1 /4

Învaţă să înveţi > S ti l u l d e î n v ă ţ a r e

Toţi avem propriul stil de a învăţa. Fiecare student învaţă după propriile sale reguli. Conform unor cercetări, studenţii ar putea
avea rezultate mai bune dacă şi-ar schimba obiceiurile de a învăţa și s-ar conduce de stilul care li se potriveşte cel mai bine.
Există mai multe stiluri de învăţare. Deşi există variate clasificări ale stilurilor de învăţare, o vom prezenta pe cea mai frecventă,
întîlnită în literatura de specialitate. Pentru informaţii suplimentare se vor vedea documentele anexate.
Stilul de învăţare reprezintă modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a informaţiei şi se formează
prin educaţie. Se diferenţiază stiluri de învăţare după:
 componenta genetică implicată există patru stiluri de învăţare principale: auditiv, vizual, tactil şi kinestezic;
 emisfera cerebrală activată predominant în învăţare se diferenţiază două stiluri cognitive: stilul global (dominanţă dreaptă)
şi stilul analitic sau secvenţial (dominanţă stângă).

Caracteristici ale comportamentului de învăţare

Componenta genetică
Stilul auditiv
 învaţă din explicaţiile profesorului;
 verbalizează acţiunea întreprinsă pentru a învăţa;
 este eficient în discuţiile de grup.
Stilul vizual
 este important să vadă textul scris;
 învaţă pe bază de ilustraţii, hărţi, imagini, diagrame;
 recitirea/rescrierea materialului sunt metodele de fixare.
Stilul tactil
 are nevoie să se implice fizic în activitatea de învăţare;
 se exprimă folosind mişcarea mâinilor şi comunicarea nonverbală.
Stilul kinestezic
 învaţă din situaţiile în care poate să experimenteze;
 lipsa de activitate determină agitaţie, fiind etichetat drept copil cu tulburări de comportament.

Emisfera cerebrală activată predominant

Stilul global
 viziune de ansamblu asupra textului;
 identificarea ideilor principale, a cuvintelor-cheie şi a rezumatului care oferă perspectiva de ansamblu.

Stilul analitic
 împărţirea textului în părţi componente, prezentate pas cu pas şi în ordine logică;
 utilizarea sublinierii şi a fragmentării textului;
 fixarea unor idei pe măsura citirii textului şi refacerea la urmă a întregii structuri.

Stilul de învăţare nu este unic pentru o persoană. Se posedă mai multe stiluri, dar de obicei predomină unul singur. Şi stilul
predominant nu este pentru toată viaţa, el se poate schimba de aceea este bine de a cunoaşte toate stilurile de învăţare şi în
functie de acestea de a forma deprinderi de lucru.
Pentru determinarea stilului predominant de învăţare se utilizează teste, chestionare.

https://iteach.ro/pagina/1113/ S ti l u r i l e d e î n v ă ţ a r e
Diferenţe de învăţare
Profesorii ştiu în prezent că modul în care învaţă elevii variază foarte mult.
Elevii au fiecare puncte forte şi altele mai slabe, care pot fi dezvoltate şi îmbunătăţite printr-o instruire eficientă.
Învăţarea bazată pe proiecte care integrează tehnologia reprezintă o modalitate foarte bună de a utiliza punctele forte ale elevilor pentru
a-i ajuta să gândească mai bine şi să înveţe autonom.
Sarcinile de proiect care le dau elevilor posibilitatea de a-şi folosi stilurile individuale de învăţare nu sunt totuşi o cale directă pentru
dezvoltarea gândirii de nivel superior.
Este posibil să se creeze produse care reflectă o gândire superficială. (Ennis, 2000).
Cu toate acestea, factorii motivaţiei asociaţi cu alegerea, atunci când stilurile individuale de învăţare sunt vizate în cadrul proiectelor,
sugerează că predarea în vederea dezvoltării capacităţilor de gândire în contextul stilurilor individuale de învăţare sporeşte probabilitatea
ca elevii să dezvolte aceste capacităţi.
 2 /4

