„Descrierea lui Stefan cel Mare”

Ștefan cel Mare în drama „Apus de Soare” de Barbu Ștefănescu-

Delavrancea este prezentat ca un personaj model, o personalitate istorică,

dominantă.În framentul oratoric din scena VIII-a, Ștefan se

autocaracterizează ca fiin un bun crestșin, un aparator devotat al țării în

potriva păgânătății: „am stat neclintit în fața pagânilor”. Ștefan

recunoaște că pămâmtu țării datorează strămoșilor și eroilor țării

existența sa, celor care și-au dat viața și sufletul pentru patrie și credință

„și pe oasele lor sa așezat și stă tot pămâintul Moldovei ca pe umerii unei

uriași”.

Prin discursul său Ștefan lasă testament urmașilor și generațtilor viitoare

întregul pămâint al Moldovei așa cum l-a primit de la strămoșii și înaintșii

lui: Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci

a urmașilor voștri ș-a urmașilor voștri în veacul veci.