02 Bipsn Petrescu Dobrogea Si Delta Dunarii Conservarea Florei Si Habitatelor 2007

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
Dobrogea şi Delta Dunării
conservarea florei şi habitatelor
ECO-MUSEAL RESEARCH INSTITUTE
BIBLIOTECA
ISTRO-PONTICĂ
Seria
ŞTIINŢELE NATURII
Dobrogea and the Danube Delta

flora and habitat conservation
TULCEA
2 0 0 7
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ECO-MUZEALE
BIBLIOTECA
ISTRO-PONTICĂ
Seria
ŞTIINŢELE NATURII
)
Dobrogea Si
, Delta DunArii
conservarea florei Si
, habitatelor
TULCEA
2 0 0 7
©: MIHAI PETRESCU, 2007
Referent ştiinţific: dr. ing. Nicolae Doniţă, membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Fotografii şi traducere: dr. MIHAI PETRESCU
DTP&Layout : CARMEN SIMIONESCU

Culegere text: CAMELIA KAIM
Design copertă: DANIEL PETRESCU
Toate drepturile asupra conţinutului acestei ediţii aparţin autorului. Orice reproducere parţială sau totală a acestei
ediţii, fără acordul autorului este interzisă.
Această lucrare a fost elaborată de autor în principal pe baza cercetărilor proprii, precum şi prin sintetizarea unor
date din diverse surse bibliografice, materiale cartografice şi alte documente. Studiile de teren şi elaborarea
prezentei lucrări au fost efectuate în cea mai mare parte în cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea .
Realizarea lucrării a fost posibilă graţie suportului financiar oferit de WWF-DCP, BBI Matra Eco Pontica
Foundation, Ibis Birdwatching Tours, Pelican-Tours, Cross Border Cooperation Agency „Lower Danube”
Euroregion, Atu Travel & Events.
Contribuţia WWF - DCP constituie cofinanţarea proiectului „ Friends Across Waters”
Corespondenţa :
dr. Mihai Petrescu
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
str. 14 Noiembrie nr. 3, 820009, Tulcea, jud. Tulcea, Romania
e-mail: mihaipetrescu1965@yahoo.com, icemtl@icemtl.ro
Schimburi de carte / comenzi:

WWF - Programul Dunăre Carpaţi Romania
B-dul Dimitrie Cantemir Nr.2, BlP3, Sc.2, Et3, Ap. 32, Sector 4, Bucureşti,
Tel.: (004) 021 -3352574; Tel./Fax: (004) 021-33565 05
E mail: office@wwfdcp.ro; www.panda.org
Tipografia: Marinex Print S.R.L.

Baia Mare, Bd. Bucureşti Nr. 25
Tel. +40 263 274947
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Dobrogea şi Delta Dunării - conservarea florei şi
habitatelor /
Dobrogea and the Danube Delta - flora and habitat
conservation /
Mihai Petrescu, Tulcea, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-0-05032-5
Nr. 5652/06.11.2007
Coperta 1: Rezervaţia Călugăru - Iancina (Dobrogea) şi Lacul Razim (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării)
Coperta 4: Situl natural Ciotica - Perişor (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării) - sus; Situl Horstul
Dobrogean, sectorul Podişul
Niculiţel - asociaţia Paeonio peregrinae - Carpinetum orientalis, poiană cu Paeonia
peregrina (Dobrogea) - jos
Cuvânt înainte
Avem în faţă o lucrare remarcabilă privind conservarea naturii din Dobrogea şi Delta
Dunării, rod al unei intense activităţi a autorului ei pe parcursul a 2 decenii, activitate intensă
pentru a identifica specii de plante rare, periclitate sau vulnerabile, asociaţii vegetale reprezen-
tative, habitate şi peisaje remarcabile şi a le pune sub ocrotire pentru ca şi generaţiile viitoare să
se bucure de existenţa şi de frumuseţea lor.
Cercetările s-au făcut în 100 de situri răspândite în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră
şi au evidenţiat extraordinara diversitate a florei, cu multe specii orientale şi meridionale care nu
mai apar în alte provincii ale României, a vegetaţiei care are de asemenea multe trăsături
particulare regionale, a habitatelor foarte variate ce s-au format datorită complexităţii geologice,
geomorfologice, pedologice şi climatice a acestui teritoriu, a peisajelor cu totul speciale generate
de prezenţa ruinelor celor mai vechi munţi din ţară şi a podişurilor calcaroase înecate în depuneri
de loess.
Dar autorul nu s-a limitat la cercetarea acestor situri ci s-a luptat, în adevăratul sens al
cuvântului, pentru a le pune sub ocrotire, pentru a conserva tot ce este mai valoros din floră, din
vegetaţie, din habitate, din peisaje.
Şi a reuşit în mare parte.
Faţă de puţinele arii protejate anterior, au fost propuse şi legiferate 31 în judeţul Tulcea, cu
o suprafaţă de 20.640,55 ha şi 7 în judeţul Constanţa, cu o suprafaţă de 5126,6 ha.
Este de relevat şi ideea interesantă de a delimita în judeţul Tulcea aşa numitul „Horst
Dobrogean”, cu o suprafaţă de 84.915,11 ha, în care sunt cuprinse majoritatea ariilor protejate.
Acestea pot fi interconectate în zona respectivă prin coridoare ecologice.
Lucrarea elaborată de dl. dr. Mihai Petrescu este o primă încercare de prezentare, la nivel
regional, a activităţii de ocrotire a naturii prin cuprinderea întregii diversităţi a speciilor de
plante, a asociaţiilor vegetale, a habitatelor, a peisajelor.
Este o provocare pentru elaborarea şi a altor asemenea lucrări pe provinciile istorice, la
care sperăm să răspundă specialişti animaţi de acelaşi elan pentru conservarea naturii.
Nicolae Doniţă
Membru titular al
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Prefaţă
În lucrarea de faţă sunt prezentate rezultatele cercetărilor proprii efectuate în cadrul Institutului de
Cercetări Eco-Muzeale Tulcea în perioada 2000 - 2006. Aria acestor studii a cuprins majoritatea zonelor
naturale din Podişul Dobrogei, din unele zone limitrofe acestuia, precum şi din zona litorală a Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării.
Principalul scop al lucrării de faţă este de a pune la dispoziţia administraţiilor de arii protejate,
autorităţilor publice, factorilor implicaţi în protecţia mediului şi a publicului date recente necesare pentru
fundamentarea pe baze ştiinţifice şi legislative a deciziilor / măsurilor legate de protejarea florei,
habitatelor şi peisajului, precum şi pentru valorificarea durabilă, nedistructivă, a acestora.
Publicarea prezentei lucrări a fost posibilă prin sprijinul financiar acordat în cadrul proiectului
„Friends Across Waters” de către organizaţia WWF - Programul Dunăre Carpaţi, România şi partenerii
acesteia, respectiv organizaţiile: Eco Pontica Foundation, BBI Matra, Ibis Birdwatching Tours, Pelican-
Tours, Cross Border Cooperation Agency „Lower Danube” Euroregion, Atu Travel & Events pentru care
ne exprimăm în primul rând întreaga gratitudine, personal faţă de doamnele Orieta Hulea, Luminiţa
Tănasie, de domnii Costică Vădineanu şi Daniel Petrescu - din care ultimul a proiectat şi coperta lucrării,
care ne-au acordat întreg sprijinul pentru ca această lucrare să poată vedea lumina tiparului, cât mai
curând şi în cele mai bune condiţii. Verificarea rezumatului în limba engleză a fost realizată de către
domnul Chris Durdin (Honeyguide - Anglia) căruia îi suntem de asemenea recunoscători.
Mulţumim conducerii Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, personal domnului director dr. Florin
Topoleanu, pentru recomandările, sprijinul logistic, posibilităţile de deplasare în teren, în vederea
publicării acestui volum.
De asemenea adresăm mulţumiri speciale doamnei ing. Carmen Simionescu pentru înaltul
profesionalism şi eficienţa manifestate în tehnoredactarea şi pregătirea pentru tipar a acestui volum, fiind
recunoscători şi doamnei doamnei Camelia Kaim, în special pentru culegerea de text.
Până în prezent au fost elaborate studii ştiinţifice de fundamentare pentru 36 de arii protejate legal
constituite la nivel naţional, parţial sau total în urma cercetărilor proprii desfăşurate în cadrul ICEM
Tulcea. Astfel, în lucrarea de faţă, în cadrul fiecărei rezervaţii sunt prezentate numai rezultatele
cercetărilor proprii sau din literatură, restul datelor urmând a fi publicate de specialiştii ce au studiat
celelalte domenii. Aspectele referitoare la avifaună, mamifere, geologie, ihtiofaună, precum şi iniţiativele
de declarare ale ariilor protejate de tip lacustru Traian, Vederoasa, Dunăreni, Oltina, Bugeac, aparţin altor
specialişti din cadrul ICEM Tulcea, respectiv Cristina Dinu, Viorel Cuzic, Valentin Panait, Mariana
Cuzic, cărora le mulţumim şi pe această cale pentru o colaborare fără de care studiile ştiinţifice de
fundamentare ale respectivelor rezervaţii nu ar fi fost complete. În acest sens adresez mulţumiri doamnei
Cristina Dinu, şef de secţie - Muzeul de Ştiinţele Naturii „Delta Dunării” Tulcea, pentru acordul privind
publicarea hărţilor ariilor protejate reprezentate prin lacurile Vederoasa, Dunăreni, Oltina, Bugeac, în
calitate de autor principal al documentaţiilor de constituire. Documentaţiile de constituire ale rezervaţiilor
geologice şi / sau paleontologice propuse, Arleanca, Coşarul Mare, Dealul Lung, sunt realizate în
principal de domnul Valentin Panait, precum şi capitolele de geologie ale rezervaţiilor Casimcea şi
Războieni, aspectele privind flora, vegetaţia, habitatele fiind elaborate în urma studiilor proprii.
Pentru elaborarea hărţilor sitului „Horstul Dobrogean” adresăm în primul rând mulţumiri
domnişoarei Sophie Collette (Belgia) şi de asemenea domnului Valentin Panait.
Pentru rezervaţiile Colţanii Mari, Muntele Consul şi Dealul Bujorului primele iniţiative de
constituire aparţin altor specialişti, menţionaţi în cadrul prezentării fiecăreia dintre ariile protejate
respective, însă aceştia nu au elaborat studiile de fundamentare ştiinţifice necesare pentru declararea lor,
această acţiune fiind realizată în urma studiilor proprii în colaborare cu alţi specialişti (V. Cuzic - pentru
aspectele avifaunistice).
Datorăm mulţumiri tuturor colegilor - atât celor din cadrul Muzeului de Ştiinţele Naturii „Delta
Dunării” cât şi celor din cadrul I.C.E.M. Tulcea care ne-au ajutat, într-un fel sau altul, în realizarea şi
publicarea cercetărilor de faţă, în mod deosebit doamnei Marcela Tone - pentru conservarea materialului
botanic colectat din teren.
Pentru rezervaţiile ştiinţifice propuse din judeţul Constanţa, prezentate în subcapitolul 5.2.2., prin
studii proprii a fost elaborată doar partea referitoare la floră şi vegetaţie, documentaţia ştiinţifică de
constituire fiind realizată de domnul Alexandru Iftime din cadrul Muzeului Grigore Antipa din Bucureşti,
căruia îi suntem recunoscători pentru colaborare şi iniţiativă.
Aducem cele mai alese mulţumiri pentru recomandările de înaltă competenţă profesională şi pentru
girul acordat lucrării de faţă domnului dr. ing. Nicolae Doniţă, membru titular al Academiei de Ştiinţe
Agricole şi Silvice, deschizător de drumuri în studiul pădurilor dobrogene.
Recomandările domnului dr. Vasile Sanda referitoare la aspectele fitocenologice şi sprijinul acordat
în procurarea bibliografiei necesare - pentru care îi mulţumim şi cu acest prilej - ne-au fost, de asemenea,
de un real folos în cercetările întreprinse.
Adresăm mulţumiri domnului prof. dr. Vasile Ciocârlan, împreună cu care am realizat încadrarea
taxonomică a câtorva specii critice sau cu determinare dificilă (menţionate în subcapitolul 2.1), datorită
fenofazelor nefavorabile stabilirii poziţiei sistematice.
Publicarea planurilor de situaţie ale rezervaţiilor constituite prin documentaţii elaborate de ICEM
Tulcea prezentate la sfârşitul lucrării, nu ar fi fost posibilă fără acceptul Regiei Naţionale a Pădurilor -
Romsilva şi fără menţionarea condiţiilor de publicare de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară Tulcea şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cărora le adresăm mulţumiri
şi pe această cale.
În toţi aceşti ani am avut alături familia, căreia ţin să-i mulţumesc în mod cu totul deosebit, pentru
sprijinul acordat - în special de către tatăl meu prof. dr. Niculae-Corneliu Petrescu, inclusiv prin
procurarea unor titluri bibliografice.
Cei ce iubesc natura sperăm să poată descoperi, citind printre rânduri, dincolo de aspectele
ştiinţifice uneori aride, frumuseţile ascunse ale Dobrogei şi Deltei Dunării faţă de care imaginile
prezentate sunt o copie palidă. Natura şi peisajul dobrogean constituie cele mai de seamă bogăţii ale
acestui tărâm, atât de apreciat de artişti pentru diversitatea sa, în care pot fi admirate, ca într-un univers
miniatural, hotarele vestice ale stepelor dintre Mongolia şi sud-estul Europei, rariştile submediteraneene
de stejar pufos cu bujori, monumentalele păduri de tei balcanice, pădurile seculare de stejar şi frasin de la
Letea şi Caraorman, luxuriantele zăvoaie sud-europene, dunele de nisip danubian-deltaice, mlaştinile
europene de stuf, pajiştile sărăturate ponto-caspice şi, nu în ultimul rând, Marea Neagră ...
Toate aceste valori şi frumuseţi nu pot fi redate în cuvinte sau imagini şi de aceea nu se pot
transmite generaţiilor viitoare decât prin păstrarea lor nealterată în arii protejate, ce nu ar mai fi necesare
dacă am conştientiza cu toţii că distrugerea lor este o pierdere ireparabilă din punct de vedere natural,
cultural şi spiritual. De aceea ne exprimăm speranţa ca natura dobrogeană să nu rămână doar o amintire
cuprinsă în imaginile acestei lucrări.
Această carte este dedicată stepelor, pădurilor şi apelor dintre Dunăre şi Mare… şi celor ce le
îndrăgesc...
25 mai 2007 Autorul
Cap. 1. INTRODUCERE
Dobrogea şi Delta Dunării, cu un patrimoniu natural şi peisagistic de importanţă mondială,

formează împreună o zonă unică în ţară şi în Europa, în care sunt întâlnite:
- unele din cele mai vechi structuri geologice de pe continent (Podişul Casimcei, Munţii
Măcinului), limitrofe celor mai recente, reprezentate prin zonele aluvionare ale Deltei
Dunării
- cea mai întinsă suprafaţă de arii protejate (472253,3 ha) şi de situri Natura 2000 din ţară
şi una din cele mai extinse din Uniunea Europeană, reprezentative pentru bioregiunile
stepică şi pontică
- singura regiune din Uniunea Europeană cu suprafeţe întinse şi reprezentative de stepe
ponto-sarmatice, inclusiv de stepe psamofile
- numeroase tipuri de păduri balcanice şi submediteraneene endemice pentru Dobrogea, ce
includ cele mai întinse păduri de tei din Europa
- pădurile seculare Letea şi Caraorman, habitate endemice pentru Delta Dunării
- dunele de nisip cu vegetaţie pontică, ce formează cea mai întinsă zonă costieră naturală
din Europa de sud-est
- cele mai întinse stufărişuri compacte, pe plan mondial
- 1911 specii de plante (DIHORU, DONIŢĂ 1970), din care 420 sunt ameninţate la nivel
naţional, ce includ 14 taxoni din Lista roşie europeană, respectiv 4 specii endemice
pentru Dobrogea şi Delta Dunării
O parte importantă din acest patrimoniu natural şi peisagistic din Dobrogea este prezentată
în lucrarea de faţă, ce include, pe lângă sinteza unor surse bibliografice, numeroase date originale
referitoare la flora, vegetaţia, habitatele, peisajele, ariile protejate recent înfiinţate din Podişul
Dobrogei, la care se adaugă cercetări asupra speciilor de plante ameninţate din zona litorală a
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Ilustraţiile cuprind imagini reprezentative ale respectivelor
arii protejate şi a numeroase specii ameninţate din siturile studiate, multe caracteristice pentru
bioregiunile stepică şi pontică.
Lucrarea de faţă are ca scop principal evidenţierea diversităţii şi a valorii ecologice de
nivel naţional şi / sau internaţional a speciilor de plante ameninţate cu dispariţia, cenotaxonilor şi
habitatelor din Dobrogea, toponim ce se referă în cele ce urmează la Podişul Dobrogei, precum şi
la unele zone din imediata sa vecinătate, situate în vestul acestei provincii, în lungul Dunării.
Podişul Dobrogei, ce constituie principalul obiect de studiu al lucrării de faţă, este cea mai
reprezentativă unitate geografică din bioregiunea stepică, prezentă în cadrul Uniunii Europene
doar în România. De asemenea sunt expuse date referitoare la unele specii ameninţate din zona
litorală a Deltei Dunării şi complexului lagunar Razim-Sinoe. Acest complex lagunar este
considerat de unii autori ca parte componentă a Deltei Dunării (ROMANESCU 1995). Astfel,
Delta Dunării desemnează în lucrarea de faţă, prin extindere, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării,
ce se încadrează în bioregiunile stepică şi pontică.
În lucrare sunt prezentate, în acelaşi timp, şi aspecte legate de factorii de ameninţare la
adresa patrimoniului natural din Dobrogea, parţial valabile şi pentru Delta Dunării, cadrul
legislativ referitor la protecţia naturii, măsurile de conservare in situ.
8 Mihai PETRESCU
În cadrul aspectelor privind conservarea in situ a patrimoniului natural sunt expuse date
referitoare la ariile protejate (legal constituite şi propuse) şi siturile naturale neprotejate ce au
fost analizate şi inventariate în cadrul studiilor proprii desfăşurate în perioada 2000-2006.
Cercetările s-au desfăşurat în 100 de situri din aproape toate zonele naturale ale Podişului
Dobrogean, precum şi din câteva arii limitrofe acestuia, din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa.
Majoritatea acestor situri sunt situate în judeţul Tulcea, unde habitatele naturale ocupă o
suprafaţă cu mult mai întinsă decât în judeţele Constanţa, Călăraşi şi Ialomiţa. Separat au fost
studiate şi speciile ameninţate din 8 situri cuprinse în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării -
judeţele Tulcea şi Constanţa.
Rezultatele acestor studii privind distribuţia şi aprecierea frecvenţei speciilor,
cenotaxonilor şi habitatelor, respectiv ierarhizările valorii ecologice / priorităţilor de conservare
ale acestora ar putea fi extrapolate la nivelul întregului Podiş Dobrogean. Aceasta trebuie făcută
însă cu prudenţă, avându-se în vedere că intensitatea de inventariere şi suprafeţele diferă de la un
sit la altul şi faptul că încă nu a fost realizată o cartare detaliată a distribuţiei speciilor, a
asociaţiilor şi / habitatelor din Podişul Dobrogean, acţiune ce depăşeşte cadrul lucrării de faţă. În
general, intensitatea de inventariere a fost mai ridicată în cuprinsul ariilor protejate constituite
sau propuse, respectiv mai scăzută în afara acestora, în siturile neprotejate.
De asemenea trebuie avut în vedere că la constituirea ariilor protejate s-a urmărit
selectarea, pe cât posibil, a unor zone ce conţin predominant habitate rare sau cu o concentraţie
cât mai ridicată de specii ameninţate, reprezentate în Podişul Dobrogean îndeosebi prin pajiştile
stepice şi cele de păduri submediteraneene, deşi acestea au o suprafaţă mai redusă decât cea a
pădurilor balcanice. Astfel, deşi numărul de situri în care au fost inventariate habitatele de pajişti
stepice şi păduri submediteraneene este în general mai mare decât cel al siturilor cu păduri
balcanice, în realitate suprafaţa primei categorii de habitate este mai redusă dar este reprezentată
într-un număr mai mare de arii protejate. Aceste aspecte trebuie avute în vedere la analiza
priorităţilor de conservare, la nivelul siturilor studiate în care, pe lângă evaluarea numărului de
situri care conţin o anumită specie, cenotaxon şi / sau habitat ar trebui luate în calcul şi mărimea
populaţiilor speciilor, suprafaţa de răspândire şi starea de conservare la nivel regional, naţional şi
/ sau internaţional.
Întrucât până în prezent, pentru Podişul Dobrogean nu există date sistematice, cantitative
privind populaţiile speciilor ameninţate, suprafeţele de răspândire şi / sau starea de conservare a
habitatelor, se poate considera că informaţiile sintetizate în această lucrare privind distribuţia pe
situri şi limitele de variaţie ale acoperirii speciilor, pot constitui un sprijin util în activitatea de
conservare.
Pentru adoptarea unor măsuri de management conservativ mai riguroase, în viitor va fi
necesară cartarea detaliată a speciilor ameninţate şi habitatelor la nivelul Podişului Dobrogean, în
cadrul căreia să fie evaluată şi starea de conservare a acestora.
Prezenta lucrare reprezintă o publicaţie ştiinţifică, iar autorul îşi declină orice
responsabilitate referitoare la implicaţiile juridice, economice, sociale sau de altă natură legate de
conservarea patrimoniului natural şi peisagistic, de ariile protejate / siturile studiate şi de
planurile de situaţie ale acestora. Documentaţia şi hărţile oficiale pe baza cărora au fost legiferate
respectivele arii protejate sunt depuse la Academia Română - Comisia Monumentele Naturii şi la
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
Dobrogea şi Delta Dunării - conservarea florei şi habitatelor 9
Cap. 2. METODICĂ
2.1. Studiul florei, vegetaţiei şi habitatelor

Pentru speciile ameninţate sau cenotaxonii / habitatele protejate aprecierea importanţei
conservative şi / sau a priorităţilor de conservare s-a făcut prin stabilirea unor categorii de
ameninţare la nivel local (al siturilor studiate) în funcţie de procentul de situri din cele studiate,
în care au fost identificate acestea. Categoriile respective sunt prezentate şi în cadrul
subcapitolului Abrevieri. Întrucât în studiul de faţă au fost analizate 100 de situri, în cazul
menţionării numărului de situri în care au fost identificate respectivele specii / cenotaxoni /
habitate, acesta reprezintă chiar participarea procentuală.
Pentru primele trei trepte (periclitat, vulnerabil, rar) denumirile corespund categoriilor
IUCN (OLTEAN et al. 1994). Pentru următoarele trei trepte, ce pot fi asimilate categoriei de
ameninţare IUCN „neameninţat”, au fost utilizate categoriile de frecvenţă (sporadic, frecvent,
foarte frecvent) menţionate în lucrarea Flora ilustrată a României (CIOCÂRLAN 2000).
Pentru speciile ameninţate s-a stabilit în plus şi o corespondenţă între cele şase categorii de
ameninţare de mai sus şi scara Braun-Blanquet de evaluare a abundenţei-dominanţei în cadrul
releveelor, la care a fost adăugată şi o şaptea treaptă, „periclitat critic”. Aceasta este aplicabilă în
cazul speciilor ierboase cu acoperire neglijabilă, cu mai puţin de cinci indivizi / releveu, pentru
care se poate considera că populaţiile sunt foarte slab reprezentate, fiind în pragul dispariţiei locale.
Corespondenţa dintre indicii de abundenţă - dominanţă şi categoriile

de ameninţare pentru specii şi habitate / cenotaxoni
Categoria de Nr. situri în care s-au

Indici de abundenţă - dominanţă (specii) frecvenţă / ameninţare identificat specii / habitate
r - <5 exemplare / releveu, cu acoperire neglijabilă periclitat critic -
+ - ≤ 1 % acoperire periclitat 1
1- 1 - 10 % acoperire vulnerabil 2 - 10
2- 10 - 25 % acoperire rar 11 - 25
3- 25 - 50 % acoperire sporadic 26 - 50
4- 50 - 75 % acoperire frecvent 51 - 75
5- 75 - 100 % acoperire foarte frecvent 76 - 100
Se poate considera că, la nivelul celor 100 de situri studiate, speciile, cenotaxonii sau
habitatele protejate cu răspândire redusă, prezente într-un singur sit sunt periclitate la nivel
regional (şi chiar naţional în cazul speciilor răspândite numai în Dobrogea) existând un potenţial
pericol de dispariţie, prioritatea de conservare a acestora fiind cea mai ridicată din cuprinsul
zonelor cercetate.
Speciile, cenotaxonii şi habitatele prezente în 2-10 situri pot fi considerate ca vulnerabile
la nivel regional, prioritatea de conservare a acestora situându-se pe locul secund, după cele din
prima categorie.
Restul de taxoni, asociaţii şi habitate inventariate în 11-100 de situri pot fi considerate ca
fiind mai mult sau mai puţin frecvente, fiind ameninţate cu dispariţia într-o măsură mai redusă
decât cele din primele două categorii.
Aceste trei categorii sunt prezentate în anexele 1 şi 2.
10 Mihai PETRESCU
În cadrul descrierii fiecărei rezervaţii, pentru reliefarea caracterului specific în raport cu

alte arii protejate, au fost enumerate, în general, speciile, cenotaxonii şi habitatele din primele
două categorii de mai sus.
Cercetările de teren au constat în observaţii pe itinerar şi în efectuarea de relevee conform
metodei Braun-Blanquet. În cadrul acestora s-au folosit două metode, în funcţie de importanţa
conservativă şi mărimea zonelor studiate din cadrul sitului.
Prima metodă are un caracter detaliat, constând în efectuarea de relevee prin utilizarea
scării pentru acoperire Braun-Blanquet, considerată mai obiectivă (IVAN 1979). Această metodă
detaliată a fost utilizată îndeosebi în cazul rezervaţiilor naturale, a zonelor de conservare specială
şi/sau în cazul unor asociaţii / habitate ce nu au fost identificate decât în siturile naturale
neprotejate.
Cea de-a doua metodă are un caracter de recunoaştere, fiind în conformitate cu unele
lucrări de fitocenologie (IVAN 1979), inventarierea asociaţiilor / habitatelor fiind făcută fără
efectuarea de relevee complete, cu notarea pentru fiecare fitocenoză a câtorva specii comune şi
îndeosebi a taxonilor ameninţaţi cu dispariţia, în cele mai multe cazuri fiind înregistrată şi
acoperirea acestora în raport cu o suprafaţă de inventariere de 100 mp. Într-o anumită asociaţie,
acoperirile speciilor înregistrate numai în afara releveelor complete (utilizate în cadrul primei
metode) sau inventariate conform celei de-a doua metode de cercetare, sunt subliniate în text. De
asemenea sunt subliniate şi siturile în care speciile au fost identificate numai în afara releveelor
complete. Acest tip de cercetare expeditivă a fost utilizat îndeosebi pentru verificarea în teren a
poligoanelor trasate pe hărţile satelitare sau a fost utilizat în fazele incipiente ale cercetărilor, atât
în rezervaţiile naturale constituite sau propuse, cât şi în afara acestora.
În cadrul lucrării inventarul floristic al siturilor studiate este prezentat sintetic, cumulat,
fiind reprezentat prin listele de specii menţionate pentru fiecare cenotaxon din cadrul habitatelor
descrise. În cadrul asociaţiei respective, pentru fiecare specie, în paranteză, sunt menţionate
limitele de variaţie ale acoperirii, urmate de indicarea siturilor în care au fost identificate.
Pentru fiecare habitat se prezintă iniţial descrierea conform bazei de date PHYSIS,
completată cu date din literatură referitoare la habitatul respectiv în Dobrogea, ulterior fiind
prezentate asociaţiile ce intră în componenţa habitatului, precum şi speciile inventariate în cadrul
acestora, prin studii proprii în cadrul siturilor studiate. Astfel, pentru fiecare asociaţie sunt
indicate în primul rând speciile cele mai importante pentru conservare, respectiv cele
caracteristice şi / sau edificatoare principale, apoi speciile ameninţate. Restul speciilor, pentru
păduri şi tufărişuri, sunt grupate în funcţie de principalele straturi ale fitocenozelor ce corespund,
în linii mari, şi celor mai importante grupe de forme biologice (arbori, arbuşti / liane, ierburi /
subarbuşti etc), majoritatea acestora fiind utilizate cu denumirile respective în lucrările de
fitocenologie, inclusiv în cazul tabelelor brute (IVAN 1979). Habitatele sunt prezentate conform
bazei de date PHYSIS în care este expusă clasificarea habitatelor palearctice, pentru fiecare
dintre acestea fiind menţionată şi corespondenţa cu alte sisteme (Anexa 2).
În lucrare sunt prezentate şi unele habitate lipsite de covor vegetal (ex. „65.22 Peşteri
continentale cu lilieci”, „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” etc.) pentru a se oferi o
imagine de ansamblu asupra siturilor studiate, fiind necesar ca acestea să fie cercetate detaliat de
specialişti în domeniile respective. Pentru habitatele formate dintr-un complex de alte subtipuri,
de exemplu „24.22 (x 15.A21275) Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie” s-a indicat în
paranteză codul subtipului „15.A21275 Pajişti halofile vest-pontice de Cynodon dactylon”, ce
formează învelişul vegetal al acestui habitat, precedat de semnul „x”, utilizat astfel şi în
Manualul de interpretare a habitatelor Uniunii Europene - EUR 15, EUR 25.
Câteva subtipuri de habitate caracteristice Dobrogei nu sunt descrise încă în baza de date
PHYSIS, acestea fiind prezentate fără coduri în capitolul 4. În această situaţie se încadrează şi
unele habitate de pajişti cu vegetaţie forestieră („Silvostepă din Dobrogea”, „Pajişti danubiene de
luncă cu vegetaţie forestieră”) ce constituie complexe de cenotaxoni, ce au fost inventariaţi şi
prezentaţi separat.
Într-o altă categorie se încadrează cenotaxonii ce nu sunt cuprinşi încă în sistemul de

clasificare a habitatelor palearctice, aceştia fiind menţionaţi separat.
Descrierea şi denumirile habitatelor din siturile studiate corespund metodologiei şi
nomenclaturii utilizate în baza de date PHYSIS (Institut Royal des Sciences Naturelles de
Belgique), în Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna, în propunerile României de noi
habitate pentru Directiva Habitate precum şi / sau în Manualul de Interpretare a habitatelor
Uniunii Europene - EUR 27. Încadrarea habitatelor în bioregiunile stepică, respectiv pontică, s-a
făcut în baza hărţilor prezentate în literatură (DONIŢĂ et al. 2005).
Pentru traducerea din limba engleză a denumirilor de habitate s-a acordat prioritate
corespondenţelor deja existente în cadrul Ordinului 1198 /2005, iar în restul situaţiilor s-a utilizat
modul de traducere al unor termeni conform respectivului act normativ (ex. woods = vegetaţie
forestieră, forest = pădure).
Corespondenţa între asociaţiile sinonime a fost efectuată în baza publicaţiilor Vademecum
ceno-structural privind covorul vegetal din România (SANDA 2002) şi Sintaxonomia grupărilor
vegetale din Dobrogea şi Delta Dunării (SANDA, ARCUŞ 1999). Ultima lucrare este de altfel şi
cea mai frecvent utilizată pentru completările de specii aduse la descrierile habitatelor din baza
de date PHYSIS. Nomenclatura botanică este în conformitate cu lucrările Flora ilustrată a
României (CIOCÂRLAN 2000), Conspectul cormofitelor spontane din România (SANDA 1998)
şi Lista roşie a plantelor superioare din România (OLTEAN 1994). Ultima lucrare a fost
utilizată pentru denumirile speciilor din Lista roşie naţională pentru restul de specii fiind
utilizate celelalte două publicaţii.
În text trimiterile la Lista roşie naţională se referă la lucrarea Lista roşie a plantelor
superioare din România (OLTEAN et al. 1994), iar cele privind Lista roşie europeană respectiv
la publicaţia European Red List of Globally Threatened Animals and Plants (D46), 1991. Listele
complete ale taxonilor ameninţaţi, identificaţi în siturile studiate, ca şi încadrarea lor în
categoriile IUCN sunt prezentate în anexa 1.
În puţine cazuri unele specii ameninţate au fost identificate în cursul unor cercetări
expeditive, în faza incipientă a acestora, astfel încât nu a fost notată asociaţia / habitatul în care
au fost inventariate şi nici acoperirea acestora, ele fiind menţionate separat în text. Din această
cauză aceşti taxoni nu figurează în listele de specii de la capitolul 4, şi nici în anexa 1.
Speciile întâlnite într-un anumit cenotaxon, dar în afara releveelor, sunt subliniate în text,
ca şi indicii de acoperire ai acestora.
Câţiva dintre taxonii analizaţi au fost determinaţi în colaborare cu dl. prof. dr. Vasile
Ciocârlan, respectiv Allium flavum (Botriochloetum ischaemi /Pe), Allysum repens ssp.
transsilvanicum (Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi /DI), Artemisia dzevanovsckyi
(Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi /cB-PCa), Astragalus vesicarius ssp. pseudoglaucus
(Festucetum callierii /DI), Centaurea apiculata ssp. spinulosa (Centaureo stenolepi-Quercetum
pedunculiflorae /cS-PB), Chamaecytisus danubialis (Botriochloetum ischaemi /PF),
Corispermum marschallii (Portulacetum orelacei /OTm), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri
(Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae /DI), Silene viridiflora (Carici-Quercetum frainetto
/cS-PB, oB-PB), Thymus comptus (Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae /DI).
2.2. Cartografie
Delimitarea sitului „Horstul Dobrogean” s-a făcut în sistem GIS, pe baza hărţilor satelitare
LANDSAT 2000 şi a suportului topografic scara 1:100.000 ale Ministerului Apelor şi Protecţiei
Mediului, hărţii administrativ-teritoriale a judeţului Tulcea, scara 1:100.000 (1985), hărţilor
topografice, scara 1:25.000. Pe această bază cartografică s-a încercat trasarea limitelor cu cea
mai mare precizie posibilă în condiţiile date. Această acţiune a întâmpinat uneori dificultăţi
datorită unor neconcordanţe între harta satelitară şi suportul topografic, precum şi datorită
contururilor vagi uneori ale habitatelor naturale, datorate atât rezoluţiei insuficient de precise a
12 Mihai PETRESCU
hărţii satelitare, cât şi tranziţiilor, adesea gradate, dintre habitatele naturale sau dintre acestea şi
terenurile antropizate (terenuri agricole, localităţi etc). Alte dificultăţi au intervenit datorită
aspectului foarte asemănător pe harta satelitară a unor terenuri cu vegetaţie naturală, respectiv a
unor suprafeţe antropizate. În acest sens, în unele situaţii, pe harta satelitară nu a fost posibil să
se facă distincţia între unele plantaţii de foioase şi pădurea naturală / seminaturală, aspectul
acestora fiind identic. S-a încercat o corectare a acestui neajuns prin verificări în teren însă,
având în vedere suprafaţa foarte mare a sitului nu s-au putut delimita toate aceste plantaţii, unele
fiind inevitabil incluse în suprafaţa habitatelor naturale. Proporţia acestor plantaţii este însă
relativ redusă în raport cu suprafaţa habitatelor naturale, astfel încât eventualele neconcordanţe
pot fi neglijate. Este necesar ca, pentru o cartare mai detaliată să se poată efectua o suprapunere a
hărţilor silvice şi a celor satelitare, pentru a se putea evalua mai riguros suprafaţa plantaţiilor,
respectiv cea a habitatelor forestiere naturale. Acest lucru depăşeşte însă posibilităţile logistice şi
materiale ale ICEM Tulcea.
Cartarea grupelor de habitate s-a făcut în mod preliminar, în principal prin observaţii
proprii în teren, pentru ecosistemele forestiere din Podişul Babadag fiind utilizată şi harta
asociaţiilor vegetale din lucrarea Flora şi vegetaţia Podişului Babadag (DIHORU, DONIŢĂ
1970). De asemenea a fost utilizată orientativ şi harta din lucrarea Vegetaţia României (DONIŢĂ
et al. 1992). Se impune pe viitor o cartare mai detaliată a habitatelor, ce nu a fost posibilă în
etapa de faţă. În cadrul acestei acţiuni au fost delimitate categoriile superioare de habitat
protejate prin Rezoluţia nr. 4 /1996 a Convenţiei de la Berna (tipurile principale de habitate, cu
întinderi apreciabile), respectiv „34.9 Stepe continentale”, „41.2 Păduri de stejar cu carpen”,
„41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”, „93 Silvostepă”. În cazul
existenţei unor suprafeţe reduse dintr-un tip de habitat situate în interiorul unui alt habitat de
mare întindere, în cadrul cartării a fost luat în considerare numai acestea din urmă, fiind necesară
pe viitor o cartare mai detaliată. Astfel, de exemplu, dacă într-o suprafaţă întinsă din habitatul
„41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar” a fost identificat un habitat de
tip „34.9 Stepe continentale”, estimat a avea orientativ o arie sub 10 % din aceasta, poligonul
respectiv a fost considerat ca fiind încadrat în primul habitat.
În cadrul hărţii habitatelor poligoanele ce reprezintă habitatul „93 Silvostepă”, având în
vederea marea complexitate a acestuia în raport cu celelalte habitate, în cazul în care nu a fost
posibilă separarea habitatelor de stepă (34.9) de cele de rarişti de silvostepă (93) datorită
aspectului mozaicat, poligonul a fost încadrat în habitatul majoritar ca suprafaţă.
Verificarea în teren a limitelor a reuşit cuprinderea celei mai mari părţi din teritoriul sitului
însă, având în vedere suprafaţa foarte mare a acestuia, nu s-a ajuns până la o analiză de detaliu.
Pentru un grad de precizie superior în ceea ce priveşte limitele sitului (şi ale habitatelor) se impune
o delimitare riguroasă prin parcurgerea perimetrului sitului cu GPS-ul, acţiune ce depăşeşte
posibilităţile logistice şi materiale ale Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea.
2.3. Coridoare ecologice

Coridoarele ecologice au fost delimitate conform categoriilor de vegetaţie menţionate în
articolul 15 din OUG 236 /2000, fiind constituite din vegetaţie naturală / seminaturală situată în
lungul cursurilor de apă permanente sau temporare, benzi / făşii de vegetaţie ierboasă, arbustivă
sau forestieră şi, în cazuri extreme, în lipsa altor variante posibile, din vegetaţia mai mult sau mai
puţin naturală din lungul căilor de comunicaţie sau de la marginea terenurilor agricole.
Utilizarea acestor culoare ecologice, uneori relativ înguste, a fost singura posibilitate de
conectare, prin intermediul unor zone de vegetaţie naturală / seminaturală, a suprafeţelor de
pajişti stepice şi /sau păduri din Dobrogea de Nord, ce au un aspect adesea fragmentat.
Cap. 3. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
3.1. Podişul Dobrogean şi Delta Dunării, poziţie şi limite

Dobrogea constituie o unitate de platformă (Figura 1), rigidă, de vechi orogen extracarpatic
peneplenizat, caracterizată prin morfostructuri de tip bloc (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Unii autori împart Dobrogea în trei subdiviziuni, respectiv Dobrogea de Nord, Dobrogea de
Mijloc sau Centrală, Dobrogea de Sud (COTEŢ, POPOVICI 1972). După alte opinii Dobrogea
este formată din două subdiviziuni, reprezentate prin Podişul Dobrogei de Nord, reprezentând
resturi ale unor vechi munţi hercinici şi caledonieni, respectiv Podişul Dobrogei de Sud, cu
straturi sedimentare aproape orizontale, suprapuse peste Platforma Moesică (TUFESCU 1974).
Dobrogea de Nord, respectiv blocul nord-dobrogean, este cuprinsă între două dislocaţii
transversale, respectiv faliile Galaţi-Tulcea-Mahmudia şi Peceneaga-Camena. La sud de această
din urmă se întinde Dobrogea de Mijloc sau Centrală, respectiv Podişul Casimcea sau blocul
central-dobrogean a cărui limită urmează falia Capidava-Ovidiu, ce o separă de Dobrogea de
Sud. Spre est, Dobrogea se învecinează cu Delta Dunării, complexul lagunar Razim-Sinoe şi
Marea Neagră iar spre vest se prelungeşte dincolo de Dunăre sub cuvertura sedimentară (COTEŢ
1973; COTEŢ, POPOVICI 1972; MUTIHAC, IONESI 1974).
Dobrogea se încadrează din punct de vedere hipsometric în categoria unităţilor deluroase,
de podişuri sau câmpii înalte, în care predomină altitudinile sub 200 m, iar înălţimi mai mari, de
300-500 m, apar doar fragmentar, în partea de nord (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim-Sinoe sunt cuprinse între braţul Chilia la nord,
Marea Neagră la est şi sud, respectiv Podişul Dobrogei la vest.
Delta Dunării este o câmpie tânără, joasă, cu altitudini medii de 0m, respectiv maxime de
13 m, în cadrul căreia se diferenţiază o parte fluvială, formată din aluviunile Dunării, respectiv o
parte maritimă, constituită din sedimentele fluviului şi din depozite marine. Complexul lagunar
Razim-Sinoe este o veche suprafaţă de abraziune, acoperită cu depozite marine-lacustre
(DONIŢĂ et al. 1992).
3.2. Geomorfologie
Regiunile geomorfologice ale Dobrogei de Nord, delimitate la sud de falia Peceneaga-

Camena, sunt reprezentate prin următoarele unităţi: Munţii Măcinului, Dealurile Niculiţel,
Dealurile Tulcei, Podişul Babadag, la care se adaugă, după unii autori (TUFESCU 1974) şi Podişul
Casimcei (COTEŢ, POPOVICI 1972), aceştia încadrându-l tot în horstul dobrogean. Alţi autori
consideră Podişul Casimcei ca aparţinând Dobrogei Centrale. Dobrogea de Sud cuprinde 3 unităţi
respectiv Podişul Medgidia, Podişul Adamclisi şi Podişul Negru Vodă (TUFESCU 1974).
Munţii Măcinului ocupă partea nord-vestică a Dobrogei de Nord, prezentându-se sub forma
unor culmi paralele, orientate de la nord-vest spre sud-est, cu o altitudine maximă de 467 m. Deşi
au o înălţime mică şi un aspect predominant deluros aceştia prezintă, în special în zonele
granitice, vârfuri ascuţite, cu profil alpin şi versanţi abrupţi cu grohotişuri (COTEŢ, POPOVICI
1972; TUFESCU 1974). Podişul Niculiţel prezintă interfluvii rotunjite sau nivelate la circa
300 m, cu versanţi abrupţi pe margini (TUFESCU 1974). Dealurile Tulcei, situate la est de
14 Mihai PETRESCU
Podişul Niculiţel, au aspectul unei culmi înguste, ce înaintează paralel cu braţul Sfântu
Gheorghe, cu profil mamelonat, până în promontoriul Razelmului (TUFESCU 1974). Podişul
Babadag se prezintă aproximativ sub forma unui patrulater orientat de la nord-vest spre sud-est,
cu altitudine maximă de 401 m. Acesta are un aspect de podiş deluros, puternic fragmentat, cu
văi puţin adânci şi scurte, cu orientare generală nord-estică (POPESCU-ZELETIN 1971;
COTEŢ, POPOVICI 1972). Podişul Casimcei corespunde compartimentului sudic al horstului
dobrogean fiind caracterizat prin înălţimi reduse, de 200-300 m, altitudinea maximă fiind de 394
m. Acesta reprezintă o regiune muntoasă, peneplenizată, acoperită cu loess în cea mai mare
parte, cu rari martori de eroziune stâncoşi de tip inselberg, cu versanţi de tip glacis (COTEŢ
1973). Dobrogea de Sud, considerată o peneplenă tipică, are un relief specific de podiş, cu o
structură tabulară cvasiorizontală, interfluvii netede sau slab ondulate şi văi puţin adâncite,
înălţimile fiind în general reduse, sub 200 m, maximul fiind de 180 m (COTEŢ, POPOVICI
1972; TUFESCU 1974).
Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim-Sinoe cuprind următoarele forme geomorfologice
principale: mlaştini, lacuri, canale, braţe ale Dunării, ce ocupă relieful negativ; grinduri fluviale
constituite din aluviuni lutoase, cu înălţimi de 2-3m deasupra nivelului mării; cordoane litorale
nisipoase cu relief de dune şi înălţimi de maximum 13 m (DONIŢĂ et al. 1992).
3.3. Geologie
În Dobrogea de Nord şi Centrală pot fi întâlnite depozite precambriene, paleozoice şi

mezozoice, străpunse de intruziuni şi extruziuni de roci eruptive, la care se adaugă rocile
metamorfice. După ce aceste formaţiuni au fost cutate în diferite faze, precambriene, paleozoice
şi kimmerice vechi, a urmat peneplenizarea lor, în prezent fiind vizibile doar resturile cutelor
sistemelor muntoase respective. Din stratul gros de loess depus în cuaternar, formaţiunile mai
vechi aflorează în prezent doar pe suprafeţe restrânse (ONCESCU 1965). Dobrogea de Sud este
constituită din strate sedimentare jurasice, cretacice şi sarmaţiene acoperite de o cuvertură de
loess (TUFESCU 1974).
Din punct de vedere geologic, Dobrogea de Nord se împarte în următoarele zone: Unitatea
Măcin, corespunzătoare Munţilor Măcin; Unitatea Niculiţel şi Unitatea Tulcea, ce corespund
împreună zonei Tulcea; Culoarul Babadag, echivalent cu Bazinul Babadag (ONCESCU 1965;
MUTIHAC 1990). La acestea se adaugă după unii autori (TUFESCU 1974) Masivul Central
Dobrogean, respectiv Podişul Casimcei.
Unitatea Măcin este formată dintr-un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi masive de
granitoide, cunoscute şi sub denumirea de magmatite prehercinice, un înveliş sedimentar paleozoic
de vârstă carboniferă, reprezentat prin formaţiunea de Carapelit, alcătuită dintr-o alternanţă de gresii
grawacke şi şisturi argiloase. Acesta este străpuns de granitoide, iar la el se adaugă un înveliş
sedimentar posthercinic (ONCESCU 1965; MUTIHAC 1990).
Dealurile Niculiţelului sunt formate din roci efuzive de tipul diabazelor, la nord, şi din calcare
triasice rezistente, în partea de sud (TUFESCU 1974).
Dealurile Tulcei (Unitatea Tulcea) corespund jumătăţii de est a Dobrogei de Nord, se
caracterizează prin prezenţa unei platforme carbonatice, respectiv a unei tectonici alpine peste una
hercinică, sunt formate predominant din calcare triasice (MUTIHAC 1990; TUFESCU 1974).
Fundamentul prealpin este alcătuit din formaţiuni cristalofiliene, respectiv din formaţiuni
sedimentare paleozoice. Învelişul sedimentar alpin include depozite sedimentare alpine predominant
triasice şi mai puţin jurasice, reprezentate prin conglomerate, gresii cuarţoase sau silicioase, calcare
etc. (MUTIHAC 1990).
Bazinul Babadag este situat în sudul Dobrogei de Nord, fiind format din depozite ce alcătuiesc un
înveliş de tip platformă, ce aparţine cretacicului mediu superior reprezentat prin calcare albe recifale,
conglomerate, calcare grezoase şi, în mai mică măsură, jurasicului superior, caracterizat prin prezenţa
calcarelor masive (ONCESCU 1965; MUTIHAC, IONESI 1974; MUTIHAC 1990).
Masivul Central Dobrogean ocupă treimea mijlocie a Dobrogei, fiind constituit din
formaţiunile cutate ale soclului precambrian, caracteristică fiind grupa şisturilor cristaline
mezometamorfice şi formaţiunea şisturilor verzi. La aceasta se adaugă, pe arii restrânse, cuvertura
mezozoică jurasică, formată din conglomerate, gresii calcaroase, calcare şi cea cretacică, reprezentată
prin pietrişuri şi nisipuri (ONCESCU 1965; MUTIHAC, IONESI 1974; MUTIHAC 1990).
Platforma sud-dobrogeană, situată la est de Dunăre corespunde treimii sudice a Dobrogei.
Soclul este format dintr-un complex inferior alcătuit predominant din gnaise granitice şi
magmatice, respectiv unul superior constituit din şisturi cristaline mezometamorfice. Cuvertura
cuprinde şisturi argiloase siluriene, argilite, gresii cuarţoase şi marnocalcare devoniene, depozite
argiloase carbonifere, gresii feldspatice triasice, calcare dolomitice jurasice, faciesuri calcaroase
zoogene cretacice, marne şi argile sarmaţiene etc. (MUTIHAC 1990).
Delta Dunării face parte din Depresiunea Predobrogeană şi are un caracter mixt, respectiv
un fundament stabil, de origine est-europeană şi altul cutat, de origine nord-dobrogeană. Peste
fundament sunt dispuse formaţiunile depresiunii, care încep cu Doggerul (MUTIHAC 1990).
3.4. Soluri
Mare varietate a tipurilor de sol din Dobrogea este o consecinţă a condiţiilor fizico-
geografice, în special a diversităţii climatului, substratului geologic, reliefului şi vegetaţiei. În
continuare vor fi succint prezentate conform literaturii, principalele tipuri de soluri caracteristice
diferitelor tipuri de vegetaţie întâlnite în siturile studiate.
Caracteristice pentru zona stepei sunt solurile bălane şi cernoziomurile (carbonatice,
cambice, tipice) formate îndeosebi pe loess, vegetaţia caracteristică fiind cea stepică (FLOREA et
al. 1968), dominată îndeosebi de Festuca valesiaca, Stipa sp., Agropyron pectiniformae.
În etajul silvostepei, sunt îndeosebi răspândite cernoziomurile cambice şi argiloiluviale
precum şi rendzinele. Cernoziomurile cambice sunt formate în special pe loess, acestea fiind
soluri fertile pentru arboretele de stejar pufos şi brumăriu. Cernoziomurile argiloiluviale se
formează la trecerea spre zona forestieră, sunt formate pe loess şi mai puţin pe roci dure, fiind
foarte fertile pentru pădurile de stejar pufos şi brumăriu (TÂRZIU 1997)
În etajul pădurilor xeroterme submediteraneene, caracteristice sunt rendzinele. Rendzinele
apar în zonele cu substrat calcaros în special în Podişul Babadag, fertilitatea fiind diferită în
funcţie de volumul edafic şi aportul hidric (TÂRZIU 1997; POPOVICI et al. 1984).
În etajul pădurilor mezofile de foioase balcanice, caracteristice sunt solurile brune
eumezobazice, brune argiloiluviale şi mai rar cele cenuşii. Solurile cenuşii sunt predominant
formate pe loess, prezentând o fertilitate ridicată pentru stejărete, gorunete şi şleauri, ce
realizează însă clase de producţie medii datorită deficitului de umiditate estival. Solurile brune
argiloiluviale se formează pe loessuri sau roci metamorfice şi magmatice. Fertilitatea acestora
este variabilă, fiind în general mijlocie spre superioară pentru gorunete. Solurile brune
eumezobazice sunt formate pe luturi, gresii sau conglomerate calcaroase. Fertilitatea este ridicată,
pe acestea întâlnindu-se în general gorunete şi şleauri din clase superioare de producţie (TÂRZIU
1997; POPOVICI et al. 1984).
Litosolurile sunt asociate majorităţii tipurilor de soluri de mai sus, acestea dezvoltându-se
pe granite, şisturi verzi, calcare etc. (POPOVICI et al. 1984). Vegetaţia caracteristică acestora
este în special cea de stepă petrofilă şi mai rar de păduri/tufărişuri xerofile.
Solurile hidromorfe şi aluviale sunt răspândite îndeosebi pe laturile dunăreană şi respectiv
maritimă ale Dobrogei (POPOVICI et al. 1984), precum şi în Delta Dunării. Acestea corespund
vegetaţiei ierboase hidrofile, higrofile şi mezofile (pajişti de luncă), respectiv pădurilor de luncă.
16 Mihai PETRESCU
Psamosolurile şi nisipurile nesolificate sunt caracteristice pentru cordoanele litorale din

Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim-Sinoe, unde covorul vegetal este reprezentat
îndeosebi prin comunităţi ale stepei psamofile, asociaţii halofile, vegetaţie de nisipuri litorale etc.
Solurile fosile sunt întâlnite pe laturile dunăreană şi respectiv maritimă ale Dobrogei
(POPOVICI et al. 1984), fiind în general încadrate în zona stepei.
3.5. Climă
Factorii dinamici, geografici, radiativi ai climei Dobrogei, precum şi circulaţia generală
atmosferică, în special în zonele înalte, prezintă un caracter neomogen, cu numeroase trăsături
caracteristice (POPOVICI et al. 1984).
Conform clasificării lui Köpen, zonele înalte din Dobrogea de Nord, respectiv cele din sud-
vestul Dobrogei se încadrează în provincia climatică CfAx, în timp ce restul acestei provincii
corespunde regiunii climatice BSAx (DĂMĂCEANU et al. 1964; MARCU 1983), ultima
corespunzând masivelor forestiere, iar prima fiind situată la exteriorul acestora.
După Stoenescu (DIHORU, DONIŢĂ 1970; MARCU 1983) cea mai mare parte a
Podişului Dobrogei corespunde sectorului climatic IIAs3 de climă continentală de câmpie,
districtul de stepă. Zonele înalte din Dobrogea de Nord fac parte din sectorul II climatic, ţinutul
B de dealuri, districtul de pădure, corespunzând formulei de climă continentală II Bp7. Dobrogea
de sud-vest se caracterizează printr-o climă asemănătoare, corespunzătoare formulei II Bp8.
Estul Dobrogei se încadrează în sectorul de climă maritimă III As1, încadrat în districtul de
stepă. Latura dunăreană din vestul Dobrogei corespunde subţinutului H, al climei de lunci şi bălţi
(DIHORU, DONIŢĂ 1970; MARCU 1983).
Regimul termic al zonelor înalte împădurite este caracterizat în general prin temperaturi
medii anuale de 10oC până la 9oC pe vârfurile cele mai înalte din masivul nordic, în zonele
periferice fiind specifice izotermele de 11oC (DĂMĂCEANU et al. 1964; POPOVICI et al. 1984;
GHEORGHE et al. 1980). În cea mai mare parte a Dobrogei se înregistrează, în luna ianuarie,
valori ale temperaturii cuprinse între –2oC şi peste 0oC, iar în iulie de peste 22oC sau chiar 23oC în
sudul provinciei. Zona masivelor forestiere din Dobrogea de Nord se caracterizează prin
temperaturi medii de –2oC în ianuarie, respectiv 21-22oC în iulie (POPOVICI et al. 1984;
DĂMĂCEANU et al. 1964). Repartiţia temperaturilor pe anotimpuri se evidenţiază prin primăveri
reci, veri foarte călduroase, toamne prelungite şi relativ călduroase, ierni moderate termic
(POPOVICI et al. 1984). Clima Deltei Dunării şi a complexului lagunar Razim-Sinoe este de tip
stepic, fiind caracterizată prin temperaturi medii anuale de aproximativ 11oC, dar masa de apă şi
evaporaţia intensă moderează climatul (DONIŢĂ et al. 1992).
Regimul precipitaţiilor se caracterizează prin unele din cele mai reduse valori din ţară, ce
cresc de la 350 mm pe litoral şi în Delta Dunării, până la 450 mm la periferia celor două masive
forestiere respectiv, până la 600 mm, pe treptele de relief cele mai înalte (DĂMĂCEANU et al.
1964; POPOVICI et al. 1984). Anotimpul cel mai ploios este vara, când se înregistrează între
126-150 mm, sau chiar mai mult. Iarna, anotimpul cel mai secetos, valorile precipitaţiilor variază
în jur de 100 mm (DĂMĂCEANU et al. 1964). Primul maxim pluviometric se înregistrează în a
doua jumătate a primăverii şi începutul verii, iar cel de-al doilea, toamna (DIHORU, DONIŢĂ
1970; POPOVICI et al. 1984). În Dobrogea de Sud se înregistrează un al doilea maxim în
noiembrie iar al doilea minim în ianuarie. Este de asemenea de subliniat caracterul torenţial al
precipitaţiilor din Dobrogea (POPOVICI et al. 1984).
Vânturile predominante sunt cele vestice şi nord-estice, ce deţin 75 % din frecvenţă
(DĂMĂCEANU et al. 1964). Pentru zona litorală dominante sunt direcţiile nordice, nord-estice
şi nord-vestice, în timp ce, în ianuarie, pe latura dunăreană, ponderea principală o deţin vânturile
din nord-est şi sud-vest. Caracteristică pentru horstul dobrogean este şi dezvoltarea circulaţiei
termo-convective (POPOVICI et al. 1984).
Conform literaturii (POPOVICI et al. 1984), din punct de vedere al regionării
topoclimatice, zona masivelor forestiere este caracterizată printr-un topoclimat de dealuri şi
podişuri, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 9-10oC, precipitaţii medii de 450-600 mm,
număr mai mare de zile cu zăpadă (35-40 zile). În cuprinsul părţii centrale a Dobrogei se disting
mai multe tipuri de topoclimate. Astfel topoclimatele cu nuanţe umede sunt localizate la
altitudini de peste 250 m, unde se înregistrează precipitaţii de peste 500 mm. Topoclimatele
dealurilor sub 250 m sunt caracterizate prin precipitaţii sub 500 mm. Topoclimatele culoarelor de
vale şi depresiunilor periferice au ca specific canalizarea maselor de aer şi acumulările de
zăpadă. Topoclimatele crestelor şi abrupturilor sunt caracterizate prin cantităţi de precipitaţii mai
mari şi o cantitate mai mică a radiaţiei solare. Topoclimatele sectoarelor cu relief carstic din
Dobrogea de Sud se caracterizează prin valori medii anuale ale temperaturii de 10-11oC,
respectiv precipitaţii sub 500 mm, având ca specific deficitul de umiditate al solurilor. În partea de
mijloc şi sudică a părţii centrale a Dobrogei predomină topoclimatele cu nuanţe uscate, cu precipitaţii
sub 400 mm, lungi perioade de secetă, caracter torenţial al precipitaţiilor, strat de zăpadă redus,
respectiv: topoclimatul pădurilor din spaţiile interfluviale mai înalte, cu influenţă submediteraneană;
topoclimatul culoarelor de vale şi depresiunilor interioare, cu un caracter de relativă adăpostire;
topoclimatul suprafeţelor mai joase împădurite, cu umiditate mai redusă a aerului. Pe latura
dunăreană caracteristic este climatul de câmpie şi de luncă, divizat în: topoclimatul depresiunilor
periferice, similar celor din estul Câmpiei Române; topoclimatul versanţilor dinspre lunca Dunării,
caracterizat prin prezenţa brizelor. Topoclimatele de litoral maritim cuprind: topoclimatul
depresiunilor treptei litorale, cu cele mai reduse precipitaţii din ţară; topoclimatul lagunelor şi
limanelor, cu umiditate sporită; topoclimatul ţărmurilor de tip faleză, expus maselor de aer estice şi
nord-estice.
18 Mihai PETRESCU
Cap. 4. FLORĂ, VEGETAŢIE ŞI HABITATE
Deşi, din punct de vedere geologic, limita sudică a Dobrogei de Nord este reprezentată de
falia Peceneaga-Camena, din cele două masive forestiere din această regiune, cel sudic se întinde
şi în nordul Podişului Casimcea, ce face parte din Dobrogea Centrală. De aceea, în cadrul lucrării
de faţă, prin termenul de Dobrogea de Nord se înţelege ţinutul (subregiunea) horstului dobrogean
(CĂLINESCU 1969) ce cuprinde Munţii Măcinului, Podişul Niculiţel, Dealurile Tulcei, Podişul
Babadag şi partea înaltă a Podişului Casimcea.
În continuare sunt prezentate date de sinteză asupra florei, vegetaţiei şi habitatelor celor
100 de situri studiate în Podişul Dobrogei, pe baza surselor bibliografice şi a cercetărilor proprii.
Pentru cele 8 situri din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării datele privind speciile
ameninţate sunt expuse în secţiunea 5.3.
4.1. Flora siturilor studiate

Inventarele floristice ale siturilor studiate în Podişul Dobrogei sunt prezentate pentru
fiecare cenotaxon în parte, în cadrul descrierilor de habitate din cadrul acestui capitol.
Speciile de plante ameninţate cu dispariţia au fost îndeosebi inventariate în cuprinsul
rezervaţiilor naturale. O parte din aceste specii, precum şi numeroşi alţi taxoni ameninţaţi, se
regăsesc şi în afara acestor rezervaţii. În afara de speciile ameninţate identificate prin studii
proprii, în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) mai sunt citate din Podişul Babadag şi
numeroase alte specii ameninţate şi care sunt prezentate în acest capitol, în cadrul habitatelor
studiate. Existenţa acestora din urmă în cadrul siturilor studiate necesită totuşi confirmări de dată
recentă.
Siturile studiate se caracterizează, în general, şi prin concentraţii importante de specii
ameninţate cu dispariţia, în total fiind înregistraţi 130 taxoni incluşi în Lista roşie naţională, din
care 12 specii sunt de importanţă europeană, fiind protejate prin legislaţia internaţională şi / sau
sunt incluse în Lista roşie europeană (Anexa 1). Multe dintre aceste specii nu sunt întâlnite în
ţară decât în Dobrogea iar pentru endemitele dobrogene această provincie reprezintă singura
zonă, la nivel mondial, în care sunt răspândite.
Siturile individuale ce se remarcă prin cele mai numeroase specii ameninţate sunt
reprezentate prin rezervaţiile Carasan Teke (53 specii), Pădurea Babadag-Codru (49 specii),
Chervant-Priopcea (32 specii), Muntele Consul (32 specii), Dealul Sarica (30 specii), Muchiile
Cernei-Iaila (29 specii).
Pentru toate siturile studiate, inclusiv pentru cele din Delta Dunării, imaginile fotografice a
numeroase specii ameninţate identificate în cuprinsul acestora sunt prezentate în planşele 38-62.
4.2. Vegetaţia siturilor studiate - aspecte generale

În ceea ce priveşte diversitatea ecosistemică, din cele 8 grupe de ecosisteme existente în
Europa, conform clasificării Corine Biotopes Project, un număr de 5 sunt întâlnite în siturile
studiate din Podişul Dobrogei, acestea fiind reprezentate prin: păduri, tufărişuri şi pajişti, râuri,
mlaştini, stâncării şi grohotişuri (Europe’s Environment 1995).
Dobrogea este singura regiune din România în care se mai păstrează suprafeţe importante
cu vegetaţie stepică, reprezentată aici, conform unor autori (CIOCÂRLAN 2000), prin stepa
pontic-balcanică, un subtip al stepei ponto-sarmatice, ce nu se mai regăseşte în restul ţării. Astfel
siturile studiate reprezintă majoritatea ariilor protejate din ţară în care se regăseşte acest tip de
vegetaţie foarte rar la nivel european. Acesta este cel mai reprezentativ pentru bioregiunea
stepică, existentă în cadrul Uniunii Europene numai în sud-estul României. Alături de acesta,
siturile studiate cuprind, la nivel naţional şi al Uniunii Europene, cea mai mare parte a arealului
unor habitate (tufărişuri, păduri etc.) reprezentative pentru această bioregiune, şi mai puţin a unor
habitate de zone umede şi sărături, predominant întâlnite în Delta Dunării.
Vegetaţia Dobrogei este foarte diversă, aici fiind întâlniţi 252 cenotaxoni ce reprezintă
36,8 % din numărul total identificat în România (SANDA, ARCUŞ 1999). Cea mai mare parte a
asociaţiilor vegetale din Podişul Dobrogei este inclusă în siturile studiate.
Importanţa internaţională a siturilor studiate constă în faptul că unele dintre acestea
reprezintă, pe plan mondial, singurele zone unde sunt întâlnite unele asociaţii floristice endemice
pentru această provincie precum Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas.
artemisietosum caucasicae Dihoru (1969) 1970 Popescu, Sanda 1992 şi Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae. De asemenea, siturile studiate includ cea mai mare parte din asociaţiile
floristice descrise şi citate pe plan mondial numai din Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), ce pot
fi considerate endemice pentru aceasta, cum sunt cenotaxonii cuprinşi în alianţele Pimpinello-
Thymion zygioidi, Asparago verticillati-Paliurion şi în subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae.
În siturile studiate vegetaţia zonală este reprezentată prin 3 etaje şi o zonă de vegetaţie.
Acestea sunt reprezentate prin etajul pădurilor mezofile de foioase balcanice, etajul pădurilor
xeroterme submediteraneene, etajul silvostepei cu păduri submediteraneene şi zona stepei
(DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN 1979).
În siturile studiate vegetaţia este reprezentată prin 7 mari unităţi de vegetaţie, conform
hărţii de vegetaţie a Europei, ce vor fi descrise în baza literaturii (DONIŢĂ et al. 1992). Unele
dintre acestea sunt întâlnite şi în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, respectiv unităţile M, R, U
la care se adaugă altele specifice, precum L12a, P.
Marea unitate a stepelor (M) corespunde zonei stepei (IVAN 1979; DONIŢĂ et al. 1992).
Aceasta include unitatea (M 15) stepelor deşertice pontice de graminee (Stipa capillata, S.
lessingiana, Festuca valesiaca, Agropyron cristatum) cu Cleistogenes serotina în complex cu
stepe petrofile (Festuca callieri, Agropyron brandzae, Thymus zygioides). Unitatea se întâlneşte
la altitudini de 25-150 m, pe relief tabular sau ondulat, acoperit cu un strat de loess, din care
izolat aflorează roci dure. Valorile medii anuale ale temperaturilor sunt de 11-11,5oC, iar ale
precipitaţiilor de 350-400 mm.
Pe soluri profunde pe loess (soluri bălane, cernoziomuri carbonatice) vegetaţia tipică este
constituită din pajiştile stepei de loess - asociaţia Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939)
Dihoru 1970, iar pe soluri superficiale sunt caracteristice pajiştile stepei petrofile - alianţa
Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970. Speciile edificatoare în stepa de loess sunt
Agropyron cristatum, Festuca valesiaca, Stipa capillata, S. lessingiana, iar în stepa petrofilă
Festuca callieri, Agropyron brandzae, Thymus zygioides. În această unitate, în biotopuri
extrazonale mai umede, apar tufărişuri de Paliurus spina-christi şi Jasminium fruticans sau
păduri xeroterme de Quercus pubescens, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus (IVAN 1979;
DONIŢĂ et al. 1992).
O altă unitate (M 4) este reprezentată prin stepele vest-pontice de graminee (Stipa
ucrainica, S. lessingiana) şi dicotiledonate cu Caragana mollis în complex cu stepe petrofile
(Festuca callieri, Agropyron brandzae, Thymus zygioides). Aceasta este situată la altitudini de
25-150 m, pe relief tabular sau ondulat, pe substrat de loess şi mai puţin de roci dure.
Temperaturile medii anuale sunt de 11-11,5oC, iar precipitaţiile de 400-450 mm.
Pe soluri profunde pe loess (cernoziomuri vermice şi carbonatice), pajiştile stepice
reprezentate îndeosebi prin asociaţia Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969)
20 Mihai PETRESCU
1970, fiind edificate de specii de Stipa (ucrainica, lessingiana, pulcherrima, dasyphylla) şi

Festuca valesiaca împreună cu multe specii de dicotiledonate ca Thymus pannonicus, Medicago
minima etc. Pajiştile stepei petrofile sunt asemănătoare cu cele descrise la unitatea precedentă
(IVAN 1979; DONIŢĂ et al. 1992).
Marea unitate (L) a silvostepelor corespunde etajului silvostepei cu păduri
submediteraneene (DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN 1979, DONIŢĂ et al. 1992). Din cadrul
acesteia, în Podişul Dobrogei apare unitatea (L9) stepelor danubiene cu graminee şi
dicotiledonate (Stipa lessingiana, Festuca valesiaca, Delphinium fissum, Campanula
macrostachya) în complex cu păduri de stejar brumăriu cu arţar tătăresc, în parte şi cu stejar
pufos (Quercus pedunculiflora, Acer tataricum, Quercus pubescens), ce formează un etaj la
altitudini de 100-200 m. Relieful este alcătuit din platouri şi culmi late, văi largi, versanţi slab
înclinaţi, substratul fiind predominant alcătuit din loess iar pe alocuri din roci dure sau
calcaroase. Solurile caracteristice sunt de tip rendzină, cernoziom cambic sau carbonat.
Temperaturile medii anuale sunt de 11oC, iar precipitaţiile anuale de aproximativ 400-450 mm.
Unitatea cuprinde pajişti stepice, tufărişuri, rarişti, pâlcuri sau păduri mai întinse. Speciile
caracteristice pădurilor şi rariştilor sunt stejarul brumăriu şi cel pufos. Acestea formează două
asociaţii ce apar în complex.
Asociaţia Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970, este răspândită pe
văile largi sau platourile cu un strat gros de loess, pe cernoziomuri cambice. Aceasta este
dominată de stejar brumăriu, însoţit de arţar tătăresc, stratul ierbos fiind predominant alcătuit din
specii de păduri sud-europene sau stepice (DIHORU, DONIŢĂ 1970; DONIŢĂ et al. 1992;
SANDA, ARCUŞ 1999).
Cealaltă asociaţie, Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970, sinonimă
(SANDA, ARCUŞ 1999) cu Cotino-Quercetum pubescentis Soó (1931) 1932, este răspândită pe
versanţi şi culmi cu soluri superficiale până la mijlociu profunde, pe rendzine sau soluri castanii
de păduri xeroterme. Asociaţia este dominată de Quercus pubescens, în stratul arbustiv fiind
caracteristică scumpia, iar în cel ierbos speciile de păduri sud-europene sau stepice (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; DONIŢĂ et al. 1992).
În Delta Dunării este răspândită unitatea (L12a) stepelor psamofile danubian-deltaice (Stipa
borysthenica, Carex colchica, Scabiosa ucranica) în complex cu păduri de stejari, frasini, plopi
(Quercus robur, Q. pedunculiflora, Fraxinus angustifolia, F. pallisae, Populus alba, P. tremula,
P. canescens), caracteristică pentru vegetaţia mozaicată a dunelor de nisip ale cordoanelor
litorale Letea şi Caraorman, formată îndeosebi din asociaţiile Elymetum gigantei, Scabioso
ucrainicae-Caricetum ligericae, Saliceto rosmarinifoliae-Holoschoenetum vulgaris, Fraxinetum
pallisae, Quercetum roboris-pedunculiflorae etc. (DONIŢĂ et al. 1992).
Marea unitate a pădurilor xeroterme de foioase şi foioase-răşinoase (G) corespunde
etajului pădurilor xeroterme submediteraneene, specific Dobrogei (DIHORU, DONIŢĂ 1970;
DONIŢĂ et al. 1992). Aceasta este reprezentată îndeosebi în Dobrogea de Nord prin unitatea
(G 40) pădurilor vest-pontice de stejar pufos, cărpiniţă şi mojdrean cu Paeonia peregrina,
Asparagus verticillatus, Pyrus eleagrifolia. Unitatea este reprezentată prin asociaţia Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970, răspândită la altitudini de 150-250 m, pe reliefuri
colinare, acoperite în parte cu un strat de loess de grosime variabilă, caracteristice fiind
rendzinele sau solurile castanii de păduri xeroterme (DIHORU, DONIŢĂ 1970; HOREANU
1976C; DONIŢĂ et al. 1992).
În Munţii Măcinului se mai citează şi asociaţia Achilleo coarctatae-Quercetum pubescentis
Jacuks-Fekete 1958, edificată de stejarul pufos alături de care mai apar cărpiniţa şi mojdreanul,
caracteristică fiind prezenţa speciei Achillea coarctata (JACUKS 1961).
Pădurile de pe culmi şi versanţi sunt edificate de stejarul pufos, iar cele de pe văi, de cel
brumăriu. Pădurile de stejar brumăriu sunt reprezentate prin asociaţia Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970, sinonimă cu Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999). Pe lângă stejarul brumăriu mai apar exemplare de tei
argintiu, frasin caucazian, arţar tătăresc, iar stratul ierbos este constituit din specii sudice şi
central-europene (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
În sudul Dobrogei această mare unitate mai este reprezentată pe suprafeţe reduse şi prin
unitatea (G20a) pădurilor balcanice de cer şi stejar pufos (Quercus cerris, Q. pubescens, Q.
virgiliana) cu Carpinus orientalis. Unitatea este răspândită la altitudini de 100-250 m, pe
reliefuri de coline joase cu culmi largi rotunjite, versanţi cu înclinare redusă, substratul fiind
constituit dintr-un strat subţire de loess întrerupt de roci calcaroase ce aflorează în văile de tip
canara. Solurile sunt de tip castaniu de păduri xeroterme. Clima, caldă şi uscată, este
caracterizată prin temperaturi medii anuale de 11,5oC şi precipitaţii medii anuale de 500 mm
(DONIŢĂ et al. 1992). Pădurile caracteristice acestei unităţi sunt edificate de Quercus cerris, în
amestec participînd şi Quercus pubescens, Q. virgiliana, Q. frainetto, iar pe văi şi Quercus
pedunculiflora, local fiind prezent şi Tilia tomentosa. Partea inferioară a stratului arborilor este
formată din Carpinus orientalis şi Fraxinus ornus, arbuştii fiind reprezentaţi de Cornus mas,
Viburnum lantana, Ligustrum vulgare, Crataegus monogyna. În stratul ierbos se remarcă
participarea speciilor sudice, respectiv: Piptatherum virescens, Chrysanthemum corymbosum,
Lithospermum purpureocaeruleum. Asociaţia tipică pentru această unitate este Quercetum
farnetto-cerris Georgescu 1945, Rudski 1949 (DONIŢĂ et al. 1992, SANDA, ARCUŞ 1999).
Marea unitate a pădurilor mezofile de foioase şi foioase-răşinoase (F) corespunde
etajului de pădurilor mezofile de foioase balcanice (DIHORU, DONIŢĂ 1970; DONIŢĂ et al.
1992). Aceasta este reprezentată prin unitatea (F43) pădurilor moesic-vest-pontice de gorun
(Quercus polycarpa, Q. dalechampii, Q. petraea, Carpinus betulus, Tilia tomentosa), carpen, tei
argintiu cu Fraxinus coriariifolia, Nectaroscordum siculum ssp bulgaricum, în complex cu
păduri de gorun, cărpiniţă, tei argintiu şi alte păduri xeroterme. Aceasta se regăseşte în Dobrogea
de Nord pe areale restrânse, la altitudini de 250-450 m, pe reliefuri variate, substratul fiind
constituit dintr-un strat subţire de loess sau roci ce aflorează. Solurile sunt cenuşii sau brune
luvice. Clima, mai răcoroasă şi umedă, este caracterizată prin temperaturi medii anuale de
10,5-9,5oC şi precipitaţii medii anuale de 500-600 mm (DIHORU, DONIŢĂ 1970; HOREANU
Asociaţia caracteristică şi zonală, în special pentru altitudinile cele mai înalte (300-400 m),
este Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968, răspândită pe soluri mijlociu profunde-
profunde. În stratul arborilor sunt codominante speciile Quercus dalechampii, Q. petraea, Q.
polycarpa, Tilia tomentosa, Fraxinus coriariifolia, F. excelsior, alături de care mai apar, în etajul
inferior, Carpinus betulus, Fraxinus ornus etc. Tipică pentru stratul ierbos este specia Carpesium
cernuum (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
La altitudini mai joase (250-300 m), pe soluri mai puţin profunde, scheletice, este zonală
asociaţia Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970. În aceasta, Quercus polycarpa şi Q.
dalchampii sunt asociate cu Tilia tomentosa, T. platyphyllos, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus
etc., iar stratul ierbos este alcătuit predominant din specii sudice, caracteristică fiind
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN 1992; SANDA,
ARCUŞ 1999).
Intrazonal, în special pe culmi înguste, mai apare şi asociaţia Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970, cu o structură asemănătoare celei precedente, având ca specie de
recunoaştere pe Galanthus plicatus. Aceasta prezintă o sinuzie vernală foarte dezvoltată
constituită predominant din Anthriscus cerefolium (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
În staţiunile mai uscate se întâlneşte asociaţia Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă
1970, speciile edificatoare fiind Quercus dalechampii, cărpiniţa şi mojdreanul, restul speciilor
fiind predominant sudice (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
În zona de contact a etajului pădurilor mezofile cu etajul pădurilor xeroterme, pe soluri mai
profunde pe loess, sunt răspândite asociaţiile Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă
1970, respectiv Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970, sinonimă cu asociaţia Quercetum
farnetto-cerris Georgescu 1945 (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999).
22 Mihai PETRESCU
Tot în acest etaj, dar în condiţiile unui climat umed şi rece, vegetează făgetul de la
Luncaviţa, încadrat provizoriu în asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum
tomentosae Mititelu et al. 1977. Caracteristic este stratul arborescent format din Fagus sylvatica
şi F. taurica alături de carpen şi tei argintiu (DIHORU 1962; MOHAN et al. 1993).
Marea unitate a vegetaţiei litorale şi halofile (P) este prezentă în special pe litoral şi în
Delta Dunării şi cuprinde 2 unităţi:
Unitatea (P4) vegetaţiei nordpontice complexe de nisipuri litorale nesalinizate (Crambe
maritima, Cakile euxina, Elytrigia juncea), de nisipuri salinizate (Juncus maritimus, J. acutus,
Aeluropus littoralis, Puccinelia distans) şi de mlaştini cu stuf (Phragmites australis) răspândită
pe cordoanele litorale fiind alcătuită dintr-un complex de asociaţii precum Crambetum
maritimae, Tournefortietum sibiricae, Juncetum acuti-maritimi, Salicornietum europaeae,
Suaedetum maritimae, Puccinelietum limosae etc.
Unitatea (P9) vegetaţiei halofile ponto-caspice (Halocnemum strobilaceum, Statice caspia,
Halimione verrucifera, Salicornia herbacea) în complex cu pajişti halofile (Puccinelia sp. div.,
Aeluropus littoralis) este răspândită pe suprafeţe reduse, pe malul continental al lacului Razim
Marea unitate a stufăriilor şi mlaştinilor cu rogozuri (R) este răspândită fragmentar în
aria studiată, pe arii restrânse, fiind reprezentată prin unitatea (R1) mlaştinilor europene de stuf,
papură şi rogoz (Phragmites australis, Typha angustifolia, Scirpus lacustris). Deşi acest tip de
vegetaţie se dezvoltă într-un climat uscat de stepă, covorul vegetal este luxuriant datorită
condiţiilor ecologice locale favorabile, cele mai reprezentative asociaţii fiind Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 şi Typhetum angustifoliae Pignatti 1953, adesea monodominante
(DONIŢĂ et al. 1992; IVAN 1979; SANDA, ARCUŞ 1999).
Marea unitate a vegetaţiei de luncă (U) prezentă îndeosebi în Delta Dunării, iar în zona
studiată în cuprinsul luncii Dunării din sud-vestul şi centrul Dobrogei, unde este reprezentată
prin unitatea (U22) pădurilor sud-europene de salcie, plop alb şi negru (Salix alba, Populus alba,
P. nigra), în cuprinsul căreia predomină zăvoiele de salcie (DONIŢĂ et al. 1992), cele de plop
sau de amestec cu acesta fiind mai rar întâlnite, în special pe grinduri, ostroave sau lunci mai
înalte decât în primul caz. Dominantă în cuprinsul acestei unităţi este asociaţia Salicetum albae
Issler 1924 s.l., în care în stratul arborilor domină Salix alba şi S. fragilis, la care se adaugă, pe
grindurile mai înalte, Populus alba şi /sau Populus nigra. Stratul arbuştilor este reprezentat în
unele situaţii de Amorpha fruticosa, Rubus caesius iar cel ierbos prin Bidens tripartita, Agrostis
alba, Lycopus europaeus, Lythrum salicaria, Galium palustre, Stachys palustris (DONIŢĂ et al.
1992; IVAN 1979).
4.3. Habitate
În cadrul celor 100 de situri studiate din Podişul Dobrogei şi din unele zone limitrofe
acestuia, au fost inventariate până în prezent 37 de subtipuri distincte de habitate (între care nu
există suprapunere) prezentate în ordine numerică conform clasificării din baza de date PHYSIS,
dintre care 5 subtipuri sunt lipsite de covor vegetal (coduri: 24.21, 24.31, 54.1, 65, 65.22). Dintre
acestea singura excepţie o constituie habitatul „65 Peşteri” ce include subtipul „65.22 Peşteri
continentale cu lilieci”, în cazul prezenţei respectivelor mamifere. Astfel, în lucrare, aceste două
subtipuri au fost considerate distincte.
Pe lângă cele 37 de subtipuri descrise în baza de date PHYSIS şi / sau în Manualul de
interpretare a habitatelor Uniunii Europene - EUR 25 (sau noilor propuneri pentru manualul
EUR 27), au mai fost prezentate şi trei propuneri de noi subtipuri de habitate specifice Dobrogei,
respectiv Dunării de Jos, ce nu figurează în sistemul de clasificare a habitatelor palearctice. La
acestea se adaugă 5 grupări vegetale ce nu sunt cuprinse în cele sistemul de clasificare
menţionat, respectiv 3 asociaţii şi 2 fitocenoze.
În total au fost inventariaţi 56 cenotaxoni (asociaţii, subasociaţii), 2 fitocenoze, 3 habitate

nou propuse, inclusiv 5 subtipuri de habitate lipsite de covor vegetal.
În continuare sunt prezentate habitatele şi / sau cenotaxonii identificaţi în siturile studiate,
descrierea acestora fiind elaborată pentru Podişul Dobrogei şi zonele limitrofe acestuia,
predominant prin sintetizarea sau interpretarea datelor bibliografice în care apar descrierile
consacrate ale cenotaxonilor ce formează habitatele respective. Pentru fiecare subtip de habitat
sunt prezentate şi asociaţiile componente întâlnite în cadrul siturilor studiate, în care datele sunt
rezultate în urma cercetărilor proprii. Câţiva dintre cenotaxonii inventariaţi nu se încadrează în
sistemul de clasificare a habitatelor palearctice, aceştia fiind prezentaţi separat.
Lista completă a habitatelor şi / sau cenotaxonilor din siturile studiate, corespondenţele
între acestea şi diferite sisteme de clasificare, precum şi numărul de situri în care au fost
inventariate sunt prezentate în anexa 2.
Valorile conservative cele mai ridicate din punct de vedere al diversităţii asociaţiilor se
înregistrează în siturile individuale (compuse dintr-un singur sit natural) constituite ca rezervaţii:
Padurea Babadag-Codru (PBC) - 14 asociaţii; Dealul Sarica (DS) - 13 asociaţii; Dealurile
Beştepe (DB) - 12 asociaţii; Dealul Călugăru-Iancina (DCI) - 12 asociaţii; Pădurea Bratca (PBt) -
12 asociaţii. La acestea se adaugă şi situl Comuna Greci (cG-PNMM) - 12 asociaţii, parte
componentă a Parcului Naţional Munţii Măcinului.
4.3.1. Habitate încadrate în clasificarea palearctică

În continuare sunt prezentate habitatele din siturile studiate, în ordinea crescătoare a
codurilor corespunzătoare acestora, conform bazei de date PHYSIS.
15.A211 Stepe sărăturate vest-pontice (Western Pontic saline steppes)

Corespondenţe
EMERALD: ! 15 A Continental salt steppes and salt marshes; NATURA 2000: 1530*
Pannonic salt steppes and salt marshes; O 1198: 1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice.
Definiţie şi caracteristici (conform bazei de date PHYSIS)
Comunităţi vegetale dominate de graminee şi subarbuşti, scunde, în particular de Festuca
pseudovina şi Artemisia sp. ce ocupă denivelările mai ridicate şi mai uscate ale soloneţurilor
stepelor sărăturate din câmpiile situate în vestul Mării Negre şi la Dunărea de Jos.
Încadrare fitocenologică: Festuco-Puccinelietalia: Festucion pseudovinae (Artemisio-
Festucetalia pseudovinae)
Alte specii importante
În descrierea asociaţiei Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina 1993 din
Dobrogea, conform literaturii (SANDA, ARCUŞ 1999) nu sunt menţionate alte specii în afara
dominantei.
Caracteristici fitocenologice
Asociaţia Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina 1993 se încadrează în
următoarea clasificare:
Clasa PUCCINELLIO-SALICORNIETEA Ţopa 1939
Ordinul PUCCINELLIETALIA Soó 1947 em. Vicherek 1973
Alianţa Festucion pseudovinae Soó 1933
În baza de date PHYSIS nu este descris un subtip care să corespundă strict acestei asociaţii,
ci doar unui cenotaxon asemănător, respectiv Staticeto-Artemisietum monogynae (santonicum)
Ţopa 1939, care nu este însă considerat sinonim, fiind încadrat (SANDA, ARCUŞ 1999) într-o
altă alianţă.
24 Mihai PETRESCU
Distribuţia geografică
Particularizând aria de răspândire menţionată în definiţie, deşi în Delta Dunării asociaţia
este destul de răspândită (SANDA, ARCUŞ 1999), în schimb în Podişul Dobrogei cenotaxonul
este rar întâlnit.
Habitate asociate
În zonele în care a fost identificat prin cercetări proprii, habitatul este situat între tipurile
„53.11 Stufărişuri de Phragmites australis” şi „34.92 Stepe ponto-sarmatice”.
Ameninţări
Cea mai importantă ameninţare o constituie lucrările hidrotehnice, ce duc la modificarea
regimului hidrologic. Păşunatul are o influenţă redusă, doar asupra unor însoţitoare din cadrul
asociaţiei, întrucât specia dominantă este în general evitată.
Statut de conservare
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4), inclusiv ca
tip prioritar (H 1530*).
Asociaţii componente întâlnite în siturile studiate
Asociaţia poate fi considerată ca periclitată, în cuprinsul siturilor studiate fiind identificată
doar în rezervaţia Lacul Traian, unde nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Artemisia santonica (3-4; LT).
Alte specii: Cichorium intybus (+; LT), Cynodon dactylon (2; LT), Descurainia sophia (+;
LT), Galium humifusum (+; LT), Hordeum murinum (+; LT), Matricaria recutita (+; LT),
Potentilla reptans (+; LT), Puccinelia convoluta (2; LT), Senecio vernalis (+; LT), Spergularia
media (+; LT), Trifolium fragiferum (+; LT), Xanthium italicum (+; LT).
15.A2124 Pajişti sărăturate vest-pontice de Juncus gerardi (Western Pontic

saltmarsh rush saline meadows)
Corespondenţe
Pannonic salt steppes and salt marshes; O 1198: 1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice;
HR: R 1525 Pajişti ponto-sarmatice de Juncus gerardi.
Pajişti sărăturate pe soluri bogate în carbonaţi sau nisipoase din vestul Mării Negre şi
câmpiile Dunării în care Juncus gerardi este dominant sau codominant.
Încadrare fitocenologică: Scorzonero-Juncion gerardii: Scorzonero parviflorae-Juncetum
gerardii (Juncetum gerardii).
În literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) sunt citate şi alte specii precum Puccinelia limosa,
Trifolium fragiferum.
Asociaţia Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 se
încadrează (SANDA, ARCUŞ 1999) în:
Alianţa Scorzonero-Juncion gerardii ( Wendelbg. 1943) Vicherek 1973
În afara Dobrogei, asociaţia este răspândită şi în Câmpia Dunării, precum şi în bazinul
Panonic, unde se încadrează în alt habitat (15.A1241). În Dobrogea habitatul se înscrie în
regiunile biogeografice stepică, respectiv pontică, având un areal natural redus în Podişul
Dobrogei, inclusiv prin regresie datorită intervenţiei antropice.
Habitate asociate
În situaţiile analizate habitatul a fost întâlnit în zonele de tranziţie între habitatele
„15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon” şi „53.11 Stufărişuri de
Phragmites australis”.
Ameninţări
Principalii factori de ameninţare la adresa acestui habitat sunt lucrările hidrotehnice, ce
produc modificarea regimului hidrologic, precum şi păşunatul excesiv.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R 4), inclusiv ca
Asociaţia Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl. 1933) Wendelbg. 1943 este
considerată sinonimă (SANDA 2002) cu cenotaxonul Juncetum gerardii Wenzl. 1934. În siturile
din Podişul Dobrogean poate fi considerată ca periclitată, fiind întâlnită într-un singur sit din cele
studiate, rezervaţia Lacul Traian, unde nu apar specii ameninţate în această asociaţie.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Juncus gerardi (3-4; LT), Trifolium
fragiferum (2; LT).
Alte specii: Artemisia santonica (+; LT), Cichorium intybus (+; LT), Cynodon dactylon (+-
1; LT), Hordeum geniculatum (+; LT), Lolium perenne (+; LT), Mentha pulegium (+; LT),
Ononis spinosa (+; LT), Puccinelia convoluta (+; LT), Puccinelia distans ssp. limosa (2; LT),
Spergularia media (+; LT), Suaeda maritima (+; LT), Xanthium italicum (+; LT).
15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon (Western

Pontic Cynodon saline beds)
Corespondenţe
HR: R 1514 Comunităţi vest-pontice cu Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon şi Ranunculus
sardous.
Pajişti halofile din zona bazinelor hidrografice mijlocii ale râurilor Mariţa şi Tunja din
nordul Traciei şi din zonele marginale ale sărăturilor litorale din zona vest-pontică dominate de
Cynodon dactylon.
În afară de speciile caracteristice Cynodon dactylon şi Trifolium fragiferum în literatura
fitocenologică de sinteză, referitoare la Dobrogea şi Delta Dunării (SANDA, ARCUŞ 1999),
pentru această asociaţie se mai citează şi următoarele specii constante: Bolboschoenus
maritimus, Hordeum histrix, Juncus gerardi, Puccinelia limosa, Spergularia maritima.
Asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 se încadrează în:
Clasa PLANTAGINETEA MAJORIS Tx. et Prsg. 1950,
Ordinul PLANTA GINETALIA MAJORIS (Tx. 1947) 1950.
Alianţa Poligonion avicularis Br.-Bl. 1931 emend. Tx. 1950
Distribuţie geografică
Asociaţia este răspândită în sudul şi estul ţării (DONIŢĂ et al. 2005). În Dobrogea
habitatul face parte din bioregiunile stepică, respectiv pontică. În Podişul Dobrogei suprafaţa
zonelor umede şi a sărăturilor fiind restrânsă, habitatul este foarte rar întâlnit, având un areal
natural redus, diminuat suplimentar şi prin intervenţii antropice.
Habitate asociate
În siturile studiate asociaţia face de obicei tranziţia între habitatele „53.11 Stufărişuri de
Phragmites australis” şi „34.92 Stepe ponto-sarmatice”.
26 Mihai PETRESCU
Ameninţări
Intervenţiile antropice, ce afectează regimul hidrologic şi cel de salinitate a solurilor, şi
păşunatul excesiv sunt principalii factori de degradare a acestui habitat.
Habitatul este protejat pe plan naţional şi internaţional (O 1198, R4), inclusiv ca tip
prioritar (H 1530*).
Asociaţia se încadrează în categoria „vulnerabil”, fiind inventariată în 7 situri dintre cele
studiate, unde nu au fost întâlnite specii ameninţate în cuprinsul acestui habitat.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cynodon dactylon (3-5; DMz, LB, LD, LO,
LT, LV, OCU), Trifolium fragiferum (+-3; DMz, LB, LD, LO, LT, LV)
Alte specii: Achillea setacea (+; LB, LD, LO, LT, LV, OCU), Agropyron repens (1; LD),
Agrostis stolonifera (+-2; LB, LO), Althaea officinalis (+; OCU), Amorpha fruticosa (+; OCU),
Arctium lappa (+; DMz), Aristolochia clematitis (+; OCU), Artemisia santonica (1-2; LT),
Bidens cernua (r; LB), Bidens tripartita (+; OCU), Centaurea calcitrapa (+; LD), Centaurea
cyanus (+; LB), Consolida regalis (+; LV), Crataegus monogyna (+; OCU), Cichorium intybus
(+; LB, LD, LO, LT, LV), Daucus carota (+; LB, LD, LO, LT), Descurainia sophia (+; LT),
Dichanthium ischaemum (+; LB, LD, LO), Echinochloa crus-galli (+; DMz, OCU), Eryngium
campestre (+; LD, LO), Erysimum diffusum (+; LT), Eupatorium cannabinum (1; LV),
Euphorbia palustris (+; OCU), Euphorbia seguieriana (+; LT), Galinsoga parviflora (+; LD),
Glyceria maxima (+; LB), Juncus gerardi (+; LB, LT), Lolium perenne (+; DMz, LT), Lotus
corniculatus (+-1; LB, LD, LO), Lycopus europaeus (+; LB, LV), Medicago lupulina (+; LD),
Melilotus albus (r-+; LO, LV), Melilotus officinalis (+; LO, LV), Mentha aquatica (+-1; LB,
LV), Mentha pulegium (r-1; LB, LD, DMz, LO, OCU), Odontites vernus (+; LO), Ononis
spinosa (+; LO), Plantago major (+-1; LB, LV), Potentilla reptans (1; DMz), Puccinelia
convoluta (1; LT), Rumex palustris (r; LB), Schoenoplectus tabernaemontani (+; LV), Senecio
vernalis (+; LT), Spergularia media (+; LT), Tanacetum vulgare (+; LV), Teucrium scordium (+;
LB, LV), Trifolium repens (1; LO), Verbena officinalis (r-1; DMz, LB, LD), Xanthium italicum
(+-2; DMz, LB, LT, OCU), Xeranthemum annuum (r-+; LB, LO).
22.4313 Comunităţi de Nymphoides peltata (Fringed waterlily carpets)

Corespondenţe
HR: R 2207 Comunităţi danubiene cu Nymphaea alba, Trapa natans, Nuphar luteum,
Potamogeton natans.
Definiţie
Formaţiuni de Nymphoides peltata sau de Nymphoides indica.
Pentru asociaţia Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 câteva alte specii cu
constanţă ridicată sunt prezentate în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999), respectiv: Aldrovanda
vesiculosa (lre), Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Nymphaea alba,
Potamogeton pectinatus, P. crispus, P. lucens, Utricularia vulgaris (lrn).
Conform literaturii (SANDA, ARCUŞ 1999) asociaţia Nymphoidetum peltatae (Allorge
1922) Bellot 1951 se încadrează în
Clasa POTAMOGETONETEA PECTINATI R.Tx. et Prsg. 1942
Ordinul POTAMOGETONETALIA PECTINATI W. Koch 1926
Alianţa Nymphaeion albae Oberd. 1957
Într-un singur sit din cele studiate, respectiv rezervaţia Lacul Oltina, a fost identificată şi
subasociaţia marsileaetosum Sanda et. al. 1999, de o deosebită valoare conservativă datorită
rarităţii sale, precum şi a speciei codominante Marsilea quadrifolia, de importanţă internaţională
(lre, R6, O 1198).
Asociaţia este întâlnită relativ frecvent în zonele umede din România. În Dobrogea
habitatul se încadrează în regiunile biogeografice stepică, respectiv pontică, arealul său natural
fiind restrâns prin intervenţie antropică. În Podişul Dobrogei ocupă suprafeţe reduse.
Habitate asociate
În general asociaţia a fost întâlnită limitrof habitatului „53.11 Stufărişuri de Phragmites
australis”.
Ameninţări
Intervenţiile antropice ce duc la modificarea regimului hidrologic (desecări, îndiguiri etc.)
constituie principalul factor ce ameninţă acest habitat.
Habitatul nu este protejat la nivel naţional sau internaţional.
În cadrul siturilor studiate asociaţia poate fi încadrată în categoria „vulnerabil”, fiind
întâlnită doar în 3 situri, în care nu a fost inventariată decât o singură specie ameninţată, dar de
interes comunitar (O 1198, DH, R 6).
Asociaţia Nyphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951
Specii caracteristice / edificatoare principale: Nymphoides peltata (3-5; LD, LO, LT).
Specii ameninţate: Marsilea quadrifolia (3; LO).
Alte specii: Bolboschoenus maritimus (1; LO), Cyperus glomeratus (+; LO), Eleocharis
palustris (+; LO), Glyceria maxima (1; LD), Mentha aquatica (+; LO), Nuphar luteum (+; LD),
Phragmites australis (+; LD, LO), Polygonum persicaria (+; LD), Salix alba (+; LO),
Schoenoplectus lacustris (+; LD), Xanthium italicum (r; LD).
24.2 Maluri de râu din pietriş (River gravel banks)

Habitatul cuprinde două subtipuri ale căror descrieri sunt prezentate separat.
A) 24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie (Unvegetated river gravel banks)
Corespondenţe
EMERALD: ! 24.2 River gravel banks
Maluri de pietriş fără vegetaţie.
B) 24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie (Vegetated river gravel
banks)
Corespondenţe
EMERALD: ! 24.2 River gravel banks (x 15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de
Cynodon dactylon ce corespunde cu: ! 15 A Continental salt steppes and salt marshes, 1530*
Pannonic salt steppes and salt marshes, 1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice, R 1514
Comunităţi vest-pontice cu Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon şi Ranunculus sardous).
Maluri de pietriş ale râurilor ocupate de vegetaţie pionieră sau de stadii subsecvente ale
colonizării. Comunităţile pioniere ale cursurilor de apă alpide, boreale şi mediteraneene sunt
specializate, cele ale zonelor joase şi dealurilor nemorale sunt înrudite cu alte formaţii, în
particular cele din tipul 37.
Până în prezent a fost identificată în cadrul subtipului o singură asociaţie, Trifolio
fragifero-Cynodontetum Br.- Bl. et Bolos 1958, cu o structură neîncheiată şi acoperire redusă.
Pentru acest cenotaxon speciile importante, citate în literatură, şi încadrarea cenotaxonomică sunt
prezentate în cadrul habitatului 15.A21275.
În continuare sunt prezentate unitar restul caracteristicilor pentru habitatul 24.2.
În România habitatul este relativ frecvent întâlnit în special în zona cursurilor superioare
ale râurilor din Carpaţi, unde este caracterizat prin alte tipuri de înveliş vegetal. În schimb, în
28 Mihai PETRESCU
Podişul Dobrogean acest habitat este foarte rar, având în vedere reţeaua hidrografică slab
dezvoltată, cu excepţia cursului Dunării. Pe teritoriul Podişului Dobrogean habitatul aparţine
bioregiunii stepice şi are un areal natural foarte redus.
Subtipul 24.21 a fost identificat în doar 8 situri, fiind astfel încadrabil în categoria
„vulnerabil”. Majoritatea locaţiilor sunt situate în Podişul Casimcei, unde habitatul este format
din pietrişuri din şisturi verzi ce alcătuiesc benzi înguste sau mici aglomerări în lungul cursurilor
de apă cu regim permanent sau temporar. Habitatul a fost identificat în următoarele situri: B, cC-
PCa, CoM, DD, DV, PC, PE, VM.
Subtipul 24.22 (x 15.A21275) a fost identificat într-un singur sit, în rezervaţia Valea
Mahomencea, fiind astfel considerat periclitat.
Habitate asociate
În Podişul Dobrogean, în siturile studiate, habitatul a fost întâlnit în cuprinsul tipurilor
„34.92 Stepe ponto-sarmatice”, „41.7A221 Vegetaţie forestieră pontică de silvostepă de stejar
brumăriu cu arţar tătăresc” şi „Silvostepă din Dobrogea”.
Ameninţări
Deşi nu au fost observate perturbări de origine antropică, unii factori de risc potenţiali ar
putea fi reprezentaţi prin eventualele perspective de regularizare a cursurilor de apă, inclusiv de
dragare a Dunării, cu depozitarea de aluviuni pe maluri.
Habitatul este protejat la nivel internaţional ca habitat EMERALD (R4) iar învelişul
vegetal al subtipului 24.22 este încadrat ca habitat NATURA 2000 (H 1530*), ocrotit şi la nivel
naţional (O 1198).
Asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.- Bl. et Bolos 1958 este întâlnită şi în alte 7
situri, dar în combinaţie cu habitatul 24.2 a fost identificată numai în Valea Mahomencea.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cynodon dactylon (+-4; VM)
Alte specii: Galinsoga parviflora (+; VM), Ononis spinosa (+; VM), Solanum nigrum (+; VM),
Urtica dioica (+; VM), Verbena officinalis (+; VM), Xanthium spinosum (+; VM).
24.3 Maluri de râu nisipoase (River sand banks)

Depozite nisipoase în albiile râurilor, îndeosebi semnificative în sistemele fluviilor precum
Loara.
Habitatul reuneşte două subtipuri, respectiv:
A) 24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie (Unvegetated river sand banks), a
cărui descriere este aceeaşi cu denumirea. Acesta poate fi încadrat în categoria „rar” fiind întâlnit
în 18 situri: DV, OB, OCU, OF, OFs, OH, OM, OMi, OPi, OPP, OPPZ, OPS, OS, OŞE, OT,
OTm, OV, PVT.
B) 24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite de vegetaţie (Vegetated river sand banks),
reprezentate prin maluri nisipoase ale marilor fluvii/ râuri cu vegetaţie neîncheiată sau cu
vegetaţie forestieră. Pentru detalierea habitatelor pot fi utilizate codurile 22.3, 31, 44.
În cadrul acestui subtip în siturile studiate au fost întâlnite 2 asociaţii vegetale cu structura
neîncheiată, respectiv Portulacetum oleracei Felföldy 1942 şi Salicetum albae Issler 1924 s.l.
Dintre acestea numai ultima este descrisă în baza de date PHYSIS, pentru aceasta prezentându-se
în continuare corespondenţele cu alte sisteme de clasificare.
Corespondenţe
EMERALD: ! 44.1 Riparian willow formations; NATURA 2000: 92A0 Salix alba and
Populus alba galleries; O 1198: 92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; HR: R 4408 Păduri
danubiene de salcie albă cu Lycopus exaltatus.
În siturile studiate acest habitat este reprezentat îndeosebi prin depozitele nisipoase situate
pe ostroavele Dunării, aflate în diferite stadii de colonizare cu vegetaţie, ce variază de la plaje de
nisip complet lipsite de vegetaţie, aflate o mare parte a anului sub apele fluviului, până la
vegetaţia mai mult sau mai puţin încheiată.
Asociaţia Portulacetum oleracei Felföldy 1942, identificată în cuprinsul habitatului 24.32
se încadrează în:
Clasa STELLARIETEA MEDIAE R.Tx., Lohm. et Prsg. in R.Tx. 1950
Ordinul ERAGROS TETALIA J.Tx. ex Poli 1966
Alianţa Amarantho-Chenopodion Morariu 1943
În siturile studiate, pe lângă această asociaţie, vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin
renişuri de salcie -asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l., cu acoperire redusă. Fitocenozele
forestiere cu starea de masiv încheiată pe substrat nisipos sunt descrise în cadrul habitatelor
44.661 şi 44.1621.
Habitatul are o distribuţie extinsă la scară europeană, conform definiţiei (însă probabil pe
suprafeţe restrânse) în care nu se fac referiri la anumite regiuni. În Dobrogea habitatul se
încadrează în regiunile stepică şi respectiv pontică şi este întâlnit pe arii restrânse, îndeosebi în
ostroavele Dunării dintre Ostrov şi Hârşova, mai rar între Gârliciu şi Turcoaia, precum şi în
Delta fluvio-maritimă.
Habitate asociate
Habitatul este asociat îndeosebi cu subtipurile „44.6611 Zăvoaie vest-pontice de plop alb”
şi „44.6612 Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru”.
Ameninţări
Habitatul se află în regresie datorită activităţilor antropice, fiind în special ameninţat prin
amenajări hidrotehnice (dragări) sau prin succesiune naturală.
Habitatul nu este protejat în prezent dar având în vedere raritatea sa, cel puţin în Dobrogea, ar
trebui ocrotit prin legislaţia naţională şi/sau prin includerea unei suprafeţe cât mai mari în arii protejate.
În continuare sunt prezentate cele două asociaţii ce au fost întâlnite în acest habitat
(subtipul 24.32) în siturile cercetate, acestea reprezentând forme de vegetaţie neîncheiată, cu
acoperire în general redusă, ale asociaţiilor respective.
1. Asociaţia Portulacetum oleracei Felföldy 1942, a fost observată pe aluviunile nisipoase
ale ostroavelor unde formează fitocenoze pioniere. Fiind identificată până în prezent doar în 3
situri, aceasta se poate considera vulnerabilă, deşi nu se încadrează într-un habitat protejat.
Singura specie ameninţată identificată în această asociaţie, Corispermum marschallii nu a mai
fost întâlnită în alte situri în afară de ostrovul Tămâianu.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Portulaca oleracea (2-3; OCU, OM, OTm)
Specii ameninţate: Corispermum marschallii (1; OTm)
Alte specii: Amaranthus albus (+; OTm), Amaranthus retroflexus (r-+; OCU, OTm),
Bidens tripartita (+; OCU, OM), Crypsis alopecuroides (+-1; OCU, OM, OTm), Cyperus fuscus
(+; OCU, OM, OTm), Cyperus glomeratus (+-1; OCU, OM, OTm), Digitaria sanguinalis ssp.
pectiniformis (+-1; OM, OTm), Echinochloa crus-galli (+; OCU, OM, OTm), Populus nigra (+;
OTm), Rorripa sylvestris (r-+; OCU, OM, OTm), Salix alba (1; OCU), Solanum nigrum (+;
OCU, OM), Tanacetum vulgare (+; OM), Xanthium italicum (1; OCU, OM).
2. Asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. a fost întâlnită sub formă de reniş, cu
acoperire redusă, în doar 2 situri din cele studiate, fiind astfel încadrabilă în categoria vulnerabil,
dar numai în combinaţie cu acest subtip de habitat, întrucât ca asociaţie încheiată, cu acoperire
mare, a fost întâlnită în alte 22 de situri. Nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Populus alba (+; OM), Populus nigra (+-1;
30 Mihai PETRESCU
OM, OŞe), Salix alba (+-2; OM, OŞe).

