Sunteți pe pagina 1din 16

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI
INFORMATICĂ DE GESTIUNE

CECUL
REFERAT DREPT COMERCIAL

Nume: CARAGETE MIHAELA


Specializare: ACG
Anul: III
Seria: A
Grupa: 652
Cuprins:

CUPRINS 2
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 3
II. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE CECULUI 3
Definiţia cecului 3
Caracterele cecului 4
III. PREMISELE EMITERII CECULUI 5
Precizări prealabile 5
Existenţa disponibilului la bancă 5
Existenţa convenţiei privind emiterea cecurilor 5
IV. CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CECULUI 6
Precizări prealabile 6
Forma scrisă a cecului 6
Menţiunile obligatorii ale cecului 6
Consecinţele nerespectării cerinţelor legale 8
V. AVALUL CECULUI 8
Noţiunea avalului 8
Condiţiile de formă ale avalului 9
Efectele avalului 9
VI. PLATA CECULUI 9
Poziţia juridică a trasului 9
Prezentarea la plată şi plata cecului 10
Consecinţele neplăţii cecului 11
VII. DIFERITE FELURI DE CECURI 14
Precizări prealabile 14
Pluralitatea cecurilor 14
BIBLIOGRAFIE 19

2
CECUL

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

În mod obişnuit, cecul este considerat ca făcând parte din categoria titlurilor
de credit, alături de cambie şi bilet la ordin. În realitate, cecul are numai funcţia de
instrument de plată, fiind lipsit de funcţia de instrument de credit. Includerea
cecului în categoria titlurilor de credit se explică prin aceea că unele principii care
guvernează cambia şi biletul la ordin se pot aplica şi cecului.
Cecul se aseamănă cu cambia, dar are un regim juridic distinct, chiar dacă
unele dispoziţii sunt asemănătoare. Ceea ce caracterizează cecul este existenţa
proviziunii, adică a unui disponibil, la tras, din care urmează a se face plata,
disponibil care se constituie fie dintr-un depozit bancar pe care trăgătorul îl are la
tras, fie dintr-un credit pe care banca i-l acordă.
Ca instrument de plată, cecul dă posibilitatea unei persoane care are la o
bancă anumite fonduri, de a efectua plăţi prin intermediul acelei bănci. Prin
folosirea cecului, plătitorul evită plăţile în numerar. Beneficiarul cecului poate să
încaseze suma de bani menţionată în titlul de la banca desemnată sau să gireze
titlul pentru plata datoriilor sale. Ca şi cambia şi biletul la ordin, cecul a făcut
obiectul unei legi adoptate de Conferinţa de la Geneva din 1931. România nu a
aderat la această Convenţie, deşi principiile ei se află la baza reglementărilor din
legislaţia noastră privind cecul. Legea 59/1934 asupra cecului cuprinde reguli
adoptate prin Convenţie, cu unele completări inspirate de legea italiană a cecului.

II. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE CECULUI

Definiţia cecului
Legea 59/1934 nu dă o definiţie a cecului. Ea reglementează însă elementele
cecului, care pot sta la baza unei definiţii: “cecul este un înscris prin care o
persoană, numită trăgător, dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc,
numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane,
numită beneficiar, la un anumit loc şi la o dată prestabilită”.
Din această definiţie rezultă că cecul este un instrument de plată care pune în
legătură în procesul creării sale, la fel ca şi cambia, trei persoane:

3
♦ Trăgătorul/emitentul/creatorul titlului care dispune efectuarea unei plăţi;
♦ Trasul/banca care primeşte ordinul de a plăti o sumă de bani determinată;
♦ Beneficiarul/purtătorul titlului/o terţă persoană care încasează la scadenţă suma
indicată prin înscris.
Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile
legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul
legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte. În acest scop, societatea bancară
eliberează clientului său, trăgătorul, mai multe formulare necompletate, pe care
acesta le va putea transforma în cecuri, în limita disponibilităţilor proprii.
În calitate de tras poate fi desemnată numai o societate bancară şi numai în
limitele fondurilor de care dispune emitentul. Legea prevede, de asemenea, că
cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o
societate bancară (art. 3 din lege).
Caracterele cecului
Cecul este un titlu la ordin complet şi formal. El încorporează o obligaţie
abstractă de a plăti necondiţionat “la vedere” o sumă de bani menţionată în titlul de
valoare. Cecurile se emit de titularul contului potrivit convenţiei încheiate cu
banca, convenţie care poate fi expresă sau tacită.
Ca înscris formal, pentru a fi valabil, cecul trebuie să satisfacă anumite
condiţii exprimate în formule consacrate de redactare a textului care exprimă
clauze cu valoare juridică strictă. În toate redactările cecul trebuie să cuprindă
menţiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerinţele unei informaţii
suficiente şi cerinţele reflectării garanţiei date de trăgător privind plata prin
înscrisul respectiv. Pe cec se pot face şi alte menţiuni decât cele obligatorii, care să
stipuleze raporturile dintre cele trei persoane: trăgător, tras, beneficiar. Cecul
trebuie să fie completat în întregime cu cerneală sau pix de culoare albastră sau
neagră ori prin dactilografiere.

