de plăcere pe care o determină;
- halucinaŃiile - percepŃii senzoriale din sfera văzuIui, auzului sau mirosului, care nu au
corespondent în realitatea obiectivă, determinate de consumul unor substanŃe din categoria
drogurilor.

Aşa cum se poate constata din definiŃia adoptata, drogurile reprezintă o clasa eterogena de
substanŃe:
- termenul "psihotrop," se referă la un "medicament cu acŃiune asupra psihicului", iar
termenul "narcotic," se referă la o "substanŃă, medicament, care provoacă narcoza - stare
caracterizată prin pierderea cunoştinŃei, relaxare musculară, diminuarea sensibilităŃii şi a
reflexelor, provocată artificial prin acŃiunea substanŃelor narcotice asupra centrilor nervoşi, în
special în intervenŃiile chirurgicale".

Drogurile se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

1. Stimulente: amfetamină, cocaină, efedrină, cafeină, theobromină, etc. La rândul lor acestea
pot fi:
- Droguri care inhibă centrii nervoşi: cannabis, opiacee: opiu, morfina, derivaŃii de
morfina: heroina, metadona, petidina, codeina, barbiturice, tranchilizante;
- Droguri care stimulează centrii nervosi: cocaina, amfetamine, crack-ul.
2. Halucinogene, exemple: psilocibină, LSD, mescalină, DMT, ecstasy, phenciclidina, peyote,
psilocyna;
3. Calmante: alcool, eter, cloroform, opiu, morfină, heroină, metadonă, etc.;
4. Antipsihotice: clorpromazină, etc.

Recuperarea consumatorilor de substanŃe este un proces complex şi îndelungat, ce implică,

pe lângă dorinŃa de recuperare din partea persoanei dependente şi ajutor specializat din partea
unei echipe de spacialişti (medic, psiholog, asistent social etc.). Acest proces presupune
parcurgerea mai multor etape:

140
Etapa de contact - este primul pas făcut spre tratament. Această fază se poate desfăşura în
centre de consiliere ambulatorii şi staŃionare sau în cadrul grupurilor de suport. De regulă
consumatorul sau familia aceastuia caută medici, psihologi, clinici sau centre de specialitate
pentru tratamentul alcoolismului. Este o etapă de evaluare a gradului de dependenŃă.
Specialistul în dependenŃe realizează în colaborare cu pacientul şi familia sa, o evaluare
psihologică a bolnavului, evaluarea severităŃii dependenŃei, evaluarea situaŃiei socio-familiale,
clarificarea motivelor invocate de pacient pentru a renunŃa la consumul de substanŃe. În
funcŃie de această evaluare, specialistul în adicŃii (psiholog, medic, preot, asistent social, etc.)
propune pacientului şi familiei sale comportamente alternative. Pentru cazurile cu o
dependenŃă severă se recomandă etapa următoare.

Etapa dezintoxicării - tratamentul dependenŃei de substanŃe (alcool, droguri, medicamente) se

desfăşoară cu sprijinul specialiştilor în adicŃii (psihologi, medici, preoŃi, asistenŃi sociali). Este
recomandată întotdeauna consultarea specialiştilor în adicŃii pentru evaluarea gradului de
evoluŃie sau a severităŃii dependenŃei şi pentru identificarea şi analiza unor opŃiuni pentru
tratamentul dependenŃei. Această etapă este o etapă a tratamentului organismului, o etapă în
care se urmăreşte vitaminizarea, mineralizarea corpului, eliminarea substanŃei din sânge,
diminuarea sevrajului şi a compuşilor chimici din sânge care susŃin dependenŃa fizică. De
obicei, persoanele dependente se hotărăsc să facă ceva pentru a se lăsa de consumul de
substanŃe când deja dependenŃa lor este severă. în cazul lor este recomandată parcurgerea unei
etape de dezintoxicare. Aceasta pentru ca sevrajul cauzat de intreruperea consumului are
nevoie de supraveghere medicală de specialitate, consumatorul cronic nefiind apt din punct de
vedere fizic şi psihic să participe la şedinŃe de psihoterapie individuală sau de grup. După
etapa dezintoxicării se consideră că acesta are capacităŃi fizice şi psihice suficiente pentru a
începe psihoterapia.

Tratarea bolnavilor dependenŃi de substanŃe narcotice convenŃional poate fi divizată în trei

etape:
Etapa dezintoxicării fizice - durează aproximativ două săptămâni. La această etapă au loc:
administrarea preparatelor antagoniste substanŃei consumate pentru ameliorarea sindromului
abstinent şi accelerarea procesului de dezintoxicare şi tratarea complicaŃiilor apărute în urma
abuzului (complicaŃii ale sistemului cardiovascular, respirator, sistemului nervos);

Etapa de susŃinere a terapiei ambulatorii - în care specialiştii recomandă ca următoarele

două săptămâni indivizii să nu trăiască acasă pentru a nu diminua riscul recidivei. Pacientul
trebuie zilnic să frecventeze spitalul unde alături de terapia farmacologică se face şi
psihoterapie individuală sau de grup, în dependenŃă de dorinŃa pacientului, în mod sistematic;

Etapa terapiei de susŃinere - este îndreptată împotriva recidivei. Ea are mai multe sarcini:
învăŃarea pacienŃilor a unor tehnici psihologice care ar întări convingerea că se pot lipsi de
drog; crearea unor interese pozitive şi stabile cu caracter de hobby şi crearea motivaŃiei
pentru găsirea unei profesii.

După aceasta pacientul poate fi îndreptat în centre de „Narcomani anonimi”. Aceste centre
sunt cu un circuit închis şi personal specializat, unde se continuă cu terapia de susŃinere,
asociată cu psihoterapie de grup, psihoterapie individuală, şedinŃe de ramă, şedinŃe de terapie

141
ocupaŃională, ergoterapie. Toate acestea se efectuează cu acordul pacientului. MenŃionăm că
spitalele de narcologie se ocupă doar cu dezintoxicarea fizică a narcomanilor. Este ştiut însă
că în afara dependenŃei fizice există şi o dependenŃă psihică faŃă de droguri, care este mult mai
complicată. Din acest punct de vedere, constatăm că nu există unităŃi specializate pentru
scoaterea din dependenŃa psihică: centre de zi, comunităŃi terapeutice etc. DependenŃa fizică
tratată în spitalele de narcologie rămâne a fi în ultima instanŃă neeficientă, întrucât programul
de dezintoxicare nu este complet. Drept urmare, foştii narcomani redevin dependenŃi de
droguri.

Etapa consilierii/terapiei dependenŃei într-un centru ambulator sau staŃionar. Reabilitarea

este un termen larg care însumează toate procedeele medicale şi/sau psihoterapeutice pentru
tratarea dependenŃei de substanŃe psihoactive cum ar fi alcoolul, medicamente, nicotina, sau
droguri ca heroina, cocaina şi amfetaminele. Scopul reabilitării este acela de a-l convinge pe
dependent să renunŃe la consumul de substanŃe psihoactive în special pentru a evita
problemele care survin din consumul abuziv de aceste substanŃe. Terapia dependenŃei de
substanŃe urmăreşte schimbarea atitudinii consumatorului faŃă de responsabilităŃi, sarcini,
greutăŃi, sentimente neplăcute, frustrări, astfel încât persoana dependentă să trateze aceste
situaŃii cu maturitate, fără să apeleze la consumul de alcool. Dacă etapa dezintoxicării este
etapa menită să reducă până la minimum dependenŃa fizică, etapa consilierii şi terapiei
urmăreşte demontarea şi eliminarea dependenŃei psihice. Se urmăreşte consolidarea motivaŃiei
de a menŃine abstinenŃa, îmbunătăŃirea comunicării şi diversificarea modalităŃilor de expresie
a afectelor, emoŃiilor şi sentimentelor, reconstrucŃia stimei de sine, înŃelegerea mecanismelor
dependenŃei, invăŃarea metodelor prin care se menŃine abstinenŃa şi se evită recidiva.

Etapa postcură/grupuri de sprijin, terapia de grup - o serie de metode utilizate în terapia

individuală au fost aplicate la grupuri de persoane dependente, după modelul psihoterapiei de
grup care a demonstrat avantajele unei terapii în comun a unor persoane cu probleme
asemănătoare. Metodele acestei terapii variază în funcŃie de orientarea teoretică a celui ce le
aplică. Un avantaj al acestei terapii constă în faptul că dependentul este în stare să depăşească
izolarea, el este reintegrat în viaŃa de familie şi cea socială, percepe favorurile cooperării şi ale
experienŃelor comune de viaŃă. Psihoterapia de grup reprezintă un procedeu relativ recent,
bazat în mare parte pe înŃelegerea psihanalitică a structurilor caracteriale ale narcomanului,
considerat în general persoană nevrotică, imatură, cu mică toleranŃă la frustrare. Terapia de
grup este o formă de tratament care are o serie de avantaje ca obŃinerea unei afecŃiuni între
membrii grupului asemănătoare solidarităŃii de familie; în cadrul grupului, membrii sunt
pregătiŃi pentru reinserŃie socială, pentru experimentarea unor forme variate de readaptare (ca
dragostea, cooperarea), forme care mai târziu pot fi utilizate în afara grupului; în cadrul
grupului, indivizii sunt mai receptivi la măsurile educative şi la asimilarea experienŃelor.

În cadrul activităŃilor de grup, sportul, pescuitul, dansul, arta sau alte activităŃi distractive sunt
privite ca mijloace adecvate de readaptare. Terapia de grup are astfel misiunea de a face să
înŃeleagă fiecare membru că în viaŃă nu predomină frustrarea, negarea şi reprimările, cu alte
cuvinte – de a sublinia bucuria unei vieŃi normale adaptate la nevoile societăŃii; în al doilea
rând, această formă de tratament se caracterizează printr-o coordonare colectivă, subiectul
fiind mai mult sub controlul colectivului decât sub controlul individual al terapeutului. În fine,
putem menŃiona ca din punctul de vedere al terapeutului, recâştigarea independenŃei faŃă de

142
droguri este un obiectiv foarte greu de realizat şi presupune aplicarea unor proceduri de
„reabilitare" ce valorifică voinŃa şi simŃul responsabilităŃii.

Psihoterapia – este definită ca o experienŃă emoŃională specifică care apare în relaŃiile dintre
două persoane, dintre care una ajută pe cealaltă să se înŃeleagă mai bine pe sine, prin prisma
experienŃelor sale de viaŃă. Această metodă poate fi aplicată atât de psihologi, asistenŃi sociali,
cât şi de sociologi. Psihoterapia individuală este una dintre formele de reintegrare a
persoanelor dependente, aplicându-se izolat sau în combinaŃie cu alte forme de tratament.

Terapia de familie - includerea familiei în reinserŃia persoanei dependente este justificată în

primul rând de faptul că fiecare membru al familiei serveşte ca model pentru ceilalŃi. Au fost
propuse şi utilizate mai multe tehnici în terapia de familie, bazate pe unele teorii, cum sunt
cea a rolului jucat de părinŃi în viaŃa familiei şi educaŃia copiilor. Tratamentul are ca scop să
îndepărteze modelul comportamental al membrilor de familie care reprezintă substratul
etiologic al consumului de substanŃe al unuia dintre membrii.

Cele mai mari şanse de succes terapeutic le au pacienŃii care s-au hotărât să facă o terapie pe
termen lung, pe care o încheie, după care se ataşează unui grup de întrajutorare. 70,5% dintre
pacienŃii care au frecventat un grup postcură rămân abstinenŃi faŃă de numai 45,5% dintre cei
care n-au contactat un asemenea grup. Un succes mai mare înregistrează cei care trăiesc încă
într-un cuplu intact, cu copii, au un loc de muncă şi o vârstă de circa 40 de ani. Pe termen lung
rămân abstinenŃi circa 50% dintre pacienŃii unei clinici de recuperare cu terapie de lungă
durată. AlŃi 15% au o recidivă din care işi revin prin propriile forŃe. Prin comparaŃie, dacă s-ar
aplica aceleaşi etaloane severe la verificarea măsurii în care s-a schimbat viaŃa unui cardiac
sau a unui diabetic de exemplu, am înregistra mult mai multe recidive. Recidiva
consumatorului este însă mai evidentă, deoarece au loc modificări de personalitate şi este mult
mai dramatică.

Ca şi în cazul altor afecŃiuni, principala modalitate de scădere a frecvenŃei consumului de

substanŃe în rândul populaŃiei este prevenŃia, proces de conştientizare a cauzelor, efectelor şi
consecinŃelor consumului de substanŃe.

Activitatea de prevenŃie primară, secundară şi terŃiară

PrevenŃie primară implică: intervenŃia înainte de apariŃia unei probleme de sănătate, ceea ce
înseamnă penetrarea reŃelei de factori care contribuie la dezvoltarea unei probleme de sănatate
şi încercarea de destrămare a ei prin înlăturarea uneia sau a mai multor verigi. PrevenŃia
primară se concentrează în special asupra influenŃării comportamentului şi atitudinilor
grupului vizat, ceea ce implică motivarea indivizilor sau „influenŃarea” lor în sensul menŃinerii
sau schimbării stilului lor de viaŃă în direcŃia dorită (de exemplu, menŃinerea unui stil de viaŃă
sănătos, fără consum de droguri, prevenirea experimentării cu droguri, etc.). Educarea şi
informarea joacă un rol esenŃial în acest proces.

Prin prevenŃie secundară (sau selectivă) se înŃelege: detectarea precoce a unei boli sau
probleme de sănătate deja existente, dar încă nemanifestată „clinic”, astfel încât o intervenŃie
precoce să rezolve problema. Acest tip de prevenŃie are de cele mai multe ori ca rezultat

143
creşterea numărului de intervenŃii realizate de medicii generalişti şi de alŃi profesionişti care
activează în domeniul asistenŃei medicale (pentru tineri).

În fine, activitatea de prevenŃie terŃiară (sau cu indicaŃie) implică prevenirea recăderilor în

cadrul unei boli sau limitarea efectelor nocive ale consumului de drog într-o fază precoce a
acestuia. Această formă de prevenŃie este de obicei strâns legată de intervenŃiile terapeutice. În
ultimii ani, conceptul de prevenŃie a fost şi mai mult extins, pentru a putea cuprinde şi
termenul de reducere a riscului, o posibilă variantă a prevenŃiei secundare. Reducerea riscului
nu vizează în principal abuzul de substanŃe, ci consecinŃele unui mod periculos de abuz. În
acest caz, scopul este reducerea consecinŃelor negative pe care le implică continuarea
consumului de substanŃe.

Furnizori se servicii:

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA) Alba face parte din Serviciul
Alba - AgenŃia NaŃională Antidrog (ANA). Activitatea desfăşurată de către CPECA Alba se
adresează întregii comunităŃi locale. AtribuŃiile centrului sunt:
- elaborează documentele de organizare, planificare, control şi evaluare a activităŃilor
centrului;
- coordonează activităŃile de reducere a cererii de droguri în plan local;
- elaborează, monitorizează, avizează şi coordonează, după caz, proiecte locale de reducere
a cererii de droguri;
- monitorizează şi coordonează activităŃile instituŃiilor locale cu competenŃe în domeniu, a
organizaŃiilor neguvernamentale (ONG) şi a altor parteneri sociali implicaŃi în
dezvoltarea, la nivel local, a Planului de acŃiune pentru implementarea Strategiei
NaŃionale Antidrog;
- coordonează elaborarea şi implementarea Strategiei locale antidrog şi a Planului de
acŃiune, pe baza metodologiei concepute de ANA şi evaluează periodic stadiul realizării
acestora;
- implementează la nivel local programe şi campanii naŃionale de reducere a cererii şi
ofertei de droguri;
- iniŃiază, susŃine şi monitorizează campanii de informare/educare, comunicare la nivel
local şi regional;
- organizează manifestări cu tematică antidrog, cu participarea comunităŃii locale, mass-
media şi autorităŃilor publice locale (conferinŃe de presă, seminarii, conferinŃe, dezbateri
publice, emisiuni radio-tv, sesiuni de comunicări ştiinŃifice, întreceri sportive, activităŃi
artistice şi culturale etc.) şi promovează materialele cu tematică antidrog;
- colaborează cu specialiştii responsabili cu activitatea educativă şcolară şi extraşcolară, cu
consilierii educativi din şcoli, cu psihologii, sociologii şi psihopedagogii din Centrele
JudeŃene de AsistenŃă Psihopedagogică;
- identifică, evidenŃiază şi actualizează pe „hărŃi” locurile şi mediile propice consumului de
droguri;
- elaborează studii, analize şi sinteze privind fenomenul drogurilor în plan local/regional;
- organizează reŃelele de intervenŃie preventivă în mediile şcolare/ universitare/ comunitare/
familiale depistate la risc;

144
- monitorizează şi coordonează instituŃiile şi organizaŃiile neguvernamentale ce asigură
servicii de harm-reduction;
- acordă asistenŃă tehnică organizaŃiilor neguvernamentale în scopul elaborării şi depunerii
spre finanŃare a proiectelor privind reducerea cererii de droguri;
- acordă servicii de consiliere medicală/ psihologică/ socială, individuală şi de grup
consumatorilor de droguri şi familiilor acestora;
- poate organiza puncte de informare şi documentare, potrivit normelor ANA;
- realizează, în baza solicitării procurorului, evaluarea consumatorului, în scopul includerii
acestuia în circuitul integrat de asistenŃă a persoanelor consumatoare de droguri;
- stabileşte Planul individualizat, pe baza evaluării psihologice şi sociale şi în concordanŃă
cu rezultatele examinării medicale solicitate unei unităŃi medicale, conform criteriilor
prevăzute în Regulamentul de aplicare a Legii 143/2000;
- cooperează cu furnizorii de servicii medicale, sociale şi psihologice în vederea
implementării Planului individualizat de asistenŃă;
- asigură managementul de caz prin identificarea necesităŃilor beneficiarului, planificarea,
coordonarea şi monitorizarea implementării măsurilor din Planul individualizat de
asistenŃă;
- colaborează cu unităŃile medicale în care se desfăşoară programe terapeutice pentru
consumatorii dependenŃi, cu scopul de a comunica datele necesare în vederea menŃinerii
continuităŃii programului integrat de asistenŃă a persoanelor consumatoare de droguri;
- colaborează cu unităŃile locale şi cu organizaŃiile neguvernamentale în vederea elaborării
unor programe de asistenŃă, protecŃie socială şi reinserŃie socio-profesională a persoanelor
care au consumat sau consumă substanŃe psihoactive;
- asigură confidenŃialitatea datelor personale ale consumatorilor dependenŃi de droguri,
incluşi în programul integrat de asistenŃă, conform normelor în vigoare;
- eliberează beneficiarilor care urmează programul integrat de asistenŃă a persoanelor
consumatoare de droguri, certificate nominale sau legitimaŃii în format electronic
codificate;
- gestionează activităŃile specifice de funcŃionare a unei linii telefonice de informare şi
consiliere pentru cetăŃeni (populaŃia locală);
- sprijină activităŃile comunităŃilor terapeutice şi centrelor de formare înfiinŃate în zona de
competenŃă.

OrganizaŃiile neguvernamentale pot influenŃa şi instituŃiile guvernamentale cerându-le să

abordeze cât mai direct problema narcomaniei. E ştiut că tragediile create de utilizarea
abuzivă a drogurilor constituie uneori un element de noutate pentru aceste instituŃii care pot
chiar nega existenŃa fenomenului. Cel mai dificil lucru în activitatea ONG este, desigur,
obŃinerea de fonduri materiale atât de necesare pentru susŃinerea iniŃiativelor orientate spre
stoparea producerii, traficării şi distribuirii ilegale a drogurilor.

Furnizorii de servicii medicale, psihologice şi sociale pentru consumatorii de droguri pot fi

persoane fizice sau juridice, publice, private sau mixte autorizate, iar prestarea serviciilor se
face pe baza standardelor de calitate.

145
2.2.6. PERSOANE ADULTE ÎN DETENłIE ŞI POSTDETENłIE

2.2.6.1. DETENłIA este o pedeapsă şi constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru

o perioadă de timp sau pentru tot restul vieŃii lui. Efectele limitării libertăŃii perturbă evoluŃia
normală a personalităŃii, crează condiŃii pentru apariŃia şi amplificarea unor tulburări psihice şi
psihosociale. O formă aparte a restrângerii libertăŃii o reprezintă reacŃia socială faŃă de
persoanele care încalcă legea penală şi se concretizează în pedeapsa cu privare de libertate
într-un loc de detenŃie. Privarea de libertate prin executarea unei pedepse penale într-un
penitenciar reprezintă o situaŃie specială deosebit de complexă.

Privarea de libertate într-un penitenciar nu presupune izolarea totală a infractorului şi nu are

ca scop producerea de suferinŃe fizice şi psihice, ci reprezintă o măsură de reeducare, în
scopul prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni. Una din procupările specialiştilor se
concentrează pe a evalua care este beneficiul neutralizării delincventului prin detenŃie pentru
ca aceasta să-şi ocupe locul potrivit în sistemul de intervenŃie. Ruperea legăturilor sociale a
deŃinutului se referă la două aspecte:
- pe de o parte, încarcerarea antrenează desfacerea contractului de muncă (dacă el există),
creând premisa unei dificultăŃi foarte serioase de refacere după executarea sentinŃei. Acest
lucru este însoŃit de dezorganizarea familiei delincventului, cu forme de dezintegrare a sa.
Toate acestea conduc la un efect de de-socializare a deŃinutului;
- pe de altă parte, detenŃia conduce la o stare de pasivitate, la o lipsă de voinŃă şi iniŃiativă care
face dificilă reintegrarea deŃinutului în viaŃa socială. În unele situaŃii nu există servicii
specializate de asistenŃă socială şi acest lucru agravează şi mai mult această situaŃie.

Totuşi detenŃia, are şi aspecte pozitive pentru cazurile de detenŃie limitată, adică este vorba de
acea posibilitate de schimbare psihologică imposibilă în alte circumstanŃe. DeŃinutul
redescoperă aptitudini intelectuale, de autodezvoltare etc. În peniteciar sunt desfăşurate
activităŃi cum ar fi: utilizarea muncii, activităŃi educative, privite ca învăŃare şcolară, dar şi ca
educaŃie socială, precum şi tehnici de dezvoltare individuală (autoadministrare, forme de
dezintoxicare prin lipsa circumstanŃelor, tratament psihoterapeutic prin activităŃi specifice cu
personal specializat - psihologi, asistenŃi sociali).

ActivităŃile de consiliere şi reeducare a persoanelor din regimul penitenciar presupun

parcurgerea unor etape.

Evaluarea iniŃială/Identificarea cazurilor (presupune o investigare sumară a situaŃiei

deŃinutului nou-depus, aflat în perioada de carantină şi observare, la solicitarea de asistenŃă a
persoanelor private de libertate). Are ca scop individualizarea regimului de executare a
pedepsei, determinarea modului în care deŃinutul, ca rezultat al sănătăŃii sale mintale, poate fi
periculos pentru el sau pentru alŃii, furnizarea de recomandări pentru un tratament specific în
timpul procesului penal. Se face în baza informării de către persoanele care derulează
activităŃi directe cu persoanele private de libertate pentru care este recomandabilă consilierea
socială şi asistenŃa psihosocială prin includerea în programe de tip psihoterapeutic. Asistentul
social întocmeşte în baza demersurilor de identificare menŃionate mai sus, tabelele nominale
cu persoanele private de libertate care urmează să beneficieze de consiliere socială.

146
Persoanele private de libertate care, ca urmare a unor situaŃii deosebite (deces în familie,
plasamentul copilului în regim de urgenŃă etc.), solicită consiliere din partea asistentului
social vor beneficia de asistenŃă de specialitate în baza solicitărilor verbale, chiar dacă nu sunt
incluse pe tabelul mai sus menŃionat.

În situaŃia în care numărul persoanelor private de libertate cu recomandări de consiliere

socială depăşeşte posibilităŃile de desfăşurare a activităŃii, sunt identificate persoanele care
necesită consiliere socială cu prioritate, iar pentru celelalte se formulează recomandări pentru
introducerea în alte activităŃi şi monitorizare până la momentul în care pot beneficia de
consiliere.

În cazul în care soluŃionarea situaŃiei persoanei persoanei private de libertate presupune

iniŃierea unor demersuri către instituŃii guvernamentale sau neguvernamentale, acest lucru îi
va fi comunicat direct acesteia, stabilindu-se totodată data la care îi va fi comunicată
modalitatea de soluŃionare. Coordonatorul, împreună cu echipa desemnată, iniŃiază
demersurile de selecŃionare a persoanelor private de libertate eligibile pentru includerea în
programul de asistenŃă psihosocială (în concordanŃă cu criteriile specifice stabilite pentru
fiecare program de asistenŃă psihosocială).

Persoanele private de libertate care, deşi au recomandarea de a participa la acest tip de

activitate, şi care pentru moment nu îndeplinesc condiŃiile stabilite pentru a fi incluse în grup
vor fi reorientate spre alte activităŃi şi programe urmând ca ulterior, în funcŃie de posibilităŃile
de includere dar şi de evoluŃia psiho-comportamentală să fie incluse în programul respectiv.

Etapa de evaluare complexă/Fişa Socială - presupune o investigare şi analiză amănunŃită a

tuturor elementelor care sunt implicate, deŃinutul şi mediul său de viaŃă anterior, familia şi
sistemul acestuia de relaŃii, factorii care au generat situaŃia problematică; asistentul social
consemnează informaŃiile obŃinute în fişe care includ: sinteza discuŃiilor purtate, data, locul, şi
scopul întâlnirii următoare etc.). Instrumentele utilizate în această etapă a intervenŃiei sunt:
întocmirea fişei sociale (anexa 23), precum şi angajamentul de participare (anexa 24). În
acest timp, asistentul social organizează şi susŃine, alături de aducatori, Programul de adaptare
la viaŃa instituŃionalizată.

Etapa întocmirii planului individualizat de evaluare şi intervenŃie educativă şi terapeutică –

Planul individualizat de evaluare şi intervenŃie educativă şi terapeutică (anexa 31) este
conceput de către asistentul social şi la întocmirea lui se Ńine seama de nevoile specifice ale
persoanei private de libertate, situaŃia socială legată de comportamentul infracŃional,
necesitatea menŃinerii legăturilor cu familia pe durata execuŃiei pedepsei privative de libertate.
În funcŃie de momentele traseului execuŃional al persoanei private de libertate, activitatea
asistentului social se desfăşoară în mai multe etape:
- activităŃi curente desfăşurate pe perioada executării pedepsei pentru individualizarea
regimului de executare şi asigurarea caracterului progresiv al acestuia. În această
perioadă asistentul social organizează programul de dezvoltare a abilităŃilor sociale,
programul de dezvoltare a a abilităŃilor parentale, programul de prevenire a violenŃei
domestice, programul de dezvoltare a abilităŃilor decizionale în situaŃii de risc infracŃional,
programul de menŃinere şi dezvoltare a relaŃiilor cu mediul de suport. Printre cele mai

147
 frecvent utilizate metode şi tehnici de către asistentul social în aceste etape ale intervenŃiei
se numără ghidul de interviu, planul de consiliere, chestionarul, jocul de rol, studiul de
caz, discuŃia de grup, explicaŃia, exerciŃiul, expunerea, dezbaterea şi problematizarea.
- activităŃi desfăşurate în perioada pregătirii pentru eliberare, în care asistentul social
susŃine Programul de pregătire pentru eliberare. Serviciile oferite de asistentul social
grupului Ńintă de persoane private de libertate pot fi de identificare a nevoii sociale
individuale, familiale şi de grup, activităŃi de informare despre drepturi şi obligaŃii,
activităŃi şi servicii de consiliere, educaŃia informală extracurriculară pentru adulŃi.

Etapele de lucru în organizarea şi susŃinerea fiecărei activităŃi de către asistentul social din
penitenciar sunt prevăzute în Manualul de proceduri al sistemului penitenciar. IntervenŃia,
prin utilizarea metodelor şi tehnicilor specifice pentru lucrul în grup, în vederea optimizării şi
dezvoltării personale, autocunoaşterii şi a formării deprinderilor de gestionare a situaŃiilor de
criză pentru persoanele private de libertate se face în baza recomandărilor cuprinse în

Planul individualizat de intervenŃie educativă şi terapeutică. Programele de asistenŃă

psihosocială se adresează persoanelor private de libertate identificate ca necesitând asistenŃă
psihosocială, în urma evaluării iniŃiale şi a evaluărilor pe parcurs. Principalele categorii de
persoane private de libertate cărora li se adresează programele de asistenŃă psihosocială sunt:
persoanele cu antecedente la consumul de droguri, persoanele cu afecŃiuni psihice, persoanele
cu risc de suicid, agresorii sexuali, persoanele condamnate la executarea unei pedepse
privative de libertate de lungă durată, persoanele private de libertate cu comportament agresiv
şi persoanele private de libertate, vârstnice.

Coordonatorul programului stabileşte împreună cu membrii echipei, numărul de persoane

private de libertate care vor fi incluse în program, durata programului, etapizarea intervenŃiei,
spaŃiile de desfăşurare, resursele necesare iar în baza acestor evaluări şi planificări iniŃiază
completarea şi întocmirea documentelor constitutive ale Mapei Programului.

Programul penitenciar de bază este un ansamblu de activităŃi obligatorii bine planificate având
un obiectiv de învăŃare pentru deŃinuŃi cu scopul general de a le reduce riscul de recidivă. O
mare parte din cei ce ajung în detenŃie au un nivel de cultură redus, nu au familie, nu au o
locuinŃă. Cu toate acestea, ideologia tratamentului penitenciar a afirmat cu certitudine că omul
şi delincvent reprezintă o valoare umană pentru societate. Penitenciarele urmăresc să
amelioreze condiŃia umană a deŃinuŃilor oferindu-le cunoştinŃe şi dezvoltându-le competenŃe
utile pentru o viaŃă cinstită după eliberare.

În realizarea acestor etape, asistentul social iniŃiază şi menŃine relaŃii de colaborare cu diferiŃi
actori sociali interesaŃi de problematica reintegrării sociale a persoanelor care execută pedepse
privative de libertate, precum: instituŃii publice (AJOFM, DGASPC, Primării, SPAS,
Serviciul de ProbaŃiune de pe lângă Tribunale), ONG, voluntari, studenŃi. Prin activităŃile pe
care le desfăşoară, asistentul social, alături de alte categorii de specialişti din sistemul
penitenciar, asigură un climat uman şi organizaŃional cu potenŃial de reintegrare socială, prin
realizarea unor programe şi activităŃi specifice, conferind astfel utilitate timpului petrecut în
detenŃie şi contribuind la reducerea vulnerabilităŃii sociale a celor încarceraŃi.ecutării
pedepsei.

148
Etapa de monitorizare şi reevaluare periodică – presupune evaluarea permanentă a persoanei
private de libertate, verificarea demarării activităŃilor, vericarea modului de furnizare a
serviciilor, medierea relaŃiei între deŃinut şi familie, înregistrarea permanentă a informaŃiilor,
progreselor, evoluŃiei cazului. În toată perioada detenŃiei, asistentul social monitorizează
persoana lipsită de libertate. Astfel, asistentul social întocmeşte o fişă de monitorizare (anexa
25);

Închiderea cazului - are loc în momentul în care procesul de asistenŃă a persoanei lipsite de
libertate nu se mai dovedeşte necesar sau la cererea persoanei lipsite de libertate; la închiderea
cazului (la eliberare sau la cererea persoanei lipsite de libertate), asistentul social întocmeşte o
fişă de închidere a cazului (anexa 26). In tot acest proces, profesioniştii care lucrează în
sistemul penitenciar utilizează un set de instrumente specifice:
- documentarea - se realizează numai de către asistentul social care stabileşte un plan de
documentare ce cuprinde informaŃii relevante despre persoana privată de libertate.
Asistentul social realizezază planul de documentare după o primă întrevedere cu deŃinutul.
Documentele pot fi de mai multe tipuri: documente de stare civilă, documente juridice etc.
Documentarea completează alte tehnici şi metode utilizate în instrumentarea unui caz,
cum ar fi interviul de explorare, observaŃia etc.
- observaŃia - este o tehnică de investigaŃie, care are ca scop culegerea de informaŃii
necesare pentru a le completa pe cele rezultate în urma altor tehnici (documentarea,
interviul sau întrevederea);
- intrevederea - asistentul social trebuie să manifeste: răbdare, bunăvoinŃă, toleranŃă şi spirit
de intuiŃie, trebuie să evite criticile, aşa numitele sfaturi, judecăŃi de valoare, discuŃii
contradictorii.
- interviul - este o tehnică care presupune, prin intermediul comunicării directe, culegerea
datelor, diagnosticarea situaŃiei deŃinutului şi sprijinirea acestuia în vederea rezolvării
anumitor probleme. Pentru reuşita interviului se va stabili locul de desfăşurare al acestuia,
durata, participanŃii şi alte aspecte care Ńin de buna desfăşurare a acestuia.
- consilierea - asistentul social construieşte o relaŃie de sprijin, în sensul motivării
deŃinutului de a acŃiona pentru schimbarea acelui comportament care a determinat detenŃia
şi pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vieŃii. Pentru a atinge scopul vizat de
metoda consilierii, de ajutorare a deŃinutului în procesul de schimbare şi de dezvoltare
personală în concordanŃă cu valorile şi aşteptările individului, asistentul social trebuie să
uzeze de toate calităŃile unui bun profesionist, alături de tehnici specifice ale consilierii:
empatie şi înŃelegere pentru a cunoaşte cât mai obiectiv realitatea vieŃii persoanei lipsite
de libertate; manifestarea încrederii în capacitatea acesteia de a-şi rezolva dificultăŃile;
suport pentru identificarea unor posibile soluŃii şi în conştientizarea riscurilor
alternativelor prezentate. Scopul consilierii: este acordarea de sprijin calificat în vederea
soluŃionării problemelor sociale cu care se confruntă persoanele private de libertate şi
pregătirea acestora pentru reintegrarea în comunitate. Consilierea socială se poate realiza
în regim individual sau de grup.

Serviciile sociale pentru persoanele adulte private de libertate - oferite de administraŃia

unui penitenciar pot fi clasificate în programe educative şi programe de formare.

149
Programe educative pentru deŃinuŃi:
- Programul cu privire la organizarea activităŃilor cu deŃinuŃii noi sosiŃi în penitenciar –
are ca scop studierea personalităŃii condamnatului, asigurarea dreptului constituŃional al
accesului la informaŃie, asigurarea dreptului la sănătate, acordarea asistenŃei sociale,
acordarea asistenŃei psihopedagogice etc.;
- Programul de încadrare în câmpul muncii - are ca scop orientarea profesională şi de
încadrare în câmpul muncii a condamnaŃilor, creşterea productivităŃii muncii şi a calităŃii
muncii etc;
- Programul cu privire la desfăşurarea orelor socio-juridice cu condamnaŃii – scopul
programului menŃionat este familiarizarea condamnaŃilor cu legislaŃia execuŃional-penală;
- Programul cu privire la pregătirea pentru eliberarea deŃinuŃilor din detenŃie – are ca scop
prezentarea unui mod corect de viaŃă al personalităŃii în societate, instruirea persoanelor
pentru a soluŃiona problemele care apar odată cu eliberarea din detenŃie şi ulterior pentru a
se reintegra în societate.

Programe de formare pentru deŃinuŃi:

- Programul cu privire la instruirea generală şi profesională – are ca scop acordarea
studiilor medii incomplete şi deprinderi de a percepe o profesie în peniteciar, urmând să se
angajeze în câmpul muncii după eliberare;
- Programul cu privire la reducerea violenŃei în mediu penitenciar – are ca scop studierea
infracŃiunilor cu caracter violent, promovarea modalităŃilor pozitive de rezolvare a
conflictelor;
- Programul cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităŃilor de creaŃie artistică – are
ca scop resocializarea deŃinuŃilor şi ridicarea nivelului de educare în penitenciare;
- Programul cu privire la organizarea educaŃiei fizice şi sportului cu condamnaŃii – are ca
scop organizarea şi desfăşurarea activităŃilor de sport în scopul menŃinerii tonului fizic şi
moral-psihologic al deŃinuŃilor;
- Programul de educaŃie pentru sănătate în mediul condamnaŃilor – are ca scop prevenirea
bolilor şi riscurilor ce le pot afecta sănătatea fizică, mentală, emoŃională şi socială a
deŃinuŃilor.

Munca educativă cu condamnaŃii se efectuează diferenŃiat, în funcŃie de tipul penitenciarului

şi de regimul de detenŃie stabilit, precum şi în conformitate cu prgramul penitenciar model,
programul penitenciar de bază al instituŃiei respective şi programul individual al deŃinutului.
Formele principale ale muncii educative cu deŃinuŃii, prevăzute de legislaŃie sunt: activităŃile
educative, instruirea profesională, activităŃi religioase, consiliere psihologică, asistenŃă
socială, activităŃi sportive, frecventarea bibliotecilor, activităŃi în timpul liber etc. Munca
educativă, consilierea socială şi psihologică se efectuează în încăperi speciale, sub
supravegherea reprezentanŃilor personalului penitenciar. La regimul iniŃial şi comun în
penitenciare de tip închis, la regim iniŃial în penitenciare de tip semiînchis, celulele în care se
deŃin condamnaŃii la detenŃie pe viaŃă, munca educativă şi consilierea este efectuată nemijlocit
în celule.

Un rol activ în ultimii ani în educarea deŃinuŃilor îl joacă Biserica, diferite asociaŃii religioase,
care exercită o influenŃă benefică asupra credincioşilor şi a altor condamnaŃi, care au nevoie
de susŃinere morală, ajutor spiritual pe calea căinŃei pentru infracŃiunea săvârşită şi alegerii

150
unui mod de viaŃă social util. Activitatea preoŃilor din penitenciare s-a dovedit a fi o acŃiune
ce constituie temelia activităŃii de reabilitare, de resocializare şi de redare societăŃii a celor
care la un moment dat au încălcat legea.

2.2.6.2. POSTDETENłIA. Socializarea persoanelor eliberate din detenŃie sau asistenŃa post-
penală vizează sensul valoric al societăŃii. Scopul oricărei societăŃi este de a-şi menŃine
echilibrul, ordinea socială şi normativă. Acest deziderat se poate atinge prin funcŃionarea
optimă a elementelor structurii sociale, a grupurilor, colectivităŃilor. De aceea reintegrarea
socială a persoanelor eliberate din detenŃie - unul din efectele procesului socializării,
reprezintă un proces fundamental care presupune acomodarea, adică soluŃionarea conflictelor
existente între aspiraŃii şi atitudini comportamentale între indivizi.

În literatura de specialitate se arată că eficienŃa procesului de resocializare este determinată de

o multitudine de factori, generali şi particulari. Totodată, factorii generali se determină în
raport cu situaŃia social-economică din Ńară (realizarea dreptului la muncă, asigurarea cu
locuinŃă, primirea unui ajutor social), iar factorii particulari, specifici - în raport cu situaŃia
prezentă a sistemului corecŃional-penal.

Foştii deŃinuŃi sunt consideraŃi persoane defavorizate, au nevoie de ajutor din partea
instituŃiilor statale, centrale sau locale, pentru integrarea mai rapidă în societate, inclusiv pe
piaŃa muncii. InstituŃiile respective, conştietizează faptul că persoanele eliberate din detenŃie
ar putea comite alte infracŃiuni, în cazul în care acestea nu au nici o susŃinere din partea
statului, ar trebui să se implice mai mult, prin acordarea ajutorului necesar pentru persoanele
respective. Important este de a identifica instituŃiile în care foştii deŃinuŃi au mai multă
încredere şi de la care aşteaptă ajutorul necesar.

În afară de acestea, există unele persoane care consideră că de integrarea pe piaŃa muncii ar
trebui să se preocupe şi conducerea instituŃiilor penitenciare. Serviciile de consiliere trebuie
dezvoltate de instituŃii abilitate să presteze astfel de servicii şi, în acelaşi timp, să fie
cunoscute de persoanele eliberate din detenŃie pentru a facilita accesul la serviciile respective.
Cei mai mulŃi din respondenŃi consideră că serviciile de consiliere profesională trebuie
prestate de agenŃiile pentru ocuparea forŃei de muncă.

Un alt tip de servicii, la fel de importante pe piaŃa muncii, sunt serviciile de mediere a
locurilor de muncă. Prin dezvoltarea acestor servicii, foştii deŃinuŃi îşi vor spori şansele de
încadrare mai rapidă în câmpul muncii datorită cunoştinŃelor pe care le vor acumula.
Serviciile de mediere a locurilor de muncă sunt prestate sub diferite forme.

În vederea acordării sprijinului practic de care condamnaŃii au nevoie după eliberare,

serviciile au încheiat numeroase protocoale de colaborare cu instituŃii şi organizaŃii locale,
cum ar fi: agenŃiile de formare şi de ocupare a forŃei de muncă, primăriile, SPAS, etc.
Serviciile de reintegrare socială şi supraveghere sunt, de asemenea, competente să ofere
servicii de asistenŃă, consiliere, programe de resocializare şi de pregătire în vederea eliberării
pentru deŃinuŃi. Toate aceste programe se desfăşoară în baza unor acorduri de colaborare între
servicii şi penitenciare.

151
Dintre obiectivele serviciilor ce lucrează cu persoanele eliberate din detenŃie pentru o
reintegrare eficientă, pot fi identificate principalele: specialiştii să ofere autorităŃilor judiciare
informaŃii de calitate şi evaluări care să-i asiste în individualizarea pedepsei, să ofere
infractorilor, pe baza metodelor de asistenŃă socială, suport practic, financiar, social şi
psihologic, să prevină recidiva prin dezvoltarea încrederii în sine şi a auto-controlului, să
contribuie la siguranŃa publică prin încurajarea infractorilor de a deveni membrii corecŃi ai
societăŃii, prin supravegherea şi monitorizarea acestora în vederea reducerii recidivei, să
identifice acele calităŃi personale care pot susŃine reintegrarea cu succes în societate, să asiste
deŃinuŃii şi să îi pregătească pentru eliberare, să asigure asistenŃă postpenală a deŃinuŃilor
eliberaŃi, să ofere asistenŃă familiilor infractorilor pentru a menŃine şi îmbunătăŃi relaŃia
acestora cu infractorul în vederea eliminării obstacolelor în calea reintegrării sociale, să
organizeze medierea între victimă şi infractor, să protejeze comunitatea prin soluŃionarea
efectivă a conflictelor.

Dificultatea găsirii unui loc de muncă a foştilor deŃinuŃi de către ANOFM este determinată de
mai mulŃi factori: sănătatea precară a persoanelor eliberate din detenŃie, lipsa unei meserii sau
a unei calificări, reticenŃa din partea agenŃilor economici privind angajarea persoanelor
deŃinute, lipsa abilităŃilor de muncă la persoanele în cauză etc.

Familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaŃii care-şi au
originea în acte juridice precum: căsătoria, înfierea, rudenia sau în raporturi asimilate relaŃiilor
de familie. Familia îndeplineşte funcŃii fundamentale în raporturile cu individul şi cu
societatea. În orice societate, familia reprezintă factorul primordial socializării şi integrării
sociale a indivizilor. Din punctul de vedere al integrării şi reintegrării sociale, al prevenirii
recidivei, mai importantă este familia socială pentru că, în cadrul acesteia este mult mai
probabil să fie prezent acel mediu favorabil pentru cultivarea valorilor morale, culturale şi
sociale. Familia îndeplineşte, pentru individ şi pentru societate, o serie de funcŃii
semnificative.

Integrarea socială este un proces social fundamental, caracterizat de o serie de particularităŃi

care, la rândul lor, variază de la o societate la alta, de la un nivel de organizare socială la altul.
Integrarea socială presupune acomodare, adică soluŃionarea conflictelor existente între diferite
aspiraŃii şi atitudini comportamentale, între indivizi. Integrarea socială a unui individ, care a
stat izolat de societate o perioadă de timp, se realizează mai greu, dar cu ajutorul familiei,
considerăm că are un grad de reuşită mai mare decât a unui individ care doreşte să se
integreze în societate, dar este lipsit de ajutorul familiei.

În procesul de resocializare un rol important îi revine mediului familial care, prin mijloace
specifice, poate asigura individului noi raporturi sociale, noi modele de comportament,
ruperea cu faptele delincvente anterior săvârşite şi reorientarea spre scopuri dorite şi permise
de societate. Supravegherea persoanelor eliberate din detenŃie, alături de asistenŃa socială în
reintegrare, constituie două etape importante a combaterii comportamentului infracŃional şi a
recidivei în cazul deŃinuŃilor. Se depun eforturi de supraveghere a persoanelor eliberate din
locurile de detenŃie prin următoarele acŃiuni:
- să se prezinte o dată în lună la oficiu, unde semnează angajament;
- să nu părăsească domiciliul fără înştiinŃarea serviciului de executare a pedepselor penale;

152
- să nu comită infracŃiuni sau contravenŃii administrative; să nu încalce ordinea publică;
- să îndreptăŃească încrederea acordată de instanŃa de judecată. Foştii deŃinuŃi trebuie să
depăşească un şir de obstacole de ordin social, economic şi psihologic. Aceştia întâmpină
obstacole de ordin subiectiv şi obiectiv ce Ńin de:
- excluderea socială din partea membrilor familiilor, rudelor, vecinilor, angajatorilor;
- lipsa unui loc de muncă;
- lipsa spaŃiului locativ;
- starea materială precară;
- lipsa buletinului de identitate;
- lipsa certificatului de naştere;
- abuz de băuturi alcoolice;
- refuză să se prezinte la timp la oficiul de executare.

AministraŃia penitenciară favorizează contactele condamnaŃilor cu serviciul de probaŃiune

penitenciară. Serviciul de probaŃiune format are drept scop crearea, menŃinerea şi dezvoltarea
relaŃiilor condamnaŃilor cu familia sau rudele acestora, identificarea factorilor care ar duce la:
reabilitarea deŃinutului, prevenirea comiterii în viitor a unor infracŃiuni, pregătirea deŃinului
pentru eliberare, dezvoltarea abilităŃilor sociale, informarea factorilor care decid eliberarea
condiŃionată înainte de termen despre comportamentul condamnaŃilor, posibilităŃile de
resocializare şi de reabilitare a acestora.

Serviciul de probaŃiune depune toate diligenŃele în scopul creării relaŃiilor de colaborare cu

asociaŃiile obşteşti care pot acorda consiliere deŃinuŃilor, contribuind la reintegrarea lor în
societate. Supravegherea persoanei eliberate din detenŃie începe din momentul părăsirii de
către aceasta a penitenciarului. Consilierul supraveghetor trebuie să întocmească un raport
cuprinzând detaliile perioadei în care infractorul s-a aflat sub supraveghere în comunitate.

Serviciul de probaŃiune încheie acorduri de colaborare cu instituŃiile ce trebuie implicate în

asistenŃa, consilierea şi supravegherea persoanei eliberate din detenŃie. Planul de supraveghere
se întocmeşte de către consilierul de probaŃiune, responsabil de caz pentru întocmirea
acestuia. Este necesar ca acest plan de supraveghere să fie revizuit ori de câte ori este necesar,
pe parcursul perioadei de supraveghere, dar obligatoriu o dată la 6 luni.

Consilierul poate avea întrevederi cu persoana condamnată şi la solicitarea acesteia în cazul în

care trebuie să anunŃe schimbarea domiciliului, reşedinŃei sau locuinŃei, a locului de muncă, a
deplasărilor. Cu ocazia fiecărei întrevederi, consilierul stabileşte în ce măsură obiectivele
planului de supraveghere sunt aduse la îndeplinire şi aduce la cunoştinŃă data următoarei
întrevederi. Metodele utilizate pentru asigurarea îndeplinirii obligaŃiilor sunt stabilite de
instanŃa de judecată în sarcina persoanei supravegheate.

În scopul asigurării îndeplinirii măsurilor stabilite de instanŃa de judecata pot fi utilizale

următoarele metode: colaborarea cu familia, voluntarii comunitari, reprezentanŃii societăŃii
civile, organizaŃii guvernamentale şi neguvernamentale în vederea iniŃierii şi derulării unor
programe de resocializare. Aceste programe se vor derula în scopul însuşirii unor norme şi
valori acceptate social, a însuşirii unor abilităŃi sociale, rezolvarea problemelor dependenŃei de
alcool sau droguri.

153
Legătura cu instituŃiile care ar putea furniza date utile în vederea rezolvării unor probleme şi
nevoi: identificarea unor locuri de muncă disponibile, a unor cursuri şcolare precum şi a celor
de calificare şi recalificare profesională.

Planul de supraveghere trebuie să precizeze frecvenŃa întrevederilor dintre consilierul şi

persoana supravegheată, pe durata supravegherii. În planul de supraveghere se vor menŃiona
metodele utilizate de consilierul de probaŃiune pentru asigurarea îndeplinirii obligaŃiilor
stabilite de instanŃa de judecata în sarcina persoanei supravegheate. Aceste metode se pot
referi la colaborarea cu familia, cu voluntarii comunitari şi reprezentanŃii societăŃii civile,
precum şi cu organizaŃiile guvernamentale şi neguvernamentale. În vederea derulării unor
programe de resocializare, vizite la domiciliu, legătura permanentă cu persoanele şi instituŃiile
care ar putea furniza date utile în vederea identificării după caz, a locurilor de muncă
disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau recalificare profesională.

Metodele de supraveghere se determină în funcŃie de gradul de risc identificat, precum şi de

numărul măsurilor şi sau a obligaŃiilor stabilite de instanŃa de judecată, de nevoile sau de
problemele identificate ale persoanei supravegheate şi de durata supravegherii.

Consilierul de probaŃiune îi va solicita persoanei condamnate, la prima întrevedere, informaŃii

referitoare la situaŃia locativă, la situaŃia sa financiară, locul de muncă şi durata pentru care
este angajată şi, după caz, la persoanele aflate în îngrijirea sa ori la persoanele în îngrijirea
cărora aceasta se află. Consilierul de probaŃiune verifică periodic dacă persoana
supravegheată urmează cursurile de învăŃământ sau de calificare. În cazul în care persoana
condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească să nu îşi schimbe domiciliul sau
reşedinŃa ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiŃiile fixate de instanŃă,
consilierul de probaŃiune responsabil de caz îi va pune în vedere aceasta condamnatului şi va
colabora cu organele de poliŃie şi cu primăria din localitatea de domiciliu sau de reşedinŃă a
persoanei supravegheate, care vor sesiza orice schimbare intervenită în situaŃia acesteia.

Consilierul de probaŃiune trebuie să efectueze controale inopinate la domiciliul sau la

reşedinŃa persoanei supravegheate pentru a constata starea de fapt. Consilierul de probaŃiune
responsabil de caz păstrează o legătură permanentă cu reprezentanŃi ai autorităŃilor locale, ai
organelor de poliŃie, precum şi eu orice persoane fizice şi juridice care ar putea oferi
informaŃii privind frecventarea de către persoana supravegheată a locului supus interdicŃiei.
Atunci când consilierul de probaŃiune constată prezenŃa persoanei supravegheate în locul sau
în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, îi înmânează un avertisment scris, procedând
la explicarea verbală a conŃinutului acestuia. În această situaŃie se va încheia un proces-verbal
semnat de consilierul de probaŃiune responsabil de caz şi de persoana supravegheată. În cazul
în care persoana condamnată este obligată să se supună unor măsuri de control, tratament sau
îngrijire, în special în scopul dezintoxicării, serviciul de probaŃiune identifică pe plan local
unităŃile sanitare, precum şi organizaŃiile, instituŃiile sau specialiştii care desfăşoară programe
de recuperare a toxicomanilor sau alcoolicilor, în vederea includerii persoanei supravegheate
în aceste programe.

154
Cu ocazia fiecărei întrevederi consilierul de probaŃiune stabileşte în ce măsură obiectivele
planului de supraveghere sunt aduse la îndeplinire şi aduce ia cunoştinŃă persoanei
condamnate data următoarei întrevederi. Persoana condamnată este obligată să anunŃe în
prealabil serviciul de probaŃiune în legătură cu orice schimbare de domiciliu, reşedinŃă sau
locuinŃă, precum şi despre orice deplasare, comunicând noua adresă, numărul de telefon,
precum şi, după caz, data întoarcerii.
Serviciul de probaŃiune poate solicita autorităŃilor competente desemnarea unor specialişti în
vederea asistării întocmirii şi derulării planului de supraveghere. Aceşti specialişti pot fi
psihologi, sociologi, asistenŃi sociali, cadre didactice, medici sau oricare alŃi specialişti a căror
opinie este considerată necesară.

CAPITOLUL 2.2.7. PERSOANE ADULTE BENEFICIARE DE VENITUL MINIM

GARANTAT

Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat reprezintă actul normativ principal care
reglementează ajutorul social sub formă venitului minim garantat, act normativ care
statorniceşte faptul că „familiile şi persoanele singure, cetăŃeni români, au dreptul la un venit
minim garantat că formă de asistentă socială”. Conform legii, venitul minim garantat se
asigură prin acordarea ajutorului social lunar, instituirea acestui venit minim garantat fiind
întemeiat pe principiul solidarităŃii sociale, în cadrul unei politici naŃionale de asistenŃă
socială.

Legea prevede acordarea ajutorului social familiilor şi persoanelor cu venituri mici sau fără
venituri, în situaŃiile şi pe perioadele în care acestea nu pot să-şi asigure prin propriile eforturi
condiŃiile minime de trai. Potrivit actului normativ menŃionat, ajutorul social este o formă de
asistenŃă socială ce se întemeiază pe principiul solidarităŃii sociale şi care se concretizează în
acordarea unor sume de bani diferenŃiate în raport de numărul de persoane din familie,
precum şi persoanelor singure, cu venituri scăzute, sub un prag considerat ca minim garantat,
finanŃate din bugetele locale şi din unele venituri ale bugetului de stat.

Din această definiŃie rezultă următoarele caracteristici ale ajutorului social:

- este o formă de protecŃie socială, care se întemeiază pe principiul solidarităŃii sociale;
- constă în plata lunară a unei sume de bani ce se suportă din bugetele locale şi din sumele
primite de la bugetul de stat;
- principalii beneficiari sunt familiile, precum şi persoanele singure, fără venituri sau cu
venituri mici;
- scopul pentru care se acordă este acela de a asigura beneficiarilor un venit minim garantat
care să asigure existenŃa persoanelor respective.

Beneficiarii venitului minim garantat sunt familiile şi persoanele singure, cetăŃeni români, au
dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistenŃă socială. Termenul de familie
desemnează soŃul şi soŃia sau soŃul, soŃia şi copiii lor necăsătoriŃi, care au domiciliul ori
reşedinŃa comună prevăzută în actele de identitate şi gospodăresc împreună. De asemenea, se
consideră familie şi persoana care locuieşte împreună cu copiii aflaŃi în întreŃinerea sa şi se
află în una dintre următoarele situaŃii: este necăsătorită, este văduvă, este divorŃată, al cărei

155
soŃ/soŃie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească, nu a împlinit
vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaŃiile prevăzute mai sus. Familie se consideră şi
fraŃii fără copii, care se gospodăresc împreună şi care nu au domiciliul sau reşedinŃa comună
cu părinŃii.

Asimilat noŃiunii de familie, este şi bărbatul şi femeia necăsătoriŃi, cu copiii lor şi ai fiecăruia
dintre ei, care locuiesc şi se gospodăresc împreună, prin termenul copil înŃelegându-se copilul
provenit din căsătoria soŃilor, copilul unuia dintre soŃi, copilul adoptat, precum şi copilul dat
în plasament familiei sau persoanei ori pentru care s-a instituit tutela sau curatela conform
legislaŃiei specifice.
Persoana singură este persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, locuieşte şi se gospodăreşte
singură.

Metodologia de lucru existentă

Urmare a anchetei sociale ce se realizează de autorităŃile locale şi care trebuie să ateste

situaŃia existentă şi justifică acordarea venitului minim garantat, au dreptul şi soŃii despărŃiŃi în
fapt. Totodată beneficiază de legislaŃia venitului minim garantat persoanele fără domiciliu sau
reşedinŃă şi fără locuinŃă, aflate în situaŃie de nevoie, pe baza declaraŃiei pe propria răspundere
că nu au solicitat ajutorul social de la alte primării. Persoanele fără locuinŃă beneficiază de
ajutor social numai pe perioada în care se află în evidenŃa serviciilor publice de asistenŃă
socială din cadrul unităŃilor administrativ-teritoriale în care trăiesc.

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1010/2006,
beneficiază de drepturile prevăzute de legislatia venitului minim garantat, familiile şi
persoanele singure care au domiciliul sau, după caz, reşedinŃa în România, cu sau fără
cetăŃenie română, precum şi apatrizii. Familiile şi persoanele singure care nu au cetăŃenie
română beneficiază de prevederile Legii nr. 416/2001 dacă se află în una dintre următoarele
situaŃii: cetăŃenii străini sau apatrizii pe perioada în care au domiciliul sau, după caz, reşedinŃa
în România, în condiŃiile legislaŃiei specifice române; cetăŃenii străini şi apatrizii care au
dobândit, în condiŃiile legii, statutul de refugiat în România sau cărora li s-a acordat o altă
formă de protecŃie prevăzută de lege.

NoŃiunea de „se gospodăresc împreună” presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiŃii, respectiv au domiciliul sau reşedinŃa comună, prevăzută în actele de identitate şi
contribuie împreună la achiziŃionarea sau la realizarea unor bunuri şi a unor venituri din
valorificarea acestora ori la consumul acestora. În ce priveste soŃii despărŃiŃi în fapt, aceste
persoane pot beneficia de Legea nr. 416/2001 fiecare dintre aceştia, dacă au domicilii
declarate diferite şi dacă sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de această lege.

Potrivit aceloraşi Norme metodologice, prin sintagma „copiii aflaŃi în întreŃinere” se înŃelege,
după caz: copiii până la vârsta de 18 ani sau, dacă urmează o formă de învăŃământ la cursuri
de zi, prevăzută de lege, până la finalizarea acestor cursuri, fără a depăşi vârsta de 26 de ani,
sau tinerii în vârstă de peste 18 ani care, în condiŃiile legii, sunt declaraŃi persoane cu
dizabilităŃi grav sau accentuat ori sunt încadraŃi în gradul I sau II de invaliditate. Persoanele

156
fără domiciliu sau reşedinŃă şi fără locuinŃă, sunt acele persoane care nu deŃin o locuinŃă
principală sau, după caz, o locuinŃă secundară.

În ceea ce priveşte persoanele fără locuinŃă, pentru asigurarea evidenŃei persoanelor fără
locuinŃă, a persoanelor care trăiesc în adăposturi improvizate cu destinaŃie de locuinŃe şi nu
îndeplinesc exigenŃele minimale pentru locuinŃă prevăzute legislatia privind locuinŃa,
serviciile publice de asistenŃă socială din cadrul unităŃilor administrativ-teritoriale, în
colaborare cu poliŃia, iau măsuri pentru identificarea acestor persoane.

LocuinŃa de domiciliu este defintită de Legea nr. 416/2001 ca fiind construcŃia închiriată sau
aflată în proprietate personală, cu dependinŃele, dotările şi utilităŃile necesare, formată din una
sau mai multe camere, care acoperă condiŃiile minimale de odihnă, preparare a hranei,
educaŃie şi igienă ale persoanei singure sau familiei, astfel cu este stabilită prin Legea
locuinŃei nr. 114/1996; în aceeaşi categorie, a locuinŃei de domiciliu, intră şi locuinŃa de
necesitate şi locuinŃa socială, astfel cum sunt reglementate de legea locuinŃei.

În sfârşit, potrivit art. 7 din Legea nr. 416/2001, persoanele apte de muncă ce nu realizează
venituri din salarii sau din alte activităŃi, se iau în considerare la stabilirea numărului
membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada
faptului că sunt în evidenŃa agenŃiei teritoriale pentru ocuparea forŃei de muncă, pentru
încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru
stimularea ocupării forŃei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenŃii.

Ajutorul social se acordă în completarea veniturilor nete lunare ale familiei sau ale persoanei
singure, pentru asigurarea venitului minim garantat lunar. Venitul minim garantat se acordă
pe bază de cerere şi de declaraŃie pe propria răspundere, de actele doveditoare privind
componenŃa familiei şi veniturile realizate în luna anterioară depunerii cererii de către
membrii acesteia. Cererea şi declaraŃia pe propria răspundere se completează de către
reprezentantul familiei, care poate fi după caz, unul din membrii familiei, care are capacitate
deplină de exerciŃiu ori, în cazurile prevăzute de lege, tutorele sau curatorul persoanei
îndreptăŃite să beneficieze de ajutor social.

Cererea şi declaraŃia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoŃite de

actele doveditoare privind componenŃa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia, se
înregistrează într-un registru special la primarul comunei, oraşului, municipiului sau, după
caz, al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială solicitantul are domiciliul
ori, după caz, reşedinŃa.

În situaŃia în care un membru al familiei sau persoana singură care solicită ajutorul social are
domiciliul sau reşedinŃa în altă unitate administrativ-teritorială, cererea va fi însoŃită de o
adeverinŃă eliberată de primarul comunei, oraşului sau municipiului, în care aceasta are
domiciliul sau reşedinŃa, din care să rezulte că nu beneficiază de ajutor social. AdeverinŃa
poate fi înlocuită, pentru motive temeinic justificate, de o declaraŃie pe propria răspundere
dată în faŃa secretarului comunei, oraşului sau municipiului unde depune cererea solicitantul
ajutorului social. Pentru aceste situaŃii SPAS din subordinea consiliului local sau, după caz,
persoana cu atribuŃii în domeniul asistenŃei sociale din aparatul de specialitate al primarului va

157
solicita secretarului comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului
Bucureşti unde îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinŃa persoana solicitantă de ajutor social
confirmarea faptului că aceasta nu beneficiază de ajutor social.

Identificarea, preluarea dosarelor potenŃialilor beneficiari care solicită ajutorul social şi

metodologia de lucru se realizeză odată cu solicitarea reprezentantului familiei, solicitare
exprimată în scris către SPAS, însoŃită de următoarele acte: copii xerox după actele de
identitate pentru toŃi membrii familiei; copii xerox şi original după cartea de identitate sau
buletinul de identitate (pentru toŃi membrii familiei); permis de şedere temporară, permis de
şedere permanentă, eliberat de autorităŃile române competente, sau după caz paşaportul, în
cazul cetăŃenilor străini sau apatrizi; copii xerox şi original după certificatele de naştere
(pentru toŃi membrii familiei); copie xerox şi original după certificatul de căsătorie (dacă este
cazul); copie xerox şi original sentinŃă de divorŃ (dacă este cazul); copie xerox şi original
certificat de deces (dacă este cazul); acte doveditoare privind veniturile: cupon pensie din luna
anterioară depunerii cererii; adeverinŃă salar (dacă este cazul); cupon şomaj (dacă este cazul);
declaraŃie notarială pe proprie răspundere privind veniturile ocazionale; declaraŃie notarială
privind veniturile pentru persoanele care au vârstă de peste 16 ani şi nu frecventează cursurile
şcolare; adeverinŃă de la AJOFM că sunt în evidenŃă şi sunt în căutarea unui loc de muncă şi
nu au refuzat un loc de muncă, precum şi adeverinŃă privind participarea la serviciile pentru
stimularea ocupării şi de formare profesională; adeverinŃă sau talon pentru toate veniturile
(alocaŃie de stat, burse şcolare, pensii de stat sau boală, ajutor special pentru persoanele cu
handicap); adeverinŃă fiscală (de la AdministraŃia Financiară); adeverinŃă teren agricol (de la
Primărie); adeverinŃe şcolare (pentru copiii care frecventează şcoala); copie xerox certificat
de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap; hotărârea definitivă de încuviinŃare a
adopŃiei, de plasament al minorului, potrivit legii; livret de familie; actul din care să rezulte
calitatea solicitantului de tutore sau curator; acte din care să rezulte că un membru al familiei
urmează o formă de învăŃământ la cursuri de zi, până la finalizarea acestor cursuri, fără a
depăşi vârsta de 26 ani; acte din care să rezulte încadrarea, potrivit legii, într-un grad de
dizabilităŃi accentuat sau grav ori, gradul I sau II de invaliditate, pentru persoanele aflate în
întreŃinere.

În cazul persoanelor fără domiciliu sau reşedinŃă şi fără locuinŃă, cererea însoŃită de
documentele doveditoare se înregistrează într-un registru special la primarul comunei,
oraşului sau municipiului, în a cărui rază teritorială solicitantul trăieşte şi se află în evidenŃa
serviciului public de asistenŃă socială. În situaŃia în care un membru al familiei sau persoana
singură care solicită ajutorul social are domiciliul sau reşedinŃa în altă unitate administrativ-
teritorială, cererea va fi însoŃită de o adeverinŃă eliberată de primarul comunei, oraşului sau
municipiului, în care aceasta are domiciliul sau reşedinŃa, din care să rezulte că nu beneficiază
de ajutor social.

AdeverinŃa poate fi înlocuită, pentru motive temeinic justificate, de o declaraŃie pe propria

răspundere dată în faŃa secretarului comunei, oraşului sau municipiului unde depune cererea
solicitantul ajutorului social. Pentru aceste situaŃii SPAS din subordinea consiliului local sau,
după caz, persoana cu atribuŃii în domeniul asistenŃei sociale din aparatul de specialitate al
primarului va solicita secretarului comunei, oraşului sau municipiului unde îşi are domiciliul

158
sau, după caz, reşedinŃa persoana solicitantă de ajutor social confirmarea faptului că aceasta
nu beneficiază de ajutor social.

Persoanele apte de muncă ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităŃi prezintă
din trei în trei luni adeverinŃă că sunt în evidenŃa agenŃiilor judeŃene pentru ocuparea forŃei de
muncă, respectiv a agenŃiei pentru ocuparea forŃei de muncă a municipiului Bucureşti,
denumite în continuare agenŃii teritoriale pentru ocuparea forŃei de muncă, pentru încadrare în
muncă şi nu au refuzat un loc de muncă, precum şi adeverinŃa privind participarea la serviciile
pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de aceste agenŃii.

Cererile pentru acordarea ajutorului social se soluŃionează, în termen de 30 de zile de la data

înregistrării, de către angajaŃii din cadrul SPAS, desemnaŃi prin dispoziŃie a primarului. Datele
cuprinse în formularul de cerere şi declaraŃia pe propria răspundere privind componenŃa
familiei şi veniturile acesteia sunt supuse confidenŃialităŃii. Acestea vor putea fi folosite numai
în scopul stabilirii dreptului la ajutor social şi al întocmirii unor situaŃii statistice, precum şi în
eventualitatea solicitării de către organele de anchetă.

În situaŃia familiei sau a persoanei singure care locuieşte şi se gospodăreşte împreună cu alte
familii sau persoane singure şi contribuie împreună la achiziŃionarea sau realizarea unor
bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea
cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât şi
partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din
gospodărie. ExistenŃa oricăror alte venituri decât cele care pot fi dovedite cu acte se
menŃionează în declaraŃia pe propria răspundere a persoanei care solicită ajutorul social.
Cererea şi declaraŃia pe propria răspundere, se semnează şi se înaintează de către
reprezentantul familiei.

Reprezentantul familiei poate fi, după caz, unul dintre membrii familiei care are capacitate
deplină de exerciŃiu ori, în cazurile prevăzute de lege, tutorele sau curatorul persoanei
îndreptăŃite. În situaŃiile persoanelor care locuiesc împreună cu copiii aflaŃi în întreŃinerea sa,
fiind este necăsătorită, văduvă, divorŃată, a cărei soŃ/soŃie este declarat/declarată
dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească sau nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în
una dintre situaŃiile de mai sus, reprezentantul familiei este persoana care asigură creşterea şi
îngrijirea copiilor, dacă aceasta are capacitate deplină de exerciŃiu sau, după caz,
reprezentantul legal al acesteia. Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar
beneficiarul ajutorului social este familia.

Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraŃia pe propria raspundere se înregistrează la

primarul localităŃii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinŃa titularul. În cazul
persoanelor fără domiciliu sau reşedinŃă şi fără locuinŃă, cererea se înregistrează la primarul
localităŃii sau, după caz, al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială trăiesc
acestea. Cererea şi declaraŃia pe propria răspundere se întocmesc potrivit modelului prevăzut
în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Primarul, prin compartimentele de specialitate, soluŃionează cererea de acordare a ajutorului

social; se soluŃionează în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării. În vederea

159
verificării îndeplinirii de către solicitant a condiŃiilor de acordare a ajutorului social, primarul
dispune în mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale, în termen de 15 zile lucrătoare de la
data înregistrării cererii. Răspunderea asupra conŃinutului anchetei sociale revine şi
persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială.

În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaŃiile necesare pentru întocmirea

anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiŃiile de acordare a
ajutorului social. Cererea şi declaraŃia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului
social, însoŃite de actele doveditoare, fişa de calcul al ajutorului social şi ancheta socială, sunt
prezentate primarului, care dispune prin dispoziŃie scrisă acordarea sau, după caz, neacordarea
ajutorului social.

Ancheta socială se efectuează de personalul SPAS din subordinea consiliului local sau, după
caz, de persoanele cu atribuŃii în domeniul asistenŃei sociale din aparatul propriu de
specialitate al primarului. Ancheta socială se întocmeşte potrivit modelului aprobat prin
normele metodologice de aplicare a legii şi constituie probă legală pentru instanŃele
judecătoreşti, în legătură cu deschiderea dreptului sau respingerea cererii. Răspunderea asupra
conŃinutului anchetei sociale revine şi persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta
socială. Pentru întocmirea anchetei sociale se pot utiliza informaŃii de la cel puŃin două
persoane, care cunosc date despre situaŃia materială, socială şi civilă a persoanelor în cauză.
Asfel, declaraŃiile persoanelor se consemnează de către personalul cu atribuŃii în domeniul
asistenŃei sociale, din cadrul SPAS, şi se semnează de persoanele în cauză.

În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaŃiile necesare pentru întocmirea

anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiŃiile de acordare a
ajutorului social. Cererea şi declaraŃia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului
social, însoŃite de actele doveditoare, fişa de calcul al ajutorului social şi ancheta socială, sunt
prezentate primarului, care dispune prin dispoziŃie scrisă acordarea sau, după caz, neacordarea
ajutorului social. Schimbarea, la cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face
prin dispoziŃie a primarului şi se comunica atât noului titular al ajutorului social, cat şi celui
înlocuit. În cazul în care schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziŃia
primarului se comunica şi acestora. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea
anchetei sociale, primarul are obligaŃia să emită dispoziŃia de acordare sau de respingere a
cererii privind ajutorul social.

Nivelul venitului minim garantat şi stabilirea cuantumului este legat de pragul de sărăcie, care
diferă în funcŃie de nivelul veniturilor şi componenŃa familiei. Începând cu luna iulie 2009
nivelul lunar al venitului minim garantat este de:
a) 125 lei pentru persoana singură;
b) 225 lei pentru familiile formate din două persoane;
c) 313 lei pentru familiile formate din trei persoane;
d) 390 lei pentru familiile formate din patru persoane;
e) 462 lei pentru familiile formate din cinci persoane;
f) câte 31 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din
familie, în condiŃiile prevăzute de Legea nr. 416/2001, cu modificările şi completările
ulterioare.

160
Nivelul lunar al venitului minim garantat pentru persoanele singure este de 125 lei.
Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenŃă între nivelurile menŃionate mai sus şi
prevăzute în O.U. nr. 57/27.05.2009, pentru modificarea Legii nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat şi venitul net lunar al familiei sau persoanei singre, rezultat din fişa de calcul.
În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiŃiilor de acordare a ajutorului
social, primarul dispune în mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale, în termen de 15 zile
lucrătoare de la data înregistrării cererii. Răspunderea asupra conŃinutului anchetei sociale
revine şi persoanelor care au efectuat şi au semnat ancheta socială.

Dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii. În vederea
stabilirii cuantumului ajutorului social, asistentul social, sau persoana desemnată de primar,
completează fişa de calcul al ajutorului social pe baza datelor din cerere şi din declaraŃia pe
propria răspundere, din actele depuse şi a celor rezultate din ancheta socială. Dacă din calcul
rezultă un ajutor social mai mic de 10 lei, se acordă 10 lei.

În situaŃia în care soŃii despărŃiŃi în fapt, la stabilirea ajutorului social nu se iau în considerare
veniturile celuilalt soŃ, dacă se constată prin ancheta socială că nu au domiciliu comun şi nu se
gospodăresc împreună. În situaŃia în care un membru al familiei sau persoana singură
beneficiară de ajutor social face dovada că lucreză pe bază de contract de muncă, are statut de
funcŃionar public sau prestează o activitate realizând venituri cu carecter salarial, cuantumul
ajutorului social, calculat în condiŃiile prevăzute de lege se majorează cu 15%.

Pentru sumele acordate ca ajutor social, una dintre persoanele majore apte de muncă din
familia beneficiară are obligaŃia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acŃiuni sau lucrări
de interes local, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de
securitate şi igienă a muncii. În acest sens primarii au obligaŃia de a întocmi lunar un plan de
acŃiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă, de a Ńine evidenŃa
efectuării orelor într-un registru, de a asigura instructajul privind normele de tehnică a
securităŃii muncii, de a afişa la loc vizibil lista cu beneficiarii de ajutor social, precum şi cu
persoanele care urmează să efectueze orele de muncă.

Numărul orelor de muncă se calculează proporŃional cu cuantumul ajutorului social de care

beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif orar corespunzător salariului de bază
minim brut pe Ńară garantat în plată, raportat la durata medie lunară a timpului de muncă.
Formula de calcul al numărului de ore este următoarea:

169,333 ore*) x cuantumul ajutorului social

Numărul de = ---------------------------------------------------------------
ore de muncă Salariul de bază minim brut pe Ńară garantat în plată

În cazul incapacităŃii temporare de muncă sau, după caz, al pierderii totale sau parŃiale a
capacităŃii de muncă a persoanei nominalizate să efectueze acŃiunile sau lucrările de interes
local, obligaŃia de a presta orele de muncă poate fi transferată altor persoane din familia
beneficiară de ajutor social numai cu acordul primarului.

161
Actele doveditoare privind incapacitatea temporară de muncă sau, după caz, pierderea totală
sau parŃială a capacităŃii de muncă sunt următoarele: decizia medicală emisă de medicul
expert al asigurărilor sociale din cadrul casei judeŃene de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, pentru pensionării de invaliditate; certificatul emis de comisia de expertiză medicală a
persoanelor cu handicap, pentru persoanele cu handicap; certificatul medical de constatare a
capacităŃii de muncă, emis de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei judeŃene
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, pentru persoanele cu afecŃiuni cronice
invalidante şi care nu sunt asigurate în sistemul public de pensii; adeverinŃă medicală emisă
de medicul de familie sau, după caz, de medicul specialist, pentru persoanele cu afecŃiuni ce
determină incapacitate temporară de muncă.

DispoziŃia primarului privind acordarea, neacordarea, modificarea, suspendarea, încetarea

plăŃii drepturilor prevăzute de prezenta lege, schimbarea titularului acestora, precum şi cea de
recuperare a sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Numărul zilelor de
lucru, limitate la norma lunară de 21,25, se stabileşte prin împărŃirea orelor de muncă
calculate la 8 ore/zi. FracŃiile se întregesc în plus.

ObligaŃia de a presta acŃiunile sau lucrările de interes local poate fi transferată altor persoane
din familie, cu acordul primarului, în situaŃia în care persoana nominalizată să efectueze
acŃiunile sau lucrările de interes local se află în incapacitate temporară de muncă sau şi-a
pierdut total ori parŃial capacitatea de muncă. În sensul celor de mai sus, primarii au obligaŃia
să întocmească un plan de acŃiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de
muncă, să Ńină evidenŃa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de
tehnica securităŃii muncii pentru toate persoanele care prestează acŃiuni sau lucrări de interes
local. Totodată, primarii au obligaŃia să afişeze lista cuprinzând beneficiarii de ajutor social,
precum şi persoanele care urmează să efectueze acŃiuni sau lucrări de interes local.

Potrivit dispozitiilor art.7 din Legea nr. 416/2001, face excepŃie de la îndeplinirea obligaŃiilor
de a presta lunar, la solicitarea primarului, acŃiuni sau lucrări de interes local precum şi a
condiŃiilor privind persoana aptă de muncă, persoanele care se afla în una dintre următoarele
situaŃii:
a) persoanele care asigură creşterea şi îngrijirea, potrivit legii, a unuia sau mai multor copii în
vârstă de până la 7 ani şi până la 18 ani în cazul copilului cu dizabilităŃi mediu, dovedit prin
certificat eliberat de Comisia pentru protecŃia copilului;
b) persoanele care asigură creşterea şi îngrijirea uneia sau mai multor persoane cu dizabilităŃi
grav sau accentuat, dovedit prin certificat eliberat de Comisia de evaluare a persoanelor adulte
cu handicap;
c) persoanele care participă la un program de pregătire profesională;
d) persoanele care sunt încadrate în muncă.

La stabilirea venitului net lunar al familiei şi, după caz, al persoanei singure se iau în
considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin
din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, obligaŃii legale de întreŃinere,
indemnizaŃii, alocaŃii şi ajutoare cu caracter permanent şi alte creanŃe legale, cu excepŃia
burselor de studiu şi a burselor sociale, precum şi a sprijinului financiar prevăzut de H.G. nr.

162
1488/2004 privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă
elevilor în cadrul Programului naŃional de protecŃie socială „Bani de liceu”, cu modificările şi
completările ulterioare.

Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face prin dispoziŃie scrisă a
primarului. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale,
primarul are obligaŃia să emită dispoziŃia de acordare sau de respingere a cererii privind
ajutorul social. DispoziŃia primarului se comunică titularului ajutorului social, în termen de
maximum 5 zile de la data emiterii, iar dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna
următoare înregistrării cererii.

DispoziŃia primarului se comunică titularului ajutorului social, în termen de maximum 5 zile

de la data emiterii, iar dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare
înregistrării cererii. Fondurile necesare pentru plata ajutorului social se suportă din bugetele
locale, în principal din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Schimbarea, la
cerere sau din oficiu, a titularului ajutorului social se face prin dispoziŃie a primarului şi se
comunica atât noului titular al ajutorului social, cat şi celui înlocuit. în cazul în care
schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziŃia primarului se comunica şi
acestora.

Plata ajutorului social şi data efectuării acesteia se stabilesc prin dispoziŃie scrisă a primarului.
Aceasta se realizează, de regulă, prin stat de plată sau, după caz, pe bază de mandat poştal, în
cont curent personal sau prin alte forme de plată stabilite de ordonatorul de credite, Ńinându-se
cont de solicitarea beneficiarului.

