Remorci şi platforme auto

În Codul rutier se definesc:

• remorca - vehicul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor;
• remorca uşoară - remorca a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;
• semiremorca - remorca a cărei masă totală maximă autorizată este preluată parţial de autovehiculul
tractor.
Remorca uşoară este cea mai utilizată în activităţi uzuale de transport. Ea poate avea mai multe
caracteristici: rabatarea obloanelor faţă şi spate, detaşarea obloanelor laterale, bascularea manuală,
înclinarea platformei. I se pot adăuga obloane înălţate, grilaje metalice tip cuşcă, prelate ş.a.
Cele mai multe remorci auto sunt prevăzute cu o platformă, care constă dintr-o suprafaţă plată,
planșeu mobil sau fix, placată cu tablă sau cu lemn, pentru depozitarea încărcăturii. În cazul unui
tramvai sau al unui autobuz platforma este planşeul pe unde urcă sau coboară călătorii.
Remorcile sunt de o mare diversitate constructivă, în funcţie de destinaţie şi de masa transportată. Se
prezintă în continuare tipurile de remorci mai des folosite.
▪ Un trailer este o remorcă alcătuită dintr-o platformă joasă și solidă, sprijinită în spate pe un tren de
roți, iar în față pe vehiculul motor, folosită pentru transportul pe șosele sau în porturi a coletelor și
pieselor grele.
▪ Remorca carosată are forma de cutie închisă şi se foloseşte pentru transportul mobilierului sau al
bagajelor, ferindu-le de intemperii. Dacă, împreună cu încărcătura, depăşeşte greutatea de 750 kg
este nevoie să fie dotată cu sistem de frânare.
▪ Remorca tip cuşcă are pereţii alcătuiţi din bare de care pot fi legate obiectele transportate. În mod
obişnuit are uşă la spate.
▪ Remorca pentru transportarea autoturismelor nu are părţi laterale şi poate suporta greutăţi foarte
mari. Are rampe rabatabile pentru urcarea/coborârea vehiculelor transportate. Este prevăzută cu
troliu pentru a manevra un autoturism defect.
▪ Remorca pentru transportarea unei bărci, numită şi peridoc, nu are platformă, fiind construită ca
un şasiu pentru un anumit tip şi o anumită mărime de barcă. Construcţia depinde de materialul
bărcii (aluminiu sau fibră de sticlă) şi de modul în care ambarcaţiunea este lansată la apă (pe roţi sau
prin alunecare). Roţile şi stopurile sunt rezistente la apă (sărată). Deseori şasiul este construit din
aluminiu, care este anticoroziv. Masa maximă autorizată se situează între 750 - 3500 kg, având o
sarcină utilă de 500 – 2800 kg.
▪ Remorca comercială este închisă total şi poate fi încuiată, pentru a păstra bunurile în siguranţă.
Poate fi prevăzută cu rafturi. Cel puţin o parte laterală este (parţial) rabatabilă permiţând expunerea
şi vânzarea mărfii.
▪ Remorca basculabilă este folosită pentru transportul materialelor de construcţii. Pentru basculare
foloseşte un sistem hidraulic.
▪ Remorca off-road este destinată transportului pe terenuri grele. De obicei are şasiul mai înalt,
proiectat să susţină greutăţi mari şi este prevăzută cu suspensii bune şi cu cauciucuri pentru drumuri
accidentate.
Mai există remorci specializate pentru transportul animalelor vii, al produselor agricole, al panourilor
publicitare, al motocicletelor, al ATV-urilor ş.a.
Remorcile pot fi monoax sau dublu-ax.

1
Din punct de vedere al poziţiei roţilor faţă de platformă există două variante:
- cu roţi în afara platformei, situaţie în care platforma este mai îngustă dar mai joasă;
- cu roţi sub platformă, cu platformă de lăţime mare, mai înaltă.