Alte specii: Bidens tripartita (+; OM), Crypsis alopecuroides (+; OM), Cyperus fuscus
(+1; OM, OŞe), Cyperus glomeratus (+; OM), Digitaria sanguinalis ssp. pectiniformis (+; OM),
Echinochloa crus-galli (+; OM), Gnaphalium luteo-album (r; OŞe), Plantago major (r; OŞe),
Portulaca oleracea (r-1; OM, OŞe), Rorripa sylvestris (r; OŞe), Solanum nigrum (+; OM),
Xanthium italicum (+; OM).
31.8B125 Tufărişuri danubiene de păducel (Danubian hawthorn scrub)

Corespondenţe
EMERALD: ! 31.8B1 Pannonic and sub-Pannonic thickets
Întrucât nu există suficiente date asupra acestui habitat, nu vor fi prezentate descrieri mai
ample ca în cazul celorlalte habitate prezentate în lucrarea de faţă.
Tufărişuri scunde dominate de Crataegus sp. din luncile bazinului Dunării din Slovacia,
Ungaria, Muntenia şi Oltenia.
Încadrare fitocenologică: Crataegetum danubiale (Solidagini-Cornetum)
În afară de zonele enumerate în definiţie trebuie menţionat că, în sectorul luncii Dunării
cuprins între Muntenia şi Dobrogea, a fost întâlnit într-un singur sit, ce se încadrează în
bioregiunea stepică. Se poate aprecia că la scară europeană habitatul are o distribuţie restrânsă.
Habitate asociate
Habitatul este răspândit în cadrul unor pajişti de luncă din tipul „15.A21275 Pajişti
sărăturate vest-pontice de Cynodon dacylon”.
Ameninţări
Habitatul este ameninţat prin păşunat excesiv.
Habitatul este protejat pe plan internaţional (R4).
Încadrarea în acest habitat şi în asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958 a
fitocenozelor arbustive dominate de Crataegus monogyna, întâlnite în cuprinsul pajiştilor de
luncă de pe ostrovul Ceacâru-Uzunada, are un caracter provizoriu şi relativ. Astfel, în cele mai
recente lucrări de fitocenologie, având un caracter de sinteză în ceea ce priveşte asociaţiile
vegetale din România (SANDA 2002), nu a fost identificată decât o singură asociaţie dominată
de Crataegus monogyna, respectiv Pruno-Crataegetum, ce nu este tipică pentru solurile aluviale
de luncă şi care are o compoziţie floristică mult diferită, fiind încadrată în clasa Quercetea
pubescenti-petraeae. Considerăm că asociaţiile de pe ostrovul menţionat corespund descrierii din
baza de date PHYSIS, în mai mare măsură decât în cea expusă pentru habitatul „31.8B721
Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar”. În perspectivă este însă necesară
clarificarea încadrării fitocenologice riguroase.
Asociaţia poate fi considerată ca periclitată la nivelul siturilor studiate, fiind întâlnită până
în prezent doar în ostrovul Ceacâru-Uzunada, unde nu au fost întâlnite specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Crataegus monogyna (4; OCU)
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă): Amorpha fruticosa (+; OCU), Ulmus minor (+; OCU).
- ierburi / subarbuşti: Aristolochia clematitis (+; OCU), Bidens tripartita (+; OCU),
Conyza canadensis (+; OCU), Cynodon dactylon (1; OCU), Glechoma hederacea (+; OCU),
Mentha pulegium (+; OCU), Solanum dulcamara (+; OCU), Sonchus asper (+; OCU), Xantium
italicum (+; OCU).
31.8B71 Tufărişuri ponto-sarmatice de stepă (Ponto-Sarmatic steppe brush)

Corespondenţe:
NATURA 2000: 40C0* Ponto-Sarmatic deciduous thickets; O 1198: 40C0* Tufărişuri de
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3118 Tufărişuri de taulă (Spiraea crenata).
Tufărişuri scunde din zonele de stepă şi silvostepă sudică ale regiunii ponto-sarmatice
caracteristice în special pentru microdepresiuni, dominate de Caragana frutex, Spiraea crenifolia,
Prunus tenella (Amygdalus nana), Prunus spinosa, Prunus fruticosa sau Crataegus monogyna.
Încadrare fitocenologică: Amygdaleta nanae.
În afară de speciile menţionate în definiţie, alţi taxoni reprezentativi pentru asociaţia
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 din cadrul acestui habitat, ce se regăsesc şi în
fitocenozele din Dobrogea, sunt Fraxinus ornus şi Cotoneaster integerrimus (SANDA 2002).
Fitocenozele inventariate în Podişul Dobrogei au fost încadrate provizoriu în asociaţia
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981, aceasta fiind, până în prezent, singurul cenotaxon
descris în literatură dominat de specia Spiraea crenata, sinonimă cu Spiraea crenifolia
menţionată în descrierea habitatului „31.8B71 Tufărişuri ponto-sarmatice de stepă”. În baza de
date PHYSIS nu este descris un subtip care să corespundă strict acestei asociaţii, de aceea ea a
fost încadrată în categoria superioară 31.8B71 care include însă şi un alt subtip (31.8B711).
Acesta din urmă este prezentat în lucrarea de faţă ca subtip distinct.
Asociaţia Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 se încadrează (SANDA 2002) în
următorii cenotaxoni superiori:
Clasa EPILOBIETEA ANGUSTIFOLII Tx. et Prsg. in Tx. 1950
Ordinul S AMB UCETALIA Oberd. 1957
Alianţa Spireion chamaedryfoliae Sanda, Popescu 1999
Această asociaţie este descrisă din Munţii Carpaţi (zona Braşovului) şi considerăm că ea
corespunde doar în parte cu fitocenozele inventariate în Dobrogea, care s-ar putea încadra, în
clasificarea prezentată mai jos, cel puţin provizoriu, în baza unor specii caracteristice (SANDA
2001) pentru unităţile cenotaxonomice superioare, identificate în releveele din siturile studiate.
Astfel speciile caracteristice pentru clasă sunt Quercus pubescens şi Fraxinus ornus iar pentru
alianţă Crataegus monogyna şi Teucrium chamaedris. Este de remarcat faptul că nici una dintre
speciile inventariate în aceste fitocenoze din siturile studiate nu se încadrează în prima categorie
de unităţi cenotaxonomice, cu excepţia speciei edificatoare Spiraea crenata, caracteristică pentru
alianţa Spireion chamaedryfoliae. Comparând inventarul floristic al fitocenozelor din Carpaţi cu
cele din siturile studiate, în afară de dominantă au fost identificate doar alte trei specii comune
(Cotoneaster integerrimus, Crataegus monogyna, Fraxinus ornus) din care ultimele două sunt
caracteristice pentru clasa Quercetea pubescenti-petraeae.
În concluzie, considerăm că fitocenozele cu Spirea crenata din Dobrogea se încadrează,
cel puţin provizoriu, în următoarea clasificare:
Clasa QUERCETEA PUBESCENTI-PETRAEAE (Oberd. 1948) Jakucs 1960
Ordinul P R U N E T A L I A Tx. 1952,
Alianţa Prunion fruticosae R.Tx. 1952
Deşi în baza de date PHYSIS acest habitat 31.8B71 este indicat din zona sudică a regiunii
ponto-sarmatice, în România asociaţia Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 este citată doar din
centrul ţării (judeţul Braşov), respectiv din Dobrogea, ocupând astfel un areal natural foarte restrâns,
ce regresează şi din cauze antropice. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică.
Habitate asociate
Habitatul este asociat cu subtipurile "34.92 Stepe ponto-sarmatice”, „31.8B721 Tufărişuri
ponto-sarmatice de păducel şi porumbar” şi „Silvostepă din Dobrogea”.
32 Mihai PETRESCU
Ameninţări
Habitatul se află în regresie, fiind ameninţat în special de cariere şi de plantaţii efectuate în
habitate stepice.
Habitatul se încadrează în tipul prioritar NATURA 2000, „40C0* Tufărişuri de foioase
ponto-sarmatice”, fiind protejat şi pe plan naţional (O 1198).
Asociaţia Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 poate fi considerată vulnerabilă (3
situri) la nivelul siturilor studiate, unde au fost inventariate şi cinci specii ameninţate la nivel
naţional, dintre acestea Campanula romanica şi Dianthus nardiformis fiind incluse şi în Lista
roşie europeană.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Spiraea crenata (3-4; CP, cG-PNMM, DG).
Specii ameninţate: Allium saxatile (+; CP), Campanula romanica (+; CP), Dianthus
nardiformis (+; CP), Silene compacta (+; cG-PNMM), Spiraea crenata (3-4; CP, cG-PNMM, DG).
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă): Carpinus orientalis (+; cG-PNMM), Cerasus mahaleb
(+; cG-PNMM), Cotoneaster integerrimus (+; CP), Crataegus monogyna (+; CP, DG), Fraxinus
ornus (+; cG-PNMM), Quercus pubescens (+; CP).
- ierburi / subarbuşti: Agropyron cristatum (+; CP), Ajuga reptans (+; cG-PNMM),
Alyssum murale (+; CP, cG-PNMM), Anthriscus cerefolium (+; cG-PNMM), Artemisia
austriaca (+; CP), Asperula tenella (+; DG), Bromus sterilis (1; cG-PNMM), Chondrilla juncea
(+; CP), Cruciata pedemontana (+; cG-PNMM), Dichanthium ischaemum (1-2; CP, DG),
Elymus hispidus (1; CP), Erodium cicutarium (+; cG-PNMM), Eryngium campestre (+; CP, cG-
PNMM), Euphorbia agraria (+-1; CP, cG-PNMM), Festuca valesiaca (+-1; CP, cG-PNMM),
Lamium purpureum (+; cG-PNMM), Linaria genistifolia (+;cG-PNMM, CP), Marrubium
peregrinum (+; CP), Myosotis stricta (+; CP, DG), Poa bulbosa (+-1; cG-PNMM, CP, DG),
Potentilla argentea (+; cG-PNMM), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM, CP), Rumex acetosella
(+; cG-PNMM), Sanguisorba minor (+; DG), Scleranthus perennis (+; cG-PNMM), Senecio
vernalis (+; cG-PNMM, DG), Stipa capillata (+; CP, cG-PNMM), Taraxacum erythrospermum
(+; CP), Teucrium chamaedris (+; CP), Thalictrum minus (1; cG-PNMM, CP), Thymus
pannonicus (+; DG), Verbascum banaticum (+; cG-PNMM, DG), Verbascum phlomoides (+;
cG-PNMM), Vinca herbacea (+; CP), Viola arvensis (+; CP, DG).
31.8B711 Tufărişuri ponto-sarmatice de migdal pitic (Ponto-Sarmatic dwarf

almond scrub)
Corespondenţe
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3131 Tufărişuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus
nana).
Tufărişuri scunde, din zonele de stepă şi silvostepă sudică din regiunea ponto-sarmatică din
Moldova, Muntenia, Dobrogea, nord-estul Bulgariei, dominate de Prunus tenella (Amygdalus
nana) cu Prunus spinosa, Prunus fruticosa, Rhamnus cathartica, Rosa gallica, Crataegus spp.
Încadrare fitocenologică: Prunetum tenellae (Amygdaletum nanae)
În afară de speciile menţionate în definiţie şi alţi taxoni reprezentativi pentru asociaţia
Prunetum tenellae sunt citaţi în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999), respectiv: Pyrus pyraster,
Rosa canina, Rosa dumetorum.
Asociaţia Prunetum tenellae Soó 1946 se încadrează în următorii cenotaxoni superiori:
Ordinul PRUNETALIA Tx. 1952

Alianţa Prunion fruticosae R. Tx. 1952
În România habitatul se găseşte în estul, sudul şi sud-estul ţării, iar în Europa doar în nord-
estul Bulgariei. Astfel, se poate considera că asociaţia Prunetum tenellae este răspândită pe
suprafeţe foarte reduse la scară naţională şi europeană. În Dobrogea habitatul se încadrează în
regiunea biogeografică stepică, fiind în pericol de dispariţie în arealul său natural, redus datorită
cerinţelor ecologice specifice şi intervenţiei antropice.
Habitate asociate
De obicei acest habitat este asociat cu tipurile „34.92 Stepe ponto-sarmatice” şi „31.8B721
Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar”.
Ameninţări
Arealul habitatului este diminuat în principal datorită agriculturii, păşunatului şi
împăduririlor, care reduc suplimentar suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip
neperturbate sau slab perturbate.
Habitatul se încadrează în tipul prioritar NATURA 2000 „40C0* Tufărişuri de foioase
ponto-sarmatice”, protejat şi pe plan naţional (O 1198).
Asociaţia Prunetum tenellae Soó 1946 a fost identificată doar în 3 situri, fiind astfel
încadrată în categoria „vulnerabil”. Suprafeţele cele mai întinse din Dobrogea şi probabil din
ţară, sunt întâlnite în situl Dealul Caratepe. Cenotaxonul a mai fost inventariat sub formă de
fragmente de asociaţie de întindere foarte redusă în alte două staţiuni (Pădurea Babadag-Codru,
Carasan-Teke), în care nu au fost făcute încă relevee. Asociaţia este importantă din punct de
vedere conservativ datorită rarităţii şi a edificării acesteia de către specia vulnerabilă la nivel
naţional Prunus tenella. În total în cadrul asociaţiei au fost identificate 4 specii ameninţate la
nivel naţional.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Prunus tenella (4-5; DC)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DC), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+;
DC), Paeonia peregrina (1; DC), Prunus tenella (4-5; DC)
Alte specii :
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă): Crataegus monogyna (+; DC), Prunus spinosa (+;
DC), Pyrus pyraster (+; DC), Quercus pubescens (1; DC)
- ierburi / subarbuşti: Achillea setacea (r-+; DC), Adonis vernalis (+; DC), Astragalus
glycyphyllos (+; DC), Dichanthium ischaemum (+; DC), Eryngium campestre (+; DC),
Euphorbia agraria (+; DC), Euphorbia glareosa (+; DC), Fesuca valesiaca (1; DC), Fragaria
viridis (+-1; DC), Lamium purpureum (+; DC), Phlomis tuberosa (+; DC), Potentilla argentea
(+; DC), Senecio vernalis (+; DC), Teucrium chamaedris (+; DC), Thymus pannonicus (+; DC),
Vinca herbacea (+; DC).
31.8B721 Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar (Ponto-

Sarmatic hawthorn-blackthorn scrub)
Corespondenţe
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3112 Tufărişuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa)
şi păducel (Crataegus monogyna).
Tufărişuri din silvostepa sudică a regiunii ponto-sarmatice, răspândite în sud-vestul
acesteia, în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi nord-vestul Dobrogei bulgăreşti, cu Prunus
spinosa, Crataegus monogyna, Rosa spp., Rhamnus cathartica, Evonymus verrucosus, E.
europaeus, Acer tataricum, Prunus fruticosa şi un strat ierbos dominat de specii stepice, în
34 Mihai PETRESCU
particular de Trifolium alpestre, Lithospermum officinale, Filipendula hexapetala, Adonis

vernalis, Phlomis tuberosa, Stipa spp.
Încadrare fitocenologică: Prunetum moldavicae (i.a.) (Pruno spinosae-Crataegetum)
Câteva alte specii pot fi considerate ca reprezentative (SANDA, ARCUŞ 1999) pentru
acest habitat, precum: Bromus inermis, Origanum vulgare, Paeonia peregrina (lrn).
Asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 se încadrează în următorii
cenotaxoni superiori:
Alianţa Prunion spinosae Soó 1950
În România habitatul se găseşte în estul, sudul şi sud-estul ţării iar în Europa în nord-estul
Bulgariei, astfel încât poate fi considerat rar la nivel european. În Dobrogea habitatul se
încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus, diminuat şi prin
intervenţii antropice.
Habitate asociate
De obicei acest habitat este răspândit în complex cu tipurile „34.92 Stepe ponto-sarmatice”
şi / sau „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de suprapăşunat, tăierea arbuştilor şi împăduriri care
reduc suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip neperturbate sau slab perturbate.
Habitatul este protejat ca habitat de interes comunitar, prioritar, prin legislaţia naţională (O
1198).
Asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 este considerată sinonimă
(SANDA, ARCUŞ 1999) cu Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. Se consideră că în
Dobrogea acest cenotaxon este reprezentat prin asociaţia regională Pruno spinosae-Crataegetum
Soó (1927) 1931 var. geogr. dobrogensis Burduja et Horeanu 1969 în care lipsesc multe specii
mezofile din restul ţării (HOREANU 1976B). În siturile studiate cenotaxonul poate fi încadrat în
categoria „rar” (19 situri), el ocupând arii reduse, de multe ori având aspectul unor fragmente de
asociaţii, atât în cuprinsul pajiştilor stepice cât şi la marginea pădurilor. La nivelul siturilor
studiate, dintre cenotaxonii arbustivi, acesta ocupă primul loc în ceea ce priveşte numărul de
specii ameninţate (9 specii), sub rezerva că în această asociaţie au fost efectuate şi cele mai multe
relevee din categoria respectivă.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Crataegus monogyna (+-5; B, CD, CP, DC,
DCI, DDt, DG, FMa, GD, LD, M, MCI, PBC, VM), Prunus spinosa (+-4; CD, DC, DCI, DDt,
DG, FMa, GD, VM).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+-1; B, CD, DCI, PBC, VM), Asphodeline
lutea (r; FMa), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; DC), Gymnospermium altaicum ssp.
odessanum (+-1; DDt), Muscari neglectum (+; M), Ornithogalum sibthorpii (+; B), Paeonia
peregrina (+-1; DC, DDt), Prunus tenella (1; DC), Pyrus bulgarica (+; DC).
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă) / liane: Acer tataricum (+; FMa), Carpinus orientalis
(+; B, DDt, CP), Cerasus mahaleb (+-2; B, CD, CP, GD), Clematis vitalba (+; PBC), Cornus
mas (+-1; CD, B, PBC), Cotinus coggygria (r-+; CD, GD, PBC), Evonymus europaeus (1; PBC),
Evonymus verrucosus (+; MCI), Ligustrum vulgare (+-1; CD, CP, FMa, PBC), Pyrus pyraster
(+; DC), Rhamnus cathartica (+; B, GD, M, PBC), Robinia pseudoacacia (1; FMa), Rosa canina
(+; CD, CP, DC, DCI, DDt), Sambucus nigra (1; LD), Syringa vulgaris (+; FMa), Ulmus
procera (+; DCI).

- ierburi / subarbuşti: Achillea setacea (+; DG, GD), Acinos arvensis (+; CP), Adonis
vernalis (r; DC), Agropyron cristatum (+; LD), Agropyron repens (+; LD), Anthriscus caucalis
(+-1; CD, VM), Anthriscus cerefolium (3; DCI), Arabis turrita (+; FMa), Artemisia austriaca (+;
CD, CP, DC, DDt), Arum orientale (+; FMa), Asparagus tenuifolius (+; CD, GD), Ballota nigra
(+; CD, CP, GD), Berteroa incana (+; CP), Brachypodium sylvaticum (+; FMa), Bromus sterilis
(1; FMa), Cannabis sativa (+; CD), Cardaria draba (+; M), Carduus nutans (+; M), Cichorium
intybus (+; CP), Convolvulus arvensis (+; CD, M), Corydalis solida (+; DC), Dactylis glomerata
(+; CP, GD), Dichanthium ischaemum (+-1; DDt, DG, M, MCI), Elymus hispidus (+-1; DC),
Eryngium campestre (+; DC, FMa, MCI), Euphorbia glareosa (+; DC, GD, VM), Euphorbia
seguieriana (+; M), Falcaria sioides (+; DC), Festuca valesiaca (1-2; DC, DG, FMa, GD),
Filipendula vulgaris (+; DC, DG, GD), Fragaria viridis (+-1; B, CD, CP, DC, DG, GD, PBC),
Galium aparine (+; GD, M), Galium mollugo (+; DCI), Geranium rotundifolium (+; M), Geum
urbanum (+; CD, CP, GD), Lamium amplexicaule (+; B, M), Lamium purpureum (+; DC),
Lappula squarrosa (+; VM), Lithospermum purpureocaeruleum (+; GD), Marrubium
peregrinum (+; CP, FMa, GD, LD), Myosotis stricta (+; DDt), Origanum vulgare (+; CP, GD),
Orlaya grandiflora (+; CP, FMa, M), Ornithogalum boucheanum (+; M), Phlomis tuberosa (+;
DC), Poa angustifolia (1-2; DC, M), Potentila argentea (+; CP, DC), Ranunculus illyricus (+; B,
DG, M), Sambucus ebulus (+; VM), Sanguisorba minor (+; B, DG), Sedum maximum (r; LD),
Senecio vernalis (+; M), Solanum nigrum (+; CD), Stellaria media (+; B, DDt, DG, VM),
Teucrium chamaedris (+-1; B, CD, CP, DC, GD, MCI), Thalictrum minus (+; CD), Thlaspi
perfoliatum (+; M), Urtica dioica (+-1; B, DDt, M, VM), Verbascum banaticum (+; DDt, GD),
Veronica hederifolia (+; DG), Vinca herbacea (+; DC, DDt, FMa), Vincetoxicum hirundinaria
(+; GD), Viola arvensis (+; B, M), Viola suavis (+-1; DDt, FMa).
31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur (Western Pontic jasmine

Christ’s thorn scrub)
Tufărişuri de Paliurus spina-christi, Jasminium fruticans şi Crataegus monogyna din
regiunea vest-pontică, caracteristice pentru cernoziomuri superficiale şi substraturi calcaroase din
regiunile litorale din sudul Dobrogei româneşti şi nord-estul Dobrogei bulgăreşti, cu Asparagus
verticillatus, Achillea clypeolata, Asphodeline lutea, Salvia ringens, Genista sessilifolia.
Încadrare fitocenologică: Paliureto-Carpinion orientalis, Paliureto-Crataegetum mono-
gynae (Prunion spinosae): Paliuretum spinae-christi.
În lista speciilor menţionate mai sus în descrierea habitatului, Achillea clypeolata,
Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Genista sessilifolia, Jasminum fruticans, Paliurus
spina-christi Salvia ringens sunt ameninţate la nivel naţional, ca şi alte specii, citate în literatură
(SANDA, ARCUŞ 1999; SANDA 2002), precum: Coronilla scorpioides, Orchis simia, Paeonia
peregrina. La acestea se adaugă şi alte câteva specii reprezentative, neprotejate, cum ar fi:
Convolvulus cantabrica, Lathyrus sphaericus, Viola kitaibeliana etc.
Paliuretum spinae-christi este considerat sinonim (SANDA, ARCUŞ 1999) cu asociaţia
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999. Aceasta include şi asociaţia Asphodelinetum
luteae Dihoru 1970, considerată ca sinonimă cu subasociaţia asphodelinetosum a comunităţii
vegetale Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999. La acestea se adaugă şi asociaţia
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993. Aceşti
3 cenotaxoni sunt consideraţi în lucrarea de faţă ca trei subtipuri de habitat distincte, pentru care
se prezintă în continuare corespondenţele cu alte sisteme de clasificare.
36 Mihai PETRESCU
Corespondenţe
A) Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999, inclusiv subasociaţia asphodeline-
tosum Sanda et al. 1999
NATURA 2000: 40C0* Ponto-Sarmatic deciduous thickets, O 1198: 40C0* Tufărişuri de
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3128 Tufărişuri balcanice de păliur (Paliurus spina-christi).
B) Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al.1964) Mititelu et al.1993
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3129 Tufărişuri balcanice de iasmin (Jasminium fruticans).
Asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum şi Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis
se încadrează în următorii cenotaxoni superiori:
Clasa QUERCETEA PUBESCENTI-PETRAEAE (Oberd.1948) Jakucs 1960
Ordinul QUERCETALIA CERRIS Borhidi 1996
Alianţa Asparago verticillati-Paliurion Sanda et al. 1999
La nivel naţional asociaţiile se găsesc numai în Dobrogea iar în restul Europei sunt
răspândite doar în nord-estul Dobrogei bulgăreşti. Ele sunt considerate endemice pentru
Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), unde sunt întâlnite pe arii foarte restrânse. Astfel, acest
habitat poate fi considerat ca foarte rar la nivel naţional şi european. El se încadrează în regiunea
biogeografică stepică, având un areal natural redus, diminuat şi prin intervenţie antropică.
Habitate asociate
Habitatul este de obicei asociat cu tipul „34.92 Stepe ponto-sarmatice” sau „31.8B721
Ameninţări
Habitatul este ameninţat de suprapăşunat, cariere, împădurire, care reduc şi mai mult
suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip neperturbate sau slab perturbate.
Habitatul este protejat ca tip prioritar de importanţă comunitară (H 40C0*), conform
legislaţiei naţionale (O 1198).
1. Asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 este considerată sinonimă
(SANDA 2002) cu asociaţiile Paliureto-Crataegetum monogynae Cristurean et Ţeculescu (1968)
1970 şi Paliuretum spinae-christi (Borza 1931 n.n.) Dihoru (1969) 1970. Pentru siturile studiate
folosirea ultimei denumiri ar fi mai indicată, întrucât în releveele respective nu a fost identificată
specia Asphodeline lutea.
Este o asociaţie vulnerabilă (7 situri) la nivelul siturilor studiate, unde a fost identificată în
special în judeţul Constanţa. Dintre asociaţiile arbustive cercetate aceasta prezintă cea mai
ridicată valoare ecologică, datorită caracterului endemic pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ
1999), a speciilor dominante Paliurus spina-christi, Jasminium fruticans şi Asphodeline lutea,
incluse în Lista roşie naţională, precum şi a prezenţei altor specii ameninţate cu dispariţia. În
total au fost înregistrate 7 astfel de specii, ceea ce situează acest cenotaxon pe locul secund între
comunităţile vegetale arbustive studiate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Paliurus spina-christi (3-5; Ba, CP, DB, DM)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; Ba, DB, DM), Crocus chrysanthus (1; DM),
Crocus pallasii (+; Ba), Crocus reticulatus (1; DM), Jasminium fruticans (1; Ba), Paliurus
spina-christi (3-5; Ba, CP, DB, DM), Salvia aethiopis (+; Ba),
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă) / liane: Carpinus orientalis (+ ; DB, DM), Clematis
vitalba (+; Ba), Crataegus monogyna (+; Ba, DB), Ligustrum vulgare (+; DB), Fraxinus ornus
(r ; DM), Rhamnus cathartica (+; Ba),
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; CP), Achillea setacea (1; CP), Agropyron
cristatum (+; DB), Ailanthus altissima (+; Ba), Artemisia austriaca (+-1; Ba, CP, DB), Asperula
tenella (+; Ba), Ballota nigra (+-1; Ba, CP), Berteroa incana (+; CP), Carthamus lanatus (+;
CP), Cichorium intybus (+; Ba), Chondrilla juncea (+; DB), Chrysopogon gryllus (+; Ba, DM),
Cleistogenes serotina (+; Ba, DM), Consolida regalis (+; DB), Convolvulus arvensis (+; CP),
Convolvulus cantabrica (+; Ba, DM), Conyza canadensis (+; CP), Cruciata laevipes (+; DB),
Dichanthium ischaemum (+-1; Ba, DB, DM), Elymus hispidus (+; Ba), Eryngium campestre (+;
Ba, DB, DM), Euphorbia glareosa (r-+; Ba, DM), Euphorbia seguieriana (+; DB), Festuca
valesiaca (1; DM), Fragaria viridis (+; Ba, DM), Galium humifusum (+; CP), Linum austriacum
(+; DB), Marrubium peregrinum (+; Ba), Melica ciliata (+; DB), Nigella arvensis (+; DB),
Plantago lanceolata (+; Ba), Polygonum aviculare (+; CP), Potentilla argentea (+; DB), Salvia
nemorosa (+; Ba), Sanguisorba minor (+; DB, DM), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; Ba),
Setaria glauca (+; DM), Solanum nigrum (+; CP), Stipa capillata (+; Ba), Teucrium chamaedris
(+-1; Ba, DM), Teucrium polium (+-1; Ba, DM), Thymus pannonicus (+; Ba), Trifolium
campestre (+; DB), Ulmus procera (+; CP), Verbascum banaticum (+; Ba), Xanthium spinosum
(r; CP), Xeranthemum annuum (+; Ba, DB).
2. Asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas. asphodelinetosum Sanda
et al. 1999 este sinonimă (SANDA 2002) cu cenotaxonul Asphodelinetum luteae Dihoru 1970.
Cenotaxonul prezintă o importanţă conservativă de excepţie, în primul rând datorită
caracterului endemic pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999) şi a caracterului vulnerabil
(3 situri) al acestuia la nivelul siturilor studiate, unde au fost identificate 5 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Asphodeline lutea (3-4; DP, PŞ, U)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DP, U), Asphodeline lutea (3-4; DP, U, PŞ),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; U), Jasminium fruticans (1; DP), Paeonia peregrina (+; U)
Alte specii: Adonis vernalis (+; U), Ajuga laxmannii (+; U), Althaea cannabina (+; U),
Anthemis tinctoria (+; DP), Carpinus orientalis (+; U), Cleistogenes serotina (1; ), Convolvulus
cantabrica (+; DP), Crataegus monogyna (+; DP), Dichanthium ischaemum (2; DP, U), Elymus
hispidus (+; U), Euphorbia agraria (+; U), Falcaria sioides (+; U), Festuca valesiaca (+-1; U),
Fragaria viridis (+; U), Fraxinus ornus (+; U), Lithospermum purpureocaeruleum (+; U),
Marrubium peregrinum (+; DP), Potentilla recta (+; U), Quercus pubescens (+-1; U), Salvia
nemorosa (+; U), Salvia nutans (+; U), Stipa pulcherrima (+-1 ; U), Tanacetum corymbosum (+;
U), Teucrium chamaedris (+; U), Teucrium polium (+; DP, U), Thlaspi perfoliatum (+; U),
Thymus pannonicus (+-1; U), Verbascum banaticum (+; DP), Veronica austriaca ssp. austriaca
(+; U), Vinca herbacea (+-1; U).
3. Asociaţia Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al.
1993, deşi nu este detaliată explicit ca subtip al acestui habitat, conform bazei de date PHYSIS,
este inclusă în alianţa endemică Paliureto-Carpinion orientalis Cristurean et Ţeculescu (1968)
1970, sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu alianţa Asparago verticillati-Paliurion Sanda et al.
1999. Ea se poate încadra în categoria „vulnerabil”, fiind identificată doar în 5 situri, numai în
judeţul Constanţa, unde au fost inventariate 4 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Jasminium fruticans (3-5; Ca, CF, CMVE, D,
VŞ)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; Ca, CMVE, D, VŞ), Jasminium fruticans (3-
5; Ca, CF, CMVE, D, VŞ), Myrrhoides nodosa (+; CMVE), Tanacetum millefolium (+; Ca).
Alte specii.
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă) / liane: Acer tataricum (+; VŞ), Clematis vitalba (+;
Ca), Cornus mas (+; Ca), Cotinus coggygria (+; D), Crataegus monogyna (+; D, VŞ), Carpinus
orientalis (+; VŞ), Fraxinus ornus (+; Ca, VŞ), Ligustrum vulgare (+; VŞ), Rhamnus cathartica
(+; CMVE, VŞ), Viburnum lantana (+; Ca), Ulmus procera (+; VŞ), Vitis sylvestris (+; CMVE),
- ierburi / subarbuşti: Althaea pallida (+; CMVE), Alyssum saxatile (+; CMVE), Anthemis
tinctoria (+; D), Ballota nigra (+; CMVE), Cleistogenes serotina (1; CF, VŞ), Convolvulus
cantabrica (+-1; CF, D), Conyza canadensis (+; D, VŞ), Dichanthium ischaemum (+-1; CF, D),
Elymus hispidus (+; Ca, CF), Falcaria sioides (+; D), Festuca valesiaca (+-1; Ca, CMVE, VŞ),
38 Mihai PETRESCU
Fragaria viridis (+; Ca, VŞ), Galium aparine (+; CMVE), Marrubium peregrinum (+; D, VŞ),
Salvia nemorosa (+; Ca), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; CF), Sideritis montana (+; CF),
Sonchus oleraceus (r; CMVE), Stipa capillata (+-1; CF, D, VŞ), Tanacetum corymbosum (+;
D,VŞ), Teucrium chamaedris (+; CF, D), Teucrium polium (+; D), Verbascum banaticum (+; D),
Veronica austriaca ssp. austriaca (+; Ca), Vinca herbacea (+; D).
34.92 Stepe ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic Steppes)

Corespondenţe
EMERALD: ! 34.9 Continental steppes; NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes;
O 1198: 62C0* Stepe ponto-sarmatice; HR: R 3411 Pajişti daco-balcanice de Chrysopogon
gryllus şi Festuca rupicola, R 3414 Pajişti ponto-panonice de Festuca valesiaca, R 3415 Pajişti
ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum şi Festuca valesiaca, R 3416 Pajişti balcanice de
Festuca callieri, Sedum sartorianum şi Thymus zygioides, R 3417 Pajişti balcanice de Thymus
zygioides şi Agropyron brandzae, R 3418 Pajişti ponto-panonice de Agropyron cristatum şi
Kochia prostrata, R 3419 Pajişti vest-pontice de Stipa ucrainica şi Stipa dasyphylla, R 3420
Pajişti vest-pontice de Poa bulbosa, Cynodon dactylon şi Poa angustifolia.
Stepe din câmpia din vestul Mării Negre, de la vest de Nistru, a bazinelor asociate acesteia,
inclusiv a celor ale Dunării de Jos, Transilvaniei şi nordului Traciei, ale limitei sudice şi văilor
Podişului Podoliei, Podişului Central Rusesc, Podişului Volgăi, Orenburg-ului şi Başchiriei cu
Stipa capillata, Kochia prostrata, Koeleria lobata (Koeleria degeni), Stipa lessingiana, Festuca
valesiaca, Dichanthium ischaemum (Bothriochloa ischaemum), Medicago minima.
Încadrare fitocenologică: Festucetea valesiacae: Festucetalia valesiacae: Stipion
lessingianae, Festucion valesiacae (Festucion rupicolae), Pimpinello-Thymion zygioidi,
Agropyro-Kochion (i.a.)
În Dobrogea, pe lângă asociaţiile componente din alianţele Festucion valesiacae şi
Artemisio-Kochion, pentru cenotaxonii din alianţele Pimpinello-Thymion zygoidi şi Stipion
lessingianae au fost descrise 2 subtipuri, respectiv:
A) 34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides (Western Pontic thyme steppes)
Pajişti stepice neîncheiate din regiunea vest-pontică cu camefite, pe soluri superficiale cu
Pimpinella lithophila, Thymus zygioides, Stipa lessingiana, Koeleria lobata, Potentilla
bornmuelleri, Satureja kaerulea, Ornithogalum amphibolum.
Încadrare fitocenologică: Pimpinello-Thymion zygioidi
B) 34.9213 Stepe vest-pontice de colilie (Western Pontic feathergrass steppes)
Stepe din regiunea vest-pontică şi din Podişul Transilvaniei dezvoltate pe soluri mai
profunde.
Încadrare fitocenologică: Stipion lessingianae (Meso-Stipetum)
Conform literaturii (SANDA, ARCUŞ 1999; DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA 2002)
sunt redate pentru acest habitat şi pentru cenotaxonii componenţi speciile dominante,
codominante, diferenţiale.
- Festucion valesiacae: Agropyron pectiniformae, Alyssum saxatile, Chrysopogon
gryllus, Dichanthium ischaemum, Elymus hispidus, Festuca valesiaca, Koeleria macrantha, Poa
angustifolia, Stipa capillata, Stipa ucrainica
- Stipion lessingianae: Cephalaria uralensis, Salvia nutans, Stipa lessingiana, Teucrium
polium, Vinca herbacea
- Artemisio-Kochion: Kochia prostrata
- Pimpinello-Thymion zygioidi: Agropyron brandzae, Artemisia caucasica (A.
pedemontana), A. lerchiana, Festuca callieri, Koeleria lobata, Melica ciliata, Polythricum
piliferum, Sedum urvillei ssp. hillebrandtii, Thymus zygioides
Specii ameninţate
În literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999; SANDA 2002) sunt citate
numeroase specii ameninţate, reprezentative pentru acest habitat: Agropyron brandzae (lre; lrn);
Campanula romanica(lre; lrn; O 1198; R6); Colchicum fominii (R6; lre; lrn); Dianthus
nardiformis (lre; lrn); Moehringia grisebachii (lre; lrn); Moehringia jankae (lre; lrn; O 1198);
Ornithogalum amphibolum (lre; lrn); Paeonia tenuifolia (R6; lrn; O1198); Stipa ucrainica (lre;
lrn) etc.
În Europa habitatul este răspândit în Ucraina, Rusia (subtipul „34.922 Stepe sarmatice”) şi
pe suprafeţe reduse în Bulgaria. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică şi are
un areal natural restrâns, ce a suferit masive reduceri datorită intervenţiei antropice, fiind şi în
prezent în regresie. Habitatul poate fi considerat ca rar şi ameninţat la nivel naţional şi european.
Chiar dacă în descrierea oficială a acestui habitat sunt menţionate şi alte părţi ale României,
pajiştile stepice tipice, climax din cadrul acestuia, sunt întâlnite numai pe zone restrânse din sud-
estul ţării, în special în Dobrogea, inclusiv conform hărţilor de vegetaţie (DONIŢĂ et al. 1992).
Habitate asociate
În Dobrogea acest habitat este format dintr-o vegetaţie mozaicată, compusă din asociaţii
vegetale din alianţele Festucion valesiacae, Artemisio-Kochietum şi Stipion lessingianae (ce
corespunde parţial cu subtipul 34.9213) pe substrat de loess şi asociaţii din alianţa Pimpinello-
Thymion zygioidi (subtipul 34.9211) pe substraturi pietroase şi stâncării.
Acest habitat este uneori asociat cu tipurile „31.8B7 Tufărişuri de foioase ponto-
sarmatice”, inclusiv cu subtipul rar „31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur”;
„41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar” în special cu subtipul
„41.73724 Vegetaţie forestieră moesică moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”; „93
Silvostepă”, subtipul „Silvostepă din Dobrogea”.
Ameninţări
Datorită favorabilităţii pentru agricultură, cea mai mare suprafaţă a acestui habitat este în
prezent distrusă, fiind înlocuită cu terenuri arabile. În România, majoritatea zonelor restrânse ce au
mai rămas sunt concentrate îndeosebi în Podişul Dobrogean, pe versanţi cu pante mari sau pe
soluri pietroase, ce nu pot fi utilizate pentru agricultură. Aceste habitate sunt cele mai ameninţate
dintre cele prezentate, inclusiv de suprapăşunat, culegerea plantelor ameninţate, cariere,
împăduriri, instalaţii pentru producerea de energie electrică, relee, construcţii în extravilan, care
reduc şi mai mult suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip, neperturbate sau slab perturbate.
Subtipul „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides” este cel mai ameninţat dintre
toate, întrucât este întâlnit numai în Podişul Dobrogei, pe suprafeţe foarte reduse, pe substrat
pietros, fiind periclitat în special de cariere şi suprapăşunat.
Subtipul „34.9213 Stepe vest-pontice de colilie” urmează după cel sus-menţionat ca nivel
de ameninţare, deoarece este răspândit în forme tipice, nedegradate (sau mai puţin degradate)
numai în Podişul Dobrogean, pe arii restrânse, fiind ameninţat de suprapăşunat şi împăduriri.
Habitatul „34.92 Stepe ponto-sarmatice” reprezintă cea mai importantă contribuţie a
României la conservarea patrimoniului natural european, având în vedere că este cel mai
reprezentativ pentru bioregiunea stepică, prezentă în Uniunea Europeană numai în sud-estul
României, pe arii restrânse. În acest context Podişul Dobrogean reprezintă cea mai importantă
regiune pentru conservarea acestui habitat la nivel naţional şi al Uniunii Europene, având în
vedere că aici se păstrează încă cele mai intense, reprezentative şi bine conservate suprafeţe din
acest habitat. Habitatul este protejat ca tip prioritar (H 62C0*) prin legislaţia naţională şi
internaţională (O 1198, R4).
În Podişul Dobrogei multe dintre asociaţiile vegetale cuprinse în acest habitat au caractere
distincte (în comparaţie cu alte părţi ale României sau Europei), fiind endemice (toate asociaţiile
din alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi) sau regionale, specifice Dobrogei (Stipo ucrainicae-
40 Mihai PETRESCU
Festucetum valesiacae). La acestea din urmă se adaugă, conform unor autori (SANDA 1999;
DIHORU 1970; HOREANU 1976), subasociaţiile dobrogicum ale asociaţiilor vegetale
Botriochloetum ischaemi, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli, Stipetum capillatae,
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae.
Stepele dobrogene prezintă trăsături specifice faţă de restul habitatelor stepice din ţară şi
din afara graniţelor întrucât aici este prezent un tip de habitat endemic (SANDA 1999) pentru
această provincie, respectiv subtipul „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides” întâlnit
pe suprafeţe reduse. Valoarea conservativă a acestuia este sporită şi de faptul că reuneşte
majoritatea speciilor din Podişul Dobrogean ameninţate la scară naţională sau globală, cea mai
mare parte dintre acestea fiind încadrate în alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi.
Valoare conservativă ridicată şi un caracter specific pentru Dobrogea prezintă şi
majoritatea subtipurilor / asociaţiilor de mai jos.
Subtipul „34.9213 Stepe vest-pontice de colilie” este un habitat rar, întâlnit îndeosebi în
sud-estul României, reprezentat în Dobrogea prin asociaţia regională Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae, endemică pentru această regiune. Aceasta constituie habitatul pentru
multe specii ameninţate la nivel naţional sau global din Podişul Dobrogean, majoritatea din
alianţele Festucion valesiacae şi Stipion lessingianae.
Deşi sunt în general mai larg răspândite, majoritatea asociaţiilor din alianţa Festucion
valesiacae prezintă de asemenea o valoare conservativă ridicată, în special subasociaţiile
dobrogicum ale acestora, citate mai sus, inclusiv datorită faptului că şi acestea conţin numeroase
specii ameninţate cu dispariţia.
Asociaţiile ierboase se încadrează în următoarea clasificare fitocenologică:
Clasa FESTUCO - BROMETEA Br.-Bl. et R.Tx. ex Klika et Hadac 1944
Ordinul FES TUCETALIA VALES IACAE Br.-Bl. et R.Tx. ex Br.-Bl.1949
1. Alianţa Festucion valesiacae Klika 1931

Această alianţă cuprinde cea mai mare parte din asociaţiile de pajişti stepice de pe
teritoriul siturilor studiate, ce vor fi descrise succint în continuare.
1.1 Asociaţia Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 este considerată un
cenotaxon secundar (DIHORU, DONIŢĂ 1970), ce poate fi considerat ca vulnerabil, fiind
întâlnit în 5 situri, în care nu au fost identificate specii ameninţate. În această asociaţie se
încadrează şi subasociaţia sophoretosum Dihoru (1969) 1970 din rezervaţia naturală Korum
Tarla, caracterizată prin prezenţa speciei Sophora jaubertii. În judeţul Constanţa este citată
(SANDA, ARCUŞ 1999) de la Canaraua Fetii, Esechioi şi Dumbrăveni.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cynodon dactylon (2-4; cD-PCa, cHm-MMS,
LB, M), Poa angustifolia (2-4; cD-PC, cHm-MMS, cSo-DT, LB, M).
Alte specii: Achillea setacea (+-1; cD-PCa, cHm-MMS, cSo-DT, M), Artemisia austriaca
(+; cHm-MMS), Cichorium intybus (+; cHm-MMS), Convolvulus arvensis (+; cSo-DT, M),
Conyza canadensis (+; LB), Crataegus monogyna (+; M), Dichanthium ischaemum (+-2; cHm-
MMS, cSo-DT, LB), Erodium cicutarium (+; cHm-MMS), Eryngium campestre (+; cD-PCa,
LB, M), Euphorbia glareosa (+; LB), Euphorbia seguieriana (+; M), Festuca valesiaca (1; LB),
Galium humifusum (+; M), Galium pedemontanum (+; cD-PCa), Koeleria macrantha (+; cD-
PCa), Melica ciliata (+; M), Myosotis stricta (+; cD-PCa), Nigella arvensis (+; LB), Potentilla
argentea (+; LB), Ranunculus illyricus (+; cD-PCa), Sanguisorba minor (+; LB), Stipa capillata
(+; cHm-MMS, M), Taraxacum erythrospermum (+; cD-PCa), Tragopogon dubius (+; M),
Xeranthemum annuum (+; cD-PCa, LB),
1.2 Asociaţia Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, tipică pentru stepa
primară, are o distribuţie sporadică, fiind inventariată în 28 dintre siturile studiate. Asociaţia este
una dintre cele mai bogate în specii ameninţate (35 specii), situându-se pe locul V din acest punct
de vedere. Unii autori (HOREANU 1976B) consideră că acest cenotaxon este reprezentat în
Dobrogea prin asociaţia regională Festucetum valesiacae dobrogicum Horeanu 1976.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Festuca valesiaca (3-4; B, Ba, C, cB-PC,
CD, cF-DT, cI-PN, CMVE, CoM, D, DB, DBu, DCI, DM, En, GD LT, LV, M, MC, MCI, MCO,
PCe, VM, VOs), Medicago minima (+-3; B, Ba, C, cB-PCa, CD, CMVE, CoM, DB, DCI, DM,
En, GD, LT, M, MCO, VM, VOs).
Specii ameninţate: Allium saxatile (+; GD), Asparagus verticillatus (r-+; LV, MCI),
Astragalus dolichophyllus (r-1; DCI), Astragalus ponticus (r; MCI), Campanula romanica (+;
B), Centaurea napulifera (+ ; B), Colchicum fominii (+; CoM, VM), Coronilla scorpioides (+;
VOs), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; VOs), Crocus chrysanthus (+; LMN), Crocus pallasii
(r-1; Ba, D), Crocus reticulatus (+; MC), Dianthus nardiformis (r-+; C, DB, MC, VM), Dianthus
pallens (+; CD), Echinops ritro ssp. ruthenicus (r-+; B, cB-PCa, DCI, GD, LT, MCI), Ephedra
distachya (+; DCI), Euphorbia myrsinites (+; En), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+;
CD), Gagea szovitzii (+; LMN), Iris suaveolens (+; cI-PN, VM), Koeleria lobata (+; VOs),
Onobrychis gracilis (+; M, MCI, VC), Orchis morio (+; cI-PN), Ornithogalum fimbriatum (1;
cF-DT), Ornithogalum sibthorpii (1; B), Paeonia peregrina (+-1; MCI, cF-DT), Pimpinella
tragium ssp. lithophila (+; CD), Potentilla bormuelleri (+; cI-PN, DM), Rumex tuberosus (+;
DBu), Salvia aethiopis (+; DCI, MCI), Satureja caerulea (+; D), Scorzonera mollis (r; En),
Scutellaria orientalis (r-+; MCI), Sempervivum zeleborii (+; B), Tanacetum millefolium (+-3;
CD, cI-PN, CoM, DCI, En, GD, MCI, VM), Thymus zygioides (+; C, CD, CMVE)
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; CMVE, LMN, MCO, PCe), Achillea nobilis ssp.
neilreichii (+; B, VM), Achillea setacea (+-1; B, Ba, En, MCI, VM), Adonis vernalis (+; MCI),
Agropyron cristatum (+-1; CD, DB, En, GD, LT, LV, MCI, PCe, VM), Ailanthus altissima (+;
En), Ajuga chamaepytis (+; M), Ajuga laxmannii (+; MCO), Allium rotundum (+; VM, VOs,
MCI), Althaea pallida (r; DB), Alyssum saxatile (+; LMN), Amorpha fruticosa (+; LV),
Anagallis arvensis (+; C), Anthemis austriaca (+; DBu, En), Anthemis tinctoria (+; DM, En,
VOs), Arenaria serpyllifolia (+; C), Artemisia annua (r; VM), Artemisia austriaca (+-1; B, Ba,
C, cB-PCa, CD, CoM, DB, En, GD, M, VM), Asperula tenella (r-+; C, CD, CMVE, LV, M, MC,
PCe, VM, VOs), Aster oleifolius (+; PCe), Astragalus onobrychis (r; B), Bassia prostrata (+;
CoM, LT, PCe, LV), Berteroa incana (+; DB, VM), Bombycilaena erecta (+-1; B, DM, LT),
Brachypodium sylvaticum (+; PCe), Carduus nutans (+; Ba, CD, CMVE, CoM, DB, GD),
Carpinus orientalis (+; MC), Carthamus lanatus (+; MC), Centaurea diffusa (+; DB), Centaurea
orientalis (+; LMN), Chondrilla juncea (+; C, cB-PC, M), Chrysopogon gryllus (+; B, VM),
Cleistogenes serotina (1; PCe), Clinopodium vulgare (+; MCO), Convolvulus arvensis (+; cB,
PCe), Convolvulus cantabrica (+; CD, MCO, LMN), Coronilla varia (+; B, CMVE), Crataegus
monogyna (+; B, En, M, MCI), Cichorium intybus (r-+; C, DB, En, LV, M), Cynodon dactylon
(1-2; cB-PCa, LT, LV, M), Dichanthium ischaemum (+-2; B, Ba, C, cB-PCa, CD, cF-DT,
CMVE, CoM, DB, En, LMN, LV, MC, MCO, PCe, VM), Digitalis lanata (+; DBu, VM),
Echium italicum (r-1; DB, VM), Echium vulgare (+; VM), Elymus hispidus (r-1; DBu, LMN,
MC, MCO), Erodium cicutarium (+; En), Eryngium campestre (+; B, Ba, C, cB-PCa, CD, CoM,
DB, GD, LMN, M, MCI, VM), Erysimum diffusum (+; LT), Euphorbia agraria (+; DBu),
Euphorbia glareosa (+-1; MCI, GD, LV, VM), Euphorbia seguieriana (+-1; C, CMVE, DB,
CD, DCI, LT, M, VM), Evonymus verrucosus (r; MC), Falcaria sioides (+; DBu), Filipendula
vulgaris (+-1; cF-DT, LMN, VM), Fragaria viridis (+-1; cF-DT, MC, VM), Fraxinus ornus (+;
LMN, PCe), Galium humifusum (+; B, cB-PCa, M), Galium pedemontanum (+; DBu),
Gypsophila pallasii (+; PCe), Haplophyllum suaveolens (+; MCI, CMVE), Herniaria glabra (+;
B), Hordeum murinum (+; VM), Hyoscyamus niger (+; CoM, VM), Inula oculus-christi (+; En),
Iris pumila (+-1; LMN, VOs), Iris variegata (r; PCe), Koeleria macrantha (+-1; LMN, LT, M),
Kohlrauschia prolifera (+; B, GD, MC), Lamium amplexicaule (+; En, DCI), Lamium
purpureum (+; DBu), Lappula squarrosa (+; VM), Linaria genistifolia (r-+; DBu, DCI, LMN,
M, MCO, CMVE), Linum austriacum (+; CMVE, En, LT, MCI), Linum tenuifolium (+; MCI),
42 Mihai PETRESCU
Marrubium peregrinum (+; CD, GD, LV, MCI, PCe), Marrubium vulgare (+; En), Medicago
falcata (+; CD), Medicago lupulina (2; C), Melica ciliata (+; CD, CMVE, DCI, MCI, MCO),
Melilotus albus (+; M), Muscari racemosum (+-1; B, LMN, VOs), Myosotis stricta (+; En),
Nigella arvensis (+; C, DB, M), Odontites vernus (+; DB, GB), Origanum vulgare (1; MCI),
Orlaya grandiflora (r-2; cB-PCa, DB, LMN, MC, MCO, VOs), Oxytropis pilosa (1; M),
Papaver dubium ssp. albiflorum (+; VM), Phleum phleoides (+; cB-PCa, DB, LMN, VOs, VM),
Phlomis tuberosa (+; cF-DT, MCI), Plantago lanceolata (+; B, C, DB, GD), Poa bulbosa (+-1;
B, cB-PCa, DCI, En, LT, VOs), Potentilla argentea (+;B, C, cF-DT, DB, DBu, MC, VM),
Potentilla pedata (r; VM), Potentilla taurica (+; VOs), Quercus pubescens (+-2; DBu, MC, cF-
DT), Ranunculus illyricus (+; DBu, En, LMN, VOs), Salvia nemorosa (+; Ba, GD, LT),
Sanguisorba minor (+; B, Ba, VOs, VM), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+-1; CoM, VOs),
Senecio vernalis (+; LT), Sideritis montana (+; MCO), Silene conica (+; En, MC), Stachys recta
(+-1; CMVE, MCI), Stipa capillata (+-1; B, Ba, cB-PCa, CoM, CD, En, GD, LV, M, MC, MCI,
PCe, VM, VOs), Stipa lessingiana (r; MCI), Stipa pennata ssp. pennata (+; VOs), Stipa
pulcherrima (+; DBu), Taraxacum erythrospermum (+; cF-DT), Teucrium chamaedris (+-1; CD,
cF-DT, DB, En, DBu, LMN, LV, MC, MCI, MCO), Teucrium polium (+-1; Ba, CD, CMVE,
DB, En, GD, LMN, LT, LV, MC, MCI, PCe, VM, VOs), Thlaspi perfoliatum (+; DBu, VOs),
Thymus pannonicus (+-1; B, Ba, C, cB-PCa, cF-DT, CoM, En, LT, VM), Tragopogon pratensis
(+; CMVE), Tribulus terrestris (+; VM), Trifolium alpestre (+; MCO), Trifolium arvense (+; C,
MC, MCO), Trifolium campestre (+-1; C, DB, MC, MCO), Verbascum banaticum (+; cF-DT,
CMVE, DB, DBu, MC, VOs), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; DBu, VOs), Veronica
dillenii (+; CoM, En), Veronica prostrata (+; En), Veronica spicata (+; MCI), Vinca herbacea
(+; cF-DT, DBu, MCO, VOs), Viola arvensis (+; B, VOs), Xeranthemum annuum (+; CD, DB,
GD, M),
1.3 Asociaţia Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al.
1993 poate fi considerată ca vulnerabilă întrucât a fost identificată în doar două dintre siturile
analizate. Până în prezent a fost inventariată o singură specie ameninţată. Asociaţia este citată
(SANDA, ARCUŞ 1999) din zona versanţilor stâncoşi de la Canaraua Fetii.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Alyssum saxatile (1; PH, CF)
Specii ameninţate: Jasminium fruticans (+; PH)
Alte specii: Asperula tenella (+; PH, CF), Ballota nigra (+; CF), Cerasus mahaleb (+; PH),
Chelidonium majus (+; CF), Cleistogenes serotina (+; PH), Clematis vitalba (+; CF),
Convolvulus cantabrica (+; PH), Conyza canadensis (r; CF), Dichanthium ischaemum (+; PH),
Evonymus verrucosus (+; PH), Sanguisorba minor (+; PH), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+;
CF, PH), Stipa capillata (+; PH), Thymus pannonicus (+; PH), Teucrium chamaedris (+; PH),
Teucrium polium (+; PH).
1.4 Asociaţia Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, asociaţie secundară a fost
observată rar, în 16 dintre siturile studiate, unde s-au inventariat 8 specii ameninţate. Asociaţia
este citată (SANDA, ARCUŞ 1999) de la Dumbrăveni unde a fost identificată subasociaţia
saturejetosum coeruleae Sanda, Arcuş, 1999.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Artemisia austriaca (+-4; B, C, CD, CP, DB,
DCI, DDt, En, LT, MC, Pe, R, T), Poa bulbosa (2-4; B, C, CD, CP, DB, DCI, DDt, En, LT, MC,
Pe, R, T).
Specii ameninţate: Colchicum triphyllum (r; cB-PCa), Dianthus pseudarmeria (+; Pe),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (r-+; DCI, CP), Ephedra distachya (2; DCI), Euphorbia
myrsinites (+; En), Ornithogalum amphibolum (r; DCI), Ornithogalum sibthorpii (1; B),
Potentilla bornmuelleri (+; DB), Salvia aethiopis (+; T).
Alte specii: Achillea coarctata (1; Pe), Achillea setacea (+-1; B, C, CD, CP, DB, En, MC,
R), Aegilops cylindrica (+; Pe), Agropyron cristatum (+; B, CP, DB, DCI, Pe, R), Agropyron
repens (+; MC), Ajuga chamaepytis (+; DCI, LT), Alyssum desertorum (+; LT), Arenaria
serpyllifolia (+; C, MC), Artemisia annua (+; DB), Asperula tenella (1; Pe), Ballota nigra (+; CP),
Bassia prostrata (+; CD, DB, LT, Pe, T), Berteroa incana (+; DB, CP), Bombycilaena erecta (+;
MC, Pe), Cannabis sativa (r; C), Capsella bursa-pastoris (+; DCI), Carduus nutans (+; Pe),
Ceratocarpus arenarius (+; DDt), Chondrilla juncea (+; B, CP, DB, Pe), Convolvulus arvensis
(+; B, C, CP), Convolvulus cantabrica (+; Pe), Conyza canadensis (+; Pe, T), Cichorium intybus
(+; DB), Cynodon dactylon (+-1; B, C, CD, DDt, LT, MC, Pe, R, T), Dichanthium ischaemum
(+-1; B, DB, DDt, Pe), Erodium cicutarium (+-1; B, C, CD, DCI, DDT, En, R, T), Eryngium
campestre (+; C, CP, DCI, DDt, En, Pe, R), Erysimum diffusum (+-1; DDt, Pe), Euphorbia
seguieriana (+-2; DB, DCI, LT, Pe), Festuca valesiaca (+-2; B, C, CD, DB, DCI, DDt, En, MC,
R), Galium humifusum (+-1; B, C, CP, DDt, MC), Helichrysum arenarium (+; Pe), Herniaria
glabra (+; B), Hordeum murinum (1; DDt), Koeleria macrantha (1; LT), Kohlrauschia prolifera
(+; CP), Lamium amplexicaule (+; DCI), Linaria genistifolia (+; Pe), Linum austriacum (+; LT,
Pe), Marrubium peregrinum (+-1; CP, DB, MC, Pe), Marrubium vulgare (+; DCI, En, MC),
Medicago lupulina (1; C), Medicago minima (+-2; B, C, DDt, En, LT, MC, Pe, R, T), Minuartia
glomerata (+; Pe), Onopordum acanthium (r-+; C, CP), Phlomis tuberosa (+; CP), Plantago
lanceolata (+-1; B, C, DB, En, R), Polygonum aviculare (+; C, CP, R, T), Portulaca oleracea
(+; CP), Potentilla argentea (+; DB, MC, R), Salvia nemorosa (+; MC, LT, Pe), Sanguisorba
minor (+; MC), Sideritis montana (+; C), Silene conica (+; Pe), Stipa capillata (+; DCI, DB),
Taraxacum erythrospermum (+-r; B, C), Teucrium chamaedris (+; DCI), Teucrium polium (+-r;
DCI, En, LT, MC), Thlaspi perfoliatum (+; En), Thymus pannonicus (+-1; CD, DB, DCI, LT,
MC, Pe), Tragus racemosus (+; B, T), Tribulus terrestris (+; DB, CP), Xeranthemum annuum
(+-1; CP, DB, Pe),
1.5 Asociaţia Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 este considerată un
cenotaxon primar (DIHORU, DONIŢĂ 1970). Caracteristic pentru cel mai arid tip de stepă, cea
cu graminee, acest cenotaxon este răspândit predominant în Dobrogea, fiind considerat
vulnerabil în siturile studiate (8 situri) în care au fost întâlnite 5 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Agropyron cristatum (4-5; PBC, Pe, DCI,
DB, DD, PCe)
Specii ameninţate: Centaurea gracilenta (+; Pe), Dianthus pallens (+; DD), Goniolimon
collinum (+; VC), Satureja coerulea (1; PBC), Tanacetum millefolium (+; PBC),
Alte specii: Achillea coarctata (+; DCI, DB), Achillea setacea (+; DB, PCe), Artemisia
annua (+; DCI), Artemisia austriaca (+-1; DB, DCI, DD, Pe), Asperula tenella (+; DCI, Pe),
Aster oleifolius (+; PCe), Bassia prostrata (+-1; DB, DCI), Berteroa incana (+; DB), Carthamus
lanatus (+; DB, DCI), Ceratocarpus arenarius (+; Pe), Convolvulus arvensis (+; DB), Conyza
canadensis (+; DD), Cichorium intybus (+; DB), Cynodon dactylon (+; DD), Chondrilla juncea
(+; PCe), Crataegus monogyna (+; PCe), Dichanthium ischaemum (+-1; DCI, DD, Pe), Elymus
hispidus (1; DD, PCe), Eryngium campestre (+; DB), Erysimum diffusum (+; Pe), Euphorbia
agraria (+; PCe), Euphorbia glareosa (+; PBC), Euphorbia seguieriana (+; DB, Pe), Festuca
valesiaca (+-2; DB, DCI, DD, PBC, PCe, Pe), Galium humifusum (+; DB), Herniaria incana (+;
PBC), Iris variegata (r; PCe), Kohlrauschia prolifera (+; DB), Linaria genistifolia (+; Pe),
Linum austriacum (+; Pe), Marrubium peregrinum (+; DB, DCI, DD, PCe), Medicago falcata
(+; DD), Medicago minima (+; Pe), Minuartia glomerata (+; Pe), Nigella arvensis (+; DD),
Odontites vernus (r; DB), Orlaya grandiflora (+; PCe), Plantago lanceolata (+; DCI), Poa
bulbosa (1; DCI, Pe), Potentilla argentea (+; DB), Salvia nemorosa (+; DD, PCe), Sedum
urvillei ssp. hillebrandtii (+; Pe), Sideritis montana (+; PCe), Stipa capillata (+-1; PBC, DB,
DCI, DD, PCe), Teucrium chamaedris (+; DB, Pe), Teucrium polium (+; DCI, PCe), Thalictrum
minus (+; PCe), Thymus pannonicus (+; Pe), Tragopogon dubius (+; PCe, Pe), Trifolium arvense
(+; DB), Trifolium campestre (+; DB), Xeranthemum annuum (+; DB, DD, Pe),
1.6. Asociaţia Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, considerată
cenotaxon secundar (DIHORU, DONIŢĂ 1970), este cea mai frecventă grupare vegetală întâlnită în
pajiştile stepice din siturile studiate, situându-se la limita superioară a categoriei „sporadic” (50
situri) precum şi la unul dintre cele mai ridicate niveluri ale bogăţiei de specii (40 de specii), fiind
44 Mihai PETRESCU
situat pe locul trei din acest punct de vedere. Unii autori (DIHORU, DONIŢĂ 1970) consideră că
aceasta este reprezentată în Dobrogea prin asociaţia regională Bombycilaeno-Botriochloetum
ischaemi Dihoru 70, sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Botriochloetum ischaemi dobrogicum
Horeanu 1976. Aceasta din urmă include toate fitocenozele cu Dichanthium ischaemum din
Dobrogea, speciile Thymus zygioides, Scutellaria orientalis, Colchicum fominii, Convolvulus
cantabrica fiind considerate (HOREANU 1976B) diferenţiale pentru subasociaţia dobrogicum
Horeanu (1975) 1976, acestea fiind identificate şi în siturile studiate.
Asociaţia este citată (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţiile Canaraua Fetii, Dumbrăveni
şi Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Dichanthium ischaemum (3-5; Ar, B, Ba, cG-
PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, Ca, CD, CF, CM, CMVE, CP, D, DB, DBu, DD, DDt, DG, DL,
DM, DMz, DP, DV, E, Es, GD, LB, LO, LT, M, MCI, MC, MCO, oM-PNMM, P, PBC, Pe, PF,
PH, PVT, VM).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; CM, DL, PBC), Achillea leptophylla (+; Pe),
Asparagus verticillatus (r; CM, PBI, D), Asphodeline lutea (+; DP), Astragalus ponticus (r;
cHm-MMS), Centaurea gracilenta (+; Pe), Chamaecytisus danubialis (+; PF), Colchicum
fominii (+-1; CD, VM), Colchicum tryphyllum (+; P, DB), Crocus chrysanthus (+-1; cSo-DT,
MC), Crocus pallasii (r-+; Ba, D, DP), Crocus reticulatus (r-1; DB, DDt, MC, MCI), Daucus
guttatus ssp. zahariadii (+; DB, LT, MC), Dianthus leptopetalus (+; Ba), Dianthus nardiformis
(r-+; CP, MC, oM-PNMM, VM), Dianthus pallens (+; DD), Dictamnus albus (+; CF), Echinops
ritro ssp. ruthenicus (r-1; CD, cHm-MMS, CM, CMVE, CP, D, DP, DV, MC, PBC, PBI, VM),
Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (r-1; MCI, PBC), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis
(+-1; DB, DL, MCI, VM), Gagea szovitzii (r; DDt), Goniolimon collinum (+; D),
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (1; DDt), Iris suaveolens (r-+; CP, MC), Jasminium
fruticans (+-1; CF, D), Koeleria lobata (+-1; MC, MCI), Lactuca viminea (+; cG-PNMM, Ca,
DV), Ononis pussila (+-1; MCI), Onobrychis gracilis (r-+; MCI, Pe, PF, VM), Ornithogalum
sibthorphii (r-+; DDt, DL), Paliurus spina-christi (r-1; Ba, DB, DM), Pimpinella tragium ssp.
lithophila (+; Ca, CM, MC, MCI), Potentilla bormuelleri (1; MC), Pyrus bulgarica (+; CM, CP,
DBu, DL), Salvia aethiopis (r-+; Ar, Ba, CD, CMVE, CP, DP, P, Pe), Satureja coerulea (+-2;
Ba, CD, D, DL, MC, PBC), Scutellaria orientalis (+; CD), Spiraea crenata (+; DG), Tanacetum
millefolium (+-1; Ca, CD, PBC), Thymus zygioides (+; CD, Pe), Verbascum ovalifolium (r; DG,
MC, VM).
Alte specii: Achillea coarctata (+; Ar, DDt, oM-PNMM, Pe), Achillea nobilis ssp.
neilreichii (r-+; CP, DG, MC, MCI, VM), Achillea setacea (+; Ar, B, Ba, cHm-MMS, cSo-DT,
DMz, LB, LO, LT, MC), Acinos arvensis (+; M), Adonis vernalis (r-+; CD, DBu, PBC),
Agropyron cristatum (+-2; B, CMVE, CP, DB, DD, DDt, DV, GD, LO, LT, Pe), Ajuga
laxmannii (+; PBC), Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Allium flavum (+; Pe), Allium rotundum (+-
1; DL, DV, LO, MCI, PBC, PF), Althaea pallida (+; Ar, DV), Alyssum murale (+; CP, MCO),
Anthemis austriaca (+; Pe), Anthemis tinctoria (+; CM, D), Anthriscus cerefolium (+; Es),
Arenaria serpyllifolia (+; Pe), Artemisia absinthium (+; Ar), Artemisia annua (r-+; CP, LT, Pe),
Artemisia austriaca (+-1; B, Ba, CD, cHm-MMS, CM, CP, DB, DDt, DL, DM, DMz, Es, GD,
LO, LT, MC, PBC, Pe), Asperula tenella (+; Ar, B, Ba, Ca, CD, CF, CM, CP, DBu, DG, DL,
DMz, DV, M, MCI, P, PBC, Pe, PVT, VM), Ballota nigra (+-1; CP, DB, DP), Bassia prostrata
(+; CMVE, DD, DV, LB, LO, Pe), Berteroa incana (1; MC), Bombycilaena erecta (+; B, CP,
DB, oM-PNMM, Pe, VM), Bromus sterilis (1; Ar), Bromus tectorum (1; Pe), Calamintha acinos
(+; DG), Campanula sibirica (+; DV, M, VM), Carduus nutans (r-+; Pe, CMVE, DB, MCI,
VM), Carpinus orientalis (+-1; cG-PNMM, DL), Centaurea solstitialis (r-+; MC, PH), Cerasus
mahaleb (+; Ca), Chondrilla juncea (r-+; B, CP, DB, DD, Pe, PVT, VM), Chrysopogon gryllus
(r-1; Ar, B, CF, DBu, DL, Es, MC, MCI, PBC, PF, PH), Cleistogenes bulgarica (+; PBC),
Cleistogenes serotina (+-1; CF, D, DM, PH), Clinopodium vulgare (+; Ar), Consolida regalis (+;
DB), Convolvulus arvensis (+; Ar, B), Convolvulus cantabrica (+; Ba, Ca, CD, CF, CMVE, D,
DB, DL, DM, MC, Pe, PH), Conyza canadensis (+; B, CP, VM), Cornus mas (+-1; Ar, CD, CM,
D), Coronilla varia (+; DV, Pe, MCI), Cotinus coggygria (+; CM, PBC), Crataegus monogyna
(+; Ar, Ca, CD, CM, DDt, DG, GD, DP, PBC, PF, PVT), Cychorium intybus (+-1; Ar, B, Ba, Ca,
CMVE, CM, CP, DB, DD, DDt, LO, LT, MC, PH, PVT, VM), Cynanchum acutum (+; Ar),
Cynodon dactylon (+-2; Ar, B, Ba, CP, DB, DMz, DD, LB, LT, MC, P, Pe, PVT), Dactylis
glomerata (+-1; PF, GD), Echium italicum (+; VM), Echium vulgare (+-1; Ar, DV, MCI),
Elymus hispidus (+-2; CF, DBu, DM, DV), Erodium cicutarium (+; MC, Pe), Eryngium
campestre (r-1; Ar, B, Ba, cHm-MMS, Ca, CD, CM, CP, DB, DBu, DD, DDt, DG, DL, DM, DP,
DV, Es, GD, LO, MC, MCI, PBC, Pe, PF, PH), Erysimum diffusum (+-1; M, Pe), Euphorbia
agraria (+; CP, D, Pe), Euphorbia glareosa (+; Ba, DB, Es, GD, MCI, PBC, PF, VM),
Euphorbia seguieriana (+-1; CMVE, CP, DG, Pe, PVT, M), Evonymus verrucosus (+; D),
Falcaria sioides (+; DBu, DV), Festuca valesiaca (+-3; Ar, B, Ba, cHm-MMS, Ca, CD, CM,
CMVE, CP, cSo-DT, D, DBu, E, DDt, DG, DL, DM, DMz, LO, MC, MCI, MCO, oM-PNMM,
PBC, PVT, VM), Filipendula vulgaris (+; CP), Fragaria viridis (+-1; Ar, CF, DP, MCO, MC,
PF), Fraxinus ornus (+; D), Galium aparine (+; GD), Galium humifusum (+; Ar, B, Ca, CP, M,
MCI), Gypsophila pallasii (+; PVT), Haplophyllum suaveolens (+; CMVE, DB, PBC, MCI),
Helichrysum arenarium (r-+; CP, MC), Herniaria incana (+; MC), Hypericum perforatum (+;
DL), Koeleria macrantha (1; Pe), Kohlrauschia prolifera (+-1; Ar, DL, oM-PNMM, CMVE,
MC, LO), Ligustrum vulgare (+; D), Linaria genistifolia (r-1; Ar, Ca, CD, CMVE, DBu, DDt,
DL, DV, GD, LO, MCO, Pe, PVT, VM), Linaria vulgaris (+; Ar), Linum austriacum (+; CD,
CMVE, M, PBC, VM), Linum hirsutum (+; CM), Linum tenuifolium (+; M), Lithospermum
purpureocaeruleum (+; DBu), Lotus tenuis (+; Ar), Marrubium peregrinum (+-1; CP, DL, DP,
DV), Marrubium vulgare (+; Ar, LB), Medicago falcata (+; B, DD, DMz, VM), Medicago
minima (+-2; B, Ba, CP, DM, LT, MC, Pe, VM), Melica ciliata (+; DV, M), Melilotus albus (+;
DV, M), Myosotis stricta (+; DDt), Nigella arvensis (+; Ar, CM, CD, CP, DB, DL, VM),
Odontites vernus (r-+; CM, PVT), Ononis spinosa (+; LO), Onopordum acanthium (r-+; Ca, Pe),
Origanum vulgare (+; Ar), Orlaya grandiflora (+-1; CM, DBu, DL, GD, MCO, PBC), Oxytropis
pilosa (r; MCI), Phleum phleoides (+; MCO), Phlomis tuberosa (+; DP), Plantago lanceolata (+-
1; B, Ba, CD, DDt, LT, P, PBC), Poa bulbosa (+; CF, CP, DDt, Pe), Poa nemoralis (+; D),
Polygala major (+; MCI), Potentilla argentea (+; Ar, B, Ca, CM, CP, cSo-DT, DB, DDt, MC,
MCO, P, PF), Prunus spinosa (+; CM), Quercus pubescens (+-2; CP, DBu, D, Es, PBC),
Ranunculus illyricus (+; CP), Reseda lutea (+; Ar), Rubus caesius (+; DDt), Rumex acetosella
(+; DDt), Salvia nemorosa (+-1; Ba, CMVE, DL, DMz, DP, PF), Salvia nutans (+; MCI),
Sambucus ebulus (+; LO), Sanguisorba minor (+; B, Ba, CM, CP, cSo-BT, DM, DB, MC, PH),
Scleranthus annuus (+; oM-PNMM, Pe), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; cHm-MMS, CF,
CP, D, M), Senecio vernalis (+; DV, oM-PNMM, Pe), Setaria pumila (+; LT), Sideritis montana
(+; Ba, CD, CF, CMVE, CP, DL, DV, MCI, MCO, PH, PBC), Stachys recta (+; DBu, CMVE),
Stipa capillata (+-2; Ar, B, CD, CF, CP, CM, CMVE, cSo-DT, D, DB, DBu, DD, DDt, DL, DM,
DMz, DP, DV, LB, LO, MCO, MC, oM-PNMM, PBC, PH), Sisymbrium orientale (+; Pe),
Teucrium chamaedris (+-1; Ar, B, Ba, Ca, CD, CF, CM, CP, cSo-DT, D, DB, DM, DMz, Es,
GD, MC, MCI, P, PBC, PH, PVT), Teucrium polium (r-1; Ar, B, Ba, Ca, CD, CF, CMVE, CP,
cSo-DT, D, DB, DD, DL, DM, DP, DV, E, Es, LB, LT, MC, MCI, MCO, oM-PNMM, P, PBC,
Pe, PH), Thalictrum minus (+; LB), Thymus pannonicus (+-1; Ar, B, Ba, CP, cSo-DT, DBu, DD,
DM, DMz, Es, LO, LT, PF, PH), Tilia tomentosa (+; cG-PNMM), Tragopogon dubius (+; DV,
M), Tragopogon pratensis (+; CMVE), Tribulus terrestris (+; CD), Trifolium arvense (1; MC),
Trifolium campestre (+; B, MC), Ulmus minor (+; GD), Verbascum banaticum (+; cG-PNMM,
D, DBu, DDt), Verbena officinalis (+; Ar), Veronica hederifolia (+; DDt), Veronica spicata (+;
MC, MCI, PBC), Vinca herbacea (+; D, DBu, DDt, PBC), Viola arvensis (+; MCO, oM-PNMM,
DDt), Xeranthemum annuum (r-1; Ar, Ca, CD, CM, CP, DB, DD, DL, LB, LO, P, Pe, PH, VM).
1.7 Asociaţia Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, este un
cenotaxon încadrabil în categoria „vulnerabil” (7 situri) cu 19 specii ameninţate inventariate în
46 Mihai PETRESCU
siturile studiate. Acesta este caracteristic pentru stepa primară, ce s-a păstrat îndeosebi în poienile
din pădurile de silvostepă dar şi în unele pajişti stepice slab sau deloc păşunate. Cenotaxonul este
sinonim cu Chrysopogonetum grylli dobrogicum Dihoru 1970, fiind considerată asociaţie regională
specifică Dobrogei (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În judeţul Constanţa a fost citat (SANDA,
ARCUŞ 1999) din rezervaţiile Canaraua Fetii, Dumbrăveni, Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Chrysopogon gryllus (3-5; CT, DP, MC,
MCI, MCO, PBC, U, VSe), Thymus pannonicus (+; MC),
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; PBC), Achillea depressa (r; MC), Allium
saxatile (+; VSe), Asparagus verticillatus (r-+; DP, PBC), Centaurea gracilenta (+; MCO),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; PBC, MCI), Iris suaveolens (+; VSe), Rumex tuberosus (+;
CT), Jasminium fruticans (+; DP), Lactuca viminea (+; CT), Moehringia grisebachii (r; MC),
Orchis morio (+; VSe), Pyrus bulgarica (+; VSe), Paeonia peregrina (+; U), Scorzonera mollis
(+; VSe), Silene compacta (+; VSe), Stachys angustifolia (+; VSe), Satureja coerulea (+; PBC),
Tanacetum millefolium (+; MCI, PBC).
Alte specii: Achillea coarctata (+; MC, MCO, VSe), Adonis vernalis (+; MCI, PBC, U),
Ajuga laxmannii (r; PBC), Allium flavum (+; PBC), Allium rotundum (+; MCO, PBC), Anthemis
tinctoria (+; DP), Artemisia austriaca (+; MC), Bombycilaena erecta (+; MCO, MC), Centaurea
orientalis (+; PBC), Clinopodium vulgare (+; MCI), Convolvulus cantabrica (+; DP, MC,
MCO), Conyza canadensis (+; VSe), Cotinus coggygria (+; PBC), Dactylis glomerata (+; U),
Dichanthium ischaemum (+-2; DP, MCO, PBC, U), Elymus hispidus (1; CT, U, VSe), Eryngium
campestre (+; DP, CT, MCI, U), Euphorbia agraria (+; CT), Euphorbia glareosa (+; MCI,
PBC, U), Festuca valesiaca (1; MCO, PBC), Fragaria viridis (+-1; MCI, VSe), Haplophyllum
suaveolens (+; PBC), Hypericum elegans (+-1; MCI, VSe), Kohlrauschia prolifera (+-1; MC,
MCO), Linaria genistifolia (+; VSe), Lithospermum purpureocaeruleum (+; VSe), Marrubium
peregrinum (+; DP, MCI), Medicago falcata (+; U), Origanum vulgare (+; MCI), Orlaya
grandiflora (+-1; CT, MCO, U), Phleum phleoides (+; CT, VSe), Phlomis tuberosa (+; DP),
Plantago lanceolata (+; PBC), Poa bulbosa (1; MC), Polygala major (+; MCI), Potentilla
argentea (+; CT, MC, VSe), Salvia austriaca (+; PBC), Salvia nemorosa (1; DP), Salvia nutans
(+; PBC, U), Scleranthus annuus (+; MC), Scleranthus perennis (1; MC), Senecio vernalis (+;
U), Stachys recta (+; MCO, U, VSe), Stipa capillata (+; DP), Teucrium chamaedris (+-1; CT,
DP, MCI, PBC, U, PSe), Teucrium polium (+-1; DP, MCO, MCI, PBC, U), Trifolium arvense
(+; CT, MC, MCO), Trifolium campestre (+; MC, MCI, MCO, VSe), Verbascum banaticum (+;
DP, VSe), Veronica spicata (+; PBC), Vinca hebacea (+; DP), Vincetoxicum hirundinaria (+;
PBC, U), Vulpia myuros (1; MC),
1.8 Asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, cenotaxon de înţelenire
primară, este sporadică în siturile studiate (30 situri) în care au fost identificate 19 specii
ameninţate. Aceasta este caracteristică pentru pajiştile cu păşunat redus sau nepăşunate. Conform
unor autori (HOREANU 1976B) ea este considerată ca fiind reprezentată în Dobrogea prin
subasociaţia dobrogicum. În judeţul Constanţa cenotaxonul a fost citat (SANDA, ARCUŞ 1999)
de la Canaraua Fetii, Dumbrăveni şi Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Stipa capillata (3-5; Ca, CD, CM, DB, DL,
DMz, En, LB, LD, LO, M, MC, oM-PNMM, PC, PCe, PH, PVT)
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; CM, DL), Campanula romanica (+; CD, MC),
Colchicum fominii (r; CD), Crocus chrysanthus (+-1; MC), Crocus reticulatus (+-1; MCI),
Dianthus leptopetalus (+; PCe), Dianthus nardiformis (+; M, MC), Dianthus pallens (+; DMz,
PH), Echinops ritro ssp. ruthenicus (r-1; B, CD, DL, M, MC, PC, PH, DMz), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (+; M), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1; DL, M), Gagea
szovitzii (+; MC), Onobrychis gracilis (r; DL), Paeonia tenuifolia (+; CD), Pimpinella tragium
ssp. lithophila (+; CD, CM), Potentilla bornmuelleri (+; M), Salvia aethiopis (r; LD, PH),
Satureja coerulea (+; CD), Scutellaria orientalis (+; CP), Tanacetum millefolium (r-3, CD, DCI,
M, MC), Thymus zygioides (+; CD, CM), Verbascum ovalifolium (r; CM)
Alte specii: Achillea coarctata (+; Ca, M, PCe), Achillea setacea (+; En, LB, DCI, PH),
Acinos arvensis (+; DL), Agropyron cristatum (+-1; Ca, LD, DB, DMz, En, LO, M, PC, PCe,
PH, PVT), Allium rotundum (+; DB, LB, LD), Alyssum murale (+; CD, PC), Androsace maxima
(+; M), Artemisia absinthium (r; CM), Artemisia austriaca (+-1; Ca, DB, CD, DL, DMz, M, LB,
LD, LO), Asperula tenella (r-+; CM, DL, DMz, LB, LD, LO, M, PCe), Ballota nigra (+; DB),
Bassia prostrata (+; DB, LO, PC, PCe), Berteroa incana (+; DB), Bombycilaena erecta (+; MC),
Capsella bursa-pastoris (r; oM-PNMM), Carduus nutans (r-+; CD), Carpinus orientalis (+;
DB), Centaurea solstitialis (r; LB), Chondrilla juncea (r-+; Ca, CD, DB, DMz, LD, M, MC,
PVT), Chrysopogon gryllus (+; MC), Consolida regalis (+; DB), Convolvulus arvensis (r-+; DB,
DL, PH, PVT), Convolvulus cantabrica (+; DB), Conyza canadensis (+; DMz, LO, PC),
Crataegus monogyna (+; PVT), Cichorium intybus (+; DB, DL, LD, LO, PH, PVT), Cynodon
dactylon (+-2; DMz, M, LB, LD, PC, PVT), Dichanthium ischaemum (+-2; Ca, CM, DB, CD,
DL, DMz, LB, LD, MC, MCI, LO, M, PC, PH, PCe, PVT), Echium italicum (+; DB), Erodium
cicutarium (+; oM-PNMM), Eryngium campestre (+-1; CD, Ca, DB, LB, M, MC, PBC),
Euphorbia agraria (+; M), Euphorbia glareosa (+; CD, LB, PC, PH, PBC), Euphorbia
seguieriana (+; CD, M), Falcaria sioides (+; PCe, PH), Festuca valesiaca (+-3; Ca, CD, CM,
DB, DL, DMz, E, En, LB, LD, M, MC, MCI, PC, PH, PBC), Filipendula vulgaris (+; MC),
Fragaria viridis (+-1; CD, MC), Galium humifusum (+; CM), Galium pedemontanum (+; M),
Haplophyllum suaveolens (1; M), Helichrysum arenarium (r-+; oM-PNMM, PCe), Koeleria
macrantha (+; PCe), Kohlrauschia prolifera (+; Ca, CD, LD, MC, LO), Linaria genistifolia (+-
1; Ca, DL, En, LD, LO, M, PC, PCe, PH, PVT), Linaria vulgaris (+; PCe), Linum austriacum (+;
CM), Marrubium peregrinum (+-1; CD, DL, DMz, MC, PC, PH, PCe), Medicago falcata (+;
DB, En, M, PC), Medicago minima (+-1; M, MC), Melica ciliata (+; MC), Muscari racemosum
(+-1; MC), Myosotis stricta (+; M, oM-PNMM), Nigella arvensis (+; DB, DL, LB, LD, M),
Odontites vernus (+; CM), Orlaya grandiflora (+; DL, M, PC), Phleum phleoides (+; Ca), Poa
bulbosa (+; M), Polygonum aviculare (+; DB), Potentilla argentea (+; oM-PNMM, M, MC,
PH), Quercus pubescens (+; MC), Ranunculus illyricus (+; M, oM-PNMM), Rosa canina (+;
PH), Salvia nemorosa (+; DL, DMz, LB, M, MC, PC, PH), Sanguisorba minor (+; CD, DB, CM,
oM-PNMM), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; CD, M), Senecio vernalis (+; M), Sideritis
montana (+; DL, LB, M), Stachys recta (+; CD), Taraxacum erythrospermum (+; M), Teucrium
chamaedris (+-1; CD, DB, E, LB, MC, PBC, PC), Teucrium polium (+; Ca, CD, DB, En, LB, M,
MC, oM-PNMM, PBC, PCe), Thalictrum minus (+; CD), Thymus pannonicus (+; DL, En, PC,
PH, PCe), Tragopogon dubius (+; LD, PCe), Trifolium arvense (+-1; Ca, DB, MC), Trifolium
campestre (+-1; Ca, DB, MC), Verbascum banaticum (r-+; Ca, E), Veronica spicata (+; MC),
Viola arvensis (+; oM-PNMM), Xeranthemum annuum (+-1; CD, CM, DB, LB, LD, LO, M,
PCe).
1.9. Asociaţia Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988, este un cenotaxon
ce a fost citat până în prezent doar din Dobrogea (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA 2002). Pe
teritoriul siturilor cercetate asociaţia a fost întâlnită rar (13 situri) pe arii restrânse, îndeosebi în
poienile din cuprinsul pădurilor xeroterme. În cuprinsul acestor situri au fost identificate 18
specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Elymus hispidus (3-5; CF, CT, DB, DBu, DS,
DC, E, LB, MCI, PCe, U, VSe),
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; DBu), Asparagus verticillatus (+; DBu, DS, U),
Asphodeline lutea (+; U), Celtis glabrata (+; DS), Centaurea napulifera (+; E), Coronilla
scorpioides (+; U), Erodium hoefftianum (+; CF), Ferulago confusa (r; DS), Himantoglossum
hircinum (r; DS), Iris sintenisii (+; U), Iris suaveolens (+; E, U), Onobrychis gracilis (+; CF),
Paeonia peregrina (+-2; CT, DBu, DS, U), Prunus tenella (+; DC), Pyrus bulgarica (r-+; DBu,
U), Rumex tuberosus (+; CT, DBu U), Scorzonera mollis (+; E), Stipa ucrainica (+; DC).
Alte specii: Achillea coarctata (+; CT, PCe), Achillea nobilis ssp. neilreichii (+; MCI),
Achillea setacea (+; DB, DBu, LB, U), Adonis vernalis (+-1; DC, VOs), Agropyron cristatum (+;
48 Mihai PETRESCU
DB, PCe), Ajuga laxmannii (+; E, U), Allium rotundum (+; E, DS, U), Althaea cannabina (+; U),
Alyssum murale (+; E), Artemisia austriaca (+; DB, PCe), Asparagus officinalis (+; CT),
Asparagus tenuifolius (+; CT), Asperula tenella (+; LB, PCe), Ballota nigra (+; CF), Bassia
prostrata (+; PCe), Berteroa incana (+; DB), Centaurea orientalis (+; DBu, U), Centaurea
solstitialis (+; CF), Chondrilla juncea (+; DB), Chrysopogon gryllus (+-2; DBu, MCI, U),
Cleistogenes serotina (1; CF), Convolvulus arvensis (r; DB), Conyza canadensis (+; CF),
Cotinus coggygria (+; CT, DBu), Crataegus monogyna (+; DBu, U), Dactylis glomerata (+;
VSe), Dichanthium ischaeum (+-2; DBu, MCI, U, VOs), Digitalis lanata (+; DS), Eryngium
campestre (+; DB), Euphorbia agraria (+; CT, DBu, DS, VSe, U), Euphorbia glareosa (+; DC,
LB, U, VOs), Falcaria sioides (+; DBu), Festuca valesiaca (+-2; DB, DBu, LB, U, VOs),
Filipendula vulgaris (+; CT, U, VOs), Fragaria viridis (+; CT, DC, U, VOs, VSe), Fraxinus
ornus (+; VSe), Galium aparine (+; VSe), Galium verum (+; DB), Helichrysum arenarium (+;
U), Herniaria incana (+; DC), Hyoscyamus niger (+; CF), Inula oculus-christi (+; U), Iris
variegata (+; DS), Kohlrauschia prolifera (r-+; CT, LB, MCI, VSe), Lamium purpureum (+; E),
Ligustrum vulgare (+; VSe), Linaria genistifolia (+; PCe, VSe), Lithospermum purpureo-
caeruleum (+; MCI, U), Marrubium peregrinum (+-1; CF, DB, PCe), Marrubium vulgare (+;
CF), Medicago falcata (+; DB, U), Muscari racemosum (+; E), Nigella arvensis (+; DB, LB),
Odontites vernus (+; DB), Orlaya grandiflora (+; CT, DBu, DC, DS), Phleum phleoides (+; LB,
U), Phlomis tuberosa (+; DBu, MCI), Poa angustifolia (+; DBu), Polygala major (+; U),
Polygonatum latifolium (+; VSe), Potentilla argentea (+; DB, DBu, DC, E, U, VSe), Pyrus
pyraster (+; DBu, U), Quercus dalechampii (+; VSe), Quercus pubescens (+; CF, MCI, U),
Salvia austriaca (+; DBu, DC), Salvia nemorosa (+; DBu, DC, U), Salvia nutans (+; DBu, U),
Scleranthus perennis (+; E), Stachys recta (+; DBu, CT, DC, U), Stipa capillata (+-1; DBu,
PCe), Stipa pulcherrima (+-1; CT, DBu), Teucrium chamaedris (+-1; CT, DC, DB, DBu, DS,
LB, MCI, U, VSe), Teucrium polium (+; CT, DB, LB, PCe, U), Thymus pannonicus (+; U), Tilia
tomentosa (+; DBu, MCI), Trifolium arvense (+; DB, MCI), Trifolium campestre (+; DB, DBu,
MCI), Ulmus procera (+; PCe), Verbascum banaticum (+; E, DS, U, VSe), Verbascum
phoeniceum (r; VOs), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; CT, DBu, DS, DC, U), Vicia hirsuta
(+; E), Vinca herbacea (+; DBu, DS, U, VSe), Xeranthemum annuum (+; PCe).
1.10. Asociaţia Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970, cenotaxon de
înţelenire primară, prezintă o distribuţie insulară, îndeosebi în poienile de silvostepă, fiind
considerat „periclitat” întrucât a fost inventariat într-un singur sit, fără a se identifica specii
ameninţate. Asociaţia este întâlnită în ţară doar în Dobrogea, fiind citată din Podişul Babadag
(DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Specii caracteristice / edificatoare principale: Orlaya grandiflora (4; B)
Alte specii: Artemisia austriaca (+; B), Carthamus lanatus (+; B), Centaurea solstitialis
(+; B), Dactylis glomerata (+; B), Elymus hispidus (1; B), Festuca valesiaca (+; B),
Kohlrauschia prolifera (+; B), Medicago minima (1; B), Melica ciliata (+; B), Papaver dubium
(+; B), Prunus spinosa (+; B), Pyrus pyraster (+; B), Senecio vernalis (+; B), Trifolium
campestre (+; B).
2. Alianţa Artemisio-Kochion Soó 1959

În baza de date PHYSIS alianţa nu apare explicit menţionată ca fiind echivalentă cu un
anumit subtip de habitat.
2.1 Asociaţia Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 este caracteristică
pentru terenurile erodate şi/sau pietroase (SANDA, ARCUŞ 1999) fiind considerată o asociaţie
vulnerabilă la nivelul siturilor studiate (8 situri) unde a fost identificată o specie ameninţată.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Agropyron cristatum (1-3; DD, LD, LV, T),
Bassia prostrata (3-4; DD, LD, LV, T)
Specii ameninţate: Echinops ritro ssp. ruthenicus (r; LV), Convolvulus lineatus (+; T)
Alte specii: Amorpha fruticosa (+; LD), Artemisia annua (+; LD), Artemisia austriaca (+-
1; LD, LV, T), Asperula tenella (+; LD), Carthamus lanatus (+; DD), Centaurea solstitialis (1;
DD), Ceratocarpus arenarius (+; T), Chondrilla juncea (r-+; LD, LV), Convolvulus cantabrica
(+; DD), Conyza canadensis (+; DD), Crataegus monogyna (r; LV), Cynodon dactylon (+-2; LD,
LV, T), Dactylis glomerata (1; LV), Dichanthium ischaemum (+-2; LD, LV, T), Eleagnus
angustifolia (+; LD), Eryngium campestre (+; LV), Euphorbia glareosa (+; LV), Festuca
valesiaca (1-2; LD, LV), Galium humifusum (r; LV), Galium verum (r; LD), Gypsophila pallasii
(r; LD), Kohlrauschia prolifera (+; LD), Lamium purpureum (+; T), Linaria genistifolia (r-+;
LD, LV), Marrubium peregrinum (+; DD), Melica ciliata (r-+; DD, LV), Melilotus albus (r;
LD), Odontites vernus (+; LD, LV), Onopordum acanthium (+; DD), Poa bulbosa (+; T),
Sambucus ebulus (+; LD), Sambucus nigra (+; LD), Sedum maximum (+; LD), Setaria
verticillata (+; DD), Stipa capillata (+; LD, LV), Tamarix ramosissima (r; LD), Teucrium
chamaedris (r-+; LD, LV), Teucrium polium (+; LD), Thymus pannonicus (+; T), Tragopogon
dubius (+; LD), Xanthium spinosum (+; T), Xeranthemum annuum (+; LD, LV).
3. Alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970

Alianţa aparţine subtipului de habitat „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides”,
fiind specifică stepei petrofile din Dobrogea. Toate asociaţiile cuprinse în aceasta sunt
considerate endemice pentru respectiva regiune (SANDA, ARCUŞ 1999).
3.1 Asociaţia Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 este sinonimă (Sanda,
2002) cu Koelerio degeni-Thymetum zygioidis Burduja et Horeanu (1973) 1976. Pentru această
asociaţie suprafaţa de răspândire în Dobrogea este apreciată la 50-100 ha (DONIŢĂ et al. 2005).
Acest cenotaxon primar, endemic, este răspândit sporadic în siturile studiate (29 situri) şi se
remarcă prin cel mai mare număr de specii ameninţate (48 specii) dintre toate asociaţiile studiate.
El este întâlnit îndeosebi pe vârfurile pietroase ale dealurilor din siturile studiate, atât pe substrat
calcaros cât şi silicios. În Podişul Casimcei, pe substrat calcaros a fost diferenţiată varianta
calcofilum iar pe şisturi verzi, varianta cloritofilum (HOREANU 1976B), ce nu este întâlnită în
Dobrogea de Sud. Taxonul Stachys angustifolia este considerat (HOREANU 1976B) specie
diferenţială pentru varianta cloritofilum a acestei asociaţii. Speciile Pimpinella tragium,
Agropyron brandzae, Satureja caerulea sunt considerate (HOREANU 1976B) diferenţiale
pentru varianta calcofilum.
Asociaţia apare ca fitocenoză cu Globularia punctata- specie ameninţată cu dispariţia,
citată şi în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970), în actuala rezervaţie Pădurea Babadag-Codru.
În cadrul acestui cenotaxon a fost diferenţiată subasociaţia artemisietosum caucasicae Dihoru
1969, 1970, întâlnită în cadrul studiilor proprii într-un singur sit lângă satul Turda, având ca
specie diferenţială pe Artemisia pedemontana (Artemisia caucasica) - specie ameninţată cu
dispariţia, taxon foarte rar, întâlnit în ţară doar în trei staţiuni din Dobrogea (CIOCÂRLAN
2002).
Specii caracteristice / edificatoare principale (şi diferenţiale pentru subasociaţia artemisie-
tosum caucasicae): Agropyron brandzae (+-4; C, Ca, cB-PCa, CD, CoM, CP, CT, D, DB, DCI,
DG, DI, DS, En, LMN, MC, MCI, PBC, Pe, VM), Artemisia pedemontana (3; DI), Minuartia
adenotricha (+; CP, DB, DCI, MCI, M, Pe), Thymus zygioides (2-4; C, Ca, cB-PCa, CD, CM,
CoM, CP, cPe-PCa, CT, DB, DCI, DDt, DG, DI, DS, En, LMN, M, M, MC, MCI, MCO, PBC,
Pe, VM).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+-1; CM, CT, DCI, PBC), Achillea depressa (+;
CoM, MC), Achillea leptophylla (+; CD, CoM, M, Pe), Agropyron brandzae (+-4; C, Ca, cB-
PCa, CD, CoM, CP, CT, D, DB, DCI, DG, DI, DS, LMN, MC, MCI, PBC, Pe, VM), Allium
guttatum (+; MCO, CoM), Allium saxatile (+-1; Ca, CD, CM, CP, CT, DI, DS, En, PBC, Pe,
LMN, M, VM), Alyssum minutum (+; VM), Artemisia alba (+; DCI, En), Artemisia
pedemontana (2-3; DI), Astragalus dolichophyllus (+; DCI), Campanula romanica (r-1; Ca, CD,
CP, DDt, DG, DS, LMN), Carex halleriana (+; PBC), Centaurea gracilenta (r-+; CoM, DS,
50 Mihai PETRESCU
MCI, MCO), Centaurea marschalliana (r-+; CT), Centaurea napulifera (+; DI), Coronilla
scorpioides (+; CT), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; MCO), Dianthus nardiformis (+-1; C,
Ca, CD, CoM, CP, cPe-PCa, DB, DI, DG, LMN, M, MC, Pe), Dianthus pseudarmeria (r-+;
MCI, PBC), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+-1; C, CM, CP, cB-PCa, DB, DCI, MCI, PBC),
Euphorbia myrsinites (+; En, M), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+-1; Ca, cB-PCa, CT,
MC, MCI, VM), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1; CD, CT, DB, MCI, PBC, VM),
Festuca callieri (+-3; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, CT, DB, DCI, DDt, DG, DI, DS, En,
LMN, M, MCI, MCO, PBC, Pe, MCO), Gagea bulbifera (+; LMN), Gagea szovitzii (r-+; DDt,
DG), Globularia punctata (r; PBC, CM), Goniolimon collinum (r-+; Ca, DB), Gymnospermium
altaicum ssp. odessanum (1; CT), Hyacinthella leucophaea (+; CT), Iris sintenisii (r; PBC),
Koeleria lobata (+-3; C, Ca, cB-PCa, CD, CM, CP, cPe-PCa, DB, DCI, DDt, DI, En, Gr, M,
MC, MCI, PBC, Pe), Lactuca viminea (+; DG), Minuartia adenotricha (+; DI), Ornithogalum
amphibolum (+; DI, MCO, Pe), Paeonia tenuifolia (+; CT), Paronychia cephalotes (+; CD, CP,
DI, En), Pimpinella tragium ssp. lithophila (+-2; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, DCI, DI,
MCI, MC, PBC), Potentilla bormuelleri (+-1; cB-PCa, CP, CT, DB, DCI, DI, DS, LMN, MC,
MCI, MCO, VM), Salvia aethiopis (r; DCI), Satureja caerulea (+-1; Ca, CD, CM, D, MCI,
PBC, Pt), Scorzonera mollis (+; CT, MC), Scutellaria orientalis (r-+; CP, CT, DB, MC, PBC),
Sedum caespitosum (+; DB, MC), Sempervivum ruthenicum (+; CD, DS), Sempervivum zeleborii
(+; Ca, CoM, DDt, M), Silene compacta (+; DDt), Silene cserei (+; CD), Silene supina (r; CP),
Stachys angustifolia (+; CD), Tanacetum millefolium (+-1; cB-PCa, CoM, En, MCI, PBC),
Thymus zygioides (2-4; C, Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, cPe-PCa, CT, DB, DCI, DDt, DG,
DI, DS, En, LMN, M, M, MC, MCI, MCO, PBC, Pe, VM).
Alte specii: Achillea coarctata (r-+; C, Ca, DCI, LMN, M, Pe), Achillea setacea (r; MC),
Acinos arvensis (+; CD, CT, DI, VM), Ajuga chamaepytis (+; DB), Alyssum murale (+-1; Ca,
CD, CoM, DG, DS, M, MCO), Alyssum repens ssp. transsylvanicum (r; DI), Androsace maxima
(+; MC, CT), Anthemis austriaca (+; CoM), Anthemis tinctoria (+; PBC), Arenaria serpyllifolia
(+; CoM, CP, CT, DI, M, MCI, PBC), Artemisia austriaca (+-1; C, Ca, CD, CoM, CP, DDt, DG,
En, M, Pe), Artemisia dzevanovsckyi (+; cB-PCa), Asperula tenella (+-1; cB-PCa, C, Ca, CD,
CM, CoM, CP, CT, DB, DCI, DG, DI, M, MCI, MCO, PBC, Pe), Asplenium septentrionale (+;
CT, MCO), Asplenium trichomanes (+; DS), Astragalus vesicarius ssp. albidus (+; DG),
Astragalus vesicarius ssp. pseudoglaucus (+; DI), Bombycilaena erecta (+-1; C, CD, CoM, DB,
DI, DS, En, M, MC, PBC, VM), Carduus nutans (+; CoM), Chondrilla juncea (+; C, DCI, M),
Chrysopogon gryllus (+; MCO), Convolvulus arvensis (r-+; CD, DG), Convolvulus cantabrica
(+-1; CT, D, M, MCO), Corydalis solida (+; MCO), Cotinus coggygria (1; PBC), Crataegus
monogyna (+; CP), Crepis sancta (r-1; CP, cPe-PCa, M, MC), Cichorium intybus (+; DCI, DDt),
Dactylis glomerata (+; cB-PCa), Dichantium ischaemum (+-1; Ca, cB-PCa, CD, CM, CP, CT,
DB, DCI, DDt, DG, DI, M, MC, MCI, MCO, PBC, Pe), Erodium cicutarium (+; M, MCO, Pe),
Eryngium campestre (r-1; C, Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CT, DB, DG, DI, MC, M, Pe),
Erysimum diffusum (+; CT, VM), Euphorbia agraria (+; DG), Euphorbia glareosa (+; cB-PCa,
MCI), Euphorbia seguieriana (+-1; C, DB, DCI, MCI, M, Pe, VM), Filipendula vulgaris (+; DS,
MC), Fraxinus ornus (+; MCO), Galium humifusum (+; LMN), Galium pedemontanum (+; M,
MC), Galium verum (+; MCI), Gypsophila pallasii (+; cB-PCa, PBC), Haplophyllum suaveolens
(+; PBC, M), Helichrysum arenarium (+; CP), Herniaria glabra (+; C, Ca, CoM, M), Iris pumila
(+; CT), Kohlrauschia prolifera (+; Ca, CD, CoM, DG, MCO), Lamium amplexicaule (+; MCO),
Linaria genistifolia (r-+; C, DCI, LMN, M, MCO, PBC), Linum austriacum (+; C, CM, CP,
DCI, DB, En, M, Pe), Linum tenuifolium (+; cB-PCa, CM, CT, MC, PBC, VM), Marrubium
peregrinum (r; cB-PCa), Marrubium vulgare (r; CP), Medicago falcata (+; DCI, MCI),
Medicago minima (+; DI, M, VM), Melica ciliata (+-1; DCI, DG, M, MCI, MCO), Muscari
racemosum (+; CT, MCO), Nigella arvensis (r-+; C, CoM, CP, MC, MCI), Odontites luteus (+;
DB), Oxytropis pilosa (+; CT), Plantago lanceolata (+; C), Poa bulbosa (+-1; CoM, CP, CT,
DG, DI, En, M, MCO, Pe, VM), Polygonum aviculare (+; C), Potentilla argentea (+; DD),
Ranunculus illyricus (+; MCO), Rumex acetosella (+; DDt, LMN), Salvia nemorosa (+; CoM),
Salvia nutans (+; MC), Sanguisorba minor (+; cB-PCa, CP, CT, DB, DG, DI, M, MCI, PBC),
Saxifraga tridactylites (+; MC), Scleranthus annuus (+; M), Scleranthus perennis (+-2; C, CoM),
Scorzonera austriaca (+; CT, M, MCI), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (r-2; CD, CP, CT, D,
DB, DCI, DDt, DG, DI, En, LMN, M, MCI, MCO, Pe), Seseli peucedanifolium (r; CP), Sideritis
montana (+; cB-PCa, CM, D, DI, CP, CT, M, MC, MCO, PBC, VM), Silene conica (+; En),
Stachys recta (+; CT, LMN, MCI, PBC), Stipa capillata (+-1; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, DCI,
DS, M, PBC), Teucrium chamaedris (+-1; cB-PCa, CD, CT, DCI, En, MCO, PBC), Teucrium
polium (+-1; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, CT, D, DB, DCI, DG, DI, En, Gr, M, MC, MCI,
MCO, PBC), Thlaspi perfoliatum (+; En), Thymus pannonicus (+; M), Trifolium arvense (+-1; C,
Ca, CoM, CP, DB, DG, M), Ulmus minor (+; DB), Veronica dillenii (r-+; DI, MC), Veronica
spicata (+; DG, PBC), Viola arvensis (+; DS, MCO), Xeranthemum annuum (+; DB, CoM).
3.2 Asociaţia Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 este
sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Sclerantho-Festucetum callieri Burduja et Horeanu 1976
şi cu Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri Sârbu et al. 1997. Cenotaxonul este considerat
endemic, fiind o asociaţie primară cu răspândire sporadică în siturile cercetate (27 situri). Este
tipică pentru zonele cu substrat pietros şi se caracterizează printr-o valoare conservativă ridicată,
inclusiv datorită numeroaselor specii ameninţate cu dispariţia (40 specii) pe care le conţine, ceea
ce o situează pe locul 3 între cenotaxonii analizaţi. Conform literaturii această asociaţie ocupă în
Dobrogea o suprafaţă de 150-200 ha (DONIŢĂ et al. 2005), în realitate aria de răspândire fiind
mai mare.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Achillea ochroleuca (r-3; CP, CT, E, Gr, oM-
PNMM, VSe), Allium saxatile (+-1; CD, DS), Festuca callieri (2-4; B, C, Ca, CD, cG-PNMM,
cHm-MMS, CoM, CP, CT, DB, DDt, DG, DI, DS, E, LMN, M, MC, MCI, oM-PNMM, Pe, R,
VM, VOs, VSe), Scleranthus perennis (1-3; B, CoM, CP, E, oM-PNMM, VM, VSe), Silene
compacta (r-1; cG-PNMM, CP, DB, DDt, DG, Gr, E, oM-PNMM, VM, VSe), Stachys
angustifolia (r-1; Ca, CT, DS, E, Gr, LMN, MCI, VM, VSe).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; DI), Achillea depressa (+; CoM), Achillea
ochroleuca (r-3; CP, CT, E, Gr, oM-PNMM, VSe), Agropyron brandzae (r-1; CD, CT, MCI,
oM-PNMM), Allium guttatum (+; CoM), Allium saxatile (+-1; CD, DS), Alyssum minutum (+;
oM-PNMM), Campanula romanica (+-1; B, Ca, CD, CP, CoM, DDt, MC, oM-PNMM, R, VM),
Centaurea gracilenta (r-+; CoM, CT, DG, LMN, M, oM-PNMM), Centaurea napulifera (+; cG-
PNMM), Cheilanthes marantae (+; cG-PNMM), Colchicum fominii (r; VM), Crocus reticulatus
(+; MC), Dianthus nardiformis (+-2; cHm-MMS, CoM, CP, CT, DG, DS, M, MC, oM-PNMM,
Pe, VM), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; MCI), Ephedra distachya (+; DS), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (+; DB), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+; VM), Festuca
callieri (2-4; B, C, Ca, CD, cG-PNMM, cHm-MMS, CoM, CP, CT, DB, DDt, DG, DI, DS, E,
LMN, M, MC, MCI, oM-PNMM, Pe, R, VM, VOs, VSe), Gagea szovitzii (r-2; cHm-MMS,
DDt, MC), Goniolimon collinum (r; CoM), Iris suaveolens (r-1; cG-PNMM, VOs, VSe),
Koeleria lobata (r-2; cHm-MMS, CD, CoM, CP, DG, DI, M, oM-PNMM, Pe, VM), Lactuca
viminea (r-+; cG-PNMM, VM), Moehringia grisebachii (+; CP), Onobrychis gracilis (+; DG,
DS), Orchis morio (r-+; cG-PNMM, VSe), Ornithogalum sibthorpii (+; B), Pimpinella tragium
ssp. lithophila (+-2; DI, MCI), Potentilla bormuelleri (+; CP, CT, DI, DS, LMN, M, MC, oM-
PNMM, VOs), Pyrus bulgarica (r-+; E, VSe), Rosa turcica (+; VSe), Salvia aethiopis (+; M),
Scorzonera mollis (+; E, VSe), Scutellaria orientalis (+-1; DI, oM-PNMM), Sempervivum
ruthenicum (+; CoM, CP, CT, DS, M), Sempervivum zeleborii (+; CoM, CP, DDt, oM-PNMM),
Silene compacta (r-1; cG-PNMM, CP, DB, DDt, DG, Gr, E, oM-PNMM, VM, VSe), Stachys
angustifolia (r-1; Ca, CT, DS, E, Gr, LMN, MCI, VM, VSe), Tanacetum millefolium (+; CP,
MCI), Thymus zygioides (+-2; cHm-MMS, Ca, CD, CoM, CP, CT, DB, DG, DI, LMN, M, MC,
MCI, oM-PNMM, Pe).
52 Mihai PETRESCU
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; B, cHm-MMS, CP, CT, DDt, DG, DS, E, CoM, LMN,
oM-PNMM, VSe), Achillea nobilis ssp. neilrechii (+; MCI), Achillea setacea (+; C, R), Acinos
arvensis (+; CD, Pe), Adonis vernalis (+; MCI), Agropyron cristatum (+; DB, R), Ajuga
chamaepytis (+; CT), Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Allium rotundum (+; DS), Alyssum murale
(+-2; C, CoM, E, DS, LMN, oM-PNMM, VM), Alyssum saxatile (+-1; M, R), Anthemis
austriaca (+; C, CoM, DB), Anthemis tinctoria (+; CT), Arenaria serpyllifolia (+-1; C, CoM,
DG, DS, MCI), Artemisia austriaca (+-1; B, Ca, CoM, CP, CT, DDt, M), Asperula tenella (+; B,
Ca, C, CD, CoM, CT, DB, DDt, MCI, Pe, R, VM), Asplenium septentrionale (+; R), Asplenium
trichomanes (+; R), Astragalus vesicarius ssp. albidus (1; DG), Astragalus vesicarius ssp.
pseudoglaucus (+; DI), Bassia prostrata (+; DB), Berteroa incana (+; C, DB, R), Bombycilaena
erecta (+-1; B, CoM, CT, DB, DS, MC, VM), Carpinus orientalis (+; VSe), Centaurea
orientalis (+; DS), Centaurea solstitialis (r; C), Cephalaria uralensis (1; CoM), Cichorium
intybus (r-+; Ca, DB, M), Chondrilla juncea (+; DB), Chrysopogon gryllus (+-2; DG, DS, VSe),
Convolvulus cantabrica (+-1; CP, DS, LMN), Conyza canadensis (+; B), Cotinus coggygria (+;
CT, E, DS), Crataegus monogyna (+; M), Dichanthium ischaemum (r-1; B, Ca, CD, DB, DG,
DI, E, LMN, M, oM-PNMM, Pe, R, VM, VOs), Digitaria sanguinalis (+; R), Echium vulgare (r;
C), Elymus hispidus (+; LMN), Erodium cicutarium (+; B, DG, R, VM), Erophila verna (+-1;
MC, VOs), Eryngium campestre (+; B, C, Ca, CP, DB, DG, DI, LMN, M, Pe, R, VM),
Erysimum diffusum (+; CoM), Euphorbia agraria (+; E, M, VOs), Euphorbia glareosa (+; MCI),
Euphorbia seguieriana (+; DB, Pe, VM), Fraxinus ornus (+; Ca), Galium pedemontanum (+;
VSe), Galium verum (+; LMN), Helichrysum arenarium (+; CP, MCI), Herniaria glabra (+-1;
B, cHm-MMS, C, Ca, CP, DG, M, MC, oM-PNMM, R, VM), Herniaria incana (+; DS),
Hypericum elegans (+; CoM, MCI), Kohlrauschia prolifera (r-+; Ca, CT, DG, DS, M, R),
Linaria genistifolia (r-+; Ca, DDt, DG, LMN, M, oM-PNMM, VOs, VSE), Linum tenuifolium
(1; CT), Marrubium peregrinum (+; MCI), Medicago falcata (+; CoM), Medicago minima (+;
DI, Pe), Melica ciliata (r-1; C, Ca, MCI, VM), Muscari racemosum (+-1; E, LMN, VOs),
Myosotis stricta (+; MC), Nigella arvensis (+; DB, DG), Odontites luteus (+; DB, CP), Orlaya
grandiflora (+-2; CT, DS), Phleum phleoides (+; LMN, M, VSe), Phlomis tuberosa (+; E),
Plantago lanceolata (+; Ca, CoM, DG, M), Poa bulbosa (+-1; CT, CP, DI, oM-PNMM),
Polygala major (+; CT), Portulaca oleracea (+; DG), Potentilla argentea (+; B, Ca, CoM, CT,
DB, DDt, E, R, VSe), Quercus pubescens (+; VSe), Ranunculus illyricus (+; B, cHm-MMS,
CoM, E, VOs), Rumex acetosella (+-1; B, CT, CP, DDt, DS, LMN, MC, oM-PNMM, VSe),
Salvia nutans (+; CT), Sanguisorba minor (+; CD, cG-PNMM, CT, DI, MCI), Scleranthus
annuus (+-1; B, DG), Scleranthus perennis (+-3; B, CoM, DG, DS, E, MC, VM, VSe),
Scorzonera austriaca (+; CT, MC), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+-1; C, CD, CP, DB, DDt,
DG, DS, E, LMN, M, oM-PNMM, Pe, R, VOs), Sideritis montana (+; CT, DG), Stachys recta
(+; CD, DS, LMN, MCI, VSe), Stipa capillata (+-1; B, cHm-MMS, Ca, CoM, DDt, DI, oM-
PNMM, VOs), Stipa pennata ssp. pennata (+; oM-PNMM), Taraxacum erythrospermum (+;
MC, oM-PNMM), Teucrium chamaedris (+-1; Ca, E, MCI, VOs), Teucrium polium (+-1; Ca,
DB, DG, DS, E, LMN, MCI, VOs), Thalictrum minus (+; CD), Thymus pannonicus (r-+; B,
VM), Tragus racemosus (+; DB), Trifolium arvense (+-1; C, Ca, CoM, CT, DB, DG, DS, M,
VM), Trifolium campestre (+; C, DB, LMN), Verbascum banaticum (+-1; CP, CT, DB, DG, DS,
E, MC, VSe), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; Ca), Veronica dillenii (+; MC), Vinca minor
(+; VOs), Vincetoxicum hirundinaria (+; CoM), Viola arvensis (+; MC).
3.3 Asociaţia Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 reprezintă
un cenotaxon primar endemic pentru Dobrogea, în siturile studiate fiind încadrat în categoria
„sporadic”, către limita superioară a acesteia (44 situri). Cenotaxonul este specific stâncăriilor şi
este caracterizată printr-o mare bogăţie de specii pontice şi submediteraneene (SANDA, ARCUŞ
1999), din care multe sunt ameninţate cu dispariţia. Din acest punct de vedere se situează pe
locul secund, ca bogăţie de specii ameninţate (43 specii) în cadrul cenotaxonilor studiaţi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Polytrichum piliferum (1-4; B, Ba, C, Ca, cB-
PC, CF, cG-PNMM, cH-PN, cHm-MMS, CMVE, CoM, CP, CT, DB, DCI, DDt, DG, DI, DL,
DP, DS, DV, E, GD, LB, LMN, M, MC, MCI, MCO, oM-PNMM, P, Pe, PH, R, T, VM, VOs),
Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+-3; B, Ba, C, Ca, cB-PCa, CD, CF, cH-PN, cHm-MMS,
CMVE, CoM, CT, DB, DCI, DG, DI, DL, DP, DS, DV, E, En, GD, LMN, M, MC, MCI, MCO,
P, Pe, PH, R, T, VOs).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; DL), Achillea depressa (+; CoM, MC, MCO),
Achillea ochroleuca (1; cHm-MMS), Agropyron brandzae (r-+; Ca, DS, En, oM-PNMM, MCI),
Allium flavum ssp. tauricum (+; C), Allium guttatum (r-+; C), Allium saxatile (r-2; Ca, CD, cG-
PNMM, cHm-MMS, CMVE, CP, DCI, DS, DV, GD, LMN, M, MCI, oM-PNMM, Pe),
Asparagus verticillatus (+; Ba), Asphodeline lutea (r; DP), Campanula romanica (r-1; B, C, Ca,
CD, cG-PNMM, cH-PN, cHm-MMS, CoM, CP, DDt, DG, DS, E, En, GD, LMN, oM-PNMM,
VM), Celtis glabrata (+; CD, DS, DV), Centaurea gracilenta (+; CoM, DS, MCO, Pe),
Cheilanthes marantae (r; cG-PNMM), Convolvulus lineatus (+; DCI), Crocus pallasii (r-+; Ba,
DP), Dianthus nardiformis (r-1; CP, cG-PNMM, cHm-MMS, CT, DB, DG, DI, En, LMN, M,
MC, Pe, VM), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; DV), Ephedra distachya (3; cB, PC), Erodium
hoefftianum (+; CF), Festuca callieri (+-2; B, C, Ca, CD, cH-PN, cHm-MMS, CMVE, CoM, CP,
CT, DB, DCI, DDt, DI, DS, DV, GD, LMN, M, MC, MCO, oM-PNMM, Pe, R, VM, VOs),
Gagea szovitzii (+; cC-PCa), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (r; cHm-MMS),
Jasminium fruticans (+-1; Ba, CF, DP, PH), Koeleria lobata (+; DG, DI, DL, Pe), Lactuca
viminea (r-+; cH-PN, DS, GD, M, oM-PNMM), Minuartia adenotricha (+; CMVE), Moehringia
grisebachii (+-1; B, C, Ca, cG-PNMM, cHm-MMS, cPe-PCa, CP, CD, DG, CoM, MC, oM-
PNMM, Pe), Moehringia jankae (+; DV), Myrrhoides nodosa (+; VSe), Ononis pussila (+; CT),
Ornithogalum amphibolum (+; DI), Ornithogalum fimbriatum (+; VSe), Parietaria lusitanica
ssp. serbica (+; Ba), Paronychia cephalotes (+; Ca, DI, En, GD), Pimpinella tragium ssp.
lithophila (+; En, MCI), Potentilla bornmuelleri (r-+; cH-PNMM, CT, DI, DL, DS, LMN, MCI,
MCO), Salvia aethiopis (+; Ba, cB-PCa), Satureja coerulea (+-1; Ca, DL, P), Scolymus
hispanicus (r; Ba), Sedum caespitosum (r-1; B, Ca, cG-PNMM, VM), Sempervivum ruthenicum
(r-1; CD, cH-PN, DG, DS, LMN, M, MC, MCO, VSe), Sempervivum zeleborii (r-+; cHm-MMS,
C, CD, DDt, LMN, M), Silene compacta (+-1; Ca, cG-PNMM, cHm-MMS, CP, CT, DB, DDt,
M, oM-PNMM, VM, VSe), Spiraea crenata (r; B), Stachys angustifolia (+; Ca, CT, DS, LMN,
VSe), Thymus zygioides (+-2; Ca, cG-PNMM, cHm-MMS, CD, cH-PN, CMVE, CoM, CT, DB,
DG, DI, DL, DS, DV, En, GD, LMN, M, MC, MCO, oM-PNMM, Pe).
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; CT, DB, DS, LMN, oM-PNMM, Pe, T), Achillea
setacea (+; C, LB, P), Acinos arvensis (+; CD, DI, DL, DS, LB, Pe), Agropyron cristatum (r-1;
Ba, cB-PCa, cH-PN, CoM, DV, GD, Pe, T), Ailanthus altissima (+; M, Pe), Ajuga chamaepytis
(r-+; cH-PN, P), Allium rotundum (+; MCI), Alyssum murale (+-2; Ca, CD, cH-PN, CoM, DG,
DS, LMN, M, MCO), Alyssum saxatile (r-2; Ba, Ca, cG-PNMM, CD, CF, DP, GD, LB, oM-
PNMM, PH), Anthemis austriaca (+-1; CoM, VM), Anthemis tinctoria (+; CT, M), Arenaria
serpyllifolia (+-1; CT, DB, DI, GD, MC), Aristolochia clematitis (+; Ca), Artemisia austriaca
(+-1; B, Ba, cH-PN, C, CMVE, DDt, DI, GD, M, P, Pe, R, T), Asparagus tenuifolius (+; DP),
Asperula tenella (+-1; B, C, Ca, CD, CF, CMVE, CoM, DCI, DG, DL, DS, DV, GD, LB, LMN,
M, P, Pe, PH, R, T), Asplenium septentrionale (r-+; C, Ca, CD, DDt, DS), Asplenium ruta-
muraria (+; En), Asplenium trichomanes (+; B, C, CD, M), Ballota nigra (+; Ba, Ca, CF, GD,
LB), Bassia prostrata (+; cB-PCa, DV, T), Berberis vulgaris (+; Ca, M), Berteroa incana (+; C),
Bombycilaena erecta (r-+; B, cH-PN, CT, DB, DI, CoM, MC, MCO, VM), Bromus sterilis (+;
LB, M), Bromus tectorum (+; Pe), Calamintha acinos (+; CD, DG, GD), Capsella bursa-pastoris
(r; DI), Centaurea orientalis (+; GD), Cerasus mahaleb (+; CF, CMVE, GD, oM-PNMM),
Ceterach officinarum (+; DS), Chelidonium majus (+; Ca, GD, M), Chondrilla juncea (+; B, Ca,
CP, cH-PN, DB, Pe, T, VM), Cichorium intybus (+; P, R), Cleistogenes serotina (+; PH),
Clematis vitalba (r-+; Ca, DP, LB, MCI), Clinopodium vulgare (+; C), Consolida regalis (+; DB,
54 Mihai PETRESCU
M), Convolvulus arvensis (+; GD), Convolvulus cantabrica (+; Ba, CMVE, CT, DB, DP, MCO,
Pe, PH), Conyza canadensis (+; B, C, GD, PH, T, VM), Cornus sanguinea (+; CF), Cotinus
coggygria (+; Ba, Ca, DP), Cotoneaster integerrimus (r-+; CoM, DDt, DG, MC, oM-PNMM),
Crataegus monogyna (+; Ca, P, PH), Crepis sancta (r-+; CT, DB), Cynodon dactylon (+; P, T),
Dichanthium ischaemum (+-1; B, Ba, cB-PCa, cH-PN, cHm-MMS, C, Ca, CMVE, CT, DB, DL,
DI, M, MCI, MCO, P, Pe, PH, R, T), Digitaria sanguinalis (+; B, cG-PNMM, CP, DDt, R, VM),
Echium vulgare (+; DV), Elymus hispidus (+; LB, PH), Erodium cicutarium (r-1; B, cB-PC, DB,
DI, P, Pe, T, VOs), Eryngium campestre (r-+; Ca, cB-PCa, DB, DI, MCI, P, PH, Pe, R, VM),
Erysimum diffusum (+; DV, Pe), Euphorbia agraria (+; MCI), Euphorbia glareosa (+; DL, GD,
P, PH), Euphorbia seguieriana (+; DG, Pe, VM), Fraxinus ornus (+; CF), Galium humifusum (+;
T), Galium pedemontanum (+; En), Gypsophila pallasii (+; Ba, DV), Herniaria glabra (+; B, E,
M, MC, MCO), Herniaria incana (r-+; Pe, MCO), Iris pumila (+; CMVE), Kohlrauschia
prolifera (+; Ca, cH-PN, CoM, CT, GD, PH, T), Lamium amplexicaule (+; E, M, oM-PNMM,
T), Ligustrum vulgare (+; Ba), Linaria genistifolia (r-+; Ba, C, Ca, cG-PNMM, CP, GD, PH),
Lithospermum purpureocaeruleum (+; Ca), Marrubium peregrinum (r-+; Ba, cB-PCa, cH-PN,
DP), Medicago minima (+-1; CMVE, DI, M, Pe, T), Melica ciliata (+-1; cH-PN, C, Ca, CD, DG,
DL, DP, DV, GD, M), Minuartia glomerata (+-1; cH-PN, DV, En, Pe, T), Muscari racemosum
(r-+; En, VOs), Myosotis stricta (+; M), Orlaya grandiflora (+; DS, MCO), Parietaria officinalis
(+; GD), Phleum phleoides (+; CD), Plantago lanceolata (+; PH), Poa bulbosa (+-1; Ba, cB-
PCa, Ca, CH, CT, DB, DCI, DP, DI, E, LB, M, MCI, MCO, oM-PNMM, P, PH, Pe, R, T, VOs),
Polygonum aviculare (+; C, R, VM), Polypodium vulgare (2; DS), Portulaca oleracea (r-+; B,
Ba, C, CD), Potentilla argentea (+; B, C, CH, CT, DB, DI, E, M, P, R), Potentilla taurica (+;
LMN), Pyrus pyraster (+-1; M, MC), Ranunculus illyricus (+; En), Rhamnus cathartica (+;
CMVE, GD), Rumex acetosella (+-1; B, cG-PNMM, CT, DB, DDt, DS, E, LMN), Salvia
nemorosa (+; Ba), Sanguisorba minor (r-+; CH, DCI, DL, DI, LB, M, P, PH), Saxifraga
tridactylites (+; En, M), Scleranthus annuus (+-1; B, E, MC), Scleranthus perennis (+; cG-
PNMM, oM-PNMM, T), Scorzonera austriaca (+; MCI), Sedum maximum (r; cH-PN), Sideritis
montana (+; Ba, CH, DS, DV, MCO, PH), Solanum nigrum (+; Ba, CF, DP), Stachys recta (+;
CD, DL, DS, DV, LMN), Stipa capillata (r-1; Ba, cHm-MMS, Ca, CF, DB, DDt, DP, DS, GD,
P, PH), Taraxacum erythrospermum (+; cG-PNMM), Teucrium chamaedris (+-1; Ba, Ca, CT
DCI, DI, DL, M, MCI, oM-PNMM, P, Pe, PH), Teucrium polium (r-1; Ca, cB-PCa, CH, CT,
CMVE, D, DB, DV, DCI, DI, MCI, MCO, Pe), Thymus pannonicus (+; D, P, Pe, PH), Tragus
racemosus (+; B, Ba, DB, Pe, R, T), Trifolium arvense (+; M, LMN), Urtica dioica (+; Ba),
Verbascum banaticum (r-+; Ba, Ca, DV, PH, VOs), Veronica dillenii (+; CoM, DI, DS, E, LMN,
Pe), Veronica spicata (+; Ca), Viburnum lantana (+; Ba), Viola arvensis (+-1; DS, oM-PNMM),
Xeranthemum annuum (+; DB, Pe, PH).
3.4 Asociaţia Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978, cenotaxon primar,
vulnerabil (6 situri) la nivelul siturilor analizate, prezintă o frecvenţă mai redusă a speciilor
ameninţate (10 specii) în comparaţie cu celelalte asociaţii din alianţa endemică Pimpinello-
Thymion zygioidi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Melica ciliata (3-5; DB, DCI, DG, M, DV,
VM)
Specii ameninţate: Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; VM, DV), Festuca callieri (+; VM),
Lactuca viminea (+; DV, VM), Muscari neglectum (+; DCI), Ornithogalum amphibolum (r;
DCI), Salvia aethiopis (r; DCI), Sempervivum ruthenicum (+; M, VM), Silene compacta (+; M),
Spiraea crenata (+; DG), Thymus zygioides (1; DCI),
Alte specii: Achillea coarctata (+; DB, DV), Achillea nobilis ssp. neilreichii (+; DB),
Acinos arvensis (+; DG, M), Agropyron cristatum (+; DB), Allium rotundum (+; DG), Alyssum
saxatile (1; VM), Alyssum murale (1; M), Arenaria serpyllifolia (+; DG), Asperula tenella (+;
DV, M, VM), Bassia prostrata (+; DV), Bombycilaena erecta (+; DG, VM), Campanula
sibirica (+; DV), Crataegus monogyna (+; VM), Dichanthium ischaemum (1; VM), Echium
vulgare (+; DV), Erodium cicutarium (+; DV), Eryngium campestre (+; DCI, VM), Euphorbia
seguieriana (+; DCI, VM), Kohlrauschia prolifera (+; DG, DV, M), Lamium amplexicaule (+;
DCI), Linaria genistifolia (+; DV), Medicago lupulina (+; M), Medicago minima (+; DCI, DV,
M), Minuartia glomerata (+; M), Orlaya grandiflora (+; DB), Papaver dubium ssp. albiflorum
(1; DCI), Poa bulbosa (+; DCI), Polygonum convolvulus (+; DV), Sanguisorba minor (+; M),
Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; DB, DV, M, VM), Sideritis montana (+; DV), Stachys recta
(+; DV), Trifolium campestre (+; DG), Verbascum banaticum (r-+; DV, VM).
4. Alianţa Stipion lessingianae Soó 1947

