Sunteți pe pagina 1din 21

HEMORAGIILE DIN PRIMUL

TRIMESTRU DE SARCINĂ - AVORTUL

S.L. Univ. Dr. Bogdan I. Ştefănescu


AVORTUL
Reproducerea la specia umană se confruntă cu un
paradox fundamental: deşi este esenţială pentru
perpetuarea speciei, procesul este relativ ineficient.

•Probabilitatea concepţiei pe
parcursul unui ciclu menstrual
este de aproximativ 30%;

•Doar 50-60% din produşii de


concepţie depăşesc 20 de
săptămâni de gestaţie;

•Din toate sarcinile pierdute, 75%


se datorează lipsei de implantare,
nefiind, din acest motiv,
recunoscute clinic.
AVORTUL

• DEFINIŢIE - Avortul reprezintă întreruperea evoluţiei


sarcinii, indiferent de cauză, înainte ca fătul să fie capabil de
viaţă extrauterină;
• Conform criteriilor OMS de apreciere a viabilităţii fetale, valabile şi în
România, avortul este definit ca terminarea sarcinii înainte de 28 de
săptămâni sau expulzia unui făt cu greutatea sub 1000 de grame.

Pierderea sarcinii = avort

Embrion 4 săptămâni Făt 28 săptămâni


AVORTUL

• CLASIFICARE:
▫ Avort spontan – terminarea sarcinii fără măsuri deliberate în
acest sens;

▫ Avort indus (provocat) – poate fi:


 Legal – efectuat de specialişti în condiţiile admise de lege:
 Avortul terapeutic – reprezintă întreruperea sarcinii
înainte de perioada viabilităţii fetale în scopul ocrotirii
sănătăţii mamei; poate fi efectuat până la 24 de săptămâni;
 Avortul voluntar (electiv, “la cerere”) – poate fi
efectuat pe parcursul primelor 12 săptămâni de sarcină;
 Ilegal (delictual) – este în imensa majoritate a cazurilor
provocat empiric.
AVORTUL SPONTAN

• Cea mai comună complicaţie a sarcinii;


• Riscul unui avort spontan la o femeie care nu prezintă în antecedente
aceasă condiţie este de 15%;
• Riscul este de 20% dacă femeia are un avort spontan în antecedente şi
de 35% dacă prezintă 2 avorturi consecutive.

• ETIOLOGIE:
1. Cauze ovulare;
2. Cauze materne;
3. Factori paterni.
AVORTUL SPONTAN

1. Cauzele ovulare:
▫ Dezvoltarea anormală a zigotului – embrion degenerat sau
absent;
▫ Anomalii cromozomiale – determină >50% din avorturile
survenite în primele săptămâni de gestaţie:
 Trisomiile autozomale – cel mai frecvent ale cromozomilor
13, 16, 18, 21 şi 22;
 Monosomia X – anomalie compatibilă cu viaţa (sindrom
Turner);
 Triploidia;
 Tetraploidia;
 Monosomiile autozomale – sunt extrem de rare şi
incompatibile cu viaţa;
 Polisomiile cromozomilor sexuali – 47 XXX, 47 XXY –
sunt cauze rare de avort.
AVORTUL SPONTAN
2. Cauzele materne:
▫ Infecţii:
 Sifilisul – considerat clasic “marele avortor”, întrerupe sarcina
mai puţin în trimestrul I şi mai mult în trimestrele II şi III;
 Chlamydia, Mycoplasma;
 Herpes simplex – incidenţă mai crescută a avortului atunci
când infecţia genitală apare în prima jumătate a sarcinii;

▫ Bolile cronice consumptive:


 TBC, neoplaziile – pot determina întreruperea sarcinii dar de
multe ori se produce decesul femeii înainte de naştere;

▫ Anomaliile endocrine:
 Diabetul zaharat necontrolat;
 Disfuncţiile tiroidiene;
 Deficienţa de progesteron – Ex: insuficienţa corpului luteal.
AVORTUL SPONTAN
▫ Obiceiurile alimentare şi factorii de mediu:
 Malnutriţia severă;
 Tutunul, alcoolul, cafeina;
 Radiaţiile, substanţele toxice: arsenic, plumb, benzenul;