III. PREMISELE EMITERII CECULUI

Precizări prealabile
Emiterea cecului implică existenţa unor premise juridice. Potrivit legii, cecul
nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are un disponibil la tras, iar între trăgător şi
tras există o convenţie privind emiterea de cecuri.
Existenţa disponibilului la bancă
Trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la bancă (tras) un disponibil
bănesc pentru efectuarea plăţii de către bancă. Acest disponibil (fonduri băneşti)
poartă denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar al
trăgătorului ori o deschidere de credit în favoarea acestuia.

4
Disponibilul trebuie să existe în prealabil faţă de emiterea titlului şi să aibă
cel puţin valoarea cecului. Potrivit legii, disponibilul trebuie să reprezinte o sumă
de bani lichidă, certă şi exigibilă asupra căreia trăgătorul are dreptul să dispună
prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. Titlul emis prin încălcarea
acestor condiţii valorează totuşi ca cec.
Emiterea cecului fără acoperire constituie infracţiune şi se sancţionează în
condiţiile legii, cu amendă de la 5.000 la 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni la un
an (art. 84 pct. 2 din lege).
Existenţa convenţiei privind emiterea cecurilor
Dreptul trăgătorului de a emite cecuri are ca temei convenţia încheiată între
client şi bancă. Această convenţie reprezintă raportul fundamental care explică şi
justifică emiterea titlului de către trăgător.
Prin convenţie, banca autorizează pe client (trăgător) să tragă asupra ei
cecuri, obligându-se să efectueze plăţile din disponibil, la ordinul trăgătorului.
Convenţia poate fi expresă sau tacită. Ea poate constitui o clauză a
contractului privind serviciul de casă pentru client sau a unui credit în numerar
acordat de bancă.
În temeiul convenţiei, banca remite clientului anumite formulare tipizate,
înseriate şi imprimate pe o hârtie specială, care vor fi completate de către trăgător.
Emiterea de cecuri fără autorizarea băncii reprezintă infracţiune şi se
sancţionează în condiţiile legii, cu amendă (de la 5.000 la 100.000 lei) sau cu
închisoare (de la 6 luni la 1 an) (art.84 pct.1 din lege).

IV. CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CECULUI

Precizări prealabile
Având caracter formal, cecul trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă
menţiunile obligatorii prevăzute de lege.
În privinţa condiţiilor de fond, legea nu cuprinde dispoziţii speciale. În
consecinţă, condiţiile de fond cerute pentru emiterea cecului sunt cele din dreptul
comun.
Forma scrisă a cecului
Condiţia formei scrise a cecului rezultă din dispoziţiile legale, care se referă
la “textul înscrisului”.
Înscrisul cecului este tipărit sub forma unui formular tipizat. Banca
eliberează formularele în carnete de cecuri de 25, 50 sau 100 de file.
Emiterea cecului constă în completarea formularului de către trăgător cu
menţiunile cerute de lege şi semnarea înscrisului.
Forma generală a cecului este prezentată în anexa nr. 1, cu toate
componentele obligatorii ale unui cec.

