Sunteți pe pagina 1din 270
Va Sajak Bec’ CYP OME ° LD ai, iru . 4 — foeyn enn Ve d¢ Aen ie on SERIA ,REBELII DIN TEXAS PST MTS UL MR MULT MU Som CN ALO Rhodes, un adevarat rebel ER ee an once en On OMe ecu gn si-si dovedeascd valoarea ficdndu-gi singur un rost in viagl. Deyi RMU ee eRe NN not RR RUceCa Preteen Renee OT orc RRO on Roce munceased pe piminturile lui Abbie Westland, lar din clipa in care Revere MPO uM MEME ke OU COnNE RIEL ORR SULLA riste ca 2iua si-si foloseascd bragele pentru a munei la ferma, iar noaptea pentru a-i oferi PYMTe nln tree Umi roan ic Cu darzenia ei inflicirata, Abbie este cu totul diferitad de frumu setile fragile pe care Grayson le-a intlnit la Londra, Dar sub ext. Prone teed cet crc iciout nm mon Can RS US Rn Rtereta rere Poate insa iubirea lor tot mai aprinsi si supravicruiased fanto PrsCrmecsetict ire ute teo ic on el AUR SSO MO verdes sy) ts. CORED TN Ss OS SOS S Pe Oe Oa ian Lorraine Heath a seris peste 60 de romane, incluse pe listele de bestselleruri ale USA Today si New York Times, si a fost distinsa Merc eee ou Pee ad worwlitera.s0 CH iN SIT Capitolul 1 SESBD Julie, 1865 Grayson Rhodes auzise nu o data de la tatal lui ca avea sa sfargeasca in iad, insa nu se agteptase sa ajungé in acel loc al osandei vegnice inca viu find. Cocotat in partea din spate a carutei, Grayson suferea de caldura sufocanta ce-i invaluia tot trupul. Mustele si tantarii fi bazaiau la urechi intr-o veselie, in timp ce vehiculul se zgaltaia pe drumul ac- cidentat. Cum in dracovenia ce le servea drept mijloc de transport erau ingramaditi nu mai putin de sapte barbati, s-ar fi asteptat ca nenorocita de caruta sa se tind mai bine pe drum. Grayson nu price- pea in ruptul capului cum reusea barbatul din stanga lui - Christian Montgomery ~ si doarma neintors in ciuda hurducaturilor neintre- rupte, ins nu putea decat si admire aceasta abilitate a lui Kit. Spre deosebire de insotitorii lui, Grayson renuntase de mult la orice efort de a se da drept un gentleman. Isi aruncase cravata cat colo, se dezbracase de jacheta, isi descheiase nasturii din Partea de sus a cdmasii de panza alba si isi suflecase mansetele scrobite pand deasupra coatelor. Chiar i aga, nimic nu reusea sa reduca din caldura sufocanta, Folosindu-si maneca, igi sterse sudoarea de pe frunte. In privinta broboanelor ce ii siroiau pe spate nu avea ce sa fac. Mijind ochii, ti arunca o privire pieziga lui Benjamin P. Winslow, care era cocotat pe capra alaturi de carutas. Ocupantii carutei erau tineri rebeli pe care insul durduliu promisese si-i duca in Texas pen- tru a face barbati din ei, incasind in schimb cate cinci sute de lire de C4ciula de la parintii acestora. Grayson se foi, tresarind cand o aschie fl inghionti in fese. Daca avea sa i se mai ofere vreodata ocazia de a calatori cu postalionul, avea sa fie recunoscator pentru confortul oferit de acel vehicul. __—— _ Lorraine Heath —— Sichiar daca incepea sa se indoiasca in privinta ganselor de-a face cu adevarat avere prin partile acestea, dupa acea calatorie prin iad, intelegea cd avea acum ocazia de a castiga prin munca asidua ceea ce nu ar fi putut primi niciodata de-a gata de la tatal sau - respect. —Ce zici de chestia aia? bombani 0 voce grava. Grayson ii arunca 0 scurta privire lui Harrison Bainbridge, al doilea fiu al contelui de Lambourne, inainte de a-si atinti ochii in departare. Caldura se ridica in valuri din pamant, creand ziduri de flacari albe tremuratoare. in spatele lor pluteau umbrele a doua sau trei cladiri. -O fi tronul Di glume. Harry ii raspunse cu ranjetul r ~Pun ramasag pe cinci lire ca paturi in care sa dormim. —As accepta ramasagul, doar ca ai reusit deja sa-mi sterpelesti cei doi silingi ce-mi zornaiau prin buzunare. Accept cu draga inimd sa-ti dau pe datorie. Stiu ca esti bun de plata - sau vei fi, odata ce vom fi sosit la destinatie. ~Cum de esti atat de sigur? intreba Kit. Grayson isi indrepta brusc atentia spre barbatul asezat langi el. -Credeam ca dormi. Kit ii oferi un zambet laconic, ochii lui de un albastru-deschis reu- sind sa ascunda cu totul ce i se petrecea in suflet. Nu o data femeile lacuzasera cd avea ochi de diavol dupa ce cdzusera prada farmecelor avolului, poate? intreba Grayson, arzandu-i de elaxat care-I facuse faimos. i un han si ca vom avea in sfarsit lui notorii. _Nu faceam decat sa reflectez la situatia noastra, incercand sa-mi amintesc cine naiba ne-a pus sa ne cocotém in caruta asta dupa ce-am aruncat ancora in Galveston. Winslow si promisiunile lui de imbogatire rapida ne-au facut sa dim buzna la-mbarcare, ii aminti Grayson. Ne-a ispitit gandul de-a deveni barbati capabili s4-si c4stige singuri existenta, ca s4 ne putem apoi mandri in fata parintilor nostri. -Farmecul acelei ispite scade pe zi ce trece. Poate ar fi cazul s4abandonam corabia, cum s-ar spune, si sa facem cale intoarsa spre Galveston. Sunt sigur ca am gasi pe undeva o taverna sau doua in care s4 ne desfatam cu jocuri de noroc. Zambi nerabdator. Plus nis- caiva companie feminina. 8 ‘Un rebel desdvarsit ~ $i si renuntam la bogatii? il intreba Grayson. Nu prea cred. Carutagul mana vehiculul pe un drumeag de pamAnt mai ingust si mai desfundat decat cel pe care se aflaseré pana atunci. intr-o parte, drumul era marginit de lujeri de bumbac verde-inchis intin- zandu-se spre soare. Pe parcursul calatoriei, Grayson mai vazuse ici-colo o mana de culturi similare. Era surprinzator cat de abundent crestea bumbacul in Texas. Caruta igi continua drumul, iar Grayson incepu sa deslugeasca si- luete de femei si copii muncind din greu printre randurile plantate cu grijé. Acestia igi intrerupsesera activitatea $i pornisera pe camp spre caruta, venind la pas in urma ei. Winslow, n-ar fi cazul sa-i ludm gi pe ei? striga Kit. -Nu mai avem mult, il asigura Winslow. Cand se apropiara de ceea ce Grayson luase drept tronul Diavo- lului, isi dadu seama ca era, de fapt, un simplu gopron. In apropiere se afla o casi modest, imbracata in dranite, cu draperii de panza cadrilata albastra fluturand la ferestrele deschise. Se indoia ca aveau sa gaseasca acolo paturi pentru oaspeti. Se blestema in sinea lui ca nu acceptase ramasagul cu Harry. C4rutasul smuci haturile pentru a opri atelajul. Caruta se cla- tina cand Winslow isi ridica trupul rotofei de pe capra si se rasuci pe calcaie, gata-gata si cada, asemenea unei jucarii, pana reusi sa-si recapete echilibrul. Zambind larg, cu ochii intunecati sclipindu-i de sub jobenul negru, isi inchise degetele pe reverele redingotei de land cafenie. —Domnilor, am ajuns! Grayson avu impresia cd tocmai nimerise cu ochii inchisi in mij- locul unui ring de box. $i, aparent, nu era singurul. Companionii lui de drum