Doliul – ce se întâmplă cu tine după moartea cuiva drag

ETAPELE DOLIULUI: SOCUL

NEGAREA

FURIA

NEGOCIEREA

DEPRESIA

ACCEPTAREA ȘI (RE)GĂSIREA SENSULUI

Doliul și izolarea

Experimentăm doliul în mod diferit, dar oricine a trecut prin pierderea cuiva drag cunoaște acea senzație
puternică de izolare. Lumea rămâne în jurul nostru, desigur, dar ajunge greu la noi. Durerea clădește un
soi de închisoare invizibilă, prin care comunicăm cu exteriorul ca prin niște pereți de sticlă. Suntem
obosiți și lipsiți de energie, simțim că ne stingem de dor, durerea ne trece prin inimă ca niște cuțite.
Visăm persoana decedată, iar uneori, la început, ni se poate întâmpla să uităm efectiv că nu mai este,
pentru ca mai apoi realitatea să lovească brusc, copleșindu-ne.

Doliul și etapele lui

Etapele travaliului de doliu au fost descrise pentru prima dată de Elisabeth Kübler-Ross și sunt folosite
astăzi pentru a explica ce se întâmplă și în cazul altor tipuri de pierderi, cum ar fi divorțul, despărțirea
sau ruperea unei relații semnificative. Aceste etape identificate în literatura de specialitate trebuie
privite strict teoretic.
În realitate, ele nu se vor desfășura linear, ci vor fi amestecate. Este posibil ca, deși ajunși într-un anumit
punct, să ne mai amintim ceva, să regândim o situație din trecut și să reintrăm într-o etapă anterioară,
pe care credeam că am depășit-o. Din nou, acest lucru este normal și nu trebuie să ne sperie.

Un alt aspect important pe care trebui să îl reținem este că fiecare om jelește în felul lui și nu există un
orar fix când vine vorba de felul în care ne procesăm emoțiile și durerea. Doliul este o experiență
profund personală, care se simte diferit pentru fiecare dintre noi. Nu e nevoie să ne străduim sau să ne
forțăm să trecem „mai repede” peste și nu trebuie să ne simțim presați de cei care ne vor spune, cu cele
mai bune intenții, că „a trecut suficient timp” și că ar trebui să ne vedem mai repede de viață.  

Prima etapa a doliului este socul, când mintea joacă multe feste și totul pare în ceață. Foto: Shuterstock

Șocul

Prima etapă a doliului este șocul. Dacă decesul a intervenit subit, această etapă va fi trăită și mai intens.
Este o perioadă când mintea funcționează neclar, ca prin ceață; poți simți senzații și stări de irealitate și
depersonalizare. Este posibil să nu poți dormi, să nu poți mânca sau să fii foarte agitat. În timpul zilei, se
poate întâmpla să ai momente când uiți, efectiv, ce s-a întâmplat. Nu îți face griji, nu înnebunești. Este
doar creierul tău care încearcă să înțeleagă o informație copleșitoare. Se poate întâmpla să te simți
amorțit emoțional, să nu îți vină să plângi deloc sau să nu simți nimic. Acest lucru se datorează, de
asemenea, faptului că informația încă e procesată.

Negarea

„Nu e posibil, acest lucru nu se întâmplă cu adevărat! E doar un coșmar din care trebuie să mă trezesc.”
Negarea este perioada ce se suprapune sau urmează imediat șocului și în care totul ni se pare fără sens.
E o etapă necesară, deoarece creierul nostru are nevoie de timp să se adapteze noii realități. Primim cât
putem, blocând surplusul căruia nu reușim să îi facem față.

Când negarea ia sfârșit, sentimentele reprimate încep să își facă simțită prezența. Ajungem, așadar, la
următoarea etapă.

Furia

„De ce mi s-a întâmplat mie?”, „De ce tocmai acum?”. Furia este momentul în care încerci să cauți
explicații, vinovați și responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat. Pot fi medici, persoane din jurul tău,
familia ta, Dumnezeu, tu însuți sau chiar persoana decedată. În definitiv, moartea este momentul care
ne face să ne simțim cei mai neputincioși, iar furia este tentativa noastră de a lupta împotriva unui
inamic nemilos pe care nu îl putem învinge. 

După acest consum intens de energie, ajungem într-o etapă mai pasivă.

Negocierea

În acest punct începem un fel de tocmeală. Am da orice să dăm timpul înapoi, cumva, ca să îl avem pe
cel drag din nou alături. Putem face promisiuni divinității sau ne putem propune schimbări mari, toate
cu scopul de a-l readuce pe cel pierdut în viața noastră. În aceste clipe, orice pare posibil, orice merită
încercat.