ALOFM va transmite primărilor, în prima lună a fiecărui trimestru, tabelul nominal cu

persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă ori au participat la serviciile pentru
stimularea ocupării forŃei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenŃii.

Titularul ajutorului social are obligaŃia să comunice primarului, în scris, orice modificare cu
privire la domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data
la care a intervenit modificarea. Modificarea cuantumului sau încetarea dreptului la ajutorul
social se face prin dispoziŃie scrisă a primarului, începând cu luna următoare celei în care au
intervenit modificările. Pentru aceste situaŃii dispoziŃiile legale privind cererea şi stabilirea
ajutorului social se aplică în mod corespunzător.

În vederea urmăririi respectării condiŃiilor de acordare a dreptului la ajutorul social, primarii

dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.
Atunci când se constată situaŃii ce conduc la modificarea cuantumului sau la încetarea
dreptului la ajutor social, primarul emite o nouă dispoziŃie scrisă. Modificarea cuantumului
prevăzut sau încetarea dreptului se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a
efectuat ancheta socială.

Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaŃia să dovedească cu
acte, din trei în trei luni, că îndeplinesc condiŃiile că sunt în evidenŃa agenŃiei teritoriale pentru
ocuparea forŃei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori

163
participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forŃei de muncă şi de formare profesională
oferite de aceste agenŃii. Neîndeplinirea acestei obligaŃii atrage suspendarea plăŃii ajutorului
social.

Suspendarea plăŃii ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care nu mai
sunt îndeplinite obligaŃiile susmenŃionate. Neîndeplinirea obligaŃiei privind prestarea lunară,
la solicitarea primarului, a unor acŃiuni sau lucrări de interes local, atrage de asemenea
suspendarea plăŃii ajutorului social. Atât suspendarea plăŃii ajutorului social cât şi, după caz,
modificarea cuantumului se fac prin dispoziŃia scrisă a primarului şi se comunică titularului în
termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.

Prezentarea de către titular a dovezilor privind îndeplinirea condiŃiilor că sunt în evidenŃa

agenŃiei teritoriale pentru ocuparea forŃei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au
refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forŃei de
muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenŃii, în termen de 3 luni de la data
suspendării efective a plăŃii ori a modificării cuantumului ajutorului social, are ca efect
reluarea plăŃii drepturilor începând cu luna următoare.

Modificarea cuantumului ajutorului social sau încetarea dreptului, se realizează prin dispoziŃie
a primarului. DispoziŃiile de modificare îşi produc efectele de la data de întâi a lunii
următoare depunerii cererii pentru modificarea cuantumului ajutorului social sau a emiterii
dispoziŃiei în cazul în care decizia s-a luat la iniŃiativa primarului.

Dreptul la ajutor social încetează în cazul în care beneficiarii nu mai îndeplinesc condiŃiile
prevăzute de prezenta lege sau în cazul în care plata ajutorului social a fost suspendată şi, în
termen de 3 luni de la data suspendării plăŃii, nu au fost îndeplinite obligaŃiile de prezentare a
dovezilor privind îndeplinirea condiŃiilor că sunt în evidenŃa agenŃiei teritoriale pentru
ocuparea forŃei de muncă, pentru încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă ori
participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forŃei de muncă şi de formare profesională
oferite de aceste agenŃii sau neîndeplinirea obligaŃiei privind prestarea lunară, la solicitarea
primarului, a unor acŃiuni sau lucrări de interes local.

Încetarea plăŃii ajutorului social se face prin dispoziŃie scrisă a primarului, care se comunică
titularului în termen de 5 zile de la data emiterii, încetarea operând cu luna următoare celei în
care s-au constatat situaŃiile de mai sus. În condiŃiile în care se constată că dreptul la ajutorul
social a fost stabilit pe baza unor date eronate privind componenŃa familiei sau veniturile
realizate ori pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora, primarul suspendă
plata ajutorului social şi solicită verificarea cauzelor care au generat această situaŃie.

Dacă urmare a verificărilor se constată că familia sau persoana singură are dreptul în
continuare la ajutorul social în cuantumul anterior stabilit, drepturile neridicate de către titular
se achită acestuia, pe bază de cerere înregistrată la primar. Dacă urmare a verificărilor se
constată că familia sau persoana singură are dreptul la un ajutor social în sumă mai mare, noul
cuantum se stabileşte printr-o nouă dispoziŃie scrisă a primarului.

164
Orice sumă încasată necuvenit, cu titlu de ajutor social, se recuperează de la titularul dreptului
ajutorului în termenul de prescripŃie stabilit de lege pentru creanŃele bugetare, iar recuperarea
sumelor plătite necuvenit cu titlu de ajutor social se face de către primar prin dispoziŃie scrisă,
care se comunică debitorului în termen de 15 zile, dispoziŃie care constituie titlu executoriu de
la data comunicării. Orice suma încasată necuvenit ca urmare a săvârşirii unei infracŃiuni se
recuperează integral de la autorii acesteia, în condiŃiile legii.

Ajutoarele de urgenŃă

Familiile sau persoanele singure care se află în situaŃii de necesitate, datorate calamităŃilor
naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi a altor situaŃii deosebite stabilite prin hotărâre a
consiliului local. Potrivit capitolului IV, art. 28 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat, precum şi potrivit cap.V art. 53-64 din Normele metodologice de aplicare a acestei
legi, Guvernul, la propunerea MMSSF, poate acorda ajutoare de urgenŃă familiilor şi
persoanelor care se află în situaŃii de necesitate datorate calamităŃilor naturale, incendiilor,
accidentelor, precum şi alte situaŃii deosebite (înmormântarea unor persoane neidentificate,
fără domiciliu sau reşedinŃă, beneficiară de ajutor social, persoane aflate în risc de pierdere a
locuinŃei unice, imposibilitatea accesului la servicii medicale etc.), stabilite prin hotărârea
consiliului local.

Metodologia de acordare - acte necesare pentru întocmirea dosarului. Primarii pot acorda
ajutoare de urgenŃă familiilor şi persoanelor care se află în situaŃii de necesitate cauzate de
calamităŃi naturale, incendii, accidente, precum şi pentru alte situaŃii deosebite (stare de
sănătate precară), stabilite prin hotărâre a consiliului local.

Propunerea de acordare a ajutoarelor de urgenŃă are la bază solicitarea unui membru de

familie sau a persoanei singure, precum şi ancheta socială prin care se certifică existenŃa
situaŃiilor de necesitate sau, după caz, a situaŃiilor deosebite în care se află familiile ori
persoanele singure. Ajutorul de urgenŃă se acordă pe bază de cerere însoŃită de următoarele
acte, după caz:
- acte doveditoare privind componenŃa familiei, în original şi copie;
- actul de identitate al solicitantului;
- acte doveditoare privind veniturile realizate de membrii familiei sau de persoana singură;
- actul doveditor privind locuinŃa;
- procesul-verbal de constatare a incendiului de către Brigada de Pompieri;
- acte doveditoare privind accidentul;
- referat medical eliberat de medicul de specialitate, în care să fie menŃinat diagnosticul,
tratamentul medicamentos propus şi durata tratamentului;
- reŃete privind medicamentele necompensate prescrise de medicul de familie şi costul fiecărui
medicament în parte;
- certificatul de deces, în original şi în copie (după caz);
- acte de stare civilă ale solicitantului din care să rezulte relaŃia de rudenie cu decedatul sau,
după caz, acte care atestă calitatea de moştenitor, tutore, curator; dovezi privind suportarea
cheltuielilor cu înmormântarea.

165
Ancheta socială este efectuată de personalul SPAS din subordinea consiliului local al
comunei, oraşului, sau municipiului, al compartimentului de asistenŃă socială din aparatul de
specialitate al primarului comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială
locuieşte solicitantul. Ancheta socială se va efectua la domiciliul solicitantului în termen de
15 zile de la data depunerii cererii. În cazul decesului unei persoane din familia beneficiară de
ajutor social sau al persoanei singure beneficiare de ajutor social, primării pot dispune
acordarea unui ajutor reprezentând o parte din cheltuielile cu înmormântarea.

Ajutorul se acordă unei singure persoane care poate fi, după caz, soŃul sau soŃia
supravieŃuitoare, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul în condiŃiile dreptului
comun sau, în lipsa acestuia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile cu
înmormântarea.

Fondurile necesare pentru plata ajutorului de urgenŃă acordat de primari, se suportă din
bugetul local, iar cele necesare pentru plata ajutorului de urgenŃă acordat de Guvern, se
asigură din bugetul de stat, prin bugetul MMSSF. Dreptul la ajutorul de urgenŃă, se stabileşte
prin dispoziŃia scrisă a primarului şi comunicată titularului în termen de 5 zile.

SolicitanŃii sunt obligaŃi să prezinte documente justificative prin care să dovedească că suma
acordată a fost utilizată conform destinaŃiei, în termen de 10 zile de la efectuarea plăŃii
ajutorului de urgenŃă, cu posibilitate de prelungire de până la 30 de zile în cazul unor situaŃii
deosebite.

Ajutoare alimentare

Persoanele cele mai defavorizate vor beneficia de ajutoare alimentare în cadrul Planulului
Anual European de Furnizare Ajutoare Alimentare în beneficiul persoanelor cele mai
defavorizate (alimente care provin din stocurile de intervenŃie comunitare), conform H.G. nr.
600/2009. Familiile şi persoanele singure care au stabilit prin dispoziŃie scrisă a primarului,
dreptul la un venit minim garantat acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceste ajutoare comunitare sunt distribuite direct către persoanele defavorizate din depozite
sau prin primării (conform H.G. nr. 600/2009).Asfel, se încheie un acord de colaborare
privind furnizarea de ajutoare alimentare între Consiliul JudeŃean şi Primării. Produsele
alimentare sunt: faină, mălai, paste făinoase, biscuiŃi, zahăr, lapte praf.

2.2.8. PERSOANE ADULTE BENEFICIARE DE CANTINĂ SOCIALĂ

Cantina de ajutor social îşi desfăşoară activitatea potrivit Legii nr. 208/1997 şi prestează
servicii sociale gratuite sau contracost persoanelor aflate în situaŃii economico-sociale sau
medicale deosebite. Cantina de Ajutor Social prestează servicii sociale gratuite sau contra cost
persoanelor aflate în situaŃii economice-sociale deosebite prin pregătirea şi servirea a două
mese zilnic în limita alocaŃiei de 6 lei/zi/persoană, hrana distribuindu-se o dată pe zi.

166
Cantina de Ajutor Social furnizează pregătirea şi servirea a două mese, zilnic, de persoană,
prânzul şi cina, în limita alocaŃiei de hrană prevăzute de reglementările legale, pentru
următoarele categorii de beneficiari:
- copii în vârstă de 18 ani, aflaŃi în întreŃinerea acelor familii al căror venit net mediu lunar pe
o persoană în întreŃinere este sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană singură, luat în
calcul la stabilirea ajutorului social;
- tinerii care urmează cursuri de zi la instituŃiile de învăŃământ ce funcŃionează în condiŃiile
legii, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 25 ani, respectiv 26 de ani, în
cazul celor care urmează studii superioare cu o durată mai mare de 5 ani, aflaŃi în întreŃinerea
acelor familii al căror venit net mediu lunar pe o persoană în întreŃinere este sub nivelul
venitului net lunar, pentru o persoană singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social;
- persoanele care beneficiază de ajutor social sau de alte ajutoare băneşti acordate în condiŃiile
legii şi al căror venit este de până la nivelul venitului net lunar pentru o persoană singură, luat
în calcul la stabilirea ajutorului social;
- persoanele care au împlinit vârsta de pensionare, aflate într-una din următoarele situaŃii: sunt
izolate social, nu au susŃinători legali, sunt lipsite de venituri;
- invalizii şi bolnavii cronici;
- orice persoană care, temporar, nu realizează venituri.

Serviciile prestate de Cantina de Ajutor Social sunt pregătirea şi servirea a două mese, zilnic,
de persoană, prânzul şi cina în limita alocaŃiei de hrană prevăzută de reglementările legale.
Servirea hranei la Cantina de Ajutor Social, conform Legii nr. 208/1997, se acordă pe bază de
cerere şi acte doveditoare privind veniturile membrilor familiei. Aceste acte se depun şi se
înregistrază la sediul Serviciului Public de AsistenŃă Socială, iar cererea se soluŃionează în 30
de zile.

În vederea soluŃionării cererii, primarul municipiului/comunei, dispune efectuarea anchetei

sociale de către asistentul social care propune deschiderea dreptului sau respingerea cererii. În
termen de 5 zile se comunică, în scris, solicitantului răspunsul la cererea depusă.
- dreptul de a beneficia de hrană la Cantina de Ajutor Social încetează în momentul în care nu
se mai îndeplinesc condiŃiile prevăzute de Legea nr. 208/1997;
- acordarea porŃiei de hrană se face începând cu data de 01 a lunii următoare depunerii cererii;
- numărul porŃiilor propuse a se acorda familiei solicitantului, se stabileşte în urma efectuării
anchetei sociale, în funcŃie de situaŃia socio-medicală a familiei;
- serviciile cantinei sociale se prestează gratuit pentru persoanele stabilite anterior care nu au
venituri sau ale căror venituri sunt sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană singură,
luat în calcul la stabilirea ajutorului social.

După data de 01 a lunii în curs, se admit modificări în tabelele nominale în ceea ce priveşte
acordarea dreptului la masă gratuită sau masă cu plata unei contribuŃii de 30% din venitul pe
persoană, în următoarele situaŃii:
a) în cazuri de forŃă majoră, situaŃii de urgenŃă şi pentru cazuri deosebite (incendii, accidente
rutiere, feroviare, aviatice, calamităŃi naturale, în urma cărora persoane singure sau familii
rămân fără adăpost şi mijloace de subzistenŃă), în baza anchetei sociale, prin dispoziŃia
primarului;

167
b) în cazuri sociale deosebite, pentru persoane singure sau familii aflate în situaŃii de risc, în
baza anchetei sociale, prin dispoziŃia primarului.
În cazurile de urgenŃă, servirea mesei la cantina de ajutor social poate fi aprobată pentru cel
mult 7 zile, de către directorul/şeful de serviciu al Serviciului Public de AsistenŃă Socială.

După data de 01 a lunii în curs, se admit modificări în tabelele nominale în ceea ce priveşte
încetarea dreptului la masă gratuită sau diminuarea numărului de porŃii gratuite, în
următoarele situaŃii:
a) în cazul decesului persoanei singure;
b) în cazul decesului unui membru al familiei beneficiare;
c) când se constată, prin ancheta socială sau alte mijloace, că persoana singură sau familia
beneficiară nu se mai încadrează în condiŃiile Legii nr. 208/1997 privind Cantinele de Ajutor
Social.
d) pentru cazurile în care se constată că beneficiarii vând produsele primite;
e) beneficiarii nu ridică porŃia de hrană 5 zile consecutiv;
f) pentru beneficiarii care au un comportament inadecvat, care utilizează un limbaj trivial,
violenŃă fizică sau verbală în relaŃiile cu angajaŃii Serviciului Public de AsistenŃă Socială sau
Cantinei de Ajutor Social.

În funcŃie de specificul fiecărui caz în parte, actele necesare pentru depunerea dosarului
sunt următoarele: Cererea; Copii xerox după actele de identitate pentru toŃi membrii familiei:
copii xerox după cartea de identitate sau buletinul de identitate (pentru toŃi membrii familiei);
copii xerox după certificatele de naştere (pentru toŃi membrii familiei); copie xerox după
certificatul de căsătorie (dacă este cazul); copie xerox sentinŃă de divorŃ (dacă este cazul);
copie xerox certificat de deces (dacă este cazul), Acte doveditoare privind veniturile: cupon
pensie din luna anterioară depunerii cererii; adeverinŃă salar (dacă este cazul); cupon şomaj
(dacă este cazul); adeverinŃă ajutor de şomaj; declaraŃie pe proprie răspundere privind
veniturile ocazionale, Certificat fiscal (de la AdministraŃia Financiară); AdeverinŃă teren
agricol (de la Primărie); Invalizii şi bolnavii cronici: copie xerox certificat de încadrare într-o
categorie de persoană cu handicap; copie xerox certificat medical de constatare a capacităŃii
de muncă emis de medicul expert al Cabinetului de Expertiză Medicală şi Recuperare a
CapacităŃii de Muncă din cadrul Casei JudeŃene de Pensii, persoanele care au îndeplinit vârsta
de pensionare - declaraŃie pe proprie răspundere că se află în una din următoarele situaŃii: sunt
izolate social, nu au susŃinători legali, sunt lipsiŃi de venituri; AdeverinŃă de şcolarizare
(pentru copiii care merg la şcoală); Alte acte necesare în funcŃie de caz.

După depunerea acestor acte, conform legii, Primarul dispune efectuarea anchetei sociale, în
baza căreia se respinge sau se aprobă cererea. Reevaluarea tuturor cazurilor se face la 3 luni
calendaristice, iar în cazul în care apar modificări, imediat se reanalizează cazul. Pentru o
evidenŃă foarte exactă a numărului de beneficiari, lunar se întocmesc liste cu cele trei categorii
de beneficiari: cei care beneficiază de gratuitate; cei care plătesc o contribuŃie parŃială de 30%
din venitul realizat [i cei care nu realizează venituri şi conform legii pot beneficia de 90 de
zile de gratuitate.

Cantina de Ajutor Social se adresează tuturor persoanelor şi familiilor care îndeplinesc

criteriile de selecŃie. Selectarea beneficiarilor se face din baza de date a Serviciului Public de

168
AsistenŃă Socială din subordinea Consiliului Local al comunei/oraşului/municipiului, precum
şi în urma efectuării anchetei sociale a familiilor/persoanelor care au depus o cerere la sediul
mai sus menŃionat.

Metodologia de lucru presupune, preluarea solicitării potenŃialului beneficiar, evaluarea

psiho-socială a familiei - ancheta socială (evaluarea iniŃială - efectuată de asistentul social
sau de personalul de specialitate cu competenŃe în domeniul asistenŃei sociale şi are drept scop
identificarea nevoilor individuale sau de grup); realizarea unor tehnici de consiliere şi
stabilirea diagnosticului social, monitorizarea şi evaluarea fiecărui caz în parte; întocmirea
DispoziŃiei (primar) - de acordare respectiv neacordare a dreptului de porŃie de hrană. După
semnarea de către primar se trimite potenŃialului beneficiar în termen de 5 zile; întocmirea
Contractului de servicii care se realizează conform modelului prevăzut de legislaŃia în
vigoare; în contract se stipulează totalitatea serviciilor furnizate, programul şi orarul de
furnizare a serviciilor, plătitorul serviciilor, drepturile şi obligaŃiile beneficiarului şi ale
furnizorului de servicii, răspunderile în cazul nerespectării prevederilor contractuale, alte
clauze. Beneficiarul de porŃie de hrană /reprezentantul primeşte o copie a contractului de
servicii; elaborarea planului de intervenŃie - care cuprinde măsurile necesare soluŃionării,
situaŃiei de risc social, respectiv acordarea de prestaŃii şi servicii sociale, precum şi orice alte
măsuri prevăzute de dispoziŃiile legale în vigoare. În condiŃiile în care evaluarea iniŃială
evidenŃiază existenŃa unor situaŃii complexe pentru a cărăr rezolvare se impune participarea
mai multor profesionişti sau instituŃii specializate în domeniul medical etc., se va recomanda
efectuarea evaluării complexe necesare identificării şi stabilirii măsurilor de intervenŃie
personalizate; monitorizarea - se înregistrază continuu ceea ce se întâmplă pe parcursul
implementării planului de intervenŃie. Monitorizarea urmăreşte: calitatea acordării serviciului,
gradul de satisfacere a beneficiarului, existenŃa resurselor necesare, starea de sănătate,
observaŃii, propuneri; reevaluarea (raport de reevaluare) - redactat de către asistentul social
din cadrul Serviciului Public de AsistenŃă Socială şi se efectuează la 3 luni în vederea
urmăririi respectării condiŃiilor de acordare a dreptului la porŃia de hrană şi reevaluarea
situaŃiei socio-familiale; întocmirea dispoziŃiei (primar) - de modificare, suspendare şi
încetare a dreptului de porŃie de hrană. După semnarea de către primar se trimite potenŃialului
beneficiar în termen de 5 zile.

Durata acordării serviciilor: Serviciile de specialitate sunt acordate beneficiarilor, de regulă,

pe durata a 90 de zile de gratuitate, pentru cei care nu realizează venituri, conform legii,
această perioadă se poate prelungii sau diminua.

Efectele benefice:
- creşterea suportului social pentru familiile beneficiarilor: suport informaŃional, material şi
afectiv pentru rezolvarea situaŃiilor problematice cu care se confruntă;
- prevenirea separării copilului de familie în cazul familiilor cu risc social crescut;
- satisfacerea trebuinŃelor de hrană zilnice pentru persoanele aflate în situaŃii de dificultate sau
risc, pentru menŃinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităŃilor individuale pentru depăşirea
situaŃiei de nevoie socială,
- sporirea eficacităŃii activităŃii cantinei, pentru oferirea de servicii calitative şi prompte;
- creşterea accesibilităŃii populaŃiei aflate în nevoie la serviciile oferite de Cantina Socială;

169
- satisfacerea trebuinŃelor de hrană pentru prevenirea şi limitarea marginalizării sociale,
promovarea incluziunii sociale şi menŃinerea persoanelor vârstnice la domiciliu;
- asigurarea serviciilor de masă la domiciliu prin asigurarea transportului hranei.

Tipuri de servicii acordate de Cantina de Ajutor Social:

- pregătirea şi servirea a două mese, zilnic, de persoană, prânzul şi cina, în limita alocaŃiei de
hrană prevăzute de reglementările legale;
- transport gratuit numai pentru persoanele care beneficiază de distribuirea hranei la
domiciliu.

Furnizorii de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):

- Consiliul Local Alba / SPAS Alba Iulia – Cantina socială Alba Iulia;
- Consiliul Local Sebeş / SPAS Sebeş - Cantina socială Sebeş.

2.3. SERVICII SPECIFICE PERSOANELOR VÂRSTNICE

Actul normativ care reglementează asistenŃa socială a persoanelor vârstnice în România este
Legea nr. 17/2000 privind asistenŃa socială a persoanelor vârstnice. Vârstnicii au dreptul la
servicii de asistenŃă socială, în baza legii, în raport cu situaŃia socio-medicală şi cu resursele
economice de care dispun (este considerată persoană vârstnică persoana care a împlinit vârsta
de pensionare stabilită de lege). Măsurile de asistenŃă socială prevăzute de lege sunt
complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale. Persoanele vârstnice care
beneficiază de asistenŃă socială au dreptul şi la alte forme de protecŃie socială, în condiŃiile
legii.

Conform Legii 17/2000, asistenŃa socială pentru persoane vârstnice se realizează prin servicii
şi prestaŃii sociale. Art. 7 din Legea 17/2000 prevede că serviciile comunitare pentru
persoane vârstnice au în vedere: îngrijirea permenentă sau temporară la domiciliu, îngrijirea
temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice şi îngrijirea în centre de zi,
cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire tempoară, apartamente şi locuinŃe sociale, precum şi
altele asemenea. Din păcate Standardele minime specifice de calitate, nu acoperă toate aceste
categorii, doar îngrijirile la domiciliu şi căminele pentru persoane vârstnice fiind
reglementate, restul instituŃiilor de protecŃie a persoanelor vârstnice rămânând a fi organizate
de către furnizori doar în baza cerinŃelor minime specificate în Hotărârea nr. 539/2005 pentru
aprobarea Nomenclatorului instituŃiilor de asistenŃă socială şi a structurii orientative de
personal, a Regulamentului-cadru de organizare şi funcŃionare a instituŃiilor de asistenŃă
socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr. 68/2003
privind serviciile sociale.

CondiŃiile de funcŃionare a seviciilor la domiciliu pentru persoane vârstnice şi a centrelor

rezidenŃiale sunt regelemenate prin Ordinul nr. 246/2006 privind aprobarea Standardelor
minime specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele
vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale pentru persoane vârstnice.

170
CondiŃiile în care persoana vârstnică beneficiază de asistenŃă socială în baza prevederilor
Legii 17/2000 sunt:
- nu are familie sau nu se află în întreŃinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta,
potrivit dispoziŃiilor legale în vigoare;
- nu are locuinŃă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiŃiile de locuit pe baza resurselor
proprii;
- nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirilor
necesare;
- nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
- se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori stării
fizice ori psihice.

În funcŃie de criteriile de mai sus, situaŃia vârstnicilor ce au nevoie de servicii sociale, aşa
cum apar ele prevăzute în OrdonanŃa nr. 68/2003 privind serviciile sociale, modificată prin
OrdonanŃa nr. 86/ 2004 se poate împărŃi în următoarele categorii vulnerabile:

2.3.1. VÂRSTNICI CU DEPENDENłĂ SAU SEMI-DEPENDENłĂ DATORATĂ:

VÂRSTEI, HANDICAPULUI, UNEI BOLI CRONICE SAU A UNEI BOLI
INCURABILE

În recomandarea Consiliului Europei privind dependenŃa, aceasta este definită ca fiind starea
în care se găsesc persoanele care, datorită unor cauze legate de diminuarea sau pierderea
autonomiei fizice, psihice sau intelectuale, au nevoie de o asistenŃă şi/sau de ajutor,
importante pentru a-şi îndeplini actele curente de viaŃă.

DependenŃa vârstnicilor este un proces de o mare complexitate, ce include componenŃe

medicale, psihologice, sociale, socio-familiale, socio-culturale şi economice. Aceasta impune
evaluarea geriatrică ce se bazează pe utilizarea unor diverse scale, pentru stabilirea
autonomiei şi a dependenŃei cu diversele ei grade. O persoană autonomă prezintă următoarele
caracteristici:
- se deplasează normal;
- se îmbracă sau se încalŃă normal;
- se spală singură;
- se alimenteză singură;
- are continenŃă normală;
- este orientată din punct de vedere psihic.

O persoană dependentă sau semi-dependentă prezintă una sau mai multe din caracteristicile
următoare:
- nu se poate deplasa;
- este incapabilă să se îmbrace singură;
- este incapabilă de a se spăla singură;
- nu se poate alimenta singură;
- prezintă incontinenŃă urinară sau fecală.

171
DependenŃa obligă persoana în cauză să recurgă la o altă persoană pentru a-şi putea realiza
activităŃile necesare vieŃii de zi cu zi (spălat, îmbrăcat, alimentat, eliminări, deplasare,
menŃinerea relaŃiilor sociale). DependenŃa are întotdeauna o istorie. Ea se dezvoltă insidiuos
sau apare în mod brutal. Viteza de apariŃie, simptomele asociate, reacŃiile psihologice ale
persoanei în cauză, reacŃiile şi atitudinea anturajului, reprezintă istoria unică, strict
individualizată a situaŃiei de dependenŃă. Pentru a interveni eficace, cu toate mijloacele
posibile, pentru ajutorarea persoanei dependente în vederea asigurării calităŃii vieŃii acesteia,
este necesară recunoşterea dependenŃei şi a nevoilor specifice fiecărui individ.

Modificările fiziologice (biologice) determinate de bătrâneŃe nu apar la toŃi indivizii la aceeaşi

vârstă cronologică sau în aceleaşi proporŃii (în funcŃie de capacităŃile acestora de compensare).
Odată cu înaintarea în vârstă creşte vulnerabilitatea la îmbolnăviri, bolile fiind contactate mai
uşor (datorită faptului că modificările fiziologice, normale la această vârstă, slăbesc
organismul, îi scad rezistenŃa şi capacitatea de adaptare), iar vindecarea presupunând un
proces mai îndelungat şi mai greoi. Pentru evaluarea corectă a nevoilor persoanei vârstnice, se
folosesc instrumentele stipulate în Hotarârea nr. 886/2000 pentru aprobarea Grilei naŃionale
de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.

Criteriile de încadrare în grade de dependenŃă se stabilesc prin evaluarea statusului funcŃional,

senzorial şi psiho-afectiv al persoanei vârstnice. Grila naŃională de evaluare a nevoilor
persoanelor vârstnice cuprinde criteriile de încadrare în grade de dependenŃă (anexa 27).
Tipurile de servicii recomandate pentru a fi acordate la domiciliu sau în cămin pentru
persoane vârstnice se stabilesc pe baza evaluării nevoilor şi încadrării în grade de dependenŃă,
a situaŃiei economice şi sociale a persoanei vârstnice.

Pentru evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice se utilizează Fişa de evaluare socio-

medicală (geriatrică) care constituie piesă obligatorie la dosarul persoanei vârstnice care
solicită îngrijiri la domiciliu sau în cămin pentru persoane vârstnice. La completarea fişei
participă doi asistenŃi sociali şi un medic. Conform art. 28 din Legea 17/2000 medicul este
specialist în geriatrie-gerontologie. În cazul în care îngrijirile se vor acorda într-un Cămin
pentru persoane vârstnice, la evaluare va participa medicul angajat în cadrul instituŃiei.

Pe lângă Grila de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, evaluarea nevoilor acestora se

face pe baza anchetei sociale elaborate pe baza datelor cu privire la afecŃiunile ce necesită
îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinŃele fireşti ale vieŃii
cotidiene, condiŃiile de locuit precum şi veniturile efective sau potenŃiale considerate minime
pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieŃii. Nevoile persoanelor vârstnice aflate
în situaŃia de pierdere totală sau parŃială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, socio-
medicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei de evaluare a nevoilor.

Conform Legii 17/2000, în funcŃie de nevoile identificate, persoana vârstnică beneficiază de

servicii comunitare specializate. Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care
îndeplinesc criteriile prevăzute în Legea 17/2000, se realizează cu consimŃământul acestora şi
au în vedere:
- îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

172
- îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;
- îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente
şi locuinŃe sociale precum şi altele asemenea.

În situaŃia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obŃinerea

consimŃământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor decizia se ia de către Serviciul social
al Consiliului local pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul
de familie, prin consultarea medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei
respective, sau în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.

2.3.1.1. Îngrijirea permanentă sau temporară la domiciliu

Conform Ordinului 318/07.04.2003, prin îngrijire la domiciliu se înŃelege orice activitate de

îngrijire medicală prestată de personal specializat, la domiciliul pacientului, care contribuie la
înbunătăŃirea stării de bine a acestuia din punct de vedere fizic şi psihic. La aceste activităŃi se
adaugă activităŃile sociale prestate de personal specializat, la domiciliul pacientului, acestea
contribuind împreună la creşterea calităŃii vieŃii persoanelor deservite.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu:
- servicii sociale privind, în principal îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale
şi sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru
plata unor servicii şi obligaŃii curente, îngrijirea locuinŃei şi gospodăriei, ajutor pentru
menaj şi preparera hranei;
- servicii sociomedicale privind în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale,
readaptarea capacităŃilor fizice şi psihice, adaptarea locuinŃei la nevoile persoanei
vârstnice şi antrenarea la activităŃi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea
temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau centre specializate;
- servicii medicale sub forma consultaŃiilor şi îngrijirilor medical la domiciliu sau în
instituŃii de sănătate, consultaŃii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente,
acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

Serviciile comunitare de consiliere, în vederea stopării marginalizării sociale şi pentru

reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuŃii, ca un drept fundamental al
persoanelor vârstnice, de către asistenŃii sociali.

Serviciile sociale şi cele socio-medicale se asigură fără plata contribuŃiei persoanelor vârstnice
care, evaluate potrivit grilei naŃionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice nu au
venituri sau ale căror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în
calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoană singură. Persoanele vârstnice care se
încadrează în grila naŃională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptăŃite să
beneficieze de serviciile sociale şi socio-medicale şi care realizează venituri ce se situează
peste nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoană
singură, beneficiază de servicii cu plata unei contribuŃii, în funcŃie de tipul de servicii acordate
şi de venitul persoanei, fără a se depăşi costul acestora calculat pentru perioada respectivă.
Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de către consiliile locale. Serviciile medicale
sunt acordate în baza regelementărilor legale privind asigurările sociale de sănătate.

173
Organizarea serviciilor prevăzute mai sus revine CL, direct sau pe bază de convenŃii încheiate
cu ONG, unităŃi de cult recunoscute în Romania or cu alte persoane fizice sau juridice. Pentru
asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaŃia de dependenŃă socio-
medicală, stabilită potrivit grilei naŃionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, CL
pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracŃiuni de normă sau normă întreagă, în
funcŃie de perioada de îngrijire necesară ce se acordă.

SoŃul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program
lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salriale pentru cealaltă
jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social
debutant cu pregătire medie. Timpul cât soŃul sau rudele au fost încadrate în aceste condiŃii se
consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă. Persoanele care
acordă îngrijire vârstnicilor vor fi acreditate de AJPS potrivit metodologiei aprobate prin
ordin al MMSF.

Acordarea serviciilor la domiciliu persoanelor vârstnice se face în baza Ordinului nr.

246/2006 privind aprobărea Standardelor minime specifice de calitate pentru serviciile de
îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale pentru
persoane vârstnice, ordin ce vine în completarea prevederilor Legii 17/2000.

Furnizorii care acordă serviciile de îngrijire la domiciliu trebuie să fie acreditaŃi conform
Hotarârii nr.1024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 68/2003
precum şi a Metodologiei acreditării furnizorilor de servicii sociale şi a Ordinului nr.
383/2005 pentru aprobarea Standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a
modalităŃii de îndeplinire a acestora de către furnizorii de servicii. Conform legislaŃiei
stipulate mai sus fiecare furnizor de servicii sociale la domicilu trebuie să aibă un Regulament
propriu de organizare şi funcŃionare a serviciului şi un Manual de proceduri care să conŃină
proceduri clare de: admiterea beneficiarilor în serviciu, evaluare/reevaluare a beneficiarilor,
drepturi şi obligaŃii, planificarea serviciilor, tipuri de servicii, reclamaŃii şi protecŃie, sistarea
serviciilor etc.

Beneficiarii serviciilor de îngrijire la domiciliu sunt persoane afectate de boli cronice, care
prezintă un anumit nivel de dependenŃă şi o capacitate redusă de a se deplasa pentru a accesa
serviciile de care au nevoie.

În general, Centrele de Îngrijire la domiciliu se înfiinŃează în cadrul SPAS sau ale unor
furnizori de servicii sociale privaŃi, care furnizează servicii sociale acreditate, pe baza metodei
managementului de caz etapizat.

Managementul de caz este o metodă de coordonare a tuturor serviciilor de asistenŃă medicală,

psihologică şi socială şi constă în activitatea de identificare a necesităŃilor persoanei
dependente, în planificarea, coordonarea şi monitorizarea implementării măsurilor din planul
individualizat de asistenŃă a acesteia/acestuia, în funcŃie de resursele disponibile, având ca
scop: prevenirea fenomenului de marginalizare, asistarea şi protejarea (din punct de vedere
medical, psihologic, juridic, social) persoanei aflată în situaŃii de dependenŃă, asistarea şi

174
protejarea altor membri ai familiei, indirect afectaŃi de fenomenul de dependenŃă al persoenei
vârstnice.

ToŃi furnizorii de servicii sociale în domeniul îngrijirii la domiciliu vor folosi managementul
de caz, ca metodă de lucru, cu respectarea standardelor prevăzute de legislaŃia în vigoare.
EficienŃa managementului de caz este analizată în raport cu: alocarea resurselor în funcŃie de
cerinŃele fiecărui caz; gradul de coordonare al serviciilor astfel încât să fie acoperite toate
cerinŃele unui caz fără ca resursele să fie irosite; creşterea eficienŃei raportului: cost scăzut
pentru serviciu-beneficii pentru persoana asistată.

Managementul de caz ca practică de lucru propune evaluarea nevoilor individului, a mediului

social în care acesta trăieşte şi a reŃelei de servicii disponibile, în acord cu care managerul de
caz construieşte o strategie individuală de intervenŃie pe baza nevoilor prioritare şi a
resurselor disponibile. Asistentul social manager se focalizează pe identificarea problemelor
persoanei asistate şi a serviciilor din reŃea care sunt eficiente pentru acoperirea acestor nevoi.
Procesul de acordare a serviciilor sociale la domiciliul persoanei vârstnice are următoarele
etape principale:

Identificarea şi preluarea persoanelor vârstnice care au nevoie de servicii de îngrijire la

domiciliu (Evaluarea IniŃială): Persoanele vârstnice pot primi servicii de îngrijire la domiciliu
numai dacă îndeplinesc condiŃiile Legii 17/2000 şi/sau alte criterii impuse de către furnizorul
de servicii (de ex. domiciliul în localitatea unde are sediul furnizorul) şi dacă centrul de
îngrijire la domiciliu le poate asigura serviciile necesare în condiŃii legale şi satisfăcătoare.
Identificarea beneficiarilor se face la solocitarea acestora sau a aparŃinătorilor legali sau la
recomandarea unor persoane/instituŃii care au identificat nevoia vârstnicului de a beneficia de
astfel de servicii (instanŃa judecătorească, personal de specialitate din cadrul consiliului local,
poliŃie, medicul de familie, unităŃi de cult, organizaŃii de pensionari, ONG, rude, vecini), pe
baza unei Cereri depuse la sediul Primăriei din localitatea unde funcŃionează servicul sau
direct la sediul furnizorului.

După caz, SPAS din cadrul primăriei din localitatea unde funcŃionează serviciul de îngrjiri la
domiciliu sau furnizorul privat, întocmeşte dosarul personal al beneficiarului care va
cuprinde o cerere de furnizare de servicii completată de persoana vârstnică la care se
anexează: copie după actul de identitate al beneficiarului şi al reprezentantului legal, cupon de
pensie, recomandarea medicală de la medicul de familie privind situaŃia de dependenŃă şi
serviciile necesare, certificat de handicap (unde este cazul), alte documente relevante pentru
situaŃia persoanei vârstnice (contracte de întreŃinere, dispoziŃii de curatelă etc.).

În urma depunerii cererii, o echipă formată doi asistenŃi sociali din cadrul CL sau din cadrul
furnizorului de servicii acreditat se deplasează la domiciliul vârstnicului unde întocmesc
ancheta socială. Pe lângă cei doi asistenŃi sociali, din echipă face parte şi un medic specialist
(de obicei medicul de familie al vârstnicului) împreună cu care se completează Fişa de
evaluare socio-medicala (geriatrică) se constituie ca piesă obligatorie la dosarul persoanei
vârstnice care solicită îngrijiri la domiciliu. În baza analizei pe aceste instrumente, echipa,
împreună cu persoana asistată, stabilesc modalitatea de acŃiune şi de utilizare a resurselor
existente şi întocmesc un Plan de servicii.

175
Evaluarea complexă a persoanei vârstnice, a familiei acesteia şi a mediului în care trăieşte.
Pentru o evaluare corectă a nevoilor şi resurselor, asistentul social trebuie să înŃeleagă modul
în care elementele contextului social, familial şi individual afectează situaŃia persoanei
asistate: voinŃa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social; gradul de integrare
al persoanei asistate în comunitate (sentimentul de apartenenŃă la grupurile sociale;
responsabilităŃile asumate în cadrul comunităŃii; modul de utilizare a resurselor comunitare
pentru a răspunde nevoilor personale sau familiale etc.), aspectele de natură emoŃională
(tendinŃa de a se retrage şi a se izola de ceilalŃi; înclinaŃia spre stări cum ar fi furia, teama,
ruşinea etc.), aspectele de natură intelectuală (modul de utilizare al informaŃiilor pentru
înŃelegerea propriei persoane, a problemelor şi a celorlalŃi; modalitatea de folosire a
informaŃiilor şi cunoştinŃelor pentru a lua decizii etc.), aspectele economice (disponibilitatea
resurselor şi capacitatea de a administra şi aloca banii necesari plăŃii bunurilor şi serviciilor
etc.).

Procesul de evaluare complexă urmăreşte aspectele care se referă la situaŃia individualizată a

beneficiarului, aşa cum sunt ele definite conform OUG 68/2003, art. 33, al. (1)-(3), art. 34-39.
Datele evaluate în cadrul acestei etape provin din grila de evaluare a gradului de
dependenŃă a vârstnicului şi din datele colectate în ancheta socială şi fişa de evaluare socio-
medicală, date privind: situaŃia socială a persoanei asistate; membrii familiei sau persoanele
care o îngrijesc, situaŃia economică, situaŃia medicală, persoane suport şi alte date relevante.
Pe baza analizei situaŃiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta
socială se propune măsura de asistenŃă socială justificată de situaŃia de fapt constatată.

Furnizorul public sau privat organizează o Comisie care are ca scop evaluarea situaŃiei
persoanei vârstnice solicitante, pe baza documentelor anchetei sociale, a fişei de evaluare
socio-medicală şi a documentelor depuse de către solicitant. În baza acestei evaluări se face
aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la serviciile de asistenŃă şi
îngrijire la domiciliu. Pentru serviciile de asistenŃă şi îngrijire la domiciliu organizate în
cadrul CL aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la serviciile de asistenŃă
şi îngrijire se face de către primar.

Elaborarea Planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire. Tipurile de servicii recomandate

pentru a fi acordate la domiciliu pentru persoane vârstnice se stabilesc pe baza evaluării
nevoilor şi încadrării în grade de dependenŃă, a situaŃiei economice şi sociale a persoanei
vârstnice, în conformitate cu legislaŃia în vigoare şi sunt cuprinse în Planul individualizat de
asistenŃă şi îngrijire, elaborat de către asistentul social şi completat împreună cu persoana
asistată, atunci când aceasta are capacitate de discernământ. Planul individualizat de asistenŃă
şi îngrijire reprezintă planul de realizare a schimbărilor necesare şi dorite prin acordarea
serviciilor. Factorii de bază ai planificării intervenŃiei sunt: stabilirea obiectivelor,
identificarea a ceea ce trebuie schimbat pentru atingerea obiectivelor, stabilirea activităŃilor
pe care părŃile implicate urmează să le realizeze, stabilirea procedurilor de lucru, stabilirea
timpul de lucru. Planul de intervenŃie trebuie să respecte alegerile, aşteptările, scopurile pe
termen scurt/lung ale beneficiarului, efectele trebuie explicate pe înŃelesul acestuia.

176
Furnizarea serviciilor/implementarea Planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire.
Furnizorul de servicii de îngrijire şi asistenŃă la domiciliu pregăteşte şi deŃine un dosar
personal al beneficiarului care conŃine toate documentele menŃionate în standardele de calitate
pentru îngrijiri la domiciliu (Grila de evaluare, Fişa de Evaluare/reevaluare, Planul
individualizat de îngrijire şi AsistenŃă, Contractul de servicii). Furnizorul numeşte un MC,
care monitorizează aplicarea Planului individualizat de îngrijire şi asistenŃă, serviciile
asigurate beneficiarului, precum şi personalul implicat în realizarea acestora. MC implică, în
realizarea planului individualizat de îngrijire şi asistenŃă, mai mulŃi specialişti, în funcŃie de
nevoile particulare ale fiecărui beneficiar. Serviciile furnizate la domiciliu pentru persoanele
vârstnice cuprind: ajutor pentru activităŃile de bază ale vieŃii zilnice: igienă corporală,
îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare,
deplasarea în interior, comunicare, masa la domiciliu prin colaborare cu serviciul de Cantină
socială; ajutor pentru activităŃi instrumentale ale vieŃii zilnice: prepararea hranei sau livrarea
acesteia, efectuarea de cumpărături, activităŃi de menaj, însoŃirea în mijloacele de transport,
facilitarea deplasării în exterior, companie, activităŃi de administrare şi gestionare a bunurilor,
activităŃi de petrecere a timpului liber, plata facturilor, plata reŃetelor medicale, cumpărături.

Beneficiarii primesc îngrijire şi asistenŃă medicală supravegheată, cu respectarea prevederilor

legale în domeniu, în vederea menŃinerii lor la domiciliu şi prevenirea spitalizărilor repetate
sau instituŃionalizării. Furnizorul asigură fiecărui beneficiar activităŃi de supraveghere şi
menŃinere a sănătăŃii cum ar fi: îndrumare, sprijin şi consiliere pe probleme de sănătate;
educaŃie pentru sănătate; igienă şi îngrijiri medicale, masaj; evaluări periodice la nevoie;
asistare pentru respectarea prescripŃiilor medicale şi efectuarea de tratamente, după caz.

MC solicită medicului curant o Fişă de evidenŃă a administrării medicaŃiei beneficiarului,

folosită atât pentru cel care îşi poate administra singur medicaŃia, cât şi pentru cel care
primeşte ajutor în acest sens.

Servicile de îngrijie la domiciliu se oferă în baza Legii 17/2000 privind protecŃia socială a
persoanelor vârstnice şi diferă de la un serviciu social la altul. În cazul în care serviciul nu are
capacitatea de a asigura toate tipurile de servicii evidenŃiate în urma evaluării beneficiarului şi
are contractate servicii cu alŃi furnizori, specifică în Planul individualizat de îngrijire şi
asistenŃă detaliile referitoare la coordonarea activităŃilor între furnizori.

Planul individualizat de îngrijire şi asistenŃă se revizuieşte semestrial şi oricând este necesar,

în funcŃie de nevoile şi evoluŃia situaŃiei beneficiarului. Beneficiarii primesc servicii de
îngrijire personală adecvate pentru prezervarea unei vieŃi active, astfel încât să-şi continue
viaŃa la propriul domiciliu, în condiŃii de siguranŃă şi demnitate. Serviciul asigură activităŃi de
recuperare destinate, în principal, recuperării abilităŃilor de autoservire, îngrijire personală şi
autogospodărire, prevăzute în Programul Individualizat de Recuperare.

Serviciul elaborează Programul Individualizat de Recuperare, în baza evaluării autonomiei

funcŃionale a beneficiarului şi cu aportul specialiştilor în domeniu; Programul Individualizat
de Recuperare este revizuit periodic. Pentru dezvoltarea personală, beneficiarul este sprijinit
să-şi menŃină statutul de membru deplin şi activ a comunităŃii. Servicul asigură activităŃi de

177
integrare familială şi comunitară în baza unui Program de Integrare socială, elaborat şi
revizuit periodic.

Serviciul promovează măsurile cele mai eficiente în vederea creşterii capacităŃii de participare
a beneficiarilor la activităŃi de petrecere a timpului liber, evenimente culturale sau orice alte
iniŃiative comunitare supuse dezbaterii publice. Oferirea serviciilor se va face în baza unui
Contract de acordare servicii semnat între furnizor (de regulă SPAS) şi beneficiar (persoana
vârstnică dependentă care oferă posibilitatea participării şi responsabilizării părŃilor
implicate). Contractul cu beneficiarul este un document scris încheiat între Furnizorul de
servicii şi beneficiar, în care se menŃionează condiŃiile în care se vor oferi serviciile şi
responsabilităŃile specifice pe care fiecare parte implicată le are de îndeplinit în perioada de
timp stabilită.

Contractul de servicii este un instrument utilizat în cadrul procesului de monitorizare şi se

bazează pe rezultatele evaluării realizate de către specialiştii Centrului de Îngrijire la
domiciliu. Asistentul social/psihologul de caz are responsabilitatea de a prezenta şi explica
beneficarului şi, după caz, familiei: scopul acestui contract; responsabilitaŃile părŃilor; rolul
contractului în implementarea planului de servicii personalizat; durata contractului;
posibilităŃile şi condiŃiile în care acest contract se poate modifica sau rezilia. Contractul cu
beneficiarul este revizuit periodic şi modificat de cate ori este nevoie, în funcŃie de progresele
care intervin sau schimbările survenite în derularea planului de intervenŃie personalizat.

Monitorizarea şi reevaluarea cazului. Această etapă se referă la procesul de culegere a

informaŃiilor în legatură cu modul de furnizare a serviciilor cuprinse în plan, în scopul
evaluării progreselor realizate în atingerea obiectivelor prevăzute în planul de servicii
personalizat şi în contractul cu beneficiarul. Responsabilitatea monitorizării planului de
servicii personalizat revine echipei pluridisciplinare. Această activitate constă în:
- verificarea modului de furnizare a serviciilor în limita de timp stabilită, de exemplu, prin
rapoarte verbale sau în scris din partea specialiştilor care oferă serviciul respectiv;
- identificarea la timp a problemelor (de exemplu, probleme logistice sau procedurale) în
legătură cu asigurarea serviciilor specializate sau cu participarea beneficiarului, pentru a
putea opera schimbările necesare în planul de servicii;
- colaborarea cu beneficiarul şi cu furnizorii de servicii pentru a remedia problemele;
- identificarea dinamicii progreselor beneficiarului şi a familiei în îndeplinirea obiectivelor;
- comunicarea directă cu victima şi cu profesioniştii care oferă serviciile specializate pentru
identificarea problemelor, stabilirea modificărilor şi rezolvarea conflictelor;
- revizuirea planului individualizat în funcŃie de schimbările care apar;
- modificarea sau rezilierea contractului cu beneficiarul, atunci când este cazul;
- evaluarea modului în care implementarea planului personalizat ajută beneficiarul şi
familia sa la îndeplinirea scopului propus; evaluarea se realizează cu participarea
specialiştilor colaboratori şi a familiei;
- organizarea şi coordonarea sesiunilor de lucru ale echipei multidisciplinare;
- păstrarea documentaŃiei scrise în legătură cu toate activităŃile monitorizate, inclusiv a
rapoartelor solicitate profesioniştilor care oferă serviciile specializate.

178
Evaluarea opiniei beneficiarului se face prin aplicarea unui Chestionar de satisfacŃie cu
privire la serviciile oferite, chestionar care se aplică din 6 în 6 luni. În funcŃie de nevoile
identificate în acestă etapă se face reevaluarea Planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire
şi adaptarea la nevoile persoanei vârstnice. Tehnicile folosite în acest proces sunt:
documentarea, observaŃia, intrevederea, interviul, consilierea. Instrumentele utilizate sunt:
- Grila de evaluare a gradului de dependenŃă a persoanei vârstnice (anexa 27);
- Ancheta socială (Anexa 28);
- Fişa se evaluare medico-socială (geriatrică), (Anexa 29);
- Plan de servicii (Anexa 30);
- Plan individualizat de asistenŃă şi îngrijire (Anexa 31);
- Fişa de evaluare/reevaluare periodică (Anexa 32);
- Fişă de evidenŃă a administrării medicaŃiei persoanei vârstnice (Anexa 33);
- Program individualizat de recuperare (Anexa 34);
- Program de integrare socială (Anexa 35);
- Contract de servicii (Anexa 36);
- Chestionar de satisfacŃie cu privire la serviciile oferite (Anexa 37).

Furnizori de servicii de îngrijire la domiciliu în judeŃul Alba (existenŃi în Microregiunea

AIDA):
- AsociaŃia ”AS 2001” Alba Iulia - Serviciul de îngrijire la domiciliu Berghin;
- Societatea de Ajutorare ”Diakonia” - Serviciul de îngrijire şi asistenŃă la domiciliu Alba
Iulia, Petreşti, Sebeş;
- AsociaŃia Caritas Mitropolitan Greco-Catolic Blaj - Centrul de îngrijire şi asistenŃă la
domiciliu Teiuş;
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia - Serviciu Socio-medical de îngrijire la
domiciliu a persoanelor vârstnice Alba Iulia;
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia - Serviciu Socio-medical de îngrijire la
domiciliu a persoanelor vârstnice Sebeş;
- Consiliul local/SPAS Sebeş - Centru de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice
Sebeş.

2.3.1.2. Îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice

Scoaterea vârstnicului din familie trebuie să constituie ultima soluŃie la care să se facă apel,
apreciază toŃi geriatrii şi ceilalŃi specialişti care se ocupă de problemele vârstnicului, soluŃie
nefirească pentru grupul familial şi de natură să impieteze viaŃa vârstnicului. Ea se va impune
când funcŃiile familiei nu pot fi normalizate, iar vârstnicul nu poate fi menŃinut în cadrul ei
sau când starea de sănătate a vârstnicului depăşeşte posibilităŃile familiei de a-l îngriji.

În situaŃia bătrânilor trăind singuri, fie din lipsa unei familii proprii (celibatari, divorŃ, deces)
fie din cauza izgonirii din familie se va evita totuşi instituŃionalizarea pentru a se menŃine
relaŃiile sociale oricât de reduse ar fi ele, deoarece acestea dau sens, existenŃei vârstnicului, îl
menŃin în mediul lui obişnuit de viaŃă, şi numai după epuizarea tuturor posibilităŃilor se va
decide asupra plasamentului instituŃional (C. Bogdan, 1997).

179
Decizia privind instituŃionalizarea pe termen lung trebuie să fie o decizie elaborată de o
echipă pluridisciplinară, formată din: asistent social, medic, psiholog, la care va participa
obligatoriu vârstnicul, eventual şi familia acestuia. Decizia instituŃionalizării unui bătrân este
decizia cea mai dureroasă care se poate lua Ńinând cont de faptul că în cele mai multe cazuri
”căminul de bătrâni” reprezintă “staŃia finală”a călătoriei în viaŃă. Trebuie rezervat un timp
suficient pentru această decizie, evitâdu-se internările făcute în grabă, de urgenŃă, ce rezolvă
de cele mai multe ori problemele familiei, dar nu şi pe cele ale vârstnicului. De multe ori
vârstnicul instituŃionalizat împotriva voinŃei sale, decedează la scurt timp ca un ultim protest
împotriva instituŃionalizării. Tocmai de aceea prioritară trebuie să fie satisfacerea nevoii şi
dorinŃei persoanei vârstnice, care trebuie să ia parte la luarea deciziei (Denizia Gal, 1993).

Căminul pentru persoane vârstnice este instituŃia de asistenŃă socială cu personalitate

juridică, înfiinŃată, organizată şi finanŃată potrivit Legii 17/2000, care asigură asistenŃă şi
îngrijire specializată persoanelor vârstnice în regim rezidenŃial. Căminele asigură condiŃii
corespunzătoare de găzduire şi hrană, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităŃi de
ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenŃă socială şi psihologică. Căminele pentru
persoane vârstnice funcŃionează cu secŃii pentru: persoane dependente; persoane
semidependente şi persoane independente.

Cheltuieleile curente şi de capital ale căminelor pentru persoane vârstnice se asigură din
venituri extrabugetare, din subvenŃii acordate de la bugetul de stat, prin atragerea de donaŃii şi
sponsorizări, din contribuŃia persoanelor vârstnice sau a reprezentanŃilor legali ai acestora.
Principalele obiective ale unui cămin sunt:
- să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum de autonomie şi siguranŃă;
- să ofere condiŃii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea
persoanei vârstnice;
- să permită menŃinerea sau ameliorarea capacităŃilor fizice şi intelectuuale ale persoanelor
vârstnice;
- să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viaŃa socială;
- să faciliteze şi să încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor
vârstnice;
- să asigure supravegherea şi îngrijirea medicală necesară, potrivit reglementărilor privind
asigurările sociale de sănătate;
- să prevină şi să trateze consecinŃele legate de procesul de îmbătrânire.

Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenŃă socială şi poate fi

dispusă cu titlu de excepŃie pentru persoanele care se regăsesc într-una din situaŃiile
următoare:
- nu are familie sau nu se află în întreŃinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta,
potrivit dispoziŃiilor legale în vigoare;
- nu are locuinŃă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiŃiile de locuit pe baza resurselor
proprii;
- nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirilor
necesare;
- nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;

180
- se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori stării
fizice ori psihice.

Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de
prioritate:
- necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
- nu se poate gospodări singură;
- este lipsită de susŃinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaŃiile datorită
stării de sănătate sau situaŃiei economice şi a sarcinilor familiale;
- nu are locuinŃă şi nu realizează venituri proprii.

Conform Legii 17/2000 serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în: ajutor pentru menaj; consiliere juridică şi administrativă şi
modalităŃi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu
capacitatea psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în: ajutor pentru menŃinerea sau readaptarea
capacităŃilor fizice ori intelectuale; asigurarea unor programe de ergoterapie şi sprijin pentru
realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în: consultaŃii şi tratamente la cabinetul medical, în
instituŃii medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată; servicii de
îngrijire-infirmerie; asigurarea medicamentelor; asigurarea cu dispozitive medicale şi
consultaŃii şi îngrijiri stomatologice.

La solicitarea ONG, a organizaŃiilor de pensionari sau a unităŃilor de cult recunoscute în

România, căminele pot asigura unele servicii de îngrijire persoane vârstnice la domiciliu, pe
bază de convenŃii încheiate cu finanŃatorul. Ca şi în cazul îngrijirii la domiciliu,
managementul cazurilor persoanelor vârstnice care necesită internare într-un centru de
îngrijire presupune parcurgerea mai multor etape:

Evaluarea iniŃială - Identificarea persoanelor care doresc internarea în cadrul Căminului

pentru Persoane Vârstnice se face pe baza unei solicitări venite din partea unei persoane
vârstnice, la sediul Pimăriei din localitatea unde căminul îşi desfăsoară activitatea (în cazul
furnizorilor publici) sau direct la sediul căminului (în cazul furnizorilor privaŃi). Asistarea
vârstnicului în cămin se poate face şi la cererea reprezentantului legal al vârstnicului, a
instanŃei judecătoreşti, a persoanalului de specialitate din cadrul CL, a poliŃiei, a organizaŃiei
pensionarilor, a unităŃilor de cult recunoscute în România sau a ONG care au ca obiect de
activitate asistenŃa socială a persoanelor vârstnice. Persoanele care solicită internarea la
căminul pentru persoane vârstnice se vor adresa prima dată Primăriei unde vor depune o
cerere în scris pentru a solicita internarea în cămin şi efecuarea anchetei sociale. La această
cerere se vor anexa copii după: buletinul de identitate, ultimul cupon de pensie şi contract de
întreŃinere/testament (unde este cazul), documente privind situaŃia spaŃiului locativ, adeverinŃă
medicală de la medicul de familie din care să reiasă afecŃiunile de care suferă persoana
vârstnică. Un asistent social din cadrul SPAS din cadrul primăriei, împreună cu un asistent
social de la căminul pentru persoane vârstnice se deplasează la domiciliul persoanei vârstnice
unde efectuează ancheta socială.

181
Pe lângă cei doi asistenŃi sociali, situaŃia persoanei vârstnice este evaluată şi de către un medic
(medicul de familie al persoanei) sau cu medicul angajat la cămin (acolo unde acesta există).
Colectivul prevăzut din doi asistenŃi sociali şi medic întocmeşte Grila naŃională de evaluare
a nevoilor persoanelor vârstnice şi Fişa de evaluare socio-medicală (geriatrică) a
persoanei vârstnice. Pe baza analizei situaŃiei sociale, economice şi medicale a persoanei
vârstnice, prin ancheta socială se propune măsura de asistenŃă socială justificată de situaŃia de
fapt constatată.

Pe baza documentelor depuse de către vârstnic şi a documentelor întocmite de către echipa

formată din asistenŃi sociali şi medic, situaŃia solicitantului este discutată în Comisia de
internare de la nivelul Primăriei unde se stabileşte măsura de protecŃie ce urmează a fi
aplicată în cazul solicitantului. Fie că cererea de internare este admisă, fie că este respinsă,
solicitantul primeşte la domiciliu, prin poştă, o DispoziŃie a primarului prin care este anunŃat
despre decizia Comisiei de internare. În cazul în care solicitantul este admis spre internare,
are la dispoziŃie 30 de zile de la data emiterii DispoziŃiei primarului, pentru a se prezenta la
cămin în vederea întocmirii dosarului de internare. În cazul în care cererea solicitantului a fost
respinsă, acesta are la dispoziŃie 15 zile de la emiterea DispoziŃiei primarului pentru a depune
la Primărie o contestaŃie a deciziei Comisiei de internare.

Elaborarea planului de intervenŃie - Pe baza documentelor întocmite şi a discuŃiilor purtate

cu persoana vârstnică, cu acordul acesteia, cei doi asistenŃi sociali întocmesc un Plan de
intervenŃie pe baza căruia uremează a i se oferi vârstnicului serviciile de care acesta are
nevoie.

Evaluarea complexă - Dosarul pe baza căruia se face internarea în cămin, trebuie să cuprindă
în mod obligatoriu, pe lângă documentele descrise mai sus următoarele acte:
- Analize medicale (Rx toracic, VDRL, test HIV, test HBS, aviz epidemiologic);
- Copie după certificatul de naştere, căsătorie, deces, CI ale solicitantului;
- Copie după certificatul de naştere, căsătorie, deces, buletin al copiilor sau reprezentantului
legal;
- Cazier judiciar solicitant;
- DeclaraŃie notarială din care să reiasă care sunt bunurile deŃinute în proprietate de către
solicitant, veniturile realizate de către acesta şi persoana numită a fi susŃinătorul său legal;
- DeclaraŃie notarială de la susŃinătorii legali privind venitul pe membru de familie,
angajamentul de a plăti diferenŃa necesară la costurile de întreŃinere în camin şi obligaŃia
de a se ocupa de înmormântarea asistatului în caz de deces;
- Angajamentul de plată a contribuŃiei la întreŃinere semnate cu asistatul şi cu membrii
familiei acestuia.

Centrul RezidenŃial realizează evaluarea proprie a nevoilor beneficiarilor; evaluarea se

realizează chiar dacă beneficiarul a fost supus evaluării complexe de către comisiile de
evaluare reglementate prin actele normative în vigoare şi deŃine o recomandare privind gradul
de dependenŃă, precum şi nevoia de servicii. Centrul RezidenŃial efectuează o evaluare proprie
a fiecărui beneficiar, care include:

182
- igiena corporală, îmbrăcat/dezbrăcat, alimentaŃie, igiena eliminărilor, mobilizare,
deplasare în interior, deplasare în exterior, comunicare, prepararea hranei, activităŃi de
menaj;
- gestiune şi administrarea bugetului şi a bunurilor, efectuarea cumpărăturilor, respectarea
tratamentului medical, utilizarea mijloacelor de transport;
- acuitate vizuală, acuitate auditivă, deficienŃă de vorbire, orientare, memorie, judecată,
coerenŃă, comportament şi tulburări afective.

În baza evaluării proprii şi în baza recomandărilor comisiilor de evaluare reglementate prin

actele normative în vigoare, Centrul RezidenŃial stabileşte serviciile ce vor fi asigurate
beneficiarilor; Centrul RezidenŃial efectuează reevaluarea beneficiarului atunci când apar
modificări semnificative ale stării fizice, psihice şi/sau a situaŃiei sociale, la 6 luni şi la ieşirea
beneficiarului din instituŃie. Evaluarea se efectuează de către o echipă multidisciplinară
formată din specialişti din domenii ca: medicină, asistenŃă socială, psihologie,
psihopedagogie, juridic etc., din cadrul Centrului RezidenŃial sau contractaŃi de la alte servicii
din comunitate. Echipa multidisciplinară efectuează evaluarea cu participarea beneficiarului
şi/sau a reprezentantului său legal, după caz. Centrul RezidenŃial deŃine şi utilizează o Fişă de
evaluare individuală în care sunt înregistrate datele privind evaluarea iniŃială/complexă;
datele sunt păstrate în regim de confidenŃialitate, conform legii, beneficiarul/reprezentantul
său legal având acces la acestea.

Elaborarea Planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire şi Furnizarea serviciilor -

Fiecare beneficiar din Centrul RezidenŃial primeşte servicii în baza unei planificări
individuale. Pentru fiecare beneficiar se întocmeşte un Plan Individualizat de asistenŃă şi
îngrijire. Planul stabileşte în baza evaluării complexe, serviciile asigurate beneficiarului pe
perioada rezidenŃei în Centrul RezidenŃial precum şi personalul implicat în realizarea planului.
În cazul în care beneficiarul necesită şi alte servicii în afara celor asigurate de Centrul
RezidenŃial, acestea vor fi contractate de la alŃi furnizori de servicii din comunitate; serviciile
externalizate sunt incluse în Planul Individualizat.

Responsabilitatea coordonării serviciilor incluse în Planul Individualizat de asistenŃă şi

îngrijire revine unui "MC", desemnat din rândul personalului specializat al Centrului
RezidenŃial. Planul este revizuit la 6 luni sau oricând este necesar, în funcŃie de nevoile
individuale ale beneficiarului.

Elaborarea şi revizuirea Planului se efectuează împreună cu beneficiarul sau cu reprezentantul

legal al acestuia şi este semnat de MC desemnat şi de beneficiar/reprezentantul legal.
Beneficiarul / reprezentantul legal primeşte o copie a Planului (în forma iniŃială şi ori de câte
ori acesta este revizuit), prezentată într-o formă accesibilă. Centrul promovează participarea
beneficiarului sau a reprezentantului său legal la planificare şi acordarea serviciilor.
Beneficiarii desfăşoară activităŃi de recuperare-socializare conform nevoilor şi preferinŃelor
personale ale acestora.

Centrul RezidenŃial asigură activităŃi de recuperare în baza unui Program Individualizat de

Recuperare care constituie o secŃiune a Planului Individualizat; Programul Individualizat de
Recuperare este elaborat şi revizuit periodic în baza evaluării efectuate pentru fiecare

183
beneficiar. Programul Individualizat de Recuperare se stabileşte de către o echipă
multidisciplinară, cu participarea beneficiarului/reprezentantului şi familiei beneficiarului,
după caz, în baza evaluării nevoilor beneficiarului. Programul Individualizat de Recuperare al
fiecărui beneficiar cuprinde, în mod necesar, activităŃi de: formare/dezvoltare a abilităŃilor de
autoservire; îngrijire personală; autogospodărire, în vederea creşterii nivelului de autonomie
personală.

Personalul centrului încurajează şi sprijină beneficiarii să manifeste iniŃiativă, să-şi organizeze

şi să execute, pe cât posibil autonom, acŃiuni şi activităŃi cotidiene, fiind luate toate măsurile
necesare pentru prevenirea riscurilor de accident, îmbolnăvire ş.a. Beneficiarii sunt încurajaŃi
şi sprijiniŃi să menŃină o relaŃie strânsă cu familia şi comunitatea locală.

Centrul RezidenŃial asigură activităŃi de integrare/reintegrare familială şi comunitară în baza

unui Program de integrare/reintegrare socială care constituie o secŃiune a Planului
Individualizat; acest program este elaborat şi revizuit periodic în baza evaluării efectuate
pentru fiecare beneficiar.

ActivităŃile care vizează integrarea/reintegrarea socială, în funcŃie de tipul Centrului

RezidenŃial şi de nevoile individuale ale beneficiarilor, pot fi: informare, consiliere juridică;
consiliere pentru combaterea efectelor instituŃionalizării; socializare şi petrecere a timpului
liber; terapie (ergoterapie, meloterapie, artterapie etc).

Centrul RezidenŃial încurajează şi sprijină beneficiarii să menŃină relaŃia cu familia,

reprezentantul legal, prietenii, prin telefon, corespondenŃă, vizite, ieşiri ale utilizatorilor în
comunitate etc.; Centrul RezidenŃial informează beneficiarii, reprezentanŃii legali, familiile,
asupra condiŃiilor de desfăşurare a vizitelor în unitate (programul de vizitare, restricŃii, spaŃiile
de primire a vizitatorilor, condiŃiile de supraveghere a vizitelor) şi asigură un cadru privat şi o
ambianŃă intimă pentru primirea vizitatorilor de către beneficiari.

Centrul RezidenŃial informează şi consultă familiile beneficiarilor atunci când se iau decizii
importante în legătură cu beneficiarii; deciziile se iau numai cu acordul scris al beneficiarului/
reprezentantului legal sau familiei. De asemenea, asigură informarea beneficiarilor asupra
valorilor promovate în comunitate, asupra drepturilor şi obligaŃiilor lor în calitate de cetăŃeni.
Centrul RezidenŃial sprijină beneficiarii să cunoască şi să utilizeze serviciile comunităŃii
(poştă şi comunicaŃii, transport, servicii medicale şi de recuperare, servicii de îndrumare
vocaŃională etc.).

Centrul RezidenŃial informează beneficiarii, prin modalităŃi accesibile asupra oportunităŃilor

recreative promovate în centru şi asupra felului în care pot fi sprijiniŃi pentru a participa la
acestea; Centrul încurajează beneficiarii să-şi exprime opiniile şi preferinŃele în proiectarea şi
derularea activităŃilor de timp liber şi respectă dreptul beneficiarilor de a nu participa la
acestea. Centrul RezidenŃial asigură condiŃiile (resurse umane, echipamente şi materiale,
mijloace de transport etc.) necesare pentru derularea activităŃilor de socializare şi petrecere a
timpului liber desfăşurate în incinta centrului sau în comunitate; Asigură tuturor beneficiarilor
măsuri speciale de sprijin, pentru a participa la activităŃile de socializare şi petrecere a
timpului liber.

184
Principalele metode şi tehnici utilizate în munca cu persoanele vârstnice asistate în cadrul
centrelor rezidenŃiale cuprind:
- Consilierea în vederea combaterii efectelor instituŃionalizării şi a susŃinerii vârstnicului
pentru a se putea adapta la viaŃa de cămin. Pe lângă serviciile de consiliere acordate de
către asistentul social, este foarte importantă oferirea de consiliere şi din partea altor
specialişti, mai exact din partea psihologului şi a unui preot. În funcŃie de nevoi,
consilierea poate fi realizată şi de către alte tipuri de specialişti : jurişti, psihoterapeuŃi,
medici etc.
- Terapia ocupaŃională (ergoterapie) - specialiştii din centrele rezidenŃiale susŃin
menŃinerea vârstnicilor activi până la vârste înaintate prin implicarea acestora în activităŃi
de terapie ocupaŃională. Acestea pot cuprinde de la activităŃi uşoare cum ar fi
plantarea/îngrijirea plantelor de cameră, cusut, croşetat şi până la activităŃi complexe ca de
exemplu confecŃionarea unor obiecte artizanale sau decoraŃiuni interioare.
- Grupurile de suport au ca scop susŃinerea vârstnicilor pentru a face faŃă mai uşor la
evenimentele şi perioadele dificile ale vieŃii, ca de exemplu tranziŃiile reprezentate de
pensionare, văduvie, instituŃionalizare. De asemenea, prin intermediul grupurilor de suport
vârstnicii pot fi ajutaŃi să îşi îmbunătăŃască capacităŃile adaptative.

Monitorizarea - implică verificarea modului în care sunt alocate resursele şi efectele acestora
asupra persoanei asistate. Implementarea planului de intervenŃie trebuie continuu monitorizată
cu scopul de a se cunoaşte pe de-o parte dacă serviciile mai sunt corespunzătoare nevoilor
persoanelor asistate, iar pe de altă parte să poată fi realizate modificările cerute de evoluŃia
cazului.

Reevaluarea periodică - se face la 6 luni sau ori de câte ori situaŃia asistatului suferă
modificări. Se realizează pe baza unei Fişe de reevaluare, precum şi prin completarea unui
nou Plan individualizat de asistenŃă şi îngrijire.

Evaluarea opiniei beneficiarului - se face prin aplicarea unui Chestionar de satisfacŃie cu

privire la serviciile oferite, chestionar care se aplică din 6 în 6 luni. În funcŃie de nevoile
identificate în acestă etapă se face reevaluarea Planului individualizat şi adaptarea la nevoile
persoanei vârstnice.

Încetarea acordării serviciilor - Dreptul la serviciile de asistenŃă socială încetează dacă nu

mai sunt îndeplinite condiŃiile pentru acordarea acestora. Dacă perioada în care asistenŃa
socială a persoanelor vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea
serviciilor de asistenŃă socială se suspendă prin decizie motivată a celui care a stabilit dreptul.
Încetarea serviilor acordate persoanei vârstnice în cardul căminelor pentru persoane vârstnice
se poate face în 3 situaŃii: la decesul asistatului; la cererea asistatului; în cazul în care
persoana vârstnică încalcă în mod repetat regulamentele instituŃiei. La încetarea acordării
serviciilor se completează o Fişă de ieşire din serviciu.

Instrumentele utilizate sunt aceleaşi ca şi în cazul îngrijirii la domiciliu.

185
LocuinŃe protejate (LP)

Furnizorii publici sau privaŃi oferă găzduire în acest tip de locuinŃe unui număr relativ mic de
vârstnici (maxim 12-15 persoane), deoarece acestea asigură un climat familial plăcut şi au
avantajul că sunt special construite şi amenajate pentru a acoperi nevoile acestui tip de
beneficiari. Un alt avantaj al locuinŃelor protejate este gradul ridicat de securitate pe care îl
asigură vârstnicilor. Principalele servicii oferite vârstnicilor în cadrul locuinŃelor protejate
sunt:
- Găzduire pe perioadă nedeterminată;
- Sprijin pentru o viaŃă independentă;
- Consiliere şi informare;
- Socializare şi petrecere a timpului liber;
- Servicii de infirmerie şi asistenŃă medicală.

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):

- Consiliul Local Alba Iulia / SPAS Alba Iulia - Căminul pentru Persoane Vârstnice Alba
Iulia;
- Consiliul Local Sebeş / SPAS Sebeş - Căminul pentru Persoane Vârstnice Sebeş;
- AsociaŃia”Sfântul Andrei” - Căminul pentru vârstnici ”Sfântul Andrei” BărăbanŃ;
- Societatea de ajutorare ”Diakonia” - Cămin pentru persoane Vârstnice Alba Iulia;
- Căminul pentru Persoane Vărstnice “Casa Anisia” Şeuşa.

STUDIU DE CAZ: VÂRTNIC INSTITUłIONALIZAT

Prezentarea cazului şi a problemei sale:

Domnul D.V, are 58 de ani este născut la data de 06.05.1952 în localitatea Henig, com. Berghin, jud. Alba.
Solicitantul a copilărit în localitatea Henig, dar s-a mutat în Alba Iulia, împreună cu părinŃii la vârsta de 14 ani.
A locuit împreună cu familia până în anul 1975, când s-a căsătorit cu doamna D.F. şi au cumpărat împreună
un apartament pe B-dul Transilvaniei, bl.18, nr.50, unde au locuit până în urmă cu 7 ani. În anul 2003
solicitantul, împreună cu soŃia, au vândut apartamentul din B-dul Transilvaniei şi au cumpărat apartamentul
unde locuieşte în prezent domnul D.V. La data de 15.08.2007 soŃia domnului D.V. a decedat în urma unui
cancer uterin. Începând cu această dată solicitantul locuieşte singur, în apartamentul proprietate personală,
compus din 3 camere, bucătărie şi baie, mobilat şi utilat corespunzător şi încălzit cu centrală termică, dar foarte
prost întreŃinut şi cu o stare de curăŃenie precară.

Din căsătoria cu doamna D.F. au rezultat 2 copii :

- D.F.C, născut la data de 30.07.1967, căsătorit cu D.A, are 2 copii. Lucrează ca taximetrist la o firmă şi
locuieşte în apartamentul proprietate personală situat pe str. Vasile Goldiş. RelaŃia între domnul D.V. şi
fiul D.F.C. este una conflictuală, acesta declarând că fiul nu îl ajută în niciun fel, în urma discuŃiilor
apărute ca urmare a pretenŃiilor ridicate de fiu, ca tatăl să vândă apartamentul şi să îi dea moştenirea după
mama decedată;
- D.V.A., născut la data de 09.12.1980, căsătorit cu D.S., fără copii, locuieşte cu chirie într-un bloc de pe str.
Avântului. RelaŃiile tată –fiu sunt inexistente, întrucât D.V. declară că fiul este foarte violent. Domnul D..V.
ne-a relatat un episod în care fiul şi-a agresat soŃia, iar când tatăl a intervenit a fost agresat şi el.
Solicitantul nu doreşte ca fiul să vină să locuiască în acelaşi apartament deoarece îi este teamă, însă cu
nora are o relaŃie bună deoarece vine şi îl ajută cu menajul şi cumpărăturile.

Istoria problemei:

În anul 2007 domnul D.V suferit un accident vascular cerebral şi a fost internat la secŃia Neurologie a spitalului
judeŃean Alba. În urma acestui accident domnul D.V a rămas cu o semipareză a mâinii şi piciorului stâng, se
deplasează cu greutate şi doar cu ajutorul unui baston; are nevoie de ajutor permanent pentru a face baie,
pentru menaj şi cumpărături. Copiii domnului D.V. nu şi-au asumat rolul de susŃinători legali şi nu au dorit să

186
îşi ajute tatăl. După ieşirea din spital acesta a fost ajutat de un vecin pentru menaj şi cumpărături, contra unei
sume modice pe care o primea de la domnul D.V.

În anul 2008, vecinul care îl ajuta a decedat, iar domnul D.V. a solicitat instituŃionalizarea şi a reuşit să se
interneze temporar în Unitatea Medico-socială Ocna Mureş. Dupa trei luni de instituŃionalizare vârstnicul a fost
reevaluat şi şi-a exprimat dorinŃa de a se reîntoarce acasa deoarece unul dintre fii îl va lua în întreŃinere. În
perioada în care vârstnicul era internat la Ocna Mureş fiul său D.V.A a rămas fără serviciu şi a încercat o
apropiere de tatăl său pentru a putea beneficia de pensia acestuia şi de găzduire din partea tatălui. Aşadar,
dupa 3 luni domnul D.V. s-a reîntors acasa pentru a locui cu fiul D.V.A. şi nora D.S.

Lucrurile au mers bine timp de câteva luni, însă fiul a devenit dependent de alcool şi a început să îşi agreseze
atât soŃia cât şi tatăl. În urma unor certuri interminabile, soldate uneori şi cu scoaterea din casă a tatălui,
domnul D.V. a reuşit, cu ajutorul poliŃiei să îşi evacueze fiul şi nora din casă, rămânand să locuiască singur. De
la plecarea fiului şi până în toamna anului 2010 domnul D.V.A a angajat mai multe persoane care să îl
îngrijească, dar susŃine că toate erau atât de dificile încât nu reuşeau să se înŃeleagă cu el, ba mai mult îi furau
din lucrurile din casă. În anul 2010 domnul D.V. a depus o cerere la Servicul Public de AsistenŃă Socială pentru
a fi internat la un Cămin pentru persoane vârstnice. Domnul D.V. a fost orientat către Căminul pentru Persoane
Vârstnice din Alba Iulia, unde din păcate nu a putut fi internat deorece nu îndeplineşte criteriile legii 17/2000
privind persoanele vârstnice, iar nevoile sale medicale nu au putut fi acoperite de către o astfel de instituŃie.
Având în vedere acest lucru, asistenŃii sociali din cadrul SPAS l-au ajutat pe domnul D.V. să obŃină un Certificat
de încadrare în grad de handicap, iar pe baza acestuia internarea într-un Centru de îngrijire şi asistenŃă.

Evaluarea capacităŃilor, resurselor, a caracteristicilor, a nevoilor şi a slăbiciunilor persoanei:

Nevoile domnului D.V. sunt cele fundamentale pentru orice persoană în vârstă: hrană, îmbrăcăminte,
medicamente, ocrotire, sprijin şi asistenŃă, tratament şi supraveghere medicală, terapie specifică pentru
problemele pe care le are. Adaptarea la situaŃia medicală dobândită în urma accidentului vascular a fost foarte
dificilă, sechelele cu care a rămas domnul D.V îngreunând acest lucru.