Folosirea tehnologiei în proiecte le oferă de asemenea elevilor oportunităţi de a alege cum să înveţe, permiţându-le să valorifice punctele
forte ale propriilor stiluri de învăţare.
Folosirea soft-urilor şi a componentelor hard pentru crearea filmelor, prezentărilor, publicaţiilor şi a compoziţiilor muzicale îi poate ajuta pe
elevi să înveţe conţinuturile şi să-şi dezvolte capacităţile de gândire în moduri care ţin cont de aptitudinile şi interesele lor.
Stilurile vizual, auditiv şi chinestezic
Cea mai simplă şi mai răspândită modalitate de a identifica diferite stiluri de învăţare se bazează pe simţuri.
Denumit în mod curent modelul VAK (visual, auditory, kinesthetic learning styles), acest cadru descrie stilurile celor care învaţă ca vizual,
auditiv sau chinestezic.
Cei cu un stil de învăţare vizual procesează cel mai eficient informaţii în formă vizuală;
cei cu stil de învăţare auditiv înţeleg cel mai bine ascultând
şi cei cu un stil chinestezic/tactil învaţă mai bine prin atingere şi mişcare.
Un studiu efectuat de Specific Diagnostic Studies a arătat că 29% din toţi elevii din şcolile de învăţământ primar şi secundar au un stil de
învăţare vizual, 34% au un stil auditiv şi 37% au un stil chinestezic/tactil (Miller, 2001).
Stilurile de învăţare vizual, auditiv şi chinestezic
Vizual imagini, filme, grafice, diagrame, tabele, modele
Auditiv lectură, înregistrări audio, povestire, muzică, verbalizare, întrebări
Chinestezic interpretare, joc de roluri, modelare în lut
 Există multe inventare şi chestionare online care ajută la determinarea stilului preferat de învăţare.
Deşi cele mai multe nu se bazează pe studii ştiinţifice, oferă o înţelegere a preferinţelor legate de modul de învăţare.
Profesorii trebuie să dea totuşi dovadă de precauţie cu privire la stilurile de învăţare ale elevilor pe care aceştia le-au determinat ei înşişi.
Cercetătorii Barbe, Milone şi Swassing (citaţi de Cotton, 1998) susţin că preferinţele celor care învaţă nu reprezintă neapărat şi domeniile în
care aceştia se descurcă cel mai bine.
În plus, un stil de învăţare nu este potrivit pentru orice tip de conţinut.
Deşi e posibil să înveţi câte ceva despre conducerea unei maşini urmărind sau ascultând pe cineva vorbind despre asta, puţini dintre noi am
fi dispuşi să mergem cu o maşină condusă de cineva care nu are suficientă experienţă practică de condus.
Alegerea unor metode de predare în funcţie de stilurile de învăţare bazate pe simţuri necesită o cunoaştere aprofundată a materiei şi o
judecată solidă din partea profesorului.
Diferenţe de învăţare în funcţie de emisferele cerebrale
O altă metodă de a distinge stilurile individuale de învăţare este cea care ia în calcul emisferele cerebrale. Asselin şi Mooney (citaţi de
Miller, 2001) descriu din acest punct de vedere stilurile de învăţare ca global, bazat pe emisfera dreaptă, sau analitic, bazat pe emisfera
stângă.
În general, cei cu un stil global „percep lucrurile ca pe un întreg, fac distincţii generale între concepte, sunt orientaţi către oameni şi învaţă
într-un context social” (p. 3).
Cei cu un stil de învăţare analitic, pe de altă parte, percep lucrurile prin părţile lor mai degrabă decât ca întreg şi impun o anumită structură
sau restricţii asupra informaţiilor şi conceptelor” (Miller, 2001, p. 3).
Felul în care ne concentrăm asupra informaţiilor noi şi dificile şi ni le reamintim este legat de stilul nostru de învăţare global sau analitic.
Unii elevi învaţă mai uşor atunci când informaţiile sunt prezentate pas cu pas, într-un model secvenţial, prin care se construieşte o
înţelegere a conceptelor. Alţii învaţă mai uşor fie atunci când înţeleg mai întâi conceptul şi se concentrează apoi pe detalii sau când
introducerea informaţiilor se face printr-o povestire cu umor sau o anecdotă legată de experienţa lor şi susţinută cu example şi grafice
(Dunn, 1995, p. 18).
Emisferele cerebrale
Emisfera stângă:     analitică, logică, secvenţială, pas cu pas, raţională, părţi-întreg
Emisfera holistică, fortuită, intuitivă, subiectivă, sintetizatoare
dreaptă:
Inteligenţele multiple ale lui Howard Gardner
În ultimul deceniu, tot mai mulţi pedagogi au îmbrăţişat teoria lui Howard Gardner despre inteligenţele multiple. Inteligenţele logico-
matematică şi cea lingvistică, cele două modalităţi de gândire cel mai apreciate în şcoală, sunt doar două dintre cele opt inteligenţe descrise
de Gardner pe baza unor cercetări culturale şi în domeniul biologiei. În plus, Gardner identifică inteligenţele spaţială, muzicală, corporal-
chinestezică, interpersonală, intrapersonală şi naturalistă.
Inteligenţe multiple
Logico- Capacitatea de a detecta tipare, de a raţiona deductiv şi de a gândi logic. Acest tip de inteligenţă este
matematică asociată cel mai adesea cu gândirea ştiinţifică şi matematică.
Stăpânirea limbii. Această inteligenţă include capacitatea de a manipula efectiv limba pentru a se exprima
Lingvistică retoric sau poetic. Tot această inteligenţă ne permite să utilizăm limba ca mijloc prin care ne amintim
informaţiile.
Spaţială Capacitatea de a manipula şi de a crea imagini mentale pentru a rezolva probleme. Această inteligenţă nu
 3 /4

