MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
COLEGIUL “ IULIA HASDEU” CAHUL
CATEDRA: ECONOMIE ȘI ECOLOGIE
SPECIALIATEA: ECOLOGIE 

Portofoliu

La studiul individual ghidat de profesor

Elaborat: Grate Ana-Maria

Grupa: E 1841
Verificat: Ceclu Liliana
 Cahul, 2021
1.Starea actuala si tendintele de schimbare a mediului.

1.1 Controlul surselor de poluare a atmosferei. Comunicare.

Datorită legislației, tehnologiei și renunțării treptate la utilizarea combustibililor

fosili cu capacitate de poluare mare în multe țări, calitatea aerului s-a
îmbunătățit în Europa în ultimele decenii. Cu toate acestea, există în continuare
un număr mare de persoane care sunt afectate în mod negativ de poluarea
aerului, îndeosebi în orașe. Având în vedere complexitatea acestui aspect,
combaterea poluării aerului impune luarea unor măsuri coordonate la mai multe
niveluri. Pentru a asigura implicarea cetățenilor, este esențial ca acestora să li se
furnizeze informații de actualitate într-un mod accesibil. Indicele european
privind calitatea aerului, lansat recent, realizează exact acest lucru.
Îmbunătățirea calității aerului nu ar aduce beneficii doar sănătății umane, ci ar
contribui și la abordarea schimbărilor climatice.

În Europa, calitatea aerului s-a îmbunătățit în mod considerabil din momentul în care
Uniunea Europeană și statele sale membre au introdus politici și măsuri privind calitatea
aerului în anii '70. Emisiile de poluanți atmosferici provenite din multe dintre sursele majore,
de exemplu transport, industrie și generarea de energie electrică, sunt reglementate în prezent
și, în general, sunt în scădere, însă nu întotdeauna conform așteptărilor. Concentrațiile mari
de poluanți atmosferici continuă să aibă un impact semnificativ asupra sănătății europenilor,
efectul cel mai nociv fiind cauzat de pulberile în suspensie și de dioxidul de azot.

Cel mai recent raport anual privind calitatea aerului al Agenției Europene de Mediu relevă
faptul că majoritatea oamenilor care trăiesc în orașele europene sunt încă expuși la niveluri
ale poluării atmosferice considerate nocive de Organizația Mondială a Sănătății. Potrivit
raportului, concentrațiile de pulberi fine în suspensie au cauzat 428 000 de decese premature
în 41 de țări europene în 2014, dintre care aproximativ 399 000 în UE-28.

Proasta calitate a aerului are și un impact economic considerabil, ducând la creșterea

costurilor medicale, la reducerea productivității lucrătorilor și provocând daune solului,
culturilor, pădurilor, lacurilor și râurilor. Cu toate că poluarea aerului este deseori asociată cu
vârfuri și episoade de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici constituie o
amenințare și mai gravă la adresa sănătății umane și a naturii.

Reducerea poluării aerului contribuie la combaterea schimbărilor climatice

Este posibil ca dioxidul de carbon să fie cel mai important factor care determină încălzirea
globală și schimbările climatice, însă nu este singurul. Mulți alți compuși gazoși sau
particule, cunoscuți sub denumirea de „poluanți cu efect nociv asupra climei”, influențează
cantitatea de energie solară (inclusiv căldură) reținută de Pământ.

De exemplu, metanul reprezintă un poluant extrem de puternic cu efect nociv asupra climei,
precum și un poluant atmosferic legat de activitățile agricole, strâns legat de producția
animală și de consumul de carne. Pulberile în suspensie constituie un alt poluant cu impact
asupra schimbărilor climatice și a calității aerului. În funcție de compoziție, acestea pot avea
un efect de răcire sau de încălzire asupra climei locale și globale. De exemplu, carbonul
negru, unul dintre compușii particulelor fine în suspensie și un rezultat al arderii incomplete a
combustibililor, absoarbe radiațiile solare și infraroșii din atmosferă și, prin urmare, are un
efect de încălzire.

Măsurile luate pentru reducerea emisiilor de poluanți cu ciclu de viață scurt cu efect nociv
asupra climei, precum carbonul negru, metanul, ozonul sau precursori ai ozonului, aduc
beneficii atât sănătății umane, cât și climei. Gazele cu efect de seră și poluanții atmosferici
provin din aceleași surse de emisii. În consecință, se pot obține beneficii potențiale, inclusiv
reducerea costurilor, prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră sau a poluanților
atmosferici.

Cu toate acestea, în trecut au fost promovate anumite măsuri care ar fi trebuit să aducă
beneficii, printre altele, schimbărilor climatice, care au avut însă un impact negativ
neintenționat asupra calității aerului. De exemplu, multe țări au promovat utilizarea
vehiculelor diesel, însă s-a dovedit ulterior că acestea emit niveluri ridicate de poluanți
atmosferici. În mod similar, promovarea arderii materialului lemnos regenerabil în unele zone
ale Europei a condus, din păcate, la niveluri ridicate de particule în suspensie în aer la nivel
local. Trebuie să învățăm din aceste exemple și să ne asigurăm că toate consecințele
măsurilor pe care alegem să le punem în aplicare sunt înțelese corect și sunt luate în
considerare.