ramasesera si ei cu gura cascata si cu ochii cat cepele. Harry se ridica greoi in genunchi. -Unde anume am ajuns? —La ogoarele pe care veti lucra. ~Vrei sa spui cd de fiecare data cand ne promiteai ca ne-asteapta bogatii nemsurate te refereai la faptul cd ne vom speti pe ogoare? Exact asta voiam sa spun, baiete. ~Fir-ar sa fie, cine-ar fi crezut cd intentiona sa fac din noi simpli palmasi? intreba Harry. Lorraine Heath —— ede ca nici unul dintre noi nu a crezut asta, ij Ding afla aici. jos din caruta! Va asteaptd doamnele! -E limp Kit, Altfel nu ne-am ~Haideti, baieti, eaaate camera o idee buna, Grayson sari din vehicw, sane Iu ibind pamantul si starnind un nor de praf. Tupy jy chinuit de dureri, protest cand il fort _ se migte. Tanjea du un pat primitor si dupa o femeie chiar mid primitoare: Din Picate se parea ca gi una, gi alta lipseau cu desavargire in acea fundaturs, Se lasa o tacere grea cand femeile se stranserd in fata lor, multe dintre ele la fel de desculte precum copii ce se iteau din spatele fu. telor lor jerpelite. Cateva dintre ele schitard zambete sfioase, ins; privirile lor haituite dezvaluiau mult mai clar ce simteau cu adeys. rat. Grayson incepea sa inteleagd cum se simtea 0 vulpe catre sfirsi tul vanatorii. femeie cu parul palid ca luna plind fi atrase atentia. Avea un aer epuizat, ca si cum toate visele pe care le-ar fi nutrit vreodata ar fi fost ingropate adanc in pamant, fara a avea sansa sé inflo- reasca vreodata. Femeia veni spre el, apropiindu-se atat de mult incat Grayson fu nevoit sa coboare privirea pentru a 0 sustine pe a ei. i vazu trupal tresarind, ca si cum gi-ar fi dat brusc seama ca venise mai aproape decat intentionase, dar ca da inapoi acum ar fi insemnat s4-si recu- noasca greseala. Femeia ridica sfidatoare barbia, iar Grayson isi didu seama ci era genul de persoan capabila sa lupte pentru ea insis, in loc s dea bir cu fugitii in fata primejdiei. Ochii ei violet l xara provocator. ~Sa-ti vad mainile, fi ceru ea ~Poftim? Ea ii insfaca incheietura, intorcindu-i palma in sus gi acoperind-o cu a ei. Mana ei asprita de munca era plina de bataturi, uscatd $i crapata, ceea ce il facu s4 ramana complet uluit in fata valului ful- chile oh ties aceea muncita, afintind-o ane Baie farkaio Areca nedemnatie devas 10 Un rebel desavarsit _ Eaigiintredeschise usor buzele, aproape neindraznind sa rasufle, iar Grayson igi dadu brusc seama c4 nici el nu mai trasese aer in piept de cand il atinsese. Ce avea femeia aceasta... Ea ii elibera mana si se dadu inapoi ca gi cum ar fi uitat de ce i-o luase mai devreme. Mangaierea ei nu avea nimic care si seduci un barbat, si totusi, acum ca nu se mai putea bucura de acel con- tact, il incerca un sentiment acut cd pierduse ceva pretios. Isi stranse degetele in pumni ca si cum prin acel gest ar fi reugit cumnva sa recu- pereze senzatia atingerii ei. Ea dlatina aproape imperceptibil din cap. Nedumerirea se ri pi, iar expresia de sfidare reaparu cu toata intensitatea ei initial, intrigandu-l chiar mai mult decat inainte. Se intoarse furioasa spre Winslow. —Ce dracu’ a fost in capul tau cand ai decis s mi-i aduci pe bar- batii astia? —I-am adus cas aiba ocazia de-a invata o meserie, de a-si castiga painea cu sudoarea propriei frunti... ~Mana lui pare de satin. O s-ajunga sa s4ngereze in cateva ore... —N-avem de ales, Abbie, interveni o alta tanara. Parul fi era de acelasi blond-deschis, ins in ochii ei nu se re- gasea nimic din furia celeilalte femei. Isi puse mana pe umarul lui Abbie, intr-un gest de alinare ce arata ca erau mai mult decat priete- ne. Grayson il observase adesea gi la Kit cand interactiona cu fratele lui. in afara de trasaturile similare, legatura intensa ce vibra intre ele fi spuse ca cele dowd erau surori. ~Mai e doar o lund si un pic pana va fi de cules bumbacul, con- tinua blind cealalta femeie. Am cazut toate de acord sa-l lasim pe domnul Winslow sa ne-aduca barbati care sa lucreze ogoarele. Abbie schita un cerc larg cu mana. ~Dar uita-te la ei, Elizabeth. N-au lucrat in viata lor pe ogoare de dimineata pana seara. Nici eu n-am facut asta inainte de razboi. Pot sd invete. Mainile os li se obisnuiascd, 0 asigura Elizabeth. ~Poate. Daca vor ramane suficient timp aici. ~Poate daca le-am oferi o primire demné de un texan, in loc sa ne purtdm ca niste yankei bataiosi... -Nu m-am purtat ca un yankeu bataios, replica Abbie. Lorraine Heath ___ iodaty | SA cej | Gayeen i frat vo vapid, Namal nose vreo femeie ai carei obraji sd se imbujoreze atat de aprins, én, drept, femeile pe care le cunoscuse el fuseseri din cate *, care rogeau la comanda, pentru a seduce un barbat, miciodees | a-si dezvalui furia sau stinghereala extrema, Pentry - Nici n-ai fost prea primitoare. Doar nu vrei sa cred ca sunt exact genul la care spuse Abbie, *e astepta, ‘a Nu, dar judecand dupa mutrele lor, nici noi nu suntem exact pe masura asteptarilor lor. Indreptandu-si atentia spre ogoare, Abbie isi fincruciga bratele sub sani. Avea sani mici. Ceea ce nu era nicidecum pe gustul lui Gray. son, gi totusi, se trezi zabovind cu privirea asupra lor, recunoscétay co facuse cand ea ofta din adancul sufletului. ~-Acum cA sunt aici, nu stiu daca lui John i-ar conveni sa ving straini sa-ilucreze pamantul. ~Cred cA nu prea avem incotro, replica Elizabeth. Am pierdut prea multi barbati in razboi, si nu se stie cand se vor intoarce acasi nici cei care sunt inca in viata. Grayson vazu muschii obrazului lui Abbie incordandu-se pentru o clipa inainte ca aceasta sa incuviinteze din cap cu un gest taios. In mod evident acceptase, cu inima stransa, ca batalia era pierduta. Surprinzator, il fermeca la ea faptul ca nu se dadea usor batuta. - Am cazut de acord sa le asiguram casa si masa, cate unul de cd- ciula. Soarele o s4 apuna in curand, asa ca ar fi bine sa-i ducem acasd $i sa-i lasam sa se instaleze. Pe care il vrei? o intreba Elizabeth. Abbie clatina din cap. ~Eu iau ce ramane. Rasucindu-se pe calcaie, porni agale spre casa. Trei copii ~ doi baieti si o fetita - o luara la fuga pentru a o ajunge din urma. Cu un zambet exagerat de radios, Elizabeth se intoarse spre Gray- son $i companionii acestuia. ~Domnilor, eu sunt Elizabeth Fairfield. Ne bucuram cé ati venit sa munciti aici. Ma gandesc ca am putea pune toate numele intro palarie si sa stabilim prin tragere la sorti care si unde va ajunge- ~Excelenta idee! spuse Winslow. Sunt convins ca, dupa ce ve ajunge sa va cunoasteti mai bine, totul va merge ca pe roate. 