Această alianţă se încadrează în subtipul de habitat „34.9213 Stepe vest-pontice de colilie”.
În siturile studiate alianţa este reprezentată printr-o singură asociaţie, descrisă în continuare.
4.1. Asociaţia Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 este sinonimă
(SANDA 2002) cu cenotaxonul Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae Sanda et al. 1999.
Aceasta reprezintă o asociaţie regională întâlnită numai în Dobrogea, fiind descrisă pentru prima
oară din Podişul Babadag (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate apare în forme tipice,
cu Stipa ucrainica, îndeosebi în poienile de silvostepă, fiind o asociaţie vulnerabilă (10 situri), cu
numeroase specii ameninţate (36 specii), situându-se, din acest punct de vedere, pe locul 4 între
cenotaxonii cercetaţi. În judeţul Constanţa cenotaxonul este citat (SANDA, ARCUŞ 1999) de la
Canaraua Fetii, Dumbrăveni şi Esechioi. În literatură (DONIŢĂ et al. 2005) se apreciază că
asociaţia este răspândită în Dobrogea pe 5-10 ha, cifră subestimată conform observaţiilor proprii
în teren.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Achillea clypeolata (+-1; CM, CT, DC,
PBC), Astragalus ponticus (+-1; PBC), Festuca valesiaca (1-5; cG-PNMM, cI-PN, CM, CT,
DC, DI, DS, E, PBC), Stipa ucrainica (r-3; cG-PNMM, cI-PN, CT, DC, DS, E, LMN).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+-1; CM, CT, DC, DI, PBC), Achillea ochroleuca
(+; CT), Agropyron brandzae (+; DS), Allium saxatile (+; CM, DI), Anacamptis pyramidalis (r;
CT), Asparagus verticillatus (+; DC, PBC), Astragalus ponticus (+-1; PBC), Centaurea
marschalliana (r; PBC), Centaurea napulifera (+; cI-PN, CT), Coronilla scorpioides (+; CT),
Crocus reticulatus (r; PBC), Dianthus pseudarmeria (r; PBC), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+-1;
CM, DI, PBC), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+; DI), Euphorbia nicaeensis ssp.
dobrogensis (+-1; CT, DI, PBC), Globularia punctata (+; CM), Gymnospermium altaicum ssp.
odessanum (1; CT), Himantoglossum hircinum (r; CT), Iris suaveolens (r-+; cG-PNMM, CT, DC,
E, LMN), Koeleria lobata (+; DI), Myrrhoides nodosa (+; cG-PNMM, DS), Onobrychis gracilis
(+-1; CT, DC, DS), Ononis pussila (r; CT), Orchis morio (+; cG-PNMM, CT), Ornithogalum
amphibolum (+; CT), Paeonia peregrina (+; CT, DC), Paeonia tenuifolia (+-1; CT), Pimpinella
tragium ssp. lithophila (+; CM, DI, PBC), Potentilla bormuelleri (+; CT, cI-PN, DI, DS), Prunus
tenella (+-1; CT, DC), Pyrus bulgarica (r-+; CT, DC), Rumex tuberosus (+; CT), Satureja
coerulea (+-1; PBC), Scorzonera mollis (r-+; CT, E), Scutellaria orientalis (r-+; CT, DI, PBC),
Stachys angustifolia (+; DS), Stipa ucrainica (r-3; cG-PNMM, cI-PN, CT, DC, DS, E, LMN),
Tanacetum millefolium (+-1; cI-PN, CT, DC), Thymus zygioides (+-1; CT, DI, PBC).
Alte specii: Achillea coarctata (+; cG-PNMM, cI-PM, CT, DS), Achillea nobilis ssp.
neilreichii (+; CM, CT), Adonis vernalis (+; CM, CT, DC, PBC), Ajuga laxmannii(+; CT), Ajuga
reptans (+; cG-PNMM), Allium rotundum (+; CT, DC, DS), Alyssum murale (+; CT, DS),
Anthemis austriaca (+; CT), Artemisia austriaca (+; PBC), Aster oleifolius (+; PBC),
Bombycilaena erecta (+; CT), Bupleurum rontundifolium (+; CT), Campanula sibirica (+; CT),
Carthamus lanatus (+; DS), Centaurea orientalis (+-1; CT, DS), Cerastium gracile (+; DC),
Chrysopogon gryllus (+-1; cI-PN, CT, DS), Cichorium intybus (+; CM), Convolvulus cantabrica
(+-1; cI-PN, CT, DC, DS, PBC), Cotinus coggygria (+-1; cG-PNMM, DS), Crataegus
monogyna (+; CT, CM), Dactylis glomerata (+; cG-PNMM), Dichanthium ischaemum (+-2; cI-
PN, CM, CT, DC, PBC), Digitalis lanata (+; CT), Echium vulgare (+; DS), Elymus hispidus (+-
2; CT, DC), Eryngium campestre (+; cI-PN, CT, DS), Euphorbia agraria (+; cG-PNMM, cI-PN,
56 Mihai PETRESCU
CT, DC, DS), Euphorbia glareosa (1; PBC), Filipendula vulgaris (+-1; cG-PNMM, cI-PN, CT,
PBC), Fragaria viridis (+; CT), Fraxinus ornus (+; cI-PN), Galium pedemontanum (+; DS),
Haplophyllum suaveolens (+; PBC), Helichrysum arenarium (+; CM), Herniaria incana (+; DS),
Inula oculus-christi (+; DS), Koeleria macrantha (+-1; DI, DS), Kohlrauschia prolifera (+; DS),
Lamium amplexicaule (+; DC, E), Lamium purpureum (+; cG-PNMM, CT, E), Linaria
genistifolia (+; DS), Linum austriacum (+; CM, DI), Linum hirsutum (r-+; CM, PBC), Linum
purpureum (+; cG-PNMM, E), Linum tenuifolium (+; CT), Lithospermum arvense (+; CT, E),
Marrubium peregrinum (+; PBC), Medicago falcata (+; CT), Medicago minima (+; DI), Melica
ciliata (+; DS, LMN), Muscari comosum (+; CT), Muscari racemosum (+-1; cG-PNMM, CT, E),
Myosotis stricta (+; cG-PNMM, DC), Nigella arvensis (+; CM, PBC), Odontites luteus (+; CM),
Orlaya grandiflora (+-2; cI-PN; CT, DS), Phlomis tuberosa (+; CT, DC), Plantago lanceolata
(+; PBC), Poa angustifolia (+; DS), Poa bulbosa (+; cI-PN, DI, DS, E), Polygala major (+-1;
CT, PBC), Potentilla argentea (+; cG-PNMM, CT, DC, DS), Potentilla taurica (+; cI-PN, DC,
DS, LMN), Pulsatilla balcana (r; CM, CT, DS, PBC), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM, CM,
DS, E, PBC), Rhamnus cathartica (+; CT), Rosa gallica (+; DC), Salvia austriaca (+; DC),
Salvia nemorosa (+; CT, DC, DS), Sanguisorba minor (+; cI-PN, CM, CT, DI), Senecio vernalis
(+; CT, DI, DS), Sideritis montana (+; CM, CT), Stachys recta (+; cG-PNMM, CT, DC, DS,
PBC), Stipa capillata (+-1; CM, CT, DC, DI, PBC), Stipa lesingiana (+; CT), Tanacetum
corymbosum (+; CT, PBC), Teucrium chamaedris (+-1; cG-PNMM, cI-PN, CM, CT, DI, DS,
PBC), Teucrium polium (+-1; CM, CT, DI, DS, PBC), Thesium dollineri (+; PBC), Thymus
pannonicus (+-1; cI-PN, CT), Tymus comptus (+; DI), Tragopogon dubius (+; DS), Trifolium
arvense (1; DS), Trifolium campestre (+-1; CT, DS), Verbascum banaticum (r-+; cG-PNMM,
DS, E), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; cG-PNMM, CT), Veronica prostrata (+; cI-PN,
DI), Veronica spicata (+; CT, DS), Vicia hirsuta (+; cG-PNMM), Vinca herbacea (+; cG-
PNMM, CT, DC), Vincetoxicum hirundinaria (+; PBC), Viola arvensis (+; CT, DS, E).
41.1F Păduri dobrogene de fag (Dobrogea beech forest)

Corespondenţe
EMERALD: ! 41.1 Beech forests; NATURA 2000: 91X0* Dobrogean beech forests; O
1198: 91X0 Păduri dobrogene de fag; HR: -
Păduri de fag relictare din Munţii Măcinului, cu o distribuţie insulară extremă, izolate în
cadrul climatului de stepă din Dobrogea românească, departe de principalele regiuni cu păduri de
fag din Carpaţi, cu Fagus sylvatica, Fagus taurica (Fagus taurica var. dobrogica), Tilia
tomentosa, Tilia cordata, Fraxinus ornus, Fraxinus angustifolia, Fraxinus pallisiae, Carpinus
betulus, Populus tremula, Ulmus glabra, alte specii din ordinul Fagetalia, precum şi specii sud-
europene, inclusiv Potentilla micrantha, Scutellaria altissima în stratul ierbos
Încadrare fitocenologică: Tilio tomentosae-Carpinetum (p.)
În literatură (DIHORU 1962) sunt citaţi şi alţi cenotaxoni reprezentativi pentru acest
habitat, precum Allium ursinum, Asarum europaeum, Carex pilosa, Carpesium cernuum,
Dryopteris filix-mas, Sorbus torminalis, Symphytum tauricum, Ulmus montana.
Asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977
Clasa QUERCO - FAGETEA Br.-Bl. et Vlieger in Vlieger 1937 em. Borhidi 1996
Ordinul FAGETALIA S YLVATICAE Pawlowschi in Pawlowschi et al. 1928
Alianţa Symphyto - Fagion Vida 1959
Subalianţa Lathyro hallersteinii - Carpinenion Boşcaiu et al. 1982
Încadrarea cenotaxonomică a fitocenozelor dominate de fag de la Valea Fagilor nu este pe
deplin clarificată, conform bazei de date PHYSIS acestea încadrându-se în asociaţia Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 ce corespunde de fapt cu pădurile de şleau în care

fagul nu este dominant, asociaţie ce ocupă cea mai mare parte a rezervaţiei. În schimb
fitocenozele dominate de fag, situate în partea inferioară a versanţilor văii Sorniac, nu corespund
descrierii respectivei asociaţii, constituind un făgeto-cărpinet cu Carex pilosa ce a fost încadrat,
cel puţin provizoriu, în baza studiilor proprii, în asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas.
tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977. Asociaţia corespunde tipurilor de pădure (DONIŢĂ et
al. 1990; DĂMĂCEANU et al. 1964) 4321 Făgeto-cărpinet cu Carex pilosa (Făgeto-cărpinet
dobrogean cu Carex pilosa).
Habitatul se întâlneşte numai în bioregiunea stepică. Se consideră că acest habitat, în forma
sa tipică de pădure dominată de fag, este unic în ţară şi în Europa, fiind întâlnit numai în Munţii
Măcinului, pe suprafeţe extrem de reduse, în jur de 2 hectare (DĂMĂCEANU et al. 1964),
majoritatea incluse în rezervaţia naturală Valea Fagilor-Parcul Naţional Munţii Măcinului.
Conform observaţiilor proprii suprafaţa este mai mare de 2 ha, respectiv de cel puţin 5 ha. În
restul rezervaţiei şi în împrejurimile acesteia, fagul este codominant sau diseminat în cadrul unor
păduri de tei şi carpen (Tilio tomentosae-Carpinetum betuli). Excepţie face un pâlc de
aproximativ 1 ha situat limitrof acestei rezervaţii, în cuprinsul sitului Horstul Dobrogean,
sectorul Podişul Niculiţelului.
Se consideră că în trecut pădurile de fag din Dobrogea erau mai întinse, însă, îndeosebi,
datorită intervenţiilor antropice, acestea au fost reduse la un areal insular.
Habitate asociate
Habitatul este asociat cu tipul „41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi
Muntenia”, care în zona rezervaţiei Valea Fagilor are ca notă specifică, în raport cu alte păduri
dobrogene, prezenţa diseminată a fagului.
Ameninţări
În suprafeţele din afara Parcului Naţional Munţii Măcinului acest habitat este ameninţat de
exploatări forestiere, împăduriri, succesiuni induse de managementul forestier şi tăiere ilegală a
arborilor. Chiar dacă, în prezent, orice exploatare forestieră este interzisă în perimetrul
Rezervaţiei Valea Fagilor, unele riscuri potenţiale sunt reprezentate prin pericolul de incendii,
concurenţa între fag şi speciile codominante, îndeosebi teiul şi carpenul, precum şi prin
eventualele tăieri ilegale de arbori.
Habitatul este protejat ca tip prioritar (H 91X0*) prin legislaţia naţională şi internaţională
(O 1198, R4).
Asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977,
considerată „vulnerabilă” (2 situri) la nivelul siturilor studiate, este întâlnită numai pe versanţii
ce mărginesc pârâul Sorniac, fiind răspândită în partea inferioară a versanţilor nordici şi izolat a
celor sudici. În cuprinsul acestora nu au fost identificate, până în prezent, specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale:
Carpinus betulus (1-2; cL-PN, VF-PNMM), Fagus taurica (3-4; cL-PN, VF-PNMM), Tilia
cordata (1-2; cL-PN, VF-PNMM), Tilia tomentosa (1-2; VF-PNMM).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cL-PN, VF-PNMM), Acer platanoides (+; cL-PN, VF-
PNMM), Fraxinus excelsior (+; VF-PNMM), Tilia platyphyllos (1; VF-PNMM), Ulmus glabra
(+-1; cL-PN, VF-PNMM).
- arbuşti / liane: Corylus avellana (+; cL-PN, VF-PNMM), Evonymus verrucosus (+; VF-
PNMM), Hedera helix (+; cL-PN, VF-PNMM), Sambucus nigra (+; VF-PNMM), Viburnum
lantana (+; VF-PNMM), Viscum album (+; cL-PN).
- ierburi / subarbuşti: Aegopodium podagraria (+; VF-PNMM), Allium ursinum (1; VF-
PNMM), Anemone ranunculoides (+; VF-PNMM), Arum orientale (+; VF-PNMM), Asarum
58 Mihai PETRESCU
europaeum (+; VF-PNMM), Brachypodium sylvaticum (+; cL-PN, VF-PNMM), Carex digitata
(+; VF-PNMM), Carex hirta (+; VF-PNMM), Carex pilosa (+-1; VF-PNMM), Corydalis solida
(1; VF-PNMM), Dactylis polygama (+; cL-PN), Dentaria bulbifera (+-1; VF-PNMM),
Dryopteris filix-mas (r; VF-PNMM), Galium aparine (+; VF-PNMM), Galium odoratum (+; cL-
PN, VF-PNMM), Geum urbanum (+; cL-PN, VF-PNMM), Glechoma hirsuta (+; VF-PNMM),
Isopyrum thalictroides (+; VF-PNMM), Lathraea squamaria (+; VF-PNMM), Melica uniflora
(+; VF-PNMM), Mercurialis perennis (+-1; VF-PNMM), Milium vernale (+; VF-PNMM), Poa
nemoralis (+; cL-PN), Polygonatum latifolium (+; VF-PNMM), Polygonatum odoratum (+; VF-
PNMM), Pulmonaria obscura (+; VF-PNMM), Pulmonaria officinalis (+; cL-PN), Ranunculus
ficaria (1; VF-PNMM), Scilla bifolia (+; VF-PNMM), Urtica dioica (+; cL-PN, VF-PNMM),
Viola reichenbachiana (+; VF-PNMM), Viola suavis (+; VF-PNMM).
41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi Muntenia (Moldo-

Muntenian sessile oak-hornbeam forests)
Corespondenţe
EMERALD: ! 41.2 Oak-hornbeam forests; NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam
forests; O 1198: 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen; HR: R 4135 Păduri vest-pontice mixte
de gorun (Quercus petraea), tei argintiu (Tilia tomentosa) şi carpen (Carpinus betulus) cu
Carpesium cernuum.
Păduri de Quercus petraea, Carpinus betulus şi Tilia tomentosa, din podişurile şi
piemonturile Carpaţilor din Moldova românească şi Republica Moldova, Podişul Dobrogei şi,
local, de pe piemonturile din Muntenia, cu Quercus robur, Quercus dalechampii, Q. polycarpa,
Fraxinus excelsior, Fraxinus excelsior ssp. coriariifolia (Fraxinus coriariifolia), în stratul
arborescent şi cu un strat ierbos compus din specii din alianţa Carpinion, precum Stellaria
holostea, Carex pilosa, împreună cu specii termofile, inclusiv Scutellaria altissima, Carex
brevicollis, Carpesium cernuum, Potentilla micrantha, Buglossoides purpurocaerulea
(Lithospermum purpurocoeruleum).
Încadrare fitocenologică: Tilio tomentosae-Carpinetum betuli (Querco petraeae-Tilio-
Carpinetum)
Alte specii constante sunt reprezentate prin Acer campestre, Crataegus pentagyna,
Glechoma hirsuta, Quercus petrea, Viola reichenbachiana (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Conform literaturii (DIHORU, DONIŢĂ 1970) în acest habitat sunt întâlnite şi unele specii
ameninţate cu dispariţia, precum: Galanthus plicatus, Platanthera bifolia, Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum, Mercurialis ovata, Piptatherum virescens, Orchis purpurea,
Convallaria majalis, Paeonia peregrina, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum fimbriatum,
Veratrum nigrum, Smyrnium perfoliatum.
Asociaţia Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 se încadrează în:
Clasa QUERCETEA PUBESCENTI - PETRAEAE (Oberd.1948) Jakucs 1960
Alianţa Quercion farnetto I. Horvath 1954 nom. mut. propos.
subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970.
Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de păduri, descrise conform tipologiei forestiere
(DONIŢĂ et al. 1990): 5321 Goruneto-şleau de productivitate superioară (s); 5322 Şleau de deal
cu gorun de productivitate superioară (s); 5323 Goruneto-şleau de productivitate mijlocie (m);
5324 Şleau de deal cu gorun de productivitate mijlocie (m); 5331 Şleau de deal dobrogean de
productivitate mijlocie (m).
În ţară habitatul este răspândit în Moldova, Muntenia şi Dobrogea, iar în restul Europei în
Republica Moldova. În Dobrogea habitatul se încadrează în regiunea stepică şi are un areal

natural mediu, la care se adaugă regresia sa din cauze antropice.
Asociaţia Tilio tomentosae-Carpinetum betuli este inclusă în subalianţa Carpino-Tilienion
tomentosae considerată endemică pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999). Caracterul
endemic pentru Dobrogea al acestei asociaţii nu este pe deplin clarificat, conform clasificării
palearctice cenotaxonii corespunzători acestui habitat sunt răspândiţi şi în afara acestei provincii.
Conform descrierii iniţiale a asociaţiei (DIHORU, DONIŢĂ 1970) realizată în baza unor relevee
din Dobrogea-Podişul Babadag, această asociaţie este deosebită de restul cenotaxonilor din
România, precum şi din Peninsula Balcanică. Excepţie fac fitocenozele din câmpia Burnasului,
asemănătoare cu cele din Dobrogea, dar încadrarea acestora nu este pe deplin definitivată.
Habitate asociate
Habitatul este de obicei asociat cu „41.7683 Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din Dobrogea”
(Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forests).
Ameninţări
Acest habitat este unul dintre cele mai complexe din ţară, fiind compus din numeroase
specii de arbori, arbuşti şi ierburi. Astfel, având un număr ridicat de specii în arbori, unele dintre
acestea (în special din genul Tilia) sunt favorizate de lucrările de exploatare, devenind dominante
şi având tendinţa să elimine speciile de stejar, ceea ce conduce la o scădere generală a
biodiversităţii. În arealul deja relativ restrâns al acestui habitat, o mare parte dintre aceste păduri
au pierdut mai mult sau mai puţin speciile de stejar. Aceasta reduce şi mai mult suprafaţa
pădurilor reprezentative pentru acest habitat. În afară de managementul neadecvat, alte
ameninţări sunt reprezentate prin distrugerea / degradarea habitatului, prin împăduriri, tehnici
neecologice de exploatare a masei lemnoase, culegerea plantelor ameninţate, păşunat şi / sau
tăierea arborilor în mod ilegal.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4).
În cuprinsul siturilor studiate asociaţia Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968
ocupă cele mai întinse suprafeţe dintre cenotaxonii forestieri, suprafaţa sa în Dobrogea fiind
estimată la 20.000 ha (DONIŢĂ et al. 1990), respectiv la 6.200 ha în Podişul Babadag (DIHORU,
DONIŢĂ 1970). În siturile studiate a fost identificat în 10 dintre acestea, ceea ce duce la încadrarea
sa în categoria „vulnerabil”. În acest caz încadrarea nu este reprezentativă decât pentru rezervaţiile
analizate, unde, într-adevăr, aceasta ocupă o arie restrânsă faţă de pădurile din afara acestora, unde
este larg răspândită. În respectivele situri au fost identificate 6 specii ameninţate la nivel naţional,
din care una figurează şi în Lista roşie europeană (Galanthus plicatus).
Specii caracteristice / edificatoare principale: Carpinus betulus (1-4; cL-PN, cG-PNMM,
CT, DS, E, LMN, MCO, VF-PNMM, VOs), Quercus dalechampii (1; CT, LMN), Tilia
tomentosa (1-5; cG-PNMM, cL-PN, CT, DS, E, LMN, MCO, VF-PNMM, VOs).
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (1; LMN), Galanthus plicatus (+-1;
LMN, MCO), Mercurialis ovata (+; CT, DS), Neottia nidus-avis (r; cCe-PNMM), Paeonia
peregrina (+; LMN), Smyrnium perfoliatum (+; LMN).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cL-PN, LMN, MCO, VF-PNMM, VOs), Acer platanoides (+-
1; cG-PNMM, cL-PN, CT, DS, LMN, MCO, VF-PNMM), Acer pseudoplatanus (1; MCO),
Carpinus orientalis (+; DS, E), Cerasus mahaleb (+; MCO), Fagus taurica (1-2; cL-PN, VF-
PNMM), Fraxinus angustifolia (+; VF-PNMM), Fraxinus coriariaefolia (+-1; DS, MCO),
Fraxinus excelsior (+-1; cG-PNMM, DS, LMN, MCO), Fraxinus ornus (+-1; E, MCO), Quercus
petraea (+-2; cG-PNMM, DS, LMN, VOs), Sorbus torminalis (+; cL-PN, CT, DS, LMN), Tilia
cordata (+; cL-PN), Ulmus glabra (+-1; cL-PN, MCO, VF-PNMM), Ulmus minor (1; VOs).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cL-PN, DS, MCO), Cornus mas (+; cG-PNMM, CT,
DS, MCO), Corylus avellana (+-1; cL-PN, MCO), Crataegus pentagyna (+; LMN), Evonymus
60 Mihai PETRESCU
europaeus (+; cL-PNMM, LMN), Evonymus verrucosus (+; cL-PNMM), Hedera helix (+-1; cL-
PNMM, VF-PNMM), Sambucus nigra (+; DS, MCO).
- ierburi / subarbuşti: Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Alliaria petiolata (+-1; CT, DS),
Anemone ranunculoides (+; MCO), Anthriscus nemorosa (+; DS), Arum orientale (+-1; LMN,
MCO, VOs), Asarum europaeum (+; cL-PN, VF-PNMM), Astragalus glycyphyllos (+; LMN),
Brachypodium sylvaticum (+, CT, DS, LMN), Carex digitata (+; cG-PNMM), Carex pilosa (1;
cL-PN, VF-PNMM), Convallaria majalis (+; cCe-PNMM), Corydalis cava ssp. marschalliana
(+-1; MCO, VOs), Corydalis solida (+-2; cG-PNMM, MCO), Dactylis polygama (+; cG-
PNMM, LMN), Dentaria bulbifera (+; cG-PNMM, CT, VOs), Galium aparine (+; cG-PNMM),
Geranium robertianum (+; DS), Geum urbanum (+; cG-PNMM, cL-PN, DS, E, LMN, MCO,
VF-PNMM), Glechoma hirsuta (+-1; DS, LMN), Melica uniflora (+; LMN), Mercurialis
perennis (+-1; cG-PNMM, cL-PN, MCO, VF-PNMM), Parietaria officinalis (+; DS, MCO),
Poa nemoralis (+; cG-PNMM, LMN), Pulmonaria officinalis (+; cL-PN), Ranunculus ficaria (+-
1; cG-PNMM, E, LMN, MCO, VOs), Scilla bifolia (+-1; LMN, MCO, VOs), Solanum nigrum
(+; MCO), Stachys sylvatica (+; DS), Stellaria media (+; DS), Veronica hederifolia (+-1; cG-
PNMM, DS), Viola odorata (+; cL-PN), Viola reichenbachiana (+; VF-PNMM), Viola suavis
(+; cG-PNMM, cL-PN).
41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina

(Moesian Paeonia peregrina - white oak woods)
Corespondenţe
EMERALD: ! 41.7 Thermophilous and supra-Mediteranean oak woods; NATURA 2000:
91AA* Eastern white oak woods; O 1198: 91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar
pufos; HR: R 4162 Păduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia
peregrina.
Păduri de Quercus pubescens mezoxerofile, neutrofile din podişurile calcaroase ale
Dobrogei româneşti, Dobrogei bulgăreşti şi podişurile asociate acestora, din Sredna Gora-centrul
Bulgariei, însoţite de Fraxinus ornus, Carpinus orientalis, cu Cornus mas în stratul arbuştilor şi
un strat ierbos bogat în Paeonia peregrina, Ornithogalum fimbriatum, Mercurialis ovata,
Myrroides nodosa, Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocaeruleum).
Încadrare fitocenologică: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
În afara speciilor menţionate în definiţie, în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) sunt
citaţi taxoni incluşi în Lista roşie naţională, precum: Carex halleriana, Galanthus elwesii,
Piptatherum virescens, Veratrum nigrum. Tot în Lista roşie naţională sunt incluse şi speciile din
definiţie: Mercurialis ovata, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum fimbriatum, Paeonia peregrina.
Asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 se încadrează (SANDA,
ARCUŞ 1999) în:
Ordinul ORNO-COTINETALIA Jak. 60
Alianţa Carpinion orientalis Horv.54 (s.l.)
Asociaţia corespunde (DONIŢĂ et al. 1990) următoarelor tipuri de păduri: 8212 Stejar
pufos pur pe sol profund din Dobrogea; 8213 Stejar pufos cu cărpiniţă din zona forestieră; 8244
Stejar pufos cu cărpiniţă din silvostepă; 8531 Stejăreto-şleau dobrogean cu stejar pufos; 8221
Stejar pufos pur din silvostepă pe substrat de loess sau lut (situaţiile din Dobrogea cu cărpiniţă şi
mojdrean); (14) Amestec de gorun şi stejar pufos; (29) Stejăreto-şleau de gorun şi stejar pufos;
(17) Amestec de stejar pufos şi gârniţă.
În ţară asociaţia este răspândită numai în Dobrogea. Conform bazei de date PHYSIS şi
altor lucrări (DONIŢĂ et al. 2005) în Europa asociaţia mai este prezentă şi în Bulgaria. Habitatul
are o răspândire redusă în România, unde se găseşte pe suprafeţe restrânse. În Dobrogea
habitatul se încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus, ce
regresează şi din cauze antropice.
Habitate asociate
În general, habitatele asociate sunt reprezentate prin „41.73724 Vegetaţie forestieră
moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum” şi „41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de
Quercus pedunculiflora cu Acer tataricum”.
Ameninţări
Exploatările forestiere provoacă o reducere, adesea completă, a speciilor de stejari din
coronament şi o dezvoltare a altor specii cum este îndeosebi Carpinus orientalis ceea ce conduce
la o scădere a biodiversităţii. Astfel, în arealul şi aşa redus al acestui habitat, o suprafaţă
importantă este ocupată de forme mai mult sau mai puţin modificate ale acestui habitat. Aceasta
reduce suplimentar suprafaţa pădurilor reprezentative pentru respectivul habitat, rar la nivel
naţional şi european. La aceasta se adaugă alte ameninţări cum sunt: distrugerea/ degradarea
habitatului prin împăduriri, exploatări neecologice de masă lemnoasă, păşunat şi tăierea arborilor
în mod ilegal. Conform datelor proprii acesta este habitatul forestier cel mai bogat în specii
ameninţate din Dobrogea, fiind afectat şi de colectarea acestora.
Habitatul este protejat ca tip prioritar NATURA 2000 (91AA*) şi ca habitat de interes
comunitar la nivel naţional (O 1198). De asemenea, este protejat prin legislaţia internaţională (R4).
Asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 are o răspândire
sporadică în siturile studiate (29 situri). În cadrul acestei asociaţii, dintre cenotaxonii forestieri au
fost inventariate cele mai multe specii ameninţate la scară naţională (23 specii), din care 2
figurează şi în Lista roşie europeană (Campanula romanica, Galanthus plicatus). În Podişul
Babadag asociaţia este răspândită pe 6000 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În alte surse
bibliografice (DONIŢĂ et al. 2005) se indică aceeaşi suprafaţă pentru toată Dobrogea, aceasta
fiind subestimată, conform observaţiilor proprii. Din Podişul Casimcei asociaţia este citată şi în
literatură (HOREANU 1976C) din pădurile situate în împrejurimile localităţilor Altântepe,
Vasile Alecsandri, Războieni, Cerbu (Hagiomer), Sâmbăta Nouă, Topolog.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Carpinus orientalis (2-5; B, Ca, CD, CF, cG-
PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, CT, D, DB, DBu, DI, DP, DS, E, MC, MCI, MCO, PBC, PBt, PC,
PCe, PF, PMi, U, VO, VOs, VŞ), Paeonia peregrina (r-1; B, cG-PNMM, CT, DBu, DS, PBC,
PŞ, U, VO), Quercus pubescens (+-4; B, Ca, CD, cG-PNMM, cHm-MMS, CF, cSo-DT, CT, D,
DB, DBu, DI, DP, DS, E, MC, MCI, MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PF, PMi, U, VO, VOs, VŞ).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (r-1; Ca, CD, cG-PNMM, CF, D, DBu, DP, DS,
MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PMi, PŞ, U, VŞ), Asphodeline lutea (+; U), Campanula romanica (r;
CD), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; cHm-MMS, cSo-DT, MCO), Crocus chrysanthus (+;
E), Crocus pallasii (r; D, PMi), Crocus reticulatus (r-1; B, MCI), Dictamnus albus (r; CF, PŞ),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (r; D), Galathus plicatus (1; CT, MCO), Iris sintenisii (+; U),
Jasminium fruticans (r-+; Ca, CD, D, DP, VŞ), Lactuca viminea (+; cG-PNMM), Limodorum
abortivum (r; CT), Mercurialis ovata (+-1; Ca, CT, DBu, PC, PCe), Myrrhoides nodosa (+; CT,
D, DS, PBt, VO), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1; CT, DS, VOs), Orchis
purpurea (+; VOs), Paeonia peregrina (r-1; B, cG-PNMM, CT, DBu, DS, PBC, PŞ, U, VO),
Piptatherum virescens (+-1; CT, DS, MCO, PBt, PCe, PF, VŞ), Platanthera chlorantha (+; CT,
VOs), Prunus tenella (r; CT), Ruscus aculeatus (1; PCe), Veratrum nigrum (r; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; B, Ca, CD, CF, DS, MCI, PBt, PCe), Acer platanoides (+;
DS), Acer tataricum (+; Ca, CD, DP, PBC, PC, PMi, VŞ), Cerasus mahaleb (+; B, Ca, cG-
PNMM, D, DBu, DP, MCI, MCO, PBt, PC, PCe, PF, PMi), Fraxinus coriariaefolia (+; VOs),
62 Mihai PETRESCU
Fraxinus ornus (+-2; B, Ca, CD, cG-PNMM, CF, CT, D, DB, DBu, DI, DS, E, MCI, MCO, PBt,
PC, PCe, PF, PMi, U, VO, VOs, VŞ), Pyrus pyraster (+; D, VŞ), Quercus cerris (1; D, DP, PF),
Quercus pedunculiflora (+-1; B, CD, MCO, PBt, PC), Quercus virgiliana (1; D, DS, PCe),
Sorbus torminalis (+; PBt, VO), Tilia tomentosa (+-3; DBu, DS, PBt, PC), Ulmus minor (+;
VO), Ulmus procera (+-1; PBt, VŞ).
- arbuşti / liane: Berberis vulgaris (+; CD, PC), Clematis vitalba (+; Ca, CF, DP, PC, PBt,
PCe, PMi), Cornus mas (+-2; B, Ca, CD, cG-PNMM, cSo-DT, D, DB, DP, DS, E, MC, MCI,
MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PF, PMi, U, VŞ), Cotinus coggygria (+-1; Ca, CF, D, DP, MCO,
PBC, PBt, PCe, U), Crataegus monogyna (+-1; B, Ca, CD, cG-PNMM, cSo-DT, CT, D, DB,
DBu, DI, DP, E, MC, MCI, MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PMi, U, VO, VŞ), Crataegus pentagyna
(+; MCO, PBt), Evonymus verrucosus (+-1; CD, cSo-DT, D, DP, DS, MC, MCI, MCO, PBC,
PBt, PC, PCe, PF, PMi, U, VŞ), Hedera helix (+-1; PBt, PC, PCe, PMi, VO, VŞ), Ligustrum
vulgare (+; CD, CF, D, DBu, PBC, PC, VŞ), Prunus spinosa (+; CF, DP, VO, VŞ), Rhamnus
cathartica (+; D), Rosa canina (+; cG-PNMM, CF), Rubus caesius (+; VO), Syringa vulgaris (2;
VO), Viburnum lantana (+-1; D, MCI, PCe, VOs).
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; cG-PNMM), Achillea setacea (+; B), Adonis
vernalis (+; DBu, U), Ajuga laxmannii (+-1; cG-PNMM), Alliaria petiolata (+-1; cG-PNMM,
CF, CT, D, DBu, DS, E, PBC, U, VO), Althaea cannabina (+; D, DP), Alyssum murale (1; cG-
PNMM), Anthriscus cerefolium (+; CF, cG-PNMM, cHm-MMS, D, MCO, VO), Arabis turrita
(+; Ca, CT, DBu, PBt, PCe, PF, VOs), Artemisia austriaca (+; B), Arum orientale (+; cG-
PNMM, cSo-DT, VO), Asparagus tenuifolius (+; cG-PNMM, CT, PBt, U), Asplenium ruta-
muraria (+; CD), Asplenium trichomanes (+; CD, PC), Astragalus glycyphyllos (r; PBC), Ballota
nigra (+; DP, MC, PBt, PCe), Berteroa incana (+; MC), Brachypodium sylvaticum (+; cG-
PNMM, CF, D, DI, E, MCI, PC, PCe, PBt, PMi, U, VO, VŞ), Clinopodium vulgare (+; MCI),
Convolvulus cantabrica (+; D, DP), Conyza canadensis (+; B), Corydalis solida (+-2; cHm-
MMS, E, MCO, VOs), Cysptopteris fragilis (+; MC), Dactylis glomerata (+; B, Ca, cG-PNMM,
CT, DS), Dactylis polygama (+; cG-PNMM, DP, PC), Dichanthium ischaemum (+-1; B, CF,
MC), Doronicum hungaricum (+; E), Euphorbia agraria (+; DBu, DI), Festuca valesiaca (+-1;
B, Ca, D, DI), Filipendula vulgaris (+; CT, E), Fragaria viridis (+-1; B, Ca, CD, cG-PNMM,
CT, D, DB, DBu, E, MC, MCI, MCO, U), Galium aparine (+; cG-PNMM, CF, CT, DBu, DS,
VO), Galium rubioides ssp. dasypodum (+; DBu, U), Geum urbanum (+-1; B, Ca, CD, CF, cG-
PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, CT, D, DB, E, MC, MCI, MCO, PBt, PCe, PF, PMi, VO, VŞ),
Glechoma hirsuta (+; CF, DI, PBt, PC, VŞ), Hesperis tristis (r; E), Hordeum murinum (+; MC),
Iris variegata (r; VO), Lamium purpureum (+; cG-PNMM, cHm-MMS, DI, MCO, VO), Laser
trilobum (r; CT), Leonurus cardiaca (+; CF, cG-PNMM, D, PCe, VO), Lithospermum
purpureocaeruleum (+; Ca, CF, DBu, PC, PMi, U, VO, VŞ), Lychnis coronaria (+; DBu),
Marrubium peregrinum (+; D), Marrubium vulgare (+; cG-PNMM, VO), Melica ciliata (+; Ca,
cG-PNMM), Melica uniflora (+-1; DS, MCI, PBt, PCe), Muscari racemosum (+; E, MCO),
Orlaya grandiflora (+; DBu), Parietaria officinalis (+; PCe), Phlomis tuberosa (+; DBu),
Plantago lanceolata (+; DI), Poa angustifolia (1; cHm-MMS), Poa bulbosa (+; cG-PNMM,
cHm-MMS), Poa nemoralis (+; Ca, DI, MC, MCI), Polygonatum latifolium (+-1; Ca, cG-
PNMM, DBu, MCO, PBt, PC, PCe, U, VO, VOs), Polygonatum odoratum (+; cG-PNMM, DBu,
U), Polygonum aviculare (+; B), Polygonum convolvulus (+; DB, E, PBC), Potentilla argentea
(+; B, CF), Ranunculus ficaria (+-2; B, E), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM, MCO), Salvia
nutans (+; DBu), Scilla bifolia (+; B, DT, E, MC), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; MC),
Senecio vernalis (+; DI), Setaria viridis (+; B), Solanum nigrum (+; DB), Stellaria media (+; cG-
PNMM, cHm-MMS, E, MC, MCO), Stipa capillata (+; MC), Tanacetum corymbosum (+; Ca,
CD, D, DBu, DI, MCO, PBt, U, VO), Taraxacum erythrospermum (+; DI, MCO), Teucrium
chamaedrys (+; B, Ca, CD, cG-PNMM, DBu, DI, MCI, MCO), Teucrium polium (+; MC),
Thalictrum minus (+-1; CD, cG-PNMM, E, PBt), Thlaspi perfoliatum (+; DI), Trifolium
campestre (+; MB), Urtica dioica (+-1; cHm-MMS, MC), Veronica chamaedrys (+; E),
Veronica hederifolia (+-1; cG-PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, VO), Veronica prostrata (+; DI),
Vinca herbacea (+; DI, E, U), Vincetoxicum hirundinaria (+; Ca, DBu, PBC, PCe, U), Viola
ambigua (+; cSo-DT), Viola arvensis (+; DB), Viola odorata (+; cHm-MMS, PF), Viola
reichenbachiana (1; B), Viola suavis (+; cSo-DT, MCI, PBC).
41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum

(Moesian Galium dasypodium-white oak woods)
Corespondenţe
pufos; HR: R 4161 Păduri-rarişti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium
dasypodum
Păduri de Quercus pubescens xerofile, neutrofile, pe soluri rendzinice din podişurile
calcaroase ale Dobrogei, cu Cotinus coggygria, Prunus moldavica, în stratul arbustiv şi Galium
dasypodum, Asparagus verticillatus, Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocae-
ruleum), Carex michelii, Zerna inermis în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Galio dasypodi-Quercetum pubescentis
Alte specii reprezentative citate în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) sunt Fraxinus
ornus, Quercus virgiliana, Laser trilobum, Hierochloë odorata, la care se adaugă şi taxoni
incluşi în Lista roşie naţională, precum: Asparagus verticillatus, Orchis simia, Paeonia
peregrina, Veratrum nigrum.
Asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 se încadrează (DIHORU,
DONIŢĂ 1970) în:
Alianţa Syringo-Carpinion Jak.60
pufos pur din silvostepă pe substrat de loess sau lut (faciesul cu scumpie), 8223 Stejar pufos pur
din silvostepa dobrogeană pe sol superficial.
Habitatul este răspândit în ţară pe arii reduse, numai în Dobrogea, iar în restul Europei nu a
fost identificat până în prezent (DIHORU, DONIŢĂ 1970). Acesta se încadrează în bioregiunea
stepică având un areal natural redus, aflat în regresie şi din cauze antropice.
Habitate asociate
În mod obişnuit habitatul este asociat cu „34.92 Stepe ponto-sarmatice”, „41.73723
Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina”, „41.7A221 Vegetaţie
pontică de silvostepă de Quercus pedunculiflora cu Acer tataricum” sau „93 Silvostepe” -
subtipul „Silvostepă din Dobrogea”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de: exploatări forestiere sau tăierea ilegală a arborilor,
care duc la scăderea consistenţei, reduc suprafaţa de arborete mature sau seculare din acest tip şi
/ sau conduc la o structură echienă; împăduriri, care reduc aria habitatului; păşunatul ilegal, ce
periclitează regenerarea naturală şi speciile ameninţate. În cadrul suprafeţei şi aşa reduse a
acestui habitat, o arie importantă este reprezentată prin forme mai mult sau mai puţin modificate
ale acestuia. Aceasta reduce şi mai mult suprafaţa pădurilor reprezentative din acest habitat la
nivel naţional şi european. Fiind unul dintre habitatele din Dobrogea cu cea mai ridicată
concentraţie de specii ameninţate, este afectat şi de culegerea acestora.
64 Mihai PETRESCU
Asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 este un cenotaxon ce poate
fi considerat endemic pentru Dobrogea, fiind descris până în prezent numai de aici (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; Baza de date PHYSIS). În Podişul Babadag asociaţia este semnalată pe o
suprafaţă de 2700 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate cenotaxonul poate fi
considerat ca rar (15 situri). Numărul important de specii ameninţate (21 specii) îl situează pe
locul secund între cenotaxonii forestieri inventariaţi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cotinus coggygria (+-4; cG-PNMM, DBu, D,
DS, MCI, PBC, U), Quercus pubescens (3-5; Ca, cG-PNMM, CP, CT, DBu, D, DC, DS, Es,
MCI, PBC, U, VOs), Galium rubioides ssp. dasypodum (r-+; DBu, PBC, U, VOs).
Specii ameninţate: Anacamptis pyramidalis (r-1; DS, PBC), Asparagus verticillatus (r-1;
Ca, CD, CP, CT, D, DBu, DC, PBC, U, VOs), Coronilla scorpioides (+; DBu), Crocus flavus
(r; VOs), Crocus reticulatus (r; MCI), Delphinium fissum (+; CT), Echinops ritro ssp. ruthenicus
(+; D, U), Ferulago confusa (+; CT), Iris sintenisii (r-+; PBC, U), Jasminium fruticans (1; D),
Limodorum abortivum (r-1; PBC), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (1; DS), Mercurialis ovata (+-
1; cG-PNMM, CT, DBu, U, VOs), Myrrhoides nodosa (+; DBu, DS), Nectaroscordum siculum
ssp. bulgaricum (r-+; PBC), Paeonia peregrina (+-2; DC, CT, DBu, PBC, U), Piptatherum
virescens (+-1; CT, PBC), Prunus tenella (+; CT, DC), Pyrus bulgarica (+; cG-PNMM, DS),
Rumex tuberosus (+; CT, DBu), Veratrum nigrum (+; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-1; cG-PNMM, D, PBC, VOs), Acer tataricum (+; cG-PNMM,
DBu), Cerasus mahaleb (+-1; CP, D, DS), Fraxinus coriariaefolia (1; U), Pyrus pyraster (+; CT,
DC), Fraxinus ornus (+-3; Ca, cG-PNMM, CT, DBu, D, DS, PBC, U, VOs), Quercus cerris (+;
Es), Quercus virgiliana (3; U), Sorbus torminalis (+; cG-PNMM, PBC, VOs), Tilia tomentosa
(+-1; PBC), Ulmus procera (+; CP, PBC, Es).
- arbuşti / liane: Berberis vulgaris (+; Ca, CD), Clematis vitalba (+; D), Cornus mas (+-1;
Ca, cG-PNMM, CT, D, DBu, DS, PBC, U), Crataegus monogyna (+-2; Ca, cG-PNMM, CP,
DBu, D, DC, MCI, PBC), Evonymus europaeus (+; D), Evonymus verrucosus (+; PBC),
Ligustrum vulgare (+; Ca, CD, D, PBC), Prunus spinosa (+; DC), Rosa canina (+; Es),
Viburnum lantana (+; CT).
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; CP), Achillea nobilis ssp. neilreichii (+; CP),
Ajuga laxmannii (+; DBu, DS), Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Alliaria petiolata (+-2; cG-
PNMM, DBu, DS, PBC, U, VOs), Allium rotundum (+; DS), Althaea cannabina (+; D), Alyssum
murale (+; Ca, CD, CP), Anthericum ramosum (+; U), Anthriscus cerefolium (+; Es, PBC),
Arabis turrita (+; DBu), Artemisia austriaca (+; Ca, CD, CP), Asparagus tenuifolius (r-+; cG-
PNMM, CT, DS, PBC, VOs), Asperula tenella (+; CP), Astragalus glycyphyllos (+; PBC, U),
Brachypodium pinnatum (1; CT, D), Brachypodium sylvaticum (+; DBu, Es, U), Chrysopogon
gryllus (1; Es), Clematis integrifolia (+; PBC), Consolida regalis (+; CP), Convolvulus
cantabrica (+; CP), Corydalis solida (+; cG-PNMM), Dactylis glomerata (+; cG-PNMM, DBu,
DC), Dichanthium ischaemum (+-2; CP, D, Es, MCI), Doronicum hungaricum (+; cG-PNMM),
Elymus hispidus (+-1; CP, CT, DBu, U), Elymus repens (1; MCI), Eryngium campestre (+; CP,
DBu, MCI), Euphorbia agraria (+; DC), Euphorbia glareosa (+; MCI), Falcaria sioides (+;
DBu), Festuca valesiaca (r-1; DBu, PBC), Filipendula vulgaris (+; cG-PNMM, DC), Fragaria
viridis (+-2; Ca, CD, cG-PNMM, CT, DBu, DC, DS, MCI, PBC, U), Galium aparine (+; DBu,
CT, DS), Galium humifusum (+; MCI), Geum urbanum (+; cG-PNMM, DC, PBC), Glechoma
hederacea (1; DS), Hesperis tristis (+; DBu), Lamium purpureum (+; VOs), Laser trilobum (+;
DBu, U), Lathyrus niger (+; U), Leonurus cardiaca (+; cG-PNMM), Lithospermum
purpureocaeruleum (r-1; Ca, CD, CT, D, DBu, DC, DS, PBC, U, VOs), Lychnis coronaria (r;
CT), Marrubium peregrinum (+; CP, MCI), Melica ciliata (+-1; CP, MCI), Melica uniflora (+;
DS), Muscari comosum (+; DS), Orlaya grandiflora (+; CP, CT, DBu, DC, DS), Phlomis
tuberosa (+; DC, cG-PNMM, VOs), Poa angustifolia (+; DBu), Poa nemoralis (+; CT),
Polygala major (+; DBu), Polygonatum latifolium (+-1; cPNMM, U), Polygonatum odoratum
(+; CT, DS, VOs), Potentilla argentea (+; MCI), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM), Salvia
nutans (+; DBu, U), Stachys recta (+; DBu), Stipa capillata (r-+; D, PBC), Tanacetum
corymbosum (+; Ca, CD, cG-PNMM, D, DS, U), Taraxacum erythrospermum (+; cG-PNMM),
Teucrium chamaedrys (+-1; Ca, cG-PNMM, CP, D, DBu, Es, MCI, PBC, U), Teucrium polium
(+; CP, D), Thalictrum minus (+; Ca, CD, VOs), Thlaspi perfoliatum (+; DBu), Trifolium
alpestre (+; CT, DBu, DS, MCI), Veronica austriaca (+; PBC), Vincetoxicum hirundinaria (+;
DBu, DS, PBC, U, VOs), Viola odorata (+; cG-PNMM).
41.76 Păduri balcanic-anatoliene termofile de stejar (Balkano-Anatolian

thermophilous oak forests)
Corespondenţe
EMERALD: ! 41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods; NATURA 2000:
91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests; O 1198: 91M0 Păduri balcano-
panonice de cer şi gorun.
Păduri xerofile sau xeromezofile de Quercus frainetto, Quercus cerris, Quercus petraea şi
specii decidue înrudite de stejar, local de Quercus pedunculifora sau Quercus virgiliana din zona
subcontinentală centrală şi estică a Peninsulei Balcanice, a etajului submediteranean al Greciei
continentale, cu excepţia regiunilor extrem sudice, precum şi a etajului submediteranean din
Anatolia. În cea mai mare parte a arealului aceste păduri constituie etajul situat la cea mai joasă
altitudine pentru vegetaţia forestieră. Totuşi, în Grecia şi regiunile învecinate, acestea formează
un etaj situat deasupra pădurilor din alianţa Ostryo-Carpinion.
Încadrare fitocenologică: Quercion frainetto; Ostryo carpinifoliae-Carpinion orientalis:
Syringo-Carpinenion (p.).
În asociaţia Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970, conform literaturii (DIHORU,
DONIŢĂ 1970), taxonii caracteristici / edificatori principali sunt reprezentanţi prin Quercus
dalechampii, Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens, Quercus frainetto, Quercus poly-
carpa, Fragaria viridis, între care se regăsesc şi unele specii citate în definiţie pentru habitatul
41.76. Dintre alte specii mai importante pot fi amintite: Carpinus orientalis, Evonymus
verrucosus, Digitalis lanata, Lychnis coronaria.
Asociaţia Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 prezintă următoarea încadrare
fitocenologică:
Deşi habitatul cuprinde numeroase subtipuri, ce includ majoritatea habitatelor forestiere
descrise din siturile studiate, în cazul de faţă va fi prezentată o singură asociaţie corespunzătoare
acestuia, respectiv Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970. Astfel aceasta se încadrează în
alianţa Quercion farnetto I. Horvath 1954 nom. mut. propos., conform definiţiei habitatului,
însă nu a fost până în prezent descrisă ca subtip separat. În consecinţă datele expuse în rândurile
de faţă se referă strict la această asociaţie.
Asociaţia descrisă în cadrul habitatului este întâlnită în România numai în Dobrogea, iar în
restul Europei cenotaxoni asemănători este posibil să existe în Bulgaria (DIHORU, DONIŢĂ
1970). În Dobrogea habitatul se înscrie în bioregiunea stepică, având un areal natural restrâns la
66 Mihai PETRESCU
scară naţională, aflat în regresie din cauze antropice. În Podişul Babadag suprafaţa de răspândire
este estimată la 300 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În alte zone ale Dobrogei, în cadrul
cercetărilor proprii, nu a fost întâlnită această asociaţie.
Habitate asociate
Fiind întâlnit în etajul pădurilor xeroterme submediteraneene (DIHORU, DONIŢĂ 1970),
cenotaxonul este asociat cu „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia
peregrina” şi „41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gărniţă”.
Ameninţări
Având în vedere răspândirea asociaţiei predominant în zone joase de podiş sau câmpie,
favorabile agriculturii, arealul acestei asociaţii s-a restrâns semnificativ din cauze antropice. Ea
este ameninţată şi în continuare de lucrările silvice şi de succesiunea naturală sau indusă
antropic, ce poate duce la dispariţia unor specii de stejar din compoziţia complexă a
cenotaxonului.
Habitatul este protejat la nivel naţional şi internaţional (O 1198, R4).
Până în prezent asociaţia a fost inventariată numai în Podişul Babadag de unde a şi fost
descrisă (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate ea poate fi considerată ca „periclitată” (1
sit), unde s-au inventariat 4 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Fragaria viridis (+; cS-PB), Quercus
dalechampii (1-2; cS-PB), Quercus frainetto (1; cS-PB), Quercus pedunculiflora (1; cS-PB),
Quercus pubescens (2; cS-PB).
Specii ameninţate: Iris sintenisii (r; cS-PB), Myrrhoides nodosa (+; cS-PB), Paeonia
peregrina (+; cS-PB), Piptatherum virescens (+-1; cS-PB),
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cS-PB), Acer tataricum (+; cS-PB), Carpinus orientalis (2; cS-
PB), Fraxinus ornus (+-1; cS-PB), Sorbus domestica (+; cS-PB), Sorbus torminalis (+; cS-PB),
Tilia tomentosa (+; cS-PB),
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cS-PB), Cornus mas (+-1; cS-PB), Crataegus
monogyna (+; cS-PB), Evonymus verrucosus (+; cS-PB), Viburnum lantana (+; cS-PB).
- ierburi / subarbuşti: Asparagus tenuifolius (r; cS-PB), Brachypodium sylvaticum (+; cS-
PB), Brachypodium pinnatum (1; cS-PB), Dactylis polygama (+; cS-PB), Geum urbanum (+; cS-
PB), Lithospermum purpureocaeruleum (+; cS-PB), Poa nemoralis (+; cS-PB), Vincetoxicum
hirundinaria (+; cS-PB).
41.76812 Păduri moesic-danubiene de Quercus cerris cu cărpiniţă (Moesio-

Danubian oriental hornbeam Quercus cerris forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4151 Păduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu
Lithospermum purpurocoeruleum.
Păduri mezoxerofile, neutrofile de Quercus cerris, Fraxinus ornus şi Carpinus orientalis,
din zonele subcontinentale centrale şi estice ale Peninsulei Balcanice, îndeosebi din fâşia de
păduri xeroterme de stejar din Serbia, nordul şi centrul Bulgariei, în particular din bazinul
Dunării de Jos şi podişurile adiacente, extinzându-se spre nord în România în munţii de mică
altitudine de la Porţile de Fier şi în sud-vestul Dobrogei, cu Cornus mas, Cotinus coggygria şi
specii submediteraneene, inclusiv Mercurialis ovata, Buglossoides purpurocaerulea (Lithosper-
mum purpurocoeruleum), Piptatherum virescens, Vincetoxicum hirundinaria (Cynanchum
vincetoxicum).
Încadrare fitocenologică: Carpino orientalis-Quercetum cerris

În afara speciilor menţionate în definiţie se mai pot cita următoarele specii având o
constanţă şi/sau acoperire ridicate (DONIŢĂ et al. 1990): Acer campestre, Arabis turrita,
Evonymus europaeus, E. verrucosus, Ligustrum vulgare, Lychnis coronaria, Paeonia peregrina
(lrn), Pyrus pyraster, Quercus frainetto, Q. pubescens, Q. polycarpa, Tanacetum corymbosum,
Tilia tomentosa, Viburnum lantana, Viola hirta etc. Speciile citate caracterizează compoziţia
asociaţiei Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 corespunzătoare (DONIŢĂ et al. 1990)
tipului de ecosistem „7371 Şleau de cer (± gorun)-tei argintiu-cărpiniţă cu Mercurialis ovata”.
Asociaţia Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 se încadrează în:
Alianţa Quercion farnetto I. Horvat 1954 nom. mut. propos.
Ea este sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu asociaţia Quercetum farnetto-cerris
Georgescu 1945, Rudski 1949, fiind corespunzătoare (DONIŢĂ et al. 2005) subasociaţiei
carpinetosum orientalis (Knapp 1944) Jov. 1956. Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de
păduri (DONIŢĂ et al. 1990): 7531 Cero-şleau de silvostepă dobrogeană; 7512 Şleao-ceret de
deal cu elemente termofile.
Conform bazei de date PHYSIS habitatul are o răspândire largă în Serbia, Bulgaria şi
România. Conform altor surse bibliografice (DONIŢĂ et al. 1990) în România habitatul este
răspândit în România pe doar circa 2000 ha în sud-vestul Dobrogei şi în sudul Banatului. Astfel,
cel puţin la nivel naţional poate fi considerat ca un habitat rar. În Dobrogea habitatul se
încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus în România, aflat în
regresie din cauze antropice.
Habitate asociate
Habitatul este asociat îndeosebi cu tipurile „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar
pufos cu Paeonia peregrina”, „41.7691 Păduri getice de cer cu Potentilla alba”, sau „41.7A223
Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer cu arţar tătăresc”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat prin exploatări de masă lemnoasă, împăduriri,
succesiune naturală sau indusă prin managementul forestier.
Habitatul este protejat pe plan naţional şi internaţional (O 1198, R4).
Asociaţia Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 a fost întâlnită numai în siturile
din sudul Dobrogei, unde poate fi considerat ca vulnerabil (4 situri), aici fiiind identificate 2
specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Carpinus orientalis (2; CF, D, Es, PF),
Quercus cerris (3-4; CF, D, Es, PF)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; D, PF), Piptatherum virescens (1; Es, PF)
Alte specii :
- arbori: Acer campestre (+; CF, D, PF), Cerasus mahaleb (+; CF, D), Fraxinus ornus (+-1;
CF, Es), Quercus pubescens (1-2; D, PF), Quercus virgiliana (+; CF), Tilia tomentosa (1; CF),
Ulmus procera (+; CF),
- arbuşti / liane: Cornus mas (+-1; CF, D, PF), Cornus sanguinea (+; CF), Crataegus
monogyna (+; CF, D, PF), Evonymus verrucosus (+; D, PF), Hedera helix (+; CF), Ligustrum
vulgare (+; D, PF), Prunus spinosa (+; D), Sambucus nigra (+; CF)
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (r; D), Anthriscus cerefolium (+; D), Asparagus
tenuifolius (+; CF, D), Brachypodium sylvaticum (+-1; CF, D, Es), Chelidonium majus (+; CF),
68 Mihai PETRESCU
Festuca valesiaca (+; CF, Es), Fragaria viridis (+; CF), Geum urbanum (+-1; CF, D, Es),
Glechoma hirsuta (+; Es), Lithospermum purpureocaeruleum (+; D, PF), Melica uniflora (+; Es,
D), Polygonatum latifolium (+; D), Potentilla argentea (+; CF), Solanum nigrum (+; CF), Urtica
dioica (+; CF).
41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă (Moesio-Danubian mixed

oak Quercus frainetto forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: -
Păduri de stejar de amestec cu Quercus frainetto, mezoxerofile, neutrofile, având ca specii
însoţitoare pe Quercus dalechampii, Quercus polycarpa, Quercus pubescens, Quercus
virgiliana, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis, Tilia tomentosa în stratul arborilor, Cornus mas,
Cotinus coggygria în stratul arbuştilor şi numeroase specii submediteraneene, inclusiv Paeonia
peregrina, Mercurialis ovata, Piptatherum virescens, Lychnis coronaria, în stratul ierburilor,
limitate la suprafeţe reduse insulare în bazinul Dunării de Jos din Bulgaria şi în Dobrogea
românească.
Încadrare fitocenologică: Carici-Quercetum (frainetto)
În afara speciilor menţionate în definiţie se mai pot cita următoarele (DIHORU, DONIŢĂ
1970): Sorbus torminalis, Carex praecox, Carex caryophyllea, Carex michelii, Brachypodium
pinnatum, Paeonia peregrina (lrn).
Asociaţia Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 se încadrează în:
Georgescu 1945, Rudski 1949 şi corespunde următoarelor tipuri de păduri (DONIŢĂ et al.
1990): 7223 Gârniţet de dealuri, pe soluri scheletice; 7224 Gârniţet de dealuri de productivitate
inferioară; 7225 Gârniţet dobrogean de dealuri de productivitate inferioară; 7532 Gârniţeto-şleau
de deal.
În România habitatul este răspândit în sud-estul ţării, în Dobrogea, iar în Bulgaria, în bazinul
Dunării de Jos, pe suprafeţe reduse, de tip insular. Astfel, la nivel naţional şi european poate fi
considerat ca un habitat foarte rar. În Dobrogea habitatul se încadrează în regiunea biogeografică
stepică şi are un areal natural foarte redus, aflat în regresie şi din cauze antropice.
Habitate asociate
Habitatul este asociat îndeosebi cu „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos
cu Paeonia peregrina” sau „41.7683 Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din Dobrogea”.
Ameninţări
În Dobrogea de Nord, Carici-Quercetum frainetto este considerată asociaţie relictară
(DIHORU, DONIŢĂ 1970), aflându-se în consecinţă într-o regresie naturală. Habitatul este în
special ameninţat prin exploatări de masă lemnoasă, împăduriri, succesiune naturală sau indusă
prin managementul forestier.
Asociaţia Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 este citată din Podişul Babadag, unde
ocupă o suprafaţă de aproximativ 400 ha la sud de Enisala, între Babadag şi Slava Rusă, pe
Valea Başpunar, la est de Atmagea şi în partea sud-vestică a sectorului Slava Cercheză
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). Asociaţia poate fi considerată vulnerabilă, fiind întâlnită în doar
două dintre siturile studiate, în care au fost identificate 2 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus frainetto (4; cS-PB, oB-PB)
Specii ameninţate: Mercurialis ovata (+; cS-PB), Piptatherum virescens (+; cS-PB)
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cS-PB), Acer platanoides (+; cS-PB), Carpinus orientalis (+-
2; cS-PB, oB-PB), Fraxinus ornus (+-1; cS-PB, oB-PB), Sorbus domestica (+; cS-PB, oB-PB),
Sorbus torminalis (+; cS-PB), Tilia tomentosa (+; cS-PB).
- arbuşti: Cornus mas (+; cS-PB), Cotinus coggygria (+; oB-PB), Ligustrum vulgare (+;
oB-PB).
- ierburi / subarbuşti: Asparagus tenuifolius (+; cS-PB), Astragalus glycyphyllos (+; cS-
PB), Dactylis polygama (+-1; cS-PB), Digitalis lanata (+; cS-PB), Festuca valesiaca (+; oB-
PB), Geum urbanum (+-1; cS-PB, oB-PB), Hypericum elegans (+; cS-PB), Lathyrus niger (+;
cS-PB, oB-PB), Mycelis muralis (+; cS-PB), Poa nemoralis (+-1; cS-PB, oB-PB), Polygonatum
latifolium (+; cS-PB), Silene viridiflora (+; cS-PB, oB-PB), Tanacetum corymbosum (+; oB-PB),
Veronica austriaca (+; cS-PB), Veronica hederifolia (+; oB-PB), Vincetoxicum hirundinaria (+;
cS-PB).
41.7683 Păduri de carpen, tei, stejar din Dobrogea (Dobrogean oriental

hornbeam-lime-oak forests)
Păduri de stejar din Dobrogea românească dominate de Quercus dalechampii, Quercus
polycarpa sau Quercus pedunculiflora, bogate în Carpinus orientalis, Tilia tomentosa, Fraxinus
ornus, Fraxinus excelsior, cu afinităţi mixte moesice şi pontice, ce se dezvoltă în staţiuni
intermediare din punct de vedere ecologic între cele în care se găsesc păduri din alianţa
Carpinion betuli încadrate în habitatul 41.72 şi cele în care sunt răspândite pădurile de silvostepă
din tipul de habitat 41.7A.
Încadrare fitocenologică: Carpino orientalis-Tilienion tomentosae
Speciile caracteristice pentru subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae sunt reprezentate
(SANDA 2002) prin Carpinus orientalis, Tilia tomentosa, Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (lrn), Galanthus plicatus (lrn). La acestea se adaugă şi câteva specii ameninţate la
nivel naţional (DIHORU, DONIŢĂ 1970) precum Paeonia peregrina, Piptatherum virescens
Myrrhoides nodosa, Mercurialis ovata.
Cele 5 asociaţii descrise mai jos, cuprinse în acest tip de habitat se încadrează în:
Subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970
Habitatul include patru subtipuri:
A) 41.76831 Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea (Dobrogean paeonia
sessile oak forests)
Corespondenţe
EMERALD: ! 41.7 Thermophilous and supra-Mediteranean oak woods; NATURA
2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests; O 1198: 91M0 Păduri balcano-
panonice de cer şi gorun; HR: R 4134 Păduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu
Mercurialis ovata.
70 Mihai PETRESCU
Păduri neutrofile de Quercus dalechampii răspândite numai pe dealurile joase ale

Dobrogei româneşti, însoţite de Fraxinus excelsior ssp. excelsior, Fraxinus excelsior ssp.
coriariifolia (Fraxinus coriariifolia), Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Carpinus orientalis în
stratul arborescent, cu Cornus mas în stratul arbustiv şi Paeonia peregrina şi alte specii sub-
mediteraneene, inclusiv Mercurialis ovata, Piptatherum virescens, Buglossoides purpurocae-
rulea (Lithospermum purpurocoeruleum), în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de păduri: 5161 Gorunet normal cu cărpiniţă
(m); 5162 Gorunet cu cărpiniţă de productivitate inferioară (i); 5163 Gorunet cu scumpie
B) 41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea (Dobrogean sessile
oak-lime-oriental hornbeam-ash forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4136 Păduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea), tei
argintiu (Tilia tomentosa) şi cărpiniţă (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum.
Păduri xeromezofile, neutrofile de Quercus dalechampii şi Quercus polycarpa din
podişurile Dobrogei de Nord, cu Tilia tomentosa, Carpinus orientalis, Carpinus betulus,
Fraxinus excelsior, Fraxinus coriariifolia, Fraxinus ornus însoţite de numeroase specii
submediteraneene, inclusiv Nectaroscordum dioscoridis, Lychnis coronaria, Digitalis lanata,
Myrrhoides nodosa, Mercurialis ovata, Piptatherum virescens şi câteva specii din ordinul
Fagetalia, precum Zerna benekenii, Pulmonaria obscura, Cardamine bulbifera.
Încadrare fitocenologică: Nectaroscordo-Tilietum tomentosae
Asociaţia este echivalentă (DONIŢĂ et al. 1990) cu următoarele tipuri de păduri: 5332
Goruneto-şleau dobrogean de productivitate inferioară (i); 5333 Şleau dobrogean de
productivitate inferioară (i); 5325 Şleau de silvostepă cu gorun.
C) 41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea (Dobrogean
Quercus pedunculiflora-lime-oriental hornbeam forests) corespunde asociaţiei Querco
pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 sinonimă (SANDA 2002) cu Polyquerco-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970.
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4158 Păduri vest-pontice de stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora) şi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii.
Păduri mixte xeromezofile, neutrofile de Quercus pedunculiflora din podişurile
Dobrogei de Nord, cu Tilia tomentosa, Carpinus orientalis, Carpinus betulus, Fraxinus
excelsior, Fraxinus ornus în stratul arborescent, numeroase specii submediteraneene, inclusiv
Ornithogalum fimbriatum, Viola jordanii, Paeonia peregrina, Myrroides nodosa, Mercurialis
ovata, Piptatherum virescens şi câteva specii din ordinul Fagetalia, respectiv Zerna benekenii,
Pulmonaria obscura în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Habitatul include şi asociaţia Polyquerco-Tilietum tomentosae, considerată sinonimă
(SANDA, ARCUŞ 1999) cu Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae. Habitatul este
echivalent (DONIŢĂ et al. 1990) cu următoarele tipuri de păduri: 8511 Şleau de silvostepă cu
stejar brumăriu; 8521 Stejăreto-şleau dobrogean cu stejar brumăriu şi stejar pufos; 8422 Amestec
de gorun şi stejar brumăriu din Dobrogea.
D) 41.76834 Păduri vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din

Dobrogea (Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4137 Păduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) şi tei cu
frunza mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus.
Descrierea acestui habitat nu figurează în versiunile bazei de date PHYSIS avute la
dispoziţie ci în alte variante actualizate. Corespondenţa între acest habitat şi asociaţia Galantho
plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este realizată în baza literaturii (DONIŢĂ et al. 2005).
Habitatul corespunde (DONIŢĂ et al. 1990) aceloraşi tipuri de păduri ca şi subtipul 41.76832.
Atât în ţară, cât şi la nivel european habitatul 41.7683 este întâlnit numai în Dobrogea,
unde se încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus, a cărui regresie
are şi cauze antropice. Conform bazei de date PHYSIS şi altor surse bibliografice (SANDA,
ARCUŞ 1999) acest habitat este endemic pentru Podişul Dobrogei, unde este întâlnit pe
suprafeţe relativ restrânse, numai în nordul acestei regiuni, cu excepţia habitatului 41.76833,
identificat şi în sudul Dobrogei.
Habitate asociate
Habitatul este asociat uneori cu subtipurile: „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de
stejar pufos cu Paeonia peregrina”, „41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi
Muntenia”.
Ameninţări
Multe dintre pădurile din acest tip au pierdut din compoziţie, mai mult sau mai puţin, speciile
de stejar, în special datorită exploatărilor de masă lemnoasă şi a concurenţei ridicate dintre stejar şi
speciile de tei, în condiţii de intervenţie antropică. Aceasta reduce şi mai mult suprafaţa de păduri
reprezentative din acest tip de habitat rar la nivel naţional şi european. Alte ameninţări sunt
reprezentate prin distrugerea / degradarea habitatului prin împăduriri, exploatări de masă lemnoasă
neecologice, colectarea plantelor ameninţate, păşunatul şi tăierea ilegală a arborilor.
Habitatul este protejat la nivel naţional şi internaţional (O 1198, R4). Dintre habitatele
forestiere din Podişul Dobrogei acesta poate fi considerat ca unul dintre cele mai importante, din
punct de vedere conservativ, datorită caracterului endemic pentru această provincie şi a
diversităţii subtipurilor componente.
1. Asociaţia Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, conform unor autori
(DIHORU, DONIŢĂ 1970) este răspândită în Podişul Babadag pe 2750 ha. În baza de date
PHYSIS aceasta figurează ca asociaţie endemică specifică Dobrogei. Cenotaxonul poate fi
considerat ca vulnerabil (9 situri) la nivelul siturilor analizate, unde se remarcă prin cel mai ridicat
număr de specii ameninţate (12 specii) în raport cu celelalte subtipuri incluse în habitatul 41.7683.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Fraxinus ornus (1-3; cG-PNMM, DS, E, LMN,
MCO, PBC, VSe), Quercus dalechampii (+-3; cG-PNMM, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DS), Crocus chrysanthus (r; cSo-DT),
Galathus plicatus (1; E, LMN), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+; LMN), Mercurialis ovata (+;
cSo-DT, E, LMN, VSe), Myrrhoides nodosa (+; DS, E, LMN), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+-1; DS, E, VSe), Paeonia peregrina (+; cSo-DT, DS, E, LMN, PBC), Piptatherum
virescens (+-1; DS, LMN), Pyrus bulgarica (+; E), Smyrnium perfoliatum (+; LMN, VSe),
Veratrum nigrum (r; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cG-PNMM, LMN, PBC, VSe), Acer platanoides (+; cG-PNMM,
VSe), Acer tataricum (+; PBC), Carpinus orientalis (1-4; DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Cerasus
72 Mihai PETRESCU
mahaleb (+; cG-PNMM, MCO), Fraxinus coriariaefolia (+-1; DS, E, LMN), Fraxinus excelsior
(+-2; cG-PNMM, E, LMN, MCO), Fraxinus ornus (1; LMN), Malus sylvestris (+; MCO),
Quercus petraea (2; E), Quercus polycarpa (1-3; DS, E, LMN, MCO, PBC), Quercus pubescens
(+-1; DS, LMN, PBC), Quercus virgiliana (+; E), Sorbus torminalis (+; cG-PNMM, DS, E,
LMN, MCO, PBC), Tilia tomentosa (+-1; DS, E, LMN, MCO, PBC), Ulmus procera (+; VSe).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; PBC), Cornus mas (+-1; cG-PNMM, DS, E, LMN,
MCO, PBC, VSe), Cotinus coggygria (+; PBC), Crataegus monogyna (+; LMN, PBC),
Evonymus verrucosus (+; LMN, MCO, VSe), Ligustrum vulgare (+; DS, PBC, VSe).
- ierburi / arbuşti: Ajuga laxmannii (r; E), Alliaria petiolata (+-1; cG-PNMM, LMN),
Anthriscus cerefolium (1; VSe), Anthriscus nemorosa (3; VSe), Arabis turrita (+; DS), Arum
orientale (+-1; E, LMN), Asparagus tenuifolius (r-+; PBC, VSe), Astragalus glycyphyllos (+;
LMN), Brachypodium sylvaticum (+; VSe), Corydalis cava ssp. marschalliana (+; LMN),
Corydalis solida (1; LMN), Cystopteris fragilis (+; E), Dactylis glomerata (+; DS, LMN),
Dactylis polygama (+; cG-PNMM), Fragaria viridis (+; DS, MCO), Galium aparine (+; DS),
Geum urbanum (+-1; cG-PNMM, DS, E, LMN, MCO, VSe), Glechoma hirsuta (+; LMN,
MCO), Laser trilobum (+; PBC), Lithospermum purpureocaeruleum (+; DS, LMN), Lychnis
coronaria (+; DS), Melica uniflora (+-1; DS, LMN, MCO), Phlomis tuberosa (+; E), Poa
bulbosa (+; cG-PNMM), Poa nemoralis (+; LMN), Polygonatum latifolium (+; DS),
Polygonatum odoratum (+; LMN), Polygonum convolvulus (+; PBC), Ranunculus ficaria (+;
LMN), Tanacetum corymbosum (+; DS), Teucrium chamaedris (+; DS), Veronica hederifolia
(+-1; E, LMN), Vinca herbacea (+; E), Vincetoxicum hirundinaria (+-1; E, LMN, PBC), Viola
suavis (+-1; cG-PNMM, cSo-DT, LMN, PBC).
2. Asociaţia Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este un cenotaxon endemic
pentru Dobrogea (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999). La nivelul ţării este
răspândită numai în Dobrogea de Nord unde ocupă, împreună cu asociaţia Galantho-Tilietum, o
suprafaţă de 12.500 ha. Cenotaxonul ocupă o suprafaţă de 5900 ha în Podişul Babadag
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). În cuprinsul siturilor cercetate poate fi încadrat în categoria
„vulnerabil” (5 situri), având inventariate până în prezent 6 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+;
cSC-PB, VOs, VSe), Quercus dalechampii (1-3; cG-PNMM, cSC-PB, VOs, VSe), Tilia
tomentosa (3-4; cG-PNMM, cSC-PB, cSo-DT, VOs, VSe).
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (+; cSo-DT), Mercurialis ovata (+-1; cG-
PNMM, cSC-PB, VSe), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+; cSC-PB, VOs, VSe), Orchis
purpurea (r; VOs), Platanthera chlorantha (+; cG-PNMM), Veratrum nigrum (+; cSC-PB).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cSC-PB, VOs, VSe), Acer platanoides (+; cG-PNMM, cSC-
PB, VSe), Carpinus betulus (+; VOs), Carpinus orientalis (1-2; cG-PNMM, cSC-PB, cSo-DT,
VOs), Fraxinus angustifolia (+; cSC-PB), Fraxinus coriariaefolia (+; VSe), Fraxinus ornus (+-
2; cG-PNMM, cSC-PB, cSo-DT, VOs), Quercus polycarpa (1-2; cSC-PB, cSo-DT), Sorbus
torminalis (+-1; cSC-PB, VOs), Tilia platyphyllos (+; VOs, VSe), Ulmus glabra (+; VOs).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cSC-PB), Cornus mas (+-1; cG-PNMM, cSC-PB,
VOs, VSe), Crataegus monogyna (+; cSC-PB), Evonymus verrucosus (+; cSC-PB), Hedera helix
(r; cSC-PB), Ligustrum vulgare (+; cSC-PB), Sambucus nigra (+; cSC-PB).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; VOs), Anemone ranunculoides (+; cG-PNMM,
VOs, VSe), Anthriscus cerefolium (+; cG-PNMM, VSe), Arabis turrita (+; cG-PNMM, cSC-
PB), Arum orientale (+; cSC-PB, cSo-DT), Ballota nigra (+; VSe), Brachypodium sylvaticum (+;
cSo-DT), Carex digitata (+; cG-PNMM), Chelidonium majus (+; VSe), Convallaria majalis (+;
cSC-PB), Corydalis cava ssp. marschalliana (+; VOs), Corydalis solida (+-1; cG-PNMM, cSo-
DT, VOs), Cysptopteris fragilis (+; cG-PNMM), Dactylis polygama (+; cSC-PB, VSe), Dentaria
bulbifera (+; VOs), Galium aparine (+; VSe), Geum urbanum (+; cSC-PB, VSe), Glechoma
hirsuta (+; cSC-PB, VOs), Lamium purpureum (+; VOs, VSe), Laser trilobum (+; cSC-PB),
Lathyrus niger (+; cSC-PB), Lithospermum purpureocaeruleum (+; cSC-PB), Melica uniflora
(+; cSC-PB), Poa nemoralis (+; cSC-PB), Polygonatum latifolium (+; cSC-PB, VOs),
Polygonatum odoratum (+; cG-PNMM, VOs), Scilla bifolia (+-1; cG-PNMM, cSo-DT, VOs),
Urtica dioica (r; VSe), Veronica hederifolia (+; cG-PNMM, cSo-DT, VOs), Vincetoxicum
hirundinaria (+; cSC-PB), Viola suavis (+; cSo-DT).
3. Asociaţia Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 constituie un
cenotaxon endemic pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), în Podişul Babadag acesta
ocupând o suprafaţă de 1.100 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile analizate asociaţia se
poate încadra în categoria „vulnerabil” (8 situri) reunind un număr de 8 specii ameninţate cu
dispariţia.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus pedunculiflora (1-4; cG-PNMM,
cSC-PB, D, PBC, PCe, PBt, VOs), Tilia tomentosa (1-4; cG-PNMM, cSC-PB, D, PBC, PCe,
PBt, VOs).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (r; PBt), Corydalis solida ssp. slivenensis (+;
PBC), Galanthus plicatus (r; PBC), Mercurialis ovata (+; D, PCe), Myrhoides nodosa (+; cG-
PNMM, PBC), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+; PBC), Piptatherum virescens (+;
PBC), Veratrum nigrum (r; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-2; cG-PNMM, cSC-PB, D, PBC, PCe, PBt, VOs), Acer
platanoides (+; cG-PNMM, cSC-PB), Acer tataricum (+-1; PBC, PCe), Carpinus betulus (+-1;
cG-PNMM, cSC-PB, D, PBC, VOs), Carpinus orientalis (+-3; cSC-PB, D, PBC, PBt), Cerasus
avium (+; cG-PNMM), Cerasus mahaleb (+; D, PBt, PCe), Fraxinus coriariaefolia (+-1; PBC,
VOs), Fraxinus excelsior (+-1; PBC), Fraxinus ornus (+-1; cSC-PB, D, PBC, PBt, PCe), Sorbus
torminalis (+-1; PBC, PBt), Staphylea pinnata (+; PBt), Ulmus laevis (2; PCe), Ulmus minor (2;
cG-PNMM), Ulmus procera (+; PBC, PBt).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cSC-PB, PCe), Cornus mas (+-2; D, PBC, PBt, PCe),
Crataegus monogyna (+; D, PBC, PBt, PCe), Evonymus europaeus (+; D, PBC), Evonymus
verrucosus (+; cSC-PB, PBC), Hedera helix (+; PBt, PCe), Ligustrum vulgare (+; PBC),
Sambucus nigra (+; cSC-PB, D, PBt), Viburnum lantana (+; PCe).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; PBt), Anemone ranunculoides (1; cG-PNMM),
Anthriscus cerefolium (+-1; PBC), Arabis turrita (+; PBt), Arum orientale (r; PBt), Asparagus
tenuifolius (r-+; cSC-PB, PBC, PBt, PCe), Ballota nigra (+; D), Brachypodium sylvaticum (+;
PBC, PCe), Chelidonium majus (+-1; cSC-PB, D, PBt), Corydalis solida (1; PBC), Dactylis
glomerata (+; PCe), Geranium robertianum (+; PBt), Geum urbanum (+-1; cG-PNMM, cSC-PB,
D, PBC, PCe), Glechoma hirsuta (+; cG-PNMM, PBt), Lamium maculatum (+; cG-PNMM),
Lithospermum purpureocaeruleum (+; PBC), Melica uniflora (+; cSC-PB, D, PBC, PBt, PCe),
Mercurialis ovata (+; cSC-PB), Parietaria officinalis (+; PCe), Poa nemoralis (+; D),
Polygonatum latifolium (r-+; PBt, PCe), Polygonatum odoratum (+; PBC), Pulmonaria obscura
(+; cSC-PB), Ranunculus ficaria (+-1; cG-PNMM, PBC), Scilla bifolia (+; PBC), Stachys
sylvatica (+; PCe), Stellaria media (+; cG-PNMM), Tamus communis (r; PCe), Veronica
hederifolia (+; PBC), Vincetoxicum hirundinaria (r; PBC), Viola suavis (+; PBC).
4. Asociaţia Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este considerată (SANDA,
ARCUŞ 1999) sinonimă cu Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, în
Podişul Babadag aceasta ocupând o suprafaţă de 800 ha, fiind răspândită la Slava Rusă pe Valea
Topologului, la est de Atmagea şi în nordul sectorului Slava Cercheză (DIHORU, DONIŢĂ
1970). Asociaţia a fost inventariată doar în Podişul Babadag, fiind considerată ca vulnerabilă (3
situri), releveele analizate reunind 5 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus dalechampii (1; cS-PB, cSC-PB),
Quercus pedunculiflora (1-2; cS-PB, cSC-PB, cSo-DT), Quercus pubescens (1-2; cS-PB, cSC-
PB, cSo-DT), Tilia tomentosa (3; cS-PB, cSC-PB, cSo-DT).
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (+; cSo-DT), Mercurialis ovata (+;
74 Mihai PETRESCU
cSo-DT, cSC-PB), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1; cS-PB, cSC-PB), Paeonia
peregrina (+; cSo-DT, cSC-PB), Piptatherum virescens (+-1; cS-PB, cSC-PB).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cS-PB, cSC-PB), Acer tataricum (+; cS-PB), Carpinus betulus
(1; cSo-DT), Carpinus orientalis (2; cSC-PB), Cerasus mahaleb (+; cSC-PB), Fraxinus ornus
(+-1; cS-PB, cSC-PB, cSo-DT), Quercus polycarpa (1-2; cS-PB, cSo-DT), Sorbus torminalis (+;
cSC-PB), Ulmus procera (+; cS-PB).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cS-PB, cSC-PB), Cornus mas (+-1; cS-PB, cSo-DT),
Evonymus verrucosus (+; cS-PB, cSC-PB), Ligustrum vulgare (+; cSC-PB).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; cSC-PB), Arabis turrita (+; cSC-PB), Arum
orientale (+; cSo-DT), Brachypodium pinnatum (+; cSC-PB), Brachypodium sylvaticum (+; cSo-
DT), Convallaria majalis (+; cSC-PB), Corydalis solida (1; cSo-DT), Dactylis polygama (+; cS-
PB), Geum urbanum (+; cS-PB, cSo-DT), Glechoma hirsuta (+; cS-PB), Polygonatum
odoratum (+; cSC-PB), Scilla bifolia (+; cSo-DT), Veronica hederifolia (+; cSo-DT),
Vincetoxicum hirundinaria (+; cSC-PB), Viola odorata (1; cSo-DT).
5. Asociaţia Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este endemică pentru
nordul Dobrogei (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999) unde ocupă, împreună cu
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae, 12.500 ha (DONIŢĂ et al. 1990). Conform altor surse
(DONIŢĂ et al. 2005) asociaţia este întâlnită numai în Dobrogea de Nord, pe aproximativ 1.500
ha. În Podişul Babadag se estimează că cenotaxonul este răspândit pe 900 ha (DIHORU,
DONIŢĂ 1970). În siturile cercetate asociaţia poate fi considerată vulnerabilă (8 situri), în cadrul
acesteia fiind inventariate 9 specii ameninţate, din care Galanthus plicatus figurează şi în Lista
roşie europeană.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Galanthus plicatus (+-1; cCe-PNMM, CT, E,
LMN, MCO, VSe), Quercus dalechampii (+-3; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC), Tilia tomentosa
(2-4; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe)
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (+; LMN, MCO), Galanthus plicatus
(+-1; cCe-PNMM, CT, E, LMN, MCO, VSe), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+; DS),
Mercurialis ovata (+; cCe-PNMM, CT, E, MCO, PBC, VSe), Myrrhoides nodosa (+; DS,VSe),
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1; CT, PBC, VSe), Paeonia peregrina (r-1; CT, E),
Piptatherum virescens (+; CT, PBC), Veratrum nigrum (+; CT).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-1; CT, DS, E, PBC, VSe), Acer platanoides (+-1; CT, DS, E,
LMN, PBC, VSe), Carpinus betulus (+; CT, DS, E, PBC, VSe), Carpinus orientalis (1-3; CT,
DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Fraxinus coriariaefolia (1; CT, DS, LMN), Fraxinus excelsior
(+-2; CT, DS, E, PBC), Fraxinus ornus (+-1; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Quercus
petraea (1; MCO), Quercus polycarpa (1-3; CT, VSe), Sorbus domestica (+; MCO), Sorbus
torminalis (+-1; CT, DS, E, MCO, PBC, VSe).
- arbuşti: Cornus mas (+-1; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Corylus avellana (+;
LMN), Crataegus monogyna (+; MCO, VSe), Evonymus verrucosus (+; CT, MCO), Hedera
helix (+; PBC), Viburnum lantana (r-+; E, MCO, PBC).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+-1; CT, DS, E, LMN, PBC, VSe), Anemone
ranunculoides (1; MCO), Anthriscus cerefolium (+-2; CT, E, PBC), Anthriscus nemorosa (+-2;
DS, MCO), Arabis turrita (+; MCO), Arum orientale (+; LMN, MCO), Asparagus tenuifolius (+;
CT, E, PBC, VSe), Corydalis cava ssp. marschalliana (r-+; E, LMN), Corydalis solida (+-1; E,
LMN, MCO, PBC), Dactylis glomerata (+; CT, DS), Dactylis polygama (+; MCO, PBC, VSe),
Dentaria bulbifera (+-1; CT, VSe), Doronicum hungaricum (+; CT), Fragaria viridis (+; E, VSe),
Galium aparine (+; CT, DS, VSe), Geranium lucidum (1; CT), Geum urbanum (+; CT, DS, E,
PBC, VSe), Glechoma hirsuta (+; VSe), Lamium purpureum (+; CT), Leonurus cardiaca (+; CT),
Lithospermum purpureocaeruleum (+-1; PBC, VSe), Melica uniflora (+-1; DS, LMN, PBC), Poa
nemoralis (+-1; DS, PBC, VSe), Polygonatum latifolium (+; CT, PBC, VSe), Polygonatum
odoratum (+; DS, MCO, VSe), Ranunculus ficaria (+-1; CT, LMN), Scilla bifolia (+; cCe-
PNMM, E, MCO), Silene viridiflora (+; PBC), Stellaria media (+; CT, E), Urtica dioica (+; VSe),
Veronica hederifolia (+; LMN, VSe), Viola odorata (+; E), Viola suavis (+; CT, MCO, VSe).
41.7691 Păduri getice de cer cu Potentilla alba (Getic white cinquefoil Quercus
cerris forests)
Corespondenţe
Păduri xeromezofile, slab acidofile de Quercus cerris, din câmpiile din sudul României, cu
Acer campestre, Acer tataricum, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Cornus mas, Potentilla
alba, Lychnis coronaria, Viola hirta, Polygonatum latifolium, Chrysanthemum corymbosum.
Încadrare fitocenologică: Quercetum cerris
constanţă şi / sau acoperire ridicate (DONIŢĂ et al. 1990): Evonymus europaeus, E. verrucosus,
Fraxinus excelsior, Fraxinus ornus, Gallium mollugo, Geum urbanum, Glechoma hirsuta,
Lathyrus vernus, L. niger, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Quercus frainetto, Ruscus aculeatus
etc. Aceste specii sunt general valabile pentru asociaţia Quercetum cerris Georgescu 1941, din
cadrul tipului de ecosistem „7114 Ceret cu Glechoma-Geum”.
Asociaţia Quercetum cerris Georgescu 1941 se încadrează în:
Georgescu 1945, Rudski 1949. Asociaţia corespunde tipului de ecosistem 7114 Ceret cu
Glechoma-Geum, respectiv următoarelor tipuri de păduri (DONIŢĂ et al. 1990): 7111 Ceret
normal de dealuri (situaţiile fără Genista, Poa nemoralis, Cytisus); 7112 Ceret de dealuri de
productivitate mijlocie; 7121 Ceret normal de câmpie; 7521 Cero-şleau normal; 7522 Şleao-ceret
de câmpie (situaţiile fără carpen, tei).
Conform bazei de date PHYSIS habitatul este răspândit numai în sudul României. Conform
altor surse bibliografice (DONIŢĂ et al. 1990) asociaţia Quercetum cerris, corespunzătoare
tipului de ecosistem 7114 Ceret cu Glechoma-Geum, este menţionată din vestul ţării, Podişul
Someşan, Câmpia Română şi Dobrogea (DONIŢĂ et al. 1990). Astfel, la nivel naţional şi
european poate fi considerat ca un habitat relativ rar.
În Dobrogea habitatul se încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal
natural foarte redus, diminuat şi prin intervenţie antropică. La nivelul ţării este răspândit pe
suprafeţe medii, respectiv pe 30.000 ha (DONIŢĂ et al. 1990).
Habitate asociate
cu Paeonia peregrina”, „41.76812 Păduri moesic-danubiene de Quercus cerris cu cărpiniţă” sau
„41.7A223 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer cu arţar tătăresc”.
Ameninţări
76 Mihai PETRESCU

În siturile studiate asociaţia Quercetum cerris a fost întâlnită numai în Pădurea Esechioi, pe
arii restrânse, ceea ce îi conferă un caracter de cenotaxon periclitat (1 sit), cu doar o specie
ameninţată inventariată până în prezent.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus cerris (3-5; Es)
Specii ameninţate: Piptatherum virescens (1; Es)
Alte specii :
- arbori: Quercus pubescens (+-1; Es), Quercus virgiliana (2; Es)
- arbuşti / liane: Crataegus monogyna (+; Es)
- ierburi / subarbuşti: Brachypodium sylvaticum (+-1; Es), Clinopodium vulgare (+; Es),
Fragaria viridis (+; Es), Geum urbanum (+-1; Es), Lychnis coronaria (r; Es), Poa angustifolia
(1; Es), Rosa canina (+; Es), Urtica dioica (1; Es), Veronica hederifolia (+; Es)
41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu cu arţar tătăresc

(Pontic Acer tataricum-Quercus pedunculiflora steppe woods)
Corespondenţe
91I0* Euro-Siberian stepic woods with Quercus spp.; O 1198: 91I0* Vegetaţie de silvostepă
eurosiberiană cu Quercus spp.; HR: R 4157 Păduri-rarişti danubian vest-pontice de stejar
brumăriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum.
Păduri de stejar de silvostepă subcontinentale, xerofile-termofile pe cernozionuri levigate
din dealurile joase şi câmpiile din sudul şi sud-estul României, respectiv din nord-estul Bulgariei,
cu Quercus pedunculiflora, Acer tataricum, Pyrus pyraster în stratul arborescent, Crataegus
monogyna, Ligustrum vulgare în stratul arbustiv şi Vincetoxicum hirundinaria (Cynanchum
vincetoxicum), Pulmonaria mollis, Thalictrum minus, Fragaria viridis, Teucrium chamaedris,
Viola hirta, Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocoeruleum) în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Quercetum pedunculiflorae
În afara celor din definiţie, în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) mai sunt citate şi alte
specii constante, respectiv: Anthriscus cerefolium, Centaurea stenolepis, Cornus sanguinea,
Cornus mas, Myrrhoides nodosa (lrn), Ornithogalum fimbriatum (lrn), Paeonia peregrina (lrn),
Veratrum nigrum (lrn), Viola suavis.
Cele două asociaţii descrise mai jos, cuprinse în acest tip de habitat, se încadrează în:
Ordinul QUERCETALIA PETRAEAE-PU B ES CENTIS Jak. 60
Alianţa Acero tatarici-Quercion Zol. et Jak. 57
Asociaţia Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 este sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999)
cu Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 şi Centaureo stenolepi-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970. Acestea sunt echivalente (DONIŢĂ et al. 1990) cu următoarele
tipuri de pădure 8111 Stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic degradat cu substrat de loess;
8115 Stejar brumăriu din silvostepă de deal dobrogeană de productivitate mijlocie; 8116 Stejar
brumăriu tardiflor de silvostepă dobrogeană de productivitate mijlocie; 8311 Amestec de stejar
brumăriu şi stejar pufos; 8511 Şleau de silvostepă cu stejar brumăriu (faciesuri cu stejar pufos);
8512 Şleau de silvostepă din regiunea de dealuri (faciesuri cu stejar pufos, tei, ulm, frasin); 8513
Stejăreto-şleau dobrogean cu stejar brumăriu.
Habitatul se încadrează în bioregiunea stepică şi are un areal natural redus, aflat în regresie
din cauze antropice. În ţară habitatul este răspândit pe suprafeţe relativ reduse în sudul şi sud-
estul României iar în restul Europei doar în nord-estul Bulgariei, astfel încât poate fi considerat
rar la nivel european.

Habitate asociate
De obicei habitatul este asociat cu „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos
cu Paeonia peregrina” sau „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium
dasypodum”.
Ameninţări
Întrucât habitatul este răspândit pe soluri profunde pe loess, multe din zonele ocupate de
acesta au fost distruse. Zonele rămase sunt mai mult sau mai puţin transformate prin intervenţia
umană. Acest habitat mai este ameninţat şi de exploatările forestiere, împăduriri, succesiune
naturală sau succesiuni induse de managementul forestier, păşunat şi tăiere ilegală a arborilor.
Habitatul este protejat ca tip prioritar (H 91I0*) la nivel naţional şi internaţional (O 1198,
R4, DH).

1. Asociaţia Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 este sinonimă cu
Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 (SANDA, ARCUŞ 1999). Pentru fitocenozele de acest
tip din Dobrogea este preferabilă utilizarea primei denumiri, respectiva asociaţie fiind descrisă
din această provincie. Ea este caracterizată printr-un număr important de specii sudice, spre
deosebire de fitocenozele dominate de Quercus pedunculiflora din restul ţării. În această
asociaţie au fost incluse fitocenozele cu o consistenţă mai mare, ce nu au caracter de rarişti ca
cenotaxonii din asociaţia Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970. Pe
teritoriul siturilor studiate a fost identificată şi subasociaţia Quercetum pedunculiflorae Borza 37
subas. carpinetosum Borza 58 care a fost inclusă tot în asociaţia Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970. Suprafaţa pe care o ocupă în Podişul Babadag este de 1.200 ha
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate poate fi considerată ca vulnerabilă (10 situri),
fiind inventariate până în prezent 11 specii ameninţate cu dispariţia.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Acer tataricum (+-3; cC-PCa, cSo-DT, D,
PBC, VŞ), Carpinus betulus (2-4; B, cC-PCa, cI-PN, VŞ), Quercus pedunculiflora (1-4; B, cC-
PCa, cI-PN, cSo-DT, D, PBC, PBt, PF, VŞ).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; PBC, PBt), Corydalis solida ssp. slivenensis
(+; PBC, cC-PCa, cSo-DT), Galathus plicatus (r; PBC), Mercurialis ovata (+; cC-PCa, PBC,
VŞ), Muscari neglectum (+; VŞ), Myrrhoides nodosa (+-1; cC-PCa, PBC), Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum (+; PBC), Paeonia peregrina (+; cC-PCa, PBC), Piptatherum virescens
(+; PBC, PBt), Ruscus aculeatus (+; PBt), Veratrum nigrum (r-+; cC-PCa, PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-2; B, cC-PCa, cI-PN, D, PBC, PBt, PF, VŞ), Carpinus
orientalis (1-3; D, PBt, VŞ), Cerasus mahaleb (+; cSo-DT, D, PBt), Fraxinus excelsior (+;
PBC), Fraxinus ornus (+-2; cSo-DT, PBC, PBt, PF), Pyrus pyraster (+; D, PBC), Tilia
tomentosa (+; PBC), Ulmus procera (+; PBC, PF).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cI-PN, PBC), Cornus mas (+-4; B, cC-PCa, cI-PN,
cSo-DT, D, PBC, PBt, PF), Cornus sanguinea (+; cC-PCa, PBC), Crataegus monogyna (+-1,
cSo-DT, D, PBC, PBt, VŞ), Evonymus europaeus (+; D, PBC), Evonymus verrucosus (+; cI-PN,
D, PBC, PBT, PF, VŞ), Hedera helix (+; D, PBt, VŞ), Ligustrum vulgare (+-1; cC-PCa, cSo-DT,
D, PBC, PBt, VŞ), Prunus spinosa (+; PBC), Rubus caesius (+; cI-PN), Sambucus nigra (+; D,
PF), Viburnum lantana (+; PBC).
- ierburi / subarbuşti: Adoxa moschatellina (+; cI-PN, PBC), Althaea pallida (+; PBC),
Anthriscus cerefolium (+-1; PBC), Arabis turrita (r; PBt), Arctium lappa (r; PBC), Artemisia
absinthium (+; B), Arum orientale (+; cSo-DT, cI-PN, PBC), Asparagus tenuifolius (+; cC-PCa,
PBC), Ballota nigra (+; D, PBC, PBT), Brachypodium sylvaticum (+-1; cC-PCa, cSo-DT, cI-
PN), Chelidonium majus (+; cI-PN), Corydalis solida (+-1; cC-PCa, cSo-DT, PBC), Dactylis
78 Mihai PETRESCU
glomerata (+; B), Dactylis polygama (+-1; cSo-DT, PBC, PBt), Dichanthium ischaemum (+; B),
Gagea lutea (+; cSo-DT), Galium aparine (+; PBC, PBt), Geranium robertianum (+; cC-PCa,
cI-PN, D), Geum urbanum (+-1; B, cC-PCa, cI-PN, cSo-DT, D, PBC, PBt, PF, VŞ), Glechoma
hirsuta (+; cI-PN, D, PBT), Heracleum spondylium (+; cI-PN, PBC), Lamium purpureum (+;
cSo-DT, cI-PN), Leonurus cardiaca (+; PBC), Lithospermum officinale (+; PBC), Lithospermum
purpureocaeruleum (+; cC-PCa, D, PBC), Lolium perenne (+; B), Lychnis coronaria (+; PBC),
Mycelis muralis (+; cC-PCa), Ornithogalum boucheanum (+; cI-PN), Poa nemoralis (+; cC-
PCa), Polygonatum latifolium (+; cC-PCa, D, PBt), Polygonum aviculare (+; B), Polygonum
convolvulus (+; cC-PCa), Potentilla argentea (+; B), Pulmonaria officinalis (+; cI-PN),
Ranunculus ficaria (+-1; cC-PCa, cSo-DT, PBC), Sambucus nigra (+; cI-PN), Scilla bifolia (+-1;
cC-PCa, cI-PN, cSo-DT), Urtica dioica (+-2; B, cC-PCa, cI-PN, cSo-DT, D), Verbena officinalis
(+; B), Veronica hederifolia (+-1; cC-PCa, cI-PN, cSo-DT, DV, PF), Viola odorata (+-1; DT,
PF), Viola reichenbachiana (1; B), Viola suavis (+-1; cC-PCa, cSo-DT, PBC), Xanthium
italicum (+; B), Xanthium spinosum (+; B).
2. Asociaţia Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 este considerată

sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Quercetum pedunculiflorae Borza 1937. În această
asociaţie au fost cuprinse fitocenozele edificate de stejar brumăriu cu o consistenţă scăzută,
caracteristice văilor din silvostepă. Conform literaturii (DIHORU, DONIŢĂ 1970) în Podişul
Babadag aceasta ocupă 600 ha. În siturile studiate asociaţia poate fi considerată vulnerabilă (2
situri), în puţinele fitocenoze identificate fiind întâlnite 3 specii ameninţate.
Până în prezent asociaţia nu a fost descrisă din alte zone ale ţării, fiind totuşi posibil ca
cenotaxonul Quercetum pedunculiflorae descris de Al. Borza din sudul Moldovei (1958) să fie
asemănător cu această asociaţie (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Specii caracteristice / edificatoare principale: Acer tataricum (+-2; cC-PCa, cS-PB),
Quercus pedunculiflora (2-3; cC-PCa, cS-PB).
Specii ameninţate: Mercurialis ovata (+; cC-PCa), Myrrhoides nodosa (+; cC-PCa),
Paeonia peregrina (+; cC-PCa, cS-PB).
Alte specii:
- arbori: Pyrus pyraster (2; cS-PB)
- arbuşti: Cornus mas (2; cS-PB), Crataegus monogyna (+-1; cC-PCa, cS-PB), Evonymus
europaeus (+; cC-PCa), Evonymus verrucosus (+; cC-PCa, cS-PB), Ligustrum vulgare (+; cS-PB),
Viburnum lantana (+; cC-PCa, cS-PB)
- ierburi / subarbuşti: Agrimonia eupatoria (+; cS-PB), Artemisia vulgaris (+; cC-PCa),
Ballota nigra (+; cC-PCa, cS-PB), Brachypodium pinnatum (1; cS-PB), Bromus sterilis (+; cC-
PCa), Centaurea apiculata ssp. spinulosa (+; cS-PB), Dactylis glomerata (+; cC-PCa, cS-PB),
Elymus hispidus (+; cS-PB), Euphorbia agraria (+; cS-PB), Fragaria viridis (+; cC-PCa, cS-PB),
Galium aparine (+; cC-PCa), Geranium robertianum (+; cC-PCa), Geum urbanum (+-1; cC-PCa,
cS-PB), Inula germanica (1; cS-PB), Lithospermum arvense (+; cS-PB), Lithospermum purpureo-
caeruleum (+; cS-PB), Mycelis muralis (+; cC-PCa), Origanum vulgare (+; cS-PB), Peucedanum
alsaticum (+; cS-PB), Poa nemoralis (1; cC-PCa), Rubus caesius (+; cS-PB), Salvia nemorosa (+;
cS-PB), Teucrium chamaedrys (+; cS-PB), Urtica dioica (+; cC-PCa), Vincetoxicum hirundinaria
(+; cS-PB), Viola suavis (+; cC-PCa).
41.7A223 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer cu arţar

tătăresc (Pontic Acer tataricum-Q.cerris-Q.pedunculiflora steppe woods)
Corespondenţe
eurosiberiană cu Quercus spp.; HR: R 4156 Păduri danubian-balcanice de stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora), cer (Q.cerris), gârniţă (Q.frainetto), stejar pufos (Q.pubescens) cu Acer tataricum.