5
Menţiunile obligatorii ale cecului
Cecul trebuie să cuprindă, conform legii (art. 1 şi 3) următoarele elemente
obligatorii:
♦ Denumire cec, care trebuie trecută în textul titlului pentru a atrage atenţia
asupra semnificaţiei juridice a înscrisului şi exprimată în limba folosită pentru
redactarea acestui înscris.
Denumirea de cec trebuie să figureze întotdeauna deasupra semnăturii
trăgătorului, în textul ordinului de a plăti prin formula consacrată: “plătiţi în
schimbul acestui cec...”.
Lipsa denumirii de cec atrage după sine nulitatea instrumentului.
♦ Mandatul (ordinul) necondiţionat de a plăti o sumă de bani. Înscrisul trebuie
să cuprindă ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului
suma de bani menţionată în titlul de valoare.
Ordinul de a plăti dat de trăgător trasului trebuie să fie clar, precis şi
necondiţionat. Ordinul necondiţionat trebuie să privească o sumă de bani
determinată care trebuie menţionată în cifre cu indicarea monedei în care se va face
plata. Orice condiţii, limitări sau contraprestaţii, care se adaugă ordinului de a plăti,
pe cec, duc la nulitatea acestuia.
Potrivit legii, în înscris nu poate fi menţionată dobânda. Orice stipulaţie în acest
sens se socoteşte nescrisă (art. 7 din lege).
♦ Numele trasului. Înscrisul trebuie să arate pe cel care, în calitate de tras, va
trebui să plătească suma de bani menţionată în titlul de valoare. Cum calitatea de
tras o poate avea numai o societate bancară în înscris va fi menţionată denumirea
(firma) societăţii bancare plătitoare a cecului.
Indicarea numelui trasului este obligatorie. Lipsa acestei menţiuni duce la
nulitatea cecului.
♦ Locul unde trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul
va face plata. În absenţa unei atare menţiuni, locul plăţii va fi locul menţionat lângă
denumirea trasului. Dacă lângă denumirea trasului se menţionează mai multe
locuri, cecul este plătit la primul loc arătat. Dacă în înscris nu este menţionat nici
un loc, cecul este plătit la locul unde trasul are principalul centru de activitate.
Locul/locurile unde se va face plata va fi denumit adresă/adrese. Adresa trebuie
să conţină locul geografic încadrat într-o unitate administrativ-teritorială existentă
în prezent – judeţ, municipiu, oraş, comună – identificată prin denumirea acesteia,
însoţită de denumirea exactă a străzii şi a numărului, eventual codul poştal şi alte
elemente de identificare care să permită localizarea neechivocă.
♦ Data şi locul emiterii cecului. Cecurile vor purta menţiuni clare privind ziua,
luna şi anul emiterii pentru a permite:
Calcularea de tras a termenului de prezentare la plată, termen după expirarea
căruia posesorul decade din drepturile sale;

6
Constatarea capacităţii legale a trăgătorului în momentul aplicării semnăturii
sale pe înscris.
Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă. Locul emiterii trebuie să
figureze alături de data emiterii cecului. Dacă înscrisul nu menţionează locul
emiterii, legea consideră că cecul a fost semnat la locul arătat lângă numele
trăgătorului.
♦ Semnătura trăgătorului. Semnătura va trebui să fie autografă, manuscrisă şi
redactată cu pixul sau cu stiloul, cu cerneală de culoare neagră sau albastră, la
sfârşitul textului cecului. Ea trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma
trăgătorului, aşa cum se află ele înregistrate în acte. Legea consideră ca valabilă şi
semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale (art. 11).
Din cele arătate, rezultă că cecul nu cuprinde două dintre menţiunile obligatorii
ale cambiei.
Astfel, legea nu cere indicarea în înscris a numelui şi prenumelui beneficiarului
cecului. Această menţiune are caracter facultativ, iar nu obligatoriu. Cecul
nominativ la ordin arată numele beneficiarului, pe când cecul fără menţiune
privind persoana beneficiarului este considerat cec la purtător (art. 5 din lege).
Apoi, cecul nu cuprinde scadenţa obligaţiei de plată. Acest lucru se explică prin
faptul că, potrivit legii, cecul este plătibil “la vedere”, adică la prezentarea titlului.
De aici rezultă şi funcţia cecului de instrument de plată; cu excluderea funcţiei de
instrument de credit. Orice altă menţiune cuprinsă în înscris cu privire la scadenţă
este considerată nescrisă.
Consecinţele nerespectării cerinţelor legale privind menţiunile
obligatorii ale cecului
Titlul căruia îi lipseşte unul dintre elementele esenţiale nu va fi socotit cec,
este sancţionat prin nulitate, afară de cazurile când legea dispune altfel. Deci, titlul
nu are valoarea unui cec, ci a unei simple obligaţii putând fi folosit ca mijloc de
probă.
În absenţa menţiunii privind locul plăţii sau locul emiterii cecului, legea
oferă anumite remedii, pentru salvgardarea valabilităţii titlului.