Datorită instituŃionalizarii, dar şi din cauza bolii este foarte furios, plin de ură, nu prea are prieteni şi prin tot
ceea ce face încearcă să-i pedepsească cumva pe colegii săi pentru suferinŃa proprie, deşi nu ei sunt vinovaŃi.
Singurele momente în care s-a simtit bine au fost acelea în care a fost implicat în serbări, spectacole şi
activităŃile de ergoterapie din cadrul centrului.

În Centru are un comportament cuviincios, dar este complexat de sechelele pe care le are, iar atunci când simte
că cineva face vreun apropos legat de incapacitatea sa, adoptă un limbaj vulgar prin care îşi manifestă durerea
cauzată de boală. Natura bolii l-a făcut să fie o persoană închisă, căreia îi place să stea mai mult singură.

Legătura cu familia nu a fost păstrată, nici unul dintre fii nu l-a vizitat pe domnul D.V. la centru şi nici nu i-au
telefonat, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care domnul D.V. se simte abandonat, respins şi furios.

Definirea problemei centrale şi a liniilor generale de lucru:

Domnul D.V. este o persoană cu nevoi socio-afective deosebite, cu gradul de handicap GRAV, fiind internat în
cadrul unui Centru de Îngrijire şi AsistenŃă. Domnul D.V. avut un traseu de viaŃă şi de protecŃie destul de
complex, datorită handicapului de care suferă şi a abuzurilor la care a fost supus (fizice şi emoŃionale,
neglijenŃă) ceea ce a făcut din el o fire sensibilă, labilă afectiv. Şi-a dezvoltat totodată şi un sistem de
autoapărare prin care se protejează de răutaŃile celorlalŃi printr-un limbaj vulgar, care maschează sentimentele
de singurătate şi frustrare datorate relaŃiilor tensionate cu familia. Toate aceste suferinŃe l-au făcut pe domnul
D.V. să dezvolte un comportament nepotrivit în cadrul centrului, de respingere a celorlalŃi asistaŃi şi chiar a
personalului, precum şi o stare de nemulŃumire continuă faŃă de tot ceea ce îl înconjoară, exprimată prin
remarci nepotrivite faŃă de toŃi cei din jur. Aceste probleme au necesitat elaborarea un program individualizat
asistenŃă şi îngrijire.

Prezentarea obiectivelor, a planului de intervenŃie şi a procesului de rezolvare a problemei:

În încercarea de a rezolva problemele cu care acesta se confruntă s-au luat următoarele măsuri:
- implicarea domnului D.V în activităŃi de ergoterapie şi socializare, pentru combaterea efectelor
instituŃionalizării;
- consiliere psihologică şi terapie individuală pentru depăşirea complexelor legate de handicap şi lipsa
legăturilor cu familia;

187
- contactarea fiilor domnului D.V. şi iniŃierea restabilirii relaŃiilor cu aceştia, sub supravegeherea şi cu
implicarea directă a asistentului social;
- consiliere acordată fiilor domnului D.V.;
- includerea domnului D.V. într-un grup de suport;
- contactarea unui preot care îl vizitează lunar;
- implicarea în serbări şi spectacole, concursuri, unde se pune accent mai mult pe cunoştinŃe şi mai puŃin pe
abilitaŃi;
- program de recuperare şi fizioterapie.

Evaluarea muncii de asistenŃă:

Prin eforturile susŃinute ale echipei din cadrul centrului de îngrijire şi asistenŃă precum şi ale asistenŃilor sociali
din cadrul SPAS, situaŃia domnului D.V. s-a îmbunătăŃit remarcabiul, acesta beneficiind în prezent de asistenŃă
şi îngrijire specializată, de medicaŃie gratuită şi tratament adaptat nevoilor sale, de consiliere şi alte servicii
sociale care au ajutat la îmbunătăŃirea stării psihice. În cadrul programului de recuperare şi fizioterapie s-au
observat progrese în ceea ce priveşte ameliorarea sechelelor rămase în urma accidentului vascular suferit. Cel
mai mare succes este dat de faptul că, prin terapie individuală şi de familie, relaŃia domnului D.V. cu fii săi a
fost restabilită, aceştia vizitându-l săptămanal la sediul centrului.

2.3.1.3. Îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară,
apartamente şi locuinŃe sociale precum şi altele asemenea

Deşi în art. 7 din Legea 17/2000 se specifică faptul că serviciile comunitare pentru persoane
vârstnice au în vedere: îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu; îngrijirea temporară
sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice şi îngrijirea în centre de zi, cluburi
pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinŃe sociale, precum şi altele
asemenea, nu toate aceste servicii au Standarde minime de funcŃionare stabilite prin lege.

CondiŃiile de funcŃionare a serviciilor la domiciliu pentru persoane vârstnice şi a centrelor

rezidenŃiale sunt reglementate prin Ordinul nr. 246/2006 privind aprobarea Standardelor
minime specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele
vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale pentru persoane vârstnice.

Din păcate, pentru categoria centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară,
apartamente şi locuinŃe sociale precum şi altele asemenea nu există legislaŃie care să
reglementeze clar condiŃiile de funcŃionare, astfel încât legiuitorul lasă la latitudinea fiecărui
furnizor de servicii posibilitatea de a-şi organiza serviciul în funcŃie de nevoile beneficiarilor
şi de cerinŃele minime specificate în Hotărârea nr. 539/2005 pentru aprobarea
Nomenclatorului instituŃiilor de asistenŃă socială şi a structurii orientative de personal, a
Regulamentului- cadru de organizare şi funcŃionare a instituŃiilor de asistenŃă socială, precum
şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr. 68/2003 privind serviciile
sociale. Având în vedere hotărarea amintită mai sus, precum şi prevederile Legii 17/2000
furnizorii de servicii pot organiza pentru persoanele vârstnice aflate într-o situaŃie de
dependenŃă următoarele servicii:

Centre de zi/cluburi pentru vârstnici - se axează pe componeta de „club”, de petrecere a

timpului liber în grup şi implicarea vârstnicilor în activităŃi recreative şi terapeutice (plantarea
florilor de cameră; cusut, brodat şi tricotat; confecŃionare obiecte decorative; jocuri de salon:

188
rummy, şah, table; activităŃi cultural artistice etc.). Principalele servicii oferite persoanelor
vârstnice sunt: Consilere şi informare; Socializare şi petrecere a timpului liber şi Terapie
(ergoterapie, meloterapie, artterapie etc.).

Centre de tip „respiro” - oferă asistenŃă şi îngrijire, pe o perioadă limitată de timp, pentru
vârstnicii care locuiesc în familie. Vârstnicii beneficiază de acest serviciu în perioada în care
familia nu poate să le asigure îngrijirea din diferite motive (concediu, delegaŃii în alte
localităŃi, internări în spital etc.). Principalele servicii oferite persoanelor vârstnice sunt:
Găzduire pe termen scurt; Servicii de asistenŃă şi îngrijire; Recuperare; Socializare şi
petrecerea timpului liber; Consilierea beneficiarului şi a familiei acestuia.

Centre de recuperare - se axează în principal pe componenta de recuperare, asistenŃă

medicală şi îngrijire. Astfel de serviciii se organizează pentru a răspunde unor nevoi specifice
ale unui grup de beneficiari bine definit: demenŃe, recuperare post-accident vascular cerebral,
Alzeheimer, dependenŃe de alcool sau alte substanŃe etc. Principalele servicii oferite
vârstnicilor sunt: Găzduire pe timpul zilei; AsistenŃă şi îngrijire; Recuperare; Terapie;
Consilere şi informare; Suport emoŃional şi după caz, consiliere psihologică şi Socializare şi
petrecerea timpului liber.

Centre de asistenŃă paleativă - oferă Servicii de găzduire temporară; AsistenŃă paleativă şi

Suport emoŃional şi după caz, consiliere psihologică.

Centre de tip „hospice” - este destinat îngrijirii persoanelor vârstnice aflate în fază terminală
dar şi consilierii şi suportului familiilor acestora. Principalele servicii oferite: Găzduire pe
perioadă nedeterminată; AsistenŃă medicală şi îngrijire; Consilierea beneficiarului şi familiei
acestuia.

Centre de primire în regim de urgenŃă/adăposturi de noapte sunt găzduite pe termen scurt

persoanele vârstnice găsite pe stradă sau abandonate în spital, inclusiv cu identitate
necunoscută, sunt primite fără formalităŃi şi sunt evaluate în vederea găsirii unei soluŃii de
protecŃie socială pe termen mediu/lung. În cazul vârsnicilor care nu deŃin acte de identitate se
demarează procedura obŃinerii acestora. Servicii oferite persoanelor vârstnice: Primire şi
găzduire temporară; AsistenŃă medicală şi îngrijire; Suport emoŃional şi după caz, consiliere
psihologică; Reprezentare de inerese; Reintegrare familială şi comunitară.

Furnizorii de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):

- Consiliul Local Alba Iulia / SPAS Alba Iulia, AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba
Iulia - Centrul social de urgenŃă ”Filantropia Ortodoxă” din Gara CFR Alba Iulia;
- Consiliul Local Alba / SPAS Alba Iulia - Centrul de Zi pentru persoane vârstnice Alba
Iulia;
- Consiliul Local Sebeş / SPAS Sebeş - Centru de zi pentru persoane vârstnice Sebeş.

189
2.3.2 VÂRSTNICI CU HANDICAP (MENTAL, PSIHIC, SENZORIAL, FIZIC,
NEUROMOTOR, BOLI RARE, HIV/SIDA)

Legea nr. 448/2006 articolul I defineşte persoanele cu handicap ca fiind acele persoane
cărora mediul social, neadaptat deficienŃelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale le
împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaŃa socială, potrivit vârstei, sexului,
factorilor sociali, materiali şi culturali proprii, necesitând măsuri de protecŃie specială în
sprijinul integrării lor sociale şi profesionale. Nu ne vom opri aici asupra handicapului asa
cum a fost descris el în capitolul Persoane adulte cu dizabilităŃi (persoanele vârstnice fac în
mod evident parte din capitolul amintit, toate serviciile amintite acolo), ci ne vom referi
asupra problemelor de sănătate mentală ce afectează în special persoana vârstnică cât şi
familia acesteia şi aici ne referim la procesul senilităŃii cu finalitatea demenŃă sau boala
Alzheimer.

Senilitatea este o slăbire simultană a capacităŃilor fizice şi mintale datorată îmbătrânirii.

Senilitatea este exagerarea proceselor normale de îmbătrânire. Nu are vârstă precisă, variind
de la un individ la altul, sub influenŃa factorilor ereditari şi personali. Factorii personali sunt:
antecedente patologice, intoxicări alcoolice, surmenaj etc. CondiŃiile socio-economice şi
afective joacă şi ele un rol important în ceea ce priveşte data apariŃiei stării senile. Ex:
pensionarea necompensată de o nouă activitate, solitudinea afectivă, insecuritatea financiară,
sentimentul de devalorizare socială accelerează procesul de involuŃie.

G. Marinescu, susŃinătorul tezei îmbătrânirii ireductibile propune o definiŃie a senilităŃii opusă

tezei îmbătrânirii văzută ca o boală a lui C.I.Parhon: „Senilitatea normală nu e o boală ci o
evoluŃie fiziologică, regulată şi ireductibilă, guvernată de ereditate şi de nutriŃie în funcŃie de
schimbările fizice şi chimice şi care se desfaşoară în celulele organismului ca fenomen
biologic ireversibil”. Senilitatea se manifestă pe plan psihic: printr-o inerŃie intelectuală;
dificultăŃi tipice în fixarea durabilă a amintirilor şi a achiziŃiilor cognitive noi; pierderea
supleŃii de adaptare; pisălogeală şi incontinenŃa emoŃională.

DemenŃa este o istovire psihică globală şi progresivă, datorată unei afecŃiuni organice a
creierului. DemenŃa se caracterizează, în esenŃă, printr-o deteriorare mintală: toate funcŃiile
sunt atinse; câmpul conştiinŃei se îngustează; atenŃia devine deficitară; memoria este alterată;
judecata este perturbată (apariŃia unor comportamente deviante, medico-legale). DemenŃa nu
este totuşi asimilabilă arieraŃiei mentale. ArieraŃia mentală este o stopare a dezvoltării
intelectuale, iar demenŃa este o degradare a vieŃii mentale. „Dementul este un bogat sărăcit pe
când idiotul a fost întotdeauna sărac” spunea J.E.Esquirol. DemenŃa este o manifestare a
leziunilor cerebrale. Mai este afectat şi simŃul valorii morale, ceea ce explică anumite delicte
şi comportamente puerile-colecŃionarismul, fabulaŃia, labilitatea afectivă, impulsivitatea.

DemenŃa este o scădere progresivă şi îndeosebi ireversibilă, globală a activităŃii psihice

datorată unor modificări organice cerebrale de natură degenerativă incomplet cunoscută şi de
natură vasculară (aterosclerotică) a cărei evoluŃie poate fi precipitată şi de acŃiunea unor
factori exteriori de natură psiho-socio-culturală. DemenŃa este o alterare dobândită a funcŃiilor
intelectuale (cognitive) datând de mai mult de 3 luni fără alterarea stării de vigilenŃă. Această

190
alterare este suficientă pentru a perturba inserŃia socială a individului. Prin urmare, termenul
generic de demenŃă include o mare parte a declinurilor cognitive anormale şi persistente
destul de severe pentru a interveni în viaŃa şi activitatea zilnică a individului şi a-i împiedica
acestuia performanŃele sociale.

ApariŃia acestei boli este extrem de rară înainte de vârsta de 65 de ani (aprox 1%), iar după
vârsta de 65 de ani riscul îmbolnăvirii se dublează la fiecare interval de 5 ani. 40% dintre
persoanele de peste 90 de ani suferă de această afecŃiune. DemenŃele pot apărea din diferite
cauze-toxicomanii, depresii, afecŃiuni organice ale creierului etc., precum şi afecŃiunile unor
boli degenerative ca boala Alzheimer, boala Pick, Creutzfeld-Jacob şi ale sindromului
Wernike-Korsakoff. DemenŃa este principala cauză de instituŃionalizare (spitalizare), deşi
majoritatea suferinzilor sunt îngrijiŃi la domiciliu în supravegherea medicului de familie.
Astfel, se remarcă o scădere a asistenŃei vârstnicului cu demenŃă în spitalele de psihiatrie şi o
creştere a lor în căminele-spital. Prin urmare 5-8% a persoanelor de peste 65 de ani şi 20%
peste 85 de ani sunt îngrijiŃi în familie, mai puŃin 1,5% sunt internaŃi în spitale sau unităŃi de
ocrotire.

După cum am arătat anterior, numărul cazurilor de demenŃă creşte în funcŃie de vârstă, mai
precis –5% din persoanele peste 65 de ani prezintă un tablou uşor de demenŃă, iar 20% din
persoanele peste 80 de ani sunt afectate de această boală. DemenŃele - boli degenerative, se
caracterizează printr-o serie de tulburări ale funcŃiilor psihice deosebit de grave, în special în
ultimele etape ale bolii. În primul rând se remarcă cu precădere scăderea funcŃiilor
intelectuale apoi a celor reglatorii urmate de o instabilitate afectivă puternică şi de puternice
modificări de personalitate şi comportament. În cele ce urmează vom enumera într-o ordine
aproximativă a apariŃiei lor, toate tulburările care caracterizează demenŃele:
- Tulburări globale de memorie care antrenează tulburări de orientare în timp şi de
exprimare şi înŃelegere a limbajului (afazie);
- Tulburări de recunoaştere a obiectelor, zgomotelor şi structurilor (agnozie);
- Imposibilitatea de a efectua mişcări voluntare (apraxie) sindromul afazo-apraxic-
agnozic;
- Reducerea stocului de idei urmată de scăderea flexibilităŃii gândirii;
- Pierderea capacităŃii de a rezolva probleme, îngreunarea raŃionalizării;
- Comportamentul este când euforic când apatic;
- Stare de indiferenŃă apato-abulică;
- AtenŃia voluntară este net scăzută;
- Tulburările de limbaj evoluează până la mutism;
- Apar tulburări de orientare în spaŃiu;
- Stări de hipotonie globală musculară.

Unele tipuri de demenŃe sunt curabile şi reversibile. Se poate obŃine o regresiune importantă a
tulburărilor prin suprimarea cauzelor lor (tumori, hidrocefalie, infecŃie sifilitică). DemenŃele
reversibile sunt în jur de cca 10-30%). DemenŃele se împart în 3 tipuri principale: demenŃe
degenerative; demenŃe vasculare (arteriopatice); demenŃe mixte. DemenŃele de tip degenerativ
se împart la rândul lor în două tipuri, în funcŃie de momentul apariŃiei lor:

191
 - DemenŃele presenile care apar în presenium, adică înainte de vârsta de 65 de ani.
Acestea sunt: boala Pick, demenŃa Alzheimer (cu debut precoce), demenŃa Jacob-
Creutzfeld de natură neurologică;
- DemenŃe senile, propriu zise ale vârstnicului (demenŃa Alzheimer cu debut tardiv).

DemenŃa senilă este o afecŃiune psihică a cărui debut se situează de obicei între 65-70 de ani
şi care evoluează spre o regresiune globală a intelectului şi personalităŃii. Din punct de vedere
anatomofiziologic se caracterizează printr-o atrofie corticală difuză cu plăci senile, ori se
datorează unor leziuni cerebrale. Unele dintre aceste leziuni sunt vizibile cu ochiul liber la
autopsie şi au o localizare relativ ca cea a tumorilor, altele sunt difuze, ca în arteriocleroză.

Debutul bolii: este caracterizat printr-o diminuare treptată a funcŃiilor psihice şi a proceselor
de cunoaştere în special. La început aceste tulburări se pot confunda cu cele de vârstă:
bolnavii devin egoişti, suspicioşi; Ńinuta este neglijentă, activitatea este redusă şi ia caracter
stereotipic (se întâlneşte deseori colecŃionarismul - haine, conserve etc.); apare un deficit de
memorie şi atenŃie; se remarcă scăderea raŃionamentului; gândirea este lentă iar cercul
preocupărilor se îngustează. Faza a doua, faza de stare este caracterizată prin următoarele:
simptom dominant - amnezie progresivă care duce la pierderea simŃului realităŃii (poate să se
considere tânăr); dezorientare temporală şi spaŃială; tulburări de limbaj şi gândire; raŃionament
pueril; nu mai sunt apreciate corect valorile, mărimile, distanŃele; pacientul nu se recunoaşte
pe el însuşi în situaŃia prezentului real. Faza a treia: este predominant caracterizat de
modificarea totală a ritmului de somn-veghe (bolnavii veghează noaptea într-o nelinişte
continuă). Faza a patra: ViaŃa psihică abia mai pâlpâie în organismul bolnavului, spune
Korsakov. După această decădere psihică puternică, se remarcă o deteriorare treptată,
somatică, astfel încât decesul survine mai des în urma unor complicaŃii pulmonare pe care
bolnavii le contactează foarte uşor. Izolarea bolnavului este un factor principal de agravare a
bolii.

Boala Alzheimer este o afecŃiune mai frecventă în presenilitate, fiind caracterizată printr-o
stare demenŃială cu fenomene de focar tip afazo-agnozo-apraxic. Această afecŃiune atinge
mai ales femeile (84% dintre bolnavi) şi se caracterizează prin apariŃia ei precoce (către 50 de
ani), cu o deteriorare mintală, o dezorientare în timp şi spaŃiu - este însoŃită de tulburări de
limbaj (afazie), de dificultăŃi în executarea mişcărilor coordonate (apraxie), recunoaşterea
perceptivă (agnozie). Etiologia bolii este necunoscută şi nu se ştie dacă este aceeaşi în cele
două tipuri de boală - presenilă şi senilă. AgenŃii implicaŃi în dezvoltarea bolii includ trauma,
agenŃii virali şi alte infecŃii. Clinic, boala se manifestă mai ales prin tulburări de orientare şi
printr-o pierdere a memoriei. DispoziŃia bolnavului este în general euforică, dar uneori este
depresivă. Boala evoluează într-o perioadă de la 4 până la 10 ani. Această afecŃiune prezintă
în mare măsură creşterea treptată în intensitate a tulburărilor de memorie, îndeosebi piederea
capacităŃii de fixare şi reproducere. PacienŃii realizează prăbuşirea lor psihică şi din acest
motiv se instalează şi unele stări depresive. Datorită amneziei puternice prezente se instalează
dezorientarea spaŃială. Deficitul amnezic sărăceşte conŃinutul noŃional al gândirii şi astfel
scade capacitatea de judecată.

192
O altă afecŃiune este apariŃia unor halucinaŃii şi a unor idei delirante cu caracter absurd. Apar
tulburări comportamentale cu aspect medico-legal. Datorită instalării afaziei se ajunge la
mutism.
Pentru pacienŃii afectaŃi de aceste tipuri de boli se recomandă ca aceştia să continue să trăiască
în casele lor, mai ales dacă au aparŃinători. Tratamentul social ar trebui să se desfaşoare în
mijlocul familiei, al prietenilor şi în cele mai multe cazuri şi în comunităŃi psihiatrice
specializate cu servicii de asistenŃă socială. Tratamentul de zi a pacienŃilor nu trebuie să
prevadă doar activităŃi de supraveghere şi instruire specializată, ci şi petecere cât mai
îndelungată a timpului împreună cu familia. Internarea temporală în spital ar fi indicată
pentru a-i oferi pacientului momente de odihnă şi recuperare, mai ales în momente de criză.

Dacă pacientul nu poate fi îngrijit, supravegheat în familie, acesta ar trebui să fie îngrijit la
domiciliu de către persoane specializate angajate (asistenŃi medicali sau sociali) deoarece este
foarte important ca vârstnicii bolnavi să rămână la casa lor, în mediul lor familiar. Doar în
cazuri de boală foarte avansată este nevoie de spitalizare permanentă ori îndelungată.

Un aspect important pe care nu trebuie să îl pierdem din vedere este instituirea curatelei atât
în cazul vârstnicilor care nu mai au discernămant datorită handicapului, dar şi în cazul acelor
vârstnici care din anumite motive, în cel mai frecvent caz vârsta înaintată, nu mai pot să îşi
administreze singuri bunurile. InstituŃia curatelei este consacrată în Capitolul III, art.152-157
din Codul familiei. În art. 152 se stipulează cazurile în care se instituie curatela şi anume:
- dacă din cauza bătrâneŃii, a bolii, sau a unei infirmităŃi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu
poate personal să îşi administreze bunurile şi să îşi apere interesele în condiŃii
mulŃumitoare şi din motive temeinice nu-şi poate numi un reprezentant;
- dacă din cauza bolii sau din alte motive, o persoană deşi capabilă nu poate nici personal şi
nici prin reprezentant să ia măsurile necesare în cazurile a căror rezolvare nu suferă
amânare;
- dacă din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să
îndeplinească un anumit act în numele persoanei ce reprezintă sau al cărui acte le
încuviinŃează;
- dacă o persoană fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat
un mandatar general;
- dacă o persoană a dispărut fără a se avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general.

Potrivit art. 154 curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, care
este capabil, adică are capacitate de exerciŃiu deplină. Cererea, potrivit prevederilor legale,
mai poate fi făcută şi de soŃul celui care urmează a fi reprezentat, a rudelor acestuia, sau a
tutorelui în cazul prevăzut de art. 152 lit.c, respectiv cu consimŃământul acestuia. ExcepŃie
de la cele arătate mai sus sunt acele situaŃii prevăzute de lege în care autoritatea tutelară poate
institui curatela din oficiu. Acte necesare pentru instituirea curatelei:
- cerere a celui care solicită să fie numit curator;
- referat de anchetă socială întocmit de Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul
Primăriei din localitatea de domiciliu a persoanei vârstnice;
- copii după actele de stare civilă ale curatorului;
- copii după actele de stare civilă ale minorului, bătrânului sau bolnavului;
- cupon de pensie sau adeverinŃă de salariu al curatorului;

193
 - adeverinŃă medicală curator;
- adeverinŃă medicală pentru minor, bătrân sau bolnav;
- cupon de pensie al bătrânului sau bolnavului;
- dosar cu şină.

Acesul persoanelor vârstnice în una din instituŃiile rezidenŃiale de tipul Centre de Îngrijire şi
AsistenŃă (CIA) sau LP pentru persoane cu handicap se face prin parcurgerea a două etape:
oŃinerea gradului de handicap, în cazul în care acesta nu îl are; (vezi cap. adulŃii cu
dizabilităŃi) şi aprobarea dosarului în vederea internării într-o instituŃie de tip rezidenŃial CIA
sau LP, aceasta după obŃinerea gradului de handicap. Internarea într-un centru rezidenŃial de
asistenŃă şi îngrijire a persoanelor cu handicap, în cazul nostru a persoanelor vârstnice cu
handicap, necesită parcurgerea aceloraşi etape ca şi în cazul internării într-un centru
rezidenŃial.

Tipuri de servicii:
1. Centre de îngrijire şi asistenŃă/locuinŃe protejate;
2. Centre de recuperare;
3. UnităŃi medico-sociale;
4. Centre sociale multifuncŃionale pentru persoane cu dizabilităŃi;
5. Centre-pilot pentru persoane cu dizabilităŃi.

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):

- DGASPC Alba - Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihică Galda de Jos;
- DGASPC Alba - Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap
Alba;
- DGASPC Alba - Centrul pilot pentru persoane cu dizabilităŃi Alba Iulia.

LocuinŃe protejate destinate persoanelor cu dizabilităŃi (existenŃi în Microregiunea

AIDA):
- DGASPC Alba - LocuinŃa protejată nr. 4 VinŃu de Jos;
- DGASPC Alba - LocuinŃa protejată nr. 9 Galda de Jos;
- DGASPC Alba - LocuinŃa protejată nr. 10 Cricău;
- DGASPC Alba - LocuinŃa protejată nr. 11 Galda de Jos;
- DGASPC Alba - LocuinŃa protejată nr. 12 Galda de Jos;
- DGASPC Alba - Societatea de ajutorare „Diakonia” - LocuinŃe protejate pentru
persoane cu handicap „Căminul Bethesda” Alba Iulia.

2.3.3. VÂRSTNICI AFECTAłI DE IZOLARE SOCIALĂ, DIFICULTĂłI DE

SOCIALIZARE, LIPSĂ DE COMPANIE, PROBLEME MARITALE, VĂDUVIA

Singurătatea apare ca o stare psihologică legată de unele experienŃe subiective de viaŃă pe

baza cărora individul are sentimentul separării lui de ceilalŃi, se simte, se percepe izolat.
Singurătatea se defineşte în raport cu o nevoie specific umană: nevoia de celălalt, ceea ce îi
oferă identitatea de sine prin compararea cu celălalt, formarea sentimentelor de dragoste,

194
prietenie, acceptare reciprocă, autoevaluare şi evaluare. Lui îi este vital, necesar să iubească şi
să fie iubit; are nevoie de relaŃii puternic afective, care să-l susŃină psihologic; are nevoie de
familie, de iubire, de prieteni, copii. Omul a simŃit nevoia să nu fie singur, să aparŃină cuiva,
să se dedice cuiva, să simtă împreună şi să trăiască alături de cineva. După moartea
partenerului de viaŃă, individul experimentează lipsa de comunicare, se simte dezrădăcinat de
mediul sociocultural în care trăieşte, simte lipsa suportului afectiv-emoŃional, el
conştientizând până la dramatizare nevoia de celălalt.

Izolarea vârstnicului vine în strânsă legăturră cu pensionarea, deoarece din punct de vedere
social această etapă reprezintă pierderea principlalului grup de contact, semnalul că cercul
social începe să se restrângă. Pentru mulŃi vârstnici, legăturile cu familia sunt din ce în ce mai
slabe datorită divergenŃelor apărute între aceştia pe diverse motive (lipsa spaŃiului locativ,
venituri insuficiente, divergenŃe de opinii).

O altă cauză a schimbării legăturilor de grup este determinată de pierderea mobilităŃii datorită
unor dizabilităŃi fizice ceea ce îi împiedică să parcurgă distanŃe mai mari sau chiar sa iasă din
casă. Pentru mulŃi vârstnici, pierderea legăturilor cu prietenii şi familiile este partea cea mai
dificilă a îmbătranirii.

Pentru persoanele care se confruntă din diverse motive cu problema singurătăŃii sau doar a
diminuării relaŃiilor sociale, participarea la un grup organizat poate fi ajutorul potrivit pentru a
face faŃă problemelor legate de singurătate. Problemele legate de singurătate şi dificultăŃi de
socializare pot să apară însă şi în timpul vieŃii partenerului, fiind cauzate de unele probleme
apărute în cuplu odată cu înaintarea în vârstă.

Deşi problemele maritale care apar odată cu înaintarea în vârstă sunt puŃin abordate, ele
există în majoritatea cuplurilor şi chiar merită o atenŃie specială din partea profesioniştilor.
Unele dintre dificultăŃile cuplurilor de vârstnici sunt cunoscute datorită marii lor incidenŃe: o
situaŃie tipică este aceea în care soŃul era acasă doar duminica, restul timpului fiindu-i ocupat
cu îndeletniciri profesionale, în timp ce soŃia, chiar dacă avea serviciu, făcea menajul şi se
ocupa de îngrijirea copiilor. După pensionare, soŃul îşi petrece aproape tot timpul în casă, şi
nefiind obişnuit să-şi asume treburile gospodăreşti, interferează cu rutina zilnică a soŃiei,
rezultatul fiind cel mai adesea, criticile reciproce, contrazicerile, sau stările ursuze, situaŃii
diferite, faŃă de tot ceea ce a însemnat existenŃa cotidiană a cuplului în anii anteriori
pensionării. Evident, nu pensionarea în sine este cauza problemelor lor, ci faptul că cei doi
soŃi experimentează schimbări de roluri care aproape garantează conflictul de vreme ce există
şi timpul necesar pentru confruntări. .

Sociologii funcŃionalişti ce au acordat o mai mare atenŃie bătrânilor şi perioadei ultime a vieŃii
au fost americanii Elaine Cumming şi William Henry (cf. Marina, 2003) care, în 1961, într-o
lucrare teoretică ambiŃioasă, au propus o viziune asupra bătrâneŃii ce a făcut o lungă carieră în
sociologia mondială. Sociologii americani au studiat modul cum se îndepărtează vârstnicii de
rolurile pe care le au la locul de muncă şi cum se pregătesc pentru detaşarea finală: moartea.
Ei au mai sugerat că retragerea graduală a vârstnicilor din rolurile deŃinute la locul de muncă
şi din relaŃiile sociale este „inevitabilă” şi reprezintă un proces natural.

195
Cumming şi Henry susŃin că procesul dezangajării este recompensator şi este un proces
universal de retragere a individului din societate. AlŃi autori remarcă că o asemenea
dezangajare are loc şi pentru a minimiza dezbinarea socială cauzată de moartea persoanei
îmbătrânite. Dezangajarea se manifestă, după ei, printr-o diminuare a numărului de roluri
sociale jucate de un individ, printr-o scădere a interacŃiunilor sociale şi printr-o schimbare a
naturii relaŃiilor sale sociale care vor fi centrate mai mult pe aspecte afective decât pe
solidarităŃi funcŃionale. În termenii celor doi, procesul va conduce la un nou echilibru la
persoanele în vârstă care, spre 80 de ani, vor avea o existenŃă aproape în întregime
dezangajată. Aceştia îşi reduc la minim legăturile cu viaŃa, îşi vor abandona grijile şi
responsabilităŃile şi-şi vor recentra câmpul preocupărilor către ei înşişi.

Cuplurile vârstnice au nevoie de ajutor, deopotrivă, pentru înŃelegerea şi adaptarea la

schimbările care survin în viaŃa lor. Consilierea familială şi maritală reprezintă intervenŃii
potrivite în cazul cuplurilor vârstnice. Ea poate fi direcŃionată, într-o primă etapă, înspre
amintirea motivelor şi circumstanŃelor în care persoanele respective s-au căsătorit, precum şi a
motivelor pentru care au rămas atât de mult timp împreună, şi ulterior, înspre aspectele
nedivergente ale vieŃii trăite împreună, ca şi înspre trăirile afective actuale. Consilierea
cuplurilor vârstnice cu caracteristici şi probleme asemănătoare se poate realiza şi în cadrul
grupurilor de suport. De asemenea, asistentul social poate îndruma cuplul spre un program de
petrecere a timpului liber în comun, de tipul programelor prezentate în cadrul Centrelor de Zi
pentru persoane Vârstnice. Cei doi pot participa individual sau împreună, aceste programe
putând fi recreaŃionale, educaŃionale sau orientate înspre acŃiunea publică, comunitară.

Desigur, nu toate problemele cuplurilor vârstnice sunt legate de petrecerea timpului liber sau
de dificultăŃi emoŃionale şi de aceea, anumite probleme, ca de pildă disfuncŃiile sexuale,
necesită intervenŃia altor profesionişti decât asistentul social (medici şi/sau psihologi)
specializaŃi în disfuncŃii sexuale.

DefiniŃia clasică conform căreia văduvia poate fi definită ca etapă a mariajului care urmează
morŃii unuia dintre parteneri - nu mai este considerată pe deplin satisfăcătoare. Starea de
văduvie poate fi considerată o stare de pierdere personală, înglobând absolut totul, de la
impactul psihologic imediat al pierderii partenerului la deprivarea materială a unui venit, case,
ori a unor contribuŃii neperformate în cadrul unei economii domestice. Pe de altă parte,
văduvia a devenit o schemă conceptuală teoretică în care entitatea văduvită are acum funcŃii -
faptul că nu mai este căsatorit/ă - într-un cod al unei reputaŃii morale, relaŃii cu cei de sânge,
relaŃii de proprietate - deŃinere de proprietăŃi, şi a unui viitor potenŃial al recăsătoririi. Lipsa
partenerului de viaŃă îl transformă pe individ într-un subiect incontrolabil, imprevizibil, avid
pentru a recruta resurse, într-un opus al normalului şi a propriei valori.

Societatea actuală oferă tabloul a numeroase stereotipuri, cum ar fi stigmatul văduviei, un

clişeu întălnit pănă şi în Evul mediu, clişeu ce derivă din faptul că văduvia e un statut aplicat
femeilor, datorită fragilităŃii şi vulnerabilităŃii sale. În societatea actuală se acordă o atenŃie
deosebită acestor persoane, încercând să le ajute să treacă peste nefericitul eveniment, prin
organizarea, în cazuri extreme, de grupuri de suport, încercând de altfel să evite
marginalizarea, izolarea şi înstrăinarea lor de restul corpului social. În genere, individul pune
accent pe viaŃa de familie, concentrându-şi energiile asupra creşterii copiilor şi a carierei.

196
Lipsa de cunoaştere privitoare la propria lui viaŃă, la sensurile ei, la căile de soluŃionare a
numeroaselor probleme ce apar la tot pasul (individul fiind pus acum în situaŃii cu totul noi, el
nemaireprezentând pentru societate un întreg), generează moduri de viaŃă care se dezvoltă
uneori la întămplare, dacă nu există un catalizator; în acest caz, copiii sau munca ar putea
reprezenta soluŃia. Indivizii se întreabă cum e mai bine să-şi construiască viaŃa lor, în ce
direcŃie să acŃioneze, ei trebuie să-şi aleagă un stil de viaŃă care să corespundă cât mai bine
noului statut social, respectiv de văduv/ă. Nevoia de un celălalt probabil că la un moment dat
îşi va spune cuvântul, individul încercând să o ia de la capăt alături de altcineva, căci în
singurătate individul se simte dezrădăcinat de mediul socio-cultural în care trăieşte, simte
lipsa suportului afectiv-emoŃional, are nevoie de securitate, de împlinirea cerinŃelor biologice.
În ciuda transformărilor psihice şi sociale care intervin în viaŃa sa, individul încearcă să îşi
păstreze identitatea de sine. O soluŃie aplicată cu succes vârtsnicilor din categoriile enumerate
mai sus este implicarea acestora în activităŃile unui Centru de Zi pentru Vârstnici.

Centrul de Zi este un serviciu ce oferă găzduire temporară pe timpul zilei şi se axează pe

componenta de „club”, de petrecere a timpului liber în grup şi implicarea vârstnicilor în
activităŃi recreative şi terapeutice (plantarea florilor de cameră, cusut, brodat şi tricotat,
confecŃionare obiecte decorative, jocuri de salon: rummy, şah, table, activităŃi cultural-
artistice etc.). Principalele servicii oferite în cadrul unui astfel de centru sunt: Consilere şi
informare; Socializare şi petrecerea timpului liber; Terapie (ergoterapie, meloterapie,
artterapie etc.). ActivităŃile ce pot fi desfăşurate în cadrul Centrului de zi pentru vârstnici sunt
următoarele:

Activitatea de consiliere socială, psihologică, emoŃională - vine în întâmpinarea nevoilor de

informare şi consiliere a vârstnicilor pe care le resimt în relaŃia cu principalele instituŃii
publice şi reŃelele informale (familie, rude, prieteni etc.) în viaŃa de zi cu zi pe de o parte, şi,
pentru reducerea tensiunilor intrapsihice sau diminuarea efectelor generate de procesul de
degenerescenŃă a beneficiarilor, pe de altă parte.

Consilierea socială este desfăşurată de un consilier cu pregătire de specialitate în asistenŃă

socială şi este activitatea cu care începe şi se finalizează parcursul unui caz preluat spre
rezolvare. Metodolgia de lucru presupune preluarea solicitării potenŃialului beneficiar,
evaluarea socio-medicală a vârstnicului, realizarea unor interviuri de aprofundare şi stabilirea
diagnosticului social, întocmirea proiectelor de intervenŃie personalizate, efectuarea trimiterii
spre celelalte servicii sau activităŃi ale Centrului, monitorizare şi evaluare a fiecărui caz în
parte.

Consilierea psihologică este necesară pentru situaŃiile în care aria problematicii vârstnicului
se află în zona conflictelor intrapsihice şi de relaŃionare a vârstnicului. Psihologul desfăşoară
şedinte de consiliere cu frecvenŃa şi perioada necesară fiecarui caz în parte. Consilierea
psihologică se realizează la Centru după caz: cu vârstnicul singur, cu un membru al familiei/
întreŃinătorului legal al vârstnicului sau cu vârstnicul împreună cu un membru al
familiei/întreŃinătorului legal al acestuia. Prin Fişa cazului se poate monitoriza şi evalua
progresul înregistrat în rezolvarea cazului. InvestigaŃiile psihologice sunt necesare pentru
descoperirea problemelor cu care se confruntă asistaŃii, în vederea propunerii unui plan de
consiliere individuală sau de grup. Prin consilierea psihologică se urmăreşte reducerea

197
tensiunilor intrapsihice a asistaŃilor aflaŃi în situaŃii de criză, îmbunătăŃirea vieŃii personale
prin acceptarea vârstei a III-a cu avantajele şi dezavantajele ei, ameliorarea până la remitere a
unor stări depresive, îmbunătăŃirea imaginii şi respectului de sine, acceptarea propriei situaŃii
de viaŃă, dezvoltarea unor abilităŃi sociale şi de integrare, rezolvarea conflictelor. Fişa
psihologică, cuprinde: anamneza beneficiarului - în care sunt înregistrate datele personale
relevante din istoricul persoanei, precum şi rezultatele la diferite teste psihologice şi
chestionare.

Consilierea emoŃională se referă la acordarea sprijinului emoŃional şi îndrumarea necesară

depăşirii situaŃiilor problematice prin care trec beneficiarii centrului. Aceasta este o activitate
complementară consilierii psihologice şi se realizează în cadrul dezbaterilor religioase care
pot fi organizate la sediul Centrului, unde se iau în discuŃie probleme ce au ca şi rezultat
îmbunătaŃirea stării psihice şi fizice, întrucât depresia şi anxietatea agravează bolile
coronariene, hipertensiunea arterială şi afecŃiunile psihosomatice.

ActivităŃile de terapie ocupaŃională desfăşurate în cadrul centrului oferă posibilitatea alegerii,

în funcŃie de potenŃilalul psiho-fizic al fiecărui beneficiar dar şi de preferinŃele manifestate, a
uneia din următoarele activităŃi: croşetat, cusături manuale, croitorie, lucrări uşoare de
tâmplărie, reparaŃii obiecte de uz casnic, îngrijirea plantelor de cameră, confecŃionarea
obiectelor de decoraŃiuni interioare.

Activitatea de informare privind drepturile de protecŃie socială ale persoanelor vârstnice

vulnerabile social din Municipiul Alba Iulia se efectuează nelimitând accesul vârstnicilor care
şi-au exprimat nevoia de informare.

Procesualitatea acordării serviciilor către vârstnici presupune: preluarea solicitărilor,

informarea şi consilierea propriu-zisă, în funcŃie de specificitatea problemei vârstnicului,
trimiterea către instituŃiile competente în rezolvarea problemei sau medierea şi intermedierea
accesului la diferite instituŃii care oferă servicii sau prestaŃii sociale pentru această categorie
de vârstă. Informarea şi consilierea vârstnicilor se realizează cu precădere cu privire la:
- Drepturile prevăzute de legislaŃia în vigoare pentru persoanele vârstnice;
- Demersurile necesare accesului la prestaŃii şi servicii: aspecte procedurale (acte
nesecare, traseu, posibilităŃi de reprezentare sau delegare etc.;
- Localizarea (adresa) instituŃiilor sau organizaŃiilor care organizează prestaŃii şi servicii
sociale.

Activitatea de reintegrare socială cuprinde sprijinirea asistaŃilor pentru participarea civică

şi se materializează prin participarea la diferite evenimente publice: spectacole, concerte,
teatru, filme, simpozioane, expoziŃii, lansări de carte etc.

Consiliul Seniorilor, înfiinŃat prin hotărâre de Consiliu Local, este un for care copiază ca şi
structură CL, fiind format din vârstnici repartizaŃi în trei comisii: Comisia Socială, Comisia
Economică şi Comisia Culturală. Vârstnicii din Consiliu se întâlnesc lunar în şedinŃe la sediul
Centrului unde iau în discuŃie problemele cu care se confruntă categoria lor de vârstă dar şi
problemele urbei în general. Tot în cadrul Centrului se poate înfiinŃa un ansamblu folcloric
compus din vârstnici înscrişi în cadrul instituŃiei şi care poate participa la spectacole

198
organizate în judeŃ şi oraş, dar mai ales la sărbătoririle lunare organizate în cadrul centrului.
Produsele realizate de către beneficiari sau cu concursul acestora vor fi expuse în cadrul
expoziŃiei de artizanat, de sculptură, de obiecte decorate manual şi de icoane pictate pe sticlă.
Tot în cadrul activităŃii de reintegrare socială se pot organiza excursii la mănăstiri şi
schimburi de experienŃă la instituŃii de protecŃie socială a persoanelor vârstnice din alte judeŃe.

Recreerea şi petrecerea timpului liber reprezintă o altă activitate care se poate desfăşura în
cadrul Centrului de zi pentru vârstnici. Astfel, se organizează jocuri de societate: şah, remy,
table, cărŃi etc., lecturi, vizionări/ audiŃii de programe Tv sau radio, de muzică, dar şi iniŃierea
în tehnicile moderne de comunicare (utilizare PC şi Internet, cursuri de limbi străine). Lunar
sau cu orice altă frecvenŃă se pot organiza evenimente cu şi pentru beneficiarii centrului:
serate dansante, concursuri, sărbătorirea zilelor de naştere şi onomastice.

Activitatea medicală poate include un control medical preventiv, educaŃie igienico-sanitară şi

geriatrică multidisciplinară având ca scop îmbunătăŃirea stării de sănătate a beneficiarilor
direcŃi ai Centrului. Un cadru medical va supraveghea vârstnicii asistaŃi social în cadrul
Centrului de zi, realizând acŃiuni de educaŃie sanitară în vederea dobândirii cunoştinŃelor
necesare protejării persoanelor vârstnice împotriva elementelor dăunatoare ale mediului, cât şi
contra obişnuinŃelor nocive (fumat, consum de alcool etc.). De asemenea, activitatea medicală
presupune şi supravegherea anumitor caracteristici biologice, permiŃând tratarea anomaliilor
minore susceptibile de a avea evoluŃii periculase (ex. supravegherea glicemiei pentru a
preveni afecŃiunile de diabet, hipertensiune arterială etc.), aplicarea tratamentelor specifice
ambulatoriu.

Serviciile sociale sunt furnizate prin următoarele tipuri de activităŃi planificate lunar şi afişate
la sediul centrului :
- RepetiŃii Ansamblu folcloric;
- Clubul femeilor - activitate de terapie ocupaŃională;
- Curs de limba engleză;
- Curs de limba franceză;
- Întâlniri cu cititorii de carte religioasă;
- Consiliul seniorilor;
- Serate dansante;
- Sărbătorirea lunară a vârstnicilor născuŃi în luna respectivă;
- Editarea unei reviste;
- Organizarea Revelionului, a Zilei Femeii, a Crăciunului, a Paştelui şi a Zilei
internaŃionale a persoanelor vârstnice;
- AudiŃii muzicale;
- Vizionări de filme;
- Excursii în Ńară şi străinătate;
- Schimb de experienŃă cu alte instituŃii care furnizează servicii pentru persoanele
vârstnice;
- Concurs de cultura generală,
- Concurs de jocuri de societate.

199
Pentru oferirea serviciilor pentru vârstnic în cadrul centrului de zi trebuie să asigurăm
intervenŃia etapizată asupra persoanei:

Identificarea beneficiarilor se face pe baza unei Cereri depuse de către persoana vârstnică
la SPAS din cadrul primăriei din localitatea unde funcŃionează centrul (în cazul furnizorilor
publici de servicii) sau direct la sediul centrului (în cazul furnizorilor privaŃi). La această
cerere se anexează o copie după buletinul de identitate şi un cupon de pensie. Pe baza acestor
documente se face evaluarea iniŃială a situaŃiei solicitantului.

Evaluarea complexă şi întocmirea Planului de servicii. Asistentul social, în baza

documentelor depuse de către persoana vârstnică şi a întrevederii cu aceasta completază o
Fişă de evaluare. Pe lângă aceasta medicul completează o Fişă de evaluare medicală, iar
psihologul o Fişă de evaluare psihologică. Pe baza acestor trei instrumente se realizează
evaluarea complexă a beneficiarului şi se completează Planul de servicii, cuprinzând
serviciile ce urmează a-i fi oferite beneficiarului pe durata asistării sale în centru.

Furnizarea serviciilor. Se realizează în baza unui Contract de servicii semnat între beneficiar
şi reprezentantul centrului, în care se specifică tipul de servicii acordate, durata, drepturile şi
obligaŃiile părŃilor etc.

Monitorizarea şi reevaluarea seviciilor oferite. Asistentul social monitorizează serviciile

oferite vârstnicului pe toată durata asistării sale în centru, realizând reevaluarea serviciilor
oferite pe baza unei Fişe de reevaluare întocmită din 6 în 6 luni. Reeevaluarea situaŃiei
beneficiarului şi a impactului serviciilor oferite este însoŃită de înnoirea Planului de servicii.

Evaluarea opiniei beneficiarului. Se realizează anual, în cadrul unor întâlniri organizate cu

beneficiarii şi salariaŃii centrului.

Tipuri de servicii

Centre de zi pentru vârstnici - se axează pe componenta de „club”, de petrecere a timpului

liber în grup şi implicarea vârstnicilor în activităŃi recreative şi terapeutice (plantarea florilor
de cameră, cusut, brodat şi tricotat, confectŃionare obiecte decorative, jocuri de salon: rummy,
şah, table; activităŃi cultural artistice etc.). Pe lângă acestea, o componentă importantă o
reprezintă consilierea în vederea depăşirii situaŃiilor ce afectează sfera psihică a vârstnicului:
depresie, pensionare, văduvie, izolare socială etc.

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):

- Consiliul Local Alba / SPAS Alba Iulia - Centrul de Zi pentru persoane vârstnice Alba
Iulia;
- Consiliul Local Sebeş / SPAS Sebeş - Centru de zi pentru persoane vârstnice Sebeş.

200
2.3.4. VÂRSTNCI DEPENDENłI DE CONSUM DE SUBSTANłE DE TIP ALCOOL,
DROGURI SAU ALTE SUBSTANłE TOXICE

La vârsta a treia, persoana prezintă o formă de evaziune din realitate, determinată de

incapacitatea acestora de a se adapta schimbărilor induse de perioada bătrâneŃii şi care nu se
pot confrunta prin alte mijloace, cu dificultăŃile şi evenimentele negative care apar în mod
inevitabil, în acest stadiu de viaŃă. Deşi pot beneficia de sprijin din partea familiei, copiilor
sau a prietenilor, unii bătrâni apelează la alcool ca la o cale de evadare. Pentru alŃii, care nu au
sau nu mai au sprijinul familiei, alcoolul reprezintă un mijloc de compensare a unor pierderi
(pierderea partenerului de cuplu, a rolurilor active etc.). În acest sens, alcoolismul nu
reprezintă obligatoriu, o conduită iraŃională, ci un comportament de adaptare la o situaŃie
considerată fără ieşire, un gen de soluŃie faŃă de o situaŃie considerată ca fiind insurmontabilă.

Conform cu o serie de clasificări, bătrânii alcoolici se împart în două categorii principale: cei
care şi-au început „cariera” de alcoolici în cursul maturităŃii timpurii sau mijlocii, continuând
să bea excesiv la vârste înaintate şi cei care au început să consume alcool peste măsură după
vârsta de 50 de ani. Cea mai numeroasă este prima categorie care cuprinde peste 2/3 din
bătrânii alcoolici, dinte care o parte trăieşte în condiŃii familiale şi sociale care nu justifică
consumul excesiv de alcool, decât ca o formă de manifestare a sociabilităŃii. În ceea ce
priveşte a doua categorie, aceasta este formată cu precădere din persoanele singure, văduve,
divorŃate sau separate pentru care consumul excesiv de alcool reprezintă o formă de
compensare a singurătăŃii.

O mare parte dintre persoanele vârstnice care sunt dependente de alcool prezintă conduite
deviante, având conflicte permanente cu familia, vecinii sau autorităŃile. O pondere
importantă dintre bătrânii alcoolici o reprezintă bătrânii care nu au nici un adăpost,
vagabondând şi cerşind pe străzile oraşelor. Aceşti bătrâni rareori trataŃi în instituŃii de
îngrijire medicală, nu sunt cuprinşi în instituŃiile speciale pentru bătrâni, iar poliŃia tinde să-i
ignore cu excepŃia cazurilor de tulburare a liniştii publice ori a unor acŃiuni infracŃionale.

MulŃi dintre ei, aşa cum a semnalat deseori presa din România, mor în stradă fără nici o
asistenŃă şi fără să li se cunoască numele. Alcoolismul este considerat de o serie de specialişti
ca o manifestare exterioară a unei anumite condiŃii psihice sau sociale care creează necesitatea
alcoolismului. Pentru vârstnici, această condiŃie implică sentimentele de insecuritate,
anxietate sau depresie implicate de vicisitudinile asociate cu perioada bătrâneŃii. La aceste
sentimente se adaugă o serie de obiceiuri sau deprinderi care patentează tendinŃele spre
alcoolism. S-a elaborat un model etiologic pentru înŃelegerea principalilor factori care
determină sau condiŃionează conduita alcoolicilor. Un individ alcoolic este un individ care
răspunde la consumul de alcool într-un anumit mod, probabil fiziologic determinat, prin
senzaŃii de uşurare şi relaxare intensă şi posedă anumite caracteristici de personalitate cum ar
fi: incapacitatea de depăşire a deprimării, frustării şi anxietăŃii.

ActivităŃile de prevenŃie şi tratament în domeniul alcoolismului pot fi elaborate din trei

puncte de vedere: medical, psihologic şi social.

201
Din punct de vedere medical, tratamentul implică cu precădere îngrijirea alcoolicilor cronici
în timpul perioadelor de alcoolism acut; scopul principal este dezintoxicarea pacientului şi
provocarea unei aversiuni faŃă de alcool. În cazul bătrânilor, semnele alcoolismului sunt, însă,
mai greu identificabile, sub aspect psihomedical multe simptome cum sunt: coordonare
motorie deficitară, deficit de memorie sau depresii de bătrâneŃe - produc confuzii de diagnoză
şi conduită terapeutică.

Din punct de vedere psihologic, tratamentul alcoolismului implică şedinŃe psihoterapeutice

individuale sau în grup, împreună cu implicarea familiei în psihoterapeutice individuale sau în
grup, împreună cu implicarea familiei în cura de ameliorare sau chiar vindecare a vârstnicilor
cu asemenea probleme.

Din punct de vedere social, există în afara clinicilor speciale de tratament, programe
comunitare speciale pentru îngrijirea şi reabilitarea vârstnicilor alcoolici, alături de acŃiuni
specifice de sănătate publică, la aplicarea cărora participă membrii ai unor organizaŃii
voluntare cu caracter neguvernamental.

Din păcate, la acest capitol, serviciile sociale din Romania nu stau deloc bine. Nu există
legislaŃie în domeniul social care să cuprindă în mod expres acestă problematică şi nici
modalităŃile de organizare şi funcŃionare a unor servicii sociale care să vină în întâmpinarea
nevoilor persoanelor vârstnice dependente. Totuşi, unele organizaŃii neguvernamentale au
încercat să găsească o soluŃie acestei probleme prin înfiinŃarea unor servicii care să vină în
sprijinul acestor persoane.

Tipuri de servicii:

Centre de informare şi consiliere specializată - pot funcŃiona doar în urma acreditării ca

furnizor de servicii sociale şi oferă în principal servicii de:
- informare şi orientare către servicii care au ca scop prevenirea şi tratamentul
dependenŃelor (trimiterea către unităŃi sanitare în care persoana poate beneficia de
tratamente psihiatrice, dezalcoolizare şi dezintoxicare);
- consiliere psihologică a persoanei dependente şi a familiei acesteia;
- consiliere socială pentru reinserŃia socială;
- consiliere juridică;
- linie telefonică de tip Help-line la care persoana poate apela pentru suport psihic.

În cadrul acestui tip de centre se organizează Grupuri de suport (ex.Alcoolicii anonimi) în

cadrul cărora vârstnicul dependent beneficiază de asistenŃă specializată şi suport din partea
altor persoane care suferă de aceeaşi problemă, în scopul depăşirii situaŃiei de criză.

Centre de recuperare - unde persoana dependentă este găzuită pe o perioadă variabilă de

timp în cadrul centrului, beneficiind de servicii complexe ce includ atât tratament medical cat
şi consiliere şi terapie psihologică /psihiatrică. În general, recuperarea persoanelor dependente
de alcool se face în cadrul secŃiilor de psihiatrie din cadrul spitalelor judeŃene, care au şi
această componentă de tratament a persoanelor dependente în vederea recuperării.

202
Furnizori de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):
- AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia - Centrul JudeŃean de informare şi consiliere
a persoanelor dependente de alcool.

2.3.5. VÂRSTNICI VICTIME ALE ABUZULUI SAU NEGLIJĂRII

Prin maltratare (rele tratamente) sau abuz ne referim la copii sau la alŃii, aparŃinători sau
persoane din anturajul vârstnicului (care îngrijesc vârstnicul), producându-i abuzuri
(vătămari) fizice, emoŃionale, sexuale sau juridice sau neglijând persoana vârstnică într-un
asemenea grad încât starea sănătăŃii sale fizice şi/sau emoŃionale precum şi viaŃa îi sunt puse
în pericol. Fără a lăsa pe un plan inferior abuzul fizic ce poate uneori fi cauzator de moarte,
cel puŃin la fel de traumatizant este abuzul emoŃional (înjurăturile, ameninŃarea cu moartea, cu
bătaia, cu luarea banilor, cu luarea averii). El poate produce o stare permanentă de anxietate,
spaimă, climat emoŃional ce poate avea efecte cumulate suprapuse peste o patologie
caracteristică vârstnicului. Abuzul emoŃional trebuie să fie în centrul atenŃiei lucrătorului
social pentru că acesta este greu de demonstrat, iar vârstnicii cu greu îşi dezvăluie traumele pe
care le trăiesc, într-o astfel de situaŃie. Din perspectiva abuzului putem privi spre abuz în
familie şi abuzul instituŃional.

Stilul de viaŃă modern şi resursele financiare reduse diminuează accesul persoanelor vârstnice
la viaŃa socială. Familiile tinere preferă să locuiască singure, ritmul lor de viaŃă şi activitatea
zilnică neincluzând şi îngrijirea persoanelor vârstnice. Din păcate, lipsa resurselor obligă
tinerii să locuiască împreună cu vârstnicii, fie ei părinŃi sau alte grade de rudenie timp
îndelungat, ceea ce de multe ori duce la conflicte generate de frustrarea tinerilor de a fi nevoiŃi
să accepte problemele generate de vârsta a treia. Ca rezultat al creşterii numărului populaŃiei
în vârstă, datorită diferitelor schimbări sociale şi economice, vârstnicii se confruntă şi cu
multe alte probleme care necesită tot mai mult atenŃia şi ajutorul asistenŃilor sociali. Acestea
sunt conflictul intra-familial, abandonul, neglijarea, violenŃa intrafamilială.

Din motive dintre cele mai diverse, mulŃi vârstnici se simt înstrăinaŃi în propriile lor familii
şi/sau se află în conflict cu acestea. Dacă abandonul economic şi social, abuzul şi neglijarea
de către familia vârstnicului nu sunt fenomene noi, se poate constata o creştere a incidenŃei
dezbinărilor între vârstnici şi copiii lor, chiar şi atunci când sprijinul financiar şi spaŃiul de
locuit nu constituie probleme. Motivele dezbinărilor, ale conflictualităŃii ca şi ale abuzării şi
neglijării vârstnicilor în familie sunt extrem de diferite de la o familie la alta. În unele cazuri,
astfel de situaŃii sunt cauzate de disputarea averii, vârstnicii fiind sau considerându-se înşelaŃi
în aranjamentele financiare efectuate de către copiii sau nepoŃii lor. În alte cazuri, conflictele
pot rezulta din dezaprobărea (de către părinŃi sau de către copii) mariajului unuia dintre ei,
divorŃurilor, creşterii copiilor, alegerii carierei, fumatului, abuzului de alcool sau alte
substanŃe, opŃiunii religioase, şi aşa mai departe. Este posibil ca incidenŃa acestor conflicte să
crească pentru că indivizii trăiesc mai mult, având astfel mai mult timp de acordat surselor
acestor conflicte. Pentru multe familii, mama, tatăl şi bunicii sunt o sursă omniprezentă de
furie şi disconfort.

203
Indiferent de motive şi de modul în care acestea dau naştere conflictelor interpersonale,
înstrăinarea dintre generaŃii pare a fi o situaŃie comună pentru tot mai multe familii, indiferent
de statutul socio-economic sau zona de rezidenŃă. DistanŃa afectivă dintre părinŃii vârstnici şi
copiii lor poate fi foarte mare chiar şi atunci când, spaŃial, distanŃa nu constituie o problemă
(locuiesc în acelaşi oraş, de exemplu). Nici sprijinul financiar pentru întreŃinerea şi îngrijirea
sănătăŃii părinŃilor vârstnici nu vine întotdeauna din partea copiilor, chiar dacă cuantumul
veniturilor acestora ar permite-o. PărinŃii sunt adesea sursă de conflicte şi între fraŃi, atunci
când „copilul bun” doritor să sprijine financiar sau să asigure un cămin părintelui vârstnic se
confruntă cu furia unui frate sau a unei surori care nu oferă un ajutor similar. Unii părinŃi
vârstnici contribuie, prin preferinŃele pe care le manifestă faŃă de unul dintre copii, la
provocarea geloziei, a competiŃiei şi conflictului între fraŃi. În astfel de situaŃii, orice relaŃii
sau întâlniri între membrii familiei sunt foarte complicate iar uneori, imposibile, ceea ce
înseamnă că asistentul social nu poate miza întotdeauna pe utilizarea familiei ca resursă.

O viaŃă de familie atât de complexă, impune ca atenŃia asistenŃilor să fie îndreptată cu multă
fineŃe şi sensibilitate asupra relaŃiilor vârstnicilor cu familia. În literatura de specialitate se
estimează la 10% ponderea abuzurilor asupra persoanelor de peste 65 de ani şi la 80%
frecvenŃa recidivei. În aproximativ 80% din cazuri, abuzul este datorat unei rude care
locuieşte împreună cu persoana de vârsta a treia, altor persoane din anturajul permanent al
vârstnicului sau care vin întâmplător în contact cu acesta şi, în sfârşit, instituŃiilor care nu Ńin
cont de condiŃia de persoană defavorizată a vârstnicului, care ignoră sau chiar încalcă
drepturile acesteia.

Caracteristicile persoanei abuzate sunt următoarele: persoană peste 75 de ani, cel mai
adesea femeie singură, fără roluri în societate, cu afecŃiuni cronice sau acute, cu mobilitate
diminuată, incomodă pentru anturaj. Pentru a identifica cazurile de violenŃă asupra
vârstnicului, asistentul social trebuie să urmărească următoarele lucruri, ce se constituie într-
un aşa zis portret al persoanei vârstnice victimă a violenŃei în familie:
- dureri cronice ce demonstrează o stare de sănătate precară;
- vizite frecvente la medic;
- respect de sine scăzut;
- dependenŃă emoŃională faŃă de agresor;
- folosirea excesivă a tranchilizantelor şi/sau abuzul de alcool;
- existenŃa unor idei sau acte suicidare;
- posibile reacŃii violente faŃă de membrii familiei;
- tulburări nocturne: insomnii, coşmaruri violente;
- agitaŃie severă, anxietate, stare de nervozitate permanentă;
- gândire confuză, incapacitatea de a lua decizii, lipsă de concentrare.

În funcŃie de perioada în care s-a exercitat violenŃa şi în acelaşi timp de fragilitatea psihică a
persoanei vârstnice victimă, pot apărea la aceasta următoarele manifestări:
- pierderea încrederii în sine, a valorii de sine şi a sentimentului de control;
- stări depresive;
- neglijenŃă personală - igienă şi nutriŃie;
- stress crescut şi frică ce poate declanşa boli psihosomatice (ulcer, astm, migrene, boli
de inimă etc.);

204
 - predispoziŃia către consumul de medicamente şi alcool;
- furie faŃă de membrii familiei, victima devenind la rândul ei violentă cu aceştia.

Factorii de risc ai abuzului sunt: vârsta peste 75 de ani, starea de sănătate - disfuncŃii fizice,
mentale, senzoriale care afectează capacitatea de apărare, incapacaitatea de autoîngrijire,
pierderea autonomiei, sociodependenŃa, necesităŃi de îngrijire care depăşesc capacităŃile
îngrijitorului; lipsa/incoerenŃa legislaŃiei protective. Tipurile de abuz (familial şi
instituŃional) la care pot fi supuse persoanele în vârstă de către cei apropiaŃi lor (Janosik,
1994) au fost identificate astfel:
- abuzul fizic: constrângeri fizice, pălmuitul, neacordarea îngrijirilor personale; studii
recent publicate prezintă abuzul fizic asupra vârstnicilor ca un aspect al conflictului
dintre generaŃii, greu de identificat din cauza poliformismului clinic şi al negării
faptelor;
- abuzul psihologic: nerespectarea deminităŃii persoanei vârstnice, marginalizare şi
excludere socială, ignorarea drepturilor şi libertăŃilor persoanei, atacuri verbale,
izolare, inducerea stării de frică, discriminare pe criteriul vârstei;
- abuzul medical: condiŃii precare de asistenŃă şi îngrijire, discriminare la internare pe
motiv de vârstă, tratament sau îngrijire insuficientă/inadecvată, sedarea vârstnicului;
- abuz material: furtul sau folosirea neadecvată a banilor sau a altor obiecte persoanale
ale bătrânilor, determinarea persoanei vârstnice de a ceda bunuri, locuinŃa, alte valori,
în schimbul promisiuniii de a i se acorda îngrijire;
- violarea drepturilor: internarea fără acordul acestuia într-un spital, azil, ospiciu;
- neglijarea: apare atât în familie cât şi în mediul instituŃionalizat - vârstnicul este lăsat
fără ajutor, singur, izolat, privat de alimente, apă, îngrijire, igienă etc.

Cauzele violenŃei împotriva bătrânilor pot fi delimitate în:

- dificultăŃi economice - adeseori, cuplurile care au în îngrijire bătrâni trebuie să se
ocupe în paralel şi de proprii copii; ca o consecinŃă a acestei stări, cresc trebuinŃele şi
solicitările persoanei vârstnice, care prin comportamentul ei revendicativ şi stresant,
contribuie la precipitarea actelor de violenŃă împotriva ei; asemenea acte apar, de cele
mai multe ori, în familiile unde părinŃii sunt complet dependenŃi de proprii lor copii,
unde nu există nici o posibilitate de a angaja persoane care să se ocupe de îngrijirea
celor în vârstă, de asemenea, costurile ridicate ale întreŃinerii şi îngrijirilor medicale,
la care se adaugă cheltuielile familiale crescute, pot determina reacŃii violente
împotriva părinŃilor aflaŃi în îngrijire;
- mentalitatea - bătrânii sunt priviŃi în societatea actuală ca fiind persoane fără ajutor,
ale căror probleme impun măsuri medicale şi sociale distincte;
- pierderea statusului de persoană activă: prin pensionare şi neimplicarea în alte
tipuri de activităŃi;
- transmiterea intergeneraŃională a abuzului: studiile arată că o parte însemnată
dintre cei care îşi abuzează părinŃii au fost ei înşişi victime ale violenŃei exercitate de
aceştia; violenŃa asupra vârstnicilor este deci o reacŃie normativă la diferite probleme
frustrante şi conflictuale;
- probleme proprii ale agresorilor: în foarte multe cazuri, diferite persoane adulte care
nu au relaŃii de rudenie cu victimele, se angajează printr-un contract scris sau nescris
să-i îngrijească pe cei vârstnici, în schimbul locuinŃei, care ar putea reveni

205
 susŃinătorilor după moartea vârstnicului. Multe asemenea contracte nu sunt onorate,
astfel că numeroşi susŃinători recurg la acte de presiune şi violenŃă pentru a obŃine
locuinŃa înainte de decesul proprietarului; în majoritatea cazurilor cel care maltratează
este un fiu sa o fiică, având o serie de probleme financiare, dificultăŃi cu partenerul de
viaŃă, consumă alcool şi este obligată atât din punct de vedere moral cat şi legal să-şi
întreŃină părintele. Într-un cuplu care trebuie să-şi întreŃină părinŃii şi socrii, soŃia
resimte, cel mai frecvent, acest lucru ca pe o povară, ca pe o violare a vieŃii intime a
cuplului (cf. Correctional Service Canada, 1988, p.14);
- comportamentul bătrânilor: în unele cazuri, chiar vârstnicii aflaŃi în îngrijire
determină, prin comportamentul lor, situaŃii de violenŃă; ei îşi tratează copiii adulŃi ca
şi cum ar fi copii încă, contestându-le dreptul de a lua decizii, manifestând
irascibilitate în diferite situaŃii, motiv pentru care, în ambele părŃi se instalează un
climat de tensiune (acest climat este şi mai conflictual dacă între părinŃi şi copii există
incompatibilităŃi în ceea ce priveşte valorile, atitudinile religioase, politice, morale şi
nu există preocuparea pentru achitarea reciprocă a unor obligaŃii financiare);
- tipul de personalitate a vârstnicului: poate influenŃa, în cea mai mare măsură
reacŃiile anturajului familial, determinand, în cazul tipului pasiv-dependent şi al celui
indiferent, tendinŃe frecvente de violenŃă, agresivitate sau abuz.

Abuzul vârstnicilor în familie constituie o formă aparte de violenŃă din cauza vulnerabilităŃii
accentuate a acestei categorii de vârstă. Este grupul cel mai uşor de victimizat fără ca
persoanele din acestă categorie să reacŃioneze agresiv, în comparaŃie cu reacŃiile altor membri
ai familiei aflaŃi în situaŃii similare (Sursa: George NeamŃu şi Dumitru Stan, AsistenŃa
Socială, Studii şi aplicaŃii, 2005).

În cazul vârsnicilor victime ale violenŃei în familie, serviciile sociale pot fi furnizate în cadrul
centrelor din subordinea SPAS, aşa cum s-a arătat în capitolul Persoane adulte victime ale
violenŃei în familie.

2.3.6. VÂRSTNICI AFECTAłI DE SĂRĂCIE, MARGINALIZARE, EXCLUZIUNE

Excluziunea socială (sărăcia) reprezintă una dintre problemele cu care se confruntă o bună
parte dintre persoanele vârstnice datorită faptului că nu dispun de resurse suficiente pentru a
participa activ la viaŃa publică, socială şi culturală, pentru a putea decide asupra propriei vieŃi
şi nu dispun de serviciile de sănătate şi sociale, de îngrijirile necesare în funcŃie de nevoile
individuale (scăderea nivelului de trai, lipsa de resurse financiare, alimentaŃia deficientă,
condiŃiile proaste de locuit, lipsa accesului la condiŃii de igienă elementară etc.).

Chiar dacă statisticile arată o incidenŃă relativ mică a sărăciei în rândul vârstnicilor (raportat la
alte categorii sociale: şomeri, Ńărani, liber profesionişti), pensionarii reprezintă un procent
semnificativ în rândul săracilor datorită ponderii lor mari în totalul populaŃiei, fapt care îi face
mai vizibili în comparaŃie cu alte grupuri cu risc de sărăcie sensibil mai ridicat (riscul de
sărăcie al pensionarului este de trei ori mai ridicat decât cel al unui angajat).

206
DependenŃa vârstnicului, alterarea condiŃiilor sociale şi economice, poate conduce la
marginalizare şi excludere socială, la nerespectarea drepturilor fundamentale şi specifice ale
acestuia, la abuzuri şi chiar violenŃă (abuzul fizic, abuzul prin abandon, abuzul financiar).
Generalizarea tendinŃelor de abuz asupra vârstnicilor ne sugerează o degradare a solidarităŃii
familiale şi a solidarităŃii între generaŃii. Dincolo de anumite cauze fizice (deficienŃe de
vedere, de auz, de vorbire) izolarea socială poate fi cauzată şi intensificată prin decesul
persoanelor apropiate.

După cum am mai menŃionat deja, lipsurile economico-financiare constituie una dintre cele
mai mari probleme cu care se confruntă vârstnicii. În afara sprijinului financiar direct, care
poate fi obŃinut din diferite surse (instituŃii şi servicii de protecŃie socială), asistenŃii sociali
pot iniŃia programe informative referitoare la organizaŃiile care oferă anumite gratuităŃi pentru
bunuri şi servicii sau referitoare la cel mai ieftin loc în care se pot face cumpărăturile. De
asemenea, mulŃi vârstici nu au experienŃa administrării propriilor venituri (partenerul decedat
sau unul dintre copii obişnuiau să Ńină evidenŃa banilor), sau şi-au pierdut această obişnuinŃă
datorită diminuării capacităŃilor intelectuale specifice vârstei. Pentru astfel de situaŃii,
asistenŃii sociali pot iniŃia programe de planificare a cheltuielilor (stabilirea priorităŃilor,
eşalonarea plăŃilor, adaptarea cuantumului pentru coşul zilnic etc.), astfel încât resursele,
oricum limitate, să nu fie risipite.

Metodologia de lucru respectă etapele managementului de caz (cf. OG Nr. 68/2003 privind
serviciile sociale, cu modificările şi completările ulterioare): 1. evaluarea iniŃială; 2.
elaborarea planului de intervenŃie; 3. evaluarea complexă; 4. elaborarea planului
individualizat de asistenŃă şi îngrijire; 5. implementarea măsurilor prevăzute în planul de
intervenŃie şi în planul individualizat; 6. monitorizarea; 7. reevaluarea; 8. evaluarea opiniei
beneficiarului.

Tipuri de servicii:
- Cantina de ajutor social - oferă beneficiarilor servicii de pregătire şi servirea mesei la
sediul instituŃiei;
- „Masa pe roŃi” - asigură pregătirea prealabilă a mesei, de obicei la sediul cantinei de ajutor
social şi servirea mesei la domiciliul beneficiarului.

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):

- Consiliul Local Alba Iulia / SPAS Alba Iulia, AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia –
cantina asigură servicii de „Masă pe roŃi” persoanelor vârstnice asistate în cadrul
Serviciului socio-medical de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice Alba Iulia -
Cantina de ajutor social Alba Iulia;
- Consiliul Local Sebeş / SPAS Sebeş - Cantina de ajutor social Sebeş.

207
2.3.7. VÂRSTNICI VICTIME ALE TRAFICULUI SAU EXPLOATĂRII

Traficul de persoane reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului şi o atingere adusă

demnităŃii şi integrităŃii umane. Prin Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea
traficuluii de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, s-au incriminat formele
traficului de persoane, s-a creat cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor moderne de
investigaŃie, s-au introdus norme pentru protecŃia şi asistenŃa victimelor traficului, a familiilor
acestora, precum şi a martorilor.

Conform Legii 678/2001, infracŃiunea de trafic de persoane este definită la art.12 astfel:
„Constituie infracŃiune de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea
sau primirea unei persoane, prin ameninŃare, violenŃă sau prin alte forme de constrângere, prin
răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei
persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinŃa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau
primirea de bani ori de alte foloase pentru obŃinerea consimŃământului persoanei care are
autoritate asupra altei persoane, în scopul expolatării acestei persoane”.

Conceptul de victimă a traficului de persoane desemnează orice persoană fizică despre care
există informaŃii că a suferit o vătămare fizică sau psihică, o suferinŃă emoŃională, o pierdere
economică sau o vătămare gravă a drepturilor sale fundamentale, prin acŃiuni sau inacŃiuni
care încalcă legislaŃia penală în materia prevenirii şi combaterii traficului de persoane.
Persoana vătămată prin săvârşirea infracŃiunilor prevazute în Legea nr. 678/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, care beneficiază de un serviciu de asistenŃă.

Identificarea victimelor traficului de persoane este procesul de constatare a faptului că o

persoană este victimă a traficului de persoane. Identificarea se poate realiza în mod formal, de
către organele judiciare, în urma activităŃilor de cercetare penală, precum şi de către furnizorii
de servicii sociale, prin anchete sociale, dar şi în mod informal, prin analiza indicatorilor care
pot oferi indicii referitoare la existenŃa unui posibil caz de trafic de persoane.

Referirea victimelor traficului de persoane - în sensul legislaŃiei naŃionale, conceptul de

referire a victimei traficului de persoane se referă la încredinŃarea acesteia către furnizorii de
servicii de protecŃie şi asistenŃă.

AsistenŃa în tranzit/în regim de urgenŃă - ansamblul de măsuri şi acŃiuni întreprinse de către

o instituŃie sau organizaŃie începând din momentul identificării victimelor traficului de
persoane şi până la momentul clarificării situaŃiei sale şi al intrării într-un program de
asistenŃă şi protecŃie.

Serviciile de protecŃie şi asistenŃă a victimelor traficului de persoane - totalitatea

serviciilor de asistenŃă specializate acordate victimelor traficului de persoane prevăzute de
normele legale în vigoare. Furnizorii de servicii sociale pot acorda servicii sociale de asistenŃă
specializată, cu sau fără găzduire, aşa cum este prevăzut în Legea nr. 47/2006 privind sistemul
naŃional de asistenŃă socială.

208
Mecanismul naŃional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane -
ansamblul de măsuri şi acŃiuni întreprinse în coordonare de către instituŃiile statului şi diferite
organizaŃii neguvernamentale, destinate protejării drepturilor fundamentale ale victimelor
traficului de persoane.

Pentru a veni în completarea Legii nr. 678/2001, Ministerul Internelor şi Reformei

Administrative a emis Ordinul nr. 335/2007 privind aprobărea „Mecanismului NaŃional de de
identificare şi referire a victimelor traficului de persoane”. Ordinul instituie 4 mari categorii
de măsuri care se adresează în mod direct victimelor: informarea victimelor cu privire la
drepturile lor şi consilierea psihologică.

Consilierea psihologică se acordă victimelor prevăzute în Legea nr. 678/2001, cu modificările

şi completările ulterioare. Consilierea psihologică a victimelor se asigură prin intermediul
Serviciilor de probaŃiune de pe lângă tribunale, în mod gratuit, pe o perioadă de cel mult 3
luni. Servicii pentru consilierea psihologică şi pentru asigurarea altor forme de asistenŃă a
victimelor pot fi constituite şi de către organizaŃii neguvernamentale, independent sau printr-
un parteneriat cu autorităŃile publice.

AsistenŃa juridică gratuită se acordă în primul rând victimelor directe ale infracŃiunilor, dar şi
victimelor indirecte ale unor infracŃiuni grave (soŃul, copiii sau cei aflaŃi în întreŃinerea
victimelor directe decedate prin suferinŃe datorate infracŃiunilor la care au fost supuse).
Acestei măsuri de acordare a asistenŃei juridice gratuite se adaugă celor din dreptul comun,
unde se prevede cu caracter de regulă generală ca în cazul în care este necesară acordarea
asistenŃei juridice, iar persoana în cauză nu are un apărător ales şi nici mijloace materiale
pentru a-şi putea procura o apărare calificată, instanŃa va declanşa procedura de desemnare a
unui apărător din oficiu, care va acorda asistenŃă juridică gratuită.

Legea stabileşte mai multe categorii de condiŃii pentru acordarea compensaŃiei financiare
victimelor directe şi indirecte ale infracŃiunilor menŃionate, printre care şi sesizarea
organelor de urmărire penală cu privire la savarşirea infracŃiunii, în anumite termene, având în
vedere faptul ca raŃiuni de echitate impun compensarea financiară a victimelor care îşi aduc o
minimă contribuŃie pentru constatarea la timp a infracŃiunilor.

Din punct de vedere al protecŃiei sociale, am putea adăuga la acestea o componentă foarte
importantă, respectiv asistenŃa în tranzit/în urgenŃă, adăpostirea victimei pe o anumită
perioadă, până la reglementarea situaŃiei sale juridico-sociale. Nu ne vom referi aici la
măsurile de compensare de către stat a victimelor şi nici a măsurilor de pedeapsă a
agresorului, care este sancŃionat conform legii cu închisoare de la 5 la 15 ani (dacă fapta a
avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi), componente ce intră în structura unor servicii diferite de cele
de asistenŃă socială.