Legăturile dintre schimbările climatice și calitatea aerului nu se limitează la poluanții

obișnuiți eliberați în atmosferă și proveniți din aceleași surse. Și schimbările climatice pot
agrava problemele legate de poluarea atmosferică. În multe regiuni din lume, se preconizează
că schimbările climatice vor afecta condițiile meteorologice locale, inclusiv frecvența
valurilor de căldură și episoadele atmosferice stagnante. Este posibil ca o cantitate de lumină
mai mare și temperaturile mai ridicate nu doar să prelungească perioadele în care nivelurile
de ozon sunt ridicate, ci să și agraveze concentrațiile maxime de ozon. Acestea nu sunt, cu
siguranță, vești bune pentru unele părți ale Europei, care se confruntă cu episoade frecvente
de niveluri excesive de ozon troposferic.

Luarea unor măsuri coerente de la nivel local la nivel global

Poluarea atmosferică nu se manifestă la fel peste tot în lume. În atmosferă sunt eliberați
diferiți poluanți dintr-o mare varietate de surse. Transportul rutier, agricultura,
termocentralele, industria și gospodăriile sunt cele mai mari surse de poluanți atmosferici din
Europa. Odată ajunși în atmosferă, acești poluanți se pot transforma în poluanți noi și se pot
răspândi. Elaborarea și punerea în aplicare a unor politici de abordare a acestei complexități
nu sunt sarcini ușoare.

Având în vedere diversitatea surselor în ceea ce privește răspândirea geografică și activitatea

economică, trebuie să se ia măsuri la diferite niveluri, de la nivel local la nivel internațional.
Convențiile internaționale pot viza reducerea cantității de poluanți eliberate în atmosferă, însă
în absența măsurilor locale — precum campaniile de informare, eliminarea din orașe a
vehiculelor cu capacitate de poluare mare și deciziile de planificare urbană — nu vom reuși
să valorificăm toate beneficiile eforturilor noastre. De asemenea, această diversitate înseamnă
că nu există o soluție universală pentru poluarea aerului. Pentru a reduce expunerea și
efectele nocive ulterioare, autoritățile trebuie să își adapteze măsurile pentru a reflecta factorii
locali, precum surse, demografie, infrastructură de transport și economie locală.

Pentru a îmbunătăți coeziunea între măsurile luate la nivel local, național, european și global,
Comisia Europeană a reunit diferite părți interesate din Europa în cadrul Forumului pentru
aer curat din luna noiembrie. Forumul organizat la Paris nu s-a concentrat doar asupra
îmbunătățirii calității aerului în orașe, ci și asupra poluării aerului din cauza activităților
agricole. De asemenea, acesta a evidențiat oportunitățile de inovare și de afaceri asociate cu
măsurile luate pentru asigurarea calității aerului.

Informații-cheie pentru reducerea expunerii

Agenția Europeană de Mediu colaborează cu statele membre pentru a colecta informații
comparabile privind calitatea aerului în timp. Pe baza datelor colectate, măsurăm progresul,
analizăm tendințele și căutăm legături între surse, precum transportul rutier și măsurătorile
reale privind calitatea aerului.

Dacă este necesar, măsurătorile obținute de la stațiile de monitorizare pot fi completate de

observațiile din satelit. În cadrul programului său de observare a Pământului – Copernicus,
UE a lansat în octombrie un nou satelit destinat monitorizării poluării aerului, care a început
deja să transmită imagini. Aceste informații sunt apoi transmise în mod regulat publicului și
factorilor de decizie politică. Este important de reținut că agenția abordează doar calitatea
aerului exterior și nu calitatea aerului pe care îl respirăm acasă sau la serviciu, care are un
impact direct asupra sănătății noastre.
1.2Poluare industriala cu gaze de esapament. Tabel.

Dinamica emisiilor şi sechestrărilor de gaze cu efect de seră în Republica Moldova, 1990-

2016

Emisiile de gaze cu efect de seră. Republica Moldova este parte la Convenţia-cadru a

Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, precum şi la Protocolul de la Kyoto la
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, conform cărora, omenirea
trebuie să depună un efort comun de menţinere a tendinţei de creştere a temperaturii medii
globale în următorii o sută de ani în limita de pînă la 2°C. În acest sens sînt necesare măsuri
de implementare a politicilor, programelor de activităţi şi a proiectelor orientate spre
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele economiei naţionale. În ţara
noastră se monitorizează consecvent şi se estimează emisiile de gaze cu efect de seră prin
inventarierea naţională a surselor de emisii şi sechestrare. O serie de evaluări au fost efectuate
în perioada anilor 2000-2013, în rezultatul cărora se relevă o tendinţă de diminuare a
emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu anul 1990. Între anii 1990 şi 2010, emisiile
respective s-au redus la nivel naţional cu circa 69,3 la sută: de la 43,26 megatone CO2
echivalent în 1990 pînă la 13,28 megatone CO2 echivalent în 2010.

