Curs 1

Importanta AEF pentru firma si

mediul de afaceri. Tipologia AEF

Prof.univ.dr.Valentina VASILE
Detalii curs

 Durata = 2 semestre cu evaluare dupa

fiecare semestru
 Prelegeri + aplicatii practice
 Examen
Firma si piata
 întreprinderea trebuie să-și probeze
permanent
◦ Viabilitatea = produse/servicii cerute de piata
◦ Capacitatea de concurență = preturi
competitive
◦ Adaptare = anticiparea cerintelor pietei –
definirea segmentului de piata si pozitia pe piata
specifica
◦ Performanța economico-financiară = profit si
sustenabilitate economico-financiara
◦ Rezilienta – capacitatea de raspuns/refacere
robusta dupa evenimente extreme/conjucturale
Importanța firmei în economia
moderna, competitiva
 O componenta a mediului de afaceri

 Motorul cresterii economice

 Principalul angajator

 Sursa a bunastarii gospodariei – salariat,

antreprenor, lucrator familial neremunerat,
liber profesionist (prestari servicii)
Firma = entitate socio-economică
de sine-stătătoare
 Persoana juridica
 patrimoniu cu o structură proprie
 Cu functionalitate delimitata in timp
 Actor in mediul de afaceri – colaborare si
competitie su alti agenti de piata
 Parteneri pe input (furnizori, salariati) si output
(clienti)
 Functioneaza ca un sistem cibernetic cu ajustari
interne/externe
 Scopul principal – remunerarea finantatorilor ,
utilizarea patrimoniului pentru obtinerea de profit
– economic si social
Utilitatea AEF pentru firma
 Problema gestionării și administrării
întreprinderii, indiferent de obiectul de activitate
și de scopul propus, este complexă.
 Aprecierea diferențelor de performanță depinde
de natura întreprinderii și de sistemul
instrumentelor utilizate în gestionarea
patrimoniului
 cunoașterea stării economice și financiare a
firmei si fundamentarea deciziilor operative,
tactice și strategice privind
◦ alocarea,
◦ dimensionarea și
◦ utilizarea eficientă a resurselor,
 Formularea deciziilor, aplicarea lor si urmarirea efectelor
Ce este AEF?
 un ansamblu de concepte, metode,
tehnici, procedee și instrumente care
asigură
◦ tratarea informațiilor interne și externe, în
vederea formulării unor aprecieri pertinente
referitoare la situația economico-financiară a
unui agent economic,
◦ identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor
care au determinat-o, precum și a rezervelor
interne de îmbunătățire a acesteia, din
punctul de vedere al utilizării eficiente a
resurselor umane, materiale și financiare.
Instrumentele AEF
 Metoda proprie de cercetare
 Complementaritate cu metodele generale de
investigare folosite in stiintele economice si
sociale
 Preia si adapteaza metode de analiza si
sinteza din stiintele exacte si dezvolta
cercetari calitative de tipul celor sociologice
 Recent – preia si adapteaza metode din
stiintele vietii – rezilienta, echilibru de
ecosistem,
 Digitalizarea si IA
Fundamentele AEF = relația cauză - efect
 ■ același efect poate fi produs de cauze
diferite;
 ■ efecte diferite se pot combina, dând o
rezultantă a complexului de acțiuni sau forțe;
 ■ complexitatea și intensitatea cauzei pot
determina nu numai intensitatea fenomenului
dat, ci și calitatea lui;
 ■ în fenomenul analizat pot apărea însușiri pe
care nu le avusese nici un element al
fenomenului;
 ■ în realitatea obiectivă însușirile esențiale se
amestecă cu cele neesențiale, secundare sau
întâmplătoare.
Tipologia AEF - structurata după mai multe criterii:

a)în funcție de raportul dintre momentul în care se

efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului,
distingem:
 Analiza post-factum, postoperativă sau analiza
realizării obiec¬tivelor constituie un element de
„supraveghere și reglare” = studiază o singură variantă
a fenomenului, și anume cea de execuție, prevalând
legăturile de tip determinist,
 Analiza previzională sau prospectivă presupune
determinarea evoluției viitoare a unui fenomen
economic pe baza cercetării factorilor (a relațiilor de
cauzalitate), a acțiunii lor în perspectivă (inclusiv cu
luarea în considerare și a altor factori decât cei
cunoscuți) = studiază mai multe variante și apar
frecvent legături de tip stohastic.
b)Din punctul de vedere al urmăririi însușirilor esențiale ale
fenomenelor, deosebim:
 • Analiza calitativă urmărește esența fenomenului,
caracteristicile sale fundamentale. Rolul analizei calitative constă
în elaborarea modelelor de analiză în care sunt surprinse
elementele esențiale ale fenomenului.
 • Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin
deter¬minări comensurative exprimate prin greutate, volum,
suprafață, număr, durată etc.
 2 observatii:
 -primatul analizei calitative, care prin modelarea proceselor
economice creează premisele aplicării metodelor matematice în
analiza variabilelor unui fenomen economico-financiar.
 -viabilitatea soluțiilor oferite, urmare a utilizării metodelor
matematice, este condiționată de riguro¬zitatea modelării
proceselor economice, ca rezultat al analizei calitative.
 c) După nivelul la care se desfășoară analiza, distingem:

 • Analiza microeconomică cercetează fenomenele

economico-finan¬ciare la nivelul întreprinderii sau al
compartimentelor funcționale din cadrul structurii sale
organizatorice. Acest tip de analiză vizează relevarea
comportamentului acesteia privind realizarea produselor,
lucrărilor și prestărilor de servicii, potrivit obiectului de activitate,
în raport cu obligațiile asumate prin contractele încheiate cu
beneficiarii, performanțele economico-financiare realizate etc.
 • Analiza mezoeconomică studiază fenomenele și procesele
la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate în scopul
evidențierii poziției firmei pe piață, a capacității concurențiale a
acesteia etc.
 • Analiza macroeconomică presupune studierea
fenomenelor la nivelul economiei naționale sau al economiei
mondiale (conjunctura internă și internațională, legislație și
reglementări, factori demografici, de cultură și credință, nivel de
dezvoltare, probleme sociale, factori climaterici etc.), operând
preponderent cu mărimi globale sau agregate ca, de exemplu,
produs național brut, produs intern brut etc.
 d) După modul de urmărire în timp a fenomenelor,
distingem:
 Analiza statică studiază fenomenele, precum și
elementele și factorii care influențează asupra lor la un
moment dat, relevând, pe baza relațiilor existente între
aceștia, o anumită poziție a feno¬menului supus analizei.
 Noțiunea de static este legată de modul de efectuare a
analizei (la un moment dat) și nu de natura fenomenului,
deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
 Analiza dinamică cercetează fenomenele și procesele
economice în mișcarea și condiționarea lor reciprocă,
relevând poziția pe care o dețin și modificările survenite
în diferite momente ale evoluției lor.

 Pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au

determinat aceste schimbări, precum și tendințele
evoluției lor viitoare.
 e) După orizontul de timp pe care se
cercetează fenomenul, distingem:
 Analiza pe termen scurt servește managementului
întreprinderii pentru conducerea operativă a
activității pe perioade de timp de până la un an de
zile. Acest tip de analiză operează preponderent cu
modele de tip determinist.
 Analiza pe termen mediu
 Analiza pe termen lung
 = date care depășesc termenul de un an, utilizând
în acest scop modele de tip statistic sau stocastic.
3-5 ani vs peste 5 ani= diferente mari pe domenii de
activitate ex analiza resurselor de munca vs analiza
generatiilor de programe antivirus
 f) După criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:

 • Analiza tehnico-economică îmbină caracterul tehnic cu cel

economic. Acțiunea de creștere a producției fizice este
rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de
specialiști cu cunoștințe tehnice și economice (în mod similar,
pot fi tratate și acțiunile care vizează la nivel de produs
reducerea costului sau cele privind creșterea rentabilității pe
produs).

 • Analiza economico-financiară tratează corelațiile dintre

activitatea economică (de exploatare) și cea financiară (analiza
riscului financiar trebuie corelată cu analiza riscului de
exploatare).

 • Analiza financiară vizează cu predilecție fluxurile financiare

care se formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare
și plasare a capitalului etc.
 g) În funcție de poziția analistului, distingem:
 • Analiza internă are un caracter practic, facilitatea efectuării acesteia rezidă din
faptul că analistul are o poziție privilegiată deoarece beneficiază de o serie de informații
despre întreprinderea analizată. Pe baza acestor informații, analistul poate detecta stările
de dezechilibru din diferite domenii ale activității întreprinderii, precum și cauzele acestora,
stabilind, totodată, măsurile care se impun în vederea remedierii.

 UTILITATE = conducerii întreprinderii atât pentru cunoașterea stării de fapt reflectate prin
nivelul performanțelor economico- financiare și exercitarea pe această bază a controlului
privind modul de reali¬zare a sarcinilor programate, cât și pentru fundamentarea activității
viitoare.
 Diferitele categorii de utilizatori folosesc informațiile financiare, precum și alte informații
oferite de evidența contabilă, statistică și operativă a întreprinderii în vederea diagnosticării
activității acesteia, iar pe această bază să-și poată fundamenta deciziile economice și
financiare.

 Analiza externă se efectuează de partenerii externi. în fundamentarea deciziilor lor,

partenerii externi ai întreprinderii se bazează pe informațiile furnizate de analiza financiară.
Exemplul clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor
întreprinderii privind acordarea de credite, care urmăresc capacitatea acestora de a-și
achita datoriile.

 UTILITATE = În același mod, partenerii de afaceri (furnizori, clienți etc.), statul, reprezentat
prin autoritățile locale, guvern și organizațiile cvasi guvernamentale, precum și organele de
urmărire penală sau instanțele de judecată sunt interesate în a-și forma o imagine asupra
dezvoltării viitoare a afacerilor întreprinderii, situației economico-financiare și securității
financiare a acesteia.
ROLUL AEF
 Instrument managerial
◦ Previne
◦ Prevede
◦ Constata
◦ Propune ajustari = feed-back operational,
strategic etc

 Instrument de control
Utilitate
 Sprijina/fundamenteaza/
optimizeaza funcția financiar-
contabilă, prin capacitatea de
reflectare a tuturor modificărilor ce au
loc în mecanismul întreprinderii,
precum și prin tipul de exprimare
valorică a acțiunii sale

 Permite sintetizarea informatiilor

 Utilizatori
 I. Furnizorii de capital
 1. Acționarii și consultanții acestora
 2. Investitorii în obligațiuni
 3. Băncile și alți investitori
 II. Partenerii de afaceri
 1. Furnizorii
 2. Clienții
 3. Angajații și organizațiile
 III. Statul
 1. Fiscul
 2. Guvernul și organizațiile
 3. Autoritățile locale
 IV. Alți utilizatori
 1. Managementul firmei.
 2. Organizațiile profesionale
 3. Analiștii și consultanții .
 4. Auditorii.
 5. Publicul.
  În concluzie, există o gamă foarte largă de utilizatori ai informației oferite de analiza
financiară, în general, și de profilul financiar al ramurii, în special. Existența acestor radiografii
financiare ale industriilor poate fi considerată cel puțin la fel de importantă în domeniul economic
ca și analizele și radiografiile în domeniul medical.