În continuare ne vom opri asupra serviciilor sociale pe care le putem oferi vârstncilor victime
ale traficului şi exploatării în cadrul unor Centre de primire în regim de urgenŃă sau a unor
Centre de adăpostire a victimelor. În mod normal aceste centre sunt destinate victimelor de
orice vârstă, dar au obligatoriu în structura lor de personal cel puŃin un asistent social, care,

209
datorită pregătirii sale profesionale poate oferi servicii adaptate pentru categoria de persoane
vârstnice victime ale traficului.

Identificarea vârstnicilor victime ale traficului de persoane (Evaluare iniŃială), trebuie să

Ńină cont de două perspective majore, perspectiva legală şi perspectiva victimologică:

a) Perspectiva legală – din această perspectivă trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
acŃiunile la care a fost supusă persoana:
- Recrutarea poate fi materializată în propunerea care se face victimei în faza iniŃiala a
procesului de traficare. Această propunere, de obicei, se dovedeşte a fi în final o
promisiune falsă, fie legată de obiectul sau natura muncii, destinaŃia călătoriei victimei,
condiŃiile în care se va afla, va fi Ńinută ori va munci sau de locul desfăşurării activităŃii;
- Transportarea implică deplasarea victimei de către traficanŃi (intermediari sau
transportatori) din locul de origine sau de unde a avut loc recrutarea către locul de
destinaŃie, unde va avea loc exploatarea. Nu este obligatoriu ca transportarea să fie
realizată peste frontiera de stat;
- Transferarea sau vânzarea poate avea loc în situaŃia în care victima este dată de către
recrutor unui intermediar pentru transportare şi/sau mai departe persoanei fizice sau
juridice pentru exploatare. Transferarea poate fi însoŃită de plata unei sume de bani, bunuri
materiale sau de altă natură. Totodată, sunt şi cazuri cand transferul şi/sau vânzarea sunt
realizate de către persoana fizică sau juridică care a exploatat prima dată victima, aceasta
fiind transferată şi/sau vândută unei alte persoane/grupări care o va exploata în continuare;
- Adăpostirea sau cazarea poate fi realizată de către recrutor, intermediari sau persoana
fizică ori juridică care exploatează victima, aceasta putând fi Ńinută într-o locuinŃă hotel,
spaŃii improvizate etc.;
- Primirea persoanei sau persoanelor destinate obiectului exploatării are loc în contextul
transferului sau al vânzării;
- Mijloacele de realizare a acŃiunii(lor) la care a fost supusă persoana;
- AmeninŃare, violenŃă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori
înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se
apăra sau de a-şi exprima voinŃa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani
ori de alte foloase pentru obŃinerea consimŃământului persoanei care are autoritate asupra
altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Scopul: Exploatarea unei persoane prin următoarele forme: executarea unei munci sau
îndeplinirea de servicii, în mod forŃat, cu încălcarea normelor legale privind condiŃiile de
muncă, salarizare, sănătate şi securitate, Ńinerea în stare de sclavie sau alte procedee
asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, folosirea unei persoane pentru săvârşirea
de diferite infracŃiuni, obligarea la practicarea prostituŃiei, la reprezentări pornografice în
vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală,
prelevarea de organe.

b) Perspectiva victimologică – trebuie să Ńină cont de circumstanŃele şi particularităŃile

fiecărui caz. Toate aceste caracteristici şi consecinŃele în plan psihosocial ce apar ca urmare a
unei experienŃe traumatizante sunt prezente în cazul victimelor traficului de persoane, iar

210
particularităŃile fiecarui caz vor furniza indiciile pentru identificarea informală a unui posibil
caz de trafic de persoane.

Indicatori pentru identificarea victimelor traficului de persoane

Identificarea victimelor traficului de persoane constituie prima etapă a mecanismului de

identificare şi referire, scopul acesteia fiind de a constata dacă o persoană este sau nu victima
traficului de persoane şi de a asigura, în acest caz, accesul la servicii specializate de asistenŃă
şi protecŃie. Identificarea presupune stabilirea unui prim contact cu persoana presupusă a fi
victimă a traficului de persoane, analiza indicatorilor care pot ajuta instituŃia/organizaŃia care
a venit în contact.

Indiferent de locul identificării şi de instituŃia sau organizaŃia care a venit în prim contact cu
victima, următorii indicatorii pot fi luaŃi în calcul pentru identificarea unei posibile victime a
traficului de persoane:
- Sex – Traficul în scopul exploatării sexuale este considerat a fi cea mai raspândită formă a
traficului de persoane, ce afectează, în principal, persoanele de sex feminin şi copiii. De
aceea, evaluarea indicatorilor de vârstă şi sex trebuie să fie realizată împreună sau în
interdependenăa pentru o mai bună identificare a victimelor traficului de persoane sau a
tipului de exploatare la care acestea au fost supuse;
- Vârstă – Vârsta înaintată a persoanei poate fi un factor decisiv în alegerea acestuia şi
exploatarea în domeniul cerşetoriei, deoarece aspectul său fizic produce sentimente de
milă, iar mecanismele sale de autoapărare şi ripostă faŃă de situaŃia de exploatare sunt
foarte reduse;
- Caracteristici sociale – Identificarea victimelor traficului de persoane trebuie să
urmarească în egală masură identificarea anumitor factori care au condus sau au contribuit
la intrarea persoanei în procesul traficului de persoane. TraficanŃii se bazează pe
manipularea următorilor factori: sărăcie, nivel de educaŃie scăzut, discriminare şi
marginalizare socială, neglijenŃă şi abuz din partea familiei, insuficientă cunoaştere a
drepturilor, obligaŃiilor şi reglementărilor din domeniul migraŃiei şi al accesului la libera
circulaŃie;
- Documente – Lipsa documentelor de identitate personale sau prezenŃa lor între bunurile
persoanelor bănuite de săvârşirea infracŃiunii de trafic de persoane ori prezenŃa unui
document de călătorie temporar la reîntoarcerea în Ńară a unei persoane poate să constituie
un indiciu în identificarea unei posibile victime a traficului de persoane. Totodată,
utilizarea unui alt nume sau a unui apelativ de către persoana identificată şi folosirea
unui/unor act(e) de identitate sau document(e) de călătorie alterat(e) sau falsificat(e) pot să
constituie un indiciu suplimentar pentru constatarea unei posibile situaŃii de trafic;
- Locul unde a fost găsită/identificată sau locul unde s-a aflat anterior persoana – Locul în
care persoana a fost găsită sau s-a aflat anterior identificării de către o instituŃie ori
organizaŃie constituie un indiciu important, de exemplu: anumite zone, fie de la periferie,
fie din oraş, cunoscute ca fiind locuri unde se oferă sau se cumpără servicii sexuale,
cluburile de noapte sau hotelurile, gările ori punctele de trecere a frontierei, locuri
recunoscute în care se adăpostesc persoane fără locuinŃă, locuri cunoscute pentru prezenŃa
cerşetorilor;

211
- CircumstanŃele în care a fost identificată persoana – CircumstanŃele în care
persoana/victima a fost identificată constituie întotdeauna un element important în
evaluarea unei posibile situaŃii de traffic (ex. persoanele fără documente de identitate şi
care nu cunosc foarte bine locul în care se află, identificate în urma unei razii, persoanele
în compania cărora se află sau cele care au fost găsite în condiŃii mizere, fără bani asupra
lor, deşi din declaraŃiile lor reiese faptul că se aflau în locul respectiv pentru turism/vizită
rude, dar nu cunosc oraşul/locul în care se află, pot să constituie indicii care să determine
luarea în considerare a unui posibil caz de trafic de persoane;
- Semne care pot să indice prezenŃa unei forme de abuz – Orice semn al unei traume fizice
sau psihice poate constitui un indiciu pentru identificarea ori diferenŃierea unui caz de
trafic de persoane. Victimele traficului de persoane, spre deosebire de victimele traficului
de migranŃi, sunt supuse unor forme de abuz şi constrângere ale căror consecinŃe pot fi
documentate şi utilizate, inclusiv în vederea probării săvârşirii infracŃiunii de trafic de
persoane. Astfel, persoana identificată poate să prezinte diferite echimoze, plăgi care pot fi
semnele unui posibil abuz fizic sau să reclame ca a fost supusă abuzului sexual. Totodată,
persoana identificată poate să fie apatica, absentă, să dea impresia că nu înŃelege foarte
clar ceea ce i se cere ori ceea ce i se explică, să izbucnească în plâns de fiecare dată când
este abordată sau să aibă dificultăŃi în a-şi reaminti cu exactitate ce i s-a întâmplat. Pot
exista şi situaŃii în care persoana identificata/presupusa victimă a traficului de persoane să
reacŃioneze cu neîncredere şi chiar iritare faŃă de cei care au intervenit în scoaterea ei din
mediul în care se află şi să nege chiar situaŃia de abuz în care s-ar fi aflat. Majoritatea
victimelor traficului de persoane şi în special cele supuse exploatării prin munca prezintă,
în perioada imediată ieşirii din trafic, semne ale privării de somn, hrană şi ale epuizării
fizice la care au fost supuse.

Evaluarea şi opinia unei alte instituŃii sau organizaŃii, trebuie luate în considerare în procesul
identificării şi referirii pentru asigurarea continuităŃii şi transparenŃei procesului decizional.
Fiecare dintre aceşti indicatori, dacă ar fi consideraŃi separat sau prezenŃa lor ar fi evaluată
independent unul de celălalt, ar putea conduce la identificarea altor categorii de victime ori
situaŃii. De aceea, când se are în vedere un posibil caz de trafic de persoane, este importantă
urmărirea tuturor indicatorilor în momentul evaluării. Totodata, aceşti indicatori trebuie
folosiŃi în scopul semnalării unei posibile situaŃii de trafic şi iniŃierii mecanismului de referire
şi nu se vor substitui modalităŃilor de investigare a infracŃiunii de trafic de persoane.

Chiar dacă identificarea formală (respectiv, intervievarea detaliată) nu poate fi realizată într-o
fază iniŃială sau ulterioară stabilirii unui prim contact, se va face o analiză pe baza
indicatorilor prezentaŃi Dacă în urma analizei efectuate se constată existenŃa unui posibil caz
de trafic de persoane, presupusa victimă a traficului de persoane va beneficia de o perioadă de
recuperare şi reflecŃie de pana la 90 de zile. Ca principală metodă de culegere a datelor se
foloseşte în acestă etapă intervievarea victimelor.

Elaborarea planului de intervenŃie/Referirea către o instituŃie specializată

Tuturor instituŃiilor şi organizaŃiilor implicate în procesul de referire le revine obligaŃia de a

colabora în vederea luării măsurilor de protecŃie şi asistenŃă consecutive identificării unei
victime a traficului de persoane. Fiecare dintre acestea trebuie să desemneze cel puŃin câte un

212
reprezentant al instituŃiei/organizaŃiei implicate în mecanismul de identificare şi referire, iar
datele de contact ale acestuia trebuie comunicate partenerilor instituŃionali. În ceea ce priveşte
referirea victimelor traficului de persoane, ca procedură generală, fiecare instituŃie care a
identificat o persoană ca fiind victimă, trebuie să anunŃe reprezentantul Centrului Regional al
ANITP - instituŃie responsabilă pentru coordonarea activităŃilor de acordare a asistenŃei şi
monitorizare a victimelor traficului de persoane - pentru luarea acesteia în evidenŃă şi
îndrumarea către alte servicii de asistenŃă şi protecŃie din comunitatea de provenienŃă a
victimei.

În funcŃie de instituŃiile şi organizaŃiile implicate în lupta antitrafic şi de locul şi modul în care

a avut loc identificarea victimei traficului de persoane, se pot distinge următoarele proceduri
şi modalităŃi concrete de referire a victimelor traficului de persoane:
- Victima este identificată de către organele judiciare, respectiv structuri specializate ale
poliŃiei, cu atribuŃii în domeniul traficului de persoane. Victima are dreptul de a fi
informată cu privire la dreptul la asistenŃă juridică, drepturile procesuale, precum şi la alte
drepturi conform art. 4 din Legea nr. 211/2004. Referirea victimei către instituŃia sau
organizaŃia responsabilă pentru coordonarea activităŃilor de acordare a asistenŃei şi
monitorizare a acestora se desfăşoara astfel: structurile specializate ale poliŃiei vor
contacta furnizorul public sau privat de servicii destinate victimelor în vederea evaluării
nevoilor de asistenŃă ale victimei şi menŃinerea contactului cu aceasta. Asistentul social
din cadrul furnizorului de servicii va realiza evaluarea iniŃială a victimei pentru
identificarea nevoilor de asistenŃă specializată şi, cu acordul persoanei, va elabora Planul
de intervenŃie şi va asigura referirea imediată a acesteia pentru asistenŃa în regim de
urgenŃă.
- Victima a fost referită şi repatriată de către OrganizaŃia InternaŃională pentru MigraŃie.
Misiunea organizaŃiei în România este de a întâmpina victima înainte de punctul de
trecere a frontierei de stat şi, în cazul în care persoana acceptă să fie găzduită într-un
adăpost pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp şi să participe la un program
de asistenŃă specializată, se realizează referirea victimei către serviciile de asistenŃă
specializată. În situaŃia în care victimei nu i se va putea acorda asistenŃa în tranzit, se va
încerca asigurarea accesului acesteia la alte servicii de asistenŃă în comunitatea de
provenienŃă.
- Victima este identificată de către un ONG internaŃional şi victima este repatriată şi referită
către un ONG din România. În situaŃia în care victima a fost identificată de către un ONG
dintr-o altă Ńară, reprezentantul ONG din România va întâmpina victima la punctul de
trecere a frontierei sau în locul convenit cu partenerul de referire. În funcŃie de acordul
victimei de a participa sau nu la un program de asistenŃă fie din partea acelui ONG, fie din
partea altei organizaŃii sau instituŃii şi în funcŃie de particularităŃile cazului, victima va fi
inclusă într-un program de asistenŃă specializat.
- Victima de cetăŃenie română este identificată prin intermediul misiunii diplomatice sau al
oficiului consular al Romaniei. În situaŃia în care victima traficului de persoane nu deŃine
documente de identitate sau călătorie care să îi ateste cetăŃenia română, personalul
reprezentanŃei diplomatice sau misiunii consulare a României eliberează, la cerere,
documentul de identitate/titlul decalatoriu care să permită repatrierea persoanei. În situaŃia
în care victima traficului de persoane necesită şi solicită asistenŃă, diplomatul responsabil
cu aplicarea metodologiei de repatriere va contacta şi va referi persoana unui ONG sau

213
 autorităŃilor locale ale statului respectiv, care acordă asistenŃă victimelor traficului de
persoane.
- Victimă a traficului de persoane, cetăŃean străin. Victimele traficului de persoane, cetăŃeni
străini, trebuie informaŃi într-o limbă pe care o înŃeleg cu privire la dreptul de a beneficia
de o perioadă de recuperare şi reflecŃie de până la 90 de zile, precum şi de accesul la alte
servicii de asistenŃă specializată, respectiv: cazare în centre special amenajate, de
consiliere psihologică, precum şi de asistenŃă medicală şi socială.
- Caz neclar de trafic de persoane:
a. În situaŃia în care persoana presupusă a fi victimă a traficului de persoane refuză să
coopereze cu organele judiciare, dar există indicii care să determine considerarea unui
posibil caz de trafic de persoane, însă nu sunt identificate toate elementele infracŃiunii
de trafic, cazul va fi referit spre reevaluare unui reprezentant al unei organizaŃii
specializate/serviciu public specializat pentru asistenŃa şi protecŃia victimelor traficului
de persoane. Atunci când, în urma evaluării, se constată că acea persoană este într-
adevăr victimă a traficului de persoane, în primă fază se oferă participarea la un
program de asistenŃă specializat, urmând ca ulterior, cu acordul victimei, să se
realizeze o nouă referire a cazului către organele judiciare.
b. În situaŃia în care persoana nu acceptă să discute nici cu un reprezentant al
Furnizorului de servicii pentru victimele traficului şi nu este interesată de participarea
într-un program de asistenŃă şi nici nu doreşte să stea de vorbă cu poliŃia/organele
judiciare, în funcŃie de locul unde a fost găsita persoana, respectiv, punct de trecere a
frontierei, la ieşirea din România: i se vor oferi materiale informative cu caracter
preventiv despre migraŃia ilegala şi traficul de persoane şi punct de trecere a frontierei,
la intrarea în România: i se vor oferi materiale informative cu privire la apelarea
Serviciului TelVerde.
c. În situaŃia în care cazul a fost identificat prin intermediul serviciului TelVerde al
AgenŃiei NaŃionale Împotriva Traficului de Persoane, preluarea solicitării se va face
imediat, iar până la identificarea formală a unei situaŃii clare de trafic de persoane,
persoana va fi tratată ca o posibilă victimă a traficului de persoane. Operatorul
serviciului TelVerde realizează analiza iniŃiala şi evaluarea gradului de urgenŃă al
cazului, în funcŃie de gradul de siguranŃă în care se află persoana. Dacă persoana a
ieşit recent dintr-o situaŃie de abuz şi/exploatare în orice formă, se impune contactarea
rapidă a serviciilor de intervenŃie a poliŃiei din comunitatea respectivă - poliŃie,
jandarmerie - urmând ca ulterior procesul referirii să se deruleze conform celorlalte
proceduri existente.
d. Victima traficului de persoane care nu are discernământ sau se află într-o stare
medicală critică. În situaŃia în care persoana presupusă a fi victima traficului de
persoane prezintă simptomele unei tulburări psihice grave, instituŃia/organizaŃia care a
stabilit primul contact cu aceasta va lua măsurile necesare pentru stabilirea, printr-un
examen de specialitate, a capacităŃii de discernământ a persoanei. Până la momentul
stabilirii capacităŃii de discernământ a persoanei, aceasta va fi tratată ca o victimă a
traficului de persoane, îi vor fi respectate drepturile şi libertăŃile fundamentale şi va
beneficia de asistenŃă medicală de specialitate. În urma procesului de evaluare iniŃială,
asistentul social din cadrul furnizorului de servcii care a preluat cazul întocmeşte un
Raport de evaluare iniŃială.

214
Evaluarea complexă se realizează de către o echipă multidisciplinară din care fac parte:
asistent social, psiholog, jurist, medic şi alŃi specialişti acolo unde este cazul. Se analizează
Raportul de evaluare iniŃială, situaŃia vârstnicului din punct de vedere social, medical şi
juridic şi se aplică Grila naŃională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice. Pe baza
nevoilor identificate şi a situaŃiei socio-medico-economice a persoanei, echipa
multidisciplinară completează Planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire şi orientează
victima către specialiştii/serviciile care pot să o ajute. Între furnizorul de servicii şi persoana
vârstnică se semnează un Contract de Servicii. În această etapă a intervenŃiei se pune accentul
pe folosirea interviului diagnostic şi a convorbirii cu victima. Instrumentele specifice acestei
etape sunt Planul de individualizat de asistenŃă şi îngrijire şi Contractul de servicii.

Implementarea măsurilor prevăzute în Planul de intervenŃie şi în Planul individualizat

de îngrijire şi asistenŃă

În funcŃie de nevoile identificate în procesul de evaluare, persoana vârstnică este sprijinită să

beneficieze de serviciile şi prestaŃiile sociale acordate conform legislaŃiei în vigoare privind
persoanele vârstnice. Aceste servicii vizează în principal: cazare, hrană, consiliere socială,
psihologică şi juridică, asistenŃă medicală şi îngrijire. Multe dintre victimele traficului de
persoane nu au documente de identitate, obŃinerea acestora fiind una dintre priorităŃile
serviciilor oferite către vârstnic. În cazul în care persoana nu are venituri, se vor face
demersurile necesare pentru obŃinerea unui venit (pensie, indemnizaŃie pentru persoana cu
handicap, venit minim garantat, etc.). Pentru persoanele care suferă de handicap, asistentul
social se va ocupa de întocmirea documentelor necesare obŃinerii Certificatului de încadrare
în grad de handicap.

Se va încerca găsirea rudelor persoanei vârstnice şi reintegrarea acesteia în familie. Acolo

unde nu este posibil acest lucru sau vârstnicul nu are aparŃinători, se vor întocmi documentele
necesare pentru internarea persoanei vârstnice într-un centru rezidenŃial de protecŃie a
persoanelor vârstnice. Conform Legii nr. 678/2001, victimelor traficului de persoane, cetăŃeni
români, li se pot acorda locuinŃe sociale, cu prioritate, de către CL din localitatea de
domiciliu.

Tipuri de servicii:

Centrul de asistenŃă şi protecŃia victimelor - Conform art. 32, 33 şi 34 ale Legii nr. 678/2001
privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane la cerere, cazează temporar victimele
traficului de persoane. Durata cazării este stabilită prin decizie a delegaŃiei permanente
judeŃene şi nu poate depăşi 10 zile. Durata cazării poate fi prelungită, la solicitarea organelor
judiciare, cu cel mult până la 3 luni sau, după caz, pe perioada procesului penal. Centrele sunt
amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiŃii civilizate de cazare şi igienă personală, hrană,
asistenŃă psihologică şi medicală. Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se
asigură de către asistenŃii sociali din aparatul consiliului local în a cărui rază îşi desfăşoară
activitatea centrele, informaŃii şi consiliere pentru a beneficia de facilităŃile asigurate prin lege
persoanelor marginalizate social. Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor se acoperă din
bugetele CJ.

215
Servicii oferite victimelor în astfel de centre:
1. Evaluare medico-psihologică:
- evaluare şi tratament medical;
- evaluare psihologică;
- evaluare psihiatrică (dacă este cazul);
- consiliere familială;
- intervenŃii psihoterapeutice în timpul sitaŃiilor de criză.
2. AsistenŃă în vederea reintegrării:
- medierea relaŃiilor cu autorităŃile;
- însoŃirea victimei la serviciile medicale specializate;
- evaluarea familiei pentru a stabili dacă este posibilă reintegrarea familială;
- consilire socială şi spirituală;
- activităŃi terapeutice (art terapie, terapie de grup).
3. Consiliere juridică:
- obŃinerea actelor legale (documente de identitate, diplome şcolare, informaŃii legate de
vechime în muncă pentru obŃinrea unei pensii);
- pregătirea mărturiei în instanŃă;
- angajarea unui avocat pentru a asigura reprezentarea juridică.

Centre de tranzit - oferă, pe lângă serviciile amintite mai sus, şi găzduire pentru persoana
vârstnică victimă pe o perioada de 3 luni sau până la soluŃionarea situaŃiei acesteia.

2.3.8. VÂRSTNICI FĂRĂ LOCUINłĂ SAU CARE TRĂIESC ÎN STRADĂ,

DELINCVENłI, VÂRSTNICI AFLAłI ÎNTR-O SITUAłIE DE URGENłĂ SOCIALĂ

Sărăcia a reprezentat pentru Ńara noastră un element definitoriu al subdezvoltării, mai ales în
condiŃiile actuale, în care cuantumul pensiilor nu mai este corelat cu nivelul inflaŃiei, pensiile
au „îngheŃat” în timp ce toate preŃurile cresc, iar fondurile destinate suportului categoriilor
defavorizate, în special persoanelor vârstnice, sunt în continuă scădere. Ca urmare a acestor
măsuri, vârstnicul se îndreaptă încet spre plasarea în afara formelor normale de viaŃă şi a unor
condiŃii decente de trai. Fenomenul plasării unei persoane în afara formelor normale de viaŃă
se numeşte excluziune socială. A fi sau a nu fi în posesia unei locuinŃe reprezintă o
manifestare a excluziunii sociale a persoanelor vârstnice.

Cauzele pentru care persoana vârstnică nu deŃine o locuinŃă şi ajunge chiar la situaŃia de a
locui pe stradă: diminuarea veniturilor ca urmare a pensionării, deposedarea persoanei
vârstnice de locuinŃă prin înşelăciune sau abuz (de cele mai multe ori chiar membrii apropiaŃi
din familia vârstnicului recurg la astfel de acte penru a-l deposeda pe acesta de locuinŃă şi
bunuri), profitând de alterarea funcŃiilor vârstnicului ca urmare a vârstei înaintate şi/sau a
bolii, degradarea fondului locativ. În ultimii ani numeroase persoane vârstnice au rămas fără
adăpost ca urmare a retrocedării imobilelor naŃionalizate foştilor proprietari. Astfel,
persoanele vârstnice ce beneficiau de locuinŃă contra unor chirii modice s-au găsit brusc în
situaŃia de a părăsi locuinŃele, fără a avea posibilitatea financiară de a cumpăra altele şi fără
a-şi putea permite închirierea unei locuinŃe decente. Din păcate, ca urmare a numărului redus

216
de locuinŃe sociale, la obŃinerea acestora vârstnicii au şanse reduse, deoarece criteriiile de
selecŃie dau prioritate familiilor tinere, în special a acelora cu unul sau mai mulŃi copii şi criza
costului utilităŃilor publice. Scăparea de sub control a costurilor de furnizare a utilităŃilor
publice reprezintă o povară greu de suportat de către persoanele vârstnice din România. Ca
urmare a acestui fapt, o mare parte a populaŃiei vârstnice se confruntă cu mari datorii la plata
cheltuielilor de întreŃinere, ceea ce sporeşte numărul evacuărilor forŃate (în cazul unor datorii
mari şi greu de rambursat), riscul de deconectare a locuinŃei de la furnizarea utilităŃilor.

Problemele sociale (pensionarea, izolarea), cele economice (scăderea veniturilor, sărăcia),

cele morale (nerespectarea drepturilor sale legitime) agravează problemele de sănătate ale
vârstnicului, fapt care impune sarcini deosebite atât serviciilor de sănătate, cât şi celor de
asistenŃă socială. Pe de altă parte, abandonul grijii faŃă de propria sănătate, stilurile
nesănătoase de viaŃă, deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul serviciilor de prevenŃie
şi tratament ambulatoriu contribuie la situaŃia critică a stării de sănătate a multor vârstnici.

Datorită faptului că situaŃia socială şi medicală a bătrânilor se deteriorează treptat din cauza
reducerii veniturilor odată cu pensionarea, politicile sociale din domeniu vizează în special
protejarea venitului, perfecŃionarea calităŃii îngrijirii medicale, sprijinirea persoanelor în
vârstă pentru a duce o viaŃă demnă şi independentă în mediul propriu, lărgirea posibilităŃilor
de integrare a vârstnicilor în viaŃa comunităŃii şi ameliorarea capacităŃii serviciilor publice de
a face faŃă nevoilor în continuă schimbare.

În soluŃionarea acestor situaŃii, a vârstnicilor aflaŃi în situaŃii de urgenŃe sociale temporare sau
permanente, ar fi de folos înfiinŃarea pe lângă primării a câtorva servicii specializate în acest
sens. Servicii de asistenŃă permanentă având ca obiective:
- Acordarea serviciilor de găzduire în situaŃii de criză socială sau de nevoi sociale urgente
persoanelor care le necesită, 24 de ore pe zi, în orice zi a anului;
- Facilitarea informaŃiilor privind resursele sociale existente, atât cele care Ńin de primărie
cât şi cele aparŃinând altor instituŃii sau asociaŃii din oraş;
- Acordarea de asistenŃă socială persoanelor care solicită satisfacerea nevoilor primare.

Serviciul de intervenŃie rapidă şi urgenŃe sociale, care se adresează persoanelor lipsite de

protecŃie socială :
- ca urmare a unei situaŃii neprevăzute, cum ar fi, de pildă, maltratări sau agresiuni,
abandonări, probleme legate de cazare sau locuinŃă, situaŃii datorate unor probleme de
sănătate, conflicte familiale grave etc.
- ca urmare a unei situaŃii neprevăzute, generate de cauze naturale sau provocate, care
afectează un grup de persoane: explozii, accidente, incendii, inundaŃii, surpări, alunecări
de teren etc. Serviciul de asistenŃă primară pentru persoanele fără adăpost care urmăreşte
satisfacerea necesităŃilor primare ale acestor persoane, gestionând, în mod centralizat,
cererile de cazare, alimente şi îmbrăcăminte. Se doreşte prevenirea anumitor probleme de
acest gen sau soluŃionarea acelora a căror apariŃie nu a putut fi împiedicată.

ModalităŃile prin care se poate realiza acest lucru sunt:

- menŃinerea unui echilibru moral în familie;
- familia care îl primeşte trebuie să-i asigure condiŃii de ameliorare;

217
- este necesar să se ducă o acŃiune de prevenire a recăderilor şi agravărilor pe plan medical;
trebuie făcut control medical periodic şi respectarea indicaŃiilor medicului;
- familia, în funcŃie de starea socială, trebuie ajutată spre a fi în măsură să creeze condiŃii
cât mai bune persoanei care a devenit dependentă parŃial sau total;
- atacarea şi rezolvarea problemelor socio-medicale trebuie să se facă concomitent. (F.
Mănoiu, V. Epureanu, AsistenŃa Socială în România, Ed.All, Bucureşti,1997)

În strânsă legătură cu pierderea locuinŃei este apariŃia la persoanele vârstnice a fenomenelor

delincvenŃionale ca formă de răspuns la situaŃia de criză în care vârstnicul se regăseşte.
DelincvenŃa reprezintă totalitatea infracŃiunilor în raport cu legile societăŃii. În registrul
multiform al devianŃei, delincvenŃa (sau infracŃionalitatea, dupa probarea juridică) reprezintă
forma cu gradul cel mai înalt de periculozitate. Trăsăturile ce o deosebesc de formele simple
ale devianŃei se referă, în primul rând, la faptul că este violată o anumită lege (penală, civilă,
militară, profesională, etc.). Această încălcare este însoŃită de săvârşirea unei acŃiuni anti-
sociale, ce reprezintă un pericol (material sau moral) pentru ceilalŃi membrii ai societăŃii
(Banciu, Rădulescu, 1985). Astfel că delincvenŃa nu se mai defineşte funcŃie de reacŃia
celorlalŃi membrii ai societăŃii sau în funcŃie de o etichetă, ci ea se află în raport juridic cu
valorile sociale (Elemente de AsistenŃă Socială, C. Bocancea; G. NeamŃu, Ed.Polirom, 1999,
pag. 162).

Forme de manifestare a delincvenŃei la persoanele vârstnice sunt cleptomania, cerşetorie şi

vagabondajul.

Cleptomanie (furt) - acest fenomen se petrece în cele mai multe dintre cazuri în locurile
aglomerate. Cel mai frecevent este furtul din buzunare, furtul genŃilor sau furtul din magazine.
Mai sunt situaŃii când vârstnicul fură şi din biserici. Se presupune că este o persoană
religioasă, frecventează lăcaşe de cult, profită de neatenŃia credincioşilor şi sustrage bunuri
(banii strânşi în cutia milei sau din vânzarea lumânărilor sau diferite obiecte ce sunt aduse
pentru a fi vândute, le fură pentru a le revinde).

Cerşetorie - adesea în spatele acestui fenomen este o reŃea foarte bine organizată. Se folosesc
de un biet bătrân bolnav sau cu handicap (fâră mâini sau picioare) pentru a impresiona
trecătorii, a le cerşi mila şi câte un bănuŃ. Mai sunt şi vârstnici care cerşesc pe cont propriu, pe
care nevoia de hrană îi face să cerşească. Ei nu creşesc bani întotdeauna ci se mulŃumesc şi
dacă trecătorii le oferă ceva de mâncare. De obicei cerşetorii stau în jurul bisericilor, a
hipermarket-urilor, îşi aleg locuri aglomerate, zile importante cand fluxul de oameni este
mare. Se întamplă adesea situaŃii în care, dacă nu primesc nimic, să devină agresivi
ajungându-se chiar la situaŃii de violenŃă fizică şi la furt.

218
Vagabondaj - termenul de vagabond vine de la „vagari”, care înseamna a rătăci. Prin urmare
a vagabonda înseamna a rătăci din loc în loc, la întâmplare. Vagabondajul este precedent
delincvenŃei. Pe vârstnic, vagabondajul îl afectează atât din punct de vedere psihic cât şi fizic.
Adesea expus schimbărilor climatice, fără adăpost, silit să doarmă pe maidane, cu o igienă
precară, vârstnicul îşi pierde treptat sănătatea, oricum precară datorită vârstei. Din punct de
vedere psihic, având mereu contact cu strada, ajunge să frecventeze locuri îndoielnice, să aibă
contact cu persoane dubioase şi de aici până la comiterea unui delict nu este decât un pas.

Cauzele ce îl conduc pe vârstnic în situaŃii de cerşetorie, cleptomanie, vagadondaj:

- locuinŃă aglomerată care a devenit insuficientă pentru familie, în care el nu îşi mai găseşte
locul, se simte în plus;
- lipsa de afecŃiune din partea familiei sale;
- părinŃii abandonaŃi de către copiii lor sau de cei la care se aflau în îngrijire;
- bătrâni victime ale falşilor agenŃi imobiliari care, folosindu-se de anumite tertipuri, i-au
lăsat fără locuinŃe;
- bătrâni dependenŃi de alcool care au pierdut tot (familie, casă, grup de prieteni etc.) din
cauza acestui viciu.

Tipuri de servicii:

Adăposturi de noapte/centre de primire în regim de urgenŃă, unde sunt găzduite, pe o

perioadă de maxim 3 luni, persoane vârstnice aflate într-o situaŃie de criză, fie găsite în stradă,
inclusiv cu identitate necunoscută, sau persoane vârstnice abandonate în spital, vârstnici care
locuiesc singuri şi din anumite motive nu se mai pot întreŃine, persoane care dintr-un motiv
sau altul şi-au pierdut locuinŃa, persoane delincvente identificate de către autorităŃi practicând
vagabondajul şi/sau cerşetoria. Asistarea acestor persoane în cadrul centrului se face pe o
perioadă limitată, până la identificarea unor soluŃii de instituŃionalizare într-un centru
rezidenŃial sau de reintegrare în familie.

Principalele servicii oferite în cadrul acestui tip de centru sunt:

- găzduire pe termen scurt, cu primire fără formalităŃi;
- evaluare în vederea găsirii unei soluŃii de reintegrare familială sau protecŃie rezidenŃială pe
termen mediu/lung;
- reprezentarea de interese în raport cu alte instituŃii (casa de pensii, serviciul de evidenŃă a
populaŃiei).

AsistenŃii sociali care lucrează în astfel de centre sprijină vârstnicul să îşi obŃină în primul
rând un act de identitate, mai apoi o pensie sau o altă sursă de venit din partea statului. Acolo
unde este cazul, persoana vârstnică este ajutată să îşi obŃină Certificatul de încadrare în grad
de handicap şi indemnizaŃiile oferite de către stat şi mai apoi chiar internarea într-o instituŃie
specializată. AsistenŃii sociali din cadrul centrului relaŃionează cu alte servicii, în vederea
găsirii unei soluŃii de instituŃionalizare a persoanei vârstnice sau de reintegrare în familie a
acesteia.

Furnizori de servicii sociale (existenŃi în Microregiunea AIDA):

219
- Consiliul Local Alba Iulia / SPAS Alba Iulia, AsociaŃia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia -
Centrul de Primire în Regim de UrgenŃă / Aşezământul Social ”Filantropia Ortodoxă” din
Gara CFR Alba Iulia.

2.3.9. PENSIONARII

Pensionarea este un atribut al epocii moderne. În societăŃile industrializate vârstnicii nu se

bucură de un prestigiu atât de mare ca în trecut nici în societate şi din păcate nici în familie.
După ce se retrag din muncă, vârstnicii devin mai săraci şi lipsiŃi de prestigiu social. Progresul
tehnic şi noile tehnologii sunt tratate ca un factor care împinge populaŃia să se retragă de pe
piaŃa muncii, datorită competitivităŃii lor scăzute relaŃionată lipsei de adaptare la noile
tehnologii. Multe persoane vârstnice doresc să se menŃină în activitate, chiar dacă aceasta nu
ar fi susŃinută de o recompensă echivalentă celei din perioada activă. De altfel, o bună stare de
sănătate, creşterea speranŃei de viaŃă şi prosperitatea economică a Ńărilor motivează dorinŃa
populaŃiei vârstnice de a fi active.

Retragerea din câmpul muncii, cu alte cuvinte pensionarea, reprezintă un fenomen important
în viaŃă, care poate marca un punct terminus al dinamismului social, sau din contră, un punct
de început pentru o viaŃă în care să se acorde timp şi atenŃie activităŃile pentru care nu s-a
găsit timp, atenŃie sau fonduri în timpul vieŃii active. Oamenii reacŃionează foarte diferit la
acest eveniment, în principal pentru faptul că situaŃia materială este în declin, iar populaŃia
aseamănă pensionarea cu o boală, cu singurătatea, stigmatizarea şi izolarea.

Miskolczi Miklos identifică două tipuri de reacŃie:

1. Revolta vizibilă este legată de scăderea veniturilor, ceea ce provoacă revolta şi frustrarea
persoanei vârstnice care consideră insuficientă valoarea veniturilor primite de la stat în
comparaŃie cu munca depusă. Vârstnicul percepe pensionarea ca pe o agresiune asupra
individului pe care societatea îl consideră inutil. BărbaŃii resimt cel mai dramatic evenimentul.
Ei se identifică mult mai mult cu cariera şi de aceea le este greu să găsească o activitate
comparabilă cu cea de la fostul loc de muncă. BărbaŃii au de multe ori impresia că sunt o
povară, că societatea nu mai are nevoie de ei şi unii au acelaşi sentiment şi faŃă de familie.

2. Revolta paşnică este aşa zisa mişcare a pensionarilor „tineri”. Aceasta s-ar traduce prin
strădania vârstnicilor de a trăi mult, în condiŃii satisfăcătoare, pentru a se bucura de anii de
pensie. ViaŃa lungă şi sănătatea devin o mândrie personală. Femeile se adaptează mai uşor
deoarece în anii de activitate au putut face faŃă cu greu serviciului, treburilor casnice şi
creşterii copiilor. Odată cu pensionarea se pot ocupa mai mult de ele, de familie, de casă şi de
activităŃi recreative şi de petrecere a timpului liber. Uneori pensionarea poate marca şi în mod
negativ femeile, în special femeile de carieră sau suprapunerea cu un alt eveniment
traumatizant (văduvia, divorŃul, plecarea copiilor de acasă etc.), (Denizia Gal - Gerontologie
sociala). În altă ordine de idei, reacŃia persoanei vârstnice faŃă de pensionare poate fi
clasificată după cum urmează:

220
- Tipul echilibrat - este cel mai frecvent întâlnit. Este o acceptare firească a pensionării,
uneori însoŃită de resemnare. Este întâlnit în mediul rural, unde vârstnicii se menŃin activi
în gospodărie şi după pensionare. Pensionarea este resimŃită mai acut în mediul urban,
unde viaŃa persoanei se reduce la perimetrul camerei şi uneori la cel al cumpărăturilor.
- Tipul optimist - se bucură de pensionare şi vede în ea un nou început. Această categorie
încearcă să îşi găsească „de lucru” să se implice în diverse activităŃi, nu neapărat
remunerate material. Din păcate, piaŃa muncii din România nu are oferte pentru segmentul
pensionarilor activi şi nu oferă cursuri de calificare/recalificare pentru vârstnici.
- Tipul pesimist - priveşte pensionarea ca pe un sfârşit. NesiguranŃa viitorului, perspectiva
îmbătrânirii şi a îmbolnăvirilor este resimŃită catastrofic. Pensionarea poate duce la
scăderea relaŃiilor sociale, vârstnicul fiind mai circumspect în legarea de noi prietenii şi
mai precaut în orice contact cu prietenii vechi.

Există situaŃii în care pensionarea apare dintr-o necesitate (boală), moment în care survine de
obicei brusc, fără nici o pregătire şi aduce cu sine multiple probleme la nivel individual sau
social. Cu atât mai mare este impactul negativ cu cat pensionarea are o cauză patologică. Aici
asistentul social are un rol crucial în informarea şi consilierea celor bolnavi, deci prezenŃa lui
este foarte importantă în spitale. Un pensionar de boală îşi pierde brusc capacitatea de lucru,
fapt ce intervine în mod agresiv atât pe plan economic (situaŃia financiară a familiei), cât şi pe
plan psihic (sentimentul de inutilitate).

Pensionarea mai poate fi un eveniment generator de criză când aceasta survine ca urmare a
restructurărilor făcute la locul de muncă, atunci când, pentru a preveni şomajul, se recurge
mult mai rapid la pensionare. Tot în plan social se pierd anumite roluri care au fost câştigate
de-a lungul vieŃii, ceea ce poate duce la crize de adaptare mai manifeste în rândul bărbaŃilor
aflaŃi până în acel moment în funcŃii importante (George NeamŃu, 2003). Pensionarea este
considerată o piatră de hotar, dar deşi este percepută ca o pierdere, atunci când îi este găsit un
sens şi i se face o pregătire persoanei, aceasta o poate depăşi cu bine. În general, educarea
premergătoare pensionării este insuficientă şi tardivă. În România nici nu există asemenea
cursuri de pregătire sau legislaŃie care să prevadă asemenea servicii.

În majoritatea Ńărilor occidentale, după pensionare, vârstnicii devin membri activi ai unor
asociaŃii, având fiecare roluri bine determinate, ceea ce duce de obicei la scăderea marcantă a
impactului pensionării, sau devin activi în cadrul unor societăŃi caritabile ori religioase. MulŃi
participă la cursurile unor universităŃi de vară sau îşi deschid mici afaceri.

Sistemul de pensii în România. Problemele legate de pensionare în sunt reglementate în

baza Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
cu modificările şi completările ulterioare. Conform acestei legi, dreptul la asigurări sociale
este garantat de stat şi se exercită, în condiŃiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public. În baza aceleiaşi legi
s-a înfiinŃat Casa NaŃională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, iar în subordinea
acesteia funcŃionează Case JudeŃene de Pensii înfiinŃate în fiecare municipiu de judeŃ. În
sistemul public sunt asigurate, în condiŃiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în
continuare asiguraŃi. AsiguraŃii au obligaŃia să plătească contribuŃia de asigurări sociale şi au
dreptul să beneficieze de prestaŃii de asigurări sociale, conform Legii 19/2000.

221
Potrivit Legii 17/2000 privind asistenŃa socială a persoanelor vârstnice, sunt considerate
persoane vârstnice acele persoane care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. În
prezent, conform legislaŃiei în vigoare vârsta standard de pensionare a ajuns în acest moment
la 58 de ani şi 6 luni în cazul femeilor şi la 63 de ani şi 6 luni pentru barbaŃi. Aşa cum prevede
Legea 19/2000, vârsta de pensionare va creşte treptat până la 1 ianuarie 2014 la 60 de ani
pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaŃi.

Începând cu data de 1 ianuarie 2008, în aplicarea prevederilor art.5 (39) din Legea 19/2000
salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe
anul 2008, potrivit prevederilor art 14(2) din Legea 387/2007 a bugetului asigurărilor sociale
de stat pe anul 2008, este de 1550 lei. Conform prevederilor art.18 alin. (2) şi (3) din Legea
19/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cotele de contribuŃii de asigurări sociale
aprobate prin art.16 din Lege 387/2007, începând cu data de 1 ianuarie 2008, sunt
următoarele:
- pentru condiŃii normale de muncă 29% (angajator 19.5%, asigurat 9.5%);
- pentru condiŃii deosebite de muncă 32,5% (angajator 24.5%, asigurat 9.5%);
- pentru condiŃii speciale de muncă 37,5% (angajator 28%, asigurat 9.5%).

În sistemul public, prestaŃiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire pentru

pierderea totală sau parŃială a veniturilor asigurate, ca urmare a bătrâneŃii, invalidităŃii sau
decesului. EvidenŃa drepturilor şi obligaŃiilor de asigurări sociale în sistemul public se
realizează pe baza codului personal de asigurări sociale, care este codul numeric personal.
PrestaŃiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, ajutoare şi alte tipuri de
prestaŃii prevăzute de lege. Ca şi în alte Ńări, sistemul de pensii constituie şi în România
principalul element al asigurărilor sociale. În sistemul public se acordă următoarele tipuri de
pensii:

a) Pensia pentru limită de vârstă - se acordă asiguraŃilor care îndeplinesc cumulativ, la data
pensionării condiŃiile pentru limita de vârstă standard de pensionare (în 2015 - 60 ani femei şi
65 ani bărbaŃi) şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public (în 2015, 15 ani).

b) Pensia anticipată - se acordă cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de
pensionare asiguraŃilor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel mult 10 ani.
Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiŃii cu cel al pensiei pentru limită de
vârstă. La data îndeplinirii condiŃiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă,
pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea
perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare,
trecerea la pensia pentru limita de vârstă făcându-se la cerere.

c) Pensia anticipată parŃială - se acordă cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei
standard de pensionare, asiguraŃilor care au realizat sau au depăşit stagiul complet de cotizare
cu cel mult 10 ani. Cuantumul pensiei parŃiale anticipate se stabileşte din cuantumul pensiei
pentru limita de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat cu
numărul de luni cu care s-a redus vârsta de pensionare standard. La data îndeplinirii
condiŃiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensia anticipată devine pensie

222
pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor
stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare, trecerea la pensia pentru limita de vârstă
făcându-se la cerere.

d) Pensia de invaliditate - au dreptul la pensia de invaliditate asiguraŃii care şi-au pierdut

total sau cel puŃin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă,
bolilor profesionale şi tuberculozei, bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu
munca. În raport cu cerinŃele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităŃii de
muncă, invaliditatea este:
- de gradul I - caracterizată prin pierderea totală a capacităŃii de muncă, a capacităŃii de
autoservire, a capacităŃii de autoconducŃie sau de orientare spaŃială, invalidul necesitând
îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
- de gradul II - caracterizată prin pierderea totală a capacităŃii de muncă, cu posibilitatea
invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi orienta spaŃial, fără ajutorul altei
persoane;
- de gradul III - caracterizată prin pierderea a cel puŃin jumătate din capacitatea de muncă,
invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de către
medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităŃii de muncă, denumit medic
expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, însoŃită de
documentaŃia necesară.

e) Pensia de urmaş - au dreptul la pensia de urmaş copiii şi soŃul supravieŃuitor, dacă

persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiŃiile necesare obŃinerii unei pensii. SoŃul
supravieŃuitor are dreptul la pensia de urmaş pe tot timpul vieŃii, la împlinirea vârstei standard
de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puŃin 15 ani. În cazul în care căsătoria a
durat sub 15 ani, dar cel puŃin 10 ani cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soŃului
supravieŃuitor se diminuează cu cel puŃin 0,5% pentru fiecare luna respectiv 6% pentru fiecare
an de căsătorie în minus. SoŃul supravieŃuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de
vârstă sau de durata căsătoriei, dacă decesul soŃului supravieŃuitor s-a produs ca urmare a unui
accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei şi dacă nu realizează venituri
lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea socială este obligatorie sau acestea
sunt mai mici decât o pătrime din salariul mediu brut pe economie. SoŃul supravieŃuitor are
dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau
II, sau dacă durata căsătoriei a fost de cel puŃin un an.

f) Ajutor lunar pentru soŃul supravieŃuitor - SoŃul supravieŃuitor al unei persoane care la
data decesului avea calitatea de pensionar în sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale (pensionarul din sistemul public care nu s-a recăsătorit după decesul soŃului,
iar durata căsătoriei a fost minim 15 ani) beneficiază, la cerere, în condiŃiile Legii nr.
578/2004 de un ajutor lunar de 25% din nivelul pensiei soŃului decedat. Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost modificată prin
Legea nr. 273/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 482, din 13 iulie 2009.
Conform modificărilor survenite: Pensia anticipată şi pensia anticipată parŃială vor deveni,
începând cu 1 ianuarie 2011, pensie pentru limită de vârstă, din oficiu, la împlinirea vârstelor

223
standard de pensionare. Astfel, trecerea la pensia pentru limită de vârstă nu se va mai face pe
bază de cerere.

Pensionarii şi protecŃia în sistemul de asigurări de sănătate. O caracterizare generală este

dată de indicatorii de sănătate a populaŃiei, care exprimă o situaŃie critică, România aflându-se
la mai mulŃi dintre ei pe ultimele locuri din Europa. SituaŃia critică a stării de sănătate este
dată de efectul combinat al mai multor factori: sărăcia (lipsa de resurse financiare adecvate,
alimentaŃia deficientă, condiŃii proaste de locuit, lipsa accesului la condiŃii de igienă
elementară), dezorganizarea socială (abandonul grijii faŃă de propria sănătate, stiluri
nesănătoase de viaŃă, deficit de cultură şi educaŃie sanitară), deficit de acces la serviciile
medicale, deficitul serviciilor de prevenŃie şi tratament ambulatoriu. Cel mai afectat grup de
lipsa accesului la servicii medicale este cel al vârstnicilor săraci, mai ales cei din mediile
rurale.

Pe lângă scăderea gradului de acoperire a populaŃiei cu servicii sociale fundamentale, există şi

o polarizare accentuată a accesului la serviciile medicale. Fondurile alocate pentru sănătate
sunt din ce în ce mai mici, chiar dacă studiile arată că în gospodăriile de pensionari
cheltuielile de consum de medicamente şi îngrijire medicală erau în anul 2000 de 5, 9%, iar în
2010 au crescut la 25-30%. Oferta de servicii de sănătate este, în general, afectată de
cronicizarea subfinanŃării, insuficienŃa resurselor materiale şi umane, programe de sănătate
insuficient fundamentate şi diferenŃiate, absenŃa unei pieŃe rurale a serviciilor de sănătate,
inegalităŃi în accesul la servicii.

Sănătatea fizică şi mentală se deteriorează pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Genul de

îngrijire medicală necesară bătrânilor implicând costuri mari, duce la cheltuieli mari pentru
sănătate. Programele guvernamentale în domeniul sănătăŃii pornesc de la aprecierea că
„îngrijirea sănătăŃii trebuie să fie un bun social colectiv accesibil tuturor cetăŃenilor României,
indiferent de capacitatea lor de a plăti pe fondul asigurării unui acces liber şi echitabil la
serviciile de sănătate”.

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanŃare a ocrotirii sănătăŃii

populaŃiei, care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraŃi. Obiectivele
sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt: protejarea asiguraŃilor faŃă de costurile
serviciilor medicale în caz de boală sau accident şi asigurarea protecŃiei asiguraŃilor în mod
universal, echitabil şi nediscriminatoriu, în condiŃiile utilizării eficiente a Fondului naŃional
unic de asigurări sociale de sănătate (Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăŃii
cu modificările şi rectificările ulterioare).

Cotele de contribuŃii pentru asigurările de sănătate prevăzute de Legea 95/2006, cu

modificările şi completările ulterioare, se stabilesc de la 1 decembrie 2008 astfel: angajatori
5,2%, asiguraŃi 5,5% (Legea nr.388/2007 a bugetului de stat). Alături de asigurările sociale de
sănătate care sunt obligatorii şi care funcŃionează ca un sistem unitar pot funcŃiona şi alte
forme de asigurare a sănătăŃii în diferite situaŃii speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii
şi pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii.

224
Asigurarea voluntară complementară sau suplimentară de sănătate poate acoperi
riscurile individuale în situaŃii speciale şi/sau pe lângă serviciile acoperite de asigurările
sociale de sănătate. Aceasta nu exclude obligaŃia de a plăti contribuŃia pentru asigurarea
socială de sănătate. Ministerul SănătăŃii, ca autoritate naŃională în domeniul sănătăŃii, exercită
controlul asupra sistemului de asigurări sociale de sănătate, din punct de vedere al aplicării
politicilor de sănătate aprobate de Guvernul României (Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăŃii cu modificările şi rectificările ulterioare).

Pensionarii au aceleaşi drepturi precum celelalte persoane asigurate la acest sistem; astfel ei
beneficiază de: servicii medicale (în ambulatorii şi în spitale aflate în relaŃie contractuală cu
Casele de Asigurări de Sănătate), medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în
mod nediscriminatoriu, în condiŃiile legii; controale profilactice în condiŃiile stabilite prin
contractul-cadru; servicii medicale de urgenŃă; unele servicii de asistenŃă stomatologică;
tratament fizioterapeutic şi de recuperare; servicii de îngrijiri medicale la domiciliu (Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăŃii cu modificările şi rectificările ulterioare).

Îngrijirile medicale la domiciliu se acordă de către furnizori de îngrijiri medicale la domiciliu,

persoane fizice sau juridice, autorizate şi evaluate în condiŃiile legii, alŃii decât medicii de
familie şi spitalele, care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate, pentru servicii
medicale de îngrijiri la domiciliu. Prin îngrijire la domiciliu se înŃelege „orice activitate de
îngrijire medicală prestată de personal specializat, la domiciliul pacientului, care contribuie la
îmbunătăŃirea stării de bine a acestuia din punct de vedere fizic şi psihic”; „beneficiarii
îngrijirilor medicale la domiciliu sunt persoane cu afecŃiuni acute şi/sau cronice, care prezintă
un anumit nivel de dependenŃă şi o capacitate limitată de a se deplasa la o unitate sanitară în
vederea asigurării îngrijirilor ambulatorii recomandate de medici” (Ordin nr. 318/2003). Din
păcate, majoritatea pensionarilor cunosc doar o parte dintre drepturile pe care le au ca
persoane asigurate la sistemul de sănătate, motiv pentru care nu ştiu unde şi cui să le ceară
(Bodogai, Simona, ProtecŃia socială a persoanelor vârstnice, 2009).

225
226
 CAPITOLUL 3
PROFESIILE SOCIALE
IMPLICATE ÎN FURNIZAREA DE SERVICII

227
228
În procesul furnizării de servicii se concentrează un anumit tip de resurse umane, cele
calificate în profesii socio-umane. În prezent, câteva profesii sunt întâlnite cel mai adesea în
procesul de furnizare a serviciilor sociale, profesii fără de care organizaŃiile nu pot atinge
condiŃiile impuse pentru a deveni furnizori acreditaŃi de servicii. Amintim astfel: asistentul
social, psihologul, medicul, preotul, profesorul, educatorul, juristul, psihopedagogul,
animatorul socio-educativ etc. Fiecare dintre aceştia sunt implicaŃi la un anumit nivel şi pe
componente complementare în furnizarea de servicii sociale sau în cadrul intervenŃiei de
asistenŃă socială.

Toate aceste profesii au o anumită orientare valorică care le circumscrie misiunea socială, le
determină semnificaŃia particulară şi direcŃionează valorile profesionale ale persoanelor care
le practică. De fapt, profesiile însăşi sunt recunoscute de către societate ca valori şi sunt
ierarhizate ca atare. Prin calitatea ei de a oferi ajutor celor care din motive foarte diferite se
situează într-o zonă vulnerabilă sau periferică a societăŃii, în această ierarhie munca socială
este considerată ca fiind „conştiinŃa societăŃii”.

În OG Nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările şi completările ulterioare, iar

apoi în Legea 47/2006 privind sistemul NaŃional de AsistenŃă Socială este menŃionat că
„Serviciile sociale sunt acordate de asistenŃi sociali, precum şi de specialişti având diverse
calificări şi competenŃe, responsabilităŃi şi atribuŃii specifice domeniului de activitate.
Profesiile sociale specifice şi complementare apartinând domeniului serviciilor sociale,
precum şi principalele activităŃi vor fi cuprinse în Nomenclatorul privind Clasificarea
OcupaŃiilor din România”.

„Serviciile sociale sunt realizate de personal de specialitate format în instituŃii de învăŃământ

superior de stat şi particulare, care funcŃionează în condiŃiile legii, precum şi de personal care
a dobândit competenŃe în procesul de formare şi de perfecŃionare continuă, în condiŃiile legii”
(OG Nr. 68/2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20, aliniatele 1 şi 2).

„Asistentul social are îndatorirea de a identifica situaŃiile şi cauzele care afectează echilibrul
psihic, economic sau moral al individului, al familiei sau al grupului social şi trebuie să
întreprindă toate acŃiunile necesare pentru remedierea situaŃiei de dificultate identificate.
Asistentul social îndeplineşte, în principal, activităŃi care privesc ajutorul material şi social
acordat persoanelor şi familiilor, participarea la elaborarea proiectelor socioeducative,
consilierea, orientarea, ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obŃinerii drepturilor,
activităŃi de informare şi prevenire” (OG Nr. 68/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 21, aliniatele 1 şi 2).

„Serviciile de asistenŃă socială specializată, precum şi cele de îngrijire social-medicală sunt

realizate de echipe pluridisciplinare. Echipa pluridisciplinară prevazută la alin. (1) poate
cuprinde asistent social, asistent maternal, îngrijitor, însoŃitor, asistent personal, ajutor
menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupaŃional,
kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical şi medic, precum şi alte profesii
conexe domeniului social şi medical” (OG Nr. 68/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 22, aliniatele 1 şi 2).

229
Alegerea unei cariere profesionale ca asistenŃa socială cere o profundă explorare a valorilor
individuale şi compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman, Salle, 1994). AsistenŃii sociali
vor trebui ei înşişi să verifice, de exemplu, măsura în care se ghidează după valoarea
individualismului, în raport cu cea a responsabilităŃii civice sau a implicării în viaŃa
comunităŃii. De asemenea, valorile individuale diferă adesea faŃă de problemele concrete ale
vieŃii sociale ca, de exemplu sinuciderea, avortul, pedeapsa cu moartea, homosexualitatea,
necesitatea oferirii ajutorului de şomaj şi altele.

Există cinci tipuri principale de roluri pe care, spunem noi, le poate asuma oricare dintre
aceşti specialişti în procesul de realizare a intervenŃiei:

a) Rolul de broker (agent) social - denumirea este preluată din domeniul activităŃilor
bursiere. Se stabileşte o analogie cu agentul de bursă care îşi asistă beneficiarii în vederea
valorificării cât mai eficiente a resurselor, prin investiŃii sau vânzări de acŃiuni. Pe baza unei
specializări, brokerul îşi utilizează contactele şi cunoştinŃele legate de piaŃă, selectând
variantele cele mai potrivite pentru a atinge obiectivele beneficiarilor. La fel procedează şi
agentul imobiliar: selectează tipul de locuinŃă pe care un client ar dori să o cumpere, sau
selectează cumpărători pentru o locuinŃă care urmează să fie vândută. Prin urmare, brokerul
are rolul de legătură între anumiŃi beneficiari, mijlocind cererea şi oferta pe anumite pieŃe. În
mod similar, asistentul care îşi asumă acest rol de broker stabileşte legături între persoana
asistată şi comunitate pentru a putea fi realizate obiectivele definite în cadrul contractului.
Aceste activităŃi presupun o bună cunoaştere a resurselor existenŃi în comunitate, ca şi a
procedurilor prin care pot fi stabilite legături cu acele resurse (agenŃii şi servicii sociale,
organizaŃii neguvernamentale, voluntari, reŃele de sprijin etc.). Exemple: un asistent social
întreprinde demersuri pentru ca un cuplu să beneficieze de consiliere maritală; alt asistent
depune eforturi în vederea găsirii unui loc de muncă pentru un şomer; alt asistent se ocupă de
rezolvarea problemei locuinŃei pentru o familie cu mulŃi copii. Prin urmare, este vorba de
stabilirea de legături între cei asistaŃi şi diferitele categorii de resurse existente la nivelul
comunităŃii. De regulă, acest rol este asumat atunci când există o trimitere pentru a-l pune în
relaŃie pe solicitantul de ajutor cu diferitele resurse.

b) Rolul de abilitator - presupune ca activităŃile ce Ńin de intervenŃie să fie orientate spre

asistarea solicitanŃilor de ajutor în vederea descoperirii propriilor lor resurse care să le permită
să facă faŃă problemelor, ca şi pentru a promova schimbările necesare atingerii obiectivelor
stabilite în cadrul contractului. Elementul distinctiv al acestui rol Ńine de faptul că schimbarea
se produce în urma eforturilor celui asistat; asistentul are responsabilitatea de a facilita
schimbarea, de a-l stimula pe cel asistat să realizeze schimbarea planificată. Acest rol poate fi
utilizat în procesul de descoperire a alternativelor. Caracteristica sa distinctivă Ńine de faptul
că schimbarea se produce ca efect al eforturilor celui asistat, orientate şi supravegheate de
practician. Exemple: asistentul abordează un grup de locuitori ai unui cartier, care exprimă
nevoia înfiinŃării unei grădiniŃe pentru copii. Sunt identificaŃi factorii care trebuie luaŃi în
considerare şi sunt planificate etapele care trebuie parcurse pentru satisfacerea nevoii
respective; ajutorul acordat unui grup în vederea identificării surselor interne de conflict sau a
blocajelor care apar în realizarea obiectivelor, ca şi a modalităŃilor de depăşire a acestora;
asistarea unei mame în identificarea problemelor apărute în relaŃia ei cu copilul, urmată de
selectarea unor acŃiuni şi activităŃi alternative, care să permită rezolvarea acestora. Acest rol

230
presupune o relaŃie strânsă cu persoana asistată. În cazul asumării acestui rol, practicianul
recurge la examinarea sentimentelor, a modelelor de relaŃii, la angajarea de discuŃii logice şi
la încurajare.

c) Rolul de educator (profesor) - este axat pe furnizarea de informaŃii noi care să permită
persoanei asistate să facă faŃă problemelor, precum şi asistarea acesteia în exersarea unor noi
deprinderi sau comportamente. Exemple: informaŃii furnizate părinŃilor cu privire la etapele
specifice de dezvoltare a copilului; modelarea modului de comunicare la nivelul unui grup de
locatari, nemulŃumiŃi de lipsa de reacŃie a autorităŃilor locale faŃă de una dintre solicitările lor.
Este necesară o atenŃie deosebită la sensul cuvintelor şi expresiilor folosite. Există mai multe
similarităŃi ale acestui rol cu cel de abilitator; de pildă, ambele se orientează spre consolidarea
abilităŃilor persoanei asistate care să-i permită schimbarea situaŃiei pe care o apreciază ca
necorespunzătoare. Însă, deşi se suprapun într-o anumită măsură, există şi diferenŃe: rolul de
abilitator este centrat pe asistarea celor în dificultate, pentru a-şi mobiliza mai bine propriile
resurse; rolul de educator presupune introducerea de resurse adiŃionale în eforturile de a-l
ajuta pe cel asistat. În mod frecvent, sunt furnizate informaŃiile necesare luării deciziilor.
Acordarea de informaŃii trebuie să fie clar delimitată de acordarea de sfaturi. InformaŃiile
circumscriu date, cunoştinŃe pe care cel asistat este liber să le utilizeze sau nu, în timp ce
sfaturile vizează varianta care ar fi cea mai potrivită pentru situaŃia celui asistat. InformaŃiile
furnizate îl pot ajuta pe cel asistat să facă faŃă problemelor şi realităŃii sociale cu care se
confruntă. Totuşi, sunt necesare câteva precauŃii: asistenŃii sociali trebuie să fie conştienŃi că
informaŃiile pe care le oferă reprezintă doar o mică parte a experienŃei sociale disponibile la
un moment dat; informaŃiile trebuie să aibă relevanŃă în raport cu problema comună de
rezolvat; opiniile trebuie să fie prezentate ca atare (ca opinii) şi nu ca fapte.

d) Rolul de mediator. Medierea presupune eforturi în vederea rezolvării unor dispute apărute
între sistemul asistat şi alte persoane sau organizaŃii. Exemple: cazul unui elev de liceu
exmatriculat, pentru care se stabileşte obiectivul reintegrării şcolare. Practicianul apare ca
mediator între acel elev şi autorităŃile şcolare; cazurile de divorŃ; medierea între agresor şi
victimă (dezvoltată mult în sistemele occidentale de probaŃiune). Uneori se recurge la
trimiterea către un mediator specializat. În perspectiva acestui rol, practicianul este implicat în
asistarea persoanei şi a părŃilor cu care aceasta se află în dispută, pentru a găsi terenul comun
pe care s-ar putea ajunge la rezolvarea conflictului. Sunt utilizate mai multe tehnici pentru ca
valorile ambelor părŃi să fie aduse la convergenŃă; se acordă sprijin pentru ca fiecare parte să
recunoască legitimitatea intereselor celeilalte părŃi; sunt identificate interesele comune; este
localizat conflictul la probleme specifice, la momente de timp şi loc; este facilitată
comunicarea între părŃi. Pot fi vizate şi conflictele interne, apărute la nivelul unor familii,
grupuri, organizaŃii.

e) Rolul de avocat. Ca avocat, practicianul devine purtătorul de cuvânt al persoanei asistate,

încercând să-i prezinte cauza şi să pledeze în favoarea acesteia. El va aduce argumente, va
negocia, va încerca să manipuleze mediul în numele celui asistat. Rolul de avocat diferă de cel
de mediator: în mediere, se depun eforturi pentru rezolvarea disputelor, prin înaintări şi
concesii ale ambelor părŃi. Când este vorba de rolul de avocat, se depun eforturi pentru ca
persoana asistată să câştige. Acest câştig se referă la beneficiile la care persoana asistată este
îndreptăŃită în mod legal, dar pe care, din diferite motive, încă nu le-a putut obŃine. Rolul de

231
avocat devine din ce în ce mai important în contextul sistemelor complexe, birocratice de
protecŃie socială, care fac dificil accesul la beneficii şi prestaŃii. Acest rol poate fi utilizat fără
implicarea directă a celui asistat, de unde poate rezulta dependenŃa. De asemenea, uneori
practicianul, dorind să influenŃeze luarea unor decizii favorabile celui asistat, se poate implica
în anumite demersuri, fără a avea un mandat clar din partea acestuia din urmă (altfel spus, se
trece dincolo de prevederile contractului).

Acestea sunt principalele tipuri de roluri pe care le asumă practicianul/specialistul în procesul

de realizare a intervenŃiei. În legătură cu aceste roluri, se pot ridica două întrebări:

Ar fi necesară o specializare a practicienilor pentru asumarea unui singur rol? Un răspuns

pozitiv ar invoca argumentul că în orice domeniu este necesară o specializare, pentru a se
putea vorbi de performanŃe. Însă, răspunsul corect este cel negativ. Orice specializare ar limita
competenŃele practicianului: el nu s-ar putea implica decât limitat în rezolvarea problemelor
celui asistat. S-ar ajunge la situaŃia de a-şi declina competenŃa în raport cu anumite probleme.
Or, relaŃia în asistenŃa socială se stabileşte în virtutea unor dificultăŃi de adaptare şi integrare
pe care le au anumite persoane; practicianul nu îşi poate alege subiecŃii cu care va lucra. El
trebuie să dispună de abilităŃi care să îi permită selectarea şi asumarea oricăruia dintre rolurile
amintite. Fiecare corespunde unei anumite situaŃii.

Atunci când lucrează cu o persoană, practicianul îşi asumă un singur rol, sau mai multe? Este
evident că pot fi asumate mai multe roluri, în funcŃie de particularităŃile problemelor pe care
le prezintă solicitantul de ajutor. Uneori pot fi combinate elementele unor roluri diferite.

În serviciile de asistenŃă socială, dintr-un anumit punct de vedere, întregul personal

întreprinde coordonare de caz, însă nivelurile de responsabilitate, autonomie, autoritate,
complexitate diferă în funcŃie de atribuŃiile locului de muncă, de sarcini şi obiective. Totuşi,
nu se poate vorbi de o accepŃie unică a termenului de coordonare de caz. În esenŃă este vorba
de o metodă de punere în relaŃie, de coordonare a serviciilor pentru a satisface nevoile
specifice ale unui sistem asistat. Se poate afirma că activitatea de coordonare de caz a existat
dintotdeauna în asistenŃa socială, în măsura în care aceasta a fost privită ca un proces de
rezolvare de probleme. În special în asistenŃa comunitară, agenŃiile oferă programe, pregătire
de personal, stabilesc aranjamente cu alte organizaŃii - ceea ce reprezintă de fapt
implementarea unei practici generalizate a coordonării de caz.

Procesul de coordonare a cazului urmăreşte atingerea unor scopuri planificate, prin

intermediul utilizării metodelor familiare şi centrale ale asistenŃei sociale, adică bazele de
date, analiza şi intervenŃia planificată. IniŃial, dezvoltarea modelului asistenŃei de caz s-a
inspirat din modelul medical, care presupune trei componente principale: examinare,
diagnostic, tratament. Coordonarea de caz poate fi definită ca o strategie utilizată pentru
organizarea şi coordonarea serviciilor de îngrijire la nivelul unui anumit sistem asistat.
Aceasta presupune o individualizare a îngrijirii. O asemenea strategie depinde de abilităŃile
practice de intervievare, comunicare, estimare, consiliere, mobilizare a resurselor.

Lucrul în echipă este o modalitate de a împărtăşi informaŃii şi de a distribui sarcini pentru a

obŃine un rezultat - pentru a folosi fiecare „membru” al reŃelei ca pe o unitate ce realizează o

232
parte din sarcină. Membrii reŃelei pot fi familiile copiilor dintr-o gradiniŃă, asistenŃii medicali,
medicii, profesorii, poliŃia, asistenŃii sociali, comunitatea. Atunci când aceştia cooperează, îşi
distribuie reciproc responsabilităŃi şi sarcini, împărtăşesc informaŃii şi resurse pentru un
obiectiv comun înseamnă că lucrează în echipă. Lucrul în echipă aduce beneficii tuturor celor
implicaŃi, inclusiv beneficiarilor, şi îmbunătăŃeşte rezultatele acŃiunilor.

Acest lucru poate fi realizat printr-o modalitate de cooperare în domeniul social care
facilitează atingerea obiectivelor cu eforturi mai mici şi resurse mai puŃine. Prin această
modalitate de lucru se evită atât lipsa, cât şi suprapunerea intervenŃiilor necesare.

În special când este vorba despre servicii sociale, datorită complexităŃii lor, aceasta este o
bună modalitate de a obŃine rezultate satisfăcătoare. O cerinŃă pentru eficienŃa lucrului în
echipă este ca toate părŃile să dorească să participe şi să coopereze - ceea ce necesită
schimbarea mentalităŃilor şi a modalitatilor de lucru, precum şi conştientizarea de către
diferiŃii participanŃi a faptului că aparŃin unor instituŃii, organizaŃii sau servicii diverse:
servicii publice de asistenŃă socială, direcŃii generale de asistenŃă socială şi proteŃtia copilului,
biserică, poliŃie, şcoli, sistem juridic, servicii medicale etc. Fiecare dintre acestea are un cadru
legislativ specific, practici diferite, responsabilităŃi diferite şi diverse domenii de expertiză.
Demararea lucrului în echipă înseamnă punerea laolaltă a tuturor elementelor de mai sus
pentru a atinge obiectivele comune. În cazul drepturilor copilului este, desigur, importantă
includerea comunităŃii şi a liderilor acesteia.

În domeniul furnizării serviciilor sociale, lucrul în echipă poate ajuta în ceea ce priveşte:
- informarea - Ńine membrii la curent cu evoluŃia actuală din domeniu;
- stabilirea de contacte - membrii se pot întâlni între ei;
- promovarea - conştientizarea publică a activităŃilor membrilor şi importanŃa lor cu privire
la acest subiect;
- susŃinerea - promovarea unei anumite modalităŃi de abordare a muncii în teren;
- acŃiunea - iniŃierea de acŃiuni;
- sprijinul reciproc în orice problemă legată de servicii sociale;
- dobândirea de cunoştinŃe formale sau nonformale despre servicii sociale.

AsistenŃii sociali au un rol esenŃial în echipă. Datorită poziŃiei pe care o ocupă, pot fi cei care
sprijină crearea reŃelei şi pot desfăşura activităŃi de coordonare şi de identificare a resurselor.

Profesorii reprezintă, de asemenea, o bună sursă de informaŃii. Ei educă adulŃii de mâine şi

joacă un rol esenŃial în orientare şi îndrumare. Au posibilitatea de a-i convinge pe părinŃi şi de
a-i sprijini în respectarea drepturilor copilului.

Animatorii socio-educativi sunt specialişti chemaŃi să formeze comportamentul prosocial,

oamenii al căror rol în echipa multidisciplinară este să susŃină prin metode active descoperirea
şi valorificarea pontenaŃialului individual şi colectiv.

PoliŃiştii cunosc foarte bine comunitatea. PoliŃiştii pot participa la identificarea diverselor
situaŃii potenŃial problematice şi-l pot informa pe asistentul social cu privire la acestea; pot
facilita intervenŃia timpurie în situaŃii de vulnerabilitate; pot sesiza situaŃiile copiilor aflaŃi pe

233
străzi în timpul programului de şcoală, cazurile în care există probleme în familie şi trebuie să
intervină ş.a.m.d. Au un rol important în furnizarea detaliilor privitoare la astfel de situaŃii şi
pot sprijini alte servicii în procesul de îndeplinire a obligaŃiilor ce le revin.

Medicii şi asistentele medicale ale comunităŃii - în timpul consultaŃiilor la cabinet sau al

vizitelor la domiciliu pot asista la diversele probleme ale familiilor si copiilor acestora. Ei pot
oferi informaŃii familiilor, îndrumându-le unde se pot adresa, atunci când au nevoie de sprijin,
şi contribuie la implementarea programelor de sănătate.

Preotul poate acorda ajutor familiilor din comunitate şi poate disemina informaŃii cu privire
la activităŃile desfăşurate de alŃi membrii ai comunităŃii. Dată fiind influenŃa sa deosebită
asupra comunităŃii, preotul are posibilitatea de a multiplica informaŃia, de a sublinia
importanŃa drepturilor copilului şi de a le oferi resurse copiilor şi părinŃilor.

Comunitatea, prin intermediul membrilor, asociaŃiilor, liderilor săi etc., poate desfăşura
activităŃi de promovare, protecŃie şi implementare a drepturilor copilului. Membrii comunităŃii
pot sprijini initiaŃivele propuse de diverşi profesionişti. În cadrul comunităŃii putem avea
organizaŃii neguvernamentale pregătite să ofere reŃelei servicii şi resurse.

Încălcarea eticii profesionale se constată şi se sancŃionează de către comisiile de disciplină din

cadrul asociaŃiilor profesionale. (OG Nr. 68/2003, cu modificările şi completările ulterioare,
art. 43, aliniatul 1).

3.1. ASISTENTUL SOCIAL

În prezent, profesia este reglementată de Legea 466/2004 privind statutul profesiei de asistent
social dar şi de regulamente, norme sau coduri emise de către Colegiul NaŃional al
AsistenŃilor Sociali, în calitate de autoritate naŃională competentă să organizeze profesia.

Potrivit prevederilor Legii nr. 466/2004, profesia de asistent social poate fi exercitată de către
persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii: este cetăŃean român sau cetăŃean al
altui stat, în condiŃiile prevăzute la art. 2 alin. 1, are studii de specialitate în asistenŃă socială,
Este înregistrată în Registrul NaŃional al AsistenŃilor Sociali din România şi nu se regăseşte în
vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în Legea nr. 466/2004, art. 15.

La Art. 3 din legea 466/2004 se menŃionează că asistentul social pune în practică cunoştinŃele,
normele şi valorile asistenŃei sociale pentru a interveni şi a acorda asistenŃă persoanelor sau
comunităŃilor, la cererea acestora sau ori de câte ori situaŃia o impune. Asistentul social
participă activ la elaborarea şi aplicarea politicilor sociale în domeniu, strategiilor şi planurilor
de acŃiune la nivel local, judeŃean, naŃional şi internaŃional, promovând bunăstarea socială.
Asistentul social desfăşoară în principal următoarele tipuri generale de activităŃi:
a) identifică segmentul de populaŃie ce face obiectul activităŃilor de asistenŃă socială;
b) identifică şi evaluează problemele socio-umane dintr-o anume regiune, comunitate sau
localitate;

234
c) dezvoltă planuri de acŃiune, programe, măsuri, activităŃi profesionalizate şi servicii
specializate specifice domeniului;
d) sensibilizează opinia publică şi o informează cu privire la problematica socială;
e) stabileşte modalităŃile concrete de acces la prestaŃii şi servicii specializate de asistenŃă
socială pe baza evaluării nevoilor;
f) dezvoltă programe de cercetare ştiinŃifică şi formare profesională.

Serviciile sociale sunt furnizate de asistentul social, precum şi de specialişti având diverse
calificări şi competenŃe, responsabilităŃi şi atribuŃii specifice domeniului de activitate.
Furnizarea serviciilor sociale se face sub coordonarea asistentului social, iar acesta are ca şi
atribuŃii principale:
a) sensibilizarea şi informarea cu privire la serviciile sociale;
b) identificarea persoanelor şi familiilor aflate în dificultate precum şi a cauzelor care au
generat vulnerabilitate şi nevoie socială;
c) consilierea, orientarea, ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obŃinerii drepturilor
sociale;
d) elaborarea planului de intervenŃie;
e) participarea la elaborarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire;
f) participarea la monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale;
g) participă la elaborarea strategiilor şi planurilor de asistenŃă socială judeŃene şi, după caz,
locale (OG Nr. 68/2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 18, aliniatele 1 şi 2 şi
preluat în art. 21. al Legii 47/2006 privind Sistemul naŃional de asistenŃă socială).

Asistentul social pledează pentru condiŃii de viaŃă care să conducă la satisfacerea nevoilor
umane de bază şi promovează valorile sociale, economice, politice şi culturale, compatibile cu
principiile justiŃiei sociale. Asistentul social este obligat să îşi exercite profesia cu
responsabilitate, în conformitate cu competentele corespunzătoare treptelor de competenŃă
profesională dobândite: asistent social debutant, asistent social practicant, asistent social
specialist şi asistent social principal.

Actul profesional al asistentului social se exercită în mod obligatoriu olograf, cu precizarea

numelui, prenumelui şi codului alocat din Registrul NaŃional al AsistenŃilor Sociali,
Partea I, precum şi prin aplicarea parafei profesionale individuale, potrivit modelului aprobat
de către Colegiul NaŃional al AsistenŃilor Sociali.

Misiunea asistentului social constă în participarea la rezolvarea problemelor sociale

comunitare, asigurarea unui nivel minim decent de viaŃă şi creşterea calităŃii vieŃii grupurilor
sociale vulnerabile, în îmbunătăŃirea funcŃionării sociale a persoanelor (Buzducea, 2005). De
aici necesitatea ca asistentul social să deŃină anumite deprinderi specifice, dar şi cunoştinŃe
teoretice (psihologie, sociologie, drept, etc), dar, nu în ultimă instanŃă, să aibă vocaŃie. În fapt,
aceasta reprezintă o condiŃie primordială a practicării acestei profesii.

Misiunea asistentului social nu poate fi atinsă decât în condiŃiile în care acesta deŃine un
anumit sistem de valori. Acesta reprezintă o componentă-cheie a profesiunii, deoarece
activitatea de asistent social nu este, în nici un caz, una caracterizată prin neutralitate, ci
reprezintă un proces de influenŃare şi transmitere de valori. Fiecare asistent social ar trebui să

235
îşi construiască un stil propriu, o combinaŃie între partea ştiinŃifică a asistenŃei sociale,
„stocată” în cunoştinŃe şi teorii, şi bagajul de valori şi abilităŃi cu care specialistul se implică
în exercitarea profesiei, Se poate afirma deci că stilul personal al fiecărui profesionist
reprezintă un mix între cunoştinŃe de specialitate, acumulate în efortul de studiu, valori,
deprinderi şi abilităŃi, la care se adaugă experienŃa profesională şi cea de viaŃă, calităŃile
personale, efortul de autodezvoltare (NeamŃu, 2003).

