REALISMUL

Realismul – curent literar apărut în secolul al XIX-lea, având drept scop o reprezentare
veridică a realităţii, prezentarea obiectivă a adevărului, observarea existenţei
reale.
Trăsături ale curentului:
1. Reprezentarea veridică a realităţii
- încercarea de a folosi, în creaţia literară, unele metode ale ştiinţei;
- se creează iluzia relităţii, nu se imită (copiază) realitatea;
- întâmplările sunt credibile, dispar întâmplările şi personajele excepţionale.
2. Lipsa idealizării
- prezentatea societăţii trebuie să fie sinceră, lipsită de idealizare.
3. Preocuparea pentru social
- observaţia socială devine obligatorie; interesul pentru viaţa socială este justificat de faptul că
omul trăieşte în legătură cu socitatea;
- omul este un produs al mediului în care trăieşte.
4. Atitudinea critică faţă de societate
- scriitorii realişti nu caută să evadeze din societate (prin intermediul visului, al fanteziei), cun
încercau scriitorii romantici;
- ei se arată preocupaţi de cercetarea mecanismului social într-un mod exact.
5. Folosirea descrierilor minuţioase (tehnica amănuntului semnificativ)
- descrierea oraşelor, cartierelor, caselor, interioarelor, vestimentaţiei, a trăsăturilor fizice ale
personajelor;
- se acordă atenţie detaliilor semnificative (care pot caracteriza un personaj, pot explica o
întâmplare) care creează iluzia realităţii;
- operele literare realiste capătă valoare documentară.
6. Obiectivitatea scriitorului
- scriitorul trebuie să fie imparţial; prezentarea trebuie să fie aproape impersonală;
- se încearcă să nu se simtă prezenţa autorului în operă (naratorul obiectiv, perspectiva
narativă obiectivă);
- Stendhal încerca să imite stilul Codului civil; pentru el, „Romanul este o oglindă purtată
de-a lungul unui drum. Câteodată ea reflectă cerul albastru, altă dată noroiul din băltoacele de
la picioarele dumneavoastră. Vreţi să acuzaţi de imoralitate o,ul care poartă oglinda ? Acuzaţi
mai bine drumul pe care se află băltoacele sau, şi mai bine, inspectorul de drumuri, care
permite ca apa să se adune şi ca băltoacele să se formeze.”
7. Personaje tipice în împrejurări tipice
- scriitorul nu-şi manifestă aprobarea sau dezaprobarea pentru un personaj;
- personajele sunt reprezentative pentru o categorie socială sau psihologică; se apropie de
caracterele clasice, dar se deosebesc de acestea prin faptul că sunt tipice pentru o anumită
societate.
8. Stilul sobru şi impersonal
Reprezentanţi:
Franţa – Stendhal, Honore de Balzac, Gustave Flaubert;
Anglia – Charles Dickens, W. M. Thackerey, surorile Brontë;
Rusia – Gogol, Tolstoi, Cehov, Dostoevski;
Norvegia: Henrik Ibsen