Tema 2.

Mijloacele fixe ale entităţii

2.1Definirea, clasificarea şi structura mijloacelor fixe;

2.2Valorile mijloacelor fixe;
2.3 Indicatorii de utilizare a mijloacelor fixe.

2.1 Definirea, clasificarea şi structura mijloacelor fixe

Def. Mijloace fixe – constituie o parte din mijloacele de producţie întruchipate
material în mijloace de muncă, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul stabilit de
legislaţie, sunt prevăzute pentru utilizare pe o durată mai mare de un an în activităţile
de producere, prestarea serviciilor, comerciale, executarea lucrărilor, închirierii sau
altor scopuri administrative.
Pentru obţinerea produsului finit este nevoie de utilizat următoarele mijloace:
mijloace fixe de producţie – reprezintă mijloace de muncă ce participă de
mai multe ori la procesul de producere îşi pierd treptat valoarea transpunând-o în
valoarea producţiei fabricate pe părţi neschimbându-şi valoarea natural materială
iniţială (maşini, utilaje, instalaţii etc.);
mijloace circulante de producţie – participă la un singur ciclu de producţie, î-
şi modifică forma fizică ca urmare a proceselor mecanice, chimice etc. la care sînt
supuse, î-şi transmit integral valoarea asupra produsului finit, pentru care au fost
utilizate (materii prime, materiale, semifabricate, producţie nefinalizată).
Clasificarea mijloacelor fixe
În funcţie de destinaţie mijloacele fixe se împart în mijloace fixe de producţie
şi mijloace fixe neproductive, conform clasificării în viguare mijloace fixe de
producţie fac parte următoarele grupe:
1. Clădiri;
2. Construcţii speciale;
3. Instalaţii de transmisie;
4. Maşini şi utilaje:
 a) maşini şi utilaje de forţă;
b) maşini şi utilaje de lucru;
c) aparate şi instalaţii de măsurare, reglare şi utilaj de laborator;
d) tehnică de calcul;
e) alte maşini şi utilaje, inclusiv automate.
5. Mijloace de transport;
6. Instrumente şi unelte;
7. Inventarul de producţie şi accesoriile;
8. Iventarul de gospodărie
9. Animale de producţie şi de muncă.
10. Plantaţii multianuale;
11. Cheltuieli capitale pentru ameliorarea terenurilor (fără construcţii speciale).
12. Alte mijloace fixe.
 Mijloacele neproductive – îndeplinesc diverse funcţii şi reprezintă obiectele
gospodăriei comunale, casele de cultură, de odihnă, etc. care aparţin întreprinderii
date.
2.1 Valorile mijloacelor fixe