Pentru a fi tractată, remorca are un cadru

format din două bare rigidizate printr-o
traversă (aşa-numit cadru în A). Barele
cadrului sunt sudate de şasiu. Pe cadru se
montează roata de sprijin (reglabilă în
înălţime), lanţul de siguranţă şi cuplajul
care se introduce pe cârligul vehiculului
tractor. Pot exista, de asemenea, bride
pentru fixarea unei roţi de rezervă, sau, dacă
este nevoie, pentru montarea unui troliu.
Pentru urcarea/coborârea pe platformă a
vehiculului de transportat, unele remorci au
rampe demontabile. La alte construcţii
platforma însăşi (sau o parte din ea) este
oscilantă, înclinarea făcându-se, de multe
ori, sub efect gravitaţional.

Şasiul unei remorci este o construcţie sudată din lonjeroane şi traverse din oţel. Acestea sunt profile
tubulare (închise) care au rigiditate la torsiune mult mai mare decât profilele deschise.
Se prezintă în continuare structura de rezistenţă a unei
remorci carosate a cărei incintă are lungimea 6000 mm,
lăţimea 2400 mm şi înălţimea 2000 mm. Cotele exterioare
sunt 7900 mm × 2500 mm × 2750 mm. Are o greutate
proprie de 1800 Kg şi poate admite sarcina de 3500 kg.
Şasiul este realizat cu nişte zone decupate, pentru a crea
spaţiu de montare a pneurilor şi apărătorilor acestora.

Caroseria din tablă este sudată pe o structură metalică

spaţială. Cele trei profile de pe peretele din spate au
secţiuni mai mari (50 × 50 × 3 ), pentru montarea uşilor
duble. În rest structura este alcătuită din profile tubulare
25 × 25 × 2,5.

2
 Construcţia unei remorci platformă
În cele ce urmează se prezintă unele elemente constructive ale şasiului unei remorci. Remorca
platformă este un trailer pentru utilizări comerciale și agricole. Podeaua are suprafaţa 3,6 m × 2 m,
nu are denivelări şi are acces pe toate laturile. Se încarcă rapid, manual sau cu un utilaj, suportând
sarcini mari (6 tf). Are greutatea proprie de 530 Kg. Poate fi folosită de constructori, instalatori,

Fig. 1
fermieri, apicultori, pomicultori, firme
de transport de materiale, dealeri de
mașini ş.a. Obloanele au 300 mm înăl-
ţime şi sunt rabatabile. Panoul frontal
are înălţimea de 500 mm. Şasiul este
realizat din oţel sudat. Pardoseala este
construită din trei table de oţel cu grosi-
mea de 1,7 mm. Suspensia are arcuri cu
4 foi, cu lăţimea de 50 mm, cu sarcina
nominală 1500 Kg. Pneurile au diame-
trul interior de 16 inch.
Construcţia şasiului şi a sistemului de
Fig. 2
remorcare sunt prezentate în fig. 3.

Fig. 3

3
Denumirile pieselor din fig. 3 şi principalele caracteristici sunt date în tabelul următor.

Nr. Tip Dimensiuni

crt. secţiune Lungime Nr.
Denumire secţiune
(fig.3) (profil) [mm] buc.
[mm]
1 Lonjeron exterior RHS 50 × 25 × 2,5 3600 2
2 Lonjeron interior SHS 50 × 50 × 2,5 3500 2
3 Traversă centrală 1 RHS 50 × 25 × 2,5 1250 6
4 Traversă centrală 2 SHS 50 × 50 × 3,0 1250 2
5 Distanţier RHS 100 × 50 × 3,0 100 16
6 Pardoseală tablă grosimea 1,7 2400 × 1200 3
7 Profil îndoit ("canal") tablă grosimea 3 1938 × 275, desfăşurat 1
8 Braţ sub-şasiu, înclinat RHS 75 × 50 ×3,0 700, înainte de ajustare 2
9 Traversă exterioară RHS 50 × 25 ×2,5 294 16
10 Jantă 14" 4
11 Pneu 14" 185R 4
12 Apărătoare tablă 2 285 × 460 4
13 Braţ apărătoare oţel rotund  12 400 4
14 Placă de margine platbandă 50 × 6 3600 2
15 Montant oţel cornier 25 × 5 50 22
16 Ax punte SHS 50 × 50 × 5,0 2
17 Lonjeron inferior SHS 25 × 25 × 2,5 3550 2
18 Suport lanternă faţă tablă grosimea 2 100 × 50 2
19 Traversă sub-şasiu SHS 25 × 25 × 2,5 294 2
20 Lonjeron sub-şasiu RHS 75 × 50 × 3,0 2900 2
21 Traversă sub-şasiu RHS 75 × 50 × 3,0 1250 1
22 Braţ bară de cuplare platbandă 100 × 12 420 1
23 Bară de tracţiune RHS 100 × 50 × 4,0 2500 2
24 Bară de cuplare SHS 90 × 50 × 5,0 900 1
25 Cuplaj 1
26 Colţar oţel cornier 40 × 5 100 2
27 Distanţier frontal RHS 75 × 50 × 3,0 100 2
28 Montant de colţ SHS 25 × 25 ×2,5 75 4
29 Traversă frontală RHS 50 × 25 ×2,5 1938 1

