TEMATICĂ EXAMEN

sesiunea februarie 2020

Disciplina: Asigurarea calităţii şi siguranţei alimentare prin controlul automatizării

fluxurilor tehnologice

Anul I/ Master: Biosecuritatea produselor alimentare

Facultatea de Ingineria si Gestiunea Productiilor Animaliere

1. Obiectivele automatizării proceselor de producție.

2. Clasificarea și funcțiunile sistemelor automate.
3. Schema generală a sistemului automat în circuit deschis (sistem de comandă automată)
4. Schema generală a sistemului automat în circuit închis (sistem de reglare automată).
5. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru condiționarea și procesarea
produselor vegetale
6. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru uscarea produselor agricole
vegetale
7. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru conservarea prin frig a produselor
agricole vegetale
8. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru recoltarea, sortarea si ambalarea
ouălor.
9. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru procesarea peștelui
10. Operații executate la mulsul mecanic. Parametri de funcționare ai instalației de muls.
11. Igiena ugerului. Instalația pentru spălarea și dezinfecția utilajelor de muls
12. Automatizări parțiale la mulsul mecanic.
13. Automatizarea completă a mulsului: roboți de muls; operațiuni executate; avantajele
automatizării complete a mulsului.
 1. Obiectivele automatizării proceselor de producție.
A. Din punct de vedere al activităţii omului
• Creşterea productivităţii muncii
• Eliminarea unor eforturi mari fizice şi psihice
• Eliminarea monotoniei lucrului
• Informarea automată privind utilajele sau părţi ale acestora
B. Din punct de vedere al consumului de energie
• Favorizează reducerea consumului specific de energie prin evitarea automată a funcţionării în gol
• Permite creşterea preciziei în funcţionarea utilajelor consumatoare de energie- de ex. reglarea
automată a debitului de nutreţ măcinat, la instalaţiile de uscare a nutreţurilor, la instalaţiile de
încălzire şi ventilare
• Încărcarea optimă a motoarelor cu ardere internă care lucrează cu agregate mobile
C. Din punct de vedere al calităţii lucrării executate mecanizat
• Lucrarea să corespundă cerinţelor animalelor în concordanță cu particularităţile etologice - de ex.
hrană sau apă la discreţie
• Să asigure valorile optime ale factorilor de microclimat
• Să menajeze sănătatea personalului şi a animalelor
D. Din punct de vedere tehnic
• Evitarea uzurilor exagerate şi a avariilor prin:
• interblocaje automate la instalatii cu mai multe utilaje pe fluxul tehnologic
• protecţia automată împotriva scurt circuitelor şi a suprasarcinilor la instalaţiile electrice
• dispozitive automate de suprapresiune la instalaţiile de alimentare cu apă, cu hidrofor .
E. Din punct de vedere etologic
• Asigurarea concordanţei între particularităţile etologice ale animalelor şi parametrii funcţional ai
utilajelor
• Culegerea automată de informaţii despre starea animalului- sănătate, apariţia căldurilor- în
funcţie de modificările de comportament
F. Din punct de vedere economic
• Reducerea cheltuielior de exploatare
• Reducerea pierderilor
• Creşterea calităţii produselor

2. Clasificarea și funcțiunile sistemelor automate.

Funcţiunea de măsurare - asigură o informare cantitativă asupra parametrilor din instalaţia de
automatizat. Măsurarea poate fi continuă (valorile măsurate ale parametrilor sunt transmise
permanent) sau discretă (valorile măsurate ale parametrilor sunt transmise la intervale de timp
prestabilite).
Funcţiunea de semnalizare – asigură o informare calitativă asupra parametrilor şi elementelor
procesului. Funcţiunea are un caracter discret de tip bivalent (tot sau nimic) sau trivalent (tot, puţin
sau nimic).
Funcţiunea de comandă - reprezintă acţiunea asupra situaţiei de stare (de poziţie) a unor elemente
din proces în scopul modificării valorilor unor parametri. Comanda este continuă sau discretă, după
cum se acţionează în scopul modificării continue sau discrete a parametrilor din instalaţie.
Funcţiunea de comandă caracterizează sistemele automate în circuit deschis.
 Funcţiunea de reglare - realizează modificarea unor mărimi aferente procesului tehnologic în
scopul menţinerii unuia sau a mai multor parametri la anumite valori prescrise. Sistemul asigură
comanda continuă sau discretă asupra elementului de execuţie. Funcţiunea de reglare
caracterizează sistemele automate în circuit închis.
Funcţiunea de control – asigură o măsurare continuă în scopul sesizării depăşirii anumitor limite ale
parametrilor procesului. Această funcţiune are un caracter discret şi poate fi privită ca o funcţiune de
măsurare completată cu cea de semnalizare.
Funcţiunea de protecţie – constă în măsurarea continuă a unor parametri din instalaţie, în scopul sesizării
momentului în care s-a defectat; în momentul avariei se transmite o comandă de oprire a părţilor defecte din
instalaţie sau a întregii instalaţii. Comanda este ireversibilă (instalaţia rămâne deconectată indiferent de
valoarea ulterioară a parametrilor).
Funcţiunea de conducere – se referă la procesele complexe şi presupune existenţa unor echipamente de
calcul.
Clasificarea sistemelor automate
- După criteriul informaţiei
• Sisteme automate în circuit deschis (neaservite informaţiei de lucru): asigură funcţiunile
de comandă, măsurare, semnalizare, control şi protecţie automată.
• Sisteme automate în circuit închis (aservite informaţiei de lucru): asigură funcţiunea de
reglare automată.
- Sistemele automate în circuit deschis au o singură cale de transmitere a semnalului; sistemele de
comandă au cale directă, iar cele de măsurare, semnalizare, control şi protecţie au cale inversă.

3. Schema generală a sistemului automat în circuit deschis (sistem de comandă automată)

Schema generală a unui sistem de comandă automată

A- amplificator
EC- element de comandă
EE- element de execuţie
P (IT)- proces (instalaţia tehnologică)
xi- mărime de intrare (impusă prin program)
xa-mărime amplificată
xc- mărimea de comandă
xm- mărimea de execuţie
xe- mărimea de ieşire

4. Schema generală a sistemului automat în circuit închis (sistem de reglare automată).

Schema generală a unui sistem de reglare automată

EC - element de comparaţie xi - mărimea de intrare
RA - regulator automat xa- mărimea de acţionare (eroarea)
EE - element de execuţie xc- mărimea de conducere (comandă)
P - proces (instalaţia tehnologică) xm- mărimea de execuţie
TR - traductor de reacţie xe- mărimea de ieşire
xp- mărimea perturbatoare
xr- mărimea de reacţie

5. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru condiționarea și procesarea produselor

vegetale
După rolul si locul lor in procesele tehnologice de prelucrare a produselor vegetale deosebim:
• mașini de sortat
• dupa greutate specifica
• dupa culoare
• dupa proprietatile aerodinamice
• după gradul de vătămare
• mașini de calibrat
• după dimensiuni
• după greutatea specifică
• după culoare
• instalatii de conditionat
• efectuează sortarea, calibrarea, perierea , lustruirea si eventual ceruirea;
• masini de spalat fructe si legume
• prin inmuiere
• prin frecare
• prin stropire
• mașini de tăiat și feliat
• tăiat cuburi
• tăiat felii
• mașini de scos sâmburi și codițe
• instalații de blanșare
• instalații de conservare
• prin pasteurizare
• prin sterilizare
• prin concentrare
• prin congelare
• prin uscare
• alte procedee
• instalaţii de decontaminare prin iradiere
• tratarea cu radiaţii neionizate UV-C
Pentru produse de bună calitate sortarea se poate realiza:
• înainte de blanșare
• după blanșare
• după congelare
• înainte de ambalare
Sortarea se poate face în funcție de :
a. procedeul folosit
• cu laser
• cu raxe X
• cu raze infraroșii
• cu dispozitive fotoelectrice
• cu jet de aer
• b. proprietățile produsului
• după culoare
• după formă
• după dimensiuni
• după densitate
• după caracteristicile biologice
Pot fi îndepărtate:
• corpuri străine nevegetale: lemn, sticlă, metale, plastic, pietre, pământ etc
• corpuri străine vegetale: frunze, tulpini, codițe, sâmburi etc.
• produse neconforme: stricate, murdare, cu resturi de sâmburi etc

Tehnologia DetoxTM
• tehnologia DetoxTM - se bazează pe un sistem optic de sortare și permite sortarea cu laser după
caracteristicile biologice ale produselor
• este folosită la depistarea și îndepărtarea produselor contaminate cu Aflatoxină
• se pretează la sortarea nuciferelor (nuci, migdale, alune, arahide etc) și a fructelor deshidratate
(smochine)
• sortatorul utilizează un design optic special, iar prin tehnica laser se poate capta intensitatea
extrem de redusă a luminii reflectată de fungi (ciuperci)
• când un anumit tip de fungi este iluminat cu o lumină având o anumită lungime de undă, acestă
reflectă lumina cu un model distinctiv - o amprentă unică
• sistemul laser recunoaște această amprentă digitală și este capabil să permită eliminarea produselor
contaminate, chiar și la un debit mare de alimentare al instalației
• tehnologia Detox TM poate detecta acaseată semnatură biologică a aflatoxinei, care este invizibilă
pentru ochiul uman

Tehnologia SWIR (Shortwave Infrared 0,9-1,7μm)

• tehnică bazată pe utilizarea undelor scurte infraroșii din spectrul electromagantic
• permite sortarea pe baza conținutului de apă din produse
• produsele cu conținut ridicat de apă, precum fructele congelate, absorb lumina, în timp ce corpurile
străine din plastic, lemn reflectă lumina și în acest fel sunt detectate și înlăturate
• se folosește frecvent pentru sortarea fructelor și legumelor
• prin combinarea mai multor lungimei de undă cu tehnologia SWIR produsele nevegetale, cum ar
fi sticla, carton, metal sunt eliminați din masa de produs bun asigurând astfel o sortare eficientă cu
pierderi extrem de mici
Tehnologia de sortare cu raze X
• se folosește pentru detectarea după densitate
• se folosește pentru inspecția finală a produselor ambalate: fructe, legume ambalate în borcane de
sticlă sau doze metalice, semințe, snack-uri sau alte produse ambalate în pungi de plastic sau
aluminiu
• tehnica cu raze X presupune depistarea corpurilor străine, pe baza densității diferite: metale
(feroase sau neferoase), bucăti de sticlă, plastic, pietre
• sortatorul Ixus™ permite depistarea sâmburilor în produsele ambalate vrac: cireșe sau măsline
• razele X se pot folosi și pentru verificarea nivelului de umplere și de numărare a obiectelor din
ambalaje

6. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru uscarea produselor agricole vegetale
Legumele si fructele pentru a putea fi conservate sunt supuse unui proces de deshidratare, prin care se
elimina o buna parte din apa continuta.
Dupa Krischer si Kast procesul de uscare se clasifica in:
• uscarea pe cale mecanica;
• uscarea pe cale termica.
La uscarea pe cale mecanica, fractiunea lichida din produs este indepartata prin actiune mecanica, de
exemplu prin centrifugare sau presare.
Dezavantaje: - posibilitatea denaturarii produsului
- imposibilitatea obtinerii umiditatii finale dorite.
Uscarea pe cale termica este mult mai mult utilizata la uscarea produselor agricole decat uscarea pe cale
mecanică.
În uscarea produselor agricole vegetale prin acest procedeu, intervin două fenomene principale:
• transferul de căldură, care asigură energia necesară transformării apei în vapori;
• transferul de masă sau transferul apei, vaporilor de apă, prin celule şi apoi în afara ţesuturilor.
Acest transfer de căldură se poate realiza prin:
• convecţie (cu ajutorul aerului)
• conducţie (materialul venind în contact direct cu o suprafaţă caldă)
• radiaţie
• combinat.
• Indepartarea excesului de apa, din fructe si legume, se poate face prin uscare naturala sau uscare
artificiala. Diferenta consta in natura energiei termice folosite si anume: energie solara (uscare
naturala) si energie rezultata din arderea unui combustibil oarecare (uscare artificiala sau
deshidratare) si viteza cu care se indeparteaza excesul de apa din materia prima respectiva.
Pentru ca uscarea sa se realizeze intr-un timp scurt cu un consum minim de energie si sa asigure calitatea
produsului uscat, este necesar a se tine seama de urmatoarele:
• Natura materialului supus uscarii
Materialul supus uscarii poate avea structura poroasa sau capilara, ce poate influenta deplasarea apei din
structurile inferioare spre suprafata, unde aceasta va fi evaporata sau antrenata de agentul de uscare. Cu càt
porii sunt mai numerosi si mai uniform repartizati in material, cu atàt umiditatea se va deplasa mai repede.
Daca produsul are capilarele sectionate transversal atunci se creeaza drum deschis pentru deplasarea apei.
In acest caz, apa va ajunge la suprafata, unde va fi evaporata si antrenata de mediul de uscare.
• Felul cum se prezinta apa si procentul acesteia in masa produsului
Daca apa legata chimic predomina in produs, uscarea se va face mai greu, durand mai mult. Daca
dimpotriva, apa este continuta in proportie mai mare in capilare si in pori, atunci deplasarea acesteia spre
stratul periferic se face mai usor.
• Forma si dimensiunile materialului
Produsele maruntite au suprafata libera specifica foarte mare si grosimea mica, favorizand uscarea. Prin
taierea produsului perpendicular pe capilare, se creeaza drum liber prin difuzia apei spre suprafata de
uscare.
• Temperatura produsului
Cand are valori prea mari, mareste viteza de uscare. Totusi valoarea temperaturii nu trebuie sa fie prea
mare, pentru a nu duce la degradarea prin ardere a produselor.
• Temperatura si umiditatea agentului de uscare
Aerul cu umiditate mica si temperatura mare se poate incarca cu umiditate multa de la suprafata produsului,
ajungand astfel aproape de starea de saturatie. Pentru ca acest aer sa poata fi refolosit din nou la uscarea
produselor, trebuie supus unei operatii de incalzire.
• Sensul de deplasare si viteza aerului
Cand produsul circula in contracurent cu agentul de uscare, este posibila trecerea unei cantitati mai mari de
umiditate din produs spre aer. Viteza de deplasare trebuie sa tina seama de viteza de difuzie si de cea de
evaporare, astfel incat, pe masura ce apa este eliminata din produs, sa fie antrenata de catre agentul de
uscare.
Produse agricole pretabile la uscare:
• cereale și leguminoase (grâu, orz, secară, ovăz, porumb, orez, mei, rapiță, floarea soarelui,
etc);
• fân si plante furajere (iarbă, lucerna, sfecla, cartofi furajeri);
• fructe si legume (struguri, mere, prune, caise, ardei, cartofi, ceapa, tomate, dovlecei,
vinete, rădăcinoase etc) ;
• lemn (lemn de foc, rumegus etc);
• condimente si plante medicinale;
• produse speciale ca hamei, malt, tutun, pluta etc:
• Prin deshidratarea parţială a legumelor şi fructelor care în stare proaspătă au umiditatea normală de
65-35% se poate realiza anabioza, condiţiile în care dezvoltarea microorganismelor nu mai este
posibilă, obţinându-se astfel legume uscate cu maximukm 14% apă şi fructe deshidratate cu cel
mult 25% apă.
• Asemenea produse conţin vitamine în cantităţi mai reduse, sunt mai concentrate în substanţe
nutritive, au volum mai mic, calităţi alimentare şi gustative aproximativ egale cu ale legumelor şi
fructe proaspete.
• Valoarea lor pe unitate de masă este mai mare. De exemplu, 1 kg prune uscate are valoare
energetică de circa patru ori mai mare decât 1 kg de prune proaspete.
• Cu cât conţinutul de apă al legumelor şi fructelor uscate este mai redus, cu atât îşi menţin mai bine
indicii de calitate. Ca dezavantaje se menţionează: pierderea aspectului şi culorii iniţiale, pierderea
unei părţi din vitamine şi posibilitatea de consum aproape exclusiv în stare gătită.
Pentru a fi îndeplinite cerinţele de consum se folosesc produse care îndeplinesc anumite condiţii de calitate.
Aceste condiţii de calitate la produsele din legume şi fructe devin complexe datorită diverselor destinaţii pe
care o au produsele. Aprecierea calităţii se face prin cercetarea unor caracteristici legate de: aspectul
exterior, prin analiza gustului, mirosului, consistenţei prin analiza de laborator. Pentru efectuarea acestor
cercetări şi analize se folosesc diferite tipuri de instrumente, aparate şi tehnici de laborator, standarde ale
analizelor de laborator.
Caracteristicile fizice sunt:
• consistenţa, culoarea, greutatea specifică, forma , aromă, gust, miros, etc.
Caracteristicile chimice sunt:
• conţinutul de apă, substanţa uscată, zahăr, acizi, celuloză, săruri minerale şi care se stabilesc prin
determinări de laborator, folosindu-se metode de analiză specifice.
Caracteristicile tehnologice sunt:
 • capacitatea de păstrare, prezenţa atacurilor microbiene, aspectul exterior, al ambalajului,
etanşeitatea.
Condiţiile tehnice sunt:
• autenticitatea materiei prime folosite, starea de sănătate şi curăţenia produselor, consistenţă, gust,
aromă etc.

7. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru conservarea prin frig a produselor
agricole vegetale
• Conservarea la temperaturi scăzute se realizează prin două procedee: refrigerare şi congelare.
• Temperatura scăzută frânează, până la oprirea completă, procesele vitale ale microorganismelor şi
reduce aproape complet intensitatea activităţii enzimelor din produs.
• În vederea aprecierii duratei de răcire a fructelor, este necesar să se cunoască durata de
înjumătăţire a diferenţei de temperatură, definită ca fiind timpul necesar pentru a reduce la
jumătate diferenţa iniţială dintre temperatura medie a procesului şi cea medie a mediului de
răcire.
• Durata de înjumătăţire depinde de câţiva factori: dimensiunile fructului, modul de preluare a
căldurii din produs (modul de ambalare, mediul de răcire, modul de aranjare a produselor),
diferenţa de temperatură produs-mediu de răcire, viteza de circulaţie a mediului de răcire, natura
mediului de răcire
Avantajele conservarii prin frig:
• asigurarea condițiilor optime de conservare și distribuție a produselor perisabile cu minim
de pierderi din valoarea nutritivă;
• valoarea nutritivă a produselor alimentare (de ex. cantitatea de proteine, calciu, fier,
vitamine, aport caloric) este afectată relativ puțin sau deloc;
• durata posibilă de depozitare a produselor congelate poate varia între 18 și 24 luni, la
temperaturi ale aerului de -25°... -30° C ;
• reducerea costurilor de producție prin eliminarea unor materiale auxiliare și a unor operații
suplimentare necesare în cadrul tehnologiilor de conservare nefrigorifice;
• reducerea consumurilor specifice de energie în raport cu alte tehnologii de conservare.
Obiectivul automatizării în tehnica frigului:
• extragerea căldurii de la obiectul supus răcirii (un corp, un mediu sau un spațiu) și menținerea
nivelului temperaturii atinse la sfârșitul procesului, atât timp cât este necesar.
• Scăderea și menținerea temperaturii obiectului răcit la valoarea prescrisă trebuie realizate
independent de variația condițiilor exterioare instalației frigorifice: temperatura și umiditatea
realtivă a aerului exterior, debitul și temperatura apei de răcire, temperatura și debitul mediului
răcit etc.
• Reglarea automată a temperaturii mediului răcit depinde de:
• tipul și mărimea instalației frigorifice
• caracteristicile procesului de răcire
• modul de variație al sarcinii frigorifice
REFRIGERAREA
• reprezintă metoda de răcire a fructelor și legumelor fără formare de cristale de gheață în produs, la
temperaturi superioare valorii de 0°C;
• temperatura de refrigerare este de regulă de 0 ...+4°C, variabilă însă în funcţie de natura produsului
și de gradul de perisabilitate
 • refrigerarea rapidă (cu durată ale procesului de ordinul a câtorva ore sau minute)-ca fayă
tehnologică de sine stătătoare imediat după recoltare și înainte de depozitare se mai numește și –
prerăcire sau prerefigerare
• refrigerarea produce:
• încetinirea dezvoltării microflorei provenite din contaminări interne și externe
• reducerea vitezei reacțiilor hidrolitice și oxidative catalizate de enzime:
• diminuarea unor procese fizice
Procesul tehnologic de refrigerare a fructelor și legumelor proaspete cuprinde următoarele etape:
• tratamente preliminare (spălare, sortare, calibrare, ambalare, tratamente termice pentru
prevenirea atacului diverselor specii de ciuperci patogene, ceruire, iradiere, tratamente cu
substanţe antifungice şi hormoni pentru încetinirea maturării):
• refrigerarea efectivă;
• depozitarea în stare refrigerată;
• încălzirea superficială în vederea evitării fenomenului de condensare a vaporilor de apă pe fructe la
scoaterea din depozit.
• Prerăcirea are scopul de a scădea rapid temperatura fructelor și legumelor din speciile cu
intensitate mare a respiraţiei după recoltare. În funcţie de gradul de perisabilitate, prerăcirea
fructelor se face la intervale de 2 până la 9 ore de la recoltare (Niculiţă.P, 1998).

