povestea poveștilor

mele triste

nu mai am putere nici să ridic lingura

dar aș putea învia un mort
cu ce simt pentru tine.
anunț de angajare
am citit mai demult o știre anecdotică
despre o femeie de serviciu proaspăt angajată
la un muzeu de artă din italia care a făcut curat
într-o încăpere care arăta ca după petrecere.
a doua zi conducerea muzeului a rămas siderată că
a dispărut o lucrare de artă contemporană
a unui artist intitulată after party femeia a motivat că
a intrat & a văzut mizerie artistul spunea că idioata
nu înțelege arta
eu mi-aș dori o astfel de femeie de serviciu
să-mi curețe mintea să nu rămînă nimic
din ce n-am putea înțelege cu toții
să curețe în profunzime pînă nu mai rămîne nimic
care să nu fie dorit așadar acesta este un anunț
de angajare pentru femeie de serviciu
pentru că femeia de serviciu ne spune simplu
că fenomenul artei trebuie să fie evident & recognoscibil
altfel este un rateu în concluzie
orice operă de artă ar trebui să fie un anunț de angajare
a fi artist nu este o meserie de aceea e nevoie de toți
meseriașii din lume să facă fiecare ceea ce știu mai bine
arta să fie completă.
cine sunt eu

cine sunt eu să mă lupt cu chestia asta

care îl face pe michael douglas de o vîrstă cu tac-su
că privesc stele moarte pe cer și păsările care zboară
anul acesta nu-s cele de anul trecut

și o lumină în palma mea se străduiește să treacă

prin mine măcar la fel ca un vin că tu încă n-ai ajuns
dar îmi strălucesc ochii ca într-o mină cu diamante
e liniște ca într-o carte udă și votca pe gît se simte
ca focul în biblioteca din alexandria

cum să mă lupt cu o cîrtiță care nu mă vede și tot sapă

și aș putea s-o numesc dragoste în timp ce patul mă ia
cu el ca bocancul o frunză cum să vopsesc pereții memoriei
să-ți iubești culoarea uitării tale cum să-mi zdrobesc mîinile
orbind să te uite?
la casete 93

lucrurile încep întotdeauna cu sfîrșitul

așa cum m-am sfîrșit eu în `93 după bac
încît simțeam că pletele îmi cresc din măsele
și pentru că aveam alte planuri decît planul tatei
am fugit la capitală pe ideea că unde e mulțime
nu mai trebuie să privesc în ochi un singur om
să-i spun verde-n piept cine sunt

(paranteza asta e doar pentru ăia care nu înțeleg

cum e să fii pletos, cu blugi evazați, să asculți și
depeche și sepultura, kreator sau slayer, schulze
să n-ai un viitor în orașul în care cînd m-am îmbătat
prima oara mama știa înainte să ajung acasă și
am dormit pe preș, la ușă, atunci mintea mi-a deschis
ușa, am vîndut casetofonu, la început de august
așternusem bucureștiul la picioare și
cu bani de țigări, de bere plus de metrou, într-o lună
puteam plăti luna plină să fie din plin
goală pentru mine)

și luna picura în mine cu bani nevisați

mă stropea cu pulberea ei fină de cocaină
fața mea era luminoasă ca isus după înălțare
numai că isus se înălțase doar pînă la tată
iar eu eram deja cu trei salarii deasupra tatălui meu
strada îmi stătea la picioare ca un covor roșu
peste o mochetă neagră în care ne clăteam nopțile
și ochii asemenea unor cămăși în hipoclorit

nu e greu să vinzi casete pe stradă dar e greu

să vinzi muzică, să vinzi suflet și vis
să vinzi viitorul pe care mulți îl așteptau cu americanii
sa vinzi ochii mari ai lui lennon și curul lasat al lui yokko
să vinzi aerul îmbibat în muzică din stația de autobuz
ca pe-o bucată de vită din vremea lui ceașcă
cînd apunea soarele peste universitate
mîinile noastre înnegrite de praf ne albeau fețele

se hrăneau, nu respirau aerul, veneau la noi să ceară

muzica de parcă ar fi comandat pentru prima oară
homari la restaurant, aveam mai bine de o mie
de feluri de mîncare pe masă și era o cină de taină
în care taina te ducea pînă în tine și înapoi
în cîteva minute, atunci citeam eliade și țin minte
o fotografie veche de 14 ani care te vindecă
de tine însuți

uneori luna era lungă

ne venea ca un tricou pînă la genunchi
munceam de dimineața pînă noaptea pînă colțul
lunii îmi intra în ciocate dar eram atît de veseli
și ca niște ardei umpluți cu bucurie
număram banii pe la 10 seara și deja cumpăram
sferturi de univers, poate și o gagică însetată
nu mai aveam chiloți de drăgășani
aveam blugi lee și ciocate de crocodil

nimic nu era mai important atunci decît menirea

noastră de a aduce muzică în lume
eram la fel de importanți ca pink floyd, ca deep purple
sau king crimson pentru că împărțeam asta lumii
ca o portocală între doi frați
eu luam coaja mă stropeam pe față și sucul acela
îmi dădea viață, ei miezul, le dădea mica moarte
pe care oricine o încearcă atunci cînd e împlinit
atunci am cunoscut prima oară dragostea
nu aia din cărți, nici aia din liceu, dragostea ca muzică
cînd primul om pe care l-am iubit fără să-i spun
a fost un aurolac de 45 de ani, fost profesor de franceză
carmolist cu buze de scoică, ne strîngea gunoaiele
pronunța cu accent perfect michelle ma belle
și m-am îndrăgostit de michelle

și michelle avea inima ca o casetă pe care o derulai

cu creionu, apoi o pregăteai pentru momentul
cînd apare autobuzul ce naște copii bătrîni înfometați
de muzică, de nou, de o nouă formă de iubire
în care trupul nu mai naște, e ca o sugativă
care se îmbibă de cer și noaptea pe lună plină
face o brumă pe piele mai tare ca heroina

michelle ma bellle stătea ca un gargui pe inima mea

atunci era vară, se făcea toamnă
fetele începuseră s-asculte nirvana și prin mine
curgea niagara cu gust de votcă, cu idei de carmol
și profu ăla a murit într-un tomberon de gunoi
pe care scria simplu și sec michael jackson
is white
în piața romană o fată plîngea

nu ştiu ce să-ţi spun draga mea.

soarele meu e mai bătrîn cu 20 de ani decît soarele tău,
& în răstimpul ăsta n-am învăţat încă
ce-i dragostea, cum se foloseşte, cum se întreţine
ce mănîncă, ce faci cu ea după ce moare.