În tabel se folosesc simboluri de profiluri conform standardelor din Regatul Unit şi din unele ţări
europene. Profilurile tubulare folosite în structurile metalice pot fi cu secţiunea pătrată, rectangulară
sau circulară şi se simbolizează SHS - Square Hollow Sections (pătrate), RHS (rectangulare) sau
CSS (circulare). Dimensiunile lor sunt exprimate în sistemul metric.

4
 În SUA se foloseşte o notaţie diferită: HSS (Hollow Structural Section - secţiuni tubulare pentru
structuri), cu dimensiuni în inch. Secţiunea poate fi pătrată, rectangulară, circulară, eliptică sau de altă
formă. Cele cu secţiunea pătrată sau rectangulară se numesc de obicei tube steel (oţel tubular) sau
structural tubbing (tuburi structurale), iar dimensiunile sunt date pe exteriorul profilului. Cele cu
secţiunea circulară au denumirea de steel pipe (ţeavă de oţel) şi sunt definite prin cotele interioare
(pentru a calcula debitul fluidului). Tot în categoria HSS sunt încadrate profilurile unghiulare
(cornier), care au grosimea peretelui constantă şi raza de racordare de aproximativ două ori mai mare
decât grosimea peretelui.
Pentru construcţia acestui şasiu se folosesc profile din oţel carbon. Acesta este cel mai uzual tip de
oţel (90% din producţia mondială de oţel). Pentru structuri metalice se folosesc, de regulă, oţeluri
carbon cu procent redus de carbon (0,05 - 0,25%), care constituie cea mai comună formă de oţel.
Aceste oţeluri sunt cele mai ieftine, având totuşi proprietăţi care le fac acceptatbile pentru multe
aplicaţii. Ele nu se călesc, au rezistenţă şi duritate relativ scăzute, fiind maleabile şi ductile, astfel că
pot fi deformate. Pot fi sudate prin procedee obişnuite. Creşterea procentului de carbon măreşte
rezistenţa la tracţiune, dar micşorează maleabilitatea şi sudabilitatea.
În tabelul de mai jos se dă un extras din norma europeană EN 10025-2/2004 referitoare la oţelurile
pentru structuri metalice şi mărcile echivalente de oţeluri româneşti.

Norma europeană
Simbolizarea Clasa de Oţeluri româneşti echivalente
Marca
alfanumerică calitate
S185 -
S235 S235 JR, S235 JO, OL37 - numit "oţel normal de construcţii" sau
JR, JO, J2
S235 J2 "moale" sau "ductil"
S275 S275 JR, S275 JO, OL44 - pentru construcţii puternic solicitate şi pentru
JR, JO, J2
S275 J2 niturile folosite la structurile din OL52
S355 S355 JR, S355 JO, OL52 - pentru construcţii foarte intens solicitate
JR, JO, J2, K2
S235 J2, S355 K2 static sau cu solicitatări variabile oscilante

Marca (185, 235, 275 sau 355) indică valoarea minimă a limitei de curgere, în MPa.
Marca oţelurilor româneşti (37, 44 sau 52) exprimă rezistenţa la rupere medie, în Kgf/mm2. Limita
de curgere, Rp0,2, este de 235 – 215 MPa (OL37), 275 – 245 MPa (OL44), 355 – 325 MPa (OL52),
depinzând de grosime, valorile mai mari fiind pentru produsele subţiri.
Clasele de calitate garantează valoarea minimă a rezilienţei (energia de rupere la încovoiere prin
şoc): JR → 27 J, la + 20°C, JO → 27 J, la 0°C, J2 → 27 J, la – 20°C, K2 → 40 J, la – 40°C.
Oţelurile din clasele de calitate JR, JO, J2 şi K2 au capacitate de sudare prin toate procedeele.
Sudabilitatea creşte de la JR la K2.