Păduri de stejar de silvostepă subcontinentale, xerofile-termofile de Quercus peduncu-
liflora şi Quercus cerris, cu Acer tataricum, Pyrus pyraster pe cernozionuri levigate din câmpiile
din sudul României cu Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, în stratul
arbustiv şi Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocoeruleum), Fragaria viridis,
Iris variegata, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Teucrium chamaedris, Vincetoxicum
hirundinaria (Cynanchum vincetoxicum) în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Quercetum pedunculiflorae-cerris
Alte specii importante: -
Asociaţia Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980
descrisă mai jos, cuprinsă în acest tip de habitat, se încadrează în:
Alianţa Quercion pedunculiflorae Doltu, Popescu, Sanda 1980
Asociaţia corespunde (DONIŢĂ et al. 1990) următoarelor tipuri de pădure: 8431 Amestec
de stejar pedunculat şi brumăriu cu cer şi gârniţă; 8432 Amestec de stejar brumăriu cu cer şi
gârniţă; 8433 Amestec de cer şi gârniţă cu stejar brumăriu; 8411 Amestec de stejar brumăriu şi
pufos cu cer şi gârniţă.
În ţară habitatul este răspândit pe suprafeţe relativ reduse în sudul şi sud-estul României iar
în restul Europei nu este semnalat până în prezent, astfel încât poate fi considerat rar la nivel
european. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică şi are un areal natural
redus, diminuat şi din cauze antropice.
Habitate asociate
De obicei habitatul este asociat cu „41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar
brumăriu cu arţar tătăresc” sau „41.76812 Păduri moesic-danubiene de Quercus cerris cu
cărpiniţă”.
Ameninţări
Fiind răspândit pe soluri profunde pe loess multe din zonele ocupate de acest habitat au fost
distruse. Zonele rămase sunt mai mult sau mai puţin transformate prin intervenţia umană. Acest
habitat mai este ameninţat şi de exploatările forestiere, împăduriri, succesiune naturală sau
succesiuni induse de managementul forestier, păşunat şi tăiere ilegală a arborilor.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4, DH), inclusiv
ca habitat prioritar (H 91I0*).
Asociaţia Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 a
fost inventariată numai în sudul Dobrogei, fiind încadrată în categoria „vulnerabil” la nivelul
siturilor studiate (6 situri), până în prezent fiind înregistrate 6 specii ameninţate. Asociaţia este
citată (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţiile Canaraua Fetii şi Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Acer tataricum (+; PF, DP, D), Quercus
cerris (1-3; P, PF, CF, DP, D, Es), Quercus pedunculiflora (1-3; P, PF, CF, DP, D, Es).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DP, D), Asphodeline lutea (r; DP), Crocus
pallasii (r; D), Mercurialis ovata (+; P, CF), Myrrhoides nodosa (+; D), Piptatherum virescens
(+-1; PF, Es).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-1; P, CF, D), Carpinus betulus (+; CF), Carpinus orientalis (1-
4; P, PF, CF, DP, D, Es), Cerasus mahaleb (+; D, Es), Fraxinus excelsior (+; Es), Fraxinus
ornus (+-1; P, PF, CF, D, Es), Pyrus pyraster (+; D), Quercus pubescens (+-2; PF, DP, D, Es),
Quercus virgiliana (+; Es), Sorbus torminalis (+; Es), Tilia tomentosa (1; CF).
80 Mihai PETRESCU
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; P), Cornus mas (+-2; P, PF, CF, DP, D), Cornus
sanguinea (+; CF), Crataegus monogyna (+; PF), Evonymus europaeus (+; CF, D), Evonymus
verrucosus (+; P, PF, DP), Ligustrum vulgare (+; P, PF, DP, D, D, Es), Rosa canina (+; PF),
Sambucus nigra (+; CF), Viburnum lantana (+; P).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; D), Anthriscus cerefolium (1; D), Arabis turrita
(+; P), Brachypodium sylvaticum (+; PF, CF, DP, D, Es), Fragaria viridis (+; D), Geum
urbanum (+-1; P, PF, CF, D, Es), Leonurus cardiaca (+; D), Lithospermum purpureocaeruleum
(+; P, DP, D), Marrubium peregrinum (+; D), Melica uniflora (+; P, D), Polygonatum latifolium
(+; D), Urtica dioica (+; CF, D), Veronica hederifolia (+; Es), Viola suavis (1; PF).
44.1621 Zăvoaie de salcie de la Dunărea de Jos (Lower Danube willow

galleries)
Corespondenţe
danubiene de salcie albă (Salix alba) cu Rubus caesius, R 4408 Păduri danubiene de salcie albă
(Salix alba) cu Lycopus exaltatus.
Păduri de luncă dominate de Salix alba, Salix fragilis şi Populus nigra din luncile, văile şi
bazinele Dunării de Jos, ale afluenţilor şi Deltei din sudul şi estul României şi nord-estul
Bulgariei, cu Fraxinus angustifolia, Fraxinus pensylvania (F. pennsylvanica), însoţite de Tamus
communis, Amorpha fruticosa, Rubus caesius, Lycopus europaeus, Lycopus exaltatus,
Polygonum hidropiper (Polygonum hydropiper).
Încadrare fitocenologică: Salicetum albae
constanţă ridicată (SANDA, ARCUŞ 1999): Bidens tripartita, Cornus sanguinea, Lysimachia
nummularia, Populus alba, Scutellaria hastifolia, Symphytum officinale, Vitis sylvestris etc.
Asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. se încadrează în:
Clasa SALICETEA PURPUREAE Moor 1958
Ordinul S ALICETALIA PURPUREAE Moor 1958
Alianţa Salicion albae Soó 1930 em. Th. Müller et Görs 1958
Ea este sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu asociaţia Salici-Populetum (Tx. 1931)
Mejer-Drees 1936. Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de păduri (DONIŢĂ et al. 1990):
9511 Zăvoi de salcie din luncile apelor interioare; 9512 Zăvoi de salcie din locuri înalte din
lunca şi Delta Dunării; 9513 Zăvoi de salcie de productivitate superioară pe locuri joase în lunca
Dunării (situaţiile de locuri înalte cu Rubus caesius); 9514 Zăvoi de salcie de productivitate
mijlocie pe locuri înalte în Lunca Dunării; 9515 Zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe
locuri joase în Lunca Dunării şi Delta Dunării; 9516 Zăvoi de salcie de productivitate inferioară
pe locuri joase în Lunca Dunării (situaţiile de locuri joase cu floră hidrofilă)
Habitatul este răspândit în bazinul inferior al Dunării, în sudul şi estul României, respectiv în
nord-estul Bulgariei şi are, în consecinţă o distribuţie restrânsă la nivel european, dar în aria
respectivă este relativ frecvent. Asfel habitatul nu poate fi considerat rar, ci sporadic la nivel
european. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunile stepică şi respectiv pontică şi are un
areal natural de întindere medie, care a înregistrat însă o regresie importantă din cauze antropice.
Habitate asociate
Ameninţări
exploatări de masă lemnoasă, împăduriri, amenajări hidrotehnice, succesiune naturală sau indusă
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4, DH).
Asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l., sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Salici-
Populetum (Tx. 1931) Mejer-Drees 1936 este considerată rară în siturile studiate (22 situri), în acestea
fiind identificată o singură specie ameninţată. În cazul de faţă în această asociaţie au fost incluse
fitocenozele dominate de salcie. Celelalte fitocenoze dominate de Populus alba şi / sau Populus nigra
au fost înscrise în subtipurile de habitat 44.6611 şi 44.6612, prezentate în paginile următoare.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Amorpha fruticosa (+-1; LO, OB, OH, OMi,
OS, OT, OV), Populus alba (1; OFs, OMi), Populus nigra (+-2; DG, OH, OM, OMi, OPi,
OPPZ, OPS, OS, OŞe, OT, OV), Salix alba (3-5; cI-PN, DG, LO, OB, OCU, OF, OFs, OH, OM,
OMi, OPi, OPP, OPPZ, OPS, OS, OŞe, OT, OTm, OV).
Specii ameninţate: Periploca graeca (r-+; OCU, OF, OFs, OM, OPP, OPS,OT).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (1; cI-PN), Cerasus mahaleb (+, DG), Fraxinus americana (+-1;
OFs; OPP), Fraxinus angustifolia (+; OCU), Fraxinus pennsylvanica (+-1; OCU, OF, OM, OPS,
OS, OT,), Juglans regia (+; OFs), Morus alba (+-1; OF, OFs, OPP, OT), Morus nigra (r; OPS),
Populus alba (+; LO), Prunus cerasifera (+; OFs), Salix cinerea (+; DG), Sambucus nigra (+;
DG), Ulmus laevis (+-2; OCU, OF, OFs, OH, OM, OPP, OPS, OPPZ, OT, OV).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cI-PN), Cornus sanguinea (+; cI-PN, DG, OT),
Corylus avellana (1; cI-PN), Crataegus monogyna (+; cI-PN, DG, OFs, OPS, OT), Evonymus
europaeus (+; cI-PN), Hedera helix (+; DG), Ligustrum vulgare (+; DG), Rhamnus cathartica
(+; OFs), Rubus caesius (+-2; DG, OB, OF, OFs, OM, OPS, OT), Sambucus nigra (+-1; cI-PN,
DG), Tamarix ramosissima (+; OŞe), Vitis sylvestris (+; OT).
- ierburi / subarbuşti: Aegopodium podagraria (1; cI-PN), Alisma plantago-aquatica (r;
OCU), Arctium lappa (+; DG), Aristolochia clematitis (r-+; OB, OF, OPS, OT), Asparagus
pseudoscaber (r-+; OPS, OT), Bidens tripartita (r-1; LO, OCU, OF, OFs, OH, OM, OMi, OPi,
OS, OŞe, OT, OTm), Bolboschoenus maritimus (+; OŞe), Bryonia alba (r-1; OF, OH, OM, OMi,
OPS), Butomus umbellatus (r-+; OPPZ, OŞe), Chenopodium bonus-henricus (+; OM), Crypsis
alopecuroides (+-1; OM, OPi, OTm), Cynanchum vincetoxicum (+; OT), Cyperus fuscus (+-1;
OM, OS, OŞe, OTm), Cyperus glomeratus (+; OH, OM, OTm, OŞe), Digitaria sanguinalis ssp.
pectiniformis (+; OMi, OPi, OŞe), Echinochloa crus-galli (+-1; OCU, OH, OM, OMi, OŞe, OTm),
Equisetum arvense (+; DG), Euphorbia palustris (1; OCU), Glechoma hederacea (+-1; OFs, OT),
Gnaphalium luteo-album (+; OM), Heliotropium europaeum (r; OŞe), Humulus lupulus (+; cI-
PN), Lamium purpureum (+; OPPZ), Lycopus europaeus (r; OH), Lycopus exaltatus (+; OM),
Lysimachia nummularia (+; LO, OFs, OPP), Lythrum salicaria (+; OM), Mentha pulegium (+;
OCU), Myosoton aquaticum (+; OPPZ), Phalaris arundinaceea (+; OPP, OV), Phragmites
australis (+-1; DG, OPP), Plantago major (r; LO), Polygonum hydropiper (+; OM), Portulaca
oleracea (+; OM, OMi, OPi, OS, OTm), Potentilla reptans (1; OCU), Pulicaria dysenterica (r;
OŞe), Rorripa sylvestris (+-1; OM, OŞe, OV), Senecio vernalis (+; OPPZ), Solanum dulcamara
(+; LO, OFs, OM, OMi, OPi, OPP, OS, OV), Solanum nigrum (+; OM, OMi, OŞe, OT, OTm),
Stachys palustris (+; OM), Symphytum officinale (+; OF, OPS, OT,), Tanacetum vulgare (+; OM,
OPP), Teucrium scordium (+; OCU), Tussilago farfara (+-1; DG), Urtica dioica (+-1; cI-PN, DG,
OB, OF), Xanthium italicum (+-1; OH, OM, OMi, OPi, OS, OŞe, OT).
82 Mihai PETRESCU
44.4 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Ulmus minor,
Fraxinus excelsior, Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Mixed
oak-elm-ash forests of great rivers)
Corespondenţe
NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur, Ulmus laevis, Ulmus
minor, Fraxinus excelsior, Fraxinus angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris); O
1198: 91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Ulmus minor, Fraxinus
excelsior, Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); HR: R 4404 Păduri
danubian-panonice mixte de stejar pedunculat (Quercus robur), frasin (Fraxinus sp.) şi ulmi
(Ulmus sp.) cu Festuca gigantea
Diverse păduri ripariene de pe cursurile mijlocii ale marilor râuri, inundate numai la
revărsări de mare amploare.
Încadrare fitocenologică: Ulmenion minoris
Pentru Dobrogea (Delta Dunării) singura asociaţie dominată de ulm, descrisă în literatură
(SANDA, ARCUŞ 1999) este Fraxino danubialis-Ulmetum Sanda et al. 1999, pentru care se
menţionează, dintre speciile carcateristice / edificatoare principale întâlnite şi în cadrul studiilor
proprii Ulmus laevis, Ulmus minor iar dintre restul de specii constante Populus alba, Populus nigra,
Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Brachypodium sylvaticum, Lysimachia nummularia.
Asociaţia Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 se încadrează în :
Clasa QUERCO-FAGETEA Br.-Bl. et Vlieger in Vlieger 1937 em. Borhidi 1996
Alianţa Alno-Ulmion Br.-Bl. et Tx. 1943 em. Müler et Görs 1958
Subalianţa Ulmenion Oberd. 1953
În lucrarea de faţă fitocenozele dominate de ulm au fost încadrate în asociaţia Fraxino-
Ulmetum Oberdorfer 53, considerându-se că denumirea aceasteia corespunde mai bine
compoziţiei specifice inventariate faţă de Fraxino danubialis-Ulmetum Sanda et al. 1999, având
în vedere că în nici un releveu nu a fost identificată specia Fraxinus angustifolia ssp. danubialis.
În acest habitat au fost incluse şi fitocenozele dominate de ulm de pe malul lacului Razim, deşi
nu se încadrează strict în definiţie, nefiind limitrofe marilor râuri, dar având caracteristici
ecologice şi fitocenotice similare.
În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunile stepică, respectiv pontică unde ocupă
un areal natural redus, diminuat şi prin intervenţie antropică. În siturile studiate habitatul a fost
întâlnit predominant în zonele limitrofe Podişului Dobrogean, pe ostroavele Dunării şi mai puţin
în ariile periferice acestei unităţi geografice, adiacente fluviului.
Habitate asociate
Habitatul este întâlnit frecvent în complex cu tipurile „44.661 Zăvoaie vest-pontice de
plop” şi „44.1621 Zăvoaie de salcie de la Dunărea de Jos”.
Ameninţări
Principalii factori de agresiune, actuali sau potenţiali, sunt intervenţiile silvice, plantaţiile
efectuate în cuprinsul habitatului, lucrările hidrotehnice ce pot afecta ostroavele sau malurile
fluviului, inclusiv prin depozitarea de aluviuni în urma dragării.
Habitatul este protejat pe plan naţional şi internaţionl (O 1198, DH).
Asociaţia reuneşte toate fitocenozele dominate de ulmi (Ulmus laevis, U. procera, U.
minor) identificate pe teritoriul siturilor cercetate, acestea fiind încadrate în categoria „rar” (13
situri), în cuprinsul acestora fiind identificate 2 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Ulmus laevis (1-5; CMVE, OB, OF, OPP,
OPS, OS, OT, PBt, PCe), Ulmus minor (3-4; OCU, PCe), Ulmus procera (5; DCI, DMz).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; CMVE, DCI), Periploca graeca (r-1; DMz,
OB, OF, OPP, OPS, OS, OT, PC).
Alte specii:
- arbori: Acer negundo (1; OPS), Carpinus orientalis (1; PBt), Cerasus mahaleb (+-3;
CMVE, PBt, PCe), Fraxinus americana (+; OB), Fraxinus ornus (+-1; CMVE, PBt, PCe),
Fraxinus pennsylvanica (+-2; OPP, OPS, OS, OT), Morus alba (+-1; DMz, OF), Morus nigra (+;
OPS), Populus alba (+; OPP), Populus nigra (+-1; OPS, OS, OT), Quercus pedunculiflora (+;
PBt), Salix alba (+-1; OB, OF, OPS, OS), Tilia tomentosa (+; PBt).
- arbuşti / liane: Amorpha fruticosa (+-1; OB, OCU, OF, OPP, OPS, OS, OT), Clematis
vitalba (+-1; DMz, OPS, PBt, PCe), Cornus mas (+-2; PCe), Cornus sanguinea (+; OPS, OT),
Crataegus monogyna (+-2; CMVE, DMz, OCU, OPS, OS, PCe), Evonymus europaeus (+;
CMVE, PCe), Hedera helix (+; PBt, PCe), Prunus spinosa (+; CMVE, DCI), Rhamnus
cathartica (+-1; DMz, OPS, PCe), Rubus caesius (+-1; OB, OF, OPP, OPS, OS, OT), Sambucus
nigra (+; PBt), Viburnum opulus (+; OPS), Vitis sylvestris (+; OPS, OS).
- ierburi / subarbuşti: Althaea pallida (+; DMz), Anthriscus cerefolium (3; DCI),
Aristolochia clematitis (r-+; DMz, OB, OF, OS, OT, OPP), Artemisia vulgaris (+; DMz),
Asparagus pseudoscaber (r-+; DMz, OPS, OT), Ballota nigra (+; CMVE, PCe), Bidens
tripartita (+; OB, OCU, OPS, OS, OT), Brachypodium pinnatum (+; PCe), Brachypodium
sylvaticum (+-1; CMVE, PCe), Bryonia alba (+; OS, OF), Butomus umbellatus (+; OPS, OS,
OT), Chelidonium majus (+; DCI, PBt, PCe, OPS), Conyza canadensis (+; DMz), Dactylis
glomerata (+; DMz, PCe), Daucus carota (+; DMz), Galium aparine (+-1; CMVE, DMz), Geum
urbanum (+; PCe), Glechoma hederacea (+-2; OB, OCU, OF, OPS, OS), Lysimachia
nummularia (+; OF, OPP), Marrubium peregrinum (+; DMz), Marrubium vulgare (+; DCI),
Melilotus albus (+; DMz), Ornithogalum boucheanum (r; DCI), Parietaria officinalis (1-2; PCe),
Polygonatum latifolium (+; CMVE, OPS), Potentilla reptans (+; OCU), Solanum nigrum (+;
OPS, OS), Urtica dioica (+; DMz), Xanthium strumarium (+; OCU).
44.661 Zăvoaie vest-pontice de plop (Western Pontic poplar galleries)

Păduri ripariene de plop dominate de Populus alba, Populus nigra, Populus canescens,
situate de-a lungul malurilor nisipoase ale cursurilor de apă din câmpiile regiunii vest-pontice.
Încadrare fitocenologică: -
Habitatul cuprinde următoarele subtipuri:
A) 44.6611 Zăvoaie vest-pontice de plop alb (Western Pontic white poplar galleries)
Corespondenţe
EMERALD: ! 44.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forests; NATURA 2000: 92A0
Salix alba and Populus alba galleries; O 1198: 92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; HR:
R 4406 Păduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius.
Păduri ripariene de Populus alba cu Salix alba, Salix fragilis şi Ulmus laevis situate de-a
lungul cursurilor de apă din câmpiile vest-pontice, cu Viburnum opulus, Cornus sanguinea,
Crataegus monogyna, Frangula alnus în stratul arbustiv şi Rubus caesius, Lycopus europaeus,
Bidens tripartita, Scutellaria galericulata în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Salici-Populetum.
În lucrarea de faţă a fost încadrată în acest subtip asociaţia Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.)
Borza 37, sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999; DONIŢĂ et al. 2005) cu Salici-Populetum (Tx. 1931)
Mejer-Drees 1936, Salicetum albae Issler 1924 s.l. şi Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Soó
1957, primul cenotaxon corespunzând însă mai bine cu denumirea şi descrierea habitatului.
84 Mihai PETRESCU
B) 44.6612 Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru (Western Pontic white-black

poplar galleries)
Corespondenţe
R 4405 Păduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius.
Păduri ripariene situate de-a lungul cursurilor de apă din câmpiile vest-pontice, dominate
de Populus alba şi Populus nigra cu Salix alba, Salix fragilis and Ulmus laevis, Quercus robur,
cu Viburnum opulus, Cornus sanguinea, Frangula alnus în stratul arbustiv şi Rubus caesius,
Lycopus europaeus, Bidens tripartita, Scutellaria galericulata în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Populetum nigro-albae

La speciile enumerate în definiţie pentru habitatul 44.661 se mai pot adăuga următoarele
specii citate în literatură, având o constanţă ridicată (DONIŢĂ et al. 1990; SANDA, ARCUŞ
1999): Clematis vitalba, Humulus lupulus, Lysimachia nummularia, Solanum dulcamara,
Stachys palustris, Vitis sylvestris etc.
Cele două asociaţii menţionate în cadrul subtipurilor de mai sus pot fi reunite, conform
speciilor caracteristice şi descrierilor fitocenologice (SANDA, ARCUŞ 1999; SANDA 2001), în
asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. ce se încadrează în:
Cele două subtipuri de habitat de mai sus corespund următoarelor tipuri de păduri
(DONIŢĂ et al. 1990):
A) 44.6611 Zăvoaie vest-pontice de plop alb - Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza
37, sinonim cu Salici-Populetum (Tx. 1931) Mejer-Drees 1936: 9111 Zăvoi de plop alb de
productivitate superioară; 9112 Zăvoi de plop alb de productivitate mijlocie; 9113 Zăvoi de plop
alb de productivitate mijlocie pe locuri mijlociu inundabile în Lunca Dunării; 9114 Zăvoi de
plop alb de productivitate inferioară pe locuri mijlociu inundabile în Lunca Dunării; 9611 Zăvoi
normal de plop şi salcie; 9612 Zăvoi de plop şi salcie din Delta Dunării
B) 44.6612 Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru - Populetum nigro-albae Slavnic
1952, inclusiv Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37, situaţiile de amestec cu plop negru:
9211 Zăvoi de plop negru de productivitate superioară; 9212 Zăvoi de plop negru de productivitate
mijlocie pe locuri înalte în Lunca Dunării; 9213 Zăvoi de plop negru de productivitate mijlocie pe
locuri joase în Lunca Dunării; 9214 Zăvoi de plop negru de productivitate inferioară pe locuri joase
în Lunca Dunării; 9311 Zăvoi amestecat de plop alb şi negru de productivitate superioară; 9312
Zăvoi amestecat de plop alb şi negru de productivitate mijlocie.
Habitatul este răspândit în câmpiile din vestul Mării Negre, ocupând un areal natural de
întindere redusă la nivel european, în zona respectivă fiind întâlnit pe arii restrânse. În Dobrogea
şi zonele limitrofe habitatul se încadrează în bioregiunile stepică şi respectiv pontică şi are un
areal natural de întindere redusă, care a înregistrat şi o regresie importantă din cauze antropice.
Este mai frecvent în Delta Dunării.
Habitate asociate
Habitatul este asociat îndeosebi cu subtipul „44.1621 Zăvoaie de salcie de la Dunărea de Jos”.
Ameninţări
exploatări de masă lemnoasă, împăduriri îndeosebi cu plopi hibrizi, amenajări hidrotehnice,

1. Asociaţia Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 include în lucrarea de faţă
fitocenozele dominate de Populus alba, în care Populus nigra şi Salix alba participă cu acoperire
redusă sau lipsesc. Asociaţia a fost întâlnită doar în 4 situri din cele studiate, fiind încadrată în
categoria „vulnerabil”. În cadrul acesteia a fost identificată o singură specie ameninţată.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Populus alba (4-5; cI-PN, LO, OCU, PBt)
Specii ameninţate: Periploca graeca (+-1; LO, PBt)
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (1; cI-PN), Morus alba (r-+; LO, OCU, PBt), Populus nigra (1;
LO), Prunus cerasifera (+; LO, OCU), Salix alba (1; LO, PBt), Tilia tomentosa (1; cI-PN),
Ulmus glabra (1; cI-PN), Ulmus laevis (+; LO), Ulmus minor (+; LO).
- arbuşti / liane: Amorpha fruticosa (1-2; LO, PBt, OCU), Clematis vitalba (1; cI-PN),
Cornus mas (+; cI-PN), Corylus avellana (1; cI-PN), Crataegus monogyna (+; OCU), Rubus cae-
sius (+; PBt, OCU), Tamarix ramosissima (+; PBt).
- ierburi / subarbuşti: Aegopodium podagraria (1; cI-PN), Agropyron repens (1; OCU),
Alliaria petiolata (+; cI-PN), Asarum europaeum (+; cI-PN), Bidens tripartita (+-1; LO, PBt,
OCU), Bryonia alba (r; PBt), Geum urbanum (+; cI-PN), Lysimachia nummularia (+; LO),
Mentha pulegium (r; OCU), Parietaria officinalis (+; LO), Portulaca oleracea (+; OCU),
Pulmonaria officinalis (r; cI-PN), Rorripa sylvestris (r; OCU), Sambucus ebulus (+; LO),
Solanum dulcamara (+; OCU), Solanum nigrum (+; OCU), Tanacetum vulgare (+; OCU), Urtica
dioica (+; OCU), Xanthium italicum (+; PBt, OCU).
2. Asociaţia Populetum nigro-albae Slavnic 1952 include în studiul de faţă fitocenozele

dominate de Populus nigra în care Populus alba şi Salix alba au acoperiri reduse sau lipsesc. Ea
poate fi considerată vulnerabilă la nivelul siturilor studiate (8 situri), unde a fost întâlnită o
singură specie ameninţată.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Populus alba (+-2; OB, OMi, OS, OT),
Populus nigra (3-5; OB, OM, OMi, OPi, OPP, OPPZ, OS, OT, OTm).
Specii ameninţate: Periploca graeca (+-1; OB, OM, OPP, OS, OT).
Alte specii:
- arbori: Fraxinus americana (+; OB), Fraxinus pennsylvanica (+; OM, OMi, OPP, OT),
Juglans regia (+; OS), Morus alba (+; OT), Prunus cerasifera (+; OS), Salix alba (+-2; OM,
OMi, OPi, OTm), Ulmus laevis (+-1; OB, OM, OMi, OPP, OPPZ, OS, OT, OTm).
- arbuşti / liane: Amorpha fruticosa (+-2; OB, OM, OMi, OPi, OPP, OS, OT, OTm,),
Cornus sanguinea (+; OT), Crataegus monogyna (+; OPP, OS, OT), Rubus caesius (+-2; OB,
OM, OPP, OS, OT), Tamarix ramosissima (+; OS), Vitis sylvestris (+; OS, OT).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; OS), Aristolochia clematitis (r-1; OB, OS, OT,
OTm), Asparagus pseudoscaber (+; OM, OS, OT), Bidens tripartita (+; OM, OMi, OPi, OS, OT,
OTm), Bryonia alba (+; OMi), Chelidonium majus (+; OS), Conyza canadensis (1; OS), Crypsis
alopecuroides (+-1; OPi, OTm), Cynanchum acutum (+; OS), Cyperus glomeratus (+; OTm),
Digitaria sanguinalis ssp. pectiniformis (+; OS, OT), Echinochloa crus-galli (+; OS, OTm),
Glechoma hederacea (+; OS), Humulus lupulus (+; OB), Lycopus europaeus (+; OPPZ, OS),
Lysimachia nummularia (+; OPP), Lythrum salicaria (r; OMi), Morus alba (+; OMi), Portulaca
oleracea (r-+; OTM), Solanum dulcamara (r-1; OM, OPPZ, OS, OT), Solanum nigrum (+; OMi,
OPi, OS, OTm), Tanacetum vulgare (+; OS), Urtica dioica (+; OS), Xanthium italicum (+; OMi,
OPi, OS, OTm).
86 Mihai PETRESCU
44.814112 Tufărişuri danubiene de apă dulce de Tamarix ramosissima cu

Calamagrostis epigeios (Danube small reed fresh water tamarix stands)
Corespondenţe
EMERALD: ! 44.8 Southern riparian galleries and thickets; NATURA 2000: 92D0
Southern riparian galleries and thickets (Nerio-Tamaricetea and Securinegion tinctoriae); O
1198 - ; HR: R 4422 Tufărişuri danubiene de cătină roşie (Tamarix ramosissima).
Formaţii de Tamarix smyrnensis şi / sau Tamarix tetrandra pe soluri slab sărăturate sau
maluri de ape dulci curgătoare de stepă din regiunea vest-pontică, inclusiv sisteme de râuri ca
cele ale bazinelor Dunării de Jos şi Mariţa-Tunja.
Încadrare fitocenologică:Tamaricetum ramosissimi, Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae.
Dintre speciile cu constanţă ridicată în acest habitat sunt citate (SANDA, ARCUŞ 1999)
Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Cichorium intybus, Cynodon dactylon, Poa angustifolia etc.
Asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963 se
încadrează în următorii cenotaxoni superiori:
Alianţa Artemisio scopariae-Tamaricion Simon et Dihoru (1962) 1963
Asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) este până în
prezent citată (DONIŢĂ et al. 2005) numai din sudul, estul şi sud-estul României, unde ocupă
suprafeţe relativ reduse, ceea ce îi conferă un caracter de raritate la nivel european. În Dobrogea
habitatul se încadrează în regiunile biogeografice stepică şi pontică având un areal natural redus,
aflat în regresie din cauze antropice.
Habitate asociate
Habitatul este asociat uneori cu subtipul „44.1621 Galerii de salcie de la Dunărea de Jos” şi
15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon”.
Ameninţări
împăduriri, amenajări hidrotehnice, suprapăşunat sau succesiune naturală.
Habitatul este protejat pe plan internaţional (R4, DH).
Asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) a fost
întâlnită numai pe ostrovul Marinaru (rezervaţia Ostroavele Şeica-Fermecat), fiind considerată
astfel ca periclitată în cadrul siturilor studiate, unde nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Tamarix ramosissima (3-4; OM).
Alte specii: Bidens tripartita (+; OM), Cyperus fuscus (+; OM), Cyperus glomeratus (+;
OM), Digitaria sanguinalis ssp. pectiniformis (+; OM), Echinochloa crus-galli (+-1; OM),
Gnaphalium luteo-album (+; OM), Heliotropium europaeum (+; OM), Populus nigra (+; OM),
Portulaca oleracea (+; OM), Rorripa sylvestris (+; OM), Salix alba (+; OM), Solanum
dulcamara (+; OM), Tanacetum vulgare (+; OM), Xanthium italicum (1; OM).
44.921 Tufărişuri de Salix cinerea (Grey willow scrub)

Tufărişuri mezotrofe sau eutrofe de Salix cinerea sau Salix aurita şi Alnus glutinosa din
zone de mlaştini, sau situate pe malul apelor.

În cadrul acestor tufărişuri, în Dobrogea sunt citate (SANDA, ARCUŞ 1999) şi o serie de
alte specii higro şi hidrofile precum: Berula erecta, Lycopus europaeus, Phragmites australis,
Solanum dulcamara, Thelypteris palustris.
Asociaţia Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in Soó 1955 se încadrează în
Clasa ALNETEA GLUTINOSAE Br.-Bl. et Tx. ex Westoff et al. 1946
Ordinul S ALICETALIA AURITAE Doing 1962
Alianţa Salicion cinereae Th. Müll. et Görs ex Pass. 1961
Se poate estima că habitatul are o distribuţie largă în Europa, dar suprafeţele sunt în general
reduse, acestea fiind diminuate şi prin activitate antropică. În Dobrogea habitatul se înscrie în
bioregiunile stepică, respectiv pontică, fiind întâlnit pe arii foarte reduse în Podişul Dobrogean şi
mai frecvent în Delta Dunării.
Habitate asociate
Habitatul este asociat în general cu tipul „53.11 Stufărişuri de Phragmites australis”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de lucrările hidrotehnice ce duc la modificarea regimu-
lui hidrologic (îndiguiri, desecări etc), precum şi de incendii.
Habitatul nu este protejat legal, dar, având în vedere că aria sa de răspândire este relativ
redusă şi acesta are o importanţă deosebită îndeosebi pentru numeroase specii de ornitofaună
protejate, este necesară atribuirea unui statut legal de conservare, cel puţin la nivel naţional.
Asociaţia se încadrează în categoria „periclitat”, deşi nu este un habitat protejat, fiind
întâlnită în siturile studiate numai în rezervaţia Lacul Vederoasa, unde nu au fost inventariate
specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Salix cinerea (5; LV)
Alte specii: Alisma plantago-aquatica (+; LV), Berula erecta (1; LV), Bidens tripartita (+;
LV), Chamerion angustifolium (+; LV), Eupatorium cannabinum (1; LV).
53.11 Stufărişuri de Phragmites australis (Common reed beds)

Corespondenţe
HR: R 5309 Comunităţi danubiene cu Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris
Stufărişuri de Phragmites australis.
Încadrare fitocenologică: Phragmitetum (Scirpo-Phragmitetum p., Typho-Phragmitetum
maximi, Scirpo lacustris-Phragmitetum mediterraneum).
În afară de specia caracteristică Schoenoplectus lacustris, o serie de alte specii sunt
reprezentative pentru acest habitat (SANDA, ARCUŞ 1999) respectiv: Bolboschoenus
maritimus, Iris pseudacorus, Oenanthe aquatica, Sium latifolium, Stachys palustris, Symphytum
officinale etc.
Asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 se încadrează în următoarea clasificare:
Clasa PHRAGMITETEA AUSTRALIS R. Tx. et Preising 1942
Ordinul PHRAGMITETALIA Koch 1926
Alianţa Phragmition communis Koch 1926
Habitatul este larg răspândit în Europa însă arealul său natural a fost diminuat considerabil
88 Mihai PETRESCU
prin intervenţii antropice. În Dobrogea habitatul se înscrie în bioregiunile stepică respectiv

pontică. Deşi în Delta Dunării habitatul este foarte larg răspândit, în Podişul Dobrogei suprafaţa
sa este redusă.
Habitate asociate
Cel mai frecvent habitat ce apare în complex cu tipul 53.11 este reprezentat prin „53.132
Comunităţi cu Typha angustifolia”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de lucrările hidrotehnice, ce duc la modificarea
regimului hidrologic (îndiguiri, desecări etc), precum şi de incendii.
Fiind un habitat larg răspândit, acesta nu este protejat pe plan naţional sau internaţional.
Având în vedere importanţa sa, îndeosebi ca habitat al unor specii de ornitofaună protejate, în
viitor acesta ar trebui pus sub protecţie, cel puţin la nivel naţional.
Pe teritoriul siturilor studiate habitatul este reprezentat prin cele două subtipuri descrise în
continuare, încadrate în asociaţia Scirpo-Phragmitetum. Fitocenozele dominate de Phragmites
australis au fost încadrate într-un subtip sau altul, în funcţie de caracterul permanent inundabil:
A) 53.1111 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce (Freshwater Phragmites beds)
Stufărişuri permanent inundate de lacuri, eleştee şi cursuri de apă dulce.
Încadrare fitocenologică: Scirpo-Phragmitetum
Asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 din cadrul acestui subtip de habitat a fost
întâlnită în 7 situri, ceea ce ar conduce la încadrarea sa în categoria „vulnerabil”, cu menţiunea
că acesta nu constituie un habitat protejat. Nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Phragmites australis (4-5; cHm-MMS, Ca,
LB, LT, LV, VM), Typha angustifolia (+-2; LB, LT, LV), Typha latifolia (+-1; LT, LV),
Alte specii: Alisma plantago-aquatica (+; LV), Althaea officinalis (+; LT), Atriplex hastata
(+; LV), Berula erecta (+; LV), Bidens tripartita (+; LV), Calystegia sepium (+; Ca, LT),
Cannabis sativa (+; Ca), Chamerion angustifolium (+-1; LB, LV), Cyperus glomeratus (+; LV),
Daucus carota (+; LT), Eupatorium cannabinum (+; LV), Lycopus europaeus (r-+; Ca, LT, LV),
Mentha aquatica (+; LV), Nymphoides peltata (1; LB), Ononis spinosa (+; VM), Plantago major
(+; VM), Polygonum hydropiper (+; LB), Polygonum persicaria (+; LB), Salix cinerea (+; cHm-
MMS), Schoenoplectus tabernaemontani (+; LV), Senecio vernalis (+; LT), Solanum nigrum (+;
LB), Tamarix ramosissima (+; LT), Teucrium scordium (+; LT), Urtica dioica (+; Ca).
B) 53.1121 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce pe soluri uscate (Dry freshwater
Phragmites beds)
Stufărişuri neinundate ce ocupă malurile cursurilor de apă şi ale solurilor umezite de apă
dulce.
Asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 din acest subtip de habitat poate fi
considerată ca vulnerabilă la nivelul siturilor studiate (2 situri) deşi nu constituie un habitat
protejat. În cadrul acesteia nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Phragmites australis (4-5; DCI, DG)
Alte specii: Arctium lappa (+; DCI), Ballota nigra (+; DCI), Cerasus mahaleb (+; DG),
Crataegus monogyna (+; DG), Equisetum arvense (+; DG), Lycopus europaeus (+; DG), Mentha
longifolia (1; DG), Parietaria officinalis (1; DCI), Ranunculus sceleratus (+; DCI), Rubus
caesius (+; DG), Sambucus nigra (+; DG), Solanum dulcamara (+; DG), Solanum nigrum (+;
DCI), Stellaria media (+; DG), Tussilago farfara (+-1; DG), Urtica dioica (1; DCI, DG).
53.13 Comunităţi de Typha sp. (Reedmace beds)

Formaţii de Typha latifolia, Typha angustifolia, Typha domingensis, Typha laxmannii,
Typha elephantina, în mod obişnuit extrem de sărace în specii, câteodată monodominante, ce
tolerează perioade prelungite de secetă, diferite condiţii de salinitate şi poluare.
Încadrare fitocenologică: Typhetum angustifoliae, Typhetum latifoliae (Scirpo-Phragmi-
tetum p.), Typhetum laxmannii
În compoziţia specifică acestui habitat alţi taxoni reprezentativi (SANDA, ARCUŞ 1999)
sunt reprezentaţi prin Glyceria maxima, Lythrum salicaria, Phragmites australis, Schoenoplectus
lacustris etc.
Asociaţiile Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 şi Typhetum laxmannii Nedelcu 1969 se
încadrează în:
Habitatul este larg răspândit în Europa, însă arealul său a fost redus prin activităţi
antropice. Subtipul 53.133 ocupă o arie restrânsă, numai în sud-estul Europei. În Dobrogea
habitatul se încadrează în bioregiunile stepică, respectiv pontică. Deşi este frecvent în Delta
Dunării, în Podişul Dobrogei el are o distribuţie redusă.
Habitate asociate
În majoritatea situaţiilor habitatul apare în complex cu tipul „53.11 Stufărişuri de
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de lucrările hidrotehnice ce duc la modificarea
regimului hidrologic (îndiguiri, desecări etc.) şi incendii.
viitor acesta ar trebui pus sub protecţie, cel puţin la nivel naţional, în special subtipul 53.133,
care este foarte rar.
În siturile studiate au fost întâlnite 2 subtipuri ale habitatului 53.13, respectiv:
A) 53.132 Comunităţi de Typha angustifolia (Lesser reedmace beds)
Corespondenţe
HR: R 5305 Comunităţi danubiene cu Typha angustifolia şi Typha latifolia
Formaţii dominate de Typha angustifolia, larg răspândite.
Încadrare fitocenologică: Typhetum angustifoliae
Asociaţia Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 este încadrabilă în categoria „vulnerabil”
(5 situri), sub rezerva că nu constituie un habitat protejat. În cadrul acesteia a fost identificată o
Specii caracteristice / edificatoare principale: Typha angustifolia (4-5; LB, LD, LT, LV, VŞ)
Specii ameninţate: Samolus valerandi (+; LD),
Alte specii: Alisma plantago-aquatica (+-1; LD, LV, VŞ), Berula erecta (1; LV), Bidens
tripartita (r; LB), Calystegia sepium (+; LV), Chamerion angustifolium (1; LB), Echinochloa
crus-galli (+-1; LD, VŞ), Glyceria maxima (1; LD), Gnaphalium luteo-album (+; LD), Lycopus
europaeus (1; LV), Mentha aquatica (1; LV), Nymphoides peltata (1; LB), Phragmites australis
90 Mihai PETRESCU
(+-1; LT, VŞ), Polygonum hydropiper (+; LD, LV), Polygonum persicaria (1; LD), Ranunculus
sceleratus (+-1; LT, VŞ), Rumex palustris (+; LD), Sagittaria sagittifolia (r; LD), Salix cinerea
(r; LD), Schoenoplectus lacustris (r-+; LD, VŞ), Solanum nigrum (r; LD), Typha latifolia (1-2;
LT, VŞ), Trifolium fragiferum (+; LV), Xantium italicum (+; LV).
B) 53.133 Comunităţi de Typha laxmannii (Laxmann's reedmace beds)

Corespondenţe
HR: R 5306 Comunităţi danubiene cu Typha laxmannii şi Epilobium hirsutum
Formaţii edificate de Typha laxmannii din sud-estul Europei.
Încadrare fitocenologică: Typhetum laxmannii
Asociaţia Typhetum laxmannii Nedelcu 1969 a fost identificată într-un singur sit,
încadrându-se astfel în categoria „periclitat”, deşi nu este un habitat protejat. Nu au fost
inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Typha laxmannii (4; LV)
Alte specii: Berula erecta (+; LV), Chamerion angustifolium (r; LV), Phragmites australis
(2; LV), Schoenoplectus lacustris (+; LV), Schoenoplectus tabernaemontani (1; LV), Sonchus
oleraceus (r; LV), Typha angustifolia (+; LV).
54.1 Izvoare (Springs)

Corespondenţe -
Habitatul cuprinde bazine de izvoare şi comunităţi strâns legate de acestea, dependente de
condiţiile particulare de microclimat şi hidrologie create de izvoare. Acestea cuprind
comunităţile specializate de izvoare (Montio-Cardaminetea), ca şi alte comunităţi (Caricetalia
davallianae-54.2, Caricetalia fuscae-54.4, Caricion bicoloris-atrofuscae-54.3, Festuco-Brome-
tea- 34.3) ce sunt intercalate cu acestea.
Încadrare fitocenologică
Deşi habitatul nu a fost studiat detaliat, în cadrul siturilor studiate au fost identificate până
în prezent doar comunităţi din clasa Festuco-Brometea, întâlnite în jurul acestor izvoare.
În Europa habitatul are o distribuţie largă, dar pe suprafeţe reduse. În Dobrogea habitatul se
încadrează în bioregiunea stepică. Având în vedere ariditatea climei habitatul este rar întâlnit, pe
suprafeţe restrânse, îndeosebi în podişurile Casimcea, Niculiţel, Munţii Măcinului şi, cu totul
excepţional, în podişul calcaros al Babadagului, Dealurile Tulcei sau în Dobrogea de Sud.
În siturile studiate habitatul se încadrează în categoria „rar” (25 situri), la limita superioară
a acesteia. Siturile în care a fost identificat până în prezent sunt: B, cB-PCa, cCe-PNMM, cD-
PCa, cG-PNMM, cI-PN, cL-PN, C, Ca, CD, CMVE, CP, CoM, DD, DDt, DG, DI, Gr, LV, M,
MC, PBT, PCe, VM, VOs.
Habitate asociate
Habitatul apare în cuprinsul tipurilor „34.92 Stepe ponto-sarmatice” sau al habitatelor
forestiere (41.2C22, 41.7).
Ameninţări
Principalii factori de ameninţare sunt colmatările şi efectuarea unor captări de apă.
Habitatul nu este protejat de legislaţia naţională sau de convenţiile europene.
65 Peşteri (Caves)
Corespondenţe
EMERALD: ! 65 Caves; NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public; O 1198:
8310 Peşteri închise accesului public; HR: R 6501 Peşteri.

Deşi este lipsit de covor vegetal, s-a considerat totuşi necesară prezentarea acestui tip de
habitat şi a siturilor în care a fost identificat, pentru a se putea oferi o imagine de ansamblu a
diversităţii habitatelor din zonele cercetate. Pentru menţionarea diferenţiată a siturilor în care au
fost întâlnite habitatele „65 Peşteri” şi subtipul acestuia „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”
acestea au fost considerate ca două subtipuri distincte, în funcţie de prezenţa sau absenţa
liliecilor. Cu excepţia Peşterii Liliecilor (GD), ce măsoară câteva sute de metri, restul peşterilor
sunt de mici dimensiuni.
Habitatele de peşteri nu au fost studiate de specialişti în speologie, fiind necesare cercetări
de specialitate.
Prezentarea se face diferenţiat pe cele două subtipuri:
A) 65 Peşteri (Caves)
Peşteri naturale, sisteme de peşteri, ape subterane şi spaţii subterane interstiţiale.
Peşterile şi apele asociate acestora (65.1 - 65.7) adăpostesc comunităţi variate dar cu număr
redus de specii, de animale, fungi şi alge care sunt strict legate de acestea (organisme
troglobionte) sau sunt fiziologic şi ecologic capabile să-şi desfăşoare întreg ciclul de viaţă în
cadrul acestora (organisme troglofile), sau depind de acestea pentru o parte din ciclul de viaţă
(organisme subtroglofile). Apele subterane ce nu sunt asociate peşterilor (65.8) şi spaţiile
interstiţiale (65.9, 65.A) adăpostesc o faună specifică.
În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică, având un areal natural
foarte redus. În siturile studiate habitatul poate fi considerat ca rar fiind întâlnit în 13 dintre
acestea: Ba, cB-PCa, CD, CF, CMVE, D, DCI, GD, LB, P, PH, Pt, VOs.
B) 65.22 Peşteri continentale cu lilieci (Continental bat caves)
Peşteri din zonele continentale ale Eurasiei şi Africii de Nord, cu o cantitate redusă de
oxigen, în general mari şi străbătute de cursuri de ape sau existente în apropierea cursurilor de
ape de suprafaţă, cu colonii permanente sau temporare de lilieci, în majoritate aparţinând familiei
Vespertilionidae.
Habitatul este răspândit în numeroase zone ale Europei, inclusiv în România, în Podişul
Dobrogean fiind foarte rar. Pe teritoriul siturilor studiate acest habitat poate fi considerat
vulnerabil, fiind întâlnit doar în 5 situri, respectiv: cH-PN, CP, En, GD, MC.
Habitate asociate
În siturile studiate habitatul 65 este situat în cuprinsul subtipurilor: „34.92 Stepe ponto-
sarmatice”; „41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”; „Silvostepă din
Dobrogea”.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4), inclusiv prin
Directiva Habitate ce ocroteşte habitatul „65 Peşteri închise accesului public” (Caves not opened
to the public).
9 Pajişti şi tufărişuri cu vegetaţie forestieră (Wooded grasslands and scrubs)

În acest tip de habitat pot fi încadrate două noi subtipuri, respectiv „Pajişti danubiene de
luncă cu vegetaţie forestieră”, respectiv „Silvostepă din Dobrogea”. Ambele subtipuri de habitat
nu sunt descrise în baza de date PHYSIS, unde se fac trimiteri la habitatele componente ale
acestor tipuri complexe de vegetaţie. Cel de-al doilea subtip de habitat, specific Dobrogei, este
descris în continuare, în baza studiilor proprii şi a literaturii, subtipurile de habitat componente
fiind în cea mai mare parte protejate pe plan naţional şi / sau internaţional (O 1198, R4, DH) şi /
92 Mihai PETRESCU
sau sunt cenotaxoni endemici / regionali specifici acestei provincii. Pentru primul subtip nu
există încă o descriere detaliată întrucât nu există suficiente date pentru aceasta.
Corespondenţe -
Ecosisteme de mare întindere compuse dintr-o vegetaţie mozaicată de pajişti şi vegetaţie
forestieră, de arbori rari prezenţi în ecosisteme de pajişti sau tufărişuri, sau de specii spontane de
arbori întâlnite în terenuri transformate pentru păşunat sau cultivare, în care un echilibru stabil
între arbori şi formaţiile ierboase sau arbustive este menţinut în mod natural sau artificial. Aceste
ecosisteme sunt caracteristice pentru zone de ecoton şi pentru unele regiuni în care sunt utilizate
metode combinate agro-pastorale tradiţionale extensive. Elementele lor constitutive pot fi
precizate prin utilizarea codurilor folosite în secţiunile 3 şi 4, şi ocazional 8. Fazele de tranziţie
ce preced sau succed vegetaţiei de pădure, incluse în secţiunea 3, sunt excluse, constituind
vegetaţie mozaicată rurală foarte artificializată, inclusă în secţiunea 8.
Cele două subtipuri sunt descrise în continuare:
A) Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră (Danubian wooded floodplain
grasslands)
Acest subtip a fost foarte rar întâlnit în zonele cercetate, unde poate fi considerat
vulnerabil (2 situri), respectiv în rezervaţiile propuse Troina Mare-Balaban (ostrovul Troina
Mare) şi ostroavele Şeica-Fermecat (ostrovul Ceacâru). În prima locaţie habitatul se prezintă ca o
rarişte dominată de plop alb şi negru cu frecvente exemplare seculare, ce provine din habitatul
„44.6612 Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru”, respectiv din asociaţia Populetum nigro-
albae Slavnic 1952, în care diminuarea acoperirii stratului arborescent este în principal datorată
intervenţiilor antropice prin tăierea arborilor şi păşunat, sau succesiunii naturale.
În cea de-a doua locaţie habitatul este format din pajişti mezofile (asociaţia Trifolio
fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958) în complex cu rarişti şi pâlcuri de arbori
(asociaţiile Salicetum albae Issler 1924 s.l. şi Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53) precum şi cu
exemplare izolate sau grupate de arbuşti (asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958), acest
habitat fiind format atât prin intervenţie antropică (tăierea arborilor, păşunat) cât şi prin
succesiunea naturală, ce duce treptat la înlocuirea zăvoaielor prin pajişti de luncă.
În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunile stepică, respectiv pontică.
B) Silvostepă din Dobrogea (Dobrogean wooded steppe)

Acest subtip de habitat este descris aici pentru prima oară astfel încât nu este încadrat în
clasificările habitatelor palearctice (baza de date PHYSIS), totuşi, el se poate încadra în
clasificarea palearctică în categoriile superioare „93 Silvostepe” (Wooded steppe), „9 Pajişti şi
tufărişuri cu vegetaţie forestieră” (Wooded grasslands and scrubs).
Definiţie şi caracteristici
Vegetaţie mozaicată, răspândită în Podişul Dobrogei româneşti, compusă din pajişti
stepice, arbuşti, arbori rari sau grupaţi şi mici pâlcuri de pădure. Taxonii caracteristici pentru
acest habitat complex sunt specii arborescente precum Carpinus orientalis, Fraxinus ornus,
Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens, arbuşti precum: Cornus mas, Cotinus coggygria,
Crataegus monogyna, Jasminium fruticans, Paliurus spina-christi, Prunus spinosa, Prunus
tenella şi următoarele specii ierboase: Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Campanula
romanica, Dianthus nardiformis, Dichanthium ischaemum, Festuca valesiaca, Galium dasy-
podum, Koeleria lobata, Lithospermum purpureocaeruleum, Mercurialis ovata, Moehringia
grisebachii, Moehringia jankae, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum amphibolum, Ornithogalum
fimbriatum, Paeonia peregrina, Pimpinella tragium ssp. lithophila, Stipa capillata, Stipa
lessingiana, Stipa ucrainica, Thymus zygioides.
În cazuri particulare, inclusiv datorită stepizării unor păduri naturale prin intervenţie
umană, pot fi reprezentate şi alte specii precum Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Quercus
dalechampii, Quercus frainetto, Quercus petraea, Quercus polycarpa, Tilia tomentosa.
Caracterul specific al acestui habitat este conferit de câteva asociaţii vegetale endemice
pentru Dobrogea, cum sunt cele din alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970 şi
asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999, Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis (Mihai et al.1964) Mititelu et al. 1993, Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă
1970. La acestea se adaugă asociaţii regionale specifice pentru această provincie, ce aparţin
alianţelor Stipion lessingianae Soó 1947, Festucion valesiacae Klika 1931 şi cenotaxonului
Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 var.geogr. dobrogensis Burduja et Horeanu 1969.
În vederea facilitării cartării şi pentru a se evita confuziile dintre acest tip de habitat şi
habitatele de stepă, respectiv de pădure, se pot considera ca „Silvostepă din Dobrogea” habitatele
cu o acoperire a speciilor arborescente cuprinsă între 10 şi 50 % din suprafeţele acestora. Astfel,
conform denumirii sale în limba engleză (wooded steppe), stepa ar trebui să aibă o participare
mai mare sau cel puţin egală cu cea a vegetaţiei arborescente. Sub o acoperire de 10 % a
speciilor de arbori, influenţa lor asupra habitatului este neglijabilă. În acest caz habitatul poate fi
încadrat în tipul „34.92 Stepe ponto-sarmatice”. În cazul unei acoperiri mai mari de 50 %,
vegetaţia arborescentă devine dominantă astfel încât habitatul poate fi considerat o pădure mai
mult sau mai puţin rară din cadrul habitatului „41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi
submediteraneană de stejar” şi / sau „41.2 Păduri de stejar cu carpen”. Aceste două habitate
includ toate subtipurile de habitate forestiere menţionate mai jos.
Conform definiţiei habitatul „Silvostepă din Dobrogea” poate include şi pâlcuri de
păduri compacte (cu acoperire peste 50 %) dar este recomandat ca suprafaţa lor să fie, în mod
convenţional, sub un hectar, altfel fiind necesară separarea lor ca habitate forestiere.
Încadrare fitocenologică:
Alianţe - Festucion valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Stipion lessingianae,
Carpino-Tilienion tomentosae.
Asociaţii - Pruno spinosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis, Prunetum tenellae,
Asphodelino luteae-Paliuretum spinae-christi, Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis,
Galio dasypodi-Quercetum pubescentis, Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis, Violo-
Quercetum pedunculiflorae, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae, Carici-Quercetum
frainetto, Fragario viridis-Polyquercetum.
Alte specii reprezentative în afară de cele enumerate în definiţie, sunt reprezentate de
Bassia prostrata, Bromus inermis, Carex michelii, Medicago minima (DIHORU, DONIŢĂ
1970; SANDA, ARCUŞ 1999).
În acest habitat sunt întâlnite numeroase specii de plante ameninţate la nivel naţional,
dintre care menţionăm, în baza bibliografiei de mai sus, doar pe cele mai caracteristice, cum
sunt: Achillea clypeolata, Asparagus verticillatus, Jasminium fruticans, Myrrhoides nodosa,
Ornithogalum fimbriatum, Paeonia peregrina, Paliurus spina-christi, Pimpinella tragium ssp.
lithophila, Potentilla bornmuelleri, Salvia ringens, Saturea coerulea, Thymus zygioides.
Importanţa internaţională a acestui habitat este conferită îndeosebi de speciile incluse în
Lista roşie europeană, cum sunt: Dianthus nardiformis, Moehringia grisebachii, Moehringia
jankae, Ornithogalum amphibolum, Stipa ucrainica precum şi taxonii menţionaţi în Rezoluţia
6 /1998 - anexa I a Convenţiei de la Berna, cum sunt Campanula romanica, Paeonia tenuifolia.
În forma sa tipică, de origine naturală, acest habitat este situat în zona stepei
(extrazonal), în etajul silvostepei, în cel al pădurilor xeroterme submediteraneene şi chiar, în mod
excepţional, în etajul pădurilor mezofile balcanice, în special în cele mai aride condiţii care permit
dezvoltarea naturală a pajiştilor stepice în mozaic cu asociaţiile forestiere. Întrucât acest habitat
este de fapt un complex de cenotaxoni, ar trebui să includă, în forma sa tipică, pajişti stepice,
reprezentate prin asociaţii din alianţele Stipion lessingianae Soó 1947, Festucion valesiacae Klika
1931 sau Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970 şi pâlcuri de pădure sau rarişti din etajul
silvostepei şi cel al pădurilor submediteraneene, îndeosebi din asociaţiile: Paeonio peregrinae-
94 Mihai PETRESCU
Carpinetum orientalis Doniţă 1970, Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970, Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970, Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 (syn. Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă
1970). În condiţii speciale, în etajul pădurilor mezofile, în biotopuri foarte aride, situate de obicei
pe vârfurile stâncoase ale dealurilor, au fost deasemenea identificate silvostepe în care asociaţiile
forestiere sunt încadrate de obicei în asociaţia Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970.
Toate aceste tipuri de silvostepă au de obicei origine naturală, dar pot fi şi seminaturale, ca rezultat
al intervenţiei antropice prin tăieri de arbori şi păşunat.
În cadrul acestui fitocenocomplex de pajişti şi păduri, de obicei apar şi asociaţii
arbustive, cum ar fi Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999, Rhamno catharticae-
Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993, Prunetum tenellae Soó 1946 sau
Prunetum moldavicae, sinonim cu Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 var. geogr.
dobrogensis Burduja et Horeanu 1969.
În cursul cercetărilor de teren au fost identificate, de asemenea, alte silvostepe ce sunt
de obicei rezultatul intervenţiei umane, întrucât apar în etajul pădurilor mezofile, în condiţii mai
umede decât asociaţiile forestiere menţionate anterior. În acest etaj pajiştile stepice nu apar de
obicei în mod natural, decât uneori, pe soluri superficiale, fiind mai puţin competitive pentru
acest habitat în comparaţie cu pădurile. Totuşi, în unele cazuri, intervenţia umană crează condiţii
pentru dezvoltarea pajiştilor stepice, în special prin tăierea arborilor şi păşunat. Astfel, în situaţii
particulare, în cadrul habitatului silvostepei din Dobrogea asociaţiile forestiere pot fi reprezentate
prin alte comunităţi de plante decât cele menţionate anterior, tipice pentru acest etaj sau situate la
limita sa cu pădurile xeroterme. Acestea sunt reprezentate de asociaţii din subalianţa endemică
pentru Dobrogea Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970, care include următoarele asociaţii
Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă
1970, Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, Polyquerco-Tilietum tomen-
tosae Doniţă 1970 şi Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968. La acestea poate fi
adăugată asociaţia Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 din alianţa Quercion farnetto
I. Horvat 1954 nom. mut. propos.
Unele din cele mai întinse şi / sau reprezentative suprafeţe în care acest habitat a fost
identificat sunt situate în judeţul Tulcea, pe teritoriul administrativ al comunelor Beidaud,
Stejaru, Casimcea, Cerna, Hamcearca, Izvoarele, Nalbant, Frecăţei, Babadag, Niculiţel, Greci. În
judeţul Constanţa acest tip de habitat este mult mai restrâns, fiind observat în special în zona
comunelor Târguşor, Limanu, Ostrov, Băneasa, Adamclisi, Aliman.
Până în prezent acest habitat a fost identificat numai în Podişul Dobrogei. Luând în
considerare faptul că acesta este format din numeroşi cenotaxoni endemici pentru această
regiune este improbabilă identificarea sa în alte regiuni. Acest habitat are un areal redus atât
datorită răspândirii sale reduse în mod natural cât şi datorită regresiei în urma activităţii
antropice. Astfel, acest habitat forma iniţial o zonă de ecoton în special în zonele periferice ale
masivelor păduroase din nordul şi sud-vestul Dobrogei. Ca zonă de tranziţie între păduri şi zona
de stepă cu mult mai întinsă, fiind situat în biotopuri uşor accesibile, favorabile agriculturii şi
păstoritului, a fost unul dintre cele mai puternic transformate habitate, suprafaţa sa fiind redusă
în mod critic.
Habitatul se încadrează în regiunile stepică şi respectiv pontică şi are un areal natural
redus, ce regresează şi din cauze antropice.
În cadrul siturilor studiate acest habitat complex este răspândit sporadic (37 situri).
Redăm în continuare siturile în care a fost identificat habitatul: B, cB-PCa, cC-PCa, Ce-PNMM,
cD-PCa, cF-DT, cG-PNMM, cH-PN, cI-PN, cL-PN, cS-PB, cSC-PB, cSo-DT, Ca, CD, CF, CP,
CT, D, DB, DBu, DC, DI, DP, DS, E, Es, GD, MC, MCI, PCe, PBC, U, VC, VOs, VSe, VŞ.
Habitate componente
Acest habitat se încadrează în tipul „93 Silvostepă”, după cum este menţionat în
Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna. Habitatul este compus din numeroase subtipuri, din
care cea mai mare parte sunt endemice (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999)
pentru Dobrogea românească. Tipurile de habitate forestiere endemice sunt în principal
reprezentate prin „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”
(Galio dasypodi-Quercetum pubescentis) şi în cazuri particulare de următoarele: „41.76831
Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea” (Fraxino orni-Quercetum dalechampii),
„41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea” (Nectaroscordo-Tilietum
tomentosae), „41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea” (Querco
pedunculiflorae-Tilietum tomentosae, Polyquerco-Tilietum tomentosae) şi „41.76834 Păduri
vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din Dobrogea”(Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae).
Habitatele endemice de pajişti şi tufărişuri răspândite în acest tip de silvostepă sunt
reprezentate prin „31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur” (Asphodelino luteae-
Paliuretum, Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis) şi (în cadrul habitatului „34.92 Stepe
ponto-sarmatice”) subtipurile „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides” (alianţa
Pimpinello-Thymion zygioidi). La acestea se adaugă habitatul „34.9213 Stepe vest-pontice de
colilie” (asociaţia regională Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae) precum şi alte asociaţii
regionale specifice pentru această provincie (HOREANU 1976B). Acestea din urmă sunt
reprezentate prin subasociaţiile dobrogicum ale asociaţiilor Botriochloetum ischaemi, Thymio
pannonici-Chrysopogonetum grylli, Stipetum capillatae, Medicagini-Festucetum valesiacae ce
aparţin alianţei Festucion valesiacae, incluse în habitatul „34.92 Stepe ponto-sarmatice”, precum
şi prin Pruno spinosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis (Prunetum moldavicae) încadrat în
tipul „31.8B721 Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar” (SANDA, ARCUŞ 1999;
DIHORU 1970; HOREANU 1976).
În afară de respectivele tipuri endemice şi / sau regionale, alte habitate sunt prezente în
acest tip de silvostepă. Acestea din urmă sunt răspândite numai în sud-estul României, în special
în Dobrogea şi în unele zone din Bulgaria. Ele sunt reprezentate îndeosebi prin habitatele
„41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina” (Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis) şi „41.7A221 Vegetaţie forestieră pontică de silvostepă de
Quercus pedunculiflora cu Acer tataricum” (Quercetum pedunculiflorae - syn. Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae). În cazuri rare pot
fi prezente şi habitatele „41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă” (Carici-
Quercetum frainetto) şi „31.8B711 Tufărişuri de stepă ponto-sarmatice” (Prunetum tenellae).
Habitatul are un areal redus în România, unde este întâlnit doar în Podişul Dobrogei,
ceea ce îi conferă caracterul de raritate la nivel naţional şi european.
Habitate asociate
Acest habitat este asociat la scara peisajului geografic cu pajişti stepice, tufărişuri sau
habitate din toate tipurile descrise mai sus dar având un caracter uniform pe suprafeţe întinse,
fără aspectul tipic de vegetaţie mozaicată al silvostepei, habitatele forestiere asociate având în
mod convenţional o acoperire mai mare de 50 %.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat prin plantaţii de arbori, suprapăşunat, tăierea ilegală
a arborilor, cariere, construcţii în extravilan, relee etc. Fiind unul dintre habitatele cele mai
bogate în specii ameninţate din Dobrogea, este de asemenea afectat de colectarea acestora.
Toate tipurile / subtipurile de habitat enumerate mai sus sunt periclitate, fiind protejate pe
plan naţional (O 1198) ca habitate de importanţă comunitară, precum şi pe plan internaţional,
inclusiv prin Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna, în cadrul categoriilor superioare „41.7
Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”, „34.9 Stepe continentale”. Excepţie
fac habitatele arbustive ce nu sunt protejate prin Rezoluţia 4 /1996.
Habitatul „93 Silvostepă” (Wooded steppe) este de asemenea protejat pe plan
96 Mihai PETRESCU
internaţional (R4) şi implicit subtipurile sale componente, inclusiv tipul „Silvostepă din
Dobrogea”. În lista habitatelor de interes comunitar (NATURA 2000) propusă de România, nu
figurează în prezent acest habitat, ci doar subtipurile sale componente. Având în vedere că
„Silvostepa din Dobrogea” este un habitat rar şi ameninţat în mod critic, cu o valoare de
conservare ridicată, inclusiv datorită speciilor sale ameninţate şi habitatelor componente
periclitate, se impune protejarea sa legală la nivel naţional şi european, inclusiv prin Directiva
Habitate, ca subtip prioritar, pe toată aria sa naturală de răspândire.
Descrierea asociaţiilor menţionate anterior este făcută în prezenta lucrare în cadrul
fiecărui tip de habitat component.
4.3.2. Habitate ce nu se încadrează în clasificarea palearctică
Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea (Dobrogean Celtis glabrata woods)
Asociaţia Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae a fost relativ recent descrisă din
punct de vedere fitocenologic (PETRESCU 2000-2001). Acest habitat extrem de rar, endemic
pentru Dobrogea, nou descris (PETRESCU, sub tipar) nu este încadrat în clasificarea habitatelor
palearctice (baza de date PHYSIS).
Păduri de Celtis glabrata, xeromezofile, slab acidofile-neutrofile, pe granite, şisturi
paleozoice, calcare şi alte tipuri de roci din Podişul Dobrogei româneşti, cu Carpinus orientalis,
Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Cerasus mahaleb, Quercus pubescens, Acer tataricum în stratul
arborescent, cu Crataegus monogyna, Cornus mas, Paliurus spina-christi în stratul arbustiv,
respectiv Gymnospermium altaicum ssp. odessanum, Anthriscus cerefolium, Corydalis solida,
Stellaria media, Paeonia peregrina, Erysimum cuspidatum, Melica ciliata, Campanula roma-
nica, Moehringia grisebachii, Dianthus nardiformis în stratul ierbos.
Încadrarea fitocenologică: Quercetea pubescenti-petreaeae: Orno-Cotinetalia: Syringo-
Carpinion orientalis: Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae
Printre speciile caracteristice enumerate în definiţie, următoarele sunt incluse în Lista roşie
naţională: Celtis glabrata, Gymnospermium altaicum ssp. odessanum, Erysimum cuspidatum,
Paeonia peregrina, Moehringia grisebachii, Dianthus nardiformis, Campanula romanica.
Ultimele trei specii sunt menţionate ca vulnerabile şi în Lista roşie europeană. Specia endemică
Campanula romanica este protejată pe plan naţional şi internaţional (O 1198, R6).
Asociaţia Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae se încadrează (SANDA, ARCUŞ
1999) în:
Ordinul ORNO-COTINETALIA Jakucs 1960
Alianţa Syringo-Carpinion orientalis Jak. 60
În cadrul acestei asociaţii a fost descrisă şi subasociaţia tilietosum, dominată de Tilia
tomentosa, unde Celtis glabrata este codominantă.
Chiar dacă este un habitat distinct, fiind edificat de specia ameninţată Celtis glabrata, şi
având numeroase specii tipice pentru biotopurile de stâncării şi soluri pietroase, unde este
întâlnit, până în prezent poate fi considerat cel mai apropiat din punct de vedere fitocenologic de
asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970, corespunzătoare habitatului
„41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina”.
Habitatul este întâlnit numai în Podişul Dobrogei, unde se încadrează în bioregiunea
stepică având un areal natural extrem de redus la nivel naţional şi european, regresia acestuia
având şi cauze antropice. În această regiune a fost identificat în special în Munţii Măcinului de
unde a fost descris în forma sa tipică (PETRESCU 2000-2001). Recent a fost observat pe o arie
restrânsă în Podişul Niculiţel (Dealul Sarica), tot pe substrat de roci silicioase. Pe substraturi
calcaroase, având un strat arbustiv de Paliurus spina-christi a fost identificat în Dobrogea
Centrală, la sud de Hârşova şi sub formă de fragmente de asociaţie în Podişul Babadag, între
localităţile Enisala şi Sălcioara. Ca fragmente de asociaţie a mai fost identificat între localităţile
Cheia şi Târguşor (jud. Constanţa), în apropierea malului drept al râului Casimcea, iar în judeţul
Tulcea, la sud de satul Lăstuni, precum şi între localităţile Cataloi şi Agighiol.
Habitate asociate
De obicei habitatul este asociat cu tipurile „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu
Paeonia peregrina”, „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”,
„34.92 Stepe ponto-sarmatice” sau „41.7683 Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din Dobrogea”.
Ameninţări
Habitatul este de obicei situat în locuri greu accesibile, în condiţii extreme, care îl
protejează în mod natural, într-o oarecare măsură, de intervenţia umană şi / sau succesiuni
naturale. Totuşi, succesiunea speciilor poate fi considerată ca o ameninţare potenţială, în special
în biotopurile cu condiţii mai favorabile, care pot permite altor specii să devină dominante.
Alte ameninţări ar putea fi considerate incendiile accidentale, tăierea arborilor, păşunatul,
culegerea plantelor rare din acest habitat.
Habitatul este extrem de rar în România, şi implicit în Europa, până în prezent fiind găsit
numai în Dobrogea, pe câteva hectare. De asemenea, este important de menţionat că acesta este
unul dintre habitatele forestiere cele mai bogate în specii ameninţate din Podişul Dobrogei.
Astfel, chiar dacă în prezent cea mai mare parte a acestuia este conservată în Parcul Naţional
Munţii Măcinului, există totuşi unele suprafeţe care nu au protecţie legală. Considerăm că acest
habitat ar trebui protejat ca un subtip prioritar în cadrul legislaţiei naţionale şi europene, fiind
necesară conservarea acestuia pe tot cuprinsul arealului său natural redus, în special prin
constituirea de arii protejate.
În baza aspectelor prezentate mai sus se impune protejarea sa prin includerea ca habitat
prioritar în cadrul Directivei Habitate, sau cel puţin prin asigurarea protecţiei legale la nivel naţional.
În cadrul siturilor studiate asociaţia poate fi considerată ca vulnerabilă (6 situri), în
cuprinsul acesteia fiind identificate 15 specii ameninţate. În compoziţia acestei asociaţii, pe
teritoriul siturilor studiate nu a fost întâlnită până în prezent specia caracteristică / diferenţială
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum, dar, pe Dealul Sarica, aceasta a fost identificată în
apropierea asociaţiei, în arborete de stejar pufos.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Celtis glabrata (3-4; cG-PNMM, CMVE,
DDt, DS, MCO, Tb).
Specii ameninţate: Allium saxatile (r; DS), Asparagus verticillatus (r-+; CMVE, DS, Tb),
Campanula romanica (+; CMVE), Celtis glabrata (3-4; cG-PNMM, CMVE, DDt, DS, MCO,
Tb), Corydalis solida ssp. slivenensis (r-+; DDt, MCO), Crocus chrysanthus (r; MCO),
Galanthus plicatus (+; MCO), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (1-3; DS), Mercurialis ovata (1;
DS), Minuartia adenotricha (+; CMVE), Muscari neglectum (+; Tb), Myrrhoides nodosa (r-+;
cG-PNMM, DS), Paliurus spina-christi (1; CMVE, Tb), Rumex tuberosus (+; DS), Thymus
zygioides (+; CMVE).
Alte specii:
- arbori: Carpinus orientalis (+; DS), Cerasus mahaleb (+-1; cG-PNMM, CMVE, DS),
Fraxinus excelsior (+; DS), Fraxinus ornus (+-2; cG-PNMM, DS, MCO), Quercus pubescens
(+; cG-PNMM), Ulmus procera (+; cG-PNMM),
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; CMVE), Cornus mas (+; cG-PNMM, DS), Crataegus
monogyna (+; CMVE, MCO), Evonymus verrucosus (+; DS, MCO), Ligustrum vulgare (+;
CMVE, DS), Prunus spinosa (+; CMVE), Rosa canina (1; CMVE), Viburnum lantana (r-+; DS).
98 Mihai PETRESCU
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; DS), Alliaria petiolata (+-1; DS), Alyssum
murale (+-1; cG-PNMM, DDt, DS), Alyssum saxatile (+; CMVE), Anthriscus cerefolium (+-1;
cG-PNMM, DS, MCO, Tb), Artemisia austriaca (+; DDt), Asperula tenella (+; CMVE),
Asplenium trichomanes (+; DS), Bromus sterilis (+; Tb), Ceterach officinarum (r; DS),
Chelidonium majus (1; DDt), Corydalis solida (1; MCO), Cystopteris fragilis (+; MCO),
Dactylis glomerata (+; DS, Tb), Dichanthium ischaemum (+; DDt), Festuca valesiaca (+; DDt),
Galium aparine (+; cG-PNMM, CMVE), Geum urbanum (+; DS), Lamium amplexicaule (+;
DDt, Tb), Melica ciliata (+; CMVE), Melica uniflora (+; DS), Orlaya grandiflora (+; DS), Poa
bulbosa (+; cG-PNMM), Polygonatum latifolium (+; MCO), Polygonatum odoratum (+; DS),
Polygonum convolvulus (+; DS), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM), Scilla bifolia (+; MCO),
Stellaria media (+; DDt), Stipa capillata (+; DDt), Tanacetum corymbosum (+; DS), Teucrium
chamaedrys (+; CMVE), Thalictrum minus (+; DS), Urtica dioica (+; DDt), Veronica
hederifolia (+; cG-PNMM, DDt), Vinca herbacea (+; DS, Tb), Viola arvensis (+; Tb).
4.3.3. Cenotaxoni ce nu se încadrează în clasificarea palearctică

Câţiva dintre cenotaxonii studiaţi nu figurează în clasificarea palearctică şi nici nu sunt
protejaţi prin legislaţia naţională / europeană, după cum urmează.
Asociaţia Hippuridetum vulgaris (Rūbel 1912) Passarge 1955

Fitocenoze monodominante, ce pot fi încadrate în acest cenotaxon periclitat, au fost
întâlnite sub formă de fragmente de asociaţie numai în rezervaţia naturală Lacul Vederoasa.
Asociaţia se încadrează (SANDA, ARCUŞ 1999) în:
Clasa PHRAGMITETEA AUSTRALIS R.Tx. et Preising 1942
Ordinul OENANTHETALIA AQUATICA E Hejný in Kopecký ex Hejný 1965
Alianţa Oenanthion aquaticae Hejný ex Neuhäusl 1959.
Asociaţia Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947

Asociaţia, inventariată numai în zona limanelor fluviatile din sud-vestul Dobrogei, se poate
încadra în categoria „vulnerabil”, fiind identificată în 3 situri dintre cele studiate, unde a fost
întâlnită o singură specie ameninţată.
Ordinul BOLB OS CHOENETALIA MARITIMI Hejný in Holub et al. 1967
Alianţa Cirsio brachycephali-Bolboschoenion (Passarge 1978) Mucina 1993
Structura fitocenozelor
Specii caracteristice / edificatoare principale: Schoenoplectus tabernaemontani (4-5; LB,
LD, LV).
Specii ameninţate: Samolus valerandi (+; LB).
Alte specii: Atriplex hastata (1; LV), Berula erecta (+; LB), Bidens tripartita (r-+; LB,
LV), Cyperus fuscus (+; LV), Cyperus glomeratus (+; LV), Eleocharis uniglumis (1; LD),
Glyceria maxima (1; LD, LV), Mentha aquatica (+-1; LB, LV), Phragmites australis (+; LB),
Plantago major (+; LB, LV), Polygonum aviculare (+; LV), Polygonum persicaria (+-1; LB,
LD), Solanum nigrum (r; LD), Teucrium scordium (r; LB), Trifolium fragiferum (1; LV), Typha
angustifolia (r-+; LB, LV), Typha laxmannii (r; LB), Xanthium italicum (+; LV).
Asociaţia Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967

Această asociaţie primară, ce prezintă o certă valoare conservativă datorită rarităţii sale, a
fost citată la nivel naţional doar din două localităţi din Dobrogea, Culmea Pricopanului şi Insula
Popina (SANDA, ARCUŞ 1999), în afară de cele în care a fost identificată prin studii proprii.
Această valoare este dată şi de faptul că, în cadrul acesteia, au fost identificate 9 specii
ameninţate, precum şi de caracterul probabil endemic, aceasta nemaifiind descrisă până în
prezent din alte regiuni ale ţării sau Europei.
inventariată doar în 5 situri.
Asociaţia se încadrează în:
Clasa SEDO-SCLERANTHETEA Br.-Bl. 1955
Ordinul TRIFOLIO ARVENS I-FES TU CETALIA OVINAE Moravec 1967
Alianţa Hyperico perforato-Scleranthion perennis Moravec 1967
Specii caracteristice / edificatoare principale: Scleranthus perennis (3-4; B, DS, MC, VM),
Teucrium polium (1; VM)
Specii ameninţate: Achillea depressa (+; MC), Campanula romanica (1; B), Dianthus
nardiformis (+; MC, VM), Festuca callieri (1; B, DS, MC), Koeleria brevis (1-2; VM),
Onobrychis gracilis (r; VM), Potentilla bormuelleri (+; DS), Sempervivum ruthenicum (+; DS),
Thymus zygioides (+; DS, MC).
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; DS, VM), Alyssum murale (+; DS), Artemisia
austriaca (+; VM), Asperula tenella (+-1; VM), Bombycilaena erecta (+; B, MC, VM),
Chrysopogon gryllus (+; MC), Dichantium ischaemum (+; MC), Digitaria sanguinalis (r; MC),
Eryngium campestre (r-+; B, VM), Euphorbia agraria (+; DS), Euphorbia seguieriana (+; VM),
Herniaria glabra (+-1; B, VM), Iris pumila (+; DS), Kohlrauschia prolifera (+; B, DS), Poa
bulbosa (+-1; B, VM), Potentilla argentea (+; B), Rumex acetosella (+-1; B, DS), Scorzonera
austriaca (+; VM), Sideritis montana (+; DS), Teucrium chamaedrys (+; VM), Teucrium polium
(+; DS, VM), Thymus pannonicus (+-1; VM), Trifolium arvense (+-1; DS, MC, VM),
Verbascum banaticum (+; DS).
Fitocenoză de Sophora jaubertii

Acest tip de fitocenoză poate fi considerat ca periclitat la nivelul siturilor studiate, fiind
identificat numai în rezervaţia Korum Tarla, pe suprafeţe extrem de reduse. Singura specie
ameninţată identificată până în prezent este totodată şi edificatoare, respectiv Sophora jaubertii.
Structura fitocenozei
Specii caracteristice / edificatoare principale: Sophora jaubertii (4; KT).
Specii ameninţate: Sophora jaubertii (4; KT).
Alte specii: Acer campestre (+; KT), Achillea setacea (+; KT), Astragalus glycyphyllos (r;
KT), Brachypodium sylvaticum (1; KT), Carpinus orientalis (+; KT), Clinopodium vulgare (+;
KT), Conyza canadensis (+; KT), Cornus mas (+; KT), Crataegus monogyna (+; KT), Dactylis
polygama (+; KT), Fragaria viridis (+; KT), Fraxinus ornus (+; KT), Geum urbanum (+; KT),
Glechoma hirsuta (+; KT), Ligustrum vulgare (+; KT), Origanum vulgare (+; KT), Potentilla
argentea (+; KT), Teucrium chamaedrys (+; KT), Tilia tomentosa (+; KT), Ulmus procera (+;
KT), Viola suavis (+; KT).
Fitocenoză de Syringa vulgaris

Respectivul tip de fitocenoză poate fi considerat ca periclitat la nivelul siturilor studiate,
fiind identificat numai în rezervaţia Fântâna Mare, unde a fost întâlnită o singură specie
ameninţată. În cel de-al doilea sit în care se întâlneşte această specie, rezervaţia Valea Oilor,
Syringa vulgaris este codominantă şi formează stratul arbustiv, sau apare la liziera unui arboret
încadrat în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Syringa vulgaris (3; FMa).
100 Mihai PETRESCU
Specii ameninţate: Myrrhoides nodosa (+; FMa)

Alte specii:
- arbuşti / arbori de talie arbustivă: Evonymus europaeus (+; FMa), Pyrus pyraster (1;
FMa), Ulmus minor (1; FMa).
- ierburi / subarbuşti: Anthriscus cerefolium (1; FMa), Arum orientale (+; FMa), Bromus
sterilis (1; FMa), Galium aparine (1; FMa), Geum urbanum (+; FMa), Lamium purpureum (+;
FMa), Marrubium vulgare (+; FMa), Thalictrum minus (+; FMa), Thlaspi perfoliatum (+; FMa),
Veronica hederifolia (1; FMa), Vinca herbacea (+; FMa).
Cap. 5. SITURI NATURALE DIN

DOBROGEA ŞI DELTA DUNĂRII
În lucrarea de faţă, în Podişul Dobrogei şi zonele limitrofe din lungul Dunării (din vestul
Dobrogei), au fost analizate 100 de situri naturale, abrevierile utilizate pentru denumirile
acestora fiind prezentate în subcapitolul „Abrevieri”. Separat au fost studiate şi 8 situri din zona
litorală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în cadrul cărora au fost inventariate până în
prezent 20 de specii ameninţate, în acest caz nefiind expuse date asupra cenotaxonilor şi
habitatelor, pentru care nu există suficiente date proprii, ca în cazul siturilor din Podişul
Dobrogei. Evaluările de sinteză şi centralizările de date sunt prezentate separat pentru cele 100
de situri din Podişul Dobrogei, respectiv pentru cele 8 situri din Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării, având în vedere că acestea constituie unităţi geografice distincte.
În acest capitol sunt prezentate pe scurt caracteristicile fiecărei rezervaţii constituite sau
propuse, precum şi cele ale unor situri naturale ce nu au un statut de protecţie.
În partea introductivă a prezentării fiecărui sit sunt expuse aspectele specifice fiecăruia, pe
lângă elementele caracteristice, peisagistice, geologice şi geomorfologice, fiind menţionate
speciile ameninţate, asociaţiile şi / sau habitatele prin care situl natural se distinge de celelalte,
justificându-se astfel necesitatea conservării acestuia. Excepţie fac o serie de situri ce nu au fost
propuse ca arii protejate prin studii proprii, pentru care nu sunt prezentate aspecte referitoare la
cadrul natural şi valoarea peisagistică.
Pentru prezentarea aspectelor specifice se iau în considerare în primul rând speciile
ameninţate, asociaţiile, habitatele identificate doar în situl în cauză (prezente doar într-un sit).
Acestea pot fi considerate ca fiind „periclitate”, cel puţin la nivelul siturilor studiate. Tot pentru
reliefarea caracterului specific mai sunt, de asemenea, menţionate şi speciile ameninţate,
asociaţiile, habitatele ce sunt prezente în mai mult de 1 sit, dar în maxim 10 situri din cele
studiate, ceea ce corespunde categoriei „vulnerabil”. Pentru cea din urmă categorie este
menţionat în paranteză numărul de situri în care au fost identificate (acesta fiind acelaşi cu
procentul siturilor în care au fost inventariate, din totalul de 100). Elementele naturale întâlnite în
mai mult de 10 situri nu conferă un caracter specific, fiind mai mult sau mai puţin comune şi
pentru alte zone studiate.
Pentru ambele categorii prezentate mai sus, în cazul speciilor ameninţate, în paranteză sunt
precizate şi limitele de variaţie ale acoperirii fiecărei specii în situl respectiv. Astfel, cu cât numărul
de situri şi / sau indicii de acoperire sunt mai reduşi, cu atât specia poate fi considerată ca fiind mai
aproape de a trece într-o categorie de ameninţare superioară, ceea ce impune măsuri mai urgente şi
eficiente de conservare.
Pentru cenotaxonii listaţi pentru fiecare sit se menţionează în parantează şi codul
habitatului în care se încadrează, conform bazei de date PHYSIS (H = habitat). Pentru speciile
ameninţate menţionate în cadrul fiecărei rezervaţii, detalii suplimentare se regăsesc în anexa 1.
Informaţiile statistice privind taxonii ameninţaţi şi cenotaxonii prezentaţi pentru fiecare
rezervaţie se referă strict la datele rezultate în urma cercetărilor proprii şi nu la cele preluate din
literatură, care sunt menţionate separat.
În numeroase cazuri categoriile de ameninţare stabilite pentru speciile, asociaţiile,
habitatele analizate pot fi extrapolate la întreaga arie a Podişului Dobrogean, având în vedere că
siturile studiate acoperă cea mai mare parte a zonelor naturale din această unitate geografică.
Trebuie însă avut în vedere şi faptul că intensitatea de inventariere nu a fost uniformă pentru
102 Mihai PETRESCU
toate siturile studiate, fiind acordată o atenţie sporită ariilor protejate constituite, cu o suprafaţă
variabilă, în raport cu siturile neprotejate. O situaţie mai riguroasă privind frecvenţa / distribuţia
speciilor, asociaţiilor şi habitatelor ar putea fi realizată prin cartarea acestora, ceea ce depăşeşte
cadrul lucrării de faţă.
În cadrul fiecărui sit, pentru majoritatea cenotaxonilor menţionaţi, listele de specii se
regăsesc în subcapitolul 4.3, în care, pentru fiecare asociaţie se prezintă inventarul taxonilor,
limitele de variaţie ale acoperirii şi siturile în care au fost identificaţi aceştia. În foarte puţine
situaţii, în unele situri, anumiţi cenotaxoni au fost înregistraţi fără a se efectua relevee, datorită
caracterului de fragment de asociaţie.
Pentru rezervaţiile naturale constituite prin HG 2151 /2004 restul datelor despre acestea
sunt expuse în studiile de fundamentare ştiinţifică ale rezervaţiilor transmise de ICEM Tulcea
către Academia Română şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, sau în alte publicaţii
(PETRESCU 2004 A; CUZIC, PETRESCU 2006, PETRESCU et al. 2006). Descrierea limitelor
ariilor protejate din această categorie şi registrele cadastrale / amenajamentele silvice ce au stat
la baza constituirii acestora sunt prezentate în respectivul act normativ. În cazul rezervaţiilor
Vârful Secaru şi Dealul Bujorilor, constituite prin Legea 5 /2000, date suplimentare sunt
publicate în alte lucrări (PETRESCU 1995; PETRESCU 2004 B).
Toate speciile de plante menţionate în acest capitol figurează în Lista roşie naţională (cu
excepţia taxonilor Pyrus pyraster, Syringa vulgaris, Ulmus minor), listele complete ale taxonilor
ameninţaţi, precum şi încadrarea lor în categoriile IUCN fiind prezentate în anexa1.
În continuare sunt expuse datele actualizate referitoare la ariile protejate constituite, total
sau parţial, prin studii proprii şi la siturile naturale neprotejate, prezentarea acestora fiind făcută
în ordine alfabetică, în cadrul categoriilor din care fac parte.
Ariile protejate respective includ următoarele categorii şi tipuri: parc naţional, rezervaţii
naturale mixte, peisagistice, geologice, paleontologice, botanice, forestiere, zoologice.
Planurile de situaţie ale rezervaţiilor constituite prin documentaţii elaborate de ICEM
Tulcea sunt prezentate la sfârşitul lucrării, acceptul şi/sau posibilităţile de publicare a acestora
fiind menţionate prin: adresa nr. 163 /01.02.2007 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară Tulcea (înregistrată la ICEM cu nr. 438 /13.02.2007) având anexat punctul de vedere
al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ca răspuns la adresa DGC nr. 1479
/26.01.2007; adresa nr. 94 /SM / 12.01.2007 a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva
(înregistrată la ICEM Tulcea cu nr. 102 /12.01.2007).
Pentru ariile protejate situate în fond forestier în majoritatea cazurilor suprafeţele
menţionate şi planurile de situaţie sunt preluate din amenajamentele ocoalelor silvice din
Dobrogea, respectiv: Babadag, UPVI- 1995); ICAS - Staţiunea Tulcea, UPI - 1995; Hârşova ,
1999; Băneasa, 1996; Cerna UPI - 2002; Niculiţel, UPI , UPIV - 2002, UP V - 1993, UPVI -
2002; Ciucurova, UPI - 1994/1995, UPIII - 1994;
În cazul ariilor protejate din afara fondului forestier suprafeţele şi planurile de situaţie provin
din registrele cadastrale ale parcelelor următoarelor comune: Cerna - 1990; Dorobanţu - 1990;
Beidaud - 1990; Casimcea - 1990; Jurilovca - 1988; Izvoarele - 1988; Horia - 1986; Mahmudia -
1986; Sarichioi - 1987; Peceneaga - 1989; Mihail Kogălniceanu - 1986; Niculiţel - 1987.
În cazul tipurilor majore de habitat, pentru calculul suprafeţelor acestora, au fost cumulate
ariile parcelelor cadastrale şi / sau silvice, după caz, lista registrelor cadastrale şi a
amenajamentelor silvice utilizate fiind prezentată în cadrul bibliografiei prezentei lucrări.
Referitor la reţeaua Natura 2000 trebuie precizat că respectivele situri din Dobrogea au fost
propuse de alte instituţii şi nu de ICEM Tulcea, speciile şi habitatele de interes comunitar fiind
studiate independent de diferite organizaţii interesate în astfel de cercetări. Totuşi, în cazul în
care este este necesară utilizarea de date din lucrarea de faţă pentru îndeplinirea obligaţiilor
României în ceea ce priveşte implementarea Reţelei Natura 2000, există posibilitatea unor
suprapuneri aproximative între unele situri în care s-au efectuat cercetări proprii, respectiv
siturile de interes comunitar propuse de alte instituţii. Această suprapunere se poate face în baza
hărţilor siturilor de interes comunitar supuse dezbaterii publice, prezentate pe site-ul Ministerului
Mediului şi Dezvoltării Durabile, la începutul anului 2007, după cum urmează:
A) Judeţul Tulcea: rezervaţia propusă Troesmis este inclusă în SCI Braţul Măcin;
rezervaţiile constituite Călugăru - Iancina şi Dealurile Beştepe sunt incluse în SCI Delta Dunării;
rezervaţia constituită Dealul Deniztepe - inclusă în SCI Deniztepe; Parcul Naţional Munţii
Măcinului, rezervaţia constituită Chervant - Priopcea, sectorul Munţii Măcinului - Sud (situl
Horstul Dobrogean), respectiv cea mai mare parte din aria acestuia - sunt incluse în SCI Munţii
Măcinului; situl Horstul Dobrogean (cu excepţia celei mai mari părţi din sectorul Munţii
Măcinului-Sud, inclusiv toate rezervaţiile componente, constituite sau propuse) este inclus în
SCI Podişul Nord Dobrogean.
B) Judeţul Constanţa: rezervaţiile Celea Mare - Valea lui Ene, Pădurea Cetate, Pădurea
Bratca, rezervaţiile propuse Ostrovul Hinog, Ostroavele Pomaştele - Varoş, Ostroavele Şeica-
Fermecat, Ostroavele Troina Mare - Balaban, Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc, sunt incluse
în SCI Canaralele Dunării; rezervaţia constituită Lacul Vederoasa, rezervaţiile propuse Aliman -
Urluia, Dumbrăveni - Şipotele, Başpunar, sunt incluse în SCI Dumbrăveni - Valea Urluia - Lacul
Vederoasa; rezervaţia constituită Lacul Bugeac şi rezervaţia propusă Pădurea Esechioi sunt
incluse în SCI Pădurea Esechioi - Lacul Bugeac; rezervaţia Pădurea Canaraua Fetei - Iortmac
este inclusă în SCI Pădurea Canaraua Fetii - Iortmac; Parcul Natural Cheile Dobrogei
(propunere) este inclus în SCI Recifii Jurasici Cheia.
5.1. Arii protejate şi situri naturale din Podişul Dobrogei - judeţul Tulcea
La nivel naţional, judeţul Tulcea ocupă primul loc în ceea ce priveşte valoarea
patrimoniului natural, inclusiv având în vedere că acesta deţine cea mai mare suprafaţă de arii
protejate din România, respectiv 436.143,2 ha, în condiţiile în care există încă şi alte suprafeţe
întinse în partea continentală cu habitate naturale de interes comunitar, neincluse în arii protejate.
În judeţul Tulcea există până în prezent 30 de arii protejate legal constituite, propuse de ICEM
Tulcea, în baza cercetărilor proprii, ce totalizează o suprafaţă de 32047,5 ha (Fig. 2). În afară de
acestea mai există 5 arii protejate ce nu au fost propuse de respectiva instituţie.
Arii protejate legal constituite din judeţul Tulcea
Nr Categoria / Apartenenţa teritorial- Suprafaţa

crt Denumirea ariei protejate Caracteristici administrativă legiferată
tipologice (ha)
Arii protejate ce nu au fost propuse de ICEM Tulcea
suprafaţa totală ocupată pe teritoriul jud. Tulcea
Rezervaţia Biosferei (fără zona tampon marină), din care: 415.472,00
1 Delta Dunării - suprafaţa zonelor strict protejate 43.825,00
(date ARBDD) - suprafaţa zonelor economice 282.857,00
- suprafaţa zonelor tampon 88.790,00
2 Rezervaţia Korum Tarla* Oraşul Babadag 2,00
3 Locul fosilifer Dealul Bujoarele* Com. Turcoaia 8,00
4 Rezervaţia geologică Agighiol* Com. Valea Nucarilor 9,70
5 Pădurea Niculiţel* Com. Niculiţel 11,00
Total 415.502,70
* suprafeţe legiferate prin Legea 5 /2000
104 Mihai PETRESCU
Nr. Categoria / Apartenenţa teritorial- Suprafaţa

crt. Denumirea ariei protejateCaracteristici administrativă legiferată
tipologice (ha)
Arii protejate propuse de ICEM Tulcea, legiferate prin Legea 5 /2000
1 Parcul Naţional Munţii Com. Măcin, Jijila, Cerna,
Măcinului Hamcearca, Luncaviţa, Greci 11.321, 00
2 Dealul Bujorului Oraşul Babadag 50,80
3 Valea Oilor Oraşul Babadag 0,35
4 Fântâna Mare Com. Ciucurova 0,30
5 Vârful Secarul Com. Ciucurova 34,50
Total 11.406,95
Arii protejate propuse de ICEM Tulcea, legiferate prin HG 2151 /2004

1 Pădurea Babadag-Codru IV - m Oraşul Babadag 524,60
2 Lacul Traian IV - SPA Com. Cerna 326,00
3 Muchiile Cernei-Iaila IV – pj Com. Cerna, Dorobanţu 1891,00
4 Beidaud IV – pj Com. Beidaud 1121,00
5 Valea Mahomencea IV – pj Com. Casimcea 1029,00
6 Dealul Ghiunghiurmez IV – pj Com. Dorobanţu 1421,00
7 Chervant-Priopcea IV – pj Com. Cerna 568,00
8 Calugăru-Iancina IV – pj Com. Jurilovca 130,00
9 Muntele Consul IV – m Com. Izvoarele, Horia 328,00
10 Dealul Sarica IV – m Com. Frecăţei, Niculiţel 100,10
11 Dealurile Beştepe IV – pj Com. Mahmudia 415,00
12 Enisala IV – pj Com. Sarichioi 57,00
13 Uspenia IV – b,f Com. Slava Cercheză 22,00
14 Edirlen IV – m Com. Frecăţei, Izvoarele 25,50
15 Casimcea IV – p,g,pj Com. Casimcea 137,00
16 Războieni IV – g,p,pj Com. Casimcea 41,00
17 Colţanii Mari IV – pj Com. Casimcea 53,00
18 Peceneaga IV – pj Com. Peceneaga 132,00
19 Dealul Mândreşti IV – pj Com. Niculiţel 5,00
20 Măgurele IV – pj Com. Topolog 292,00
21 Dealul Deniztepe IV – pj Com. M.Kogălniceanu 305,00
22 Mânăstirea Cocoş IV – m Com. Niculiţel 4,60
23 Carasan-Teke IV–m (b,z,f,pj) Com. Izvoarele 244,00
24 Valea Ostrovului IVm(b,pj,g,f,z) Com. Dorobanţu 61,80
Total 9.233,60
Total suprafeţe propuse de ICEM 20.640,55
IV- rezervaţie naturală; m - mixtă; SPA - arie de importanţă avifaunistică; pj - peisagistică; g
- geologică; p - paleontologică; b - botanică; z - zoologică; f - forestieră
TOTAL arii protejate judeţul TULCEA 436.143,20 (4.361,432 km2)
Suprafaţa judeţului Tulcea = 8.385 km2
TOTAL arii protejate (pe bază de studii ICEM) = 20.640,55 ha ( = 206, 4055 km2)
Procent din suprafaţa judeţului = 2,46 %
TOTAL arii protejate (fără a fi propuse de ICEM) = 415.502,70 ha ( = 4.155,027 km2)
TOTAL arii protejate judeţul Tulcea = 436.143,20 ha (4.361,432 km2)
Trebuie menţionat că din acest total, suprafeţele aflate în regim special de protecţie (cu
restricţii asupra unor activităţi economice cu impact ridicat, în unele categorii tipologice de arii
protejate fiind admise activităţi tradiţionale de valorificare durabilă a resurselor) - rezervaţii
naturale, parcuri naţionale, zone strict protejate ale RBDD totalizează 64.496,25 ha (644,9625
km2) ceea ce reprezintă un procent de 7,69 % din suprafaţa judeţului.
Restul de 3.716,4695 km2 - 44,32 % - reprezintă zona economică (2828,57 km2 - 33,73 %)
şi zone tampon ale RBDD (887,90 km2 - 10,589 %) în care sunt permise activităţi economice.
În lucrarea de faţă sunt prezentate numai ariile protejate din partea continentală a judeţului
Tulcea, în care s-au făcut cercetări proprii. La acestea se adaugă o rezervaţie protejată la nivel
local, 6 rezervaţii propuse în anii anteriori, ce nu au fost legiferate, şi 2 situri neprotejate.
Ariile protejate în care nu s-au făcut studii proprii nu sunt prezentate în lucrarea de faţă,
acestea fiind subliniate în tabelul de mai sus.
5.1.1. Arii protejate constituite prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 /2004
În continuare sunt prezentate în ordine alfabetică cele 24 arii protejate din judeţul Tulcea
care au primit acest statut prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 /2004. Limitele acestor rezervaţii
sunt prezentate în acelaşi act normativ.
REZERVAŢIA BEIDAUD - 1121,00 ha, comuna Beidaud

Rezervaţie naturală peisagistică, ce reprezintă una dintre cele mai întinse suprafeţe cu
vegetaţie de stepă şi silvostepă pe şisturi verzi din Dobrogea şi implicit din România (Pl. 1a;
Fig.4). Faţă de celelalte rezervaţii de stepă şi silvostepă, aria protejată se remarcă prin relativ
numeroase cursuri de apă permanente ce sporesc diversitatea habitatelor şi asigură condiţii mai
favorabile pentru faună. Acesta reprezintă singurul sit în care a fost identificată asociaţia
Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 şi unul din puţinele situri în care s-au
semnalat habitatul „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” (8 situri) şi taxonii Crocus
chrysanthus (+/ 8 situri), Crocus reticulatus (r-1/ 8 situri), Orchis morio (+/ 7 situri),
Ornithogalum sibthorpii (+-1/ 3 situri), Platanthera chlorantha (+/ 6 situri), Sedum caespitosum
(+-1/ 6 situri), Spiraea crenata (+/ 6 situri).
Cadru natural, valoare peisagistică
Conform literaturii (MUTIHAC 1990) în cuprinsul rezervaţiei substratul geologic este
reprezentativ pentru formaţiunea şisturilor verzi, alcătuite din şisturi sericito-cloritoase, pelite,
gresii de tip graywacke, arcoze şi conglomerate mărunte. Vârsta acestei formaţiuni este
neoproterozoică terminal-eocambriană.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin culmi de dealuri peneplenizate, precum şi prin
versanţi prelungi, cu pante reduse. Excepţie fac versanţii limitrofi cursurilor de apă care sunt în
general abrupţi, aceştia fiind săpaţi în şisturi verzi sau loess, altitudinile încadrându-se între 70 şi
271,7 m, valoarea medie fiind de 170 m.
Din harta pedologică (CONEA 1970) rezultă că pe teritoriul rezervaţiei se întâlnesc soluri
aluviale, cernoziomuri carbonatice, litosoluri.
Rezervaţia este traversată de pârâul Hamangia şi de 2 afluenţi principali ai acestuia. În zonă
se găsesc şi câteva izvoare. Cursurile de apă permanente conferă o mare atractivitate peisajului
datorită numeroaselor meandre şi micilor praguri stâncoase.
Rezervaţia se încadrează în climatul de câmpie moderat, în sectorul IV, de influenţă estică
(TUFESCU 1974), valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor, corespunzând
izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 500 mm (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Valoarea peisagistică a rezervaţiei este sporită de existenţa unor puncte de perspectivă asupra
văii Hamangia, fortificaţiei hallstattiene, în zilele senine fiind vizibil şi lacul Goloviţa. De asemenea,
rezervaţia asigură un cadru natural atractiv pentru obiectivele arheologice existente în zonă.
106 Mihai PETRESCU
Habitate, vegetaţie, specii ameninţate

În cuprinsul rezervaţiei cea mai mare suprafaţă este ocupată de formaţiuni ierboase şi
tufărişuri (1184,93 ha - 96,78 %), aici fiind incluse şi rarişti de arbori, urmate de habitate de apă
dulce / zone umede - reprezentate prin pâraiele şi fragmentele de vegetaţie higrofilă şi hidrofilă
situate în lungul acestora (10,66 ha - 0,95 %), respectiv de păduri (9,22 ha - 0,82 %) şi stâncării
(1,25 ha - 0,11 %). Terenurile agricole ocupă o suprafaţă de 15,03 ha - 1,34 %.
Aspectul mozaicat al covorului vegetal este conferit de un fitocenocomplex în care
suprafeţele cele mai mari sunt ocupate de pajişti stepice şi mai puţin de rarişti sau pâlcuri de
pădure submediteraneeană. Pe arii mai restrânse sunt răspândite tufărişurile şi vegetaţia saxicolă.
În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent 10 cenotaxoni. Pe lângă habitatele listate în baza
de date PHYSIS, rezervaţia constituie unul dintre cele mai reprezentative situri pentru habitatul
„Silvostepă din Dobrogea” ce ocupă suprafeţe apreciabile, vegetaţia forestieră fiind alcătuită
predominant din rarişti încadrabile în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970.
Vegetaţia ierboasă este caracterizată atât prin asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211) cum
ar fi Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu
1967 (ultima asociaţie nefiind încadrată în habitatele PHYSIS) cât şi prin pajişti reprezentative
pentru stepa de loess (H 34.92) primară, precum Medicagini minimae-Festucetum valesiacae
Wagner 1941, Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 respectiv pentru asociaţiile
secundare ca Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 şi Artemisio austriacae-Poëtum
bulbosae Pop 1970.
În literatură (HOREANU 1976 B), de la Beidaud şi Sarighiol, mai sunt citate asociaţiile
Elymetum asperi şi Koelerio (degeni)-Thymetum zygioidis.
Vegetaţia arbustivă se încadrează în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H
31.8B721).
Vegetaţia forestieră este constituită din asociaţiile Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H
41.7A221). Ultimul cenotaxon este reprezentat prin subasociaţia Quercetum pedunculiflorae
Borza 37 subas. carpinetosum Borza 58, ce a fost inclusă tot în asociaţia respectivă.
Din cele 11 specii de floră (Anexa 1) incluse în Lista roşie naţională (OLTEAN et al.
1994), 3 sunt de importanţă internaţională, Campanula romanica fiind de interes comunitar (O
1198-a2b; R6)
REZERVAŢIA CARASAN-TEKE - 244,00 ha, comuna Izvoarele

Rezervaţie naturală mixtă (botanică, zoologică, forestieră, peisagistică) unde sunt întâlnite
cele mai reprezentative şi întinse pajişti stepice cu Stipa ucrainica, specie ameninţată, inclusă în
Lista roşie europeană (Pl. 1b; Fig. 5). Asociaţia regională respectivă, Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970, specifică Dobrogei, a fost identificată în 10 situri
însă fitocenozele cele mai reprezentative, dominate de Stipa ucrainica, au mai fost regăsite doar
în alte 2 situri, pe suprafeţe reduse. Alte asociaţii întâlnite într-un număr redus de situri sunt
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri), Tilio tomentosae-
Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9
situri), Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri). Ultimul cenotaxon apare în această rezervaţie sub
forma unui fragment de asociaţie.
Pentru speciile Delphinium fissum (+) şi Hyacintella leucophaea (+) rezervaţia reprezintă
singurul sit în care au fost inventariate. Carasan-Teke constituie unul din rarele situri în care se
conservă speciile de interes internaţional Galathus plicatus (1/ 8 situri), Ornithogalum
amphibolum (+/ 7 situri), Paeonia tenuifolia (+/ 3 situri) - specie de interes naţional (O 1198-
a3B) şi internaţional (R6), Stipa ucrainica (2-3/ 8 situri). La aceştia se adaugă taxoni din Lista
roşie naţională: Achillea clypeolata (+/ 10 situri), A. ochroleuca (+-3/ 8 situri), Anacamptis
pyramidalis (r/ 3 situri), Centaurea marschalliana (r-+/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10
situri), Coronilla scorpioides (+/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 situri),
Ferulago confusa (+/ 2 situri), Fritillaria orientalis (+/ 2 situri), Gymnospermiun altaicum ssp.
odessanum (1/ 5 situri), Himantoglossum hircinum (r/ 3 situri), Iris sintenisii (+/ 4 situri),
Limodorum abortivum (r/ 2 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 situri),
Onobrychis gracilis (+/ 10 situri), Ononis pussila (r-+/ 4 situri), Orchis morio (+/ 7 situri),
Plantanthera chlorantha (+/ 6 situri), Prunus tenella (r-+/ 3 situri), Rumex tuberosus (+/ 3
situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 situri), Spiraea crenata (+/ 6
situri), Veratrum nigrum (+/ 4 situri). Este de subliniat că, datorită amplitudinii altitudinale, stării
bune de conservare, substraturilor silicioase şi calcaroase etc. rezervaţia reuneşte cel mai ridicat
număr de specii ameninţate dintre toate siturile, caracteristice celor două tipuri de roci,
prezentând similitudini atât cu Munţii Măcinului cât şi cu Pădurea Babadag-Codru.
Conform hărţii geologice a Dobrogei de Nord (MIRĂUŢĂ et al.) substratul reuneşte pe o
arie restrânsă o mare varietate de roci magmatice (leucogranite, riolite) din Jurasicul mediu,
calcare în plăci (Werfenian superior), alternanţe tip fliş de gresii calcaroase şi silicioase, cenuşii-
brune cu siltite şi pelite (strate de Alba). La acestea se adaugă depozitele loessoide
(Amenajamentul O.S.Niculiţel, U.P. IV Alba, 2002).
Din punct de vedere geomorfologic rezervaţia prezintă o valoare remarcabilă, aceasta fiind
constituită dintr-un munte erodat, format predominant din şisturi cristaline (MUTIHAC 1990) cu
altitudine maximă de 340 m, înconjurat de dealuri şi platouri calcaroase ce coboară până la
aproximativ 200 m, valorile altitudinale medii fiind de 300 de m.
În rezervaţie sunt răspândite cernoziomurile tipice şi solurile brune argiloiluviale
În cuprinsul rezervaţiei nu există cursuri permanente de apă.
Rezervaţia este situată în partea nordică a silvostepei, caracteristicile termice fiind preluate
de la staţia Tulcea iar cele pluviometrice de la staţia Topolog, amplasată în silvostepă. Astfel,
temperatura medie anuală este de 10,9oC, cu temperaturile medii cele mai scăzute în ianuarie
(-1,5oC), cele mai ridicate în iulie (+22,9oC) şi amplitudini de 24,4oC. Precipitaţiile medii anuale
sunt de 480 mm, cu un maxim vara (157,9 mm), respectiv un minim iarna (89,8 mm). Indicele de
ariditate de Martonne este de 20,9 (Amenajamentul O.S.Niculiţel, U.P. IV Alba, 2002).
Vârful Carasan constituie un punct de perspectivă asupra culmilor pietroase cu vegetaţie de
pădure şi silvostepă din sudul Podişului Niculiţelului, dominate de silueta conică a Muntelui
Consul, tot de aici fiind vizibilă şi o mare parte a masivului forestier dinspre nord.
În rezervaţie predomină pădurile, ce ocupă o suprafaţă de 221,0 ha (90,5 %), în cuprinsul
acestora fiind întâlnite şi formaţiuni ierboase / tufărişuri (23,0 ha - 9,5 %).
Vegetaţia este diversă şi reprezintă o sinteză a etajelor şi zonelor de vegetaţie din Podişul
Dobrogei, fiind întâlnite păduri balcanice, submediteraneene şi de silvostepă, pajişti stepice şi
vegetaţie saxicolă. Tot aici a fost identificat şi habitatul „Silvostepă din Dobrogea” în care
vegetaţia forestieră constă din rarişti provenind din asociaţiile Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970. În rezervaţie au
fost identificaţi până în prezent 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă grupează cenotaxonii caracteristici pentru stepa petrofilă (H 34.9211)
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro brandzae-Thymetum
zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970.
Stepa primară de loess (H 34.92) este reprezentată prin asociaţiile Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă
et al. 1992 şi Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988.
Vegetaţia arbustivă este slab reprezentată printr-un fragment din asociaţia Prunetum
tenellae Soó 1946 (H 31.8B711).
108 Mihai PETRESCU
Vegetaţia forestieră din rezervaţie este caracterizată prin prezenţa asociaţiilor din etajul
pădurilor balcanice: Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22), Galantho
plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834), Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Doniţă 1970 (H 41.76831), pădurilor submediteraneene - Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723) şi a celor de silvostepă Galio dasypodi-Quercetum
pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724).
Din punct de vedere al numărului de taxoni ameninţaţi rezervaţia ocupă primul loc între cele
100 de situri studiate, cu cele 53 de specii din Lista roşie naţională (Anexa 1). Dintre toate siturile
această rezervaţie deţine şi numărul maxim de specii ameninţate de importanţă internaţională,
respectiv 7 taxoni, dintre care Campanula romanica este de interes comunitar (O 1198-a2b).
Notă: La data elaborării documentaţiei această rezervaţie se încadra integral în teritoriul
administrativ al comunei Izvoarele. În prezent o parte din teritoriul administrativ al acesteia a
fost cedat comunei Valea Teilor, astfel încât în perspectivă rezervaţia se va încadra în aceasta din
urmă. Procesul nu este încă definitivat la nivelul autorităţilor judeţene de cadastru.
REZERVAŢIA CASIMCEA - 137,00 ha, comuna Casimcea

În cadrul rezervaţiei naturale (geologice, paleontologice şi peisagistice) amplasată din
punct vedere geologic în Masivul Central Dobrogean (Pl. 2a; Fig.6), aflorează seria şisturilor
verzi (de vârstă Precambrian superior-Cambrian inferior), reprezentată printr-o succesiune de
depozite turbiditice anchimetamorfozate (MUTIHAC 1990; OAIE 1993).
Importanţa ştiinţifică a acestei rezervaţii este dată de prezenţa, în cadrul aflorimentelor de
şisturi verzi, a impresiunilor şi urmelor de activitate biologică de vârstă Precambrian superior
(specii ale genurilor Vendotaenia, Beltaneloides, Nemiana etc.). La aceste se adaugă prezenţa
accidentală a unor specii reprezentative pentru fauna de tip Ediacara (identificată pentru prima
dată în Australia), foarte rar semnalată pe plan internaţional (OAIE 1993). La ora actuală, acestea
sunt considerate cele mai vechi urme de viaţă din România, ceea ce conferă un caracter unic
acestei rezervaţii în raport cu celelalte arii protejate, din acest punct de vedere fiind asemănătoare
doar cu rezervaţia Războieni, situată în apropiere.
Specificul floristic al rezervaţiei este conferit îndeosebi de speciile ameninţate Allium
flavum ssp. tauricum (+/ 3 situri) şi A. guttatum (r-1/ 4 situri).
Caracteristici rezervaţiei sunt versanţii slab înclinaţi, cu excepţia celor adiacenţi cursului de
apă, care sunt accentuaţi şi stâncoşi, altitudinile variind de la 145 până la 230,4 m, cu valori
medii de 170 m.
Conform hărţii pedologice (CONEA 1970) rezervaţia se înscrie în zona cernoziomurilor
carbonatice şi a litosolurilor.
Rezervaţia este traversată de un pârâu, afluent al râului Casimcea. De asemenea aici mai
sunt prezente şi formaţiuni de tipul ravenelor.
Aria protejată se încadrează în climatul de câmpie moderat, în sectorul de influenţă estică,
continentală (TUFESCU 1974), valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
corespunzând izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 500 mm (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Valoarea peisagistică a rezervaţiei este sporită de existenţa unor puncte de perspectivă
asupra masivului forestier de la nord, cursului Casimcei etc.
Predominante în cadrul ariei protejate sunt formaţiunile ierboase (130,33 ha - 93,13 %),
stâncăriile ocupând o suprafaţă redusă (5,8 ha - 4,25 %), la acestea adăugându-se terenuri
agricole (0,87 ha - 0,62 %). Habitatul „54.1 Izvoare” este prezent pe o suprafaţă foarte restrânsă.
Rezervaţia este lipsită de vegetaţie arborescentă, tipice fiind pajiştile stepice şi vegetaţia
saxicolă. În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent 6 cenotaxoni, caracteristici pentru stepa
petrofilă (H 34.9211), respectiv Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud
Dihoru (1969) 1970, precum şi pentru stepa de loess (H 34.92) primară, respectiv Medicagini
minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, sau secundară cum este cazul cenotaxonilor
Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Din cele 11 specii de plante cuprinse în Lista roşie naţională (Anexa 1), se remarcă
4 specii din Lista roşie europeană, dintre acestea Campanula romanica fiind de interes
comunitar (O 1198-a2b; R 6)
REZERVAŢIA CHERVANT-PRIOPCEA - 567,78 ha, comuna Cerna

Rezervaţia naturală peisagistică se remarcă prin coexistenţa pajiştilor stepice pe substrat
calcaros, respectiv silicios, ceea ce sporeşte în ansamblu numărul de specii şi oferă posibilitatea unor
studii comparative privind variaţia biodiversităţii în funcţie de condiţiile edafice (Pl. 2b; Fig.7).
Din punct de vedere fitocenologic, această arie protejată este una din puţinele din Dobrogea în
care se conservă asociaţia endemică Asphodelino luteae - Paliuretum Sanda et al. 1999
(H 31.8B731/ 5 situri), precum şi cenotaxonul rar Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981
(H 31.8B125/ 3 situri).
Taxonii Iberis saxatilis (+) şi Silene supina (r) au fost identificaţi numai în acest sit dintre
cele studiate. Caracterul specific al rezervaţiei este conturat şi de alte câteva specii ameninţate,
precum Achillea ochroleuca (+/ 8 situri), Celtis glabrata (+/ 8 situri), Gagea bulbifera (+/ 4
situri), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 5 situri), Minuartia adenotricha (+/ 8
situri), Paliurus spina-christi (3/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+/ 7 situri), Scorzonera
mollis (+/ 8 situri), Scutellaria orientalis (+/ 9 situri), Spiraea crenata (3-4/ 6 situri).
Importanţa geologică a zonei este conferită de existenţa în cadrul fundamentului a unei
mari varietăţi de roci metamorfice, magmatice şi sedimentare, de vârste diferite, de la
precambrian la cuaternar, reprezentând o succesiune amplă de ere geologice (MUTIHAC 1990).
În culmea Priopcea fundamentul cristalin este constituit din grupa şisturilor cristaline
epimetamorfice formate din şisturi cuarţitice-sericitice în alternanţă cu şisturi verzi, precum şi
dintr-un complex filito-cuarţitic. Învelişul sedimentar paleozoic este alcătuit din depozite
siluriene constituite dintr-un complex de şisturi argiloase-filitoase, şisturi grafitoase cu
intercalaţii subordonate de calcare dolomitice şi cuarţite. Devonianul este reprezentat prin şisturi
calcaroase (MUTIHAC 1990). În dealurile Bujoarele, devonianul este reprezentat prin gresii
cuarţitice, cuarţite cenuşii, şisturi argiloase cenuşii-negricioase transformate în filite şi calcare
cenuşii (MUTIHAC 1990). Este important de remarcat că în imediata apropiere a rezervaţiei se
află rezervaţia geologică Dealul Bujoarele.
Relieful este caracterizat prin prezenţa culmilor rotunjite, cu altitudini maxime de 410 m (Vârful
Priopcea), prin abrupturi stâncoase, versanţi accentuaţi, în special în dealul Priopcea-Chervant, sau a
pantelor predominant line în celelalte dealuri. La aspectul spectaculos al cadrului peisagistic al
rezervaţiei contribuie şi ravenele adânci săpate în loess şi roci calcaroase, respectiv silicioase.
În baza hărţii pedologice (POPOVICI et al. 1984; COTEŢ, POPOVICI 1972) în această
zonă sunt întâlnite litosoluri, cernoziomuri carbonatice şi soluri de pădure.
În rezervaţie nu există cursuri de apă ci doar formaţiuni torenţiale de tipul ravenelor săpate
în loess.
Aria protejată se încadrează în climatul de dealuri joase, în sectorul de influenţă estică,
continentală (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
corespund izotermei de 11oC, respectiv izohietei de 500 mm (POPOVICI et al. 1984).
Zona constituie unul din cele mai reprezentative eşantioane ale peisajului de stepă pe
substrat silicios şi calcaros din Munţii Măcinului. Rezervaţia asigură un cadru natural atractiv în
lungul drumului naţional DN 22 Măcin-Tulcea, cale rutieră de importanţă turistică ce asigură
accesul către Parcul Naţional Munţii Măcinului şi către rezervaţia paleontologică Dealul
Bujoarele. De asemenea rezervaţia oferă puncte de perspectivă asupra Dunării şi parcului
naţional, situat în imediata vecinătate.
110 Mihai PETRESCU

Tipurile majore de habitat sunt reprezentate predominant prin plantaţii forestiere, stâncării
şi pajişti stepice cuprinse, nediferenţiat cartografic, în fond forestier (262,9 ha - 63,91 %), urmate
de formaţiuni ierboase şi tufişuri (124,85 ha - 22,00%), respectiv stâncării (80,03 ha - 14,09 %),
situate în afara fondului forestier. Pe suprafeţe foarte reduse sunt prezente şi habitatele „54.1
Izvoare”, „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”, alături de habitatul „Silvostepă din Dobrogea”,
în care vegetaţia forestieră este reprezentată prin rarişti ale asociaţiei Galio dasypodi-Quercetum
pubescentis Doniţă 1970.
În inventarul fitocenologic al rezervaţiei figurează până în prezent 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, în zonele care aflorează substratul litologic, se încadrează în stepa
petrofilă (H 34.9211), cu asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai
1974, Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970.
Stepa de loess (H 34.92) reuneşte cenotaxonii Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Botriochloetum ischaemi (Kist.
1937) Pop 1977, Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, caracteristici pentru stepa cu
graminee şi dicotiledonate din Dobrogea. Primii doi cenotaxoni sunt de tip primar, iar următorii
de tip secundar.
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin asociaţia endemică Asphodelino luteae-
Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731), respectiv prin cenotaxonul Pruno spinosae-
Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este constituită din pâlcuri şi rarişti încadrate în asociaţia de silvostepă
Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970.
Rezervaţia cuprinde 32 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1), din care 4 sunt incluse în
Lista roşie europeană, una dintre acestea, Campanula romanica, fiind de interes comunitar (O
1198-a2b: R6).
REZERVAŢIA COLŢANII MARI - 53,04 ha, comuna Casimcea

Rezervaţia naturală peisagistică prezintă un aspect geomorfologic specific, conferit de unul
din cele mai impresionante abrupturi stâncoase din Dobrogea Centrală, constituit din şisturi
verzi, mărginind râul Casimcea (Pl. 3a; Fig.8).
Rezervaţia constituie unul din rarele situri în care au fost identificate speciile ameninţate
Achillea depressa (+-1/ 3 situri), A. leptophylla (+/ 3 situri) A. ochroleuca (+/ 8 situri), Allium
guttatum (+/ 4 situri), Colchicum fominii (+/ 4 situri), Goniolimon collinum (r/ 7 situri), Spiraea
crenata (+/ 6 situri).
Substratul geologic este reprezentat prin formaţiunea şisturilor verzi, constituită din gresii
de tip greywacke, arcoze şi conglomerate mărunte, şisturi sericitocloritoase, pelite. Vârsta rocilor
este neoproterozoică terminal-eocambriană (MUTIHAC 1990).
Din punct de vedere geomorfologic, peisajul este caracterizat prin prezenţa culmilor
rotunjite, cu altitudini de peste 100 m, a pereţilor stâncoşi verticali, a versantilor accentuaţi, în
special în partea nordică şi a pantelor line în rest. De asemenea, reprezentative sunt ravenele
adânci, săpate în loess şi şisturi verzi.
Conform hărţii pedologice (CONEA 1970) în rezervaţie se întâlnesc litosoluri, regosoluri şi
cernoziomuri carbonatice.
La baza stâncăriilor curge râul Casimcea, unul din pricipalele cursuri de apă din Dobrogea.
În afara acestuia, în rezervaţie mai există un izvor.
Zona Colţanii Mari se situează în climatul de câmpie moderat, în sectorul de influenţă
estică, continentală (TUFESCU 1974), valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
corespunzând izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 500 mm (POPOVICI et al. 1984).
Culmile peneplenizate ale rezervaţiei constituie puncte de perspectivă asupra cursului

meandrat al râului Casimcea şi Podişului Dobrogei Centrale.
Dintre tipurile majore de habitat formatiunile ierboase şi tufărişurile sunt predominante.
Suprafaţa stâncăriilor este relativ redusă iar, în lipsa unei cartări a habitatelor, aceasta a fost inclusă în
suprafaţa formaţiunilor ierboase. Limitrof râului Casimcea, pe suprafeţe reduse, fragmentare, sunt
răspândite habitatele „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie”, „54.1 Izvoare”.
Pajiştile stepice şi vegetaţia neîncheiată caracteristică stâncăriilor ocupă cea mai mare parte
a terenurilor, vegetaţia lemnoasă fiind constituită din câteva pâlcuri de tufărişuri.
Vegetaţia ierboasă este caracteristică pentru stepa petrofilă (H 34.9211), aici fiind
inventariate asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970. Stepa de loess (H 34.92) primară este reprezentată prin
cenotaxonii Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-Festucetum
valesiacae Wagner 1941.
Vegetaţia arbustivă constă în câteva pâlcuri de tufărişuri răspândite îndeosebi la baza
versanţilor nordici, încadrate în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H
31.8B721).
Conform lucrării Propuneri pentru înfiinţarea unor noi rezervaţii în Podişul Casimcea
(HOREANU 1976A), în care autorul acesteia are iniţiativa constituirii acestei arii protejate, în
această zonă au fost identificate peste 300 de specii. În cadrul studiilor proprii au fost identificate
10 specii de plante ameninţate cu dispariţia, la care se adaugă alţi 9 taxoni semnalaţi în lucrarea
menţionată. În această ultimă categorie intră următoarele specii: Allium flavum ssp. tauricum
(Allium tauricum), Arenaria rigida, Astragalus corniculatus, Centaurea tenuiflora, Galium
verticillatum, Gagea szovitzii (G. callieri), Moehringia jankae, Ornithogalum sibthorpii (O.
nanum), Stachys angustifolia,.
Este de subliniat prezenţa a 5 specii din Lista roşie europeană, considerate ca fiind
ameninţate şi la nivel naţional, din care Campanula romanica este de interes comunitar (O 1198-
a2b; R6). O altă specie ameninţată la nivel european este Moehringia jankae citată în literatură
(HOREANU 1976A).
În total, din Lista roşie naţională (Anexa 1) au fost identificate prin studii proprii 20 specii,
alte 9 specii fiind citate în literatură (HOREANU 1976A).
REZERVAŢIA DEALURILE BEŞTEPE - 415 ha, comuna Mahmudia.