Metode şi tehnici de refrigerare

• Principalele metode de refrigerare ale fructelor sunt: refrigerarea cu aer răcit, refrigerarea cu apă
răcită, refrigerarea în vacuum şi refrigerarea cu gheaţă hidrică.
• În alegerea metodei de refrigerare şi a condiţiilor de răcire, este necesară cunoaşterea procesului de
răcire şi a vitezei de răcire.
• Procesul de refrigerare se poate considera încheiat atunci când temperatura medie a fructului supus
răcirii a atins temperatura la care urmează să fie depozitat.
Refrigerarea în curent de aer rece
• se realizează cu aer rece la o temperatură de +1...+2°C și o viteză de 2-5 m/s la
nivelul produselor
Refrigerarea în apă glacială (hydrocooling)
• se pretează la refrigerarea legumelor
Refrigerarea sub vid
• cu umectarea prealabilă a produselor (hydro-vacuum cooling)
• fără umectarea prealabilă a produselor (vacuum cooling)
• se aplică la salate, spanac, varză de Bruxelles, mazăre verde, ciuperci, castraveți, ardei
gars tăiat etc.
Refrigerarea cu aer umed (ice bank cooling system)
• se aplică la varză albă, sparanghel, salată, castraveți, fasole verde, mazăre verde, tomate,
zmeură, caise, struguri
Depozitarea produselor refrigerate
• se poate face în același spațiu în care s-a facut refrigerarea sau în alte spații răcite, special destinate
depozitării
• se poate realiza în spații frigorifice cu atmosferă normală sau cu atmosferă modificată (O 2<; CO2>;
etilenă, bioxid de sulf, protoxid de azot etc.)
• trebuiesc respectate următoarele cerințe referitoare la:
• temperatura și umiditatea aerului
• puritatea aerului
• compoziția atmosferei interioare
• ventilația și distribuția aerului la nivelul produselor
• ambalarea și așezarea produselor în spațiu răcit
 • compatibilitatea de depozitare mixtă
• gradul de încărcare cu produse a spațiului de depozitare
• funcționarea instalației frigorifice
• asigurarea igienei pe tot parcursului depozitării produselor
CONGELAREA
• reprezintă metoda de răcire a fructelor și legumelor cu formare de cristale de gheață în produs, la
temperaturi sub punctul de congelare al produsului (în general aproape de -18°C);
• congelarea are loc la o temperatură a mediului de răcire de -30...-35 °C, şi produce:
• blocarea multiplicării microorganismelor și distrugerea unor germeni sensibili
(criosterilizare);
• oprirea celor mai multe dintre reacțiile biochimice
• se poate aplica numai pentru anumite fructe și legume, de exemplu: fructe de pădure, căpșune,
vișine, piersici, caise, mazăre verde, fasole verde, spanac, morcovi etc.
• fructele se pot congela întregi, în stare zdrobită, piureuri sau îndulcite (zahăr sau sirop de zahăr);
• se preferă fructe și legume recoltate înainte de maturarea completă
Procesul tehnologic de congelare a fructelor și legumelor proaspete cuprinde următoarele etape:
• tratamente preliminare (curățire, spălare, sortare-calibrare, blanșare, tratamente fizico-chimice,
divizare):
• congelarea efectivă;
• depozitarea în stare congelată;
Ambalarea produselor congelate
• se poate realiza înainte sau după congelare
• se pot folosi:
• ambalaje primare care vin în contact direct cu produsul alimentar
• ambalaje de transport care conțin mai multe ambalaje primare
Congelarea lentă
• are loc în două faze:
• în prima fază temperatura scade până la temperatura de îngheţ, iar picăturile mici de apă se
transformă în cristale de gheaţă
• în a doua fază, temperatura scade în continuare până cînd ajunge la punctul de îngheţ final
• are dezavantajul deteriorării celulelor şi al pierderilor de suc la decongelare
Congelarea rapidă
• este denumită şi congelare criogenică
• apa din interiorul şi exteriorul celulelor îngheaţă în acelaşi timp
• are avantajul menţinerii intacte a structurii celulare, menţinând prospeţimea, aroma şi textura
originală a produselor
Metode de congelare
• Produsele neambalate
• se congelează în strat fix sau fluidizat;
• se folosesc aparate de congelare cu funcționare discontinuă, semicontinuă sau continuă;
• Produsele ambalate
• se congelează în curent de aer rece
• se folosesc aparate cu plăci (prin contact cu suprafețe răcite), în contact cu agenți de răcire
intermediari (freoni) sau în contact cu agenți de răcire criogenici (azot lichid).

Calitatea produselor congelate

• sub aspectul proprietăților senzoriale, nutriționale și stări sanitare, calitatea produselor congelate
este influențată de :
• calitatea inițială a materiilor prime (soi, grad de maturitate, zona și clima, tehnologii de
cultură etc)
• procesarea anterioară congelării a materiilor prime (blanșare, acoperire cu strat de zahăr
sau sirop etc.)
• calitatea congelării (viteza și modalitatea de congelare)
 • parametrii depozitării (temperatura și umiditatea relativă a aerului)
• durata păstrării în stare congelată
• calitatea ambalajului
Depozitarea produselor congelate
• se face în spații special amenajate și dotate cu instalații frigorifice cu amoniac
• răcirea aerului se realizează cu ajutorul răcitoarelor cu aer cu convecție froțată, cu aspirație și
refulare libere;
• trebuiesc respectate următoarele cerințe referitoare la:
• temperatura și umiditatea relativă a aerului
• ventilația și distribuția aerului la nivelul produselor
• congelarea prealabilă a produselor din depozit
• compatibilitatea de depozitare mixtă a mai multor feluri de produse
• gradul de încărcare cu produse a spațiului de depozitare
• ambalarea și așezarea produselor în depozit
• asigurarea igienei pe tot parcursului depozitării produselor
• modul de funcționare și exploatare a instalației frigorifice
• rulajul și manipularea produselor
Decongelarea
• se poate face:
• în vase deschise, în aer la temperaturi de 3...5°C;
• în soluție de 0,1-0,5% acid ascorbic sau sirop de zahăr;
• în aparate de decongelare sub vacuum cu vapori de apă.

8. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru recoltarea, sortarea si ambalarea ouălor.
Metode de apreciere a prospețimii ouălor și de identificare a falsurilor
• Evaluarea gradului de prospețime se poate face asupra oului crud întreg, asupra conținutului oului
după spargere sau după fierbere.
• Stabilirea prospețimii ouălor crude se poate face prin examinarea aspectului, prin proba
clătinatului, examinarea la ovoscop sau proba densitații în apa rece și în soluție de saramură, de
diferite concentrații.
Examinarea și tratarea cu radiații ultraviolete
• Constă în expunerea ouălor la un fascicol cu radiații ultraviolete. Coaja ouălor proaspete conține un
pigment, ovoporfirina, care dispare pe măsură ce oul se învechește.
• Ovoporfirina are proprietatea de a vira culoarea albastră-violet a radiațiilor ultraviolete în roșu,
astfel că în cazul trecerii oului proaspăt prin dreptul unui fascicul de radiații ultraviolete, acesta se
colorează în roșu, iar ouăle vechi rămân colorate în albastru violet. 
• În funcție de învechirea oului se pot obține nuanțe de culoare de la roșu la albastru violet.
Examenul nu oferă informații  referitoare la modificările conținutului oului.
• Radiația UV poate fi folosită și la depistarea ouălor contaminate cu bacterii Pseudomonas
• Tratamentul cu UV se folosește pentru distrugerea agenților patogeni existenți pe suprafața oului
• Producerea şi comercializarea ouălor pentru consum în România se realizează cu respectarea
prevederilor Regulamentului C.E nr. 852/2004 privind regulile generale de igienă a alimentelor,
cu modificările şi completările ulterioare,  Reg. C.E nr. 589/2008 de stabilire a normelor de
aplicare a Reg. C.E. nr. 1234/2007 ce stabileşte standardele de comercializare aplicabile ouălor şi
ale Directivei 2000/13/C.E. cu privire la etichetarea şi modul de marcare a ouălor şi a ambalajelor,
precum şi Ordinul A.N.S.V.S.A nr.111/2008, privind procedura de înregistrare sanitară veterinară
şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă sau cu amănuntul a
produselor alimentare de origine animală sau nonanimală,
Conform actelor normative în vigoare, ouăle se clasifică după două criterii:
Clasificarea ouălor după greutate :
• categoria XL: ouă foarte mari sau extra large (73 g și peste)
• categoria L: ouă mari sau large (sub 73 g și până la 63 g inclusiv)
• categoria M: ouă medii (sub 63 g și până la 53 g inclusiv)
• categoria S: ouă mici sau small (sub 53 g)
Clasificarea ouălor după calitate:
 categoria A:
• formă normală, intacte şi cu coaja curată, la examenul ovoscopic prezintă camera de aer cu
înălţimea până la 6 milimetri, imobilă, gălbenuşul vizibil în poziţia centrală, albuşul
limpede, transparent, fără impurităţi şi mirosuri  străine.
• ouă extra proaspete - au mai puțin de 7 zile între ambalare și vânzare, camera de aer < 4
mm
• ouă proaspete – nu sunt spălate, nici refrigerate iar camera de aer < 6 mm
• ouăle din această categorie au inscripționată ”data recomandată pentru vânzare- (d.r.v.)”
și ”data durabilitățiii maxime – (d.d.m)”
 categoria B: ouă care nu îndeplinesc condițiile pentru categoria A, destinate industriei alimentare
• ouă refrigerate, conservate, camera de aer < 9 mm
• ouă separate de coajă
 categoria C: ouă destinate industriei ne-alimentare
• Pentru asigurarea trasabilităţii, ouăle destinate comercializarii trebuie marcate obligatoriu cu codul
producatorului, format dintr-un cod, din cifre și litere, care reprezinta ţara, judeţul, un număr de
ordine in cadrul judeţului, data ouatului (ziua şi luna) şi o cifră in faţa codului ţării care va indica
metoda de creştere, astfel.
• cifra 0 – pentru ouă de găină care se cresc ecologic.
• cifra 1 – pentru ouă de găină care se cresc în aer liber;
• cifra 2 – pentru ouă de găină care se cresc în hale la sol;
• cifra 3 – pentru ouă de găină care se cresc în baterii (cuşti, îmbunătăţite)
 
• Marcarea ouălor cu cerneală specială, cu codul producătorului, se va face la locul de producţie sau
la primul centru de ambalare la care sunt livrate ouăle, cu respectarea condiţiilor legale.
• Ambalajele care conţin ouă de categoria A trebuie să poarte la exterior, pe lângă concordanţa între
codul producătorului marcat pe ou şi cel de pe ambalaj, date înscrise vizibil şi perfect lizibile
despre:

În fluxul de lucru al mașinilor complexe de sortat ouă se deosebesc următoarele procese:

• alimentarea cu ouă: manuală, semiautomată sau automată
• controlul ovoscopic
• sistemul de sortare pe categorii de greutate
• înregistrarea numărului de ouă pe categorii de greutate și total
• alimentarea cu cofraje goale
• așezarea ouălor pe cofraje: manual sau automat
• marcarea ouălor
Sistemul de alimentare automat poate fi:
• mecanic- tip gheară cu clești
 • avantaj: evită aspirarea conținutului ouălor fisurate
• dezavantaj: produce spargerea ouălor foarte mari și a celor cu coajă subțire
• pneumatic- tip platou cu burduf și pompă de vacuum
• avantaj: productivitate mare
• dezavantaj: produce aspirarea conținutului ouălor fisurate
Ovoscopul
• este alcătuit dintr-o lampă flurescentă așezată sub trasnportorul cu role, o oglindă reglabilă așezată
înclinat pe partea opusă locului sortatorului și un ventilator pentru răcire
• controlul ovoscopic trebuie efectuat pe toată suprafața oului
• ouăle sunt rotite la trecerea prin fața sortatorului permițând controlul pe întreaga suprafață
Sistemul de sortare și cîntărire cuprinde:
• dispozitivul de trecere a ouălor de pe trasnportorul cu role pe cântare
• cântarele pentru ouă
• dispozitivul de deplasare succesivă a ouălor pe cântare
Sistemul automat de așezare a ouălor pe cofraje
• este format dintr-un număr de ambalatoare egal cu numărul categoriilor de greutate
Sistemul de comandă, înregistrare, semnalizare și blocare
• asigură pornirea și oprirea mașinii, ștampilarea, înregistrarea numărului de ouă pe categorii de
greutate și total, cu contoare speciale, semnalizarea și blocarea mașinii în cazul lipsei de cofraje
goale la ambalator, al neevacuării cofarjelor pline sau al blocării dozatorului
Ambalarea
• Ouăle se ambalează în cofraje de carton, cu capacitate variabilă în funcție de cerințele pieței
(6,10,30 alveole).
• În cofraj oul este așezat cu capătul ascuțit în jos.
• Ambalarea cofrajelor se face în lăzi de lemn, cu capacitate de 12 cofraje (360 ouă)
• Pe lăzi se inscripționează: originea ouălor, data producerii și ambalarii lor, categoria de greutate și
modul de așezare.
Depozitarea
• Depozitarea se face în camere speciale la temperaturi diferite, astfel:
• depozitare de scurtă durată- pentru maxim 5-6 zile, U aer= 80-85% și Taer=8°C
• depozitare de lungă durată- timp de 4-6 luni- conservare prin frig (prerăcire timp de 12-24
ore până la + 4°C, urmată de depozitare în celule frigorifice la Taer=0...2°C, Uaer= 80-85%,
vaer= 0,3 m/s
• În cazul depozitării de lungă durată în celule frigorifice, depozitul este prevăzut și cu o cameră de
preîncălzire a ouălor, în care se face ridicarea treptată a temperaturii ouălor, timp de 24-48 ore
înainte de livrare

9. Aplicații ale sistemelor automate la instalațiile pentru procesarea peștelui

În cazul procesării peștelui o atenție deosebită trebuie acordată procesului de decapitare, eviscerare și
filetare.
Se folosec diferite tipuri de mașini în care procesul poate fi semi-sau complet automatizat, în funcție de
specia de pește și de modul de procesare/valorificare ulterioară (pește proaspăt, afumat, sărat, marinat etc.)
Pentru decapitare se folosesc instalații cu cuțite tip disc, iar pentru eviscerare se folosesc cuțite și
dispozitive cu aspirație și jet de apă
Pentru îndepărtarea oaselor din fileuri se folosesc dispozitive manuale sau mașini automate
 • Eviscerarea se face în funcție de vârstă (mărime), specie, conținut în grăsime, metoda de
capturare.
• Speciile de pești grași mici și mijlocii (de ex. heringii, sardinele, macroul etc) nu se eviscerează
imediat după pescuire deoarece apar probele de modificare a culorii și de oxidare a grăsimii
• Speciile de pești mari, slabi trebuie eviscerați pentru a se împiedica modificările senzoriale
semnificative- modificări de culoare în zona abdomenului

Etape de procesare
• Peste neprocesat
• Decapitare
• Taiere inotatoare
• Taiere abdomen
• Eviscerare si curatare
• Dezosare 1
• Dezosare 2
• Filet finisat
BAADER 444
Mașină pentru decapitare și eviscerare
Avantaje:
• alimentare ușoară
• tăiere precisă pentru sângerare (permite eviscerare directă și precizie la tăiatul gâtului)
• precizie la tăiatul capului
• mai puțină degradare a peștelui
• burtă tăiată precis (simetric, se termină la anus)
• indepartare de clavicula pe trunchi de pește
• clavicula nedeteriorată, pentru cea mai bună calitate
• eliminarea în siguranță a intestinelor (rămân aproape intacte)
• trunchiuri, capete și intestine sunt transportate separat în afara aparatului
Date tehnice
Specii de pești: Cod, Cod negru (Pollock), egrefin și carangidae (stavrid)
Alimentare
• pește fără cap cu sau fără sângerare
• pește neeviscerat (de la Baader 434 - claviculă pe cap)
Produsul final
• trunchiuri fără cap și eviscerate (clavicula pe trunchi)
• pește eviscerat,
• capul pe pestele decapitat și eviscerat
Gama de lucru
BA 444: 50 - 90 cm / 1 - 7 kg
BA 444 mic: 40-75 cm/0.5-3 kg
BA 444 Stavrid: 50-90 cm/3.5 - 9 kg
BA 444 Big Cod: 65-95 cm / 3,5-9,5 kg
Capacitate
BA 444: 15-32 pești / min
BA 444 mic: 15-35 pești / min
BA 444 Stavrid: 15-25 pești / min
BA 444 Big Cod: 15-25 pești / min
Viteza este ajustabilă continuu
Operator: 1 persoană
Dispozitiv pentru tăierea capului
• peștele este sortat și aliniat pe banda transportoare
• înainte de a fi tăiat este orientat cu capul spre dispozitivul de tăiere
Baader 541 - Dispozitiv pentru îndepărtarea sîngelui de la nivelul gâtului
Este format din trei părți:
• pre-curățare cu presiune scăzută cu jet de apă (20 bar)
• o perie
• curățare ulterioară cu apă
Avantaje:
• înlocuiește curățarea manuală
• reducerea rutinei și a forței de muncă, ca urmare a manipulării manuale a peștelui
• tratament blând pentru pește, datorită presiunii scăzute carnea nu se deteriorează în timp
• periea poate fi ușor de demontat pentru curățare
FTC Ergo-Light - Dispozitiv pentru îndepărtarea oaselor din fileuri
• dispozitiv manual cu motor pneumatic interior
• are un tambur cu control al vitezei și sens unic de scos mecanic care indeparteaza delicat oasele
din fileuri proaspete, decongelate și afumate (specii de pești mari)
Avantaje
• poate fi folosit pentru controlul oaselor rămase după îndepărtarea automată
• poate procesa unele specii de pești (de exemplu, cod), la care îndepărtarea automată a oaselor nu
se poate face
• construcție robustă pentru funcționarea continuă mult timp.
• Potrivit pentru uz industrial
Date tehnice
• pentru specii de pește: somon, păstrăv, cod, merluciu etc
• capacitate până 6 fileuri / min (în funcție de mărimea / starea peștelui), pentru dezosare completă și
de până la12 fileuri / min (în funcție de mărimea / condiții de pește) după control
FTC Table - Mașină pentru îndepărtarea automată a oaselor cu alimentare automată
• este recomdată pentru pentru afaceri mici
• se asigură controlul presiunii prin înregistrrea greutății
• un tambur cu control al vitezei și sens unic – dispozitiv mecanic care indeparteaza delicat oasele
din fileuri proaspete / decongelate și afumate pentru specii importante de salmonide.
Avantaje
• mașină automată pentru mici producători
• rezultate sigure
• poate fi plasat pe o masă existentă
Date tehnice
• recomandat pentru specii de pește: somon, păstrăv, pește alb
• capacitate de lucru: până 12 fileuri / min (în funcție de mărimea / starea peștelui).