Şasiul superior şi sub-şasiul

După cum se observă în fig. 3, şasiul este alcătuit din două subansambluri: şasiul superior şi sub-
şasiul. Şasiul superior constituie şasiul propriu-zis, pe care se sudează tablele platformei (podelei).
Între lonjeroanele celor două şasiuri sunt sudate 16 distanţiere (câte 8 pe fiecare parte) iar în partea
frontală încă două distanţiere. Fiecare din cele 18 distanţiere are lungimea de 100 mm.
Sub-şasiul serveşte pentru fixarea barelor de tracţiune şi a arcurilor suspensiei. Cota de 100 mm a
distanţierelor este corelată cu dimensiunile pneurilor.

5
Şasiul superior (fig. 4) este alcătuit din 30
de bare:
- 4 lonjeroane (2 exterioare şi 2 interioare),
- 16 traverse "exterioare" scurte (294 mm),
- 8 traverse centrale (1250 mm),
- 1 traversă frontală (la partea din faţă),
- 1 traversă spate, realizată dintr-o tablă cu
lăţimea de 275 mm, îndoită sub forma
unui "canal".
Fig. 4
Înainte de a poziţiona cele 30 de piese, se Cealaltă operaţie premergătoare montajului general
execută trasarea lonjeroanelor (fig. 5); este fabricarea (îndoirea) traversei spate (fig. 6) şi
lonjeroanele interioare sunt mai scurte cu sudarea a 4 tije de rigidizare.
50 mm (25 mm la fiecare capăt) şi au
secţiuni mai mari decât cele exterioare.

Fig. 5 Fig. 6

Piesele şasiului se aşază (fig. 7) "cu faţa în jos" pe o suprafaţă plană (podea). Se verifică perpen-
dicularităţile între traverse şi lonjeroane. Se aplică greutăţi pentru a preveni deplasările accidentale.

Fig. 7

6
Se verifică lungimile celor două diagonale (fig. 8), care trebuie să fie egale.
Se execută puncte de sudură pentru
prinderea pieselor, verificând din
când în când diagonalele. Când
lungimile diferă (de exemplu 4100
mm şi 4120 mm, adică o diferenţă
de 20 mm) se loveşte uşor cu
ciocanul pe direcţia diagonalei mai
lungi până când ea se micşorează
cu jumătate din diferenţă.
Punctele de sudură trebuie să fie Fig. 8
sigure, dar sudarea definitivă se va executa după poziţionarea sub-şasiului.
Sub-şasiul este plasat (fig. 9) la distanţa de 100 mm faţă de şasiul principal. Se folosesc 16 distan-
ţiere laterale (între lonjeroane) şi 2 distanţiere frontale, toate având lungimea de 100 mm. Distanţele
dintre axele distanţierelor sunt de 400 mm (Fig. 10).
Se poziţionează prin puncte de sudură.

Fig. 9

Fig. 10 (vedere pe direcţia A din fig. 9) Fig. 11

Cele două bare înclinate de la capete se ajustează (fig. 11) pentru a se încadra între lonjeroanele
sub-şasiului şi profilul din tablă îndoită (fig. 12). Se execută puncte de sudură.

7
Pe lonjeroanele sub-şasiului se sudează piesele de fixare a suspensiei (fig. 13), care se achiziţionează
de la un producător specializat.
Se execută sudura finală a şasiului.

Pe sub-şasiu se mai sudează barele de tracţiune (fig. 14), care se prind şi de traversa faţă cu nişte
colţare din profile cornier (fig. 15). Capetele barelor de tracţiune se sudează pe o bară de cuplare ce
are la capăt o platbandă aşezată transversal (fig. 15). Pe bara de cuplare se va monta cu şuruburi
cârligul (cuplajul) de remorcare.