Asistentul social prestează numai categoriile de servicii de asistenŃă socială specifice tipului
de intervenŃie şi beneficiarului serviciilor, potrivit ghidurilor de bună practică în domeniul
asistenŃei sociale, precum şi normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent
social, aprobate de Colegiul National al AsistenŃilor Sociali, în condiŃiile legii, acesta
neputând fi asimilat personalului administrativ sau nespecializat în domeniul asistenŃei
sociale.

În linii generale, valorile pe care asistentul social ar trebui să fundamenteze procesul de

ajutor sunt: respectul faŃă de persoană şi demnitatea acesteia; respectarea intimităŃii;
respectarea confidenŃialităŃii; respectarea dreptului la opŃiune şi autodeterminare al
clientului, dar şi respectul faŃă de tradiŃiile şi modelul cultural local, cooperarea cu actorii
sociali locali, adaptarea intervenŃiei la specificul comunităŃii şi adecvarea acesteia în funcŃie
de valorile sale culturale (Buzducea, 2005).

Valorile generale şi cele specifice pe care asistentul social trebuie să le aibă în vedere în
activitatea sa se regăsesc în codul deontologic al profesiei de asistent social, cadru care
reglementează relaŃia asistent social-client. Acesta se întemeiază, în opinia lui Timms (1983)
pe o sumă de principii generale: 1. să respecŃi clientul; 2. să îl accepŃi pentru ceea ce înseamnă
el însuşi; 3. să nu judeci şi condamni clientul; 4. să respecŃi dreptul la autodeterminare al
clientului; 5. să respecŃi încrederea lui .
Cea mai cunoscută versiune a codului deontologic al profesiei de asistent social, cu valoare de
reper pentru cei mai mulŃi profesionişti o reprezintă cea adoptată de AsociaŃia NaŃională a
AsistenŃilor Sociali din Statele Unite ale Americii (NASW), în vigoare din anul 1980.
Caracterul său de îndrumar se referă la aspecte ca: comportamentul şi conduita asistentului
social ca profesionist; responsabilităŃile etice ale asistentului social faŃă de client;
responsabilitatea etică a asistentului social faŃă de colegii săi; responsabilităŃile etice ale
asistentului social faŃă de organizaŃiile angajaŃilor şi angajatorilor; responsabilităŃile etice ale
asistentului social faŃă de profesia sa; responsabilitatea etică a asistentului social faŃă de
societate. Aceleaşi elemente se regăsesc şi în Codul internaŃional de etică pentru asistentul
social profesionist adoptat de International Federation of Social Workers , în 1994. Din toate
acestea, se poate concluziona că asistentul social poate fi descris ca fiind „ un individ încărcat
de valoare” (Goldstein, 1973 apud Tompea, 2003, p. 451).

Codul deontologic al profesiei de asistent social, stabileşte normele obligatorii de conduită

profesională a asistenŃilor sociali, respectiv a membrilor Colegiului NaŃional al AsistenŃilor
Sociali din România. Codul are ca scop reglementarea principiilor şi regulilor de conduită a
asistenŃilor sociali pentru a preveni apariŃia unor situaŃii care ar putea afecta reputaŃia şi buna
practică a acestora, dezvoltarea şi consolidarea Colegiului, precum şi imaginea corpului
profesional al asistenŃilor sociali în general. Codul deontologic al profesiei de asistent social a

236
fost publicat în MO nr. 173 din 6 martie 2008. Am ataşat Codul deontologic al asistentului
social în anexele acestui manual.

În baza acestor valori, orice asistent social va admite că participarea clienŃilor,

autodeterminarea şi confidenŃialitatea reprezintă jaloanele fundamentale în raport cu care ar
trebui să îşi desfăşoare activitatea. Intervine însă şi o notă necesară de particularizare a
acestora, de implementare în practică, fără de care ele rămân nespecifice, şi ca atare, nu pot fi
considerate ca fiind repere. Recomandarea respectării acestor valori şi principii este curprinsă
în însăşi legea care descrie statutul asistentului social din România, ceea ce întăreşte încă o
data caracterul lor definitoriu pentru această profesie.

Implementarea specifică a acestor valori face trecerea spre câmpul practicii asistenŃei sociale,
şi ca atare, spre tipurile de clienŃi, grupurile-Ńintă pe care le deservesc profesioniştii în
activitatea lor. Majoritatea asistenŃilor sociali nu rămân la nivel de generalişti, ci se
specializează în asistarea unui anumit segment de clienŃi. Astfel, o parte dintre aceştia rămân
în domeniul teoretic şi se implică în dezvoltarea de politici sociale sau planificarea
strategiilor din domeniu, dar majoritatea devin totuşi practicieni, preferând domeniile în care
pot interacŃiona cu clienŃii. Din această perspectivă, se poate propune o clasificare a tipurilor
de asistenŃi sociali :
- asistenŃi sociali axaŃi pe asistarea copilului şi familiei, precum şi cei care care practică
asistenŃa socială în şcoli; statisticile arată că mai mult de 50% dintre asistenŃii sociali sunt
specializaŃi în această direcŃie;
- asistenŃi sociali care activează în domeniul medical şi al serviciilor de sănătate publică;
- asistenŃi sociali care profesează în domeniul sănătăŃii mentale şi a abuzului de substanŃe;
aceştia mai sunt cunoscuŃi şi sub denumirea de asistenŃi sociali clinicieni;
- asistenŃi sociali care planifică şi dezvoltă politici în domeniu; aceştia au şi atribuŃii de
fundraising.
Pentru mai multe informaŃii legate de profesia de asistent social vizitaŃi www.cnasr.ro

3.2. PSIHOLOGUL

Psihologul este specialistul în psihologie, care studiază comportamentul şi alte funcŃii şi

procese mentale şi corporale la om. Domeniul psihologiei este vast şi ceea ce face psihologul
depinde de specialitatea şi formarea sa postuniversitară. Profesia de psiholog este
reglementată de Legea nr. 213/2004, privind statutul profesiei de psiholog cu drept de libera
practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania.

Psihologul are roluri variate, funcŃie de specialitate şi nivelul educaŃional. Psihologul poate fi
consilier sau psihoterapeut – funcŃie de nivelul profesional, consilierea sub supervizare fiind
primul grad profesional în acest domeniu, iar nivelul de psihoterapeut formator şi supervizor
cel mai inalt grad profesional în domeniu; psihologul poate aplica şi interpreta teste şi
chestionare în domeniul clinic – psihologul clinician, sau face evaluări pentru încadrarea în
muncă – psihologul din domeniul muncii şi transporturilor; psihologul poate preda în
universităŃi sau poate conduce programe de formare.

237
În serviciile sociale, două ramuri ale psihologiei se intersectează cu ceilalŃi profesionişti:
1) Psihologia clinică – studiază şi intervine asupra factorilor psihologici cu relevanŃă pentru
stările de sănătate şi de boală. Psihologul atestat în psihologia clinică poate să-şi desfăşoare la
parametrii performanŃi activităŃile în clinici şi spitale, cabinete individuale, asociate şi
societăŃi civile profesionale pe bază de liberă practică, alte instituŃii şi organizaŃii publice şi
private, guvernamentale şi non-guvernamentale, care necesită, pentru buna lor funcŃionare,
competenŃele psihologului clinician. Principalele competenŃe ale psihologului clinician sunt:
1. Psihodiagnostic şi evaluare psihică: evaluare subiectiv-emoŃională; evaluare cognitivă;
evaluare comportamentală; evaluare bio-fiziologică (ex. prin proceduri de bio-feedback);
evaluarea simplă a personalităŃii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive; evaluarea
psihologică asociată activităŃilor cu cupluri sau familii (sau altor grupuri); evaluarea
contextului familial, profesional, social, economic, cultural în care se manifestă problemele
psihologice; evaluarea dezvoltării psihologice. investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor
psihice şi al altor condiŃii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;
evaluare neuropsihologică; evaluarea complexă a personalităŃii (ex. trăsături caracteriale, de
temperament, aptitudinale etc.) şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive; evaluarea
stării de sănătate mentală, în limita competenŃei psihologului, ca precondiŃie pentru angajare
şi/sau desfăşurarea unor activităŃi care impun prin lege examinare psihologică asociată stării
de sănătate (ex. testarea profesorilor, a funcŃionarilor publici etc.), evaluare psihologică
asociată expertizei avansate (ex. în faŃa instanŃelor judecătoreşti); evaluarea psihologică a
psihologilor, când este cazul; alte evaluări în situaŃii care implică componente psihologice
complexe.
2. Consiliere psihologică: reprezintă intervenŃie psihologică (a) în scopul optimizării,
autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi/sau (b) în scopul promovării sănătăŃii, prevenŃiei şi
remiterii problemelor emoŃionale, cognitive şi de comportament. Consilierea psihologică se
deosebeşte de consilierea educaŃională/şcolară. În timp ce consilierea educaŃională/şcolară
este focalizată pe probleme de educaŃie şi carieră, consilierea psihologică implică intervenŃia
consilierului psihologic în optimizare personală şi în ameliorarea problemelor (subclinice)
psiho-emoŃionale şi de comportament. Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie.
Numai psihoterapeutul poate face intervenŃie psihologică pentru psihopatologie, în timp ce
consilierul psihologic se focalizează pe optimizare şi dezvoltare personală, probleme
psihologice sau de patologie somatică în care sunt implicaŃi factori psihologici. Consilierea
psihologică se poate realiza în regim individual în grup; sau de grup (ex. cuplu, familie).
Componentele unui proces de consiliere psihologică sunt evaluarea cerinŃelor
(obiectivelor/scopurilor) problemelor clientului; O problemă este o discrepanŃă între starea
iniŃială şi o stare finală (stare scop). Scopurile stabilite trebuie să fie clare şi precise, eventual
organizate pe termen scurt, mediu şi lung. Ele pot corespunde stării finale a problemei (ca în
rezolvarea de probleme) dar pot fi şi independente de aceasta (ca în unele intervenŃii
focalizate pe soluŃii) conceptualizarea psihologică a cerinŃelor (obiectivelor/scopurilor) şi/sau
a problemelor clientului; relaŃia de consiliere; intervenŃii psihologice individuale şi de grup şi
evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia.
3. Psihoterapie: constituie intervenŃia psihologică realizată ştiinŃific şi în spirit umanist (a) în
scopul promovării sănătăŃii, optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b) în scopul
modificării factorilor psihologici implicaŃi în tulburările psihice, psihosomatice şi în

238
tulburările somatice şi (c) în situaŃii de risc. Psihoterapia se poate realiza în regim: individual;
în grup şi de grup (ex. cuplu, familie).

2) Psihologia şcolară şi educaŃională

CompetenŃele psihologului şcolar practicant pe tipuri de activităŃi sunt:
a) evaluarea şi diagnoza copiilor, tinerilor, membrilor familiei: să cunoască instrumentele de
psihodiagnoză; să fie capabili să utilizeze instrumente de psihodiagnoză pentru surprinderea
dezvoltării cognitive, afective şi psiho-sociale a copiilor şi tinerilor la nivel individual, de
grup;
b) consiliere şcolară: să cunoască metode şi tehnici de formare şi educare a unor deprinderi şi
atitudini ce contribuie la învăŃarea eficientă, a capacităŃilor de integrare în viaŃa comunitară, a
conduitelor şi atitudinilor sanogene;
c) consiliere vocaŃională: să cunoască principalele domenii de profesionalizare în raport cu
cerinŃele pieŃei; să cunoască şi să aplice metode şi tehnici de identificare a aptitudinilor,
valorilor şi intereselor profesionale; să formeze capacităŃi de luare a deciziilor privind cariera
şi a unor deprinderi de integrare pe piaŃa muncii;
d) intervenŃie psihologică primară: să realizeze intervenŃia primară menită a contribui la
dezvoltarea următoarelor arii: intelectuală, afectivă, socială, de personalitate, comportamente
de adaptare, orientare vocaŃională; să realizeze intervenŃia primară direcŃionată înspre
promovarea stării de bine şi prevenirea apariŃiei unor probleme; să realizeze servicii de
consiliere psihoeducaŃională a copiilor şi tinerilor aflaŃi în situaŃii de criză familială, de
inadaptare şcolară, socială, eşec şcolar, abandon şcolar, absenteism etc., precum şi a celor cu
tulburări de comportament şi disciplină, a părinŃilor, cu privire la importanŃa climatului
familial pentru dezvoltarea optimă a copiilor şi tinerilor, optimizarea relaŃiilor dintre familie şi
şcoală;
e) cercetare: să participe în calitate de colaborator în activităŃi de cercetare specifice
domeniului.

Pentru mai multe informaŃii legate de profesia de psiholog vizitaŃi www.copsi.ro

3.3. CONSILIERUL JURIDIC

Consilierul juridic apără drepturile şi interesele legitime ale persoanelor, autorităŃii sau
institituŃiei pe care le reprezintă în raporturile lor cu instituŃii de orice natură şi cu orice
persoană, fie ea juridică sau fizică, romană sau straină. Consilierul juridic avizează şi
contrasemnează actele cu caracter juridic. Consilierul juridic poate pune concluzii la
instanŃele judecătoreşti de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum şi la toate
autorităŃile şi organele administrative cu atribuŃii jurisdicŃionale.

Legea 514 / 2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, actualizată
la 30 iunie 2006, şi Statutul profesiei de consilier juridic stabilesc drepturile şi îndatoririle
consilierilor juridici, care în fişa postului s-ar putea transpune ca atribuŃii şi responsabilităŃi.
Conform Legii, consilierul juridic asigură consultanŃa sau reprezentarea autorităŃii sau

239
instituŃiei publice în serviciul careia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de
muncă.

Articolul 10 din Statutul profesiei stabileşte că activitatea profesională a consilierului juridic

se realizează prin:
- consultaŃii şi cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului;
- redactarea de opinii juridice cu privire la aspecte legale ce privesc activitatea acesteia;
- redactarea proiectelor de contracte, precum şi negocierea clauzelor legale contractuale;
- asistenŃa, consultanŃa şi reprezentarea juridică a persoanelor juridice şi a altor entităŃi
interesate;
- redactarea de acte juridice, atestarea identităŃii părŃilor, a consimŃământului, a conŃinutului
şi a datei actelor încheiate, care privesc persoana juridică în favoarea careia consilierul
juridic exercită profesia;
- avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic;
- verificarea legalităŃii actelor cu caracter juridic şi administrativ primite spre avizare;
- semnarea la solicitarea conducerii, în cadrul reprezentării, a documentelor cu caracter
juridic emanate de la persoana juridică sau de la instituŃia publică reprezentată.

În categoria îndatoririlor se include şi faptul că un consilier juridic acordă consultanŃă, opinia

sa fiind consultativă. Consilierii juridici trebuie să cunoască că ei formulează puncte de
vedere potrivit prevederilor legale, dar şi în concordanŃa cu crezul lor profesional.

În asistenŃa socială a categoriilor defavorizate se utilizează cel mai frecvent Consilierea

juridică (civică cetăŃenească). Aceasta oferă informaŃii asupra drepturilor şi îndatoririlor
cetăŃenilor în societate, precum şi asistenŃă în luarea deciziilor privind rezolvarea problemelor
lor. Solicitantul este informat despre reglementările legale cu privire la cele mai importante
domenii de interes public: sănătate publică, asistenŃă socială, asigurări sociale, raporturi de
muncă, protecŃia consumatorului, drepturi şi obligaŃii civile, regimul proprietăŃii, impozite şi
taxe, învăŃământ, procedură notarială, protecŃia copilului, servicii publice.

InstituŃiile de asistenŃă socială au în componenŃa echipei multidisciplinare şi un consilier

juridic a cărei principală atribuŃie este verificarea legalităŃii actelor cu caracter juridic şi
administrativ primite spre avizare, precum şi consilierea managerilor în organizarea şi
funcŃionarea serviciilor/instituŃiilor de asistenŃă socială în conformitate cu legislaŃia în
vigoare.

În etapa de evaluare a situaŃiei beneficiarului, consilierul juridic verifică legalitatea actelor cu

caracter juridic şi administrativ primite (documente privind situaŃia locativă a beneficiarului,
Contracte de închiriere/comodat, vânzare-cumpărare; Contracte de întreŃinere, Certificate de
încadrare în grad de handicap, DispoziŃii de tutelă/curatelă, Testamente, DeclaraŃii notariale
etc.) precum şi veridicitatea acestora. În majoritatea cazurilor, consilierul juridic este
persoana responsabilă desemnată de către instituŃie să elaboreze anumite documente privind
furnizarea de servicii/prestaŃii sociale (Contracte de servicii, manuale de proceduri etc.).

Consilierul juridic din cadrul instituŃiei ajută beneficiarul să întocmescă dosarul cu actele
necesare obŃinerii serviciului/prestaŃiei indiferent de serviciul căruia acesta se adresează.

240
Activitatea acestui specialist este absolut necesară în informarea şi consilierea pentru toate
categoriile vulnerabile, copii, adulŃi sau vârstnici afectaŃi de: dependenŃă, handicap, sărăcie,
izolare, discriminare,violenŃă, lipsa accesului la drepturi şi servicii, trafic sau exploatare etc.
Există situaŃii speciale în care prezenŃa consilierului juridic este indispensabilă: asistarea
persoanei vârstnice la semnarea/încheierea unor acte, instituirea tutelei/curatelei, întocmirea
documentelor necesare în instanŃă pentru victimele unor infracŃiuni.

3.4. POLIłISTUL

AcŃiunea poliŃistului este oarecum tangenŃială cu asistenŃa socială, dar are un rol foarte
important în special în identificarea în comunitate a cazurilor/situaŃiilor în care se impune
luarea unei măsuri de asistenŃă socială. PoliŃistul de proximitate poate fi o resursă preŃioasă în
comunitate de la care asistentul social obŃine informaŃii preŃioase referitoare la: situaŃia
familiei/individului, istoricul social al acestora, situaŃiile excepŃionale în care individul s-a
aflat la un moment dat (condamnări,violenŃe familiale, delincvenŃă, dependenŃă de anumite
substanŃe, decese în familie).

În anumite situaŃii prezenŃa poliŃistului este vitală, întrucat situaŃia poate afecta siguranŃa
asistentului social. Aceste situaŃii pot apărea în cazul în care specialiştii se deplasează în teren
pentru efectuarea anchetelor sociale sau pentru serviciile sociale acordate la domiciliul
beneficiarilor, iar la faŃa locului se confruntă cu persoane provenind din comunităŃile de
rromi sau cu consumatori de diferite substanŃe (alcool, drog). În aceste cazuri, poliŃistul
însoŃeşte asistentul social pentru a-i asigura protecŃia.

O altă situaŃie în care este necesară intervenŃia/protecŃia poliŃistului o întâlnim atunci cand
asistentul social se deplasează la domiciliul unui copil, pentru a-l ridica din familie şi pentru
a-l plasa la o altă ruda sau la asistentul maternal profesonist. De cele mai multe ori, persoana
la domiciliul căreia se află copilul reacŃionează violent la încercarea asistentului social de a
lua copilul de acolo. În cazurile de violenŃă/trafic/vagabondaj/expoloatare poliŃistul colectează
informaŃiile primare, cele mai importante pentru stabilirea măsurilor ulterioare de asistenŃă
socială. Tot el este cel care face referirea/orientarea/sesizarea către anumite instituŃii de
protecŃie sccială.

241
242
 CAPITOLUL 4
RECOMANDĂRI ŞI BUNE PRACTICI

243
244
4.1. HARTA SOCIALĂ A COMUNITĂłII

Cunoaşterea problemelor cu care ne confruntăm şi rezolvarea lor pot spori pe măsura

progresului teoriilor şi metodologiilor de cercetare, dar rolul determinant revine oamenilor
capabili să producă schimbarea în general şi schimbarea socială. Spunem acest lucru deoarece
aici avem de a face cu fapte şi fenomene sociale care pentru a fi rezolvate trebuie studiate,
cercetate.

Se cunoaşte adevărul potrivit căruia cele mai rapide, neaşteptate şi greu de soluŃionat
probleme apar în sistemul social ale cărui subsisteme şi funcŃii se impun cunoscute şi reglate
prin intervenŃie integratoare.

Componente Procese de
FuncŃii primare Subsiteme
structurale schimbare
Generalizarea
MenŃinerea modeleleor InstituŃii culturale Valorile
valorilor
Sistemul
Integrarea internă Comunitatea Normele Inlcuziunea
social
Realizarea scopurilor
Politicul ColectivităŃile DiferenŃierea
colective
Rolurile Ameliorarea
Adaptarea acŃiunii la mediu Economicul
profesionale adaptivă

Complexitatea elementelor din tabelul de mai sus, pentru a fi cunoscută, necesită abordări
metodologice complexe şi sugestive. Tot mai des, în astfel de situaŃii constatăm că HărŃile
sociale au început să joace un rol extrem de important.

Termenul, tradus din engleză (social mapp) îl găsim uneori şi cu alte denumiri generate de
traducere, dar acest aspect este unul secundar, deoarece importanŃa unui asemenea demers o
aduce complexitatea metodelor, tehnicilor, instrumentelor utilizate şi a rezultatului final,
respectiv HARTA, pentru că harta este expresia grafică a unor baze de date şi analize care
promovează abordarea de tip atlas social.

Un atlas social este o descriere a vieŃii sociale folosind unităŃi comunitare sau regionale de
analiză şi indicatori sau tipologii de mare relevanŃă, cu capacitate de măsurare a unor aspecte
de durată şi profunzime ale vieŃii sociale în profil teritorial.

Tot mai des, cu mijloace moderne ale sociologiei cantitative şi ale informaticii se realizează
hărŃi în care profilurile sunt pe deplin comparabile, în termeni de: structură, rol, cauze, efecte,
potenŃial de dezvoltare, impact etc.

Ca şi element de bună practică, insistăm asupra faptului că elaborarea hărŃilor trebuie să

răspundă unei comenzi sociale, la fel cum, normal ar fi să se întâmple cu orice demers menit
să studieze spaŃiul social. De exemplu, realizarea unei HărŃi a serviciilor sociale dintr-o

245
localitate, judeŃ sau regiune se bazează pe investigarea a cel puŃin două elemente, adică
cererea/nevoia de servicii şi oferta de servicii. Acestea două sunt corelate pentru ca cei
interesaŃi să poată identifica unde au rămas nevoi neacoperite sau din păcate, unde există
servicii sociale cu dezvoltare ”falsă”, adică nepliate pe nevoi.

Prezentăm un exemplu de hartă socială:

246
Nu există o modalitate unică de realizare a cercetării sociale, deci nu vă aşteptaŃi să găsiŃi o
metodologie de realizare a unei HărŃi a serviciilor sociale, deoarece potenŃialul cercetării
sociale constă în multitudinea informaŃiei motiv pentru care profesionistul care coordonează
un asemenea studiu are nevoie de o echipă de specialişti împreună cu care să stabliească:
utilitatea, scopul, obiectivele, metodele, tehnicile, instrumentele de culegere a datelor,
indicatori, elemente de agregare şi interpretare a informaŃiilor, relaŃionare între nevoi şi
posibile soluŃii, reprezentarea grafică, valorificarea rezultatelor etc.

O posibilă clasificare a hărŃilor sociale

Tipuri de Domenii de
Descriere ConŃinut
hărŃi sociale valorificare
Harta Prezintă profilul Rezultatele analizelor multidimensionale bazate Fundamentarea
sărăciei geografic al pe o serie întreagă de indicatori care măsoară strategiilor,
bunăstării, indicând excluziunea, cum ar fi: planurilor de
zonele/ localităŃile în • Riscul de excluziune de la educaŃie; dezvoltare a
care este concentrată • Riscul de excluziune de la ocupare; incluziunii sociale
sărăcia. • Ponderea populaŃiei care tăieşte din
agricultură de subzistenŃă;
• Ponderea populaŃiei ocupate în sectorul Sursă de informaŃie
public; pentru cetăŃeni şi
• Riscul de excluziune de la locuire; specialişti
• Riscul de excluziune de la sănătate.

Harta Explorează Lista principalelor resurse:

dimensiunile spaŃiale Planificarea
resurselor • naturale (potenŃil natural generat de
ale realităŃilor participativă a
comunităŃii aşezarea geografică);
locuitorilor unei dezvoltării
• materiale (infrastructură socială, culturală,
comunităŃi şi este comunitare
rutieră, feroviară etc);
realizată de către • umane (structura demografică, nivelul de
membrii comunităŃii educaŃie şi de formare profesională, gradul
însoŃiŃi de un de ocupare, starea de sănătate);
facilitator Stabilirea politicilor
• informaŃionale (acces la telefonie fixă sau sociale
mobilă, distanŃa faŃă de centrul universitar
etc.). Elaborarea
Pentru fiecare tip de resursă există un tip de strategiilor de
indicatori cu care acestea se pot măsura, dezvoltare a
determina gradul de valorificare. serviciilor:
Harta ConŃine informaŃii Nevoile sociale şi categoriile asupra cărora - sociale,
nevoilor relevante despre acestea acŃionează se identifică în vederea găsirii - educaŃionale,
sociale tipuri de nevoi şi de soluŃii care să elimine cauzele care conduc la - de stimulare a
categorii sociale în apariaŃia nevoilor, sau cel puŃin să le reducă ocupării,
rândul cărora acestea efectele de manifestare. - de formare
se manifestă Indicatori de măsurare a natalităŃii, mortalităŃii, profesională,
ocupării, nivelului de trai. - medicale etc.

Harta Cuprinde furnizorii, Date despre furnizori; Fundamentarea

serviciilor instituŃiile de Denumirea şi localizarea instituŃiilor de asistenŃă politicilor sociale
sociale asistenŃă socială, socială/serviciilor sociale. locale
serviciile sociale şi Gradul de acoperire a nevoilor sociale; Planificarea
socio medicale dintr- ”Petele albe”, respectiv nevoi neacoperite de cheltuielilor
o anumită servicii; bugetare
comunitate. Totodată, ”Petele negre”, servicii care nu au la bază nevoi Sursă de informaŃie
cele mai multe sociale. pentru cetăŃeni şi
cuprind şi nevoile specialişti
sociale.

247
4.2. COMITETELE CONSULTATIVE, LIDERI FORMALI SAU INFORMALI

Consiliile comunitare consultative se înfiinŃează prin acte administrative ale autorităŃilor

administraŃiei publice locale, dispoziŃii ale primarului sau hotărâri ale consiliilor locale. De
regulă, într-o comună se înfiinŃează cel puŃin un consiliu comunitar consultativ. AutorităŃile
locale pot înfiinŃa mai multe structuri comunitare, de exemplu, în fiecare sat component al
comunei sau in fiecare cartier al unui municipiu. Consiliul comunitar consultativ înfiinŃat la
nivel de comună poate să invite, în funcŃie de cazurile sau temele în dezbatere, persoane
influente din satele componente ale comunei pentru ca acestea să poată să-şi aducă
contribuŃia la soluŃionarea problemelor sociale de interes local. Actul de înfiinŃare (dispoziŃia
primarului/hotărârea consiliului local) stabileşte componenŃa nominală a consiliului comunitar
consultativ. Majoritatea consiliilor comunitare consultative sunt constitite din 7-9 membri.

Cadrul legal privind înfinŃarea Consiliilor comunitare consultative este Legea nr. 272/2004
privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului, unde este precizat: „AutorităŃile
administraŃiei publice locale au obligaŃia de a implica colectivitatea locală în procesul de
identificare a nevoilor comunităŃii şi de soluŃionare la nivel local a problemelor sociale care
privesc copiii. În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără
a se limita la, oameni de afaceri locali, preoŃi, cadre didactice, medici, consilieri locali,
poliŃişti. Rolul acestor structuri este atât de soluŃionare a unor cazuri concrete, cât şi de a
răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităŃi. Mandatul structurilor comunitare
consultative se stabileşte prin acte emise de către autorităŃile administraŃiei publice locale.
Pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create structurile comunitare consultative vor
beneficia de programe de formare în domeniul asistenŃei sociale şi protecŃia copilului (Legea
272/2004, art. 103, aliniatele 1, 2, 3 şi 4). În Hotărârea nr. 1437/2004 privind organizarea
şi metodologia de funcŃionare a comisiei pentru protecŃia copilului: art. 9, alin. 7 se
menŃionează: „Dosarul copilului va cuprinde, de asemenea, planul de servicii care a fost
întocmit de serviciul public de asistenŃă socială, punctul de vedere al autorităŃilor locale şi al
structurilor comunitare consultative în legătură cu necesitatea luării unei masuri de protecŃie
specială”. În Hotărârea nr. 1434/2004 privind AtribuŃiile şi Regulamentul cadru de
organizare şi funcŃionare a direcŃiei DGASPC: art. 2, pct. c), 3 se arată că: „Acordă
asistenŃa tehnică necesară pentru crearea şi formarea structurilor comunitare consultative ca
formă de sprijin în activitatea de asistenŃă socială şi protecŃia copilului”. În OG Nr. 86/2004
privind modificarea OG Nr. 68/2003 privind serviciile sociale: art. 50/2 se menŃionează că
„În realizarea obiectivelor proprii autorităŃile administraŃiei publice locale au obligaŃia de a
implica comunitatea în identificarea, prevenirea şi soluŃionarea la nivel local a problemelor
sociale.

În unele unităŃi administrativ teritoriale, unde numărul de locuitori este mare iar problematica
socială încărcată, consiliile comunitare consultative sunt formate chiar şi din 11 sau 15-17
membri – decizia aparŃine autorităŃilor locale. Persoanele cu influenŃă în comunitate,
implicate şi receptive la problematica socială sunt identificate ca potenŃiali membri. Numai
după ce acestea sunt contactate şi li se explică rolul pe care urmează să-l joace în comunitate
vor fi nominalizate în actele de autoritate prin care consiliul comunitar urmează să fie
înfiinŃat.

248
S-a considerat că ar trebui antrenate şi alte forŃe locale în asumarea unor responsabilităŃi în
domeniul social. Pe lângă consilieri şi întreprinzători locali au fost numiŃi membri în consiliul
comunitar preoŃi, poliŃişti, medici sau cadre didactice. Se recomandă în mod expres ca
primarul şi referentul social să nu fie membri, deoarece consiliul comunitar ca formă de
sprijin a activităŃii de asistenŃă socială şi protecŃia copilului este principalul instrument de
lucru al primarului şi al serviciului public de asistenŃă socială.

Primarul şi referentul social/serviciul public de asistenŃă socială îşi exercită atribuŃiile de

serviciu prevăzute de lege în domeniul social şi sunt retribuiŃi pentru activitatea depusă, în
timp ce membrii consiliului comunitar consultativ desfăşoară o activitate de voluntariat.
Aceştia nu reprezintă instituŃia/autoritatea din care fac parte. Ei sunt aleşi în primul rând
pentru calităŃile lor personale şi reprezintă comunitatea din care fac parte, putând avea puncte
de vedere diferite faŃă de cele ale autorităŃilor mai sus menŃionate.

Este important de subliniat faptul de a nu percepe consiliul comunitar consultativ ca pe fostul

„colectiv de sprijin al autorităŃii tutelare”. Acesta din urmă era format din reprezentanŃi ai
serviciilor/autorităŃilor locale şi exercitau atribuŃii care, în momentul de faŃă aparŃin
serviciului public de asistenŃă socială/referenŃilor sociali. Membrii „colectivului de sprijin” nu
desfăşurau activitate voluntară ci exercitau atribuŃii de serviciu, aceştia reprezentând instituŃia
la care erau angajaŃi.

Membrii consiliului comunitar consultativ pot fi persoane influente din comunitate care nu
desfăşoară o munca salariată. Pot fi simpli cetăŃeni, lideri informali, consilieri locali, lideri ai
unor comunităŃi etnice, călugări sau maici. Enumerarea din art. 103 din Legea nr. 272/2004 nu
este exhaustivă şi lasă la latitudinea autorităŃilor locale iniŃiativa de a desemna acele persoane
reprezentative pentru o comunitate locală. De exemplu, nu trebuie să perseveram în obiceiul
de a nominaliza neapărat pe directorul şcolii sau pe şeful secŃiei de poliŃie ca membri chiar
dacă se cunoaşte faptul că aceştia nu au timpul necesar pentru a participa la activitatea
consiliului comunitar consultativ. Trebuie să se renunŃe la practica de a nominaliza şeful unei
instituŃii/serviciu care la rândul său deleagă sarcina altei persoane. O astfel de practică este
acceptabilă când reprezentarea este instituŃională. În cazul consiliului comunitar consultativ
reprezentarea este personală, persoana se reprezintă pe sine, reprezentând în acelaşi timp
comunitatea din care face parte.

AutorităŃile locale pot avea în vedere diferite modalităŃi de selectare a viitorilor membri dar
criteriile de selecŃie nu pot fi altele decât calităŃile personale şi implicarea în soluŃionarea
locală a problemelor sociale. Este important de reŃinut că şi copiii trebuie antrenaŃi în
activitatea consiliului comunitar consultativ. Copiii capabili de performanŃe
şcolare/extraşcolare, care se bucură de respect/influenŃă printre copii pot face parte ca
membri în consiliul comunitar sau pot fi antrenaŃi în diferite activităŃi ale acestuia.

Prin actul de înfiinŃare (dispoziŃia primarului/hotărârea consiliului local) se stabileşte

mandatul (atribuŃiile) consiliului comunitar consultativ. Este important de reŃinut faptul că, în
îndeplinirea mandatului, consiliul comunitar consultativ nu se substituie

249
autorităŃilor/serviciilor publice. El sprijină autorităŃile, dar nu exercită atribuŃii în locul
acestora.

În îndeplinirea mandatului, consiliile comunitare consultative trebuie să urmărească în

principal:
- Promovarea valorilor familiale, a stabilităŃii familiei şi a îngrijirii copiilor de către părinŃi;
- Prevenirea separării copilului de părinŃi şi sprijinirea familiei pentru a-şi asuma
responsabilităŃile;
- Colaborarea cu serviciul social comunitar pentru copil şi familie (ca serviciu public de
asistenŃă socială), cu alte servicii publice şi private din comunitate, inclusiv cu consiliul de
familie sau alte structuri comunitare dacă acestea există (grupuri de sprijin, familii de
suport etc.).

Totodată, consiliul comunitar îşi asumă rolul de soluŃionare a unor cazuri concrete şi de a
răspunde nevoilor globale ale colectivităŃii. Cazurile concrete în care consiliile comunitare
funcŃionale au intervenit pentru protecŃia copilului, pe lângă părinŃi prin informarea, sfătuirea,
acompanierea, influenŃarea comportamentului/atitudinii acestora: neglijarea copilului de către
părinŃi; folosirea copilului la munci grele în gospodărie; abandonul şcolar; violentă în familie,
inclusiv asupra copiilor; reintegrarea în familie a copiilor neînsoŃiŃi aflaŃi în străinătate;
promovarea planificării naşterilor, pe lângă familiile sărace cu mulŃi copii sau pe lângă
femeile singure care nasc copii din relaŃii sexuale întâmplătoare. SituaŃii de interes local care
au fost deja în atenŃia unor consilii comunitare: reducerea abandonului şcolar; scăderea
numărului de copii nevaccinaŃi; creşterea căsătoriilor şi descurajarea concubinajului;
reducerea delincvenŃei minorilor; reducerea numărului de copii aflaŃi în plasament şi
pregătirea părinŃilor pentru reintegrarea copiilor.

ActivităŃile compatibile cu natura şi rolul consiliului comunitar consultativ pot fi:

- Informarea şi consilierea cetăŃenilor comunităŃii;
- Identificarea familiilor/copiilor care au nevoie de orice formă de sprijin;
- Analizarea cazurilor identificate de membrii consiliului comunitar sau supuse analizei
acestuia de către primar sau referentul social;
- Recomandări de soluŃionare a cazurilor; acestea pot fi adresate persoanelor fizice (părinŃi,
copii, funcŃionari publici), societăŃilor comerciale de pe raza comunei, comisiei pentru
protecŃia copilului, DGASPC;
- Medierea conflictelor intrafamiliale având în vedere respectarea vieŃii private şi familiale;
- ActivităŃi de strângere de fonduri în folosul copiilor şi a familiilor aflate în dificultate;
- ActivităŃi sistematice de binefacere;
- Mediatizarea activităŃii consiliului comunitar şi a proiectului;
- Analizarea unor aspecte sociale care privesc comunitatea in ansamblu;
- Recomandări adresate primarului sau consiliului local pentru ameliorarea unor situaŃii
sociale caracteristice comunităŃii.

O atenŃie deosebită trebuie acordată situaŃiei copiilor pentru care nu există soluŃie pe plan
local şi pentru care separarea de părinŃi este absolut necesară. În această situaŃie, la dosarul
copilului, pentru care urmează să se pronunŃe comisia pentru protecŃia copilului, trebuie să
existe atât punctul de vedere al autorităŃilor locale (ancheta socială, planul de servicii), cât şi

250
punctul de vedere al consiliului comunitar consultativ. Acesta din urma trebuie exprimat în
scris şi poate îmbrăca forma unui aviz, proces verbal de şedinŃă, minută etc. Indiferent de
formă, punctul de vedere trebuie să exprime poziŃia membrilor, prin semnătura fiecăruia. Este
posibil ca aceste două puncte de vedere (autoritate şi consiliul comunitar) să nu coincidă.
Oricum, decizia aparŃine comisiei pentru protecŃia copilului.

S-a convenit asupra unui model-cadru de funcŃionare a consiliilor comunitare consultative

care clarifică natura raporturilor dintre consiliul comunitar consultativ şi autorităŃile publice,
precum şi cu membrii comunităŃii. De regulă, odată cu actul de înfiinŃare se adoptă şi un
regulament cadru de organizare şi funcŃionare. Este important de reŃinut totuşi că, după
parcurgerea etapelor de pregătire, consiliile comunitare consultative trebuie încurajate să-şi
adopte propriul regulament de organizare şi funcŃionare.

a) Raporturile între consiliul comunitar consultativ şi autorităŃile administraŃiei publice locale:

Pentru activitatea consiliului comunitar, ca şi pentru acceptarea sa de către comunitate, este
important ca actul administrativ prin care este creat să fie adus la cunoştinŃa comunităŃii prin
toate mijloacele de comunicare care există la nivelul fiecărei comunităŃi.
- Consiliul comunitar nu se subordonează autorităŃii care l-a creat, fie consiliu local, fie
primar;
- Consiliul comunitar consultativ este o structură comunitară independentă care sprijină
serviciul social pentru copil şi familie pentru realizarea activităŃii de asistenŃă socială şi
protecŃia copilului;
- Consiliul comunitar nu se substituie autorităŃilor locale şi nici serviciului social pentru
copil şi familie;
- Activitatea consiliului comunitar consultativ este de voluntariat;
- Consiliul comunitar are relaŃii de colaborare cu autorităŃile locale precum şi cu serviciile
locale care au ca obiect de activitate asistenŃa socială;
- Consiliul comunitar consultativ recomandă consiliului local/primarului/comisiei pentru
protecŃia copilului luarea unor măsuri pentru soluŃionarea unor cazuri, fie acordarea unor
servicii, fie luarea unor măsuri speciale de protecŃie.

b) Raporturile între membrii consiliului comunitar consultativ: SelecŃia membrilor pentru

consiliile comunitare se realizează de către primari şi referenŃii sociali, având în vedere
calităŃile personale, disponibilitatea candidaŃilor, influenŃa acestora asupra membrilor
comunităŃii precum şi receptivitatea la problematica socială.
- Consiliul comunitar acŃionează ca o echipă;
- Între membrii consiliului comunitar consultativ sunt relaŃii de colaborare;
- Membrii consiliului comunitar au aceeaşi poziŃie în cadrul acestuia;
- Întâlnirile de lucru se desfăşoară cu sprijinul unui moderator ales pentru fiecare şedinŃă în
parte;
- DivergenŃele de opinii/punctele de vedere contradictorii se manifestă ca atare doar în
timpul întâlnirilor de lucru; concluziile şi deciziile consiliului comunitar odată adoptate
prin votul majorităŃii, sunt însuşite de fiecare membru în parte.

c) Raporturile între consiliul comunitar consultativ şi comunitate: Deşi consiliul comunitar

consultativ este creat printr-un act de autoritate, acesta nu creează obligaŃii pentru cetăŃenii

251
din comunitate. CetăŃenii din comunitate trebuie să fie informaŃi despre existenŃa consiliului
comunitar consultativ şi rolul acestuia.
- cetăŃenii din comunitate sunt invitaŃi de către consiliul comunitar să participe la întâlnirile
acestuia; dacă un cetăŃean refuză să dea curs invitaŃiei, cazul rămâne să fie soluŃionat de
către autorităŃi; în nici un caz cetăŃenii nu pot fi obligaŃi să se prezinte în faŃa consiliului
comunitar;
- consiliul comunitar poate doar să recomande cetăŃenilor asumarea unor obligaŃii;
- consiliul comunitar împreună cu serviciul social pentru copil şi familie îşi asumă obligaŃia
de a sfătui şi influenŃa familia care beneficiază de sprijin, pentru a creşte capacitatea
acesteia de a se ocupa de copii.

Membrii consiliului comunitar sunt obligaŃi să respecte toate drepturile cetăŃenilor (adulŃi şi
copii) cu care vin în contact în această calitate, fără nici o discriminare. Interesul copilului
este principiul şi reperul de bază pentru toate deciziile care privesc copiii. Chiar dacă
majoritatea cetăŃenilor, potenŃiali beneficiari ai intervenŃiilor consiliului comunitar sunt
dezavantajaŃi social, ei trebuie trataŃi cu respect, orice atingere adusă demnităŃii persoanei
fiind incompatibilă cu calitatea de membru al consiliului comunitar consultativ.

Evitarea marginalizării şi excluderii persoanelor defavorizate, indiferent de problemele

specifice ale acestora (sărăcie, alcool, handicap, boală psihică, drog ş.a.), încurajarea
toleranŃei şi a spiritului de solidaritate între membrii colectivităŃii sunt exigenŃe/premise de
care depinde calitatea intervenŃiilor consiliului comunitar. DiscreŃia, păstrarea
confidenŃialităŃii informaŃiilor cunoscute şi utilizate la un moment dat de membrii consiliului
comunitar constituie reguli de conduită pentru aceştia. Disponibilitatea şi receptivitatea faŃă
de problemele dificile cu care se confruntă semenii din comunitate sunt calităŃile pentru care
anumiŃi cetăŃeni din comună au fost propuşi ca membri ai consiliului comunitar consultativ.

d) Raportul între consiliul comunitar consultativ şi alte structuri comunitare: Este posibil să
apară confuzii între consiliul comunitar consultativ şi colectivul de sprijin al autorităŃii
tutelare sau între consiliul comunitar consultativ şi consiliul de familie.
- existenŃa colectivului de sprijin al autorităŃii tutelare se datorează rutinei; este o
activitate desfăşurată de diverşi profesionişti (în lipsa asistenŃilor sociali), de culegere
de informaŃii (anchetă socială) în calitate de împuterniciŃi ai primarului şi necesară
acestuia pentru exercitarea atribuŃiilor de autoritate tutelară; colectivul de sprijin al
autorităŃii tutelare, activ încă în multe colectivităŃile locale trebuie să dispară deoarece
atribuŃiile acestuia sunt în sarcina serviciilor publice de asistenŃă socială;
- Consiliul de familie este o creaŃie a Legii privind prevenirea şi combaterea violenŃei în
familie; din păcate însă la nivel local acesta nu funcŃionează; atribuŃiile acesteia sunt
centrate exclusiv pe caz.

Consiliul comunitar consultativ coexistă cu alte structuri comunitare care, de regulă se implică
pe soluŃionarea de cazuri concrete. Consiliul comunitar consultativ nu se substituie
autorităŃilor obligate să asigure membrilor comunităŃii servicii sociale în funcŃie de nevoile
acestora. Deşi nu sunt furnizori de servicii sociale (în sensul prevăzut de legislaŃia în vigoare)
totuşi consiliile comunitare consultative acordă unele servicii membrilor comunităŃii. În lipsa
serviciilor sociale şi mai ales în mediul rural, consiliile comunitare consultative reprezintă

252
principala reŃea de structuri centrate pe identificarea şi totodată pe prevenirea riscurilor
sociale.

Sesizarea consiliului comunitar consultativ. De regulă, problemele comunităŃii, fie că este

vorba de cazuri concrete sau de aspecte generale sunt semnalate consiliului comunitar
consultativ de către: Serviciul de asistenŃă socială sau persoanele cu atribuŃii în asistenŃă
socială sau de către Primar. Consiliul comunitar se poate sesiza şi din oficiu când unul dintre
membri are cunoştinŃă de un caz/situaŃie care ar putea fi soluŃionată prin intervenŃia sa.
ComponenŃa consiliului are relevanŃă atât pentru semnalarea cazurilor cât şi pentru unele
intervenŃii specifice. De exemplu, pentru problemele de comportament/delincvenŃă, persoana
cheie este poliŃistul. Acesta semnalează consiliului comunitar problemele/cazurile fie că este
vorba de copii sau de alŃi membri ai familiei dar, în acelaşi timp propune modul de
intervenŃie.

Preotul şi medicul au un rol asemănător în anumite cazuri/situaŃii. Şi micii întreprinzători

locali, în special cei care au magazine alimentare semnalează dificultăŃile prin care trec unele
familii cu copii : datorii mari, alcoolism sau violenŃă domestică. Unii întreprinzători locali s-
au oferit să achiziŃioneze unele bunuri cu destinaŃie de ajutoare materiale prin societatea lor
fără să mai perceapă adaos comercial, asigurând şi transportul gratuit.

Cazurile sunt monitorizate de serviciul de asistenŃă socială dar aceasta nu exclude şi

monitorizarea specializată pe care o realizează medicii sau poliŃiştii în exercitarea profesiei.
Consiliile comunitare trebuie să cunoască situaŃia socială a comunei/oraşului, iar evaluarea
nevoilor se face de către serviciul de asistenŃă socială. Membrii consiliului, au percepŃia
nevoilor comunităŃii prin prisma propriei poziŃii de medici, preoŃi, poliŃişti, consilieri, cadre
didactice sau întreprinzători locali etc.

Noutatea constă în aceea că informaŃiile şi experienŃa specifică pe care le au membrii

consiliului comunitar se completează într-o acŃiune coerentă şi concertată pentru atingerea
anumitor obiective. Fără să se substituie serviciului de asistenŃă socială, consiliul comunitar
consultativ abordează familiile cunoscute pentru problemele deosebite pe care le au
(alcoolism, violenŃa relaŃiilor de familie şi de neglijare a copiilor etc.). Serviciul de asistenŃă
socială/persoanele cu atribuŃii de asistenŃă socială pun la dispoziŃia consiliului comunitar
datele şi informaŃiile despre familie culese prin metode specifice activităŃii de asistenŃă
socială.

Consiliul comunitar consultativ invită persoanele/familiile vizate la dezbaterile sale, acŃionând

ca o puternică structură de influenŃare a cetăŃenilor, impactul fiind deosebit de puternic.
Persoanele care fac parte din consiliul comunitar, în exercitarea atribuŃiilor lor profesionale,
au ocazia să discute cu potenŃialii beneficiari, separat cu fiecare în parte. Dar efectul unei
astfel de relaŃii este nesemnificativ în comparaŃie cu cel pe care îl are relaŃia directa între
cetăŃean şi consiliu comunitar consultativ ca echipă.

De regulă, consiliul comunitar nu se deplasează la domiciliul persoanelor pentru a culege

informaŃii, ci pentru a influenŃa cazul în direcŃia dorită. Persoanele/familiile cu care se
relaŃionează fac promisiuni, îşi iau diferite angajamente, iar consiliul comunitar trebuie să

253
urmărească respectarea acestora. În funcŃie de familie şi de natura cazului se stabileşte cine se
deplasează la domiciliu si ce anume se urmăreşte: medierea conflictelor familiale sau a
conflictelor între vecini, evaluarea nevoilor în vederea acordării unui ajutor material (altul
decât ajutorul social), prevenirea abandonului şcolar, neglijarea copiilor etc.

Este evident că nu toate cazurile pot fi soluŃionate numai prin intervenŃia consiliului
comunitar dar cu siguranŃa nici o analiză/intervenŃie nu rămâne fără un anumit efect pozitiv.
Consiliul comunitar consultativ a introdus un nou model de intervenŃie în soluŃionarea
problemelor sociale cu care se confruntă comunitatea locala. Nu este vorba de o intervenŃie
specializată, ci mai ales de o influenŃă puternică venită din partea unei structuri comunitare
care dezbate cazuri concrete în prezenŃa şi cu participarea beneficiarilor. Nu se adună
informaŃii şi nu se exprimă păreri prin telefon. FaŃă în faŃă, beneficiari şi membri ai consiliului
comunitar, se informează reciproc, se analizează probleme şi se exprimă păreri, se propun şi
se acceptă soluŃiile cele mai potrivite. Această manieră de lucru are un efect modelator asupra
cetăŃenilor.

EvoluŃia cazurilor este monitorizată de serviciul de asistenŃă socială, dar şi de către direcŃiile
pentru protecŃia copilului, dacă pentru soluŃionarea acestora intervin şi specialişti ai direcŃiei.
De regulă, cazurile deosebite sunt supervizate de asistenŃii sociali special desemnaŃi de către
direcŃiile judeŃene. Procedura de invitare a cetăŃenilor la şedinŃele consiliului comunitar
consultativ, contribuie la diseminarea informaŃiilor despre existenŃa şi rolul acestuia.

4.3. ACREDITAREA FURNIZORILOR DE SERVICII SOCIALE

Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditaŃi
în condiŃiile legii. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori
private, sau structurate în serviciul public de asistenŃă socială la nivel judeŃean şi local sau alte
servicii publice specializate la nivel judeŃean sau local; unităŃi de asistenŃă medico-socială;
instituŃii publice care dezvoltă compartimente de asistenŃă socială specializate; asociaŃii si
fundaŃii, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăŃii civile; persoane fizice
autorizate în condiŃiile legii; filiale şi sucursale ale asociaŃiilor si fundaŃiilor internaŃionale
recunoscute în conformitate cu legislaŃia în vigoare sau organizaŃii internaŃionale de profil.

Temeiul legal al procesului de acreditare, ca furnizor de servicii sociale este OG Nr. 68/2003
privind serviciile sociale, cu modificările şi completările ulterioare, HG 1024/2004 pentru
aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr. 68/2003 privind
serviciile sociale, precum şi a metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale şi
Ordinul 383/2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale
şi a modalităŃii de evaluare a îndeplinirii acestora.

Acreditarea ca furnizor de servicii sociale a unei organizaŃii reprezintă “procesul prin care
organizaŃia îşi demonstrează propria capacitate funcŃională, organizaŃională şi
administrativă în acordarea serviciilor sociale, cu condiŃia respectării standardelor de

254
calitate în vigoare, iar statul recunoaşte competenŃa acestuia de a acorda servicii sociale”
(art. 5, lit. I din Legea nr. 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială).

Ordinul 383/2005 descrie standardele generale de calitate privind serviciile sociale şi

modalitatea de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, în cadrul procesului de
acreditare. Prin standarde generale de calitate se înŃelege ansamblul de cerinŃe privind cadrul
organizatoric şi material, resursele umane şi financiare, viziunea integratoare şi toleranŃa
personalului implicat în acordarea serviciilor sociale, în vederea atingerii nivelului de
performanŃă obligatoriu pentru toŃi furnizorii de servicii sociale din România, denumiŃi în
continuare furnizori.

Standardele generale de calitate se bazează pe 9 principii de excelenŃă privind furnizarea

serviciilor sociale, principii elaborate în cadrul modelului european al calităŃii: organizare şi
administrare, drepturi, etică, abordarea comprehensivă, centrarea pe persoană, participare,
parteneriat, orientarea pe rezultate, îmbunătăŃire continuă. Standardele generale de calitate
reflectă fiecare principiu de excelenŃă din trei perspective diferite: abordare, desfăşurare şi
rezultate:
1. Organizare şi administrare: Furnizorul are o organizare eficientă şi procese interne
eficace necesare acordării unor servicii sociale de calitate. Furnizorul relaŃionează şi
comunică permanent cu alŃi furnizori şi cu întreaga comunitate, promovează o imagine
pozitivă a beneficiarilor, cele mai bune practici, inovaŃia şi conceptul unei societăŃi incluzive.
2. Drepturi: Furnizorii se angajează să protejeze şi să promoveze drepturile beneficiarilor în
ceea ce priveşte egalitatea de şanse şi tratament, participarea egală, autodeterminarea,
autonomia şi demnitatea personală. Furnizorii întreprind acŃiuni nediscriminatorii şi pozitive
cu privire la beneficiari.
3. Etică: Furnizorul îşi desfăşoară activitatea în baza unui Cod de Etică, ale cărui prevederi
principale vizează respectarea demnităŃii beneficiarilor şi a familiilor sau reprezentanŃilor
legali, precum şi protejarea acestora împotriva eventualelor riscuri.
4. Abordarea comprehensivă: Pentru acordarea unei game variate de servicii sociale,
furnizorul trebuie să beneficieze de aportul unor echipe multidisciplinare şi să dezvolte
parteneriate multilaterale cu alŃi furnizori, care să valorifice contribuŃiile tuturor utilizatorilor
de servicii sociale şi ale partenerilor potenŃiali, inclusiv ale comunităŃii locale, angajatorilor şi
altor factori de interes.
5. Centrarea pe persoană: Furnizorul acordă servicii sociale în funcŃie de nevoile
beneficiarilor şi are în vedere, permanent, evoluŃia situaŃiilor de risc si profilul potenŃialilor
beneficiari, pentru elaborarea unor planuri de dezvoltare. Furnizorul implică beneficiarii atât
în procesul concret de acordare a serviciilor sociale, cât şi în procesul decizional cu privire la
dezvoltarea comunitară.
6. Participare: Furnizorul promovează participarea beneficiarilor la activităŃile derulate de
acesta, cât şi la cele din cadrul comunităŃii. În acest scop, furnizorul cooperează şi se consultă
cu organisme şi grupuri de reprezentanŃi ai beneficiarilor.
7. Parteneriat: Furnizorul îşi desfăşoară activitatea în parteneriat cu alŃi furnizori, cu
angajatori şi finanŃatori din sectorul public sau privat, cu asociaŃii reprezentative ale
beneficiarilor, grupuri locale, familii şi susŃinători, în vederea creării unei game variate de
servicii sociale şi asigurării unui impact mai eficient asupra beneficiarilor.

255
8. Orientarea pe rezultate: Furnizorul are ca obiectiv principal orientarea pe rezultate în
beneficiul persoanelor deservite, familiilor sau reprezentanŃilor legali ai acestora şi
comunităŃii. Impactul serviciilor sociale este monitorizat şi evaluat în permanenŃă,
reprezentând un element important al proceselor de îmbunătăŃire continuă, transparentă şi
responsabilizare.
9. ÎmbunătăŃire continuă: Furnizorul are o abordare proactivă pentru satisfacerea nevoilor
sociale ale comunitatii şi pentru eficientizarea utilizării resurselor disponibile, are obligaŃia de
a-şi îmbunătăŃi continuu serviciile sociale, de a asigura formarea profesională a personalului,
de a realiza o comunicare eficientă, susŃinută de valorificarea reacŃiilor primite de la
organismele finanŃatoare, beneficiari şi alŃi factori de interes.

Reamintim faptul că Fişa de autoevaluare cuprinde cele nouă domenii de evaluare

prezentate. Pentru fiecare domeniu sunt prevăzute cinci standarde/principii şi fiecare
standard/pricipiu are şase posibilităŃi de conformitate, respectiv: 0, 1, 2, 3, 4, 5. De menŃionat
faptul că analiza se face prin apreciere realistă a condiŃiilor de conformitate ce trebuie
îndeplinite pentru a acorda punctaj, conform tabelului de mai jos:

Punctaj posibil CerinŃe de conformitate respectate

0 puncte Furnizorul nu respectă nicio cerinŃă de conformitate
1 punct Furnizorul respectă o cerinŃă de conformitate
2 puncte Furnizorul respectă 2 cerinŃe de conformitate
3 puncte Furnizorul respectă 3 cerinŃe de conformitate
4 puncte Furnizorul respectă 4 cerinŃe de conformitate
5 puncte Furnizorul respectă toate cerinŃele de conformitate, deci are
bune practici /modele de succes

Acreditarea se poate acorda numai pentru serviciile sociale pentru care prin aplicarea
punctajului prevazut în tabelul de mai sus se realizeaza cel putin 12 puncte din 25 de puncte
la fiecare principiu, respectiv minimum 108 puncte din 225 aferente celor 9 domenii de
evaluare.

Procesul de acreditare nu trebuie să reprezinte un scop în sine. El este urmarea firească a

atingerii unui grad de dezvoltare organizaŃională care permite recunoaşterea dreptului de a
furniza servicii sociale.

Acreditarea este realizată prin Comisia de acreditare din cadrul AgenŃiei JudeŃene pentru
PrestaŃii Sociale, care a preluat din atribuŃiile DirecŃiei JudeŃene de Muncă şi ProtecŃie
Socială, la desfiinŃarea acesteia. Procesul de acreditare ca furnizor de servicii sociale are
următorii paşi:
1. Identificarea serviciilor sociale furnizate. Se face identificarea serviciilor care sunt
efectuate în prezent şi pentru care se doreşte acreditarea.
2. Completarea cererii de acreditare, în formatul prevăzut în Anexa 1 a HG 1024/2004
pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr. 68/2003 privind
serviciile sociale.
3. Completarea fişei de descriere a serviciului pentru care se solicită acreditarea, pentru
fiecare serviciu social derulat, în formatul prevăzut în Anexa 1 a HG 1024/2004 pentru

256
aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr. 68/2003 privind
serviciile. Fiecare fişă completată pentru un program/serviciu/centru formează un dosar
separat.
4. Completarea fişei de autoevaluare pentru furnizor, în formatul prevăzut de Ordinul
383/2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a
modalităŃii de evaluare a îndeplinirii acestora. Pot exista situaŃii, în cazul filialelor care au
acreditat serviciile în alt judeŃ, când se cere completarea a unei fişe de autoevaluare pentru
fiecare program/aşezământ în parte.
5. Întocmirea dosarului pentru acreditare, care conŃine Cererea de acreditare, Fişele de
descriere pentru fiecare serviciu social derulat, Fişa de autoevaluare, Documentele prevăzute
în HG 1024/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr.
68/2003 privind serviciile, respectiv: certificat de persoană juridică; încheierea judecătorească
prin care s-a admis cererea de înscriere în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor; certificat de
înregistrare fiscală; regulamentul de organizare şi funcŃionare; organigramă; CV-ul
persoanelor implicate în acordarea serviciilor; copii ale documentelor care atestă pregătirea
profesională/calificarea persoanelor implicate în acordarea serviciilor; ultima situaŃie
financiară; un extras de cont; dovada privind situaŃia juridică a sediului unde se acordă sau
urmează să se acorde serviciile sociale; autorizaŃia sanitară, autorizaŃia sanitar-veterinară,
autorizaŃia pentru protecŃia muncii, autorizaŃia de mediu, aviz PSI şi alte autorizaŃii prevăzute
de lege.
6. Depunerea dosarului la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Acreditare.
7. Vizita de evaluare: Secretariatul tehnic verifică exactitatea situaŃiei de fapt descrise de
furnizor, realizând o evaluare de teren la sediul AsociaŃiei sau a serviciului şi întocmeşte un
raport de evaluare pe care îl înaintează comisiei de acreditare. Raportul de evaluare va
cuprinde: nume furnizor; serviciul/serviciile ce se vor acredita; adresa furnizorului; durata
vizitei; lista persoanelor întâlnite în timpul vizitei de evaluare; lista documentelor consultate;
lista principiilor şi standardelor de calitate (cu probleme) cercetate în timpul vizitei;
recomandări; data; nume evaluator/evaluatori şi semnătura.

De ce încurajăm acreditarea?
- Pentru a fi recunoscuŃi la nivel local, regional, naŃional sau internaŃional;
- Pentru a fi acceptaŃi ca parteneri;
- Pentru a deveni eligibili;
- Petru a avea acces la fonduri pentru dezvoltarea serviciilor de care este nevoie în
comunitate, de exemplu: Fonduri Structurale, Programele de Interes NaŃional – PIN, Legea 34
etc.

4.4. PARTENERIATUL, RECOMANDAREA PENTRU A REUŞI

DefiniŃia procesului de incluziune socială şi anume, „setul de măsuri şi acŃiuni

multidimensionale din domeniile protecŃiei sociale, ocupării forŃei de muncă, locuirii,
educaŃiei, sănătăŃii, informării-comunicării, mobilităŃii, securităŃii, justiŃiei şi culturii,
destinate combaterii excluziunii sociale”, ne conduce la gândul că un demers în domeniul
incluziunii sociale nu se poate realiza în afara parteneriatelor.

257
Ce este parteneriatul? Parteneriatul este modalitatea, formală sau informală, prin care două
sau mai multe părŃi decid să acŃioneze împreuna pentru atingerea unui scop comun.

De ce parteneriate? Trăim într-o societate complexă în care cadrul politicilor publice de cele
mai multe ori trebuie să ofere soluŃii satisfăcătoare unui mare număr de probleme. Dar dacă
procesul de elaborare şi implementare a politicilor publice este unul de durată şi uneori
anevoios, parteneriatele ar putea fi de mare ajutor în îmbunătăŃirea şi accelerarea apariŃiei
performanŃelor: parteneriatele bazate pe o anumită arie de dezvoltare locale pot furniza un
mecanism pentru instituŃiile de la nivel local, în mod particular, pentru a munci împreună şi a-
şi adapta politicile astfel încât acestea să reflecte mai bine nevoile oamenilor şi economia de
la nivel local. Parteneriatele joacă astfel un rol cheie în guvernarea de la nivel local.
Concluzionând, la ce foloseşte acŃiunea în parteneriat, precizăm beneficiile cel mai des
generate:
- creşte capacitatea de acŃiune;
- asigură accesul la resurse complementare;
- creşte impactul acŃiunii;
- responsabilizează actorii sociali şi comunitatea.

Cum funcŃionează parteneriatele? Un parteneriat la nivel local este gândit în aşa fel încât să
aducă împreună toŃi actorii/partenerii sociali relevanŃi din regiune şi care pot contribui la
îmbunătăŃirea situaŃiei într-o măsură egală.
- În primul rând, a aduce toŃi actorii relevanŃi nu este o sarcină uşoară însemnând a avea în
jurul mesei nu doar diferite autorităŃi publice locale de la diferite niveluri – multe dintre
acestea aflndu-se în competiŃie cu/sau ignorându-se una pe cealaltă.
- În al doilea rând, partenerii trebuie să aibă drepturi egale – şi în cazul în care nu au, acest
lucru trebuie stabilit în contractul de parteneriat. Spre exemplu, pentru a împărŃi sarcinile
într-o strategie este absolut necesar ca toŃi actorii relevanŃi să fie de acord cu analizele
efectuate (diagnoza) şi cu obiectivele generale şi principiile care decurg din această primă
analiză.
- Al treilea element cheie poate fi asumat prin termenul de proprietate, care face referire la
abordarea partenerilor dincolo de parteneriatul dintre ei, la scopurile şi la munca lor.

Partenerii vor trebui să cadă de acord asupra unei strategii comune bazată pe împărtăşirea
rezultatelor analizei iniŃiale. Acest fapt implică de cele mai multe ori construirea de consens şi
acceptarea că unele elemente ar putea constitui o problemă pentru un grup, dar nu ar fi
considerate o problemă pentru un alt grup. A discuta şi accepta aceste lucruri constituie un
important pas înainte şi creează baza pentru o abordare comună.

Care sunt etapele de bază în formarea şi activarea parteneriatelor? Parteneriatul se

desfăşoară într-un proces pe care-l stabiliesc de comun acord părŃile interesate. Etapele
reprezentative sunt:
- Definirea împreună cu partenerii a nevoilor şi obiectivelor parteneriatului;
- Clarificarea şi stabilirea în scris a responsabilităŃilor;
- Stabilirea unei agende de întâlniri pentru planificarea şi dezvoltarea parteneriatului;
- Elaborarea unei proceduri de lucru;
- Implicarea tuturor partenerilor în autoevaluarea proiectului;

258
- Asigurarea unei împărŃiri echitabile şi adecvate a resurselor între parteneri;
- Identificarea şi comunicarea în mod clar a contribuŃiei proprii.

Care sunt cele mai des întâlnite forme parteneriale ?

- cu sau fără personalitate juridică;
- parteneriate public-private, sau realizate între parteneri care au acelaşi statut juridic
(public-public, privat-privat) etc.;
- de reprezentare: federaŃii, uniuni, consilii, alianŃe, forumuri, coaliŃii etc.;
- operaŃionale - presupun existenŃa unor proiecte concrete: pe termen lung, scurt, cu sau fără
finanŃare.

Care sunt caracteristicile unui parteneriat ONG - APL ?

Elemente definitorii:
- Parteneriatul nu este înŃeles nici conceptual, nici metodologic la fel de cele două părŃi;
- Probleme de percepŃie diferită în legătură cu importanŃa şi rolul parteneriatelor;
- Acolo unde există, de regulă sunt iniŃiate de ONG sau impuse de către finanŃatori;
- Nu există proceduri comune de lucru în relaŃia ONG – APL;
- Parteneriatul nu este privit ca şi proces, de cele mai multe ori este un act singular, izolat.

De ce să acŃionăm în parteneriat public privat - PPP? Dezvoltarea parteneriatului public-

privat şi a formulelor de management public care fac posibilă aplicarea lui cu succes se leagă
de procesul general de reformă a guvernării şi reformă a administraŃiei publice, caracterizate
în principal prin includerea şi adaptarea unor tehnici şi metode inspirate din managementul
organizaŃiilor private pentru a câştiga un plus de eficienŃă, transparenŃă şi responsabilitate în
oferta şi gestionarea politicilor publice:
- Interesul pentru dezvoltarea PPP vine ca o consecinŃă a cel puŃin 3 factori: datorită
presiunii fiscale, guvernele sunt interesate să realoce resursele de care dispun cu
maximum de eficienŃă.
- Prestatorii de servicii privaŃi, profit şi nonprofit, au început să arate un interes tot mai
mare şi o capacitate crescută în oferta de servicii, în special sociale, de formare
profesională, de ocupare etc.
- Structurile, mecanismele şi principiile de finanŃare ale Uniunii Europene încurajează şi
munca în parteneriat.

În loc de concluzii

Un studiu realizat la nivel naŃional de către CENTRAS pentru a identifica cum funcŃionează
parteneriatul public-privat a scos în evidenŃă următoarele aspecte:
- Participarea cetăŃenilor la decizia publică este un deziderat îndepărtat;
- Participarea ONG în procesul deciziei publice este bine venită;
- Pentru a lucra bine cu administraŃia, un ONG trebuie să investească în comunicarea cu
aceasta;
- Expertiza ONG este un element important, dar nu cel mai important pentru administraŃie;
- ONG-urile sunt foarte apreciate pentru modul de lucru – orientat pe misiune, flexibil,
organizat şi deschis către învăŃare.

259
260
BIBLIOGRAFIE

261
262
1. Abraham, P.; Crăciun, A., LegislaŃie în asistenŃă socială, vol.I-II, Ed. NaŃional, Bucureşti,
2000.
2. Adrian Neculau, Gilles Ferreol, "Aspecte psihosociale ale sărăciei", Editura Polirom,
Bucureşti, (2000)
3. Alexandru Ticlea, Dreptul securităŃii sociale – curs universitar, EdiŃia a II-a revazută şi
adaugită, Editura Universul Juridic, 2009.
4. Andrei Cosmovici (1999): Psihologie Şcolară, Ed. Polirom Iaşi 1999;
5. Arvinte, Mirela, Vladu, Valentin (coord.), Ghid de planificare a serviciilor comunitare
pentru Municipiul Piatra NeamŃ, Ed. Primăria Municipiului Piatra NeamŃ, Piatra NeamŃ,
2005.
6. AsistenŃa socială ca activitate de mediere în societate, Cluj Napoca, 1995.
7. AsociaŃia Pentru Copiii Nostri, Manual pentru autorităŃile locale din judeŃul Caraş Severin
- Rolul colectivităŃilor locale în protecŃia şi promovarea drepturilor copilului, programul
de interes naŃional 6 ”Crearea şi dezvoltarea serviciilor sociale comunitare pentru copil şi
familie în vederea prevenirii separării copilului de familia sa şi sprijinirii reintegrării”,
2006;
8. Balogh, Mirela, Vârstele de regresie în Elena Bonchiş (coord.), Dezvoltarea umană –
aspecte psiho-sociale, Ed. Imprimeria de Vest, Oradea, 2000.
9. Banciu, D. , Rădulescu, S, Introducere în sociologia devianŃei, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1985.
10. Barbu Gabriel-Silviu, Şerban Alexandru, Drept execuŃional penal, Bucureşti, 2005.
11. Bocancea, Cristian şi NeamŃu, George, Elemente de AsistenŃă Socială, Iaşi, Ed. Polirom,
1999.
12. Bodogai, Simona, ProtecŃia socială a persoanelor vârstnice, Ed.UniversităŃii din Oradea,
2009.
13. Bogdan, Constantin, Elemente de bune practici în asistenŃa socială a persoanelor
vârstnice în Aurora Toea (coord.), Strategii şi bune practici în asistenŃa socială a
persoanelor vârstnice – repere pentru profesionişti şi autorităŃi locale, Ed. Model M.,
Bucureşti, 2004.
14. Bogdan, Constantin, Noi direcŃii de acŃiune în politicile sociale privind îmbătrânirea în
Revista de AsistenŃă Socială, nr. 3-4, Ed. FacultăŃii de Sociologie şi AsistenŃă Socială,
Bucureşti, 2003.
15. Bogdan, Constantin; Curaj, Aurelia, Boli cronice şi ale bătrâneŃii (suport de curs), Ed.
UniversităŃii din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi AsistenŃă Socială, Bucureşti, 2005.
16. Boudon, Raymond (co.), Tratat de Sociologie, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1997.
17. Brezeanu Ortansa (coordonator), ParticularităŃi ale criminalităŃii în perioada de tranziŃie,
Bucureşti, 1999.
18. Bucur, Venera; Maciovan, Adina, Probleme ale vârstei a treia în George NeamŃu
(coord.), Tratat de asistenŃă socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
19. Bulgaru Maria, Metode şi tehnici în AsistenŃă Socială, Chişinău – 2002 (Milicenco Stela
„Aspecte ale asistenŃei sociale a şomerilor”).
20. Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi, ViolenŃa Domestică – Ghid de
Recunoaştere şi Asistare, Iaşi, 2002.
21. Codul de Procedură Penală.
22. Codul Familiei.

263
23. Constantin, Mădălina, Maltratarea copilului – între cunoaştere şi intervenŃie, Editura
Lumen, Iaşi, 2004.
24. Constantinescu, Lidia-Elena, 1997, Şanse egale – un deziderat în România androcrată, în
„Revista română de sociologie”, nr. 5 – 6.
25. ConstituŃia României.
26. Coord. ŞtiinŃific - Prof. Univ. Dr. Pavel Abraham, Crezi că ştii totul despre droguri? -
Proiect finanŃat prin Phare.
27. Corcenco Alina, Principiul de individualizare la aplicarea pedepsei, Revista NaŃională de
Drept, nr. 5/2002, Chişinău.
28. Cornelia Mihaela Teşliuc, Lucian Pop, Emilia Teşliuc, "Sărăcia şi sistemul de protecŃie
socială", Editura Polirom, Bucureşti, (2001)
29. Coulshed, Veronica, Practica AsistenŃei Sociale, Bucureşti, Ed. Alternative, 1993.
30. Cristian Bocancea, George NeamŃu, Elemente de AsistenŃă Socială, Polirom, 1999.
31. Cristina NeamŃu, „DevianŃa şcolară”, Editura Polirom, Bucureşti, (2003)
32. Cursul ”RelaŃiile cu beneficiarii serviciilor sociale” – manual realizat în cadrul
proiectului DFID ”AsistenŃă pentru dezvoltarea sectorului social din România 2002 –
2004”.
33. Dr. Gheorghe Eugeniu Bucur, Dr. Octavian Popescu, EducaŃia pentru sănătate în şcoală,
Manual orientativ, Edit. Fiat Lux.
34. Dr. Lucian Vasilescu, DependenŃa de heroină – FundaŃia de îngrijiri comunitare, august
2004.
35. Dragomir, Valentina, Precizări conceptuale privind sărăcia, marginalizarea, excluziunea
şi incluziunea socială, în Revista de AsistenŃă Socială, nr. 6, Ed. FacultăŃii de AsistenŃă
Socială, Bucureşti, 2002.
36. Dumitraşcu, Hanibal, 2006, Teoria şi practica consilierii, Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de sociologie şi asistenŃă socială, Suport de Curs.
37. Elena Zamfir, „Politici de protecŃie a copilului în România”, Editura Alternative,
Bucureşti (2005)
38. Elisabeta Stănciulescu, „Sociologia EducaŃiei Familiale”, Editura Polirom, Iaşi (1997)
39. Emilia Albu, „Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenŃi”,
Editura Aramis, Bucureşti (2002)
40. F. Mănoiu; V. Epureanu, AsistenŃa Socială în România, Ed.All,Bucureşti,1997.
41. Farcaş, Mariana, Pentru o politică socială a distribuirii serviciilor sociale către
persoanele de vârsta a III – a în Vasile Miftode (coord.), Dimensiuni ale asistenŃei
sociale, Ed. Eidos, Botoşani, 1995.
42. Gabriela Neagu, Revista „Polarizarea accesului la serviciile de educaŃie. Rolul sistemului
de învăŃământ” (2006)
43. Gal, Denizia, AsistenŃa socială a persoanelor vârsnice – aspecte metodologice, Ed.
Todesco, Cluj-Napoca, 2003.
44. Gal, Denizia, Gerontologie socială, Cluj-Napoca, 2004.
45. Gârleanu, Daniela, Vulnerabilitatea vârtei a treia. Aspecte teoretico-practice în Vasile
Miftode (coord.), PopulaŃii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare. Strategii de
intervenŃie şi efecte perverse, Ed. Lumen, Iaşi, 2002.
46. Gârleanu-Şoitu, Daniela, Fenomenul îmbătrânirii în perspectivă teoretică în Vasile
Miftode (coord.), Sociologia populaŃiilor vulnerabile – teorie şi metodă, Ed. UniversităŃii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2004.

264
47. George, NeamŃu, Tratat de AsistenŃă Socială, Ed. Polirom, 2003.
48. Ghid de intervenŃie în cazurile de violenŃă în familie (AgenŃia NaŃională pentru protecŃia
familiei - Bucureşti, Centrul Pilot de AsistenŃă şi ProtecŃie a Victimelor ViolenŃei în
Familie -Bucureşti, Centrul de informare şi consultanŃă pentru familie - Bucureşti).
49. Ghid de planificare a serviciilor comunitare pentru municipiul Piatra NeamŃ, ghid realizat
în cadrul proiectului “Centrul Social Crizantema, finanŃat de Uniunea Europeană prin
Programul Phare 2001 – Componenta Coeziune Economică şi Socială, Coordonator
proiect:Arvinte Mirela, Coordonator editare ghid: Vladu Valentin.
50. Ghid Juridic Privind ProtecŃia Copilului şi a Familiei, Bucureşti, Ed. MarLink, 2002.
51. Ghidul consilierului de probaŃiune (editat de Institutul de Reforme Penale), Chişinău,
2004, pag. 105.
52. Gîrleanu-Şoitu, Daniela, Vârsta a treia, Ed. Institutul European, Iaşi, 2006.
53. Grunberg, Laura; Miroiu, Mihaela (coord.), 1997, Gen şi societate. Ghid de iniŃiere,
Bucureşti, Alternative.
54. HG 90 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi
funcŃionare a serviciului public de asistenŃă socială, Monitorul Oficial nr. 81 din 7
februarie 2003, cu modificările ulterioare.
55. HG 1293 din 20 septembrie 2006 pentru modificarea anexelor nr. 6 şi 7 la HG 197/2006,
Monitorul Oficial nr. 807 din 26 septembrie 2006.
56. HG 1507 din 12 decembrie 2007 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe Ńară
garantat în plată, Monitorul Oficial nr. 877 din 20 septembrie 2007.
57. HG 1726 din 6 decembrie 2006 pentru modificarea anexelor 8 şi 9 la Hotărârea de Guvern
nr. 197/2006 privind aprobarea programelor de interes naŃional în domeniul protecŃiei
drepturilor persoanelor cu handicap, precum şi în domeniul asistenŃei sociale a
persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost şi persoanelor victime ale violenŃei în
familie şi a finanŃării acestor programe, Monitorul Oficial nr. 995 din 13 decembrie 2006.
58. HG 1842 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiŃiile
acordării asistenŃei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru
anul 2007, Monitorul Oficial nr. 1034 din 27 decembrie 2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
59. HG 197 din 19 februarie 2006 privind aprobarea de interes naŃional în domeniul protecŃiei
drepturilor persoanelor cu handicap, precum şi în domeniul asistenŃei sociale a
persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost şi persoanelor victime ale violenŃei în
familie şi a finanŃării acestor programe, Monitorul oficial nr. 195 din 1 martie 2006.
60. HG 2403 din 21 decembrie 2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul
intern, cu modificările ulterioare, şi a O.U.G. nr. 71/2004 privind acordarea unor facilităŃi
familiilor de pensionari, Monitorul Oficial nr. 40 din 12 ianuarie 2005.
61. HG 377/2002 (modificată şi completată prin HG 937/2004) - Proceduri privind accesul la
măsurile pentru stimularea ocupării forŃei de muncă, modalităŃile de finanŃare şi
instrucŃiunile de implementare a acestora.
62. HG 499 din 7 aprilie 2004 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea comitetelor de
dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice, în cadrul prefecturilor, Monitorul
oficial nr. 338 din 19 aprilie 2004.

