Cătălina Ifrim

Clasa a XII-a G

Comentariu literar la limba latină

Opera „Arta iubirii” de Ovidiu

Arta iubirii este o culgere de versuri închinate iubirii, aparținând poetului latin exilat
la Tomis, Publius Ovidius Naso. Capodoperă a literaturii erotice din Antichitate și până în
contemporaneitate este o ilustrare a iubirii care constiuie esența eternă a relației dintre bărbat
și femeie.
Conținutul cărții întâi din „Arta iubirii” reprezintă sfaturi adresate tinerilor domni
referitoare la locurile pot fi găsite tinere femei și moduri de a le cuceri. De exemplu, Ovidiu
spune „Caută - apoi o pricină să stați împreună de vorbă! Leagă-te întâi de ceva ce-i tuturor
cunoscut” citat ce reprezintă îndemnul pentru bărbat de a face primul pas, printr-o atitudine
fermă și convingătoare. Poetul sfătuiește sexul masculin să trateze femeia cu tandrețe,
delicatețe, precum reiese din pasajul lingvistic următor: „Orice prilej este bun să te arăți
grijuliu”, sugerând bărbaților să dovedească interes și implicare afectivă în procesul de
„cucerire”, în orice context care se vrea a fi favorabil.
Cea de-a treia carte este „o scrisoare deschisă” dedicată femeilor, pentru a veni în
sprijinul acestora și pentru a nu le lăsa într-un dezavantaj față de cei prezentați anterior.
Ovidius îndeamnă femeia să fie preocupată de estetica fizică a corpului ei încât ea să își pună
în valoare până și pseudo-defectele relative, astfel: „Dacă ești scundă, stai jos: în picioare ai
părea așezată”; „De ești slăbuță, țesuturi mai groase îmbracă pe tine”. Atașat la imaginea
exterioară, femeia are datoria de a ști să cadă, să plângă și să umble cu multă grație.
Prin rezumarea ideilor precendent prezentate, putem observa latura „pedagogică” a
povețelor pe care Ovidius le pune în scenă pentru ambii reprezentanți ai unei potențiale
relații, astfel încât niciuna dintre părți să nu se afle în dezavantaj, atât la nivel moral, cât și la
nivel estetic, social și, de ce nu, chiar și intelectual.