V. AVALUL CECULUI

Noţiunea avalului
Plata cecului poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau
numai pentru o parte din suma menţionată în titlul de valoare. Obligaţia avalistului
este la fel ca cea garantată. Avalistul care plăteşte cecul dobândeşte toate drepturile
rezultând din titlu împotriva avalizatorului şi a celor ţinuţi faţă de persoana
garantată.

7
Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval care poate fi dat pentru
întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Această garanţie poate fi dată de un
terţ, altul decât trasul, sau chiar de un semnatar al cecului. Un aval din partea
trasului ar echivala cu o acceptare a cecului, ceea ce legea interzice. Noţiunea de
acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă.
Condiţiile de formă ale avalului
Avalul se dă pe cec sau pe adaos. El se exprimă prin cuvintele “pentru aval”
sau prin expresii echivalente. Pentru a produce efecte, avalul trebuie să fie semnat
de avalist. Avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe
faţa cecului, în afara cazului când semnătura este a trăgătorului.
În toate cazurile, în menţiunea avalului trebuie să se arate pentru cine este
dat. În lipsa unei asemenea menţiuni, avalul se socoteşte a fi dat pentru trăgător.
Efectele avalului
Avalistul funcţionează după acelaşi regim juridic, ca şi persoana pentru care
a dat avalul.
Obligaţia avalistului este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-
o este nulă, pentru orice alt motiv decât un viciu de formă.
În cazul când avalistul a plătit cecul, el dobândeşte drepturile rezultând din
cec împotriva persoanei pentru care a garantat, precum şi împotriva acelora care
sunt ţinuţi faţă de acestea din urmă în temeiul cecului.

VI. PLATA CECULUI

Poziţia juridică a trasului


Potrivit Normelor Comune ale Băncilor Comerciale din România privind
tehnica de decontare a cecurilor din carnete cu limită de sumă, nr.1 din 25
septembrie 1992.
Orice menţiune de certificare, de vedere sau alta echivalentă, scrisă pe titlu
şi semnată de tras are numai efectul confirmării existenţei disponibilului pentru
plata cecului. O atare menţiune împiedică pe trăgător să retragă disponibilul înainte
de exprimarea termenului de prezentare a cecului la plată.
Deoarece cecul nu poate fi acceptat, trasul nu are calitatea de debitor de
drept cambial faţă de posesorul cecului, ci îndeplineşte numai funcţia de plătitor
(solvens) pentru trăgător. Această poziţie juridică a trasului nu afectează plata
sumei faţă de posesorul cecului. Într-adevăr, emiterea cecului presupune existenţa
unui disponibil, din care trasul va face plata.
Din cele arătate rezultă că, nefiind debitor de drept cambial, trasul nu
răspunde pentru plata cecului. Potrivit legii, această răspundere revine numai
trăgătorului. Orice clauză, prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere,
se socoteşte nescrisă, adică nulă.

8
Prezentarea la plată şi plata cecului
La plata cecului se vor respecta următoarele reguli:
♦ Cecurile din carnetele cu limită de sumă vor fi achitate, în primul rând, din
contul trăgătorului (plătitorului) şi apoi suma respectivă va fi înregistrată în contul
beneficiarului;
♦ Beneficiarul va prezenta cecurile primite la plată la tras (banca plătitorului),
după cum acest lucru îl poate face banca sa (a beneficiarului) care predă cecurile
(băncii plătitorului) contra spezelor de remitere de încasare;
♦ Beneficiarul prezintă cecurile cu borderou de încasare, întocmit în trei
exemplare: un exemplar pentru banca beneficiarului, exemplarul numărul doi şi
cecul se remit băncii trasului (plătitorului), exemplarul numărul trei se restituie
beneficiarului. Banca plătitorului achită cecul din contul trăgătorului şi creditează
banca plătitorului sau banca acestuia pe baza exemplarului numărul doi al
borderoului;
♦ Dacă cecul nu are acoperire se restituie beneficiarului sau băncii sale cu
menţiunea “lipsă de disponibil”;
♦ Plata efectuată de tras poate fi integrală sau parţială, posesorul cecului
neplătind refuză o plată parţială. Banca plătitorului poate cere ca cecul să-I fie
predat cu menţiunea “achitat”. Posesorul nu poate refuza plata parţială. În acest caz
banca cere să se facă menţiunea pe cec despre această plată şi să i se dea chitanţă.
♦ Banca trebuie să verifice autenticitatea semnăturilor, dacă aparţin
trăgătorului, prin compararea specimenului de semnătură depus de acesta la bancă
cu semnătura de pe cec;
♦ Cecul este plătibil la vedere, adică la prezentarea titlului, deci el nu este
supus acceptării din partea trasului, aşa cum se cere în cazul cambiei. De aceea,
orice stipulaţie contrară se constituie ca fiind nescrisă. Plata cecului se va face la
prezentarea de către posesor a cecului la tras (bancă) pentru plată.
Întrucât cecul este un instrument de plată, legea stabileşte termene scurte
pentru prezentarea la plată a cecului emis şi plătibil în România: 8 zile, dacă cecul
este plătit în localitatea unde a fost emis şi 15 zile în celelalte cazuri. Cecul emis
într-o ţară străină şi plătit în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de
30 de zile, iar dacă este emis într-o ţară din afara Europei, în termen de 70 de zile.
Termenele curg de la emiterea cecului, dată înscrisă pe cec.
Dacă cecul este plătibil în străinătate, termenul de prezentare la plată va fi
cel arătat de legea locului plăţii. Dacă această lege nu dispune, se vor aplica
regulile înscrise în alineatele precedente (art. 30 din lege).
Pentru a face o plată valabilă, trasul este obligat să verifice îndeplinirea
condiţiilor de formă ale cecului. Potrivit art. 36 din lege, trasul care plăteşte un cec