dacă e adevărat că noi oamenii după moarte

mergem în rai, n-ar fi drept oare ca & dragostele noastre
în raiul dragostei să urce?
acolo sunt dragostea mea
pentru căţeluşa galbenă, laika, cea pentru domnule
motan
ce-am simţit eu cînd citeam chiriţele
în timp ce-l îngropau pe tataia mărin
& iubirea mea de la cinci ani cînd voiam să mă însor –
& cea de acum
o să ajungă acolo –
pentru că aşa-i în firea lucrurilor
se nasc, iubesc & mor.

plîngi acum. peste 20 de ani

soarele tău o să aibă vîrsta soarelui meu
de acum & vei mai vrea să plîngi dar nu poți plînge
de două ori în același loc.

peste 20 de ani plînsul tău o să fie soarele

meu de acum, coborînd spre orizont, luciul lui
în apa tîrzie a dîmboviţei o să fie lung, alb din ce în ce
mai transparent. dragostea mea
de două ori mai bătrînă ca azi o să fie isterică &
enervantă ca o amendă de circulaţie
pe care ai plătit-o dar n-ai dovada & nemernicii
vor s-o plăteşti din nou. & nu poți
plăti de două ori aceeași greșeală.

dacă te-aș vedea peste 20 de ani plîngînd în romană

dragostea mea o să amuşine dragostea ta
atît timp cît prostata m-ar lăsa să te adulmec.

îmi imaginez o întîlnire

între cîinii ce însoțesc doi nevăzători: îi opresc
o clipă din drum ca să se miroasă
ei trec mai departe fără să spună nimic
ei știu că în raiul dragostei iubirile noastre ajung
bătrîne neputincioase & oarbe
abia dacă ne mai recunosc.
ultimul război cu copilăria

în ziua în care m-au anunțat eram gata de-o beție

cu băieții. în ziua aia băieții au băut singuri
iar eu număram stîlpii de pe marginea căii ferate &
calculam viteza trenului cum m-ai învățat de mic.
trei ore, mi-au spus stîlpii de înaltă tensiune, trei ore
futute. dacă trenul ar fi mers de două ori mai repede
ar fi durat doar o oră & jumătate de la copilărie
la maturitate. o singură oră & jumătate
în care copilul devine bărbat.

bărbat devii cînd îți moare tatăl. prima dată te mint –

te iau mai pe ocolite, să te menajeze, să nu te șocheze.
dar tu știi, tu vezi de la bun început minciuna
din ochii lor. simți imediat că s-a întîmplat
nasoleală. îți simți copilăria în gît ca o vomă & verși,
verși ca un poet beat pe o foaie albă. iar
cînd te oprești ai ochii uscați, strălucitori ca vopseaua
metalizată de bmw. & ești dintr-o dată bărbat.
chiar dacă n-ai bmw.

în ziua în care îți pleacă iubita mai devii o dată bărbat.

sunt acum doi bărbați în tine, cel de la moartea tatălui,
lîngă cel părăsit de femeie. bărbații ăștia
pun o piatră pe inima ta. pe ea pun paharele & în pahare
tărie. beau. tu ai inima slabă, tăria doare ca dracu
doare ca dintele legat de clanță & smuls. doare
parcă toată copilăria îți iese pe gură, pe ochi, prin piept
prin podul palmelor cînd îl vezi gol, tandru & rece
întins pe lespedea rece de la morgă. cineva
te întreabă dacă e el.
atunci ai pentru prima dată curajul, tupeul & mîndria
de a răspunde răspicat: da. el e.
bărbații din tine ridică paharele cu tărie, ciocnesc iar
piatra grea apasă pe inima ta
puțin mai ușor. sau așa pare.

femeia îți reproșează că ai trecut de 40 de ani & încă nu

te comporți ca un bărbat adevărat. e momentul
în care devii pentru a treia oară bărbat. acum sunt
trei bărbați într-un trup, orfan, fără iubită & fără viitor.
în trupul acesta simți organele cum sfîrșesc fără cap
asemenea puilor de găină cînd dă iama dihorul.

cînd te apucă de deget mînuța aia mică, grăscioară &

roză
mai devii odată bărbat. cînd femeia pleacă
împreună cu mînuța mică, grăscioară & roză
rămîi încă o dată bărbat. simți că nu-i nici un război
în lumea asta care să te facă mai bărbat ca acum.
numeri stîlpii de înaltă tensiune, de data asta
sunt doar doi. unu, doi. ai ajuns într-o clipă la destinație.
simți cum piatra se ridică de pe inima ta & ești
dintr-o dată bătrîn.
cînd spun copilărie spun geta

spun geta bombardata, lucra la alimentară & mirosea a

măsline stricate
avea o fată mălina dar ea era bombardata, pentru că o
bombardaseră
toți bețivii din cartier care luau vin select la litru de 24 de
lei pe caiet
cînd urla parcă se auzeau avioane în picaj & părea că nu
există adăpost
în care să te ascunzi de vocea ei gîjîită care spulbera tot, îți
acrea laptele
de la alimentară pînă acasă, apoi era mălina, o explozie de
frumusețe
pe care o cumpărai cu săpun fa, doar că era foarte greu să
faci rost

atunci eram la vîrsta cînd un săpun fa valora milioane,

valora cît visele
unui puști care încă n-avea blugi & pînă la urmă a furat
blugii maică-sii
i-a vîndut pentru un săpun fa, biletul către fericire, mălina
cu pizda ei
neagră ca măslina, mălina, visul puștilor de 14 ani, mirosul
de săpun fa
mălina, sfîrșitul copilăriei, explozia dulce icnită de geta
bombardata,
i-am făcut clătite cu dulceață de mure, i-am dat săpunul fa,
ea s-a dezbrăcat
în camera mea, aveam muzică pe vinil, evgheni doga,
mălina era toată a mea
un singur săpun fa & visele tale murdare se făceau albastre
ca săpunul
ca blugii furați de la mama & spălai copilul din tine pînă
devenea bărbat
iar geta bombardata te știa după uitătură că te-ai schimbat.
știa & de fa
mălina își lua bătaie pentru uitătura ta, nu ieșea din casă o
săptămînă
atît de rău o bătea, apoi a fost sticla de lichior de banane
havana
am băut-o cu ea, vînătăile ei se făcuseră galbene ca băutura
& mălina trăia
visul meu, primul meu vis de a fi bărbat din viața mea iar
geta ne bombarda

mama a văzul blugii ei pe mălina dar n-a zis nimic, dar s-a
certat cu geta
după ce bombardata m-a atacat direct & fără preaviz, apoi a
plecat într-o zi
de la alimentară & mi-a luat și visele cu ea, n-am mai
văzut-o niciodată
dar am priceput că blugii ăia nu ajunseseră oricum pe
mălina, că-i vîndusem
altcuiva, că doar așa visele mele valorau cît un săpun fa &
mălina tot atît era
am mers zile în șir cu ochii goi prin tot orașul, din
alimentară în alimentară
cu speranța că o voi găsi pe geta bombardata, că o voi găsi
pe mălina