se limitează la domeniile vizuale - Gardner menţionează că inteligenţa spaţială se dezvoltă şi la copii care
nu pot vedea.
Muzicală
Capacitatea de a-şi utiliza capacităţile mentale pentru a-şi coordona propriile mişcări corporale. Această
Corporal-
inteligenţă pune în discuţie credinţa populară conform căreia activităţile fizice şi cele mentale nu au
chinestezică 
legătură (ERIC, 1996, p. 2).
Capacitatea centrală de a observa distincţii la alţii; în special, contraste în ceea ce priveşte dispoziţiile,
Interpersonală
temperamentele, motivaţiile şi intenţiile (Gardner, 1993, p. 42).
Acces la propria viaţă sentimentală, propriile emoţii, capacitatea de a face deosebiri între aceste emoţii şi
Intrapersonală  în cele din urmă de a le califica şi de a le folosi ca mijloc pentru înţelegerea şi orientarea propriului
comportament (p. 44).
Expertiză în recunoaşterea şi clasificarea plantelor şi animalelor. Aceste capacităţi de observare, colectare
Naturalistă 
şi calificare pot fi aplicate şi mediului „uman”… (Campbell, 2003, p. 84).
Stilurile de învăţare şi capacităţile de gândire
Un elev care se bazează pe presimţiri, sentimente şi intuiţie pentru a lua decizii poate avea dificultăţi în a recunoaşte valoarea unui proces
de gândire care pune preţ pe analiza atentă a afirmaţiilor şi pe cântărirea dovezilor. Pe de altă parte, un elev obişnuit cu gândirea lineară şi
descompunerea raţională a argumentelor poate să i se pară foarte dificilă gândirea globală, conectată. În orice caz, putem da dovadă de
diferite stiluri de învăţare şi de gândire în contexte diferite, iar dobândirea unei noi modalităţi de a procesa informaţiile poate dezvolta
abilitatea unei persoane de a lua decizii inteligente în viaţă. Pentru a-i ajuta pe toţi elevii să-şi folosească pe deplin potenţialul de gândire,
este necesar nu numai să-i învăţăm ce înseamnă un bun mod de gândire, ci şi să găsim modalităţi pentru a-i convinge pe elevi de valoarea
utilizării unor strategii de gândire care, la început, pot părea neobişnuite şi incomode.
La clasă: stilurile de învăţare în funcţiune
Învăţământ primar. Concept: maşini simple
Vizual Căutaţi imagini ale unor mecanisme simple în ziare sau în filme
Vizual, auditiv, Ascultaţi şi priviţi un muncitor în construcţii în timp ce vă explică cum utilizează un
chinestezic
Auditiv
mecanism simplu la lucru
Chinestezic Construiţi un mecanism simplu din lut, lego sau jucării
Emisfera c. Emisfera Urmăriţi indicaţiile pas cu pas pentru a construi un mecanism simplu
strângă/ cerebrală stg
Emisfera c.
dreaptă Emisfera Discutaţi rolul pe care îl au mecanismele în viaţa noastră
cerebrală dr
Logică- Descompuneţi maşini complexe în mecanisme simple
matematică
Lingvistică Scrieţi pe hârtie sau ţineţi un discurs în care să descrieţi importanţa unui mecanism
Spaţială Creaţi o prezentare în care să arătaţi diferite moduri de utilizare a unui mecanism simplu.
Muzicală Compuneţi o melodie despre un mecanism simplu utilizând un vocabular adecvat.
Inteligenţe Corporal- Utilizaţi obiecte din viaţa de zi cu zi pentru a crea un mecanism simplu
multiple
chinestezică
Interpersonală Lucraţi în grup pentru a realiza un film despre mecanisme simple pentru copii preşcolari
Intrapersonală Ţineţi un jurnal în care să reflectaţi asupra procesului propriu de învăţare a mecanismelor
simple
Naturalistă Găsiţi exemple de mecanisme simple în natură, cum ar fi ciocurile păsărilor folosite ca
pârghie
Învăţământ secundar. Concept: interpretarea alegoriilor în literatură
Vizual, Vizual Vizionaţi unul din filmele din seria “Stăpânul inelelor” şi interpretaţi-l ca o alegorie
auditiv,
Auditiv Ascultaţi o predică care include parabole şi alegorii din perspectivă religioasă
 4 /4