12 ‘Un rebel desivarsit - Johnny! tipa Elizabeth, iar cel mai inalt dintre baietii care o ur- mau pe Abbie se opri si arunca o privire peste umar. Adu niste hartie si-un creion. Baiatul incuviinta scurt din cap gi-o lua la fuga spre casa. Grayson {si indes4 mainile in buzunarele pantalonilor si porni agale spre ogoare. Din cate vedea el, culturile se lifaiau in toate di- rectiile, Lasandu-se pe vine, lua in pumn o mana de pamédnt negru si fertil, apoi {1 lasa sa i se scurga printre degete. Era greu, simbol al permanentei, si promitea bogatii insemnate. {in Anglia, cei care detineau pamAnturi se bucurau de un respect imens, chiar dacd nu aveau nici un titlu nobiliar. Grayson stia cd nu avea sa mosteneascé niciodata un titlu. Insa aici pamantul statea sa plesneasca de bogitie, intinzandu-se la nesfarsit, disparand dincolo de cat putea cuprinde el cu ochii. Tot ce avea de facut era s4 identifice cea mai usoara si mai profitabila modalitate de a pune mana pe acel pamant. Poate ca atunci avea sa reuseasca $a Jase in urma cusururile ceil bantuiau. Ignora complet vocea monotond a lui Elizabeth Fairfield cat timp aceasta striga numele companionilor lui. Nu-linteresa cAtusi de pu- tin ce se alegea de ceilalti. Pamantul, insa, era alta poveste. Il fascina. ‘Auzi pasi grei apropiindu-se din spatele lui gi se ridi ~Ghinion, Gray. Te-ai ales cu scorpia, il anunta Harry voios. ~Fac eu schimb cu tine, se oferi Kit. -Nu-mi doresc sa fac schimb. —Cum dracu’ nu? se minund Kit. E clar cé femeia nu te place ca- tusi de putin. Nu ne place catusi de putin pe nid unul dintre noi, dar am avut totusi impresia ca ea e stapana peste pamantul asta. ~Si de ce-ar conta asta? intreba Harry. ~Probabil nu conteaza, dar cantaresc diverse posibilitati. -Ma gandesc ca n-ai chef s4 ne-mpartasesti acele posibilitati? vru Kit sa stie. Grayson ii sustinu privirea. -Nu. Kit incuviinta din cap, iar Grayson intelese cA nu se simtise deloc ofensat de decizia lui de a nu se sfatui cu nimeni altcineva. In depar- tare, soarele incepu sd coboare in spatele liniei orizontului. 13 ———- Lorraine Heath —__ apne sn Tecunosc, gasesc apusurile de aici Spectaculoase, Grayson i-ar fi dat dreptate, insa nu era inzestrat cu inclinatii artistice ale lui Kit, prin urmare, alese s-gi 2agazuiasca atent _ Gerea, tinand-o sub lacat alaturi de alte aspecte ale propriei ae ne care l-ar fi putut face vulnerabil. is Harry il inghionti usor in umar. ~Chiar crezi ca parintii nostri aveau habar de ce punea Winslow lacale in privinta noastra? Grayson privi flacarile incandescente ale soarelui ce incepea si apuna proiectdnd dare in nuante orbitoare de portocaliu si rosu pe cerul albastru tot mai intunecat. : ~Nu ma indoiesc ca stiau exact ce punea la cale - s4 ne poarte cu promisiuni viclene direct pana in maruntaiele iadului. Grayson se opri in prag, plimbandu-si privirea peste noua lui lo- cuinta. Casa era mica, mai mult o coliba. Copiii erau asezati la o masa de stejar; cei doi baieti pe o parte, fetita in fata lor. [si spuse ca cele trei usi de pe latura opusa a incaperii dadeau probabil spre dormi- toare. Covoare care aduceau mai mult a carpe erau aruncate ici-colo pe podeaua taiata grosolan. in apropierea focului se odihneau doua fotolii cu captuseala roasa de vreme. O masa de scris cu sertare era lipita de unul dintre pereti. Totul era marcat de simplitate. De soliditate. De permanent. $i, mai presus de orice, de o curatenie si o atmosfera cdlduroasa care n-avea nimic de-a face cu vremea caniculara din Texas. Fira voia lui, se trezi atintindu-si privirea asupra femeii ingenun- cheate in fata focului ce ardea lenes in cmin. Chiar si de unde statea acum, tot fi stérnea curiozitatea. Abigail Westland se gaia la tocana groasa ce clocotea si impros- ca stropi fierbinti. De ce acceptase acel plan nebunesc de-a aduce englezi sa lucreze ogoarele? Barbatii care se dadusera jos din caruta nu ar fi avut cum si-iinlo- cuiasca pe sotii care trudiserd din zori si pana in seara. Pielea lor nu era zbarcita de ani intregi de infruntat natura. Nu aveau pieptul lat si brate ce mai ca nu faceau sa crape manecile camisilor. Jumatate dintre ei aveau fete care, fara indoiala, aveau sa se umple de basid dupa doar o zi de munca pe ogoare. 14 hin Un rebel desavarsit De cele mai multe ori era extenuati pe cand se lisa intunericul. N-avea nici un chef sa se impovareze si cu grija de a se ocupa de un arbat gi de nevoile acestuia. Un ciocanit ugor in perete o facu sa tresara. Se intoarse. In prag statea un barbat inalt, cu parul de culoarea spicului de grau. Inima ei isi accelera bataile cand isi dadu seama cd era exact cel caruia fi luase mana, cel a carui mana o facuse s& se intrebe cum ar fi fost sa cu- noasca dezmierdarea a ceva ce era in acelasi timp att de puternic si de catifelat. Forta o surprinsese. Senzatia de catifelare o tulburase la fel de mult ca gandurile ei nerusinate, ganduri pe care nu le nutrise niciodata fata de sotul ei. Igi sterse energic mainile pe sort, incercand sa se scuture de acea amintire. Dumnezeule bun, ar fi trebuit sa profite de ocazie cand Elizabeth ii sugerase s-si aleaga ea pe cineva - numai pe el nu ar fivrut. Un colt al gurii lui se ridica intr-un zambet, si o expresie impa- cata fi lumina ochii, de un albastru intens ca al cerului inainte de furtuna. -Eu sunt ce a ramas, spuse el nepasator, insa rostind cuvintele intr-o cadenta muzicala, lungind vocalele ca si cum ar fi oftat. Abigail simti o stinghereala fierbinte incingandu-i fata gi se ri- dica in picioare. Nu voia sa-si priveasca locuinta sau pe ea insagi prin ochii unui barbat care n-avea habar cum era sa induri lipsuri. $i igi didea seama dupa hainele lui atent croite ca nu dusese nici- odata lipsi de nimic. Ce naiba cduta individul aici? Distractie? Provocare? Aventura? Dadu scurt din cap. ~ Iti poti lisa ranita langa usd deocamdata. Vei dormi in sopron, dar nu-i cazul sa te muti acolo pana dupa cina. Se blestema pentru tremurul vag din vocea ei. Eu sunt Abigail Westland. Barbatul se inclind usor de la mijloc, iar zambetul i se lati. Era un zimbet placut, un 24mbet relaxat. Ea nu mai tinea minte cand zambise ultima data. ~Grayson Rhodes. Smucind scurt din cap, Abbie arata spre masa. Johnny, Micah si Lydia sunt copiii mei. Intorcandu-se usor, se desfata cu privelistea celor trei care o motivau sa munceasca 15 Lorraine Heath - pe branci, cei de dragul carora acceptase acel plan de doi iilace barbsticareiss lemjutsslaloclamasa, i bani deg . Pagii englezului facura sd risune scéndurile podelei cing ote. sa apasat pentru a ajunge la masa. El nu era cocarjat de ani in ae carat poveri prea grele pentru umerii lui regi de : Vazu a ful ei cal mare il studia pe barbat cu o expresie noun ta. Chipul lui se crisp cand barbatul dadu sé ocupe un scaun, ~Ala-ilocul lui tati, scrasni Johnny. ; Englezul incremeni, mulfumindu-se si arcuiasca vago sprnceang -Unde e tatal tau? intrebi el incet. : Abbie