Ce este evaluarea SSM și ce erori frecvente

apar în practică
Securitatea și sănătatea lucrătorilor europeni sunt protejate prin intermediul evaluării și
gestionării riscurilor. O evaluare eficace la locul de muncă are loc atunci când fiecare parte
implicată în procesul de evaluare cunoaște foarte bine contextul juridic, conceptele, procesul
de evaluare a riscurilor şi rolul pe care trebuie să îl joace principalii actori implicați în proces.

Evaluarea riscurilor SSM reprezintă un instrument ce sugerează aplicarea principiilor de

prevenire la nivelul întreprinderii/unităţii. Fiecare întreprindere are obligația de a anticipa
eventualele pericolele care pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale și nu să
reacționeze după ce astfel de evenimente au avut loc.

Evaluarea riscurilor profesionale constituie o etapă esenţială în vederea implementării unei

abordări responsabile în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

Locul de muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă

legale în vigoare înainte ca o evaluare a riscurilor profesionale la locul de muncă să fie
realizată.

Atunci când se face o evaluare a riscurilor trebuie făcută o examinare sistematică a tuturor
aspectelor muncii în vederea stabilirii:

– cauzelor unor posibile vătămări sau răniri,

– posibilităţilor de eliminare a pericolelor şi măsurilor de prevenire sau de protecţie care sunt

sau trebuie implementate pentru a ţine sub control riscurile.

Există câteva etape care trebuie respectate atunci când se evaluează riscurile:

– identificarea pericolelor și a persoanelor expuse la ele;

– evaluarea riscurilor și clasificarea lor în funcție de prioritate;

-stabilirea acțiunilor de prevenire a riscurilor;

– luarea de măsuri concrete și asigurarea resurselor de realizare;

-monitorizarea și revizuirea.

Decizia finală în ceea ce privește persoanele care efectuează evaluarea riscurilor o ia

angajatorul. Evaluarea poate fi făcută de angajator, de angajați desemnați de acesta sau de
evaluatori externi și servicii externe, dacă în cadrul firmei nu există personal competent.

Persoanele desemnate să facă evaluarea riscurile trebuie să fie competente. Nu trebuie să fie
experți în domeniul sănătăţii şi securităţii, însă pot arăta că sunt compentente demonstrând că:

-au cunoștințe cu privire la abordarea generală a evaluării riscurilor;

-sunt capabile să identifice problemele legate de securitate și sănătate;

– pot evalua și stabili ordinea priorităților în ceea ce privește nevoile de acțiune;

– pot oferi opțiuni posibile de eliminare și reducere a riscurilor;

– pot evalua eficacitatea acestora etc.

Resursele în ceea ce privește evaluarea riscurilor sunt numeroase, iar alegerea lor depinde de
condițiile de locul de muncă, de numărul de lucrători, de echipamentele de muncă folosite, de
caracteristicile locului de muncă etc.

Atunci când se face o evaluare a riscurile trebuie să fie implicați atât angajatorii sau
reprezentanții acestora, cât și angajații sau reprezentanții lor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, respectiv a comitetelor de securitate şi sănătate în
muncă (CSSM).

Consultarea lucrătorilor trebuie să fie parte a procesului de evaluare a riscurilor profesionale.

De asemenea, aceștia trebuie informați cu privire la concluziile referitoare la evaluare și la
măsurile de prevenire care urmează a fi luate.

Evaluarea riscurilor are drept scop îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi, prin
urmare, trebuie realizată o documentare adecvată şi susţinută.

Atunci când se efectuează o astfel de evaluare pot să apară

diferite erori:
1. Neimplicarea unei echipe în evaluarea riscurilor sau neimplicarea și a angajaților cu
cunoștințe practice ale procesului de muncă (inclusiv a medicului de medicina
muncii);
2. Lipsa unei persoane competente și cu experiență pentru a evalua riscurile;
3. Neimplicarea în evaluare a angajaților și/sau a reprezentanților lor;
4. Experții în evaluarea riscului nu sunt familiarizați cu întreprinderea;
5. Neluarea în considerare în identificarea riscurilor, a factorilor psihosociali și factorilor
organizaționali;
6. Neluarea în considerare a faptului că pericolele și factorii de risc pot avea cauze
multiple din partea oricărei componente a sistemului de muncă;
7. Există posibilitatea de a fi neglijate sau ignorate efectele pe termen lung (ex. factorii
psihosociali), precum şi riscuri care nu sunt ușor de observat (ex. cele cauzate de
substanțe chimice, expunerea la riscuri electrice, expunerea la riscuri biologice sau
cancerigene);
8. Evaluarea se bazează pe proceduri de lucru, manuale, etc. fără implicarea lucrătorului;
9. Luarea în considerare doar a riscurilor generale care se află în lista de identificare a
factorilor de risc, nu și a celor specifice;
10. Trecerea cu vederea a locurilor de muncă secundare (ex. lucrări de întreținere sau
curățare);
11. Neluarea în considerare a riscurilor specifice grupurilor sensibile la riscuri (femeile
gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, persoanele cu dizabilități etc.);
12. În timpul procesului de evaluare nu se iau în calcul accidentele de muncă, incidentele
periculoase care au avut loc precum și bolile profesionale declarate;
13. Nu se ia în considerare gravitatea riscului și frecvența de apariție în stabilirea
priorităților privind măsurile de prevenire și protecție ce trebuie luate;
14. Neurmărirea în mod suficient a eficienței măsurilor luate anterior în eliminarea sau
diminuarea riscului (după caz).
15. Nu se studiază temeinic statisticile de accidentare și boli profesionale din domeniul
respectiv.
16. Nu se studiază suficient conținutul sarcinii de muncă și calificarea personalului.
17. Nu se ia în calcul influența mediului de muncă și a factorilor de microclimat.
18. Nu se studiază structura procesului de muncă și erorile umane ce se pot produce prin
comitere sau omiterea unor operațiuni sau faze de luc