Obiceiuri și tradiții de sărbatori din zona Olteniei

Păstrarea și transmiterea din generație în generație a tradițiilor înseamnă

refuzul ruperii de trecut. Legătura cu trecutul este una sacră în Oltenia, așa că
oltenii respectă, ori de câte ori este cazul, obiceiuri și tradiții moștenite de la
înaintașii lor.
Marile sărbători creștine de peste an, dar și evenimente precum botezul sau
nunta le oferă locuitorilor din această zonă a țării prilejul de a se reîntoarce la
tradiții.

1. Scormonitul în foc: este un obicei practicat în majoritatea satelor

oltenești, în Ajunul Craciunului. Toți membrii familiei se adună în jurul
focului și, pe rând, dau cu o joardă în foc.
 2. Adunatul gunoaielor: este un ritual ce se practică chiar în ziua de
Crăciun. Cei ai casei merg prin curte și adună toate gunoaiele, în credința
că gospodaria va avea pui mulți, iar femeile se așază pe vine, așa cum vor
sta cloștele pe ouă, în anul următor.
3. Colindatul: în toată zona Olteniei există numeroase colinde specifice, dar
cele mai cunoscute și răspândite sunt Steaua și Plugul cel Mare. 

Steaua: este o datină străveche care încă se mai practică din Ajunul
Crăciunului și până la ivirea zorilor. Ceata este formată din patru copii, fiecare
dintre ei având un rol prestabilit în cadrul grupului: unul ține steaua, celălalt este
responsabil cu adunarea banilor, a nucilor și a covrigilor, iar ceilalți doi țin sacul
și un ciomag, pentru a se apăra de câini.

Plugul cel Mare:este cel mai răspândit obicei ce se practică în noaptea de

Anul Nou. Plugul se organiza de către flăcaii din sat și era condus de un băiat
mai viteaz numit "staroste", ce avea sarcina de a ține plugul de coarne și a rosti
urarea. Ceata era compusă de obicei din 12 flăcăi, iar spre deosebire de
Plugușor, mergea numai la familiile înstărite din sat.
4. Obiceiuri pentru aflarea ursitului: De Anul Nou se credea că fetele
nemăritate își pot afla ursitul îndeplinind anumite ritualuri prestabilite.
Astfel, acestea numărau și legau cu ochii închiși al zecelea par din gardul
de nuiele, iar a doua zi se duceau să vadă cum este parul, ca să știe cum o
să arate ursitul. Dacă parul era drept , viitorul soț va fi un bărbat frumos.
În cazul în care bucata de lemn era una scorojită, fetele vor avea un
bărbat urât, iar dacă acesta era noduros, atunci vor avea parte de un
partener bogat.
5. Mosii de Crăciun sau pomana de mână: este un obicei vechi de sute de
ani, ce se practică, atât în ziua de Ajun, cât și de Crăciun. Dimineața,
femeile pleacă la cimitir, unde tămăiaza mormintele, după care se întorc
acasă, scot colacii care stau la copt și îi pun pe masă. Pe fiecare colac pun
câte un ou și câte o lumânare, după care se trimit prin vecini.
6. Pițărăii: obicei de pe vremea dacilor. Este un obicei ce se practică încă
de momarlanii din Valea Jiului și semnifică sacrificiul adus divinității
drept mulțumire pentru rodnicia holdelor și a pomilor. Pițăraii sunt numai
bărbați, copii sau adolescenți, organizați în cete. Îmbrăcați în haine
populare, se adună în noaptea dinaintea Ajunului, împodobesc steaguri cu
clopoței, năframe multicolore, ciucuri și coronițe de flori, după care le
agață pe prăjini de câțiva metri lungime. Odată terminat acest ritual,
alaiul pornește la colindat pe la casele din sat.