nu avusese habar ca.un barbat putea vorbi cu atta blinds. fe, timbrul grav al voci lui ramandnd calm, linisttor, Vazu pe bu de jos a lui Johnny ca statea sa izbucneasca in plans. ~L-au omorat yankeii dracului! ~Johnny! il mustra ea. Las injuraturile. -Tu tot aga le spui! insista fiul ei, cu barbia tremurand a plins. -Ei bine, n-ar trebui sa o fac, replica ea, detestand sa-l certe in fata unui strain. Avea sa discute mai tarziu cu el despre ce era permis si ce nu - $i despre injuraturi. Aproape ca tresari violent cand Grayson Rhodes igi drese vocea. ~Se pare cA, in aceste circumstante, tu esti barbatul in casa. Daca mama ta n-are nimic impotriva, eventual, ai putea sta tu pe scaunul tatalui tau, iar eu I-as putea ocupa pe al tau, sugera englezul. Johnny suci gatul atat de rapid pentru a vedea ce parere avea ea despre acea idee incat Abbie fu surprinsa c4 nu-I apucase ameteala, facandu-I sa cada din scaun. in ochii lui caprui licdrea speranta. La cei opt ani, era un baiat bine facut, care semana foarte mult cu tata lui gi care muncea din rasputeri pentru a suplini absenta parintelui sau. Pana in momentul acela, Abbie nu-si diduse seama ca baiatul si dorea si ocupe locul tatalui sau in capul mesei. Inghitindu-si regretul ce i se pusese ca un nod in gat, scurt din cap, apoi se intoarse din nou spre foc, Auzi scaunele tar ite pe podea si lipait de picioare. —De ce vorbesti aga ciudat? intreba Lydia. Avand putin peste sase ani, totul ii starnea curiozitatea- < —De fapt, mie mi se pare ca voi vorbiti ciudat, raspunse io ~De ce-a zis mami ca esti strain? vru Johnny sa stie. incuviint 16 a Un rebel desavarsit ~ Pentru ca sunt strain. Vin dintr-o tara aflata dincolo de ocean. Cum ai ajuns aici? intreba Lydia. -Am calatorit cu o corabie mare pana la Galveston, iar de acolo am venit in caruta. -Cum a fost pe corabie? intreba Johnny. ~ Copii, nu-] mai sacaiti pe bietul om, ii mustra Abbie, infagurand © carpa groasa pe manerul ceaunului de fonta si luandw-l de pe carli- gul de deasupra focului. Ar fi preferat sA stie cat mai putin posibil despre noul lor lucrator. Bagand polonicul in fiertura groasa, porni spre masa. Fiul ei statea drept, cu umerii tragi inapoi si o expresie de mandrie intiparita pe chipul lui tanar. Simti lacrimi gata si-i incingé ochii. Poate ca nu-i sugerase niciodata s4 ocupe locul tatalui sau la masa fiindca detesta ideea ca baiatul ei devenea barbat. Se bucura ca razboiul se sfarsise inainte s apuce s mai creasci. | Anul trecut, insotit de trei prieteni, Johnny fugise de acas4 pentru a se alatura armatei confederate, sperand sa devina tobosari. Abigail si sora ei, Elizabeth, ii gasisera pe baieti instalati langa raul Brazos. Intentionasera si ajunga la Hempstead, un important centru de aprovizionare a armatei confederate. Abigail se cutremura cand se gandea ce s-ar fi putut intampla daca baietii ar fi incercat s4 traver- seze raul. Turna tocana mai intai in bolul englezului, remarcandu-i din nou mainile. Se odihneau relaxate de-o parte si de cealalt a bolului, cu unghiile atent taiate. Nu erau manjite de pamant, nici munca brut. ins pareau mai puternice decat crezuse dreptul capabile -, desi nu era sigura de ce anume erau capabile. Facu agale turul mesei, umpland toate bolurile si dorindu-si sa nu fi simtit privirea englezului urmarind-o atent. [si indbusi impulsul de a-si baga o guvita rebel inapoi sub plasa care ii strangea tot parul la ceafa. De ce i-ar fi pasat ce credea despre ea? Isi ocupa gi ea locul si le dadu copiilor permisiunea si inceapa sa manance. Acestia se infipserd cu pofta in tocana. Englezul igi plimba lingura la suprafata mancarii din bol, ca si cum n-ar fi fost tocmai | sigur ce anume i se servise. ~Exista cazare in oras? intreba el dupa o vreme. Lorraine Heath —__ -Ce inseamna cazare? vru Johnny sa stie din Noua lui Pozitie é cap al gospodariei. ~Undeva unde poti locui, fi explicd Abigail inainte de a gus, Privirea englezului. Taverna are cateva camere disponibile, day tig rea e la doua ore de mers cu caruta. le Fruntea lui se increti ca un ogor Proaspat arat. —Averea? ~E cel mai apropiat oras. —Ne asteapta averea, murmura el, ca sicum ar i degustat acele cuvinte pe limba. Apoi zambilarg, igi dadu capul pe spate gi izbucni i motos, un sunet ce facu inima lui Abbie ani buni de cand nu mai auzise un ras at Copiii ei se 2gaiau la engl te chiar asa era ~Domnule Rhodes? incepu ea, felept din partea ei sa primeasc: nu-l cunostea. Parand sa intamy hohotele de ras. ~Batranul Wilson ne tot Spunea ca ne asteapta averea. Dar in tot acest timp se referea la un nenorocit de oras. ~Presupun ca de asta aratat Prima pala de vant mai serioasi, ~Da, ne asteptam la ceva mai mult... ~ Casa noastra e modesté.... ~Nu ma refeream la cas. asteptari Mainile ei, ascunse sub ™masa, se inclestara in pumni peste sort. Nu Stia ce 0 faicea sa se si mta ofensata de fiecare cuvant pe care il Yostea strainul. ~Conditiile de trai din o1 Primi aici. In plus, timpul p tiv s&-] petreci lucrand asigurém noi un acope intr-un ras 2p. Sa se stranga usor, Trecuserg tat de vesel. ez ca gi cum si-ar fi pierdut mintile Poa. » intrebandu-se daca fusese in. 4 in propria casa un barbat pe care Pine dificultai considerabile, Grayson igi nabusi toti gata sa cadeti de pe picioare la @ Voastra. Ma refeream la propriile rag Nu-s cu nimic mai bune decat ce vei e care |-ai irosi pe drum ar fi mai produc: Pe ogoare. De asta am cazut de acord si V4 rig deasupra capului. Un rebel desdvarsit se stergea in colfurile gurii. Abbie se simtea saraca gi jalnica in con- trast cu rafinamentul lui. -$tiu ca nu-i deloc elegant, insa sopronul e curat. Punem mereu fan proaspat in pod gi... ~Mi-am petrecut o buna parte din anii tineretii dormind in grajd, aga cA n-am nimic impotriva sa ma instalez in sopron. Am totugi impresia foarte clara ca nu ma vrei prin preajma... ~Ceea ce vreau si ceea ce-mi trebuie sunt de regula doua lucruri complet diferite, domnule Rhodes. Pe primul loc sunt nevoile copi- ilor mei. Trebuie sa recoltez tot bumbacul si-am nevoie de o mana de-ajutor la asta. ~$i nu te deranjeaza daca mana aceea e fina? Abbie isi stranse propriile maini in poala. Ar fi fost o neghiobie sa-] insulte in continuare sau sa-i dea motiv sa plece. Un copil era capabil sa recolteze cate patruzeci gi cinci de kilograme de bumbac pe 2i, Un englez - chiar si unul care nu mai muncise niciodata pe ogoare ~ ar fi trebuit totusi sd poata realiza macar cat un copil. igi aminti cat de des sngerasera propriile maini la inceput, cand se-apucase de muncit pe ogoare. Acum erau mai aspre decat pielea de vita. —Daca vei munci pe ogoare, mainile tale vor sangera gi se vor um- ple de bataturi. De asta te-asigur. La sfarsitul sezonului iti vei primi partea din profit. insa doar tu vei sti in ce masurd cea ce castigi va compensa ceea ce pierzi. Abigail cobori privirea spre bolul ei. Tocana se racise. isi dadea seama $i fara a gusta din ea si, exact aga cum disparuse caldura, nu mai ramasese nimic nici din pofta ei de mancare. Nu-i placea gandul cd avea si fie nevoit si se ocupe de el, nici cel de a avea un barbat prin preajma, insa era necesar. Intreaga ei viata consta din a face ceea ce era necesar. Uneori, singura in linistea noptii, se trezea tanjind dupa ceea ce nu era necesar... ~Sunt recunoscator pentru masa. Cuvintele, rostite pe un ton muzical, o smulsera brusc din gandu- rile in care se cufundase. _~Am si te conduc la gopron, atunci, spuse ea, ridicandu-se in Picioare. 