9
care poate fi girat este dator să verifice regularitatea succesiunii girurilor, dar nu şi
autenticitatea semnăturilor giranţilor.
Prin plata cecului, toţi obligaţii (semnatarii) cecului sunt liberaţi.
Potrivit legii, neprezentarea cecului pentru plată în termenele menţionate are
drept consecinţă pierderea dreptului de regres împotriva giranţilor şi a garanţilor,
dacă trasul nu a făcut plata. Deci, nerespectarea termenelor de prezentare a cecului
la plată nu duce la pierderea dreptului beneficiarului cecului de a cere trasului plata
sumei de bani menţionată în titlu. Acest drept poate fi valorificat, în condiţiile
legii, în cadrul termenului de prescripţie.
Consecinţele neplăţii cecului
În privinţa consecinţelor neplăţii cecului există unele deosebiri faţă de
reglementarea aplicabilă cambiei.
În cazul în care trasul (banca) refuză plata, beneficiarul cecului nu are o
acţiune directă împotriva trasului. Acest lucru se explică prin aceea că, aşa cum am
arătat, trasul (banca) nu este un debitor de drept cambial, ci îndeplineşte numai o
funcţie de plătitor (solvens) pentru trăgător.
Refuzul de plată din partea trasului deschide calea acţiunilor de regres;
posesorul cecului poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului
şi celorlalţi obligaţi de regres.
Pentru nerespectarea acţiunilor de regres, legea cere ca cecul să fi fost
prezentat la plată în termen util (termenul de 8 zile sau 15 zile, după caz) şi refuzul
de plată al trasului să fie constat în condiţiile legii.
Refuzul de plată se poate constata:
♦ printr-un un act autentic (protest);
♦ printr-o declaraţie a trasului, scrisă şi datată pe cec, cuprinzând ziua
când a fost prezentat la plată;
♦ printr-o confirmare oficială datată a unei case de compensaţii (art. 43
din lege).
Protestul sau constatarea echivalentă trebuie îndeplinite înaintea expirării
termenului de prezentare.
Trebuie arătat că, potrivit legii, posesorul păstrează drepturile sale contra
trăgătorului, chiar dacă cecul nu a fost prezentat în timp util pentru plată sau nu s-a
făcut protestul sau constatarea echivalentă protestului.
Întrucât toţi cei care s-au obligat prin cec sunt ţinuţi solidar, posesorul
cecului are dreptul de urmărire împotriva tuturor, individual sau colectiv, fără a fi
ţinut să observe ordinea în care s-au obligat.
Posesorul cecului poate cere pe cale de regres:
♦ suma arătată în cecul neplătit;
♦ dobânda legală, calculată de la prezentare;

