Comparație între percepție și reprezentare

Percepţiile – sunt procese senzoriale complexe şi, totodată, imagini primare,

conţinând totalitatea înformaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în
condiţiile acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Reprezentarea – este procesul cognitiv senzorial de semnalizare în forma unor

imagini unitare,dar schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor şi
fenomenelor în abşenţa acţiunii directe ale acestora asupra analizatorilor.

Asemănări:
Ca şi percepţiile, reprezentările sunt imagini unitare şi schematice. Percepţia se
produce în absenţa obiectului, iar reprezentarea se produce în prezenţa acestuia. Intre percepţii
şi reprezentări exista o relaţie de interdependenta. Reprezentările îmbogăţesc percepţiile, le
dau un contur mai clar. Cu cât suntem stimulaţi perceptiv mai puternic cu atât imaginea va fi
mai clară. Percepţiile influenţează calitatea reprezentării prin claritate si intensitate.
Atât percepţia cât şi reprezentarea sunt procese cognitive senzoriale, adică de
cunoaştere prin intermediul organelor de simţ, sunt cu alte cuvinte, imagini concrete ale unor
obiecte sau fenomene.
Ambele sunt legate intim de mişcare şi pot produce efecte fiziologice şi chiar emoţii
(antrenamentul aviatorilor, lămâia închipuită,vederea duşmanului).
Cele două procese psihice au un înţeles, o semnificaţie. Intre percepţii şi reprezentări
există o relaţie de interdependenţă,reprezentările îmbogăţesc percepţiile,le dau un contur mai
clar.
Calitatea reprezentării depinde de calitatea percepţiei şi de contextul în care a avut loc
receptarea obiectului. Ne oferă imagini concrete asupra realităţii, ce pot conduce uneori la
tulburări fiziologice.
Aceste asemănări sunt determinate de natura senzorială comună a celor două procese
de cunoaştere.

1
 Deosebiri:
Dar între percepţie şi reprezentare sunt şi deosebiri marcante. In primul rând
reprezentarea are loc în absenţa obiectului. Chiar dacă reprezentarea este posibilă numai după
ce în prealabil a existat percepţia, ea este primul proces de cunoaştere în care subiectul
cunoscător nu mai este dependent de obiect. Prin intermediul reprezentărilor, putem detaşa
obiectul de contextul în care a fost perceput iniţial şi, mai mult, există o libertate şi faţă de
schema structurală a obiectului, (putem roti sau modifica o reprezentare în minte), în timp ce
percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală.
O altă deosebire a reprezentării faţă de percepţie este selectivitatea mult mai
accentuată a reprezentării. Unii psihologi, au considerat că reprezentarea este o simplă urmă a
percepţiei, mai fragmentară şi mai instabilă. Este adevărat că percepţiile sunt mult mai bogate
în detalii şi mai complete, însă reprezentările au avantajul de a semnaliza în principal
însuşirile caracteristice ale unui obiect sau fenomen. Astfel, prin procesul de reprezentare
facem un prim pas spre cunoaşterea esenţialului. Deşi obiectul nu este înfăţişat în totalitatea
însuşirilor lui de detaliu, reducţia realizată de reprezentare nu afectează unitatea imaginii.
Prin faptul că reprezintă obiectul nu numai prin prisma însuşirilor sale esenţiale,
caracteristice, reprezentarea poate fi considerată ca situându-se la un prim nivel de
generalizare în cadrul proceselor de cunoaştere. Percepţiile succesive ale aceluiaşi subiect
sunt sintetizate într-o singură reprezentare. De aceea, numărul reprezentărilor este mai mic
decât cel al percepţiilor. Reprezentarea pregăteşte generalizarea care se realizează la nivelul
gândirii prin intermediul noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.
Percepţia are un caracter figural, intuitiv, în timp ce reprezentarea are un
caracter abstract.
Prin intermediul reprezentărilor,putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput
iniţial,în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală. Selectivitatea
mult mai accentuată a reprezentării faţă de percepţie.
Reprezentările depind de voinţa onului,care le poate alunga,le poate revoca,pe când
percepţia nu se poate modifica.Ele sunt mai palide în raport cu percepţiile.
Percepţia este un proces psihic,iar reprezentarea este un peoces cognitiv.
In concluzie, în procesul reflectării, reprezentarea realizează o selecţie de însuşiri
intuitive din masa de experienţe peceptive, deci reflectarea este mijlocită şi selectivă.

2
3