19 ___— forraine Heath ——— E] fi urma exemplul, migcindu-se cu 0 gratie fireasca exersatg probabil, dupa cum igi inchipuia ea, in cele mai elegante saloane din Anglia. Ingfaca un felinar de pe polita caminului gi folosi taciunii ce sta. teau sa se stinga in vatra pentru a-] aprinde. —Johnny, pregateste-ti fratii de culcare, ii ceru ea baiatului, por- nind spre usa la care astepta englezul, deja cu ranita in mani. Pe aici, cufundata in intuneric. {i spuse ea, iesind pe prispa Luna abia daca schita un 2ambet enigmatic pe bolta noptii. Stele- le scanteiau ca niste diamante. Copil fiind, tanjise s4 aiba o astfel de piatra pretioasa luminoasa. Interesant cA cei mici erau capabili s4-si doreasca lucruri atat de inutile. —Am pregatit perne si paturi fi pasea tacut in dreptul ei. Se opri felinarul. De-aici ar trebui sa te descurci. ~Cum se face ca Winslow ne-a adus aici? ~ Sora mea, Elizabeth, ne-a pomenit de el. Zicea ca stie in Anglia cativa parinti dornici sa le gaseascA un rost mezinilor lor, insi avea nevoie de finantare pentru asta, asa ca am strans cat am putut $i in pod, ii spuse ea barbatului care la intrarea spatioasa $i fi intinse i-am dat banii. ~Despre ce suma e vorba? Ea ridica barbia cu un aer sfidator. _Trei sute de dolari, dar vom face mai mult de-atat daca reusim sA strangem toata recolta. -V-a spus ca barbatii respectivi sunt niste derbedei? Abbie simti o stransoare in inima, ca $i cum cineva ar fi petrecut un lat in jurul ei. Ultimul lucru care {i lipsea era un barbat in care sa nu poata avea incredere. —Nu. Ne-a spus pur si simplu ca sunt tineri cu sanse mici de-a mosteni ceva gi care au nevoie de un mijloc prin care sa-gi castige existenta. Esti un derbedeu? -De cel mai rau soi. Grayson ii zambi cald, cu ochii sclipind amuzati. Abbie isi bles- tesnil fiorii din stomac. Nu era o femeie inocenta care sa se lase cu usurinta sedusa de atentiile unui barbat atragator. Era o vaduva care intelegea cA nevoile unui barbat nu se potriveau decat rareori cu do- rintele unei femei. 20 ‘Un rebel desdvarsit Chiar i aga, se agteptase sd nege acea acuzatie. igi inclina capul intr-o parte, incercand sa-si dea seama de ce un barbat cu reputafi indoielnica ar fi facut efortul de a-i oferi fiului ei locul de ae capul mesei din casa ei. _Vreau sa-ti multumesc ca i-ai permis fiului meu sd stea pe sca- unul tatalui sau. A ridicd nepasator din umeri, un gest atat de vag incat aproape se pierdu in penumbra. in Anglia, toate privilege i revin celui mai mare dintre baieti. ‘Am presupus ca principiul se aplica gi aici. Ma bucur ca nu ai gasit deplasat gestul meu de a sugera sa ia loc pe scaunul tatalui sau. —Nu, ma bucur ca ai facut-o. Nu mi-am dat seama ca ar insemna atat de mult pentru el. Doar ca scaunul ala ramésese gol de atata vreme in speranta cd avea sa se intoarca John. — fmi pare réu cd nu s-a intors. Fa dadu scurt din cap, nedorind sa discute despre soful ei. _Din moment ce te afli aici, presupun cAesti unul dintre mezini. in lumina palid aurie a felinarului vazu o tristete profunda stre- curandu-se in ochii lui. _Nu, doamna Westland. Sunt fiul cel mi narul din mana ei gi fi intoarse spatele, ca si cum i-ar fi fost teama ca, aducandu-si lumina mai aproape, risca sai dezvaluie mai mult decat ar fi vrut. Intra in sopron $i ridica felinarul, ilumi- nand spatiul larg al constructiei de lemn. Aveti dreptate. De aici ma voi descurca. Noapte bund! Neavand decat luna sa-i lumineze spre casa, intrebandu-se ce |-ar fi putut in puf sa vind sa munceasca pe ogoarele ei... $i ce caut fiul cel mare al unui duce. Tadul nu se récorise cu nimic odata cu venirea nopfi. In schimb, intunericul adusese o atmosfera apasatoare ce invaluise totul. Grayson igi lipi umarul de peretele lateral al sopronului si ridicd privirea spre luna gi stele. Cerul nui se paruse niciodat mai intins, nici singuratatea lui mai sufocanta. Fomuia aceasta - Abbie ~ il gisise nevrednic. Ceea ce nu-l sur- prindea deloc. Tatal ui nu pierduse nici o ocazie de a-i aminti toate cusururile cu care era inzestrat, dintre care cel mai mare era faptul cd se nascuse bastard. are al ducelui de Harring- ton. Lua felit calea, Abbie porni agale inapoi face pe barbatul acela nascut a aici dacd era 21 Bren ge ees —_—— Lorraine Heath _——. Mama lui fusese una dintre cele mai apreciate actrite din Lond, Cea din urma performanta dramatica a ei fusese sa-si dea duhul ty, timp ce-l aducea pe el pe lume. Se spunea ca ducele igi iubise cu ade. varat amanta, insa Grayson se indoia adesea de acele zvonuri. Caci, de ar fi fost adevarate, nu s-ar fi revarsat o parte din acea iubire si asupra copilului lor? : Se considera norocos ca ducele ii recunoscuse existenta. Ba chiar, spre rusinea sotiei sae, isi adusese acasi copilul din flor sil cres- cuse, asigurandu-i cele mai scumpe haine si cea mai aleasa educatie. jnsa nu-i oferise niciodata lui Grayson exact ceea ce-si dorise acesta mai mult: iubire. inveninat de darurile pe care tatal sau ile oferea din obligatie, nu pentru ca si-ar fi dorit si o faca, Grayson hotarase sa devina un fiu nevrednic, implinind astfel asteptarile dintotdeauna ale parintelui su. Irosise o avere pe jocuri de noroc si bause suficient whisky cat sA umple albia Tamisei, plus ca se culcase cu toate femeile casatorite care ii facusera vreodata cu ochiul. Cu femeile maritate avea macar siguranta ca, daca ar fi lasat-o grea pe vreuna dintre ele, aceasta ar fi putut pretinde ca tatal copilului era chiar sotul ei - iar astfel nici un copil zamislit de el nu ar fi fost nevoit sa indure vreodata eticheta de bastard. Desi, din cate stia el, masurile de precautie pe care sile luase intotdeauna impiedicasera aparitia vreunui copil. Si ii convenise de minune sa fie considerat un netrebnic. azi, cand o femeie cu ochi violenti isi pusese palma peste a h simtise diferenta dintre victorie si infrangere. Caci indiferent cat de epuizata paruse femeia aceea, indiferent