Depresia

Acum percepem mult mai acut realitatea, însoțită de tristețea pierderii. Este posibil să simți că această
etapă nu se va sfârși niciodată. Începi să înțelegi că nu mai e nimic de făcut. Vei avea, probabil, tendința
să te izolezi, să nu mai vrei pe nimeni în preajma ta. Cel mai înțelept lucru pe care îl poți face în această
perioadă este să lași, dacă nu uși deschise, măcar ferestre prin care să le permiți celor din jurul tău să îți
fie alături. 

Doliul te va face să vrei să te retragi definitiv din tot ceea ce înseamnă context social, dar este benefic să
alternezi, pe cât posibil, perioadele în care simți nevoia de solitudine cu cele în care intri în contact cu
alți oameni. Poate că simți că nu ai putere sau te gândești că nu vrei să îi încarci pe cei din jurul tău cu
durerea imensă pe care tu o simți. Nu te retrage complet. Încearcă, oricât de puțin poți, să te conectezi
cu semenii tăi, cu viața, chiar dacă ți se pare un gest forțat și fără sens.

Multe activități ți se vor părea o corvoadă în această perioadă. Să mergi la muncă, să faci cumpărături,
să te hrănești corespunzător sau chiar să te hidratezi. Trebuie, totuși, să încerci să faci aceste lucruri,
având în minte că după o perioadă de timp vor face parte din nou din normalul vieții de zi cu zi.

Doliul se poate simți ca și cum te scufunzi într-o mare adâncă, pe timp de furtună, fără un colac de
salvare, sau, și mai bine zis, fără dorința de a te salva. În plus, poți simți vinovăție pentru faptul că tu
trăiești, în timp ce viața persoanei iubite s-a sfârșit. Întreabă-te, totuși: și-ar fi dorit asta pentru tine? Sau
ar fi vrut să te știe în siguranță, îngrijindu-te de tine?

Dacă întâmpini dificultăți foarte mari, cum ar fi să nu îți mai dorești să te dai jos din pat dimineața sau să
nu mai vrei să trăiești, sună-ți prietenii ori familia și spune-le gândurile tale sau apelează la ajutorul unui
psiholog. 

Acceptarea și (re)găsirea sensului

Experiența prin care treci este ca un vals: un pas înainte, doi înapoi. Etapizarea de mai sus ajută ca reper,
însă e important să ții cont că vei aluneca dintr-o stare într-alta, până când vei începe să te stabilizezi și
să te readaptezi.

Acceptarea înseamnă că înțelegi, în adâncul sufletului tău, că nu mai poți schimba trecutul. Poate că îți
va fi dor toată viața, dar tristețea va fi cuminte, permițându-ți să te bucuri și de celelalte binecuvântări
din viața ta.

Doliul. Cum știi că ai mai făcut un pas?

Încet, încet, în propriul ritm, vei începe să pui fotografiile în albume, să donezi haine, să faci curățenie
sau să rearanjezi mobila. Aceste gesturi mici îți vor reorganiza gândirea, iar curățenia din exterior îți va
curăța și interiorul. Vei începe să observi că  zâmbești mai des și că te bucuri din nou de lucrurile mici și
mari din viața ta. Astfel de pași, mărunți în aparență, sunt indicatorul că ai început să te împaci cu ceea
ce s-a întâmplat.

Nu peste mult timp vor apărea și reflecțiile îndreptate către tine și noile planuri de viitor, un viitor cu noi
experiențe pline de sens.

Va fi momentul când vei simți, poate, că parcurgerea acestor etape a făcut parte dintr-un proces al
descoperirii de sine. Tristețea ta, deși încă prezentă, nu va mai fi insuportabilă. Vei privi moartea ca pe o
etapă de tranziție și schimbare specifică vieții, nu doar pentru cel plecat, dar și pentru tine.

Amintirea celui drag nu va mai fi dureroasă, din contră, vei începe să simți o legătură profundă, încărcată
de iubire, care transcende planul fizic. Vei zâmbi la amintirile legate de voi, pe care nimeni nu ți le poate
lua. Sau îl vei simți prezent în inima ta, pentru că, așa cum vei constata singur, dragostea nu se oprește
odată cu moartea. Îi vei purta memoria și amintirea prin lume în alte feluri, pe care le vei descoperi în
timp. Nu uita, așadar, să îi dai timpului… timp.  

Recomandări de lectură pentru a înțelege și a traversa mai ușor această perioadă:

Irvin Yalom, Privind soarele în față, Editura Vellant

Elisabeth Kubler-Ross, Despre moarte și a muri, Editura For you

Sper să te ajute și acest articol: Doliul – cum putem trece peste moartea cuiva drag.

Îți recomandăm și