TEMĂ

Mituri despre dragoste

Încântătoarea poveste de iubire dintre Eros și Psyche constituie o veritabilă cheie de acces
către tezaurul unei culturi în care se oglindește cu deplină elocventă credință în legăturile străvechi
dintre muritori și zeii ce salasuiau în Olimp, asemenea unei împletiri meșteșugite de evenimente,
menite să influențeze ambele lumi.
Nu întâmplător, zeii și zeițele împrumută trăsături de caracter umane, demonstrând cum
alături de puterile lor deosebite, manifestă slăbiciuni sau sentimente nu tocmai lăudabile, precum
invidia, ura sau dorința de răzbunare, de pildă.
Zeiță frumuseții nutrește gelozie și invidie pentru preafrumoasa muritoare de rând – Psyche, a cărei
înfățișare încântătoare inducea în eroare, fiind considerată chiar ea o încarnare a Afroditei, motiv
pentru care oamenii neglijeau să se mai închine dinaintea altarelor sale.
Înfuriată, Afrodita își trimise propriul fiu că să o pedepsească pe Psyche, poruncindu-i să slobozeasca
din arcul sau fermecat o săgeata menită să o facă să se îndrăgostească de cel mai mizerabil om de pe
pământ, dar Eros, surprins peste măsură de frumusețea tinerei, scapă săgeata din mâna și fu rănit de
vârful acesteia la picior, astfel încât se îndrăgosti el însuși de încântătoarea muritoare.
Eros o răpi pe Psyche cu ajutorul lui Zefir, și o purta pe aripile vântului blând într-un sălaș
ceresc, împodobit cu flori parfumate, șoptindu-i cuvinte de dragoste și promițându-i iubire eternă, dar
avertizând-o să nu încerce să-i zărească chipul și nici să-i afle identitatea, iubindu-se doar pe timp de
noapte, astfel încât tinerei să-i rămână învăluită în mister proveniență divină a celui căruia i se dăruia.
Înainte de ivirea zorilor, Eros dispăru fără urmă, nu înainte de a-i promite că se va întoarce odată cu
lăsarea întunericului.
Invidioase pentru fericirea care ilumina chipul tinerei, surorile lui Psyche o indemnara să cerceteze
chipul iubitului sau după ce adoarme, pentru a se asigura că nu e un monstru care ar putea să o
devoreze ulterior.
Înspăimântata, Psyche aștepta cu înfrigurare momentul potrivit și, după ce i se dărui din nou
lui Eros, îl lasă să adoarmă, apoi apropie o lumânare aprinsă de chipul sau, privindu-l cu ochii măriți
de uimire. dragoste, se apropie să-l sărute și nu bagă de seama că o picătură de ceară încinsă se
desprinse din lumânare
Zărindu-l pe Eros în toată splendoarea să divină, cu aripile-i desfăcute odihnindu-se în patul
plin de flori și cu buclele-i de aur încadrându-i chipul strălucitor, Psyche, cuprinsă de, căzând pe
umărul frumosului zeu adormit.
Din pricina arsurii, Eros se trezi brusc din somn și înțelese pe dată că identitatea să fu dezvăluită,
astfel încât se făcu nevăzut cât ai clipi din ochi, odată cu el disparând și minunatul sălaș împodobit, iar
Psyche se trezi singură și disperată, chemându-și în zadar iubitul, cu ochii înlăcrimați de întristare.

Mania Afroditei spori și mai mult după cele întâmplate, zeiță revărsându-și furia asupra bietei
Psyche, supunand-o la încercări menite să-i transforme viață într-un iad.
Mai întâi o sili să aleagă semințele din același soi în grămăjoare separate dintr-un sac întreg în care
fuseseră amestecate, apoi pretinse să-i aducă lână unor oi sălbatice și înfricoșătoare, să umple o
amforă cu apă din răul Stix, care conducea sufletele în lumea morților, fiind păzit de monștrii cumpliți
și chiar să coboare în Infern pentru a obține de la soața zeului Hades, proserpina, balsamul eternei
frumuseți.
 Toate încercările la care fu supusă frumoasă muritoare fuseră însă aduse la îndeplinire cu
infinită răbdare și meșteșug, întrucât Psyche era dulce și fermecătoare și fu ajutată să răzbească într-o
astfel de sarcina, de către alte creaturi magice.
Zeiță nu se declara mulțumită nicidecum, ci porunci celor două însoțitoare din alaiul sau –
Tristețea și Tulburarea – să o tortureze neîncetat, pentru a o împinge să cadă pradă disperării, dar
Psyche nu înceta nici o clipă să nădăjduiască în izbândă dragostei fierbinți pe care i-o purta lui Eros.
La rândul sau, zeul iubirii, cuprins de un dor sfâșietor pentru Psyche, îl imploră pe Zeus să-i
îngăduie să o ia de soața pe preafrumoasa muritoare, trecând peste voință mamei sale, Afrodita.
Zeus decise că responsabilitatea poveștii de iubire dintre cei doi aparține de fapt zeiței
frumuseții, Afrodita aflându-se în realitate la originile acesteia, astfel încât Eros și Psyche nu trebuie
să sufere inutil; Olimpul se pregăti pentru una din cele mai strălucitoare petreceri de nuntă, iar Psyche
fu transformată la rândul sau în zeiță, din uniunea sa cu Eros luând naștere o prea frumoasa copila, pe
care o numira Voluptate.