Rezervaţia naturală peisagistică constituie una din rarele arii protejate, cel puţin din nordul
Dobrogei, în care sunt întâlnite pajişti stepice, atât pe substrat calcaros, cât şi silicios, ceea ce
sporeşte în general numărul total de specii de plante (Pl. 3b; Fig.9). Specii precum Colchicum
triphyllum (+/ 7 situri), Crocus reticulatus (r/ 8 situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3
situri), Ephedra distachya (+/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 situri),
Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Goniolimon collinum (r/ 7 situri), Paliurus
spina-christi (r-5/ 9 situri), Scutellaria orientalis (r/ 9 situri), Sedum caespitosum (+/ 6 situri)
sunt întâlnite doar în alte câteva situri studiate.
Rezervaţia se individualizează din punct de vedere fitocenotic prin prezenţa asociaţiilor
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (7 situri), Agropyretum pectiniformae (Prodan
1939) Dihoru 1970 (8 situri), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri).
Specificul rezervaţiei, conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) este conferit de
existenţa formaţiunii de Beştepe (ankimetamorfism) caracteristică Devonianului, constituită din
complexul silicolitic, şistos calcaros, respectiv flişoid. Formaţiunile sedimentare sunt
reprezentative pentru Anisianul mediu şi inferior, fiind constituite dintr-o formaţiune calcaroasă
112 Mihai PETRESCU
dolomitică cu siliciferi. La acestea se adaugă formaţiunea calcarelor în plăci, tipică pentru

Werfenianul superior.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin prezenţa culmilor stâncoase rotunjite, a
versantilor abrupţi, în special pe rama nordică sau a pantelor line în sectorul sudic. Altitudinea
variază între 15 şi 242 m. În peisajul rezervaţiei se remarcă ravenele adânci, săpate în loess şi
roci calcaroase, respectiv silicioase.
Conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), Dealurile Beştepe se încadrează în
zona cernoziomurilor carbonatice. În rezervaţie au fost observate şi litosoluri.
În zona Dealurilor Beştepe nu există cursuri de apă ci doar formaţiuni torenţiale de tipul
ravenelor, săpate în loess şi în roca de bază. Culmea Dealurilor Beştepe constituie cumpăna de
ape dintre bazinele hidrografice ale Mării Negre, spre sud şi Dunării, la nord.
Dealurile Beştepe se situează în sectorul de influenţă estică, continentală, în zona de
tranziţie dintre climatul de dealuri joase şi cel de luncă (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale
ale temperaturii şi precipitaţiilor corespund izotermei de 11oC, respectiv izohietei de 400 mm
(POPOVICI 1984).
Caracterul unic al peisajului rezervaţiei este conferit de existenţa unor puncte de
perspectivă asupra meandrelor braţului Sfântu Gheorghe, a Deltei Dunării, Lacului Razim şi
uneori chiar a Mării Negre. Silueta acestui martor de eroziune, cu aspect montan, asigură un
cadru natural atractiv în lungul drumului judeţean DJ 222 C Tulcea - Murighiol precum şi a
braţului Sfântu Gheorghe.
Rezervaţia este reprezentativă pentru vegetaţia de stepă şi silvostepă din Dealurile Tulcei,
pe substrat atât silicios, cât şi calcaros. Predominante sunt pajiştile stepice (301,05 ha - 72,54 %)
şi mai puţin pâlcurile de pădure şi rariştile (107,21 ha - 25,83 %)-din care o parte sunt plantaţii,
în special pe rama sudică, stâncăriile (4,11 ha - 0,99 %) şi terenurile agricole (2,59 ha - 0,64 %).
Rariştile, încadrate în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H
41.73723), împreună cu pajiştile stepice (H 34.92) din cuprinsul acestora, constituie habitatul
„Silvostepă din Dobrogea”. Până în prezent aici au fost inventariaţi 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, distribuită predominant pe culmi şi în partea vestică a rezervaţiei, este
reprezentativă îndeosebi pentru stepa petrofilă (H 34.9211) - asociaţiile Sedo hillebrandtii-
Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru
(1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-
Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978, respectiv pentru stepa de loess (H 34.92), primară-
cenotaxonii Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970, sau secundară-Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă se înscrie în asociaţiile Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931
(H 31.8B721), respectiv Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731).
Vegetaţia forestieră naturală face parte din asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), aceasta fiind întâlnită îndeosebi pe versanţii nordici.
Speciile ameninţate la nivel naţional sunt reprezentate prin 19 taxoni, din care 2 sunt
consideraţi vulnerabili la nivel european (Anexa 1).
administrativ al comunei Mahmudia. În prezent o parte din teritoriul administrativ al acesteia a
fost cedat comunei Beştepe, astfel încât în perspectivă rezervaţia se va încadra şi în aceasta din
REZERVAŢIA DEALUL CĂLUGĂRU-IANCINA - 126,01 ha, comuna Jurilovca

Rezervaţie naturală peisagistică, aria protejată prezintă o mare valoare ştiinţifică întrucât
conservă litoralul fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale (Pl. 4a; Fig.10).
Aspectul original al rezervaţiei constă în falezele sau malurile stâncoase cu forme

spectaculoase erodate de apele lacului Razim. Respectivele promontorii , în care se dezvoltă
câteva grote, alternează cu mici plaje de nisip sau pietriş, cu zone joase aluvionare, toate acestea
fiind caracteristici ce nu se mai regăsesc în restul siturilor studiate.
Dintre asociaţiile ce conferă o notă aparte amintim următoarele: Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru
et al. 1978 (6 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri). Doar în acest sit, dintre cele
studiate, au fost identificate speciile Astragalus dolichophyllus (r-1) şi Convolvulus lineatus (+).
Din punct de vedere floristic aceasta reprezintă unul din puţinele situri în care sunt întâlnite
speciile Ephedra distachya (+-2/ 4 situri), Goniolimon collinum (+/ 7 situri), Minuartia
adenotricha (+/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (r/ 4 situri), Achillea clypeolata (1/ 10
situri), Artemisia alba (+/ 2 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Ornithogalum fimbriatum
(+/ 5 situri), Paliurus spina-christi (+/ 10 situri).
Rezervaţia face parte din Podişul Babadag, constituit predominant din calcare, calcare
grezoase, marnocalcare etc. Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) în cadrul rezervaţiei
aflorează roci jurasice (Werfenian inferior) reprezentate prin conglomerate şi microconglomerate
polimictice, gresii cuarţo-feldspatice, siltite.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin prezenţa culmilor rotunjite cu altitudini
maxime de 61,6 m, a abrupturilor stâncoase, versanţilor accentuaţi şi ravenelor săpate în loess, la
care se adaugă câteva grote. Rezervaţia constituie unul din cele mai reprezentative şi
spectaculoase peisaje de maluri stâncoase, calcaroase şi relief carstic de pe ţărmurile lacului
Razim. Amplitudinea altitudinală este cuprinsă între 0-61,6 m, având o valoare medie de 20 m.
Conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972) rezervaţia se încadrează în zona
solurilor de tip cernoziom carbonatic. Din observaţii proprii, în zonă sunt prezente şi litosoluri pe
substrat calcaros.
Din punct de vedere hidrologic este semnificativă amplasarea rezervaţiei pe malul lacului
Razim. Pe teritoriul acesteia nu există cursuri de apă sau izvoare, ci doar câteva formaţiuni
torenţiale de tipul ravenelor săpate în loess.
Rezervaţia este situată în climatul de litoral, în sectorul de influenţă estică, continentală
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii sunt de peste 11oC, iar cele ale
precipitaţiilor se situează sub 400 mm (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Valoarea peisagistică este sporită de contrastul între peisajul arid şi suprafeţele acvatice ale
lacului Razim, ceea ce conferă rezervaţiei un caracter unic în ţară. Înălţimile din cadrul acesteia
oferă puncte de perspectivă remarcabile asupra lacului Razim, insulei Popina, Capului Iancina.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate pentru traseele turistice de pe lacul
Razim şi de pe malurile acestuia.
Este de remarcat marea diversitate a tipurilor majore de habitat, respectiv habitate de apa
dulce / zone umede, mlastini, formatiuni ierboase / pajisti si arbusti / tufisuri, stâncării, peşteri. În
această ultimă categorie se încadrează şi habitatul „65 Peşteri”, reprezentat prin câteva grote în
stâncăriile de pe malul lacului.
Fitocenocomplexul rezervaţiei este dominat de pajişti stepice, vegetaţie saxicolă şi mai
puţin de tufărişuri şi pâlcuri de arbori.
Diversitatea ridicată a covorului vegetal al rezervaţiei este reflectată de cei 12 cenotaxoni
identificaţi, număr apropiat de cel maxim înregistrat în siturile studiate (13 taxoni).
Vegetaţia ierboasă xerofilă este caracteristică atât pentru stepa petrofilă (H 34.9211), ce
reuneşte asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro
brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru
et al. 1978, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, cât şi pentru cea de
loess (H 34.92), primară - Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini
114 Mihai PETRESCU
minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, sau secundară - Botriochloetum ischaemi (Kist.

1937) Pop 1977, Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970. Tot aici au fost identificate şi
fitocenoze de stepă cu graminee, respectiv asociaţia Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939)
Dihoru 1970 (H 34.92).
Vegetaţia hidrofilă se încadrează în asociaţia Scirpo-Phragmitetum W.Koch 1926 (H
53.1121).
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin tufărişuri, grupate la baza versanţilor, în
apropierea lacului Razim, încadrate în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931
(H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră constă în câteva pâlcuri de ulmi cantonate la baza falezelor stâncoase,
în apropierea malului lacului Razim, încadrate în asociaţia Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H
44.4).
În spectrul floristic al rezervaţiei se remarcă prezenţa a două specii vulnerabile din Lista
roşie europeană, precum şi a altor 20 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1).
REZERVAŢIA DEALUL DENIZTEPE - 305 ha, comuna Mihail Kogălniceanu

Rezervaţia naturală peisagistică are ca notă specifică aspectul de martor de eroziune al
Dealului Deniztepe, cu o altitudine de 278 m, izolat în mijlocul unor zone joase de câmpie (Pl.
4b; Fig.11). Aceasta se individualizează şi prin prezenţa asociaţiei Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae (6 situri), sub forma unor rarişti, cu aspect fragmentar, cu arbori de talie
joasă, precum şi a speciilor Celtis glabrata (3/ 8 situri), Crocus reticulatus (+-1/ 8 situri), Gagea
szovitzii (r/ 9 situri), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+-1/ 5 situri), Ornithogalum
sibthorpii (r/ 3 situri).
Dealul Deniztepe constituie un martor de eroziune de vârstă jurasică. Versantul său estic
este caracterizat prin prezenţa celei mai complete succesiuni a liasicului. Peste gresiile cu
inocerami urmează gresii, argile şi marne cu fucoide (MUTIHAC 1990). În partea estică a
dealului, la baza acestuia, sunt prezente aluviuni, depozite coluviale, de vârstă cuaternară
(MIRĂUŢĂ et al.).
Relieful este caracterizat prin prezenţa culmilor rotunjite, abrupturilor stâncoase şi a
versantilor accentuaţi, în special spre est, precum şi pante mai line spre vest şi nord.
Dealul Deniztepe este situat, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), în
zona cernoziomurilor carbonatice. Din observaţii proprii rezultă că în rezervaţie sunt prezente şi
litosoluri.
În rezervaţie nu există decât un singur izvor, ce nu formează cursuri de apă. Formaţiunile
torenţiale sunt reprezentate prin ravene săpate în loess şi în substratul geologic.
Rezervaţia se încadrează în climatul de dealuri joase, în sectorul de influenţă estică,
continentală (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund izotermei de
11oC. Precipitaţiile înregistrează valori medii anuale sub 400 mm (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Punctele de perspectivă asupra lacurilor Babadag şi Razim, precum şi asupra Podişurilor
Niculiţel şi Babadag, precum şi silueta impresionantă a acestui martor de eroziune, vizibilă din
lungul drumului naţional DN 22 Constanţa-Tulcea, conferă acestei rezervaţii o mare valoare
peisagistică. Din păcate, datorită unor activităţi extractive din trecut (abandonate la ora actuală),
ce au afectat îndeosebi partea de vest a dealului, mai puţin vizibilă, ar fi recomandate unele
acţiuni de refacere ecologică / peisagistică.
În covorul vegetal se impun în primul rînd formaţiunile ierboase, reprezentate prin pajişti
stepice, ce includ şi suprafeţe restrânse de tufărişuri (86,22 %), stâncăriile / vegetaţia saxicolă
ocupând arii reduse (13,78%), toate acestea fiind grupate în 8 cenotaxoni. Singurul izvor situat în
estul rezervaţiei, se încadrează în habitatul „54.1 Izvoare”.
Vegetaţia ierboasă întâlnită pe culmile pietroase ale dealurilor, în cuprinsul stepei petrofile
(H 34.9211) a fost încadrată în asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974, Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. În zonele cu sol ceva mai profund au fost
identificate asociaţiile stepei de loess (H 34.92) primare - Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961, sau secundare - Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Artemisio
austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970.
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó
(1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este foarte slab reprezentată, doar prin asociaţia Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae, cu aspect fragmentar, puternic rărit, pe suprafeţe extrem de reduse.
Speciile ameninţate sunt reprezentate prin 13 taxoni (Anexa 1), din care Campanula
romanica este considerată specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA DEALUL GHIUNGHIURMEZ - 1421,00 ha, comuna Dorobanţu

Rezervaţia naturală peisagistică, cea mai înaltă altitudinal dintre rezervaţiile de stepă din
Dobrogea Centrală, constituie una din rarele zone în care Podişul Casimcei mai păstrează un
relativ aspect montan, caracteristic orogenezei caledoniene (Pl. 5a; Fig.12). Aceasta se datorează
în special versanţilor şi văilor abrupte şi stâncoase, spre deosebire de aspectul predominant de
peneplenă al culmilor Dealului Ghiunghiurmez, caracteristic Dobrogei Centrale. Împreună cu
rezervaţia învecinată, Muchiile Cernei-Iaila, acestea reprezintă cele mai întinse rezervaţii de
stepă din ţară. Situarea acestor două rezervaţii de o parte şi de cealaltă a faliei Peceneaga-
Camena, precum şi structurile geologice complet diferite (şisturi verzi şi respectiv calcare şi
gresii calcaroase) oferă în plus posibilitatea unor studii comparative în ceea ce priveşte relaţia
între vegetaţie şi tipul de substrat. Rezervaţia constituie unul din puţinele situri în care au fost
identificaţi cenotaxonii Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri),
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9
situri) şi în care se conservă populaţii de Spiraea crenata (+-3/ 6 situri), Minuartia adenotricha
(+/ 8 situri), Colchicum fominii (r/ 4 situri), Gagea szovitzii (+/ 9 situri), Onobrychis gracilis (+/
10 situri), Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
În rezervaţie aflorează formaţiunile soclului, reprezentate prin grupa şisturilor cristaline
mezometamorfice, respectiv formaţiunea şisturilor verzi (MUTIHAC 1990).
Din punct de vedere geomorfologic, peisajul este caracterizat prin altitudini maxime de 322
m, prin prezenţa culmilor peneplenizate dar şi a versanţilor abrupţi, în special pe rama nordică, a
văilor stâncoase cu ravene săpate în straturile groase de loess sau în şisturi verzi.
Conform hărţii solurilor (CONEA 1970) în zona rezervaţiei sunt răspândite următoarele
tipuri: soluri bălane erodate, soluri bălane închise, regosoluri, litosoluri.
Reţeaua hidrografică este reprezentată prin câteva pâraie, unele temporare, afluenţi ai
râurilor Valea Aiormanului, respectiv Valea Roştilor.
Dealul Ghiunghiurmez se încadrează în climatul de câmpie moderat, în sectorul de
influenţă estică, continentală (TUFESCU 1974), valorile medii anuale ale temperaturii şi
precipitaţiilor corespunzând izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 450 mm (COTEŢ,
POPOVICI 1972).
Înălţimile din cuprinsul rezervaţiei oferă puncte de perspectivă asupra Dunării şi
podişurilor Babadag şi Casimcea. Împreună cu rezervaţia Muchiile Cernei-Iaila, situată la câţiva
kilometri distanţă, aceasta asigură un cadru peisagistic original, sporind considerabil valoarea
estetică şi atractivitatea turistică a zonei de falie tectonică Peceneaga-Camena. Astfel, aceasta
trece printre cele două rezervaţii, fiind traversată şi de drumul judeţean Cerna-Topolog.
116 Mihai PETRESCU

Suprafaţa rezervaţiei este dominată de formaţiuni ierboase / tufărişuri (945,38 ha - 66,52 %),
urmate de păduri / plantaţii (305,94 ha - 21,52 %) şi stâncării (9,56 ha - 0,67 %), la care se
adaugă şi terenuri agricole abandonate, în partea centrală a ariei protejate (160,12 ha - 11,29 %),
precum şi câteva izvoare încadrabile în habitatul „54.1 Izvoare”.
Covorul vegetal este constituit predominant din pajişti stepice, în cadrul cărora pe culmi pe
versanţi şi în văile stâncoase apar unele suprafeţe de vegetaţie saxicolă. Mai puţin răspândite în zonă
sunt tufărişurile stepice şi plantaţiile silvice ce ocupă îndeosebi partea sud-vestică a ariei protejate.
Diversitatea cenotaxonilor din rezervaţie este relativ ridicată, fiind identificaţi prin studii proprii,
până în prezent, 11 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este constituită din asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211), cum sunt
zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970,
Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 şi cenotaxoni caracteristici pentru stepa
de loess (H 34.92): Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977. Deşi
vegetaţia stepică ocupă aproape în totalitate suprafaţa habitatelor naturale din rezervaţie, în
lungul cursurilor de apă din sudul ariei protejate au fost identificate şi fragmente ale asociaţiei
higrofile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1121). În literatură (HOREANU 1976B)
sunt menţionate din zona rezervaţiei alte asociaţii cum ar fi Chrysanthemetum millefoliati,
Ceratocarpetum arenari (izlazul Coiumpunar), Agropyro-Kochietum prostratae (Coiumpunar).
Vegetaţia arbustivă formează pâlcuri încheiate, în special pe văi, fitocenozele respective
aparţinând asociaţiei Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721) şi în mod cu
totul excepţional cenotaxonului rar Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (H 31.8B71).
Vegetaţia forestieră naturală este foarte slab reprezentată prin câteva pâlcuri de salcie,
asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621), identificate de-a lungul pâraielor din
partea sudică a rezervaţiei.
În cuprinsul rezervaţiei pot fi întâlnite 17 specii de plante ameninţate din Lista roşie
naţională (Anexa 1), 5 dintre acestea fiind citate şi în Lista roşie europeană, dintre acestea
Campanula romanica figurând în lista speciilor de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA DEALUL MÂNDREŞTI - 5,00 ha, comuna Niculiţel

Rezervaţia naturală peisagistică (Pl. 5b; Fig.13) constituie punctul extrem nordic de
răspândire în Dobrogea a speciei Paliurus spina-christi (1-4/ 10 situri) şi unul din rarele situri în
care se conservă respectivul taxon şi asociaţia edificată de aceasta, Asphodelino luteae-Paliuretum
Sanda et al. 1999 (7 situri). De asemenea aceasta se individualizează şi prin prezenţa speciilor
Colchicum triphyllum (+/ 7 situri), Crocus chrysanthus (1/ 8 situri), C. reticulatus (1/ 8 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.), Dealul Mândreşti se încadrează în unitatea de
Tulcea, substratul geologic fiind reprezentativ pentru perioada Anisianului mediu şi inferior.
Acesta este constituit dintr-o formaţiune calcaroasă dolomitică, cu siliciferi.
Relieful rezervaţiei este constituit din culmi rotunjite şi versanţi moderaţi, altitudinile medii
fiind de 35 m, cu valorile extreme cuprinse între 20 şi 60 m.
Din punct de vedere edafic, conform hărţii solurilor (COTEŢ 1972), rezervaţia se
încadrează în zona cernoziomurilor levigate. Din observaţii proprii aici sunt prezente, pe arii
extinse, şi litosolurile.
În rezervaţie nu există cursuri de apă şi nici formaţiuni torenţiale. La baza Dealului
Mândreşti se întâlnesc zone mlăştinoase limitrofe Lacului Saun.
Rezervaţia se încadrează în climatul de luncă, în sectorul de influenţă estică, continentală
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii se situează în aria conturată de
izoterma de 10oC (COTEŢ, POPOVICI 1972). Precipitaţiile medii anuale se încadrează în zona
delimitată de izohieta de 400 mm (POPOVICI et al. 1984).
Valoarea peisagistică a zonei este sporită de existenţa unor puncte de perspectivă asupra
luncii inundabile a Dunării, a Mânăstirii Saun şi zonei strict protejate Lacul Rotundu. Rezervaţia
asigură un cadru natural de o mare atractivitate pentru Mânăstirea Saun şi pentru traseele
turistice de pe lacurile limitrofe.
Tipul major de habitat este reprezentat de formaţiunile ierboase / tufărişuri (5 ha), în
suprafaţa cărora sunt incluse şi stâncăriile / terenurile pietroase.
Din punct de vedere al vegetaţiei, peisajul e dominat de pajişti stepice şi tufărişuri.
În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent 4 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este reprezentativă pentru pajiştile stepei de loess (H 34.92) primare:
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961, respectiv secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă, dezvoltată în complex cu pajiştile stepice, este caracteristică pentru
tufărişurile submediteraneene, încadrate în asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999.
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 5 specii din Lista roşie naţională (Anexa1).
REZERVAŢIA DEALUL SARICA - 100,1 ha, comunele Frecăţei şi Niculiţel

Rezervaţia naturală mixtă reuneşte 13 cenotaxoni, număr apropiat de maximul de asociaţii
înregistrate într-un sit, acestea reprezentând în acelaşi timp majoritatea etajelor şi zonelor de
vegetaţie din Dobrogea (Pl. 6a; Fig.14). Dintre aceştia trebuie subliniată prezenţa cenotaxonilor
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 situri), Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri),
Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă
1968 (10 situri). Este de subliniat prezenţa unor pâlcuri de stejar pufos - Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970, cu structură relativ plurienă, apropiată de cea a pădurilor
naturale, cu arbori seculari.
Dintre siturile studiate doar alte câteva adăpostesc populaţii ale unor taxoni ameninţaţi, precum
Anacamptis pyramidalis (r / 3 situri), Celtis glabrata (+-4/ 8 situri), Crocus chrysanthus (+/ 8 situri),
Ephedra distachya (+/ 4 situri), Ferulago confusa (r/ 2 situri), Galanthus plicatus (+/ 8 situri),
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 4 situri), Himantoglossum hircinum (r/ 3 situri),
Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+-3/ 2 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8
situri), Onobrychis gracilis (+-1/ 10 situri), Stipa ucrainica (r-1/ 8 situri).
În conformitate cu harta geologică (MIRĂUŢĂ et al.), Dealul Sarica face parte din unitatea
(pânza) de Niculiţel. În cuprinsul rezervaţiei predomină bazaltele cu alteraţii feruginoase în
facies de pillow-lava din perioada Anisianului mediu-Spathianului. Într-o măsură mai redusă se
întâlnesc formaţiuni din perioada Anisianului inferior-Werfenianului superior, reprezentate prin
strate de Consul p.p. şi formaţiunea calcaroasă dolomitică. Rocile magmatice paleozoice
aflorează pe o arie restrânsă, fiind constituite din granitoide de Mihail Kogălniceanu.
În aspectul geomorfologic se impun culmile relativ ascuţite, abrupturile stâncoase şi
versanţii accentuaţi, în special pe rama nordică. Altitudinile variază între 120 şi 293,2 m, valorile
medii fiind de 225 m.
Dealul Sarica se încadrează, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972) în aria
solurilor silvestre cenuşii. În cadrul studiilor proprii au fost observate şi litosoluri.
În zonă nu există cursuri de apă şi nici izvoare.
118 Mihai PETRESCU
luncii inundabile a Dunării precum şi asupra Mânăstirii Saun. Rezervaţia este de asemenea vizibilă în
lungul drumului naţional DN22 Tulcea-Galaţi, cale rutieră de importanţă turistică.
Pădurile ocupă cea mai mare parte din rezervaţie (85 ha - 84,92 %), formaţiunile ierboase /
tufărişurile prezentându-se sub forma unor poieni în suprafaţă de 15,1 ha - 15,80 %
(Amenajamentul silvic al O.S. Niculiţel 2002). În acestea din urmă se întâlnesc şi rarişti
aparţinând asociaţiei Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970, încadrate în habitatul
„Silvostepă din Dobrogea”.
Peisajul e dominat de păduri balcanice şi submediteraneene, la care se adaugă vegetaţia
saxicolă, pajişti stepice, tufărişuri şi arbori izolaţi. În rezervaţie au fost identificaţi până în
prezent 13 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, răspândită pe culmile dealurilor şi în poieni, este compusă din
asociaţiile stepei petrofile (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974, Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970. Tot în zona vârfurilor pietroase se întâleşte pe suprafeţe reduse
şi cenotaxonul Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967, ce nu figurează în baza de
date PHYSIS. Pe solurile mai mult sau mai puţin profunde stepa de loess primară reuneşte
asociaţiile Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988 (H 34.92) şi Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213).
Vegetaţia arbustivă ocupă suprafeţe reduse, fiind reprezentată prin asociaţia Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este foarte complexă incluzând asociaţii situate în etajul pădurilor
balcanice - Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22), Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă
1970 (H 41.76831), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae, etajul pădurilor submedite-
raneene, respectiv Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723) şi etajul
silvostepei - Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724).
Inventarul de specii ameninţate al rezervaţiei se situează deasupra mediei siturilor, aici fiind
identificate 30 de specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) între care se remarcă 5 specii de importanţă
internaţională, Campanula romanica fiind specie de interes comunitar (O 1198 - a2b; R6).
REZERVAŢIA EDIRLEN - 25,50 ha, comunele Frecăţei şi Izvoarele

Rezervaţia naturală mixtă prezintă o valoare peisagistică deosebită, vârfurile stâncoase
constituite din granitoide de culoare roşiatică, cu forme rotunjite, oferind puncte de perspectivă
asupra masivului forestier din Podişul Niculiţel, inclusiv asupra siluetei conice a Muntelui
Consul (Pl. 6b; Fig.15).
Aria protejată se remarcă prin prezenţa asociaţiilor Tilio tomentosae-Carpinetum betuli
Doniţă 1968 (10 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Fraxino
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae
Dihoru (1969) 1970 (10 situri). Rezervaţia constituie unul din puţinele situri în care se conservă
populaţii de Achillea ochroleuca (r-+/ 8 situri), Crocus chrysanthus (+/ 8 situri), Galanthus
plicatus (1/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+/ 8 situri), Platanthera
chlorantha (+/ 6 situri), Scorzonera mollis (r-+/ 8 situri), Stipa ucrainica (3/ 8 situri).
În conformitate cu harta geologică (MIRĂUŢĂ et al.) în rezervaţie sunt întâlnite roci
magmatice de tipul granitoidelor, microgabrourilor şi riolitelor jurasice. Rocile metamorfice
aparţin seriei de Boclugea, fiind reprezentate prin şisturi cuarţitice micacee, filite grafitoase,
cuarţite albe, şisturi actinolitice. Rocile sedimentare se încadrează în formaţiunea pânzei de
Niculiţel, fiind constituite dintr-o alternanţă de tip fliş de gresii calcaroase şi silicioase, cenuşii
brune, cu siltite şi pelite.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin prezenţa culmilor rotunjite, a abrupturilor

stâncoase şi a versanţilor accentuaţi. Altitudinile sunt cuprinse între 185 şi 340,7 m, valorile
În rezervaţie, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972) sunt întâlnite litosoluri
şi cernoziomuri levigate. În cadrul studiilor proprii au fost observate şi soluri de pădure.
În zona dealurilor Edirlen nu se întâlnesc cursuri de apă sau izvoare. La baza dealurilor
Edirlen, în partea nordică, în afara rezervaţiei, curge pârâul Celic.
Culmile dealurilor Edirlen constituie puncte de perspectivă asupra Mănăstirii Celic-Dere,
Muntelui Consul şi părţii sudice a Podişului Niculiţel.
Tipul major de habitat caracteristic rezervaţiei constă în păduri (Amenajamentul silvic al
O.S. Niculiţel 1993), urmate de o proporţie redusă de formaţiuni ierboase / tufărişuri, respectiv
de stâncării.
În rezervaţie predomină pădurile balcanice, în mai mică măsură fiind întâlnite pajişti
stepice şi vegetaţie saxicolă, la care se adaugă pâlcuri izolate de păduri submediteraneene.
Poienile stepice cu arbori rari provenind din asociaţiile Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Doniţă 1970 şi Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970, se încadrează în subtipul
de habitat „Silvostepă din Dobrogea”.
Covorul vegetal reuneşte 10 cenotaxoni, fiind relativ divers pentru suprafaţa redusă a
rezervaţiei.
Vegetaţia ierboasă, răspândită predominant pe vârfurile stâncoase, include stepa petrofilă
(H 34.9211), cu cenotaxonii Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 şi
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. Asociaţiile stepei de loess (H
34.92) primare sunt considerate Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, la care se adaugă cele secundare - Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977.
Vegetaţia forestieră cuprinde păduri balcanice de tipul Tilio tomentosae-Carpinetum betuli
Doniţă 1968, Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, Fraxino orni-Quercetum
dalechampii Doniţă 1970 şi asociaţii caracteristice pentru etajul pădurilor submediteraneene,
cum este Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970.
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 4 specii din Lista roşie europeană, Campanula
romanica fiind de interes comunitar (O 1198 - a2b; R6), la care se adaugă alţi 17 taxoni din Lista
roşie naţională (Anexa 1).
administrativ al comunelor Izvoarele şi Frecăţei. În prezent o parte din teritoriul administrativ al
comunei Izvoarele a fost cedat comunei Valea Teilor, astfel încât în perspectivă rezervaţia se va încadra
şi în aceasta din urmă. Procesul nu este încă definitivat la nivelul autorităţilor judeţene de cadastru.
REZERVAŢIA ENISALA - 57,36 ha, comuna Sarichoi

Această rezervaţie peisagistică, împreună cu ariile protejate Călugăru-Iancina şi Capul
Dolojman, conservă peisajul de litoral fosil al Mării Negre (Pl. 7a; Fig.16). Specificul său derivă
din caracterul de punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile
de peisaje / fitocenocomplexe din Dobrogea, reprezentate în cuprinsul rezervaţiei prin stâncării,
stepe petrofile şi de loess, tufărişuri. În afara rezervaţiei, la originalitatea peisajului contribuie şi
pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, lacul Babadag şi laguna Razim, cu
vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina, partea sudică a Deltei Dunării şi Marea Neagră.
Unicitatea peisagistică a rezervaţiei este completată de prezenţa ruinelor cetăţii de la Enisala, în
120 Mihai PETRESCU
stâncăriile de la baza acesteia fiind prezentă şi o grotă de mici dimensiuni, ce adăposteşte câteva
exemplare de lilieci, încadrabilă în habitatul „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”.
Pe lângă alte numeroase asociaţii şi specii rare şi / sau ameninţate, rezervaţia se numără
printre puţinele situri studiate în care se conservă asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum
Sanda et al. 1999 (7 situri) şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri),
precum şi populaţii de Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Artemisia alba (+/ 2 situri), Euphorbia
myrsinites (+/ 2 situri), Gagea bulbifera (+/ 4 situri), Gagea szovitzii (+/ 9 situri), Minuartia
adenotricha (+/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), Ornithogalum fimbriatum (+/ 5
situri), Paliurus sprina-christi (+/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+/ 7 situri), Scorzonera
mollis (r/ 8 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.), în rezervaţie sunt prezente depozite
sedimentare reprezentate prin roci din Anisianul mediu şi inferior, precum şi din Werfenianul
superior. Acestea sunt constituite din formaţiuni calcaroase dolomitice cu siliciferi şi strate de
Consul. Cenomanianul este reprezentat prin calcare grezoase crinoidale, gresii şi conglomerate
calcaroase organogene glauconitice.
Pe dealul pe care este amplasată cetatea Enisala aflorează calcare albe recifale din perioada
Albianului. În acestea a fost identificată o asociaţie fosilă cu Archaeolithothamnium amphiroe-
forme, Soleonora urgoniana, Hedbergella infracretacea etc. (MUTIHAC 1990).
Din punct de vedere geomorfologic, peisajul este caracterizat de prezenţa culmilor conice
sau rotunjite, a abrupturilor stâncoase, versanţilor accentuaţi, cu excepţia părţii sudice şi vestice,
unde pantele sunt mai line. De asemenea, aici sunt prezente ravene adânci săpate în loess şi roci
calcaroase. Altitudinea medie este de 50 m, iar valorile extreme ale acesteia variază între 0 şi
110,01 m.
În conformitate cu harta solurilor (COTEŢ, POPOVICI 1972) rezervaţia se înscrie în zona
cernoziomurilor carbonatice. Aici au fost însă observate şi litosoluri, în cadrul cercetărilor
proprii.
În cuprinsul rezervaţiei nu există cursuri de apă ci doar formaţiuni torenţiale de tipul
ravenelor săpate în loess. La baza versanţilor, în partea nord-estică, în afara rezervaţiei, se află
întinse stufărişuri dezvoltate pe solurile mlăştinoase, inundabile, limitrofe lacului Razim.
Situată în sectorul de influenţă estică, continentală, aria protejată este caracterizată printr-
un climat de litoral (TUFESCU 1974). Conform hărţilor climatice (POPOVICI et al. 1984),
valorile medii anuale ale temperaturii depăşesc 11oC iar cele ale precipitaţiilor sunt situate sub
400 mm.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate pentru drumul DJ222 Babadag -
Jurilovca precum şi pentru traseele turistice de pe lacul Razim. În plus, amplasarea rezervaţiei
între lacurile Razim şi Babadag conferă acesteia o mare valoare estetică.
Stâncăriile ocupă cea mai mare parte din rezervaţie, respectiv 29,47 ha (51,38 %), acestea
fiind urmate îndeaproape de formaţiuni ierboase şi tufişuri, răspândite pe 27,09 ha (48,62 %),
Suprafeţele zonelor umede şi ale peşterii sunt reduse şi greu de apreciat în lipsa unei cartări, fiind
incluse în suprafaţa stâncăriilor şi a formaţiunilor ierboase.
Covorul vegetal este constituit în principal din pajişti stepice, vegetaţie saxicolă şi mai
puţin din tufărişuri, incluzând 8 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă a culmilor şi muchiilor stâncoase este specifică stepei petrofile (H
34.9211) fiind constituită din asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974, Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. În zonele cu sol ceva mai profund sunt răspândiţi şi
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92) cum sunt: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961,
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Agropyro cristati-Kochietum
prostratae Zólyomi 1958, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Artemisio austriacae-
Poëtum bulbosae Pop 1970, ultimii doi fiind caracteristici pentru stepa secundară.
Vegetaţia arbustivă concentrată în special pe văile dinspre lacul Razim, este alcătuită din
tufărişurile cu acoperire redusă ale asociaţiei Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (H
31.8B731).
Din totalul de 21 de specii ameninţate la scară naţională (Anexa 1), 4 taxoni sunt incluşi şi
în Lista roşie europeană, dintre aceştia Campanula romanica fiind considerată specie de interes
comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA LACUL TRAIAN - 326 ha, comuna Cerna

Rezervaţia naturală, propusă ca arie de importanţă avifaunistică, constituie singurul sit
natural de tip lacustru dintre cele studiate în partea continentală a judeţului Tulcea (Pl. 7b;
Fig.17). Caracteristic pentru aceasta este predominarea vegetaţiei acvatice, palustre şi mezofile
în raport cu pajiştile xerofile stepice.
Dintre siturile studiate doar în această rezervaţie au fost identificate asociaţiile Scorzonero
parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 şi Artemisietum santonici Soó 1947
corr. Guterm. et Mucina 1993. De remarcat sunt şi asociaţiile rar întâlnite în siturile studiate
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3 situri), Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922)
Bellot 1951 (3 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri), Typhetum angustifoliae
Pignatti 1953 (5 situri), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 situri).
Caracteristică pentru această rezervaţie este specia ameninţată Daucus guttatus ssp.
zahariadi (+/ 3 situri).
Substratul pe care este situată rezervaţia este constituit din depozite de loess şi aluviuni.
Din punct de vedere geomorfologic, peisajul este dominat de luciul de apă lacului Traian,
la care se adaugă malurile joase aluvionare, mlăştinoase sau sărăturate, versanţii şi ravenele
săpate în loess. Altitudinile sunt cuprinse între 5-40 m.
Conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), rezervaţia se situează în aria
solurilor bălane. În cadrul studiilor de teren s-a constat şi prezenţa unor soluri de luncă şi de
mlaştină.
Situat în bazinul hidrografic al Dunării, Lacul Traian reprezintă un liman fluviatil. Cea mai
mare parte a rezervaţiei este ocupată de luciul de apă al lacului Traian, alimentat de râul Cerna,
cu regim permanent şi, în mai mică măsură, de valea Iaila, ce are un caracter temporar.
Lacul Traian se încadrează în climatul de luncă, în sectorul de influenţă estică, continentală
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii depăşesc 11oC, iar cele ale
precipitaţiilor se situează sub 450 mm (POPOVICI et al. 1984).
Înălţimile din partea de sud a rezervaţiei oferă puncte de perspectivă asupra lacului Traian,
Munţilor Măcin, Muntelui Iacobdeal.
În rezervaţie predomină habitatele de apă dulce (272,05 ha - 83,45 %), urmate de
formaţiunile ierboase (44,27 ha - 13,57 %), respectiv de mlaştini (9,68 ha - 2,96 %), totalizând
un număr de 11 asociaţii, de la cele hidrofile până la cele de tip xerofil. Vegetaţia este dominată
de stufărişuri şi mai puţin de pajişti mezofile, halofile, xerofile.
Vegetaţia hidrofilă şi higrofilă ocupă cea mai mare parte a rezervaţiei, fiind compusă din
asociaţia Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (H 22.4313), reprezentativă pentru
vegetaţia acvatică, în timp ce Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111), Typhaetum
angustifoliae Pignatti 1953 (H 53.132) sunt tipic palustre. Tot în acest ultim tip de vegetaţie se
încadrează şi Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947, ce nu se regăseşte în baza de date
PHYSIS.
Vegetaţia halofilă include asociaţiile Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos
1958 (H 15.A21275), Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina 1993 (H
122 Mihai PETRESCU
15.A211) şi Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 (H

15.A2124) ce sunt răspândite pe terenurile slab sărăturate.
Vegetaţia xerofilă este reprezentată prin asociaţiile stepei de loess (H 34.92), primare,
respectiv Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 sau secundare: Artemisio
austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Până în prezent au fost identificate două specii incluse în Lista roşie naţională (Anexa 1).
REZERVAŢIA MĂGURELE - 292,00 ha, comuna Topolog

Rezervaţia naturală peisagistică se individualizează prin ravenele foarte adânci, săpate în
depozite loessoide profunde, ce ajung adeseori până la roca de bază, unde interceptează pânza
freatică, dând naştere unor cursuri de apă temporare, cu debit redus, ce au un caracter temporar
(Pl. 8a; Fig.18). Toate acestea generează un peisaj spectaculos, caracteristic pentru această
rezervaţie.
Dintre asociaţiile mai puţin frecvente în alte situri se pot cita Cynodonti-Poëtum
angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (5 situri) şi Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al.
1978 (6 situri).
În rezervaţie o notă aparte este conferită de prezenţa unor populaţii importante de Euphorbia
myrsinites (+/ 2 situri), complet izolate de celelalte staţiuni, din estul judeţului. Acestea se dezvoltă
pe şisturi verzi, situaţie diferită de restul populaţiilor din nordul Dobrogei. Alte câteva specii
ameninţate reprezentative sunt: Achillea leptophylla (+/ 3 situri), Euphorbia nicaeensis ssp.
cadrilateri (+/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Minuartia adenotricha
(+/ 8 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Onobrychis gracilis (+/ 10 situri).
neoproterozoică terminal-eocambriană. Sinclinalul Măgurele cuprinde, în zona axială, complexul
graywackelor superioare.
peneplenizate, unde aflorează şisturile verzi, cu altitudini maxime de 321,9 m, zonele joase ale
rezervaţiei ajungând până la 75 m. Predomină versanţii prelungi, cu pante reduse şi medii.
Pantele accentuate sunt caracteristice îndeosebi pentru versanţii ravenelor.
Conform hărţii pedologice (CONEA 1970) în zona rezervaţiei sunt prezente soluri bălane şi
regosoluri, precum şi litosoluri.
În cuprinsul rezervaţiei sunt întâlnite câteva izvoare cu debit redus, ce formează mici
cursuri de apă care se infiltrează în sol înainte de a ajunge la pârâul Valea Roştilor, situat în afara
ariei protejate.
În conformitate cu harta climatică (TUFESCU 1974), rezervaţia se înscrie în climatul de
dealuri joase, în sectorul de influenţă estică, continentală. Valorile medii anuale ale temperaturii
şi precipitaţiilor corespund izotermei de 11oC, respectiv izohietei de 450 mm (POPOVICI et al.
1984).
Culmile stâncoase reprezintă puncte de perspectivă asupra luncii Dunării, Dealului
Coiumpunar şi rezervaţiei Dealul Ghiunghiurmez. Rezervaţia constituie un cadru peisagistic de
mare valoare estetică pentru satul Măgurele şi pentru drumul comunal dintre această localitate şi
Făgăraşu Nou.
Rezervaţia este dominată de păduri (plantaţii silvice) - habitate artificiale (Amenajamentul
silvic al O.S.Ciucurova, UP III, Silvaproiect, 1994), cele naturale, prezente într-o proporţie mai
redusă, fiind reprezentate prin formaţiuni ierboase / tufărişuri şi stâncării. Habitatul „54.1
Izvoare” este de asemenea prezent pe suprafeţe foarte reduse.
Nota caracteristică rezervaţiei este dată de pajiştile stepice pe substrat loessoid sau de
şisturi verzi, vegetaţia saxicolă şi tufărişurile având o răspândire redusă. Vegetaţia de origine
antropică este constituită din suprafeţe întinse de plantaţii silvice. În rezervaţie au fost identificaţi
până în prezent 9 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, prezentă în golurile din plantaţiile silvice şi pe culmile pietroase ale
dealurilor, cuprinde asociaţiile de stepă petrofilă (H 34.9211) Sedo hillebrandtii-Polytrichetum
piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970,
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-Melicetum ciliatae
V. Puşcaru et al. 1978, precum şi cenotaxonii tipici pentru stepa de loess (H 34.92): Stipetum
capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner
1941, Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 şi Botriochloetum ischaemi (Kist.
1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă se încadrează în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927)
1931 (H 31.8B721).
Flora rezervaţiei include 21 taxoni din Lista roşie naţională (Anexa 1), dintre acestea
Dianthus nardiformis fiind inclus şi în Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA MÂNĂSTIREA COCOŞ - 4,6 ha, comuna Niculiţel

Aria protejată naturală mixtă prezintă o valoare bioistorică deosebită, fiind locul în care,
conform tradiţiei, cântau cocoşii sălbatici, fapt ce a stat la originea numelui mânăstirii (Pl. 8b;
Fig.19). Rezervaţia este importantă pentru reconstituirea habitatului speciei respective, presupusă
a fi Lyrurus tetrix viridanus, cocoşul de mesteacăn silvostepic, în prezent dispărut din Dobrogea
(FILIPAŞCU 1976).
Rezervaţia reprezintă una din puţinele arii protejate din România în care a fost identificată
asociaţia extrem de rară, endemică pentru Dobrogea, Gymnospermio altaicae-Celtetum
glabratae (6 situri), alături de alţi câţiva cenotaxoni reprezentativi, rar întâlniţi în alte situri,
precum: Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri), Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri).
Specificul rezervaţiei este conferit în special de taxoni ameninţaţi, precum Achillea depressa
(+/ 3 situri), Allium guttatum (+/ 4 situri), Celtis glabrata (3/ 8 situri), Crocus chrysanthus (r/ 8
situri), Galanthus plicatus (+-1/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) rezervaţia se încadrează în unitatea (pânza) de
Niculiţel, formaţiunile corespunzând Anisianului mediu-Spathianului. Acestea sunt constituite
din bazalte cu alteraţii feruginoase, în facies de pillow-lava.
În rezervaţie sunt prezente culmi relativ ascuţite, abrupturi stâncoase, versanţi accentuaţi, în
special în partea nordică, cu altitudini de 150-210 m, media fiind de 175 m.
După datele hărţii pedologice (POPOVICI et al. 1984; COTEŢ, POPOVICI 1972) în
rezervaţie sunt prezente litosoluri şi soluri de pădure cenuşiu-închise.
În rezervaţie nu există cursuri de apă sau izvoare.
Aria protejată se situează în climatul de dealuri joase, în sectorul de influenţă estică,
asupra Mânăstirii Cocoş, a culmilor împădurite ce o înconjoară, precum şi a Luncii Dunării.
Dominante sunt pădurile balcanice, urmate de poieni cu pajişti stepice sau vegetaţie
saxicolă. Pădurile submediteraneene ocupă o arie restrânsă. Cu toată întinerea redusă a
rezervaţiei covorul vegetal este format din 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă ocupă poienile de pe vârfurile sau versanţii cu litosoluri este compusă
din asociaţiile de stepă petrofilă (H 34.9211) Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
124 Mihai PETRESCU
Mihai 1974 şi Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, precum şi din
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92) Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941,
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Botriochloetum ischaemi (Kist.
1937) Pop 1977, ultimul fiind de tip secundar.
Vegetaţia forestieră reuneşte păduri balcanice, reprezentate prin asociaţiile Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968, Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă
1970, Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, precum şi păduri submediteraneene de
tip Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970. La acestea se adaugă cenotaxonul
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae.
Deşi ocupă o suprafaţă redusă, de numai 4,6 ha, în flora rezervaţiei sunt întâlnite 16 specii
ameninţate la nivel naţional, ce includ şi două specii din Lista roşie europeană (Anexa 1).
REZERVAŢIA MUCHIILE CERNEI-IAILA - 1891,00 ha, comunele Cerna şi Dorobanţu

Rezervaţia naturală peisagistică, cea mai întinsă zonă de stepă protejată legal în România,
se remarcă prin prezenţa relativ frecventă a asociaţiei Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992 (7 situri) în cadrul pajiştilor stepice, situaţie deosebită faţă de celelalte câteva
situri în care a fost identificată, predominant în rariştile de silvostepă (Pl. 9a; Fig.20).
Dintre numeroasele specii ameninţate identificate aici, caracteristice pentru această
rezervaţie sunt următoarele: Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Astragalus ponticus (r/ 4 situri),
Centaurea marschalliana (+/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Crocus reticulatus (r-
1/ 8 situri), Dianthus pseudarmeria (r/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9
situri), Minuartia adenotricha (+/ 8 situri), Onobrychis gracilis (r-+/ 10 situri), Ononis pussila
(+-1/ 4 situri), Orchis morio (+ / 7 situri), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 situri).
Substratul petrografic al rezervaţiei, în conformitate cu harta geologică (MIRĂUŢĂ et al.)
este constituit din depozite cretacice din Coniacian reprezentate prin: gresii calcaroase cenuşii,
silicifiate; marnocalcare cuarţoase gălbui; calcare albe cu intercalaţii de calcare albe grezoase
gălbui; alternanţe de calcare verzui, gresii calcaroase, marnocalcare. Depozitele Turonianului
sunt constituite din calcare grezoase gălbui cu siliciferi, calcare albe cu inocerami, gresii
calcaroase gălbui, masive sau în plăci.
În geomorfologia acestei zone se impun culmile rotunjite - cele mai înalte atingând 306,2m
(Vârful Iaila), versanţii pietroşi accentuaţi, în special pe rama nordică, altitudinile minime fiind
de 135 m, iar cele medii de 170 m.
Solurile din rezervaţie, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), sunt
reprezentate prin litosoluri şi cernoziomuri carbonatice.
Rezervaţia este lipsită de cursuri de apă sau izvoare. Formaţiunile torenţiale sunt
reprezentate prin ravene în loess.
Situată într-un climat de dealuri joase, rezervaţia se încadrează în sectorul de influenţă
estică, continentală (TUFESCU,1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund
izotermei de 10oC. Precipitaţiile medii anuale se situează în zona de tranziţie dintre izohietele de
450, respectiv 500 mm (POPOVICI et al. 1984).
Rezervaţia constituie cel mai întins eşantion, bine conservat, al peisajului de stepă pe
substrat calcaros din Podişul Babadag. Ambianţa estetică a ariei protejate este amplificată prin
punctele de perspectivă asupra Podişurilor Babadag şi Casimcea, zonei de falie Peceneaga-
Camena, lacului Traian şi părţii sudice a Parcului Naţional Munţii Măcinului. Rezervaţia constituie
în plus un cadru natural atractiv pentru drumul judeţean DJ 222 B Cerna - Topolog, respectiv
pentru drumul naţional DN 22 D Măcin - Tulcea.
Predominante în cadrul rezervaţiei sunt formaţiunile ierboase / tufărişurile, care includ şi rarişti
de arbori (1468,05 ha - 77,64 %), în mai mică măsură fiind întâlnite păduri (293,90 ha - 15,55 %),
stâncării / terenuri pietroase (117,42 ha - 6,21 %), respectiv terenuri agricole (11,34 ha - 0,60 %).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” ocupă aici îndeosebi versanţii nordici din estul rezervaţiei,
acestea fiind unele din cele mai întinse şi reprezentative suprafeţe de acest tip din siturile
studiate.
Pajiştile stepice ocupă cea mai mare parte a rezervaţiei, pe locul secund fiind situate
rariştile şi pâlcurile de pădure de tip submediteraneean sau de silvostepă. În aria protejată au fost
identificaţi până în prezent 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă ocupă cele mai întinse suprafeţe în sudul şi vestul rezervaţiei şi
cuprinde asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211) precum: Sedo hillebrandtii-Polytrichetum
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. Stepa de loess (H 34.92)
primară este reprezentată prin cenotaxonii: Medicagini minimae - Festucetum valesiacae Wagner
1941, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Thymio pannonici-Chrysopogonetum
grylli Doniţă et al. 1992, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988, iar cea
secundară prin asociaţiile Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 şi Artemisio
Vegetaţia arbustivă constă în tufărişuri stepice de tip Pruno spinosae-Crataegetum Soó
(1927) 1931 (H 31.8b721).
Vegetaţia forestieră este alcătuită din rarişti şi păduri răspândite îndeosebi pe versanţii
nordici ai dealurilor, în partea de est, cum sunt cenotaxonii Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723) şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970
(H 41.73724).
Fiind situată pe substrat calcaros, rezervaţia reuneşte numeroase specii ameninţate tipice
pentru acesta, din cele 29 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) două specii regăsindu-se şi
în Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA MUNTELE CONSUL - 328,00 ha, comunele Izvoarele şi Horia

Rezervaţia naturală mixtă Muntele Consul (Pl. 9b; Fig.21) prezintă o importanţă ştiinţifică
şi istorică deosebită, întrucât acesta constituie, alături de poiana „Regele Ferdinand” de la
Niculiţel, primele rezervaţii naturale din România, declarate legal prin Decizia din 27 mai 1927,
art. 2, apărută în Monitorul Oficial nr. 126, din 10 iunie 1927 (GRINŢESCU 1927), statut
pierdut ulterior, în perioada comunistă. În actul respectiv acest munte este menţionat cu numele
avut anterior (Muntele Cinel).
Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj pentru formele de relief vulcanic din
nordul Dobrogei, la care se adaugă formaţiunile carstice, toate acestea conferind un caracter
peisagistic unic în ţară.
În covorul vegetal al rezervaţiei au fost identificate unele asociaţii mai rar întâlnite în alte
situri, respectiv Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri) şi
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 situri).
Din punct de vedere floristic este de subliniat prezenţa unor taxoni ameninţaţi, precum
Achillea depressa (+-r/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Crocus chrysanthus (+-1/ 8
situri), Crocus reticulatus (r-1/ 8 situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3 situri), Dianthus
pseudarmeria (r/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 situri), Gagea szovitzii (+-
2/ 9 situri), Goniolimon collinum (r/ 7 situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Scutellaria
orientalis (+/ 9 situri), Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) în cadrul rezervaţiei predomină formaţiunea
(pânza) de Consul. Rocile magmatice aparţin Jurasicului mediu, fiind reprezentate prin riolite.
Rocile sedimentare sunt reprezentative pentru Anisianul inferior, Werfenianul superior şi inferior
şi sunt constituite din calcare şi calcare dolomitice, fliş calcaros cu ritmuri de calcirudite,
calcarenite, siltite (tip Consul), conglomerate, gresii. Unitatea (pânza) de Niculiţel este
126 Mihai PETRESCU
reprezentată prin strate de Muchia Verde - Rândunica, strate de Alba din perioada Rhaetianului,
Norianului şi Carnianului superior.
Caracteristice rezervaţiei sunt culmile ascuţite, conice, specific vulcanice, cu altitudini
maxime de 333 m (Vârful Consulul Mare), respectiv minime de 120 m (altitudinea medie 175m),
abrupturile stâncoase, versanţii accentuaţi, în special pe rama nordică, sau pantele line, în partea
sudică. Reprezentative şi spectaculoase sunt văile şi ravenele adânci, săpate în loess şi roci
calcaroase, respectiv silicioase. O notă specifică este conferită rezervaţiei de existenţa reliefului
carstic, respectiv de grota de pe versantul nordic ce adăposteşte o colonie de lilieci.
Solurile din zona Muntelui Consul se situează, conform hărţii pedologice (COTEŢ,
POPOVICI 1972) în domeniul cernoziomurilor carbonatice şi litosolurilor.
În rezervaţie există un singur izvor, precum şi ravene săpate în loess sau în roca de bază.
Limitrof Muntelui Consul curge râul Taiţa.
asupra podişurilor Babadag şi Niculiţel, Parcului Naţional Munţii Măcinului, uneori fiind vizibil
chiar lacul Babadag.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate în lungul drumului naţional DN
22 Măcin - Tulcea, cale rutieră de importanţă turistică ce asigură accesul către Parcul Naţional
Munţii Măcinului.
Tipurile majore de habitat, în ordinea descrescătoare a suprafeţei, sunt: formaţiunile
ierboase / tufărişurile, pădurile, stâncăriile şi peşterile, în lipsa unei cartări a habitatelor nefiind
posibilă o prezentare procentuală a importanţei acestora. Habitatul „54.1 Izvoare” este foarte slab
reprezentat. În habitatul „65.22 Peşteri continentale cu lilieci” se încadrează peştera de mici
dimensiuni de la baza versanţiilor nordici.
Cea mai mare răspândire în cadrul rezervaţiei o au pajiştile stepice, urmate de pâlcurile de
pădure şi rariştile de tip submediteraneean, respectiv de vegetaţia saxicolă. Tufărişurile ocupă o
arie restrânsă. Pe teritoriul rezervaţiei au fost identificaţi 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă de pe culmile sau versanţii stâncoşi este constituită din cenotaxonii
stepei petrofile (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970, la care se adaugă asociaţia Sclerantheto-Teucrietum polii
Andrei et Popescu 1967. Pe soluri ceva mai profunde sunt răspândite asociaţiile stepei de loess
(H 34.92) primare: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, sau secundare: Artemisio austriacae-Poëtum
bulbosae Pop 1970, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră, reprezentată prin rarişti şi pâlcuri de pădure, în general derivate, se
încadrează în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723).
Din totalul de 32 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1), o valoare deosebită prezintă
cei patru taxoni din Lista roşie europeană, dintre acestea Campanula romanica fiind considerată
de interes comunitar (O 1198 -a2b; R6).
REZERVAŢIA PĂDUREA BABADAG-CODRU - 524,60 ha, oraşul Babadag

Unul din principalele obiective ale constituirii rezervaţiei mixte îl constituie conservarea pe
o arie restrânsă a numeroase asociaţii forestiere specifice Dobrogei, slab reprezentate în alte arii
protejate (Pl. 10a; Fig.22). Acestea sunt constituite în special din arborete de vârste înaintate,
majoritatea peste 100 ani, din tipul natural-fundamental, cu o structură nederivată, apropiată de
cea a pădurilor naturale primare din Dobrogea. Ele constituie şi unele din puţinele păduri
seculare ce s-au mai păstrat în această provincie. Totodată ele reprezintă păduri martor în cadrul
cărora s-au desfăşurat studiile ecologice din anii ’70 în cadrul programului internaţional „Omul
şi biosfera” MAB-UNESCO. Selectarea acestora pentru studiile respective constituie o dovadă în
plus a valorii lor ecologice de nivel internaţional. Acestea prezintă o importanţă ştiinţifică de
excepţie, întrucât pe baza lor au fost descrise pentru prima oară din punct de vedere fitocenologic
şi ecologic un număr important de asociaţii vegetale forestiere din Dobrogea, majoritatea fiind
endemice sau rare la nivel naţional şi / sau european.
Rezervaţia reuneşte cel mai mare număr de cenotaxoni (14) dintre toate siturile studiate.
Specific acesteia este cenotaxonul Prunetum tenellae Soó 1946 ce a mai fost semnalat doar
în rezervaţia Carasan-Teke, de asemenea ca fragment de asociaţie, precum şi pe suprafeţe mai
extinse în rezervaţia propusă Dealul Caratepe. Rar întâlnite în celelalte situri sunt şi numeroase
alte asociaţii, precum Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri), Thymio
pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri) şi Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970
(8 situri), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri), Querco pedunculiflorae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă
1970 (10 situri).
În cadrul Dobrogei, precum şi la nivel naţional, rezervaţia prezintă, raportat la suprafaţă,
una dintre cele mai mari concentraţii de specii ameninţate cu dispariţia, în cadrul siturilor
studiate situându-se pe locul secund (49 specii), după rezervaţia Carasan-Teke. Rezervaţia este
cunoscută în literatura botanică ca o staţiune clasică, cu numeroase specii rare, unele identificate
numai în aceast sit dintre cele studiate, între care se remarcă: Asyneuma anthericoides (+),
Cephalanthera rubra (+), Cerinthe auriculata (+), Platanthera bifolia (+). Pe lângă acestea,
numeroase alte specii au fost rar inventariate în celelate situri, precum: Achillea clypeolata (+-1/
10 situri), Anacamptis pyramidalis (+/ 3 situri), Astragalus ponticus (+-1/ 4 situri), Carex
halleriana (+/ 2 situri), Centaurea marschalliana (r/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10
situri), Crocus reticulatus (r/ 8 situri), Dianthus pseudarmeria (r-+/ 4 situri), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (r/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 situri),
Galanthus plicatus (r/ 8 situri), Globularia punctata (r/ 2 situri), Himantoglossum hircinum (+/ 3
situri), Iris sintenisii (r-+/ 4 situri), Limodorum abortivum (r-1/ 2 situri), Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 situri), Neottia nidus-avis (+/ 2 situri), Ononis pussila (+/ 4
situri), Orchis morio (+/ 7 situri), Orchis purpurea (+/ 2 situri), Orchis simia (+/ 2 situri),
Ornithogalum fimbriatum (+/ 5 situri), Platanthera chlorantha (+/ 6 situri), Prunus tenella (3/ 3
situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Scutellaria orientalis (+/ 9 situri), Stipa ucrainica (+/ 8
situri), Veratrum nigrum (r-+/ 4 situri).
Rezervaţia este situată pe un platou cu altitudini cuprinse între 105 şi 220 m, cu versanţi
foarte slab înclinaţi, îndeosebi spre sud şi est, caracterizaţi îndeosebi prin soluri superficiale, în
special în partea sudică, unde aflorează pe alocuri substratul calcaros.
Aceste aspecte conferă peisajului un caracter estetic deosebit, în special în partea sudică a
rezervaţiei, ale cărei înălţimi constituie puncte de perspectivă spre podişul Casimcei şi laguna
Goloviţa. Rezervaţia asigură un cadru natural pitoresc în lungul drumului naţional Tulcea -
Constanţa şi al căii ferate, artere de importanţă turistică deosebită.
Tipurile majore de habitat sunt reprezentate prin păduri (521,7 ha - 99,4%), respectiv pajişti
şi arbuşti (2,9 ha - 0,6%). Până în prezent au fost inventariate 14 asociaţii vegetale.
Rezervaţia este reprezentativă pentru vegetaţia pe substrat calcaros, caracteristică Podişului
Babadag, ce variază de la pădurile balcanice şi submediteraneene relativ dense din partea nordică,
până la pădurile de silvostepă ce alternează cu poieni stepice, caracteristice zonei sale sudice.
128 Mihai PETRESCU
Vegetaţia saxicolă şi stepică, concentrată în sudul rezervaţiei, este reprezentată prin 6

cenotaxoni, caracteristici pentru stepa petrofilă (H 34.9211), precum Agropyro brandzae-
Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, respectiv pentru stepa de loess (H 34.92) primară:
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970. Tot în stepa de loess
primară este răspândită şi asociaţia regională (DIHORU, DONIŢĂ 1970), specifică Dobrogei,
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213), descrisă din Podişul
Babadag. Stepa de loess secundară include asociaţia Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977 (H 34.92).
Vegetaţia arbustivă se remarcă prin prezenţa asociaţiei rare Prunetum tenellae Soó 1946 (H
31.8B711), la care se adaugă Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este compusă din 6 cenotaxoni, tipică pentru silvostepa cu păduri
submediteraneene fiind asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H
41.73724). Etajul pădurilor de foioase xeroterme submediteraneene este format din cenotaxonii
Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.72723) şi Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221). În etajul pădurilor de foioase mezofile balcanice sunt
întâlnite asociaţiile Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831), Querco
pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76833), Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834).
Rezervaţia reuneşte 49 de specii de plante ameninţate cu dispariţia la scară naţională
(Anexa 1), din care se remarcă prezenţa a patru specii din Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA PECENEAGA - 132,00 ha, comuna Peceneaga

Rezervaţia naturală peisagistică prezintă, între altele, şi o importanţă geologică, fiind situată
limitrof zonei de contact între cursul Dunării şi falia tectonică Peceneaga - Camena (Pl. 10b;
Fig.23). Aceasta reprezintă singura arie protejată din ţară în care cele mai vechi structuri geologice,
datând din perioada cutărilor caledoniene, reprezentate prin şisturile verzi, vin în contact cu
Dunărea şi respectiv cu cele mai noi structuri, reprezentate prin depozitele aluviale ale fluviului.
Un habitat mai rar întâlnit, lipsit de covor vegetal, este tipul „24.21 Maluri de râu din pietriş fără
vegetaţie” (8 situri), situat limitrof Dunării, la contactul cu pintenii stâncoşi ai Dealului lui Gim.
Din punct de vedere floristic rezervaţia reprezintă unul din puţinele situri în care au fost
identificate speciile Achillea leptophylla (+/ 3 situri), Dianthus pseudarmeria (+/ 4 situri), Gagea
szovitzii (+/ 9 situri), Onobrychis gracilis (+/ 10 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri).
Cenotaxonul Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 subas. euphorbietosum
seguierianae Horeanu 1975 a fost inventariat doar în această rezervaţie, dintre siturile studiate. O
altă asociaţie reprezentativă, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri)
este tipică pentru stepa cu graminee din vestul Dobrogei.
Conform literaturii (MUTIHAC 1990) în cuprinsul rezervaţiei substratul geologic, de
vârstă neoproterozoică terminal-eocambriană, este reprezentativ pentru formaţiunea şisturilor
verzi, alcătuite din şisturi sericito-cloritoase, pelite, gresii de tip graywacke, arcoze şi
conglomerate mărunte.
Formele geomorfologice inventariate în cuprinsul rezervaţiei cuprind culmi peneplenizate,
stâncoase, cu altitudini maxime de 130 m, versanţi abrupţi, cu numeroase ravene săpate în loess şi
şisturi verzi, precum şi pinteni sau maluri stâncoase limitrofe braţului Dunărea Veche, unde ajung
până la 5 m deasupra nivelului mării, valorile medii fiind de 50 m.
Din punct de vedere edafic, conform hărţii solurilor (CONEA 1970), în rezervaţie sunt
prezente soluri bălane tipice, soluri bălane erodate, regosoluri şi litosoluri.
În aria protejată nu există cursuri de apă sau izvoare, ci doar formaţiuni de tipul ravenelor
săpate în loess şi şisturi verzi. Limitrof acesteia curge fluviul Dunărea.
Conform hărţii climatice, rezervaţia se încadrează în climatul de luncă, în sectorul de

influenţă estică, continentală (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund
izotermei de 11oC. Precipitaţiile medii anuale se situează sub 450 mm (POPOVICI et al. 1984).
Valoarea peisagistică este sporită de existenţa unor puncte de perspectivă asupra Dunării,
Insulei Mari a Brăilei şi Podişului Casimcei. Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare
atractivitate pentru traseele turistice pe braţul Dunărea Veche.
În cadrul formaţiunilor ierboase (70,17 ha - 53,4 %), o suprafaţă relativ importantă este
ocupată de stâncării / soluri pietroase (56,72 ha - 43,1 %), restul reprezentând terenuri agricole
(4,64 ha - 3,5 %).
Pajiştile stepice ocupă majoritatea suprafeţei rezervaţiei, vegetaţia saxicolă fiind cantonată
pe arii reduse, îndeosebi pe culmi şi pe versanţii vestici. În rezervaţie au fost identificaţi până în
Vegetaţia ierboasă este constituită din cenotaxonii reprezentativi pentru stepa petrofilă (H
31.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro brandzae -
Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru
(1969) 1970 sau pentru cea de loess (H 34.92), primară - Agropyretum pectiniformae Prodan
1939) Dihoru 1970 sau secundară - Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Artemisio
austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 subas. euphorbietosum seguierianae Horeanu 1975.
Între cele 14 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) o importanţă deosebită prezintă cei
patru taxoni din Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA RĂZBOIENI - 41,00 ha, comuna Casimcea

Importanţa naţională a rezervaţiei naturale (geologice, paleontologice şi peisagistice) a ariei
protejate constă în identificarea în cadrul acesteia a unor fosile considerate a fi cele mai vechi
urme de viaţă din România (OAIE 1993), descrise în cadrul rezervaţiei Casimcea, ceea ce o
individualizează în raport cu celelalte arii protejate din ţară (Pl. 11a; Fig.24).
În rezervaţie se remarcă prezenţa unor specii din Lista roşie europeană, respectiv
Campanula romanica (1/ 22 situri) şi Moehringia grisebachii (+/ 16 situri).
Cea mai mare parte a rezervaţiei este amplasată pe versanţi slab înclinaţi, cu excepţia celor
adiacenţi cursului de apă care sunt accentuaţi şi stâncoşi.
În rezervaţie sunt prezente regosoluri, litosoluri, cernoziomuri castanii şi ciocolatii,
conform hărţii pedologice (CONEA 1970).
Rezervaţia este traversată de un curs permanent de apă, afluent al râului Casimcea.
Climatul moderat de câmpie în care se încadrează rezervaţia aparţine sectorul de influenţă
estică, continentală (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
masivului forestier de la nord.
Rezervaţia este caracterizată prin prezenţa formaţiunilor ierboase, constituite din pajişti
stepice (41 ha) în suprafaţa cărora sunt incluse şi ariile reduse de stâncării şi habitatele de apă
dulce / zone umede, reprezentate prin pârâul ce constituie un afluent al râului Casimcea.
Vegetaţia ierboasă este constituită din cenotaxonii de stepă petrofilă (H 34.9211): Sedo
hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970, respectiv de stepă de loess secundară (H 34.92): Artemisio
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 3 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) din
care două sunt incluse în Lista roşie europeană.
130 Mihai PETRESCU
REZERVAŢIA USPENIA - 22,00 ha, comuna Slava Cercheză

Rezervaţia naturală botanică şi forestieră (Pl. 11b; Fig.25) constituie o suprafaţă de
referinţă reprezentativă, aici înregistrându-se cel mai ridicat nivel al biodiversităţii (bogăţiei de
specii şi concentraţiei de specii ameninţate cu dispariţia) în raport cu celelalte releveuri floristice
efectuate în ecosistemele forestiere din Podişul Babadag (PETRESCU 2004B). Tipică pentru
acestă rezervaţie este asociaţia foarte rară Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (3 situri), endemică pentru Dobrogea, care a fost descrisă
pentru prima oară din această staţiune din Podişul Babadag. De asemenea, aceasta reprezintă una
din puţinele arii protejate în care se conservă asociaţia Thymio pannonici-Chrysopogonetum
grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri).
Dintre siturile studiate doar în această rezervaţie au fost inventariate speciile Centaurea
salonitana (+) şi Lathyrus panonnicus (+). Nota caracteristică rezervaţiei este dată şi de speciile
Allium flavum ssp. tauricum (+/ 3 situri), Asphodeline lutea (+-3/ 4 situri), Astragalus ponticus
(+/ 4 situri), Carex halleriana (+/ 2 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Coronilla
scorpioides (+/ 4 situri), Crocus flavus (+/ 2 situri), Galanthus elwesii (+/ 2 situri), Iris sintenisii
(r-+/ 4 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Ononis pussila (+/ 4 situri), Orchis simia (+/ 2
situri), Rumex tuberosus (+/ 3 situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri).
Rezervaţia se încadrează, conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.), în Podişul Babadag,
unitate constituită din depozite cretacice din perioadele Coniacian, Turonian şi Cenomanian.
Structura petrografică reprezentativă pentru aceste perioade include calcare grezoase, gresii şi
conglomerate calcaroase organogene etc. În perimetrul strict al rezervaţiei nu se poate detalia
structura petrografică, în lipsa unor hărţi geologice la o scară adecvată.
Formele geomorfologice predominante sunt versanţii cu pante din ce în ce mai accentuate
spre vestul rezervaţiei, culmile rotunjite ocupând arii reduse.
Conform hărţii pedologice (POPOVICI et al. 1984) rezervaţia se înscrie în zona solurilor
de pădure. Întrucât nu există o hartă pedologică la o scară adecvată, conform indicaţiilor oferite
de tipul de vegetaţie (păduri mezoxerofile şi xerofile, pajişti xerofile) solul din rezervaţie ar
putea fi încadrat în categoria rendzinelor (POPESCU-ZELETIN et al.1971).
Având în vedere substratul calcaros, în rezervaţie nu există cursuri de apă sau izvoare.
Rezervaţia se înscrie, conform hărţii climatice (TUFESCU 1974), în climatul de dealuri
joase, în sectorul de influenţă estică, continentală. Valorile medii anuale ale temperaturii şi
precipitaţiilor, conform indicaţiilor vegetaţiei, corespund temperaturilor de 10,6oC, respectiv
precipitaţiilor de 480 mm (POPESCU-ZELETIN et al. 1971).
Rezervaţia asigură un cadru natural reprezentativ pentru pădurile submediteraneene şi de
silvostepă din Podişul Babadag, precum şi o ambianţă estetică deosebită pentru Mânăstirea
Uspenia, ceea ce creează premisele dezvoltării în zonă a turismului cultural şi ecoturismului.
Tipul major de habitat este reprezentat de păduri (22 ha), în suprafaţa căruia sunt incluse şi
poienile cu formaţiuni ierboase (Amenajamentul silvic al O.S. Ciucurova 1994 /1995) precum şi
rariştile incluse în habitatul „Silvostepă din Dobrogea”. Continuitatea pădurilor submedite-
raneene şi de silvostepă caracteristice celei mai mari părţi a rezervaţiei este întreruptă din loc în
loc de fragmente de pajişti stepice. Aici au fost identificaţi până în prezent 6 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et
al.1999 subas. asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731), subasociaţie în care specia
Paliurus spina-christi lipseşte. La aceasta se adaugă cenotaxonii stepei de loess (H 34.92), primare:
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă din rezervaţie este prezentă pe suprafeţe reduse la liziera pădurii şi se
încadrează în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este compusă din cenotaxonii Paeonio peregrinae-Carpinetum

orientalis Doniţă 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970, reprezentativi
pentru etajul pădurilor submediteraneene, respectiv pentru silvostepă.
Cu toată suprafaţa redusă a rezervaţiei, aici au fost identificate 25 specii din Lista roşie
naţională (Anexa 1).
REZERVAŢIA VALEA MAHOMENCEA - 1029 ha, comuna Casimcea

În cadrul reţelei de arii protejate de stepă din judeţul Tulcea rezervaţia naturală peisagistică
prezintă ca particularitate absenţa aproape totală a arborilor, exemplare rare de talie arbustivă
fiind întâlnite doar în văile adânci şi ravene, ceea ce creează un cadru peisagistic aparte,
reprezentativ pentru stepa climax a Dobrogei Centrale (Pl. 12a; Fig.26). Caracteristici sunt şi
versanţii asimetrici ai văii Mahomencea, constituiţi predominant din şisturi verzi pe malul stâng
al cursului de apă, respectiv faleze de loess de pe malul drept. De asemenea, în peisajul
rezervaţiei se remarcă cursurile de apă ce formează mici cascade sau praguri şi vegetaţia de zone
umede, ce contrastează cu ariditatea pajiştilor stepice.
Habitatul „24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie” (covorul vegetal al
acestui habitat fiind încadrat în asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958)
şi specia Alyssum linifolium (+) au fost inventariate doar în această rezervaţie.
Unele habitate, asociaţii şi specii mai puţin frecvente în alte situri contribuie la aspectul
caracteristic al acestei rezervaţii. Din această categorie fac parte: habitatul „24.21 Maluri de râu
din pietriş fără vegetaţie” (8 situri); asociaţiile Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu
1967 (5 situri), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri), Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri); speciile ameninţate Alyssum minutum (+/ 2 situri),
Colchicum fominii (r-1/ 4 situri), Colchicum triphyllum (r/ 7 situri), Euphorbia nicaeensis ssp.
cadrilateri (+/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Onobrychis gracilis
(r-+/ 10 situri), Sedum caespitosum (+/ 6 situri), Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
Caracteristică rezervaţiei este formaţiunea şisturilor verzi, reprezentativă pentru peneplena
central-dobrogeană, de vârstă neoproterozoică - terminal - eocambriană. Această formaţiune este
constituită din şisturi sericito-cloritoase, pelite, gresii de tip greywacke, arcoze şi conglomerate
mărunte (MUTIHAC 1990).
Peisajul este caracterizat printr-un aspect general de peneplenă, cu altitudini cuprinse între 60
şi 176,3 m, media fiind de 150 m, cu versanţi slab înclinaţi, cu excepţia văilor şi ravenelor unde se
întâlnesc şi pante abrupte stâncoase sau pereţi verticali săpaţi în loess.
Din harta pedologică (CONEA 1970) se constată că în zona Văii Mahomencea sunt
prezente soluri bălane închise, cernoziomuri carbonatice, litosoluri şi regosoluri.
Rezervaţia este traversată de pârâul Valea Mahomencea, precum şi de câţiva afluenţi ai
acestuia.
Valea Mahomencea, situată în climatul de câmpie moderat, în sectorul de influenţă estică,
continentală (TUFESCU 1974), se caracterizează prin valori medii anuale ale temperaturii şi
precipitaţiilor corespunzând izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 500 mm (POPOVICI et al.
1984).
Existenţa unor puncte de perspectivă asupra cursului văii Mahomencea şi văii Topologului
sporeşte considerabil valoarea estetică a rezervaţiei. Aceasta asigură un cadru natural inedit,
specific stepei dobrogene, în lungul drumului judeţean Rahman - Casimcea.
Formaţiunile ierboase / tufărişurile acoperă cea mai mare parte a rezervaţiei (923,93 ha -
89,78 %), în măsură redusă fiind răspândite stâncăriile / ravenele (55,87 ha - 5,42 %) şi
habitatele de apă dulce / zonele umede (2,23 ha - 0,21 %), reprezentate prin câteva pâraie şi prin
vegetaţia caracteristică malurilor acestora. Restul suprafeţei reprezintă terenuri agricole
(46,97 ha - 4,6 %). Cadrul natural e dominat de pajişti stepice, pe suprafeţe restrânse fiind
132 Mihai PETRESCU
răspândite tufărişuri, vegetaţie saxicolă şi de zone umede. La obârşia cursurilor de apă este
întâlnit pe suprafeşe reduse şi habitatul „54.1 Izvoare”.
În rezervaţie au fost identificaţi prin studii proprii, până în prezent, 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă cuprinde toate asociaţiile de stepă petrofilă din Dobrogea (H 34.9211),
răspândite predominant pe vârfurile dealurilor şi pe versanţii pietroşi, reprezentate prin Sedo
1965 apud Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978, la care
se adaugă Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967, ce nu figurează în baza de date
PHYSIS. Pe soluri mai profunde, în special în partea inferioară a versanţilor sunt întâlniţi
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92), primare: Medicagini minimae-Festucetum valesiacae
Wagner 1941, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 sau secundare - Botriochloetum
ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977. În lungul cursurilor de apă sunt răspândite fragmentar
asociaţiile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111) şi Trifolio fragifero-Cynodontetum
Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 24.22 x 15.A21275).
Vegetaţia arbustivă, concentrată în lungul ravenelor şi a pâraielor, este reprezentată prin
asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
În literatură (HOREANU 1976B), din zona rezervaţiei mai sunt citate asociaţiile:
Festucetum valesiacae dobrogicum (Stânca, Haidar, Corugea), Elytrigietum intermediae
(Stânca), Koelerio (degeni) - Thymetum zygioidis (Stânca, Haidar).
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 4 specii din Lista roşie europeană (Anexa 1),
la care se adaugă 22 de specii din Lista roşie naţională, Campanula romanica fiind considerată
specie de interes comunitar (O 1198 - a2b; R6).
REZERVAŢIA VALEA OSTROVULUI - 61,8 ha, comuna Dorobanţu

În rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică, geologică, forestieră, peisagistică) o serie de
asociaţii şi specii mai rare în siturile studiate (Pl. 12b; Fig.27) conferă un anumit specific acesteia, în
această categorie fiind incluşi: cenotaxonii Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10
situri), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5 situri), Querco pedunculiflorae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri);
taxonii ameninţaţi Coronilla scorpioides (+/ 4 situri), Crocus flavus (r/ 2 situri), Fritillaria orientalis
(+/ 2 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 situri),
Orchis purpurea (r-+/ 2 situri), Platanthera chlorantha (+/ 6 situri). Tot aici au fost identificate
formaţiuni carstice de tipul grotelor.
Rezervaţia este amplasată pe substrat calcaros ce aflorează pe culmi, respectiv pe depozite
loessoide, caracteristice pentru văi şi versanţi inferiori.
Relieful se caracterizează prin predominarea versanţilor mai mult sau mai puţin accentuaţi,
culmile şi văile având o pondere redusă. Altitudinile medii sunt de 240 m, valorile extreme fiind
cuprinse între 170 şi 270 m (Amenajamentul U.P.I Cârjelari, O.S.Cerna, 2002).
În cuprinsul rezervaţiei sunt întâlnite cernoziomuri cambice, tipice şi litice
(Amenajamentul UP I Cârjelari, OS Cerna, 2002) precum şi litosoluri.
Din punct de vedere climatic, după Köpen, rezervaţia se încadrează în provincia climatică
Dfcx. Temperatura medie anuală este de 10,8oC. Cea mai scăzută temperatură medie este de –
16oC, cea mai ridicată fiind de 28oC. Precipitaţiile medii anuale totalizează 480 mm
(Amenajamentul UP I Cârjelari, OS Cerna, 2002).
Valoarea peisagistică a rezervaţiei este remarcabilă, în primul rând datorită diversităţii
habitatelor (poieni stepice, rarişti, păduri, grote), aceasta fiind accentuată în perioadele de
înflorire a unor specii ca Fritillaria orientalis, Orchis purpurea etc. Poienile situate pe vârfurile
dealurilor constituie puncte de perspectivă asupra masivului forestier dinspre Cârjelari, Dealului
Ghiunghiurmez şi a altor zone din Podişul Casimcei.

În cuprinsul habitatelor de pădure (57,8 ha - 93,5 %), se întâlnesc şi suprafeţe reduse de
stâncării sau soluri pietroase (4,0 ha - 6,5 %). Suprafeţele reduse de rarişti, reprezentate prin
asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 din zona poienilor stepice, se
înscriu în habitatul „Silvostepă din Dobrogea”. În rezervaţie mai sunt prezente şi habitatele „54.1
Izvoare”, respectiv „65 Peşteri”, reprezentat printr-o grotă de mici dimensiuni.
Covorul vegetal este dominat de păduri balcanice, în cadrul cărora se găsesc şi poieni cu
vegetaţie stepică şi saxicolă. Aici au identificaţi până în prezent 9 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este constituită din asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211), precum Sedo
hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 şi Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970, respectiv de stepă de loess (H 34.92), Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988.
Vegetaţia forestieră este reprezentativă pentru pădurile balcanice, respectiv pentru
asociaţiile Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22), Nectaroscordo-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (H 41.76833), pentru pădurile submediteraneene - Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), respectiv pentru pădurile de silvostepă de tipul Galio
dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724).
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 15 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1).
5.1.2. Arii protejate constituite prin Legea nr. 5 /2000

Descrierea limitelor şi a zonării interioare a Parcului Naţional Munţii Măcinului, precum şi
harta acestuia sunt prezentate în HG 230 /2003 şi O 552 /2003.
PARCUL NAŢIONAL MUNŢII MĂCINULUI - 11.321 ha, oraşul Măcin, comunele

Greci, Cerna, Hamcearca, Luncaviţa, Jijila
Întrucât date asupra cadrului natural şi peisagistic, florei şi vegetaţiei Munţilor Măcin,
rezultate în urma studiilor proprii au fost publicate anterior (PETRESCU 1994; PETRESCU
1996A; PETRESCU 1996B; PETRESCU 2000A; PETRESCU 2000B; PETRESCU et al. 2006),
în prezentarea de faţă vor fi expuse doar informaţii recente, sintetizate în urma prelucrării datelor
după apariţia publicaţiilor respective.
În cadrul acestor cercetări au fost studiate 4 sectoare /situri din cadrul parcului naţional,
respectiv Valea Fagilor (VF) şi teritoriile administrative incluse în parc aparţinând oraşului Măcin
(oM-PNMM) şi comunelor Cerna (cCe-PNMM) şi Greci (cG-PNMM), în paranteze fiind
menţionat pentru fiecare taxon, cenotaxon sau habitat sectorul în care a fost identificat (Pl. 13 a, b).
În afară de caracterul unic din punct de vedere geologic, Munţii Măcinului, cei mai vechi
munţi din ţară, se impun şi prin peisajul lor caracteristic, ce nu se mai regăseşte la nivel naţional,
rezultat al combinaţiei dintre aspectele geomorfologice - în care un rol major revine
formaţiunilor granitice megalitice- şi fitocenocomplexele tipice pentru majoritatea etajelor şi
zonelor de vegetaţie din Dobrogea (păduri balcanice, submediteraneene, silvostepă şi stepă).
Din punct de vedere fitocenotic originalitatea parcului naţional constă în primul rând în
existenţa unor asociaţii prezente doar în Munţii Măcinului sau în imediata lor vecinătate, cum
sunt făgetele din rezervaţia Valea Fagilor, ce constituie un habitat distinct, de interes comunitar,
respectiv „41.1F (91X0*) Păduri dobrogene de fag”, încadrat provizoriu în cenotaxonul Carpino-
Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (VF/ 2 situri). Este de
menţionat că o suprafaţă foarte redusă, sub 1 ha, din acest habitat, limitrofă rezervaţiei Valea
Fagilor, este prezentă şi în situl Horstul Dobrogean.
O serie de alte asociaţii prezente aici pot fi considerate vulnerabile la nivelul siturilor
studiate. Dintre acestea amintim: Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970
(cG-PNMM / 10 situri), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (cG-PNMM / 3 situri), Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (cCe-PNMM, cG-PNMM, VF / 10 situri), Fraxino
134 Mihai PETRESCU
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (cG-PNMM / 9 situri), Nectaroscordo-Tilietum

tomentosae Doniţă 1970 (cG-PNMM / 5 situri), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (cG-PNMM / 8 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (cCe-
PNMM / 8 situri). La acestea se adaugă asociaţia Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae
(cG-PNMM / 6 situri), descrisă (PETRESCU 2000-2001) pe baza unor relevee din respectivul
sector al parcului, unde se întâlnesc cele mai întinse şi tipice suprafeţe din România ale acestui
cenotaxon extrem de rar, endemic pentru Dobrogea.
La nivelul siturilor studiate, specia Cheilanthes marantae (r-+, cG-PNMM; r, oM-PNMM/
2 situri) a fost inventariată doar în acest parc. Dintre numeroasele specii ameninţate, o parte au
fost identificate în puţine alte situri studiate, cum este cazul taxonilor: Achillea ochroleuca (r,
oM-PNMM/ 8 situri), Alyssum minutum (+, oM-PNMM/ 2 situri), Celtis glabrata (4, cG-
PNMM/ 8 situri), Centaurea napulifera (+ , cG-PNMM/ 10 situri), Galanthus plicatus (+ , cCe-
PNMM/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+, cG-PNMM/ 8 situri), Neottia
nidus-avis (+ , cCe-PNMM/ 2 situri), Orchis morio (+, cG-PNMM/ 7 situri), Platanthera
chlorantha (+, cG-PNMM/ 6 situri), Scutellaria orientalis (1, oM-PNMM/ 9 situri), Sedum
caespitosum (1, cG-PNMM/ 6 situri), Silene cserei (+, oM-PNMM/ 3 situri), Spiraea crenata (3-
4, cG-PNMM/ 6 situri), Stipa ucrainica (+, cG-PNMM/ 8 situri).
Habitatele „Silvostepă din Dobrogea” şi „54.1 Izvoare” au fost identificate în două
sectoare (cCe-PNMM, cG-PNMM).
În cuprinsul sectoarelor analizate au fost inventariaţi 15 cenotaxoni, ceea ce reprezintă
numărul maxim înregistrat în ariile protejate studiate.
Vegetaţia ierboasă ocupă suprafeţele cele mai întinse în Culmea Pricopanului (oM-PNMM,
cG-PNMM), respectiv în zona Greci (cG-PNMM), fiind reprezentată prin pajişti de stepă
petrofilă (34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 (cG-
PNMM, oM-PNMM), Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (cG-
PNMM, oM-PNMM) sau stepă de loess, primară: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961 (H 34.92/ oM-PNMM), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H
34.9213/ cG-PNMM) sau secundară: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (H 34.92/
cG-PNMM, oM-PNMM).
Vegetaţia arbustivă are ca notă caracteristică prezenţa asociaţiei Spireetum crenatae Morariu
et Ularu 1981 (H 31.8B71/ cG-PNMM) aici fiind întâlnite cele mai întinse şi reprezentative
tufărişuri de acest tip dintre puţinele situri în care a fost întâlnit cenotaxonul (3 situri).
Vegetaţia forestieră se remarcă prin asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum
tomentosae Mititelu et al. 1977 (H 41.1F/ VF), alături de care sunt reprezentate toate etajele şi
zonele de vegetaţie forestieră din Dobrogea de Nord, respectiv pădurile balcanice: Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22/ cCe-PNMM, cG-PNMM, VF), Fraxino
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831/ cG-PNMM), Nectaroscordo-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832/ cG-PNMM), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (H 41.76833/ cG-PNMM), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H
41.76834/ cCe-PNMM); pădurile submediteraneene: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970 (H 41.73723/ cG-PNMM) şi de silvostepă: Galio dasypodi-Quercetum pubescentis
Doniţă 1970 (H 41.73724/ cG-PNMM), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (cG-PNMM).
În afară de taxonii ameninţaţi prezentaţi în publicaţiile anterioare, prin prelucrarea
ulterioară a datelor, în Parcul Naţional Munţii Măcinului au fost inventariate 34 de specii din
Lista roşie naţională (Anexa 1), din care 6 taxoni figurează şi în Lista roşie europeană,
Campanula romanica fiind în plus şi specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA DEALUL BUJORULUI - 50,8 ha, comunele Ciucurova, Nalbant

Rezervaţia (Pl. 14 a; Fig.28) se remarcă prin populaţiile importante de Paeonia peregrina (+-
2/ 21 situri), specie inclusă în Lista roşie naţională, alături de care mai pot fi întâlnite şi alte specii
ameninţate, cum sunt: Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Coronilla scorpioides (+/ 4 situri), Rumex
tuberosus (+/ 3 situri).
Rezervaţia este situată la o altitudine de 100 - 260 m, fiind situată pe un versant cu
expoziţie predominant sudică. Valoarea sa estetică este remarcabilă, îndeosebi în perioada
înfloririi bujorilor.
În cuprinsul rezervaţiei rariştile din zona poienilor stepice pot fi încadrate în habitatul
„Silvostepă din Dobrogea”. În total au fost inventariate 5 asociaţii vegetale.
Vegetaţia ierboasă, întâlnită pe suprafeţe reduse în poienile situate îndeosebi în partea
superioară a versanţilor, este formată din pajişti tipice pentru stepa de loess (H 34.92), primară:
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, sau secundară: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră identificată până în prezent are un aspect mozaicat în care se
întrepătrund pădurile submediteraneene (Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă
1970) cu cele de silvostepă (Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970).
În cuprinsul rezervaţiei au fost identificate 8 specii din Lista roşie naţională.
REZERVAŢIA FÂNTÂNA MARE - 0,3 ha, comuna Slava Cercheză.

Nota specifică rezervaţiei este conferită de prezenţa unui pâlc de liliac care, împreună cu cel din
rezervaţia Valea Oilor, reprezintă singurele locaţii în care Syringa vulgaris vegetează în mod natural
în judeţul Tulcea (Pl. 14a; Fig.28), staţiuni citate şi în literatură (SĂVULESCU et al. 1976). Cele
două specii ameninţate identificate aici, relativ rar întâlnite în alte situri, respectiv Asphodeline lutea
(r/ 4 situri) şi Crocus reticulatus (+/ 8 situri), conferă o notă distinctivă acestei rezervaţii.
Rezervaţia este amplasată la baza unui versant cu înclinare de aproximativ 20o. În perioada
înfloririi liliacului rezervaţia conferă o valoare peisagistică aparte cadrului pitoresc al văii
Başpunarului.
În rezervaţie au fost inventariaţi doar 2 cenotaxoni arbustivi.
Vegetaţia arbustivă ce justifică consituirea rezervaţiei este reprezentată în principal printr-
un pâlc de liliac Syringa vulgaris, fitocenoză ce ocupă o suprafaţă de aproximativ 0,13 ha, ce
constituie rezervaţia integrală. Pâlcul are o structură compactă, deasă, cu drajonare abundentă
spre exterior, exemplarele de liliac având diametre maxime de 6 cm. În interiorul pâlcului
vegetează izolat exemplare mature de păr pădureţ (Pyrus pyraster) şi exemplare tinere de ulm
(Ulmus minor). Lângă pâlcul de liliac sunt întâlnite şi tufărişuri de porumbar, încadrate în
asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931.
Până în prezent în rezervaţie au fost întâlnite două specii ameninţate incluse în Lista roşie
naţională (Anexa 1), menţionate în partea introductivă.
REZERVAŢIA KORUM TARLA - 2 ha, oraşul Babadag

Rezervaţia (Pl. 15a) este singura din ţară în care se conservă specia ameninţată, vulnerabilă şi
rară, Sophora jaubertii (4) şi subasociaţia în cadrul căreia taxonul este codominant (DIHORU,
DONIŢĂ 1976), respectiv Cynodonti-Poëtum angustifoliae subas. sophoretosum Dihoru (1969) 1970.
Deşi rezervaţia este situată pe un platou plan, în interiorul pădurii, fără puncte de
perspectivă sau aspecte peisagistice deosebite, înflorirea speciei Sophora prodanii, în lunile iulie
– august conferă o valoare estetică remarcabilă zonei.
Rezervaţia cuprinde o plantaţie forestieră în cadrul căreia vegetaţia naturală este
reprezentată prin asociaţia Cynodonti-Poetum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 subas.
136 Mihai PETRESCU
sophoretosum Dihoru (1969) 1970, citată numai din această rezervaţie, considerată un cenotaxon
de stepă secundară (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În cadrul studiilor proprii nu a fost întâlnită
această asociaţie, ci doar o fitocenoză dominată de Sophora jaubertii lipsită de speciile Poa
angustifolia sau Cynodon dactylon.
REZERVAŢIA VALEA OILOR - 0,35 ha, comuna Nalbant

Rezervaţia reprezintă, împreună cu cel de-al doilea pâlc de liliac din zona Fântâna Mare
(Pl. 15b; Fig.28), singurele staţiuni din judeţul Tulcea unde această specie vegetează în mod
natural, staţiuni citate şi în literatură (SĂVULESCU et al. 1976), alături de Paeonia peregrina
(+/ 21 situri), taxon ameninţat cu dispariţia (Anexa 1).
Rezervaţia este situată la baza unui versant cu o înclinare de aproximativ 30o, pe substrat
calcaros. Valoarea peisagistică este maximă în perioada înfloririi liliacului.
Rezervaţia este constituită dintr-un arboret submediteranean, reprezentat printr-un pâlc de
stejar pufos cu mojdrean şi cărpiniţă - asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970. Sub acest arboret vegetează, într-un etaj inferior, un pâlc de liliac (Syringa
vulgaris) pe o suprafaţă de aproximativ 0,15 ha, propus ca rezervaţie integrală. Restul suprafeţei,
respectiv 0,20 ha, constituie zona tampon. Pâlcul de liliac are o structură compactă, foarte deasă,
cu drajonare abundentă perimetrală şi stare de vegetaţie optimă. Diametrul maxim al
exemplarelor de liliac este de 8 cm, iar înălţimea maximă de 3 m.
REZERVAŢIA VÂRFUL SECARU - 34,5 ha, comuna Ciucurova

Din punct de vedere geologic şi geomorfologic, importanţa conservării vârfului Secaru
derivă din caracterul acestuia de martor de eroziune granitic şi de cel mai înalt vârf (400 m) din
cuprinsul podişului calcaros al Babadagului (Pl. 16a; Fig.30).
În cuprinsul rezervaţiei au fost inventariate unele asociaţii rar întâlnite în alte situri
studiate, respectiv: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831/ 9 situri),
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832/ 5 situri), Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 subas. anthriscosum nemorosae (H 41.76834/ 8 situri). Ultimul
cenotaxon a fost identificat şi descris ca subasociaţie, până în prezent, numai din acest sit
(PETRESCU 2004B).
Specia Rosa turcica (+) este întâlnită doar în acest sit din cele studiate. Caracterul
particular al rezervaţiei este conferit şi de alte specii precum Achillea ochroleuca (+/ 8 situri),
Allium flavum ssp. tauricum (+/ 3 situri), Allium guttatum (+/ 4 situri), Galanthus plicatus (+/ 8
situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+/ 8 situri), Orchis morio (r-+/ 7 situri),
Ornithogalum fimbriatum (+/ 5 situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Smyrnium perfoliatum (+/
2 situri).
În rezervaţie predomină versanţii, cu pante şi expoziţii diverse, ce înconjoară vârful Secaru.
Acesta constituie un punct de perspectivă remarcabil asupra masivului forestier şi dealurilor cu
vegetaţie stepică din podişurile Babadag şi Casimcea.
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este reprezentat prin câteva rarişti din zona poienilor
stepice. În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent 7 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, răspândită în cele câteva poieni de pe culmile şi versanţii sudici ai
rezervaţiei, constă în pajişti de stepă petrofilă (H 34.9211)- Sedo hillebrandtii-Polytrichetum
piliferi Horeanu et Mihai 1974, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970,
respectiv de stepă de loess (H 34.92), primară-Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu,
Sanda 1988, sau secundară-Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră cuprinde păduri balcanice de tip Nectaroscordo-Tilietum tomentosae

Doniţă 1970 (H 41.76832), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 subas.
anthriscosum nemorosae (H 41.76834), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970
(H 41.76831).
Cu toată aria sa redusă, în această rezervaţie naturală au fost inventariaţi 19 taxoni, ce
figurează în Lista roşie naţională (Anexa 1), Galanthus plicatus fiind inclus în Lista roşie
europeană.
5.1.3. Rezervaţii protejate pe plan local

În această categorie intră o singură rezervaţie, protejată prin Planul urbanistic general al
comunei Niculiţel.
REZERVAŢIA „LA MONUMENT”-NICULIŢEL - 18,00 ha, comuna Niculiţel

Dintre cenotaxonii reprezentativi pentru această rezervaţie (Pl. 16b; Fig.31) se pot cita
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri), Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă
1970 (9 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri).
Rezervaţia este unul din rarele situri studiate în care au fost identificate speciile Crocus
chrysanthus (+/ 8 situri), Galanthus plicatus (+-1/ 8 situri), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+/ 2
situri), Smyrnium perfoliatum (+/ 2 situri), Stipa ucrainica (+/ 8 situri).
Aria protejată este caracterizată prin altitudini 200 - 280 m, prin prezenţa culmilor
rotunjite, a abrupturilor stâncoase, versanţilor accentuaţi, în special în partea nordică.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate în lungul drumului judeţean
Niculiţel - Izvoarele, oferind puncte de perspectivă asupra depresiunii Niculiţel, dealurilor
stâncoase ce o înconjoară, precum şi a luncii Dunării.
Dominat de păduri balcanice, covorul vegetal are o structură complexă, ce include de
asemenea rarişti, pajişti stepice şi vegetaţie saxicolă, până în prezent fiind identificaţi 9
cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă reuneşte asociaţiile de stepă petrofilă (H 34.9211): Sedo hillebrandtii -
(1969) 1970 şi Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, respectiv pe cele
ale stepei de loess (H 34.92) Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941,
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958, la care se adaugă Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213), în care au fost incluse numai
suprafeţele în care apare ca s singură specie diferenţială Stipa ucrainica.
Vegetaţia forestieră din rezervaţie se încadrează în etajul pădurilor mezofile de foioase
balcanice şi este reprezentată prin asociaţiile Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H
41.2C22), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831), Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834).
În această rezervaţie, în ciuda suprafeţei reduse au fost înregistraţi 25 de taxoni din Lista
roşie naţională (Anexa 1), din care 5 figurează în Lista roşie europeană, Campanula romanica
fiind considerată specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
5.1.4. Arii protejate propuse
Pentru aceste arii protejate propuse hărţile au fost transmise de ICEM către
Academia Română, însă deoarece respectivele rezervaţii nu sunt legiferate nu este
posibilă publicarea planurilor de situaţie.
138 Mihai PETRESCU
REZERVAŢIA ARLEANCA - 1,48 ha, comuna Slava Cercheză

În această rezervaţie geologică şi peisagistică a fost semnalată asociaţia Botriochloetum
ischaemi (Kist 1937) Pop 1977, reprezentativă pentru stepa de loess secundară (Pl. 17a).
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei a fost identificată o singură specie ameninţată din
Lista roşie naţională (Anexa 1), respectiv Salvia aethiopis (+/ 17 situri).
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la nord-est de localitatea Slava
Rusă, în apropierea drumului judeţean DJ 223 A, în zona unei cariere săteşti.
REZERVAŢIA COŞARUL MARE - 5,2639 ha, comuna Slava Cercheză

Dintre cenotaxonii identificaţi în cuprinsul rezervaţiei geologice şi peisagistice (Pl. 17a)
este de remarcat prezenţa asociaţiei regionale specifice Dobrogei, Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri).
Specia foarte rară Globularia punctata (+/ 2 situri) a fost identificată în siturile studiate
doar în această rezervaţie, precum şi în aria protejată Pădurea Babadag-Codru. Pe lângă aceasta,
alte specii au fost identificate într-un număr restrâns de situri, cum este cazul taxonilor Achillea
clypeolata (+/ 10 situri) şi Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
Vegetaţia ierboasă, ce reuneşte 4 cenotaxoni, cuprinde pajişti de stepă primară, petrofilă (H
34.9211), precum asociaţia Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970,
respectiv de stepă de loess: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (H 34.92) şi Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213). Pajiştile de stepă secundară
se încadrează în asociaţia Botriochloetum ischaemi (Kist 1937) Pop 1977 (H 34.92).
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei au fost identificate 14 specii ameninţate din Lista
roşie naţională (Anexa 1), Agropyron brandzae fiind inclus şi în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la sud de satul Slava Rusă, între
drumul DN22D, limita sudică a comunei Slava Cercheză şi limita fondului forestier.
REZERVAŢIA DEALUL CARATEPE - 31,28 ha, comuna Nalbant

Rezervaţia naturală mixtă se remarcă prin predominarea vegetaţiei arbustive, ce îi conferă o
notă specifică în raport cu celelalte arii protejate din Dobrogea şi din ţară, constituind principalul
obiectiv de conservare (Pl. 18a). Astfel, această vegetaţie este constituită din cenotaxonul
Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri), edificat de specia ameninţată cu dispariţia Prunus tenella
(+-5/ 3 situri), încadrată în Lista roşie naţională în categoria „vulnerabil”. Aceasta reprezintă cea
mai mare populaţie a acestei specii ce a fost semnalată până în prezent în Dobrogea şi probabil la
nivel naţional, constituirea acestei rezervaţii reprezentând o măsură vitală pentru supravieţuirea
acestei specii rare şi a asociaţiei edificate de aceasta. O altă asociaţie reprezentativă pentru
rezervaţie este Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri).
Specia Prunus tenella formează asociaţii proprii pe mai mult de jumătate din suprafaţa
rezervaţiei, în rest fiind prezentă cu indici de abundenţă-dominanţă semnificativi şi în asociaţiile
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum
pubescentis Doniţă 1970, unde formează faciesuri caracteristice ce conferă, de asemenea, o notă
de raritate / unicitate cenotaxonilor din această rezervaţie. Câteva alte specii ameninţate au fost
inventariate în puţine dintre situri studiate, între acestea fiind incluse: Achillea clypeolata (+-1/
10 situri), Onobrychis gracilis (+/ 10 situri), Stipa ucrainica (+/ 8 situri).
Peisajul rezervaţiei este unic, cel puţin în cadrul Dobrogei, îndeosebi în perioada de
înflorire a speciei Prunus tenella, ce coincide cu cea a taxonului Prunus spinosa, ceea ce
generează privelişti de o mare valoare cromatică, în care nuanţele de roz şi alb se întrepătrund.
Rezervaţia este amplasată pe un deal în cadrul căruia predomină versanţii cu înclinare
redusă şi medie, culmile fiind rotunjite.
În cadrul rezervaţiei au fost observate pe suprafeţe reduse litosoluri, cea mai mare parte din
aceasta fiind ocupată de cernoziomuri, conform hărţii solurilor (POPOVICI et al. 1984).
În zona respectivă nu există nici un curs de apă sau izvor.