că-mi voi regăsi copilăria, dar nexam, totul se topise, totul

se dusese
ca o bulă de săpun care sparge altă bulă, acolo fusese
ultima fărîmă
din inocență, ultima explozie din copilăria mea de care m-
am adăpostit
în mălina, un singur lucru a mai rămas de atunci, bubele de
pe fața getei
bombardata, bubele care s-au prins de creierul meu & mi l-
au ros încet
m-au devorat cu poftă bubele alea, încît a trebuit să fac
viață după viață
să pot trăi, lipsit de copilăria spălată cu fa, mălina, mălina,
murise deja
coca

piața romană & coca le-am descoperit deodată dar

separat
ai putea spune că lucrurile bune nu se întîmplă împreună
& poate de aceea ne despărțim noi oamenii
că de multe ori vrem să fim buni separat, cum spuneam,
mai întîi romana, apoi coca, și a fost exact cum aș fi
deschis
ambii ochi deodată și cînd cu stîngul vedeam cheta,
cu dreptul vedeam coca, în loc de facultate împărțeam
zîmbete
la metroul de la coloane în romană unde aruncam vorbe
de parcă aș fi aruncat cîștigător la potcoava pe piron, ca
în copilărie

iar pe coca am văzut-o prima oară citind pe calorifer

parcă mai și nota ceva, mai tîrziu am aflat că era un
jurnal
avea o lumină de umbră de cretă, coca, și buzele ei de 17
erau deja milenare, tunsă zero și cruce-n ureche,
slabă ca o votcă contrafăcută, dar cu o putere care sărea
din ea
ca o explozie invizibilă, pe vremea aia mă vedeam cu
moonix
fata descoperită miraculos în discoteca preoteasa

dansezi cu mine, i-am spus, nu, mi-a răspuns ea, păi de

ce?
pentru că nu am chef, a ricoșat ea – pentru că te crezi
vreo tipă
specială, neînțeleasă, superioară și lipsită de atenția
cuvenită,
pentru că ești genială și ultrafrumoasă deși în fond nu
ești
femeia cu sufletul în spirală, ești o linie dreaptă pe care
poate
merge și-o gîscă proastă & apoi i-am spus că de fapt e un
fragment
dintr-o viață anterioară, în care cineva a scris asta într-o
carte
& apoi am făcut dragoste în cișmigiu și mi-a spus că
dragostea
e un curcubeu, important doar cînd e pe cer, cînd
dispare, dispare
& așa am cunoscut-o pe coca, în barul new-york din
grozăvești
eu mi-am luat două sticle de vin & un singur pahar ea era
singură
la singura masă ocupată în bar, pe pereți era celebrul
manhattan
& totul părea atît de imposibil, eu eram cu inima sfîșiată
de moonix
își spunea așa pentru că se considera fiica lunii, lorelay
din deltă
cea care ademenea pescarii să le soarbă id-ul vital, cum
mi-a făcut mie

& era coca, care a venit la mine la masă, s-a așezat & m-
a întrebat ce-am pățit
a zis că bea cu mine pentru că vede pe fața mea că mă
săruta moartea
hai, spune tot, e vorba de o fată, nu-i așa, nu mai crede
în ele, femeile nu gîndesc, femeile simt sau au impresia
că simt
& tot ce reușesc e să paseze bărbatului durerea & frica
mai bine spunem cum s-a întîmplat, spune tot să te
eliberezi

& coca m-a întrebat dacă stau singur, apoi mi-a spus că
n-are
unde să doarmă & dacă o primesc la mine, i-am spus că
sunt singur
în cameră și așa am ajuns la mine, unde mi-a zis că ei îi e
frică
să doarmă singură în pat, așa că vine lîngă mine & n-a
trecut mult
& a zis că nu poate dormi îmbrăcată lîngă un bărbat așa
s-a întîmplat
& atunci am ținut pentru cîteva momente în mine
durerea ei mai mare
decît a mea, atunci cînd am văzut cicatricile de pe spate,
de la bici
atunci cînd am înțeles frica ei cînd a fugit de acasă la 13
și la 14 muncea
în cea mai veche breaslă din lume, iar acum la 17 era
iubita unui arab
care o bătea & o dădea & prietenilor, o chema coca dar i
se mai spunea
cocquita sau cocuța & de pizda ei m-am lipit cu obrazul
ca de obrazul
unei fecioare, coca nu luase niciodată coca, dar era pe
heroină
& scria un jurnal al durerii de parcă îl scria murind la
fiecare cuvînt
nimeni nu m-a futut pe mine, eu i-am futut pă toți, pă
care i-am vrut
nu care m-a vrut ei, am în pușculiță juma din grozăvești,
cu peleurile lor
fleoșcăte, spunea coca, dar tu ai fost altfel, tu m-ai adus
la tine să dorm
m-ai pus în alt pat & te-am văzut plîngînd după o
fantomă, d-aia
te-am futut & te-am exorcizat & chiar așa a fost, a scos
durerea din mine
& în dimineața aia eram de parcă aș fi prizat ocolul
pămîntului în 80 de zile
în doar 8 ore, așa era coca, nu citise nicio carte niciodată,
cum spuneam
era virgină, dar găsea mereu un dans al clipei să
vorbească, să se miște
să spună ca șișul tot ce-o durea, & n-o durea faptul că e
curvă,
ci că e o curvă proastă, că ar trebui să termine liceul
părăsit acu cinci ani
să facă facultate, la biologie vrea, că vrea să-i explice
altcineva
decît dumnezeu ce e viața, că viața e numai & numai
durere
& îți trebuie o mie de vieți ca să pui un zîmbet la final de
caiet
paula

pe paula am cunoscut-o cînd făceam chetă la romană

cu lipsurile umflate odată cu lipsa tatei
n-aveam bani de mîncare de ţigări & băutură
dar era distracţie, întîlneai tot felul de oameni situaţii
îmi doream să învăţ singur să trăiesc fără el
să mă descopăr să capăt încredere în mine să reușesc
în viaţă să mă fac util societăţii să fiu chiar mai bun
decît cei care se opreau

ne întindeau cîteva monede chiar dacă ne blamau

tot participau puţin la bunăstarea noastră, unii
ne trimiteau la muncă, ne făceau golani, nu ne păsa
le spuneam că suntem studenţi, nu ne ajung banii
pentru mîncare pentru regia de cămin sau de xerox
pentru cursuri, bieți studenți de provincie
veniți în capitală să ne măsurăm cu universul
ne duceam la facultate doar cînd era grav în rest chetă
& alcool & diavolul era mulțumit de noi
destul de rar mai băgam un iaurt cu corn la lacto-bar