265
63. HG 541 din 9 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei naŃionale de dezvoltare a sistemului
de asistenŃă socială pentru persoanele vârstnice în perioada 2005-2008, Monitorul Oficial
nr. 541 din 27 iunie 2005.
64. HG 600/2009 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care provin din
stocurile de intervenŃie comunitare destinate categoriilor de persoane cele mai
defavorizate din România şi atribuŃiile instituŃiilor implicate în planul european.
65. HG 773 din 18 iulie 2002 pentru organizarea şi funcŃionarea Comisiei interministeriale
privind asistenŃa socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 554 din 29 iulie 2002 şi
modificată prin HG 997/2003.
66. HGR 1539/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea aprevederilor
O.U.G. nr. 105/2003.
67. Hatos, Adrian, Analiza nevoilor în Cătălin Zamfir şi Simona Stănescu (coord.),
Enciclopedia dezvoltării sociale, Ed. Polirom, Iaşi, 2007.
68. Hotărârea de Guvern nr. 1021 din 26 octombrie 2000 pentru aprobarea Normelor
Metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreŃinere în căminele pentru
persoane vârstnice, Monitorul Oficial nr. 556 din 9 noiembrie 2000.
69. Hotărârea de Guvern nr. 1024 din 25 iunie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor OG Nr. 68/2003 privind serviciile sociale precum şi a
Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, Monitorul Oficial nr. 682 din
29 iulie 2004.
70. Hotărârea de Guvern nr. 1317 din 27 octombrie 2006 privind sprijinirea activităŃilor de
voluntariat în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice,
Monitorul Oficial nr. 997 din 10 noiembrie 2005.
71. Hotărârea de Guvern nr. 1550 din 23 septembrie 2004 privind efectuarea operaŃiunilor de
evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al
asigurărilor sociale de stat potrivit legislaŃiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în
conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, Monitorul Oficial nr. 897/1 octombrie 2004.
72. Hotărârea de Guvern nr. 541 din 9 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei naŃionale de
dezvoltare a sistemului de asistenŃă socială pentru persoanele vârstnice în perioada 2005-
2008, Monitorul Oficial nr. 541 din 27 iunie 2005.
73. Hotărârea de Guvern nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naŃionale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, Monitorul Oficial nr. 507 din 16 octombrie
2000.
74. Hotărârea de Guvern nr. 972 din 26 iulie 2006 pentru aprobarea Statutului casei naŃionale
de Asigurări de Sănătate, Monitorul Oficial nr. 680 din 8 august 2006, modificată şi
completată de HG 1586/2007.
75. Ionescu, „Sociologia Şcolii”, Editura Polirom, Iaşi (1997)
76. Irimescu, Gabriela, 2003, AsistenŃa socială a familiei şi copilului, curs IDD, Editura
UniversităŃii „Al. I. Cuza”, Iaşi.
77. Irimescu, Gabriela, Tehnici specifice în AsistenŃa Socială, Iaşi, Ed. UniversităŃii „Al.I.
Cuza”, 2002.
78. K. Killen, “Copilul maltratat”, UNICEF, Editura EUROBIT, Timişoara (1998)
79. Kalmthou Anton M. Van (coordonator), Reintegrarea şi supravegherea infractorilor în
opt Ńări europene, Craiova, 2004, pag. 101-102.
80. Karla Krogsrud Miley, Machael O’Melia, Brenda DuBois, „Practica asistenŃei sociale”,
Editura Polirom, Bucureşti (2006)

266
81. L. Urse, G. Neagu, L. Stoica, A. M. Petrescu, „Diagnoza sistemului educaŃional din
România. Determinarea cauzelor şi disfuncŃiilor interne” – etapa I şi G. Neagu, L. Stoica
„Factori de risc privind accesul la educaŃia copiilor din famiile sărace. Studiu de caz” –
etapa II, Rapoarte de cercetare în „Polarizarea accesului la serviciile de sănătate şi
educaŃie ca sursă a sărăcirii în viitor” (coord. dr. I. Mărgineanu)”
82. Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările
şi completările ulterioare.
83. Legea nr. 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale,
Monitorul Oficial nr. 193 din 21 martie 2002.
84. Legea nr. 16 din 6 martie 2000 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului
NaŃional al Persoanelor Vârstnice, publicată în Monitorul oficial nr. 104 din 9 martie 2000
şi republicată în Monitorul oficial nr. 191 din 20 martie 2007.
85. Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistenŃa socială a persoanelor vârstnice, publicată
în Monitorul Oficial nr. 104 din 9 martie 2000 şi republicată în Monitorul oficial nr. 157
din 6 martie 2007.
86. Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, Monitorul Oficial nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu toate modificările şi
completările ulterioare;
87. Legea nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative, publicată în Monitorul oficial
nr. 470 din 31 mai 2006 şi modificată şi completată prin O.U.G. nr. 112/2007.
88. Legea nr. 217 din 22/05/2003 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 367 din
29/05/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie.
89. Legea nr. 272 din 21/ 06/2004 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din
23/06/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului.
90. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal.
91. Legea nr. 363 din 19 septembrie 2003 privind finanŃarea activităŃilor ocazionale de
sărbătorirea în România a Zilei InternaŃionale a Vârstnicilor, Monitorul oficial nr. 679 din
26 septembrie 2003.
92. Legea nr. 387 din 31 decembrie 2007 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008,
Monitorul Oficial nr. 901 din 31 decembrie 2007.
93. Legea nr. 411 din 18 octombrie 2004 privind fondurile de pensii administrate privat,
publicată în Monitorul Oficial nr. 1033 din 9 noiembrie 2004, republicată în Monitorul
Oficial nr. 482 din 18 iulie 2007 şi modificată şi completată prin O.U.G. nr. 112/2007.
94. Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
95. Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecŃia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul oficial nr. 1006 din 18 decembrie 2006,
republicată în Monitorul oficial nr. 1 din 3 ianuarie 2006 şi modificată prin H.G. nr.
10/2008 şi O.U.G. nr. 86/2008.
96. Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială, Monitorul
Oficial nr. 239 din 16 martie 2006.
97. Legea nr. 487/2002, legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice.
98. Legea nr. 540 din 27 septembrie 2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor,
Monitorul Oficial nr. 723 din 3 octombrie 2002.

267
99. Legea nr. 578 din 14 decembrie 2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soŃul
supravieŃuitor, Monitorul oficial nr. 1223 din 20 decembrie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
100.Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forŃei
de muncă, publicată în Monitorul Oficail nr.103 din 06.02.2002, modificată şi completată
în 2010.
101.Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăŃii, Monitorul Oficial
nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările ulterioare.
102.Luana Pop (coord.), „DicŃionarul de Politici Sociale”, Editura Expert, (2002)
103.Manual de bune practici în AsistenŃa Socială Comunitară, material elaborat de către
World Vision România – Biroul Iaşi în cadrul proiectului Formarea lucrătorilor sociali
din mediul rural.
104. Manual pentru implementarea politicilor sociale, publicat în cadrul proiectului Phare
RO 2005, „Întărirea capacităŃii MMFES în domeniul asistenŃei sociale – Instruire pentru
dezvoltarea abilităŃii personalului OIPOSDRU, DirecŃiilor de Muncă şi ProtecŃie Socială,
DirecŃiilor Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului şi a autorităŃilor locale în
domeniul administrării serviciilor sociale, relaŃiilor publice, elaborării şi implementării
proiectelor”, Editor material: MMFES, Consultant: Bernard Brunhes International, 2008.
105.Mariana Armean, Soina BumbuluŃ, Daniel David, Dan Ghenea, James Mc Guire, Mihai
Popescu, Mihaela Săsărman, Ştefan Skagerberg, Managementul de caz în domeniul
sănătăŃii mintale pentru persoanele private de libertate, Bucureşti, 2009.
106.Mariana Stanciu, "ConsideraŃii asupra cercetărilor privind sărăcia extremă", Editura
Expert, Bucureşti, (2001)
107. Marie Weil, James M. Karls, Managementul de caz în domeniul protecŃiei
beneficiarului în România, Institutul Jordan pentru familii, 2000.
108.Miftode Vasile (coord.), PopulaŃii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, Editura
Lumen, Iaşi, 2002.
109.Miftode Vasile, Fundamente ale asistenŃei sociale, Editura Eminescu, Iaşi, 1999.
110.Miftode Vasile, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003.
111.Miftode, V., Teorie şi metodă în asistenŃă socială, Ed. FundaŃiei Axis, Iaşi, 1995.
112.Miftode, Vasile (co.), Dimensiuni ale AsistenŃei Sociale, Botoşani, Ed. EIDOS, 1995.
113.Miftode, Vasile (co.), PopulaŃii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, Iaşi, Ed.
Lumen, 2002.
114.Miroiu, Mihaela; Liliana, Popescu, 1999, CondiŃia femeilor din România între tradiŃie şi
modernizare, în Popescu, Liliana (coord.), Gen şi politică. Femeile din România în viaŃa
publică, PNUD, Bucureşti.
115.Moroianu Zlătescu, Irina, 1997, Despre violenŃa în familie, în Moroianu Zlătescu, Irina;
Şerbănescu, Rodica (coordonatori), 1997, Drepturile femeii. Egalitate şi parteneriat,
Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti.
116.Muntean, Ana, 1999, ViolenŃa domestică şi maltratarea copilului, Editura RevoluŃiei din
1989, Timişoara.
117.Muntean, Ana, Familii şi copii în dificultate, Editura Mirton, Timişoara, 2001.
118.NeamŃu, George, Tratat de AsistenŃă Socială, Ed. Polirom, 2003.
119.NeamŃu, George; Stan, Dumitru, AsistenŃa Socială. Studii şi aplicaŃi, Ed. Polirom, 2005.
120.O.U. 137/2000.

268
121.Ordinul nr. 246 din 27 martie 2006 al ministerului Muncii, SolidarităŃii Sociale şi
Familiei privind aprobarea Standardelor minime specifice de calitate pentru serviciile de
îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale pentru
persoane vârstnice, Monitorul Oficial nr. 344 din 17 aprilie 2006.
122.Ordinul nr. 318 din 7 aprilie 2003 al ministrului sănătăŃii şi familiei pentru aprobarea
Normelor privind organizarea şi funcŃionarea îngrijirilor la domiciliu, precum şi
autorizarea persoanelor juridice şi fizice care acordă aceste servicii, Monitorul Oficial nr.
255 din 12 aprilie 2003.
123.Ordinul nr. 325 din 27 aprilie 2006 al Ministerului Muncii, SolidarităŃii Sociale şi
Familiei pentru aprobarea Metodologiei de evaluare, selectare şi de finanŃare a proiectelor
din cadrul programelor de interes naŃional în domeniul asistenŃei sociale a persoanelor
vârstnice, a persoanelor fără adăpost şi a persoanelor victime ale violenŃei în familie,
Monitorul oficial nr. 394 din 8 mai 2006.
124.Ordinul nr. 335/2007 privind aprobarea Mecanismului NaŃional de identificare şi referire
a victimelor traficului de persoane.
125.Ordinul nr. 383 din 6 iunie 2005 al ministrului muncii, solidarităŃii sociale şi familiei
pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a
modalităŃilor de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori, Monitorul Oficial nr.
709 din 5 august 2005.
126.Ordinul nr. 491 din 23 mai 2003 al ministrului sănătăŃii şi familiei şi Ordinul nr. 180 din
27 mai 2003 al ministrului muncii şi solidarităŃii sociale pentru aprobarea Grilei de
evaluare medico-socială a persoanelor care se internează în unităŃi de asistenŃă medico-
sociale, Monitorul Oficial nr. 382 din 3 iunie 2003.
127.Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 (Casa NaŃională de Asigurări de Sănatate) pentru
aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru
dobândirea calităŃii de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuŃiei, precum şi
pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul
naŃional unic de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial nr. 649 din 24
septembrie 2007 şi modificat şi completat de Ordinul nr. 903 din 19 noiembrie 2007.
128.Ordinul nr. 687 din 28 septembrie 2005 al Ministerului Muncii, SolidarităŃii sociale şi
familiei privind stabilirea, începând cu luna octombrie 2005, a costului mediu lunar de
întreŃinere pe baza căruia se calculează contribuŃia de întreŃinere datorată de persoanele
asistate în căminele pentru persoane vârstnice, Monitorul Oficial nr. 907 din 11 octombrie
2005.
129.Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi EgalităŃii de Şanse
şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului SănatăŃii Publice pentru
aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de
handicap, Monitorul Oficial nr. 885 din 27 decembrie 2007.
130.Ordinul nr. 993/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi
monitorizarea cazurilor de violenŃă în familie.
131.Ordinul nr.101/2006 privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru Centrul
Maternal şi a Ghidului metodologic de implementare a acestor standarde).
132.Ordinului nr. 24/2004 privind Standardele minime obligatorii pentru centrele de zi.
133.OrdonanŃa de guvern nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale, cu modificările
şi completările ulterioare, Monitorul oficial nr. 619 din 30 august 2003.

269
134.OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 105/2003 şi Legea nr. 236/2008, modificată, privind alocaŃia
familială complemenatară şi alocaŃia de susŃinere pentru familia monoparentală.
135.OrganizaŃia SalvaŃi Copiii/Alternative Sociale, Ghid de bune practici pentru prevenirea
abuzului asupra copilului, Iaşi, 2002.
136.Ovidiu Voicu, “PercepŃii asupra sistemului românesc de învăŃământ”, mai (2004),
www.osf.ro.
137.Petrescu Ion, Management social, Editura Expert, Bucureşti, 2004.
138. Popescu, L., Rebeleanu, A., Structura serviciilor sociale, în Program de formare în
practica asistenŃei sociale, Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei, 2005.
139.Procedura din 12/07/2004 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 745 din 17/08/2004
de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenŃă în familie.
140.Raluca Popescu, „Promovarea incluzinii sociale în societatea Românească”, Bucureşti,
(2003)
141.Rădulescu, Ana, 2003, Managementul de caz în asistenŃa socială, Universitatea din
Bucureşti, Facultatea de sociologie şi asistenŃă socială, Suport de Curs.
142.Rădulescu, Sorin M.; Banciu, Dan, 1997, ViolenŃa domestică în România, în „Revista
Română de Sociologie”, nr. 1-2.
143.Roth-Szamoskozi, Maria, 1999, ProtecŃia copilului – dileme, concepŃii şi metode, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.
144.Sanda Gimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul
muncii – tratat, vol.III, Editura StiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982.
145.Spânu, Mariana, Introducere în AsistenŃa Socială a Familiei şi ProtecŃia Copilului,
Chişinău, Ed. Tehnică, 1998.
146.Şerban, Elena Petronela, AsistenŃa socială a mamelor adolescente, Ed. Lumen, 2005,
AsociaŃia „SalvaŃi Copiii” şi UNICEF.
147.Todea, Aurora, Strategii şi bune practici în asistenŃa socială a persoanelor vârstnice –
repere pentru profesionişti şi autorităŃi locale, Centrul de Resurse şi Informare pentru
Profesiuni Sociale CRIPS, 2004.
148.Ungureanu, Ion, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990.
149.Ursu N., Codul penal, Comentat şi adnotat, Chişinău, 2005.
150.Zamfir, Cătălin, Politici sociale în România, Editura Expert, Bucureşti, 1999.

270
ANEXE

271
272
 MODELE DE INSTRUMENTE

FOLOSITE ÎN FURNIZAREA DE SERVICII

273
274
ANEXA 1

RAPORT EVALUARE INIłIALĂ1

Data evaluării______________________________________

1. Date personale:
Nume şi prenume_______________________________________________________________
Data naşterii___________________________________________________________________
C.N.P. ________________________________________________________________________
Domiciliul:_____________________________________________________________________
Şcolarizare:____________________________________________________________________
ProvenienŃa copilului:____________________________________________________________

2. InformaŃii privind mediul de viaŃă al copilului:

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
3. Starea de sănătate:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
4. RelaŃia copilului cu familia naturală:
• Mama RESPECT ATAŞAMENT DEPENDENłĂ INDEPENDENłĂ CONFLICT
• Tata RESPECT ATAŞAMENT DEPENDENłĂ INDEPENDENłĂ CONFLICT
• FraŃi RESPECT ATAŞAMENT DEPENDENłĂ INDEPENDENłĂ CONFLICT
5. Trasarea sarcinilor:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

6. ObservaŃii:
______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
7. Concluzii:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Data Semnătura

1
Instrument preluat de la DGASPC Alba

275
ANEXA 2

RAPORT DE EVALUARE DETALIATĂ2

I. Date despre copil:

Numele şi prenumele copilului: _________________________________________________
CNP: ___________________________________________________________________
Data şi locul naşterii: _______________________________________________________
Sex: feminin masculin
PărinŃi: tata – ____________________________________________________________
mama –_________________________________________________________________

SituaŃia juridică în raport cu fiecare dintre părinŃi :

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Domiciliul copilului:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Starea de sănătate a copilului:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

II. Date despre familia biologică:

Tata Mama

Nume şi prenume
CNP
Data şi locul
naşterii
Domiciliu
B.I./ C.I.

Istoricul familiei naturale:

______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

RelaŃia copilului cu familia naturală :

______________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Veniturile familiei naturale:
______________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

Demersuri pentru instituirea unei măsuri de protecŃie în familie lărgită:

______________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2
Instrument preluat de la DGASPC Alba

276
III . Măsura de protecŃie solicitată:
Motivul solicitării unei măsuri de protecŃie:
______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

IV. Date despte familia/persoana care este de acord cu plasamentul/încredinŃarea copilului:

Date despre familia substitut

Doamna Domnul

Nume şi prenume
CNP
Data şi locul naşterii
Domiciliu
B.I./ C.I.
Studii/profesie
Loc de muncă

Istoricul familiei:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Gradul de rudenie cu minorul în cauză:

______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

CondiŃii de locuit:
______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Starea de sănătate a membrilor familiei:

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Veniturile:______________________________________________________________
RelaŃia copilului cu familia substitut:
______________________________________________________________________________
V. Propunerea Biroului de Autoritate Tutelară
______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
VI. Concluzii şi propuneri:
______________________________________________________________________________

DATA: Intocmit:

277
ANEXA 3
FIŞA MEDICALĂ SINTETICĂ3

Nume________________Prenume________________________Vârsta____________________
I.Anamneza_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
II: Diagnosticul medical (se specifică şi nr. Cod ICD 10)
____________________________________________________________________________
altele__________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Certificatele medicale actuale (se specifică nr, data, instituŃia emitentă şi numele medicului care a
eliberat certificatul) ______________________________________________________________
___________________________________________________________________________

III: Tratamente urmate şi recomandate

Nr Tratamente urmate (scurtă Tratamente
Tipul tratamentelor
Crt descriere) recomandate
1. Medicamentoase
2. Recuperare neuro- motorie
3. Chirurgicale
4. Ortopedice
5. Protezare
6. Psihoterapie
7. Recuperare psihică
8. Oftalmologie
9. Audiologie
10. O.R.L.
11. Cardiologie
12. Fizioterapie
13. Endocrinologie
14. Gastroenterologie
15. Neurologie
16. Altele(cu specificaŃie)

IV. Rezultatul tratamentelor urmate (per ansamblu)

___________________________________________________________________________

În cazul absenŃei oricărui tratament, enumeraŃi motivele pe care le invocă familia

__________________________________________________________________________

V. Stadiul actual al bolii (înconjuraŃi etapa care se potriveşte): de debut, de stare evolutiv sau
stabilizat, terminal.

Data completării fişei ___________________________________

Semnătura medicului ___________________________________
Semnătura şefului de serviciu ____________________________

3
Instrument standardizat, preluat din Ordinul nr. 18 din 26 februarie 2003

278
ANEXA 4

RAPORT DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ4

Numărul de înregistrare al cazului: ___________/ ______________________________________

Nume: ________________________________________________________________________
Prenume: ______________________________________________________________________
Vârsta: _________ ani;
Data naşterii: ________________________________________________________________

Studii: _____________________________________________________________________

Motivul solicitării evaluării: _______________________________________________________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Evaluare solicitată de: ____________________________________________________________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Evaluare psihologică realizată de: ___________________________________________________

Locul desfăşurării evaluării psihologice: ______________________________________________

______________________________________________________________________________

Numărul de întâlniri realizate: ______________________________________________________

Metode de evaluare folosite: _______________________________________________________

______________________________________________________________________________

Date despre familia copilului: _____________________________________________________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Dezvoltarea socio-psiho-emoŃională a copilului: _______________________________________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Aspecte ale profilului psihologic: ___________________________________________________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Ataşamentul copilului: ________________________________________________________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

4
Instrument preluat din ”Manual de bune practici în AsistenŃa Socială Comunitară”, elaborat de către World Vision România – Biroul Iaşi

279
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Modalitatea de raportare a copilului la plecarea mamei la muncă în străinătate: _______________

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Recomandări: Având în vedere interesul superior al copilului şi nevoile de dezvoltare ale acestuia,
recomandăm ca:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Teorii la care se raportează psihologul în realizarea evaluării psihologice:

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Data întocmirii raportului: _____________________

Psiholog

280
ANEXA 5

FISA SOCIO-PSIHO-PEDAGOGICĂ5

Numele şi prenumele elevului

I. Date biografice ale elevului:

1. Locul naşterii ____________________________________________________________
2. Data naşterii _____________________________________________________________
3. Domiciliul actual__________________________________________________________
4. Şcoala şi clasa în care învaŃă _________________________________________________
5. CNP ____________________________________________________________________

II. Date privind familia

1.Numele
tatălui______________________vârsta……profesia______________________ultima formă
de învăŃământ absolvită____________________________________________;
2. Numele mamei__________________vârsta……profesia________________ultima formă
de învăŃământ absolvită____________________________________________;
3.Tipul de familie:
a) normală; b)părinŃi despărŃiŃi; c) alte situaŃii ____________________________;
4.FraŃi(surori)

Nr.crt. Prenume Vârsta OcupaŃia Nr.crt. Prenume Vârsta OcupaŃia

1. 4.
2. 5.
3. 6.

5.Atmosfera şi climatul educativ :

raporturi armonioase,de întelegere;
raporturi punctate de conflicte mici şi trecătoare;
dezacorduri puternice în familie, conflicte frecvente;
familie destrămată sau pe cale de destrămare;

6.CondiŃii de viaŃă şi de muncă ale elevilor:

foarte precare la limită acceptabile bune foarte bune
7.InfluenŃe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi):
reduse ample frecvente întâmplătoare

III.Dezvoltarea fizică şi starea sănătăŃii:

1.Caracteristici ale dezvoltării fizice (înălŃime, greutate):
__________________________________________________________________________
2.Îmbolnăviri:
a)anterioare intrării în şcoală
__________________________________________________________________________

b)pe parcursul şcolarităŃii

__________________________________________________________________________

5
Instrument standardizat

281
3.DeficienŃe, handicapuri (senzoriale,motorii,intelectuale);
___________________________________________________________________________

IV.ParticularităŃi ale debutului şcolarităŃii:

1.Pregătirea copilului pentru a deveni şcolar :
a)dezvoltarea motivelor şi intereselor de cunoaştere
___________________________________________________________________________
b)capacitatea de a efectua acŃiuni practice şi mentale
___________________________________________________________________________
c)gradul de independenŃă al proceselor intelectuale
___________________________________________________________________________
2.Simptomatologii ale conduitei:
• pozitiva, adecvată începerii şcolarităŃii;
• negativa, neadecvată începerii şcolarităŃii;
3.InserŃia în fluxul solicitărilor şcolare:
a) caracteristici favorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară
__________________________________________________________________________
b) caracteristici nefavorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară
___________________________________________________________________________

V.Rezultate obŃinute de elevi

1.a) rezultate la învăŃătură (grafic global pe clase)

Clasa I Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a

FB
B
S
I
FB FB FB FB
Clasificat B B B B
S S S S

b) nr. corigenŃelor şi disciplinele la care a rămas corigent (clasa în care a rămas corigent şi
motivul).
___________________________________________________________________________
2.Cercuri şcolare sau cluburi frecventate de elev:

Cercul frecventat Rezultatele obŃinute

3.Participarea la concursuri şcolare şi extraşcolare:

Clasa Concursul Rezultate

I
II
III
IV

282
4. Activitatea independentă a elevului:
• citeşte suplimentar din manual
• citeşte şi alte cărŃi
• rezolvă probleme în plus
• alte preocupări (plastice, muzicale, sportive, coregrafice)

VI.Procese cognitive şi stilul de muncă intelectuală:

1.Caracteristici ale funcŃiei senzorio-perceptive:
- predomină modalitatea vizuală de recepăŃie a informaŃiei;
- predomină modalitatea auditivă de recepŃie a informaŃiei;
- percepŃie difuză, superficială, a materialului de învăŃare;
- percepŃie complexă(spirit de observaŃie).

2.Nivel de inteligenŃă :
InteligenŃă foarte bună inteligenŃă bună inteligenŃă medie inteligenŃă
scazută
InteligenŃă sub limită

3.Memoria:
foarte bună (logică) bună medie slabă foarte slabă

4.ImaginaŃia:
saracă reproductivă pentru activităŃi tehnice
bogată reproductiv-creativă pentru activităŃi literar artistice

5.Limbajul:
- vocabular bogat, exprimare frumoasă şi corectă;
- exprimare uşoară şi corectă
- vocabular redus, exprimare greoaie
- exprimare săracă şi incorectă

6.Stilul de muncă:
- sistematic, temeinic ,depăşind limitele normalului sau programei;
- organizat, ritmic, dar rămâne la limita manualului;
- inegal, prezintă fluctuaŃii vizibile, alternează perioadele de pregătire cu cele de delasare;
- învaŃă în salturi petru obŃinerea notei de trecere;
- mari lacune în cunoştinŃe, rămâneri în urmă la învăŃătură şi la alte activităŃi.

VII.Conduita elevului la lecŃii şi în clasă:

1.Conduita la lecŃie:
atent, participă cu interes; de obicei pasiv,aşteaptă să fie solicitat;
atenŃia şi interesul inegale; prezent numai fizic,cu frecvente distrageri;

2.Purtarea în general:
exemplară, ireprosabilă; cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave;
corectă, cuviincioasă; abateri comportamentale grave, deviantă;

283
VIII. Conduita în grup,integrarea socială a elevului
1.Cum este văzut de colegi:
- bun coleg, sensibil, te înŃelegi şi te împrieteneşti uşor cu el;
- bun coleg, săritor la nevoie, te poŃi bizui pe el;
- preocupat mai mult de sine, individualist, egoist.
2.Colegii îl apreciază pentru:
- rezultatele la învăŃătură;
- performanŃele extraşcolare;
- pentru că este prietenos, apropiat.
3.Participarea la viaŃa de grup:
- activ, sociabil, comunicativ, cu iniŃiativă, bun organizator al grupului;
- mai mult retras, rezervat, izolat, puŃin comunicativ;
- este în contact cu grupul, se integrează,dar preferă sarcinile executive ;
- caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabileşte uşor relaŃii, vine cu idei şi
propuneri;

IX.Trăsături de temperament:
- puternic, exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori agresiv, activ, rezistent
la solicitari, cu tendinŃe de dominare a altora;
- exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil, vorbăreŃ, guraliv;
- calm, controlat, reŃinut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la solicitări
repetitive;
- hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;
- tip combinat.

X.Trăsături ale afectivităŃii şi motivaŃiei

a)afectivitate:
-reacŃia la eşec
-reacŃia la succes
b)motivaŃie
- învaŃă numai de teama familiei ;
- învaŃă pentru sine;
- nu este motivat corespunzator ;

XI.Trăsături de caracter

a)atitudini faŃă de muncă:-pozitive: -negative:

b) atitudini faŃă de alŃii:-pozitive: -negative:
c) atitudini faŃă de sine:-pozitive: -negative:
d)trăsături voluntare de caracter :-pozitive: -negative:
e) trăsături afective de caracter :-pozitive: -negative:
f) trăsături morale de caracter :-pozitive: -negative:

XII.Concluzii şi recomandări pentru dezvoltarea ulterioară a personalităŃii

___________________________________________________________________________

Completat de Data.

284
ANEXA 6

RAPORT DE EVALUARE PSIHO-SOCIALĂ6

Nr. de înregistrare al cazului: _____________

SituaŃia a fost referită de către: _________________________________________________

A. DATE DESPRE COPIL

A1. Numele şi prenumele: _____________________________________________________
A2. Data şi locul naşterii: ___________________ , CNP: ____________________________
A3. Domiciliul legal: _________________________________________________________
A4. Copilul locuieşte în prezent:
La adresa: ________________________________________________________________
telefon: ___________________________________________________________________
Împreună cu: [ mama, [ tata, [ familia lărgită: ___________________________________
[ Alte persoane: ____________________________________________________________
[ InstituŃie de ocrotire: _______________________________________________________
A5. Are/Nu are instituită o măsură de protecŃie: ____________________________________
A6. Cine se ocupă de copil: ___________________________________________________
__________________________________________________________________________
A7. Aspectul general al copilului:_______________________________________________
Igienă: ____________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Îmbrăcăminte: ______________________________________________________________
__________________________________________________________________________

A8. Starea de sănătate________________________________________________________

__________________________________________________________________________
Înscris la medicul de familie: ___________________________________________________

A9. SituaŃia şcolară:

[ Este neşcolarizat, [ A abandonat şcoala în anul: _________________________________
[ Înscris la şcoala: __________________________________________________________

Nume învăŃător/diriginte ________________________, consilier şcolar ________________

PerformanŃă şcolară generală: __________________________________________________

Conduita şcolară: ____________________________________________________________

SancŃiuni pe linie şcolară: _____________________________________________________

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Absenteism şcolar:
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

Este corigent/repetent: _______________________________________________________

6
Instrument preluat din ”Manual de bune practici în AsistenŃa Socială Comunitară”, elaborat de către World Vision România – Biroul Iaşi

285
___________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________

RelaŃionarea în şcoală: _______________________________________________________

___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

Timpul liber: _______________________________________________________________

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Comportamente deviante: _____________________________________________________

___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

A11. Aspecte legate de nerespectarea drepturilor copilului:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

A12. InformaŃii suplimentare relevante:

___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

B. DATE DESPRE FAMILIA COPILULUI

B1. Date despre părinŃi
MAMA / TATA
Nume şi prenume_____________________________şi _____________________________
Data naşterii şi CNP __________________________şi______________________________
łara în care este plecat________________________________________________________
Istoricul migraŃiei circulatorii___________________________________________________
OcupaŃia înainte de plecare ____________________ / ocupaŃia actuală_________________
Lucrează cu forme legale sau “la negru”__________________________________________
Comunicarea _______________________________________________________________
Alte informaŃii relevante
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

B2. Date despre fraŃi/surori:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
B3. RelaŃiile din cadrul familiei:
Maritale:
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

Parentale:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

286
Altele:
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

B4. Bugetul familiei:

Venituri:
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

Bunuri:
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

B5. Alte informaŃii relevante:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

C. DATE PRIVIND PERSOANA CARE ARE ÎN ÎNTREłINERE ŞI ÎNGRIJIRE

COPILUL:
C1. Nume şi prenume:
_____________________________________________________________
C2. Data naşterii: _____________________ , CNP: _______________________________
C3. Gradul de rudenie: _______________________________________________________
C4. OcupaŃia: ______________________________________________________________
C5. Bugetul familiei persoanei de îngrijire:
Venituri: __________________________________________________________________
Bunuri_____________________________________________________________________
C6. Date despre locuinŃa familiei persoanei de îngrijire:
[ proprietate personală _______________________________________________________
Compusă din _______ camere ne/decomandate.
CondiŃiile locative sunt: _______________________________________________________
Restante la întreŃinere: ________________, alte datorii: ____________________________
Aici locuiesc ____ persoane: __________________________________________________

C7. Descrierea familiei persoanei de îngrijt:

Susnumitul(a) are o familie dez(organizată), cu ____________________________ copii,

dintre care _____________________________ minori.

Nivelul educaŃional al persoanei de îngrijire este

_________________________________________

ObservaŃii privind tipul familiei şi relaŃionarea intra/extrafamilială:

a. relaŃiile maritale:
___________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
b. relaŃiile parentale:
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
c. relaŃia cu copilul aflat în îngrijire:

287
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
d. relaŃia cu familia copilului aflat în îngrijire:
___________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
e. altele:
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

C8. Alte informaŃii relevante:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

D. DATE DESPRE PERSOANA FAłĂ DE CARE COPILUL A DEZVOLTAT

LEGĂTURI DE ATAŞAMENT
D1. Nume şi prenume: ________________________________________________________
D2. Data naşterii: ___________________, CNP: ___________________________________
D3. OcupaŃia: _______________________________________________________________
D4.Tipul relaŃiei______________________________________________________________

E. ANALIZA INFORMAłIILOR:
Concluzii:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

F. PROPUNERI:

a) Completarea evaluării situaŃiei copilului din alte perspective: [ psihologică, [ medicală, [

psihiatrică, [ juridică,
[ alte tipuri de evaluare _______________________________________________________

b) Întocmirea planului de servicii;

c) Monitorizare la: ___________________________________________________________

d) Referire către DGASPC pentru _______________________________________________

Data efectuării: _______________

Responsabil de caz (numele şi prenumele în clar şi semnătura):_________________________

288
ANEXA 7

Judetul ..........................................................................................................................................
Serviciul public de asistenta sociala ............................................................................................
Primaria ......................................................................................................................................
Organismul privat autorizat .........................................................................................................
Sectorul ......................................................................................................................................
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului …………………………

PLAN DE SERVICII7

Numele şi prenumele copilului .........................................................................................

CNP ..............................................................................................................................................
Mama ........................................................................................................................................
Tata ..............................................................................................................................................
Alt reprezentant legal al copilului ......................................................................................
Domiciliul ...........................................................................................................................
Data realizării/revizuirii planului de servicii ......................................................................
Dosarul nr. ..........................................................................................................................
Motivul întocmirii/revizuirii planului de servicii ……….....................................................
Managerul de caz/responsabilul de caz ................................................................
Membrii echipei şi institutia din care provin ...............................................................................

PRESTAłII

Autoritatea
Cuantumul/ Data de Perioada de
Tipul locală Responsabil caz
cantitatea începere desfăşurare
responsabilă

SERVICII PENTRU COPIL

InstituŃia Obiective Data de Perioada de

Tipul Responsabil caz
responsabilă generale începere desfăşurare
ProtecŃia
copilului
EducaŃie
formală şi
nonformală
/informală

Managerul de caz,
Membrii echipei,
Sef serviciu,
Directorul instituŃiei responsabile, (când managerul de caz este de la OPA)

sau Responsabilul de caz, Membrii echipei,

7
Instrument standardizat

289
ANEXA 8

PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECłIE8

Numele şi prenumele copilului:

CNP:

Cerere pentru instituirea măsurii de protecŃie

Obiectivul:

Finalitatea:

Măsura de protecŃie:

InstituŃia/persoana responsabilă pentru aplicarea măsurii de protecŃie:

Reprezentat legal al copilului:

Domiciliul:

Data realizării/revizuirii Planului individualizat de protecŃie:

Responsabil de caz:

Delagare totală/parŃială a responsabilităŃilor către responsabil:

Membrii echipei şi instituŃia din care provin:

Responsabil de caz
Asistent social din cadrul Primăriei
Medic de familie
Educatoarea/învatator/profesor

PRESTAłII

Autoritatea
Cuantumul/ Data de Perioada de
Tipul locală Responsabil caz
cantitatea începere desfăşurare
responsabilă

SERVICII PENTRU COPIL

InstituŃia Obiective Data de Perioada de

Tipul Responsabil caz
responsabilă generale începere desfăşurare
ProtecŃia copilului
EducaŃie formală şi
nonformală
/informală
Sănătate

8
Instrument standardizat

290
 Reabilitare
Socializare şi
petrecere a timpului
liber
MenŃinerea
legăturilor cu
familia
Dezvoltarea
deprinderilor de
viaŃă independentă
Reintegrarea în
familie
Altele

SERVICII PENTRU FAMILIE

InstituŃia Obiective Data începerii Perioada de Respons

Tipul responsabilă generale protecŃie abil de
specială caz

ProtecŃia copilului

Sănătate

Director general adj.

Şef serviciu

Membrii echipei :
Responsabil de caz
Medic de familie
Educator/învatator/profesor
Persoană de referinŃă

291
ANEXA 9

Document confidenŃial
Responsabil pentru realizare: cadru didactic ________________________________
Nume/prenume copil:_____________________________________________________
Data naşterii: __________________________________________________________
Nume/prenume părinŃi: _________________________________________________
Domiciliul părinŃilor: ___________________________________________________

PROGRAM DE INTERVENłIE SPECIFICĂ9

Pentru educaŃie

Obiective ActivităŃi (periodice, de Persoana Monitorizare şi

rutină, ocazionale) desemnată/alte evaluare
persoane implicate
Obiective pe
termen scurt
Obiective pe
termen mediu
Obiective pe
termen lung

Data întocmirii:

Semnături:

9
Instrument standardizat

292
ANEXA 9

Document confidenŃial
Responsabil pentru realizare: medic ______________________________________
Nume/prenume copil: ____________________________________________________
Data naşterii: ___________________________________________________________
Nume/prenume părinŃi: ____________________________________________
Domiciliul părinŃilor: _______________________________________________

PROGRAM DE INTERVENłIE SPECIFICĂ10

Pentru sănătate

Obiective ActivităŃi Persoana Resurse Monitorizare şi

(periodice, de desemnată/alte materiale/financiare evaluare
rutină, ocazionale) persoane implicate
Obiective pe termen
scurt
Obiective pe termen
mediu
Obiective pe termen
lung

Data întocmirii:

Semnături:

10
Instrument standardizat

293
ANEXA 9

Document confidenŃial
Responsabil pentru realizare: AMP _____________________________________
Nume/prenume copil: __________________________________________________
Data naşterii: __________________________________________________________
Nume/prenume părinŃi: ________________________________________________
Domiciliul părinŃilor: ___________________________________________________

PROGRAM DE INTERVENłIE SPECIFICĂ11

Pentru deprinderi de viaŃă independentă

Obiective ActivităŃi Persoana Resurse Monitorizare

(periodice, de desemnată/alte materiale/fin şi evaluare
rutină, ocazionale) persoane implicate anciare
Obiective pe termen
scurt
Obiective pe termen
mediu
Obiective pe termen
lung

Data întocmirii:

Semnături:

11
Instrument standardizat

294
ANEXA 10

CONTRACT CU FAMILIA12

Încheiat astăzi _________________________________________________ între

1._______________________________angajată a DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi
ProtecŃia Copilului Alba în calitate de responsabil de caz/manager de caz
Şi
2.Domnul/doamna_____________________________________________domiciliat(ă) în
loc._____________________str.____________________nr_____bl_____sc_____ap____jud.
________________cu CNP_________________________ în calitate de părinte/reprezentant
legal al copilului ___________________________ aflat în plasament la
familia________________, în baza Hotărârii CPC/sentinŃei civile_____________________.
I. SCOPUL CONTRACTULUI
Asigurarea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în planul individualizat de protecŃie.

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAłIILE PĂRłILOR

II.1. DREPTURILE ŞI OBLIGAłIILE PĂRINTELUI/ REPREZENTANTULUI

LEGAL AL COPILULUI
- de a avea acces la dosarul copilului cu excepŃia actelor confidenŃiale prevăzute de
legislaŃie;
- de a-şi exprima nemulŃumirea cu privire la serviciile oferite;
- de a colabora cu responsabilul de caz în scopul îndeplinirii obiectivelor prevăzute în
planul individualizat de protecŃie;
- să furnizeze informaŃii corecte cu privire la identitatea şi situaŃia familială, medicală,
economică şi socială şi să permită verificarea veridicităŃii acestora;
- să anunŃe orice modificare intervenită în legătură cu situaŃia sa personală pe parcursul
măsurii de protecŃie;
- să respecte termenele şi clauzele stabilite în cadrul planului individual de protecŃie;
- să colaboreze cu responsabilul de caz/managerul de caz în scopul îndeplinirii
prevederilor din contract.

II.2. DREPTURILE ŞI OBLIGAłIILE RESPONSABILULUI DE CAZ/

MANAGERULUI DE CAZ
- de a verifica veridicitatea informaŃiilor primite de la beneficiarul de servicii sociale;
- de a utiliza, în condiŃiile legii, datele furnizate de beneficiar în scopul întocmirii de
statistici pentru dezvoltarea serviciilor sociale;
- să informeze C.P.C./InstanŃa de Judecată cu privire la modificările survenite în cazul
copilului şi de a propune sistarea/modificarea măsurii de protecŃie existentă;
- de a asigura confidenŃialitatea informaŃiilor şi să respecte drepturile copilului;
- de a informa familia copilului despre drepturile şi obligaŃiile ce îi revin, precum şi
modificările legislative privind acordarea drepturilor copilului;
- să reevalueze periodic şi să ajusteze planul individualizat de protecŃie, în raport cu
situaŃia actuală a copilului, în parteneriat cu familia, copilul, furnizorii de servicii şi
autorităŃile locale.

III. DURATA CONTRACTULUI

12
Instrument standardizat

295
Prezentul contract intră în vigoare de la data semnării lui de ambele părŃi şi se încheie la data
încetării măsurii de protecŃie specială.

IV. CLAUZE FINALE

a) orice modificare adusă prezentului contract se face prin acordul ambelor părŃi;
b) în caz de nerespectare, din motive obiective, a celor stipulate în prezentul contract, se va
reevalua situaŃia creată şi se vor stabili de comun acord, noile măsuri care se impun;
c) în caz de nerespectare a prevederilor din prezentul contract, contractul va fi reziliat şi
întreg procesul de evaluare a copilului se va reevalua în vederea revizuirii hotărârii
Comisiei pentru ProtecŃia Copilului;
d) P.I.P. şi P.I.S. constituie anexe şi parte integrantă a prezentului contract.

Prezentul contract s-a încheiat în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Manager de caz Părinte/Reprezentant legal

296
ANEXA 11

RAPORT DE REEVALUARE13

Privind situaŃia copilului_______________________________________________

DATA: _______________________________________________________________
FAMILIA: __________________________________________________________
DOMICILIUL: _________________________________________________________
NR. SENTINłEI CIVILE A TRIBUNALULUI ALBA / HOTĂRÂRII COMISIEI
PENTRU PROTECłIA COPILULUI: ________________________________________

EVOLUłIA COPILULUI PE PARCURSUL OCROTIRII:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

DATE DESPRE FAMILIA SUBSTITUT ŞI RELAłIA COPILULUI CU ACEASTA:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

DATE DESPRE FAMILIA NATURALĂ ŞI RELAłIA COPILULUI CU ACEASTA:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

CONCLUZII ŞI PROPUNERI
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Şef serviciu Asistent social

13
Instrument preluat din ”Manual de bune practici în AsistenŃa Socială Comunitară”, elaborat de către World Vision România – Biroul Iaşi

297
ANEXA 12

FIŞĂ DE ÎNCHIDERE A CAZULUI14

Nume/prenume copil: ________________________________________________________

Data şi locul naşterii: _________________________________________________________

Domiciliul copilului: _________________________________________________________

SituaŃia iniŃială a copilului:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Măsura de protecŃie stabilită de CPC:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Paşii urmaŃi în rezolvarea problemei:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

SituaŃia copilului la închiderea cazului:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Măsura finală:

- reintegrare în familie;
- integrarea în familia extinsă;
- adopŃie internă

Perioada de monitorizare după închiderea cazului:___________________________________

Data:

14
Instrument preluat din ”Manual de bune practici în AsistenŃa Socială Comunitară”, elaborat de către World Vision România – Biroul Iaşi

298
ANEXA 13

CERERE SOLICITARE PT. ELIBERAREA CERTIFICATULUI DE ÎNCADRARE

ÎN GRAD DE HANDICAP15

Nr.________/_______________Număr de telefon _____________________

Către,

DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Alba

Subsemnatul/a______________________________________________________________

Domiciliat/a________________________________________________________________

Vă rog să-mi eliberaŃi certificatul de încadrare în grad de handicap/certificatul de orientare

şcolară pentru fiul/fiica mea____________________________________________________

Născut/ă la data de____________________în____________________jud._______________

Este înscris la medicul de familie da/nu; numele medicului de familie în evidenŃa căruia
figurează copilul_____________________________________________________________

Vă mulŃumesc

Data,

Semnătura

15
Instrument preluat din Ordinul nr. 18 din 26 februarie 2003

299
ANEXA 14

Nr.________/__________________ Număr de telefon ______________________

Dosar nr ____________________________
Data înregistrării _____________________
Asistent Social _______________________
Şef serviciu __________________________

ANCHETĂ SOCIALĂ PENTRU COPILUL CU DIZABILITĂłI16

I. DATE PRIVIND SITUAłIA COPILULUI:

Numele şi prenumele copilului _____________________________________________

Data şi locul naşterii ________________________________________________________
Domiciliul ________________________________________________________________
__________________________________telefon__________________________________
Religie ___________________________________________________________________
Etnie _____________________________________________________________________
Data CPC – gradul de handicap________________________________________________
Diagnostic medical
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

Medic de familie ____________________________________________________________

Forma de învăŃământ : ________________________________________________________

Numele şi prenumele părinŃilor / reprezentanŃilor legali:

Numele
Prenumele Data Studii
Domiciliu Loc de muncă Religie Etnie
părinŃi/ naşterii profesie
ReprezentanŃi

ObservaŃii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

FraŃi/ Surori

16
Instrument preluat din Ordinul nr. 18 din 26 februarie 2003

300
 Numele Data
OcupaŃie
Prenumele naşterii Domiciliu Religie Etnie
Loc de muncă

Alte persoane care locuiesc împreună cu copilul şi familia

Numele
Loc de Studii Religie
Prenumele Data naşterii Grad de rudenie
muncă profesie Etnie

II. DATE PRIVIND ISTORIA PERSONALĂ A COPILULUI:

Familia lărgită a copilului:
Numele Grad de Domiciliu Loc de muncă Studii profesie Religie
Prenumele rudenie Etnie

Persoane apropiate copilului:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

III. SITUAłIA SOCIO-ECONOMICĂ A FAMILIEI

climatul familial, relaŃiile dintre membrii familiei

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

situaŃia economică a familiei - venituri şi cheltuieli

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

climatul educaŃional al familiei

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

• starea de sănătate a membrilor familiei

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

LocuinŃa
• condiŃii igienico-sanitare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
•utilităŃi

301
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
•facilităŃi speciale
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Gradul de integrare şi participare socială

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

ObservaŃii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

IV. DESCRIEREA PROBLEMEI

• prezentarea faptelor şi evenimentelor în contextul în care se desfăşoară
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
•dificultăŃi de ordin general
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

•dificultăŃi de ordin profesional

•dificultăŃi de ordin psihologic şi social

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
• identificarea resurselor familiei şi a celor comunitare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
• identificarea nevoilor copilului şi familiei
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Planul individual de intervenŃie - din punct de vedere social:

recomandările asistentului social
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Semnătura şefului de serviciu ___________________________

Semnătura asistentului social __________________________

302
ANEXA 15

FIŞA PSIHOLOGICĂ17

Nume__________________Prenume _____________________Vârsta _________________

Tipul de dizabilitate __________________________________________________________
DizabilităŃi asociate___________________________________________________________

Dezvoltarea senzorial – perceptivă ______________________________________________

Nivelul dezvoltării psiho – motricităŃii ___________________________________________

_____________________________________________________________________
Nivel de dezvoltare intelectuală (Vârsta de dezvoltare, coeficient de dezvoltare) – se
precizează testul/proba psihologică folosită
I. Gândirea (inclusiv nivelul operaŃional) _________________________________________
II. Memoria ________________________________________________________________
III. AtenŃia __________________________________________________________________
Nivelul I de cunoaştere
ImaginaŃia __________________________________________________________________
Limbajul şi comunicarea _______________________________________________________
Afectivitate_________________________________________________________________
MotivaŃie ___________________________________________________________________
Temperament________________________________________________________________
VoinŃa _____________________________________________________________________
Atitudini____________________________________________________________________
Aptitudini __________________________________________________________________
Nivelul maturizării psihosociale ________________________________________________
___________________________________________________________________________
Profilul psihologic __________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Recomandări psihologice______________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Data______________

Semnătura psihologului_________________________

Semnătura şefului de serviciu____________________

17
Instrument preluat din Ordinul nr. 18 din 26 februarie 2003

303
ANEXA 16

Dosar nr. ________________

Data înregistrării____________________

Numele profesorului/psihopedagogului____________________________

Şef serviciu_________________________

FIŞĂ PRIVIND TRASEUL EDUCAłIONAL18

Nume___________________Prenume_______________________Vârstă___________

GrădiniŃa/Şcoala______________________________Grupa/Clasa___________________
Adresa___________________________________________________________________
Promovat: da/nu

Programe educaŃionale la vârsta preşcolară (grădiniŃă, centre de zi cu componentă

educaŃională ş. a. ). Se vor preciza: denumirea instituŃiei, tipul programului, rezultatele
obŃinute ş. a.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Pregătirea şcolară. Se vor preciza: denumirea instituŃiei/instituŃiilor, tipul sau tipurile de

şcolarizare, rezultatele obŃinute ş. a.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
ActivităŃi (inclusiv extraşcolare) de sprijin anterioare şi prezente
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Aprecieri asupra comportamentului în timpul activităŃilor şcolare anterioare şi prezente
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
I.AtenŃia
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
II. MotivaŃia de învăŃare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
III. Receptivitate de învăŃare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
IV. Participare şi implicare (pentru diferite tipuri de şcolarizare)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
18
Instrument preluat din Ordinul nr. 18 din 26 februarie 2003

304
V. RelaŃii sociale reciproce (cu colegii, cu profesorii, cu personalul auxiliar din şcoală)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Nivelul de adaptare la cerinŃele activităŃilor sociale
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Aprecieri asupra modului de pregătire a lecŃiilor elevului (cu sprijin/fără sprijin)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Comportamentul în afara şcolii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Recomandări pentru formele de şcolarizare a copilului (se bifează)

- grădiniŃă
- grădiniŃă specială
- şcoală generală
- şcoală generală cu profesor de sprjin
- şcoală generală cu curriculum adaptat
- şcoală specială
- şcolarizare la domiciliu
- frecvenŃă redusă în grupa sau clasa specială compactă în şcoala generală
- alte servicii/programe educaŃionale (se specifică care)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Data completării fişei _________________________

Semnătura ___________________________________
Semnătura şefului de serviciu ___________________

305
ANEXA 17

CĂTRE19,

AJOFM A JUDEłULUI/MUNICIPIULUI/___________________________________

Subsemnatul/(a) ____________________, născut (ă) la data de ______________; domiciliat

(ă) în localitatea_________________, str. _______________________, nr._____, bl._____;
sc. _______, ap.______, judeŃul________, posesor/posesoare al/a actului de identitate
_______, seria_______, nr.________, CNP__________________, solicit acordarea
indemnizaŃiei de şomaj.

Data: Semnătura

19
Instrument preluat de la AJOFM Alba

306
ANEXA 18

CĂTRE20,

AJOFM A JUDEłULUI/MUNICIPIULUI/__________________________________

Subsemnatul/(a) ____________________, născut (ă) la data de ______________; domiciliat

(ă) în localitatea_________________, str. _______________________, nr._____, bl._____;
sc. _______, ap.______, judeŃul________, posesor/posesoare al/a actului de identitate
_______, seria_______, nr.________, CNP__________________, absolvent(ă) a/al instituŃiei
de învăŃământ/şcolii speciale_____________, anul___________, luna____________,
înregistrat(ă) în evidenŃa agenŃiei pentru ocuparea forŃei de muncă a
judeŃului________/municipiului___________,solicit acordarea dreptului sub formă de primă
prevăzut la art.73alin (1) din Legea nr.7672002 Privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forŃei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, având în
vedere că începând cu data de ____________ sunt angajat (ă)în baza actului (se va scrie
numărul contractului individual de muncă sau al deciziei de numire) nr.____/_____, la
unitatea _______din localitatea_______________în meseria/profesia __________________.

Data: Semnătura:

20
Instrument preluat de la AJOFM Alba

307
ANEXA 19

CĂTRE21,

AJOFM A JUDEłULUI/MUNICIPIULUI ____________________________________

Subsemnatul/(a) ____________________, născut (ă) la data de ______________; domiciliat

(ă) în localitatea_________________, str. _______________________, nr._____, bl._____;
sc. _______, ap.______, judeŃul________, posesor/posesoare al/a actului de identitate
_______, seria_______, nr.________, CNP__________________, solicit înscrierea în
evidenŃă în vederea acordării de consultanŃă şi asistenŃă pentru începerea unei activităŃi
independente sau pentru iniŃierea unei afaceri, sub formă de :
-servicii juridice,
-servicii de marketing,
-servicii financiare,
-servicii de management,
-servicii de consultanŃă.

MenŃionez că nu/am beneficiat anterior de indemnizaŃie de şomaj şi nu am fost/am fost în

evidenŃa AgenŃiei pentru ocuparea forŃei de muncă a judeŃului/muncipiului
______________________.

Data: Semnătura:

21
Instrument preluat de la AJOFM Alba

308
ANEXA 20

CERERE22
de evaluare complexă în vederea încadrării în grad de handicap

Nr. ............/....................

Doamnă/Domnule Director,

Subsemnatul(a) ................................................, domiciliat(ă) în ........................., str.

.................................................., nr. .........., bl. ......, sc. ........., et. ....., ap. ...., sectorul/judeŃul
....................., telefonul ................, actul de identitate ......., seria ......, nr. ................, CNP
............................................, solicit evaluarea în cadrul serviciului de evaluare complexă a
persoanelor adulte cu handicap, în vederea încadrării într-un grad de handicap.

Data Semnătura
.................. ...................

Anexez la prezenta cerere următoarele documente:

- copie de pe documentele de identitate (2 buc);
- documente medicale:
- referat stare prezentă, de la medicul specialist;
- scrisoare medicală - tip, de la medicul de familie;
- alte acte medicale doveditoare (bilete de ieşire din spital, buletin de analize medicale, test
psihologic, audiogramă, radiografie, după caz);
- anchetă socială de la serviciul social al primăriei de domiciliu;
- acte doveditoare ale veniturilor (cupon pensie, copie după decizia de indemnizaŃii
speciale/sociale, adeverinŃă de salariu, adeverinŃă de venit de la primăria de domiciliu
etc., după caz).
- în cazul persoanelor pensionate pentru incapacitate de muncă, copie după decizia
medicală şi cupon pensie)
- dosar cu şină (2buc).

NOTĂ:

Cererea şi documentaŃia se pot obŃine de la primăria de domiciliu, de la secretariatul Serviciului de Evaluare

Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap sau de pe site-ul D.G.A.S.P.C. Alba cu adresa
www.protectiasocialaalba.ro Actele se pot depune la primăria de domiciliu sau la la secretariatul Serviciului de
Evaluare Complexă din Alba Iulia, str. Bucureşti, nr. 16, tel. 0258-833230, de luni până joi între orele 800 şi 1500 , de
către persoana solicitantă sau de către o altă persoană fizică sau juridică, urmând a se transmite în scris, prin poştă,
data şi ora la care persoana solicitantă urmează să se prezinte pentru evaluare.
În cazul persoanelor care solicită reevaluarea, cererea şi documentaŃia se depun cu 30 de zile înainte de
expirarea termenului de valabilitate al certificatului de încadrare în grad de handicap.

22
Instrument preluat din H.G 430 din 2008

309
ANEXA 21

Nr. .........../.....................

SCRISOARE MEDICALĂ23

Numele ................................................., prenumele

.............................................................................,
CNP .........................................................., vârsta
................................................................................

I. Anamneza
- antecedente personale patologice
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

II. Diagnosticul medical

- principal
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

- altele
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

III. Certificatele medicale actuale (se specifică numărul, data, instituŃia emitentă şi
numele medicului care a eliberat certificatul)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

IV. Internări în spital (data, instituŃia emitentă şi diagnosticul la ieşirea din spital)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

V. Persoana - este deplasabilă;

- nu este deplasabilă.

Data completării Semnătura şi parafa medicului de familie

23
Instrument preluat din H.G 430 din 2008

310
ANEXA 22

Judetul ……………….
Localitatea ……………
Unitatea sanitară emitentă…………………….
Nr. …………/……………….

REFERAT MEDICAL*)24

Subsemnatul/Subsemnata Dr. ………………………….. medic primar/specialist cu cod

parafă …….……..…. transmit urmatoarele date în legătură cu starea de sănătate a
domnului/doamnei ……………………..…….……
CNP……….………………………………………. Cu domiciliul în ………………………….
Str. ……………..……………. Nr. ……. JudeŃ/sector …………….. de profesie
………..…………………….………………….angajat/angajată(da/nu) la
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Este în evidenŃă de la data de
___________________________________________________________________________
Diagnosticul clinic la data luării în evidenŃă
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Diagnosticul actual
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Examen obiectiv
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
A fost internat/internată în spital**)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
InvestigaŃii clinice, paraclinice**)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Tratamente urmate
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Plan de recuperare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Propun după caz evaluarea complexă în vederea încadrării/neîncadrării în grad de handicap

Medic primar/specialist (parafa şi ştampila unităŃii sanitare)

24
Instrument preluat din H.G 430 din 2008

311
ANEXA 23
FIŞA SOCIALĂ25
(pentru deŃinuŃi)

DATE DE IDENTIFICARE:

Nume _________________________________Prenume_____________________________

Domiciliul legal/de reşedinŃă__________________________________________________

Locuieşte fără forme legale___________________________________________________

Mediul de provenienŃă: Rural ____________________ Urban _______________________

Starea civilă ________________________________________________________________

Persoana de contact___________________________________________________________

Adresa/Telefon de contact______________________________________________________

DATE DESPRE FAMILIE:

Familia de origine:

Nr. Numele şi prenumele Data naşterii sau vârsta Grad de rudenie ObservaŃii
Crt.

Alte situaŃii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

SituaŃia materială:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

RelaŃiile cu familia de origine:

-Înainte de arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

-După arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Familia constitutivă (inclusiv concubinajul)

25
Instrument standardizat

312
 Data naşterii sau
Nr.crt. Numele, prenumele Grad de rudenie ObservaŃii
vârsta

Alte situaŃii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

SituaŃie materială
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

RelaŃiile cu familia constituită:

Înainte de arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
După arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

ALTE DATE DE INTERES:

Istoric în asistenŃa socială (înainte de depunerea în penitenciar)

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Istoric în asistarea socială în perioada detenŃiei (se va prezenta succint problema socială
şi modul de soluŃionare)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

OBSERVAłII:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

CONCLUZII ŞI PROPUNERI:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Tabel nominal cu asistenŃii sociali care completează fişa:

Grad, nume, prenume Unitatea Data completării Semnătura

313
ANEXA 24

ANGAJAMENT DE PARTICIPARE LA PLANUL INDIVIDUALIZAT DE

EVALUARE ŞI INTERVENłIE EDUCATIVĂ ŞI TERAPEUTICĂ26

Subsemnatul/(a)___________________________născut/(ă) la data de ________________,

fiul/fiica lui ______________şi ______________ am fost informat(ă) cu privire la oferta
de activităŃi pusă la dispoziŃie de Serviciile de IntervenŃie Psihosocială din unitate şi mi
s-a adus la cunoştinŃă conŃinutul Planului individualizat de evaluare şi intervenŃie
educativă şi terapeutică la a cărui realizare mă angajez să particip.
MenŃionez că mi s-au adus la cunoştinŃă consecinŃele ce decurg din nerespectarea
(sarcinilor) obligaŃiilor ce-mi revin în urma semnării acestui angajament.

Data______________________________________
(semnătura persoanei deŃinute)

Nu sunt de acord

Motivul
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Semnătura____________________

Dat în faŃa mea,

Grad, Nume, Prenume_________________________
Semnătura ________________________

26
Instrument standardizat

314
ANEXA 25

FIŞA DE MONITORIZARE27

DATE DE IDENTIFICARE:

Nume ___________________________Prenume___________________________________

Domiciliul legal/de reşedinŃă___________________________________________________

Locuieşte fără forme legale____________________________________________________

Starea civilă _______________________________________________________________

Persoana de contact__________________________________________________________

Adresa/Telefon de contact______________________________________________________

DATE DESPRE FAMILIE:

Familia de origine:

Nr. Crt. Numele şi prenumele Data naşterii sau vârsta Grad de rudenie ObservaŃii

Alte situaŃii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

SituaŃia materială:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

RelaŃiile cu familia de origine:

-Înainte de arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

-După arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Familia constitutivă (inclusiv concubinajul)

Nr.crt. Numele şi prenumele Data naşterii sau vârsta Grad de rudenie ObservaŃii

27
Instrument preluat din ”Manual de bune practici în AsistenŃa Socială Comunitară”, elaborat de către World Vision România – Biroul Iaşi

315
Alte situaŃii
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

SituaŃie materială
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

RelaŃiile cu familia constituită:

Înainte de arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

După arestare
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

ALTE DATE DE INTERES:

Istoric în asistenŃa Socială (înainte de depunerea în penitenciar)

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Istoric în asistarea socială în perioada detenŃiei (se va prezenta succint problema socială şi
modul de soluŃionare)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

OBSERVAłII:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

EVOLUłIA:

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Tabel nominal cu asistenŃii sociali care completează fişa:

Grad, nume, prenume Unitatea Data completării Semnătura

316
ANEXA 26

FIŞA DE ÎNCHIDERE A CAZULUI28

Nume şi prenume persoanei private de libertate ________________________________

Data şi locul naşterii________________________________________________________
Domiciliul_________________________________________________________________
Data depunerii în penitenciar……(zz)/……(ll)/………… (aaaa)

Motivul pentru care este privat de libertate

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Modalitatea de închidere a cazului

[ conform planului de permanenŃă

[la cererea persoanei private de libertate______________________________
[ _____________________________________________________________
[ altă situaŃie____________________________________________________

SituaŃia cazului la închidere

___________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

Data închiderii cazului__________________________

28
Instrument preluat din ”Manual de bune practici în AsistenŃa Socială Comunitară”, elaborat de către World Vision România – Biroul Iaşi

317
ANEXA 27

GRILA DE EVALUARE A NEVOILOR PERSOANELOR VÂRSTNCE

EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENłĂ29

Nu necesită Necesită Necesită

supraveghere supraveghere supraveghere
Evaluarea autonomiei sau ajutor temporară permanentă
şi/sau ajutor şi/sau ajutor
parŃial integral
0 1 2
A. Evaluarea statusului funcŃional
A.I. ActivităŃi de bază ale vieŃii de zi cu zi
1. Igiena corporală (toaletă generală, intimă, specială)
2. Îmbrăcat/dezbrăcat (posibilitatea de a se îmbrăca, de a se
dezbrăca, de a avea un aspect îngrijit)
3. AlimentaŃie (posibilitatea de a se servi şi de a se hrăni singur)
4. Igiena eliminărilor (continenŃă)
5. Mobilizare (trecerea de la o poziŃie la alta - ridicat-aşezat, aşezat-
culcat etc. - şi mişcarea dintr-un sens în altul)
6. Deplasare în interior (deplasarea în interiorul camerei în care
trăieşte, cu sau fără baston, cadru, scaun rulant etc.)
7. Deplasare în exterior (deplasarea în exteriorul locuinŃei fără
mijloace de transport)
8. Comunicare (utilizarea mijloacelor de comunicare la distanŃă în
scopul de a alerta: telefon, alarmă, sonerie etc.)
A.II. ActivităŃi instrumentale
1. Prepararea hranei (capacitatea de a-şi prepara singur mâncarea)
2. ActivităŃi de menaj (efectuarea de activităŃi menajere: întreŃinerea
casei, spălatul hainelor, spălatul vaselor etc.)
3. Gestiunea şi administrarea bugetului şi a bunurilor (gestionează
propriile bunuri, bugetul, ştie să folosească banii etc.)
4. Efectuarea cumpărăturilor (capacitatea de a efectua cumpărăturile
necesare pentru un trai decent)
5. Respectarea tratamentului medical(posibilitatea de a se conforma
recomandărilor medicale)
6. Utilizarea mijloacelor de transport (capacitatea de a utiliza
mijloacele de transport)
7. ActivităŃi pentru timpul liber (persoana are activităŃi culturale,
intelectuale, fizice etc. - solitare sau în grup)
B. Evaluarea statusului senzorial şi psihoafectiv
1. Acuitate vizuală
2. Acuitate auditivă
3. DeficienŃă de vorbire
4. Orientare
5. Memorie
6. Judecată
7. CoerenŃă
8. Comportament
9. Tulburări afective (prezenŃa depresiei)

29
Instrument standardizat, preluat din H.G.R nr..886/2000 pentru aprobarea Grilei naŃionale de evaluare a nevoilor peroanelor varstnice

318
NOTĂ:

Pentru fiecare activitate evaluată se identifică trei posibilităŃi: 0 - activitate făcută fără ajutor,
în mod obişnuit şi corect - nu necesită supraveghere şi ajutor. 1 - activitate făcută cu ajutor
parŃial şi/sau mai puŃin corect- necesită supraveghere temporară şi/sau ajutor parŃial; 2 -
activitate făcută numai cu ajutor; - necesită supraveghere permanentă şi/sau ajutor integral.
Evaluarea statusului funcŃional şi psihoafectiv se realizează avându-se în vedere condiŃia
obligatorie de integritate psihică şi mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze
activităŃile de bază şi instrumentale ale vieŃii de zi cu zi.

Gradele de dependenŃă se stabilesc pe baza criteriilor menŃionate în Grila naŃională de

evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, prevăzută în anexa nr. 1, prin evaluarea statusului
funcŃional, senzorial şi psihoafectiv al persoanei vârstnice.
1. Evaluarea statusului funcŃional cu privire la activităŃile de bază şi instrumentale ale vieŃii
de zi cu zi se realizează prin observaŃia asupra activităŃtilor efectuate de persoana
vârstnică, fără ajutorul altei persoane. Ajutoarele materiale şi tehnice, respectiv ochelari,
proteze auditive, baston, cadru etc. sunt considerate ca fiind utilizate de persoana evaluată.
2. Evaluarea statusului senzorial şi psihoafectiv este necesară avându-se în vedere condiŃia
obligatorie de integritate psihică şi mentală a persoanei vârstnice pentru a fi apta să
efectueze activităŃile de bază şi instrumentale ale vieŃii de zi cu zi.
3. Fiecare activitate evaluata în Grila naŃională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice
se cuantifică cu cifrele 0, 1, 2.
4. Se recomandă încadrarea persoanelor vârstnice evaluate în urmatoarele grade de
dependenŃă:
•gradul IA - persoanele care şi-au pierdut autonomia mentală, corporală, locomotorie,
socială şi pentru care este necesară prezenŃa continuă a personalului de îngrijire;
•gradul IB - persoanele grabatare, lucide sau ale căror funcŃii mentale nu sunt în totalitate
alterate şi care necesită supraveghere şi îngrijire medicală pentru marea majoritate a
activităŃilor vieŃii curente, noapte şi zi. Aceste persoane nu îşi pot efectua singure
activităŃile de bază de zi cu zi;
•gradul IC - persoanele cu tulburari mentale grave (demente), care şi-au conservat în
totalitate sau în mod semnificativ facultaŃile locomotorii, precum şi unele gesturi cotidiene
pe care le efectueaza numai stimulate. Necesită o supraveghere permanentă, îngrijiri
destinate tulburărilor de comportament, precum şi îngrijiri regulate pentru unele dintre
activităŃile de igienă corporală;
•gradul IIA - persoanele care şi-au conservat autonomia mentală şi parŃial autonomia
locomotorie, dar care necesită ajutor zilnic pentru unele dintre activităŃile de bază ale
vieŃii de zi cu zi;
•gradul IIB - persoanele care nu se pot mobiliza singure din poziŃia culcat în picioare, dar
care, o data ridicate, se pot deplasa în interiorul camerei de locuit şi necesită ajutor parŃial
pentru unele dintre activităŃile de bază ale vieŃii de zi cu zi;
•gradul IIC - persoanele care nu au probleme locomotorii, dar care trebuie să fie ajutate
pentru activităŃile de igienă corporală şi pentru activităŃile instrumentale;
•gradul IIIA - persoanele care se deplasează singure în interiorul locuinŃei, se alimentează
şi se îmbracă singure, dar care necesită un ajutor regulat pentru activităŃile instrumentale
ale vieŃii de zi cu zi; în situaŃia în care aceste persoane sunt găzduite într-un cămin pentru
persoane vârstnice ele sunt considerate independente;
•gradul IIIB - persoanele care nu şi-au pierdut autonomia şi pot efectua singure activităŃile
vieŃii cotidiene.

319
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămin se poate realiza dupa cum urmează:

- persoanele încadrate în gradele de dependenŃa IA, IB şi IC sunt îngrijite în secŃii pentru

persoane dependente;
- persoanele încadrate în gradele de dependenŃa IIA, IIB si IIC sunt îngrijite în secŃii
pentru persoane semidependente;
- persoanele încadrate în gradele de dependenŃa IIIA şi IIIB sunt îngrijite în secŃii pentru
persoane independente.

320
ANEXA 28

ANCHETĂ SOCIALĂ30

Subsemnatul/…………………………………………………………………asistent social în
cadrul Centrului de îngrijire şi asistenŃă la domiciliu a persoanei vârstnice, în urma cererii
nr…………………… depusă la sediul Centrului de către domnul/doamna ………………..,
m-am deplasat în data de ….........….. la domiciliul acestuia din str……, nr…..,
localitatea……., în vederea întocmirii anchetei sociale necesare pentru evaluarea în vederea
includerii în rândul beneficiarilor serviciului. În urma efectuării anchetei am constatat
următoarele:

A) Date de indentificare ale soclicitantului( BI serie numar, CNP )

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

B) Date privind situaŃia socio - familială (situaŃia locativă, relaŃii cu rudele sau cu alte
instituŃii, situaŃia aparŃinătorilor, susŃinători legali etc)
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

C) Date privind situaŃia medicală (Boli cronice/acute, medic de familie, tratamente,

internări)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

D) SituaŃia economică (pensii, indemnizaŃii, imobile sau bunuri în proprietate, chirii)

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

E) Concluzii şi propuneri
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Intocmit Asistent social

30
Instrument preluat de la Căminul pentru Persoane Vârstnice Alba Iulia

321
ANEXA 29

FIŞA DE EVALUARE SOCIOMEDICALĂ31

(geriatrică)

Nr. Fişei .............................................................

Data luării în evidenŃă ........................................
Data evaluării .....................................................
Data ieşirii din evidenŃă .....................................

I. PERSOANA EVALUATĂ

NUMELE*).................. ........................................PRENUMELE
........................................................
DATA ŞI LOCUL NAŞTERII ............................................................. VÂRSTA
...............................
ADRESA: Str. ..................................Nr. ... Bl. ... Sc. ... Et. ... Ap. ... LOCALITATEA
................ SECTORUL JUDETUL .......................... TELEFON .......................... PROFESIA
.......................... OCUPAłIA
...........................................................................................................................................
STUDII: FĂRĂ |_| PRIMARE |_| GIMNAZIALE |_| LICEALE |_| UNIVERSITARE |_|

CARTE DE IDENTITATE .............. SERIA ....... Nr. .........................

COD NUMERIC PERSONAL |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|

S.A.A.L.L.Z.Z.N.N.N.N.N.C.

CUPON PENSIE (DOSAR PENSIE) Nr. ...................................................

DOSAR (CUPON) PERSOANĂ CU HANDICAP, Nr. .............................
CARNET ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Nr. .......... SERIA ......................
SEX: F |_| M |_|
RELIGIE .........................................
STAREA CIVILĂ: NECĂSĂTORIT/Ă |_| CĂSĂTORIT/Ă |_| DATA
.......................................

VĂDUV/ă |_| DATA .............................. DIVORłAT/Ă |_| DATA

...............................................

DESPĂRłIT ÎN FAPT |_| DATA

.....................................................................................................

COPII: DA |_| NU |_|

DACA DA, ÎNSCRIEłI NUMELE, PRENUMELE, ADRESA, TELEFONUL

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

31
Instrument standardizat, preluat din H.G.R nr.886/2000

322
II. REPREZENTANTUL LEGAL

NUMELE ...................................................... PRENUMELE .................................................

CALITATEA: SOł/SOłIE |_| FIU/FIICA |_| RUDĂ |_| ALTE PERSOANE |_|

LOCUL ŞI DATA NAŞTERII ............................................ VÂRSTA .....................................

ADRESA ...........................................................................................................................
TELEFON ACASA ............................. ......................SERVICIU .............................................

III. PERSOANA DE CONTACT ÎN CAZ DE URGENłĂ

NUMELE ....................................... ................PRENUMELE ..................................................

ADRESA ..............................................................................................................................
TELEFON ACASA .................................................... SERVICIU ...........................................

IV. EVALUAREA SOCIALĂ

A. LocuinŃa
CASĂ |_| APARTAMENT BLOC |_| ALTE SITUAłII |_|
SITUATĂ: PARTER |_| ETAJ |_| LIFT |_|
SE COMPUNE DIN
Nr. CAMERE |_| BUCĂTĂRIE |_| BAIE |_| DUŞ |_|
WC |_| SITUAT ÎN INTERIOR |_| SITUAT ÎN EXTERIOR |_|ÎNCĂLZIRE: FĂRĂ |_|
CENTRALĂ |_| CU LEMNE/CĂRBUNI |_| GAZE |_| CU COMBUSTIBIL LICHID
|_|

APA CURENTĂ DA |_| RECE |_| CALDĂ |_| ALTE SITUAłII |_|

CONDIłII DE LOCUIT: LUMINOZITATE ADECVATĂ |_| NEADECVATĂ |_|

UMIDITATE ADECVATĂ |_| IGRASIE |_|
IGIENA ADECVATĂ |_| NEADECVATĂ |_|
LOCUINłA ESTE PREVĂZUTĂ CU ARAGAZ, MAŞINA DE GĂTIT |_| FRIGIDER |_|
MAŞINĂ DE SPĂLAT |_| RADIO/TELEVIZOR |_| ASPIRATOR |_|

CONCLUZII PRIVIND RISCUL AMBIENTAL:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

B. ReŃea de familie
TRAIEŞTE: SINGUR/Ă |_| DATA ..............................
CU SOł/SOłIE |_| DATA ......................................
CU COPII |_| DATA ...........................................
CU ALTE RUDE |_| DATA ....................................
CU ALTE PERSOANE |_| DATA ..............................

LISTA CUPRINZĂND PERSOANELE CU CARE LOCUIEŞTE (NUMELE,

PRENUMELE, CALITATEA, VÂRSTA):

.................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|

.................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|

323
 .................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|
.................................. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|

UNA DINTRE PERSOANELE CU CARE LOCUIEŞTE ESTE:

BOLNAVĂ |_| CU DIZABILITĂłI/HANDICAP |_| DEPENDENłA DE ALCOOL |_|

ESTE AJUTAT DE FAMILIE: DA |_| NU |_|

CU BANI |_| CU MÂNCARE |_| ACTIVITĂłI DE MENAJ |_|

RELAłIILE CU FAMILIA SUNT: BUNE |_| CU PROBLEME |_| FĂRĂ RELAłII |_|

EXISTĂ RISC DE NEGLIJARE: DA |_| NU |_| ABUZ: DA |_| NU |_|

DACA DA, SPECIFICAłI: ............................................................................

C. ReŃea de prieteni, vecini

ARE RELAłII CU PRIETENII, VECINII DA |_| NU |_|
VIZITE |_| RELAłII DE ÎNTRAJUTORARE |_|
RELAłIILE SUNT PERMANENTE |_| RARE |_|

FRECVENTEAZĂ UN GRUP SOCIAL |_| BISERICA |_| ALTELE |_|

SPECIFICAłI: ..............................................................................................
............................................................................ ........................................

ÎNSCRIEłI NUMELE ŞI PRENUMELE PRIETENILOR ŞI/SAU VECINILOR CU CARE

ÎNTREłINE RELAłII BUNE ŞI DE ÎNTRAJUTORARE, GRUPURI SOCIALE:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

ESTE AJUTAT DE PRIETENI, VECINI PENTRU:

CUMPĂRĂTURI |_| ACTIVITĂłI DE MENAJ |_| DEPLASARE ÎN EXTERIOR |_|

PARTICIPĂ LA:

ACTIVITĂłI ALE COMUNITĂłII |_| ACTIVITĂłI RECREATIVE |_|

COMUNITATEA ÎI OFERĂ UN ANUMIT SUPORT: DA |_| NU |_|

DACĂ DA, SPECIFICAłI:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

V. EVALUAREA SITUAłIEI ECONOMICE

- VENIT LUNAR PROPRIU REPREZENTAT DE:

PENSIE DE ASIGURARI SOCIALE DE STAT .............................
PENSIE PENTRU AGRICULTORI .............................
PENSIE I.O.V.R. .............................
PENSIE PENTRU PERSOANĂ CU HANDICAP .............................

324
 - ALTE VENITURI: .............................
.............................
.............................
- VENITUL GLOBAL .............................
- BUNURI MOBILE ŞI IMOBILE AFLATE ÎN POSESIE .............................

VI. EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

A. Diagnostic prezent
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

B. Starea de sănătate prezentă

- ANTECEDENTE FAMILIALE RELEVANTE ...................................

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

- ANTECEDENTE PERSONALE ..............................................................

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
- TEGUMENTE ŞI MUCOASE (prezenŃa ulcerului de decubit, plăgi etc.)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
- APARAT LOCOMOTOR (se evaluează şi mobilitatea şi tulburările de mers)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

- APARAT RESPIRATOR (frecvenŃa respiratorie, tuse, expectoraŃie, dispnee etc.)

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

- APARAT CARDIOVASCULAR (TA, AV, puls, dureri, dispnee, tulburări de ritm, edeme,
tulburări circulatorii periferice etc.) _____________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
- APARAT DIGESTIV (dentiŃie, greŃuri, dureri, meteorism, tulburări de tranzit intestinal
prezenŃa incontinenŃei anale; ___________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

- APARAT UROGENITAL (dureri, tulburări de micŃiune – prezenŃa incontinenŃei urinare

etc., probleme genitale)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

- ORGANE DE SIMT (auz, vîz, gust, miros, simt tactil)

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

325
 - EXAMEN NEUROPSIHIC (precizări privind reflexele, tulburări de echilibru, prezenŃa
deficitului motor şi senzorial, crize jacksoniene etc.)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

C. InvestigaŃii paraclinice relevante (datele se identifică din documentele medicale ale

persoanei):
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

D. Recomandări de specialitate privind tratamentul igienico-terapeutic şi de recuperare

(datele se identifică din documentele medicale ale persoanei - bilete de externare, reŃete şi/sau
fişa medicală din spital, policlinică, cabinet medicină de familie):
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

VII. EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENłĂ

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

IX. SERVICII SOCIALE ŞI SOCIOMEDICALE (DE ÎNGRIJIRE) APTE SĂ

RĂSPUNDĂ NEVOILOR IDENTIFICATE
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

X. DORINłELE PERSOANEI VÂRSTNICE EVALUATE

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

XI. DORINłELE ÎNGRIJITORILOR DIN REłEAUA INFORMALĂ (RUDE,

PRIETENI, VECINI)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

XII. OFERTA LOCALĂ DE SERVICII POATE ACOPERI

URMĂTOARELE NEVOI IDENTIFICATE
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

XIII. CONCLUZII

(Referiri la gradul de dependenŃă, la locul în care necesită să fie îngrijit - domiciliu sau în
instituŃie, posibilităŃi reale de a realiza îngrijirile, persoanele care efectuează îngrijirile etc.)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

326
 PERSOANA EVALUATĂ SEMNĂTURA ..........................................

FAMILIA: SOł/SOłIE SEMNĂTURA ..........................................