Chinestezic Faceţi un film despre o alegorie

chinestezic
Găsiţi o alegorie care are o semnificaţie deosebită pentru voi şi scrieţi o lucrare în care
Introvertit
să îi explicaţi înţelesul.
Extravertit Participaţi la o discuţie despre o alegorie din Împăratul muştelor
Senzorial Compuneţi o alegorie pe baza unei realităţi pe care aţi observat-o în şcoala voastră
Intuitiv Studiaţi alegorii din culturi diferite şi identificaţi tipare
Tipuri de
personalitate Reflexiv Aplicaţi componentele unei alegorii la aspecte specifice din viaţa de zi cu zi
Scrieţi o alegorie prin care să abordaţi un an aspect al experienţei umane care afectează
Afectiv
fericirea oamenilor
Judecător Scrieţi un plan de proiect detaliat pentru elaborarea unei alegorii animate
Generaţi o listă de posibile proiecte legate de alegorii şi alegeţi unul la care să lucraţi
Perceptiv
mai în detaliu
Logică-matematică Interpretaţi o alegorie şi discutaţi implicaţiile pe care le presupune într-un context
diferit
Lingvistică Scrieţi o alegorie originală
Spaţială Realizaţi un model care să reprezinte o alegorie

Inteligenţe Muzicală Analizaţi componentele alegorice din „American Pie”, de Don McLean’s
multiple
Corporal- Interpretaţi o alegorie
chinestezică
Interpersonală Lucraţi în grup pentru a produce o prezentare multimedia despre o alegorie
Intrapersonal Aplicaţi semnificaţia unei alegorii la propria viaţă
Naturalistă Scrieţi o alegorie inspirată de comportamentul animalelor în natură
Bibliografie: Campbell, B. (2003). The naturalist intelligence. Seattle, WA: New Horizons for Learning. www.newhorizons.org/strategies/mi/campbell.htm*
Cotton, K. (1998). Education for lifelong learning: Literature synthesis. ED 422608. Washington, DC: OERI.
Dunn, R. (1995). Strategies for educating diverse learners. Bloomington, IN: Phi Delta Kappa.
Ennis, R. H. (2000). Goals for a critical thinking curriculum and its assessment. In A. L. Costa (Ed.), Developing minds: A resource book for teaching thinking,
(pp. 44-46). Alexandria, VA: ASCD.
ERIC (1996). Multiple intelligences: Gardner's theory. ED 410226. Washington, DC: OERI.
Gardner, H. (1993). Multiple intelligences: The theory in practice. New York: Harper Collins.
Miller, P. (2001). Learning styles: The multimedia of the mind. ED 451340.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stiluri_de_%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bare De la Wikipedia, enciclopedia liberă