Reducerea semnificativă a emisiilor naţionale de gaze cu efect de seră este o consecinţă, în

primul rînd, a crizei economice după destrămarea Uniunii Sovietice, care a generat schimbări
şi în structura de combustibili la aprovizionarea şi consumul de resurse energetice. Consumul
de combustibili fosili (în special, cărbune şi păcură) a scăzut substanţial, în timp ce gazul
natural, care este mai puţin poluant, a devenit principalul combustibil utilizat la centralele
electrice şi cele termice, atingînd o cotă de aproximativ 40-50% din aprovizionarea cu
energie primară. În perioada 2001-2010, emisiile de gaze cu efect de seră au avut o tendinţă
de majorare cu circa 32,9%, în special din cauza creşterii cu circa 120,6% a emisiilor
provenite de la sursele mobile de ardere a combustibililor, a creşterii cu circa 58,1% a
emisiilor provenite de la arderea combustibililor fosili pentru producerea energiei electrice şi
termice, precum şi a creşterii cu circa 42,7% a emisiilor provenite de la arderea
combustibililor fosili în sectorul rezidenţial, instituţional şi comercial. Sectorul energetic este
cea mai importantă sursă de emisii naţionale de gaze cu efect de seră – circa 67,4% din totalul
de emisii. Cealaltă parte de emisii este cauzată de sectoarele industrial, forestier, agricol,
locativ, şi, nu în ultimul rînd, de deşeurile depozitate.
1.4 Problema poluarii resurselor de apa de suprafata si subterane,
clasificarea poluantilor. Comunicare.

Poloarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata
pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din
ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si
bacteriologic.

Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele ar
contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este
inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si
astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite.
Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in
domeniul casnic.

Cauzele poluarii apei:

Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor

poluanti;

Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse

petroliere;

Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind
transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica;

Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;

Deseurile si reziduurile menajere;

Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapada
topita;

Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare solida, lichida sau
gazoasa, in conditii si in concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facand-o daunatoare
sanatatii.

Clasificarea poluantilor:

2.1. Poluanti de natura fizica:

depunerile radioactive;

ape folosite in uzine atomice;

deseuri radioactive;

ape termale;

lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor termoelectrice si

atomo – electrice.

2.2. Poluanti de natura chimica:

Mercurul provenit din:

deseuri industriale;

inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari accidentale determinate de deteriorarea unor

termometre sau tuburi fluorescente;

ingerarea accidentala de compusi anorganici;

deversarile unor uzine producatoare de fungicide organomercurice.

Azotatii proveniti din:

ingrasaminte chimice;
detergenti

pesticide organofosforice.

Cadminiul provenit din:

ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;

aerosoli

Plumbul provenit din:

evacuarile uzinelor industriale;

gazele de esapament ale autovehiculelor;

manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina.

Zincul provenit din:

apa sau bauturi cu continut de zinc;

ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia (vopsele);

dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase, din deseuri sau scapari industriale

Hidrocarburile provenite din:

gazele de esapament ale autovehiculelor;

scurgerile de titei;

arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol si gaze naturale);

arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul);

fumul de tigara.

Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:

apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;

pulverizarile aeriene;
spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate;

detergenti

2.1. Poluanti de natura biologica:

microorganismele patogene;

substantele organice fermentescibile.

Consecintele poluarii:

3.1. Asupra mediului:

posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;

contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor, fructelor sau a

zarzavaturilor;

Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea capacitatii de

debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.

3.2. Asupra sanatati:

Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficienta apa sau
apa bauta nu are cele mai bune calitati.

I. Boli infectioase:

boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;

boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;

boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential

toxic:
• Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:

oboseala nejustificata;

afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;

afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu

dereglari motorii.

Intoxicatia cu mercur:

dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;

tulburari vizuale;

afectiuni ale sistemului nervos;

afectiuni ale rinichilor;

malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.

Intoxicatia cu zinc:

dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;

afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.

Intoxicatia cu cadminiu:

cefalee

scaderea tensiuni arteriale;

Protectia apelor:

I. Autopurificarea apelor:

Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chomice precum si prin procese biologice si

biochimice. Acestea constau in:

sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influentata de temperatura, viteza de
scurgere a apei etc.;
prin actiunea radiatilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;

prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substantele chimice
din apa si cele din apa poluata;

prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.

Procesele biologice si biochimice constau in primul rand in concurenta dintre flora propriei
ape si flora poluanta patrunsa in apa. Astfel, germenii propii apei elibereaza in apa o serie de
metaboliti cu actiune antibiotica fata de germenii poluanti, ducand in cele din urma la
disparitia suportului nutritiv de hrana al germenilor patogeni patrunsi prin poluare.

II. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect, mentinerea

si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte
negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale:

Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in
primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si
indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de coloectare;

Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice poluante

continute in apele reziduale ale localitatilor si unitatilor zootehnice inainte de eliminarea lor
in apa;

Distrugerea prin dezimfectie a germenilor patogeni continuti in ape reziduale ale unor
institutii (spitale), abatoarele, unitatile industriei carnii;

Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din ape reziduale;

Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii
industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;

Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in
sursele de apa de suprafata sau subterane.