altfel luam votcă motorola sau scandic la litru

ne învîrteam printre tarabele cu casete. ne conectam
la învălmăşeala aia, oameni grăbiţi loviţi de probleme
mizam pe tinereţea noastră & pe faptul că eram frumoşi,
simpatici, aveam întotdeauna texte beton, impresionabile
sau amuzante, în funcţie de cui ceream, la gagici
spuneam că e ziua iubitei & n-avem

bani de cadou, sau spuneam că vrem un leu doi pentru un

rom românesc, la gospodine că ne e foame sau că trebuie
să scoatem cursurile de la xerox, la domnii îmbrăcaţi
bine le spuneam că e nevoie de bani pentru discotecă.
ne consideram frumoşii nebuni ai pieţei romane,
întreg universul trebuia să ne iubească & ne iubea
pentru că în fiecare zi petreceam ca nişte nababi
la grădiniţă sau la mbl, zis & mai bine lasă, în cişmigiu

inimile noastre zvîntau spre cer & cerul se proptea

în ochii noştri, ni-i albăstrea de atîta iubire & albastrul
poate se mai vede și azi, la unii cu sîngele ca voronețul
clocoteam vulcanic, nu ne simţeam vinovaţi cu nimic,
ne născusem să fim iertaţi pentru păcatul de a fi chetari.
trăiam lumea se învîrtea în jurul nostru ca pămîntul
în jurul axei sale, noi reglam mecanismul vinovăţiei,
îi făceam pe oameni

să se simtă mai bine & folositori, ăsta era scopul nostru,

într-o zi am întîlnit-o pe paula, mi-a dat nişte bani,
era înaltă & slabă, cu ţîţe mari, purta blugi rupţi, tricou
cu zeppelin & bascheţi ca fața nevăzută a lunii,
m-a întrebat dacă ştiu un telefon care funcţionează,
i-am arătat unul care mergea fără fise, că se blocase
i-am zis că dacă îi mai rămîn monede să mă caute
la metrou, poate mai stăm de vorbă, a venit
apoi am plecat înspre căminul 6 martie, lîngă drept

pe terenul de baschet cu o votcă în mînă am privit luna

plină din seara aia, mare cît un soare al nopţii.
ne mîngîia cu razele albe ca opiul & dragostea
curgea în venele mele, îi spuneam că nu vreau
să fac dragoste cu ea, vreau să fac dragoste cu
frumusețea
ei învelită în pudra de cocaină a lunii
care-i străluceşte pe chip & m-aş droga cu ea
aş dezbrăca-o de frumuseţe & i-aș dezvirgina
sufletul

albastru ca ochii, aş face dragoste cu sînii ei

ca doi porumbei decapitaţi
cu muşcături canibale ne ţineam de mînă & aşteptam
ca inima ei să-mi împingă sîngele invers, totul
a devenit o nebunie, am trecut unul prin altul încet,
încet, ca două baloane de săpun, fix o săptămînă
pînă ne-am spart, undeva pe dealul mitropoliei,
mi-a întins un poem notat pe o bucată de hîrtie,
un frumos poem de dragoste & m-am gîndit

că numai un adevărat poet poate iubi un chetar,

lihnit de foame, plin de vicii, alcoolic & nepăsător,
ea trebuia să fie cel mai mare poet între toţi poeţii
între cei care pretindeau că iubesc şi-mi dădeau bani,
asta a fost acum 20 de an, azi
am văzut-o în metrou, îmbătrînită cu riduri pe faţă,
citind un tabloid, probabil de plictiseală,
era îmbrăcată bine, cu haine de firmă, scumpe
avea un mobil poate mai deştept ca mine
care mereu poate fi schimbat cu unul mai bun

eu nu m-am schimbat foarte mult sunt la fel ca atunci,

tot fără bani în buzunar, fac tot un fel de chetă,
adică am publicat cîteva volume de poezie &
mă las invitat la masă de fete dornice să cunoască poeți
mă întreb oare cît de tare s-a schimbat poezia lumii,
cît de tare s-a schimbat paula, care m-a privit
& nu m-a recunoscut,

cît de mult mai contează vorbele de dragoste

scrise pe o foaie de hîrtie odată cînd lumea își desfăcea
picioarele își despletea părul & visam artă incendiară
suntem cu toții păpuși de cîrpă cu ochii descusuți
pe care pudra de cocaină a lunii lasă riduri adînci,
poezia la fel.
răgușit de dragoste & beție

prietenul meu punkeru a plecat cu blugii ăia rupți

mi-a luat geaca de piele fără mîneci din cuier
o bere din frigider & a ieșit fără să închidă ușa
așa s-a dus zgomotul pașilor lui urca scările
tot mai greu însoțit de un cîntec
răgușit de dragoste & beție

oare se mai întoarce prietenul meu punkeru cu siguranță

nu mai vine să-mi aducă blugii & geaca de piele
& lacrimile încă neivite ce apar
după cîteva sticle de tărie & o vreme pe stradă
mașinile au mers fără să facă vreun zgomot
doar cîntecul se mai auzea
răgușit de dragoste & beție

făcea chetă în romană ca o pînză

de păianjen ruptă de vînt & tristețe
prietenul meu punkerul a plecat & nu se știe
dacă vreodată se va întoarce
răgușit de dragoste & beție

în barul murdar cu lumini stîngace cere cuiva de băut

zîmbește unei tinere cu părul în flăcări care-i arde
sufletul dimineața
rămîne singur dar nu-i trece prin cap să se-ntoarcă
își aprinde una fără filtru apoi cîntă pentru o păpușă
stricată & fără ochi de care s-a plictisit orice cîine
la un moment dat se vede în găurile ei negre & cîntă
răgușit de dragoste & beție
prietenul meu punkeru m-a lăsat ca pe-o seringă folosită
cu acul rupt pe etajera din baie în oglinda din baie
chipul meu stors ascuns în abur cum cenușa în urnă
mă ghemuiesc sub chiuvetă prietenul meu punkeru
nu se mai întoarce chiar acum
dealerii îl lovesc cu picioarele în coaste &
în gură nu se oprește cîntă în continuare
răgușit de dragoste & beție

melodia pe care o cîntam amîndoi

la moartea cuiva care a făcut pre multă gargară
cu dava cu paharele pline cu mîini de femeie pe șliț
& cerul e plin de comete care se întorc pe pămînt
prietenul meu punkeru nu se mai întoarce
în lipsa lui știu că prietenul meu sunt eu
& acesta este cîntecul meu
răgușit de dragoste & beție