cat de saracacioase erau conditiile in care traia, in ochii ei vazuse hotararea ferma de-a supravietui - cu orice pret 22 Capitolul 2 BEEEPD Vacarmul ingrozitor incepu inainte de ivirea zorilor. Era sunetul enervant al cuiva urinand pe un acoperis de tabla. Grayson deschise larg ochii. Podul era inca invaluit in intuneric, insa dincolo de el vazu un nimb palid. Cateva paie i se infipsera in coaste cand se intoarse pe-o parte. TraversA in patru labe spatiul ingust si arunca o privire peste marginea podului. ‘Avand langa el un felinar ce proiecta o lumina sul cel mare era asezat pe un scaunel cu trei trupul vacii si cu ochii inchisi, Grayson ar fi daca nu i-ar fi vazut mainile storcand uge- gtearsa in jurul lui, baiat picioare, cu fata lipita de crezut ca baiatul dormea rul pentru a umple galeata cu lapte. ~Faci asta in fiecare dimineata? il intreba Grayson. Baiatul fi aruncé o privire somnoroasa, deschizand un singur ochi, si dadu din cap. -Da, domnule. ~intotdeauna la ora asta? —Nu, domnule. Azi am intarziat. ~ Grozav, bombani Grayson, infigandu-si mana in buzunar $i sco- tAndu-si ceasul. Deschise capacul de aur decorat cu 0 gravura com- plicata si purtand blazonul ducelui de Harrington gi intoarse fata ceasului spre geana de lumind. Era cinci si opt minute. {gi baga ceasul inapoi in buzunar, igi trase ghetele in picioare si cobori pe scara. Mirosul celor catorva cai sial vacilor cu care impar- tea acel adapost deveni mai puternic. Sprijinindu-se de peretele grajdului, il privi pe baiat lucrand. ~S-a trezit toata lumea? il intreba. —Da, domnule, raspunse baiatul, fara a se opri din ceea ce facea. Lydia strange ousle, iar Micah strange vreascuri de foc. ~$imama ta? ~Pregateste micul dejun. Ma gandesc ca se-agteapta s4 mancafi cu noi. —— isi inchipuia gi el cd da. Se intreba ce avea sa-i serveasca. Ceya gandit s& cada greu la stomac, fara indoiala ~ ceva care sa-i asigure unui barbat energia necesara pentru a se ocupa de ferma. Presupy. nea ca, daca ramanea acolo, avea sa primeasca siel sarcini de indep}i- nit de buna dimineata. Putea doar sa spere ca ale lui aveau sa inceapa Jao ora decenta - de preferat dupa rasaritul soarelui. —Culegi si tu bumbac? il intreba pe baiat. _Da, domnule. Am inceput de la sase ani. Ma gandesc ca sezonul Asta sunt destul de mare sa pot strange vreo patruzeci si cinci de kilograme pe zi. Grayson isi scotoci prin colfurile mintii pentru a gasi macar un moment din toata viata lui in care vocea $1 ochii sa-i fi reflectat man- dria pe care 0 vedea oglindita pe chipul baiatului. insa nu gasi nici urma de asa ceva. ~E greu sa culegi bumbac? Baiatul se stramba. -Nu-i greu. Dar ti se face cald si obosesti. Pe seara te dor toate si dormi apoi neintors. Baiatul isi lua galeata si puse scaunelul intr-un colt. Ne vedem la micul dejun. Tesi agale din sopron, fluierand un cantecel trist pe care Grayson il mai auzise fredonat de cineva si pe chei in Galveston. Versurile po- meneau ceva despre dorinta de-a trai pe taramul bumbacului. Desi, judecand dupa primele lui impresii privind viata la ferma, nu intele- gea in ruptul capului de ce si-ar fi dorit cineva asa ceva. Oftand din adancul sufletului, Grayson recunoscu in sinea lui ca nu avea sanse sa mai doarma in dimineata aceea si decise ca avea nevoie si gaseasca putina apa calda. Iesi cu pasi mari pe uga sopro- nului si aproape se poticni in propriile picioare la vederea privelistii ce il intampina. Nu era sigur la ce anume se asteptase. Insa cu siguranta il sur- prinse vederea femeii care statea in picioare pe prispa din fata, cuo ceasca ridicata la buze si privirea atintita in departare. Fara a-gi lua ochii de la linia orizontului, intinse o mana sa ciufuleasca parul baia~ tului cand acesta trecu pe langa ea in drum spre casa. Un colt al gurii eisse ridica intr-un zambet ce se reflecta gi in profunzimile violete ale ochilor ei, Arata mult mai tanara decat cu o zi inainte, cu mult, mult mai tanara. 24 Lorraine Heath eat ‘Un rebel desavarsit _amonn ine inti 6 ny etic capt : , nici nu se bucurase de atentiile servitorilor. Nu era mostenitorul de drept al tatalui sau, cel cai ia i s-ar fi cuvenit toate favorurile. Era pur gi simplu un epeety al imprudentei comise de tatal sau in tinerete, avand darul de a-i stirbi reputatia. = Femeia isi indrepta atentia asupra lui. ~Domnule Rhodes, nu m-asteptam sa te scoli atat de devreme. Grayson n-avea chef si admita cd n-ar fi facut-o daca n-ar fi fost trezit de fiul ei cand venise sa mulga vaca, aga ca porni spre ea fre- candu-si barbia tepoasa. _ Ma intrebam de unde-ag putea face rost de niste apa calda. Chiar si in lumina cenusie a zorilor paru s observe o usoara ro- seat strecurandu-i-se in obraji. —Sotul meu avea un loc amenajat pentru barbierit pe prispa din spate, Serveste-te linistt de el. Pot sa-ti incalzesc niste apa gi sé tro aduc acolo. ~Ti-as fi recunoscator. Bzit’ o clipa inainte de ai mar zicea fiul tau c& se simte in stare sa stranga cate patruzeci si cinci de kilograme de bumbac pe 2i. E posibil? Ea zambi bland, ochii ei refiectand aceeasi mandrie pe care 0 vazuse mai devreme si pe chipul baiatului. “Daca Johnny al meu sustine c va culege patruzeci si cinci de Iklograme, atunci va culege patruzeci si cinci de kilograme. Nu-ige- nul care sa-ti insele asteptarile. Ceea ce nu se putea spune gi asteptarile celorlalti. Un barbat cam cat culege de obicei? ~Soful meu reusea mai bine de-o suta patr zi, insa el avea in spate ani buni de experienta. Grayson ii simti privirea masurandu-l din cap pana in picioare siisi dadu seama fara urma de indoiala ca pe el nu-I considera capabil de asa ceva. -N-ai alte haine? il intreba ea. Am, dar cam sunt toate la fel. $i mai toate au nevoie late temeinic. —Ag putea s4-ti imprumut o pereche de pantaloni de-ai sotului meu si-o cimasa de flanel veche. El era 0 idee mai masiv decat tine, 25 turisi. Imi despre Grayson. El excela la a ingela uzeci de kilograme pe si fie spa- Lorraine Heath _——_ deci probabil osate feral in ele, dar cel putin nu-ti vei distruge hai. nele elegante. Iti poti lasa rufaria murdara pe prispa din spate si-osa ma ocup eu s-o spal. -N-as vrea sa deranjez... -Nu deranjezi. Face parte din intelegere. Tu lucrezi pe ogoarele mele, iar eu ma ocup de nevoile tale. Grayson nu putu sa nu observe roseata intensa ce ii incinse brusc obrajii. -fn limita rezonabilului, fireste, ingaima ea inainte de a fugi in casa. igi spuse ca o femeie care avea trei copii era probabil cat se poate de familiarizata cu nevoile unui barbat. Insa el nu fusese niciodata un barbat care s se lase manat de nevoi. Poftele si dorintele il impin- seserA la pacat in repetate randuri, insd nevoile niciodata. Cand iesi din nou din sopron