10
♦ cheltuielile făcute cu urmărirea.
Obligatul de regres care a făcut plata cecului poate cere de la giranţii săi:
♦ întreaga sumă plătită;
♦ dobânda legală la această sumă, socotită din ziua când a plătit suma;
♦ cheltuielile făcute pentru plata acestei sume.
Împotriva pretenţiilor formulate împotriva sa, debitorul poate opune aceleaşi
excepţii ca şi în materia cambiei (art. 55 din lege):
 excepţii privitoare la nulitatea cecului, care sunt:
 excepţii deduse din însăţi forma cecului (excepţii formale);
 excepţii bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă
aparent existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat);
 excepţii decurgând din raporturile personale dintre posesorul cecului şi
debitor (excepţii personale) pot fi:
 excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea
sau circulaţia cecului;
 excepţii referitoare la viciile de consimţământ;
 excepţii referitoare la raporturi ulterioare creării cecului;
 excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau executării în
temeiul cecului (excepţii procedurale), sunt:
 neposedarea cecului în original (cu excepţia cazului când cecul a fost
înlocuit printr-o ordonanţă judecătorească şi această hotărâre ţine locul
originalului);
 lipsa de legitimare formală a posesorului, când acesta nu justifică
posesia cecului printr-o serie neîntreruptă de giruri;
 lipsa protestului sau nulitatea acestuia;
 prescripţia dreptului material la acţiune sau dreptului de a cere
executarea silită;
Durata prescripţiei în materie de cec este următoarea:
♦ 6 luni calculate de la data expirării termenului de prezentare a cecului pentru
plată în ceea ce priveşte acţiunea în regres a posesorului cecului împotriva
giranţilor, trăgătorului sau a celorlalţi obligaţi de regres (art. 73 din lege);
♦ 6 luni calculate din ziua în care obligatul a plătit cecul sau din ziua în care
acţiunea în regres a fost pornită împotriva sa, în ceea ce priveşte acţiunile de regres
ale diferiţilor obligaţi la plata cecului, unii împotriva celorlalţi.
Potrivit legii, cecul are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii.
Competentă pentru a investi cecul cu formulă executorie este judecătoria (art. 53 di
lege).

11
Pentru valorificarea drepturilor sale, posesorul cecului are la îndemână
acţiunea cauzală şi acţiunea de îmbogăţire fără cauză, care se exercită în condiţii de
asemănare cu cele prevăzute de lege în materia cambiei (art. 56 şi 57 din lege).

VII. DIFERITE FELURI DE CECURI

Precizări prealabile
Cecul, de regulă, poate fi tras în mai multe exemplare identice, cu excepţia
titlurilor la purtător care trebuie să conţină un număr de ordine, iar în absenţa
numerotării, fiecare exemplar constituie un cec distinct. Datorită naturii titlului nu
se admite emiterea de copii ale acestuia.
Întrucât cecul este un titlu plătibil “la vedere”, beneficiarul cere imediat
plata. Dar, beneficiarul poate şi să transmită titlul către altă persoană.
Pluralitatea cecurilor
În funcţie de modurile de circulaţie (transmitere) cecurile pot fi:
♦ la ordin. Potrivit legii, cecul care poate fi plătit unei anumite persoane, cu
sau fără clauza expresă “la ordin” este transmisibil prin gir. Cecul stipulat plătibil
unei anumite persoane, cu clauza “nu la ordin” sau o expresie echivalentă, este
transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare (art. 15 din lege).
Dacă în înscris trăgătorul l-a desemnat pe beneficiar, cecul va putea fi transmis
prin gir, indiferent dacă există sau nu o menţiune expresă “la ordin”.
Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat,
care pot să gireze din nou cecul. Girul trebuie să fie necondiţionat şi integral. Girul
trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia şi trebuie să fie semnat de girant.
Dacă cecul menţionează numele şi prenumele beneficiarului şi cuprinde clauza “nu
la ordin”, cecul va fi transmis prin cesiune, în condiţiile dreptului comun.
♦ la purtător. Cecul poate fi stipulat a fi plătit la purtător şi este socotit la
purtător. În cazul când s-a prevăzut că este plătit unei persoane cu menţiunea “sau
la purtător”, precum şi în cazul când cecul nu îl menţionează pe beneficiar (art. 5
din lege). În toate cazurile, cecul la purtător se transmite prin simpla tradiţiune a
titlului.
♦ nominativ. Cecul nominativ individualizează pe titularul dreptului prin
arătarea numelui acestuia, a beneficiarului precum şi menţiunea “nu la ordin” sau o
expresie echivalentă. Determinarea beneficiarului, chiar în titlu, permite
identificarea fără nici un dubiu a celui îndreptăţit să încaseze valoarea cecului. Un
astfel de cec se transmite prin cesiune, în condiţiile dreptului comun.
În funcţie de modul de încasare, cecurile pot fi:
1. cec barat
2. cec plătibil în cont

