Expunerea la zgomot la locul de muncă

Zgomotul este un sunet puternic sau deranjant, care se măsoară în decibeli (dB). În anumite
cazuri nu există nicio legătură între intensitatea obiectivă (adică tăria sunetului) și percepția
subiectivă a zgomotului.

Expunerea la zgomote puternice, la locul de muncã, poate cauza vătămări ireversibile ale
auzului și accidente de muncã, putând să se transforme într-un factor care conduce la apariția
altor probleme de sănătate.

De la 85 dB în sus, zgomotul la locul de muncă poate afecta permanent auzul lucrătorilor.

Zgomotul brusc, foarte puternic care poate apărea în construcții, de exemplu, poate fi o cauză
a morții celulelor ciliate din urechea internă. Aceasta contribuie la pierderea parțială a auzului.
Din acest motiv, cei care folosesc utilaje grele trebuie să poarte echipament de protecție a
urechilor.

Zgomotul este prezent în toate domeniile de activitate. Avem parte de zgomot în producția
industrială, pe șantierele de construcție, în agricultură, transporturi și comunicații. Avem parte
de zgomot și în domeniul educației, sănătății, dar și în sectorul serviciilor-baruri și
restaurante. Chiar și nivelurile scăzute de zgomot pot crea probleme, atunci când munca
implică nivel ridicat de concentrare.

Expunerea la zgomot la locul de muncă este o problemă generală. Milioane de oameni din
Europa suferă de dificultăți ale auzului legate de profesie. Pierderea auzului din cauza
zgomotului reprezintă, se pare, o treime din totalul bolilor legate de profesie. Această
afecțiune se situează înaintea bolilor de piele și de respirație.

Expunerea la zgomot la locul de muncă contribuie la afectarea sănătății lucrărilor

Expunerea prelungită la zgomot pe termen lung este una din cauzele principale ale pierderii
auzului. Aceasta reprezintă un risc la securitatea și sănătatea lucrătorilor.

  Pierderea auzului – hipoacuzie, surzenie, cauzate de distrugerea cililor auditivi ai

urechii interne.

Primul simptom al pierderii auzului îl reprezintă incapacitatea lucrătorilor de a auzi sunetele

înalte. Ulterior, aceștia au dificultăți în a percepe sunetele joase.

 Tinnitus este senzaţia auditivă deranjantă de ţiuit, şuierat, vâjâit, zumzăit.

 Perturbarea comunicării verbale. Zgomotul înconjurător este resimţit, de multe ori,
ca o perturbare a comunicării verbale, în special dacă persoana care îl percepe are deja
probleme de auz sau dacă zgomotul ambiental acoperă vocea vorbitorului.
 Risc crescut de accidentare. Zgomotul reprezintă un risc de accidentare întrucât îi
poate împiedica pe lucrători să audă şi/sau să înţeleagă corect comunicarea şi
semnalizarea la locul de muncă sau în trafic. De exemplu, zgomotul poate masca
semnalul acustic de avertizare a pericolului iminent sau poate distrage atenţia, mai ales
în cazul şoferilor.
  Perturbări psihologice. Zgomotul ambiant poate fi foarte deranjant, mai ales atunci
când lucrătorul desfăşoară o activitate care presupune concentrare. Greșelile şi
nesiguranţa cresc dacă activitatea se desfăşoară într-un mediu zgomotos.
 Efecte fiziologice. Expunerea la zgomot poate cauza oboseală, tulburări digestive,
cardiovasculare (creşterea tensiunii arteriale) şi neuropsihice (stres).

Pierderea auzului şi dificultăţile de auz sunt cele mai cunoscute efecte adverse, dar nu sunt
singurele:

 acufene (sunete deranjante permanente)

 risc crescut de accidente (împiedică perceperea semnalelor de avertizare sau atragerea
atenţiei)
 perturbarea comunicării verbale
 tulburări psihologice (lipsa concentrării)
 efecte fiziologice (creşterea presiunii arteriale)

Managementul zgomotului are în vedere:

 Controlul zgomotului la sursă

 Măsuri colective de control
 Protecţia auzului

Controlul zgomotului la sursa are în vedere:

 Utilizarea de utilaje cu emisii scăzute de zgomot

 Evitarea ciocnirii metal pe metal
 Amortizarea pentru reducerea zgomotului
 Izolarea componentelor care vibrează

În vederea protecției auzului la locul de muncă, lucrătorii trebuie să aibă alternativă de

instruire și aplicare continuă.

Cu cât este mai puțin zgomot la locul de muncă, cu atât armonia este mai mare. Pierderea
auzului are drept consecință izolarea socială. Prin urmare, trebuie redus zgomotul la sursă și
folosit echipament individual de protecție.

Mai exact, protecția împotriva zgomotului trebuie făcută conform Anexei 2 din HG nr.
1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, cu:

 antifoane interne şi alte dispozitive similare;

 căşti antifonice (care acoperă tot capul);
 antifoane externe care pot fi montate pe căşti de protecţie industriale;
 antifoane externe cu receptor de joasă frecvenţă încorporat;
 antifoane cu comunicare audio.

Măsuri pentru evitarea sau reducerea expunerii la zgomot

Angajatorii sunt obligaţi prin lege să protejeze securitatea şi sănătatea lucrătorilor contra
tuturor riscurilor legate de zgomot la locul de muncă, prin:
  efectuarea evaluării de risc (inclusiv măsurarea nivelului de zgomot). În cazul în care
nivelul mediu de zgomot al unei zile de muncă de opt ore depăşeşte 85 dB, angajatorii
au obligația să ia măsuri de supraveghere a sănătăţii (examinări medicale ale auzului).

De exemplu, în domeniul construcțiilor expunerea lucrãtorilor la zgomot trebuie evaluată,

punându-se accent pe următoarele aspecte:

 lucrătorii și expunerea acestora la zgomot, ținând cont de:

 nivelul, tipul și durata expunerii, inclusiv orice expunere la zgomot cu caracter de
impuls sau de impact, precum și eventualitatea apartenenței lucrătorului la un grup de
risc particular;
 efectele asupra sănătății și securității lucrătorilor rezultând din interacțiunea dintre
zgomot și vibrații, precum și dintre zgomot și substanțe ototoxice (substanțe care pot
vătăma urechea) utilizate în scopuri profesionale, acolo unde acest lucru este posibil;
 riscurile pentru securitatea și sãnãtatea lucrãtorilor rezultând din punerea acestora în
situația de a nu putea percepe semnalele acustice de avertizare sau de alarmare;
 prelungirea expunerii la zgomot peste programul normal de lucru, pentru care
răspunderea revine angajatorului;
 cunoștințe și informații tehnice, adică:
 informațiile privind emisia de zgomot, puse la dispoziție de producătorii
echipamentelor tehnice;
 existența unor echipamente alternative, astfel proiectate încât sã reducă emisia de
zgomot;
 informații relevante privind controlul medical;
 disponibilitatea unor dispozitive adecvate pentru protecția auzului.

Totodată, pentru gestionarea activităților de securitate și sănătate la locul de muncă,

angajatorii pot apela la o firmă de protecția muncii București precum este Euramis
Consulting. Angajarea unui specialist în securitatea muncii și sănătate poate genera
economii de bani și timp. În plus, este mult mai eficient pentru aceștia să apeleze la servicii
externalizate, cu experiență acumulată în zeci de ani, decât să angajeze o persoană.

Euramis oferă asistență tehnică în vederea cunoașterii respectării și aplicării corecte atât a
prevederilor legale, cât și a principiilor managementului modern, performant.