Iradierea,ca metodă de combaterea dăunătorilor,prezintă următoarele principale

avantaje:posibilitate adesfășurării procesului în mod continuu,cu automatizare continuă și

siguranța personalului,absența reziduurilor nedorite în masa de cereale tratate,oprirea
dezvoltării insectelor dăunătoare și câteva modificări semnificative ale proprietăților fizico-
chimice sau a valorii nutritive a produselor tratate,cerealele pot fi folosite imediat,

Extrudarea termoplastică este o operaţie complexă care se aplică unui amestec de

materii prime alimentare, hidratate sau nu, sub formă pulverulentă, păstoasă sau
lichidă, care odată încălzite sunt obligate să treacă prin una sau mai multe filiere, fiind
rezultatul unor efecte conjugate de forfecare, temperatură şi presiune care se
exercită asupra materiilor prime.

Operatii unitare la extrudare>

- amestecarea, operaţie care are scopul omogenizării materialului, astfel încât
concentraţia fiecărui component să fie uniform repartizată în amestec;
- încălzirea, aportul de energie termică având rolul modificării anumitor legături
moleculare ale produsului tratat;
- extrudarea, care constă din aplicarea unei presiuni asupra produsului

Temperaturile de lucru în extrudarea termoplastică sunt de până la 220oC, iar durata

tratamentului este de câteva zeci de secunde, corespunzător unui tratament la
temperatură înaltă şi durată scurtă (HTST), prezentat la procedeele de sterilizare.
Extrudarea produselor alimentare poate fi de mai multe tipuri:
- extrudarea simplă - nu presupune încălzire (sau temperaturi sub 70oC), ci corespunde
unei puneri în formă a produsului extrudat, care conservă forma filierei, procedeu
utilizat pentru fabricarea unor paste alimentare pentru prăjituri şi anumiţi biscuiţi;
- extrudarea termoplastică cu expandare - se caracterizează prin expandarea
produsului la ieşirea din filieră;
- coextrudarea - este o variantă a extrudării termoplastice în care se obţine un produs
compozit asociind două sau mai multe texturi;
- coexpandarea - este o altă variantă a extrudării termoplastice, în care două produse
de origini diferite sunt tratate în două extrudere distincte, dar expandează printr-o
filieră unică.
Produsele alimentare obţinute prin extrudare termoplastică sunt foarte variate:
cereale pentru micul dejun, pufuleţi, făinuri instant, băuturi instant, paste alimentare,
proteine vegetale sau animale texturate, cazeină – cazeinaţi, brânzeturi topite,
produse pentru animalele de companie,

Utilajul de extrudare (fig.2) este, în general, un utilaj complex compus din: malaxor,
extruderul propriu-zis, corpul melcului şi melcul (melcii) de lucru.
 malaxorul realizează omogenizarea amestecului care este supus apoi extrudării
termoplastice şi precondiţionării prin tratare cu abur la presiune atmosferică şi
temperatură constantă;
 extruderul propriu-zis este format din corp, melc (melci), filieră (cap de extrudare),
cuţit de decupare şi moto-reductor;
 corpul melcului are diferite forme şi poate fi prevăzut cu manta care permite
încălzirea cu abur sau răcirea cu apă; în pereţii corpului, la interior, sunt practicate
canale longitudinale sau elicoidale, pentru a mări coeficientul de frecare între material
şi corpul extruderului şi pentru a intensifica amestecarea;
 melcul (melcii) de lucru sunt de mai multe tipuri şi prezintă trei secţiuni: secţiunea
de alimentare, secţiunea de fluidizare şi cea de presiune.
Secţiunea de alimentare are rolul de a prelua materialul şi de a-l transporta. Această
zonă lucrează la presiune atmosferică şi asigură omogenizarea amestecului şi
eliminarea aerului din material. Pe această porţiune a utilajului, sistemul de încălzire
nu funcţionează şi materialele nu suferă transformări, nici granulometrice şi nici la
nivel molecular.
Secţiunea de plastifiere (fluidizare) lucrează la presiune joasă şi medie, aici
având loc creşterea temperaturii şi plastifierea materialului. Tot în această secţiune
au loc şi cele mai importante transformări fizico-chimice ale materiilor prime supuse
extrudării, precum: gelatinizarea amidonului, coagularea proteinelor şi altele

Cele mai multe aplicaţii ale extrudării în industria alimentară se referă la prelucrarea
unor materii prime cu conţinut mare de amidon: cereale (30-80% substanţă uscată –
s.u.), leguminoase (25-50% s.u.) şi tuberculi (60-90 % s.u.). De aceea, operaţia de
extrudare termoplastică se aplică în industria de morărit şi panificaţie pentru obţinerea
produselor instant, a cerealelor pentru micul dejun, a unor produse de panificaţie de
formă plată (flakes), produse de tip snack-uri, pufuleţi, saleuri şi altele.
Extrudarea termoplastică se aplică şi pentru obţinerea texturatelor pe bază de
proteine vegetale şi animale. Pentru aceasta se folosesc făinuri proteice care conţin
60% proteine. Proteinele texturate din surse vegetale (PVT) se obţin folosind ca
materii prime turte de soia sau de floarea soarelui din care s-a extras deja uleiul.

În industria zahărului extrudarea se foloseşte pentru: decristalizarea zahărului,

dezinfectarea măcinăturii de cacao şi pentru realizarea operaţiei de conşare la
prepararea ciocolatei.
În industria laptelui se utilizează extrudarea pentru obţinerea cazeinaţilor din cazeină.
Se pot obţine astfel cazeinaţi de diverse granulometrii şi vâscozităţi diferite. În mod
obişnuit, durata reacţiei în extruder este de 20 s la 65oC. Extrudarea are şi efect
bactericid, cazeinatul evacuat din extruder fiind aproape steril.
În industria berii procedeul de extrudare este folosit la obţinerea malţului brun,
realizându-se o economie de energie de 15-25%.
Evaluarea proprietăţilor reologice reprezintă o posibilitate de a înţelege efectul pe
care operaţia de extrudare termoplastică o are asupra materiilor prime şi asupra
texturii produsului finit.
Grâul preferat pentru producerea făinii pentru cereale integrale este cel de culoare
roşie sau de iarnă, deoarece granulele de endosperm pentru aceste tipuri de grâu
(sticlos) rămân intacte atunci când cerealele sunt pregătite la cald.
Materiile prime folosite la fabricarea fulgilor de cereale şi a produselor expandate sunt:
boabe, crupe şi făinuri de grâu, porumb, orez, orz şi ovăz.
Alte materii prime sunt: zahărul, siropul de malţ sau glucoza, mierea, sarea.
Materiile auxiliare folosite la fabricarea fulgilor de cereale şi a produselor expandate
sunt: pastă de arahide, ulei, brânzeturi uscate, pudră de usturoi, condimente, acid citric,
substanţe aromatizante, vitamine, minerale, coloranţi.
Pregătirea materiilor prime se realizează prin îndepărtarea corpurilor străine, uscare,
mărunţire, dizolvare, filtrare, fierbere.
Aşa cum se arată în fig.5, producţia de făina de cereale începe cu primirea şi
măcinarea grâului. Cerealele instant sunt pregătite în primul rând prin adăugarea de
fosfat disodic, cu sau fără adăugarea ulterioară a unei enzime proteolitice.