(în memoria lui Iulian Trașă și a celorlalți care au

plecat)
vera

mai întîi coboară în mine strada aceea aromele

promiscue & luna plină ce picura pe pămînt
grasă ca sperma singurătatea mea de atunci & rănile ei
ca după prima tură cu o pereche de pantofi noi care te bat
te rod pînă la sînge apoi

amestecul de mirosuri de bere de transpirație de femei

care se vînd & fabulosul cer ce înghițea pe nemestecate
toate acestea & puținii bani pe care îi făcusem la chetă
mă hotărîsem să-i sparg într-o muie era fata aceea blondă
cu piele netedă de virgină în inimă cu ochi mai mari
decît
speranțele & groaza că va rămîne definitiv acolo

mă ruga s-o iau cu mine să fugim împreună după ce

mi-a scos din vintre toată singurătatea buzele ei
erau roșii & caste în pieptul ei se vedea un pumn
încleștat
care lovește într-o ușă sudată îmi șoptea la ureche
că am putea trăi o viață din trupul ei ca pîinea caldă
trupul ei ca un neon tumefiat pe alocuri

i-am lăsat banii & toate zîmbetele pe care le-am simțit

pentru cei care mi-au oferit o promisiune
am sărutat-o pe gură în razele pierzătoare ale lunii
pielea ei pîlpîia de parcă forța pumnului care disperă
ar stinge lampa pe care unii o avem înlăuntru
am sărutat-o pe gură după ce-mi dădusem drumul
& am simțit cum se topește în mine neputința & groaza
nimicnicia lumii neșansa
m-am ridicat greu & beat de atîta durere
m-am tîrît ca un om bătrîn gîrbovit de griji
licărul roșu al nonstopului îl făcea un ambulator sanitar
am băut pe repede o bere & o lacrimă galbenă ca pișatul
mi-a ajuns amară în gură
divine moments of truth

v-aş putea povesti toată viaţa

în ansamblu ea se reduce la întîmplarea aceea
din vara lui 95 cînd am apărut în ziare &
la televiziune & lumea nu a văzut
că în spatele adevărului regizat de presă
e un alt adevăr mai tragic, că micile minciuni
nevinovate nu fac rău, dar nu despre asta e vorba
nimănui nu-i pasă de adevăr iar adevărul
își roade unghiile în conştiinţa celor care au puterea
de a crede în el şi a-l accepta cu tot cu durere

e un pattern care se aplică

multor evenimente care au dat
clasă show-urilor de survivers bear grills & co
erau sugaci la clasa noastră & miriapodul
amintirilor noastre mînca numai creier viu
eram imponderabili nici o lacrimă nu ne trăgea în jos
dolphi își tatuase una pe obraz ca să nu se sperie
de-atîta fericire în ziua aia

plec să mă întîlnesc cu chetarii din romană

n-am ţigări nici de băut & două zile de foame
mi-au luat-o înainte așadar
zi toridă de vară în care nimic nu se întîmplă
totul lîncezeşte totul putrezeşte în soare
aerul fierbinte ca sperma ne siluește creierii
mințile noastre sunt luate cu japca de arșiță
viermuiala de pe străzi a dispărut & orașul
îți pare numai oase pe care ici-colo se mai vede
un rătăcit care se tîrăște încet prin agonie
nu se grăbeşte nimeni se moare încet în iulie
gîndurile oamenilor sunt topite de căldură &
cerul curat ca o cămaşă de forţă
spălată în clor pare un spațiu de aterizare suficient
de mare pentru visele mele

mă întîlnesc cu dolphy pentru o clipă mă văd

în lacrima lui & ştiu că indiferent ce se va întîmpla
viaţa încape într-o lacrimă de tuş negru
nu avem ţigări dar avem cuvinte
le umezim frumos cu limba le rotim în cerul
gurii & le aruncăm oamenilor gesturi
care te fac să te simţi mai viu
mai viu & cu scop
ştim că fiecare trecător prin viaţa noastră e important
îi facem să înţeleagă că ajutorul unui seamăn te face
brusc important şi liber
ei ne dau monede sau hîrtii de parcă şi-ar plăti cauţiunea
în faţa anonimatului
ei plătesc ca să afle că sunt fericiţi
ei ne dau bani ca să afle că sunt buni la inimă
ei ne dau bani ca să citească scris mare pe sufletul lor
mic
azi nu sunt un nimic

fumăm ţigări cerute de la două gagici bune

care au în cap telenovele & bărbaţi macho
ştim că în sinea lor ele rîd de noi & ne cred
niște distruşi pierduţi
noi suflăm cu putere fumul în urma lor
& zîmbim gîndindu-ne că cerul e atît de albastru
& asfaltul atît de gri
& iarba din rond atît de verde
& viaţa noastră e acest gri între albastru & verde

ziua alunecă mai departe din nimic în nimic

nimic nu se întîmplă de parcă timpul s-a aşezat în cur
lîngă noi să fumeze o ţigară & să se plîngă că-i obosit

vine unu de la o televiziune ne îmbîrligă

că ne dă bani de băutură & ţigări ca să facem panaramă
să protestăm să scandalizăm orice că nu sunt subiecte
de ştiri telejurnalele-s goale
noi ştim că că-s goale oricum pentru că nimic nu e
cu adevărat important cînd nu sunt războaie
nici dragostea nu are măreţie
fără accidente & morţi

ne-ar pica bine nişte bani îl privesc pe dolphy

lacrima îi tremură pe obraz
de parcă ar spune da
hai s-o facem hai să-l ardem pe fraier de bani
hai să ne urcăm pe blocul cu coloane să ameninţăm
cu trupurile noastre plictiseala oraşului
banii înainte plus o sticlă de vodcă una de fanta &
un pachet de marlboro
circul se plătește

suntem în cîteva minute deasupra tuturor

suntem mai aproape de cerul albastru
asfaltul gri a rămas sub picioarele oamenilor de rînd
asfaltul gri e conştiinţa oamenilor de rînd
cei care îşi vor duce mîna la gură cînd vor privi
ştirile de la ora 5
vor vedea doi bărbaţi tineri agitîndu-se pe o clădire
se vor întreba dacă ne aruncăm sau nu
se vor întreba ce gîndim & nu vor şti
că de fapt pe noi ne doare în pulă
& de vieţile lor de căcat & de televiziunile lor futute
& de sentimentele lor belite
& de vieţile noastre belite

bem vodcă rusească fumăm ţigări americane &

avem cel mai românesc sentiment al fiinţei
durerea în pulă
ei sunt atît de mici acolo jos s-au strîns destul de mulţi
stau cu privirile aţintite spre noi
probabil se întreabă ce facem ori protestăm ori sărim
moartea pluteşte în aer ca un parfum de femeie frumoasă
după care întorci capul & simţi că ţi se scoală
& te iei după ea ca s-o fuţi
numeşte asta viaţă sau întreabă-te
ce altceva mai poţi numi viaţă
dacă nu ţi se scoală & trebuie
altfel dai limbi

