Ce reprezintă instrucțiunea proprie de

securitate a muncii ?
Legea 319/2006, cap. III, secțiunea IV, art. 13, litera e) stipulează că angajatorii au obligația
de a asigura condițiile de securitate și sănătate în muncă și de a preveni accidentele de muncă
și bolile profesionale. Din acest motiv, trebuie să elaboreze instrucţiuni proprii, conform legii,
în vederea completării şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă,
ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea lor.

Conform legii în vigoare, instrucțiunea proprie reprezintă documentul elaborat de către

angajator în vederea desfășurării activității în condiții de securitate pentru angajați. Prin
intermediul acestui document, angajatorul stabilește ce trebuie si ce nu trebuie sa facă
angajatul, în raport cu activitatea pe care o desfășoară, cu mijloacele de producție și mediul în
care îndeplinește sarcinile de muncă, pentru a nu se accidenta pe sine sau pe cei din jurul său,
pentru a nu provoca îmbolnăvirea sa sau a celorlalți lucrători.

De asemenea, instrucțiunea proprie este un instrument:

 pentru prevenirea accidentelor de muncă și bolilor profesionale;

 pentru control și autocontrol;
 de instruire de securitate;
 de stabilire a cauzelor evenimentelor și vinovaților;
 de stabilire a sancțiunilor.

Atunci când angajatorul elaborează instrucțiunea proprie, trebuie să ținută cont de analiza
proceselor de muncă din unitatea respectivă, pe activități și posturi de lucru. De asemenea, în
funcție de fiecare activitate, angajatorul trebuie să identifice, să evalueze, să elimine sau să
diminueze factorii de risc existenți în procesul de muncă.

Acesta trebuie să ia toate măsurile tehnice, organizatorice sau de altă natură pentru a preveni
accidentele de muncă și bolile profesionale și, totodată, să îmbunătățească condițiile de
muncă. În plus, trebuie să reducă efortul fizic și să protejeze persoanele sensibile la riscuri
(femei, tineri etc.)

Elaborarea instrucțiunii proprii are ca scop:

– efectuarea instruirilor în domeniul securității și sănătății în muncă;

– cercetarea accidentelor de muncă pentru a se stabili care au fost cauzele care au dus la
producerea acestora și care sunt responsabilitățile;

-autocontrolul de securitate și sănătate în muncă;

-elaborarea planurilor de prevenire și protecție;

-realizarea auditurilor și inspecțiilor;

-stabilirea și sancționarea abaterilor în domeniul securității și sănătății în muncă efectuate de
angajații din cadrul întreprinderii/unității, pe baza actului juridic intern-instrucțiunea proprie.

Agenții economici trebuie să stabilească modul de acțiune în vederea prevenirii tuturor

riscurilor posibile de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Instrucțiunea proprie trebuie să cuprindă următoarele :

 obiectul instrucțiunii;
 scopul instrucțiunii;
 domeniul de aplicare;
 cadrul legislativ de referință;
 terminologie;
 componentele sistemului de muncă;
 forța de muncă;
 sarcina de muncă;
 mijloacele de muncă utilizate (utilaje, materiale folosite);
 mediul de muncă;
 riscuri de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Atunci când elaborează instrucțiunea proprie de securitate și sănătate a muncii, angajatorul

trebuie să respecte un principiu de bază- corespondența biunivocă dintre factorul de risc și
măsura de prevenire.

Astfel, pentru fiecare factor de risc identificat în procesul de muncă să se ia cel puțin o măsură
de eliminare și diminuare a acțiunii sale, pentru a exclude posibilitatea producerii accidentelor
sau îmbolnăvirilor profesionale. Măsurile luate prin intermediul instrucțiunilor organizatorice
și tehnice sunt de două tipuri.

Pe de o parte, există măsurile care au în vedere comportamentul lucrătorilor în raport cu

sarcina de muncă, cu mijloacele de producție și mediul de muncă.

De altă parte, există măsuri care țin de organizarea și realizarea condițiilor de muncă. Acestea
trebuie adoptate de cei care coordonează procesele de muncă, astfel încât echipamentele
sistemului de muncă să respecte cerințele de securitate și sănătate în muncă, iar activitatea pe
care o desfășoară lucrătorul să fie corectă și în conformitate cu capacitatea acestuia.

În timpul procesului de muncă pot exista riscuri cu privire la sarcina de muncă, mijloacele de
producție și mediul de muncă. Pentru a preveni aceste riscuri angajatorul are obligația de a
selecta, instrui, informa, documenta, sensibiliza, executa un control preventiv al stării de
moment, dota lucrătorii cu echipament individual de protecție.

În ceea ce privește sarcina de muncă, pentru a evita apariția riscurilor și îmbolnăvirilor,

activitatea trebuie organizată ergonomic ținând seama de principiul reducerii pe cât posibil a
efortului fizic.

De asemenea, angajatorii au obligația de a concepe tehnologii nepericuloase, de a dota

locurile de muncă cu elemente de protecție colectivă.
Mediul de muncă adecvat trebuie asigurat cu instalații de ventilare industrială, cu mijloace și
dispozitive de combatere a noxelor (noxe chimice, radiații, zgomot, vibrații etc.), cu instalații
de iluminat, etc.

Pentru a afla mai multe informații despre instrucțiunea proprie și despre activitatea de
prevenire și protecție în muncă, vă recomandăm să apelați la un serviciu extern de prevenire și
protecție. Serviciul dvs. intern poate colabora cu serviciul extern pentru a obține rezultate
optime în domeniul SSM.