Sunteți pe pagina 1din 2

Chiriac Luca

Cl.11 D

Comentariu literar: “Ion” de Liviu Rebreanu


“Ion” este un roman social scris de Liviu Rebreanu și publicat în anul 1920 de către editura
“Viața Românească”. Apariția romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă. Liviu Rebreanu,
născut în anul 1885 și decedat în 1944, a fost un prozator și dramaturg român cunoscut drept
scriitorul primului roman obiectiv , “Ion” și primului roman de analiză psihologică din proza
românească, “Pădurea Spânzuraților”. Drept inspirație pentru scrierea romanului au servit
experiențele trăite de autor în perioada vieții sale, cum ar fi momentul când văzuse un țăran ce săruta
pământul.
Acțiunile din operă au loc la sfârșitul secolului XIX în satul ardelean Pripas.
Romanul are 2 teme majore, acestea sunt:
1) Tema socială - expunerea mentalităţii satului prin faptul ca fiecare era respectat dupa bunurile
materiale care le avea, dar in considerare se mai luau si intelectualiatatea si valorile familiale, fiecare
din aceste lucruri imbunatateau demnitatea omului, si starea lui sociala.
2) Tema pământului – problematica, particularizată în confruntarea devastatoare dintre două pasiuni
ale personajului principal, Ion:
-iubirea pentru pământ, dorinta de a fi un om instarit cu avutii si totodata respectat de cei din jur
-dragostea lui fata de unica femeie pe care o iubea – Florica. El nu mai putea sa se casatoreasca cu
ea, pentru ca Florica s-a casatorit cu George un barbat bogat cu pamanturi. Ea profita de acest lucru,
dar ea totusi era cu gandul la Ion.
Sistemul de personaje este unul variat, specific romanelor, ce include personaje principale
(Ion), secundare (Titu), episodice (Ilie Onu) și figurante (Todosia). Protagonistul operei, Ion, se
încadrează în categoria socială a țăranului sărac ce lupta pentru pământuri. Acesta este caracterizat
de eul liric drept fiind “iute și harnic, ca mă-sa”. In cadrul romanului urmărim conflictul intern al lui
Ion, care nu putea alege între iubirea față de Florica sau cea față de pământ. La sfârșitul romanului,
după ce își realizează visul țăranului de a deține pîmânturi, Ion nu primește satisfacția spirituală ce o
căuta de atâta timp. Nu găsește altă ieșire decât să-și înșele soția cu iubirea sa adevărată, Florica, dar
este omorât de soțul acesteia.
Liviu Rebreanu a acordat o atenție deosebită structurii romanului, simetriei.
Atât romanul ”Ion”, cât și ”Pădurea spânzuraților” au o structură circulară, mai numită și sferică
sau inelară, pentru că incipitul și finalul sânt simetrice, prezentînd aceleași împrejurări,
personaje, situatii etc.
Deci, în romanul sferic: începutul=sfîrșitul

Romanul “Ion” aparține curentului literar realist, fiind o scriere realistă obiectivă ce
întruchipează o varietate de personaje credibile și întâmplări juste. El este alcătuit din 2 părți:
“Glasul pământului” și “Glasul iubirii”, ambele prezentând realizarea visurilor protagonistului.
Structura romanului este una închisă iar în cadrul operei sunt invocate 2 fire narative ce ne
creioneaza viața țăranului ardelean din secolul al XIX-lea. Primul fir narativ urmeaza soarta tragică
lui Ion ce servește drept exemplu a problemelor îndurate de țărani în goana spre a obține pământuri.
Al doilea fir narativ ne prezintă viața familiei Herdelea, ce este întruchiparea intelectualilor români
și problemelor acestora în perioada dominației Austro-Ungară, printre care și dorințe la libertate.
Romanul este îndragit atât de critici literari de uriașă autoritate, cât și de comentatori
ocazionali cu toții afirmând că opera dată este un fenomen, o capodoperă a literaturii, unul dintre
cele mai admirate și cele mai admirabile romane. “Liviu Rebreanu lasă în urma sa, într-un soi de
preistorie sau de aură a acestui roman, un set de date istorico-literare gândite aproape de la bun
început ca atare să fortifice ceea ce astăzi știm că este proiectul unuia dintre romanele etalon ale
literaturii române. Întreaga cotă a acestei cărți are în spatele ei un uriaș succes de public absolut
spontan. Faima romanului nu a crescut în timp, nu s-a născut prin cine știe ce procese în această
sută de ani. Ea a fost dată de la bun început, de la prima ediție a romanului. A reușit să aibă cronici
din partea celor mai buni critici ai epocii, primul dintre ei fiind Lovinescu, dar și nume de clară
autoritate, precum Vladimir Streinu sau Felix Aderca. Romanul strânge laolaltă un succes de critică
și un remarcabil succes de public. Într-o literatură formată din mărăcinișuri și din reliefuri joase
apare dintr-odată «Ion», un soi de Ceahlău al literaturii române”, afirmă în pledoaria sa Cosmin
Ciotloș.
 În concluzie, romanul interbelic „Ion” de Liviu Rebreanu, este un roman realist, datorită
complexității personajelor și a încadrării acestora într-o tipologie, acesta rămânând un model pentru
proza de acest tip din literatura noastră.