cu lucrurile personale, gasi apa calda asteptandu-] intr-un lighean pe prispa din spate. Dintr-un cui de pe perete atarna o oglinda mica. Luxul capata un cu totul alt sens. Isi curatase clabucii de pe jumatate din fata cand auzi caii. Cu bri- ciul in mani, se rasuci pe calcaie, nereusind sa-si inabuseasca 2am- betul ce i se lati pe chip cand ii vazu pe Harry si Kit strunindu-si animalele si descalecand. —De unde ati facut rost de astia? intreba Grayson, coborand de pe prispa si trecandu-si mana peste umarul unuia din cai. —Femeia care a tras la sorti numele meu are cativa cai excelenti, spuse Kit. Arcui o spranceana. $i mi-a permis, totodata, luxul de a ma barbieri inauntru. intinzand o mana, Harry culese un fir de fan din parul lui Grayson. -Ce-iasta? Grayson ridica din umeri. ~Am dormit in sopron. Voi nu? -Nu, raspunsera Harry si Kit deodata. -Noi am primit camera gi pat, adauga Harry. -N-a fost prea rau nici in sopron, spuse Grayson, intorcandu'se pe prispa si atintindu-si privirea in oglinda. 26 eEE_UDUD!UCUCUC UL __-—— Un rebel desavarsit 4 capul intr-o parte gi igi trecu briciul peste obraz. igi inclin: al oglinzii il vazu pe Kit incrucigandu-si bratele pe ba- intr-un colt lustrada prispei. Eu si Harry am decis sa ne intoarcem la Galveston, spuse Kit. Voiai s& vii cu noi? Curatandu-si restul de clabuci de pe fat, Grayson se intreba cum de nu sarise sa raspunda afirmati _ Am fost de acord s4 venim aici Harry chicoti. ~ Asculta, Gray, parintii nostri l-au platit pe Winslow sa ne adu- cAaici, Ca niste fii ascultatori ce ne aflam, ne-am supus dorintelor Jor si-am venit. Dar acum am vazut ce ne-asteapta: munca asidua gi femei obosite. Nu ma tenteaza nici una, nici alta. In ciuda a ceea ce cred parintii nostri, aver minti agere gi un cap 2dravan pe umeri. ara asta a fost sfasiata de razboi. Acum razboiul s-a sfarsit si se des- chido gramada de oportunitati pentru oricine gandeste suficient de limpede sa stie sa profite. Ins nu aici. Nu e nimic valoros aici. in afara de un pamant fertil ce trebuia muncit. —Femeile astea i-au platit lui Winslow trei sute de dolari ca sa ne-aducé aici, argumenta Grayson. Ca sa le muncim ogoarele. —Harry se scalda in bani, spuse Kit. Le poate da acea suma inapoi daca asta te supara. ~Si cine le va strange recolta? =Nu tin deloc sé-mi vad mainile sangerand, replica Harry. Dupa cum a zis si Kit, am fondurile necesare pentru a ne lansa in orice domeniu am alege sa ne incercam norocul. Asa ca ne vom intoarce la Galveston, von explora posibilitatile si vom decide unde vrem s4 mergem si ce vrem s4 facem. Grayson nu-si putea explica nici lui insusi de ce nu se grabea sa-$i faca bagajele inca din clipa aceea. ~Eu raman, spuse. ~Pentru numele lui Dumnezeu, de ce? vru Kit sa stie. Nae ach pars culege cate o suta patruzeci de kilograme de ree ae pe noi trei am pleca, ar insemna ca in fiecare zi sa ae ae ee cinci sutaide kilograme. teeta ae lema noastré, remarca Harry. seated rel beara) din voce razbindu-i furia si frustra- avem nevoie de bani in ciuda a ceea ce cred parintii 27 ca sa ne facem un rost. Lorraine ‘Heath nostri? Pentru ca nu noi |-am platit pe Winslow? Pentru ci ny sAne aflam aici? [si trecu degetele prin par, facand sa cada alte fire de fan. Am sa vin dupa voi odata ce va fi stransa recolta. ~In regula, spuse Harry fluturdnd din mana. iti vom da de veste daca vom pleca din Galveston pentru a merge altundeva. -Neaparat s-o faceti, fiindcd voi veni dupa voi, le fagaduyj Grayson. Il privi pe Harry incalecand si dand pinteni calului, pornind alene in pas saltaret. Kit nu se clintise de unde statea, sprijinit de balus- trada prispei. ~Care-i adevaratul motiv pentru care vrei sa rami? intreba el incet. Privirea lui Grayson se opri asupra hainelor pe care i le pregatise Abbie. Freca intre degete materialul tesut in casa. Era aspru, aseme- nea oamenilor din localitatea aceea. in acelasi timp, insa, tesatura vadea o tarie pe care nu putea sa n-o admire. ~Ai facut vreodata eforturi pentru a-ti atinge un tel? il intreba Grayson, apoi se stramba. Adica in afara de-a prinde in mreje o fe- meie anume. Kit ranji ~Pot sa pun la socoteala eforturile de a-] enerva pe tatal meu? Grayson clatina usor din cap. vrem Cateva ~ Baiatul cel mare al familiei... nu poate avea mult peste opt ani... s-a sculat inainte de ivirea zorilor, sa mearga sa mulga vaca. Kit ridica din umeri. ~Fiindca n-au servitori... -E mai mult de-atat. A facut-o fiindca era ceva ce trebuia facut. Intentioneaza sa culeaga cate patruzeci si cinci de kilograme de bum- bac pe zi si se va bucura s-o faca. L-am privit in ochi si am deslusit acolo ceva ce nu mai vazusem niciodata. Mandrie. Nu genul de satis- factie pe care o vad in ochii lui Harry cand castiga la un joc de noroc sau ce vad pe chipul tau dupa ce seduci o femeie. Era un respect pur fata de propria persoana. Clatind frustrat din cap. Nu-ti pot explica. Stiu doar ca vreau sa cunosc si eu sentimentul acela. ~$i dacd nu vei reusi? Grayson pufni dispretuitor. ~Ce voi fi pierdut? Cateva luni din viata mea, cand uneori am impresia ca mi-am irosit toti cei douazeci si opt de ani? 8 ee | Un rebel desavarsit } Kit isi frectiona cicatricea de pe obrazul drept $i incuviinta lent din cap. ~ in regula. Ramanem sa vedem ce gi cum, dar odata stransé toata recolta, ne vom indrepta spre Galveston. —Nue nevoie sa ramanefi i voi. In plus, nu cred ca Harry ar fi de acord cu decizia ta. _Va trebui pur gi simplu sa-l conving ca are ceva de cagtigat ramanand. Grayson gasise dintotdeauna regretabil ca, printr-un accident al sort, Kit venise pe lume la doua minute dupa fratele sau. Contele de Ravenleigh luase un vatrai inrosit in foc si-] folosise pentru a insem- na obrazul celui mai mic dintre gemeni, pentru a nu permite sd fie confundat vreodata cu cel caruia i se cuvenea sA mosteneasca totul. ~ Nu ma indoiesc ca vei reusi. Se zvoneste c4 ai fi in stare s4 con- vingi si-un inger sa pacatuiasca, spuse Grayson. Kit rase cu pofta - Stim amandoi ca H larry nu-i nicidecum un inger. ~ cel putin aga auzise Abigail mereu. Insa englezul isi pastrase acelasi aer no- ile vesminte. Nici macar palaria de tirbea cu nimic din rafinament. Plimbandu-se de-a lungul brazdelor, de cele mai multe ori urmat indeaproape de Johnny, examina culturile si punea intrebari ca $i cum i-ar fi pasat cu adevarat. Alti doi englezi il flancau dintr-o parte si cealalta. Cel cu parul de culoarea chihlimbarului slefuit parea la fel de interesat de ogoare. Cel al carui par scanteia ca pana corbului parea plictisit, adresandu-se cand si cand prietenilor sai cate un zam- bet indulgent. Abigail nu se-indoia c& pielea celui de-al treilea barbat in timp ce tenul prietenilor avea sa se bronzeze sub razele soarelui, lui avea sd se arda. Sapte englezi sosisera cu totul. in timp ce acestia trei hoinareau, restul deja foloseau sapaligi pentru a reteza buruienile. ~Ce zici de aia trei? o intreba Elizabeth. Abigail clatina din cap. -Nu-s sigura, dar domnul Rhodes n-o sa primeasca nimic la cina dac4 nu pune gi el mana pe o sapaliga pana s4 apuna soarele. fi arun- c4o privire surorii ei mai mari. Tu pe cine ai ajuns s& gazduiesti? 