12
3. cec netransmisibil
4. cec de călătorie
5. cec circular
6. cec poştal
7. cec certificat
Legea nr. 59/1934 reglementează anumite specii ale cecului, stabilind unele
reguli cu caracter particular. Fac parte din această categorie:
1. Cecul barat. Acest tip de cec este un înscris care cuprinde pe faţa sa două
linii paralele executate de trăgător ori de posesorul cecului(art. 38 din lege).
Bararea este generală sau specială şi se face de posesorul său sau de
trăgătorul cecului.
Bararea este generală când între cele două linii nu se indică nimic sau se face
menţiunea “societate bancară” sau o expresie echivalentă. Acest cec cu bararea
generală nu poate fi plătit decât unei societăţi bancare sau unui client al trasului.
Bararea este specială dacă între cele două linii se înscrie denumirea unei
societăţi bancare. Un atare cec cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât
societăţii bancare înscrise în cec sau, dacă aceasta este trasul, unui client al acestei
societăţi bancare. Legea permite însă societăţii bancare indicate să recurgă pentru
încasare la o altă societate bancară (art. 39 din lege). Forma cecului barat are
relevanţă practică în sensul că evită folosirea şi falsificarea titlurilor care au fost
pierdute sau furate. În acelaşi timp cecul barat permite şi creditarea clientului fiind
un instrument de plată scriptic.
Trebuie arătat că bararea generală poate fi transformată în barare specială,
nu şi invers. Ştergerea liniilor înscrise se socoteşte ca şi cum nu ar fi fost făcută.
Trasul şi societatea bancară care nu respectă dispoziţiile legale privind acest
cec răspund pentru paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului (art. 39 alin.
5 din lege).
Cecul barat este prezentat în anexa nr. 2, faţă şi verso.
2. Cecul plătibil în cont. Acest cec este un înscris în care sunt inserate
transversal pe faţa cecului cuvintele “plătibil în cont”, “numai prin virament” sau
altă expresie echivalentă, prin care trăgătorul sau posesorul cecului interzice plata
în numerar a acestuia. În consecinţă, trasul va putea efectua numai operaţiuni
scriptice prin creditarea contului beneficiarului (credit în cont, viramente în cont
sau compensaţie) care echivalează cu plata (art. 40 din lege).
Ştergerea unei atare menţiuni se socoteşte ca şi când nu ar fi fost făcută.
3. Cecul netransmisibil. Un cec cu menţiunea “netransmisibil” şi care nu
poate fi plătit decât primitorului sau, la cererea acestuia să fie creditat în contul
curent al acestuia. Deci, cecul nu poate fi transmis decât unei societăţi bancare
pentru încasare în numele primitorului, fără ca aceasta să-l poată gira mai departe.

