1 Făptura mamei - Grigore Vieru

Uşoară, maică, uşoară,

C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.

2 Versuri Grigore Vieru - Mama in camp

Peste dealul de-arama

curge soare-n asfintit.
"Odihneste-te, mama, -
Pot rosti, in sfarsit.

Mai traieste la mine,

https://Versuri.ro/w/zw67
sfantul grai sa-l ascult.
Albei tale lumine
Inchina-ma-voi mult. "

ea se sterge cu mana
De sudoare si mit,
Coperind cu tarana
Chipul ei ostenit.

3 Versuri Grigore Vieru - Mi-e dor de tine, mama

trimise de Rodica.

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mama.

Maicuta mea: gradina

Cu flori, cu nuci si mere,
A ochilor lumina,
Vazduhul gurii mele!

Maicuto, tu: vecie,

Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cintec fara moarte!
https://Versuri.ro/w/e177
Vint hulpav pom cuprinde
Si frunza o destrama.
Mi-e dor de-a tale brate,
Mi-e dor de tine, mama.

Tot casca leul iernii

Cu vifore in coama.
Mi-e dor de vorba-ti calda,
Mi-e dor de tine, mama.

O stea mi-atinge fata

Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb, batrin aproape,
Mi-e dor de tine, mama.

4 Poezii de primăvară – Dimineața

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură

, Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,

În curând şi el apare pe-orizontul aurit,

Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară

Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,

Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi

Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.

Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.

În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii

Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;

Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune

, Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,

Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

 5 Primăvara – George Topârceanu

După-atâta frig şi ceaţă Iar s-arată soarele.

De-acum nu ne mai îngheaţă Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi, Timpul cald s-apropie.

Primăvara asta totuşi Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele,

A ieşit un pui de muscă Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare Se re-ntorc din tropice.

Gâzele depun la soare Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă Cântă fără pauză.

Doi cocoşi se iau la sfadă Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă, Nu vrea să se bucure.

Moţul roşu îi atârnă Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are Cu ce roade oasele.

Că de când cu postul mare, Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul, Cui să ceară daune?…

Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia Şi-a-nceput să-l scuture…

Peste toată hărmălaia Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă Două fete vesele…

Zău că-mi vine să-mi las baltă Toate interesele!

 6 Se topește bruma-n soare

Se topeşte bruma-n soare…

Prin grădini, Pe lilieci

, Stau ciorchini

De muguri plini,

Crisalide verzi din care

Scoate-n vânt corniţe reci

Frunza verii viitoare…

7 Vestitorii Primăverii – George Coșbuc

Dintr-alte ţări, de soare pline,

Pe unde-aţi fost şi voi străine,

Veniţi, dragi păsări, înapoi Veniţi cu bine!

De frunze şi de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

În zarea cea de veci albastră

Nu v-a prins dragostea sihastră

De ceea ce-aţi lăsat?

Nu v-a fost dor De ţara voastră?

N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor

Spre miazănoapte nor de nor?

Voi aţi cântat cu glas fierbinte

Naturii calde imnuri sfinte,

Ori doine dragi, când v-aţi adus

De noi aminte! Străinilor voi nu le-aţi spus

Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!

Voi revedeţi câmpia iară,

Şi cuiburile voastre-n crâng!

E vară, vară! Aş vrea la suflet să vă strâng,

Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie

Şi nopţile cu poezie

Şi vânturi line, calde ploi Şi veselie.

Voi toate le luaţi cu voi Şi iar le-aduceţi înapoi!

8 Poezii de primăvară pentru copii Primăvara – Ion Luca Caragiale

Când plouă lin în primăvară, Toți zic:

“Să dea Domnul, să dea!” Și de te culci pe prisp-afară,

Mai vezi pe cer și câte-o stea …

E cald, și ploaia răcoroasă

Ozon în aerul curat În urmă-i lasă; drăgăstoasă Natură toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie

Că au scăpat de iarnă grea;

Se pup brabeti cu gălăgie, Și iată și o rândunea…

Și-o barza … calcă cu măsură Cu pasul grav, explorator,

Se plimbă chiar prin bătătură Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează; Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi, se decorează Cu mii de mii de muguri verzi …

În țarini grâul încolțește, În dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveseleste, Pe orice frunză e un strop.

