socială foloseşte metoda ştiinţifică. Ştiinţa presupune formularea de ipoteze pe baza cunoaşterii anterioare şi a onservaţiilor întâmplătoare ori sistematice. Ipotezele sunt propoziţii formale despre factori cauzali a unui eveniment ori comportament şi sunt formulate în aşa fel încât pot fii testate. De exemplu Se poate afce ipoteză că balerinele au o performanţă mai bună în faţa unei audienţe atunci când se află singure. Karl Popper, un cunoscut filozol al ştiinţei , a arătat că testele empirice pot falsifica ipoteza dar nu o pot prooba. Dacă o ipoteză primeşte un suport empiric , încrederea cercetătorului în acurateţea ei creşte , şi el poate genera alte iooiteze în detaliu. Costând că balerinele au o evoluţie superioară în faţa publicului putem face ipoteza că aceste se întâmplă numai pentru dansurile care au fost îndelung exersate. Ca ştiinţă, psihologia socială are la dispoziţie o mare varietate dmeod penrueectaea testelorempirice. Se pot distinge două mari tipuri de metode , fie cu avantajele şi dezavantajele ei : metode experimentele şi metode neexperimtele şi metode neexperimtale. Alegerea metodelor potrirvite este determinată e o serie de factori , între care natura ipotezei, resurse disponibile . Validitatea unei ipoteze, se întăreşte dacă ea a fost confirmată de mai mute ori de echipe diferite de cercetare, utilizând mtode diferite . Pluralismul metodologic este, de altmineni, o carecteristocă a sociologiei sociale culturale