S t i l u r i l e d e î n v ă ț a r e se referă la o serie de teorii concurente și contestate care au scopul de a se ține

seama de diferențele în procesul de învățare a indivizilor.
Aceste teorii propun ca oamenii pot fi clasificați în funcție de "stilul" lor de învățare, deși diferitele teorii prezinte opinii
diferite privind modul ar trebui să fie definite și clasificate aceste stiluri.
Un concept comun este ca indivizii difera in modul în care ei invata.
Ideea de stiluri de învățare individualizate a devenit populară în anii 1970[1], și a influențat în mare măsură
pedagogia, în ciuda criticilor primite din partea unor cercetători .
Susținătorii recomandă ca profesorii să evalueze stilurile de învățare ale elevilor și să se adapteze metodele de
clasă pentru a se potrivi cel mai bine stilul de învățare fiecărui elev[2].
Deși există numeroase dovezi ca persoanele își exprimă preferințele pentru modul în care acestea să primească
informațiile, criticii spun ca nu este nici o dovadă că identificarea stilului de învățare al unui individ poate produce
rezultate mai bune. Cuprins:
1 Modele teoretice și concepții[3]
1.1 Modelul lui David Kolb
1.2 Modelul lui Peter Honey și Alan Mumford
1.3 Modelul lui Felder și Silverman
1.4 Modelul lui Meyers Briggs
1.5 Modelul lui Bernice McCartnez
1.6 Moduri de învățare
 5 /4

1.7 Modelul VAK/VARK al lui Neil Fleming

1.8 Modelul lui Anthony Gregorc
1.9 Abordarea cognitivă
1.10 NASSP
1.11 Modelul bazat pe emisferele cerebrale
2 Referințe

Modele teoretice și concepții[3]

Exista peste 80 de modele de învățare care au fost propuse, fiecare având cel putin două stiluri de învățare.
Enumerăm câteva dintre aceste modalități de învățareː
Modelul lui David Kolb
Articol principal: Învățare experiențială.
Modelul David A. Kolb se bazează pe modelul propus de acesta de învățare experiențială, după cum se explică în
cartea sa ”Învatare experientială” [8] Modelul lui Kolb prezintă două abordări față de experiență:. “Experiența
concretă” si abstractă “Conceptualizarea”, precum și două abordări legate față de experiență de transformare:
“Observare reflexivă” și ‘Experimentare activă.”
Conform modelului lui Kolb, procesul de învățare ideală angajează toate cele patru din aceste moduri, ca răspuns la
cererile situaționale; ele formează un ciclu de învățare din experiența sa de observație la conceptualizarea la
experimentare și înapoi la experiență. În scopul de a învăța să fie eficiente, Kolb postulează că toate cele patru
aceste abordări trebuie să fie încorporate. Indivizii încearcă să folosească toate cele patru abordari, ei pot tinde să
dezvolte punctele foarte într-o singură abordare apucând experiență și o abordare de transformare, făcându-i să
prefere unul din următoarele patru stiluri de învățareː
Acomodabil = Experiența concretă + Experimentare activă = valoroși în practică, a face (de ex, fizio - terapeuti)
Convergent = Conceptualizarea + Experimentare activă = puternic în practică prin aplicarea teoriilor (de ex, inginerii)
Divergent = Experiența concretă + observație reflexivă = puternic în capacitatea imaginativă și discuții (asistenți sociali)
Asimilator = Conceptualizarea + observație reflexivă = puternic în raționamentul inductiv și crearea teorii (ex, filozofii)
Modelul lui Kolb a dat naștere la Inventarul Stilurilor de învățare, o metodă de evaluare folosită pentru a determina
stilul de învățare al unui individ. Conform acestui model, indivizii pot prezenta o preferință pentru una dintre cele
patru stiluri - Acomodabil, Convergen, Divergent si Asimilator. În funcție de abordarea lor de învățare în modelul
învățării experiențiale lui Kolb
Deși modelul lui Kolb este larg acceptată cu suport empiric substanțial și a fost revizuit de-a lungul anilor, un studiu
din 2013 sugerează că Inventarul de învățare are, încă, "deficiențe grave"
Modelul lui Peter Honey și Alan Mumford
Peter Honey și Alan Mumford au adaptat modelul de învățare experiențială a lui Kolb. În primul rând, ei au
redenumit etapele din ciclul de învățare conform cu experiența de conducere: având o experiență, analizând
experiența, tragând o concluzie din experiență, iar planificarea următorii pași. În al doilea rând, ei au aliniat aceste
etape pentru 4 stiluri de învățare, numite:
1. Activ
2. Reflexiv
3. Teoretician
4. Pragmatic
Aceste 4 stiluri de învățare presupun să fie achiziționate preferințe care sunt adaptabile, fie că vrea sau prin
circumstanțe modificate, mai degrabă decât să fie fixată caracteristici de personalitate.
Modelele lui Peter Honey și Alan Mumford de chestionare de învățare sunt un instrument de auto-dezvoltare și
diferă de la stilul de învățare inventat de Kolb prin invitarea managerilor pentru a finaliza o listă de verificare de
comportamente legate de muncă, fără a cere în mod direct indrumari de la educatori cum să învețe.
După încheierea auto-evaluării, managerii sunt încurajați să se concentreze pe consolidarea stilurilor insuficient de
utilizate în scopul de a deveni mai bine echipate pentru a învăța de la o gamă largă de experiențe de zi cu zi.
Un sondaj MORI comandat de Campania pentru învățare în 1999 a găsit pe Honey și Mumford LSQ ca fiind
sistemul cel mai des utilizat pentru a evalua stiluri de învățare preferate în sectorul administrației publice locale din
Marea Britanie.
Modelul lui Felder și Silverman
Felder si Silverman combină modelul lui Kolb și caracterizează fiecare subiect din 4 puncte de vedere:
1. Activ-reflexiv
2. Senzorial-intuitiv
3. Vizual-verbal
4. Secvențial-global