Și soarele o caldă rază Trimite pe furiș prin nori;

Iar flori și păsări că să-l vaza Se-naltă, zboară către zori.

9 Ghiocelul

Ghiocelu-i strop de soare

Peste satul înghețat,

Ghiocelu-i mângâiere,

Anotimpul așteptat.

El e semn de bine-n casă

E stea sfântă de-nceput

Și ne-mbie azi la viață

Peste timpul ce-a trecut.

10 VINE PRIMAVARA
Frunza verde papusoi

Ce frumos e-acum la noi

Caci zapada s-a topit,

Primavara a venit.

Peste tot e numai soare,

Si pe camp, numai tractoare.

Se imbraca glia iar,

Rodul sa ni-l dea in vara,

Cu grau frumos si aurit,

Ca noi il ingrijim de mic

Si roade multe ne va da,

De stim bine a-l lucra.

11 MARTIE

Martie,martie,martisor,
Ai dat drumul la izvor
Risipind si nori, si ceata.

Tu trezesti din nou la viata

Iarba, gaze, flori, albine,
Eu de aceea tin la tine.

12 CANTEC DE PRIMAVARA
De St.O. Iosif
Infloresc gradinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi albinele
Si-au pornit colinda.
Canta ciocarliile
Imn de veselie,
Fluturii cu miile
Joaca pe campie.
Joaca fete si baieti
Hora-n batatura.
Ah, de ce n-am zece vieti
Sa te cant natura!

13 DIMINEATA
Se desfac din muguri cranguri,
Vrabii trec pe doua ploi,
Aureste pasu-n iarba,
Vine soarele suvoi,
Lacuri izvorand lumina,
Tes miresme de racoare,
Canta seva-n radacina.
Si e MAI de-atata soare!
Zboara fluturii-n privire,
De culoare dau de stire.
Florile acum cresc incet,
Bland cuvanta a racoare
Cu o voce de poet.
PRIMAVARA
Primavara cand se lasa,
Se intorc berzele-acasa.
Florile-i astern in cale
Dulci miresme de petale
Si s-aprind luminile
In toate gradinile.
PRIMAVARA
Sus, pe creanga, in livada,
Florile-au iesit gramada
Si in apa de lumina,
Ce cuprinde ceru-n zori,
Cu sfiala fata-si spala
Asteptand admiratori.
Caci, in fiecare floare
De-acum canta
Si se-avanta
Pe cararile-mplinirii,
Dulcea seva roditoare.

14 PRIMAVARA
De V. Carianopol
Iarna a plecat departe
Dupa ce ne-a viscolit.
Fluturele, randunica,
Iar pe plaiuri ne-au sosit.
Pomii de-abia asteapta
Sa-nfloreasca, un popas,
Soarele-a pornit pe campuri
Sa dea primaverii glas.
Barza-si face iar, pe casa,
Cuibu-n toamna parasit.
Mieii zburda, codrul rade,
Tot pamantu-a inverzit.
Bun venit, ca intotdeauna,
Primavara romaneasca!
Raurile dezghetate
Au prins iarasi sa vorbeasca.
15PRIMAVARA
Intr-o dimineata
Florile de gheata
Au fugit din geam
Pe cand eu dormeam.
S-au scaldat in zori
Pan-au prins culori.
Primavara noua
Le-a-mbracat in roua,
Si-n gradina mea
Le-a poftit sa stea.
16 PRIMAVARA
Primavara vine iar!
Mare mester gradinar,
In livezile in sir
Si cu suflet de zefir,
Scoate iarba din pamant.
Are fluturi pe vesmant
Si un sac cu ghiocei.
Vine MARTIE cu ei
Si ii cerne picaturi
De lumina in paduri.
In APRILIE si MAI,
Trece mandra in alai
De albine si furnici,
De flori si de randunici.
Pomi si arbori se trezesc
Si de drag, ei infloresc.