FIU/FIICA SEMNĂTURA ..........................................

REPREZENTANT LEGAL SEMNĂTURA ..........................................

XIV. ECHIPA DE EVALUARE

Medic şi Asistent social

NUMELE............................................. PRENUMELE ..........................................................

SPECIALITATEA ..................................................................................................................
UNITATEA LA CARE LUCREAZĂ .................................. ADRESA ................................
TELEFON ............................................ SEMNATURA .......................................................

327
ANEXA 30

PLAN DE SERVICII32

Persoana benefiaciară/ asistată

Numele şi prenume ________________________________________________________

Data/loc naştere ___________________ Vârsta ___________________________________

Identificarea nevoilor, resurselor şi capacităŃilor

_______________________________________________________________________
Diagnoza de asistenŃă şi intervenŃie
___________________________________________________________________________
Servicii sociale propuse :
Serviciul Durata Aşteptări
Cazare
Hrana
Consiliere
Socializare
Prevenirea marginalizării sociale
Reprezentare de interese
Evaluarea stării de sănătate
Îngrijire
ConsultaŃii medicale

ActivităŃi de suport pentru serviciile sociale :

ActivităŃi/luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 ObservaŃii
Evaluarea psihosocială şi medicală
SedinŃe (discuŃii de grup) cu asistaŃii
Consiliere pentru rezolvare de probleme
Consiliere în probleme de alcool
Concursuri şi jocuri
Sărbătorirea zilelor de naştere
Serante dansante
Excursii şi drumeŃii
« De ziua femeii »
Un Paşte fericit împreună!
Ziua InteranŃională a Persoanelor în Vârstă
Nici un Crăciun Singur
EducaŃie pentru sănătate
Părăsirea unităŃii. SancŃiuni.

Părăsirea instituŃiei se face la cerere de către persoana asistată. SancŃiunile se dau în funcŃie de
Regulamentul de Ordine Interioară.

Proceduri de manifestare a nemulŃumirilor :

Se vor parcurge gradual:
- discutarea cu asistentul social ;
- dupa caz, întocmirea unui referat ;
- discutarea cu directorul instituŃiei în vederea rezolvării problemei (lor) apărute.

Însemnări periodice ale asistentului social :

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Întocmit Asistent social Semnătura beneficiar:

32
Instrument preluat de la Caminul pentru Persoane Varstnice Alba Iulia

328
ANEXA 31

PLAN INDIVIDUALIZAT DE ASISTENłĂ ŞI ÎNGRIJIRE33

Serviciul:
Beneficiarul/ persoana asistată
_____________________________________________________
Perioada
______________________________________________________________________

DOMENII Obiective Zilnic Săptăm Lunar La

ânal nevoie
AsistenŃă şi ÎmbunătăŃirea stării de sănătate
îngrjire Igiena corporală
Îmbrăcat /dezbrăcat
Supraveghere/ admnistrare medicamente
Spălat/călcat haine, spălat vase
Igiena patului
Pregătire şi preparare hrană
Efectuarea cumpărăturilor
Plata unor servicii sau obligaŃii curente
Asigurarea supravegherii şi siguranŃei
Eliberare de acte medicale
Instruire îngrijitori în vederea executării unor exerciŃii simple de
recupeare
Identificare nevoi medicale
ConsultaŃii medicale
Recomandare tratament medical
Prescriere reŃete şi întocmire de bilete de trimitere
Evaluarea nevoilor sociale
Consiliere ÎmbunătăŃirea imaginii de sine, creşterea nivelului de aspiraŃii
personale
ÎmbunătăŃirea aspiraŃiilor de rezolvare a problemelor şi a situaŃiei de
criză
Asigurarea şi facilitarea accesului la servicii şi prestaŃii sociale
Armonizarea relaŃiilor de familie/grup
Rezolvarea reclamaŃiilor şi sesizărilor
Socializare şi Reintegrare socială
petrecere a ÎmbunătăŃirea relaŃiilor între asistaŃi, asistaŃi- familie,
timpului liber Ergoterapie,
Meloterapie
Artterapie
Implicare ÎmbunătăŃirea simŃului civic
comunitară Dezvoltarea spiritului comunitar
Facilitarea inŃelegerii rolului şi importanŃei unui mediu sănătos

Echipa interdisciplinară : Semnătura beneficiar :

1. asistent social

2. medic

3. asistent medical

4. infirmiere

33
Instrument preluat de la Caminul pentru Persoane Varstnice Alba Iulia

329
ANEXA 32

FIŞA DE EVALUARE/REEVALUARE PERIODICĂ34

I. Date personale:

Sex: F M
Nume şi prenume:_______________________________________________________
Data naşterii: ________________________________________________________
Locul naşterii:_________________________________________________________
Adresa: str.______________________nr._____bl.____et.____ ap.____________________
localitate: _________________judeŃ:_______________cod poştal:___________________
telefon: ________________________; e-mail: ___________________________________

Studii: fără primare gimnaziale liceale universitare

postuniversitare

Profesia:___________________________; OcupaŃia :______________________________

Cod numeric personal:_______________________________________________________
Cupon pensie:_______________________________________________________________
Nr. dosar persoană cu handicap:_______________________________________________
Religie:____________________________________________________________________

Stare civilă: necăsătorit/ă căsătorit/ă văduv/ă

divorŃat/ă despărŃit/ă în fapt relaŃie de concubinaj
Copii: da nu
Dacă da, numele copiilor:____________________________________________________

II. Persoană de contact în caz de urgenŃă

Nume şi prenume:______________________________________________________
Adresa: str._______________________nr._____bl.___________et.____ ap.____________
localitate: _________________judeŃ:__________________cod poştal:_________________
telefon:_________________

III. Evaluarea socială

A. LocuinŃa
Casă: Apartament: Alte situaŃii:________________
Proprietate personală: Chirie: Alte situaŃii:________________
Situată: parter etaj lift
Se compune din: nr. camere______ bucătărie baie wc situat în interior
wc situat exterior
Încălzire: fără centrală proprie centrală oraş cu lemne/cărbuni
34
Instrument preluat de la Centrul de Zi pentru Persoane Varstnice Alba Iulia

330
gaze combustibil lichid
Apă curentă: da rece caldă nu

B. ReŃea de familie
Beneficiarul locuieşte: singur, cu soŃ/soŃie, cu copiii, cu alte rude, cu alte persoane
Este ajutat de familie: da nu
Dacă da: cumpărături menaj deplasare exterioară
RelaŃiile cu familia sunt: bune cu probleme nu are relaŃii cu familia

C. ReŃea de prieteni/vecini
RelaŃii cu prieteni/vecini: da nu
RelaŃiile sunt: permanente rare
Tipuri de relaŃii: vizite relaŃii de întrajutorare
Este ajutat de prieteni/vecini la: cumpărături activităŃi de menaj deplasare în
exterior
Este implicat în: frecventează grupuri sociale activităŃi ale comunităŃii locale
activităŃi recreative biserică altele:_____________________
Comunitatea îi oferă suport: da nu

IV. Evaluarea situaŃiei economice

Venit lunar propriu reprezentat de: - pensie pentru limită de vârstă; - pensie de boală; - ajutor
social;
- indemnizaŃie; - alte venituri:

V. Evaluarea stării de sănătate

Diagnostic prezent:
Anul instalării bolii:__________________________________________________
Anul în care a fost stabilit diagnosticul:___________________________________________
Încadrarea într-un grad de handicap:_____________________________________________

Tratament anterior: __________________________________________________________

Tratament actual: __________________________________________________________
Date privind:
Numele medicului curant:_____________________________________________________

Numele medicului de familie:________________________________________________

Pentru deplasare utilizaŃi: cărucior, cârje, cadru de mers, nimic

I. Rezultatele examenului medical:

___________________________________________________________________________
II. Rezultatele examinării psihologice:

III. Alte servicii de care aŃi beneficiat până în prezent:

centru de zi asistenŃă la domiciliu asistenŃă socială asistenŃă psihologică

IV. Reevaluare – rezultatele reevaluării; modificări intervenite:

331
Plan medical:
___________________________________________________________________________

Plan psihologic:
___________________________________________________________________________

Plan social:
__________________________________________________________________________

Concluzii şi propuneri:
__________________________________________________________________________

Întocmit, Echipa: Asistent social, Psiholog, Medic, Îngrijitor la domiciliu

332
ANEXA 33

FIŞA DE EVIDENłĂ A ADMINISTRĂRII MEDICAłIEI35

Nume şi prenume:_______________________________________________________
Data naşterii: __________________________________________________________
Locul naşterii:___________________________________________________________
Adresa: str.______________________nr._____bl.____et.__ ap.______________localitate:
___________ judeŃ:_________cod poştal:_________

Grad de dependenŃă :____________________________________________

Medic de familie/ medic curant :____________________________________

Diagnostic : ____________________________________________________

Medicament Perioada DimineaŃa Prânz Seara Alte scheme Responsabili

/doză de tratament de program

Intocmit, Medic

35
Instrument preluat de la Centrul de Zi pentru Persoane Varstnice Alba Iulia

333
ANEXA 34

PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE36

Nume şi prenume:________________________________________________
Vârsta:_________________________________________________________
Diagnostic:______________________________________________________

Obiectivele planului de recuperare:

Obiectivele pe termen lung:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Tehnici utilizate:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Durata
intervenŃiei:_______________________________________________________________

Obiectivele pe termen scurt:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Tehnici utilizate:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Durata intervenŃiei:_________________________________________________________

Alte obiective:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Durata
intervenŃiei:_______________________________________________________________

Durata totală a programului:________________________________________________

Data întocmirii planului de recuperare: _______________________________________

Responsabili cu realizarea obiectivelor:_______________________________________

36
Instrument preluat de la Caminul pentru Persoane Varstnice Alba Iulia

334
ANEXA 35

PROGRAM DE INTEGRARE SOCIALĂ37

OBIECTIVE PROPUSE ACTIVITĂłI TERMENE RESPONSABIL

PRIVIND:
INTEGRAREA /
REINTEGRAREA

INFORMAREA

PREGĂTIREA PENTRU O
VIAłĂ INDEPENDENTĂ

ASISTENłA SOCIALĂ

CONSILIEREA PENTRU
ADAPTAREA LOCUINłEI

SOCIALIZARE

ALTELE

DATA ÎNTOCMIRII: SEMNĂTURA:

37
Instrument din Ordinul nr.73/2005 privind aprobarea modelului de Contract de servicii sociale, încheiat de furnizorii de servicii sociale,
acreditaŃi conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale

335
ANEXA 36

CONTRACT PENTRU ACORDAREA SERVICIILOR SOCIALE

Nr.___________/_______________________

PărŃile contractante:
1. Centrul de asistenŃă şi îngrijire la domiciliu , denumit în continuare furnizor de servicii
sociale, cu sediul în ........................................., certificatul de acreditare seria ......... nr.
..........., reprezentat de .......... având funcŃia de......................, în calitate de FURNIZOR
DE SERVICII
şi
2. ................................................, (numele beneficiarului de servicii sociale) denumit în
continuare beneficiar, domiciliat/locuieşte în localitatea ................................, str.
.......................... nr. ........., judeŃul/sectorul ................., codul numeric personal........................,
posesor al B.I./C.I. seria ......... nr. .................., eliberat/eliberată la data de ................ de SecŃia
de poliŃie ............., reprezentat prin domnul/doamna ........................., domiciliat/domiciliată în
localitatea .............................................., str. ........................... nr. ......., judeŃul/sectorul
........................, posesor/posesoare al/a B.I./C.I. seria ......... nr. ........., eliberat/eliberată la data
de ..................... de SecŃia de poliŃie ....................................,
conform ........................................................................
(se va menŃiona actul care atestă calitatea de reprezentant)
nr. ......................../data ............................................,
1. având în vedere:
- evaluarea complexă efectuată în perioada ....................................................;
- planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire nr. ............/data .......................
2. convin asupra următoarelor:

1. DefiniŃii:
1.1. contractul pentru furnizarea de servicii sociale - actul juridic încheiat între o persoană
fizică sau juridică, publică ori privată, acreditată conform legii să acorde servicii sociale,
denumită furnizor de servicii sociale, şi o persoană fizică aflată în situaŃie de risc sau de
dificultate socială, denumită beneficiar de servicii sociale, care exprimă acordul de voinŃă al
acestora în vederea acordării de servicii sociale;
1.2. furnizor de servicii sociale - persoana fizică sau juridică, publică ori privată, acreditată
conform legii în vederea acordării de servicii sociale, prevăzută la art. 11 din OG Nr. 68/2003
privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu
modificările şi completările ulterioare;
1.3. beneficiar de servicii sociale - persoana aflată în situaŃie de risc şi de dificultate socială,
împreună cu familia acesteia, care necesită servicii sociale, conform planului de intervenŃie
revizuit în urma evaluării complexe;
1.4. servicii sociale - ansamblu de măsuri şi acŃiuni realizate pentru a răspunde nevoilor
sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaŃii de
dificultate, vulnerabilitate sau de dependenŃă pentru prezervarea autonomiei şi protecŃiei
persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea
incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităŃii vieŃii, definite în condiŃiile prevăzute de OG
Nr. 68/2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi
completările ulterioare;

336
 1.5. reevaluarea situaŃiei beneficiarului de servicii sociale - activitatea obligatorie a
furnizorului de servicii sociale de a evalua situaŃia beneficiarului de servicii sociale după
acordarea de servicii sociale pe o anumită perioadă;
1.6. revizuirea sau completarea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire - modificarea
sau completarea adusă planului individualizat pe baza rezultatelor reevaluării situaŃiei
beneficiarului de servicii sociale;
1.7. contribuŃia beneficiarului de servicii sociale - cotă-parte din costul total al
serviciului/serviciilor acordat/acordate de furnizorul de servicii sociale, în funcŃie de tipul
serviciului şi de situaŃia materială a beneficiarului de servicii sociale, şi care poate fi în bani,
în servicii sau în natură;
1.8. obligaŃiile beneficiarului de servicii sociale - totalitatea îndatoririlor pe care
beneficiarul de servicii sociale şi le asumă prin contract şi pe care le va îndeplini
valorificându-şi maximal potenŃialul psiho-fizic;
1.9. standarde minimale de calitate - ansamblul de cerinŃe privind cadrul organizatoric şi
material, resursele umane şi financiare în vederea atingerii nivelului de performanŃă
obligatoriu pentru toŃi furnizorii de servicii sociale specializate, aprobate în condiŃiile legii;
1.10. modificări de drept ale contractului de acordare de servicii sociale - modificările
aduse contractelor de acordare de servicii sociale în mod independent de voinŃa părŃilor, în
temeiul prevederilor unui act normativ;
1.11. forŃa majoră - eveniment mai presus de controlul părŃilor, care nu se datorează greşelii
sau vinii acestora, care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii contractului şi care face
imposibilă executarea şi, respectiv, îndeplinirea acestuia;
1.12. evaluarea iniŃială - activitatea de identificare/determinare a naturii cauzelor, a stării
actuale de dezvoltare şi de integrare socială a beneficiarului de servicii sociale, precum şi a
prognosticului acestora, efectuată prin utilizarea de metode şi tehnici specifice profesiilor
sociale, de către furnizorul de servicii sociale. Scopurile evaluării sunt cunoaşterea şi
înŃelegerea problemelor cu care se confruntă beneficiarul de servicii sociale şi identificarea
măsurilor iniŃiale pentru elaborarea planului iniŃial de măsuri;
1.13. planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire - ansamblul de măsuri şi servicii adecvate
şi individualizate potrivit nevoilor sociale identificate ca urmare a efectuării evaluării
complexe, cuprinzând programarea serviciilor sociale, personalul responsabil şi procedurile
de acordare a serviciilor sociale;
1.14. evaluarea complexă - activitatea de investigare şi analiză a stării actuale de dezvoltare
şi de integrare socială a beneficiarului de servicii sociale, a cauzelor care au generat şi care
întreŃin situaŃia de dificultate în care acesta se află, precum şi a prognosticului acestora,
utilizându-se instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniilor: asistenŃă socială,
psihologic, educaŃional, medical, juridic.
2. Obiectul contractului
2.1.*) Obiectul contractului îl constituie acordarea următoarelor servicii sociale, LA
DOMICILIUL BENEFICIARULUI:
a) servicii sociale
b) servicii sociomedicale
c) servicii medicale
2.2.*) Descrierea serviciilor sociale acordate de furnizorul de servicii sociale:
a) evaluare socio-medicală;
b) informare;
c) consiliere administrativă şi juridică;
d) modalităŃi de prevenire a marginalizării sociale;
e) masă;
f) reprezentare interese, exceptând cele de natură juridică;

337
 g) ajutor pentru realizarea igienei personale;
h) antrenarea la activităŃi sociale şi culturale; servicii medicale sub forma consultaŃiilor şi
îngrijirilor medicale, acordate în baza reglementărilor legale privind asigurările sociale
de sănătate.
3. Costurile serviciilor sociale acordate şi contribuŃia beneficiarului de servicii sociale
3.1. Costul total pe lună al serviciilor sociale prevăzute la pct. 2 este cel înregistrat lunar în
actele contabile şi în bilanŃul contabil .
3.2.*) Costul pe lună pentru fiecare serviciu social acordat este după cum urmează:
- pentru serviciile sociale acordate costul lunar este cel înregistrat în contabilitate şi aprobat
în bugetul anual .
*) Costurile serviciilor sociale pot fi prevăzute cu acordul părŃilor în anexa la contract.
3.3.**) ContribuŃia beneficiarului pentru serviciile sociale primite este stabilită pe baza
costului mediu lunar de întreŃinere, în conformitate cu prevederile Legii nr.17/2000 privind
asistenŃa socială a persoanelor vârstnice.
3.4. ContribuŃia beneficiarului de servicii sociale nu va influenŃa acordarea serviciilor
sociale şi nu va îngreuna posibilitatea acestuia de a ieşi din starea de dificultate.
4. Durata contractului
4.1. Durata contractului este de la data de ..................... până la data de .............................. .
4.2. Durata contractului poate fi prelungită cu acordul părŃilor şi numai după evaluarea
rezultatelor serviciilor acordate beneficiarului de servicii sociale şi, după caz, revizuirea
planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire.
5. Etapele procesului de acordare a serviciilor sociale:
5.1. implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenŃie şi în planul individualizat;
5.2. reevaluarea periodică a situaŃiei beneficiarului de servicii sociale;
5.3. revizuirea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire în vederea adaptării serviciilor
sociale la nevoile beneficiarului.
6. Drepturile furnizorului de servicii sociale:
6.1. de a verifica veridicitatea informaŃiilor primite de la beneficiarul de servicii sociale;
6.2. de a sista acordarea serviciilor sociale către beneficiar în cazul în care constată că
acesta i-a furnizat informaŃii eronate;
6.3. de a suspenda/ înceta dreptul la serviciile sociale dacă nu mai sunt îndeplinite condiŃiile
stabilite prin lege, regulamente şi alte norme pentru acordarea acestora;
6.4. de a utiliza, în condiŃiile legii, date denominalizate în scopul întocmirii de statistici
pentru dezvoltarea serviciilor sociale.
7. ObligaŃiile furnizorului de servicii sociale:
7.1. să respecte drepturile şi libertăŃile fundamentale ale beneficiarului în acordarea
serviciilor sociale, precum şi drepturile beneficiarului de servicii sociale, rezultate din
prezentul contract;
7.2. să acorde servicii sociale prevăzute în planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire, cu
respectarea acestuia şi a standardelor minimale de calitate a serviciilor sociale;
7.3. să depună toate diligenŃele pentru a asigura beneficiarul de continuitatea serviciilor
sociale furnizate, în cazurile de încetare a prezentului contract prevăzute la pct. 12.1 şi 13.1
lit. a) şi d); asigurarea continuităŃii serviciilor sociale se va realiza şi prin subcontractare şi
cesiune de servicii sociale;
7.4. să fie receptiv şi să Ńină cont de toate eforturile beneficiarului de servicii sociale în
îndeplinirea obligaŃiilor contractuale şi să considere că beneficiarul şi-a îndeplinit obligaŃiile
contractuale în măsura în care a depus toate eforturile;
7.5. să informeze beneficiarul de servicii sociale asupra:
- conŃinutului serviciilor sociale şi condiŃiilor de acordare a acestora;
- oportunităŃii acordării altor servicii sociale;

338
 - listei la nivel local cuprinzând furnizorii acreditaŃi să acorde servicii sociale;
- regulamentului de ordine internă;
- oricărei modificări de drept a contractului;
7.6. să reevalueze periodic situaŃia beneficiarului de servicii sociale, şi, după caz, să
completeze şi/sau să revizuiască planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire exclusiv în
interesul acestuia;
7.7. să respecte, conform legii, confidenŃialitatea datelor şi informaŃiilor referitoare la
beneficiarul de servicii sociale;
7.8. să ia în considerare dorinŃele şi recomandările obiective ale beneficiarului cu privire la
acordarea serviciilor sociale;
7.9. să utilizeze contribuŃia beneficiarului de servicii sociale exclusiv pentru acoperirea
cheltuielilor legate de acordarea serviciilor sociale;
7.10. de a informa serviciul public de asistenŃă în a cărui rază teritorială locuieşte
beneficiarul asupra nevoilor identificate şi serviciilor sociale propuse a fi acordate.
8. Drepturile beneficiarului
8.1. În procesul de acordare a serviciilor sociale prevăzute la pct. 2, furnizorul de servicii
sociale va respecta drepturile şi libertăŃile fundamentale ale beneficiarului de servicii sociale.
8.2. Beneficiarul are următoarele drepturi contractuale:
a) de a primi servicii sociale prevăzute în planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire;
b) de a i se asigura continuitatea serviciilor sociale atât timp cât se menŃin condiŃiile care au
generat situaŃia de dificultate;
c) de a refuza, în condiŃii obiective, primirea serviciilor sociale;
d) de a fi informat, în timp util şi în termeni accesibili, asupra:
- drepturilor sociale, măsurilor legale de protecŃie şi asupra situaŃiilor de risc;
- modificărilor intervenite în acordarea serviciilor sociale;
- oportunităŃii acordării altor servicii sociale;
- listei la nivel local cuprinzând furnizorii acreditaŃi să acorde servicii sociale;
- regulamentului de ordine internă;
e) de a participa la evaluarea serviciilor sociale primite şi la luarea deciziilor privind
intervenŃia socială care i se aplică, putând alege variante de intervenŃie, dacă ele există
f) dreptul de a avea acces la propriul dosar;
g) de a-şi exprima nemulŃumirea cu privire la acordarea serviciilor sociale.
9.*) ObligaŃiile beneficiarului:
9.1. să participe activ în procesul de furnizare a serviciilor sociale şi la reevaluarea şi
revizuirea planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire;
9.2. să furnizeze informaŃii corecte cu privire la identitatea şi situaŃia familială, medicală,
economică şi socială şi să permită furnizorului de servicii sociale verificarea veridicităŃii
acestora;
9.3. să respecte termenele şi clauzele stabilite în cadrul planului individualizat de asistenŃă
şi îngrijire;
9.4. să contribuie la plata costurilor serviciilor sociale primite cu o cotă-parte din costul
total al serviciului/serviciilor acordat/acordate de furnizor, conform pct. 3.3 şi 3.4;
9.5. să anunŃe orice modificare intervenită în legătură cu situaŃia sa personală pe parcursul
acordării serviciilor sociale;
9.6. să respecte regulamentul de organizare şi funcŃionare şi regulamentul de ordine internă
al furnizorului de servicii sociale (reguli de comportament, program, persoanele de contact
etc.).
10.*) SoluŃionarea reclamaŃiilor
10.1. Beneficiarul are dreptul de a formula verbal şi/sau în scris reclamaŃii cu privire la
acordarea serviciilor sociale.

339
 10.2. ReclamaŃiile pot fi adresate furnizorului de servicii sociale direct sau prin intermediul
oricărei persoane din cadrul echipei de implementare a planului individualizat.
10.3. Furnizorul de servicii sociale are obligaŃia de a analiza conŃinutul reclamaŃiilor,
consultând atât beneficiarul de servicii sociale, cât şi specialiştii implicaŃi în implementarea
planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire şi de a formula răspuns în termen de maximum
10 zile de la primirea reclamaŃiei.
10.4. Dacă beneficiarul de servicii sociale nu este mulŃumit de soluŃionarea reclamaŃiei,
acesta se poate adresa în scris Comisiei de mediere socială de la nivelul judeŃului/sectorului
................, care va clarifica prin dialog divergenŃele dintre părŃi sau, după caz, instanŃei de
judecată competente.
*) Furnizorul de servicii sociale va avea înscrisă în regulamentul de ordine interioară o
procedură privind plângerile formulate de beneficiarii de servicii sociale, care va respecta pct.
10.1 - 10.3.
11. Litigii
11.1. Litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea şi încetarea ori alte
pretenŃii decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de
soluŃionare pe cale amiabilă.
11.2. Dacă după 15 zile de la începerea acestor proceduri neoficiale furnizorul de servicii
sociale şi beneficiarul de servicii sociale nu reuşesc să rezolve în mod amiabil o divergenŃă
contractuală, fiecare poate solicita Comisiei de mediere socială mijlocirea soluŃionării
divergenŃelor sau se poate adresa instanŃelor judecătoreşti competente.
12.*) Rezilierea contractului
12.1. Constituie motiv de reziliere a prezentului contract următoarele:
a) refuzul obiectiv al beneficiarului de servicii sociale de a mai primi serviciile sociale,
exprimat în mod direct sau prin reprezentant;
b) nerespectarea în mod repetat de către beneficiarul de servicii sociale a regulamentului de
ordine interioară al furnizorului de servicii sociale;
c) încălcarea de către furnizorul de servicii sociale a prevederilor legale cu privire la
serviciile sociale, dacă este invocată de beneficiarul de servicii sociale;
d) retragerea autorizaŃiei de funcŃionare sau a acreditării furnizorului de servicii sociale;
e) limitarea domeniului de activitate pentru care furnizorul de servicii sociale a fost
acreditat, în măsura în care este afectată acordarea serviciilor către beneficiarul de servicii
sociale;
f) schimbarea obiectului de activitate al furnizorului de servicii sociale, în măsura în care
este afectată acordarea serviciilor către beneficiarul de servicii sociale.
13. Încetarea contractului
13.1. Constituie motiv de încetare a prezentului contract următoarele:
a) expirarea duratei pentru care a fost încheiat contractul;
b) acordul părŃilor privind încetarea contractului;
c) scopul contractului a fost atins;
d) forŃa majoră, dacă este invocată.
14. DispoziŃii finale
14.1. PărŃile contractante au dreptul, pe durata îndeplinirii prezentului contract, de a
conveni modificarea clauzelor acestuia prin act adiŃional numai în cazul apariŃiei unor
circumstanŃe care lezează interesele legitime ale acestora şi care nu au putut fi prevăzute la
data încheierii prezentului contract.
14.2. Prevederile prezentului contract se vor completa cu prevederile legislaŃiei în vigoare
în domeniu.
14.3. Limba care guvernează prezentul contract este limba română.
14.4. Prezentul contract va fi interpretat conform legilor din România.

340
 14.5. Furnizorul de servicii sociale realizează monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale
acordate.
14.6. Măsurile de implementare a planului individualizat de asistenŃă şi îngrijire se
comunică DirecŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului şi Serviciului public de
asistenŃă socială, conform legii.
14.7. Pe baza raportului cu privire la rezultatele implementării planului individualizat de
asistenŃă şi îngrijire, DirecŃia generală de asistenŃă socială şi protecŃia copilului şi Serviciul
public de asistenŃă socială vor monitoriza activitatea furnizorului de servicii sociale.

*) Anexele la contract:
a) planul individualizat de asistenŃă şi îngrijire;
b) fişa de reevaluare a serviciilor sociale acordate beneficiarului de servicii sociale;
c) planul revizuit de asistenŃă şi îngrijire.
*) PărŃile contractante pot stabili de comun acord şi alte tipuri de anexe.

- Prezentul contract de furnizare a serviciilor sociale a fost încheiat la sediul furnizorului de

servicii sociale/domiciliul beneficiarului de servicii sociale în două exemplare, câte unul
pentru fiecare parte contractantă.
- O copie a prezentului contract va fi transmisă DirecŃiei Generale de asistenŃă socială şi
ProtecŃia Copilului şi Serviciului public de asistenŃă socială de către furnizorul de servicii
sociale.

(data) (localitatea)

Furnizorul de servicii sociale Beneficiarul de servicii sociale

(numele şi funcŃia (numele)

persoanei/persoanelor
autorizată/autorizate să semneze)

(semnătura) (semnătura)

(data) (data)

341
ANEXA 37

CHESTIONAR DE EVALUARE A IMPACTULUI SERVICIILOR DE ASISTENłĂ

SOCIALĂ ASUPRA ASISTAłILOR SERVICIULUI38

Scop: identificarea gradului de satisfacŃie faŃă de serviciile de asistenŃă socială oferite şi

adaptarea serviciilor în funcŃie de nevoile identificate.

1.De cât timp sunteŃi asistat în cadrul Centrului?

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. SpecificaŃi serviciile de care aŃi beneficiat:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. ApreciaŃi cu o notă de la 1 la 10 (unde nota 1 reprezinta servicii nesatisfăcătoare, iar 10
servicii de înaltă calitate şi profesionalism) serviciile primite:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
4.Care sunt serviciile de care sunteŃi multumit?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
5. Care sunt serviciile care ar trebui îmbunătăŃite?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
6. Ce servicii noi credeŃi că ar trebui adăugate celor de care beneficiaŃi deja?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
7. ComentaŃi, pe scurt, prestaŃia personalului serviciului:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

8.PropuneŃi (dacă este cazul) modalităŃi de acoperire mai bună a nevoilor dumneavoastră, de
către serviciile oferite:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Numele şi prenumele………………………………………...........Vârsta…………………

Data……………………

38
Instrument preluat de la Căminul pentru Persoane Varstnice Alba Iulia

342
ANEXA 38

CHESTIONAR PRIVIND SATISFACłIA BENEFICIARILOR39

1. SunteŃi mulŃumit de amplasarea centrului?

a.DAb. NUc. NS/NR
1.1Dacă răspunsul dvs. la întrebarea precedentă este NU, vă rugăm să îl justificaŃi:
________________________________________________________________________
2. ApreciaŃi că angajaŃii centrului se comportă cu dvs.:
a. Foarte rău b. Rău c. Bine d. Foarte bine e. NS/NR
3. Pe o scală de la 1 la 10, pe care 1 este foarte proastă şi 10 este foarte bună cum apreciaŃi a
fi calitatea serviciilor la care aveŃi acces participând la activităŃile Centrului de Zi pentru
Vârstnici?
______________________________________________________________________

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
NS/NR
4. AŃi dori ca angajaŃii centrului să vă acorde mai multă atenŃie? a. DA b. NU c. NS/NR
4.1 Dacă răspunsul dvs. la întrebarea precedentă este DA, vă rugăm să îl justificaŃi:
_____________________________________________________________________NS/NR
5. SunteŃi mulŃumit de conducerea Centrului de Zi pentru Vârstnici?
a. DA b. NU c. NS/NR
5.1 Dacă răspunsul dvs. la întrebarea precedentă este NU, vă rugăm să îl justificaŃi:
______________________________________________________________ _______NS/NR
6. SunteŃi mulŃumit de calitatea activităŃilor desfăşurate în cadrul centrului? DA b. NU c.
NS/NR
7. Cine este conducătorul Centrului de Zi pentru Vârstnici?
_____________________________________________________________________NS/NR
8. ConsideraŃi că centrul are capacitate suficientă? DAb. NUc. NS/NR
9. Dacă aŃi fi dvs. managerul acestei instituŃii ce aŃi face pentru a îmbunătăŃi serviciile
acordate vârstnicilor?
_____________________________________________________________________NS/NR
10. Există în cadrul centrului activităŃi care nu se organizează şi la care dvs. aŃi dori să
participaŃi? DAb. NUc. NS/NR
Dacă răspunsul dvs. la întrebarea precedentă este DA, vă rugăm să specificaŃi care sunt
acestea:
_____________________________________________________________________ NS/NR
11. ConsideraŃi dotarea centrului ca fiind: Modestă b. Bună c. Foarte bună d. NS/NR
12. Ce sugestii aveŃi pentru îmbunătăŃirea serviciilor sociale oferite în cadrul centrului?
____________________________________________________________________ NS / NR
Sexul: _______________________
Data naşterii: _________________
Vârsta: _____ANI
Starea civilă: căsătorit necăsătorit văduv divorŃat
Copii: da / nu
Religia: ___________________

39
Instrument preluat de la Centru de zi pentru vârstnici Alba Iulia.

343
ANEXA 39

CHARTA DREPTURILOR BENEFICIARILOR40

VÂRSTNICII ÎNSCRIŞI LA CENTRUL DE ZI AU URMĂTOARELE DREPTURI :

1. De a fi informaŃi cu privire la drepturile şi responsabilităŃile în calitate de beneficiari ai

serviciilor, de a participa şi de a fi consultaŃi cu privire la toate deciziile care îi privesc;
2. De a-şi desfăşura activităŃile într-un mediu fizic accesibil, sigur, funcŃional şi intim;
3. De a decide şi a-şi asuma riscurile în toate aspectele vieŃii lor şi de a-şi exprima liber
opŃiunile;
4. De a gândi şi acŃiona autonom, cu respectarea drepturilor celorlalŃi beneficiari, conform
potenŃialului şi dorinŃelor personale;
5. De a fi informaŃi cu privire la starea lor de sănătate;
6. De a consimŃi, prin contract, asupra serviciilor asigurate în cadrul serviciului;
7. De a beneficia de serviciile menŃionate în contract;
8. De a li se păstra toate datele personale în siguranŃă şi confidenŃialitate: excepŃiile de la
regulă sunt consemnate în scris în acord cu beneficiarii;
9. De a nu fi abuzaŃi, neglijaŃi, abandonaŃi sau pedepsiŃi, hărŃuiŃi sau exploataŃi sexual;
10. De a face sugestii şi reclamaŃii fără teamă de represalii;
11. De a nu fi exploataŃi economic (abuzuri privind banii, proprietăŃile, pretenŃii ce depăşesc
taxele convenite pentru servicii etc.);
12. De a nu li se impune restricŃii de natură fizică sau psihică, în afara celor stabilite de medic
sau alt personal calificat şi a celor convenite prin contract de servicii, regulamentul de
organizare şi funcŃionare sau regulamentul de ordine interioară;
13. De a fi trataŃi şi de a avea acces la toate serviciile centrului, fără discriminare;
14. De a beneficia de intimitate;
15. De a-şi manifesta şi exercita liber orientările şi interesele culturale, etnice, religioase,
sexuale, conform legii etc.;
16. De a-şi dezvolta talentele şi abilităŃile şi de a se împlini socio-profesional;
17. De a-şi utiliza aşa cum doresc lucrurile personale;
18. De a-şi gestiona aşa cum doresc resursele financiare, cu excepŃia cazurilor de restricŃie
legală sau dacă există acorduri scrise între beneficiar şi reprezentantul său legal privind
gestionarea banilor şi bunurilor;
19. De a fi anunŃaŃi în scris şi de a putea fi audiaŃi cu 5 de zile lucrătoare înainte, dacă vor fi
excluşi de la accesul la activităŃile centrului (cazuri de transfer ori rezilierea unilaterală a
contractului de servicii);
20. De a fi excluşi/transferaŃi din CENTRU numai:
- din raŃiuni de ordin medical;
- la dorinŃa beneficiarului;
- pentru comportamente ce sunt un pericol pentru beneficiar sau pentru ceilalŃi
beneficiari;
- pentru comportamente care prejudiciază sau deranjează grav rutinele zilnice ale
activităŃilor centrului;
- în cazul în care cerinŃele de abilitare/reabilitare ale beneficiarului depăşesc
posibilităŃile furnizorului de servicii;
40
Instrument preluat de la Centru de zi pentru vârstnici Alba Iulia.

344
 - în cazul pierderii autorizaŃiei de funcŃionare de către furnizorul de servicii sociale.
21. De a practica cultul religios ales;
22. De a nu desfăşura activităŃi lucrative (aducătoare de venituri pentru centru) împotriva
voinŃei lor;
23. De a accesa toate spaŃiile şi echipamentele comune; de a avea acces la toate informaŃiile
financiare care îi privesc, deŃinute de centru;
24. De a se implica şi a participa la toate deciziile care îi privesc;
25. De a fi informaŃi la zi, în mod complet şi accesibil (în format clasic sau adaptat) despre
politica şi procedurile centrului şi a-şi putea exprima liber opiniile în legătură cu acestea;
26. De a fi informaŃi cu privire la toate activităŃile desfăşurate în centru;
27. De a fi consultaŃi cu privire la serviciile furnizate (inclusiv dreptul de a refuza unele
servicii, în anumite circumstanŃe stabilite prin contractul de servicii);
28. De a fi trataŃi individualizat pentru o valorizare maximală a potenŃialului personal;
29. De a primi răspuns la solicitările, opiniile exprimate.

ANEXA 40

PLAN DE ACTIVITATE 2010-201141

Scopul Căminului îl reprezintă îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii persoanelor instituŃionalizate

prin dezvoltarea serviciilor alternative de calitate.

Obiectiv 1.: Promovarea unui sistem coerent, coordonat şi integrat de asistenŃă socială pentru beneficiarii Căminului
ActivităŃi : Termene Resurse alocate Indicatori Responsabil
Crearea unei baze de date privind persoanele Iulie 2010 Resurse materiale şi O bază de date completă şi Echipa
beneficare din cadrul Căminului şi Permanent umane- acces la actualizată multidisciplinară
reactualizarea ei documentaŃia
necesară, la tehnica
din dotare,
Realizarea şi îmbunătăŃirea documentaŃiilor Permanent Resurse umane Întocmirea ROF, ROI, Director, echipa
conform legislatiei în vigoare Proiect instituŃional, avize, multidisciplinară
certificate etc
Însuşirea şi aplicarea cadrului legislativ actual, Permanent Resurse umane şi DocumentaŃie care respectă Director, echipa
modificat şi/sau completat în vederea financiare prevederile legale, multidisciplinară
abordării integrate a stării sociale a certificate de acreditare
persoanelor instituŃionalizate
Aplicarea reglementărilor sistemului de Permanent Resurse umane Dosare beneficiari complete Director, echipa
evaluare a nevoilor şi a gradului de multidisciplinară
dependenŃă
Implementarea modelului de serviciu integrat Permanent Resurse umane şi Respectarea procedurilor Director, echipa
privind îngrijirea persoanelor financiare Planuri de intervenŃie multidisciplinară
actualizate
Aplicarea standardelor de calitate privind Permanent Resurse umane, Respectarea procedurilor Director, echipa
serviciile sociale acordate persoanelor financiare, materiale multidisciplinară
vârstnice
Elaborarea regulamentelor, codului etic, cartei Iulie 2010 Resurse umane ROF, ROI, Cod etic, Carta Director, echipa
drepturilor beneficiarilor, etc. drepturilor beneficiarilor multidisciplinară
Evaluarea resurselor umane existente şi a Permanent Resurse umane Organigrama revizuită, stat Director
nevoilor de formare a personalului de funcŃii, încadrarea
personalului, Dosare
angajaŃi
Identificarea de programe de pregătire iniŃială Permanent Resurse umane P lan de formare a Director
şi continuă şi elaborarea curriculei de formare personalului
în funcŃie de abilităŃile ce trebuie dezvoltate

41
Instrument preluat de la Căminul pentru persoane vârstnice Alba Iulia.

345
Dezvoltarea continuă a îngrijitorilor şi Permanent Resurse umane Cursuri de formare, Director, echipa
obŃinerea de certificate care să ateste diploma obŃinute multidisciplinară
competenŃele

Obiectiv 2: Promovarea participării persoanelor vârstnice la viaŃa socială şi cultivarea relaŃiilor interumane.

ActivităŃi : Termene Resurse alocate Indicatori Responsabil

Dezvoltarea de programe educaŃional- Permanent Resurse umane, Număr activităŃi, număr Director, echipa
ocupaŃionale în Cămin în vederea combaterii financiare, materiale beneficiari participanŃi multidisciplinară
izolării şi încurajarea integrării sociale a
acestora
SusŃinerea şi consilierea beneficiarilor pentru Permanent Resurse umane, Număr consilieri, număr Director, echipa
implicarea în viaŃa comunităŃii în vederea financiare, materiale activităŃi multidisciplinară
participării active la soluŃionarea problemelor
comunităŃii din care fac parte
SusŃinerea unor programe pentru dezvoltarea Permanent Resurse umane, Număr activităŃi Director, echipa
relaŃiilor interumane între elevii şcolilor de financiare, materiale multidisciplinară
cartier, etc. şi persoanele internate
Implicarea voluntarilor în activităŃile Permanent Resurse umane, Număr voluntari Director, echipa
Căminului financiare, materiale multidisciplinară
, voluntari

Obiectiv 3: Dezvoltarea serviciilor sociale furnizate

Crearea unei proceduri de lucru pentru echipa Iulie 2010 Resurse umane Manual de proceduri Director, echipa
multidisciplinară multidisciplinară
Dezvoltarea unor programe de consiliere şi Permanent Resurse umane, Număr programe Director, echipa
suport psihologic financiare, materiale multidisciplinară
Obiectiv 4: ÎmbunătăŃirea continuă a calităŃii serviciilor sociale
ActivităŃi : Termene Resurse alocate Indicatori Responsabil
Evaluarea continuă a personalului şi a Permanent Resurse umane Fişe de evaluare Director
nevoilor de formare profesională a acestora
Folosirea unor metodologii de lucru Permanent Resurse umane Manual de proceduri, Director, echipa
permanent adaptate nevoilor personalului şi dosare beneficiari multidisciplinară
beneficiarilor;
Monitorizare şi evaluare continuă a calităŃii Permanent Resurse umane Fişe de evaluare a Director, echipa
serviciilor furnizate personalului, a gradului de multidisciplinară
satisfacŃie a beneficiarilor
Acordarea de servicii sociale flexibile, Permanent Resurse umane, Plan de intervenŃie adaptat Director, echipa
adaptate nevoilor beneficiarilor şi în funcŃie de financiare, materiale nevoilor multidisciplinară
priorităŃile identificate în urma evaluării şi
monitorizării
Promovarea activităŃii instituŃiei în comunitate Permanent Resurse umane, ApariŃii în media locală, Director
prin intermediul unei politici eficiente de financiare, materiale pliante de prezentare
marketing şi comunicare
Valorificarea feedback-ului primit de la Permanent Resurse umane, Ajustarea serviciilor Director
personal, beneficiari, parteneri, comunitate financiare, materiale

Obiectiv 5: Promovarea participării şi colaborării între toŃi factorii implicaŃi în domeniul social

ActivităŃi : Termene Resurse alocate Indicatori Responsabil

Identificarea potenŃialilor parteneri din Permanent Resurse umane, Propuneri de parteneriat Director
comunitate şi înaintare de propuneri de financiare, materiale
colaborare
Încheierea de convenŃii de parteneriat Permanent Resurse umane, Număr convenŃii de Director
financiare, materiale parteneriat
Crearea unei reŃele de susŃinere, pentru Permanent Resurse umane, Număr vizite, activităŃi Director
persoanele internate, prin implicarea cât mai financiare, materiale
multor factori din comunitate (familie,
instituŃii, organizaŃii, etc.) în rezolvarea
problemelor acestora

Director, Echipa multidisciplinară,

346
 GLOSAR DE TERMENI

SPECIFICI ASISTENłEI SOCIALE

347
348
A.

AbilităŃi de viaŃă independentă – se referă la capacitatea unei persoane de a se întreŃine, de a

se autoservi şi de a se autogospodări, la nivelul obişnuit al comunităŃii de apartenenŃă, fie cu
sprijin în unităŃi de asistenŃă socială de tip "locuinŃe protejate", fie independent, în comunitate
- cu sau fără servicii de îngrijire la domiciliu (Ordin nr. 559 din 22 octombrie 2008 privind
aprobarea Standardelor specifice de calitate pentru centrele rezidenŃiale, centrele de zi şi
locuinŃele protejate pentru persoane adulte cu handicap).

Accesibilitate – înlăturarea obstacolelor care împiedică mişcarea liberă în mediul ambiant şi

accesibilizarea diverselor zone ale societăŃii cum ar fi: spaŃiile de locuit, instituŃiile publice,
serviciile de transport public, mijloacele de transport, străzile, mediul exterior etc. (O.U.G.
102/1999 privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu
modificările şi completările ulterioare).

Acreditarea – reprezintă procesul prin care furnizorul de servicii sociale îşi demonstrează
propria capacitate funcŃională, organizaŃională şi administrativă în acordarea serviciilor
sociale, cu condiŃia respectării standardelor de calitate în vigoare, iar statul recunoaşte
competenŃa acestuia de a acorda servicii sociale (Legea 47/2006 privind sistemul naŃional de
asistenŃă socială).

Ancheta socială – este o metodă de investigaŃie întemeiată pe diferite tehnici de culegere şi

de prelucrare a informaŃiei, în scopul analizei situaŃiei sociale şi economice a persoanelor,
familiilor, grupurilor sau comunităŃilor, având rol de diagnostic social (Legea 47/2006
privind sistemul naŃional de asistenŃă socială).

AparŃinători – persoane care, fiind sau nu rude cu beneficiarul de servicii sociale, şi-au
asumat formal sau informal sarcina de a-l sprijini material şi moral (Standarde minime de
calitate – centre rezidenŃiale pentru persoane adulte cu handicap).

Asistent personal al persoanei cu handicap grav – persoana care supraveghează, acordă

asistenŃă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza programului individual
de recuperare şi integrare socială a persoanei cu handicap, elaborat de comisiile de expertiză
medicală pentru adulŃi cu handicap şi, respectiv, de comisiile de expertiză medicală a
copilului cu handicap (H.G. nr. 427/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
condiŃiile de încadrare, drepturi şi obligaŃiile asistentului personal al persoanei cu handicap).

AsistenŃă socială – componentă a sistemului naŃional de protecŃie socială - cuprinde serviciile

sociale şi prestaŃiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităŃilor individuale sau
colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităŃii vieŃii şi promovarea principiilor
de coeziune şi incluziune socială (Legea 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă
socială).

AsistenŃă temporară – se asigură pe o perioadă limitată (de obicei, nu mai mult de 6

săptămâni), în care utilizatorul de servicii beneficiază de terapie intensivă şi recuperare; se
poate preveni, astfel, internarea utilizatorului pe termen lung (Standarde de calitate – Centre

349
rezidenŃiale de protecŃie specială pentru adulŃi; Aurelia Băndilă – Institutul NaŃional pentru
Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Aşezământ – reprezintă amplasamentul social organizat pentru desfăşurarea serviciilor

sociale şi a altor activităŃi de interes obştesc (Legea 47/2006 privind sistemul naŃional de
asistenŃă socială).

B.

Baie adaptată – cameră de baie incluzând o cadă ce permite acces lateral (pentru transferul
persoanei de pe targă sau dintr-un cărucior cu rotile); trebuie să fie suficient de spaŃioasă
pentru a permite acest gen de manevre (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate
pentru adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Beneficiar – utilizator de servicii sociale (Ordin nr. 559 din 22 octombrie 2008 privind
aprobarea Standardelor specifice de calitate pentru centrele rezidenŃiale, centrele de zi şi
locuinŃele protejate pentru persoane adulte cu handicap).

C.

Capacitate psihică – atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu

exercitarea drepturilor civile sau a unor activităŃi specifice (Legea sănătăŃii mintale şi a
protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Centre de asistenŃă de lungă durată – implică oferirea de servicii de asistenŃă victimelor pe

o perioadă îndelungată de timp, de cele mai multe ori cu scopul reintegrării sociale a acestora
(pot fi oferite servicii atât în regim rezidenŃial sau de zi). Astfel, se impune ca astfel de centre
să dispună de suficient personal angajat şi calificat pentru a asigura managementul de caz şi
intervenŃia multi-disciplinară necesară unei intervenŃii complexe (Ghid metodologic pentru
implementarea standardelor naŃionale specifice pentru serviciile specializate de asistenŃă şi
protecŃie a victimelor traficului de persoane - 2008).

Centru de zi (de protecŃie specială) – instituŃie de protecŃie specială care asigură servicii de
asistenŃă prin frecventarea sa zilnică de către utilizatori. Spre deosebire de centrele
rezidenŃiale, centrele de zi nu asigură cazare utilizatorilor (Standarde naŃionale minimale de
calitate a serviciilor pentru unităŃile de protecŃie specială de tip „centre de zi” şi indicatori de
bună practică; Viorel Hâncu - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Centrele de zi pentru copiii cu dizabilităŃi – sunt servicii pentru protecŃia copilului a căror
misiune este de a preveni abandonul şi instituŃionalizarea copiilor, prin asigurarea, pe timpul
zilei, a unor activităŃi de îngrijire, educaŃie, abilitare-reabilitare, recreere-socializare,
consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viaŃă independentă, orientare şcolară şi profesională
etc. pentru copii, cât şi a unor activităŃi de sprijin, consiliere, educare etc. pentru părinŃi sau
reprezentanŃii legali, precum şi pentru alte persoane care au în îngrijire copii. Serviciile oferite

350
de CZD sunt complementare demersurilor şi eforturilor propriei familii, aşa cum decurg din
obligaŃiile şi responsabilităŃile părinteşti, precum şi serviciilor oferite de unităŃile de
învăŃământ şi de alŃi furnizori de servicii, corespunzător nevoilor individuale ale copilului în
contextul său socio-familial (Ordin nr. 25/2004 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind centrele de zi pentru copiii cu dizabilităŃi).

Centre de reabilitare – sunt tipic centre medicale unde victimele traficului de persoane
beneficiază de diagnostic şi tratament medical, centrul putând avea şi o componentă
rezidenŃială. Durata şederii victimelor depinde fie de starea medicală a acestora şi
tratamentele pe care le vor urma, dar poate să includă şi componenta de reintegrare socială,
astfel putându-se prelungi durata şederii acestora. Serviciile oferite de aceste centre se pot
realiza atât în regim de zi cât şi în regim rezidenŃial, în funcŃie de particularităŃile cazului
(Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naŃionale specifice pentru serviciile
specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane - 2008).

Centru rezidenŃial (de protecŃie specială) – unitate de protecŃie specială care, pe lângă
serviciile de asistenŃă (medicală, psihologică, socială), asigură utilizatorului cazare şi masă, de
obicei, pe termen lung (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu
handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Centrul de tranzit/în regim de urgenŃă – centrul/adăpostul care oferă plasarea şi asistarea

persoanelor identificate ca victime ale traficului, în regim de urgenŃă. Plasarea victimelor în
regim de urgenŃă se poate face la orice oră pentru o perioadă de minim 10 zile, perioadă care
se poate prelungi în funcŃie de nevoile persoanei de asistenŃă şi protecŃie, la cererea acesteia,
la cererea organelor de urmărire penală şi cu acceptul persoanei asistate sau la cererea
organizaŃiei/instituŃiei. Centrul de tranzit/în regim de urgenŃă trebuie să dispună de mijloacele
necesare şi de personal specializat pentru a asigura reabilitarea psiho-socială şi fizică a
persoanelor victime ale traficului în primă fază (Standarde minime obligatorii privind
asistenŃa si protecŃia victimelor traficului de persoane).

Centre de urgenŃă („drop-in centers”) – sunt centre care permit plasamentul în regim de
urgenŃă a unei victime sau a unei posibile victime. Spre deosebire de celelalte tipuri de centre,
în acest caz, locaŃia şi destinaŃia centrului ar putea fi cunoscută şi potenŃialelor victime, pentru
a se putea adresa în mod direct unui astfel de centru, pentru asistenŃă. Datorită acestei
particularităŃi, şederea unei victime va fi numai temporară, până la clarificarea situaŃiei
acesteia (cea de victimizare în urma experienŃei de trafic) şi/sau până la restabilirea
echilibrului fizic şi psihic care să permită evaluarea şi acceptul victimei de a participa la un
program de asistenŃă (Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naŃionale
specifice pentru serviciile specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de
persoane - 2008).

Centre de asistenŃă şi protecŃie în vederea reabilitării psiho-medicale şi reintegrării

sociale a victimelor traficului de persoane – centrul/adăpostul care oferă asistenŃă şi
protecŃie în vederea continuării reabilitării psiho-medicale şi reintegrării sociale a victimelor
traficului de persoane. AsistenŃa oferită de aceste centre se face pe o perioadă medie şi lungă

351
de timp. Serviciile oferite de aceste centre se pot realiza atât în regim de zi cât şi în regim
rezidenŃial, în funcŃie de particularităŃile cazului (Standarde minime obligatorii privind
asistenŃa si protecŃia victimelor traficului de persoane).

CerinŃe educative speciale – desemnează acele necesităŃi educaŃionale complementare

obiectivelor generale ale educaŃiei şi învăŃământului, care solicită o educaŃie adaptată
particularităŃilor individuale şi/sau caracteristicilor unei anumite deficienŃe de învăŃare,
precum şi o intervenŃie specifică (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naŃionale
privind protecŃia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

CerinŃe speciale (nevoi speciale) – cerinŃe specifice ale persoanei cu handicap, determinate
de existenŃa handicapului, de natura şi gravitatea acestuia (Ordin nr. 175/2006 privind
aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru
persoane adulte cu handicap).

Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru AdulŃi –

are activitate decizională în soluŃionarea contestaŃiilor la certificatele de încadrare într-o
categorie de persoane cu handicap, emise de comisiile judeŃene sau ale sectoarelor
municipiului Bucureşti (O.U.G. nr.102/1999 privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă
a persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare).

Comunitatea locală – reprezintă membrii organizaŃi ai colectivităŃii locale, formele de

asociere a acestora, instituŃiile administraŃiei publice locale, precum şi alte instituŃii publice
ori private din domeniul educaŃiei, sănătăŃii sau altele asemenea (Legea 47/2006 privind
sistemul naŃional de asistenŃă socială).

Consilierea psihologică – se defineşte prin relaŃia dintre un psiholog şi un client,

fundamentată pe un câmp teoretic şi orientată printr-un instrumentar tehnic, având drept
obiective susŃinerea clientului în cunoaşterea diferitelor aspecte ale vieŃii sale cu impact în
rezolvarea problemelor pe care i le ridică mediul familial, social sau profesional (Ghid
metodologic pentru implementarea standardelor naŃionale specifice pentru serviciile
specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane - 2008).

Contract de servicii/convenŃie – înŃelegere, acord scris între unitatea furnizoare de servicii şi

utilizator, prin care se stabilesc condiŃiile în care se furnizează serviciile, drepturile şi
obligaŃiile fiecăreia dintre părŃi (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru
adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Criteriile de orientare a pacientului – reprezintă un set de caracteristici cu funcŃie

normativă, stabilite în scopul standardizării asistenŃei şi tartamentului adresat consumatorilor
de droguri pentru obŃinerea unei eficienŃe clinice optime şi pentru alocarea eficientă a
costurilor (Standardele sistemului naŃional de asistenŃă medicală, psihologică şi socială a
consumatorilor de droguri, AgenŃia NaŃională Antidrog – 2005).

Criză – este momentul culminant în evoluŃia unor fenomene, evoluŃia care precede

352
vindecarea sau agravarea unei boli (fr. crise). Crise – înseamnă lipsă, penurie, criză,
dezechilibru, perturbaŃie (Standarde naŃionale minimale de calitate pentru unităŃile de
protecŃie specială tip „centru de criză” – adulŃi; Virginia Bădescu – Institutul NaŃional pentru
Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap – 2003).

D.

DeficienŃă – reunifică absenŃa, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcŃii
(anatomică, fiziologică sau psihologică) a persoanei. DeficienŃa poate fi rezultatul unei
maladii, al unui accident, dar şi al unor condiŃii negative de mediu (H.G. nr.1215/2002 pentru
aprobarea Strategiei naŃionale privind protecŃia specială şi integrarea socială a persoanelor cu
handicap din România).

Deprinderile (pentru viaŃa independentă) – sunt acele abilităŃi tehnice şi psihosociale, însuşite
până la automatism, care îi permit individului să ducă o existenŃă normală, fără a depinde de
asistenŃă din partea societăŃii şi folosind oportunităŃile pe care societatea i le oferă. Sintagma
"viaŃă independentă" nu trebuie să ne creeze impresia ca ar fi vorba despre viaŃa unui individ
singuratic care duce o existenŃă în afara societăŃii, fără reguli care trebuie respectate.
Dimpotrivă, viaŃa independentă reprezintă viaŃa de zi cu zi, în societatea modernă, împreună
cu semenii noştri. ViaŃa independentă poate fi dobândită în mai multe grade în funcŃie de
potenŃialul biologic şi psihologic al copiiilor şi tinerilor. Pentru tinerii cu handicap va fi vorba
desigur despre o independenŃă limitată (Ordin nr. 14/2007 pentru aprobarea Standardelor
minime obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaŃă independentă şi
a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde).

Dezvoltarea comunitară – reprezintă procesul prin care o comunitate îşi identifică anumite
probleme prioritare, se implică şi cooperează în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse
interne (Legea 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială).

Discernământ – componenta capacităŃii psihice, care se referă la o faptă anume şi din care
decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conŃinutul şi consecinŃele acestei fapte
(Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Dizabilitate – termen generic pentru deficienŃe (afectări), limitări de activitate şi restricŃii de

participare (Ordin nr. 725/2002 al ministrului sănătăŃii şi familiei privind criteriile pe baza
cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecŃie specială
a acestora).

E.

Echipa intersectorială locală (EIL) – este o echipă multidisciplinară şi interinstituŃională

constituită la nivelul fiecărui judeŃ, respectiv sector al Municipiului Bucureşti, cu misiunea de
a identifica/referi/monitoriza cazurile de muncă a copilului în aria teritorială de competenŃă,
conform legislaŃiei în vigoare. EIL include reprezentanŃi ai instituŃiilor şi organizaŃiilor
relevante angajate în combaterea exploatării copiilor prin muncă în judeŃul/sectorul respectiv -
componenŃa minimă fiind:

353
• DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului;
• Inspectoratul Teritorial al Muncii;
• Inspectoratul JudeŃean de PoliŃie;
• Inspectoratul Şcolar JudeŃean/Inspectoratul Şcolar General al Municipiului Bucureşti;
• AgenŃia de Sănătate Publică din judeŃ/Municipiul Bucureşti;
• OrganizaŃii neguvernamentale (Ghid practic pentru monitorizarea copiilor exploataŃi şi la
risc de exploatare prin muncă - 2008).

Echipă terapeutică – totalitatea profesioniştilor în domeniul sănătăŃii mintale implicaŃi în

asigurarea sănătăŃii mintale, a asistenŃei medicale şi în îngrijirea unei persoane cu tulburări
psihice, cum sunt: medic, psihiatru, psiholog, asistent medical specializat, asistent social,
ergoterapeut şi personal paramedical (Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu
tulburări psihice nr. 487/2002).

Egalizarea şanselor (crearea de şanse egale) – procesul prin care diferitele sisteme sociale şi
de mediu (infrastructură, servicii, activităŃi informative, documentare) devin accesibile
fiecăruia şi, în special, persoanelor cu handicap (HG. nr.1215/2002 pentru aprobarea
Strategiei naŃionale privind protecŃia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap
din România).

Evaluarea cerinŃelor – proces prin care sunt determinate, în unitatea de protecŃie specială,
cerinŃele de îngrijire, asistenŃă, recuperare etc. ale utilizatorului în vederea stabilirii şi
implementării planului personalizat de servicii al acestuia; se efectuează de către o echipă
multidisciplinară şi include 3 perspective de abordare: biofizică, psihologică şi socială
(Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu handicap; Aurelia
Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003).

Evaluările programelor/proiectelor – sunt analize ale intervenŃiilor şi activităŃilor

desfăşurate în diferite stadii ale planificării, implementării şi impactului. Evaluarea
programelor de asistenŃă sunt raportări periodice care ajută atât personalul/echipa centrului,
cât şi partenerii instituŃionali sau alte persoane/organizaŃii interesate să cunoască calitatea şi
eficienŃa unui program/proiect. Evaluarea trebuie să fie un proces continuu, a cărui planificare
trebuie sa aibă loc chiar înainte de începerea proiectului/programului şi cu care acesta se va
încheia. În timpul acestui proces, pot fi avute în vedere diferite aspecte ale evaluării formale şi
cumulative, pot fi folosite diferite surse interne sau externe de informare, şi pot fi integrate
abordări de ordin calitativ şi cantitativ (Ghid metodologic pentru implementarea standardelor
naŃionale specifice pentru serviciile specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului
de persoane - 2008).

F.

Facilitatori – factori din mediul unei persoane, care, prin absenŃa sau prezenŃa lor,
ameliorează funcŃionarea şi reduc dizabilitatea (Ordin al ministrului sănătăŃii şi familiei
privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică
măsurile de protecŃie specială a acestora nr. 725/2002).

354
Furnizorii de servicii sociale – sunt persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat,
care acordă servicii sociale în condiŃiile prevăzute de lege (Legea 47/2006 privind sistemul
naŃional de asistenŃă socială).

G.

Ghidul metodologic – este un instrument la îndemâna celor care lucrează în serviciile de

formare, dezvoltare şi îmbunătăŃire a deprinderilor de viaŃă independentă pentru copiii şi
tinerii aflaŃi în evidenŃa sistemului de protecŃie a copilului. Ghidul se adresează într-un stil
accesibil potenŃialilor utilizatori, persoane cu pregătire diversă şi cu roluri diferite în raport cu
clienŃii, dar toŃi având posibilitatea să ajute la formarea şi dezvoltarea deprinderilor de viaŃă
independentă: referenŃi de formare, manageri de caz, responsabili de caz, lucrători în servicii
de tip rezidenŃial şi centre de zi, asistenŃi maternali, părinŃi (Ordin nr. 14/2007 pentru
aprobarea Standardelor minime obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor
de viaŃă independentă şi a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde).

H.

Handicap – se referă la dezavantajul social, la pierderea şi limitarea şanselor unei persoane

de a lua parte la viaŃa comunităŃii la un nivel echivalent cu ceilalŃi membri. El descrie
interacŃiunea dintre persoana cu dizabilităŃi şi mediu (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea
Strategiei naŃionale privind protecŃia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap
din România).

Handicap psihic – incapacitatea persoanei cu tulburări psihice de a face faŃă vieŃii în

societate, situaŃia decurgând direct din prezenŃa tulburării psihice (Legea sănătăŃii mintale şi a
protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

I.

Inapt – termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităŃi, deoarece

acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităŃii umane (O.U.G.
nr.102/1999 privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu
modificările şi completările ulterioare).

Incapabil de muncă – termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu

dizabilităŃi, deoarece acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităŃii
umane (O.U.G. nr.102/1999 privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, cu modificările şi completările ulterioare).

Incapacitate – desemnează un număr de limitări funcŃionale cauzate de deficienŃe fizice,

intelectuale, senzoriale, de condiŃii de sănătate ori de mediu. Limitările pot fi parŃiale sau
totale şi nu permit ca o activitate să fie îndeplinită în limitele considerate normale pentru o
fiinŃă umană (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naŃionale privind protecŃia
specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

355
Includere (incluziune) comunitară – apartenenŃă participativă (efectivă şi responsabilă) a
persoanelor cu dizabilităŃi la comunitate (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate
pentru adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Incluziune socială – setul de măsuri şi acŃiuni multidimensionale din domeniile protecŃiei

sociale, ocupării forŃei de muncă, locuirii, educaŃiei, sănătăŃii, informării şi comunicării,
mobilităŃii, securităŃii, justiŃiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale (Ordin nr.
559/2008 privind aprobarea Standardelor specifice de calitate pentru centrele rezidenŃiale,
centrele de zi şi locuinŃele protejate pentru persoane adulte cu handicap).

Individualizare – valorizare individuală (a persoanelor cu dizabilităŃi) în cadrul comunităŃii

de apartenenŃă (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu handicap;
Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003).

Integrare comunitară – acces şi participare, în condiŃii de autonomie personală, la

oportunităŃile (educaŃie, muncă, cultură etc.) oferite de comunitatea de apartenenŃă a persoanei
cu handicap (Standarde naŃionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităŃile de
protecŃie specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică; Viorel Hâncu - Institutul
NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap -
2003).

Integrare familială – participare la viaŃa familiei, atitudine de acceptare a persoanei cu

handicap în familie (Standarde naŃionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităŃile de
protecŃie specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică; Viorel Hâncu - Institutul
NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap -
2003).

Integrare socială – procesul de interacŃiune dintre individ sau grup şi mediul social, prin
intermediul căruia se realizează un echilibru funcŃional al părŃilor (Ordin nr. 559/2008 privind
aprobarea Standardelor specifice de calitate pentru centrele rezidenŃiale, centrele de zi şi
locuinŃele protejate pentru persoane adulte cu handicap).

Invalid – termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităŃi, deoarece

acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităŃii umane (O.U.G.
nr.102/1999 privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu
modificările şi completările ulterioare).

Irecuperabil – termenul să nu mai fie folosit în caracterizarea persoanelor cu dizabilităŃi,

deoarece acest termen nu reprezintă realitatea şi aduce prejudicii demnităŃii umane (O.U.G.
nr.102/1999 privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu
modificările şi completările ulterioare).

356
L.

LocuinŃa protejată – adăpostul care oferă asistenŃă şi protecŃie victimelor traficului de

persoane pe o perioadă lungă, în regim de viaŃă semi-independent sau independent, în funcŃie
de particularităŃile şi nivelul de risc ridicat de caz, ca şi a nevoilor de asistenŃă a victimelor
asistate, în vederea reintegrării sociale a acestora. Aceste locuinŃe sunt de cele mai multe ori
apartamente închiriate, neexistând niciun indiciu prin care s-ar putea dezvălui scopul şi
misiunea locuinŃei (Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naŃionale specifice
pentru serviciile specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane -
2008).

M.

Managementul de caz (aplicat în domeniul protecŃiei drepturilor copilului) – reprezintă o

metodă de coordonare a tuturor activităŃilor de asistenŃă socială şi protecŃie specială
desfăşurate în interesul superior al copilului de către profesionişti din diferite servicii sau
instituŃii publice şi private (Ordin nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecŃiei drepturilor copilului).

Managerul de caz (MC) – este profesionistul care, îndeplinind condiŃiile menŃionate de

prezentele standarde, asigură coordonarea activităŃilor de asistenŃă socială şi protecŃie specială
desfăşurate în interesul superior al copilului, având drept scop principal elaborarea şi
implementarea:
a) planului individualizat de protecŃie (PIP) pentru copiii separaŃi de familie, prevăzut de
art.53 din Legea nr.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului;
b) planului de recuperare pentru copiii cu dizabilităŃi, prevăzut de art.21 din Hotărârea de
Guvern (HG) nr.1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcŃionare a comisiei
pentru protecŃia copilului; pentru copiii cu dizabilităŃi din familie, managerii de caz (cu
precădere din cadrul serviciului evaluare complexă) completează planul de recuperare atât
pentru cei care necesită încadrare într-un grad de handicap, cât şi pentru cei care necesită
orientare şcolară/profesională sau care necesită ambele acŃiuni; pentru copiii cu dizabilităŃi
aflaŃi în protecŃie specială, respectiv copii plasaŃi în familia lărgită, familia substitutivă
(familii de plasament şi asistent maternal) sau în servicii rezidenŃiale, managerii de caz
completează planul individualizat de protecŃie care îl conŃine pe cel de recuperare;
c) planului de reabilitare şi/sau reintegrare socială pentru copiii abuzaŃi, neglijaŃi şi/sau
exploataŃi, inclusiv victime ale traficului, exploatării prin muncă, exploatării sexuale în scop
comercial; acest plan se întocmeşte în baza art. 92 din Legea nr.272//2004, precum şi a
prevederilor HG nr.1295/2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru
prevenirea şi combaterea traficului de copii; pentru copiii abuzaŃi, neglijaŃi şi/sau exploataŃi,
inclusiv victime ale traficului, care rămân în familie, managerii de caz (cu precădere din
cadrul compartimentului de intervenŃie în situaŃii de abuz, neglijare, trafic şi migraŃiune
prevăzut în HG nr.1434/2004 privind atribuŃiile si Regulamentul-cadru de organizare şi
funcŃionare a DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului) completează
planul de reabilitare şi/sau reintegrare socială; pentru copiii abuzaŃi, neglijaŃi şi/sau exploataŃi
aflaŃi în protecŃie specială, inclusiv copii refugiaŃi, managerii de caz completează planul
individualizat de protecŃie care îl conŃine pe cel de reabilitare şi/sau reintegrare socială (Ordin

357
nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz
în domeniul protecŃiei drepturilor copilului).

Manual de proceduri – document ce cuprinde toate procedurile aplicate în cadrul instituŃiei

de asistenŃă socială, în procesul de furnizare a serviciilor către beneficiar (admitere, evaluare,
ieşire, reclamaŃii şi protecŃie etc.), în vederea îndeplinirii misiunii serviciului social specializat
(Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

Modalitatea de asistenŃă – se referă la nivelul de tehnologie şi expertiză profesională

utilizate, care prin caracteristicile sale răspunde cel mai adecvat la problema sau grupul de
probleme ale consumatorului de droguri în modul cel mai puŃin restrictiv, dar şi cel mai sigur
pentru pacient (Standardele sistemului naŃional de asistenŃă medicală, psihologică şi socială a
consumatorilor de droguri, AgenŃia NaŃională Antidrog - 2005).

Modul locuinŃă protejată – unitate de locuit, de tip „locuinŃă protejată”, ce include camerele
utilizatorilor şi spaŃiile comune (bucătărie, spaŃii igienico-sanitare etc.) şi, atunci când e cazul,
camera personalului unităŃii. LocuinŃa protejată poate include: un modul (simplex), două
module (duplex), trei module (triplex) sau patru module (quatruplex) (Standarde minimale de
calitate - LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional
pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

N.

Nevoia socială – reprezintă ansamblul de cerinŃe indispensabile fiecărei persoane pentru

asigurarea condiŃiilor de viaŃă, în vederea integrării sociale (Legea 47/2006 privind sistemul
naŃional de asistenŃă socială).

Normalizare – ansamblu de măsuri şi acŃiuni de natură să asigure persoanelor cu handicap o

viaŃă cât mai apropiată de normele comunităŃii de apartenenŃă (Ordin nr. 175/2006 privind
aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru
persoane adulte cu handicap).

O.

Obiectiv (al standardelor de calitate) – rezultat aşteptat, obŃinut ca urmare a aplicării unui
standard de calitate, în unitatea de protecŃie specială (Standarde minimale de calitate -
LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru
Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Orar zilnic – intervalul de timp zilnic, stabilit pentru desfăşurarea activităŃilor cu utilizatorii
(Standarde naŃionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităŃile de protecŃie specială de
tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică; Viorel Hâncu - Institutul NaŃional pentru
Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003)

358
P.

Periculozitate socială – atributul unei stări psihice sau al unui comportament ce implică
riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri
materiale importante (Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice
nr. 487/2002).

Persoana asistată – persoană care beneficiază de un program de asistenŃă specializat,

indiferent dacă asistenŃa este oferită în regim rezidenŃial, într-un adăpost guvernamental sau
non-guvernamental sau beneficiază de asistenŃă în regim de zi (Standarde minime obligatorii
privind asistenŃa si protecŃia victimelor traficului de persoane).

Persoană cu tulburări psihice – persoana bolnavă psihic, persoană cu dezechilibru psihic

sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri, precum şi persoana
care manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoare
din practica medicală, ca fiind tulburări psihice (Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei
persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Persoană cu tulburări psihice grave – persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să
înŃeleagă semnificaŃia şi consecinŃele comportamentului său, astfel încât necesită ajutor
psihiatric imediat (Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice nr.
487/2002).

Persoane cu handicap – sunt acele persoane pe care mediul social, neadaptat deficienŃelor
lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse
egale la viaŃa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii,
necesitând măsuri de protecŃie specială în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale
(O.U.G. nr.102/1999, privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, cu modificările şi completările ulterioare).

Personal (al unităŃii de protecŃie specială) – colectiv al persoanelor angajate cu retribuŃie în

unitatea de protecŃie specială (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru
adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Personal paramedical – un membru component al echipei terapeutice, altul decât medicul

sau asistentul medical specializat (Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu
tulburări psihice nr. 487/2002).

Plan anual/planificare anuală – ansamblul de documente prin care sunt planificate serviciile
la domiciliu pe perioada unui an calendaristic (Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea
Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru persoane adulte
cu handicap).

Plan de ieşire – document elaborat chiar de la primirea în centru, în înŃelegere cu

utilizatorul/reprezentantul său legal, în care se precizează condiŃiile în care se va efectua

359
ieşirea utilizatorului din unitate; cuprinde şi serviciile de sprijin pe care le va asigura unitatea
după ieşire (Standarde naŃionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităŃile de protecŃie
specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică; Viorel Hâncu - Institutul NaŃional
pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Plan de intervenŃie personalizat – ansamblul măsurilor sau acŃiunilor necesare care

trebuiesc luate în vederea depăşirii sau rezolvării situaŃiei de criză sau dificultate în care
persoana se află sau s-a aflat la un moment dat (Standarde minime obligatorii privind asistenŃa
si protecŃia victimelor traficului de persoane).

Plan individualizat de servicii – document elaborat de o echipă multidisciplinară cu

participarea beneficiarului/reprezentantului său legal, în care sunt precizate obiectivele pe
termen mediu şi scurt, precizând modalităŃile de intervenŃie şi sprijin pentru o persoană cu
handicap (Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru
serviciile sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

Planul personalizat de servicii – stabileşte în detaliu obiectivele, etapele şi acŃiunile ce vor fi

întreprinse de personal pentru a răspunde tuturor cerinŃelor de sănătate, îngrijire, recuperare şi
socializare ale utilizatorului precum şi modalităŃile de monitorizare, evaluare şi implementare
a procesului de furnizare a serviciilor (Standarde de calitate pentru serviciile furnizate în
instituŃiile de protecŃie specială a persoanelor cu handicap, aprobate prin Ordinul nr.22/2003).

Plan personal de viitor – reflectă potenŃialul, nevoile şi aspiraŃiile utilizatorului de servicii şi

stabileşte obiectivele sale pe termen scurt, mediu şi lung; în funcŃie de aceste obiective, se
identifică şi se planifică serviciile pe care le va asigura furnizorul de servicii şi personalul
responsabil (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu handicap;
Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003).

Pregătirea (pentru viaŃa independentă) – este o formă de educaŃie nonformală, participativă,

de stimulare şi dezvoltare personală. Aceasta nu se substituie pregătirii şcolare a
copilului/tânarului, ci este complementară acesteia şi, în situaŃia copiiilor aflaŃi în evidenŃa
sistemului de protecŃie pentru prevenirea abandonului şi instituŃionalizării, este
complementară demersurilor şi eforturilor propriilor familii, aşa cum decurg din obligaŃiile şi
responsabilităŃile părinteşti (Ordin nr. 14/2007 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaŃă independentă şi a
ghidului metodologic de implementare a acestor standarde).

PrestaŃiile sociale – sunt măsuri de redistribuŃie financiară destinate persoanelor sau

familiilor care întrunesc condiŃiile de eligibilitate prevăzute de lege (Legea 47/2006 privind
sistemul naŃional de asistenŃă socială). Acestea pot fi în bani sau în natură şi cuprind alocaŃiile
pentru copii, alocaŃiile familiale (complementară şi monoparentală), venitul minim garantat,
alte ajutoare speciale (de exemplu, asigurarea transportului la şcoală, centru de zi sau
tratament) şi altele. Acestea sunt acordate de primării, direcŃiile de dialog şi solidaritate
socială, alte instituŃii publice centrale şi locale, OPA etc., pe care responsabilul de caz
prevenire trebuie să le contacteze pentru a constata eligibilitatea copilului şi familiei şi pentru

360
a verifica modul de furnizare a acestora. În situaŃia în care responsabilul de caz prevenire
constată că familia şi/sau copilul în cauză au dreptul la o anume prestaŃie, el trebuie să sprijine
familia în demersurile sale de obŃinere a dreptului respectiv (de exemplu, să contacteze
autoritatea sau organizaŃia care furnizează prestaŃia în cauză, să sprijine familia la întocmirea
documentaŃiei necesare, să însoŃească familia atunci când consideră că acest lucru este necesar
(Ordin nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de
servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecŃie).

Procedură – conŃine, de regulă, scopul, obiectivele şi domeniul de aplicare ale unei activităŃi;
etapele de urmat; conŃinutul activităŃii: cine, când, unde şi cum se realizează activitatea; ce
materiale, echipamente şi documente trebuie utilizate; cum trebuie controlată şi înregistrată
activitatea (Ordin nr. 559/2008 privind aprobarea Standardelor specifice de calitate pentru
centrele rezidenŃiale, centrele de zi şi locuinŃele protejate pentru persoane adulte cu handicap).

Programul (de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane) – reprezintă un

ansamblu de măsuri destinate reabilitării şi reintegrării sociale a acestora. Coordonatorul
centrului poate coordona implementarea activităŃilor programului de asistenŃă şi protecŃie a
victimelor traficului de persoane sau poate desemna un coordonator din cadrul personalului
centrului (Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naŃionale specifice pentru
serviciile specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane - 2008).

Program individualizat de reabilitare – secŃiune a planului personalizat de servicii care

precizează coordonatele activităŃilor de reabilitare, socializare, re/integrare comunitară,
familială şi socio-profesională, care cuprinde:
1. obiectivele pe termen scurt, mediu, lung;
2. activităŃi şi procedee recuperatorii;
3. activităŃi de consiliere şi sprijin psihoterapeutic acordate membrilor familiei în vederea
optimizării perceperii de către aceştia a persoanei cu handicap şi pentru antrenarea lor în
activităŃile de reabilitare;
4. personal implicat în program – specialişti şi personal auxiliar;
5. responsabili de program (persoana care urmăreşte aplicarea programului).
(Standarde naŃionale minimale de calitate a serviciilor pentru unităŃile de protecŃie specială de
tip „centre de zi” şi indicatori de bună practică; Viorel Hâncu - Institutul NaŃional pentru
Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Program individualizat de recuperare – este un capitol al Planului Individualizat de

Servicii; precizează coordonatele serviciilor de recuperare medicală şi reabilitare: obiective,
activităŃi, responsabilităŃi etc. - vezi Plan Individualizat de Servicii (Ordin nr. 175/2006
privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru
persoane adulte cu handicap).