Astfel:
Activii învață mai bine aplicând și probând
 6 /4

Reflexivii lucrează singuri și reflectă asupra materialului

Senzorialii sunt realisti și invață din fapte concrete
Intuitivii sunt inovativi si creativi și preferă materiile abstracte [4]
Modelul lui Meyers Briggs
Modelul lui Bernice McCartnez

Moduri de învățare
Walter Burke Barbe și colaboratorii au propus 3 moduri de învățare distincte (identificate cu acronimul VAK).[5]
1. Modul Vizual
2. Modul Auditiv
3. Modul Kinestetic
Descrierea modurilor de învățare
Vizual Kinestezic /tactil Auditiv
Imagini Gesturi Audiție
Forme Mișcări corporale Ritm
Sculptură Manipularea obiectelor Ton
Picturi Posturi Cântece
Barbe și colaboratorii au remarcat că aceste moduri de învățare pot să se manifeste independent sau în combinație,
se pot schimba în timp și pot fi integrate odată cu maturizarea.[6] Ei au subliniat că punctele forte ale unei persoane
diferă de preferințele” acesteia.[6]:378
Modelul VAK/VARK al lui Neil Fleming
Modelul VARK propus de Neil Fleming[8] extinde modelele anterioare bazate pe modalități senzoriale, cum ar fi
modelul VAK al lui Barbe si colegii sau a sistemelor de reprezentare ( VAKOG ) din programarea neuro-lingvistică
Cele 4 modalitati senzoriale în modelul Fleming sunt :
1. învățare vizuală
2. învățare auditivă
3. învățarea prin citire / scriere
4. învățare kinestezică
Iată în continuare caracteristicile celor 4 stiluri de învățare:
 elevii cu dominantă vizuală au o preferință pentru a vedea (materiale vizuale care reprezintă ideile care
utilizează alte cuvinte metode, cum ar fi grafice, diagrame, diagrame, simboluri, etc.).
 școlarii care invață auditiv cel mai bine asimilează prin ascultare (prelegeri, discuții, benzi, etc.).
 elevii care învăță prin citire / scriere sunt studioși și asimilează prin documentare în biblioteci, au în general
rezultate bune la școală.
 elevii cu dominantă kinestezică preferă să învețe tactil, prin experiență în mișcare, se atingă, și să facă
( explorarea activă a lumii, proiecte științifice, experimente, etc.).
Elevii pot utiliza modelul pentru a identifica stilul de învățare preferat și, se pretinde,
a maximiza învățarea lor prin concentrarea asupra modului care le aduce beneficii mai mult.
Modelul lui Anthony Gregorc
Anthony Gregorc și Kathleen Butler au organizat acest model care își are originea în modul în care indivizii
achiziționează si procesează informațiile diferit.[9]
Acest model postulează că abilitățile de percepție ale unui individ sunt fundamentul punctelor sale forte
specifice de învățare, sau stiluri de învățare.[10]
În acest model, există 2 calități de percepție:
concrete și abstracte,
și 2 abilități prin care se dispune:.
aleatoare și secvențială [10]
Percepțiile concrete implică înregistrarea de informații prin cele 5 simțuri,
în timp ce percepțiile abstracte implică înțelegerea idei, calități, și concepte care nu pot fi văzute.
În ceea ce privește cele două abilități prin care se dispune, prin care se dispune:
secvențială presupune organizarea informațiilor într-un mod liniar, mod logic, și
ordonarea aleatoare presupune organizarea de informații în bucăți și în nici o ordine specifică.[10]
Modelul postulează că ambele calități perceptuale și ambele abilitățile comanda sunt prezente în fiecare individ, dar
unele calități și abilități prin care se dispune sunt mai dominante în anumite persoane.[10]
Există 4 combinații de calități perceptive și abilități prin care se dispune pe baza poziției dominante:
secvențiale concrete,
abstract aleatoare secvențiale,
abstracte, și
 7 /4