13
Clauza netransmisibilităţii trebuie pusă chiar de societatea bancară, la
cererea clientului (art.41 din lege). Clauza “netransmisibil” pusă pe cec nu poate fi
ştearsă de nici una dintre persoanele implicate în circulaţia cecului.
Persoana care plăteşte un cec, purtând clauza “netransmisibil” altei persoane
decât posesorul de drept sau societatea bancară care a primit cecul spre încasare,
este direct răspunzătoare de plata astfel efectuată.
4. Cecul de călătorie. Acest cec este un titlu cu o valoare fixă emis de o
bancă pentru a fi utilizat de o persoană care efectuează un voiaj în străinătate.
Caracteristica acestui cec constă în faptul că trăgătorul poate condiţiona plata
acestuia de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul şi semnătura
persoanei care încasează respectivul cec la prezentare (art. 42 din lege).
Cecul de călătorie este alcătuit din două părţi: talonul şi cecul propriu-zis.
Înscrisul cuprinde ordinul băncii dat agentului său ori corespondentului său dintr-o
anumită localitate de a plăti suma de bani (cifră rotundă) clientului (călătorului), a
cărui semnătură a fost depusă pe talon la eliberarea formularului de către bancă.
Când cecul este prezentat pentru încasare titularul cecului primeşte de la
banca sa formulare imprimate pe care sunt trecute sume. Cuprinsul cecului
cuprinde ordinul pe care banca emitentă îl adresează agentului sau
corespondentului său de a plăti acea sumă clientului ei voiajor, a cărui semnătură
se află pe talon. Este, de fapt, o recunoaştere a obligaţiei pe care şi-o asumă banca
emitentă de a plăti suma de bani băncii la care s-a încasat cecul.
Beneficiarul cecului (călătorul) prezintă cecul pentru încasare agentului sau
corespondentului băncii. Cu această ocazie, beneficiarul va depune o a doua
semnătură, de această dată pe cecul propriu-zis. Plătitorul verifică identitatea
beneficiarului prin compararea celor două semnături, după care plăteşte suma de
bani menţionată în titlu.
În cazul cecului de călătorie, trăgătorul poate fi una şi aceeaşi persoană cu
trasul. În caz contrar, cele două persoane au relaţii de cont.
Cecul călătorie este prezentat în anexa nr. 3, faţă şi verso.
5. Cecul circular. Acest cec este un titlu de credit la ordin, emis de o
societate bancară sau de un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce
le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. Cecul circular
se plăteşte la vedere posesorului legitim al titlului în oricare din locurile arătate de
emitent pe înscrisul titlului.
Societatea bancară sau institutul de credit autorizate să emită cecuri circulare
trebuie să depună la Banca Naţională a României o cauţiune, cel târziu până a doua
zi de la emitere, în condiţiile prevăzute de art. 79 din lege. Cauţiunea nu se putea
restitui de BNR decât contra prezentării cecului respectiv cu menţiunea ACHITAT.
Cecul circular trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:
♦ denumirea de “cec circular” în cuprinsul titlului;

14
♦ promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă
de bani;
♦ numele şi prenumele primitorului;
♦ arătarea datei şi locului emiterii cecului;
♦ semnătura emitentului (societate bancară sau de credit).
Titlul căruia îi lipseşte vreuna dintre condiţiile mai sus arătate nu are valoare
de cec circular. Cecul circular este plătibil în 30 zile de la data emiterii. Posesorul
care nu prezintă cecul la plată în acest timp decade din drepturile sale. Acţiunea
contra emitentului se prescrie pe termen de trei ani de la data emisiunii.
Cecul circular este prezentat în anexa nr. 4, faţă şi verso.
Acestui tip de cec îi sunt aplicabile toate dispoziţiile legii cecului referitoare
la gir, plată, protest şi regres, afară de cazul când legea dispune astfel (art. 83 din
lege). De asemenea se vor aplica dispoziţiile care nu le încalcă pe cele referitoare
la cecul barat, numai în cont, netransmisibil şi la cecul de călătorie.
Alte tipuri de cecuri existente în practică, care nu sunt prezentate în lege,
sunt:
6. Cecul poştal. Acest cec se utilizează în localităţile care nu au sucursale
ale băncilor de depozit. Cecul poştal este un serviciu bancar făcut de poştă alături
de contul curent poştal şi de viramentul poştal. El este supus aceloraşi reguli de
formă ca şi cele pentru cecul bancar. Singura particularitate este că acest tip de cec
nu poate fi girat mai departe.
7. Cecul certificat. Acest cec conţine semnătura trasului pe faţa titlului.
Această semnătură are semnificaţia certificării proviziunii (sau a acoperirii) şi
menţinerea acestei acoperiri la dispoziţia posesorului cecului până la expirarea
termenului de prescripţie.
Înscrisurile trebuie să îndeplinească anumite norme tehnice legate de
aspectul fizic al cecurilor, de hârtia de imprimare (grosime, calitate), liniatura şi
desenele de pe foaia titlului etc. Nici un înscris de cec nu se va afla la o distanţă
mai mică de 3 mm de oricare dintre marginile cecurilor.

15
Bibliografie

1. Smaranda Angheni “DREPT COMERCIAL”


Camelia Stoica Editura Oscar Print, Bucureşti,
Magda Volonciu 2000
Monica Gabriela Lostun

2. Stanciu D. Cărpenaru “DREPT COMERCIAL ROMÂN”


Editura ALL BECK, Bucureşti,
1998

3. Smaranda Angheni “DREPT COMERCIAL”


Editura OSCAR PRINT, Bucureşti,
1997

4. “Reglementări ale Băncii Naţionale a României privind instrumentele de


plată” – Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Ordonanţa
Guvernului nr. 11/1993, aprobată şi modificată prin Legea nr. 83/1994

16