29 Haina il facea pe om chiar purtand hainele sotului ei, bil pe care-] avusese si in propri paie zdrentuita a sotului ei nu-i ¢ _— forraine Heath ——— Baiatul ala care cioparteste buruieni, cel mai tanar dintre toti, Elizabeth arata spre un tanar zvelt al cdrui chip era scaldat de su- doare si schimonosit de efort. Jerome Black. B de-a dreptul entu- ziasmat ca taicd-sau la trimis aici. Pe de alta parte, are nouaspe ani mari gi lati, iar la nouaspe ani tofi sunt entuziasti. Tie cum ti-a mers cu domnul Rhodes aseara? Abigail ridica din umerii ingusti. -N-aprotestat cand i-am cerut sa doarma in sopron. $i mi-a spus ca-i derbedeu. Elizabeth zambi larg. _ Pun ramagag ca aga e. Are un aer ce" —Ce fel de aer? vru Abigail sa stie. Se casatorise la saisprezece ant si nu indraznise s-arunce nici ma- car o privire, oricat de nevinovata, in directia altui barbat odata ce devenise sotia lui John. — Aerul unui barbat care nu ia ~ Aseara zambea $i hohotea ca un 0} dea ca Winslow ii facuse un fel de farsa. _ Winslow mi-a spus ca se va intoarce in Anglia. M-a intrebat daca ane mai aduca oameni. |-am zis canu. tul pe care reusise sa-l pas- | tradeaza. in serios nimic din viata m lipsit cu totul de griji. Cre- vrem Ss: Abigail igi arunca privirea peste paman' treze doar prin darzenie pura. —Bun. Tot nu-s convinsa ca lui sa fie lucrate de straini. —Nu poti sa te framanti in continuare cu gandul la ce gi-ar fi do- rit John. Ele mort, ii spuse Elizabeth. Trebuie sa te gandesti la ce vrei tu. Ca de fiecare data cand cineva ii amintea de moartea lui John, Abigail fu napadita de vinovatie. Gandurile legate de disparitia sotu- lui ei erau intotdeauna insotite de vinovatie - niciodata de durere. A Pardsindu-gi sotia, familia si ogoarele, John plecase sa lupte in batalii in celalalt capat al continentului. Se laudase ca nu avea sa lipseasca decat pentru putina vreme. Promisese cA avea sa S€ intoar- ca acasa. Abigail descoperise rapid cA promisiunile neimplinite lasau in urma amintiri amare. Elizabeth igi puse mana pe umarul lui Abigail. 30 lui John i-ar fi convenit ca ogoarele Un rebel desavarsit -$tiu cae greu. Nu trece zi s4 nu-mi arunc privirea pe drum, spe- rand s-apara Daniel. Dar el nu se va mai intoarce acasa, iar eu am trei copile de crescut. Nu am avut incotro ~ fie aduceam alti barbati aici, fie ne mutam noi altundeva. Am ales sa aducem barbati. ie, cred cA Sofi nostri ne-ar reproga dorinta de-a ramane pe pamantu- rile pe care altadata le lucrau ei. Gandeste-te la asta ca la un nou inceput, Abbie, cu barbati neatinsi de razboi. Barbati neatingi de razboi. Dumnezeule, nici macar nu-si putea inchipui ce insemna sa fii neatins de un razboi. Cum supravietuisera femeile din locurile in care razboiul chiar facuse ravagii? Aici nu avu- sesera altceva de indurat decat lipsuri, munca asidua si singuratate. _De ce n-ar fi putut sa-i trimita acasa, chiar morti find? rosti ea cu voce tare intrebarea ce ii bantuia mereu gandurile. Poate ca atunci ag reusi S-O cred. —Pur i simplu nu s-a ~John ar fi detestat sa fie ingropat —Nu te gandi la asta... —Cum sa nu ma gandesc de crescut trei copii zamisliti cu el si de intretinut procedat asa. J-au ingropat unde-au murit. altundeva decat in Texas. la asta cand a fost sotul meu? Am ferma ramasa de lael. Motiv pentru i-am adus pe englezii as cunici unul dintre ei, spuse Elizabeth incet. munceasca ogoarele. Abigail isi sterse miinile batatorite A fost ciudat s-am un barbat prin ~ Abbie, nu toti barbatii sunt ca John. -Stiu. Am vazut cum se purta Daniel cu tine. Elizabeth igi rontai buza de jos $i igi dadu lao parte din ochi suvi- tele subtiri de par blond. ~ As putea sd-mi fac loc in casa mea pentru englezul tau... -Nu, daca e s4 munceasca pe ogoarele mele, atunci eu sunt cea care va trebui sa se ocupe de el. Elizabeth zambi. -Bun, bravo. $i cine stie? Poate ca avandu-| pe dor si-ti dea o mand de ajutor pe-aici, ifi va raméne timp de tine. tia aici. N-ai sa te mariti Tot ce vor face va fi sa-ti pe gortul ros de vreme. preajma azi-dimineata- mnul Rhodes 4 te ocupi gi 31 Lorraine Heath _—__ Abigail era intotdeauna uluita ca, in ciuda Sreutatilor, Blizab reugsea sa priveasca mereu partea buna a lucrurilor. Clatinang a cap, ii zambi la randul ei surorii sale. dh ~ De indata ce vor da de munca grea o sa-si ia rapid talpasita ing. poi de unde-or fi venit. ~Nu stiu ce sa zic, Abbie, Domnul Rhodes pare sa fi decis ca vreg totusi sa cineze diseara. Abigail intoarse brusc capul in directia ogoarelor. fl vazu pe Gray. son Rhodes ascultand atent instructiunile lui Johnny despre cum s4 taie corect buruienile. Isi ingusta ochii ~Ce naiba poarta pe maini? -Par a fi manusi, raspunse Elizabeth. ~Cine-a mai vizut manusi de lucru albe? Elizabeth se incrunta nedumerita -Nu stiu. Poate ca asa aratd manusile de lucru ale englezilor. - Sunt bizari de felul lor, Elizabeth, dar din moment ce ne-am pri- copsit cu ei, ma gandesc ca ar fi bine sa pregatim masa de pranz. Fermierii din acele parti nu avusesera niciodata destui bani sa-si cumpere sclavi, prin urmare, paménturile fusesera lucrate prin rotatie, muncind la comun la cate o alta ferma in fiecare an. Ceea ce insemna ca, sezonul acesta, raspunderea de a-si hrani toti vecinii cAdea pe umerii lui Abigail. Insi ea nu avea nimic impotriva. Prefera de departe sa gateasca in loc sa munceasca pe ogoare. Asezat pe prispa din spate, Grayson isi dezlipi cu grija de pe mana ele manusii, crispandu-se cand materialul ii smulse bucatele de piele. Nu-si inchipuia ca avea sa participe la vreun bal elegant cat se afla in zona, prin urmare i se paruse o idee buna sa foloseasca acele manusi pentru a-si proteja mainile - chiar si atunci cand Kit si Harry rasesera de el. Insd acum manusile erau distruse - iar miinile luila fel. Isi studie palmele nenorocite. Cel putin nu sangerau. Se umplu- sera de basici, iar cateva dintre acele basici se sparsesera, manjindu-i mainile cu o substants lipicioasa, ins4 aveau sa se vindece. lar baiatul avusese dreptate. in noaptea aceea avea sd doarma ca mort. Cu putin noroc, poate chiar reusea si moar in somn. Lasandu-si mainile s4-i atarne deasupra coapselor, isi indrep” ta privirea spre soarele ce asfintea. In ciuda basicilor, hacuitul 32

S-ar putea să vă placă și