Evidenţa şi planificarea mijloacelor fixe se efectuiază în expesie naturală şi

valorică. La estimarea mijloacelor fixe în expesie naturală se stabileşte numărul de
maşini şi productivitatea acestora, mărimea suprafeţelor de producţie şi alte mărimi
cantitative. Aceste date se utilizează pentru calculul capacităţii de producţie a
întreprinderii şi a ramurii, proiectarea programului de producţie, întocmirea bilanţului
utilajului etc.
Estimarea valorică a mijloacelor fixe este necesară pentru planificarea
reproducţiei lărgite a mijloacelor fixe determinarea gradului de uzură şi a mărimii
defalcărilor de amortizare.
În practica economică se distinge valuarea iniţială, valuarea de restabilire,
valuarea reziduală, valuarea de lichidare şi valuarea medie anuală a mijloacelor fixe.
Valuarea iniţială a mijloacelor fixe – este suma cheltuielilor pentru construcţia
sau procurarea mijloacelor, transportarea şi montarea lor, se poate determina după
relația:
V ¿ .=C h . ∏ . +Ch . tr . +C h .mon . +C h .alt .
unde Vin. – Valuarea iniţială a mijlocului fix;
Ch.prod. – cheltuieli de producţie;
 Ch.tr. – cheltuieli de transport;
Ch.mon. – cheltuieli de montare;
Ch.alt. – alte cheltuieli.
Valuarea de restabilire a mijloacelor fixe – sun cheltuielile pentru producerea
mijloacelor fixe în condiţiile actuale.
Valuarea reziduală a mijloacelor fixe – reprezintă diferenţa dintre valoarea
iniţială sau de restabilire a mijloacelor fixe şi suma uzurii lor, se poate determina
după relația:
V rez . =V ¿. −Ʃ uz .
unde Vrez.. – Valuarea reziduală a mijlocului fix;
Vin. – Valuarea iniţială a mijlocului fix;
Ʃuz. – suma uzurii mijlocului fix.
Valuarea de lichidare a mijloacelor fixe – este valuarea de realizare a
mijloacelor fixe uzate şi scoase din producţie (costul fierului vechi şi deşeurilor).
Valuarea medie anuală a mijloacelor fixe – se stabileşte pe baza valorii
iniţiale, ţinându-se cont de punerea în funcţiune şi lichidarea lor pe o anumită
perioadă de timp (an, semestru). Ea se poate reda conform relației:
V m. p . f . ∙ T f . V l . m .f . ∙T l .
V a . m .f .=V m.f .în .an . + −
12 12
unde Vm.f.în.an. – valuarea mijloacelor fixe existente la începutul anului mii lei;
Vm.p.f. – valoarea mijloacelor puse în funcţiune în cursul anului, lei;
V l.m.f. – valoarea de lichidare a mijloacelor fixe din uz în cursul anului,
lei;
Tf. – timpul (luni) de funcţionare pînă la sfîrşitul anului a noilor mijloace;
Tl. – timpul (luni) în decursul căruia mijloacele lichidate din funcţiune nu
vor funcţiona pînă la sfîrşitul anului.
2.3 Indicatorii de utilizare a mijloacelor fixe
Pentru a caracteriza utilizarea mijloacelor fixe de producţie se aplică mai mulţi
indicatori, ce pot fi divizaţi în trei grupe: indicatorii utilizării extensive, intensive şi
integrale a mijloacelor fixe de producţie.
Îndicatorii utilizării extensive a mijloacelor fixe – din aceştia fac parte:
coeficientul utilizării extensive a utilajului, coeficientul funcționării utilajului pe
shimburi, coeficientul de încărcare a utilajului şi coeficientul utilizării timpului de
lucru pe schimburi a utilajului.
 Coeficientul utilizării extensive a utilajului Кex se stabileşte conform relației:
Кex. = Tf.u. / Tn.f.u.
unde Tf.u. – timpul de facto în care a funcţionat utilajul, ore;
Tn.f.u. – timpul normativ de funcţionare a utilajului, ore.
Coeficientul funcţionării utilajului pe schimburi se calculează conform
relației:
Kf.u.= Nt.u.schi. / Nu.scţ.
unde Nt.u.schi. – numărul total al utilajelor din schimburi;
Nu.scţ. – numărul de utilaje din secţie.
Coeficientul de încărcare a utilajului, se calculează conform relației:
Kî.u.= Kf.u. / Nt.schi.
Coeficientul utilizării timpului de lucru pe schimburi a utilajului , se
calculează conform relației:
Ku.t.l.u.= Kf.u. / Tn.f.u.
Îndicatorii utilizării intensive a mijloacelor fixe – din aceştia fac parte
coeficientul utilizării intensive a utilajului.
Coeficientul utilizării intensive a utilajului, se calculează conform relației:
К int. = Pr.reală. / Pr.norm.
unde Pr.reală. – producţia reală, obţinută la utilajul dat, într-o unitate de timp;
Pr.norm. – producţia normativă, tehnic fundamentată, obţinută la utilajul dat, într-
o unitate de timp (se stabileşte în baza datelor din paşaportul utilajului).
Îndicatorii utilizării integrale a mijloacelor fixe – din aceştia fac parte:
coeficientul utilizării integrale, indicatorul randamentului, coeficientul utilizării
capacităţii de producţie a utilajului.

Coeficientul utilizării integrale a utilajului, se calculează conform relației:

Кu. itegr. = Кex. · Кint.
Rezultatul unei bune utilizări a mijloacelor fixe este majorarea volumului de
producţie. De aceea indicatorul generator al eficienţei utilizării mijloacelor fixe de
producţie trebuie să fie fondat pe principiu comensurabilităţii producţiei cu totalitatea
mijloacelor fixe utilizate la fabricarea ei. Acesta va fi indicatorul producţiei obţinute
ce revine la 1 leu valuarea a mijloacelor fixe este randamentul mijloacelor .
Randamentul mijloacelor, se calculează conform relației:
Rf .= Pr.rea. /V m . a .m .
 unde Pr.rea. – valoarea producţiei realizate, lei;
V a . m .f .– valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de producţie ale
întreprinderii, lei.

Sporirea randamentului mijloacelor fixe constituie o sarcină importantă pentru

întreaga economie naţională. Principalii factori ce contribuie la ridicarea
randamentului mijloacelor sunt evidenţiaţi în figura 1.

Depăşirea nivelului de productivitate a utilajului;

Depăşirea coeficientului de lucru pe schimburi a utilajului;

Perfecţionarea utilizării timpului şi capacităţii de producţie;

Accelerarea însuşirii noilor capacităţi de producţie;

Reducerea costului unităţii de capacitate a întreprinderii;

Automatizarea proceselor tehnologice.

Figura 1 – Factori ce contribuie la ridicarea randamentului mijloacelor fixe

Subiecte de autoevaluare
1. Definiţi noţiunea de mijloac fix;
2. Recunoaşteţi mijloacele fixe, productive şi neproductive;
3. Utilizaţi valorilor mijloacelor fixe în diverse calcule;
4. Calculaţi indicatorii de utilizare extensivă, intensivă şi integrală a utilajelor.