ei sunt atît de jos nu ne pot vedea bine isteria lor

nu poate urca pînă sus noi urlăm fericiţi
dansăm pe marginea clădirii dansul vieţii
sus aproape de cerul atît de albastru ne atinge aripa
unui sentiment de nepăsare
în faţa noastră libertatea la o distanţă de un pas
în spatele nostru o reclamă la marlboro
ne hotărîm să ne pişăm pe reclamă
suntem de două ori mai liberi acum
ne scuturăm pulile creierii inimile e senzaţia aia
că se zguduie lumea
& în cur pe marginea blocului
ne bălăngănim picioarele în gol
sufletele noastre se înalţă aerostate
spre infinit dolphy rulează un joint absolut
de parcă ar cuprinde în foiţă timpul
împărțit la spațiu & rezultatul ar fi aici acum
aici acum e momentul în care ținem universul
& toți dumnezeii între buze

o bucurie gîlgîie în noi parcă de undeva din adîncuri

refulează cu adevărat căldura aia ferice
ca într-un cîine bolnav cînd îi învelești capul
în pungă & strîngi & pe moment realizezi că ești
o bestie o bestie unică
pe care moartea nu-și poate lua licența
bucuria aceea care face ochii să pocnească
în lacrimi & jeturi de abur
aruncă în aer gurile de canal

vedem caralii întreptîndu-se spre intrarea în bloc

e timpul să ne luăm rămas bun de la viaţă
să ne amestecăm între muritori avem noroc
dobitocii ăia de gabori s-au înghesuit pe-o intrare
noi coborîm pe alta, încă nu ştim
cît de tare ne-a schimbat ascensiunea, încă nu ştim
ce să facem cu libertatea găsită pe marginea unui bloc
din romană, libertatea profundă cînd reuşeşti
chiar & pentru o secundă să ieşi
din viaţa ta să vezi ce e dincolo de tine, să simţi cerul
cum îţi intră în plămîni îţi face sîngele albastru
să vezi orizonturile să afli pentru prima dată
că trăieşti iar
în restul timpului trăieşti greşit

în seara aia ne-am îmbătat cu stelele

& cu două studente la litere sau limbi străine
pe un teren de sport lîngă drept
am lăsat luna să ne pudreze nasurile & ne-am măsurat
visele cu visele universului am trăit ultimele clipe
ale gravitației & nimic nu ne obstrucționa contemplarea
golului în care planeta cu locuitorii ei cădea fără
oprire

am făcut pace cu dumnezeu & cu noi înșine &

am adormit cuprinși de o beatitudine fără limite
într-o cameră de cămin în care lucrarea gîndacilor
era desăvîrșită asemenea crăpăturilor din pereți
în delirul nopții atingerile noastre suave spontane sincere
treceau prin membrana ce separă lumea aceasta
de fericire

dimineața dolphy s-a dus după cîteva beri

cînd s-a întors avea în plus cîteva ziare
le-am răsfoit imediat curioși să vedem în ce fel
a fost imortalizat gestul nostru degetul care a dat istoriei
la bot să-i schimbe gustul & perspectiva
& în doar două fracțiuni de secundă am înțeles
că nici un război nu are învingători
& istoria este triumful eșecului

pe prima pagină a unui cotidian era un titlu mai mic

”Doi rockeri au protestat împotriva drogurilor,
alcoolului şi prostituţiei”
mi-a luat o eternitate să înţeleg că noi suntem ăia
& că nu viaţa e de căcat doar oamenii & lucrarea lor
& cerul e verde iarba albastră dar ei ne-au mințit mereu
& moartea e o femeie foarte foarte frumoasă
dar trebuie să stai o viață la rînd
ca s-o fuţi.
cheta la mare
a fost odată cînd ne-am mutat cu cheta
din romană la costinești, briza ne mîngîia
ca o mamă care își trezește fiul din comă
numai că nouă fiilor nu ne păsa așa tare de mîngîiere
nici de iertare nici măcar de ziua de mîine
totul se petrecea instant începea cu un zîmbet alcoolic
împrăștiat pe mai multe fețe în timp ce eu
ceream un leu pentru ateneu sau pentru un rom romînesc
& număram în gînd cît mai lipsește

eu nu eram atîrnache, cum spunea zăvoiu, că erau unii

care nu făceau chetă dar beau din sticlele produse de noi,
atîrnache, i-am îmbătat puțin și apoi i-am fezandat
sub soarele fierbinte ca o păsărică în flăcări
așa cum visam la vremea aceea, cînd toată filosofia mea
era libertatea de a nu face nimic în afară să-mi hrănesc
animalul înfometat de experiență, cînd ne rodea stomacul
făceam chetă la pizza, produceam de cîte-o felie, o bere
iar noi eram mulțumiți de lucrarea lui dumnezeu

& din frumoșii nebuni ai pieței romane deveniserăm

nebunii arabi ai costineștiului, pletoși, arși de soare
răgușiți de dragoste & beție, noi ceream blînd
un leu pentru ateneu sau un rom romînesc & beam rom
de parcă ar fi fost nepenthe, era și cici care umbla cu doi
îngeri de fată, le scotea la produs, cici mai avea & marfă
n-am vrut să trag la folie dar am zis că beau două sticle
& apoi fac concurs de futut, că ei spuneau că davaua ți-o
dă mai tare
ca orice altceva, uite așa ne-am distrat cu bagabelele lui
cici
eu & neamțu & cerul ne zîmbea de i se vedeau toți colții

& în căsuța pulii și-aventurii, cum scria pe ea cu spray

negru
fără ușă, am dormit cîteva nopți iar ea m-a trezit cu
săruturi umede
& mi-am dat drumul la lacrimi odată cu restul
cerul mă iubea, dumnezeu era mulțumit de lucrarea sa,
dar apoi ea m-a chemat la hotel să ne spălăm de prezent
mi-a spus că pleacă în germania se mărită acolo & nu
mai știu
nimic despre ea, nici de mulți alții, știu doar că nu mai
suntem
întregi, că fiecăruia ne lipsește cineva & foamea s-a
potolit

cici & zăvoiu au crăpat, una dintre bagabele la fel

noi nu mai suntem frumoșii nebuni ai pieței romane
suntem frumoșii îngropați în noi înșine, în adîncul nostru
în trecutul nostru, acum cheta s-a transformat în
împrumut
costineștiul nu mai e ce-a fost odată, cum nici vama nu
mai e
cum nici noi nu mai suntem suma amintirilor noastre
ci produsul lor și ne sclipesc ochii să fie nebunie
încă ne spălăm cu luna pe piele & strălucim ca cocaina