OPINIE: Legenda lui Eros şi Psyche este, de fapt, o minunată poveste de dragoste şi iubire.
Protagonişti sunt prinţesa Psyche (Psiheea) şi zeul iubirii, Eros (Cupidon).
 Consider că mitul lui “Eros și Pshyce” ne reamintește ce înseamnă iubirea și încrederea în
iubire, în ceea ce simțim și nu doar în ce gândim, mai exact o poveste despre relația minte-inima care
există între noi. Povestea celor doi ne prezintă această formă de iubire și ce se întâmplă când mintea
caută să despice ideile și să le judece conform propriilor valori. Un prim mesaj al acestei poveşti cu
tâlc subliniază importanta cunoaşterii partenerului de cuplu dar şi importanta păstrării unei zone de
autonomie, respectiv riscurile încălcării spaţiului personal. Această legendă ne vorbeste și despre
potențialul drum spre o iubire matură.

“O POVESTE DE DRAGOSTE DIN CHINA”

Un alt mit nu prea cunoscut este această legendă chinezească despre dragoste numita “O
poveste de dragoste din China” datând din vremea dinastiei Tang, este comparată frecvent cu povestea
lui Shakespeare despre Romeo și Julieta.

Zhu Yingtai, o tânăra femeie cu o inteligență remarcabilă, provenind dintr-o familie avută, și-
a convins într-o bună zi tatăl să o lase să meargă la școală, investamantata asemeni unui bărbat (fetele
nu aveau dreptul la educație pe acele timpuri). Pe drumul către capitală, ea l-a întâlnit pe Liang
Shanbo, un băiat plecat și el de acasă pentru a studia. Cei doi și-au jurat prietenie veșnică și au învățat
cot la cot vreme de trei ani. Zhu Yingtai s-a îndrăgostit până peste cap de Liang Shanbo, dar el era
prea absorbit de studiu pentru a-și da seama că Zhu Yingtai era de fapt o față.

Tatăl ei i-a cerut pe neașteptate să se întoarcă degrabă acasă. Înainte de a pleca, Zhu Yingtai
și-a mărturisit adevărată identitate soției conducătorului școlii și i-a cerut acesteia să îi dea din partea
sa lui Liang Shanbo un pandativ de jad că și un dar de logodnă. Liang Shanbo a condus-o pe Zhu
Yingtai până la drumul către casa ei, și deși fata i-a dat câteva indicii despre cine era ea, aceasta nu a
reușit să le descifreze. În cele din urmă, covârșita de dorința de a fi împreună cu cel pe care îl iubea,
Zhu Yingtai i-a spus că va mijloci căsătoria dintre el și "sora" ei. Înainte de a-și lua rămas bun, fata i-a
amintit că trebuia neapărat să îi facă o vizită pentru a o cere de soție pe sora sa (sora fiind, desigur, ea
însăși).

Câteva luni mai târziu, Liang Shanbo a sosit la casă lui Zhu Yingtai și a descoperit, în fine,
că tovarășul sau de învățătură era femeie. Cei doi au fost cuprinși de o fierbinte dragoste reciprocă și
au făcut jurământ că vor rămâne împreună până la moarte. Tatăl fetei făcuse însă deja un aranjament
pentru a o mărită cu un alt bărbat, mult mai bogat decât iubitul ei. Liang Shanbo a murit cu inima
zdrobită de durere după ce a aflat această veste, și a fost înmormântat aproape de templul unde Zhu
Yingtai urmă să se mărite.

În ziua nunțîi, un puternic vânt magic a împiedicat fata să iasă din oraș fără a se opri mai
întâi la locul unde era îngropat Liang Shanbo. Atunci când a ajuns acolo, ea s-a rugat ca mormântul să
se deschidă în față sa, iar dorința i-a fost împlinită. Fără să mai stea pe gânduri, s-a aruncat în groapă
și, de îndată ce a fost alături de iubitul ei, din mormânt s-au înălțat doi fluturi în care se intrupasera
sufletele celor doi îndrăgostiți. Viață că și fluturi nu avea cum să îi mai despartă vreodată!

OPINIE: Consider că “O poveste de dragoste din China” se încadrează în tema iubirii, deoarece totul
începe de la sentimentele fetei care mai târziu aveau să fie  reciproce și pe care le simt amândoi. În
plus, motivele literare sunt și ele regăsite, cele mai importante fiind al întâlnirii celor doi, al morții
băiatului din cauza veștii îngrozitoare iar mai apoi finalul.
                    În plus, autorul a folosit tema iubirii, cu un pic de ajutor de la opera “Romeo și Julieta”
într-un mod original. Acesta spune o poveste de dragoste cu final nefericit și în conținut unic. Ceea ce
m-a captivat pe mine cel mai mult este povestea și modul în care autorul a gândit totul. M-a surprins
faptul că cei doi la final s-au prefăcut în fluturi.