aleatoare.
Modelul postulează că indivizii cu diferite combinații învață în moduri diferite, ei au diferite puncte forte, lucruri
diferite au sens pentru ei, lucruri diferite sunt dificile pentru ei, iar ei cer diferite întrebări pe tot parcursul procesului
de învățare.[10]
Validitatea modelului Gregorc a fost pus la ]ndoial[ de către Thomas Oier și Albert Wiswell în urma studiilor
experimentale.[11]
Gregorc susține că criticii săi au "puncte de vedere științific limitat" și că ei resping în mod greșit "elementele
mistice" ale "spiritului", care poate discerne doar printr-un "instrument uman subtil".[12]
Abordarea cognitivă
Anthony Grasha și Sheryl Riechmann, în 1974, au formulat Scala Grasha - Reichmann Learning Style. Aceasta a
fost dezvoltata pentru a analiza atitudinile studenților și modul în care acestia abordau tehnica de invatare. Testul a
fost proiectat inițial pentru a oferi profesorilor o perspectivă cu privire la modul de abordare a planurilor de instruire
pentru studenti. In mare parte Grasha a fost în procesele cognitive și tehnici de adaptare. Spre deosebire de unele
modele de stiluri cognitive care sunt relativ non-judecatoare, Grasha și Riechmann disting între stilurile adaptive și
maladaptative.
Denumirile Grasha și RIECHMANN pentru stilurile de învățare sunt :
1. Evitant
2. Participativ
3. Competitiv
4. Colaborativ
5. Dependent
6. Independent
Cu scopul de a explica de ce testele de aptitudini, notele și performanțele de clasă de multe ori nu reușesc să
identifice capacitatea reală, Robert Sternberg a enumerat diverse dimensiuni cognitive in cartea sa, " Moduri de
gândire".
O serie de alte modele sunt, de asemenea, de multe ori folosite atunci când se cauta stiluri cognitive, unele dintre
aceste modele sunt descrise în cărțile pe care Sternberg le-a reeditat, cum ar fi, "Perspective asupra gândirii",
"Invățare" și "Stiluri cognitive ".
NASSP Profilul stilului de invatare NASSP ( LSP ) este un instrument de a doua generație pentru diagnosticul
stilurilor cognitive ale studentilor, răspunsurile de percepție, și preferințele de studiu și de instruire. LSP e un
instrument de diagnosticare conceput ca bază pentru evaluare cuprinzătoare unui stil cu studenții în al șaselea an
cu cele 12 grade.
Acesta a fost dezvoltat de către Asociația Națională a departamentului secundar de cercetare în colaborare cu
directorii de școală cu o forță națională si experți în stil de învățare. Profilul a fost dezvoltat în 4 faze cu activitatea
inițială efectuată de la Universitatea din Vermont (elemente cognitive), Ohio State University (elemente afective),
și Universitatea St. John (elemente de mediu fiziologice). Validarea rigidă și studiile normative au fost realizate
prin metode analitice ale factorului pentru a asigura validitatea de construct puternic și independența subscala.
LSP conține 23 de scale reprezentând 4 factori de ordin superior:
1. stiluri cognitive,
2. răspunsurile de percepție,
3. preferințele de studiu și
4. preferințele de instruire (afectiva si elemente fiziologice)
Scalele LSP sunt: abilitate analitică, abilitate spațială, abilitate discriminare, abilitate categorisire, abilitate de
procesare secvențială, abilitate de procesare simultana, abilitate de memorie, ca răspuns perceptive: vizual raspuns,
perceptive: auditiv, raspuns perceptive: emotivă, orientare persistenta, orientare risc verbală, preferința verbală -
spațială, preferința de manipulare, de preferință timp de studiu: dimineața devreme, preferința timp de studiu:
dimineața târziu, preferința timp de studiu: după-amiază, preferința timp de studiu: seara, preferinta gruparea,
preferinta postura, preferința de mobilitate, preferința de sunet, de preferință iluminat, temperatură de preferință.
Modelul bazat pe emisferele cerebrale
Asselin si Mooney consideră că din punctul de vedere al stilurilor de învățare există 2 categorii:
1. cel global - bazat pe emisfera dreaptă - cei cu stil global percep lucrurile ca pe un întreg, holistic și fac
diferențe generale între concepte.
2. cel analitic centrat pe emisfera stângă. - cei cu stil analitic percep lucrurile rațional, prin părțile lor
componente și mai puțin ca pe un întreg.
Referințe
^ In one extensive list of learning-styles instruments and theories (Coffield et al. 2004, pp. 166–169), the authors listed three works on learning styles before the
1950s, four from the 1950s, seven from the 1960s, 21 from the 1970s, 22 from the 1980s, and 17 from the 1990s.
^ Pritchard, Alan (2014) [2005]. „Learning styles”. Ways of learning: learning theories and learning styles in the classroom (ed. 3rd). Milton Park, Abingdon,
Oxon; New York: Routledge. pp. 46–65. ISBN 9780415834926. OCLC 853494423.
^ http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/psihologie/Mara_Roman_Daniela_Ro.pdf
^ http://dspace.biblioteca.um.edu.mx/jspui/bitstream/123456789/254/1/Eleonora%20Mihaela%20Dumitru.pdf
 8 /4