Climatul caracteristic acestei zone din sectorul de influenţă estică, continentală, este cel de
dealuri joase (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
Culmile dealurilor oferă puncte de perspectivă asupra Podişului Niculiţelului spre nord,
respectiv Podişului Babadag, către sud.
Tipul major de habitat se încadrează în categoria formaţiunilor ierboase / tufărişuri, la care
se adaugă pâlcuri de păduri scunde. Rariştile tufărite sunt incluse în habitatul „Silvostepă din
Dobrogea”.
În rezervaţie au fost identificaţi, până în prezent, 5 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, concentrată în partea superioară a dealului Caratepe este reprezentată
prin pajişti ale stepei de loess, precum Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988
(H 34.92) şi Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213).
Vegetaţia arbustivă este constituită din cenotaxonii Prunetum tenellae Soó 1946 şi Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931, ce se întrepătrund în numeroase zone ale rezervaţiei.
Vegetaţia forestieră este compusă din pâlcuri de păduri de silvostepă cu arbori tineri, cu
port arbustiv, aparţinând asociaţiei Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H
41.73724).
În cuprinsul rezervaţiei au fost identificaţi până în prezent 11 taxoni din Lista roşie
naţională (Anexa 1), din care Stipa ucrainica este inclusă şi în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la nord de comuna Nalbant, fiind
reprezentată prin pajiştile cu tufărişuri şi plantaţii încadrate în parcela cadastrală P53, situate în
mijlocul unor terenuri agricole.
REZERVAŢIA DEALUL IZVORULUI- 649,2391 ha, comunele Nalbant şi Mihai Bravu

Aria protejată este propusă ca rezervaţie mixtă (Pl. 18b). Cercetările privind patrimoniul
natural al acestei rezervaţii propuse se află într-o fază incipientă. Cu toate acestea, până în prezent
au fost identificate numeroase specii ameninţate şi / sau protejate de floră şi faună, precum şi
cenotaxoni sau habitate rare şi periclitate.
Dintre ariile protejate constituite sau propuse la nivel naţional, această rezervaţie reprezintă
unica staţiune din ţară în care se conservă specia ameninţată Artemisia pedemontana (Artemisia
caucasica), specie considerată dispărută (OLTEAN et al. 1994), regăsită recent (2004) în staţiunea
clasică (lângă satul Turda), prin cercetări proprii, aflându-se în pragul dispariţiei la nivel naţional.
Specia se află aici la limita vestică a arealului său, unde are o răspândire cu totul insulară, lângă
satul Turda, judeţul Tulcea (staţiune confirmată şi prin studii proprii), respectiv la Capul Caliacra,
în Bulgaria (Dihoru, Doniţă, 1970). În afară de respectiva specie, reprezentativi pentru flora
rezervaţiei sunt şi taxonii ameninţaţi Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), Achillea clypeolata
(+/ 10 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9
situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Minuartia adenotricha (+/ 8 situri),
Paronychia cephalotes (+/ 7 situri), Scutellaria orientalis (+/ 9 situri).
Rezervaţia constituie singura arie protejată din cele legiferate sau propuse, din ţară şi din
Europa, în care se conservă asociaţia Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970
subas. artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992. Tot aici este
răspândită şi asociaţia regională specifică Dobrogei Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae
Dihoru (1969) 1970 (10 situri).
Din punct de vedere geologic rezervaţia este situată în Podişul Babadag, pe depozite ce alcătuiesc
un înveliş de tip platformă care aparţine cretacicului mediu şi superior (ONCESCU 1965; MUTIHAC,
IONESI 1974; MUTIHAC 1990).
140 Mihai PETRESCU
Rezervaţia este situată într-o zonă deluroasă, cu altitudini maxime de 190,6 m, în care
predomină versanţii slab înclinaţi, cei accentuaţi fiind întâlniţi îndeosebi în partea nordică a ariei
protejate propuse.
Datorită substratului calcaros, în rezervaţie există un singur izvor. În apropierea acesteia
trece râul Taiţa.
Conform hărţii climatice (TUFESCU 1974) rezervaţia se încadrează în climatul de dealuri
joase, în sectorul de influenţă estică, continentală. Conform datelor meteorologice sintetizate în
lucrarea Cercetări ecologice în Podişul Babadag, temperaturile medii anuale sunt în jur de
10,6oC, iar precipitaţiile medii anuale de 480 mm, acestea fiind caracteristice stejăretelor de
stejar pufos cu scumpie (POPESCU-ZELETIN et al. 1971).
Înălţimile din rezervaţie oferă puncte de perspectivă asupra Podişului Babadag, văii Taiţei,
Dealului Deniztepe şi asigură un cadru peisagistic deosebit drumului naţional DN 22 A.
Tipul major de habitat este reprezentat prin formaţiuni ierboase / tufărişuri, urmate de
păduri / rarişti, respectiv de stâncării / soluri pietroase. Habitatul „54.1 Izvoare” este reprezentat
printr-un izvor cu debit apreciabil, în nordul rezervaţiei.
Rezervaţia este reprezentativă pentru vegetaţia pe substrat calcaros caracteristică Podişului
Babadag şi cuprinde păduri şi rarişti de silvostepă ce alternează cu poieni stepice, până în prezent
fiind inventariate 9 asociaţii vegetale.
Vegetaţia saxicolă şi stepică este reprezentată prin cenotaxoni caracteristici pentru stepa
petrofilă (H 34.9211), precum Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Agropyro brandzae-Thymetum
zygioidi Dihoru (1969) 1970, inclusiv subasociaţia artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969,
1970) Popescu, Sanda 1992. Stepa de loess primară include cenotaxonii Stipetum capillatae
(Hueck 1931) Krausch 1961 (H 34.92), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969)
1970 (H 34.9213), la care se adaugă asociaţia secundară Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977 (H 34.92).
Vegetaţia arbustivă, ce ocupă suprafeţe reduse, se înscrie în asociaţia Pruno spinosae-
Vegetaţia forestieră se prezintă sub forma unor rarişti sau pâlcuri de pădure încadrate în
asociaţiile Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724) şi Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723).
Până în prezent au fost identificate prin cercetări proprii un număr de 11 specii ameninţate cu
dispariţia la nivel naţional (Anexa 1), din care trei sunt cuprinse în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia cuprinde toate păşunile, inclusiv cele
împădurite situate la sud de comuna Nicolae Bălcescu, încadrate aproximativ între drumul
naţional DN22A, drumul judeţean DJ 229, limita sudică a intravilanului satului Turda, limita
fondului forestier şi drumul comunal Nicolae Bălcescu- Slava Cercheză.
REZERVAŢIA DEALUL LUNG - 2,347 ha, comuna Slava Cercheză

Rezervaţia are în primul rând o valoare paleontologică, datorită fosilelor identificate aici. Pe
lângă asociaţia endemică pentru stâncăriile dobrogene Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi
Horeanu et Mihai 1974, rezervaţia geologică şi peisagistică (Pl. 19a) se individualizează şi prin
speciile ameninţate Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (1/ 9
situri), Onobrychis gracilis (r/ 10 situri) şi Ornithogalum sibthorpii (+/ 3 situri).
Vegetaţia ierboasă cuprinde trei asociaţii tipice pentru pajiştile stepice primare, petrofile (H
34.9211), de tipul Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, respectiv
pentru stepa de loess primară, cum este asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961 (H 34.92). Stepa de loess secundară se încadrează în cenotaxonul Botriochloetum ischaemi
(Kist 1937) Pop 1977 (H 34.92).
Până în prezent au fost identificate 8 specii ameninţate cu dispariţiala nivel naţional (Anexa 1).
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la nord - est de localitatea Slava
Rusă, fiind cuprisă aproximativ între drumul DN 22D şi limita terenurilor agricole şi cea a
fondului forestier, fiind situată pe amplasamentul unor mici cariere săteşti.
REZERVAŢIA TROESMIS - 93,26 ha, com. Turcoaia

Rezervaţia naturală peisagistică (Pl. 19b) are ca notă caracteristică îmbinarea între peisajele
de tip stepic, arid şi întinderile acvatice ale Dunării. Caracteristic pentru versanţii abrupţi pe
substrat loessoid este cenotaxonul Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958
(5 situri), rar întâlnit în celelalte situri inventariate. Pe stâncăriile din şisturi paleozoice a fost
identificată specia Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), inclusă în Lista roşie europeană.
Rezervaţia face parte, din punct de vedere geologic, din Unitatea Măcin, fiind situată în
zona învelişului sedimentar paleozoic. Acesta aflorează în nord-vestul rezervaţiei, în colina
Igliţa, sub forma unui complex de roci, reprezentat prin cuarţite, şisturi ardeziene, grezocalcare,
silicolite etc. (MUTIHAC 1990).
Relieful rezervaţiei este constituit din platouri, versanţi cu pante accentuate către Dunăre şi
line în rest, ravene săpate în loess, maluri lutoase argiloase şi mai puţin maluri stâncoase.
Rezervaţia se situează în zona de contact a cernoziomurilor carbonatice cu solurile de luncă
(COTEŢ, POPOVICI 1972).
În perimetrul rezervaţiei nu există cursuri de apă sau izvoare ci doar formaţiuni torenţiale,
de tipul ravenelor săpate în loess. Limitrof ariei protejate curge fluviul Dunărea.
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund izotermei de 11oC.
Precipitaţiile medii anuale se situează sub 450 mm (POPOVICI et al. 1984).
Valoarea peisagistică a rezervaţiei este amplificată de existenţa unor puncte de perspectivă
asupra Dunării, Parcului Naţional Munţii Măcinului şi muntelui Iacobdeal. Trebuie menţionat că
peisajul este afectat în partea sudică a sitului de unele construcţii sau conducte abandonate,
pentru care se recomandă măsuri de reconstrucţie ecologică. O altă problemă o constituie
păşunatul excesiv, care accentuează eroziunea solului. Rezervaţia asigură un cadru natural
atractiv pentru traseele turistice pe braţul Dunărea Veche, cât şi pentru cetăţile romane.
Tipul major de habitat este reprezentat prin formaţiuni ierboase (81,29 ha - 87,1 %), la care
se adaugă stîncării (8,17 ha - 8,8 %) şi terenuri agricole (3,55 ha - 3,8 %).
Din punct de vedere al vegetaţiei, predomină pajiştile stepice şi, în mai mică măsură,
vegetaţia saxicolă.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin stepa petrofilă (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-
Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974. Cenotaxonii stepei de loess (H 34.92), primare:
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958, sau secundare: Artemisio austriacae-
Poëtum bulbosae Pop 1970.
Până în prezent au fost identificaţi 3 taxoni din Lista roşie naţională (Anexa 1), dintre
acestea Ornithogalum amphibolum fiind menţionat şi în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia estec reprezentată prin păşunile cuprinse
între malul Dunării, limita nord-estică a comunei Turcoaia, drumul de exploatare De 43, care în
estul rezervaţiei pătrunde pe teritoriul acesteia, după care se orientează perpendicular pe cursul
fluviului către nord, punct în care limita rezervaţiei se îndreaptă spre Dunăre.
5.1.5. Situri naturale neprotejate

Cele 100 de situri studiate, în cea mai mare parte sunt incluse în arii protejate (constituite
sau propuse) sau în situl (complexul de situri) „Horstul Dobrogean” (neprotejat). În afara
acestuia a fost studiate şi un alt sit neprotejat, Taşburun (Tb).
142 Mihai PETRESCU
TAŞBURUN - comuna Jurilovca

Situl reprezintă dealurile calcaroase situate pe malul lacului Razim, la câţiva kilometri sud
de Cetatea Enisala, respectiv de bălţile Başcialâc şi Taşburun, limita lui sudică fiind la începutul
celui de-al doilea golf important către sud-est (Pl. 20a).
Zona a fost cercetată expeditiv, fiind efectuat un releveu doar în fragmentul de asociaţie din
tipul Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri), având în vedere raritatea şi marea sa
importanţă conservativă. Acesta are ca notă distinctivă prezenţa unui strat arbustiv de Paliurus
spina-christi, asemănător situaţiei din rezervaţia Celea Mare-Valea lui Ene.
În cursul cercetărilor preliminare, din acest sit au fost inventariaţi 4 taxoni din Lista roşie
naţională (Anexa 1), din care 3 sunt rari în alte situri, precum Muscari neglectum (+/ 8 situri),
Paliurus spina-christi (1/ 10 situri), Celtis glabrata (4/ 8 situri). La aceştia se adaugă specia
Asparagus verticillatus (+/ 35 situri), frecventă în alte situri.
HORSTUL DOBROGEAN
Cercetările desfăşurate pe teritoriul judeţului Tulcea, în cuprinsul horstului dobrogean, au
condus la delimitarea unei zone de 84.915 ha ce reuneşte cea mai mare parte din habitatele şi
speciile de interes protectiv din cuprinsul Podişului Dobrogei (Pl. 20 b; 21; 22; Fig.32-34).
Deşi nu este o arie protejată, acest sit reuneşte specii, habitate, peisaje protejate şi / sau
reprezentative, inclusiv în afara rezervaţiilor naturale existente şi propuse, asigurând conectarea
acestora şi a majorităţii suprafeţelor cu habitate naturale din nordul Dobrogei. În acest sens s-a
recurs şi la delimitarea de coridoare ecologice reprezentate prin vegetaţie naturală sau
seminaturală. În sit nu au fost cuprinse suprafeţe de intravilan, iar suprafaţa de terenuri agricole
sau antropizate a fost redusă la minim, prin includerea în perimetrul sitului doar a enclavelor de
acest tip. Astfel, suprafeţele de terenuri agricole sau antropizate nu sunt reprezentative pentru
patrimoniul natural. Prezenţa terenurilor arabile explică aspectul inevitabil sinuos al limitei
sitului, specific pentru habitatele naturale de la altitudini reduse, unde fragmentarea este mult
mai mare decât în cazul habitatelor incluse în parcurile naţionale sau naturale din Carpaţi, cu
aspect mult mai compact.
Situl concentrează majoritatea ariilor protejate (constituite sau propuse) din partea de podiş
a judeţului, precum şi cea mai mare parte a terenurilor de interes peisagistic şi ecologic deosebit.
Aceasta se datorează substratului geologic variat şi reliefului relativ accidentat ce generează
peisaje de mare valoare estetică şi ecologică, reprezentative pentru habitatele de păduri, pajişti,
stâncării etc. Cea mai mare parte a sitului este constituită din suprafeţe cu vegetaţie naturală
(păduri, păşuni, tufărişuri, zone umede), stâncării, cursuri de apă, aflate aproape în totalitate în
proprietate publică, respectiv din fond forestier proprietate de stat. Suprafeţele de păşuni şi / sau
păşuni împădurite sunt în general în administrarea localităţilor pe al căror teritoriu se află. În sit
mai există suprafeţe extrem de reduse de terenuri agricole sau alte terenuri antropizate ce nu au
putut fi excluse, datorită poziţionării lor în interiorul suprafeţelor de habitate naturale.
Situl Horstul Dobrogean poate fi divizat în mai multe sectoare (Fig. 32) ce se suprapun
aproximativ unităţilor geografice ale horstului dobrogean, respectiv: Munţii Măcinului-Sud
(MMS), Podişul Niculiţel (PN), Dealurile Tulcei (DT), Podişul Babadag (PB), Podişul Casimcei
(PCa).
Metodologia, precum şi alte aspecte ce au stat la baza elaborării acestui sit sunt expuse în
alte lucrări deja publicate (PETRESCU, CUZIC, PANAIT 2006; PETRESCU et al. 2006;
CUZIC, PETRESCU 2006).
În lucrarea de faţă sunt prezentate alte aspecte ce actualizează informaţiile prezentate în
lucrările amintite, elaborate pe baza cercetărilor de teren şi a prelucrării datelor ce au avut loc
după elaborarea acestor publicaţii.
Importanţa conservativă a sitului
Situl Horstul Dobrogean reuneşte o serie de bunuri ale patrimoniului natural ce îi conferă o
valoare ecologică remarcabilă, reprezentată prin:
a. Patrimoniul natural şi peisagistic al horstului dobrogean, diferit de cel cuprins în parcurile

naţionale / naturale româneşti existente, cu excepţia Parcului Naţional Munţii Măcinului, în care nu
se regăsesc însă numeroase bunuri ale patrimoniului natural şi peisagistic din situl Horstul
Dobrogean. Acest sit conservă habitate, asociaţii vegetale şi specii ameninţate şi/sau reprezentative
pentru unitatea biogeografică a Podişului Dobrogean, din care multe sunt endemice, ce nu se
regăsesc în ariile protejate existente, naţionale sau europene.
b. Specii şi habitate, în primul rând cele ce necesită constituirea de arii speciale de
conservare (conform OUG 236 /2000 cu modificări, inclusiv O 1198 /2005), taxoni protejaţi prin
convenţiile internaţionale la care statul român a aderat, specii din listele roşii naţionale, precum şi
alte specii / habitate rare sau reprezentative. Pentru majoritatea acestor habitate (şi pentru
numeroase specii de plante) situl include cea mai mare parte a arealului naţional şi chiar mondial,
având în vedere marea lor specificitate pentru Podişul Dobrogean.
c. Aria de protecţie avifaunistică Pădurea Babadag - Niculiţel, de importanţă europeană
(Important Bird Areas in Europe, 2000) şi cele două masive forestiere din sit, ce reprezintă cele
mai întinse păduri de tei din Europa.
d. 22 de rezervaţii legal constituite (L 5 /2000, HG 2151 /2004) de importanţă naţională, o
rezervaţie protejată la nivel local, precum şi patru rezervaţii propuse (Figura 33).
e. Numeroase alte bunuri ale patrimoniului natural aflate în afara ariilor protejate existente,
pentru care situl are şi rolul de coridor ecologic care permite schimbul de gene între populaţiile
aceleiaşi specii situate în ariile protejate existente.
Patrimoniul natural al sitului
În continuare vor fi succint descrise principalele bunuri ale patrimoniului natural din sit ce
conferă acestuia o importanţă naţională şi / sau internaţională.
Floră - specii ameninţate
Listele speciilor de plante ameninţate din perimetrul sitului Horstul Dobrogean se regăsesc
în cea mai mare parte în alte publicaţii (PETRESCU 1995A, 1995B, 1996, 2000-2001, 2004A,
2004B, PETRESCU, CUZIC, PANAIT 2006; PETRESCU et al. 2006). În continuare va fi
prezentat inventarul actualizat al speciilor ameninţate identificate în acest sit, alte date referitoare
la acestea fiind expuse în anexa 1.
Acest sit este singurul din ţară în care au fost identificate speciile ameninţate Sophora
jaubertii (protejată în rezervaţia Korum Tarla, inclusă în sit) şi Artemisia pedemontana (A.
caucasica), specie considerată dispărută (OLTEAN et al., 1994), regăsită recent, în anul 2004, în
staţiunea clasică, prin cercetări proprii.
Numeroase specii ameninţate, existente în sit, nu se mai întâlnesc în ariile protejate
existente din ţară (cu excepţia unor taxoni răspândiţi în câteva rezervaţii din Dobrogea, neincluse
în sit). Este cazul speciilor din Lista roşie europeană: Campanula romanica, Agropyron
brandzae, Dianthus nardiformis, Galanthus plicatus, Moehringia grisebachii sau incluse în Lista
roşie naţională: Asphodeline lutea, Crocus chrysanthus, Achillea clypeolata, Celtis glabrata,
Centaurea napulifera, Gagea szovitzii, Iris suaveolens, Iris sintenisii, Festuca callieri, Koeleria
lobata, Minuartia adenotricha, Ononis pussila, Ornithogalum sibthorpii, Pimpinella tragium
ssp. lithophila, Satureja caerulea, Silene compacta, Stachys angustifolia, Thymus zygioides.
În cuprinsul acestui sit au fost identificate până în prezent 105 specii din Lista roşie
naţională, inventariate prin studii proprii, dintre care:
– 8 sunt specii de interes internaţional (DH, O 1198, L 13, R6), dintre acestea 7 figurând
în Lista roşie europeană, la care se adaugă Paeonia tenuifolia, protejată atât la nivel naţional cât
şi internaţional (O 1198, R6).
– 97 specii sunt incluse în Lista roşie naţională.
Cea mai înaltă valoare conservativă (inclusiv prioritate de conservare) poate fi atribuită
celor 37 de specii ameninţate cu distribuţie restrânsă (identificate în mai puţin de 10 situri),
întâlnite numai în siturile ce compun Horstul Dobrogean (dintre cele 100 situri studiate).
Numărul cel mai ridicat de astfel de specii a fost inventariat în sectorul Podişul Babadag (30 de
144 Mihai PETRESCU
specii), urmat de Podişul Niculiţel (19 specii), Podişul Casimcei (10 specii), Dealurile Tulcei (2
specii), Munţii Măcinului Sud (1 specie). Dintre speciile enumerate în continuare, cele
subliniate, prezente într-un singur sit, pot fi considerate ca periclitate, restul fiind încadrabile în
categoria „vulnerabil”, cel puţin la nivelul siturilor studiate.
Aceste specii sunt: Allium flavum ssp. tauricum (+, C; +, U; +, VSe), Alyssum linifolium
(+, VM), Anacamptis pyramidalis (r, CT; r, DS; +, PBC), Artemisia pedemontana (2-3, DI),
Astragalus ponticus (r, MCI; +-1, PBC; +, U), Asyneuma anthericoides (+, PBC), Carex
halleriana (+, PBC, +, U), Centaurea marschalliana (r-+, CT; +, MCI; r, PBC), Centaurea
salonitana (+, U), Cephalanthera rubra (+, PBC), Coronilla scorpioides (+, CT; +, DBU; +, U;
+, VOS), Crocus chrysanthus (+, B; +, cSo-DT; 1, DM; +, DS; +, E; +, LMN; +-1, MC; r,
MCO), Crocus flavus (+, U; r, VOs), Delphinium fissum (+, CT), Dianthus pseudarmeria (r,
MC; r, MCI; r-+, PBC; +, Pe), Ferulago confusa (+, CT; r, DS), Fritillaria orientalis (+, CT; +,
VOs), Galanthus elwesii (+, cSC-PB; +, U), Globularia punctata (+, CM; r, PBC),
Himantoglossum hircinum (r, CT; r, DS; +, PBC), Hyacinthella leucophaea (+, CT), Iris
sintenisii (r, cS-PB; +, CT; r-+, PBC; r-+, U), Lathyrus pannonicus (+, U), Limodorum
abortivum (r, CT; r-1, PBC), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+-3, DS; +, LMN), Ononis pussila
(r-1, CT; +-1, MCI; +, PBC; +, U), Orchis purpurea (+, PBC; r-+, VOs), Orchis simia (+, PBC;
+, U), Orchis tridentata (+-1, oB-PB), Ornithogalum fimbriatum (1, CF-DT; +, PBC; +, VSe),
Platanthera bifolia (+, PBC), Rosa turcica (+, VSe), Rumex tuberosus (+, CT; +, DBu; +, U),
Smyrnium perfoliatum (+, LMN; +, VSe), Sophora jaubertii (4, KT), Veratrum nigrum (+, cSC-
PB; +, cC-PCa; +, CT; r-+, PBC), Verbascum ovalifolium (r, CM; r, DG; r, MC; r, VM).
Un număr de 41 de specii ameninţate cu distribuţie restrânsă în siturile studiate, ce pot fi
încadrate în categoria „vulnerabil”, identificate însă şi în alte situri din afara perimetrului
Horstului Dobrogean, au o prioritate de conservare ce se situează pe locul secund, după taxonii
din categoria precedentă. Numărul cel mai ridicat de astfel de specii a fost înregistrat în sectorul
Podişul Niculiţelului (26 specii), urmat de Podişul Babadag (24 specii), Podişul Casimcei (23
specii), Munţii Măcinului Sud (3 specii), pe ultimul loc situându-se Dealurile Tulcei (2 specii).
Aceste specii sunt următoarele:
- din Lista roşie europeană: Colchicum fominii (r, DG; +-1, VM / 4 situri), Galanthus
plicatus (+-1, CT; +, DS; 1, E; +-1, LMN; +-1, MCO; r, PBC; +, VO; +, VSe / 8 situri),
Ornithogalum amphibolum (+, CT; +, DI; +, MCO; +, Pe / 7 situri), Stipa ucrainica (3, cI-PN;
2-3, CT; r-1, DS; 3, E; +, LMN; +, PBC / 8 situri).
- din Lista roşie naţională: Achillea clypeolata (+, CM; +, CT; +, DBU; +, DI; +, DL; +,
MCI; +-1, PBC/ 10 situri), Achillea depressa (r-+, MC; +, MCO/ 3 situri), Achillea leptophylla
(+, M; +, Pe/ 3 situri), Achillea ochroleuca (+-3, CT; r-+, E; +, VSe/ 8 situri), Allium guttatum (r-
1, C; +, MCO; +, VSe/ 4 situri), Alyssum minutum (+, oM-PNMM, VM), Asphodeline lutea (r,
FMa; +, U/ 4 situri), Celtis glabrata (+-4, DS; 3, MCO/ 8 situri), Centaurea napulifera (+, B; +,
cI-PN; +, CT; +, DI; +, E; +, MC; +, MCI; +, PBC; +, U/ 10 situri), Colchicum triphyllum (r, cB-
PCa; +, DM; r, VM/ 7 situri), Crocus reticulatus (r-1, B; r-1, DM +, FMa; r-1, MC; r-1, MCI; r,
PBC/ 8 situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+, MC/ 3 situri), Ephedra distachya (3, cB-PCa;
+, DS/ 4 situri), Euphorbia myrsinites (+, M/ 2 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+,
cB-PCa; +-1, CT; +, DI; +, M; +, MC; +-1, MCI; r, PBC; +, VM/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis
ssp. dobrogensis (+-1, CT; +, DI; 1, DL; +, M; +-1, MCI; +-1, PBC; +-1, VM/ 9 situri), Gagea
bulbifera (+, LMN/ 4 situri), Gagea szovitzii (+, B; +, cC-PCa; +, DG; +, LMN; +-2, MC; +, Pe/
9 situri), Goniolimon collinum (r, MC/ 7 situri), Gymnospermiun altaicum ssp. odessanum (1,
CT; +, DS/ 5 situri), Minuartia adenotricha (+, DI; +, DG; +, M; +, MCI/ 8 situri), Muscari
neglectum (+, M; +, U; +, VOs/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1, cSC-
PB; +-1, CT; +-1, DS; +, E; +-1, PBC; +-1, VOs; +, VSe/ 8 situri), Neottia nidus-avis (+, PBC/ 2
situri), Onobrychis gracilis (+, CT; +, DG; r, DL; +-1, DS; r-+, M; r-+, MCI; +, Pe; r-+, VM/ 10
situri), Orchis morio (+, B; +, cI-PN; +, CT; +, MCI; +, PBC; r-+, VSe/ 7 situri), Ornithogalum
sibthorpii (+-1, B; +, DL/ 3 situri), Paeonia tenuifolia (+-1, CT / 3 situri), Paliurus spina-christi
(1-4, DM/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+, DI/ 7 situri), Plantanthera chlorantha (+, B; +-1,
CT; +, E; +, PBC; +, VOs/ 6 situri), Prunus tenella (r-+, CT; 3, PBC/ 3 situri), Scorzonera mollis
(+, CT; r-+, E; +, MC; +, PBC; +, U; +, VSe/ 8 situri), Scutellaria orientalis (r-+, CT; +, DI; +,
MC; r-+, MCI; +, PBC/ 9 situri), Sedum caespitosum (+-1, B; +, MC/ 6 situri), Spiraea crenata
(+, B; +-3, DG/ 6 situri).
O a treia categorie de specii ameninţate este reprezentată prin 27 de taxoni cu răspândire
mai mult sau mai puţin largă (identificaţi în mai mult de 10 situri din cele studiate), inventariaţi
atât în situl Horstul Dobrogean cât şi în afara acestuia, prioritatea lor de conservare ocupând
ultimul loc. Din această categorie, cele mai numeroase specii au fost întâlnite în sectoarele
podişurilor Casimcea (27 specii) şi Niculiţel (27 specii), urmate de Podişul Babadag (25 specii),
Munţii Măcinului-Sud (12 specii), Dealurile Tulcei (4 specii). În continuare vor fi indicate doar
sectoarele din sit în care sunt întâlnite aceste specii cu locaţii numeroase (situaţia detaliată a
răspândirii şi frecvenţei lor fiind prezentată în anexa 1, după cum urmează :
- specii din Lista roşie europeană: Agropyron brandzae (PB, PCa, PN), Campanula
romanica (PCa, PN), Dianthus nardiformis (PB, PCa, PN), Moehringia grisebachii (PCa, PN)
- specii din Lista roşie naţională: Allium saxatile (PB, PCa, PN), Asparagus verticillatus
(PB, PCa, PN, DT), Centaurea gracilenta (PB, PCa, PN), Corydalis solida ssp. slivenensis (PB,
PCa, PN, DT), Echinops ritro ssp. ruthenicus (PB, PCa, PN), Festuca callieri (PB, PCa, PN),
Iris suaveolens (PB, PCa, PN), Koeleria lobata (PB, PCa, PN), Lactuca viminea (PB, PCa, PN),
Mercurialis ovata (PB, PCa, PN, DT), Myrrhoides nodosa (PB, PCa, PN), Paeonia peregrina
(PB, PCa, PN, DT), Pimpinella tragium ssp. lithophila (PB, PCa, PN), Piptatherum virescens
(PB, PN), Potentilla bornmuelleri (PB, PCa, PN), Pyrus bulgarica (PB, PCa, PN), Salvia
aethiopis (PB, PCa), Satureja coerulea (PB, PCa, PN), Sempervivum ruthenicum (PB, PCa, PN),
Sempervivum zeleborii (PCa, PN), Silene compacta (PB, PCa, PN), Stachys angustifolia (PB,
PCa, PN), Tanacetum millefolium (PB, PCa, PN), Thymus zygioides (PB, PCa, PN).
La acestea se adaugă numeroase alte specii ameninţate citate în literatură (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; CIOCÂRLAN 2000; SĂVULESCU et al. 1976) pentru zone cuprinse în sit, a
căror existenţă în cadrul acestuia necesită confirmări de dată recentă.
Asociaţii vegetale
Horstul Dobrogean constituie singurul sit natural din ţară şi din Europa în care au fost
identificaţi cenotaxonii: Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas. artemisietosum
caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992 şi, conform unor autori (Horeanu,
1976A), variantele cloritofilum (specifice Podişului Casimcei) ale asociaţiilor Agropyro
brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud
Dihoru (1969) 1970, acestea din urmă fiind protejate în prezent doar în câteva rezervaţii naturale
incluse în sit.
Tot aici se găseşte şi cea mai mare parte a arealului naţional al unor cenotaxoni endemici
pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), cum sunt asociaţiile incluse în alianţa Pimpinello-
Thymion zygioidi şi în subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae, sau al unor asociaţii regionale
specifice Dobrogei (Dihoru, Doniţă, 1970), precum Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae
Dihoru (1969) 1970. La acestea din urmă se adaugă, conform unor autori (DIHORU, DONIŢĂ
1970; HOREANU 1976A; SANDA, ARCUŞ 1999), subasociaţiile dobrogicum ale asociaţiilor
vegetale Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Thymio pannonici-Chrysopogonetum
grylli Doniţă et al. 1992, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941.
Asociaţiile inventariate în sit sunt menţionate în subcapitolul următor, în cadrul listei
habitatelor.
Habitate
În urma cercetărilor întreprinse a fost elaborată o hartă a grupelor de habitate din situl
Horstul Dobrogean (Figura 34) şi o situaţie sistematizată a suprafeţelor ocupate de acestea,
redată în următorul tabel:
146 Mihai PETRESCU
Habitate / terenuri antropizate din situl Horstul Dobrogean

Denumire habitat / teren antropizat Suprafaţa (ha) %
! 34.9 Continental steppes (Stepe continentale) 13.838,5308 16,30
! 93 Woodedsteppe (Silvostepe) 12.370,2692 14,57
! 41.2 Oak-hornbeam forests (Păduri de stejar şi 20.880,9091 24,59
carpen)
! 41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak 33.526,2193 39,48
woods (Vegetaţie forestieră termofilă şi
submediteraneană de stejar)
Zonă umedă 200,7066 0,24
Stepă plantată 1.895,3335 2,23
Coridor ecologic 215,6350 0,25
Teren antropizat 4,8691 0,005
Plantaţie 1.742,9573 2,05
Teren agricol 122,5402 0,14
Vegetaţie antropizată 117,1444 0,135
TOTAL 84.915,1145 100
Cea mai mare parte din suprafaţa totală a sitului, de 84.915,1145 ha, respectiv 80.615,9284
ha (94,94 %) este ocupată de habitate periclitate, protejate pe plan internaţional (R4) şi / sau
naţional (O 1198). Grupele de habitate în care sunt incluse acestea sunt: ! 41.7 - Vegetaţie
forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar (39,48 %), ! 41.2 - Păduri de stejar şi carpen
(24,59 %), ! 34.9 - Stepe continentale (16,30 %) şi ! 93 - Silvostepe (14,57 %).
La acestea se adaugă zone umede cu 200,7066 ha (0,24 %) şi stepă plantată cu 1895,3335 ha
(2,23 %) (în care apar atât habitate naturale cât şi plantaţii). Restul suprafeţei (2,6 %) este
reprezentată prin coridoare ecologice - 215,6350 ha şi diferite tipuri de terenuri antropizate:
1742,9573 ha - plantaţii; 122,5402 ha - teren agricol; 117,1444 ha - vegetaţie antropizată; 4,8691
ha - teren antropizat.
Majoritatea habitatelor şi / sau subtipurilor acestora sunt descrise în baza de date PHYSIS,
cele precedate de semnul „!” fiind protejate prin Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna.
Excepţie fac subtipurile de habitat fără cod, ce au fost descrise recent (PETRESCU sub tipar) şi
care nu figurează în baza de date PHYSIS: Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea
(Dobrogean Celtis glabrata woods), Silvostepă din Dobrogea (Dobrogean wooded steppe). Pe
lângă acestea, în cuprinsul sitului au fost inventariate şi alte câteva asociaţii ce nu au fost
cuprinse în baza de date PHYSIS.
Habitatele şi subtipurile acestora, având codurile 31.8B7, 34.9, 41.2, 41.7, 44.1, 44.6, 65,
inclusiv subtipurile componente ale habitatului 93, subliniate în lista habitatelor sitului, sunt de
interes comunitar, fiind protejate prin O 1198, acestea fiind precedate de codul NATURA 2000.
Dintre habitatele menţionate tipurile ce nu se regăsesc în tabelul de mai sus ocupă suprafeţe
reduse, ce nu au fost cartate, aria acestora fiind inclusă în cea a primelor 4 grupe de habitate.
Situl reuneşte habitate întâlnite numai în Dobrogea pe plan mondial (9 habitate) sau la
nivel naţional (3 habitate), respectiv răspândite în România predominant în această provincie
(1 habitat). Situaţia este realizată în mod orientativ, în conformitate cu baza de date PHYSIS, cu
excepţia habitatelor fără cod. Pentru determinarea riguroasă a procentelor din arealul naţional sau
mondial al habitatelor conservate în cadrul sitului este necesară o cartare la nivelul ţării şi al
statelor învecinate. Aceste habitate sunt reprezentate prin:
a) Habitate întâlnite numai în Dobrogea, pe plan mondial:
34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides - cea mai mare parte a arealului mondial este
cuprinsă în sit;
41.1F Păduri dobrogene de fag - o proporţie importantă din arealul mondial este cuprins în
sit;
41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum - cea mai mare
parte a arealului mondial este cuprinsă în sit;
41.76831 Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea - cea mai mare parte a arealului
mondial este cuprinsă în sit;
41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea - cea mai mare parte a arealului
41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea - cea mai mare parte a arealului
41.76834 Păduri vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din Dobrogea - cea
mai mare parte a arealului mondial este cuprinsă în sit;
Silvostepă din Dobrogea - încadrat în habitatul 93 Silvostepă - cea mai mare parte a arealului
Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea - o proporţie importantă din arealul mondial
este cuprins în sit.
b) Habitate întâlnite numai în Dobrogea (la nivel naţional) şi în alte ţări:

31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur - Dobrogea românească şi bulgărească -
areal mondial parţial inclus în sit;
41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă - Dobrogea, Bulgaria - cea mai mare parte a
arealului naţional este inclusă în sit;
41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina - Dobrogea, Bulgaria -
cea mai mare parte a arealului naţional este inclusă în sit.
c) Habitate întâlnite predominant în Dobrogea (la nivel naţional) şi în alte ţări:

34.92 Stepe ponto-sarmatice, inclusiv subtipul 34.9213 Stepe vestpontice de colilie - sudul,
sud-estul şi centrul României, Bulgaria, Rusia, Ucraina - cea mai mare parte a
arealului naţional este inclusă în sit.
Lista habitatelor sitului

Habitatele din cadrul sitului (Figura 34) sunt repartizate astfel:
- 26 subtipuri incluse în 9 habitate de interes comunitar - protejate prin O 1198, ce cuprind
7 habitate protejate prin R4;
- 2 subtipuri incluse într-un habitat protejat prin R4;
- 5 subtipuri incluse în 3 habitate neprotejate (din care două sunt subtipuri de habitate ce nu
figurează în baza de date PHYSIS);
- 3 cenotaxoni ce nu sunt incluşi în habitatele descrise în baza de date PHYSIS.
Încadrarea unor tipuri de vegetaţie de mai jos în categoria habitatelor de interes comunitar (O
1198) este făcută în baza lucrărilor Habitatele din România, Manualul de Interpretare a Habitatelor
din Uniunea Europeană – EUR 25, inclusiv a descrierilor de habitate propuse de România pentru
includere în manualul EUR 27.
La centralizarea statistică a numărului de subtipuri de habitate au fost luate în considerare
numai habitatele şi/sau subtipurile distincte ale acestora, între care nu există suprapuneri, cu
excepţia subtipului 34.92 care, în afară de subtipurile componente 34.9211 şi 34.9213 din
alianţele Pimpinello-Thymion zygioidi, respectiv Stipion lessingianae, mai cuprinde şi numeroase
alte asociaţii din alianţele Festucion valesiacae şi Artemisio-Kochion.
Câteva asociaţii şi / sau habitate cu distribuţie redusă în siturile studiate (maximum 10
situri) pot fi considerate ca având cea mai înaltă prioritate de conservare, fiind întâlnite numai în
perimetrul sitului Horstul Dobrogean, ele fiind următoarele: Trigonello gladiatae-Orlayetum
Dihoru (1969) 1970 (1 sit/ PCa: B), Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă
1970 (2 situri/ PB: cS-PB; PCa: cC-PCa), Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 (2 situri/ PB:
cS-PB, oB-PB), Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (3 situri/ PB: cS-PB, cSC-PB;
148 Mihai PETRESCU
DT: cSo-DT), Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 (1 sit/ PB: cS-PB), fitocenoză de
Sophora jaubertii (1 sit/ PB: KT), fitocenoză de Syringa vulgaris (1 sit/ PB: FMa). Tot în această
categorie se încadrează şi subtipul „24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie”-
asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (1 sit/ PCa: VM).
Alte asociaţii şi/ sau habitate cu o răspândire redusă în siturile studiate (maximum 10 situri)
sunt întâlnite şi în afara sitului Horstul Dobrogean, acestea ocupând locul secund ca prioritate de
conservare, după cum urmează: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 situri/ PCa: DG),
Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri/ PB: PBC; PN: CT), Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda
et al.1999 (7 situri/ DT: DM), Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (3 situri/ PB: U), Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics
ex Soó 1957 (4 situri/ PCa: cD-PCa, M; DT: cSo-DT), Agropyretum pectiniformae (Prodan
1939) Dihoru 1970 (8 situri/ PB: PBC; PCa: Pe), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992 (7 situri/ PB: MCI, PBC, U; PN: CT, MC, MCO), Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri/ PB: CM, DI, PBC; PN: cI-PN, CT, DS, E,
LMN), Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri/ PN: LMN), Teucrio
polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri/ PCa: DG, M, VM), Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 situri/ PB: cS-PB, PBC; PCa: B, cC-PCa; PN: cI-
PN; DT: cSo-DT), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri/ PB: PBC, VSe;
PN: CT, DS, E, LMN, MCO; DT: cSo-DT), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5
situri/ PB: cSC-PB, VSe; PCa: VOs; DT: cSo-DT), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (8 situri/ PB: cSC-PB, PBC; PCa: VOs; DT: cSo-DT), Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (8 situri/ PB: PBC, VSe; PN: CT, DS, E, LMN, MCO), Carpino-
Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (2 situri/ PN: cL-PN),
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri/ PCa: VOs; PN: cL-PN, CT, DS, E,
LMN, MCO), Populetum albae (Br.-Bl. 31pp.) Borza 37 (4 situri/ PN: cI-PN), Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae (6 situri/ PN: DS, MCO), Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et
Popescu 1967 (5 situri/ PCa: B, VM; PN: DS, MC), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926
(9 situri/ PCa: DG). În aceeaşi categorie se încadrează şi habitatele „24.21 Maluri de râu din
pietriş fără vegetaţie” (8 situri/ PCa: B, cC-PCa, PE, VM), „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”
(5 situri/ PN: cH-PN, MC).
Restul asociaţiilor / habitatelor sunt mai mult sau mai puţin frecvente în cuprinsul sitului
Horstul Dobrogean, ocupând locul 3 ca prioritate de conservare.
În cadrul sitului Horstul Dobrogean sunt incluse următoarele situri componente:
Ar -Arleanca, B -Beidaud, C -Casimcea, cB -comuna Baia, cB – PCa -teritoriul administrativ al comunei
Baia inclus în sectorul Podişul Casimcei, cC – PCa -teritoriul administrativ al comunei Casimcea inclus în
sectorul Podişul Casimcei, cCe – MMS -teritoriul administrativ al comunei Cerna inclus în sectorul
Munţii Măcinului-Sud, cCe – PB -teritoriul administrativ al comunei Cerna inclus în sectorul Podişul
Babadag, cD – PCa -teritoriul administrativ al comunei Dorobanţu inclus în sectorul Podişul Casimcei,
cD – PB -teritoriul administrativ al comunei Dorobanţu, inclus în sectorul Podişul Babadag, cF – PN -
teritoriul administrativ al comunei Frecăţei inclus în sectorul Podişul Niculiţel, cF – DT -teritoriul
administrativ al comunei Frecăţei inclus în sectorul Dealurile Tulcei, cHm – MMS -teritoriul
administrativ al comunei Hamcearca inclus în sectorul Munţii Măcinului-Sud, cH – MMS -teritoriul
administrativ al comunei Horia inclus în sectorul Munţii Măcinului-Sud, cH – PN -teritoriul administrativ
al comunei Horia inclus în sectorul Podişul Niculiţelului, cH–PB -teritoriul administrativ al comunei
Horia inclus în sectorul Podişul Babadag, cI – PN -teritoriul administrativ al comunei Izvoarele inclus în
sectorul Podişul Niculiţelului, cI – PB -teritoriul administrativ al comunei Izvoarele inclus în sectorul
Podişul Babadag, cJ – PB -teritoriul administrativ al comunei Jurilovca inclus în sectorul Podişul
Babadag, cL – PN -teritoriul administrativ al comunei Luncaviţa inclus în sectorul Podişul Niculiţelului,
cPe – PCa -teritoriul administrativ al comunei Peceneaga inclus în sectorul Podişul Casimcei, cS – PB -
teritoriul administrativ al comunei Sarichioi inclus în sectorul Podişul Babadag, cSC – PB -teritoriul
administrativ al comunei Slava Cercheză inclus în sectorul Podişul Babadag, cSo – DT -teritoriul
administrativ al comunei Somova inclus în sectorul Dealurile Tulcei, CM –Coşaru Mare, CT -Carasan-
Teke, DBu -Dealul Bujorului, DG -Dealul Ghiunghiurmez, DI -Dealul Izvorului, DL -Dealul Lung, DM -
Dealul Mândreşti, DS -Dealul Sarica, DT -sectorul Dealurile Tulcei, E -Edirlen, FMa -Fântâna Mare, KT
-Korum Tarla, LMN -„La Monument” Niculiţel, M –Măgurele, MC -Muntele Consul, MCI -Muchiile
Cernei-Iaila, MCO -Mânăstirea Cocoş, MMS - sectorul Munţii Măcinului-Sud, oB – PB -teritoriul
administrativ al oraşului Babadag inclus în sectorul Podişul Babadag, Pe -Peceneaga, PB -sectorul
Podişul Babadag, PBC -Pădurea Babadag-Codru, PCa -sectorul Podişul Casimcei, PN -sectorul Podişul
Niculiţel, R -Războieni, U -Uspenia, VF -Valea Fagilor, VM -Valea Mahomencea, VO -Valea Oilor, VOs
-Valea Ostrovului, VSe -Vârful Secaru
Siturile ce reprezintă rezervaţii naturale constituite sau propuse sunt prezentate în figura 33.
În continuare este prezentată lista habitatelor sitului Horstul Dobrogean, pentru fiecare
dintre acestea fiind menţionate şi siturile în care au fost inventariate, repartizate pe cele 5
sectoare componente: Podişul Babadag (PB), Podişul Casimcei (PCa), Podişul Niculiţel (PN),
Munţii Măcinului-Sud (MMS), Dealurile Tulcei (DT).
a) Habitate de interes comunitar (a căror conservare necesită constituirea de arii

speciale de conservare) protejate prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4)
40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic deciduous thickets)

o 31.8B7 Tufărişuri ponto-sarmatice de foioase (Ponto-Sarmatic deciduous thickets)
- 31.8B71 Tufărişuri ponto-sarmatice de stepă (Ponto-Sarmatic steppe brush)
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 situri/ PCa: DG)
- 31.8B711 Tufărişuri ponto-sarmatice de migdal pitic (Ponto-Sarmatic dwarf almond
scrub)
Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri/ PB: PBC; PN: CT)
- 31.8B721 Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar (Ponto-Sarmatic hawthorn-
blackthorn scrub)
Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (19 situri/ PB: DI, FMa, MCI,
PBC; PCa: B, DG, M, VM)
- 31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur (Western Pontic jasmine-Christ’s
thorn scrub)
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (7 situri/ DT: DM)
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas. asphodelinetosum Sanda
et al. 1999 (3 situri/ PB: U)
62C0* Stepe ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic steppes)
o ! 34.9 Stepe continentale (Continental steppes)
- 34.92 Stepe ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic steppes)
Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (4 situri/ PCa: cD-PCa, M;
DT: cSo-DT)
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 (28 situri/ PB: DBu,
MCI; PCa: B, C, cB-PCa, cD-PCa, DG, M, VM, VOs; PN: cF-DT, cI-PN, LMN,
MC, MCO; DT: DM)
Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 (16 situri/ PB: MCI; PCa: B, C,
cB-PCa, Pe, R; PN: MC)
Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri/ PB: PBC; PCa:
Pe)
Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (49 situri/ PB: Ar, CM, DBu, DI,
DL, MCI, PBC, U, VSe; PCa: B, C, DG, M, Pe, VM; PN: MC, MCO; DT: DM,
cSo-DT; MMS: cHm-MMS)
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri/ PB: MCI,
PBC, U; PN: CT, MC, MCO)
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (30 situri/ PB: CM, DI, DL,
MCI, PBC; PCa: DG, M; PN: E, MC; DT: DM; MMS: cHm-MMS)
150 Mihai PETRESCU
Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988 (13 situri/ PB: DBu,
MCI, U, VSe; PCa: VOs; PN: CT, DS, E)
Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 (1 sit/ PCa: B)
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri/ PN: LMN)
- 34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides (Western Pontic thyme steppes)
Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 (29 situri/ PB: CM, DI, MCI, PBC;
PCa: C, cB-PCa, cPe-PCa, DG, M, Pe, VM; PN: CT, DS, LMN, MCO, MC)
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (27 situri/ PB:
DI, MCI; PCa: B, C, DG, M, Pe, VM; PN: CT, DS, E, LMN, MC, MCO; MMS:
cHm-MMS)
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 (44 situri/ PB:
DI, DL, MCI, VSe; PCa: B, C, cB-PCa, cPe-PCa, DG, M, Pe, R, VM, VOs; PN:
CT, DS, E, LMN, MC, MCO; MMS: cHm-MMS)
Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri/ PCa: DG, M, VM)
- 34.9213 Stepe vest-pontice de colilie (Western Pontic feathergrass steppes)
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri/ PB: CM,
DI, PBC; PN: cI-PN, CT, DS, E, LMN)
91 AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos (Eastern white oak woods)
o! 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar (Thermophilous and
supra-Mediterranean oak woods)
- 41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina (Moesian
Paeonia peregrina-white oak woods)
Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (28 situri/ PB: DBu, DI,
MCI, PBI, U, VO; PCa: B, VOs; PN: CT, DS, E, MC, MCO; DT: cSo-DT)
- 41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum (Moesian
Galium dasypodium-white oak woods)
Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (15 situri/ PB: DBu, DI,
MCI, PBC, U; PCa: VOs; PN: CT, DS)
91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. (Euro-Siberian steppic
woods with Quercus spp.)
o ! 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar (Thermophilous and
- 41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu cu arţar tătăresc (Pontic
Acer tataricum-Quercus pedunculiflora steppe woods)
Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 situri/ PB: cS-PB, PBC;
PCa: B, cC-PCa; PN: cI-PN; DT: cSo-DT)
Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (2 situri/ PB: cS-
PB; PCa: cC-PCa)
91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun (Pannonian-Balkanic turkey oak-
o ! 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteranenă de stejar (Thermophilous and
- 41.76 Păduri balcanic-anatoliene termofile de stejar (Balkano-Anatolian thermophilous
oak forests)
Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 (1 sit/ PB: cS-PB)
- 41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă (Moesio-Danubian mixed oak
Quercus frainetto forests)
Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 (2 situri/ PB: cS-PB, oB-PB)
- 41.76831 Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea (Dobrogean paeonia
Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri/ PB: PBC, VSe; PN:
CT, DS, E, LMN, MCO; DT: cSo-DT)
- 41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea (Dobrogean sessile oak-
lime-oriental hornbeam-ash forests)
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5 situri/ PB: cSC-PB, VSe; PCa:
VOs; DT: cSo-DT)
- 41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea (Dobrogean Quercus
pedunculiflora-lime-oriental hornbeam forests)
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri/ PB: cSC-PB,
PBC; PCa: VOs; DT: cSo-DT)
Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (3 situri/ PB: cS-PB, cSC-PB; DT:
cSo-DT)
- 41.76834 Păduri vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din Dobrogea
(Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forests)
Galantho plicatae- Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri/ PB: PBC, VSe;
PN: CT, DS, E, LMN, MCO)
91X0 Păduri dobrogene de fag (91X0*Dobrogean beech forests)
o ! 41.1 Păduri dobrogene de fag (Beech forests)
- 41.1F Pădure de fag din Dobrogea (Dobrogea beech forest)
Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (2
situri/ PN: cL-PN)
91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen (Dacian oak-hornbeam forests)
o ! 41.2 Păduri de stejar şi carpen (Oak-hornbeam forests)
- 41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi Muntenia (Moldo-Muntenian sessile
oak-hornbeam forests
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri/ PCa: VOs; PN: cL-PN,
CT, DS, E, LMN, MCO)
92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba (Salix alba and Populus alba galleries)
o ! 44.1 Formaţii ripariene de salcie (Riparian willow formations)
- 44.1621 Galerii de salcie de la Dunărea de Jos (Lower Danube willow galleries)
Salicetum albae Issler 1924 s.l. (22 situri/ PCa: DG; PN: cI-PN)
o ! 44.66 Păduri ripariene mixte ponto-sarmatice de plop (Ponto-Sarmatic mixed poplar
riverine forests)
- 44.6611 Galerii vest-pontice de plop alb (Western Pontic white poplar galleries)
Populetum albae (Br.-Bl. 31pp.) Borza 37 (4 situri/ PN: cI-PN)
8310 Peşteri închise accesului public (Caves not open to the public)
o ! 65 Peşteri (Caves)
- 65 Peşteri (Caves) (13 situri/ PCa: cB-PCa, VOs)
- 65.22 Peşteri continentale cu lilieci (Continental bat caves) (5 situri/ PN: cH-PN, MC;
MMS: CP)
b) Habitate protejate prin Convenţia de la Berna (R4)
o ! 24.2 Maluri de râu din pietriş (River gravel banks)

- 24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie (Unvegetated river gravel banks)
(8 situri/ PCa: B, cC-PCa, PE, VM)
- 24.22 (x 15.A21275) Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie (Vegetated river gravel
banks)
Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (1 sit/ PCa: VM)
152 Mihai PETRESCU
c) Habitate neprotejate
o 53.11 Stufărişuri de Phragmites australis (Common reed beds)

- 53.1111 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce (Freshwater Phragmites beds)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (7 situri/ MMS: cHm-MMS; PCa: DG, VM)
- 53.1121 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce pe soluri uscate (Dry freshwater
Phragmites beds)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (2 situri/ PCa: DG; PB: DCI)
o 54.1 Izvoare (Springs) (25 situri/ PB: DI; PCa: B, C, cB-PCa, cD-PCa, DG, M, VM, VOs;
PN: cI-PN, cL-PN, MC)
o Habitate ce nu se regăsesc în baza de date PHYSIS:
- Silvostepă din Dobrogea (Dobrogean wooded steppe)
(37 situri/ PB: cS-PB, cSC-PB, DI, MCI, PBC, U, VSe; PCa: B, cB-PCa, cC-PCa,
cD-PCa, VOs; PN: cH-PN, cI-PN, cL-PN, CT, DS, E, MC; DT: cF-DT, cSo-DT)
- Dobrogean Celtis glabrata woods (Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din
Dobrogea)
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri/ PN: DS, MCO)
d) Cenotaxoni neprotejaţi (ce nu se regăsesc în baza de date PHYSIS)
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 situri/ PCa: B, VM; PN:

DS, MC)
Fitocenoză de Sophora jaubertii (1 sit/ PB: KT)
Fitocenoză de Syringa vulgaris (1 sit/ PB: FMa)
SECTOARE ALE SITULUI HORSTUL DOBROGEAN
În planurile de situaţie ce reprezintă situl Horstul Dobrogean (Figura 32), sectoarele

podişurilor Babadag şi Casimcea nu au fost divizate întrucât, din punct de vedere al habitatelor şi
asociaţiilor vegetale, acestea formează o zonă compactă, linia de demarcaţie între cele două
unităţi fiind dificil de stabilit riguros, spre deosebire de celelalte sectoare. În schimb, în
continuare, pe lângă celelalte 3 sectoare vor fi prezentate separat acestea două care diferă în
primul rând prin structura geologică şi, într-o oarecare măsură, prin inventarul floristic şi
cenotaxonomic.
SECTORUL PODIŞUL BABADAG

Specificul geologic al sectorului (Pl. 20b) este conferit de substratul alcătuit predominant
din gresii calcaroase, cu rare iviri de roci magmatice (Mutihac, 1990), cum este cazul Vârfului
Secaru (400 m), cel mai înalt din Podişul Babadag. Acesta constituie unul din rarele puncte de
perspectivă din interiorul masivelor forestiere, unde culmile sunt în general împădurite, spre
deosebire de restul sectoarelor, unde pe vârfurile dealurilor sunt întâlnite adesea pajişti stepice.
Substratul calcaros explică şi existenţa unei reţele hidrografice slab reprezentate, precum şi
relieful tabular în care predomină culmile plane sau rotunjite. Alături de Podişul Niculiţelului,
peisajul acestui sector este caracterizat prin unele din cele mai întinse suprafeţe de păduri dintre
zonele cuprinse în Horstul Dobrogean, pajiştile stepice cu întindere mai mare fiind prezente în
special în părţile sale vestice (Muchiile Cernei-Iaila) şi nordice (zonele Cloşca, Nicolae
Bălcescu, Turda).
Acest sector reprezintă unica arie protejată din ţară în care se conservă speciile ameninţate
Sophora jaubertii şi Artemisia pedemontana (Artemisia caucasica). Tot aici se găsesc singurele
staţiuni din Dobrogea ale speciei ameninţate Globularia punctata (Dihoru, Doniţă, 1970).
Acesta este singurul sector în care până în prezent s-au identificat unele specii ameninţate
cu o răspândire redusă în siturile studiate, întâlnite numai în perimetrul Horstului Dobrogean,
având astfel cea mai înaltă prioritate de conservare: Artemisia pedemontana (2-3, DI),
Asyneuma anthericoides (+, PBC), Carex halleriana (+, PBC), Centaurea salonitana (+, U),
Cephalanthera rubra (+, PBC), Galanthus elwesii (+, cSC-PB, +; U), Globularia punctata (+,
CM; r, PBC), Lathyrus pannonicus (+, U), Orchis simia (+, PBC; +, U), Orchis tridentata (+-1,
oB-PB), Platanthera bifolia (+, PBC), Rosa turcica (+, VSe), Sophora jaubertii (4, KT).
Speciile identificate doar în acest sector al sitului Horstul Dobrogean dar care se mai
regăsesc şi în alte situri studiate, sunt următoarele: Asphodeline lutea (r, FMa; +, U/ 4 situri),
Neottia nidus-avis (+, PBC/ 2 situri), Paronychia cephalotes (+, DI/ 7 situri).
Sectorul reprezintă singurul sit din ţară şi din Europa în care a fost identificat cenotaxonul
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas. artemi-sietosum caucasicae
(Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992
Acest sector este singurul din sit în care au fost identificaţi până în prezent cenotaxonii:
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 subas. asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (H
31.8B731/ U), Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 (H 41.76/ cS-PB), Carici-
Quercetum frainetto Doniţă 1970 (H 41.76813/ cS-PB, oB-PB), fitocenoză de Sophora jaubertii
(KT), fitocenoză de Syringa vulgaris (FMa).
SECTORUL PODIŞUL CASIMCEI

Din punct de vedere geologic specificul sectorului (Pl. 21a) constă în faptul că acesta
conservă cele mai vechi structuri geologice din situl Horstul Dobrogean şi din ţară, reprezentate
prin şisturi cristaline mezometamorfice şi şisturi verzi (MUTIHAC 1990). Acestea generează un
relief caracteristic de peneplenă, în care substratul stâncos aflorează sub forma unor şiruri de
stânci ascuţite, specifice peisajului acestui sector. Alte aspecte caracteristice în raport cu celelalte
sectoare sunt reprezentate de suprafeţele cele mai extinse de pajişti stepice şi de silvostepe, de
văile cu stâncării şi praguri de piatră traversate de cursuri de apă cu debit redus ce contrastează
cu ariditatea peisajului. Sectorul mai cuprinde şi un lac de acumulare de mici dimensiuni,
limitrof comunei Peceneaga, înconjurat de zone umede ce se prelungesc de-a lungul văii
Aiormanului.
Acest sector este unicul din cadrul sitului în care se conservă, conform unor autori
(HOREANU 1976), variantele cloritofilum (specifice Podişului Casimcei) ale asociaţiilor
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callieri Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970; cenotaxonii Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (H
31.8B71/ DG), Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 (H 34.92/ B), Teucrio polii-
Melicetum ciliatae V.Puşcaru et al. 1978 (H 34.92/ DG, M, VM), Scirpo-Phragmitetum W. Koch
1926 (H 53.1121/ DG); habitatele rare „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” (B, cC-
PCa, Pe, VM) şi „24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie” (VM); habitatul „65
Peşteri” (VOs), în care nu a fost constatată prezenţa liliecilor.
Totodată acesta constituie singurul sector din sit în care a fost identificată specia, cu
distribuţie redusă în cadrul siturilor studiate, întâlnită numai în Horstul Dobrogean, Alyssum
linifolium (+, VM). Câteva alte specii ameninţate sunt întâlnite la nivelul sitului doar în acest
sector (dar şi în alte situri studiate), respectiv Achillea leptophylla (+, M; +, Pe/ 3 situri),
Euphorbia myrsinites (+, M/ 2 situri), Spiraea crenata (+, B; +-3, DG/ 6 situri).
SECTORUL PODIŞUL NICULIŢEL

Structura geologică complexă a sectorului (Pl. 21b) include vulcanite bazice şi acide, o
formaţiune mixtă (sedimentară şi magmatogenă) şi o formaţiune flişoidă neotriasică (MUTIHAC
1990). Acestea generează un relief tipic de podiş în partea nordică, predominant împădurită, respectiv
un aspect fragmentat în zona sudică, unde sunt întâlnite numeroase şiruri de dealuri cu aspect conic, cu
vârfuri stâncoase acoperite cu pajişti stepice, complet sau uneori numai în partea superioară.
154 Mihai PETRESCU
Din punct de vedere peisagistic zonele cele mai diverse sunt întâlnite în partea sudică,
caracterizată printr-un covor vegetal mozaicat, cu păduri, rarişti, pajişti stepice şi stâncării, cu
numeroase puncte de perspectivă, între care se remarcă, în mod deosebit, Muntele Consul, cu aspect
tipic vulcanic.
Acest sector este unicul din situl Horstul Dobrogean unde, până în prezent, s-au identificat
următorii taxoni ameninţaţi, întâlniţi numai aici în cadrul siturilor studiate: Delphinium fissum
(+, CT), Ferulago confusa (+, CT; r, DS), Hyacinthella leucophaea (+, CT), Lunaria annua ssp.
pachyrhiza (+-3, DS; +, LMN).
Alte câteva specii au fost identificate în situl Horstul Dobrogean doar în acest sector, în
schimb, în afara acestuia mai apar izolat în unele situri, respectiv: Paeonia tenuifolia (+-1, CT/ 3
situri), Achillea depressa (r-+, MC; +, MCO/ 3 situri), Celtis glabrata (+-4, DS; 3, MCO/ 8
situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+, MC/ 3 situri), Gagea bulbifera (+, LMN/ 4 situri),
Goniolimon collinum (r, MC/ 7 situri), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (1, CT; +, DS/
4 situri).
Acest sector este singurul din situl Horstul Dobrogean în care au fost inventariaţi cenotaxonii
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (H 34.92/ LMN), Carpino-Fagetum Paucă
1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (H 41.1F/ cL-PN), Populetum albae (Br.-Bl.
31pp.) Borza 37 (H 44.6611/ cI-PN), Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae (DS, MCO) şi
habitatul 65.22 Peşteri continentale cu lilieci (cH-PN, MC).
SECTORUL MUNŢII MĂCINULUI - SUD

Sectorul reprezintă extremitatea sudică a Munţilor Măcin (Pl.21b) ce nu este inclusă în
Parcul Naţional Munţii Măcin (cu care este limitrof la nord).
Importanţa geologică a sectorului este deosebită, în principal datorită formaţiunii de
Carapelit, ce include conglomerate, tufuri porfirice, gresii etc. Specifice pentru peisajului sitului
sunt culmile de deal cu creste pronunţate, constituite din şiruri paralele de roci, cu stratificaţie
verticală, precum şi silueta conică a dealului Crapcea, cel mai înalt din cuprinsul sectorului (343
m), punct de perspectivă asupra părţii sudice a Parcului Naţional Munţii Măcinului, podişurilor
Niculiţel şi Babadag, lacului de acumulare Horia.
Sectorul este unul din puţinele din parc în care au fost identificate speciile ameninţate
Achillea ochroleuca (1, cHm-MMS/ 8 situri), Astragalus ponticus (r, cHm-MMS/ 4 situri).
Sectorul cuprinde şi un lac de acumulare, Lacul Horia, reprezentând cea mai întinsă zonă
umedă din situl Horstul Dobrogean, cu cele mai mari suprafeţe din habitatul „53.1111 Stufărişuri
de Phragmites sp. de apă dulce”.
Situl Comuna Hamcearca (cHm-MMS) reprezintă partea cea mai întinsă din sectorul
Munţii Măcinului-Sud, aflată pe teritoriul respectivei localităţi şi cuprinde pajiştile stepice,
rariştile, pădurile şi zonele umede din partea nord-vestică a lacului de acumulare Horia. Acest sit
a fost mai intens studiat în cadrul sectorului, fiind prezentat în continuare pentru a se putea oferi
o imagine a covorului vegetal din această zonă.
Vegetaţia xerofilă ierboasă ocupă cea mai mare parte din sector fiind reprezentată prin
pajişti ale stepei petrofile (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974 şi Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, stepei de loess (H
34.92), primare - Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, sau secundare -
Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia hidrofilă ocupă cele mai întinse suprafeţe din cadrul sectorului fiind reprezentată
prin stufărişurile din jurul lacului de acumulare Horia, încadrate în asociaţia Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111).
Vegetaţia forestieră prezintă un aspect mozaicat, în alternanţă cu pajiştile stepice, fiind
alcătuită din pâlcuri şi rarişti de pădure încadrate în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723).
Rariştile acestei asociaţii, în complex cu pajiştile stepice, se înscriu în habitatul „Silvostepă
din Dobrogea”.
Până în prezent în cuprinsul sectorului au fost inventariate 15 specii ameninţate din Lista
roşie naţională, 3 figurând şi în Lista roşie europeană, dintre acestea Campanula romanica fiind
considerată specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
SECTORUL DEALURILE TULCEI

Structura geologică, formată dintr-un fundament prealpin şi un înveliş sedimentar alpin
alcătuit din depozite triasice şi jurasice (MUTIHAC 1990), formează un relief de dealuri
acoperite cu păduri compacte pe versanţii nordici, respectiv cu rarişti sau pajişti stepice pe
expoziţiile sudice sau pe culmile rotunjite (22B). Acestea din urmă constituie puncte de
perspectivă asupra Dealului Sarica şi întinselor zone umede din Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării (lacurile Somova, Parcheş)
Este singurul sector din sit în cadrul căruia a fost identificată asociaţia endemică (SANDA,
ARCUŞ 1999) Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731/ DM) şi specia
edificatoare a acestuia, Paliurus spina–christi (1-4, DM/ 10 situri).
5.2. Arii protejate şi situri naturale din Podişul Dobrogei - judeţul

Constanţa
Suprafaţa totală a ariilor protejate însumează 36.110,3 ha. Deşi zonele naturale ocupă o
suprafaţă redusă în raport cu terenurile antropizate, valoarea ecologică a acestora este
remarcabilă, ceea ce se reflectă şi în numărul ridicat de arii protejate (31) constituite legal,
menţionate în tabelul de mai jos.
În lucrare sunt prezentate numai ariile protejate în care s-au făcut cercetări proprii,
subliniate în tabel, dintre acestea cele ce nu au fost propuse de ICEM Tulcea fiind incluse în
ariile protejate propuse pentru judeţul Constanţa, descrise în subcapitolul 5.2.2.
Planul de situaţie de ansamblu ce cuprinde cele 7 rezervaţii propuse de ICEM Tulcea,
inclusiv în baza cercetărilor proprii, este prezentat în figura 3.

crt. Denumirea ariei protejate Caracteristici administrativă legiferată
tipologice (ha)
1 Celea Mare-Valea lui Ene IV-m (b, z, g, p, pj) oraşul Hârşova 54,1
2 Pădurea Cetate IV-m (b, z, f, pj) com. Oltina 61,8
3 Pădurea Bratca IV-m (b, z, f, pj) com. Oltina 66,7
4 Lacul Oltina IV-m (pj, z) com. Oltina 2.290
5 Lacul Bugeac IV-m (pj, z) com. Ostrov 1.434
6 Lacul Dunăreni IV-m (pj, z) com. Aliman, Ion Corvin 703
7 Lacul Vederoasa IV-m (pj, z) com. Aliman 517
Total 5.126,6
156 Mihai PETRESCU
Arii protejate constituite prin L 5 /2000

8 Rezervaţia Biosferei Delta - - 24.618
Dunării
9 Vama Veche - 2 Mai - com. Limanu 5.000
10 Pereţii calcaroşi de la - com. Deleni 4,8
Petroşani
11 Locul fosilifer Aliman - com. Aliman 15
12 Reciful neojurasic de la - com. Topalu 8
Topalu
13 Locul fosilifer Credinţa - com. Cobadin 6
14 Locul fosilifer Cernavodă - oraş Cernavodă 3
15 Locul fosifer Seimenii Mari - com. Seimeni 0,5
16 Peştera La Adam - com. Târguşor 5
17 Peştera Gura Dobrogei - com. Târguşor 5
18 Peştera Limanu - com. Limanu 1
19 Valu lui Traian - com. Valu lui Traian 5
20 Pădurea Hagieni - com. Albeşti 392,9
21 Pădurea Dumbrăveni - com. Dumbrăveni 345,7
22 Recifii jurasici Cheia - com. Târguşor 170
23 Pădurea Canaraua Fetii - com. Băneasa 168,3
24 Fântâniţa Murfatlar - oraşul Basarabi 66,4
25 Pădurea Esechioi - com. Ostrov 26
26 Dunele marime de la - Municipiul Constanţa 25
Agigea
27 Dealul Alah-Bair - com. Crucea 10
28 Lacul Agigea - Municipiul Constanţa, com. 86,8
Agigea
29 Canaralele din portul - oraşul Hârşova 5,3
Hârşova
30 Locul fosilifer Movila - Municipiul Mangalia 4
Banului
31 Obanul Mare şi Peştera - Municipiul Mangalia 12
Movila
Total 30.983,7
TOTAL GENERAL 36.110,3
Limitele acestor 7 rezervaţii ale căror documentaţii au fost elaborate de ICEM
Tulcea sunt descrise în HG 2151 /2004.
REZERVAŢIA CELEA MARE-VALEA LUI ENE - 54,1 ha, oraşul Hârşova

Rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică, forestieră, peisagistică) reprezintă una din
cele mai complexe arii protejate din Dobrogea, cu numeroase specii de plante ameninţate,
precum şi elemente remarcabile de patrimoniu geologic, paleontologic şi peisagistic (Pl. 23a, b;
Fig.35). Nota caracteristică este conferită de falezele din calcare recifale, limitrofe Dunării.
Rezervaţia constituie una din rarele zone din ţară în care este întâlnit cenotaxonul endemic
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri), caracteristic fiind stratul arbustiv dominat de
Paliurus spina-christi, aspect ce se mai regăseşte doar în fragmentul de asociaţie din situl
Taşburun. Dintre celelalte asociaţii din categoria „vulnerabil” pot fi citate Asphodelino luteae-
Paliuretum Sanda et al. 1999 (7 situri) şi Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al.
1964) Mititelu et al. 1993 (5 situri).
Rezervaţia se individualizează prin prezenţa speciilor Celtis glabrata (4/ 8 situri), Gagea
bulbifera (+/ 4 situri), Jasminium fruticans (4/ 9 situri), Minuartia adenotricha (+/ 8 situri),
Muscari neglectum (+/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), Paliurus spina-christi
(1/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+/ 7 situri).
Structura geologică a rezervaţiei cuprinde calcare jurasice şi recifale de vârstă oxfordian-
kimmeridgiană, gresii calcaroase şi argile. Din punct de vedere paleontologic situl se remarcă
prin prezenţa unor fosile din subclasa Amonitoidea (PANAIT, PETRESCU 2001).
Elementele geomorfologice caracteristice rezervaţiei sunt: falezele şi malurile stâncoase,
versanţii cu panta de 15-35o, malurile cu pietriş, lunca umedă şi mixtă (PANAIT, PETRESCU 2001).
În cuprinsul rezervaţiei sunt întâlnite litosoluri şi cernoziomuri litice (Amenajamentul O.S.
Hârşova, U.P.IV, 1999)
În cadrul rezervaţiei există două izvoare pe malul Dunării, precum şi formaţiuni torenţiale
de tipul ravenelor în care nu există cursuri de apă. Rezervaţia este amplasată limitrof fluviului
Dunărea.
Clima este caracterizată prin veri foarte călduroase, cu temperaturi ale lunii celei mai calde
de peste 28oC. Temperatura minimă medie a lunii celei mai reci este sub -4,5oC. Regimul termic
de tip continental şi frecvenţa mare a vânturilor conduc la aridizarea zonei, evapotranspiraţia
situându-se în jurul valorii de 598 mm. Precipitaţiile anuale medii sunt de 480 mm, cu 270-
290mm în perioada de vegetaţie. În ce priveşte regimul eolian, frecvenţa cea mai mare a
vânturilor se realizează pe direcţiile nord-est, nord-vest şi nord. Indicele anual de ariditate,
specific stepei, se situează între 18-21,7 (Amenajamentul O.S. Hârşova, U.P. IV 1999).
Cea mai mare parte a suprafeţei este acoperită de formaţiuni ierboase / tufărişuri (51,6 ha -
95,4%), pădurile / plantaţiile forestiere (u.a. 23 A, B, C, D), fiind incluse în aceasta. Stâncăriile
(u.a. 23 N1) ocupă o suprafaţă redusă de 2,5 ha - 4,6 %, în care este inclusă şi o grotă, ce poate fi
încadrată în habitatul „65 Peşteri” Cele două izvoare existente, din care unul sulfuros, sunt
incluse în habitatul „54.1 Izvoare”.
În rezervaţie au fost identificate până în prezent 9 asociaţii vegetale.
Vegetaţia ierboasă ocupă zonele de stâncării din lungul Dunării, golurile din plantaţiile
silvice şi culmile dealurilor, fiind constituită din cenotaxonii stepei petrofile (H 34.9211): Sedo
hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru
(1969) 1970, respectiv din asociaţiile stepei de loess (H 34.92), primară: Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941 sau secundară: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977.
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin asociaţiile endemice pentru Dobrogea (H
31.8B731), Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 şi Rhamno catharticae -
Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993.
Vegetaţia forestieră se remarcă prin prezenţa asociaţiei foarte rare Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae. În zona de luncă sunt întâlniţi cenotaxonii Salicetum albae Issler 1924 s.l.
(H 44.1621) şi Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4).
Rezervaţia se remarcă prin 18 taxoni din Lista roşie naţională (Anexa 1), din care două
specii sunt incluse în Lista roşie europeană, Campanula romanica fiind considerată specie de
interes comunitar (O 1198 -a2b; R6).
REZERVAŢIA LACUL BUGEAC - 1433,71 ha, comuna Ostrov

Lacul Bugeac, rezervaţie naturală mixtă (peisagistică, zoologică) se impune din punct de
vedere peisagistic între ariile protejate de tip lacustru, în special prin malurile şi falezele
158 Mihai PETRESCU
calcaroase din partea sudică în care a fost identificată şi o grotă, inclusă în habitatul „65 Peşteri”
(Pl. 24a; Fig.36).
În rezervaţie a fost identificat un singur taxon ameninţat (Anexa 1), rar în alte situri
studiate, respectiv Samolus valerandi (+, 3 situri).
Având în vedere că majoritatea siturilor studiate nu cuprind zone umede, rezervaţia include
o serie de cenotaxoni mezofili, higrofili sau hidrofili rar inventariaţi în ariile cercetate precum
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 situri),
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3 situri), Trifolio fragifero- Cynodontetum Br.-
Bl. et Bolos 1958 (8 situri). Dintre asociaţiile xerofile aici a fost identificat cenotaxonul
Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (5 situri), precum şi asociaţia Sedo
hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum saxatile Horeanu
et Mihai 1974 (2 situri).
În cadrul rezervaţiei au fost identificaţi până în prezent 9 cenotaxoni.
Vegetaţia xerofilă ierboasă este formată stepe petrofile (H 34.9211), concentrate în sudul
rezervaţiei: Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum
saxatile Horeanu et Mihai 1974, precum şi din asociaţiile stepei de loess (H 34.92) primare:
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu,
Sanda 1988 sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Cynodonti-Poëtum
angustifoliae Rapaics ex Soó 1957.
Vegetaţia mezofilă ierboasă, situată între pajiştile xerofile şi asociaţiile palustre, este
reprezentată prin asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H
15.A21275).
Vegetaţia higrofilă şi hidrofilă ocupă cele mai mari suprafeţe, pe latura sudică a lacului,
încadrându-se în asociaţiile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111), Typhetum
angustifoliae Pignatti 1953 (H 53.1121). Tot în acest tip de vegetaţie se înscrie şi cenotaxonul
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947.
REZERVAŢIA LACUL DUNĂRENI - 702,66 ha, comunele Aliman, Ion Corvin

Rezervaţia naturală mixtă (peisagistică, zoologică) prezintă ca aspect peisagistic
caracteristic o suprafaţă importantă de stufărişuri, adesea cu o structură discontinuă, sub forma
unor pâlcuri şi mici insule, în zonele periferice lacul fiind încadrat de versanţi cu ravene săpate în
loess (Pl. 24b; Fig. 37).
Din cele 2 specii din Lista roşie naţională inventariate aici (Anexa 1), Samolus valerandi
(+, 3 situri) este considerat vulnerabil în celelalte situri, în comparaţie cu Salvia aethiopis (r, 17
situri).
În succesiunea caracteristică de asociaţii de zone umede şi stepă se remarcă cenotaxonii
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch
1926 (9 situri), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 situri), Trifolio fragifero- Cynodontetum
Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 situri), Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (3 situri),
ultimul având şi o importanţă peisagistică deosebită în perioada de înflorire a speciei dominante.
Vegetaţia xerofilă ierboasă este distribuită predominant în partea vestică a rezervaţiei, fiind
formată din asociaţiile stepei de loess (H 34.92) primare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Agropyro cristati-Kochietum
prostratae Zólyomi 1958.
Vegetaţia mezofilă ierboasă, ce ocupă suprafeţe importante între pajiştile xerofile şi
asociaţiile palustre, este reprezentată prin asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et
Bolos 1958 (H 15.A21275).
Vegetaţia higrofilă şi hidrofilă se întâlneşte pe suprafeţe apreciabile, în această categorie

fiind cuprinse asociaţiile Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (H 22.4313),
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1121), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (H
53.1121). Tot în acest tip de vegetaţie se înscrie şi cenotaxonul Schoenoplectetum
tabernaemontanii Soó 1947, ce nu este încadrat în baza de date PHYSIS.
Vegetaţia arbustivă ocupă arii restrânse, tufărişurile respective încadrându-se în asociaţia
Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
REZERVAŢIA LACUL OLTINA - 2290,50 ha, comuna Oltina

Rezervaţia naturală mixtă (peisagistică, zoologică) constituie cea mai întinsă zonă lacustră
dintre siturile studiate, ce are ca aspecte peisagistice caracteristice suprafaţa foarte redusă a
stufărişurilor şi prezenţa unor canale de legătură cu Dunărea, mărginite de zăvoaie de salcie şi
plop, similare celor din Delta Dunării (Pl. 25a; Fig.38).
Specificul covorului vegetal este conferit îndeosebi de cenotaxonul Nymphoidetum peltatae
(Allorge 1922) Bellot 1951 subas. marsileaetosum Sanda et al. 1999, subasociaţie identificată
doar aici dintre toate siturile studiate, deşi asociaţia respectivă a fost înregistrată şi în alte 2 situri.
În siturile studiate au fost rar identificaţi alţi cenotaxoni prezenţi în această rezervaţie, precum
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Trifolio fragifero- Cynodontetum Br.-
Bl. et Bolos 1958 (8 situri), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 situri).
Rezervaţia constituie singurul sit dintre cele studiate în care a fost inventariată specia
vulnerabilă Marsilea quadrifolia (3), protejată pe plan internaţional (R6), specie (Anexa 1) de
interes comunitar (O 1198-a2b). Cealaltă specie ameninţată identificată aici, Periploca graeca a
mai fost relativ frecvent inventariată şi în alte situri (1/16 situri).
Vegetaţia xerofilă ierboasă răspândită pe versanţii limitrofi lacului este formată din
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92) primare: Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi
1958, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, sau secundare: Botriochloetum ischaemi
(Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia mezofilă ierboasă face tranziţia între pajiştile stepice şi lacul Oltina şi se
încadrează în asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275).
Vegetaţia hidrofilă este formată din cenotaxonul Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922)
Bellot 1951 subas. marsileaetosum Sanda et al. 1999 (H 22.4313).
Vegetaţia higrofilă lemnoasă formează zăvoaie în lungul canalelor, fiind reprezentată prin
asociaţiile Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621) şi Populetum albae (Br.-Bl. 31pp.) Borza
37 (H 44.6611).
REZERVAŢIA LACUL VEDEROASA - 516,68 ha, com. Aliman

Peisajul rezervaţiei mixte (peisagistice, zoologice), spre deosebire de celelalte arii protejate
de tip lacustru, este caracterizat prin predominarea stufărişurilor, ce acoperă cea mai mare parte a
lacului (Pl. 25b; 39).
Dintre asociaţiile vegetale inventariate Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in
Soó 1955, Typhetum laxmanii Nedelcu 1969 şi Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) Passarge 1955
au fost întâlnite numai aici, în siturile studiate, ca şi specia ameninţată Hippuris vulgaris (+). O altă
specie ameninţată mai puţin frecventă în siturile studiate este Samolus valerandi (+, 3 situri).
Asociaţii întâlnite într-un număr redus de situri sunt următoarele: Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos
1958 (8 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri), răspândită pe cea mai întinsă
suprafaţă dintre toate siturile, Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 situri).
Habitatul „54.1 Izvoare” este cel mai frecvent întâlnit dintre toate siturile studiate.
160 Mihai PETRESCU
Vegetaţia xerofilă ierboasă reuneşte asociaţiile de stepă de loess (H 34.92) Medicagini

minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae
Zólyomi 1958.
Vegetaţia mezofilă ierboasă este reprezentată prin asociaţia Trifolio fragifero-
Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275), ce face tranziţia între pajiştile xerofile şi
asociaţiile palustre.
Vegetaţia higrofilă şi hidrofilă ocupă cea mai mare suprafaţă din sit şi reuneşte cel mai
ridicat număr de cenotaxoni de acest tip dintre siturile analizate. Include în principal stufărişuri
compacte, Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111), precum şi o proporţie mai redusă
de alte asociaţii ca Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (H 53.132), Typhetum laxmanii
Nedelcu 1969 (H 53.133), Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in Soó 1955 (H
44.921), Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) Passarge 1955.
REZERVAŢIA PĂDUREA BRATCA - 66,7 ha, comuna Oltina

Rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică, forestieră, peisagistică), împreună cu aria
protejată Pădurea Cetate, prezintă un caracter peisagistic unic în Dobrogea, acestea fiind
singurele rezervaţii în care pădurea naturală de stejar pufos şi brumăriu vegetează limitrof
malurilor Dunării, fitocenocomplexul cuprinzând o succesiune de asociaţii, de la cele higrofile
până la cele xerofile (Pl. 26a; Fig.40).
Împreună cu pădurea Cetate, rezervaţia prezintă o importanţă biogeografică şi
paleoecologică deosebită, deoarece aceste arborete reprezintă singurele vestigii ale pădurilor de
stejar dobrogene de coastă din lungul Dunării. Astfel, aceste păduri, încă din pleistocen, au
constituit calea de migraţie a numeroase specii forestiere termofile din Balcani către masivele
forestiere din Dobrogea de Nord, în prezent complet izolate geografic (PAŞCOVSCHI 1967).
Speciile ameninţate Ruscus aculeatus (+/ 2 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri),
Paliurus spina-christi (+/ 9 situri) conferă o notă specifică acestei rezervaţii (Anexa 1).
Din punct de vedere fitocenotic specificul rezervaţiei constă în prezenţa asociaţiilor
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (7 situri), Agropyretum pectiniformae (Prodan
1939) Dihoru 1970 (8 situri), Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 situri), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 situri).
Din punct de vedere geologic în rezervaţie sunt întâlnite depozite loessoide şi lehmuri
alcătuite din prafuri nisipoase şi nisipuri prăfoase, formate în pleistocenul mediu şi superior.
Formele de relief predominante în rezervaţie sunt versanţii cu pante cuprinse între 6-30o şi în mai
mică măsură culmile sau terasele Dunării. Altitudinea medie este de 80 de m, valorile extreme
fiind cuprinse între 120 şi 10 m. În rezervaţie este întâlnit un singur tip de sol, cernoziomul tipic
(Amenajamentul O.S. Băneasa, 1996).
În aria protejată sunt întâlnite câteva cursuri de apă sau izvoare cu debit redus. Adiacent
acesteia curge fluviul Dunărea.
Climatul zonei este temperat continental excesiv, cu veri călduroase şi ierni reci. După
Köpen provincia climatică este de formulă Bsax, respectiv cu precipitaţii ce depăşesc limita de
uscăciune, climat de stepă, temperatura lunii celei mai calde de peste 22oC, maxim de precipitaţii
la începutul verii. Temperatura medie anuală este de 11,1oC iar precipitaţiile medii anuale de
550,5 mm. Circulaţia atmosferică este foarte activă, vânturile predominante fiind din direcţia NV
şi NE (Amenajamentul O.S. Băneasa, 1996).
În partea superioară a versanţilor se deschid puncte de perspectivă asupra pădurilor din
rezervaţie, a fluviului Dunărea şi a ostroavelor sale.

În rezervaţie predomină pădurile (66,7 ha), pe suprafeţe reduse, incluse în prima categorie,
fiind întâlnite formaţiuni ierboase / tufărişuri şi habitate de apă dulce / zone umede, reprezentate
prin zonele adiacente Dunării, pâraie, izvoare, ultimele fiind incluse în habitatul „54.1 Izvoare”.
În cadrul ariei protejate, până în prezent au fost inventariate 12 asociaţii vegetale.
Vegetaţia ierboasă, răspândită pe suprafeţe reduse în partea superioară a versanţilor,
cuprinde asociaţii ale stepei de loess (H 34.92), primare: Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970, Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977.
Vegetaţia arbustivă, slab reprezentată, se remarcă prin prezenţa Asphodelino luteae-
Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731), Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H
31.8B721).
Vegetaţia forestieră se caracterizează prin existenţa pe o arie restrânsă a 6 asociaţii
reprezentative pentru:
- pădurile de luncă: Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621), Populetum albae (Br.-Bl.
31pp.) Borza 37 (H 44.6611), Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4);
- pădurile balcanice: Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76833)
- pădurile submediteraneene: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H
41.73723);
- pădurile de silvostepă: Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221).
Speciile ameninţate sunt reprezentate prin 8 taxoni incluşi în Lista roşie naţională, dintre
care Ruscus aculeatus este specie de interes comunitar (O 1198-a4A).
REZERVAŢIA PĂDUREA CETATE - 61,8 ha, comuna Oltina

Alături de trupul de pădure Bratca, rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică,
forestieră, peisagistică) prezintă o importanţă biogeografică şi paleoecologică deosebită (Pl. 26b;
Fig.41), acestea reprezentând singurele vestigii ale pădurilor dobrogene de coastă din lungul
Dunării (PAŞCOVSCHI 1967).
În cadrul rezervaţiei se păstrează încă exemplare seculare de stejar brumăriu (Quercus
penduculiflora). De asemenea aceasta constituie unul din puţinele situri studiate (Anexa 1) în
care se conservă populaţii de Ruscus aculeatus (1/ 2 situri), Dianthus leptopetalus (+/ 2 situri).
Specificul covorului vegetal constă în prezenţa unor asociaţii considerate vulnerabile la
nivelul siturilor studiate: Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri).
Împreună cu trupul de pădure Bratca, rezervaţia prezintă un caracter peisagistic unic, cel
puţin în Dobrogea, acestea fiind singurele zone în care pădurea naturală de stejar pufos şi
brumăriu vegetează limitrof malurilor Dunării, fitocenocomplexul cuprinzând o succesiune de
asociaţii, de la cele higrofile până la cele xerofile.
Substratul geologic este constituit din depozite loessoide şi lehmuri alcătuite din prafuri
nisipoase şi nisipuri prăfoase, cu concreţiuni calcaroase individualizate sau în reţea, formate în
pleistocenul mediu şi superior. Din punct de vedere geomorfologic în cadrul rezervaţiei
predomină versanţii cu pante cuprinse între 7-40o şi în mai mică măsură culmile sau terasele
Dunării. Solurile caracteristice rezervaţiei sunt reprezentate prin cernoziomuri tipice, respectiv
regosoluri tipice (Amenajamentul O.S. Băneasa, 1996).
În rezervaţie sunt întâlnite câteva cursuri de apă sau izvoare cu debit redus. Adiacent
uscăciune, climat de stepă, temperatura lunii celei mai calde de peste 22o, maxim de precipitaţii
162 Mihai PETRESCU
Poienile stepice din partea superioară a versanţilor constituie puncte de perspectivă asupra
pădurilor din rezervaţie, a bifurcaţiei dintre Dunăre şi braţul Borcea (Răul), precum şi
ostroavelor de nisip paralele cu malul fluviului.
Tipul major de habitat este reprezentat de păduri (51,3 ha - 83 %), urmat de formaţiuni
ierboase / tufărişuri. Habitatul „54.1 Izvoare” este reprezentat şi prin câteva izvoare, ce formează
uneori mici pâraie ce se varsă în Dunăre. Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este prezent pe
suprafeţe reduse în zona de tranziţie dintre pădure şi pajiştile stepice.
Vegetaţia ierboasă, răspânită în partea superioară a versanţilor şi în poienile pădurilor, este
formată din asociaţii ale stepei de loess (H 34.92) primare: Medicagini minimae-Festucetum
valesiacae Wagner 1941, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970, Elytrigietum
hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961,
sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră se încadrează în 4 asociaţii ce sunt prezentate în ordinea scăderii
caracterului xerofil: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76833), Fraxino-Ulmetum
Oberdorfer 53 (H 44.4), Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621).
roşie naţională, din care Ruscus aculeatus este considerată şi specie de interes comunitar (O
1198-a4A).
În continuare sunt prezentate rezultatele studiilor proprii şi date din literatură privind
vegetaţia, habitatele şi speciile de plante ameninţate ale unor arii protejate recent propuse de
către alte instituţii, celelalte aspecte referitoare la acestea depăşind cadrul cercetărilor personale.
Întrucât până la eventuala lor aprobare legală aceste arii protejate pot suferi modificări ale
suprafeţelor şi / sau pot fi divizate în rezervaţii de mai mică întindere, unele dintre acestea au fost
împărţite în situri componente de mai mică întindere, distribuţia asociaţiilor şi speciilor fiind
precizată în funcţie de aceste subunităţi. Întrucât partea de cartografie nu face obiectul
cercetărilor proprii şi nu este definitivată încă, pentru aceste rezervaţii nu vor fi prezentate
planuri de situaţie, în schimb, în cele ce urmează, vor fi menţionate delimitările aproximative ale
acestor arii protejate propuse.
REZERVAŢIA ALIMAN-URLUIA
Rezervaţia este una dintre cele mai complexe din cadrul siturilor studiate, întrucât reuneşte
habitate de pădure, stepă, zone umede şi grote ce formează un ansamblu peisagistic de o mare
diversitate, caracterul spectaculos fiind accentuat de relieful carstic din zona Cheilor Şarpu (Pl. 27a).
Specificul rezervaţiei este conferit în primul rând de o serie de asociaţii din categoria
„vulnerabil”, din care cele subliniate nu apar în siturile din nordul Dobrogei: Parietario
serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (PH/ 2 situri), Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (VC/ 8 situri), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953
(VŞ/ 5 situri), Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al.
1993 (VŞ/ 5 situri), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda
1980 (PF/ 6 situri), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (PF/ 4 situri), Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (PF/ 10 situri).
Specia ameninţată Chamaecytisus danubialis (+, PF) a fost identificată doar în această
rezervaţie, dintre siturile studiate. Alte specii reprezentative pentru această rezervaţie sunt
îndeosebi Dianthus pallens (+, PH/ 4 situri), Goniolimon collinum (+, VC/ 7 situri), Jasminium
fruticans (+, PH; +-4, VŞ/ 9 situri), Muscari neglectum (+, VŞ/ 8 situri), Onobrychis gracilis (+,
VC; r, PF/ 10 situri), Paliurus spina-christi (+-3, VC/ 10 situri).
Covorul vegetal al rezervaţiei prezintă o diversitate dintre cele mai ridicate în raport cu
ariile protejate studiate, aici fiind înregistraţi 14 cenotaxoni.
Vegetaţia xerofilă ierboasă este reprezentată prin stepa primară petrofilă (H 34.9211),
constituită din asociaţia Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 (PH).
Pe scâncăriile din canaraua Peştera Hoţilor (PH) este întâlnită şi asociaţia foarte rară Parietario
serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 34.92). Stepa de loess
primară (H 34.92) reuneşte asociaţiile: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (VŞ,
PH), Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 (VC), Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (VC). Cenotaxonul tipic pentru stepa secundară (H
34.92), respectiv Botriochloetum ischaemi (Kist.1937) Pop 1977 (VŞ, PF) ocupă cea mai mare
suprafaţă din cadrul pajiştilor xerofile.
Vegetaţia hidrofilă este alcătuită din asociaţiile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H
53.1111/ VŞ) şi Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (53.1121/ VŞ).
Vegetaţia arbustivă ocupă suprafeţe reduse, fiind formată din cenotaxonii Rhamno
catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 31.8B731/ VŞ) şi
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (H 41.8B731 / VC).
Vegetaţia forestieră din cele trei trupuri de pădure din cuprinsul rezervaţiei reuneşte
cenotaxonii: Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221/ PF, VŞ);
Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H 41.7A223/
PF); Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (H 41.76812/ PF); Paeonio peregrinae-
Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ PF, VŞ).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este întâlnit în toate sectoarele rezervaţiei (PH, PF,
VC, VŞ).
Grotele existente în sectoarele Peştera Hoţilor şi Valea Comorilor pot fi încadrate în
habitatul „65 Peşteri”.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Aliman-Urluia, cuprinsă în teritoriile
administrative ale comunelor Aliman şi Ion Corvin, include sectoarele: Pădurea Floriile (PF),
situată aproximativ între localităţile Floriile, Crângu şi satul abandonat Adâncata; Valea
Comorilor (VC), ce reuneşte pajiştile de pe versanţii văii Comorilor şi Urluia, cuprinse
aproximativ între limita comunelor Adamclisi şi Aliman (la sud) şi sectorul Valea Şarpu (la
nord); Peştera Hoţilor (PH) cuprinde canaraua din zona Peşterii Hoţilor, Valea Şarpu (VŞ), ce
cuprinde pădurile / fondul forestier de pe ambii versanţi ai văii Şarpu (Urluia) şi vegetaţia
palustră / stufărişurile din această vale, limita sa nordică ajungând aproximativ până la
intravilanul comunei Aliman.
REZERVAŢIA BAŞPUNAR
Caracteristice pentru această rezervaţie sunt văile sinuoase, frecvent mărginite de faleze
calcaroase de tip canara, cu numeroase grote, unele de origine antropică, precum şi prezenţa
aproape exclusivă a pajiştilor şi tufărişurilor stepice (Pl. 27b).
Dintre toate siturile studiate, aici este întâlnită pe cele mai întinse suprafeţe asociaţia
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (7 situri) şi implicit cele mai mari populaţii ale
speciei sale edificatoare Paliurus spina- christi.
Specifici rezervaţiei sunt cenotaxonii Scolymus hispanicus (r), Parietaria serbica ssp.
lusitanica (+), inventariaţi exclusiv în această rezervaţie. Alte specii cu distribuţie redusă în
164 Mihai PETRESCU
restul siturilor sunt Crocus pallasii (r-+/ 4 situri), Dianthus leptopetalus (+/ 2 situri), Jasminium
fruticans (1/ 9 situri), Paliurus spina-christi (+-4/ 10 situri).
Vegetaţia ierboasă este constituită din pajişti de stepă primară, petrofilă (H 34.9211),
asociaţia Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, respectiv de stepă de
loess (H 34.92), Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941. Mult mai întinse
sunt însă pajiştile de stepă de loess secundară (H 34.92), încadrate în asociaţia Botriochloetum
ischaemi (Kist.1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă este formată din asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.
1999 (H 31.8B731) în cuprisul căreia nu a fost identificată până în prezent specia diferenţială
Asphodeline lutea. Asociaţia este întâlnită îndeosebi în partea inferioară a versanţilor, adesea la
baza falezelor stâncoase.
Habitatul „65 Peşteri” ar putea fi asimilat cu numeroasele grote din falezele calcaroase,
majoritatea greu accesibile.
Până în prezent au fost identificate 10 specii ameninţate incluse în Lista roşie naţională
(Anexa 1).
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Başpunar, situată pe teritoriile comunelor
Independenţa şi Deleni, include pajiştile stepice cuprinse într-un sector din Valea Urluia a cărui
limită nordică începe de la est de localitatea Petroşani, trece pe la nord de intravilanul celei din
urmă localităţi, ajunge pănă la confluenţa cu prima vale importantă dinspre sud, avansând de-a
lungul părţii superioare a versanţilor din partea dreaptă ai acesteia (şi a văilor tributare) până în
apropierea satului Fântîna Mare (Başpunar), după care se îndreaptă meandrat către sud, ajunge la
intravilanul comunei Independenţa. Limita continuă aproximativ spre nord până în Valea Urluia,
după care se orientează sinuos spre vest, până ce perimetrul descris se închide la est de
localitatea Petroşani.
REZERVAŢIA CANARAUA FETEI-IORTMAC

Din punct de vedere peisagistic şi geomorfologic specificul rezervaţiei este dat de
formaţiunile carstice de tipul falezelor calcaroase şi grotelor ce mărginesc valea Canaraua Fetei,
precum şi de versanţii împăduriţi limitrofi lacului Iortmac (Pl. 28a).
Rezervaţia constituie o staţiune tipică, de unde a fost descrisă asociaţia Parietario serbicae-
Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (2 situri). La aceasta se adaugă
asociaţia Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (5
situri), precum şi cenotaxonii Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu,
Sanda 1980 (6 situri) şi Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 situri), întâlniţi numai
în judeţul Constanţa. Specia ameninţată Erodium hoefftianum (+) a fost inventariată doar în acest
sit, dintre cele studiate.
Este de subliniat prezenţa speciilor Dictamnus albus (r-+/ 3 situri), Jasminium fruticantis
(+-3/ 9 situri), rar identificate în alte rezervaţii din Dobrogea (Anexa 1).
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei au fost identificaţi prin studii proprii 8 cenotaxoni,
alte 5 asociaţii fiind citate în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia Canaraua Fetei.
Vegetaţia ierboasă, de stepă primară petrofilă (H 34.9211) este reprezentată prin asociaţia
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974. Asociaţia Parietario serbicae-
Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993, caracteristică pentru falezele
calcaroase, este citată şi în literatură (Sanda, Arcuş, 1999) de la Canaraua Fetei. Stepa de loess
(H 34.92) include asociaţiile Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988 şi
Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977. Asociaţiile Cynodonti-Poëtum angustifoliae
Rapaics ex Soó 1957, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Stipetum
capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Astragalo ponticae -Stipetum ucrainicae Sanda et al.
1999, Stipetum lessingianae Soó (1927 n.n.) 1947 sunt citate în literatură (SANDA, ARCUŞ
1999) de la Canaraua Fetei.
Vegetaţia arbustivă, respectiv asociaţia Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai

et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 31.8B731), este menţionată şi în literatură (SANDA 2002) de
la Canaraua Fetei.
Vegetaţia forestieră este constituită din cenotaxonii Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (H
41.76812), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H
41.7A223). Ultima asociaţie este citată şi în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia
Canaraua Fetii.
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este sporadic întâlnit pe teritoriul rezervaţiei,
caracteristic fiind faptul că, spre deosebire de restul siturilor studiate, rariştile respective se
înscriu pe alocuri în asociaţia Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48.
Habitatul „65 Peşteri” este reprezentat prin câteva grote din falezele calcaroase.
roşie naţională. De asemenea de la Canaraua Fetei sunt citate (SANDA, ARCUŞ 1999, SANDA
2002) şi alte 4 specii ameninţate, respectiv: Achillea ochroleuca, Crucianella angustifolia,
Parietaria lusitanica ssp. serbica, Potentilla emilii-popii.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Canaraua Fetei-Iortmac (CF) situată pe
teritoriile administrative ale comunelor Băneasa, Oltina şi Lipniţa, reuneşte trupurile de pădure
ce înconjoară partea nordică şi estică a lacului Iortmac, prelungindu-se apoi spre sud, de-a lungul
văii Canaraua Fetei şi a văilor tributare acesteia, până la graniţa cu Bulgaria, incluzînd şi pădurea
de la nord de localitatea Goruni.
REZERVAŢIA DUMBRĂVENI-ŞIPOTELE
Aspectele peisagistice şi / sau geomorfologice specifice rezervaţiei sunt reprezentate în
special de masivul forestier al pădurii Dumbrăveni, cel mai întins din sudul Dobrogei, ce include
şi unele arborete seculare, precum şi de falezele calcaroase în care se dezvotă câteva grote, la
care se adaugă pajişti stepice pe arii relativ extinse (Pl. 28b).
Remarcabilă este prezenţa asociaţiei Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999, identificată în 3 situri, din care 2 (DP, PŞ) sunt incluse în
această rezervaţie. Alţi cenotaxoni reprezentativi sunt Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis
(Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (D/ 5 situri), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992 (DP/ 7 situri), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (D/ 4 situri),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (D/ 8 situri), Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (D/ 10 situri), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944)
Doltu, Popescu, Sanda 1980 (D, DP, PMa/ 6 situri, din care 3 incluse în rezervaţie).
În inventarul floristic reprezentativi sunt taxonii (Anexa 1): Asphodeline lutea (r-4, DP; 3,
PŞ/ 4 situri), Colchicum triphyllum (+, P/ 7 situri), Crocus pallasii (r-1, D; r-+, DP; r, PMi/ 4
situri), Dictamnus albus (+, PŞ/ 3 situri), Goniolimon collinum (+, D/ 7 situri), Jasminium
fruticans (+-4, D; +-1, DP/ 9 situri).
În cuprinsul rezervaţiei, prin studii proprii au fost identificate până în prezent 11 asociaţii,
în afară de acestea fiind citaţi (SANDA, ARCUŞ 1999) de pe teritoriul rezervaţiei Pădurea
Dumbrăveni alţi 5 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este înseosebi reprezentată prin pajişti stepice secundare, ce ocupă o
suprafaţă mai redusă decât cea a pădurilor, fiind răspândite indeosebi pe valea Urluia, inclusiv pe
văile tributare acesteia, şi mai puţin în poienile din fondul forestier.
Stepa primară ocupă o arie mai redusă, îndeosebi în suprafeţele ferite de păşunat din fond
forestier sau în zona abrupturilor stâncoase, unde sunt întâlnite asociaţiile de stepă petrofilă
(H 34.9211) Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 (D, PT). Alţi cenotaxoni de stepă
primară sunt citaţi (SANDA, ARCUŞ 1999) din zona Dumbrăveni: Stipetum capillatae (Hueck
1931) Krausch 1961, Stipetum lessingianae Soó (1927 n.n.) 1947 Astragalo ponticae - Stipetum
ucrainicae Sanda et al. 1999.
166 Mihai PETRESCU
Pajiştile de loess secundare sunt încadrate îndeosebi în cenotaxonul larg răspândit

Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (D, DP, P), citat (SANDA, ARCUŞ 1999) din
rezervaţia Pădurea Dumbrăveni, dar şi în alte asociaţii, de tipul Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (DP). La acestea se adaugă asociaţiile Cynodonti-
Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957, Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970
subas. saturejetosum coeruleae Sanda et al. 1999, citate (SANDA, ARCUŞ 1999) de la
Dumbrăveni. O asociaţie de mare valoare conservativă, întîlnită în zonele cu poieni sau tufărişuri
pe substrat pietros este Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731/ DP, PŞ) este considerată (SANDA, ARCUŞ
1999) sinonimă cu cenotaxonul Asphodelinetum luteae Dihoru (1969) 1970. Subasociaţia
observată este dominată de Asphodeline lutea, fără participarea speciei Paliurus spina-christi,
similar fitocenozelor descrise din podişul Babadag (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Vegetaţia arbustivă este răspândită pe arii restrânse, îndeosebi în cuprinsul pajiştilor stepice
sau al pădurilor de silvostepă, cum este cazul asociaţiei Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 31.8B731/ D), citată şi în literatură
(SANDA 2002) de la Dumbrăveni.
Vegetaţia forestieră inventariată până în prezent este compusă din asociaţiile Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ D, DP, PMi, PŞ), Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724/ D), Carpino orientalis-Quercetum cerris
Oberd. 48 (H 41.76812/ D), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H
41.76833/ D), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221/D),
Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H 41.7A223/ D,
DP, PMa).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” a fost sporadic observat în două sectoare ale
rezervaţiei (D, DP). Habitatul „65 Peşteri” este reprezentat prin cele câteva grote din cuprinsul
rezervaţiei (D, P, Pt).
Până în prezent pe teritoriul rezervaţiei au fost identificaţi 14 cenotaxoni din Lista roşie
naţională.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Trebuie precizat că rezervaţia propusă Dumbrăveni -
Şipotele reprezintă o extindere a ariei protejate preexistente Pădurea Dumbrăveni, reunind
aproape toate pădurile şi pajiştile din masivul forestier Pădurea Dumbrăveni, de pe văile Ceairul,
Urluia şi cele tributare acestora, situate pe teritoriilor administrative ale comunelor Independenţa,
Dumbrăveni, Deleni, Adamclisi. Rezervaţia cuprinde următoarele sectoare: Pădurea Dumbrăveni
(D), ce include respectivul masiv forestier şi valea dintre acesta şi satul Olteni; Pădurea
Dumbrăveni - Poieniţa (DP), ce cuprinde sectorul de vale dintre limita nordică a Pădurii
Dubrăveni şi satul abandonat Poieniţa; Poieniţa (P), ce include pajiştile stepice din zona
respectivei localităţi abandonate; Pădurea Poieniţa Mare (PMa), reprezentând pădurea de la vest
de satul Poieniţa; Pădurea Poieniţa Mică (PMi), ce reprezintă trupul de pădure de la sud-est de
satul Poieniţa; Pădurea Şipotele (PŞ), dintre localităţile Şipotele şi Zorile (Pădurea Ierbosu);
Petroşani (Pt) ce include pajiştile stepice de pe valea Urluia situate în zona satului Petroşani.
Limita zonei respective se înscrie aproximativ într-un perimetru mărginit la nord de
localităţile Zorile, Adamclisi, Deleni, la est ajungând până la localitatea Petroşani (în estul
extravilanului acesteia), după care se îndreaptă spre sud traversând localităţile Tufani, Furnica,
precum şi valea dintre Olteni şi Dumbrăveni, până ce intersectează frontiera cu Bulgaria, de-a
lungul căreia se îndreaptă spre nord-vest, apoi o părăseşte, ajungând în satul Zorile.
REZERVAŢIA ESECHIOI
Rezervaţia este una din puţinele arii protejate din sudul Dobrogei aproape exclusiv
dominată de habitate forestiere, reprezentate în majoritate prin păduri de cer, localizate pe
versanţii mai mult sau mai puţin accentuaţi ce mărginesc lacul Bugeac şi valea de la sud de
acesta (Pl. 29a).
Specificul vegetaţiei se datorează în special asociaţiei Quercetum cerris Georgescu 1941,

ce nu a mai fost identificată în nici un alt sit studiat, la care se adaugă cenotaxonii Carpino
orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 situri), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (6 situri), toţi aceştia fiind inventariaţi numai în sudul
Dobrogei. Reprezentativă pentru habitatele forestiere este specia ameninţată (Anexa 1) în
rezervaţie - Piptatherum virescens (+-1/ 12 situri).
În urma cercetărilor proprii, în rezervaţie au fost identificaţi 5 cenotaxoni, alţi 5 fiind citaţi
în literatură din zona ariei protejate (SANDA, ARCUŞ 1999).
Vegetaţia ierboasă, prezentă în poieni şi în zonele periferice ale pădurii Esechioi, este
reprezentată prin asociaţia de stepă de loess secundară (H 34.92) Botriochloetum ischaemi
(Kist.1937) Pop 1977, citată şi în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia Esechioi, ca
şi alte asociaţii de pajişti stepice, respectiv Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et
al. 1992, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Stipetum lessingianae Soó (1927 n.n.)
1947, Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae Sanda et al. 1999, Cynodonti-Poëtum
Vegetaţia forestieră este compusă din cenotaxonii Galio dasypodi-Quercetum pubescentis
Doniţă 1970 (H 41.73234), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (H 41.76812),
Quercetum cerris Georgescu 1941 (H 41.7691), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H 41.7A223). Ultimul cenotaxon este menţionat şi în
literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia Esechioi.
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” ocupă suprafeţe foarte restrânse, rariştile respective
încadrându-se în asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Pădurea Esechioi cuprinde întregul trup de
pădure cu acelaşi nume, inclusiv o zonă de pajişti dintre fondul forestier şi Lacul Bugeac.
REZERVAŢIA OSTROVUL HINOG

Rezervaţia se remarcă prin caracterul complex al peisajului, în care ostroavele componente
pot fi observate în ansamblu de pe promontoriul cu faleze stâncoase şi pajişti stepice, zonă în
care sunt prezente şi vestigii arheologice (Pl. 29b).
Nota caracteristică rezervaţiei este conferită de prezenţa asociaţiei Populetum nigro-albae
Slavnic 1952 (8 situri), identificată, până în prezent, pe latura estică a Ostrovului Mic (OMi).
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei au fost inventariaţi 5 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, identificată în zona promontoriului Valul lui Traian (PVT) reuneşte
pajişti de stepă de loess (H 34.92) primară, asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961, respectiv secundară, cenotaxonul Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă, încadrată în cenotaxonul Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927)
1931 a fost întâlnită sub formă de fragmente de asociaţie pe promontoriul Valul lui Traian
(PVT).
Vegetaţia forestieră ocupă cea mai mare parte din sit, fiind constituită din pădurile de luncă
de pe ostroave, respectiv asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621/ OH, OMi), la
care se adaugă Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (H 44.6612/ OMi).
Habitatul „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” (OH, OMi, PVT), identificat
relativ frecvent, dar numai în siturile din lungul Dunării, ocupă aici suprafeţe apreciabile,
îndeosebi pe Ostrovul Mic, mai ales la cote scăzute ale fluviului.
În rezervaţie nu au fost întâlnite în cursul cercetărilor specii de plante ameninţate.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia „Ostrovul Hinog” este situată în lungul
Dunării între bornele kilometrice 308-302 şi cuprinde Ostrovul Hinog (OH) şi ostroavele de
mică întindere adiacente acestuia, inclusiv Ostrovul Mic (OMi), cunoscut şi sub denumirea de
Ostrovul Cochirleni. La acestea se adaugă sectorul denumit convenţional „Promontoriul Valul
lui Traian” (PVT), reprezentând porţiunea adiacentă Dunării a dealul situat între satul Cochirleni
şi malul Dunării (ce nu are denumire proprie pe hărţile de navigaţie sau topografice).
168 Mihai PETRESCU
Zonele strict protejate sunt reprezentate prin toate ostroavele cuprinse în respectivul sector
de Dunăre, precum şi prin toate sectoarele ce reprezintă porţiuni din malul Dunării sau zone
adiacente acestuia. Denumirile acestor ostroave şi/sau zone de mal corespund în cea mai mare
parte celor din hărţile de navigaţie, cu excepţia unor ostroave ce nu figurează în aceasta, fiind
recent formate şi care nu au denumiri locale. Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este
constituită din cursul Dunării cuprins între kilometrii menţionaţi mai sus.
REZERVAŢIA OSTROAVELE POMAŞTELE-VAROŞ

Aspectele peisagistice şi geomorfologice unice în ţară ale rezervaţiei sunt date în primul
rând de contrastul între întinderile acvatice cu ostroave şi respectiv versanţii stâncoşi de culoare
roşiatică ai Dealului Varoş (Pl. 30a).
Specificul rezervaţiei poate fi îndeosebi atribuit cenotaxonilor Teucrio polii-Melicetum
ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri), ce ocupă aici cele mai întinse suprafeţe din siturile
studiate, şi Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 situri), precum şi habitatului „24.21 Maluri
de râu din pietriş fără vegetaţie” (8 situri), întâlnit la contactul Dunării cu versanţii Dealului
Varoş.
Valoarea floristică a rezervaţiei este subliniată în primul rând de prezenţa speciei
ameninţate Moehringia jankae (+, DV), întâlnită doar în acest sit dintre cele studiate. În afară de
aceasta, rezervaţia conservă şi alte specii reprezentative (Anexa 1), precum Celtis glabrata (+,
DV/ 8 situri), Colchicum triphyllum (r, DV/ 7 situri).
Rezervaţia reuneşte 5 cenotaxoni inventariaţi în cursul cercetărilor proprii.
Vegetaţia ierboasă, identificată pe Dealul Varoş, include pajişti de stepă primară (H
34.9211), petrofilă, răspândită pe stâncării calcaroase, respectiv pe versanţii pietroşi ai Dealului
Varoş, constituite din cenotaxonii Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai
1974 şi Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978. Tot în acest sector (DV) este
întâlnită şi stepa secundară de loess (H 34.92), încadrată în asociaţia Botriochloetum ischaemi
(Kist.1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră include păduri de luncă încadrate în asociaţiile Salicetum albae Issler
1924 s.l. (H 44.1621 (OPPZ, OV), respectiv Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (H 44.6612
(OPPZ).
Habitatul „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” ocupă suprafeţe cele mai
importante pe ostroavele din cadrul rezervaţiei (OPPZ, OV), dar la cote scăzute ale fluviului
apare şi în sectorul Dealul Varoş, pe malul Dunării.
Până în prezent, în cuprinsul rezervaţiei au fost identificate 10 specii ameninţate din Lista
roşie naţională, dintre care Moehringia jankae, inclusă în Lista roşie europeană, este considerată
specie de interes comunitar (O 1198 -a2b).
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia „Ostroavele Pomaştele-Varoş” este situată
în lungul Dunării între bornele kilometrice 259-251 şi cuprinde Dealul Varoş (DV) şi ostroavele
Pomaştele - Puiul Zătoacei (OPPZ) şi Varoş (OV).
Pentru ostrovul din aval de Hârşova şi dealul cu plantaţii de pin, situat pe malul Dunării la
NV de Hârşova, a fost adoptată denumirea convenţională de ostrovul Varoş (OV), respectiv
dealul Varoş (DV), acesta fiind cel mai apropiat toponim figurat pe hartă (punctul Varoş).
de Dunăre, precum şi prin sectorul Dealul Varoş. Denumirea ostrovului „Pomaştele-Varoş”
corespunde hărţilor de navigaţie. Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este constituită din
cursul Dunării cuprins între kilometrii menţionaţi mai sus.
REZERVAŢIA OSTROAVELE ŞEICA- FERMECAT

Originalitatea peisagistică a rezervaţiei constă în îmbinarea dintre habitatele de pădure,
stepă şi zone umede, cu ostroave numeroase şi întinse, ce îşi modifică permanent configuraţia în
funcţie de nivelul apelor fluviului (Pl. 30b, 31a). Patrimoniul natural este întregit de cel cultural,
aici fiind prezente şi ruinele unei cetăţi romane.
Rezervaţia se individualizează prin prezenţa habitatelor: „Pajişti danubiene de luncă cu
vegetaţie forestieră” (OCU/ 2 situri), ce au mai fost identificate doar în rezervaţia Ostroavele
Troina Mare - Balaban; „24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite de vegetaţie” (OCU, OM, OŞe/
4 situri, din care 3 în rezervaţie), ce ocupă unele din cele mai întinse suprafeţe, îndeosebi la cote
scăzute ale apelor, comparativ cu restul siturilor studiate din lungul Dunării; „24.21 Maluri de
râu din pietriş fără vegetaţie” întâlnit pe malul fluviului îndeosebi la niveluri scăzute, la baza
versanţilor din sectorul Pădurea Carasan (PC/ 8situri).
Rezervaţia cuprinde câteva asociaţii identificate doar aici, în cadrul siturilor studiate,
respectiv Crataegetum danubiale Jurko 1958 (OCU) şi Calamagrostio-Tamaricetum
ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963 (OM). Alţi cenotaxoni mai rar întâlniţi în siturile
cercetate conferă un anumit specific aceste rezervaţii, cum ar fi Portulacetum oleracei Felföldy
1942 (3 situri, din care 2 în rezervaţie), Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 situri),
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 situri), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et
Bolos 1958 (7 situri).
Dintre speciile ameninţate, rare în alte situri (Anexa 1), este de subliniat prezenţa taxonului
Dianthus pallens (+, DMz/ 4 situri).
Dintre siturile situate în lungul Dunării, această rezervaţie se remarcă prin numărul cel mai
ridicat de cenotaxoni, respectiv 11.
Vegetaţia ierboasă, întâlnită pe Dealul Muzait şi fragmentar în Pădurea Carasan, include
pajişti de stepă de loess (H 34.92) primară, respectiv asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961 (DMz) sau secundară, cenotaxonul Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977 (DMz, PC). În Ostrovul Ceacâru şi la poalele Dealul Muzait, pe malul Dunării au fost
inventariate şi întinse pajişti mezofile din cadrul asociaţiei Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-
Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275/ DMz, OCU). Pe ostroavele de nisip este întâlnită sporadic
asociaţia poinieră Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (H 24.32/ OCU, OM).
Vegetaţia arbustivă include asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et
Dihoru (1962) 1963 (H 44.814112), identificată numai pe ostrovul Marinaru (OM). Încadrarea
tufărişurilor de păducel, întâlnite în siturile studiate numai în cuprinsul pajiştilor de luncă de pe
ostrovul Ceacâru-Uzunada, în asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958 (H 31.8B125), are un
caracter provizoriu şi relativ, întrucât în lucrările fitocenologice de sinteză consultate nu
figurează această asociaţie, citată doar în baza de date PHYSIS.
Vegetaţia forestieră reuneşte arii extinse de păduri de luncă, incluse în următoarele asociaţii:
Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621/ OŞe, OM, OF, OCU), observată şi pe ostroavele Tiu
Mare şi Tiu Mic), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (H 44.6611/ OCU) întâlnită, sub
formă de fragmente, pe ostrovul Ceacâru - Uzunada, Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (H
44.6612/ OM), Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4/ DMz, OCU, OF, PC). În Pădurea
Carasan, pe suprafeţe restrânse, sunt întâlnite păduri submediteraneene cuprinse în asociaţia
Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ PC).
Habitatul „Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră” identificat pe Ostrovul
Ceacâru (OCU) este format din mai multe subtipuri de habitate, reprezentate prin pajişti
mezofile, asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275) în
complex cu rarişti şi pâlcuri de arbori - asociaţiile Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621) şi
Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4), precum şi cu exemplare izolate sau grupate de arbuşti
- asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958 (H 31.8B125). Acest habitat este format atât prin
intervenţie antropică (tăierea arborilor, păşunat), cât şi prin succesiunea naturală, ce duce treptat
la înlocuirea sălcetelor prin pajişti de luncă.
Subtipul de habitat „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” a fost întâlnit în toate
ostroavele din rezervaţie (OŞe, OM, OCU, OF). Habitatul „24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite
de vegetaţie” cuprinde cenotaxonul Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (OCU, OM) precum şi
170 Mihai PETRESCU
renişuri pioniere încadrabile în asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. (OM, OSe).
Până în prezent, în cuprinsul rezervaţiei, au fost identificate 5 specii ameninţate din Lista
roşie naţională.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată în lungul Dunării între bornele
kilometrice 330-318 şi cuprinde Dealul Muzait (DMz), Pădurea Carasan (PC) şi ostroavele
Şeica (OŞe), Marinaru (OM), Ceacâru- Uzunada (OCU) şi Fermecat (OF).
de Dunăre, la care se adaugă sectoarele Dealul Muzait (DMz), Pădurea Carasan (PC).
Denumirile acestor ostroave şi / sau zone de mal corespund, în cea mai mare parte, celor din
hărţile de navigaţie, cu excepţia unor ostroave ce nu figurează în acestea, fiind recent formate şi
care nu au decât denumiri locale (ex. Marinaru). Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este
REZERVAŢIA OSTROAVELE TROINA MARE-BALABAN