10. Operații executate la mulsul mecanic. Parametri de funcționare ai instalației de muls.

Mulsul mecanic presupune efectuarea următoarelor operaţiuni:
 • igienizarea ugerului – spălarea şi ştergerea ugerului
• îndepărtarea primelor jeturi de lapte
• ataşarea paharelor de muls
• mulsul propriu zis
• masaj şi muls suplimentar
• detaşarea automată a paharelor când debitul de lapte scade sub 0,2l/min
• dezinfecţia ugerului cu soluţie pe bază de iod
Cerințele instalațiilor de muls:
• să realizeze mulsul rapid şi complet
• să asigure condiţii igienice pentru lapte şi pentru animal
• să nu influenţeze negativ starea de sănătate a animalelor
• să menţină constanţi parametrii funcţionali
• să corespundă dimensiunilor diferite ale mameloanelor
• să poată fi uşor manevrate, spălate şi dezinfectate
Clasificarea instalaţiilor de muls:
a. după locul de realizare a mulsului:
• instalaţii de muls în adăpost
• instalaţii de muls pe platformă (în săli de muls)
• instalaţii de muls la păşune
b. după felul instalaţiei:
• instalaţii mobile
• instalaţii staţionare
c. după modul de colectare a laptelui:
• cu colectarea laptelui la bidon
• cu colectarea laptelui la conductă
d. după numărul de animale mulse simultan:
• individuale
• colective
Parametri de funcţionare ai instalaţiei de muls
1. Intensitatea optimă a vacuumului: dp = 0,5 bar = 50 kPa
• în cazul în care intensitatea vacuumului este mai mică decât cea optimă, aspiraţia laptelui se face
prea lent
• dacă valoarea este prea mare durata fazei de aspiraţie creşte foarte mult
• valoarea minimă a intensităţii vacuumului pentru menţinerea paharelor de muls pe mamelon este
dpmin = 0,4 bari = 40 kPa
2. Frecvenţa optimă a pulsaţiilor: fp = 55-60 pulsaţii/mim
• eventuale abateri ale frecvenţei de la valoarea optima pot duce la înrăutaţirea procesului de muls
• la frecvenţe mai mari, sfincterul nu poate urmări deformările manşonului
• manșoanele se pot transforma într-un proces vibrator, provocând oboseala muşchilor şi afectând
sănătatea ugerului prin apariţiei mamitelor
• debitul de lapte muls nu creşte
• la unele tipuri de instalaţii, timp de 20-90 s, la începutul mulsului, frecvenţa poate fi de 2-3 ori mai
mare realizându-se un masaj suplimentar al mameloanelor
3. Durata optima a fazei de aspiraţie: da = 50…60%
• se determină, conform diagramei pulsatorului prin raportul dintre timpii fazei de aspiraţie şi
timpul total al unui ciclu de funcţionare şi are în general o valoare cuprinsă între 50-70%.
 • valorile mai mici sunt daunatoare, iar valorile mai mari nu sunt justificate, deoarece provoacă
fluctuaţii anormale ale intensitatâţii vacuumului care nu determină scurtarea timpului de muls

11. Igiena ugerului. Instalația pentru spălarea și dezinfecția utilajelor de muls

Înainte de muls
• serveţele de unică folosinţă din hârtie sau material textil
• serveţele: umede, semiumede şi uscate
• spumă activă: economic, sigur, fără picături, mameloane uscate
După muls
• canalul mamelonar rămâne deschis 1,5-1 h după muls
• dezinfecţia ugerului cu substanţe pe bază de iod (peliculă elastică)
• dezinfecţia ugerului cu emulsie cosmetică protectoare (iarnă, soare, păşune)- pelicula protectoare
12 h
Părţile instalaţiei de muls care trebuie curăţate sunt următoarele:
• părţile instalaţiei, aflate sub vacuum, care vin în contact cu laptele: paharele şi manşoanele de
muls, aparatele pentru măsurarea cantităţii de lapte, conducta şi furtunul de lapte, vasul receptor
pentru lapte;
• conducta de transport lapte: între vasul receptor şi tancul de răcire (inclusiv schimbătorul de
căldură cu plăci)
• tancul de răcire
Procedee de spălare
• mecanice: cu ajutorul diferitelor perii (pentru îndepărtarea impurităţilor aderente la suprafaţa
instalaţiei)- nu trebuie să modifice integritatea manşoanelor de muls
• chimice: detergenţi (îndepărtează+ dizolvă impurităţile şi depunerile şi dezinfectează instalaţia)
• detergenţi alcalini: îndepărtează impurităţile organice (grăsime şi proteine) şi
dezinfectează în acelaşi timp (grăsimea se îndepărtează cu produse puternic alcaline şi apă
caldă; proteina se îndepărtează cu detergent alcalin clorinat)
• detergenţi acizi: împiedică formarea depunerilor de minerale (fier, mangan) din lapte-
piatra de lapte (grăsime/proteine/minerale)
• detergenţii de tip pulbere: nu conţin clor
Spălare dominantă: 11-13 ori/săptămână detergent alcalin şi 1-3 ori spălare cu detergent acid (în funcţie de
duritatea apei ).
Fazele spălării instalaţiei de muls

• Prespălare- cu apă calduţă la 35°C ( > 35°C proteinele coagulează- greu de îndepărtat)
• Spălarea principală- detergent + apă caldă la 70-90 °C la început şi 40-50°C la întoarcere (< 40
°C se depun grăsimile)- durata 5-10 minute
• Limpezirea – apă curată rece - îndepărtarea resturilor

Tipuri de instalaţii de spălare

• parţial automatizate: comanda duratei spălarii – pentru ferme mici cu stabulaţie legată
• complet automatizate: programarea fazelor spălării (inclusiv dozare detergent şi formarea jetului de
apă) - pentru ferme mari

12. Automatizări parțiale la mulsul mecanic.

În funcţie de acţiunea exercitată deosebim:
• sisteme automate pentru semnalizarea sfârşitului mulsului – întâlnite frecvent la instalaţiile de
muls în adăpost;
• dispozitive pentru măsurarea şi înregistrarea automată a cantităţii de lapte muls;
 • sisteme automate pentru întreruperea automată a mulsului;
• dispozitive automate pentru comanda mulsului suplimentar;
• sisteme automate pentru detaşarea paharelor de muls;
• aparate de muls comandate în funcţie de debitul de lapte;
• automatizarea operaţiunilor auxiliare: dirijarea animalelor spre platforma de muls, spălarea
automată a ugerului, distribuirea automată a nutreţului concentrat, spălarea şi dezinfectarea
automată a instalaţiei de muls.