Fig. 14 Fig. 15

Se mai sudează cele patru aripi apărătoare pentru pneuri (fig. 16), construite din table îndoite, cu
lăţimea de 285 mm şi lungimea desfăşurată de 460 mm. Apărătorile se rigidizează de sub-şasiu cu
patru tije cu lungimile de 400 mm, poziţionate convenabil.

Fig. 16

8
Verificarea tensiunii în traversele centrale ale şasiului superior
Traversele centrale sunt în număr de opt şi sunt realizate din profile tubulare; dintre ele, şase au
secţiuni 50 × 25 × 2,5 iar două 50 × 50 × 3.

Fig. 17

În acest exemplu se efectuează calculul la încovoiere statică a traverselor din zona centrală.
Calculul la încovoiere se face prin metode uzuale din rezistenţa materialelor, dar principala
problemă o constituie stabilirea încărcării. Aceasta se întâmplă pentru că încărcarea platformei cu
sarcini care pot ajunge la 6 tf = 60 000 N poate fi făcută, în practică, în diverse moduri (cu aşezări
diferite ale obiectelor pe platformă). Solicitările platformei pot să difere de la caz la caz. În astfel de
situaţii se alege o variantă de încărcare dezavantajoasă (şi, dacă este posibil, cât mai simplă), pentru
a efectua un calcul acoperitor.
În cazul de faţă se va considera că sarcina de 6 tf se aşază pe platformă preponderent în partea
centrală, în zona ABCD (fig. 17 şi fig. 18). Pentru simplitate se presupune că ea este unform
repartizată. Prin intermediul tablei care constituie podeaua platformei, sarcina se aplică pe cele opt
traverse AB, ..., CD şi pe porţiunile AD şi BC ale lonjeroanelor. Asupra acestora se produc nişte
încărcări care se consideră în calcul ca forţe uniform repartizate liniar, cu intensitatea q, măsurată în
N/mm (fig. 18).

Fig. 18
Pe lonjeroane, distanţele dintre punctele A-D şi B-C sunt egale cu 7 × 400 = 2800 mm. Traversele
au lungimea de 1250 mm, dar pentru calculul intensităţii q se va considera lungimea de 1300 mm
(până la axele lonjeroanelor). Rezultă că sarcina de 60 000 N este repartizată pe o lungime totală de
(2 × 2800 + 8 × 1300) = 16 000 mm. Se face observaţia că pe traversele de capăt, AB şi CD,
intensitatea q este mai redusă, dar în acest calcul simplificat nu se va lua în considerare acest aspect.
Valoarea intensităţii q este:
60000 N
q= = 3,75 .
16000 mm

9
În legătură cu rezemarea traversei (fig. 19) se are în vedere că ea este sudată pe lonjeroanele
interioare. Acestea sunt sudate de traversele mai scurte care fac legătura cu lonjeroanele exterioare.
Se poate face aprecierea că lonjeroanele interioare sunt suficient de rigide pentru a fi considerate
reazeme încastrate.

Fig. 19
Pentru calculul de rezistenţă traversa va fi deci considerată o grindă încastrată la ambele capete, cu
lungimea l = 1250 mm, încărcată cu o sarcină uniform repartizată cu intensitatea q = 3,75 N/mm.
Diagrama de momente încovoietoare este dată în fig. 20.
Momentele încovoietoare maxime apar în încastrări şi, în
valori absolute, sunt:
q l 2 3,75 1250 2
M max = = = 488300 Nmm.
12 12
Traversele mai subţiri au secţiunea ca în fig. 21.
Momentul de inerţie axial este:
25  503 (25 − 5)  (50 − 5) 3
Iz = − = 108 542 mm 4 .
12 12
Modulul de rezistenţă la încovoiere este: Fig. 20

Iz 108 542
Wz = = = 4342 mm 3 .
y max 25
Tensiunea maximă, calculată cu formula lui Navier, are valoarea:
M 488300
 max = max = = 112,4 MPa.
Wz 4342
Traversa este executată din oţel cu marca S235, care corespunde
oţelului OL37.
Conform prevederilor din standardul românesc SR 1911-98, rezis-
tenţa admisibilă a unei structurii metalice din OL37 este σa = 145
MPa, deci valoarea σmax = 112,4 MPa oferă deplină siguranţă.
Fig. 21

10