Program individualizat de socializare – este un capitol al Planului Individualizat de

Servicii; precizează coordonatele serviciilor de integrare/reintegrare familială şi comunitară:
obiective, activităŃi, responsabilităŃi etc. - vezi Plan Individualizat de Servicii (Ordin nr.
175/2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la
domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

361
Programele integrate de asistenŃă (PIT) – implică un set comprehensiv de programe
terapeutice, psihologice şi sociale, complementare, simultane sau secvenŃiale, care se
concretizează într-un plan individualizat de asistenŃă (Standardele sistemului naŃional de
asistenŃă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri, AgenŃia NaŃională
Antidrog - 2005).

Planul individualizat de asistenŃă (PIA) – reprezintă componentele funcŃionale, intervenŃiile

terapeutice, psihologice şi sociale individualizate din cadrul unui PIT, pe două componente:
terapeutică şi psiho-socială (Standardele sistemului naŃional de asistenŃă medicală,
psihologică şi socială a consumatorilor de droguri, AgenŃia NaŃională Antidrog - 2005).

Program/orar zilnic – intervalul de timp zilnic, stabilit pentru desfăşurarea activităŃilor cu

beneficiarii (Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru
serviciile sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

ProtecŃia specială – cuprinde măsurile luate pentru exercitarea dreptului persoanelor cu

handicap la un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăŃământ, de
instruire şi de integrare socială a acestei categorii de persoane. (O.U.G. nr.102/1999 privind
protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificările şi
completările ulterioare).

Psihoterapia (traumelor provocate de istoria de trafic) – este un demers terapeutic sistematic,

cu caracter intenŃional şi planificat, fundamentat pe un sistem teoretic, pus în act de către un
psihoterapeut calificat (Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naŃionale
specifice pentru serviciile specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de
persoane - 2008).

R.

Reabilitarea – se referă la un proces destinat, a da posibilitatea persoanelor cu deficienŃă să

ajungă la niveluri funcŃionale fizice, psihice şi sociale corespunzătoare, furnizându-le acestora
instrumentele cu ajutorul cărora îşi pot schimba viaŃa în direcŃia obŃinerii unui grad mai mare
de independenŃă în societate. Există tendinŃa de a utiliza în cuplu noŃiunile abilitare-
reabilitare, prima referindu-se la acele funcŃii care nu mai pot fi recuperate. În schimb, prin
mecanismele de compensare se pot forma abilităŃi, capacităŃi bazale pentru integrarea socială
şi profesională (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naŃionale privind protecŃia
specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Recuperare – asigură persoanelor cu handicap activităŃi care au drept scop restabilirea stării
iniŃiale de sănătate şi funcŃionalitate a acestora, pe două coordonate: reabilitare, care
presupune refacerea structurilor morfofuncŃionale alterate, şi abilitare, ce vizează antrenarea
structurilor neafectate pentru a crea şi a consolida comportamente şi abilităŃi noi, echivalente
cu cele deficitare (Ordin nr. 559/2008 privind aprobarea Standardelor specifice de calitate
pentru centrele rezidenŃiale, centrele de zi şi locuinŃele protejate pentru persoane adulte cu
handicap).

362
Reprezentant (legal al beneficiarului) – părintele sau persoana desemnată potrivit legii să
exercite drepturile şi să îndeplinească obligaŃiile faŃă de persoana cu handicap, atunci când
aceasta nu se poate reprezenta singură (Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea Standardelor
minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

Reprezentant personal – persoana, alta decât reprezentantul legal, care acceptă să reprezinte
interesele unei persoane cu tulburări psihice, desemnată de aceasta (Legea sănătăŃii mintale şi
a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Responsabil de caz – persoana responsabilă cu implementarea PIS de deprinderi de viaŃă,

precum şi de alte intervenŃii specifice de tip consiliere psihologică, vocaŃională (Ordin nr.
14/2007 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind Serviciul pentru
dezvoltarea deprinderilor de viaŃă independentă şi a ghidului metodologic de implementare a
acestor standarde).

Responsabil de caz – lucrător „cheie” care coordonează serviciile de rezidenŃă şi sprijin

pentru viaŃă independentă în locuinŃele protejate (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe
protejate pentru adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Responsabilul de caz prevenire – este profesionistul care, îndeplinind condiŃiile menŃionate

de prezentele standarde, asigură coordonarea activităŃilor de asistenŃă socială desfăşurate în
interesul superior al copilului din familie, având drept scop principal elaborarea şi
implementarea planului de servicii pentru prevenirea separării copilului de familie.
Responsabilul de caz prevenire este angajat al serviciului public de asistenŃă socială (SPAS).
În cazul comunelor, acesta este persoana cu atribuŃii în asistenŃa socială dacă îndeplineşte
condiŃiile menŃionate de prezentele standarde. În cazul sectoarelor municipiului Bucureşti,
acesta este angajat al DGASPC (Ordin nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecŃiei drepturilor copilului).

Respire-care – serviciu de asistenŃă temporară, destinat familiilor în care există persoane cu

handicap aflate în situaŃia de criză. El se poate desfăşura pe o perioadă ce durează numai
câteva ore (de exemplu, găzduire pe timpul nopŃii) sau se poate extinde şi pe o perioadă mai
îndelungată de îngrijire şi asistenŃă, ce nu poate depăşi totuşi maximum de 45 de zile.
Furnizarea acestui tip de serviciu se poate realiza, fie numai o singură dată (se acordă îngrijire
şi asistenŃă doar o singură dată, şi acesta ar fi de fapt principiul fundamental), sau se poate
realiza în mai multe reprize (sesiune de îngrijire şi asistenŃă) (Standarde naŃionale minimale
de calitate pentru unităŃile de protecŃie specială tip „centru de criză” – adulŃi; Virginia
Bădescu – Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap – 2003).

RestricŃii de participare – probleme pe care un individ le poate avea în implicarea în situaŃii

de viaŃă (Ordin nr. 725/2002 al ministrului sănătăŃii şi familiei privind criteriile pe baza cărora
se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecŃie specială a
acestora).

363
Rezultat – efect aşteptat, obŃinut ca urmare a aplicării unui standard de calitate (Ordin nr.
175/2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la
domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

Rutine zilnice de viaŃă – activităŃile de zi cu zi, specifice traiului independent, desfăşurate

într-o locuinŃă protejată:
1. autoîngrijire şi autoservire
2. autogospodărire şi alte activităŃi practice
3. mobilitate
4. transport şi cumpărături
5. gestionarea bugetului personal
(Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu handicap; Aurelia
Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap - 2003).

S.

Serviciile sociale – reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acŃiuni realizate pentru a

răspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităŃilor, în vederea
prevenirii şi depăşirii unor situaŃii de dificultate, vulnerabilitate ori dependenŃă, pentru
creşterea calităŃii vieŃii şi promovarea coeziunii sociale; serviciile sociale se pot organiza în
forme diverse, stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale (Legea 47/2006 privind
sistemul naŃional de asistenŃă socială).

Servicii:
1. servicii de prevenŃie şi intervenŃie timpurie;
2. servicii de educaŃie şi şcolarizare la domiciliu a persoanelor nedeplasabile;
3. servicii de terapie şi recuperare la domiciliu;
4. servicii de prevenire a abandonului, prin monitorizare, asistenŃă pentru femeia gravidă;
5. servicii rezidenŃiale de tip familial;
6. orice alte servicii care să conducă la bunăstarea persoanei cu handicap alături de familia
sa.
(H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naŃionale privind protecŃia specială şi
integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

Servicii complementare – serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrice,

precum: consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-
psihosociale (Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice nr.
487/2002).

Servicii comunitare – serviciile care permit îngrijirea pacientului în mediul său firesc de
viaŃă (Legea sănătăŃii mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002).

Servicii de sprijin – servicii care asigură atât independenŃă în viaŃa de zi cu zi a persoanei cu

handicap, cât şi exercitarea drepturilor ei (dispozitive de asistare, servicii de interpretare,

364
asistent personal, servicii de îngrijire comunitară, servicii de asistenŃă psihopedagogică şi de
specialitate pentru copiii cu deficienŃe integraŃi în şcoala publică) (H.G. nr.1215/2002 pentru
aprobarea Strategiei naŃionale privind protecŃia specială şi integrarea socială a persoanelor cu
handicap din România).

Sistemul naŃional de asistenŃă socială – reprezintă ansamblul de instituŃii şi măsuri prin care
statul, prin autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi
societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori
permanente ale unor situaŃii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a
persoanei, familiei, grupurilor ori comunităŃilor (Legea 47/2006 privind sistemul naŃional de
asistenŃă socială).

SituaŃia de criză – în cazul particular al familiilor în care există persoane cu handicap - orice
eveniment produs în familie care împiedică acordarea îngrijirii necesare persoanelor cu
handicap:
1. situaŃii conflictuale în familie;
2. familie în curs de destrămare;
3. epuizare fizică şi/sau nervoasă a părinŃilor sau a persoanelor ce au în îngrijire (asistent
personal) asemenea persoane;
4. boală;
5. deces;
6. deplasare în afara localităŃii pentru rezolvarea unor probleme de familie;
7. mutare într-o nouă locuinŃă;
8. violenŃă intrafamilială;
9. familii monoparentale cu şomaj etc.
(Standarde naŃionale minimale de calitate pentru unităŃile de protecŃie specială tip „centru de
criză” – adulŃi; Virginia Bădescu – Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap – 2003).

Societatea civilă – este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor
interese comune, şi care îşi dedică timpul, cunoştinŃele şi experienŃa pentru a-şi promova şi
apăra drepturile şi interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociaŃii şi fundaŃii,
organizaŃii sindicale şi patronale, organizaŃii culturale şi de cult, precum şi grupuri comunitare
informale (Legea 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială).

Solicitant (de servicii) – persoana cu handicap care, direct sau prin reprezentantul său legal,
solicită să devină beneficiar al asistenŃei sociale oferite de un furnizor de servicii sociale
(Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

Standard – normă care reglementează calitatea (Standarde naŃionale minimale de calitate a

serviciilor pentru unităŃile de protecŃie specială de tip „centre de zi” şi indicatori de bună
practică; Viorel Hâncu - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Standarde de calitate (a serviciilor) – nivele minimale de performanŃă ale procesului de

365
furnizare a serviciilor, obligatorii la nivel naŃional, prin care se realizează anumite obiective
(rezultate), în beneficiul utilizatorului de servicii (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe
protejate pentru adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Standardele generale şi specifice de calitate – reprezintă ansamblul de norme pe baza cărora

sunt evaluate şi monitorizate activitatea furnizorilor şi calitatea serviciilor sociale acordate
(Legea 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială).

Supervizare – reprezintă procesul sau modalitatea tehnică prin care un supervizor, numit de
către coordonatorul furnizorului de servicii, autorizează activitatea individuală a personalului
de specialitate, în sensul celor mai bune practici în relaŃia cu victimele traficului de persoane.
Supervizarea trebuie să asigure respectarea standardelor naŃionale specifice pentru serviciile
specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane, precum şi a normelor
care reglementează exercitarea profesiilor corespondente domeniilor intervenŃiei (ex. asistent
social, psiholog); (Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naŃionale specifice
pentru serviciile specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane -
2008).

Ş.

Şanse egale – reprezintă rezultatul prin care diferite sisteme ale societăŃii şi mediului, precum
serviciile, activităŃile, informarea şi documentarea, sunt puse la dispoziŃia tuturor, în particular
a persoanelor cu dizabilităŃi (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naŃionale privind
protecŃia specială şi integrarea socială a persoanelor cu handicap din România).

U.

Unitate (de protecŃie specială) – furnizor de servicii de protecŃie specială pentru persoanele cu
handicap (dizabilităŃi); (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe protejate pentru adulŃi cu
handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

Utilizator de servicii – beneficiar al procesului de furnizare a serviciilor asigurat de o unitate

de protecŃie specială; termenul este preferabil celui de asistat, a cărui conotaŃie pasivă nu
concordă cu viziunea modernă asupra protecŃiei speciale; nici termenul de client nu este
indicat, dată fiind tenta sa rece, uşor mercantilă (Standarde minimale de calitate - LocuinŃe
protejate pentru adulŃi cu handicap; Aurelia Băndilă - Institutul NaŃional pentru Prevenirea şi
Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap - 2003).

V.

ViaŃă independentă/autonomă – exercitarea controlului deplin şi responsabil asupra propriei

vieŃi (Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

366
Victimă a traficului de persoane/persoană victimă a traficului – sintagma se referă la acea
persoană despre care există informaŃii sau se crede că a fost victima traficului de persoane fie
de către organele de cercetare penală sau de reprezentanŃi ai instituŃiilor specializate în
domeniul prevenirii, combaterii şi asistenŃei victimelor traficului de persoane, aşa cum este
definită în legea 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare. Sintagma se referă la
orice victimă a traficului de persoane, indiferent de tipul de trafic, extern sau intern sau de
scopul exploatării. (Standarde minime obligatorii privind asistenŃa si protecŃia victimelor
traficului de persoane).

Voluntar – persoana care lucrează în unitatea de protecŃie specială, fară retribuŃie sau numai
în schimbul unor servicii de cazare-masă (Standarde de calitate pentru serviciile furnizate în
instituŃiile de protecŃie specială a persoanelor cu handicap, aprobate prin Ordinul nr.22/2003).

Voluntariat – activitate de interes public desfăşurată de persoane fizice, denumite voluntari,

în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă şi raportul juridic civil
de prestare a unei activităŃi remunerate (Ordin nr. 175/2006 privind aprobarea Standardelor
minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap).

367
368
 CODUL DEONTOLOGIC

AL PROFESIEI DE ASISTENT SOCIAL

369
370
EMITENT: COLEGIUL NAłIONAL AL ASISTENłILOR SOCIALI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 173 din 6 martie 2008

În temeiul dispoziŃiilor art. 27 lit. a) din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului
social şi ale art. 7 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de organizare şi funcŃionare al Colegiului
NaŃional al AsistenŃilor Sociali,

Consiliul naŃional al Colegiului NaŃional al AsistenŃilor Sociali a adoptat prezentul cod

deontologic al profesiei de asistent social.

CAP. I DispoziŃii generale

ART. 1 (1) Codul deontologic al profesiei de asistent social, denumit în continuare cod,
stabileşte normele obligatorii de conduită profesională a asistenŃilor sociali, respectiv a
membrilor Colegiului NaŃional al AsistenŃilor Sociali din România, denumit în continuare
Colegiu.
(2) Codul are ca scop reglementarea principiilor şi regulilor de conduită a asistenŃilor sociali
pentru a preveni apariŃia unor situaŃii care ar putea afecta reputaŃia şi buna practică a acestora,
dezvoltarea şi consolidarea Colegiului, precum şi imaginea corpului profesional al asistenŃilor
sociali în general.

ART. 2 Codul reglementează relaŃiile profesionale ale asistenŃilor sociali şi stabileşte

standardele de conduită a acestora în relaŃiile cu beneficiarii, membrii corpului profesional,
precum şi cu alte categorii de profesionişti.

ART. 3 (1) Respectarea întocmai a prevederilor prezentului cod constituie o obligaŃie

profesională pentru fiecare asistent social.
(2) Desfăşurarea activităŃilor de asistenŃă socială se va realiza numai în condiŃiile prezentului
cod şi ale legislaŃiei în vigoare.

ART. 4 (1) Colegiul poate acŃiona pentru tragerea la răspundere disciplinară a asistenŃilor
sociali care încalcă normele imperative privind cadrul legal al exercitării profesiei de asistent
social, precum şi pentru tragerea la răspundere penală, civilă, administrativă sau de altă
natură, după caz.
(2) Colegiul poate sesiza organele în drept cu privire la practicarea profesiei de asistent social
de către o persoană care nu a obŃinut titlul profesional de asistent social, în condiŃiile legii.

CAP. II Principii generale profesionale

ART. 5 Asistentul social are obligaŃia de a-şi exercita profesia potrivit prevederilor legale în
vigoare privind exercitarea profesiei de asistent social, precum şi ale normelor profesionale
specifice din domeniul asistenŃei sociale.

371
ART. 6 Asistentul social este obligat să promoveze şi să respecte valorile profesiei,
metodologia exercitării profesiei, precum şi ghidurile de bună practică în domeniu, aprobate
de Colegiu, asigurând în acest mod realizarea calităŃii actului profesional.

ART. 7 Asistentul social trebuie să îşi îmbogăŃească permanent cunoştinŃele profesionale şi să

caute în mod consecvent să îşi ridice standardele de calitate ale exercitării profesiei, precum şi
în domeniul cercetării, semnalând autorităŃii profesionale practicile ilicite în domeniu, precum
şi pe cele care încalcă dispoziŃiile prezentului cod.

CAP. III IndependenŃa profesională şi responsabilitatea asistentului social

ART. 8 (1) Asistentul social îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenŃei
profesionale, care îi conferă dreptul de iniŃiativă şi decizie în exercitarea actului profesional,
cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia.
(2) IndependenŃa asistentului social nu poate prejudicia în niciun fel interesele beneficiarului
serviciului profesional.

ART. 9 Asistentul social pledează pentru condiŃii de viaŃă care să conducă la satisfacerea
nevoilor umane de bază şi promovează valorile sociale, economice, politice şi culturale,
compatibile cu principiile justiŃiei sociale.

ART. 10 Asistentul social este obligat să îşi exercite profesiunea cu responsabilitate, în

conformitate cu competenŃele corespunzătoare treptelor de competenŃă profesională
dobândite, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul cod.

ART. 11 Actul profesional al asistentului social se exercită în mod obligatoriu olograf, cu

precizarea numelui, prenumelui şi codului alocat din Registrul NaŃional al AsistenŃilor Sociali,
Partea I, precum şi prin aplicarea parafei profesionale individuale.

ART. 12 Asistentul social prestează numai categoriile de servicii de asistenŃă socială specifice
tipului de intervenŃie şi beneficiarului serviciilor, potrivit ghidurilor de bună practică în
domeniul asistenŃei sociale, precum şi normelor metodologice privind exercitarea profesiei de
asistent social, aprobate de Colegiu, în condiŃiile legii.

ART. 13 Pentru serviciile de asistenŃă socială prestate în relaŃiile contractuale stabilite cu

beneficiarul acestora, asistentul social, indiferent de forma de exercitare a profesiei,
beneficiază de un salariu sau onorariu negociat în mod liber cu beneficiarii serviciilor prestate
sau cu furnizorii de servicii de asistenŃă socială ori cu altă entitate angajatoare în cadrul cărora
activează, după caz.

ART. 14 (1) Asistentul social are următoarele responsabilităŃi sociale:

a) să pledeze pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor sociale în vederea satisfacerii nevoilor umane
de bază şi promovării justiŃiei sociale;
b) să acŃioneze pentru a facilita accesul la servicii specifice şi posibilitatea de a alege pentru
persoanele vulnerabile, dezavantajate sau aflate în dificultate;
c) să promoveze condiŃiile care încurajează respectarea diversităŃii sociale şi culturale;

372
d) să promoveze politicile şi practicile care încurajează conştientizarea şi respectarea
diversităŃii umane;
e) să faciliteze şi să informeze publicul în legătură cu participarea la viaŃa comunitară şi
schimbările sociale care intervin;
f) să asigure servicii profesionale în situaŃii de urgenŃă, în condiŃiile legii şi ale normelor
privind exercitarea profesiei de asistent social;
g) să recunoască importanŃa fundamentală a relaŃiilor interumane şi să le promoveze în
practica profesională, încurajând relaŃiile dintre persoane cu scopul de a promova, reface,
menŃine şi/sau îmbunătăŃi calitatea vieŃii;
h) să se asigure de respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi de aplicarea legislaŃiei
internaŃionale la care România a aderat.
(2) Asistentul social tratează toate cazurile date spre asistare, în funcŃie de concluziile
evaluării riscului, nevoilor şi resurselor.
(3) Asistentul social va trata cu prioritate cazurile minorilor aflaŃi în dificultate, fiind activat în
mod automat principiul interesului superior al acestora, în condiŃiile ConvenŃiei ONU cu
privire la drepturile copilului, în acest sens având obligaŃia de a se autosesiza.
(4) AsistenŃii sociali vor avea în vedere întotdeauna că propriul lor comportament reprezintă
un model pentru membrii comunităŃii, acŃionând în consecinŃă.

CAP. IV ObligaŃii faŃă de profesia de asistent social

ART. 15 Asistentul social contribuie la promovarea profesiei de asistent social, precum şi la

susŃinerea spiritului de breaslă.

ART. 16 În vederea asigurării standardelor de integritate profesională, asistentul social este

obligat:
a) să promoveze şi să menŃină standardele de calitate în practica profesională;
b) să promoveze şi să dezvolte valorile şi etica profesională, baza de cunoştinŃe şi misiunea
profesiei de asistent social;
c) să protejeze integritatea profesională a asistenŃilor sociali prin conferinŃe, studii, cercetare,
analiză, activităŃi de predare, consultanŃă, expuneri în cadrul comunităŃilor, prin participarea
activă în cadrul organizaŃiei profesionale, precum şi prin alte acŃiuni de eficientizare a
activităŃii profesionale.

ART. 17 În spiritul promovării demnităŃii profesiei, asistentul social se va preocupa

permanent ca partenerii, asociaŃii şi/sau angajaŃii săi să nu lezeze drepturile persoanelor cu
care interacŃionează în actul profesional, să nu diminueze încrederea publică în
profesionalismul, onestitatea şi responsabilitatea membrilor Colegiului, precum şi pentru a
preveni şi elimina practicarea ilegală a profesiei de asistent social, sesizând în acest sens
Colegiul.

CAP. V ObligaŃii faŃă de beneficiari

ART. 18 (1) RelaŃiile asistentului social cu beneficiarii serviciilor sale profesionale se bazează
pe onestitate şi confidenŃialitate, asistentul social având obligaŃia de a informa beneficiarii

373
asupra problemelor specifice şi cheltuielilor probabile pe care le implică prestarea serviciilor
de asistenŃă socială.
(2) Asistentul social are obligaŃia de a informa beneficiarul - persoană fizică sau persoană
juridică - în timp util asupra oricăror modificări intervenite în legătură cu prestaŃia sa, care ar
putea influenŃa calitatea, costurile sau termenele de prestare a serviciilor.
(3) Asistentul social întreprinde toate măsurile care să îi permită întreruperea, la nevoie, a
relaŃiilor contractuale cu acei beneficiari sau cu acei angajatori care, prin cerinŃele sau
atitudinea lor pe parcursul desfăşurării activităŃilor contractate, generează situaŃii
incompatibile.

ART. 19 (1) Respectarea principiului autodeterminării obligă asistentul social să nu decidă în

numele beneficiarului.
(2) Asistentul social sprijină beneficiarii pentru identificarea şi dezvoltarea resurselor în
vederea alegerii celei mai bune opŃiuni şi acordă toată atenŃia necesară intereselor celorlalte
părŃi implicate în activitatea de asistenŃă socială.
(3) Asistentul social poate limita drepturile beneficiarilor la autodeterminare atunci când
acesta consideră că acŃiunile prezente şi/sau viitoare ale beneficiarilor prezintă un risc pentru
ei înşişi şi/sau pentru alte persoane.

ART. 20 (1) Asistentul social va furniza serviciile de asistenŃă socială beneficiarilor numai în
contextul unei relaŃii profesionale contractuale şi al consimŃământului informat al
beneficiarului, după caz.
(2) În cazul în care beneficiarii serviciilor de asistenŃă socială nu au capacitatea de a-şi
exprima în scris consimŃământul sau de a contracta, asistentul social trebuie să protejeze
interesele beneficiarului serviciului său, urmărind obŃinerea consimŃământului scris al
reprezentantului legal al acestuia, după caz.

ART. 21 (1) Asistentul social utilizează un limbaj clar şi adecvat pentru a informa beneficiarii
serviciilor de asistenŃă socială despre scopul, riscurile şi limitele serviciilor, costurile legate de
serviciul respectiv, alternativele existente, dreptul beneficiarilor de a refuza sau de a rezilia
relaŃiile contractuale stabilite, precum şi despre perioada pentru care sunt încheiate raporturile
contractuale de asistenŃă socială.
(2) În situaŃiile în care beneficiarul serviciilor de asistenŃă socială nu înŃelege sau are
dificultăŃi în a înŃelege limbajul utilizat în practică, asistentul social trebuie să se asigure că
acesta a înŃeles condiŃiile prezentate, în acest sens asigurând beneficiarului o explicaŃie
detaliată, direct sau prin intermediul unui translator/interpret, după caz.

ART. 22 Asistentul social informează beneficiarii serviciilor de asistenŃă socială cu privire la

limitele şi riscurile furnizării de servicii prin intermediul tehnicii de calcul şi de comunicare
moderne, solicitând acordul scris al acestora pentru orice înregistrare audio şi video, precum
şi pentru prezenŃa unei terŃe persoane, în calitate de observator sau supervizor.

ART. 23 Pentru a asigura o intervenŃie competentă, asistentul social are dreptul şi obligaŃia de
a asigura şi de a utiliza servicii şi tehnici specializate de intervenŃie, în condiŃiile respectării
obligaŃiei de formare profesională continuă, potrivit legii.

374
ART. 24 (1) Asistentul social prestează serviciile profesionale în concordanŃă cu specificul
cultural al beneficiarilor, adaptându-se diversităŃii culturale prin cunoaşterea, înŃelegerea,
acceptarea şi valorizarea modelelor culturale existente.
(2) Asistentul social trebuie să deŃină cunoştinŃe de bază despre mediul cultural şi
caracteristicile grupului sau comunităŃii din care fac parte beneficiarii serviciilor de asistenŃă
socială.
(3) Formarea profesională a asistentului social îi permite acestuia înŃelegerea diversităŃii
sociale şi culturale privind etnia, religia, sexul şi/sau orientarea sexuală, vârsta, statutul
marital, convingerile politice şi religioase sau dizabilităŃile mentale ori fizice ale
beneficiarului.

ART. 25 (1) Asistentul social evită conflictele de interese în exercitarea profesiei şi

promovează o abordare imparŃială a situaŃiilor profesionale.
(2) Asistentul social informează beneficiarul despre posibilele conflicte de interese şi
intervine, după caz, în prevenirea sau rezolvarea acestora.
(3) În anumite cazuri, protejarea beneficiarului poate conduce la încheierea relaŃiei
profesionale şi orientarea clientului către un alt profesionist sau către un alt serviciu care să
corespundă nevoii acestuia.
(4) Asistentul social nu foloseşte relaŃia profesională cu beneficiarul serviciilor sale
profesionale pentru obŃinerea de avantaje sau alte beneficii de orice natură în interes personal.
(5) Asistentul social este obligat să atenueze sau să prevină conflictele de interese existente
sau posibile.

ART. 26 (1) Asistentul social se bazează în activitatea profesională pe principiile respectării şi

apărării intimităŃii beneficiarului, confidenŃialităŃii acestuia, precum şi pe principiul utilizării
responsabile a informaŃiilor obŃinute în timpul exercitării profesiei sau în legătură cu aceasta.
(2) Asistentul social nu poate solicita informaŃii despre viaŃa privată a beneficiarului
serviciilor sale, decât în cazul în care acestea sunt relevante pentru intervenŃie, asistentul
social având obligaŃia păstrării confidenŃialităŃii în privinŃa acestora.
(3) În anumite situaŃii, asistentul social poate dezvălui informaŃii confidenŃiale, cu acordul
beneficiarilor sau ai reprezentanŃilor legali ai acestora, după caz.
(4) AsistenŃii sociali pot dezvălui informaŃii confidenŃiale fără acordul beneficiarilor, în
condiŃiile legii şi ale actelor normative adoptate în vederea executării acesteia sau atunci când
nedezvăluirea acestora ar pune în pericol viaŃa, integritatea fizică a beneficiarilor sau a altor
persoane.
(5) Asistentul social informează beneficiarii serviciilor de asistenŃă socială despre încălcarea
confidenŃialităŃii informaŃiilor pe care le deŃin în legătură cu aceştia, motivaŃia avută în
vedere, precum şi despre posibilele consecinŃe, în condiŃiile legii.
(6) Asistentul social trebuie să păstreze confidenŃialitatea asupra identităŃii beneficiarilor,
atunci când acesta prezintă informaŃii în mass-media, în condiŃiile legii.

ART. 27 În cazul în care autorităŃile publice competente solicită, pe cale legală, informaŃii
despre un anumit caz sau atunci când sunt puse în pericol interesele legitime, viaŃa ori
integritatea beneficiarilor, asistentul social poate dezvălui informaŃiile cerute, în condiŃiile
legii.

375
ART. 28 (1) Accesul la documentele beneficiarilor şi transferul acestora se realizează astfel
încât să se asigure protecŃia deplină a informaŃiilor confidenŃiale conŃinute.
(2) Accesul la documentele beneficiarilor este permis profesioniştilor care lucrează în echipa
pluridisciplinară, supervizorilor sau coordonatorilor activităŃii profesionale de asistenŃă
socială, precum şi altor persoane autorizate în condiŃiile legii.
(3) La cerere, beneficiarii au acces la informaŃii din propriile dosare, în măsura în care
asistentul social apreciază că acestea servesc intereselor lor şi nu prejudiciază alte persoane.
(4) La încheierea serviciilor, asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele
clienŃilor pentru a asigura accesul la informaŃie în viitor şi protecŃia informaŃiilor
confidenŃiale.

ART. 29 (1) Contactele fizice între asistenŃii sociali şi beneficiarii serviciilor de asistenŃă
socială trebuie evitate în cazul în care se constată că acest lucru îi prejudiciază în vreun fel pe
aceştia.
(2) Asistentul social care se angajează în contacte fizice cu beneficiarii trebuie să aibă
responsabilitatea de a stabili limite adecvate diferenŃelor culturale, în condiŃiile legii.
(3) Asistentul social nu poate întreŃine relaŃii sexuale cu beneficiarii serviciilor de asistenŃă
socială sau cu rudele acestuia, pe toată durata prestării serviciilor profesionale către aceştia.
(4) Asistentul social nu manifestă faŃă de beneficiarii actului său profesional comportamente
verbale sau fizice de natură sexuală, menite a fi înŃelese ca avansuri sexuale sau solicitări de
favoruri sexuale.

ART. 30 Asistentul social foloseşte un limbaj adecvat şi respectuos faŃă de client şi evită
folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor, grupurilor sau comunităŃilor.

ART. 31 (1) Asistentul social va asigura continuitatea serviciilor în cazul în care acestea sunt
întrerupte de factori cum ar fi: transferul, boala, indisponibilitatea temporară etc.
(2) Asistentul social poate finaliza relaŃia profesională cu beneficiarii, precum şi serviciile
oferite acestora atunci când acestea nu mai răspund nevoilor şi intereselor acestora.
(3) Asistentul social se asigură că finalizarea relaŃiei profesionale cu beneficiarii şi a
serviciilor oferite este un proces planificat, asupra căruia beneficiarii deŃin toate informaŃiile
necesare.

CAP. VI ObligaŃii faŃă de membrii corpului profesional

ART. 32 (1) RelaŃiile dintre asistenŃii sociali se bazează întotdeauna, indiferent de interesele
personale sau ale persoanelor pe care le asistă, pe respect profesional reciproc.
(2) Asistentul social îşi construieşte reputaŃia profesională numai pe baza competenŃei sale
profesionale, fără a folosi mijloace de reclamă sau alte mijloace comerciale, altele decât cele
prevăzute de lege.

ART. 33 (1) ConcurenŃa profesională între asistenŃii sociali se bazează numai pe competenŃa
şi calitatea serviciilor profesionale oferite beneficiarilor.
(2) Sunt interzise şi sunt considerate acte de concurenŃă profesională neloială următoarele
acŃiuni:

376
a) tentativa sau acŃiunea de denigrare sau de discreditare a asistenŃilor sociali în scopul
atragerii beneficiarilor de servicii de asistenŃă socială;
b) practicarea profesiei sub standardele de calitate stabilite prin ghidurile de bună practică în
domeniu sau prin normele privind exercitarea profesiei de asistent social, precum şi prin
stabilirea unor onorarii derizorii având ca scop atragerea beneficiarilor serviciilor de asistenŃă
socială;
c) utilizarea unor mijloace de presiune sau a funcŃiei deŃinute în vederea atragerii
beneficiarilor serviciilor psihologice sau în alt scop personal;
d) utilizarea oricăror informaŃii de specialitate nepublicate sau neoficiale, la care asistentul
social a avut acces pe diferite căi, în scopul obŃinerii de avantaje personale.

ART. 34 (1) Orice litigiu între asistenŃi sociali cu privire la exercitarea profesiunii de asistent
social trebuie comunicat imediat pentru conciliere Colegiului.
(2) Comisia de deontologie profesională are competenŃa analizării situaŃiei de litigiu create,
precum şi desfăşurării tuturor actelor necesare concilierii, înainte de sesizarea altor instanŃe.

CAP. VII ObligaŃiile asistentului social în relaŃiile cu instituŃiile publice

ART. 35 Asistentul social, salariat sau membru al unor comisii sau organisme de specialitate
ale unor instituŃii publice, nu va divulga şi nu va folosi în scopul obŃinerii de avantaje
materiale personale, familiale sau de grup informaŃii de specialitate care nu au fost făcute
publice.

ART. 36 Asistentul social, salariat sau membru al unor comisii ori organisme publice sau
tehnice de analiză ori decizie, nu se poate pronunŃa asupra unor acte sau documentaŃii la a
căror realizare este implicat personal.

ART. 37 Asistentul social nu va oferi avantaje materiale sau de orice altă natură unui
funcŃionar public, cu intenŃia de a influenŃa o decizie de care este interesat.

ART. 38 Asistentul social care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei instituŃii a
administraŃiei publice, în învăŃământ sau participă în diverse foruri decizionale ori de jurizare
nu va accepta avantaje materiale sau de orice natură oferite pentru a influenŃa decizia sa.

CAP. VIII SancŃiunile disciplinare

ART. 39 (1) Încălcarea de către asistenŃii sociali a dispoziŃiilor prevăzute în prezentul cod
constituie abatere disciplinară.
(2) În urma realizării cercetării disciplinare, Comisia de deontologie profesională şi organele
de conducere ale Colegiului, după caz, apreciază gravitatea fiecărui caz de încălcare a
dispoziŃiilor prezentului cod.
(3) SancŃiunile disciplinare aplicabile asistenŃilor sociali sunt prevăzute în art. 20 alin. (2) lit.
a)-d) din Regulamentul de organizare şi funcŃionare al Colegiului NaŃional al AsistenŃilor
Sociali.

CAP. IX DispoziŃii finale şi tranzitorii

377
ART. 40 (1) De la data adoptării prezentului cod se abrogă orice altă dispoziŃie contrară, în
condiŃiile legii.
(2) De la data adoptării prezentului cod autorităŃile publice, alte persoane juridice sau entităŃi
specializate care au încadraŃi asistenŃi sociali vor aduce la cunoştinŃa acestora prevederile
prezentului cod.
(3) Prezentul cod a fost adoptat în executarea Legii nr. 466/2004 privind Statutul asistentului
social, pentru detalierea şi aplicarea unitară a dispoziŃiilor legale privind deontologia profesiei
de asistent social.
ART. 41 Punerea în aplicare a prezentului cod se realizează sub aspect procedural potrivit
dispoziŃiilor procedurale prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul cod.

ART. 42 Prezentul cod se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

reşedintele Colegiului NaŃional al AsistenŃilor Sociali din România,

Florian Valeriu Sălăjeanu
Bucureşti, 14 decembrie 2007.
Nr. 1.

378
COMPENDIU LEGISLATIV

ÎN ASISTENłA SOCIALĂ

379
380
ASISTENłA SOCIALĂ – INSTITUłII ŞI SERVICII PUBLICE LA NIVEL
CENTRAL ŞI LOCAL:

Legea nr. 47 din 2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială Hotărârea de Guvern
nr. 381 din 2007 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Muncii, Familiei şi
EgalităŃii de Şanse;
Hotărârea de Guvern nr. 484 din 2007 privind aprobarea Statutului AgenŃiei NaŃionale
pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi BărbaŃi;
Hotărârea de Guvern nr. 750 din 2005 privind constituirea consiliilor interministeriale
permanente;
Hotărârea de Guvern nr. 1054 din 2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcŃionare al comisiilor judeŃene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităŃii de şanse
între femei şi bărbaŃi;
Hotărârea de Guvern nr. 1434 din 2004 privind atribuŃiile şi Regulamentul-cadru de
organizare şi funcŃionare ale DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului cu
modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1432 din 2004 privind atribuŃiile, organizarea şi funcŃionarea
AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1703 din 2004 privind organizarea şi funcŃionarea AgenŃiei
NaŃionale pentru Rromi, modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1124 din 2005;
Hotărârea de Guvern nr. 90 din 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare
şi funcŃionare a Serviciului Public de AsistenŃă Socială cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1615 din 2003 privind organizarea şi funcŃionarea Comisiei de
mediere socială;
Hotărârea de Guvern nr. 1624 din 2003 privind organizarea şi funcŃionarea AgenŃiei
NaŃionale pentru ProtecŃia Familiei;
OrdonanŃa de Guvern nr. 14 din 2003 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea
AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap cu modificările ulterioare;
Ordinul nr. 31 din 2007 privind aprobarea Metodologiei de control, inspecŃie şi
monitorizare, aplicabilă în domeniul de competenŃă al AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele
cu Handicap;
Ordinul nr. 40 din 2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare al
Comisiei naŃionale în domeniul egalităŃii de şanse între femei şi bărbaŃi (CONES);
Ordinul nr. 245 din 2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare a
AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap, precum şi a Regulamentului de
organizare şi funcŃionare a Institutului NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii
Sociale a Persoanelor cu Handicap;
Ordinul nr. 491/180 din 2003 pentru aprobarea Grilei de evaluare medico-socială a
persoanelor care se internează în unităŃi de asistenŃă medico-sociale.

381
SERVICII SOCIALE:

Legea 515 din 2003 pentru aprobarea OG Nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a
Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;
Legea nr. 488 din 2004 privind aprobarea OG Nr. 86/2004 pentru modificarea şi
completarea OG Nr. 68/2003 privind serviciile sociale;
OG Nr. 86 din 2004 pentru modificarea şi completarea OG Nr. 68/2003 privind serviciile
sociale;
OG Nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a
furnizorilor de servicii sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 723 din 2006 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr.
1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr.
68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de
servicii sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 1024 din 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor OG Nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de
acreditare a furnizorilor de servicii sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 412 din 2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea,
funcŃionarea şi finanŃarea unităŃilor de asistenŃă medico-sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 1007 din 2005 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr.
539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituŃiilor de asistenŃă socială şi a structurii
orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare şi funcŃionare a instituŃiilor de
asistenŃă socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG Nr.
68/2003 privind serviciile sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 539 din 2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituŃiilor de
asistenŃă socială şi a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare
şi funcŃionare a instituŃiilor de asistenŃă socială, precum şi a Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor OG Nr.68/2003 privind serviciile sociale;
Ordinul nr. 280 din 2006 privind aprobarea Procedurii de lucru în vederea constituirii,
actualizării şi accesării Registrului electronic unic al serviciilor sociale;
Ordinul nr. 71 din 2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de
servicii sociale, încheiat de serviciile publice de asistenŃă socială cu furnizorii de servicii
sociale;
Ordinul nr. 73 din 2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de
servicii sociale, încheiat de furnizorii de servicii sociale, acreditaŃi conform legii, cu
beneficiarii de servicii sociale;
Ordinul nr. 491 din 2003 pentru aprobarea Grilei de evaluare medico-socială a persoanelor
care se internează în unităŃi de asistenŃă medico-sociale;
Legea 208 din 1997 privind cantinele de ajutor social.

382
STANDARDE MINIME OBLIGATORII:

Hotărârea de Guvern nr. 1238 din 2007 privind aprobarea Standardelor naŃionale specifice
pentru serviciile specializate de asistenŃă şi protecŃie a victimelor traficului de persoane;
Ordinul nr. 14 din 2007 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind Serviciul
pentru dezvoltarea deprinderilor de viaŃă independentă şi a ghidului metodologic de
implementare a acestor standarde;
Ordinul nr. 289 din 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrul
de consiliere şi sprijin pentru părinŃi şi copii şi a ghidului metodologic de implementare a
acestor standarde;
Ordinul nr. 288 din 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protecŃiei drepturilor copilului;
Ordinul nr. 287 din 2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrul
de pregătire şi sprijinire a reintegrării sau integrării copilului în familie, precum şi a ghidului
metodologic de implementare a acestor standarde;
Ordinul nr. 101 din 2006 privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru centrul
maternal şi a Ghidului metodologic de implementare a acestor standarde;
Ordinul nr. 246 din 2006 privind aprobarea Standardelor minime specifice de calitate pentru
serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale
pentru persoanele vârstnice;
Ordinul nr. 175 din 2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile
sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap;
Ordinul nr. 132 din 2005 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind serviciile
destinate protecŃiei copiilor străzii;
Ordinul nr. 205 din 2005 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru centre
rezidenŃiale pentru persoane adulte cu handicap, centre de zi pentru persoane adulte cu
handicap şi locuinŃe protejate pentru persoane adulte cu handicap;
Ordinul nr. 383 din 2005 pentru aprobarea Standardelor generale de calitate privind
serviciile sociale şi a modalităŃii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori;
Ordinul nr. 21 din 2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind serviciile
pentru protecŃia copilului de tip rezidenŃial;
Ordinul nr. 24 din 2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru centrele de
zi;
Ordinul nr. 25 din 2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrele
de zi pentru copiii cu dizabilităŃi;
Ordinul nr. 45 din 2004 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind procedura
adopŃiei interne;
Ordinul nr. 89 din 2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrul de
primire în regim de urgenŃă pentru copilul abuzat, neglijat şi exploatat;
Ordinul nr. 383 din 2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale
din domeniul protecŃiei victimelor violenŃei în familie;
Ordinul nr. 35 din 2003 privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru asigurarea
protecŃiei copilului la asistentul maternal profesionist şi a ghidului metodologic de
implementare a acestor standarde;

383
Ordinul nr. 177 din 2003 privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru telefonul
copilului, standardelor minime obligatorii privind centrul de consiliere pentru copilul abuzat,
neglijat şi exploatat, precum şi a standardelor minime obligatorii privind centrul de resurse
comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării copilului.

STRATEGII ŞI PLANURI ÎN DOMENIUL ASISTENłEI SOCIALE:

Hotărârea de Guvern nr. 1654 din 2006 privind aprobarea Strategiei naŃionale împotriva
traficului de persoane pentru perioada 2006 – 2010;
Hotărârea de Guvern nr. 669 din 2006 privind aprobarea Strategiei naŃionale de incluziune
socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecŃie a copilului;
Hotărârea de Guvern nr. 1175 din 2005 privind aprobarea Strategiei naŃionale pentru
protecŃia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 - 2013;
Hotărârea de Guvern nr. 686 din 2005 pentru aprobarea Strategiei naŃionale în domeniul
prevenirii şi combaterii fenomenului violenŃei în familie;
Hotărârea de Guvern nr. 1826 din 2005 pentru aprobarea Strategiei naŃionale de dezvoltare
a serviciilor sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 1827 din 2005 privind aprobarea Programului de implementare a
Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada
2006 - 2008;
Hotărârea de Guvern nr. 541 din 2005 pentru aprobarea Strategiei naŃionale de dezvoltare a
sistemului de asistenŃă socială pentru persoanele vârstnice în perioada 2005 - 2008;
Hotărârea de Guvern nr. 73 din 2005 privind aprobarea Strategiei naŃionale antidrog în
perioada 2005 - 2012;
Hotărârea de Guvern nr. 323 din 2005 privind aprobarea Planului de acŃiune pentru
implementarea Strategiei naŃionale antidrog în perioada 2005 - 2008;
Hotărârea de Guvern nr. 1058 din 2005 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune
pentru implementarea legislaŃiei în domeniul protecŃiei drepturilor copilului;
Hotărârea de Guvern nr. 1295 din 2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune
pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării sexuale a
copiilor în scopuri comerciale (2004 - 2007);
Hotărârea de Guvern nr. 1504 din 2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune
pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării sexuale a
copiilor în scopuri comerciale (2004 - 2007);
Hotărârea de Guvern nr. 1769 din 2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune
pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor;
Hotărârea de Guvern nr. 285 din 2004 privind aplicarea Planului naŃional de acŃiune
pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi;
Hotărârea de Guvern nr. 430 din 2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României
de îmbunătăŃire a situaŃiei romilor, modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 522 din 2006;
Hotărârea de Guvern nr. 1216 din 2001 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune
pentru combaterea traficului de fiinŃe umane;
Ordinul nr. 363 din 2005 pentru aprobarea Planului naŃional privind formarea personalului
din sistemul de protecŃie a persoanelor cu handicap pentru perioada 2006 - 2008 şi a

384
Programei-cadru de instruire specifică a personalului implicat în protecŃia şi îngrijirea
persoanei adulte cu handicap cu modificările ulterioare;
Ordinul nr. 123/429 din 2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcŃionare a Subgrupului pentru coordonarea şi evaluarea activităŃii de prevenire şi de
combatere a traficului de copii.

PERSOANE CU HANDICAP:

Legea nr. 448 din 2006 privind protecŃia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
cu modificările ulterioare;
Ordinul nr. 432 din 2007 pentru aprobarea procedurii de acordare a drepturilor prevăzute la
art. 12 alin. (1) lit. b), e) - g) şi la alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecŃia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare;
Ordinul nr. 256 din 2007 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului de analiză a
problemelor persoanelor cu handicap;
Ordinul nr. 671 din 2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreŃilor
limbajului mimico-gestual şi a interpreŃilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate;
Hotărârea de Guvern nr. 427 din 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
condiŃiile de încadrare, drepturile şi obligaŃiile asistentului personal al persoanei cu handicap,
modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 463 din 2005;
Hotărârea de Guvern nr. 696 din 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
finanŃarea proiectelor în domeniul protecŃiei speciale a persoanelor cu handicap şi
administrarea unităŃilor finanŃate în comun de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu
Handicap şi organizaŃiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care au ca obiect
de activitate protecŃia specială a persoanelor cu handicap;
Legea nr. 144 din 2004 privind aprobarea OG Nr. 2/2004 pentru modificarea şi completarea
OG Nr. 14/2003 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii NaŃionale pentru
Persoanele cu Handicap;
OrdonanŃa de Guvern nr. 14 din 2003 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea
AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap;
Hotărârea de Guvern nr. 329 din 2003 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de
organizare şi funcŃionare a instituŃiilor de protecŃie specială a persoanelor cu handicap;
Ordinul nr. 780 din 2006 privind aprobarea Criteriilor pe baza cărora se efectuează selecŃia
proiectelor în domeniul protecŃiei, integrării şi incluziunii sociale a persoanelor cu handicap;
Ordinul nr. 56 din 2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
OG Nr. 2/2004 pentru modificarea şi completarea OG Nr. 14/2003 privind înfiinŃarea,
organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap;
OrdonanŃa de Guvern nr. 2 din 2004 pentru modificarea şi completarea OG Nr. 14/2003
privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu
Handicap;
Ordinul nr. 277 din 2003 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăŃii şi
familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru
adulŃi şi se aplică măsurile de protecŃie specială a acestora;

385
Ordinul nr. 726 din 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap
pentru adulŃi şi se aplică măsurile de protecŃie specială a acestora;
Ordinul nr. 725 din 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap
pentru copii şi se aplică măsurile de protecŃie specială a acestora;
Ordinul nr. 60 din 2007 privind aprobarea Procedurilor de autorizare a unităŃilor protejate.

FACILITĂłI PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP:

Ordinul nr. 649 din 2001 privind aprobarea Normativului pentru adaptarea clădirilor civile şi
spaŃiului urban aferent la exigenŃele persoanelor cu handicap, indicativ NP 051/2000;
Ordinul nr. 706 din 2002 privind acordarea asistenŃei medicale pentru persoanele încadrate
într-un grad de handicap şi aprobarea modalităŃilor de decontare a cheltuielilor aferente;
Ordinul nr. 67 din 2000 privind decontarea contribuŃiilor personale suportate de adultul cu
handicap pentru achiziŃionarea de medicamente;
Ordinul nr. 373 din 2003 pentru stabilirea documentelor justificative şi a modalităŃii de
decontare privind taxa pentru abonamentul la curentul electric pentru nevăzătorii cu handicap
grav;
Ordinul nr. 216 din 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de
acordare a gratuităŃii de transport cu metroul şi cuantumul acestei gratuităŃi pentru persoanele
cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenŃii personali sau însoŃitorii acestora,
Ordinul nr. 62 din 2007 pentru aprobarea InstrucŃiunilor privind legitimaŃia pentru
transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaŃă pentru persoanele cu
handicap şi modelul acesteia;
Hotărârea de Guvern nr. 680 din 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap;
Ordinul nr. 223 din 2007 privind implementarea formatului unic al cardului-legitimaŃie de
parcare pentru persoanele cu handicap.

PROTECłIA COPILULUI ŞI A FAMILIEI:

Legea nr. 272 din 2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului;
Legea nr. 87 din 2007 pentru ratificarea ConvenŃiei asupra relaŃiilor personale care privesc
copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003;
Legea nr. 111 din 2004 pentru modificarea Legii nr. 326/2003 privind drepturile de care
beneficiază copiii şi tinerii ocrotiŃi de serviciile publice specializate pentru protecŃia copilului,
mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinŃaŃi sau daŃi în plasament la
asistenŃi maternali profesionişti;
Legea nr. 326 din 2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiŃi de
serviciile publice specializate pentru protecŃia copilului, mamele protejate în centre maternale,
precum şi copiii încredinŃaŃi sau daŃi în plasament la asistenŃi maternali profesionişti;

386
Legea nr. 216 din 2003 privind aderarea României la ConvenŃia europeană asupra
recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie de încredinŃare a copiilor şi de restabilire a
încredinŃării copiilor, adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980;
Legea nr. 369 din 2004 privind aplicarea ConvenŃiei asupra aspectelor civile ale răpirii
internaŃionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin
Legea nr. 100/1992;
Legea nr. 100 din 1992 pentru aderarea României la ConvenŃia de la Haga din 25 octombrie
1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaŃionale de copii;
Legea nr. 101 din 1992 pentru aderarea României la ConvenŃia europeană asupra statutului
juridic al copiilor născuŃi în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975;
Legea nr. 18 din 1990 pentru ratificarea ConvenŃiei ONU cu privire la drepturile copilului
Republicată;
Hotărârea de Guvern nr. 1128 din 2007 privind indexarea limitelor minime de cheltuieli
aferente drepturilor de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiŃi de serviciile publice
specializate pentru protecŃia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii
încredinŃaŃi sau daŃi în plasament la asistenŃi maternali profesionişti şi a sumelor de bani
pentru nevoi personale prevăzute de Legea nr. 326/2003;
Hotărârea de Guvern nr. 1432 din 2004 privind atribuŃiile, organizarea şi funcŃionarea
AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului, cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1437 din 2004 privind organizarea şi metodologia de funcŃionare a
comisiei pentru protecŃia copilului;
Hotărârea de Guvern nr. 1438 din 2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de
organizare şi funcŃionare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum
şi a celor de protecŃie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinŃilor
săi;
Hotărârea de Guvern nr. 1439 din 2004 privind serviciile specializate destinate copilului
care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal;
Hotărârea de Guvern nr. 1440 din 2004 privind condiŃiile şi procedura de licenŃiere şi de
inspecŃie a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de
protecŃie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinŃilor săi cu
modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1441 din 2004 cu privire la autorizarea organizaŃiilor private
străine de a desfăşura activităŃi în domeniul adopŃiei internaŃionale;
Hotărârea de Guvern nr. 1442 din 2004 privind serviciile şi activităŃile ce pot fi
desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopŃiei interne;
Hotărârea de Guvern nr. 1443 din 2004 privind metodologia de repatriere a copiilor români
neînsoŃiŃi şi asigurarea măsurilor de protecŃie specială în favoarea acestora;
Hotărârea de Guvern nr. 729 din 2005 privind stabilirea nivelurilor alocaŃiei zilnice de
hrană pentru consumurile colective din instituŃiile publice de asistenŃă socială;
Hotărârea de Guvern nr. 617 din 2004 privind înfiinŃarea şi organizarea Comitetului
naŃional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă;
Hotărârea de Guvern nr. 679 din 2003 privind condiŃiile de obŃinere a atestatului,
procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist;
Hotărârea de Guvern nr. 1018 din 2002 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
obligaŃiile ce revin serviciilor publice specializate pentru protecŃia drepturilor copilului în

387
vederea garantării respectării dreptului la imagine şi intimitate al copilului aflat în plasament
sau încredinŃare;
Hotărârea de Guvern nr. 218 din 2002 privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea
setului de instrumente de expertizare şi evaluare a copiilor/elevilor în vederea orientării
şcolare a acestora;
Hotărârea de Guvern nr. 457 din 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice de
stabilire a nivelului contribuŃiilor comunităŃilor locale la finanŃarea activităŃii de protecŃie a
copilului aflat în dificultate, a celui cu handicap, precum şi a persoanei majore care
beneficiază de protecŃie în condiŃiile art. 19 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr.
26/1997, Republicată;
Ordinul nr. 286 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea
Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de
protecŃie;
Ordinul nr. 219 din 2006 privind activităŃile de identificare, intervenŃie şi monitorizare a
copiilor care sunt lipsiŃi de îngrijirea părinŃilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în
străinătate;
Ordinul nr. 100 din 2006 pentru aprobarea Planului-cadru de acŃiune în vederea reintegrării
sociale a copiilor străzii;
Ordinul nr. 756 din 2005 privind coordonarea activităŃilor de prevenire a abandonului în
unităŃile sanitare care au în structură secŃii de nou-născuŃi şi/sau de pediatrie;
Ordinul nr. 107 din 2005 pentru aprobarea modelului de anchetă socială privind situaŃia
sociofamilială a copilului român aflat neînsoŃit pe teritoriul altui stat, în vederea repatrierii
acestuia şi a reintegrării sale sociale, şi a structurii-cadru a planului referitor la pregătirea
reintegrării sociale a copilului care se află neînsoŃit pe teritoriul altui stat şi care urmează a fi
repatriate;
Ordinul nr. 123 din 2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare a
Subgrupului pentru coordonarea şi evaluarea activităŃii de prevenire şi de combatere a
traficului de copii;
Ordinul nr. 12709 din 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap
pentru copii şi se aplică măsurile de protecŃie specială a acestora;
Ordinul nr. 54 din 2000 privind criteriile de determinare a comunităŃii locale din care provin
copilul cu handicap şi cel aflat în dificultate;
Ordinul 18/3989/416/142 din 2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea
copilului cu dizabilităŃi şi încadrarea într-un grad cu handicap;
Ordinul 219/15.06.2006 - emis de secretarul de stat al AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia
Drepturilor Copilului – privind activităŃile de identificare, intervenŃie şi monitorizare a
copiilor care sunt lipsiŃi de îngrijirea părinŃilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în
străinătate;
H.G. nr. 683/2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr.156/2000 privind protecŃia cetăŃenilor români care lucrează în străinatate, aprobate
prin H.G. nr. 384/2001.

388
PERSOANE VÂRSTNICE:

Ordinul nr. 246 din 2006 privind aprobarea Standardelor minime specifice de calitate pentru
serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale
pentru persoanele vârstnice;
Legea nr. 17 din 2000 privind asistenŃa socială a persoanelor vârstnice Republicată;
Hotărârea de Guvern nr. 1021 din 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
stabilirea costului mediu lunar de întreŃinere în căminele pentru persoanele vârstnice;
Hotărârea de Guvern nr. 2403 din 2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul
intern, cu modificările ulterioare, şi a OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 71/2004 privind
acordarea unor facilităŃi familiilor de pensionari;
Legea nr. 147 din 2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern,
modificată prin Legea 30 din 2004;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 71 din 2004 privind acordarea unor facilităŃi familiilor de
pensionari, aprobată prin Legea 565 din 2004,
Hotărârea de Guvern nr. 886 din 2000 pentru aprobarea Grilei naŃionale de evaluare a
nevoilor persoanelor vârstnice,
Ordinul nr. 491 din 2003 pentru aprobarea Grilei de evaluare medico-socială a persoanelor
care se internează în unităŃi de asistenŃă medico-sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 499 din 2004 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea
comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice, în cadrul
prefecturilor;
Legea nr. 457 din 2001 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 184/2000
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/2000 privind înfiinŃarea, organizarea şi
funcŃionarea Consiliului NaŃional al Persoanelor Vârstnice;
Legea nr. 405 din 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/2000 privind
înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului NaŃional al Persoanelor Vârstnice;
Legea nr. 16 din 2000 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului NaŃional al
Persoanelor Vârstnice, cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 494 din 2001 pentru aprobarea Normelor şi criteriilor pe baza
cărora se acordă bilete de odihnă prin sistemul organizat şi administrat de Ministerul Muncii
şi SolidarităŃii Sociale;
Ordinul nr. 377 din 2007 privind repartizarea biletelor de odihnă.

PERSOANE CU HANDICAP - HIV/SIDA:

Legea nr. 584 din 2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în
România şi de protecŃie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA;
Hotărârea de Guvern nr. 1342 din 2004 privind aprobarea Strategiei naŃionale pentru
supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecŃie cu HIV/SIDA în perioada 2004 -
2007;
Hotărârea de Guvern nr. 2108 din 2004 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

389
Legii nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi
de protecŃie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA;
Hotărârea de Guvern nr. 330 din 2003 privind organizarea şi funcŃionarea Comisiei
naŃionale pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecŃie HIV/SIDA;
Ordinul nr. 223 din 2006 pentru aprobarea Metodologiei de acordare a indemnizaŃiei lunare
de hrana cuvenite adulŃilor şi copiilor infectaŃi cu HIV sau bolnavi de SIDA şi de control al
utilizării de către cei în drept a acesteia.

PERSOANE DE ETNIE ROMĂ:

Hotărârea de Guvern nr. 430 din 2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României
de îmbunătăŃire a situaŃiei romilor;
Hotărârea de Guvern nr. 1703 din 2004 privind organizarea şi funcŃionarea AgenŃiei
NaŃionale pentru Romi, modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1124 din 2005;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 78 din 2004 pentru înfiinŃarea AgenŃiei NaŃionale pentru Romi,
aprobată prin Legea 7 din 2005.

PERSOANE REFUGIATE:

Legea nr. 122 din 2006 privind azilul în România;

Hotărârea de Guvern nr. 1251 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România;
Hotărârea de Guvern nr. 639 din 20 iunie 2007 privind structura organizatorică şi
atribuŃiile Oficiului Român pentru Imigrări;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 55 din 2007 privind înfiinŃarea Oficiului Român pentru Imigrări
prin reorganizarea AutorităŃii pentru străini şi a Oficiului NaŃional pentru RefugiaŃi, precum şi
modificarea şi completarea unor acte normative;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 194 din 2002 privind regimul străinilor în România * * *
Republicată, cu modificările ulterioare;

VETERANI DE RĂZBOI:

Legea nr. 303 din 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii
de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război;
Legea nr. 596 din 2004 pentru modificarea art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de
război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război;
Legea nr. 210 din 2004 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 12/2004
pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale
invalizilor şi văduvelor de război;

390
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 12 din 2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind
veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război;
Legea nr. 44 din 1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi
văduvelor de război *** Republicată;
Hotărârea de Guvern nr. 1217 din 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor art. 13 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război,
precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, modificată prin HG 1301 din
2004;
Hotărârea de Guvern nr. 1750 din 2006 privind stabilirea cuantumului ajutorului anual
pentru acoperirea unei părŃi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice pentru
nevoi casnice, cuvenit veteranilor de război, văduvelor de război, precum şi accidentaŃilor de
război în afara serviciului ordonat.

SUSłINEREA FAMILIEI:

Legea nr. 7 din 2007 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 148/2005
privind susŃinerea familiei în vederea creşterii copilului;
Legea nr. 508 din 2006 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 44/2006
pentru modificarea şi completarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 148/2005 privind
susŃinerea familiei în vederea creşterii copilului şi a Legii nr. 61/1993 privind alocaŃia de stat
pentru copii;
OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea şi completarea
OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 148/2005 privind susŃinerea familiei în vederea
creşterii copilului;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 148 din 2005 privind susŃinerea familiei în vederea creşterii
copilului;
Hotărârea de Guvern nr. 1025 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 148/2005 privind susŃinerea
familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare;
Legea nr. 482 din 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuŃi;
Legea nr. 396 din 2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei;
Ordinul nr. 976/1537 din 2006 pentru aprobarea InstrucŃiunilor de aplicare a Legii nr.
396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei.

ADOPłIA:

Legea nr. 273 din 2004 privind regimul juridic al adopŃiei;

Legea nr. 274 din 2004 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Oficiului Român
pentru AdopŃii
Legea nr. 84 din 1994 pentru ratificarea ConvenŃiei asupra protecŃiei copiilor şi cooperării în
materia adopŃiei internaŃionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993;

391
Legea nr. 15 din 1993 pentru aderarea României la ConvenŃia europeană în materia adopŃiei
de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967;
Hotărârea de Guvern nr. 1442 din 2004 privind serviciile şi activităŃile ce pot fi desfâşurate
de către organismele private române în cadrul procedurii adopŃiei interne;
Hotărârea de Guvern nr. 1441 din 2004 cu privire la autorizarea organizaŃiilor private
străine de a desfăşura activităŃi în domeniul adopŃiei internaŃionale;
Hotărârea de Guvern nr. 1438 din 2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de
organizare şi funcŃionare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum
şi a celor de protecŃie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinŃilor
săi;
Hotărârea de Guvern nr. 1436 din 2004 pentru defalcarea pe categorii de cheltuieli a taxei
unice şi fixe aferente serviciilor efectuate de Oficiul Roman pentru AdopŃii în îndeplinirea
procedurii de adopŃie internaŃională pe teritoriul României;
Hotărârea de Guvern nr. 1435 din 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei;
Ordinul nr. 136 din 2006 privind aprobarea Metodologiei, a modelului şi conŃinutului unor
formulare şi documente utilizate în procedura de evaluare în vederea obŃinerii atestatului de
persoană/familie aptă să adopte.

ALOCAłIA DE STAT PENTRU COPII, ALOCAłIA COMPLEMENTARĂ ŞI DE

SUSłINERE, ALTE ALOCAłII ŞI INDEMNIZAłII, VENIT MINIM GARANTAT:

Legea nr. 61 din 1993 privind alocaŃia de stat pentru copii *** Republicată;
Hotărârea de Guvern nr. 591 din 1993 privind măsurile pentru aplicarea dispoziŃiilor Legii
nr. 61/1993 referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea şi plata alocaŃiei de stat pentru
copii *** Republicată cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 2392 din 2004 privind stabilirea cuantumului lunar al alocaŃiei de
stat pentru copii cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 54 din 2007 privind indexarea cuantumului lunar al alocaŃiei de
stat pentru copii;
Legea nr. 41 din 2004 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 105/2003
privind alocaŃia familială complementară şi alocaŃia de susŃinere pentru familia
monoparentală;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 105 din 2003 privind alocaŃia familială complementară şi
alocaŃia de susŃinere pentru familia monoparentală;
Ordinul nr. 136 din 2004 pentru aprobarea Precizărilor privind aplicarea unor prevederi ale
OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 105/2003;
Hotărârea de Guvern nr. 1539 din 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 105/2003 privind alocaŃia
familială complementară şi alocaŃia de susŃinere pentru familia monoparentală;
Hotărârea de Guvern nr. 5 din 2007 privind indexarea nivelului lunar al venitului minim
garantat şi al alocaŃiei pentru copiii nou-născuŃi, prevăzute de Legea nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat;

392
Hotărârea de Guvern nr. 4 din 2007 privind corectarea limitelor de venituri şi indexarea
cuantumului alocaŃiei familiale complementare şi al alocaŃiei de susŃinere pentru familia
monoparentală;
Hotărârea de Guvern nr. 3 din 2007 privind indexarea cuantumului alocaŃiei lunare de
plasament;
Hotărâre de Guvern nr. 1762 din 2005 privind indexarea cuantumului alocaŃiei lunare de
plasament, cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 729 din 2005 privind stabilirea nivelurilor alocaŃiei zilnice de
hrană pentru consumurile colective din instituŃiile publice de asistenŃă socială;
Hotărârea de Guvern nr. 778 din 2005 privind indexarea indemnizaŃiei lunare cuvenite
adulŃilor cu handicap grav şi accentuat, cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1700 din 2005 privind stabilirea cuantumului ajutorului pentru
încălzirea locuinŃei în cazul familiilor şi persoanelor singure cu venituri reduse, care utilizează
pentru încălzirea locuinŃei şi prepararea apei calde energie termică furnizată în sistem
centralizat şi care au optat pentru modalitatea de facturare şi plată a energiei termice în sistem
binom;
Hotărârea de Guvern nr. 1764 din 2005 privind actualizarea alocaŃiei sociale cuvenite
adulŃilor nevăzători cu handicap grav şi accentuat, precum şi a indemnizaŃiei lunare cuvenite
adulŃilor cu handicap grav şi accentuat, alŃii decât nevăzătorii;
Hotărârea de Guvern nr. 1770 din 2005 privind indexarea nivelului lunar al venitului
minim garantat, al ajutorului social lunar care se acordă soŃiilor celor care satisfac serviciul
militar obligatoriu, precum şi al alocaŃiei pentru copiii nou-născuŃi, prevăzute de Legea nr.
416/2001 privind venitul minim garantat;
Hotărârea de Guvern nr. 2395 din 2004 privind corectarea limitelor de venituri şi indexarea
cuantumului alocaŃiei familiale complementare şi a alocaŃiei de susŃinere pentru familia
monoparentală;
Ordinul nr. 223 din 2006 pentru aprobarea Metodologiei de acordare a indemnizaŃiei lunare
de hrană cuvenite adulŃilor şi copiilor infectaŃi cu HIV sau bolnavi de SIDA şi de control al
utilizării de către cei în drept a acesteia;
Legea nr. 115 din 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat;
Legea nr. 416 din 2001 privind venitul minim garantat, cu modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1010 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi
completările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 5 din 2007 privind indexarea nivelului lunar al venitului minim
garantat şi al alocaŃiei pentru copiii nou-născuŃi, prevăzute de Legea nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat;
Hotărârea de Guvern nr. 2302 din 2004 privind indexarea nivelului lunar al venitului
minim garantat, al ajutorului social lunar care se acordă soŃiilor celor care satisfac serviciul
militar obligatoriu, precum şi al alocaŃiei pentru copiii nou-născuŃi, prevăzute de Legea nr.
416/2001 privind venitul minim garantat.

393
VIOLENTA ÎN FAMILIE:

Legea nr. 211 din 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecŃiei victimelor
infracŃiunilor, modificată prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 113 din 2007;
Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie, modificată prin
OrdonanŃa nr. 95 din 2003, aprobată prin Legea 180 din 2004;
Ordinul nr. 384 din 2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi
monitorizarea cazurilor de violenŃă în familie;
Ordinul nr. 304 din 2004 privind aprobarea InstrucŃiunilor de organizare şi funcŃionare a
unităŃilor pentru prevenirea şi combaterea violenŃei în familie.

TRAFICUL DE PERSOANE:

Legea nr. 300 din 2006 pentru ratificarea ConvenŃiei Consiliului Europei privind lupta
împotriva traficului de fiinŃe umane, adoptata la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată
de România la Varşovia la 16 mai 2005;
Legea nr. 211 din 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecŃiei victimelor
infracŃiunilor, modificată prin OUG 113 din 2007;
Legea nr. 39 din 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităŃii organizate;
Legea nr. 678 din 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu
modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1584 din 2005 pentru înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea
AgenŃiei NaŃionale de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a AsistenŃei
Acordate Victimelor Traficului de Persoane, modificată prin HG 1083 din 2006;
Hotărârea de Guvern nr. 1282 din 2005 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul
României şi OrganizaŃia InternaŃională pentru MigraŃie privind funcŃionarea Centrului pentru
protecŃie temporară, asistenŃă medicală şi consiliere de specialitate pentru returnarea femeilor
victime ale traficului de persoane, semnat la Bucureşti la 16 septembrie 2005;
Hotărârea de Guvern nr. 299 din 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispoziŃiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;
Legea nr. 45 din 2003 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 143/2002
pentru modificarea şi completarea unor dispoziŃii din Codul penal şi unele legi speciale, în
vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 143 din 2002 pentru modificarea şi completarea unor dispoziŃii
din Codul penal şi unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor
sexuale;
Ordinul nr. 123 din 2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare a
Subgrupului pentru coordonarea şi evaluarea activităŃii de prevenire şi de combatere a
traficului de copii.

394
PROGRAME DE INTERES NAłIONAL:

Hotărârea de Guvern nr. 532 din 2006 pentru aprobarea programelor de interes naŃional în
domeniul protecŃiei drepturilor copilului şi a Metodologiei de alocare a fondurilor şi criteriile
de identificare şi de aplicare a proiectelor specifice din cadrul programelor de interes naŃional,
modificată prin Hotărărea de Guvern nr. 1697 din 2006;
Hotărârea de Guvern nr. 1293 din 2006 pentru modificarea anexelor nr. 6 şi 7 la Hotărârea
Guvernului nr. 197/2006 privind aprobarea programelor de interes naŃional în domeniul
protecŃiei drepturilor persoanelor cu handicap, precum şi în domeniul asistenŃei sociale a
persoanelor vârstnice, persoanelor fără adapost şi persoanelor victime ale violenŃei în familie
şi a finanŃării acestor programe;
Hotărârea de Guvern nr. 1726 din 2006 pentru modificarea anexelor nr. 8 şi 9 la Hotărârea
Guvernului nr. 197/2006 privind aprobarea programelor de interes naŃional în domeniul
protecŃiei drepturilor persoanelor cu handicap, precum şi în domeniul asistenŃei sociale a
persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost şi persoanelor victime ale violenŃei în familie
şi a finanŃării acestor programe;
Hotărârea de Guvern nr. 197 din 2006 privind aprobarea programelor de interes naŃional în
domeniul protecŃiei drepturilor persoanelor cu handicap, precum şi în domeniul asistenŃei
sociale a persoanelor vârstnice, persoanelor fără adapost şi persoanelor victime ale violenŃei în
familie şi a finanŃării acestor programe;
Hotărârea de Guvern nr. 166 din 2005 pentru aprobarea programelor de interes naŃional în
domeniul protecŃiei drepturilor copilului, modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1396
din 2005;
Ordinul nr. 709 din 2007 privind aprobarea Ghidului solicitantului pentru selectarea şi
finanŃarea proiectelor din cadrul programului de interes naŃional în domeniul asistenŃei sociale
a persoanelor victime ale violenŃei în familie;
Ordinul nr. 325 din 2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare, selectare şi de
finanŃare a proiectelor din cadrul programelor de interes naŃional în domeniul asistenŃei
sociale a persoanelor vârstnice, a persoanelor fără adăpost şi a persoanelor victime ale
violenŃei în familie.

INSPECłIA ÎN DOMENIUL ASISTENłEI SOCIALE:

Hotărârea de Guvern nr. 1059 din 2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcŃionare al InspecŃiei Sociale;
Hotărârea de Guvern nr. 1440 din 2004 privind condiŃiile şi procedura de licentiere şi de
inspecŃie a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de
protecŃie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinŃilor săi, cu
modificările ulterioare;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 130 din 2006 privind InspecŃia Socială, aprobată prin Legea
211 din 2007;

395
Ordinul nr. 31 din 2007 privind aprobarea Metodologiei de control, inspecŃie şi
monitorizare, aplicabilă în domeniul de competenŃă al AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele
cu Handicap.

EGALITATEA DE ŞANSE:

Legea nr. 202 din 2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi *** Republicată;
Legea nr. 283 din 2003 pentru ratificarea Protocolului opŃional la ConvenŃia asupra
eliminării tuturor formelor de discriminare faŃă de femei, adoptat la New York la 6 octombrie
1999;
Hotărârea de Guvern nr. 484 din 2007 privind aprobarea Statutului AgenŃiei NaŃionale
pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi BărbaŃi;
Hotărârea de Guvern nr. 266 din 2004 privind participarea echilibrată a femeilor şi a
bărbaŃilor în cadrul echipelor de experŃi trimise în misiune la Comisia Europeană.
INCLUZIUNE SOCIALĂ:

Legea nr. 116 din 2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale;
Legea nr. 129 din 1998 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Fondului Român de
Dezvoltare Socială *** Republicată;
Hotărârea de Guvern nr. 710 din 2007 privind implementarea Programului de furnizare a
produselor alimentare către persoanele defavorizate din România, cu finanŃare din Fondul
European de Garantare Agricolă, aferentă exerciŃiului financiar al anului 2007;
Hotărârea de Guvern nr. 1217 din 2006 privind constituirea mecanismului naŃional pentru
promovarea incluziunii sociale în România;
Hotărârea de Guvern nr. 488 din 2005 privind aprobarea sistemului naŃional de indicatori
de incluziune socială;
Hotărârea de Guvern nr. 1149 din 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării
sociale.

COMBATEREA DISCRIMINĂRII:

Legea nr. 27 din 2004 privind aprobarea OG Nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea
OG Nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare;
Legea nr. 48 din 2002 pentru aprobarea OG Nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancŃionarea
tuturor formelor de discriminare;
OrdonanŃa de Guvern nr. 77 din 2003 pentru modificarea şi completarea OG Nr. 137/2000
privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare;
OrdonanŃa de Guvern nr. 137 din 2000 privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor
de discriminare;

396
Legea nr. 612 din 2002 pentru formularea unei declaraŃii privind recunoaşterea de către
România a competenŃei Comitetului pentru Eliminarea Discriminării Rasiale, în conformitate
cu art. 14 din ConvenŃia internaŃională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială, adoptată de Adunarea generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la New York la 21
decembrie 1965;
Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 2003 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.194/2001 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului NaŃional pentru
Combaterea Discriminării;
Hotărârea de Guvern nr. 1514 din 2002 pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.194/2001 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului NaŃional pentru
Combaterea Discriminării;
Hotărârea de Guvern nr. 1194 din 2001 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului
NaŃional pentru Combaterea Discriminării.

ASISTENłĂ SOCIALĂ – PROFESII:

Legea nr. 192 din 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de MEDIATOR;
Legea nr. 466 din 2004 PRIVIND STATUTUL ASISTENTULUI SOCIAL;
REGULAMENT din 2007 de organizare şi funcŃionare al Colegiului NaŃional al
AsistenŃilor Sociali;
Legea nr. 213 din 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică,
înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Colegiului Psihologilor din România;
Hotărârea de Guvern nr. 5 din 2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcŃionare a Consiliului de mediere;
Hotărârea de Guvern nr. 12 din 2007 pentru aprobarea Standardului de formare a
mediatorului;
Hotărârea de Guvern nr. 788 din 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică,
înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Colegiului Psihologilor din România;
Hotărârea de Guvern nr. 679 din 2003 privind condiŃiile de obŃinere a atestatului,
procedurile de atestare şi STATUTUL ASISTENTULUI MATERNAL PROFESIONIST;
Ordinul nr. 318 din 2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcŃionarea
îngrijirilor la domiciliu, precum şi autorizarea persoanelor juridice şi fizice care acordă aceste
servicii;
Ordinul nr. 619 din 2002 pentru aprobarea funcŃionării ocupaŃiei de MEDIATOR
SANITAR şi a Normelor tehnice privind organizarea, funcŃionarea şi finanŃarea activităŃii
mediatorilor sanitari în anul 2002 cu modificările ulterioare.

397
ASOCIAłII ŞI FUNDAłII - CADRUL GENERAL, PATENERIAT PUBLIC-PRIVAT;
SUBVENłII:

Ordinul nr. 2076 din 2007 pentru organizarea evidenŃei speciale a asociaŃiilor religioase
constituite potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor;
Legea nr. 246 din 2005 pentru aprobarea OG Nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii;
OG Nr. 26 din 2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii;
Ordinul nr. 954 din 2000 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea Registrului
asociaŃiilor şi fundaŃiilor, Registrului federaŃiilor şi Registrului naŃional al persoanelor juridice
fără scop patrimonial;
Ordinul nr. 1076 din 2000 privind aprobarea tarifelor pentru accesul la Registrul naŃional al
persoanelor juridice fără scop patrimonial;
Legea nr. 22 din 2007 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 54/2006
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică;
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 54 din 2006 privind regimul contractelor de concesiune de
bunuri proprietate publică;
Hotărârea de Guvern nr. 168 din 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune
de bunuri proprietate publică;
Legea nr. 350 din 2005 privind regimul finanŃărilor nerambursabile din fonduri publice
alocate pentru activităŃi nonprofit de interes general;
Legea nr. 34 din 1998 privind acordarea unor subvenŃii asociaŃiilor şi fundaŃiilor române cu
personalitate juridică, care înfiinŃează şi administrează unităŃi de asistenŃă socială cu
modificările ulterioare;
Hotărârea de Guvern nr. 1153 din 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenŃii asociaŃiilor şi
fundaŃiilor române cu personalitate juridică, care înfiinŃează şi administrează unităŃi de
asistenŃă socială cu modificările ulterioare;
Ordinul nr. 763 din 2007 privind aprobarea ca linii prioritare pentru subvenŃionarea în anul
2008, de la bugetul de stat, în baza Legii nr. 34/1998, a asociaŃiilor şi fundaŃiilor, precum şi a
Regulamentului de organizare şi funcŃionare al Comisiei de evaluare şi selecŃionare şi a Grilei
de evaluare a asociaŃiilor şi fundaŃiilor;
Ordinul nr. 730 din 2006 privind aprobarea ca linii prioritare pentru subvenŃionarea în anul
2007 de la bugetul de stat, în baza Legii nr. 34/1998, a asociaŃiilor şi fundaŃiilor, a unităŃilor
de asistenŃă socială.

VOLUNTARIAT:

Legea nr. 195 din 2001 Legea voluntariatului republicată;

Hotărârea de Guvern nr. 1317 din 2005 privind sprijinirea activităŃilor de voluntariat în
domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice.

398
399
 Tipar:

SC Tipo-Rex Service SRL

Alba Iulia, str. V. Alecsandri, nr. 68
Tel./Fax: 0258 812 320

400