13. Automatizarea completă a mulsului: roboți de muls; operațiuni executate; avantajele

automatizării complete a mulsului.
• Automatizarea completă a mulsului, folosind roboţii de muls, a fost realizată pentru prima oară
în anul 1992 la fermele de vaci din Olanda. În prezent, peste 90% din roboţi se găsesc în ţările
nord-europene, în special în Olanda, Germania, Danemarca, Suedia, Marea Britanie şi Franţa.
• Folosirea roboţilor de muls presupune îndepărtarea factorului uman din succesiunea operaţiilor
premergătoare mulsului, şi anume: curăţare (spălare şi stergere), masajul ugerului, îndepărtarea
primelor jeturi de lapte, ataşarea paharelor, detaşarea paharelor după terminarea mulsului,
dezinfecţia mameloanelor şi spălarea instalaţiei de muls.
• Numărul de animale care pot fi mulse pe zi cu ajutorul roboţilor în boxe individuale variază între
50-65.
• Indiferent de locul de amplasare al roboţilor este obligatoriu existenţa sistemelor electronice de
identificare a animalelor.
• În funcţie de model, roboţi pot fi prevăzuţi cu diferite sisteme de depistare a urmelor de sânge din
lapte sau de avertizare în cazul creşterii numărului de celule somatice.
• Consumul de energie electrică este de 0,25-0,28 kWh/mulsoare iar consumul de apă poate varia
între 1-3,5 l/mulsoare.
• Modele de roboţi de muls: Astronaut – firma Lely; Merlin – firma Lemmer Fullwood; VMS-
firma De Laval; Leonardo – firma Westfalia Surge; Zenith firma Gascoigne-Melotte; AMS-
Liberty - firma Prolion şi modelul Galaxy - firma Insentec, RDS- firma SAC.
Tipuri de roboţi de muls
• Robot de tip container de muls. Robot realizat de mai multe firme şi instituţii universitare olandeze
constă din două boxe de muls configurate ca la platforma tandem, fiecare fiind echipată cu un
modul de robot de muls. Pe braţul modulului sunt amplasate paharele de muls, furtunele de lapte,
aer, apă, precum şi sensorii pentru debitul de lapte, temperatura laptelui, conductibilitatea electrică
a laptelui. Robotul duce suportul cu paharele de muls către uger. Doi senzori cu ultrasunete
depistează poziţia mameloanelor, robotul poziţionează succesiv paharele şi apoi le ridică pneumatic
şi deschide robinetul de vacuum. După ataşarea paharelor braţul robotului se decuplează şi se
deplasează la a doua boxă de muls. Mameloanele sunt spălate după ataşare cu ajutorul unor duze de
pulverizare a apei, amplasate în pahar. Un asemenea robot a fost construit de firma Prolion.
• Robot de muls cu sistem de tastare a crupei animalului . Robotul determină poziţia crupei vacii şi
calculează în funcţie de aceasta poziţia aproximativă a ugerului, pornind de la faptul că între crupă
şi poziţia mameloanelor există o anumită corelaţie geometrică. Braţul cu suportul paharelor este
deplasat dinspre partea posterioară a animalului către zona ugerului. Poziţia mameloanelor este
cunoscută după identificarea automată a animalului şi permite reglarea corespunzătoare a distanţei
dintre pahare. Urmează ridicarea paharelor şi ataşarea lor. Pentru curăţirea ugerului robotul este
echipat cu perii rotative. Tipul acesta de robot este realizat de Gascoigne-Melotte.
• Roboţi de muls în adăposturi existente de vaci de lapte. Roboţii de muls pot fi integraţi în
adăposturi existente de vaci de lapte cu întreţinere liberă. În partea centrală a adăpostului sunt
 amplasaţi doi roboţi de muls în boxe de tip tandem, amplasate fiind în aşa fel aleasă, încât vacile au
acces spre muls atât dinspre zona de furajare cu furaj de volum, cât şi dinspre zona învecinată cu
boxe de odihnă.
• Intrările către boxele de muls robotizate sunt prevăzute cu senzori de identificare automată. Dacă
vaca trebuie să fie mulsă, se deschide automat uşa de intrare la robot. Dacă nu, uşa rămâne închisă
şi animalul va părăsi zona de muls.
a. Curăţarea ugerului se poate realiza, în funcţie de tipul de robot, astfel: cu perii sau bureţi rotativi
umezi, cu jet de apă caldă introdus în interiorul manşonului după ataşarea acestuia pe mamelon, curăţare şi
ştergere individuală cu dispozitive separate.
b. Ataşarea automată a paharelor de muls cuprinde identificarea automată a mameloanelor şi
manevrarea maşinii de muls.
• Pentru identificarea mameloanelor sunt concepute mai multe sisteme de detectare automată: cu
sensori de temperatură, cu sensori cu ultrasunete, cu dispozitive optice ş.a.
• Procedeele de detectare automată, se bazează pe dispozitive pentru detectarea în două faze:
aproximativă şi exactă, cu ajustarea fină a poziţiei paharului.
• Ataşarea automată a paharelor de muls poate fi comună sau individuală, paharele putând fi
susţinute de un suport comun al modulului de muls.
• Paharele sunt manevrate de un braţ cu dispozitiv telescopic şi cilindri pneumatici, sau de un şasiu
purtător.
c. Detaşarea paharelor se realizează individual, prin trecerea pe faza de vacuum permanent, după ce
fiecare sfert este muls complet.
• Preluarea paharelor de muls se realizează cu ajutorul unui cilindru pneumatic şi a unui şnur sau cu
ajutorul unui braţ articulat (ca la platforma de muls).
• După detaşarea paharelor, fiecare mamelon este dezinfectat cu o soluţie pe bază de iod.
Roboţii de muls pot fi utilizaţi independent, în sala sau pe platforma de muls - pentru vacile întreţinute legat
- sau pot face parte dintr-un sistem complex de automatizare simultană a furajării şi a mulsului (staţia
automată de furajare şi muls) pentru vacile întreţinute liber
Avantajele automatizării complete a mulsului
• potenţialul productiv al vacilor de lapte este mai bine valorificat, prin creşterea frecvenţei
mulsorilor, favorizată de roboţii de muls;
• reducerea consumului de forță de muncă;
• îmbunătăţirea sănătăţii animalului, în special a ugerului;
• mulsul complet automatizat este favorabil animalului şi prin aceea că din punct de vedere tehnic
este posibil ca procesul de muls să decurgă în corelaţie cu însuşirile individuale ale fiecărei vaci de
lapte
• se îmbunătăţesc condiţiile pentru o întreţinere favorabilă animalelor, căci ritmul de hrănire şi de
muls nu este impus de om, ci este ales de către animal.
• operaţiile de muls sunt controlate de calculator şi se produc în timpul vizitării voluntare de către
vacă a staţiei de hrănire.