dana
cheful ăla a venit cînd aveam creierul lichefiat de cădură &
banii din buzunar nu puteau hidrata nici spațiile dintre
degetele de la picioare
eram pe terasă pe teatrul național unde se juca cea mai de
succes plictiseală
apoi a urmat telefonul, hai aici, plătim noi taxiul, l-am luat
m-au întîmpinat trei femei frumoase, goale, mi-au zis jos
textila
& mi-am agățat chiloții roz într-un cui & mi-am mai agățat
dragostea într-un alt cui plin de vise dar din care lipsea un
tablou

era votcă, vin, gin, ceva bere rece, whiskey, cred că & ceva
pastile
nu știu ce m-a făcut să zîmbesc, poate filmul porno cu niște
muncitoare bătrîne
care au dat iama în cîțiva actori porno, aranjați, pregătiți și
dotați
rîdeam & mă distram & eram bărbatul singur cu trei femei
goale
o estimare a frumuseții care putea sparge toate tiparele &
bursele
zîmbeam & parcă tot universul se pregătise pentru mine &
dansam goi
în sufrageria în care lumina își făcea lucrarea ca luna
printre nori

eram un bărbat frumos, cu trei dive decupate din fashion

channel
& mă mîngîiau și-mi vorbeau ca unui bărbat gata să urce pe
tronul zeului
lasa-mă să ți-o sug, zice cea mai frumoasă dintre ele, nu pot
zic eu
pai de ce, păi nu pot, n-am pula la mine, cum, zice ea, păi
așa
pula mea e la prietena mea, nu fii prost zice ea, eu am
orgasm instantaneu
nu cred, cum se poate, uite-așa, și-l aduce pe vasile, un
dildo mov,
bagă-mi-l, & și-a dat drumul cu jet în 30 de secunde iar
ochii ei
străluceau ca toate constelațiile

& luna cădea pe pielea ei de parcă o pudrau cristale mici de

uraniu
& eu ma iradiam de mă făcusem transparent & dragostea se
vedea în mine
ca printr-o lentilă de contact, nu pot, spuneam, nu e la mine
e la prietena mea, dar dragostea se vedea în mine ca într-un
parfum de femeie
din univers nu mai rămăsese nimic, era zdrențe, doar
chiloții mei roz luminau
într-un cui unde fusese cîndva un tablou, putea fi tabloul
nostru
dar atumci l-am luat pe vasile & i l-am înfipt adînc, pînă
acolo unde se întîlnea cu ea
la capăt acolo m-am întîlnit cu mine ca un om cu o singură
moarte & atîtea vieți de fumat

am dansat, ne-am îmbătat & am lăsat lumina filmului porno

să ne bronzeze peste noapte
fiecare mișcare a actorilor se petrecea în oasele mele dar eu
doar o țineam în brațe
și-mi repetam, nu e la mine, e la prietena mea, iar ea rîdea
și rîdea
zîmbetul ei îmi mușca inima, & a mușcat pînă inima mea a
ajuns ca un nor
găurit cu picuri de ploaie, apoi cîndva am lipit-o de un
perete
i-am desenat conturul cu un marker, parcă făcusem o ușă ca
în alice in wonderland
acum vreau să trec prin ușa aia dar dincolo sunt doar eu,
singur, cu un pahar în mînă
mereu pînă la fund & tot nu ating ochii ei ca două cuburi de
gheață.

manic depression tour

rolul chetarului diferă mult de cel al cerșetorului,

cerșetorul inspiră milă, nevolnicie, handicap
noi eram prinții care vindecă plictiseala, îți înseninează
ziua și te fac să te bucuri că ai putut ajuta pe cineva
să fie la fel de fericit ca tine cu un singur leu
un leu romînesc pentru un rom romînesc sau pentru
o tură cu săniuța, noi făceam romana să fie romană
ca niște arhitecți ai memoriei colective

& în zilele acelea de mai s-a anunțat mare concert

la polivalentă, manic depression tour cu anathema
cap de afiș & cu tot cu tvr & petre magdin și
bineînțeles că noi ne-am simțit din prima trecuți pe listă
că doar n-aveam bani de bilet, plus că de ce bilet
cînd banii sunt făcuți pentru fericire iar fericirea
se distilează din parfumul florilor de alcool
așa că atunci cînd cerul de mai a făcut dragoste
cu cerul de iunie, am sărbăutorit ziua noastră
& am plecat în gașcă la concert

erau poate sute de blatiști fără bilet năzuind să

fie acolo în sală dar blestemul lor era că nu aveau
zîmbetul meu de chetar, nu aveau aura mea de leo
și nici cel mai bun text pe care l-am găsit atunci
cînd m-am dus la magdin, în carul televiziunii
& i-am explicat cu duioșie & siguranță că sunt
nepotul lui de la drăgășani, nepotul de care uitase
pentru că acolo undeva suntem toți rude iar
magdin m-a crezut și m-a întrebat simplu
cîți sunteți, iată-ne, ăștia cinșpe, am intrat toți

& polivalenta bubuia în riff-uri de metal pe metal

& pletele noastre zburau prin aer ca un stol de corbi
nemuritori & reci, aveam o haină din piele neagră
luată de la tata, făcusem o gaură în căptușeală
& îi adusesem lui bacchus o triplă ofrandă de votcă
cînd a intrat anathema pe scenă ne-a cîntat serenades
inimile noastre se ridicau în aer ca niște baloane
pline cu dragoste & am mers pînă în față de tot
lîngă scenă de unde arătam tuturor că între anathema
& ei este blestemul nostru, blestemul chetarilor

apoi am făcut rost de un badge de organizator &

m-am dus în spatele scenei unde i-am cunoscut pe trupeți
unuia de la neurotica i-am făcut baie într-o cadă
cu breazu am ars o pălincă de zile mici, zilele mari
mai aveau de așteptat ca să vină & apoi m-am luat
la discuții cu vince cavannagh & uite așa gură după gură
de băutură deja blestemul își așezase întunecarea
ca un avion aterizat de urgență pe mințile mele

trupeții mergeau în tei, unde locuiam și eu atunci

așa că i-am rugat să mă ia cu ei în mașină & dacă o fac
le-am promis că îi duc la un chef unde să descopere cele
mai romînești & frumoase & mari big tits pentru poze
așa că am ajuns în teu & ne-am pornit ca o hoardă
eram cît o echipă de fotbal care urla imnul liverpool
& am ajuns la un chef unde am forțat intrarea dar ăia
ne-au primit că în 94 lumea avea o simpatie deosebită
pentru străini, îi vedeam ca pe niște zei coborîți pe sol

dar am plecat repede de la chef, imediat ce am făcut poza

cu sărbătorita, că atunci cînd s-a zis cheese, vincent
i-a ridicat tricoul și a dezvăluit cea mai perfectă pereche
de țîțe romînești care luminau încăperea ca doi pepeni
numai și numai din aur, apoi am ieșit să nu iasă bătaie
pînă la urmă eram la cîteva secunde să adorm pe o masă
dar darren white mi-a făcut semn că pot să dorm lîngă el
dar să nu-mi scot bocancii să nu murim sufocați