^ Barbe, Walter Burke; Swassing, Raymond H.; Milone, Michael N. (1979). Teaching through modality strengths: concepts and practices. Columbus, Ohio:
Zaner-Bloser. ISBN 0883091003. OCLC 5990906.
^ a b Barbe, Walter Burke; Milone, Michael N. (februarie 1981). „What we know about modality strengths” (PDF). Educational Leadership. Association for
Supervision and Curriculum Development: 378–380.
^ Krätzig, Gregory P.; Arbuthnott, Katherine D. (februarie 2006). „Perceptual learning style and learning proficiency: a test of the hypothesis”. Journal of
Educational Psychology. 98 (1): 238–246. doi:10.1037/0022-0663.98.1.238.
^ Leite, Walter L.; Svinicki, Marilla; Shi, Yuying (aprilie 2010). „Attempted validation of the scores of the VARK: learning styles inventory with multitrait–
multimethod confirmatory factor analysis models”. Educational and Psychological Measurement. 70 (2): 323–339. doi:10.1177/0013164409344507.
^ Butler, Kathleen Ann; Gregorc, Anthony F. (1988). It's all in your mind: a student's guide to learning style. Columbia, CT: Learner's Dimension. ISBN
0945852010. OCLC 20848567.
^ a b c d e Anderson, Margaret (3 februarie 2004). „Mind Styles: Anthony Gregorc”. cortland.edu. Accesat în 9 august 2015.
^ Reio, Thomas G.; Wiswell, Albert K. (iunie 2006). „An examination of the factor structure and construct validity of the Gregorc Style Delineator”. Educational
and Psychological Measurement. 66 (3): 489–501. doi:10.1177/0013164405282459.
^ Gregorc, Anthony F. (29 ianuarie 2015). „Frequently asked questions on style”. gregorc.com. Arhivat din original la 4 mai 2