Dintre toate siturile studiate acesta este singurul în care există o insulă cu substrat stâncos,
respectiv ostrovul Podul de Piatră, ce îi conferă un caracter unic din punct de vedere
geomorfologic şi peisagistic, îndeosebi la cote scăzute ale apelor Dunării (Pl. 31b).
Vegetaţia întruneşte caractere specifice, în pricipal datorită habitatului „Pajişti danubiene
de luncă cu vegetaţie forestieră” - ce nu a mai fost identificat decât în rezervaţia Ostroavele
Şeica-Fermecat, şi asociaţiei Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (OPP, OB/ 8 situri). Până în
prezent, în rezervaţie au fost identificaţi 3 cenotaxoni.
Vegetaţia forestieră, respectiv pădurile de luncă, ocupă întreaga suprafaţă a covorului
vegetal al rezervaţiei şi include asociaţiile: Salicetum albae Issler 1924 s.l., (H 44.1621/ OB,
OFs, OPP) - observată şi pe ostroavele Boascicul Mare şi Ţării, Populetum nigro-albae Slavnic
1952 (H 44.6612/ OB, OPP), Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4/ OB, OPP).
Habitatul „Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră” a fost foarte rar întâlnit în
zonele cercetate, doar în ostrovul Troina Mare, acesta având aspectul unei rarişti dominată de
plop alb şi negru cu frecvente exemplare seculare, ce provine din asociaţia Populetum nigro-
intervenţiilor antropice prin tăierea arborilor şi păşunat.
Habitatul „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” (OB, OFs, OPP) ocupă suprafeţe
extinse, mai ales în perioadele când nivelul Dunării scade.
Din inventarul floristic al rezervaţiei doar specia Periploca graeca (+, OB; r-+, OFs; r-1,
OPP / 16 situri), relativ frecventă în siturile studiate din lungul Dunării, figurează în Lista roşie
kilometrice 296-274 şi cuprinde ostroavele Fasolele (OFs), Podul de Piatră (OPP), Balaban
(OB). La acestea se adaugă ostroavele Troina Mare, Ţării, Boascicul Mare în care nu au fost
efectuate relevee ci doar observaţii expeditive.
de Dunăre. Denumirile acestor ostroave corespund celor din hărţile de navigaţie. Zona de
protecţie (tampon) a rezervaţiei este constituită din cursul Dunării cuprins între kilometrii
menţionaţi mai sus.
REZERVAŢIA OSTROAVELE PĂCUIUL LUI SOARE-TURCESC

Din punct de vedere peisagistic, caracterul unic în ţară al rezervaţiei, în special al
ostrovului Păcuiul lui Soare, constă îndeosebi în combinaţia de natură şi cultură, reprezentată
prin ruinele unei cetăţi bizantine, invadate de pădurea luxuriantă de ulm (Fraxino-Ulmetum
Oberdorfer 53), una dintre cele mai reprezentative de acest tip din cadrul siturilor studiate (Pl.
32a,b). Păduri similare se dezvoltă şi pe ostrovul Turcesc, acesta fiind şi singura zonă din cadrul
siturilor studiate unde a fost identificată şi o pădure de plop negru şi alb, Populetum nigro-albae
Slavnic 1952 (8 situri), cu arbori seculari.
În rezervaţie, îndeosebi la cote scăzute ale apelor, sunt întâlnite habitatele reprezentative
„24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” (DD/ 8 situri), situat la baza Dealului Dervent la
contactul cu Dunărea, şi „24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite de vegetaţie” (4 situri).
Caracteristică pentru cel de-al doilea habitat este asociaţia pionieră Portulacetum oleracei
Felföldy 1942 (OTm/ 3 situri). În cuprinsul habitatelor de pajişti stepice de pe Dealul Dervent au
fost identificate şi alte asociaţii reprezentative pentru acest sit, precum Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri) şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae
Zólyomi 1958 (8 situri).
Specificul floristic al rezervaţiei se datorează în primul rând prezenţei, doar în acest sit din
cele studiate, a speciei ameninţate Corispermum marschallii. Reprezentativi pentru rezervaţie
sunt şi alţi taxoni cu distribuţie restrânsă în siturile analizate (Anexa 1), precum Dianthus pallens
(+, DD/ 4 situri) şi Dictamnus albus (+, DD/ 3 situri).
În rezervaţie au fost identificaţi în baza cercetărilor de teren 7 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă de stepă de loess (H 34.92) primară întâlnită pe Dealul Dervent este
formată din cenotaxonii Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 şi Agropyro
cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958. Tot în acest sector stepa de loess secundară (H
34.92) este constituită din asociaţiile Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 şi
Vegetaţia forestieră este formată din păduri de luncă încadrate în asociaţiile Salicetum
albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621/ OTm, OS, OT, OPi, OPS), Populetum nigro-albae Slavnic
1952 (H 44.6612/ OPi, OS, OT, OTm) ce include o suprafaţă ce poate fi încadrată în categoria
pădurilor virgine, cu structură plurienă şi unele exemplare de arbori de peste 2 m diametru
(Ostrovul Turcesc) şi Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4/ OPS, OS, OT).
Subtipul de habitat „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” (OPS, OS, OPi, OT,
OTm) ocupă în această rezervaţie unele din cele mai întinse şi caracteristce suprafeţe dintre
siturile studiate, reprezentate îndeosebi prin depozitele de aluviuni de pe Ostrovul Tămâianu şi
cele din zona ramificaţiei braţului Borcea (Răul).
Pe malul Dunării, la baza Dealului Dervent, într-o zonă de stâncărie calcaroasă, sunt
prezente şi câteva izvoare cu debit redus, încadrabile în habitatul „54.1 Izvoare”.
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei au fost inventariate 4 specii ameninţate din Lista
kilometrice 359-341, fiind formată din Dealul Dervent (DD) şi ostroavele Păcuiul lui Soare
(OPS), Tămâianu /Aurelia (OT), Scurtu (OS), Turcesc (OT), Pisicu (OPi).
de Dunăre, precum şi prin situl Dealul Dervent. Denumirile acestor ostroave corespund, în cea
mai mare parte, celor din hărţile de navigaţie, cu excepţia unor ostroave ce nu figurează în
aceasta, fiind recent formate şi care nu au decât denumiri locale (ex. Pisicu, Tămâianu / Aurelia).
Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este constituită din cursul Dunării cuprins între
kilometrii menţionaţi mai sus.
PARCUL NATURAL CHEILE DOBROGEI

Situat în cea mai veche unitate geologică din România, Podişul Casimcei, parcul natural
constituie, în acelaşi timp, la nivel naţional şi probabil european, cea mai întinsă zonă de stepă şi
silvostepă pe substrat mixt, de şisturi verzi şi calcare recifale (Pl. 33a, b). Această combinaţie
între cele două tipuri de substrat, ce generează un relief tipic, împreună cu trăsăturile climatice
specifice, explică biodiversitatea remarcabilă a acestei arii protejate. Parcul natural este cea mai
importantă zonă carstică din Podişul Dobrogei şi include un mare număr de peşteri, două dintre
acestea fiind de importanţă internaţională (Peştera Liliecilor şi „La Adam”).
172 Mihai PETRESCU
În continuare vor fi prezentate succint aspecte referitoare la habitatele, flora şi vegetaţia

acestui parc, în baza datelor din literatură şi a studiilor proprii. Având în vedere că studiile
sistematice în această zonă sunt într-un stadiu incipient, unele aspecte ce vor fi prezentate au un
caracter preliminar.
O serie de asociaţii inventariate aici sunt relativ rare în siturile studiate, dintre acestea fiind
amintite Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993
(Ca/ 5 situri), Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas.
alyssetosum saxatile (CD, GD, Ca/ 4 situri, din care 3 sunt incluse în parc), Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 (Ca/ 9 situri).
Numeroşi taxoni identificaţi în releveele realizate în cadrul studiilor proprii sunt
reprezentativi pentru flora acestui parc, având o distribuţie restrânsă în alte situri analizate
(Anexa 1), precum: Colchicum fominii (+-1, CD/ 4 situri), Paeonia tenuifolia (+, CD; +, Ca/ 3
situri), Achillea ochroleuca (2, Gr/ 8 situri), Dianthus pallens (+, CD/ 4 situri), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (+, Ca/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+, CD/ 9
situri), Goniolimon collinum (+, Ca/ 7 situri), Jasminium fruticans (+-5, Ca; r, CD/ 9 situri),
Paronychia cephalotes (+, Ca; +, CD; +, GD/ 7 situri). În afară de aceştia, în cadrul unor
cercetări preliminare, expeditive, în sectoarele Cheile Dobrogei şi Casian au mai fost inventariaţi
7 taxoni rari în alte situri, fără efectuarea de relevee, pentru care nu s-a notat acoperirea,
respectiv: Celtis glabrata, Dictamnus albus, Crocus pallasii, Galanthus elwesii, Minuartia
adenotricha, Scutellaria orientalis, Silene cserei.
Parcul natural include următoarele sectoare, ce au fost inventariate separat:
- Casian (Ca), cuprinde pajiştile stepice şi pădurile de pe dealurile situate de-a lungul râului
Casimcea, între rezervaţiile Cheile Dobrogei, respectiv Gura Dobrogei.
- Cheile Dobrogei (CD), cuprinde rezervaţia cu acelaşi nume, inclusiv valea ce ajunge până
în apropierea satului Mireasa.
- Gura Dobrogei (GD), cuprinde rezervaţia cu acelaşi nume, precum şi pajiştile stepice de
pe dealurile situate de-a lungul pârâului Vistorna (Visterna), până la localitatea Târguşor.
- Grădina (Gr) cuprinde pajiştile stepice şi pădurile de pe dealurile situate de-a lungul malul
drept al râului Casimcea, pe raza localităţii Grădina.
Cele mai vechi structuri geologice din parc datează din timpul orogenezei caledoniene de
vârstă precambriană (500 milioane ani). Rocile tipice pentru această structură geologică sunt
sisturile verzi, peste care se suprapun calcare recifale de vârstă jurasică (Amenajamentul Silvic al
O.S. Hârşova, 1999). Ultimele formează un relief ruiniform ce include canioane spectaculoase,
forme carstice, inclusiv peşteri, ce crează un peisaj unic, cel puţin pentru România.
Regimul termic este continental, cu o temperatură medie de 22oC în iulie şi 0,6oC în
ianuarie, temperatura anuală fiind de 11oC. Precipitaţiile medii, de 380 mm, înregistrază o valori
maxime în iunie şi noiembrie, respectiv minime în februarie şi august-septembrie. În cadrul
climatului general de stepă versanţii nordici au un microclimat mai favorabil pentru vegetaţia de
silvostepă, în timp ce zonele stâncoase de pe vârfurile dealurilor sunt caracterizate prin condiţii
de semideşert (Amenajamentul Silvic al O.S. Hârşova, 1999).
Habitate, vegetaţie
În acest parc natural sunt întâlnite două zone de vegetaţie caracteristice pentru Podişul
Dobrogei, reprezentate prin silvostepa cu păduri xeroterme submediteraneene, respectiv stepa
ponto-sarmatică, compusă din stepa de loess şi stepa petrofilă (DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN
1979; CIOCÂRLAN 2000).
În ceea ce priveşte diversitatea ecosistemelor, din cele 8 grupe existente în Europa,
conform clasificării Corine Biotopes Project, 6 ecosisteme se regăsesc în parcul natural, aceste
fiind reprezentate prin tufărişuri, păduri, pajişti, râuri, stâncării şi situri arheologice (Europe’s
Environment, 1995).
Diversitatea covorului vegetal este relativ ridicată în raport cu restul siturilor studiate, aici
fiind inventariaţi până în prezent 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin stepa de loess (H 34.92) primară formată din
asociaţiile Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (Ca, CD) şi Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941 (CD, GD). Stepa de loess secundară (H 34.92) include
asociaţiile Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (Ca, CD, GD) şi Artemisio
austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 (CD).
În parc se întâlneşte şi stepa petrofilă (H 34.9211), tipul de vegetaţie cu cea mai mare valoare
conservativă. Acest tip este reprezentat prin asociaţiile Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru
(1969) 1970 (Ca, CD, Gr), Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (Ca,
Gr), Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum saxatile
Horeanu et Mihai 1974 (Ca, CD, GD). Ultima subasociaţie este descrisă până în prezent în
literatură (HOREANU 1976B) numai de pe calcarele din rezervaţia Gura Dobrogei, inclusă în
parc. Prin studii proprii aceasta a fost identificată şi în situl Lacul Bugeac. Varianta cloritofilum, pe
şisturi verzi, a comunităţii Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
descrisă în literatură (HOREANU 1976B), şi identificată în teren prin studii proprii, constituie de
asemenea un aspect original al acestei arii protejate.
Asociaţia Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 este cea mai răspândită
comunitate din stepa petrofilă, în parc fiind identificate prin studii proprii şi următoarele două
variante menţionate în continuare.
Varianta cloritofilum a acestei comunităţi vegetale este tipică pentru substraturile de şisturi
verzi, fiind desrisă pentru prima oară (HOREANU 1976B) din această zonă (Târguşor, Gura
Dobrogei, Cheia, Casian şi alte câteva arii din Podişul Casimcei).
Varianta calcofilum, sinonimă (HOREANU 1976B) cu asociaţia Agropyro brandzae-
Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, este răspândită pe substraturi calcaroase.
O altă variantă, cu Paeonia tenuifolia, citată (HOREANU 1976B) de la Gura Dobrogei pe
substrat calcaros, este dominată de respectiva specie de interes comunitar (O 1198-a4A) şi de
Adonis vernalis. Aceasta este considerată cea mai mare populaţie din România a speciei Paeonia
tenuifolia (HOREANU 1976B), având o valoare conservativă remarcabilă, taxonul fiind însoţit şi
de alte specii ameninţate.
Vegetaţia hidrofilă apare pe suprafeţe reduse în lungul râului Casimcea, fiind reprezentată
prin asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111/ Ca).
Vegetaţia arbustivă este răspândită pe suprafeţe importante, cele mai întinse arii fiind
întâlnite pe versanţii de la Gura Dobrogei. Cea mai frecventă asociaţie de acest tip este Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721/ CD, GD), celălalt cenotaxon arbustiv,
Rhamno catharticae - Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993
(H 31.8B731/ CD) fiind identificat pe suprafeţe restrânse.
Vegetaţia forestieră, reprezentată prin păduri de stejar pufos cu cărpiniţă şi mojdrean,
încadrate în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ Ca,
CD, GD) constituie cea mai răspândită şi reprezentativă asociaţie din cadrul acestui habitat. Se
încadrează în etajul pădurilor submediteraneene, în acest caz fiind întâlnite extrazonal în zona
stepei şi silvostepei. Pe suprafeţe foarte reduse poate fi întâlnită şi asociaţia tipică pentru
silvostepa dobrogeană Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724/ Ca).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea”, răspândit pe suprafeţe extinse, în 3 sectoare ale
parcului (Ca, CD, GD) este caracterizat printr-o alternanţă de pajişti stepice, stâncării şi rarişti de
pădure. Rariştile de pădure se încadrează în asociaţiile Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970. Pajiştile sunt constituite din
unele dintre comunităţile vegetale enumerate la paragraful „vegetaţie ierboasă”.
Habitatul „54.1 Izvoare” este rar întâlnit în cuprinsul parcului, în 3 sectoare (Ca, CD, Gr).
Habitatul „65.22 Peşteri continentale cu lilieci” este reprezentat prin cele două peşteri
protejate legal, Peştera Liliecilor şi „La Adam” (GD) ce au o valoare ştiinţifică de excepţie, fiind
174 Mihai PETRESCU
renumite la nivel internaţional. Restul peşterilor nu au fost cercetate din punct de vedere al
prezenţei liliecilor, însă se pot încadra în habitatul de interes comunitar „65 Peşteri”.
Peşterile se dezvoltă în calcare recifale, fiind de asemenea cunoscute ca zone fosilifere
importante, reprezentative pentru fauna mezojurasică (Brachypoda, Cephalopoda, Porifera),
cele mai tipice formaţii de acest tip întâlnindu-se în Polonia şi în câteva zone din centrul şi vestul
Europei. Astfel, în peştera La Adam au fost descoperite fosile aparţinând la 80 de specii
(Amenajamentul Silvic al O.S. Hârşova, 1999), iar în Peştera Liliecilor au fost identificaţi 20 de
taxoni. Cea mai mare dintre cele două peşteri, Peştera Liliecilor, are 480 m lungime şi
adăposteşte ce mai mare colonie de lilieci din Dobrogea, cea mai tipică pentru această provincie
fiind specia Rhinolophus mehelyi, cuprinsă în Anexa I a Convenţiei de la Berna, Rezoluţia 4
/1996. De asemenea, peştera adăposteşte multe alte specii rare sau endemice de faună (MOHAN,
ARDELEAN, GEORGESCU 1993). Pe lângă acestea, peştera prezintă şi o importanţă
arheologică deosebită, aici fiind descoperite vestigii de locuire din perioada paleolitică. În
peştera La Adam au fost descoperite oase provenind de la 65 de specii de mamifere din perioada
cuaternară, inclusiv de urs de peşteră, mamut, cal sălbatic. Cea mai importantă descoperire este
un dinte de Homo sapiens fossilis, datând de acum 100.000 ani (Amenajamentul Silvic al O. S.
Hârşova, 1999).
Specii ameninţate
Acest parc natural este situat în cea mai importantă zonă din Dobrogea Centrală, în ceea ce
priveşte diversitatea speciilor de plante, aici fiind identificate până în prezent aproximativ 565 de
specii de plante superioare (HOREANU 1973).
Unul dintre aspectele principale ce reliefează importanţa acestui parc natural îl reprezintă
marele număr de specii ameninţate, dintre care multe sunt întâlnite doar în Dobrogea, la nivel
naţional.
Prin studii proprii în total au fost inventariate 31 de specii ameninţate, din care 4 sunt
incluse în Lista roşie europeană, din care Campanula romanica (O 1189-a2b) este considerată
specie de interes comunitar. Specia Paeonia tenuifolia (O 1189-a4A) este considerată ca taxon
de interes naţional. În afară de acestea din parc, îndeosebi din sectorul Cheile Dobrogei, mai sunt
citaţi (HOREANU 1973) şi alţi 20 de taxoni incluşi în Lista roşie naţională: Achillea
leptophylla, Astragalus corniculatus, Astragalus cornutus, Carex halleriana, Centaurea
napulifera, Colchicum triphyllum, Convolvulus lineatus, Coronilla scorpioides, Crocus
chrysanthus, Gagea granatellii, Gagea bulbifera, Gagea szovitzii, Hyacinthella leucophaea,
Melica ciliata ssp. taurica, Minuartia viscosa, Moehringia jankae (O 1198-a2b), Ononis pussila,
Ornithogalum sibthorpii, Parietaria lusitanica ssp. serbica, Spiraea crenata.
5.3. Situri naturale din zona litorală a Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării
Având în vedere numeroasele studii efectuate asupra vegetaţiei din Delta Dunării, în raport
cu cele întreprinse în Dobrogea continentală, inventarierea patrimoniului natural din această
regiune s-a concentrat îndeosebi asupra speciilor ameninţate din zona litorală, cunoscută ca unul
din cele mai importante refugii ale acestora, comparativ cu zonele umede ale Deltei, relativ
sărace în astfel de taxoni. În ceea ce priveşte habitatele zonei studiate, pentru moment datele
personale nu sunt suficiente pentru descrierea lor detaliată, ca în cazul Podişului Dobrogean, ce a
constituit principalul obiect de studiu al lucrării de faţă.
În contextul acţiunilor de reconsiderare a zonării interioare a Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, prin propunerea de noi zone de conservare specială, precum şi a necesităţilor de
monitorizare a populaţiilor unor specii ameninţate cu dispariţia, se impune cunoaşterea
răspândirii şi a frecvenţei acestora în cadrul unor situri / staţiuni bine definite.
În cele ce urmează sunt prezentate rezultatele preliminare ale unor astfel de studii,
desfăşurate în zona litorală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în care au fost identificate prin
cercetări proprii 20 de specii ameninţate cu dispariţia, fiind efectuată o evaluare a distribuţiei şi
frecvenţei acestora în diferitele situri ale ariei studiate.
Aria cercetată a fost divizată în 8 situri (Pl. 34-37), respectiv: Sulina - Sfântu Gheorghe,
Insulele Sacalin, Ciotica - Perişor, Perişor - Portiţa, Portiţa - Periboina, Periboina - Edighiol
(Nord), Edighiol, Edighiol (Sud) - Vadu.
Pentru fiecare specie o măsură a frecvenţei generale constă în menţionarea numărului de
situri în care a fost identificată, raportat la numărul total de situri. O altă măsură a frecvenţei este
considerată limita de variaţie a acoperirii speciei în cadrul releveelor. Nomenclatura botanică
utilizată şi categoriile de ameninţare la nivel naţional sunt în conformitate cu lucrarea Lista roşie
a plantelor superioare din România (OLTEAN et al., 1994). Categoriile de ameninţare la nivel
global corespund Listei roşii europene. Datele privind arealul sunt preluate din literatură
(CIOCÂRLAN, 2000).
Cele 20 de specii ameninţate identificate (Pl. 38-62) sunt prezentate în continuare:
Astragalus varius
Familia: Leguminosae
Categorie de ameninţare la nivel global: -
Categorie de ameninţare la nivel naţional: R
Areal global: Euras.cont.
Areal naţional: jud. Tulcea, Constanţa, Galaţi, Ialomiţa
Situri: Edighiol (Sud) - Vadu (+-1)
Acoperire: +-1
Frecvenţă generală: 12,5 % (1/8)
Centaurea arenaria
Familia: Compositae
Categorie de ameninţare la nivel naţional: BR
Areal global: Pont.-pan.-balc.
Areal naţional: Oltenia, Bărăgan, sudul Moldovei, Dobrogea
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Ciotica - Perişor (+), Perişor -Portiţa (+-1), Portiţa
- Periboina (r-1), Periboina - Edighiol (Nord) (+), Edighiol (Sud) - Vadu (+-1)
Acoperire: r-2
Frecvenţă generală: 75 % (6/8)
Centaurea pontica
Familia: Compositae
Categorie de ameninţare la nivel global: AE
Categorie de ameninţare la nivel naţional: AE
Areal global: End. Rom., jud. Tulcea
Areal naţional: Sulina
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r)
Acoperire: r
Convolvulus lineatus
Familia: Convolvulaceae
176 Mihai PETRESCU
Areal global: Pont.- medit.

Areal naţional: Dobrogea
Acoperire: +-1
Convolvulus persicus
Areal global: Pont.- casp.
Situri: Sulina - Sf. Gheorghe (+-3), Insulele Sacalin (r), Portiţa - Periboina (r)
Acoperire: r-3
Crambe maritima
Familia: Cruciferae
Categorie de ameninţare la nivel naţional: V/R
Areal global: Atl.
Situri: Ciotica - Perişor (+-3), Perişor - Portiţa (+-3), Portiţa - Periboina (+-3), Periboina -
Edighiol (Nord) (+-2), Edighiol (Sud) - Vadu (+-3)
Acoperire: +-3
Elymus farctus ssp. bessarabicus

Familia: Gramineae
Areal global: Pont.
Areal naţional: jud. Constanţa
Situri: Edighiol (Sud) - Vadu (+)
Acoperire: +
Eryngium maritimum
Familia: Umbelliferae
Areal global: Atl.- medit.
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Perişor - Portiţa (+), Portiţa - Periboina (+-1),
Periboina - Edighiol (Nord) (r-1), Edighiol (Sud) - Vadu (+)
Acoperire: r-2
Leymus racemosus ssp. sabulosus

Familia: Gramineae

Areal global: Pont.
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (r-2), Ciotica - Perişor (+-4),
Perişor - Portiţa (+-2), Portiţa - Periboina (+-4), Periboina - Edighiol (Nord) (+-3),
Edighiol (2-3), Edighiol (Sud) - Vadu (+-3)
Acoperire: +-4
Limonium bellidifolium ssp. danubiale

Familia: Plumbaginaceae
Categorie de ameninţare la nivel naţional: bR
Situri: Edighiol (+-1)
Acoperire: +-1
Merendera sobolifera
Familia: Liliaceae
Areal global: Euras. cont.
Acoperire: +-1
Onosma arenaria
Familia: Boraginaceae
Categorie de ameninţare la nivel global: bE
Areal global: Eur. cont.
Areal naţional: toată ţara
Situri: Ciotica - Perişor (+), Perişor - Portiţa (r), Edighiol (Sud) - Vadu (r-+)
Acoperire: r-+
Orchis laxiflora ssp. elegans

Familia: Orchidaceae
Areal global: Pont.- pan.
Situri: Edighiol (Sud)-Vadu (+-1)
Acoperire: +-1
Periploca graeca
Familia: Asclepiadaceae
178 Mihai PETRESCU

Areal global: Medit.
Areal naţional: jud. Giurgiu, Constanţa, Tulcea
Situri: Insulele Sacalin (r)
Acoperire: r
Petasites spurius
Familia: Compositae
Areal global: Atl.- pont.
Areal naţional: DeltaDunării, jud. Brăila (Mărăraşu)
Situri: Sulina - Sf. Gheorghe (r-2), Ciotica - Perişor (+)
Acoperire: r-2
Plantago coronopus
Familia: Plantaginaceae
Areal global: Atl.-medit.
Areal naţional: Delta Dunării
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (+), Perişor -Portiţa (+)
Acoperire: +-2
Polypogon monspeliensis
Familia: Gramineae
Areal naţional: Dobrogea (rar ruderală - Poiana Braşov)
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Insulele Sacalin (1), Ciotica -Perişor (+-1), Portiţa
- Periboina (+), Edighiol (r-1), Edighiol (Sud) - Vadu (r-+)
Acoperire: r-3
Samolus valerandi
Familia: Primulaceae
Areal global: Cosm.
Areal naţional: Sudul României, Transilvania
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r), Insulele Sacalin (+)
Acoperire: r-+
Scolymus hispanicus
Familia: Compositae

Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-+), Edighiol (Sud) - Vadu (r)
Acoperire: r-+
Stachys maritima
Familia: Labiatae
Situri: Portiţa - Periboina (r-1)
Acoperire: r-1
În ceea ce priveşte categoriile de ameninţare, predominante sunt speciile rare (R) - 15

specii, urmate de cele vulnerabile (V) - 3 specii, respectiv periclitate (E) - 2 specii.
În siturile respective au fost inventariate 2 specii subendemice, o specie endemică,
respectiv un taxon cu areal european.
Referitor la arealul global se constată predominarea speciilor pontice (pontice, pontic-
panonic-balcanice, pontic-panonice, pontic-mediteraneene, ponto-caspice) - 8 specii, urmate de
cele mediteraneene - 4 specii, atlantice (atlantice, atlantic-mediteraneene, atlantic-pontice) - 4
specii, eurasiatic continentale - 2 specii, europene continentale - o specie, endemice - o specie,
cosmopolite - o specie.
Caracterul specific pentru regiunea studiată rezultă din studiul arealului naţional, care
subliniază predominarea speciilor răspândite numai în Dobrogea - 11 specii (o specie numai la
Sulina), restul fiind întâlnite şi în alte zone ale ţării.
În ceea ce priveşte distribuţia pe situri, se constată că numărul maxim de specii ameninţate
a fost înregistrat în situl Edighiol (Sud) - Vadu (11 specii), urmat de sectoarele Sulina - Sfântu
Gheorghe (10 specii), Portiţa - Periboina (7 specii), Insulele Sacalin (6 specii), Ciotica - Perişor
(6 specii), Perişor - Portiţa (6 specii), Periboina - Edighiol (Nord) (4 specii), Edighiol (3 specii).
Datele asupra distribuţiei taxonilor în siturile studiate indică drept cea mai frecventă specie
ameninţată pe Leymus racemosus ssp. sabulosus (+-4), întâlnită în toate cele 8 situri. Aceasta
este urmată de Centaurea arenaria ssp. odessana (6/8; r-2), Polypogon monspeliensis (6/8; r-3),
Crambe maritima (5/8; +-3), Eryngium maritimum (5/8; r-2), Convolvulus persicus (3/8; r-3),
Onosma arenaria (3/8; r-+), Plantago coronopus (3/8; +-2), Petasites spurius (2/8; r-2), Samolus
valerandi (2/8; r-+), Scolymus hispanicus (2/8; r-+).
Aproape jumătate dintre speciile studiate (9 taxoni) pot fi considerate periclitate la nivelul
siturilor studiate, fiind întâlnite într-un singur sit, respectiv Astragalus varius (+-1), Centaurea
pontica (R), Convolvulus lineatus (+-1), Elymus farctus ssp. bessarabicus (+), Limonium
bellidifolium ssp. danubiale (+-1), Merendera sobolifera (+-1), Orchis laxiflora ssp. elegans (+-1),
Periploca graeca (+), Stachys maritima (r-1).
În baza aspectelor prezentate mai sus se pot trage următoarele concluzii:

1. Speciile identificate într-un singur sit necesită măsuri prioritare de conservare în raport
cu restul taxonilor ameninţaţi, acordându-se o importanţă sporită celor ce prezintă acoperiri
reduse în majoritatea releveurilor (treptele r-1).
180 Mihai PETRESCU
2. Dintre toate speciile Centaurea pontica, specie endemică citată doar la Sulina, poate fi
considerată ca fiind cea mai ameninţată, având în vedere populaţiile reduse şi perspectivele de
distrugere a celei mai mari părţi a populaţiei / habitatului, în special prin efectuarea de construcţii
şi amenajări.
3. Majoritatea speciilor studiate sunt întâlnite în ţară numai în Dobrogea, predominant în
zona litorală, acestea necesitând o conservare prioritară.
4. Siturile prioritare pentru conservare, cu număr ridicat de specii, sunt reprezentate prin
Edighiol (Sud) - Vadu şi Sulina - Sfântu Gheorghe.
5. Este necesară extinderea zonelor de conservare specială din cadrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, preferabil în toată zona litorală, cu prioritate în siturile Edighiol (Sud) -
Vadu, Sulina - Sfântu Gheorghe, Portiţa - Periboina, Perişor - Portiţa.
Cap. 6. FACTORI DE AMENINŢARE
6.1. Aspecte generale

În continuare vor fi prezentate generalităţi referitoare la activităţile antropice existente sau
potenţiale care pot degrada ireversibil patrimoniul natural şi peisagistic de valoare europeană al
Podişului Dobrogean şi Deltei Dunării. Constituirea de noi arii protejate, administrarea adecvată
a celor existente şi conservarea speciilor şi habitatelor protejate inclusiv în afara rezervaţiilor
constituie o modalitate optimă de soluţionare a acestor probleme şi de asigurare a dezvoltării
durabile a judeţelor Tulcea şi Constanţa.
În cele ce urmează vor fi menţionate succint, în ordinea priorităţii, principalele direcţii de
protecţie a patrimoniului natural, în funcţie de tipul de ameninţări:
1. Protecţia patrimoniului natural şi a peisajului în ariile protejate şi în afara lor prin:
- extinderea reţelei de arii protejate, inclusiv pe suprafeţe întinse, prin crearea de
rezervaţii naturale, parcuri naturale/naţionale etc.
- stabilirea categoriilor de terenuri din afara ariilor protejate ce necesită protecţie şi/ sau
care nu pot face obiectul unor exploatări intense de tip industrial ce ar periclita
habitatele sau speciile protejate;
- stabilirea zonelor cu valoare peisagistică deosebită şi interzicerea în cadrul acestora a
oricăror activităţi cu impact negativ;
- declararea unor arii reprezentative din judeţele Tulcea şi Constanţa ca zone de interes
turistic, peisagistic şi ecologic în vederea diminuării numeroaselor riscuri şi ameninţări
la adresa factorilor de mediu şi pentru dezvoltarea durabilă a acestora, bazată prioritar
pe protejarea patrimoniului natural, cultural şi peisagistic şi valorificarea eco-turistică a
zonei.
2. Protecţia împotriva poluării radioactive prin interzicerea prin lege a depozitării oricăror
materiale radioactive pe teritoriul judeţelor Tulcea şi Constanţa datorită:
- sensibilităţii seismice deosebite a Podişului Dobrogean traversat de numeroase falii
tectonice prin care circulă straturi acvifere;
- pericolul degradării ireversibile a patrimoniului natural (în special Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării, Parcul Naţional Munţii Măcinului şi cele 65 de rezervaţii naturale) şi
cultural, unice în ţară, de valoare internaţională.
3. Protecţia împotriva poluării atmosferice şi a apelor:
- reducerea poluării atmosferice şi a apelor având în vedere prejudiciile importante
aduse patrimoniului natural, sănătăţii locuitorilor şi atractivităţii turistice a zonei.
4. Protecţia împotriva poluării cu deşeuri de orice tip:
- crearea unor servicii de salubrizare a zonelor naturale, cu prioritate a ariilor protejate;
- diminuarea sau eliminarea riscului reprezentat prin haldele de steril şi rampele de
deşeuri impropriu amplasate sau executate;
- promovarea educaţiei ecologice.
Cea mai importantă ameninţare la adresa patrimoniului natural şi peisagistic din Podişul
Dobrogean o constituie dezvoltarea fără precedent, în amplasamente nepotrivite, a activităţilor
extractive, reprezentate îndeosebi prin cariere de piatră. Acestea degradează pentru totdeauna
patrimoniul natural şi peisajul, diminuând drastic valoarea ştiinţifică şi potenţialul turistic al
Dobrogei. Deşi judeţul Tulcea şi, mai puţin, judeţul Constanţa sunt grav afectate de numeroasele
cariere active sau abandonate există foarte puţine cazuri de reconstrucţie ecologică după
182 Mihai PETRESCU
închiderea lucrărilor, deşi acestea este obligatorie conform legislaţiei actuale. Trebuie de
asemenea subliniat că, în condiţiile climatului celui mai arid din ţară, reconstrucţia ecologică este
aproape imposibilă sau extrem de costisitoare astfel încât preţul ajunge la un procent ridicat din
profitul obţinut, ceea ce face adesea ca, în condiţiile obligativităţii reconstrucţiei ecologice,
aceste activităţi extractive să aibă o rentabilitate discutabilă.
Alte ameninţări, cu un impact mai redus, sunt utilizarea substanţelor chimice în
agricultură, ce poate avea efecte negative asupra florei (SANDA, ARCUŞ 1999), precum şi a
faunei. Efectuarea de lucrări hidrotehnice, construcţii şi amenajări în extravilan, inclusiv
amplasarea de relee, antene, conducte, instalaţii pentru producerea de energie electrică etc.
constituie o altă sursă de impact asupra florei, faunei şi peisajului natural, fapt pentru care se
impune realizarea acestora numai în intravilanul actual al localităţilor sau limitrof acestuia, sau
în zone antropizate, lipsite de habitate naturale şi / sau specii protejate.
6.2. Factori de ameninţare din siturile studiate şi cauzele acestora

În literatură există foarte puţine referiri la factorii de ameninţare la adresa biodiversităţii
Podişului Dobrogean şi Deltei Dunării. Astfel, unii autori (SANDA, ARCUŞ 1999) consideră că
schimbarea aspectului floristic al fitocenozelor din Dobrogea în general a fost corelată cu
modificări ale biotopurilor şi ecosistemelor, produse între altele prin tratamente chimice, păşunat
intensiv, extragerea esenţelor valoroase din structura arboretului. Aceasta a dus la ruderalizarea
accentuată a vegetaţiei naturale şi sărăcirea parţială a structurii naturale a fitocenozelor.
Până în prezent nu a fost efectuată o monitorizare sistematică, pe perioade mai îndelungate
de timp, a factorilor de ameninţare şi a cauzelor acestora astfel încât datele existente sunt foarte
sumare. Din această cauză nu se poate face o estimare riguroasă a acestora şi mai ales asupra
gradului în care ele ameninţă flora şi vegetaţia din siturile studiate. În această situaţie o
posibilitate de a aprecia gradul de ameninţare este estimarea preliminară a acestuia în funcţie de
o scară simplă cu 4 trepte, preluată după modelul folosit în caietul de sarcini pentru
cartografierea habitatelor, utilizat în Parcul Grands Causses din Franţa. Conform acesteia gradul
de ameninţare al acestora factori poate fi încadrat în una din următoarele categorii: necunoscut,
slab (redus), mediu, puternic (ridicat).
Evaluarea ameninţărilor şi a cauzelor acestora se face în continuare separat pe grupe de
habitate pentru aspectele specifice fiecăruia dintre acestea, precum şi global, atunci când
ameninţările sunt comune pentru toate formaţiile. Această evaluare este făcută predominant
pentru siturile din Podişul Dobrogean, fiind valabilă în mare măsură şi pentru Rezervaţia
6.2.1. Factori de ameninţare generali
În această categorie au fost cuprinşi factorii ce acţionează în mod nespecific asupra tuturor
grupelor de habitate din siturile studiate.
A. Restrângerea sau degradarea habitatelor şi a cadrului peisagistic
1. Existenţa unor cariere abandonate sau active în unele din siturile studiate şi/sau în
vecinătatea acestora poate fi considerată ca având un impact mediu. Astfel, deşi local impactul
asupra florei vegetaţiei şi peisajului datorat fronturile de carieră şi / sau activităţii specifice este
ridicat şi ireversibil, iar aria totală afectată este relativ importantă, totuşi la nivelul zonei studiate
doar o mică parte din situri sunt afectate de acest factor, întrucât, în general, siturile nu au fost
delimitate în zone antropizate. Efectele activităţilor (distrugerea habitatelor, poluare cu pulberi şi
fragmente derocate prin explozii ce se depun pe aparatul foliar al plantelor) şi alte tipuri de
poluare sunt localizate în zonele respective şi în vecinătatea acestora. Efectele de perturbare şi
îndepărtare a faunei, precum şi de degradarea peisagistică majoră şi ireversibilă) sunt resimţite
pe distanţe apreciabile. Pe lângă acestea un pericol potenţial important l-ar putea reprezenta o
eventuală deschidere, legală sau ilegală, a unor noi cariere în siturile studiate.
Cauzele politice se referă la inexistenţa unor reglementări riguroase, îndeosebi referitoare la
distanţele şi / sau nivelul poluării admise în ariile sau habitatele protejate, evitarea extinderii
efectelor negative în interiorul rezervaţiilor etc. De asemenea aceste cauze constau în inexistenţa unui
personal specializat care să supravegheze activităţile carierelor, inclusiv pentru stoparea eventualelor
tentative de extragere ilegală a rocilor utile din perimetrul sau vecinătatea ariilor protejate. Tot în
această categorie trebuie menţionată inexistenţa unor reglementări riguroase cu privire la protejarea
cadrului peisagistic, indispensabile în cazul ariilor protejate şi a vecinătăţilor acestora.
Cauzele sociale se referă la posibilităţile de locuri de muncă pe care activităţile extractive
le-ar putea crea, acestea fiind adesea într-o proporţie mai mică decât ar impune nevoile de
personal ale administraţiei ariilor protejate, activitatea eco-turistică şi agro-turistică din zonă
şi/sau din localităţile învecinate, ca activităţi alternative.
Cauzele economice constau în insuficienta conştientizare asupra posibilităţilor de înlocuire
a activităţilor extractive distructive prin valorificarea de tip eco-turistic, agro-turistic etc. O altă
cauză este reprezentată de inexistenţa fondurilor necesare refacerii ecologice a carierelor
abandonate din arii / habitate protejate şi dificultăţile tehnice necesare pentru desfăşurarea
activităţilor de reconstrucţie cu perturbarea cât mai redusă a ecosistemelor învecinate.
2. Construcţii în extravilan, în habitate, peisaje sau arii protejate. În cuprinsul siturilor
studiate există habitate protejate afectate prin diferite tipuri de construcţii sau amenajări (unele
abandonate), cum ar fi: stâlpi, antene, relee, conducte, stâne, clădiri etc. Acestea distrug şi /sau
fragmentează inevitabil covorul vegetal, eliminând adesea şi numeroase specii ameninţate,
inclusiv prin realizarea fundaţiilor sau afectează şi suprafeţe învecinate prin bătătorirea solului în
cadrul activităţilor de realizare, utilizare şi întreţinere. Aceste construcţii reprezentând structuri
artificiale, totodată au şi un efect negativ asupra peisajului natural, diminuând considerabil
atractivitatea sa.
Cauzele politice constau în absenţa unor reglementări detaliate privind necesitatea
interzicerii acestor construcţii în arii şi habitate naturale protejate, precum şi în zone de interes
peisagistic. Deşi în legislaţia actuală există anumite prevederi generale în acest sens, acestea nu
sunt respectate în multe astfel de situaţii.
Cauzele economice se referă mai ales la inexistenţa unor fonduri canalizate prioritar spre
conservarea habitatelor şi a peisajelor naturale, precum şi spre refacerea acestora, acolo unde mai
este posibil, cel puţin prin eliminarea construcţiilor sau amenajărilor abandonate şi interzicerea
efectuării altora noi.
3. Incendiile constituie un factor de ameninţare cu impact slab, întrucât sunt semnalate rar
şi pe suprafeţe reduse, îndeosebi în cuprinsul habitatelor stepice sau stufărişurilor, dar reprezintă
un pericol potenţial important mai ales pentru habitatele forestiere, a căror refacere este lentă şi
dificilă, sau pot afecta regenerarea unor specii sensibile la acest factor.
Cauzele politice se referă la reglementările insuficiente ale activităţilor legate de păşunat în
habitate naturale, precum şi ale activităţilor de turism, în ceea ce priveşte prevenirea incendiilor.
De asemenea acestea se datorează inexistenţei unui personal specializat cu sarcini specifice de
supraveghere, prevenire şi combatere a incendiilor.
Cauzele sociale se referă la obiceiul local de a incendia pajiştile, îndeosebi primăvara, în
vederea grăbirii dezvoltării noului strat ierbos. Alte cauze sunt educaţia insuficientă a turiştilor şi
populaţiei locale cu privire la efectele incendiilor asupra patrimoniului natural, precum şi
insuficienţa fondurilor pentru dotări şi pentru asigurarea personalului necesare pentru suprave-
gherea sau intervenţia în caz de incendiu.
4. Turismul reprezintă în prezent un factor de ameninţare de intensitate slabă, întrucât
acesta este practicat îndeosebi la sfârşit de săptămână şi mai ales în perioada de primăvară sau la
începutul verii. Turiştii sunt reprezentaţi predominant prin populaţia locală sau prin locuitori ai
centrelor urbane din Dobrogea şi din judeţele limitrofe. Grupurile de turişti care efectuează
184 Mihai PETRESCU
drumeţii în siturile studiate sunt rare. Impactul turismului este localizat pe suprafeţe restrânse, în
general concentrându-se în apropierea izvoarelor, cursurilor de apă sau lacurilor, ce ocupă arii
restrânse, într-un număr redus de situri din cele studiate. De asemenea turiştii preferă zonele
împădurite, evitându-le pe cele stepice sau cu stâncării aride, amănunt de care trebuie să se ţină
seama în proiectarea traseelor turistice şi în reglementarea locurilor de popas. În general o
problemă în locurile de popas o reprezintă între altele acumularea de deşeuri, inclusiv
nedegradabile. Deşi suprafeţele locurilor de popas sunt reduse, turismul are efecte indirecte sau
potenţiale pe arii mai largi. Astfel există pe de o parte pericolul provocării de incendii, iar pe de
altă parte cel al colectării speciilor de plante ameninţate cu dispariţia din vecinătatea locurilor de
popas, aşa cum s-a semnalat, în general, în cantităţi reduse, îndeosebi în cazul ghioceilor
(Galanthus plicatus, G. elwesii) şi al bujorilor (Paeonia peregrina).
Cauzele politice sunt reprezentate prin reglementările insuficiente ale activităţilor turistice
în zona ariilor protejate şi în vecinătatea acestora, precum şi de inexistenţa / insuficienţa
personalului specializat care să supravegheze turiştii, traseele turistice fiind necesar să nu
traverseze zonele strict protejate sau alte arii sensibile ecologic. De asemenea trebuie menţionată
inexistenţa unor reglementări specifice detaliate cu privire la măsurile necesare pentru
conservarea şi/sau refacerea peisagistică a ariilor protejate şi a zonelor învecinate, precum şi
pentru controlul depozitării deşeurilor.
Cauzele sociale se referă la necesităţile crescânde de recreare în natură, în special pentru
locuitorii oraşelor din apropiere.
Cauze economice constau în inexistenţa / insuficienţa unor fonduri necesare pentru
supravegherea activităţilor turistice, îndeosebi în zonele în care se concentrează acestea, precum
şi pentru educaţie ecologică, colectarea deşeurilor etc.
5. Colectarea speciilor ameninţate cu dispariţia, deşi interzisă prin lege, constituie un
factor de intensitate medie, cantităţile fiind importante însă colectarea concentrându-se în
anumite zone ale unora dintre siturile studiate, pe suprafeţe relativ reduse, în general numai
primăvara sau la începutul verii, când sunt colectate doar câteva specii dintre numeroşii taxoni
ameninţaţi cu dispariţia identificaţi în ariile respective.
În cazul colectării speciilor ameninţate se pot distinge două situaţii, reprezentate prin
recoltarea în cantităţi mari, în vederea comercializării de către locuitori ai marilor oraşe mai mult
sau mai puţin apropiate, respectiv culegerea în cantităţi reduse, de către populaţia locală sau
turişti datorită calităţilor decorative. Până în prezent nu s-au semnalat colectări de specii
ameninţate de plante în vederea transportării şi comercializării peste graniţă.
a. Colectarea în cantităţi mari în vederea comercializării este efectuată în general de
locuitori din oraşele Tulcea, Galaţi, Brăila şi mai puţin din Măcin, Babadag, Constanţa şi chiar
Bucureşti. Vânzarea acestora are loc în oraşele respective, în general în pieţe. În această situaţie
se află în primul rând ghioceii (Galanthus plicatus şi mai puţin Galanthus elwesii), urmaţi de
Nectaroscordum siculum, Paeonia peregrina, şi într-o măsură redusă de Crocus chrysanthus,
Crocus flavus, Crocus reticulatus, Paeonia tenuifolia, Gymnospermium altaicum, Stipa ucra-
inica, Fritillaria orientalis.
În continuare vor fi prezentate câteva date existente asupra principalelor specii ce sunt
colectate în cantităţi mari, în vederea comercializării.
Din cele două specii de ghiocei existente în zonă cel mai răspândit în majoritatea zonelor
studiate şi de asemenea cel mai puternic afectat este Galanthus plicatus, taxon întâlnit în
România numai în Dobrogea, ce se regăseşte pe listele naţionale în categoria rar, iar în cele
europene în categoria vulnerabil. Mai puţin răspândit este Galanthus elwesii, care este în
consecinţă colectat în cantităţi ceva mai reduse. Populaţia acestei specii fiind însă mai redusă se
poate considera că şi aceasta este afectată la un nivel puternic de colectări. Se poate estima că
numărul exemplarelor colectate este de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii întrucât adeseori
pentru transport sunt utilizate chiar autoturisme. Colectarea are loc în lunile februarie şi martie.
Bujorul (Paeonia peregrina) specie inclusă în lista roşie naţională în categoria rar
reprezintă a doua specie ca pondere în cuantumul colectărilor. Colectarea acestuia poate fi
considerată ca având o intensitate medie întrucât are loc în cantităţi mai reduse şi pe zone mai
restrânse decât ghioceii. Se poate estima că numărul exemplarelor colectate este de ordinul
zecilor de mii, aceasta fiind transportate uneori în cantităţi apreciabile cu autoturisme sau căruţe.
Un pericol mai accentuat îl reprezintă aceste colectări pentru specia înrudită Paeonia tenuifolia,
existentă în judeţ într-o singură zonă restrânsă din Podişul Niculiţelului. Astfel există un pericol
real de eliminare a acestei specii, chiar şi în cazul colectării unor cantităţi reduse.
Colilia (Stipa ucrainica) este inclusă în Lista roşie naţională în categoria „rar” şi în cea
europeană în categoria K/I, respectiv a taxonilor pentru care nu există suficientă informaţie. Până
în prezent această specie a fost întâlnită în cadrul cercetărilor proprii doar în câteva situri, pe
suprafeţe reduse în podişurile Niculiţel, Babadag şi în Munţii Măcinului. Se poate considera
astfel că populaţiile acestui taxon sunt reduse, specia fiind în acest caz puternic ameninţată, chiar
şi în cazul unor colectări în cantitate redusă. Astfel, în siturile studiate au fost semnalate colectări
ale unor specii din genul Stipa în cantităţi apreciate ca fiind de ordinul miilor sau zecilor de mii
de indivizi în scopul vânzării în oraşele învecinate. Trebuie menţionat că această specie poate fi
uşor confundată de nespecialişti cu alte specii din acelaşi gen (ex. Stipa lessingiana), ce nu sunt
incluse în Lista roşie naţională, ceea ce pune în pericol populaţia acestei specii.
b. Colectarea în cantităţi reduse pentru calităţile estetice ale plantelor are loc sporadic, fiind
datorată turiştilor sau localnicilor, aceasta având un impact relativ redus, în cazul speciilor cu
populaţii importante şi ridicat în situaţia celor cu populaţii mici. În aceasta categorie, în afară de
speciile menţionate în paragraful precedent, se mai semnalează de către localnici şi colectarea
accidentală a unor specii ameninţate a căror încadrare taxonomică este mai mult sau mai puţin
sigură, conform descrierilor date de sătenii de la care au fost obţinute informaţiile: Orchis
purpurea, Corydalis solida ssp. slivenensis, Thymus zygioides, Achillea ochroleuca, Campanula
romanica, Sempervivum ruthenicum, Silene compacta. Colectarea unor specii ameninţate a fost
confirmată şi prin observaţii proprii în cazul taxonilor Orchis purpurea, Corydalis solida ssp.
slivenensis, Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, Crocus chrysanthus. Aceste specii ar
necesita însă o eventuală confirmare prin supravegherea pe perioade mai îndelungate a colectării,
ceea ce este practic dificil de realizat.
Un loc aparte îl ocupă unele specii rare, cel puţin la nivel local, de o relativă importanţă
biogeografică şi / sau estetică, ce nu sunt incluse în listele roşii naţionale şi a căror colectare poate
duce la diminuarea sau dispariţia locală a acestora, cum este de exemplu Pulsatilla balcana.
Cauzele politice ale colectării speciilor ameninţate cu dispariţia sunt reprezentate prin
reglementările insuficiente, din care derivă necesitatea legiferării Listei roşii a plantelor
superioare din România, însoţită de un sistem de sancţionare adecvat. O altă cauză o constituie
inexistenţa unui personal specializat în supravegherea şi sancţionarea colectării, inexistenţa unei
monitorizări a speciilor ameninţate şi factorilor de ameninţare, precum şi lipsa unei colaborări
eficiente între instituţiile statului cu atribuţiuni de supraveghere şi pază, inclusiv cu adminis-
traţiile pieţelor în care se comercializează aceste specii.
Cauzele sociale sunt reprezentate prin cererea importantă de specii cu valoare estetică
îndeosebi pe pieţele marilor oraşe, precum şi prin educaţia ecologică insuficientă.
Cauzele economice constau în posibilitatea obţinerii de venituri suplimentare pentru unii
locuitori ai oraşelor în care se comercializează, implicaţi în acest trafic şi într-o măsură mult mai
redusă pentru populaţia locală care de obicei nu se implică în aceste acţiuni.
6. Colectarea plantelor medicinale constituie un factor de intensitate medie datorită
faptului că, exceptând teiul argintiu, restul plantelor medicinale se recoltează în cantităţi reduse.
Impactul este considerat mediu nu datorită cantităţilor colectate, având în vedere resursele foarte
mari de floare de tei, ci datorită modului de recoltare adesea neecologic, constând în ruperea
ramurilor arborilor.
186 Mihai PETRESCU
a. Cantităţi mari, colectate în vederea comercializării, se constată numai în cazul teiului

argintiu (Tilia tomentosa), ce se recoltează de către administraţia silvică în cantităţi de ordinul
tonelor, îndeosebi în siturile cu păduri din judeţul Tulcea, adesea fiind însă preferate păşunile
împădurite cu arbori de talie redusă şi mai uşor accesibili.
b. Cantităţi reduse, se colectează de către populaţia locală sau turişti pentru uz casnic. În
acest caz este vorba, pe lângă tei şi de alte specii cum ar fi: Cotinus coggygria, Hypericum
perforatum, Crataegus monogyna, Sambucus nigra, Equisetum sp. etc.
Cauzele politice se referă la reglementările insuficiente cu privire la posibilităţile de
culegere a plantelor medicinale în perimetrul ariilor protejate şi în alte zone naturale, precum şi
la inexistenţa de personal specializat în supravegherea şi sancţionarea colectării ilegale.
Cauzele economice constau în posibilităţile de obţinere a unor venituri de către
administraţia silvică sau populaţia locală, prin valorificarea economică a resurselor vegetale ale
siturilor naturale, mai puţin perturbatoare decât exploatarea de masă lemnoasă.
7. Colectarea plantelor alimentare poate fi considerat un factor de intensitate slabă întrucât
cantităţile, deşi sunt adesea de ordinul tonelor, nu pun în pericol populaţiile foarte mari ale
acestor specii comune. Astfel, în cantităţi mari, de ordinul tonelor sunt colectate leurda (Allium
ursinum) şi mai puţin urzica (Urtica dioica) care sunt comercializate în oraşele din Dobrogea şi
din judeţele limitrofe. Excepţie face specia ameninţată Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum
care este colectată însă în cantităţi mai mici decât celelalte două specii.
6.2.2. Factori de ameninţare specifici diferitelor grupe de habitate
În cele ce urmează sunt prezentate aspecte generale privind ameninţările existente la

nivelul principalelor grupe de habitate din siturile inventariate. Acestea nu se referă şi la
cenotaxonii lipsiţi de înveliş vegetal (ex. izvoare, peşteri etc.)
I. Păduri mezofile de foioase balcanice, xeroterme de foioase (submediteraneene şi de

silvostepă) şi de luncă
Acestea corespund habitatelor şi subtipurilor acestora, respectiv:
41.1F Păduri dobrogene de fag; 41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi
Muntenia; 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar; 44 Păduri şi
tufărişuri temperate ripariene şi de mlaştină (cu excepţia habitatelor de tufărişuri - 44.814112 şi
44.921). La acestea se adaugă şi unele habitate sau asociaţii ce nu figurează în baza de date
PHYSIS, cum sunt: „Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea”, „Silvostepă din
Dobrogea”, „Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră”, asociaţia Fraxino-Ulmetum.
A. Diminuarea biodiversităţii se datorează unui complex de cauze, ce vor fi expuse în
continuare.
1. Managementul pădurilor a fost şi este predominant bazat pe principii economice,
neexistând prevederi specifice privind conservarea biodiversităţii, ceea ce a dus în principal la
derivarea unei părţi din arborete, fenomen ce constă în dispariţia totală sau parţială a speciilor de
stejar din stratul arborescent, în condiţiile regenerării dificile a speciilor de cvercinee (Quercus sp.)
în climatul arid al Dobrogei. La aceasta se adaugă în mică măsură sustragerile ilegale de material
lemnos, preferenţial din specii de cvercinee. Se poate aprecia că impactul acestui factor are o
valoare medie, întrucât deşi suprafeţele de arborete derivate sunt relativ importante, cu excepţia
speciilor de cvercinee, cea mai mare parte a speciilor tipice pentru pădurile primare s-au menţinut.
În cazul pădurilor de luncă impactul acestui factor este scăzut, având în vedere caracterul în
general monodominant al acestor păduri, adesea pure, de plop, salcie sau ulm, cu regenerare activă,
în care fenomenul de derivare este mai puţin prezent şi / sau evident, decât la şleauri.
Cauzele politice sunt reprezentate prin inexistenţa unor reglementări explicite cu privire la
considerarea conservării biodiversităţii ca obiectiv de management silvic, atât în ceea ce priveşte
stratul arborescent cât şi cel arbustiv şi ierbos. O altă cauză o constituie cadrul legal şi personalul
insuficient pentru a stăvili sustragerile de material lemnos.
Cauzele economice se referă la insuficienţa fondurilor disponibile pentru lucrările de
conducere a arboretelor, în special în primele faze de evoluţie, necesare menţinerii cvercineelor
precum şi dificultăţile de finanţare necesare pentru asigurarea unui caracter ecologic sporit al
lucrărilor de exploatare. O altă cauză o constituie nivel de trai scăzut al unei părţi a populaţiei
locale ce nu îşi poate permite cumpărarea lemnului necesar.
2. Restrângerea suprafeţelor de păduri mature sau supraseculare şi dispariţia
cvasitotală a pădurilor virgine este considerată în general ca una din cauzele diminuării
diversităţii. În cazul de faţă se poate aprecia că impactul este mediu către puternic întrucât în
prezent în cuprinsul pădurilor balcanice şi submediteraneene nu mai există păduri care să poată fi
considerate virgine, iar proporţia de arborete cu vârste de peste 100 de ani este semnificativ mai
redusă decât a celor tinere, existând o tendinţă de descreştere a suprafeţei acestora pe măsura
aplicării tăierilor de produse principale în cazul arboretelor ajunse la vârsta exploatabilităţii.
Totuşi, îndeosebi în zonele cu teren accidentat se conservă încă suprafeţe importante de păduri
mature sau bătrâne într-o măsură mai mare decât în multe alte zone din restul ţării situate la
altitudini similare. În cazul pădurilor de luncă din siturile studiate impactul acestui factor poate fi
considerat ca mediu, întrucât suprafeţe apreciabile de păduri situate pe ostroave (sau pe porţiuni
din acestea) formate recent, în ultimii zeci de ani, nu au fost afectate încă de lucrări silvice sau
prezintă urme de intervenţii minime. De asemenea au fost identificate chiar suprafeţe cu arborete
de plopi seculari, cu diametre de peste 2m.
Din păcate dispariţia cvasitotală a pădurilor virgine, fenomen general în Europa, nu mai
permite existenţa unor modele care să servească ca ţeluri de management. În lipsa pădurilor
virgine pot fi utilizate ca model, cu aproximaţiile de rigoare, pădurile mature şi mai ales cele
supraseculare ce pot fi considerate mai apropiate de compoziţia floristică a pădurilor primare.
Cauzele politice se referă la normele tehnice din silvicultură ce impun exploatarea
arboretelor cu funcţii de producţie ajunse la vârsta exploatabilităţii. Fac excepţie pădurile cu
funcţii de protecţie, inclusiv cele din perimetrul ariilor protejate.
Cauzele economice sunt reprezentate prin inexistenţa unui cadru juridic adecvat pentru
finanţarea administraţiei silvice şi din ale activităţi sau servicii decât exploatarea lemnului (eco-
turism, apicultură, protecţia bazinelor hidrografice împotriva eroziunii şi viiturilor, alte servicii
de protecţie a mediului etc.). O a doua cauză o constituie necesităţile populaţiei locale în ceea ce
priveşte lemnul de foc şi pentru construcţii, care reprezintă însă numai o parte din masa
lemnoasă pe care administraţia silvică o exploatează pentru asigurarea autofinanţării.
3. Uscarea stejarului este un fenomen semnalat în întreaga Europă. În siturile analizate
insuficienţa datelor disponibile nu permite aprecierea obiectivă a gradului de ameninţare, respectiv
a caracterului real sau potenţial al acestui fenomen. Cauzele uscării nu sunt suficient cunoscute.
O cauza de natură economică care împiedică luarea de măsuri adecvate este insuficienţa
fondurilor necesare pentru cercetarea cauzelor, a gradului de ameninţare şi a monitorizării
fenomenului în eventualitatea necesităţii adoptării unor măsuri. O altă cauză economică probabilă
ar putea fi şi poluarea produsă îndeosebi de combinatele siderurgice din Galaţi şi Tulcea, având în
vedere direcţia dominantă N-S a vânturilor, orientată spre Parcul Naţional Munţii Măcinului,
respectiv spre situl „Horstul Dobrogean”, însă nu există date privind acest aspect.
4. Plantaţiile de specii alohtone şi / sau autohtone pot fi considerate ca având un impact
slab, deoarece suprafeţele respective sunt reduse în raport cu cele de păduri provenite din
regenerare naturală. Totuşi, împăduririle în fond forestier sau în afara acestuia, chiar şi cu specii
locale, constituie un impact negativ în raport cu succesiunea naturală a vegetaţiei, întrucât conduc
la înlocuirea unor ecosisteme naturale (păduri, tufărişuri, pajişti) cu ecosisteme artificiale de tipul
plantaţiilor, ceea ce diminuează considerabil nivelurile diversităţii floristice şi faunistice. În cazul
pădurilor de luncă impactul acestui factor poate fi considerat ca mediu, având în vedere plantaţiile
188 Mihai PETRESCU
de plop şi salcie ce au înlocuit arboretele naturale pe suprafeţe considerabile. Totuşi, în cadrul

siturilor studiate suprafeţele cu păduri naturale sunt semnificativ mai mari decât cele plantate.
Cauzele de natură politică constau în necesitatea împăduririi rapide pe suprafeţe mari
inclusiv cu alte specii decât cele locale, îndeosebi din categoria celor repede crescătoare, inclusiv
răşinoase în afara arealului, practică curentă îndeosebi în trecut. De asemenea tehnicile de
împădurire recomandă în unele cazuri utilizarea unor specii de primă împădurire, indiferent dacă
acestea sunt sau nu locale, urmând ca acestea să fie înlocuite ulterior prin specii locale.
Cauzele economice se referă la costul mai redus al împăduririlor şi eficienţa scontată pe
termen scurt, însă cu efecte negative pe termen lung asupra biodiversităţii.
5. Plantaţiile monospecifice pot fi considerate de asemenea ca având un impact slab
asupra biodiversităţii siturilor studiate, întrucât suprafeţele sunt în general reduse în raport cu
pădurile naturale.
Cauzele politice constau în necesitatea împăduririi rapide a unor suprafeţe mari fără a se
urmări menţinerea biodiversităţii.
Cauzele economice sunt reprezentate prin costul mai redus şi / sau timpul mai scurt necesar
împăduririlor şi întreţinerii arboretelor comparativ cu plantaţiile plurispecifice din specii locale.
6. Păşunatul în siturile din fond forestier (îndeosebi habitatele „41.2 Păduri de stejar şi
carpen” şi „41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”) are în general un
impact slab. Deşi păşunatul în fondul forestier este interzis prin lege, el este totuşi semnalat
accidental, îndeosebi la limita cu terenurile folosite ca izlazuri, cauza principală fiind ineficienţa
acţiunilor de supraveghere şi pază.
B. Modificarea structurii spaţiale a arboretelor are la bază în principal cauzele expuse mai jos.
1. Managementul pădurilor nu are în general ca obiectiv specific realizarea unei structuri
apropiate de cea a arboretelor naturale. Aceasta a dus la transformarea arboretelor pluriene în
arborete echiene. Impactul acestui factor poate fi considerat puternic, întrucât cea mai mare parte
a arboretelor din siturile studiate au o structură echienă. Aceasta nu afectează însă considerabil
biodiversitatea, întrucât se poate aprecia că inventarul floristic nu este sensibil diferit de cel al
pădurilor primare, cel puţin la scara fitocenocomplexelor.
Cauzele politice se referă la administrarea unei proporţii importante din pădurile respective
predominant ca arborete cu funcţii de producţie, ceea ce nu necesită realizarea unei structuri pluriene
aşa cum se recomandă în cazul pădurilor de protecţie, în special a celor incluse în arii protejate.
Cauzele economice constau în insuficienţa fondurilor necesare pentru aplicarea unor
tratamente silvice care să ducă la realizarea unei structuri pluriene sau pentru realizarea acesteia
pe cale naturală. Administraţia silvică fiind obligată să se autofinanţeze, nu poate exclude din
circuitul economic suprafeţe foarte mari de păduri astfel încât acestea să revină treptat, în mod
natural la structura primară.
2. Plantaţiile efectuate în scheme regulate sau în terase duc la artificializarea structurii
spaţiale a arboretului, a peisajului şi la modificarea microreliefului. Impactul acestui factor pe
ansamblul siturilor studiate este mediu întrucât toate plantaţiile sunt efectuate în acest fel, atât în
arii anterior acoperite de vegetaţie forestieră naturală, cât şi în afara acestora, suprafeţele
împădurite fiind de ordinul miilor de hectare. Aceasta a dus la distrugerea unor arii cu habitate
naturale de păduri, tufărişuri şi pajişti. Aceste suprafeţe sunt totuşi relativ reduse în raport cu
suprafaţa totală a habitatelor naturale din siturile studiate.
Cauzele politice se referă la faptul că aspectele peisagistice şi cele de refacere ecologică
riguroasă, conform structurii naturale a ecosistemelor preexistente, inclusiv cele de pajişti (caz în
care împăduririle sunt excluse) nu figurează ca obiective de management forestier.
Cauzele economice constau în necesitatea asigurării unei eficienţe economice mai ridicate
a plantaţiilor, reflectată în principal în sporirea procentului de prindere a puieţilor prin
acumularea unei cantităţi sporite de umiditate în spaţiile terasate.
3. Sustragerile ilegale de material lemnos, atât în cazul pădurilor cât şi al păşunilor
împădurite, preferenţial din specii de cvercinee, conduc la scăderea consistenţei arboretelor
şi/sau la derivarea acestora, însă pe suprafeţe relativ restrânse, în special în apropierea

localităţilor limitrofe sau în zonele mai uşor accesibile, impactul fiind apreciat ca slab.
Cauzele politice se referă la carenţele cadrului legal necesar pentru reglementarea
colaborării între instituţiile statului cu atribuţii de supraveghere şi pază, precum şi la personalul
Cauzele sociale şi economice constau în necesităţile de lemn de foc şi construcţii ale unor
segmente defavorizate ale populaţiei locale precum şi în incapacitatea acestora de a suporta
costurile respective.
II. Tufărişuri xerofile şi higrofile / hidrofile

Acest tip de vegetaţie corespunde habitatelor şi subtipurilor acestora: „31.8B7 Tufărişuri de
foioase ponto-sarmatice”; „31.8B125 Tufărişuri danubiene de păducel”; „44.814112 Tufărişuri
danubiene de apă dulce de Tamarix ramosissima cu Calamagrostis epigeios”; „44.921 Tufărişuri
de Salix cinerea”, fitocenoză de Syringa vulgaris.
A. Diminuarea biodiversităţii a avut loc în special prin restrângerea habitatelor şi poate fi
considerată ca având un impact slab, luând în considerare suprafeţele reduse afectate.
1. Restrângerea habitatelor s-a manifestat în general prin înlocuirea tufărişurilor naturale cu
tufărişuri subspontane din specii alohtone (Ailanthus altissima, Morus sp.).
Cauzele politice constau în insuficienţa unor reglementări cu privire la împiedicarea
răspândirii speciilor alohtone în mediul natural şi la inexistenţa unei administraţii răspunzătoare
pentru aplicarea acestor reglementări.
2. Restrângerea habitatelor s-a manifestat şi prin înlocuirea tufărişurilor naturale prin
plantaţii.
Cauzele politice constau în inexistenţa unor reglementări care să stabilească habitatele de
protejat cu prioritate şi proporţia între diferitele tipuri de habitate din ariile protejate precum şi a
unei administraţii cu responsabilităţi în acest sens.
III. Pajişti (xerofile, mezofile, halofile)

Acest tip de vegetaţie corespunde habitatelor şi subtipurilor acestora: „15.A211 Stepe
sărăturate vest-pontice”, „15.A2124 Pajişti sărăturate vest-pontice de Juncus gerardi”;
„15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon”; „24.32 Maluri de râu nisi-
poase acoperite cu vegetaţie”; „34.92 Stepe ponto-sarmatice”. La acestea se adaugă cenotaxoni
ce nu sunt încadraţi în sistemul clasificării palearctice a habitatelor, respectiv Sclerantheto-
Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 şi fitocenoză de Sophora jaubertii
A. Modificarea compoziţiei floristice prin păşunat poate fi considerată ca un factor de
intensitate slabă pentru pajiştile din fondul forestier (cu suprafeţe mai reduse în raport cu cele din
afara fondului forestier), întrucât activităţile pastorale, interzise prin lege, se semnalează în mod
accidental pe suprafeţe relativ restrânse, îndeosebi în zonele situate limitrof islazurilor comunale.
Este important de precizat că în conformitate cu legislaţia actuală, păşunatul în fondul forestier
este interzis.
Modificarea compoziţiei floristice prin păşunat în afara fondului forestier (în păşunile /
păşunile împădurite ce aparţin în general comunelor, în care sunt amplasate majoritatea pajiştilor
stepice şi a rariştilor, respectiv grupele de habitate „34.9 Stepe continentale” şi „93 Silvostepe”)
poate fi apreciată ca având în general un impact slab până la mediu. Excepţie fac unele situri
situate în apropierea localităţilor sau pe teritoriul unor comune cu efective ridicate de ovine,
caprine, respectiv cu suprafeţe insuficiente de păşuni, în acest caz impactul fiind ridicat (ex.
rezervaţiile Războieni, Casimcea). Impactul păşunatului variază în general direct proporţional cu
încărcătura de animale / an / hectar şi invers proporţional cu distanţa faţă de aşezări, caracterul
accidentat al terenului etc. În cazul pajiştilor de stepă petrofilă are în general o intensitate slabă
datorită accesibilităţii reduse şi/sau a cantităţii reduse de furaj pe care o pot asigura aceste
190 Mihai PETRESCU
habitate. În general intensitatea păşunatului este mai mare în sudul judeţului Tulcea, unde se află
şi suprafaţa cea mai mare de pajişti stepice, precum şi în judeţul Constanţa.
Modificarea compoziţiei floristice se manifestă prin înlocuirea asociaţiilor primare de către
cele secundare, sau prin ruderalizare, respectiv prin invadarea asociaţiilor de către specii cu
valoare ecologică scăzută, nereprezentative, caracteristice ecosistemelor antropizate.
Cauzele politice constau în lipsa unor reglementărilor detaliate privind încărcătura de
animale /an / hectar, perioadele de păşunat (reglementări legale ce nu sunt suficient de precise)
precum şi inexistenţa unui personal specializat în controlul acestei activităţi.
Cauzele economice sunt reprezentate adesea de numărul prea mare de animale în raport cu
suprafaţa păşunilor existente, inclusiv datorită turmelor din alte zone ale ţării aflate în
transhumanţă.
B. Restrângerea suprafeţelor habitatelor de pajişti este apreciată ca având un impact scăzut
în cazul pajiştilor petrofile şi mediu în cazul pajiştilor pe soluri mai profunde întrucât acestea din
urmă, fiind mai favorabile realizării de plantaţii, au fost împădurite pe suprafeţe de mii de hectare.
În pajiştile pe sol superficial pietros, impactul acestui factor este slab întrucât acestea sunt
improprii pentru efectuarea de plantaţii. În schimb acestea din urmă au fost afectate de cariere de
piatră pe suprafeţe relativ importante. Existenţa unor cariere abandonate şi/sau active în siturile
studiate şi/sau în vecinătatea lor constituie un impact ce poate fi considerat ca mediu în general,
suprafaţa afectată fiind de ordinul sutelor de hectare dar totuşi relativ redusă faţă de cea totală a
siturilor studiate. Local, impactul este însă ridicat în zonele direct afectate de acest factor, având
efecte ce depăşesc considerabil ariile respective. Deşi în siturile studiate şi în vecinătatea lor
există doar câteva cariere active, există perspective nedorite de sporire a numărului acestora.
Cauzele politice constau în reglementările insuficiente cu privire la protejarea prioritară a
acestor habitate, îndeosebi în raport cu activităţile extractive şi pastorale. De asemenea
încadrarea acestor terenuri stâncoase în categoria terenurilor neproductive facilitează obţinerea
permiselor de exploatare şi închiriere.
Cauzele sociale sunt reprezentate prin posibilităţile de locuri de muncă, însă într-o
proporţie mai mică decât ar crea necesităţile de personal ale administrării ariilor protejate, sau
activităţile eco- şi agro-turistice etc.
sau diminuare a activităţilor extractive distructive în favoarea valorificării economice prin
activităţi cu impact redus, de tipul eco-turismului. O altă cauză o reprezintă insuficienţa
fondurilor necesare refacerii ecologice a carierelor abandonate din habitate / arii protejate şi
dificultăţile tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţilor de reconstrucţie cu perturbarea cât
mai redusă a ecosistemelor învecinate.
IV. Vegetaţia ierboasă higrofilă / hidrofilă

În această categorie sunt incluse habitatele şi subtipurile acestora: „22.4313 Comunităţi de
Nymphoides peltata”; „53.11 Stufărişuri de Phragmites australis”; asociaţiile Schoenoplectetum
tabernaemontanii Soó 1947 şi Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) Passarge 1955.
Restrângerea habitatelor constituie un factor cu impact în general slab, întrucât a avut loc
pe suprafeţe relative reduse din ariile actuale ale zonelor umede din siturile studiate unde s-a
produs în urma efectuării unor lucrări hidrotehnice (baraje, diguri, desecări permanente sau
temporare). În unele situaţii posibilitatea reglării artificiale a nivelului apelor ce a substituit
regimul liber de inundaţie (ex. Lacul Traian, lacurile din sud-vestul Dobrogei) a dus la
modificarea ariilor de răspândire a acestor tipuri de vegetaţie.
Cap. 7. PROPUNERI DE MANAGEMENT
Siturile studiate din Podişul Dobrogei sunt, în cea mai mare parte, constituite legal ca parc
naţional (Parcul Naţional Munţii Măcinului) sau rezervaţii naturale (restul ariilor protejate
legiferate). Este posibil ca în viitor o altă parte a acestora să fie pusă sub protecţie, cel mai
probabil în categoriile: arii speciale de conservare, arii de protecţie avifaunistică, parcuri
naturale. Termenul de arii protejate utilizat în prezentul capitol se referă strict la aceste cinci
categorii. Măsurile şi reglementările expuse în continuare se vor referi strict la respectivele
categorii de arii protejate, numai pentru cazul Podişului Dobrogean. Eventualele extrapolări
trebuie efectuate în mod critic, în funcţie de specificul respectivelor regiuni, inclusiv pentru
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, zonă în care se pot aplica însă numeroase prevederi din
cadrul acestui capitol, diferenţiat, în funcţie de zonarea funcţională a acesteia .
În acest capitol s-a încercat realizarea unei sinteze a celor mai importante prevederi
existente în cadrul legislativ actual, necesare pentru conservarea patrimoniului natural şi
peisagistic al siturilor studiate din Podişul Dobrogei, cât şi a unor propuneri de măsuri ce le
detaliază, completează sau analizează critic, astfel încât să se asigure realizarea obiectivelor de
conservare.

În continuare va fi prezentată o sinteză a legislaţiei existente, precum şi completări /
propuneri proprii cu privire la măsurile de conservare necesare în vederea protejării
patrimoniului natural şi peisagistic şi pentru respectarea prevederilor legale referitoare la ariile,
speciile şi habitatele protejate din zona de podiş a judeţelor Tulcea şi Constanţa. Considerăm că
este necesară luarea în considerare a propunerilor proprii şi la elaborarea viitoarelor acte
normative, a planurilor de management sau a altor măsuri de conservare ce se impun.
În unele situaţii reglementările propuse vin în contradicţie cu cele existente în legislaţia
actuală, considerate în acest caz ca fiind prea permisive pentru asigurarea conservării riguroase a
patrimoniului natural şi peisagistic. Caracterul de obligativitate a unor măsuri / acţiuni prezentate
în continuare are, evident, un caracter de propunere. Considerăm că respectarea acestor
reglementări este necesară pentru eliminarea şi/sau diminuarea impactului unor activităţi
susceptibile de a avea o influenţă negativă asupra ariilor protejate, vecinătăţilor acestora şi a altor
bunuri ale patrimoniului natural.
Chiar dacă unele din articolele de lege menţionate în continuare vor fi modificate sau
abrogate, considerăm că este utilă totuşi prezentarea unei sinteze a celor mai importante
prevederi legislative privind conservarea naturii, precum şi a unor propuneri în acest domeniu. În
lucrarea de faţă citarea unor acte legislative urmate de menţiunea „cu modificări” include şi
modificările ulterioare ale acestora, menţionate în bibliografia lucrării de faţă.
Deşi prezenta lucrare abordează aspecte referitoare la floră, vegetaţie, habitate, aspectele
legislative şi de management cuprind şi unele referiri la faună, având în vedere şi influenţele
directe sau indirecte ale acesteia asupra vegetaţiei, precum şi necesitatea aplicării unitare a
măsurilor de management pentru toate acestea.
Notă: Completările şi propunerile aduse de autor cadrului legislativ existent sunt
reprezentate de textele scrise normal, în culoare neagră.
Textele scrise cu caractere subliniate reprezintă citate din actele normative menţionate.
192 Mihai PETRESCU
7.1.1. Definiţii
În continuare sunt prezentate definiţiile unor termeni importanţi din prezentul capitol, la
care au fost aduse completări de către autor, în vederea evitării interpretărilor ambigue.
Propunem ca aceste completări să fie luate în considerare la elaborarea viitoarelor acte legislative
pentru a se putea evita interpretările subiective ce ar putea periclita conservarea bunurilor
patrimoniului natural. Restul termenilor corespund definiţiilor din legislaţia existentă (OUG 236
/2000 cu modificări, O 552 /2003, OUG 195 /2005 cu modificări).
Patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice,
faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică,
ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie
relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii
funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi
pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi
viitoare (conform art. 4, alin. b din OUG 236 /2000 cu modificări);
Bun al patrimoniului natural - componentă a patrimoniului natural care necesită un regim
special de ocrotire, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare
(conform art. 4, lit. b, c din OUG 236 /2000). În această categorie sunt incluse, pe lângă alte
componente ale patrimoniului natural (în baza art. 4, lit. b din OUG 236 /2000), şi următoarele:
habitate naturale de interes comunitar, habitate naturale prioritare (inclusiv habitate naturale ce
necesită măsuri specifice / speciale de conservare; habitatele speciilor de floră şi faună de interes
comunitar), specii de interes comunitar, specii prioritare, specii ameninţate, inclusiv cele din listele
roşii naţionale. Aceste clarificări sunt necesare întrucât definiţia „patrimoniu natural” din art. 4, lit.
b din OUG 236 /2000 nu este suficient de precisă pentru nespecialişti.
Vecinătatea unei arii naturale protejate - reprezintă teritoriul administrativ pe raza
căruia se găseşte aria naturală protejată (conform art.10, alin. 2 din HG 2151 /2004).
Vecinătatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate,
din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o
activitate, în funcţie de natura, mărimea şi / sau localizarea acesteia (conform art. 4, alin. x^2 din
OUG 236 /2000 cu modificări)
Indiferent de modul în care este definită vecinătatea, în vederea conservării patrimoniului
natural şi peisagistic este necesar ca orice activitate / construcţie susceptibilă de a avea un impact
negativ (inclusiv peisagistic) asupra ariilor protejate să fie amplasate la o distanţă la care efectele
negative să nu fie resimţite la limita şi în interiorul ariei protejate respective; această distanţă nu
poate fi mai mică de 1 km.
Este necesar ca în vecinătatea unei arii protejate, pe o distanţă de cel puţin 1 km faţă de
limita sa exterioară să fie interzisă efectuarea oricăror construcţii şi amenajări (inclusiv cariere,
lucrări de cercetare, explorare geologică) cu excepţia celor situate în intravilanul localităţilor
limitrofe. Se ia în considerare intravilanul existent la data constituirii legale a ariei protejate.
Construcţiile / lucrările de extracţie a rocilor utile ce depăşesc 10 m înălţime şi / sau lungime este
necesar a fi amplasate la peste 10 km de limita ariei protejate, pentru evitarea impactului
peisagistic, cu excepţia construcţiilor din intravilanul localităţilor situate în raza ariei protejate de
la data constituirii acesteia. În aceste condiţii lucrările de construcţii / amenajări (inclusiv cariere,
lucrări de cercetare, explorare geologică) situate la distanţe cuprinse între 1 şi 5 km de limita
exterioară a ariilor protejate necesită obligatoriu, pe lângă acordul / autorizaţia de mediu
eliberată de autorităţile de mediu şi obţinerea avizului Academiei Române. Pentru obţinerea
respectivelor acorduri / autorizaţii este necesar a se impune obligatoriu efectuarea unui studiu de
impact cu prezentarea detaliată a aspectelor referitoare la speciile, habitatele şi peisajul din aria
respectivă şi efectele respectivei activităţi asupra acestora.
7.1.2. Categorii de arii protejate

În continuare sunt prezentate principalele categorii de arii protejate menţionate mai sus,
conform anexei 1 a OUG 236 /2000 cu modificări:
Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând
elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic,
hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea
vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcurilor
naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor,
conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică,
prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor
terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabileşte prin
regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale
ştiinţifice şi administrative abilitate, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În
perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai
puţin influenţate prin activităţi umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul
parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii
ştiinţifice. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. În perimetrul
parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile
din zona parcului naţional, activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de
management. Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN - "Parc naţional: arie protejată
administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere" (lit.b).
Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de
arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate. Managementul rezervaţiilor naturale
se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru
a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau
comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice,
educaţionale, organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse
naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează
obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot
avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic,
speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice şi altele. Aceste rezervaţii corespund
categoriei IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată
administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire. (lit. d)
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a
lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală,
deseori cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea
interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului,
promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activi-
tăţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea, se oferă publicului
posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale. Parcurile
naturale corespund categoriei V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal
pentru conservarea peisajului şi recreere". (lit. e)
Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a
conserva, de a menţine şi, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare
favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile
naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi
a habitatelor speciilor menţionate în anexele nr. 2, 3 şi 4. Managementul ariilor speciale de
194 Mihai PETRESCU
conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate
în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării
deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru
care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea
sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru
evaluarea impactului, ţinându-se seama de obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi acceptate
planuri sau proiecte în ariile respective care afectează aria, orice activitate în aceste zone
făcându-se cu consultarea publicului. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat în
conformitate cu prevederile Directivei 92 / 43 /CCE din 21 mai 1992 privind conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA
2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. (lit. i)
Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate al căror scop este
de a conserva, de a menţine şi, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare
favorabilă habitatele specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare
sălbatice, mai ales a celor menţionate în anexele nr. 3 şi 4. Managementul ariilor speciale de
protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare. Ariile speciale de protecţie sunt
desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79 / 409 / CCE din 2 aprilie 1979
privind conservarea păsărilor sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000
după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. (lit. j)
Managementul siturilor de interes comunitar necesită planuri de management adecvate
specifice sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau
contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi
perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat
sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, face
obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei
şi cu consultarea publicului. Nu sunt acceptate planuri sau proiecte în siturile respective care
afectează aria. (art. 51 (4) din OUG 195 /2000 cu modificări)
7.1.3. Prevederi legislative generale

În continuare sunt prezentate prevederi legislative cu caracter general necesare pentru
conservarea patrimoniului natural şi peisagistic.
Conform OUG 236 /2000 cu modificări:
Art. 6, alin. (3) - Instituirea regimului de arie naturală protejată şi de zonă de protecţie a
bunurilor patrimoniului natural, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, este
prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc :
a) asigurarea securităţii naţionale;
b) asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor;
c) prevenirea unor catastrofe naturale.
Art. 7 - Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător,
iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă, precum şi cu alte dispoziţii legale în materie.
ART. 25 - (1) Ocrotirea şi conservarea habitatelor naturale şi seminaturale, terestre,
acvatice şi subterane de interes comunitar, existente pe teritoriul României şi prevăzute în anexa
nr. 2, se fac prin declararea de arii speciale de conservare.
(2) Ocrotirea speciilor de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane de
interes comunitar, prevăzute în anexa nr. 3, se face prin declararea de arii speciale de conservare
şi de arii de protecţie specială avifaunistică.
(3) Ocrotirea şi conservarea habitatelor naturale şi seminaturale, terestre, acvatice şi
subterane de interes naţional, precum şi a speciilor protejate de plante şi animale sălbatice se fac
prin declararea de arii naturale protejate de interes naţional.
În acest sens este necesară şi respectarea prevederilor art. 5, alin. 3) din acelaşi act
normativ referitoare la conservarea habitatelor reprezentative la nivel naţional precum şi a celor
ce conţin specii ameninţate cu dispariţia.
Art. 15 - În vederea îmbunătăţirii coerenţei ecologice a reţelei de arii naturale protejate de
interes naţional şi comunitar se va încuraja managementul corespunzător al zonelor de
importanţă majoră pentru fauna şi flora sălbatice. Aceste zone sunt cele care, datorită structurii
lineare şi continue, cum sunt râurile cu malurile lor, sau datorită funcţiilor de refugiu, cum sunt
peticele mici de pădure ori de zone umede, sunt esenţiale pentru migrarea, dispersarea speciilor
sălbatice şi pentru schimburile genetice dintre aceste specii.
Art. 27 - Valorificarea plantelor şi animalelor sălbatice aparţinând speciilor prevăzute în
anexa nr. 5, precum şi a altor specii cu acelaşi regim de protecţie se va face în condiţii
compatibile cu menţinerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, luându-se, după
caz, următoarele măsuri:
a) reglementarea accesului în anumite zone şi/sau anumite perioade;
b) interdicţia temporară şi/sau locală a recoltării şi capturării anumitor specii;
c) reglementarea perioadelor, a modurilor şi a mijloacelor de recoltare /capturare, în
conformitate cu prevederile anexei nr. 6 la prezenta ordonanţă de urgenţă;
d) instituirea unui sistem de autorizare a recoltării/capturării plantelor şi animalelor
sălbatice în scopuri comerciale, inclusiv stabilirea de cote;
e) încurajarea cultivării şi creşterii în captivitate a speciilor de floră şi faună sălbatică de
interes economic, în vederea reducerii presiunii asupra populaţiilor naturale.
Art. 53, alin. (4) - Activităţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare
pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a
unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi
desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autorităţile publice judeţene pentru
protecţia mediului.
Art. 49, alin. (3) - La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii
naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de
avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor
ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice de floră şi faună, inclusiv a celor migratoare, cu
respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, precum şi automonito-
rizarea până la îndeplinirea acestora.
Art. 52, alin. (4) - Pentru orice proiect finanţat din fonduri comunitare este necesară
obţinerea avizului Natura 2000. Competenţele şi procedura de emitere a avizului Natura 2000 se
stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în
termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 22, (1) - Construcţiile, dotările şi alte amenajări existente în perimetrul ariilor
naturale protejate legal constituite, realizate din investiţii publice pe terenuri ce aparţin
domeniului public, vor fi destinate, cu prioritate, activităţilor administrative şi ştiinţifice ale celor
care le asigură managementul, precum şi altor activităţi în legătură cu buna administrare.
(2) În toate situaţiile în care managementul ariilor naturale protejate este realizat prin
structuri proprii de administrare, acestea vor dispune de un sediu administrativ asigurat, cu
prioritate dintre cele menţionate la alin. (1).
(3) În ariile naturale protejate, în care este permis ecoturismul: construcţiile, dotările şi
amenajările menţionate la alin. (1) pot fi destinate şi acestui scop, precum şi activităţilor de
educaţie şi instrucţie ecologică ce se organizează în cooperare cu autorităţile locale, instituţiile de
învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale angajate în activităţi de ocrotire şi educaţie
ecologică.
196 Mihai PETRESCU
7.1.4. Aspecte economice privind protejarea patrimoniului natural

OUG 195 /2005 cu modificări prevede:
Art. 4 - Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:
lit. f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau
coercitive; lit. k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea
etichetei ecologice.
Art. 6, alin. (2) - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele
proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare
din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile
publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora.
Art. 50, (1) - Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse
unor restricţii de utilizare, conform legislaţiei specifice în domeniu, sunt scutiţi de plata
impozitului pe teren.
(2) Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emisă de
structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competentă pentru protecţia
mediului.
Art. 21, alin. (2) - Pentru terenurile din arii naturale protejate, deţinute în regim de
proprietate privată, proprietarii vor primi compensaţii pentru respectarea prevederilor planului de
management al ariei naturale protejate. Modalitatea de solicitare, de calcul şi de acordare a
compensaţiilor se stabileşte de autorităţile publice centrale responsabile pentru reglementarea
gestionării terenurilor şi/sau a resurselor în cauză prin act normativ, ce se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile*) de la publicarea prezentei legi.
Conform OUG 236 / 2000 cu modificări :
Art. 23, (1) - Resursele financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate
de interes naţional se asigură din bugetul autorităţii publice centrale de protecţie a mediului, la
solicitarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, fiind
destinate pentru funcţionarea administraţiei şi pentru desfăşurarea activităţilor de conservare şi
educaţie.
(2) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale
protejate, potrivit planurilor de management şi regulamentelor, administratorii acestora pot
institui un sistem de tarife ce se stabileşte de administratorul ariei naturale protejate, cu avizul
Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii.
(3) Tarifele se plătesc de persoanele fizice şi juridice care beneficiază de bunurile,
serviciile şi activităţile specifice desfăşurate în ariile naturale protejate, în conformitate cu
prevederile regulamentului ariei naturale protejate.
Art. 24^1 - (1) Pentru toate bunurile patrimoniului, aflate sub regim de protecţie conform
legii, se stabileşte o valoare de conservare, care să simbolizeze valoarea bunului respectiv pentru
patrimoniul natural naţional. Valoarea de conservare a speciilor protejate se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului.
(2) În cazul distrugerii unui bun al patrimoniului natural, pentru care s-a stabilit o valoare
de conservare, această valoare se plăteşte de făptuitor, sumele constituindu-se într-un fond
utilizat pentru conservarea biodiversităţii.
(3) În cazul în care avizul favorabil al unei instituţii a contribuit la distrugerea bunului
patrimoniului natural, contravaloarea acestuia se achită de instituţia sau instituţiile respective.
La acestea se adaugă şi alte prevederi privind protejarea cadrului natural, peisajului, a florei
şi faunei cuprinse în alte legi cum sunt: Legea 58 /1992, Legea 13 /1993, Legea 5 /2000 (în
special art. 1, 2, 3 şi Anexa III), HGR nr. 525 /1996, Ordinul 552 /2003, HG 230 /2003, HG 2151
/2004 etc.
7.2. Activităţi permise / interzise în contextul conservării patrimoniului

natural şi peisagistic
7.2.1. Activităţi permise
În baza legislaţiei existente, îndeosebi a prevederilor OUG nr. 236 /2001 cu modificări
(Art. 19^1, alin. 9), prin asimilarea regimului rezervaţiilor naturale cu cel al zonelor de
conservare specială din cadrul parcurilor naţionale şi naturale (cu excepţia rezervaţiilor
ştiinţifice) - asimilare realizată în baza art. 2 din Ordinul 552 /2003, sunt prezentate în continuare
următoarele activităţi ce sunt permise pe teritoriul acestor arii protejate:
Art. 19^1, alin. 9:
a) activităţi de natură ştiinţifică şi educativă – cu excepţia celor cu efecte distructive;
b) turismul controlat;
c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat, numai cu animalele domestice
proprietatea membrilor comunităţilor ce deţin păşuni în interiorul parcului / rezervaţiei, pe
suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele aprobate de administraţia parcului/ ariei
protejate, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente în
zona de conservare specială / rezervaţie.
Pentru asigurarea acestor obiective de conservare, în condiţiile obţinerii unei aprobări
scrise din partea Academiei Române, este necesar ca păşunatul să nu depăşească o încărcătură
mai mare de un animal / an / ha, pentru evitarea diminuării biodiversităţii (ANDERSON 2002),
respectiv a declanşării fenomenelor de eroziune a solului. Conform observaţiilor proprii, pentru
asigurarea unei conservări stricte, se consideră că păşunatul durabil trebuie practicat în afara
perioadei de vegetaţie, preferabil în perioada 1 octombrie - 1 martie, după fructificarea şi
diseminarea speciilor de plante, îndeosebi a celor ameninţate cu dispariţia şi după încheierea
perioadei de reproducere şi creştere a speciilor de faună; în caz contrar pot fi puse în pericol
obiectivele de conservare pentru care au fost constituite aceste rezervaţii. În cazul în care această
măsură este considerată prea restrictivă pentru comunităţile locale şi/sau nu există posibilitatea
acordării de compensaţii sau a altor suprafeţe pentru păşunat/cosit în afara ariilor protejate
respective se pot negocia şi alte variante, inclusiv păşunatul în sezonul de vegetaţie (sau în
anumite perioade ale acestuia, considerate mai puţin critice pentru conservare), fiind necesar însă
a nu se depăşi încărcătura maximă de un animal / an / ha; aceste măsuri de compromis nu pot
asigura însă decât o protecţie relativă şi nu una strictă. În cazul în care se urmăreşte evitarea
dezvoltării vegetaţiei lemnoase în cuprinsul pajiştilor, se recomandă doar aplicarea păşunatului
durabil descris mai sus. În majoritatea situaţiilor din Podişul Dobrogean pajiştile stepice sunt în
stare de climax, astfel încât practicarea păşunatului nu este necesară pentru menţinerea acestui
tip de habitat, ci doar eventual din considerente economice şi sociale.
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri
de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, în urma aprobării de către
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică centrală care
răspunde de mediu a planului de acţiune provizoriu elaborat în acest scop de consiliul ştiinţific al
parcului / rezervaţiei şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervenţiile în scopul protecţiei şi menţinerii ecosistemelor naturale şi reabilitării unor
ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului ştiinţific al ariei naturale
protejate, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
(pentru suprafeţele din ariile protejate cuprinse în fond forestier) şi de autoritatea publică centrală
responsabilă pentru protecţia mediului;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi în baza aprobării autorităţilor publice
centrale care răspund de silvicultură (pentru suprafeţele din ariile protejate cuprinse în fond
forestier), şi autorităţii publice centrale responsabilă pentru protecţia mediului, la propunerea
consiliului ştiinţific al ariei naturale protejate;
198 Mihai PETRESCU
h) acţiunile de prevenire (pe cale biologică) a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi

de monitorizare a acestora, cu avizul consiliului ştiinţific al ariei naturale protejate;
Conform art. 19^1, alin. 10 din OUG 236 /2005 cu modificări, până la aprobarea planului
de management pentru fiecare rezervaţie a biosferei, parc naţional şi natural / rezervaţie în
suprafeţele situate în afara zonelor de conservare specială se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) activităţile prevăzute la alin. (9);
b) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii
productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de
fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare.
Acestea se pot desfăşura numai de persoanele fizice şi juridice care deţin terenuri în interiorul
parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei ariei naturale protejate;
c) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor tinere, lucrări de conservare şi lucrări de
igienizare;
d) aplicarea de tratamente cu grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea pe
cale naturală a arboretelor. În parcurile naţionale se pot aplica: tratamentul tăierilor de
transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul
tăierilor progresive cu perioadă lungă de regenerare şi tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete
şi zăvoaie de plop şi salcie. În parcurile naturale se mai pot aplica şi tratamentele tăierilor
succesive şi progresive clasice sau în margine de masiv;
e) orice alte activităţi aprobate de administraţia parcului şi de consiliul ştiinţific, care nu
pun în pericol conservarea patrimoniului natural al ariei naturale protejate.
(12) În zonele de protecţie strictă nu se permite nici o activitate de exploatare a resurselor
naturale din rezervaţii ştiinţifice, singurele activităţi permise fiind cele de cercetare /educaţie şi
turism controlat.
(13) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie ce intră în componenţa ariilor
naturale protejate vor fi revizuite în mod obligatoriu în conformitate cu prevederile planurilor de
management.
(14) Planurile de dezvoltare locală se modifică pentru zonele incluse în arii naturale
protejate în conformitate cu prevederile planurilor de management, respectiv cu obiectivele de
conservare a ariilor naturale protejate care nu dispun de plan de management.
7.2.2. Interdicţii
În vederea respectării statutului de arie protejată, până la aprobarea şi punerea în aplicare a
planurilor de management, care vor reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea
detaliată, în zonele de conservare specială / rezervaţiile naturale, este interzisă orice formă de
exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice formă de folosire a terenurilor
incompatibile cu scopul de protecţie şi /sau de conservare (conform art. 19^1, alin. 8 din OUG
236 /2000 cu modificări), prin asimilarea regimului rezervaţiilor naturale cu cel al zonelor de
conservare specială din cadrul parcurilor naţionale şi naturale - asimilare realizată în baza art. 2
din Ordinul 552 /2003).
Acelaşi act normativ, OUG 236 /2000 cu modificări, prevede :
ART. 26 - Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, care
se află sub regim strict de protecţie, inclusiv cele prevăzute în anexa nr. 4, precum şi speciile
incluse în lista roşie naţională şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara lor,
sunt interzise:
a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare;
b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi
de migraţie;
c) distrugerea şi / sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi ouălor din natură;
d) deteriorarea şi / sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă;
e) recoltarea florilor şi fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu

intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale;
f) deţinerea, transportul, comerţul sau schimburile în orice scop fără autorizaţia autorităţii
de mediu competente.
ART. 26^1 - În vederea protejării habitatelor naturale şi a speciilor indigene, introducerea
de specii alohtone, precum şi intervenţiile asupra speciilor invazive se reglementează de
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin acte normative specifice.
De asemenea, sunt interzise orice lucrări sau activităţi susceptibile să genereze un impact
negativ asupra ariilor protejate, vecinătăţilor acestora, a altor bunuri ale patrimoniului natural supuse
unui regim special de protecţie (conform art. 14, alin. 2 din OUG 236 /2000-Legea 462 /2001).
În acest sens este necesară interzicerea următoarelor activităţi susceptibile de a avea un
impact negativ asupra ariilor / habitatelor protejate:
- desfăşurarea programelor, proiectelor şi activităţilor care contravin planurilor de
management sau regulamentelor ariilor naturale protejate (OUG 195 /2005 cu modificări, art.
52, alin. 2, lit. a);
- schimbarea destinaţiei terenurilor fără aprobarea structurilor de administrare OUG 195 /2005
cu modificări, art. 52, alin. 2, lit. b);
- orice formă de concesionare, vânzare sau închiriere a terenurilor din rezervaţie (cu excepţia
terenurilor agricole proprietate privată); terenurile din rezervaţie pot fi închiriate numai în
vederea păşunatului durabil (descris anterior la subcapitolul 7.2.1.), cu aprobarea Academiei
Române, întrucât aceasta poate favoriza activităţi ce încalcă legislaţia de mediu şi
îngreunează controlul asupra conservării patrimoniului natural (în baza art. 14, alin. 2 şi art.
26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- cultivarea terenurilor, cu excepţia celor arabile, proprietate privată, existente în interiorul
ariei protejate la data înfiinţării acesteia (în baza art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din
OUG 236 /2000 cu modificări; art. 70, lit. c şi e, OUG 195 / 2005 cu modificări);
- efectuarea de noi construcţii de orice tip în interiorul şi vecinătatea ariei protejate, cu
excepţia celor strict necesare pentru administrare şi pentru care nu există nici o alternativă de
amplasare în afara ariei protejate. Excepţie fac şi construcţiile pe terenurile situate în
intravilanul actual (existent în momentul declarării ariei protejate) din interiorul şi
vecinătatea ariei protejate (în baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG 195 /2005; art.
8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- traversarea ariilor protejate de conducte, stâlpi de telegraf sau reţele electrice, amplasarea de
relee, antene, cabluri şi/sau alte asemenea construcţii (în baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi
k din OUG 195 /2005; art.8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26
din OUG 236 /2000 cu modificări). Excepţie pot face numai zonele de protecţie (tampon) ale
parcurilor naturale în care nu există habitate, specii protejate sau alte bunuri ale patrimoniului
natural, unde conductele, stâlpii de telegraf sau relee electrice, telefonice pot fi executate
doar în cazuri excepţionale, atunci când nu există nici o altă posibilitate de a ocoli parcul şi
numai limitrof (maxim 50m) traseelor pe care există deja asemenea construcţii, doar prin
amplasarea acestora în subteran (cu excepţia celor pentru care nu este posibilă amplasarea
subterană). În cazul în care nu este posibilă amplasarea acestor construcţii/amenajări pe
trasee pe care există deja astfel de construcţii există şi posibilitatea realizării lor limitrof
drumurilor naţionale şi judeţene ce traversează parcul, la maxim 50 m distanţă de acestea.
Este necesar ca în perspectivă construcţiile/amenajările de acest tip existente înaintea
aprobării legale a parcului să fie înlocuite cu structuri subterane, pentru a se micşora
impactul, inclusiv peisagistic asupra cadrului natural.
- realizarea de împrejmuiri - cu excepţia situaţiilor în care nu există nici o altă posibilitate de
asigurare a obiectivelor de conservare (în baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG
195 /2005; art. 8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236
/2000 cu modificări). Este necesară realizarea împrejmuirii numai pe limita exterioară a ariei
200 Mihai PETRESCU
protejate, doar în sectoarele în care este absolut necesară, cu aprobarea Academiei Române,
pentru reducerea impactului peisagistic şi asigurarea unor zone neîngrădite pentru circulaţia
liberă a speciilor de faună sălbatică.
- efectuarea captărilor de apă şi construcţia /amenajarea de drumuri de orice tip (în baza art.
70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG 195 /2005; art. 8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2,
art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile
naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale
parcurilor naturale. În parcurile naturale în afara zonelor de conservare specială, exploatarea
oricăror resurse minerale neregenerabile este permisă numai dacă acest lucru este prevăzut în
mod explicit în planurile de management şi regulamentele acestora (art. 52, alin.3, lit. e din
OUG 195 /2005 cu modificări). În acest sens este necesară interzicerea deschiderii
/exploatării de fronturi de carieră sau desfăşurarea oricăror alte activităţi industriale, inclusiv
extractive, de cercetare geologică sau prospectare, în interiorul ariei protejate, în vecinătatea
acesteia, sau în habitate protejate, pentru a se evita impactul vizual şi poluarea mediului (în
baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG 195 /2005; art. 8 din HGR 525 /1996; art.
14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu modificări).
- recoltarea de masă lemnoasă în pădurile destinate ocrotirii integrale a naturii (1.5a, 1.5c,
1.5d, 1.5.e), în rezervaţiile naturale şi în zonele speciale de conservare ale parcurilor
naţionale şi naturale, inclusiv prin tăieri de igienă şi lucrări de îngrijire, precum şi alte
activităţi ce ar putea deregla echilibrul ecologic - păşunatul, turismul, fertilizările etc.- (în
baza Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 /2000); art. 69, lit. a, i, k, art.70 lit c
şi e din OUG 195 /2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG
236 /2000 cu modificări). Semnificaţia codurilor: 1.5a Păduri destinate conservării resurselor
genetice; 1.5c Păduri constituite în rezervaţii naturale; 1.5d Păduri constituite în rezervaţii
ştiinţifice; 1.5e Păduri constituite în rezervaţii peisagistice;
- orice formă de împădurire, fiind necesară favorizarea succesiunii naturale, precum şi
conservarea habitatelor naturale (în baza art. 69, lit. a, i, k, art.70 lit c şi e din OUG 195
/2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu
modificări);
- distrugerea sau degradarea habitatelor sau peisajului, fiind interzise orice forme de
modificare antropică a acestora (în baza art. 16 şi 17 - conform cărora devin aplicabile pentru
România rezoluţiile 4 /1996 respectiv 6 /1998 ale Convenţiei de la Berna -, art. 4, alin. 2 din
Legea nr. 13 /1993; art. 5, lit. b şi d din Legea nr. 451 /2002; art. 14, alin. 2, art. 26 din OUG
236 /2000 cu modificări; art. 69, lit. k din OUG 195 /2005 cu modificări);
- aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în
acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate (OUG 195 /2005 cu
modificări, art. 52, alin.3, lit. b)
- arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor sau vegetaţiei ierboase fără acceptul autorităţii
competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice
comunitare pentru situaţii de urgenţă (OUG 195 /2005 cu modificări; art. 94, alin. 1, lit. n);
- colectarea stufului din martie până în noiembrie, perioadă ce coincide cu aceea de
reproducere, creştere şi migraţie a unor specii de faună, în special de ornitofaună (art. 14,
alin. 2, 26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- păşunatul şi amplasarea de stâne şi locuri de târlire fără aprobarea structurilor de
administrare (OUG 195 /2005 cu modificări, art. 52, alin. 2, lit. c);
- păşunatul în fondul forestier (Legea 31 /2000, Legea 26 /1996);
- efectuarea de construcţii sau amenajări cu destinaţie pastorală; cele deja existente este
necesar ca, în termen de 1 an de la constituirea ariei protejate, să fie mutate în afara acesteia,
la minimum 1 km distanţă, având în vedere suprapăşunatul, ruderalizarea vegetaţiei,
bătătorirea şi erodarea solului inevitabile din jurul acestora (în baza art. 69, lit. a, i, k, art. 70
lit c şi e din OUG 195 /2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din
OUG 236 /2000 cu modificări);
- utilizarea de câini în cadrul activităţilor pastorale, având în vedere impactul negativ al
acestora asupra faunei sălbatice şi inexistenţa în Dobrogea a unor mamifere carnivore de
talie mare care să justifice prezenţa acestora (în baza art. 69, lit. a, i, k, art.70 lit c şi e din
OUG 195 /2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000
cu modificări);
- promovarea turismului de masă sau a oricăror forme de turism ce contravin obiectivelor de
conservare ale ariilor protejate, respectiv ce cauzează modificări antropice ale patrimoniului
natural şi peisagistic (în baza art. 14, alin. 2, art. 26, lit. a, b, c, d, art. 19^1, alin. 8 din OUG
236 /2000 cu modificări; Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 /2000). Este
necesar ca grupurile de peste 10 persoane să fie însoţite de un ghid specializat;
- executarea oricăror trasee, marcaje, amenajări şi/sau construcţii cu destinaţie turistică,
(amplasarea greşită a acestora constituind un impact asupra peisajului, florei si faunei); toate
aceste aspecte vor fi puse în practică numai după aprobarea şi implementarea planului de
management (în baza art. art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26, lit. a, b, c, d din OUG
236 /2000 cu modificări; Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 /2000, art. 8 din
HGR 525 /1996); traseele în arii protejate necesită aprobarea Academiei Române (conform
art. 41, lit. o din OUG 236 /2000 cu modificări);
- activităţi comerciale de tip comerţ ambulant, fără aprobarea structurilor de administrare (art.
52, alin. 2, lit. d din OUG 195 /2005 cu modificări);
- accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa ariilor naturale
protejate, în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public şi a
terenurilor special amenajate (art. 52, alin. 3, lit. d din OUG 195 /2005 cu modificări)
- amplasarea oricărui tip de afişaj /panouri, cu excepţia panourilor ce conţin informaţii strict
legate de aria protejată respectivă. (în baza art. 5, lit. b şi d din Legea nr. 451 /8.07.2002;
art. 14, alin. 2 şi art. 19^1, alin. 8 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- folosirea momelilor periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor
special autorizate (conform art. 94, alin. 1, lit. p din OUG 195 /2005 cu modificări);
- folosirea de îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor în zonele sau pe
suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie (art. 38, alin. 1, lit. b din OUG
195 /2005 cu modificări);
- abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare
dacă există (conform art. 52, alin. 3, lit. c din OUG 195 /2005 cu modificări) precum şi orice
alte operaţiuni neutorizate efectuate cu acestea, inclusiv depozitarea de deşeuri în subteran
(art. 5, alin.2 din OUG 78 /2000);
- vânătoarea (în baza art. 14, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26, lit. a, b, c, d din OUG 236 /2000 cu
modificări);
- orice alte activităţi ce contravin legislaţiei actuale, în special celei de mediu, precum şi a
modificărilor ulterioare ale acestor acte normative citate în cadrul bibliografiei lucrării de faţă.
În plus, pentru protecţia bunurilor patrimoniului geologic este necesară respectarea
prevederilor art. 29, 32, 35, 36, 37 din OUG 236 /2000 cu modificări.
7.3. Răspunderi ale autorităţilor publice şi / sau ale persoanelor fizice /

juridice
a. Răspunderi generale ale autorităţilor publice centrale
Conform art. 4, alin. 2 din Legea 13 /1993, statul român, în calitate de parte contractantă la
Convenţia de la Berna trebuie să ţină cont în politicile de amenajare şi de dezvoltare de
necesitatea conservării zonelor protejate (habitatelor speciilor sălbatice de floră şi faună - în
202 Mihai PETRESCU
special a celor enumerate în anexele 1 şi 2 ale respectivei legi, habitatelor naturale ameninţate) în
scopul de a evita sau reduce la maximum orice degradare a unor astfel de zone.
Referitor la protecţia peisajului, prin ratificarea Convenţiei europene a peisajului (Legea
451 /2002, art. 5, lit. b şi d), statul român s-a angajat să stabilească şi să implementeze politicile
peisajului care au ca scop protecţia, managementul şi amenajarea acestuia prin adoptarea de
măsuri specifice menţionate în respectiva convenţie; să integreze peisajul în politicile de
amenajare a teritoriului, de urbanism, de mediu, precum şi în alte politici cu un posibil impact
direct sau indirect asupra peisajului.
Cele mai importante autorităţi publice cu responsabilităţi în aplicarea legislaţiei privind
conservarea patrimoniului natural şi peisagistic sunt: autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile regionale şi judeţene pentru
protecţia mediului, Garda Naţională de Mediu, Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate
şi Conservarea Biodiversităţii, Academia Română.
b. Răspunderi generale ale autorităţilor publice locale şi regionale
ART. 43^2 - Autorităţile publice locale şi regionale au următoarele atribuţii şi
responsabilităţi pentru conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale
sălbatice:
a) armonizarea planurilor de dezvoltare locală cu interesele de conservare a habitatelor
naturale şi seminaturale, a speciilor indigene şi cu prevederile planurilor de management al
ariilor naturale protejate;
b) punerea sub regim de protecţie a bunurilor de patrimoniu natural de interes local prin
declararea de arii naturale protejate de interes local;
c) menţinerea ariilor naturale protejate de interes local;
d) colaborarea cu autorităţi publice locale şi regionale în vederea gospodăririi unitare a
teritoriilor incluse în arii naturale protejate ce se extind pe mai multe judeţe/regiuni.
Art. 14. alin. (3) - Autorizarea activităţilor în perimetrul ariilor naturale protejate şi în
vecinătatea acestora se face cu acordul structurilor de administrare a ariei naturale protejate.
OUG 195 /2005 cu modificări:
Art. 6, alin (1) - Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Art. 67 - Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea,
amenajarea şi folosirea judicioasă a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se
organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, după
caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.
În conformitate cu OUG 236 /2000 cu modificări :
ART. 20^1 - Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a administraţiilor de arii
naturale protejate, adaptat categoriei de arie protejată, se aprobă de Agenţia Naţională pentru Arii
Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii.
Art. 6, alin. (2) - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să pună
sub regim provizoriu de ocrotire bunurile patrimoniului natural, până la îndeplinirea procedurilor
legale de instituire a regimului de protecţie şi conservare, în conformitate cu prevederile art. 8 ale
aceluiaşi act normativ.
Conform art. 9 din HG 2151 /2004, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura
reprezentarea limitelor ariilor naturale protejate constituite prin prezenta / respectiva hotărâre ale
căror elemente de identificare sunt prevăzute în anexele 1 şi 2 (ale acestei hotărâri), în planurile
de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a
prezentei hotărâri. Aceste lucrări este necesar a fi făcute sub supravegherea unităţilor de cadastru
specializate pentru delimitarea riguroasă şi marcarea limitelor, fiind necesară evitarea
prejudicierii cadrului peisagistic.
Este obligatorie respectarea art. 70, lit a-g, art 72 din OUG 195 /2005 cu modificări, în
cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, inclusiv prin prevederea unor măsuri de menţinere
şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de
refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate etc.
La acestea se adaugă prevederile OUG 78 /2000, în special cele ale art. 5, alin. 1, lit. c, în
care se precizează că autorităţile competente autorizează şi controlează activităţile de valorificare
şi eliminare a deşeurilor urmărind ca acestea să nu prezinte riscuri pentru faună sau vegetaţie şi
să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
Autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu administratorii ariilor naturale
protejate vor lua măsuri în vederea conservării patrimoniului arhitectonic tradiţional local din
ariile naturale protejate şi din vecinătatea acestora, prin elaborarea de proiecte tip pentru
construcţii care să conţină elemente de arhitectură tradiţională locală (conform art. 10 din HG
2151 /2004).
c. Răspunderi ale administraţiilor ariilor protejate şi ale persoanelor fizice
În OUG 236 /2000 cu modificări se prevede:
Art. 19, alin. 7 şi 8 - respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este
obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi
juridice care deţin sau administrează terenuri şi alte bunuri şi / sau care desfăşoară activităţi în
perimetrul ariei naturale protejate.
Art. 20, (1) - Pentru supravegherea unor arii naturale protejate şi bunuri ale patrimoniului
natural aflate sub regim special de protecţie şi conservare, care nu necesită structuri de
administrare special constituite, se instituie calitatea de custode.
(2) - Custozi pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea (atestată de
Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii) şi mijloacele
necesare pentru a aplica măsurile de ocrotire şi conservare a bunurilor încredinţate.
Art. 65 - Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de
gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi
deţinătorii, cu orice titlu
Art. 58 - Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei
acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de
gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
g) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de
coastă deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică,
narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.
Art. 49, alin. (4) - Deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii
ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile
stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
Art. 94, (1), lit. o) - Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi
juridice, în care scop: aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca
habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
(2) - Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele
solului şi subsolului au următoarele obligaţii:
a) să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost
afectate
b) să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau, după caz, celelalte autorităţi
competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să
acţioneze pentru refacerea acestuia.
204 Mihai PETRESCU
(4) - Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în vederea respectării regimului

ariilor naturale protejate:
a) să cunoască şi să respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor
b) să nu desfăşoare activităţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor
ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c) să obţină acordurile aferente ariilor naturale protejate;
d) să permită accesul în aria naturală protejată a administratorilor sau custozilor precum şi
a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
Art. 69 - Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o
activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a) să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă
reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
b) să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire
şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;
c) să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de
lege;
d) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului,
stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
e) să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul
silviculturii şi protecţiei mediului;
f) să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale
de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe
grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru
alte asemenea păduri;
g) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile
împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
h) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de
capacitatea de refacere a acestora;
i) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale
în domeniu;
j) să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în
perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
k) să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor
naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
l) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care
afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
Bunurile cu valoare de patrimoniu natural existente in situ, deţinute în regim de proprietate
privată, sunt ocrotite şi se conservă de proprietarii lor cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor
legale. Dacă proprietarul nu consimte, sau deşi consimte, nu respectă măsurile speciale de
ocrotire şi conservare stabilite de autoritatea de mediu, ori nu are capacitatea de a realiza aceste
masuri, autoritatea centrală pentru protecţia mediului, prin împuterniciţii săi va solicita, în
condiţiile legii, măsura indisponibilizării provizorii sau după caz definitive, în vederea instituirii
unei administrări speciale asupra bunurilor în cauză. În aceste condiţii, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului va înainta instanţei judecătoreşti competente cu soluţionarea
cererii propuneri concrete privind regimul special de administrare a bunurilor (art. 21, OUG 236
/2000 cu modificări).
De asemenea deţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau
juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic mai trebuie să
respecte prevederile art.68 (OUG 195/ 2005 cu modificări).
Persoanele fizice şi juridice trebuie să depoziteze deşeurile de orice fel numai pe
amplasamente autorizate în acest sens (art. 94, alin. 1, lit. m din OUG 195 /2005 cu modificări).
7. 4. Propuneri de reglementări în vederea conservării patrimoniului