& prin fereastră adia luna, o lumină lividă de bec eco

dar care părea atît de frumoasă ca o femeie goală
moartă într-un lac într-o pictură de millais, iar fata
care venise pentru chitarist a trecut un moment
prin raza rece și mormîntală a lunii în drum spre baie
să-i lase un mesaj cu ruj pe oglindă, o inimă stearpă
pe care doar inima mea ar fi putut să o-nvie
pentru că în mine se trezise ceva ce îmi mușcase de cap
inocența & în ochii mei lumea se scufunda ca cerul în
mare

mult timp după aceea, poate chiar 20 de ani, anathema

a avut concert la sibiu și după concert am băut cîteva
beri cu ei la o terasă, cerul nu se înecase în mare, a fost
salvat la timp iar luna împrăștia solzi de aripi de fluturi
darren avea un pic de chelie & făcuse burtă de la bere
& nu mai era solist vocal, era vincent, dar darren
a mai cîntat o dată serenades, sleepless, iar luna de atunci
a înghițit pentru o clipă luna de acum & mi-a tatuat
pe interiorul pieptului fata aia înecată din pictura lui
millais

gionica

primul milion de dolari l-am făcut din chetă

asta pentru cei care se miră & pentru curioși
pentru că de obicei așa spun marii afaceriști ai lumii
nu mă întrebați de primul milion, de restul vă spun
ei bine eu nu-s afacerist, primul milion e din chetă
iar restul din vise, dar vă jur, sunt atît de bogat
că nici nu mai visez, deja de milioane jde milioane
mă întorc de pe o parte pe alta & mă gîndesc la tine

milionăreasa mea, cu țîțe mici, spuse bubițe dar care mie

îmi plăceau & le adoram, mă gîndeam la ele la fiecare
bere
să știi că te-am iubit, chiar dacă n-am venit la nuntă
dar nu m-am putut lăsa pe mîna banilor, eu sunt chetar
eu, cu sudoarea frunții & cu zîmbetul știrb adun un leu
pentru fiecare om pe care îl cunosc & poate așa îi dau o
bere
ai cea mai frumoasă poveste din inima mea & nu pentru
că
ești milionăreasă pe bune, ești milionăreasă la mine în
piept
am un milion & jumătate de lovituri de pumnal cînd mi
te amintesc

sunt miliardar, dar nu am bani de țigări, dar am fost

primar
în anii chetei, cînd te-am cunoscut & mi-ai spus că pot
dormi la tine
stăteai în 6 martie & facultai premiul nobel la germană &
frumusețe
era twilight de la halloween piesa aia pe care am făcut
dragoste
prima oară & era prima oară cînd eram milionar fără să
știu &
nici tu nu știai, atunci ne-am iubit prima oară de
adevăratelea
după aia mi-a dat maică-ta bani de apartament & a făcut
rezervare
pentru nuntă & eu eram un chetar din romană pe care l-ai
închis,
l-ai închis la tine în casă ca să nu mai ia bani de la alții,
de la dujmani
cum ai zis, uită-ne, uite, sunt 25 de ani de atunci, eu fac
chetă
tu ce faci, tot cu milioanele, tot cercetător mondial, te-am
iubit
& asta e cel mai frumos lucru de pus în preajma morții,
ca o floare

altfel putem să ne amintim cînd te-ai futut cu piele, piele

băiat bun
& eu te-am pus să faci asta & m-am & uitat la voi &
culmea, i-am zis
uite bă, cum se face, el cu explicații de băiat, că demult,
etc, costinești
atît am pentru tine costinești, toată lumea își dă drumul
prea repede
eu aveam un internațional pe umăr și ascultam
hammerfall, privengi
(cine știe încă știe) & mă aruncam în piscină la neptun că
eram cu ea
& vindeam CD-uri de contrabandă & pentru că eu am
înșelat-o pe ea
a vrut & ea să mă înșele pe mine, & deci de data asta s-a
întîmplat
fix în fața mea & el cu scuzele, că demult, că despărțire,
eu te-am găurit
& acum am pus asta în memoria mea ca tears love as
apart
ce costum, ce costum, întrebam eu, eram milionar & nu
știam
eram cu cea mai bogată fată din lume, era & frumoasă,
dar eram eu
nu regret nimic, cheta nu regretă, dacă ești o femeie
frumoasă
& ai bani, sună-mă, sunt aproape sigur că nu-ți răspund,
eu sunt făcut
din 16 cuvinte, deja le-am folosit să te prezint, & tu
plîngi pe pieptul meu
& lumea se uită la chestia asta ca la vremea

te-am înșelat cu dana, știu, dar te-am înșelat după ce te-

am înșelat
adică am făcut să fie adevărat ce-ai crezut tu, ei asta e,
eram tineri
azi suntem deja morți, și uite cum am murit în timpul
vieții
tu milionăreasă & phd, iubita mea, nici nu știu cum să-ți
spun
au trecut 25 de ani & cumva e cel mai mare gol din
istorie

mortiis

moartea nu e o chestie de timp, e una de moment.

atunci te întrebi unde sunt luminile, unde sunt flash-urile
ce e mascarada asta cu moartea, unde e spectacolul, unde
e viața
trăită înapoi, moment cu moment să vezi cînd a fost bine
cînd ai fost rău.
parcă te înțelesesei cu lumea, cu dumnezeu, că moartea,
oricare ar fi ea, îți dă măcar o secundă să te bucuri de ce
a fost
dar moartea e ca iubita, nu face niciun compromis.
fără să ne ascundem după perdea,
îți taie pula.

bine, să nu o luăm cam așa. te poți îneca cu un biscuite

sau cu un negru.
ai cămașă călcată sau ai tricoul de ieri sau mai vechi.
poți privi o frunză prinsă într-un fir de păianjen sau un
tablou luat la licitație pe perete
în sufragerie. și în sufragerie poți avea 6 prieteni cu ceva
beri, sau o nevastă care se uită
în gol. poți adora bodega sau restaurantul, dar moartea
cînd vine nu se uită în frigider.

moartea e pe lama ta de ras, moartea e pe cardul tău.

moartea e prieten sau dușman și uneori ești destul de
prost să te împotrivești ei.
bea o bere, relaxează-te. ai un televizor hd, un meci, un
film.
cînd ai o relație, ai deja probleme și moartea te vede.
mai bine dă o bere unui amărît. moartea îl vede pe el
primul.
mai bine scrie o poezie. moartea nu știe să citească.