▫ Factorii imunologici:
 Bolile ţesutului conjunctiv – lupusul eritematos sistemic;
 Sindromul anticorpilor antifosfolipidici;

▫ Îmbătrânirea gameţilor:
  incidenţei avortului atunci când inseminarea s-a efectuat 4
zile înainte sau 3 zile după ovulaţie;

▫ Laparotomia:
 Riscul avortului este mai mare atunci când locul intervenţiei
este mai aproape de organele pelvine
AVORTUL SPONTAN
▫ Traumele fizice;

▫ Anomaliile uterine:
 Leiomioamele – localizarea pare să fie mult mai importantă
decât mărimea lor;
 Sinechiile uterine (Sindromul Asherman) – sunt
determinate de distrugerea unei largi arii endometriale în urma
chiuretajelor (mai ales cele pentru avort septic sau în
postpartum);
 Insuficienţa cervicală – dilataţia nedureroasă a colului uterin
în al II-lea trimestru de sarcină cu bombarea membranelor în
vagin urmată de ruptura acestora şi expulzia unui făt imatur;
 Malformaţiile uterine – uterul dublu, unicorn, bicorn, septat;

3. Factorii paterni:
▫ Translocaţiile cromozomiale din spermatozoizi pot duce la zigoţi cu
prea mult sau prea puţin material genetic, determinând avortul.
AVORTUL SPONTAN
• DIAGNOSTIC – simptomatologia avortului se caracterizează prin:
▫ Contracţii uterine dureroase;
▫ Hemoragie;
▫ Modificări la nivelul colului uterin.

• Avortul spontan se desfăşoară în mai multe etape, amplitudinea şi


caracterul simptomelor fiind caracteristice fiecărei etape în parte;

• Etapele avortului spontan sunt:


▫ Ameninţarea de avort;
▫ Iminenţa de avort;
▫ Avortul în curs;
▫ Avortul incomplet;
▫ Avortul reţinut.
AVORTUL SPONTAN

• Ameninţarea de avort – se caracterizează prin:


▫ Contracţii uterine dureroase – exprimate prin dureri colicative
lombare, dureri hipogastrice;
▫ Pierderi mici de sânge pe cale vaginală – uneori pot persista
zile sau săptămâni;
▫ Colul este lung, cu orificiul extern închis iar uterul are
dimensiunile corespunzătoare perioadei de amenoree.

• Iminenţa de avort – se caracterizează prin:


▫ Contracţii uterine dureroase, frecvente şi intense;
▫ Pierdere de sânge pe cale vaginală;
▫ Colul este cu orificiul extern deschis, uterul are
dimensiunile corespunzătoare amenoreei.
AVORTUL SPONTAN
• Avortul în curs – se caracterizează prin:
▫ Contracţii uterine dureroase, intense, frecvente;
▫ Sângerare moderată sau abundentă pe cale vaginală;
▫ Ştergerea şi dilatarea colului uterin; uneori apar în aria colului
părţi ovulare sau se produce expulzia produsului de concepţie;
▫ Ruptura membranelor amniotice.
• !!! – avortul în curs se poate desfăşura într-un timp (în primele 2 luni)
eliminându-se oul în întregime, sau în 2 timpi (în luna a 3-a sau a 4-a)
realizându-se avortul incomplet.

• Avortul incomplet – constă în eliminarea embrionului în timp ce


placenta sau resturi placentare rămân în uter; se caracterizează prin:
▫ Dureri colicative de intensitate redusă;
▫ Sângerare abundentă cu cheaguri;
▫ Colul cu orificiul extern deschis iar uterul de dimensiuni
mai mici decât durata amenoreei.
AVORTUL SPONTAN

Ameninţare/Iminenţă de avort
Avort incomplet

Avort complet
AVORTUL SPONTAN
• Avortul reţinut – retenţia produsului de concepţie mort in utero pentru
o perioadă de câteva săptămâni (4-8 săptămâni sau mai mult); se
caracterizează prin:
▫ Dispariţia semnelor subiective de sarcină;
▫ Uterul nu creşte în dimensiuni sau este mai mic decât
perioada de amenoree;
▫ Sângerarea vaginală poate fi prezentă sau nu;
▫ Oul poate fi expulzat spontan sau poate fi reţinut îndelungat
cu maceraţie embriofetală sau calcifiere.

• DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
▫ Sarcina extrauterină;
▫ Mola hidatiformă sau coriocarcinomul;
▫ Fibromul uterin;
▫ Metroragiile disfuncţionale;
▫ Cancerul de col sau corp uterin.
AVORTUL SPONTAN
• COMPLICAŢII:
▫ Hemoragia severă anemie şi şoc hemoragic;
▫ Expulzia incompletă a oului complicaţii septice: endometrite,
endomiometrite, tromboflebita septică pelvină, şoc septic;
▫ Complicaţiile tardive – sinechia uterină, sterilitatea.

• TRATAMENT:
▫ În ameninţarea şi iminenţa de avort – tratamentul are ca scop
diminuarea contracţiilor uterine:
 Repaus la pat;
 Administrarea de tocolitice – papaverină, scobutil, -mimetice;
 Tratament hormonal – preparate progesteronice – au rolul
de a menţine sarcina prin inhibarea activităţii miometrului şi
stimularea dezvoltării placentare;
▫ În cazul avortului în curs sau al avortului incomplet – este
necesară golirea cavităţii uterine prin chiuretaj
AVORTUL SPONTAN

Etapele chiuretajului uterin


AVORTUL PROVOCAT
• DEFINIŢIE:
▫ Avortul provocat – este avortul care s-a produs ca urmare a unor
manopere voluntare de întrerupere a sarcinii, legale sau ilegale.

• Avortul provocat ilegal (delictual) – are


la bază utilizarea unor practici empirice
precum:

▫ Ingerarea unor substanţe toxice –


efectul abortiv este secundar intoxicării
sau otrăvirii organismului matern;

▫ Manopere locale – au drept scop să


dilate colul, să decoleze oul, să perforeze
membranele ovulare sau să introducă
intrauterin diverse substanţe care să
declanşeze contracţiile uterine.
AVORTUL PROVOCAT

• Avortul septic evoluează în următoarele stadii:

▫ Stadiul 1 – infecţia este limitată la conţinutul uterin şi


endometru (corioamniotită, endometrită);

▫ Stadiul 2 – infecţia depăşeşte endometrul şi difuzează către


anexe, parametre, ligamente largi;

▫ Stadiul 3 – infecţia s-a extins la mica excavaţie pelvină


(pelviperitonită) sau la întreaga cavitate peritoneală (peritonită
generalizată).
AVORTUL SEPTIC

• Atitudinea terapeutică – în funcţie de stadiul clinic după următoarele


principii:

▫ Internarea tuturor cazurilor;

▫ Monitorizarea funcţiilor vitale – temperatură, puls, TA, diureză;

▫ Recoltarea probelor de laborator – bilanţ hematologic, echilibru fluido-


coagulant, hidroelectrolitic, acido-bazic şi metabolic;

▫ Recoltarea pentru investigaţii bacteriologice din secreţia cervicală,


hemoculturi, uroculturi, etc.
AVORTUL SEPTIC

• Tratamentul antimicrobian:
▫ Iniţial – asociere de 2 sau 3 antibiotice cu spectru larg;
▫ Ulterior – antibioterapie adaptată în funcţie de rezultatul
culturilor şi antibiogramei;

• Rezolvarea focarului septic uterin:


▫ Chiuretaj uterin – după 24-48 de ore de afebrilitate;
▫ Histerectomie totală +/- anexectomie – în cazul lipsei
răspunsului la evacuarea uterină şi la terapia medicală
corespunzătoare;

• Terapie nespecifică (de suport).

S-ar putea să vă placă și