Pe lângă prevederile privind protecţia ariilor protejate, a bunurilor de patrimoniu natural şi
a cadrului peisagistic prezentate mai sus au fost elaborate şi următoarele propuneri de
reglementări, ce detaliază şi completează respectivele prevederi.
7.4.1. Reglementarea activităţilor de eliberare de avize / autorizaţii

În cadrul procedurilor de eliberare a avizelor şi autorizaţiilor de mediu, de urbanism şi de
construcţii, pentru orice activităţi ce se desfăşoară în cuprinsul unor habitate naturale, din ariile
protejate sau din vecinătatea acestora, este obligatorie efectuarea de către specialişti recunoscuţi
a unor expertize în vederea unei eventuale identificări a unor specii, habitate protejate, a altor
bunuri ale patrimoniului natural, sau a unor peisaje de valoare estetică sau ecologică deosebită.
În cazul identificării unor astfel de elemente în suprafeţele în care urmează să se desfăşoare
activităţile solicitate, este interzisă eliberarea de avize sau autorizaţii de mediu, urbanism şi
construcţii.
În vederea asigurării transparenţei decizionale şi a eliberării în condiţii optime a unor avize şi
autorizaţii pentru zonele cu habitate naturale, autorităţile administraţiei publice şi cele de mediu au
obligaţia de a cere în scris consultarea studiilor de impact şi participarea la dezbaterile publice a
unor specialişti în ecologie, conservarea patrimoniului natural, silvicultură sau alte domenii
înrudite, a unor reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale sau persoane fizice interesate.
Aceeaşi procedură este valabilă şi pentru aprobarea desfăşurării oricăror proiecte, inclusiv a celor
de conservare, ce urmează a avea loc în ariile protejate sau în vecinătatea acestora.
Pentru evitarea ambiguităţilor în interpretarea noţiunii de habitate naturale şi identificarea
acestora pe hărţile cadastrale ce trebuie obligatoriu anexate documentaţiei supuse spre avizare,
menţionăm în continuare principalele categorii de habitate naturale urmate în paranteză de
simbolurile categoriilor cadastrale de folosinţă în care se pot încadra acestea în cazul Dobrogei,
respectiv: zone umede, lacuri, bălţi (H, Hs); pajişti, rarişti, tufărişuri (P, PDt, Pdt); terenuri
neproductive, nisipuri, stâncării, ravene (N, Nn, Nb, Nr), păduri (PD, Pd) etc.
În cadrul eliberării de avize şi autorizaţii de mediu pentru zone naturale este obligatorie şi
obţinerea aprobării din partea serviciilor (direcţiilor) de conservare a diversităţii biologice din
cadrul autorităţilor de mediu, prin luarea în considerare a punctelor de vedere oficiale ale
instituţiilor/organizaţiilor ce îşi manifestă interesul pentru conservarea patrimoniului natural şi
peisagistic.
În ceea ce priveşte procedura de autorizare de către autorităţile administraţiei publice şi a
celor de mediu a oricăror activităţi ce se desfăşoară în perimetrul sau în vecinătatea ariilor
protejate, ce ar putea afecta patrimoniul natural al acestora, este necesar să se ceară solicitanţilor
să precizeze în scris parcela cadastrală şi/sau silvică în care urmează să aibă loc activitatea
respectivă. Parcelele respective trebuie menţionate în conformitate cu registrul cadastral sau
amenajamentul silvic pe baza căruia a fost delimitată aria protejată respectivă în studiile
ştiinţifice de fundamentare. În acest fel se poate determina riguros amplasamentul activităţii
solicitate în raport cu aria protejată şi se poate impune respectarea distanţelor optime faţă de
respectiva arie protejată, astfel încât efectele negative, inclusiv impactul peisagistic, să nu
afecteze patrimoniul acesteia.
206 Mihai PETRESCU
7.4.2. Reglementări generale privind protejarea bunurilor de patrimoniu natural şi a

cadrului peisagistic din cuprinsul ariilor protejate şi din afara acestora
Aplicarea unor măsuri de management activ este necesară numai în cazurile în care acestea
sunt absolut necesare, în baza rezultatelor monitorizării, cu aprobarea Academiei Române şi a
Consiliului Ştiinţific al respectivei arii protejate.
În general sunt necesare măsurile de tip non-intervenţie în habitatele aflate în stare de
climax sau apropiate de aceasta. În cazul habitatelor aflate în diferite stadii succesionale, în cazul
în care se doreşte menţinerea într-un anumit stadiu sunt necesare măsuri de management activ,
fundamentate ştiinţific. În ambele categorii de habitate este esenţială monitorizarea riguroasă.
Administraţiile ariilor protejate şi autorităţile publice judeţene şi locale este necesar să ia
măsurile necesare pentru asigurarea conservării nealterate a următoarelor bunuri ale
patrimoniului natural din Dobrogea ce se regăsesc pe acest teritoriu, inclusiv în cadrul
procedurilor de autorizare pentru diferite activităţi ce le-ar putea afecta / degrada, indiferent dacă
se află în interiorul sau în afara ariilor protejate - având în vedere că numeroase specii protejate
de faună din ariile protejate au teritorii de hrănire şi/sau reproducere situate în afara acestora -
(art. 4, alin. 2 din Legea 13 /1993; art. 14, alin. 2 din Legea 462 /2001), după cum urmează:
a) Totalitatea tipurilor de vegetaţie naturală (pajişti, tufărişuri, stâncării, păduri, zone umede
etc.) din ariile protejate, cuprinse sau nu în fondul forestier.
b) Totalitatea habitatelor periclitate protejate de legislaţia naţională şi internaţională, pe
toată aria de răspândire a acestora în România, din perimetrul sau din afara ariilor
protejate, respectiv:
- habitatele cuprinse în Rezoluţia nr. 4 /1996 a Convenţiei de la Berna - Legea 13
/1993 pentru ratificarea Convenţiei de la Berna.
- habitatele menţionate în Ordinul 1198 /2005 - OUG 236 /2005 cu modificări.
- habitatele speciilor de floră şi faună listate în cadrul Rezoluţiei nr. 6 /1998 a
Convenţiei de la Berna şi Ordinului 1198 - Legea 462 /2001
Colectarea plantelor medicinale, cu excepţia speciilor protejate şi /sau din listele roşii, a
căror prelevare este interzisă, este permisă numai în zonele de protecţie (tampon), în cantităţile,
perioadele şi prin procedeele aprobate de administraţiile ariilor protejate şi consiliile ştiinţifice
ale acestora.
7.4.3. Reglementări privind coridoarele ecologice

În această categorie intră suprafeţele cu vegetaţie naturală / seminaturală ce fac legătura
între diversele habitate naturale şi / sau arii protejate. Este interzisă orice distrugere sau
degradare a acestora. În cazul în care este neapărat necesară traversarea acestora de diferite
construcţii/amenajări trebuie obligatoriu asigurată continuitatea coridoarelor ecologice prin
traversarea lor pe cale subterană (de preferat) sau pe deasupra solului prin sprijinire pe piloni,
stâlpi etc. În cazul coridoarelor care în prezent sunt întrerupte de construcţii/amenajări existente
(în special drumuri), în perspectivă este necesară realizarea unor pasaje speciale pentru a se
asigura deplasarea faunei.
7.4.4. Reglementări privind regimul informaţiilor referitoare la bunurile

patrimoniului natural
În vederea limitării colectării de specii ameninţate cu dispariţia sau evitării distrugerii /
degradării unor habitate fragile, a unor monumente ale naturii sau a altor bunuri ale
patrimoniului natural ce pot fi ameninţate critic de activităţile turistice, este interzis ca în cadrul
cărţilor, broşurilor, pliantelor sau a altor mijloace de informare adresate marelui public să fie
publicate date privind localizarea precisă a acestora în cuprinsul ariilor protejate.
În cazul speciilor din categoria periclitat (E) sau a altor specii, considerate de către
Consiliul Ştiinţific ca aflate în pragul dispariţiei locale, este necesară interzicerea menţionării
prezenţei acestora în aria protejată respectivă, în cadrul mijloacelor de informare destinate

marelui public.
7.4.5. Reglementarea poluării

În interiorul ariilor protejate, inclusiv la limita exterioară a acestuia, nivelurile de poluare
pentru toţi factorii de mediu (atmosferică, fonică, a solului, apelor, vizuală etc) trebuie să se
încadreze în limitele admise pentru ariile protejate (sau, în lipsa unor astfel de reglementări,
aceste limite pot fi asimilate cu standardele cele mai stricte referitoare la zone locuite), fiind de
preferat niveluri nule ale acesteia. Este necesar ca în vecinătatea ariilor protejate să nu fie
admise activităţi ale căror efecte negative se pot propaga în interiorul acestora. Astfel activităţile
sau agenţii economici susceptibili de a cauza un astfel de impact este necesar a fi menţinuţi la o
distanţă la care efectele negative (inclusiv impactul peisagistic) să nu fie percepute la limita ariei
protejate. Se impune ca aceste activităţi / agenţi economici să nu se afle în vecinătatea ariei
protejate după cum a fost definită în prezenta lucrare.
7.4.6. Reglementarea activităţilor industriale şi / sau extractive

În ariile protejate şi în vecinătatea acestora (conform definiţiilor din prezenta lucrare) sunt
interzise orice activităţi industriale şi / sau extractive, inclusiv deschiderea/exploatarea de
fronturi de carieră, sau desfăşurarea altor activităţi extractive, de cercetare geologică sau
prospectare pentru a se evita impactul vizual şi poluarea mediului. Pentru evitarea acestor tipuri
de impact, inclusiv al celui vizual, este necesar ca acestea să se desfăşoare la o distanţă suficient
de mare ca efectele negative ale acestora să nu fie resimţite în cuprinsul şi la limita ariilor
protejate.
7.4.7. Reglementarea amenajărilor şi construcţiilor, inclusiv a celor de interes

recreaţional şi / sau administrativ
Pe teritoriul ariilor protejate nu mai este permisă realizarea altor construcţii cu excepţia
celor legal existente la data instituirii regimului de arie protejată şi unor refugii sau amenajări ale
traseelor turistice, numai în condiţii speciale (prevăzute în paragrafele de mai jos), cu aprobarea
administraţiilor ariilor protejate, a consiliilor ştiinţifice şi a altor foruri abilitate, inclusiv a
Academiei Române.
Orice amenajări sau construcţii, inclusiv cele cu destinaţie turistică sau administrativă, sunt
interzise în zonele de conservare specială (strict protejate) şi în cele cu valoare peisagistică ale
ariilor protejate, sau în vecinătatea acestora. Realizarea de amenajări şi construcţii, inclusiv a
celor cu destinaţie turistică sau administrativă se poate face numai în afara zonei considerată ca
vecinătate a ariei protejate respective, pentru a nu constitui un impact peisagistic sau de altă
natură, cu excepţia celor realizate în intravilanul localităţilor (în forma existentă la data
constituirii rezervaţiei). Excepţie fac refugiile şi/sau amenajările strict necesare pentru traseele
turistice, care trebuie amplasate, în număr redus, numai în zona de protecţie (tampon), în poziţii
care să nu fie vizibile de la mai mult de 100 m, preferabil în pădure, pentru a nu constitui un
impact vizual. Aceste refugii şi amenajări sunt permise numai în ariile protejate cu suprafeţe
mari (parcuri naţionale şi naturale, rezervaţii ale biosferei), în afara zonelor de conservare
specială.
În cazuri excepţionale aceste construcţii sau amenajări pot fi amplasate limitrof ariilor
protejate, dar în intravilan, numai atunci când intravilanul localităţilor (de la data constituirii
rezervaţiei) este situat la limita respectivelor arii protejate. Pentru realizarea construcţiilor sau
amenajărilor de orice tip este necesară utilizarea numai a materialelor locale, îndeosebi a celor
biodegradabile (lemn, stuf etc.), acestea fiind demontabile şi reversibile, executate în
conformitate cu arhitectura locală şi integrate în peisaj.
208 Mihai PETRESCU
7.4.8. Reglementarea activităţilor turistice

În interiorul ariilor protejate şi în vecinătatea acestora, dintre activităţile turistice nu sunt
admise decât cele ecoturistice, ce nu implică nici o modificare a cadrului peisagistic şi nici o
distrugere / degradare şi perturbare florei şi faunei.
În cazul în care administraţiile ariilor protejate şi consiliile ştiinţifice ale acestora, în urma
efectuării de studii de specialitate, au constatat că este posibilă desfăşurarea de activităţi
ecoturistice, ce nu contravin scopurilor de conservare, acestea pot avea loc predominant în
zonele de protecţie, având un regim mai restrictiv în zonele speciale de conservare.
Excursiile efectuate în grupuri mai mari de 10 persoane pe teritoriul ariilor protejate se
desfăşoară numai cu participarea unui ghid specializat, cu aprobarea administraţiei ariei
protejate, cu excepţia zonelor de protecţie (tampon) ale parcurilor naturale unde nu se impune o
asemenea restricţie. Turiştii sunt obligaţi să aibă o conduită civilizată prin care să se evite
poluarea de orice tip, inclusiv fonică.
Traseele turistice în cadrul ariilor protejate trebuie să evite traversarea zonelor sensibile
ecologic, a habitatelor periclitate / protejate sau a celor ce necesită constituirea de arii speciale de
conservare (Ordinul 1198 /2005 - OUG 236 /2000 cu modificări), a zonelor cu concentraţii
importante de specii ameninţate cu dispariţia, sau a altor cazuri speciale considerate ca atare de
administraţiile ariilor protejate, consiliile ştiinţifice şi alte autorităţi abilitate. Excepţie fac
situaţiile pentru care nu există o altă alternativă acceptabilă (aprobate de autorităţile abilitate). De
asemenea este interzisă efectuarea de tratamente silviculturale în lungul traseelor turistice, la o
distanţă mai mică de 200m de o parte şi de cealaltă a traseului.
Realizarea de trasee turistice, marcaje şi amplasarea de panouri informative se face cu
aprobarea administraţiilor ariilor protejate, a consiliilor ştiinţifice şi a Academiei Române,
(conform art. 41, lit. (o) din OUG 236 /2000 cu modificări). Intrările în trasee trebuie obligatoriu
amplasate în intravilanul localităţilor învecinate sau la limita acestora.
Amplasarea panourilor de informare sau avertizare trebuie să evite artificializarea
peisajului, fiind necesar a se face predominant pe limita exterioară a ariei protejate, la intrarea în
traseu, în interiorul acesteia fiind amplasate doar acolo unde sunt absolut necesare, numai în
zona de protecţie (tampon) sau pe limita exterioară a zonelor speciale de conservare, în poziţii
care să nu constituie un impact vizual. Stâlpii de susţinere şi panourile, de dimensiuni reduse,
trebuie realizate numai din materiale locale, respectiv lemn, prin utilizarea unor culori ce se
regăsesc în peisajul înconjurător, pentru a nu constitui un impact vizual. Tot din acest ultim
motiv în zone cu peisaj deschis (lipsite de vegetaţie forestieră) panourile respective şi/sau
marcajele turistice nu trebuie amplasate pe stâlpi, ci pe pietre sau alte tipuri de suporturi naturale
de joasă înălţime, sub 1-1,5 m. În cazul în care aceste suporturi naturale nu există este necesară
renunţarea la amplasarea de panouri sau marcaje, ultimele nefiind adesea necesare în zone
deschise, cu o bună vizibilitate. În zone cu vegetaţie forestieră marcajele vor fi amplasate pe
arbori. În toate situaţiile este interzisă amplasarea de marcaje sau panouri pe arbori, stâncării, sau
alte elemente naturale cu valoare estetică / peisagistică.
Camparea este interzisă în zonele de conservare specială ale ariilor protejate, cu excepţia
unor situaţii de urgenţă.
În parcurile naţionale camparea este permisă doar în zonele de protecţie, în locuri special
amenajate, cu excepţia unor situaţii de urgenţă. În parcurile naturale camparea este permisă fără
restricţii de amplasament, pe întreg teritoriul acestora, cu excepţia zonelor de conservare specială.
Aprinderea focurilor este interzisă în zonele de conservare specială din ariile protejate,
precum şi în toate zonele cu vegetaţie forestieră de pe cuprinsul acestora, fiind permisă doar în
locuri special amenajate. Excepţie fac suprafeţele fără vegetaţie forestieră din zonele de protecţie
ale parcurilor naturale şi din rezervaţiile peisagistice unde focul poate fi aprins la peste 100 m de
limita pădurii, numai în imediata apropiere a unei surse de apă, pe amplasamente lipsite de
vegetaţie naturală, inclusiv vetre preexistente, existând obligativitatea stingerii complete a
acestuia la părăsirea locului respectiv. De asemenea este permisă aprinderea focului în toate
situaţiile de mai sus în cazul unor stări de urgenţă, care ameninţă viaţa sau sănătatea turiştilor. În
toate situaţiile focul se poate face numai cu utilizarea lemnului uscat, fără degradarea vegetaţiei.
Fumatul este interzis în cuprinsul ariilor protejate, cu excepţia locurilor special amenajate.
Alpinismul şi alte tipuri de activităţi sportive (deltaplan, parapantă etc.) sunt interzise în
zonele speciale de conservare fiind admise eventual numai în zonele de protecţie (tampon), doar
în cazul în care se dovedeşte prin studii de specialitate că nu provoacă un impact negativ, în
special asupra ornitofaunei.
Comercializarea de produse alimentare este interzisă pe teritoriul ariilor protejate fiind permisă
doar în afara acestora, numai cu acordul administraţiei ariei protejate şi al consiliilor ştiinţifice ale
acestora, în amplasamente care să nu constituie un impact vizual, preferabil în intravilanul
localităţilor învecinate sau limitrof construcţiilor preexistente din vecinătatea ariei protejate.
7.4.9. Reglementarea regimului deşeurilor

În ariile protejate şi în vecinătatea acestora este interzisă depozitarea de deşeuri de orice
natură. Vizitatorii sunt obligaţi să colecteze deşeurile pe care le-au produs şi să le evacueze în
afara ariei protejate, numai în intravilanul localităţilor învecinate sau la limita acestora, în locuri
special amenajate pentru colectare sau în containerele special destinate amplasate la intrările în
trasee. Evacuarea deşeurilor produse în jurul refugiilor / cabanelor şi în orice alte zone de pe
cuprinsul ariilor protejate, revine celor ce administrează respectivele terenuri.
7.5. Propuneri de reglementări ale activităţilor silvice

Pe lângă prevederile legale privind protecţia ariilor protejate, a bunurilor de patrimoniu
natural şi a cadrului peisagistic prezentate în capitolul de faţă au fost elaborate şi următoarele
propuneri de reglementări ale activităţilor silvice, ce detaliază şi completează respectivele
prevederi. În afara acestora trebuie respectate şi alte prevederi cuprinse în normele tehnice
silvice.
7.5.1. Reglementări privind administrarea pădurilor de interes ştiinţific şi de ocrotire

a genofondului şi ecofondului forestier
În pădurile destinate ocrotirii integrale a naturii (1.5a, 1.5c, 1.5d, 1.5e) sunt interzise
recoltările de masă lemnoasă, precum şi alte activităţi susceptibile de a avea un impact negativ,
detaliate în subcapitolul 7.2.2. De asemenea sunt interzise împăduririle de orice fel, regenerarea
pădurilor urmând a se face pe cale naturală.
Pădurile destinate ocrotirii naturii prin amenajamente şi prin studii aprobate de autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură precum şi de Academia Română şi consiliul
ştiinţific al ariei protejate (1.5b, 1.5f, 1.5.i, 1.5.j, 1.5.k.) nu sunt incluse la reglementarea
procesului de producţie lemnoasă. Lucrările de îngrijire pot fi efectuate numai în măsura în care
se dovedeşte, pe baza unor studii de specialitate, că prin aplicarea acestora nu sunt periclitate
obiectivele de conservare proprii fiecărei categorii funcţionale. Şi în această categorie sunt
interzise împăduririle de orice fel, regenerarea pădurilor urmând a se face pe cale naturală.
Este necesar a fi trecute în regim de protecţie, inclusiv prin amenajamente silvice şi alte
păduri de valoare conservativă deosebită: păduri naturale, îndeosebi pluriene, asociaţii vegetale
forestiere pe cale de dispariţie, cu următoarele caracteristici: endemice pentru anumite regiuni
şi/sau la nivel naţional; rare şi / sau pe cale de dispariţie la nivel naţional sau internaţional,
inclusiv cele ce se încadrează în tipurile de habitate de interes comunitar ce necesită constituirea
de arii speciale de conservare (OUG 236 /2000 cu modificări) sau cele listate în Rezoluţia 4
/1996 a Convenţiei de la Berna, habitatele speciilor de floră şi faună listate în cadrul Rezoluţiei 6
/1998 a Convenţiei de la Berna şi a anexelor OUG 236 /2000 cu modificări, Directivei Habitate
92 /43 /EEC/ 1992 şi alte acte normative; arborete fragile, situate în condiţii extreme (stepă,
210 Mihai PETRESCU
silvostepă, limita altitudinală inferioară a vegetaţiei forestiere), care prezintă dificultăţi în ceea ce
priveşte regenerarea naturală, îndeosebi a speciilor edificatoare şi / sau care prezintă tendinţe de
derivare totală sau parţială; păduri relictare (inclusiv cele de stejari termofili); păduri seculare
(inclusiv arboretele cu vârsta de peste 100 de ani, în cazul pădurilor din specii de cvercinee);
păduri ce conţin specii ameninţate cu dispariţia incluse in listele roşii sau în diverse acte
normative la nivel naţional sau internaţional etc
În zonele de conservare specială a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale,
delimitate din punct de vedere al necesităţii de conservare strictă a ecosistemelor naturale şi a
diversităţii biologice se interzice orice formă de exploatare sau utilizare a resurselor naturale,
precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi / sau de
conservare. Excepţiile vor fi prevăzute de planurile de management pentru fiecare parc naţional
sau parc natural, care va reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea detaliată, în
zonele de conservare specială (conform art. 3, alin. 4 din HG 2151 /2004-M.O. 38 /12.01.2005),
cu aprobarea administraţiilor ariilor protejate şi a consiliilor ştiinţifice.
Pădurile de protecţie a parcurilor naţionale şi a altor arii protejate (1.5 l, 1.5 m, 1.5 n)
pot fi incluse la reglementarea procesului de producţie lemnoasă în cazul în care aceasta nu
contravine obiectivelor de conservare.
În cadrul tuturor amenajamentelor silvice ale ocoalelor silvice din Dobrogea trebuie făcut
cât mai curând posibil un inventar complet al tuturor unităţilor amenajistice în care apar tipurile
de păduri ce corespund unor habitate protejate. Având în vederea că în zona de conservare
specială toate arboretele sunt excluse de la orice intervenţie antropică, pentru zona de protecţie
(tampon), toate aceste unităţi amenajistice inventariate, ce se încadrează în tipul natural
fundamental de pădure sau în cel parţial derivat, este necesar a fi supuse unui regim special de
conservare prin interzicerea oricăror lucrări silvice, a combaterii dăunătorilor cu substanţe
chimice şi evitarea oricăror activităţi cu efect perturbator. Pentru unităţile amenajistice
inventariate ce se încadrează în categoria arboretelor total derivate, în cazul în care acestea nu
pot fi excluse din circuitul economic, se pot efectua lucrări de conservare sau alte lucrări
caracteristice pădurilor cu funcţii de protecţie, de intensitate redusă, cu evitarea plantaţiilor,
astfel încât să nu se accentueze caracterul antropic al acestora.
Este necesară crearea unei noi categorii amenajistice, cea a habitatelor periclitate /
protejate şi a habitatelor speciilor ameninţate, în care să fie incluse toate arboretele ce se
încadrează în acestea, în vederea conservării lor în regim de protecţie strictă, atât în interiorul cât
şi în afara ariilor protejate.
În vederea conservării biodiversităţii, a caracterului natural al pădurilor şi a evitării
derivării arboretelor din zonele de protecţie ale ariilor protejate ce nu pot fi conservate prin
scoaterea din circuitul economic sau prin excluderea de la tăieri principale, este necesar ca
acestea să nu poată fi exploatate decât dacă compoziţia seminţişului existent prezintă garanţia
refacerii lor în proporţie de 100 % prin regenerare naturală, procentele de participare ale speciilor
de arbori (în special ale cvercineelor) fiind necesar a fi aproximativ aceleaşi cu cele ale
arboretului preexistent. Aceste măsuri se impun având în vedere că aproape toate habitatele
forestiere din Dobrogea sunt protejate prin Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna (ratificată
prin Legea 13 /1993), OUG 236 /2000 cu modificări - O 1198 /2005 şi / sau constituie habitate
ale unor specii de faună protejate prin aceeaşi convenţie (R 6 /1998) şi ordonanţă. Aceste măsuri
urmăresc şi respectarea altor prevederi legale (art. 14, alin. 2 din OUG 236 /2000 cu modificări;
art. 3, alin. 6 lit. d din HG 2151 /2004). Chiar şi în cazul arboretelor exploatabile derivate este
necesară regenerarea acestora numai pe cale naturală, efectuarea oricăror plantaţii în cuprinsul
lor accentuând caracterul antropic al acestora.
În cadrul acestei categorii, în situaţia existenţei unor specii de floră şi faună incluse în
listele roşii naţionale şi internaţionale, protejate de legislaţia în vigoare, arbori seculari /
monumentali, arbori în care s-au identificat cuiburi sau vizuini, zone de interes peisagistic,
suprafeţele respective trebuie excluse de la orice intervenţie ce ar putea afecta caracterul natural.
În cazul în care în pădurile de protecţie a ariilor protejate se identifică bunuri ale

patrimoniului natural ce necesită ocrotire, cu aprobarea Consiliului Ştiinţific, arboretele în care
au fost identificate trebuie specificate provizoriu ca atare în amenajament, în vederea aplicării
unor măsuri de conservare adecvate, până la o nouă reamenajare a pădurilor.
În amenajamentele silvice, în cazul pădurilor de protecţie a ariilor protejate, este necesar a
se stipula că exploatarea arboretelor, la atingerea vârstei exploatabilităţii precum şi aplicarea
lucrărilor silvice, nu sunt obligatorii, fiind recomandată excluderea de la tăieri principale şi
secundare cât mai mult timp posibil, având în vedere că nivelurile biodiversităţii cresc pe măsura
înaintării în vârstă a arboretelor, precum şi în cazurile de non-intervenţie sau de intensitate
redusă a intervenţiilor.
Conform OUG 236 /2000 cu modificări, art. 19^1, alin. 10 - Până la aprobarea planului de
management pentru fiecare rezervaţie a biosferei, parc naţional şi parc natural, în suprafeţele
situate în afara zonelor de conservare specială se pot desfăşura următoarele activităţi:
igienizare;
transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasi-grădinărite, tratamentul
În cazul exploatării arboretelor în care este permisă recoltarea de masă lemnoasă, în cadrul
lucrărilor silvice este necesar a fi aplicate numai metode, tehnologii şi utilaje ce pot asigura un
caracter ecologic al acestor intervenţii. Acestea trebuie să aibă un impact minim asupra:
regenerării naturale; structurii arboretului în care se desfăşoară intervenţiile şi a ecosistemelor
limitrofe acestuia; speciilor ameninţate cu dispariţia şi a habitatelor ce necesită constituirea de
arii speciale de conservare; peisajului; solului şi a staţiunii în general; locurilor de reproducere,
adăpost şi hrănire ale faunei; altor bunuri ale patrimoniului natural. Orice abatere de la aceste
prevederi atrage după sine sistarea lucrărilor şi rezilierea contractului cu agentul economic ce
efectuează exploatarea, precum şi aplicarea celorlalte sancţiuni prevăzute de lege, în caz contrar
fiind periclitate obiectivele de conservare.
7.5.2. Regimul împăduririlor

În ariile protejate împăduririle, efectuate cu aprobarea consiliilor ştiinţifice şi având aviz
de mediu, se pot face numai în afara zonelor de conservare specială, doar acolo unde sunt absolut
necesare. Împăduririle se vor efectua numai cu specii locale, în proporţii care să corespundă
tipului de pădure preexistent, fiind interzisă efectuarea de terase şi plantarea în rânduri şi / sau,
alte scheme regulate, fiind necesară dispunerea aleatorie a puieţilor, pentru a se realiza o
structură cât mai apropiată de cea naturală şi în vederea evitării impactul peisagistic.
Pentru conservarea biodiversităţii ansamblului de habitate de interes conservativ, nu numai
a celor forestiere, este necesară:
- interzicerea oricăror împăduriri în cuprinsul terenurilor din următoarele categorii de
folosinţă - conform OJCGC (Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie):
o păşunilor stepice - categoriile de folosinţă, păşune - P;
o păşunilor împădurite şi rariştilor din pădurile de silvostepă - categoria Pdt, Pp
o terenurilor din categoria neproductiv (de origine naturală) - stâncării, ravene,
nisipuri şi alte terenuri neproductive naturale (N-neproductiv, Nb-stâncării-
bolovani, Nr-ravene etc.),
o stâncăriilor, golurilor, poienilor şi rariştilor din pădurile de silvostepă, (inclusiv a
celor considerate conform amenajamentului arborete cu consistenţă redusă), atât
212 Mihai PETRESCU
din fondul forestier cât şi în cazul păşunilor împădurite (Pdt, PDt, Pp conform
OCOTA) din afara acestuia.
o păduri ce se încadrează în tipuri de habitate periclitate / protejate
o alte categorii de terenuri ce cuprind habitate periclitate / protejate.
- interzicerea oricăror împăduriri efectuate în zonele de conservare specială ale ariilor
protejate, efectuarea împăduririlor numai pe terenurile antropizate din zonele de protecţie
(tampon) - cariere, halde de steril, plantaţii cu specii exotice/alohtone, terenuri agricole etc.
Având în vedere importanţa turistică internaţională a Dobrogei, ratificarea de către România a
Convenţiei europene a peisajului de la Florenţa (Legea 451 /2002) şi necesitatea înfiinţării de
arborete stabile, aceste împăduriri trebuie efectuate numai cu speciile indigene (care nu prezintă
riscuri de extindere în cuprinsul habitatelor periclitate învecinate, cum este cazul speciilor
exotice), fiind necesară evitarea schemelor regulate şi a terasărilor ce constituie un impact
peisagistic şi creează o structură artificială a arboretelor.
7.5.3. Modul de gospodărire a rezervaţiilor floristice situate în arborete rărite care

pot afecta populaţiile speciilor protejate
În cazul în care în arboretele rărite din cuprinsul ariilor protejate se constată, în urma
monitorizării, diminuări ale populaţiilor speciilor supuse conservării, datorită creşterii consis-
tenţei (acoperirii) coronamentului sau subarboretului, este interzisă doborârea arborilor şi
extragerea acestora prin târâre pe sol, chiar şi în afara sezonului de vegetaţie, întrucât aceasta
poate afecta regenerarea speciilor ocrotite.
În acest caz este necesară fie secuirea arborilor, urmată de uscarea lor pe picior (metodă ce
nu afectează regenerarea speciilor ocrotite), fără extragerea materialului lemnos (ce constituie în
continuare un habitat vital pentru unele specii de faună, inclusiv ciocănitori), fie tăierea arborilor
pe segmente, fără doborâre (conform metodelor utilizate în spaţiile urbane) urmată de extragerea
lor fără târâre pe sol.
Rariştile, pajiştile naturale, poienile, tufărişurile, stâncăriile din cuprinsul ariilor protejate
trebuie excluse de la împăduriri sau orice alte lucrări silvice (având în vedere bogăţia de specii,
inclusiv de specii strict specializate la astfel de habitate şi/sau zone de ecoton).
7.5.4. Modul de gospodărire a aliniamentelor de arbori, a lizierelor de păduri

învecinate cu arii protejate de tip zone umede (lacuri, bălţi etc.)
Vegetaţia forestieră situată limitrof ariilor protejate de tip zone umede (lacuri, bălţi,
mlaştini etc.), pentru a se evita apariţia unor modificări hidrografice, trebuie exclusă de la orice
tipuri de lucrări silvice, inclusiv împăduriri, pe o distanţă de cel puţin 100-500 m de la limita
respectivei zone umede (în funcţie de importanţa conservativă şi / sau specificul ariei protejate,
având în vedere bogăţia de specii protejate a acestor habitate de ecoton). Această distanţă
orientativă trebuie mărită în cazul în care se consideră că pentru ocrotirea florei şi faunei sunt
necesare suprafeţe mai întinse.
În cazul zonelor umede cu nivel variabil al apei, suprafaţa vegetaţiei forestiere excluse de
la orice lucrări silvice trebuie să fie cel puţin egală cu aria ocupată de respectiva zonă umedă la
cotele maxime ale nivelului apelor.
În pădurile de protecţie situate în vecinătatea arboretelor excluse de la lucrări silvice, menţionate
mai sus, nu se admit decât tratamente cu grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea pe
cale naturală a arboretelor şi pentru care există garanţia refacerii tipului natural fundamental. Astfel,
prin aceste tratamente nu trebuie să se modifice biodiversitatea şi hidrologia zonei.
7.5.5. Modul de gospodărire a rezervaţiilor de interes ornitologic

În zonele speciale de conservare (strict protejate) ale ariilor protejate de interes ornitologic
sunt interzise orice lucrări silvice, inclusiv împăduriri, combaterea chimică a dăunătorilor,
vânătoarea, turismul, alpinismul, deltaplanorismul, utilizarea parapantelor şi desfăşurarea altor
activităţi susceptibile de a cauza degradarea habitatelor sau perturbarea ornitofaunei. Este

necesară menţinerea nealterată a zonelor cu subarboret bogat, a tufărişurilor şi pajiştilor naturale,
a stâncăriilor, a rariştilor, poienilor, lizierelor, zonelor umede, a arborilor sau arboretelor
seculare, a arborilor uscaţi şi a altor habitate favorabile pentru cuibăritul şi/sau hrănirea
ornitofaunei.
În zonele de protecţie (tampon) ale ariilor protejate de interes ornitologic este necesar ca în
urma aplicării tratamentelor să se asigure conservarea unor pâlcuri de pădure naturală / semi-
naturală martor reprezentative, de minim 0,5-1 ha la 10 ha exploatate, în vederea conservării
acestor habitate vitale pentru numeroase specii de faună, în special pentru cuibăritul păsărilor
răpitoare de talie mare. Aceste pâlcuri martor este necesar să fie excluse de la orice recoltare de
material lemnos. Este de asemenea recomandat ca, acolo unde este posibil, mai multe astfel de
pâlcuri martor să fie grupate în limita a maximum 100 ha de arborete parcurse cu tăieri, pentru a
se asigura o repartizare relativ uniformă a acestora. Tot în aceste zone este necesară excluderea
de la tăiere a oricăror arbori în care există cuiburi, precum şi menţinerea a minim un arbore uscat
de talie mare la hectar.
7.5.6. Gospodărirea arboretelor artificiale

În arboretele artificiale rezultate în urma plantaţiilor parţiale sau totale cu alte specii decât
cele locale, în funcţie de deciziile luate pentru fiecare caz în parte de administraţiile ariilor
protejate şi de consiliile ştiinţifice ale acestora, este necesară o eliminare, preferabil treptată, a
speciilor exotice şi / sau care nu fac parte din flora spontană a ariei protejate.
Eliminarea, acolo unde este posibil, a speciilor plantate de către cele locale, prin
succesiune naturală, este varianta optimă, în special în zonele speciale de conservare (în care
orice intervenţii, chiar şi în vederea refacerii, pot avea consecinţe negative imprevizibile).
În cazul zonelor de protecţie / tampon (sau în zonele speciale de conservare, în situaţii
speciale, aprobate de consiliile ştiinţifice), în cazul în care la adăpostul acestor arborete artificiale
există o regenerare naturală a speciilor lemnoase spontane, satisfăcătoare din punct de vedere al
gradului de acoperire a solului, este necesară extragerea treptată a arboretului (inclusiv înaintea
atingerii vârstei exploatabilităţii).
În cazul inexistenţei unei regenerări naturale sunt posibile (în funcţie de scopurile de
conservare urmărite, de habitatele sau speciile prioritare) următoarele variante:
- extragerea arboretului şi efectuarea de plantaţii numai cu specii locale, în proporţiile
prezente în tipul de pădure natural fundamental preexistent în staţiunea respectivă înainte de
împădurire, fiind interzisă plantarea în linii, terase, scheme regulate, urmărindu-se dispunerea
aleatorie a puieţilor, în vederea realizării unei structuri cât mai apropiate de cea naturală şi a
evitării impactului peisagistic.
- extragerea arboretului în vederea refacerii ecosistemelor de pajişti şi / sau tufărişuri (în
cazul în care înaintea plantării terenurile respective nu au avut vegetaţie forestieră), îndeosebi
când acestea constituie habitate ce necesită constituirea de arii speciale de conservare.
În toate cazurile în care în arboretele artificiale s-au instalat deja specii ameninţate cu
dispariţia, există cuiburi de păsări etc., arborii sau suprafeţele respective trebuie excluse de la
tăiere, urmând ca aceştia să fie înlocuiţi prin succesiune naturală.
7.5.7. Gospodărirea arboretelor derivate, din cuprinsul ariilor protejate

Este necesară interzicerea efectuării oricăror tratamente în cazul în care nu există garanţia
asigurării unei regenerări naturale pe întreaga suprafaţă şi în proporţiile de participare ale
speciilor edificatoare principale (în special cvercinee), cel puţin egale cu cele ale arboretului
preexistent. Astfel este necesară evitarea derivării arboretelor şi implicit a scăderii biodiversităţii.
În cazul arboretelor exploatabile, parţial sau total derivate, este necesară regenerarea
acestora numai pe cale naturală, efectuarea oricăror plantaţii în cuprinsul lor accentuând
caracterul antropic al acestora.
214 Mihai PETRESCU
7.6. Recomandări pentru managementul patrimoniului natural şi

peisagistic în vederea reducerii sau eliminării ameninţărilor
7.6.1. Recomandări în domeniul informaţional

Pentru completarea lipsurilor în domeniul informaţional este necesară efectuarea de studii,
inventarieri şi monitorizări, în vederea evaluării stării de conservare, a frecvenţei în cadrul
zonelor studiate, a gradului de ameninţare locală şi a fundamentării ştiinţifice a metodelor de
management referitoare la:
- habitate (în special asupra celor ce necesită constituirea de arii speciale de conservare)
- asociaţii vegetale (îndeosebi cele reprezentative, endemice, rare, periclitate)
- specii de plante (cu prioritate cele ce necesită constituirea de arii speciale de conservare şi
/ sau taxoni reprezentativi, rari, ameninţaţi cu dispariţia)
Se recomandă evidenţierea pe teritoriul studiat a zonelor sensibile ecologic, în care nu se
recomandă desfăşurarea unor activităţi cu efect perturbator, inclusiv de tip turistic.
Este de asemenea necesară efectuarea de studii în vederea monitorizării fenomenelor de
uscare a stejarului, pentru a se putea determina cauzele şi pentru a se putea lua eventualele
măsuri necesare în cazul în care intensitatea acestui proces devine alarmantă.
7.6.2. Recomandări în domeniul educaţional

Se recomandă editarea de materiale de conştientizare a valorii deosebite a patrimoniului
natural şi peisagistic al Dobrogei, în special în ceea ce priveşte speciile şi habitatele ameninţate
cu dispariţia. Aceleaşi materiale trebuie să prezinte şi modul în care publicul şi autorităţile locale
pot contribui la conservarea şi protejarea acestui patrimoniu. Aceste materiale precum şi
intervenţiile directe trebuie să sensibilizeze şi factorii de decizie asupra importanţei
patrimoniului natural, a posibilităţilor de valorificare economică nedistructivă, în special prin eco
şi agro-turism, precum şi a cadrului legislativ ce asigură protejarea acestor valori.
7.6.3. Recomandări în domeniul legislativ

Este necesară adoptarea urgentă a unor legi care să oficializeze listele roşii naţionale
precum şi habitatele de interes naţional ce necesită constituirea de arii speciale de conservare,
care trebuie ocrotite pe întreaga arie de răspândire în ţară. Acestea ar constitui un eficient
instrument de lucru şi o bază legală mai riguroasă în acţiunile de protejarea florei şi vegetaţiei
din Podişul Dobrogei, în particular. Este de asemenea necesară elaborarea în cadrul planurilor de
management a unor liste roşii cu caracter local în care să figureze şi speciile şi / sau eventualele
habitate ameninţate cu dispariţia în fiecare arie protejată, chiar dacă nu au acest statut la nivel
naţional / internaţional.
Se impune adoptarea unor acte normative în care să se detalieze prevederile legislaţiei în
vigoare prin menţionarea explicită a categoriilor de activităţi admise în zonele strict protejate şi /
sau de protecţie (tampon) ale diferitelor categorii de arii protejate, întrucât în prezent din această
cauză există dificultăţi în administrarea acestora şi în relaţiile cu agenţii economici / comunităţile
locale.
Pentru asigurarea unei conservări reale, pe termen lung, şi reducerea presiunilor antropice
se impune elaborarea urgentă a unor acte normative care să detalieze diferitele tipuri de măsuri
compensatorii pentru eventualele pierderi economice rezultate în urma adoptării statutului de arie
protejată a unor suprafeţe de teren.
Pentru stăvilirea comerţului ilegal cu specii ameninţate, deşi nu s-au semnalat cazuri de
export ilegal al unor specii de plante ameninţate din Dobrogea, se recomandă adoptarea unor acte
normative adecvate, precum şi transmiterea de materiale de popularizare referitoare la aceste
specii către autorităţile vamale, pentru a se putea identifica mai uşor eventualele cazuri de export
ilegal.
7.6.4. Recomandări în domeniul administrativ

În literatură există foarte puţine referiri la măsurile ce pot fi aplicate în vederea protejării
florei şi vegetaţiei din Dobrogea. Unii autori (SANDA, ARCUŞ 1999) fac unele recomandări cu
caracter general, pentru această regiune. Astfel se urmăreşte păstrarea echilibrului ecologic prin
ocrotirea speciilor rare, vulnerabile, periclitate, prin acţiuni de refacere şi recolonizare a unor
specii dispărute din teritoriu precum, şi prin acţiuni de durată privind supravegherea evoluţiei în
timp a ecosistemelor în vederea corectării disfuncţionalităţilor.
Se impune în primul rând reglementarea aspectelor privind habitatele de protejat cu prioritate
şi proporţia între diferitele tipuri de habitate din fiecare arie protejată. Astfel se consideră că trebuie
împiedicată categoric restrângerea pajiştilor sau tufărişurilor stepice prin evitarea efectuării de
plantaţii în cuprinsul acestora. În general este preferabilă refacerea pe cale naturală a vegetaţiei
spontane, în mod controlat, inclusiv prin supravegherea acesteia. Intervenţiile se recomandă doar în
cazul în care se constată evoluţii negative ale vegetaţiei, sau, în cazuri în care este necesară, o
accelerare a refacerii. Ele trebuie însă riguros fundamentate ştiinţific, fiind recomandate tehnicile
care se apropie cel mai mult de procesele de refacere naturale.
Este necesară în plus elaborarea unor prevederi legislative cu privire la controlul răspândirii
speciilor alohtone.
Pază şi supraveghere. Se impune existenţa unui personal specializat, care să aibă atribuţii
specifice, inclusiv în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea unor factori de ameninţare
precum: incendiile, colectarea speciilor ameninţate, recoltarea ilegală a plantelor medicinale sau
alimentare, a materialului lemnos (în colaborare cu administraţia silvică), efectuarea de
prospectări, cercetări sau exploatări de roci în ariile / habitatele protejate sau în vecinătatea
acestora, efectuarea neautorizată de cercetări de orice tip, pe teritoriul ariilor protejate, îndeosebi
a celor ce utilizează metode distructive etc. Acest personal poate oferi de asemenea sprijin,
inclusiv informaţional, în cadrul acţiunilor de monitorizare a speciilor, habitatelor şi factorilor de
ameninţare. Prin identificarea zonelor de concentrare a speciilor ameninţate sau afectate de
colectări, a ariilor de recreere şi / sau frecventate de localnici sau turişti, precum şi a perioadelor
critice în care înfloresc speciile cele mai expuse colectării, se pot stabili programe de combaterea
acestor aspecte negative.
Păduri. Este necesară luarea în considerare a necesităţii menţinerii diversităţii biologice ca
obiectiv în administrarea pădurilor. În acest context trebuie evitată diminuarea proporţiei
cvercineelor şi copleşirea acestora, în special de către tei, în cadrul lucrărilor de conducere
(îndeosebi degajări, curăţiri) şi exploatare a arboretelor Este necesară menţinerea unei diversităţi
ridicate, în primul rând a speciilor din stratul arborescent, în proporţii corespunzătoare tipului
natural fundamental.
În zonele strict protejate revenirea la structura plurienă este recomandabil a se realiza prin
evoluţia naturală a arboretelor, fără intervenţii. În zonele tampon / de protecţie aceasta se poate
asigura treptat prin tratamente silviculturale adecvate care să diversifice structura arboretelor, în
cazul în care nu este posibilă realizarea respectivei structuri prin evoluţie naturală.
Este necesară conservarea prioritară a arboretelor mature sau supraseculare, din tipul
natural fundamental, pe întreg cuprinsul ariilor protejate.
Pentru conservarea diversităţii asociaţiilor forestiere este necesară conservarea în regim de
protecţie absolută a unor suprafeţe reprezentative din fiecare asociaţie, prin includerea acestora
în zonele strict protejate.
În vederea diminuării presiunii asupra arboretelor exploatabile din tipul natural
fundamental se recomandă finanţarea de către stat a administraţiilor ariilor protejate, inclusiv a
sectorului silvic din cadrul acestora, în cazul autofinanţării nefiind posibilă conservarea lor
corespunzătoare. Tot în acest context se recomandă ca în locul arboretelor din tipul natural
fundamental să fie exploatate predominant arboretele artificiale şi cele derivate.
Pentru stăvilirea eventualelor sustrageri ilegale de material lemnos este necesară o
colaborare mai strânsă între instituţiile cu atribuţiuni de supraveghere pază şi /sau control al
216 Mihai PETRESCU
respectării legislaţiei, ce pot sprijini administraţia silvică cum sunt Poliţia, Inspectoratul pentru
Protecţia Mediului, autorităţile locale la care s-ar putea adăuga sprijinul unui corp de rangeri din
cadrul administraţiilor ariilor protejate.
Protecţia speciilor ameninţate cu dispariţia. Pentru asigurarea acesteia se impune întărirea
colaborării între instituţiile statului cu atribuţii de pază şi supraveghere (inspectorate pentru
protecţia mediului, poliţie, inspectorate silvice, administraţiile pieţelor în care aceste specii sunt
comercializate) în special de pe teritoriile judeţelor din Dobrogea şi a celor învecinate. Acestea
trebuie să-şi concentreze activitatea în zonele cele mai afectate de colectări şi în cele în care sunt
comercializate şi să ia în considerare perioadele critice.
Refacerea ecologică a carierelor abandonate. În cadrul acestei activităţi se recomandă
precauţii deosebite întrucât în aceste zone refacerea este anevoioasă şi relativ riscantă datorită
accesului dificil în fronturile abandonate, mai ales în cazul când se urmăreşte refacerea profilului
iniţial al versanţilor, ceea ce impune folosirea de utilaje grele. În acest caz există chiar
posibilitatea unor degradări suplimentare ceea ce impune adoptarea unor soluţii adecvate.
Incendii. Având în vedere că ariditatea climei creează riscul potenţial de incendii se
recomandă întărirea bazei tehnico-materiale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor,
întreţinerea sau crearea de benzi arate (izolatoare de incendii) la limita exterioară a ariilor
protejate, în paralel cu acţiuni de educare a turiştilor şi localnicilor cu privire la prevenirea
incendiilor.
Cap. 8. CONSERVATION OF THE FLORA,

VEGETATION AND HABITATS OF DOBROGEA PLATEAU
(ABSTRACT)
8.1. Introduction
Dobrogea and the Danube Delta are unique in Europe and Romania, as here occur:
 some of the oldest geological structures of the continent (Măcin Mountains,
Casimcea Plateau), limitrophe to the youngest ones - the Danube Delta
 the largest surface of protected areas (472,253.5ha) and NATURA 2000 sites in
Romania and some of the widest of the European Union, representative for the
Steppic and Pontic bioregions
 the only representative large areas of Ponto - Sarmatic steppes (and sand steppes)
habitats in the European Union
 the endemic sub-Mediterranean and Balkanic forests - that include the largest lime
tree forest of Europe
 the largest compact reedbed in the world
 the prime forests of the Danube Delta (Letea, Caraorman) endemic for this region
 the sand dunes with characteristic pontic flora, that form the longest unspoiled
coast of south-eastern Europe
 1911 plant species (DIHORU, DONIŢĂ 1970) of which 420 are threatened at the
national level, 14 are included in the European Red List and 4 are endemic to the
region.
The present study aims mainly to underline the diversity and the ecological value of
national and global importance of the threatened plants, coenotaxa and habitats from the
Dobrogea Plateau (south-eastern Romania), the most representative geographical unit for the
Steppic bioregion, only found in Romania within the European Union. An important part of this
natural and landscape heritage is presented within this work, that includes original data on plant
species, plant communities, habitats, landscapes, recently founded protected areas from
Dobrogea Plateau, and also about threatened plants from the seashore area of the Danube Delta
Biosphere Reserve. It includes images of these protected areas and of the numerous threatened
species identified within the studied sites, of which many are caracteristic for the Steppic and
Pontic bioregions.There are also presented the threats, the in situ conservation measures and the
national legislation concerning the natural and landscape heritage.
Within this work, the toponim Dobrogea refers to the Dobrogea Plateau and its limitrophe
areas situated in the Danube flood plain, in the western part of this province, all these being
framed in the Steppic bioregion. The Danube Delta toponim refers to the area of the biosphere
reserve, included in the Steppic and Pontic bioregions.
8.2. Research methods
8.2.1. Flora, vegetation and habitat studies

The descriptions and the denominations of most of the habitats correspond to the PHYSIS
Data base (Institut Royal des Sciences Naturelles de Belgique), Resolution 4 /1996 of the Berne
218 Mihai PETRESCU
Convention and the NATURA 2000 new habitats proposed for the Habitat Directive. The field
research consisted in observations on itineraries and inventories in plots, according to the Braun-
Blanquet method.
8.2.2. Cartography
The limits of the Horstul Dobrogean site were made in GIS system, according to the
satellite maps LANDSAT 2000, of the topographical map of the Water and Environment
Ministry (1:100 000), of the administrative-territorial map of Tulcea County (1:100 000), of the
topographical maps (1:25.000). Most of the polygons were verified afterwards in the field. The
habitat mapping was made by personal observation in the field, but also by using the maps from
the publication Flora şi vegetaţia Podişului Babadag (DIHORU, DONIŢĂ 1970) and Vegetaţia
României (DONIŢĂ et al. 1982). Within the map there were marked the limits of the habitats
protected by the Resolution 4 /1996 of the Berne Convention (the main upper habitat categories,
with significant areas), respectively “34.9 Continental steppes”, “41.2 Oak-hornbeam forests”,
“41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods”, “93 Wooded steppe”. Within the
map, the polygons that represent the “93 Wooded steppe” habitat were considered either steppe
habitats, or wooded steppe, according to the habitat that covers most of the area.
8.2.3. Ecological corridors

The ecological corridors were delimitated according to the categories of vegetation
mentioned in the environment legislation, but also, in extreme situations, by the more or less
natural vegetation situated along the roads and / or from the edge of the crop fields. The use of
these ecological corridors was the only possibility to connect the steppe and / or forests of
northern Dobrogea that have a more or less fragmented aspect.
8.3. Physico-geographical frame
8.3.1. Dobrogea Plateau and the Danube Delta, location and limits
Dobrogea Plateau, situated in southeastern Romania (Fig.1), represents a rigid platform
unit of old mountains flattened by erosion, characterized by block structure, divided by most
authors in the following regions: Northern, Central and Southern Dobrogea, separated by
geological faults, having different geological structures. This region has mainly altitudes below
200 m, the highest ones, of 300-500 m, only found in its northern part.
The Danube Delta and the lagoons Razim-Sinoe are framed between Chilia branch, the
Black Sea, respectively the Dobrogea Plateau, being a low area with an average altitude of 0 m.
8.3.2. Geomorphology
The geomorphologic regions of Northern Dobrogea include Măcin Mountains, Niculiţel
Hills, Tulcea Hills, Babadag Plateau. Central Dobrogea is represented by Casimcea Plateau and
Southern Dobrogea is divided in the Medgidia, Adamclisi, Negru Vodă plateaux.
Măcin Mountains, situated in northwestern Dobrogea, have parallel ranges, with maximum
altitudes of 467 m, with sharp peaks, and steep slopes with screes, especially in the granite area.
Niculiţel Hills have rounded or flattened summits of about 300 m, with steep slopes at their edge.
Tulcea Hills have the aspect of a narrow range that follow the Sfântu Gheorghe Branch of the
Danube, with a mamelon aspect. Babadag Plateau has a rectangular shape, with a maximum
altitude of 401 m, with a hilly plateau aspect, very fragmented, with a general northeastern
direction. The Casimcea Plateau corresponds to the southern part of the Dobrogea Horst, having
low altitudes (200-300 m), the maximum one being of 394 m. This is a mountain area flatten by
erosion, mostly covered with loess, with rare rocky summits of inselberg type. Southern
Dobrogea has a typical plateau aspect, with interfluves flattened and low altitudes, below 200 m,
the highest measuring 180m.
The Danube Delta and the lagoons Razim-Sinoe includes: marshes, lakes, channels,
Danube branches, that represent the negative relief; fluvial levees, with altitudes of 2-3m above
the sea level; coastal sand dunes with maximum altitudes of 13m.
8.3.3 Geology
In Northern and Central Dobrogea occur Precambrian, Palaeozoic, Mesozoic deposits,
erruptive and metamorphic rocks that were subjected to different orogeneses, being afterwards
flattened by erosion. From the deep loess deposits these old geological formations appear only
on restricted areas. Southern Dobrogea is formed by sedimentary Jurassic, Cretaceous, Sarmatian
strata, covered by a loess layer.
From the geological point of view, Northern Dobrogea is divided in Măcin Unit, which
corresponds to Măcin Mountains, Niculiţel and Tulcea Units, framed together in the Tulcea
zone; Babadag corridor, equivalent to Babadag Basin. To these, according to some authors, can
be added the Central Dobrogea Massif, respectively Casimcea Plateau.
Măcin Unit is formed by schists and granites covered by Palaeozoic deposits of
Carboniferous age, represented by the Carapelit formation.
Niculiţel Hills are formed of diabases in the North and Triassic limestones in their southern
part. Within Tulcea Hills occur mainly sedimentary Palaeozoic formations, covered by
sedimentary alpine deposits, mostly Triassic and less Jurassic, including sandstones, limestones
etc.
Babadag Basin is formed by deposits of Cretaceous age represented by reef white
limestones, and less by Jurassic deposits, mainly massif limestones.
The Central Dobrogea Massif is formed by crystalline and green schists of Precambrian
age, and on restricted areas by Jurassic strata, of limestone and Cretaceous gravels and sands.
The Southern Dobrogea Platform is formed of crystalline schists, covered by strata of
Silurian, Devonian and Triassic sandstones, Carboniferous and Sarmatian clay deposits, Jurassic
limestones.
The Danube Delta belongs to the Predobrogean Depression and has two types of
fundament, of eastern European, respectively of northern - Dobrogean origins.
8.3.4. Soils
From the very diverse soil types of Dobrogea, there are presented the most important ones.
Typical for the steppe soils are the chestnut soils and chernozem soils formed on loess, with
characteristic dry grassland vegetation. In the forest steppe layer, the cambic chernozems, and
the rendzinic soils, formed mainly on loess, are fertile for Quercus pubescens and Quercus
pedunculiflora forests. In the xerotherm forest layer, the most characteristic are the rendzinic
soils. In the Balkanic mesophyllous decidous forests layer, typical are the argillic and eu-
mesobasic brown soils, which have medium to high fertility for sessile oak and mixed oak
forests.
The lithosoils are developped on granite, green schists, limestones, having generaly a rocky
steppe vegetation and less xerophilous shrub or forest vegetation. The fossil soils usually occur in
the steppe area. The hydromorphic and alluvial soils correspond to the wetland herbaceous
vegetation and forests. The sand soils are typical for the sand levees and seashore of the Danube
Delta, where sand steppes, saltmarshes and seashore vegetation occur.
8.4. Flora, vegetation, habitats

Within this chapter there will be presented the flora, plant communities and habitats
220 Mihai PETRESCU
registered so far in the 100 studied sites within Dobrogea Plateau. Separately, in the next chapter
there will be presented the threatened plants from the 8 studied sites within the Danube Delta
coastal area.
8.4.1. The studied sites flora

The flora inventory is presented separately for each coenotaxa, within chapter 4. So far
there were recorded 130 threatened taxa at the national level, among which 12 have a global
importance (Anexa /Annex 1). In the sites from the Danube Delta 20 threatened species were
identified. The images of most of the species from all the studied sites are presented within this
work (Pl. 38....).
8.4.2. The studied sites vegetation - general aspects

The vegetation of the studied sites within Dobrogea Plateau is mainly typical for the
Steppic bioregion (only found in Romania, within the European Union) and it includes the major
part of the biogeographic range of numerous habitat subtypes, of which many are endemic for
Dobrogea. In Dobrogea and the Danube Delta there were identified 7 major vegetation units, as
follows: Steppes (M), Wooded steppes (L), Xerothermal deciduous and deciduous-resinaceous
forests (G), Mesophyllous deciduous and deciduous-resinaceous forests (F), Coastal and
halophyllous vegetation (P), Flood plain vegetation (U), Reedbeds and marshes with
Bolboshoenus spp. (R).
8.4.3. Habitats
Within the 100 studied sites there were recorded 37 habitat subtypes - described according
to the Palaearctic classification, PHYSIS data base. To this there can be added 3 new described
habitat subtypes, 3 plant communities and 2 phytocoenoses, all of these not being framed in the
Palaearctic classification.
Within Dobrogea Plateau all the presented habitats / plant communities are framed in the
Steppic bioregion. The correspondence between the habitats and other classification systems /
protected habitats is presented in Tabel (Table) 2. Most of the habitats / plant communities have
small natural ranges, which were further reduced by human intervention. The threat category of
each plant community inventoried within a certain habitat, in the studied site, is established
according to the number of sites in which it was registered from their total number. The number
and lists of threatened species in each plant community are mentioned in section 4.3. The
threatened plants are followed by the abbreviations lrn-National red list and lre-European red list.
8.4.3.1. Habitats framed into the Palaearctic classification

Within this section there will be presented only the most important characteristics of the
habitats identified within the study sites.Their description is available on the PHYSIS data base,
the phytocoenological classification is set out in the Romanian bibliography, so there will only
be mentioned the plant communities identified in the studied sites that are framed into the
respective habitats.
15.A211 Western Pontic saline steppes

Other important species: -
Geographical distribution: Western Black Sea, Lower Danube regions; Dobrogea Plateau
(restricted areas)
Associated habitats: 53.11; 34.92
Threats: water works, grazing
Conservation status: protected by national and international legislation (O 1198, R4)
Plant communities within the studied sites: Artemisietum santonici / endangered (1 site)
15.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows

Other important species: Puccinelia limosa, Trifolium fragiferum
Geographical distribution: Dobrogea Plateau (restricted areas)
Associated habitats: 15.A21275; 53.11
Threats: water works, overgrazing
Plant communities within the studied sites: Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii /
endangered (1 site)
15.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds

Other important species: Bolboschoenus maritimus, Hordeum histrix, Juncus gerardi,
Puccinelia limosa, Spergularia maritima, Trifolium fragiferum
Threats: works that modify the hydrologic and salinity regimes of the soils
Plant communities within the studied sites: Trifolio fragifero-Cynodontetum / vulnerable (7
sites)
22.4313 Fringed waterlily carpets

Other important species: Aldrovanda vesiculosa (lre), Ceratophyllum demersum,
Myriophyllum spicatum, Nymphaea alba, Potamogeton pectinatus, P. crispus, P. lucens,
Utricularia vulgaris (lrn)
Associated habitats: 53.11
Threats: works that modify the hydrologic regime
Conservation status: unprotected
Plant communities within the studied sites: Nymphoidetum peltatae / vulnerable (3 sites)
24.2 River gravel banks

Other important species: noted within the habitat 15.A21275
Geographical distribution: wide European distribution, including Romania; Dobrogea
Plateau (restricted areas)
Associated habitats: 34.92; 41.7A221; Dobrogea wooded steppe
Threats: water works (potential threat)
Conservation status: protected at the international level (R4), national level (O 1198) - the
subtype 15.A21275, associated with the habitat 24.22
Subtypes / Plant communities within the studied sites:
24.21 Unvegetated river gravel banks - vulnerable (8 sites)
24.22 (x 15.A21275) Vegetated river gravel banks - Trifolio fragifero-Cynodontetum /
endangered (1 site)
24.3 River sand banks

Threats: water works, natural succession
24.31 Unvegetated river sand banks - rare (18 sites)
222 Mihai PETRESCU
24.32 Vegetated river sand banks - Portulacetum oleracei / vulnerable (3 sites), Salicetum
albae / vulnerable (2 sites)
31.8B125 Danubian hawthorn scrub

Geographical distribution: Slovakia, Hungary, Romania (Munteania, Oltenia); Dobrogea
Plateau limitrophe areas (very restricted areas)
Associated habitats: 15.A21275
Threats: overgrazing
Conservation status: protected by international legislation (R4)
Plant communities within the studied sites: Crataegetum danubiale / endangered (1 site)
31.8B71 Ponto-Sarmatic steppe brush

Other important species: Fraxinus ornus, Cotoneaster integerrimus (for the Spireetum
crenatae plant community)
Geographical distribution: southern Ponto-Sarmatic region; Romania - centre and
Dobrogea Plateau (restricted areas)
Associated habitats: 34.92; 31.8B721; Dobrogea wooded steppe
Threats: quarries, afforestation
Conservation status: protected as a priority NATURA 2000 (40C0*) habitat by the national
legislation (O 1198)
Plant communities within the studied sites: Spireetum crenatae / vulnerable (3 sites)
31.8B711 Ponto-Sarmatic dwarf almond scrub

Other important species: Pyrus pyraster, Rosa canina, Rosa dumetorum
Geographical distribution: northeastern Bulgaria; eastern, southern and southeastern
Romania, Dobrogea Plateau (restricted areas)
Associated habitats: 34.92; 31.8B721
Threats: overgrazing, afforestation
Plant communities within the studied sites: Prunetum tenellae / vulnerable (3 sites)
31.8B721 Ponto-Sarmatic hawthorn-blackthorn scrub

Other important species: Bromus inermis, Origanum vulgare, Paeonia peregrina (lrn)
Threats: overgrazing, scrub cutting, afforestation
Plant communities within the studied sites: Pruno spinosae-Crataegetum / rare (19 sites)
31.8B731 Western Pontic jasmine Christ`s thorn scrub

Other important species: Coronilla scorpioides (lrn), Orchis simia (lrn), Paeonia peregrina
(lrn)
Geographical distribution: northeastern Bulgarian Dobrogea; Romanian Dobrogea Plateau
(restricted areas)
Associated habitats: 31.8B721; 34.92
Threats: overgrazing, quarries, afforestation
Plant communities within the studied sites: Asphodelino luteae-Paliuretum / vulnerable (7
sites); Asphodelino luteae-Paliuretum subas. asphodelinetosum / vulnerable (3 sites); Rhamno
catharticae-Jasminietum fruticantis / vulnerable (5 sites)
34.92 Ponto-Sarmatic Steppes

Other important species:
Festucion valesiacae: Agropyron pectiniformae, Alyssum saxatilis, Chrysopogon gryllus,
Dichanthium ischaemum, Elymus hispidus, Festuca valesiaca, Koeleria macrantha, Poa
Stipion lessingianae: Cephalaria uralensis, Salvia nutans, Stipa lessingiana, Teucrium
Artemisio-Kochion: Kochia prostrata
Pimpinello-Thymion zygioidi: Agropyron brandzae, Artemisia caucasica (A.
Threatened plant species: Agropyron brandzae (lre; lrn); Campanula romanica(lre; lrn; O
1198; R6); Colchicum fominii (R6; lre; lrn); Dianthus nardiformis (lre; lrn); Moehringia
grisebachii (lre; lrn); Moehringia jankae (lre; lrn; O 1198); Ornithogalum amphibolum (lre; lrn);
Paeonia tenuifolia (R6; lrn; O1198); Stipa ucrainica (lre; lrn) etc.
Geographical distribution: Ukraine, Russia (the subtype “34.922 Sarmatic steppes”);
Bulgaria; southeastern Romania; Dobrogea Plateau (restricted areas)
Associated habitats: 31.8B7 (especially subtype 31.8B731); 41.7 (especially subtype
41.73724)
Threats: overgrazing, threatened plants gathering, afforestation, quarries, constructions
Conservation status: protected as a priority habitat of community interest (62C0*) by the
national and international legislation (O 1198, R4)
Plant communities within the studied sites: Cynodonti-Poëtum angustifoliae / vulnerable (5
sites); Medicagini minimae-Festucetum valesiacae / sporadic (28 sites); Parietario serbicae-
Alyssetum saxatilis / vulnerable (2 sites); Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae / rare (16 sites);
Agropyretum pectiniformae / vulnerable (8 sites); Botriochloetum ischaemi / sporadic (50 sites);
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli / vulnerable (7 sites); Stipetum capillatae / sporadic
(30 sites); Elytrigietum hispidi / rare (13 sites); Trigonello gladiatae-Orlayetum / endangered (1
site); Agropyro cristati-Kochietum prostratae / vulnerable (8 sites); Subtype 34.9211 Western
Pontic thyme steppes: Agropyro-Thymetum zygioidi / sporadic (29 sites); Festucetum callierii /
sporadic (27 sites); Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi / sporadic (44 sites); Teucrio polii-
Melicetum ciliatae / vulnerable (6 sites); Subtype 34.9213 Western Pontic feathergrass steppes:
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae / vulnerable (10 sites)
41.1F Dobrogea beech forest

Other important species: Allium ursinum, Asarum europaeum, Carex pilosa, Carpesium
cernuum, Dryopteris filix-mas, Sorbus torminalis, Symphytum tauricum, Ulmus montana
Geographical distribution: Romanian Dobrogea Plateau (very restricted areas): Măcin
Mountains, Niculiţel Hills
Associated habitats: 41.2C22
Threats: logging, afforestation (outside Măcin Mountains National Park), illegal tree
cutting, natural succession (or induced by the forestry management)
Conservation status: protected as a priority subtype (91X0*) by the national and
international legislation (O 1198, R4). Plant communities within the studied sites: Carpino-
Fagetum subas. tilietosum tomentosae / vulnerable (2 sites).
224 Mihai PETRESCU
41.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forests

Other important species: Acer campestre, Crataegus pentagyna, Glechoma hirsuta,
Quercus petraea Viola reichenbachiana
Geographical distribution: Moldova Republic; eastern, southern and southeastern
Romania; Dobrogea Plateau (medium areas)
Threats: habitat destruction / degradation through afforestation, unecological timber
extraction techniques, gathering of threatened plants, illegal grazing, illegal tree cutting. This
habitat is one of the most complex forest habitats of Europe, as it is composed of numerous tree
species shrub and herbs. Having a high number of species in the tree layer, some of them
(especially Tilia sp.) are favoured by timber extraction, becoming dominant and having a
tendency to eliminate oak species, which leads to a general biodiversity loss in the already
relatively restricted range of this habitat.
Plant communities within the studied sites: Tilio tomentosae-Carpinetum betuli /
vulnerable (10 sites)
41.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods

Other important species: Carex halleriana (lrn), Galanthus elwesii (lrn), Piptatherum
virescens (lrn), Veratrum nigrum (lrn)
Geographical distribution: Bulgaria; Romanian Dobrogea Plateau (restricted areas)
Associated habitats: 41.7A221; 41.73724
extraction techniques, illegal grazing, illegal tree cutting. Logging induces a reduction,
frequently complete, of the oak species in the canopy and an increase of the other species like
Carpinus orientalis, which leads to a biodiversity loss. Thus, in the already restricted area of this
habitat, an important surface is represented by more or less modified forms of this habitat. This
reduces even more the area of the representative forests of this rare habitat at the national and
European levels. As it is one of the richest in threatened species habitat of Dobrogea it is also
affected by these species gathering.
Conservation status: protected as a priority habitat (91AA*) by the national and
international legislation (O 1198, R4)
Plant communities within the studied sites: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis /
sporadic (29 sites)
41.73724 Moesian Galium dasypodium-white oak woods

Other important species: Fraxinus ornus, Quercus virgiliana, Laser trilobum, Hierochloë
odorata, Orchis simia (lrn), Paeonia peregrina (lrn), Veratrum nigrum (lrn), Asparagus
verticillatus (lrn)
Associated habitats: 34.92; 41.73723; 41.7A221; Dobrogea wooded steppe
Threats: logging extraction; afforestation; illegal grazing; threatened species gathering.
In the already restricted area of this habitat an important surface is represented by more or
less modified forms. This reduces even more the area of the representative forests of this rare
habitat at the national and European levels.
Plant communities within the studied sites: Galio dasypodi-Quercetum pubescentis / rare
(15 sites)
41.76 Balkano-Anatolian thermophilous oak forests

The description is made for the Fragario viridis-Polyquercetum plant community within
this habitat.
Other important species: Quercus dalechampii, Quercus pedunculiflora, Quercus
pubescens, Quercus frainetto, Quercus polycarpa, Carpinus orientalis, Evonymus verrucosus,
Digitalis lanata, Fragaria viridis, Lychnis coronaria
Geographical distribution: Romanian Dobrogea Plateau (very restricted areas)
Threats: forestry management, natural succession (or induced by forestry management)
Plant communities within the studied sites: Fragario viridis-Polyqurcetum / endangered (1
site)
41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam Quercus cerris forests

Other important species: Acer campestre, Arabis turrita, Evonymus europaeus, E.
verrucosus, Ligustrum vulgare, Lychnis coronaria, Paeonia peregrina (lrn), Pyrus pyraster,
Quercus frainetto, Q. pubescens, Q. polycarpa, Tanacetum corymbosum, Tilia tomentosa,
Viburnum lantana, Viola hirta
Geographical distribution: Serbia; Bulgaria; Romania; Dobrogea Plateau (restricted areas,
only in the south-est of the region)
Associated habitats: 41.73723; 41.7691; 41.7A223
Threats: logging, forestry management, natural succession (or induced by forestry
management)
Plant communities within the studied sites: Carpino orientalis-Quercetum cerris /
41.76813 Moesio-Danubian mixed oak Quercus frainetto forests

Other important species: Sorbus torminalis, Carex praecox, Carex caryophyllea, Carex
michelii, Brachypodium pinnatum, Paeonia peregrina (lrn)
Geographical distribution: Bulgaria; Romanian Dobrogea Plateau (very restricted areas)
Threats: logging, afforestation, natural succession (or induced by forestry management)
Plant communities within the studied sites: Carici-Quercetum frainetto / vulnerable (2
sites)
41.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forests

Other important species: Carpinus orientalis, Tilia tomentosa, Nectaroscordum siculum
ssp. bulgaricum (lrn), Galanthus plicatus (lrn)
Geographical distribution: Dobrogea Plateau (restricted areas, mainly in northern
Dobrogea)
Associated habitats: 41.73723; 41.2C22
Threats: habitat destruction / degradation through afforestation, unecological logging,
threatened plants gathering, illegal grazing, illegal tree cutting.
Many forests of this type have more or less lost their oak species, mainly due to the timber
extraction and to the high competition between oak and lime species. This reduces even more the
area of the representative forests of this rare habitat at the national and European levels.
41.76831 Dobrogean paeonia sessile oak forests: Fraxino orni-Quercetum dalechampii /
226 Mihai PETRESCU
vulnerable (9 sites); 41.76832 Dobrogean sessile oak-lime-oriental hornbeam-ash forests:

Nectaroscordo-Tilietum tomentosae / vulnerable (5 sites); 41.7683 Dobrogean Quercus
pedunculiflora -lime-oriental hornbeam forests: Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae /
vulnerable (8 sites); Polyquerco-Tilietum tomentosae / vulnerable (3 sites); 41.7684 Western
Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forests: Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae / vulnerable (8 sites)
41.7691 Getic white cinquefoil Quercus cerris forests

Other important species: Evonymus europaeus, E. verrucosus, Fraxinus excelsior,
Fraxinus ornus, Gallium mollugo, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Lathyrus vernus, L. niger,
Lychnis coronaria, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Quercus frainetto, Ruscus aculeatus
Geographical distribution: southern Romania; Dobrogea Plateau - southeastern part (very
restricted areas)
Threats: afforestation, logging, natural succession (or induced by forestry management)
Plant communities within the studied sites: Quercetum cerris / endangered (1 site)
41.7A221 Pontic Acer tataricum-Quercus pedunculiflora steppe woods

Other important species: Anthriscus cerefolium, Centaurea stenolepis, Cornus sanguinea,
Veratrum nigrum (lrn), Viola suavis
Geographical distribution: northeastern Bulgaria; southern and southeastern Romania;
Threats: logging, afforestation, natural succession (or induced by forest management),
illegal grazing, illegal tree cutting.
As this habitat occur on deep soils on loess, suitable for agriculture, many of the previous
areas covered by this type of forest were destroyed. The remaining areas are, more or less,
transformed by human activities.
Conservation status: protected as a priority habitat (91I0*) by the national and international
legislation (O 1198, R4, DH)
Plant communities within the studied sites: Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae /
vulnerable (10 sites), Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae / vulnerable (2 sites)
41.7A223 Pontic Acer tataricum-Q. cerris-Q. pedunculiflora steppe woods

Geographical distribution: southern and southeastern Romania; Dobrogea Plateau (very
restricted areas)
Threats: logging, illegal tree cutting, grazing
Plant communities within the studied sites: Quercetum pedunculiflorae-cerris / vulnerable
(6 sites)
44.1621 Lower Danube willow galleries

Other important species: Bidens tripartita, Cornus sanguinea, Lysimachia nummularia,
Populus alba, Scutellaria hastifolia, Symphytum officinale, Vitis sylvestris
Geographical distribution: northeastern Bulgaria; southern, eastern, southeastern Romania;

Threats: logging, afforestation, water works, natural succession (or induced by forest
management)
Conservation status: protected by national and international legislation (O 1198, R4, DH)
Plant communities within the studied sites: Salicetum albae / rare (22 sites)
44.4 Mixed oak-elm-ash forests of great rivers

Other important species: Ulmus laevis, Ulmus minor, Populus alba, Populus nigra, Cornus
sanguinea, Crataegus monogyna, Brachypodium sylvaticum, Lysimachia nummularia
Geographical distribution: wide distribution in Europe; Dobrogea Plateau (restricted areas)
Threats: forestry management, afforestation, water works, natural succession (or induced
by forest management)
Conservation status: protected by national and international legislation (O 1198, DH)
Plant communities within the studied sites: Fraxino-Ulmetum / rare (13 sites)
44.661 Western Pontic poplar galleries

Other important species: Clematis vitalba, Glycyrrhiza echinata, Humulus lupulus,
Lycopus exaltatus, Stachys palustris, Vitis sylvestris
Geographical distribution: western Black Sea plains; Dobrogea and limitroph areas
(restricted areas)
management)
Subtypes / Plant communities within the studied sites: 44.6611 Western Pontic white
poplar galleries: Populetum albae / vulnerable (4 sites); 44.6612 Western Pontic white-black
poplar galleries: Populetum nigro-albae / vulnerable (8 sites)
44.814112 Danube small reed fresh water tamarix stands

Other important species: Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Cichorium intybus,
Cynodon dactylon, Poa angustifolia
Geographical distribution: southern, eastern, southeastern Romania; Dobrogea Plateau
(restricted areas)
Associated habitats: 44.1621; 15.A21275
Threats: afforestation, water works, overgrazing, natural succession
Plant communities within the studied sites: Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae /
endangered (1 site)
44.921 Grey willow scrub

Other important species: Berula erecta, Lycopus europaeus, Phragmites australis,
Solanum dulcamara, Thelypteris palustris
Geographical distribution: wide distribution in Europe; Dobrogea (restricted areas, mainly
in the Danube Delta)
Threats: water works, fires
Plant communities within the studied sites: Calamagrosti-Salicetum cinereae / endangered
(1 site)
228 Mihai PETRESCU
53.11 Common reed beds

Other important species: Bolboschoenus maritimus, Iris pseudacorus, Oenanthe aquatica,
Schoenoplectus lacustris, Sium latifolium, Stachys palustris, Symphytum officinale
Geographical distribution: wide distribution in Europe; Dobrogea (very large areas in the
Danube Delta, restricted areas in the Dobrogea Plateau)
53.1111 Freshwater Phragmites beds: Scirpo-Phragmitetum / vulnerable (7 sites);
53.1121 Dry freshwater Phragmites beds: Scirpo-Phragmitetum / vulnerable (2 sites)
53.13 Reedmace beds

Other important species: Glyceria maxima, Lythrum salicaria, Phragmites australis,
Schoenoplectus lacustris
53.132 Lesser reedmace beds: Typhetum angustifoliae / vulnerable (5 sites);
53.133 Laxmann's reedmace beds: Typhetum laxmannii / endangered (1 site)
54.1 Springs
Geographical distribution: wide distribution in Europe (restricted areas); Dobrogea Plateau
(restricted areas); studied sites: rare (25 sites)
Associated habitats: 34.92; 41.2C22; 41.7
Threats: water works
Plant communities within the studied sites: -
65 Caves
Geographical distribution: wide distribution in Europe; Dobrogea Plateau (very restricted
distribution)
Associated habitats: 34.92; 41.7; Dobrogea wooded steppe
Threats: quarries, tourism
Subtypes : 65 Caves / rare (13 sites); 65.22 Continental bat caves: vulnerable (5 sites)
9 Wooded grasslands and scrubs

In the studied sites there were identified and described 2 new subtypes within this complex
habitat, that are not mentioned in the PHYSIS data base. The first one of them is only briefly
described as there are not enough data for this.
Subtypes:
A. Danubian wooded floodplain grasslands
In the studied sites the habitat is considered vulnerable (2 sites) and it includes a complex
mosaic vegetation composed of the below mentioned plants communities.

Plant communities within the studied sites: Populetum nigro-albae, Trifolio fragifero-
Cynodontetum, Salicetum albae, Fraxino-Ulmetum, Crataegetum danubiale
B. Dobrogean wooded steppe
Important species:
- trees: Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens;
shrubs: Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Jasminium fruticans, Paliurus
spina-christi, Prunus spinosa, Prunus tenella
- herbs: Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Campanula romanica, Dianthus
nardiformis, Dichanthium ischaemum, Festuca valesiaca, Galium dasypodum, Koeleria lobata,
Lithospermum purpureocaeruleum, Mercurialis ovata, Moehringia grisebachii, Moehringia
jankae, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum amphibolum, Ornithogalum fimbriatum, Paeonia
peregrina, Pimpinella tragium ssp. lithophila, Stipa capillata, Stipa lessingiana, Stipa ucrainica,
Thymus zygioides
Geographical distribution: Dobrogea Plateau (restricted areas); studied sites: sporadic (37
sites)
Associated habitats: 34.92; 31.8B7; 41.7; 41.2 (on larger compact areas, not as a mosaic
vegetation)
Threats: afforestation, overgrazing, threatened plant gathering, illegal tree cutting, quarries,
constructions
Conservation status: all the component subtypes of habitats are protected by national and
international legislation (O 1198, R4). The “93 Wooded steppe habitat” is protected by
international legislation (R4).
Component habitats: 31.8B711; 31.8B721; 31.8B731; 34.92; 34.9211; 34.9213; 41.6834;
41.73723 ; 41.73724; 41.76813; 41.76831; 41.76832; 41.76833; 41.7A221
Coenotaxa within the studied sites:
Alliances: Festucion valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Stipion lessingianae,
Carpino-Tilienion tomentosae
Plant communities: Pruno spinosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis, Prunetum
tenellae, Asphodelino luteae-Paliuretum spinae-christi, Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis, Galio dasypodi-Quercetum pubescentis, Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis,
Violo-Quercetum pedunculiflorae, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae, Carici-
Quercetum frainetto, Fragario viridis-Polyquercetum
8.4.3.2. Habitat that are not framed within the Palaearctic classification
Dobrogean Celtis glabrata wood

The habitat was recently described in the Romanian bibliography as a plant community
(PETRESCU 2000-2001) and also as a new habitat subtype (PETRESCU sub tipar - under print).
Important species:
trees: Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Cerasus mahaleb, Quercus
pubescens, Acer tataricum; shrubs: Crataegus monogyna, Cornus mas; herbs: Gymnospermium
altaicum, Anthriscus cerefolium, Corydalis solida, Stellaria media, Paeonia peregrina,
Erysimum cuspidatum, Melica ciliata, Campanula romanica, Moehringia grisebachii, Dianthus
nardiformis
Geographical distribution: Dobrogea Plateau (very restricted areas)
Associated habitats: 34.92; 41.73723; 41.73724; 41.7683
Threats: natural succession, accidental fires, tree cutting, grazing, threatened plants
gathering (potential threats)
Conservation status: unprotected; proposed as a protected priority habitat within the
Habitat Directive or at least at the national level
230 Mihai PETRESCU
Plant communities within the studied sites: Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae /

8.4.3.3. Coenotaxa that are not framed within the Palaearctic classification
The following coenotaxa are not framed in the Palaearctic classification nor protected by
national and international legislation.
Hippuridetum vulgaris plant community is represented by monodominant phytocoenoses of

this endangered coenotaxa, that were identified in only 1 site.
Schoenoplectetum tabernaemontanii plant community was identified only in

southwestern Dobrogea sites, where it can be considered vulnerable (3 sites).
Sclerantheto-Teucrietum polii plant community was so far described worldwide only in

Dobrogea, in the studied sites being considered vulnerable (5 sites).
Sophora jaubertii phytocoenosis was only inventoried within Korum Tarla reserve site, thus
being considered endangered.
Syringa vulgaris phytocoenosis is also considered endangered within the studied sites, where
it was registered in Valea Oilor reserve.
8.5. Natural sites from Dobrogea and the Danube Delta

In the present work there were studied 100 natural sites from the Dobrogea Plateau and
limitrophe areas, that were the main object of these studies, for which there are briefly presented
the specific features, the landscape, geological, geomorphological aspects, as well as the
threatened species plant communities, habitats and the legal protection status. Within the Danube
Delta Biosphere Reserve there were separately studied the threatened plants of 8 sites along the
Black Sea coast.
8.5.1. Protected areas and natural sites from the Dobrogea Plateau - Tulcea
county
Tulcea county has the largest legally protected area in the country (436143.2 ha) that
includes 31 protected areas that were proposed by ICEM Tulcea, also on the basis of proper field
studies, and 5 protected areas that were elaborated by other institutions.
8.5.1.1. Protected areas founded by the Government Decision 2151 / 2004

We present below the 24 protected areas of Tulcea County that were legally aproved by
the Government Decission (HG) 2151 /2004 (Fig. 2).
Beidaud Reserve - 1121 ha, Beidaud commune

The landscape nature reserve represents one of the largest areas with steppe and wooded
steppe on green schists of Dobrogea and even Romania (Pl. 1a; Fig.4). In comparison with other
steppe reserves the protected area is characterized by numerous creeks that create more different
habitats and ensure more favourable conditions for the fauna.
Representative species: Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), C. reticulatus (r-1/ 8 sites), Orchis
morio (+/ 7 sites), Ornithogalum sibthorpii (+-1/ 3 sites), Platanthera chlorantha (+/ 6 sites),
Sedum caespitosum (+-1/ 6 sites), Spiraea crenata (+/ 6 sites).
Representative plant communities: Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970,

identified only in this site.
Carasan-Teke Reserve - 244 ha, Izvoarele commune

The mixed (botanical, zoological, forest) nature reserve shelters the most representative
grasslands with Stipa ucrainica, threatened species included in the European red list (Pl. 1b; Fig.
5). The regional plant community Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969)
specific for Dobrogea, was identified only in several other reserves.
Among the reserves declared by the Government Decision no 2151 /2004, this one
includes the highest number of European red list species (7), as well as other 26 taxa from the
National red list. Due to the siliceous and calcareous substrates, the reserve is characterized by a
high number of threatened species, typical for the two kinds of rocks, being in the same time
similar with Măcin Mountains, as well as with the Babadag Forest.
Representative species: Delphinium fissum (+) and Hyacintella leucophaea (+) identified
only in this site, Achillea clypeolata (+/ 10 sites), A. ochroleuca (+-3/ 8 sites), Anacamptis
pyramidalis (r/ 3 sites), Centaurea marschalliana (r-+/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10
sites), Coronilla scorpioides (+/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 sites),
Ferulago confusa (+/ 2 sites), Fritillaria orientalis (+/ 2 sites), Galathus plicatus (1/ 8 sites),
Gymnospermiun altaicum ssp. odessanum (1/ 5 sites), Himantoglossum hircinum (r/ 3 sites), Iris
sintenisii (+/ 4 sites), Limodorum abortivum (r/ 2 sites), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+-1/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10 sites), Ononis pussila (r-+/ 4 sites), Orchis
morio (+/ 7 sites), Ornithogalum amphibolum (7 sites), Paeonia tenuifolia (+/ 3 sites),
Plantanthera chlorantha (+/ 6 sites), Prunus tenella (r-+/ 3 sites), Rumex tuberosus (+/ 3 sites),
Scorzonera mollis (+/ 8 sites), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 sites), Spiraea crenata (+/ 6 sites),
Stipa ucrainica (2-3/ 8 sites), Veratrum nigrum (+/ 4 sites).
Representative plant communities: Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969)
1970 (10 sites), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 sites), Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 sites), Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Doniţă 1970 (9 sites), Prunetum tenellae Soó 1946 (3 sites)
Casimcea Reserve - 137 ha, Casimcea commune

Within the nature reserve (geological, palaeontological and landscape), located in Central
Dobrogea, the green schist substrate, of upper Precambrian-lower Cambrian is characteristic (Pl.
2a; Fig.6).
The scientific importance of this reserve is conferred by the presence, within the green
schist outcrops, of the traces of biological activity of upper Precambrian age (species from the
general Vendotaenia, Beltaneloides, Nemiana etc.), and of species representative for the Ediacara
fauna (identified for the first time in Australia), very rarely discovered worldwide. So far, these
are considered the oldest traces of life in Romania, which confers a unique character to this
reserve, from this point of view being only similar with Războieni reserve, situated nearby.
Representative species: Allium flavum ssp. tauricum (+/ 3 sites), A. guttatum (r-1/ 4 sites).
Chervant-Priopcea Reserve - 567.78 ha, Cerna commune

The landscape nature reserve is remarkable by the coexistence within the same reserve of
steppe grasslands, both on calcareous and siliceous substrates, which creates conditions for a
higher number of species, offering the possibility of comparative studies regarding the
biodiversity variation in relation with soil features (Pl. 2b; Fig.7).
In the limestone substrate there was also identified a cave, which is a very rare habitat
within the Dobrogea protected areas.
Representative species: Iberis saxatilis (+) and Silene supina (r) - identified only in this
site, Achillea ochroleuca (+/ 8 sites), Celtis glabrata (+/ 8 sites), Gagea bulbifera (+/ 4 sites),
232 Mihai PETRESCU
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 5 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites),
Paliurus spina-christi (3/ 9 sites), Paronychia cephalotes (+/ 7 sites), Scorzonera mollis (+/ 8
sites), Scutellaria orientalis (+/ 9 sites), Spiraea crenata (3-4/ 6 sites).
Representative plant communities: Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (7
sites), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 sites).
Colţanii Mari Reserve - 53.04 ha, Casimcea commune

The landscape nature reserve is characterized by a typical aspect, confered by one of the
most impressive green schist cliff of Central Dobrogea, that border Casimcea river (Pl. 3a;
Fig.8).
Representative species: Achillea depressa (+-1/ 3 sites), A. leptophylla (+/ 3 sites), A.
ochroleuca (+/ 8 sites), Allium guttatum (+/ 4 sites), Colchicum fominii (+/ 4 sites), Goniolimon
collinum (r/ 7 sites), Spiraea crenata (+/ 6 sites).
Dealurile Beştepe Reserve - 415 ha, Mahmudia commune

The landscape nature reserve is remarkable as a unique panorama area, where most of the
Danube Delta and Razim Lake can be observed (Pl. 3b; Fig.9).
Representative species: Colchicum triphyllum (+/ 7 sites), Crocus reticulatus (r/ 8 sites),
Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3 sites), Ephedra distachya (+/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis
ssp. cadrilateri (+/ 9 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 sites), Goniolimon
collinum (r/ 7 sites), Paliurus spina-christi (r-5/ 9 sites), Scutellaria orientalis (r/ 9 sites), Sedum
caespitosum (+/ 6 sites).
Representative plant communities: Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (7
sites), Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Teucrio polii-Melicetum
ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites).
Dealul Călugăru-Iancina Reserve - 126.01 ha, Jurilovca commune

The landscape nature reserve conserves the fossil seashore of the Black Sea, before Razim
lagoon formation (Pl. 4a; Fig.10). The original aspect of the reserve consists in the cliffs and
rocky shores of the Razim Lake, eroded in spectacular forms, in which several caves occur.
These rocky promontories alternate with small beaches, respectively with low silted up areas,
features that are not found in other studied sites.
Representative species: Astragalus dolichophyllus (r-1) and Convolvulus lineatus (+) -
identified only in this site, Ephedra distachya (+-2/ 4 sites), Goniolimon collinum(+/ 7 sites),
Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Ornithogalum amphibolum (r/ 4 sites), Achillea clypeolata
(1/ 10 sites), Artemisia alba (+/ 2 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites), Ornithogalum
fimbriatum (+/ 5 sites), Paliurus spina-christi (+/ 10 sites).
Representative plant communities: Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970
(8 sites), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites), Scirpo-Phragmitetum
W. Koch 1926 (9 sites).
Dealul Deniztepe Reserve - 305 ha, Mihail Kogălniceanu commune

The landscape nature reserve has as a distinctive feature the aspect of isolated hill of 278 m
altitude, surrounded by low plains (Pl. 4b; Fig.11).
Representative species: Celtis glabrata (3/ 8 sites), Crocus reticulatus (+-1/ 8 sites), Gagea
szovitzii (r/ 9 sites), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+-1/ 5 sites), Ornithogalum
sibthorpii (r/ 3 sites).
Representative plant communities: Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 sites)
Dealul Ghiunghiurmez Reserve - 1421 ha, Dorobanţu commune

This landscape nature reserve has the highest altitude among the protected areas of Central
Dobrogea, being one of the rare areas where Casimcea Plateau still has more or less a mountain
aspect, characteristic of the Caledonian orogenesis (Pl. 5a; Fig.12). This is due to the steep rocky
slopes or valleys, unlike the aspect of peneplain typical for Central Dobrogea. Together with the
Muchiile Cernei-Iaila Reserve it represents one of the largest steppe protected areas of Romania.
Representative species: Spiraea crenata (+-3/ 6 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites),
Colchicum fominii (r/ 4 sites), Gagea szovitzii (+/ 9 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10 sites),
Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites)
Representative plant communities: Teucrio polii - Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al.
1978 (6 sites), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 sites)
Dealul Mândreşti Reserve - 5 ha, Niculiţel commune

The landscape nature reserve represents the northern extreme location in Dobrogea of the
species Paliurus spina-christi (Pl. 5b; Fig.13).
Representative species: Paliurus spina-christi (1-4/ 10 sites), Colchicum triphyllum (+/ 7
sites), Crocus chrysanthus (1/ 8 sites), C. reticulatus (1/ 8 sites).
Representative plant communities: Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999
(7 sites)
Dealul Sarica Reserve - 100.1 ha, Frecăţei and Niculiţel communes

The reserve shelters 13 coenotaxa, that represent one of the highest number of associations
registered in the studied sites, representative for most of the vegetations layers and zones of
Dobrogea (Pl. 6a; Fig.14).
Representative species: Anacamptis pyramidalis (r/ 3 sites), Celtis glabrata (+-4/ 8 sites),
Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), Ephedra distachya (+/ 4 sites), Ferulago confusa (r/ 2 sites),
Galanthus plicatus (+/ 8 sites), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 4 sites),
Himantoglossum hircinum (r/ 3 sites), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+-3/ 2 sites), Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+-1/ 10 sites), Stipa ucrainica (r-1/ 8
sites).
Representative plant communities: Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 sites),
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 sites), Tilio tomentosae-
Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 sites), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970,
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 sites), Galio dasypodi-Quercetum
Edirlen Reserve - 25.50 ha, Frecăţei and Izvoarele communes

The peaks of the reserve have a landscape value as they are made of redish rocks with
spectacular shapes, from here being visible most of the Niculiţel Plateau massif of forest,
including the conic shape of Mount Consul (Pl. 6b; Fig.15).
Representative species: Achillea ochroleuca (r-+/ 8 sites), Galanthus plicatus (1/ 8 sites),
Stipa ucrainica (3/ 8 sites), Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+/ 8 sites), Platanthera chlorantha (+/ 6 sites), Scorzonera mollis (r-+/ 8 sites).
Representative plant communities: Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10
sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Fraxino orni-Quercetum
dalechampii Doniţă 1970 (9 sites), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970
(10 sites).
Enisala Reserve - 57.36 ha, Sarichoi commune

The landscape nature reserve, together with the protected areas Călugăru-Iancina, Capul
Dolojman and Enisala, conserves the landscape of the fossil seashore of the Black Sea (Pl. 7a;
234 Mihai PETRESCU
Fig.16). This is an unique panorama in Romania, from which there can be observed nearly all the
types of landscape of Dobrogea, represented by rocky areas, petrophyllous and loess steppes, as
well as (outside the reserve) the Balkanic and Submediterranean forests from the Babadag
Plateau, Babadag Lake, Razim Lagoon, with typical wetland vegetation, Popina Island, the
southern part of the Danube Delta and even the Black Sea. Its unique character is also due to the
Enisala Fortress ruins-that confer also a cultural importance to this reserve.
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Artemisia alba (+/ 2 sites),
Euphorbia myrsinites (+/ 2 sites), Gagea bulbifera (+/ 4 sites), Gagea szovitzii (+/ 9 sites),
Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 sites), Ornithogalum
fimbriatum (+/ 5 sites), Paliurus sprina-christi (+/ 10 sites), Paronychia cephalotes (+/ 7 sites),
Scorzonera mollis (r/ 8 sites).
sites) şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 sites).
Lacul Traian Reserve - 326 ha, Cerna commune

The nature reserve was proposed as important bird area (special protected area), that
represents, among the studied sites, the only wetland area of lake type from the continental part
of Tulcea County (Pl. 7b; Fig.17). Characteristic for this reserve is the dominance of aquatic,
paludous and mesophyllous vegetation versus the xerophyllous steppe grasslands.
Representative species: Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3 sites).
Representative plant communities: Scorzonero parviflorae - Juncetum gerardii
(Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 and Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina
1993, identified only in this site, Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3 sites),
Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (3 sites), Scirpo-Phragmitetum W. Koch
1926 (7 sites), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum
Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 sites).
Măgurele Reserve - 292 ha, Topolog commune

Within the landscape nature reserve a distinctive aspect is given by the important
populations of Euphorbia myrsinites, completely isolated from the other areas where this species
occur, in the eastern part of the Dobrogea Plateau (Pl. 8a; Fig.18). Here, this species occur on
green schists, which represents a different substrate than for the other populations of northern
Dobrogea. Due to the interdiction of grazing in areas under forestry administration, the
grasslands are very well conserved. The reserve is remarkable by the very deep ravins, eroded in
the loess layers, which reach the ground water and the rocky substrata, forming temporary
creeks. All these create a spectacular landscape, typical for this reserve.
Representative species: Euphorbia myrsinites (+/ 2 sites), Achillea leptophylla (+/ 3 sites),
Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9
sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+/
10 sites).
Representative plant communities: Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957
(5 sites), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites).
Mânăstirea Cocoş Reserve - 4.6 ha, Niculiţel commune

This mixed nature reserve presents a biohistorical importance, being the place were, by
tradition the black grouses were singing, from which derives the name of the monastery (Pl. 8b;
Fig.19). This is important for the recovering of the habitat of the species Lyrurus tetrix viridanus,
extinct at present from Dobrogea.
Representative species: Achillea depressa (+/ 3 sites), Allium guttatum (+/ 4 sites), Celtis
glabrata (3/ 8 sites), Crocus chrysanthus (r/ 8 sites), Galanthus plicatus (+-1/ 8 sites), Ornithogalum
amphibolum (+/ 7 sites).

Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 sites), Tilio tomentosae-
Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 sites).
Muchiile Cernei-Iaila Reserve - 1891 ha, Cerna and Dorobanţu communes

This landscape nature reserve is the largest protected steppe area in Romania, having an
outstanding scenic value due to the rounded hills with dry grasslands that alternate with sparse
oak trees and small woods, among these the highest peak, Iaila, offering large panoramas over
the Babadag and Casimcea Plateaux, Traian Lake and the southern part of Macin Mountains (Pl.
9a; Fig.20). Relatively frequent in the reserve is the plant community Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli that is well conserved and occurs also in the wide steppe grasslands,
unlike the other reserves, where it is only found in the gaps of the forests.
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Astragalus ponticus (r/ 4 sites),
Centaurea marschalliana (+/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Crocus reticulatus (r-1/
8 sites), Dianthus pseudarmeria (r/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 sites),
Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Onobrychis gracilis (r-+/ 10 sites), Ononis pussila (+-1/ 4
sites), Orchis morio (+ / 7 sites), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 sites).
Representative plant communities: Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et
al. 1992 (7 sites)
Muntele Consul Reserve - 328 ha, Izvoarele and Horia communes

Mount Consul, a mixed nature reserve, has a high scientific and historical importance,
since it represents the first nature reserve of Romania, legally approved in 1927 (Pl. 9b; Fig.21).
Also, here occur the most typical landscape for the volcanic and carstic relief of northern
Dobrogea, that confer to this mountain a unique landscape value in the country.
Representative species: Achillea depressa (+-r/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites),
Crocus chrysanthus (+-1/ 8 sites), Crocus reticulatus (r-1/ 8 sites), Daucus guttatus ssp.
zahariadi (+/ 3 sites), Dianthus pseudarmeria (r/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri
(+/ 9 sites), Gagea szovitzii (+-2/ 9 sites), Goniolimon collinum (r/ 7 sites), Scorzonera mollis (+/
8 sites), Scutellaria orientalis (+/ 9 sites), Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites).
Representative plant communities: Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al.
1992 (7 sites), Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 sites).
Pădurea Babadag-Codru Reserve - 524.60 ha, Babadag town

Within Dobrogea, as well as at the national level, the mixed nature reserve presents one of
the highest concentrations of threatened species (Pl. 10a; Fig.22), being well-known in the
botanical bibliography as an important rare plant area.
One of the main conservation goals is the preservation of several forest plant communities
specific for Dobrogea. Most of them are represented by old-growth stands, most of them over
100 years, with a structure close to the primeval forest of Dobrogea. These also represent some
of the few old-growth forest that still exist in Dobrogea, there were studied within the “Man and
Biosphere” International Programme (MAB-UNESCO). These forests have an outstanding
scientific importance as they were used for the first time description of numerous forest plant
communities of Dobrogea, most of them endemic or rare at the national level.
Representative species: Asyneuma anthericoides (+), Cephalanthera rubra (+), Cerinthe
auriculata (+), Platanthera bifolia (+), Achillea clypeolata (+-1/ 10 sites), Anacamptis
pyramidalis (+/ 3 sites), Astragalus ponticus (+-1/ 4 sites), Carex halleriana (+/ 2 sites),
Centaurea marschalliana (r/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Crocus reticulatus (r/ 8
sites), Dianthus pseudarmeria (r-+/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (r/ 9 sites),
Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 sites), Galanthus plicatus (r/ 8 sites), Globularia
punctata (r/ 2 sites), Himantoglossum hircinum (+ / 3 sites), Iris sintenisii (r-+ / 4 sites),
236 Mihai PETRESCU
Limodorum abortivum (r-1/ 2 sites), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 sites),
Neottia nidus-avis (+/ 2 sites), Ononis pussila (+/ 4 sites), Orchis morio (+/ 7 sites), Orchis
purpurea (+/ 2 sites), Orchis simia (+/ 2 sites), Ornithogalum fimbriatum (+/ 5 sites),
Platanthera chlorantha (+/ 6 sites), Prunus tenella (3/ 3 sites), Scorzonera mollis (+/ 8 sites),
Scutellaria orientalis (+/ 9 sites), Stipa ucrainica (+/ 8 sites), Veratrum nigrum (r-+/ 4 sites).
Representative plant communities: Prunetum tenellae Soó 1946, Agropyretum pectiniformae
(Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Thymio pannonici - Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992
(7 sites), Stipo ucrainicae - Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 sites), Galantho plicatae
- Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Fraxino orni - Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9
sites), Querco pedunculiflorae - Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Violo suavis - Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 sites).
Peceneaga Reserve - 132 ha, Peceneaga commune

The scientific importance of the landscape nature reserve consists in its position close to
the contact area between the Danube River and the Peceneaga-Camena geological fault (Pl. 10b;
Fig.23).
This represents the only protected area in the country where the oldest geological
structures, result of the Caledonian orogenesis, represented by green schists, meet the Danube
and the newest structures, namely the silt deposits of the river.
Representative species: Achillea leptophylla (+/ 3 sites), Dianthus pseudarmeria (+/ 4
sites), Gagea szovitzii (+/ 9 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10 sites), Ornithogalum amphibolum
(+/ 7 sites).
Representative plant communities: Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 subas.
euphorbietosum seguierianae Horeanu 1975-identified only in this reserve, Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites).
Războieni Reserve - 41 ha, Casimcea commune

The national importance of the reserve (geological, palaeontological, and landscape)
consists in the identification of fossils considered the oldest traces of life in Romania (Oaie,
1993), previously mentioned within Casimcea reserve description (Pl. 11a; Fig.24).
Representative species: Campanula romanica (1/ 22 sites), Moehringia grisebachii (+/ 16
sites).
Uspenia Reserve - 22 ha, Slava Cercheză commune

The botanical and forest reserve (Pl. 11b; Fig.25) is a representative reference area, here
being registered the highest level of biodiversity (species richness and concentration of
threatened species) in relation with the other floristic plots within the Babadag Plateau
(PETRESCU 2004 B).
This reserve is the only one in Tulcea County where the very rare plant community
Asphodelinetum luteae occurs, endemic for Dobrogea, which was first described from here.
Representative species: Centaurea salonitana (+), Lathyrus panonnicus (+), Allium flavum
ssp. tauricum (+/ 3 sites), Asphodeline luteae (+-3/ 4 sites), Astragalus ponticus (+/ 4 sites),
Carex halleriana (+/ 2 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Coronilla scorpioides (+/ 4
sites), Crocus flavus (+/ 2 sites), Galanthus elwesii (+/ 2 sites), Iris sintenisii (r-+/ 4 sites),
Muscari neglectum (+/ 8 sites), Ononis pussila (+/ 4 sites), Orchis simia (+/ 2 sites), Rumex
tuberosus (+/ 3 sites), Scorzonera mollis (+/ 8 sites).
Representative plant communities: Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (3 sites), Thymio pannonici- Chrysopogonetum grylli Doniţă
et al. 1992 (7 sites).
Valea Mahomencea Reserve - 1029 ha, Casimcea commune

Within the steppe protected areas of Tulcea County, the specificity of the landscape nature
reserve is conferred by the absence of trees (with few exceptions in the more humid valleys)
which creates a typical landscape, representative for the climax steppe of Central Dobrogea (Pl.
12a; Fig.26). Characteristic are also the slopes of Mahomencea Valley, mainly represented by
green schists on the left riverbank of the creek, respectively by loess cliffs, on its right side. Also,
the landscape is characterized by several creeks with small waterfalls and water fringe
vegetation, which creates a contrast with the dry steppe grasslands.
Representative species: Alyssum minutum (+/ 2 sites), Colchicum fominii (r-1/ 4 sites),
Colchicum triphyllum (r/ 7 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 sites), Euphorbia
nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 sites), Onobrychis gracilis (r-+/ 10 sites), Sedum caespitosum
(+/ 6 sites), Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites).
Representative plant communities: Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967
(5 sites), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites), Trifolio fragifero-
Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (7 sites).
Valea Ostrovului Reserve - 61.8 ha, Dorobanţu commune

The mixed nature reserve (botanical, zoological, geological, forest) is impressive by its
diverse landscape (grasslands, forests, caves) that includes several summits situated in the
middle of the forest massif that lies between Babadag and Casimcea plateaux, being among the
few protected areas of Tulcea County where caves occur (Pl. 12b; Fig.27). The landscape
importance is higher in the flowering period of some threatened species like Fritillaria
orientalis, Orchis purpurea etc.
Representative species: Coronilla scorpioides (+/ 4 sites), Crocus flavus (r/ 2 sites),
Fritillaria orientalis (+/ 2 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+-1/ 8 sites), Orchis purpurea (r-+/ 2 sites), Platanthera chlorantha (+/ 6 sites).
sites), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5 sites), Querco pedunculiflo-rae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970
(8 sites).
8.5.1.2. Protected areas founded by the Law 5 /2000

Munţii Măcinului National Park - 11,321 ha
The national park is framed within the Măcin town and the communes Greci, Cerna,
Hamcearca, Luncaviţa, Jijila (Pl. 13 a, b).
The description of the limits and the map of this national park, are published in the
Government Order 230 /2003. Detailed descriptions of this protected area or of species and plant
communities identified in this national park are already published (PETRESCU 1994; 1996A;
1996B; 2000A; 2000B; 2000-2001; 2004B).
Within the recent proper researches 4 sectors from the National Park were investigated,
respectivelly Valea Fagilor (VF) and the adminsitrative territories included in the park that belong to
the Măcin town (oM-PNMM) and the communes Cerna (cCe-PNMM) and Greci (cG-PNMM).
Besides their unique character, from the geological point of view, Măcin Mountains, the
oldest of Romania, have a characteristic landscape that is not found elswhere at the national
level, mainly a result of the megalithic granit formations and of their grasslands and forests
typical for most of the vegetation layers and zones of Dobrogea Plateau (Balkanic and sub-
Mediterranean forests, wooded steppe and steppe).
The originality of these mountains vegetation consists mainly in the occurence of several
coenotaxa present only here, like the beech forest from Valea Fagilor Reserve, that form a
distinctive priority habitat of community interest, respectively „41.1F (91X0*) Dobrogean beech
forest”, framed into the association Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae
238 Mihai PETRESCU
Mititelu et al. 1977 (VF/ 2 sites). To these can be added the plant community Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae (cG-PNMM/ 6 sites), recently described (PETRESCU 2000-2001)
on the basis of plots from this sector of the park, where occur the largest and typical areas of
Romania of this very rare coenotaxa, endemic for Dobrogea.
Within these sectors there were inventoried 15 plant communities, that represent the
highest number of coenotaxa identified in the studied sites.
Representative species: Cheilanthes marantae (r-+, cG-PNMM; r, oM-PNMM/ 2 sites) -
identified only in this site, Achillea ochroleuca (r, oM-PNMM/ 8 sites), Alyssum minutum (+, oM-
PNMM/ 2 sites), Celtis glabrata (4, cG-PNMM/ 8 sites), Centaurea napulifera (+, cG-PNMM/ 10
sites), Galathus plicatus (+, cCe-PNMM/ 8 sites), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+,
cG-PNMM/ 8 sites), Neottia nidus-avis (+, cCe-PNMM/ 2 sites), Orchis morio (+, cG-PNMM/ 7
sites), Platanthera chlorantha (+, cG-PNMM/ 6 sites), Scutellaria orientalis (1, oM-PNMM/ 9
sites), Sedum caespitosum (1, cG-PNMM/ 6 sites), Silene cserei (+, oM-PNMM/ 3 sites), Spiraea
crenata (3-4, cG-PNMM/ 6 sites), Stipa ucrainica (+, cG-PNMM/ 8 sites).
1970 (cG-PNMM / 10 sites), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (cG-PNMM/ 3 sites),
Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (VF/ 2 sites),
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (cCe-PNMM, cG-PNMM, VF/ 10 sites), Fraxino
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (cG-PNMM/ 9 sites), Nectaroscordo-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (cG-PNMM/ 5 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (cG-PNMM/ 8 sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (cCe-
PNMM/ 8 sites), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (cG-PNMM/ 6 sites)
Dealul Bujorului Reserve - 50.8 ha, Ciucurova and Nalbant communes

Within Romania, the reserve is remarkable by some of the largest populations of Paeonia
peregrina (+-2/ 21 sites), vulnerable threatened species (Pl. 14 a; Fig.28).
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Coronilla scorpioides (+/ 4 sites),
Rumex tuberosus (+/ 3 sites).
Fântâna Mare Reserve - 0.3 ha, Slava Cercheză commune

The specific character of the reserve (Pl. 14 a; Fig.28) consists in the presence of a patch of
lilac shrubs which, together with the one from the Valea Oilor reserve, represent the only areas
where Syringa vulgaris is native in the Tulcea County, areas also quoted in bibliography
(SĂVULESCU 1976).
Representative species: Asphodeline lutea (r/ 4 sites), Crocus reticulatus (+/ 8 sites).
Representative plant communities: Syringa vulgaris phytocoenosis
Korum Tarla Reserve - 2 ha, Babadag town

The reserve is the only one in Romania where the threatened, vulnerable and rare species
Sophora jaubertii occurs (DIHORU, DONIŢĂ 1976), and the coenotaxa Cynodonti-Poëtum
angustifoliae subas. sophoretosum, in which this taxa is codominant (Pl. 15a). Within the proper
studies this subassociation was not identifed, but only a phytocoenosis dominated by Sophora
jaubertii, without Poa angustifolia or Cynodon dactylon.
Representative species: Sophora jaubertii
Representative plant communities: Sophora jaubertii phytocoenosis
Valea Oilor Reserve - 0.35 ha, Nalbant commune

The reserve (Pl. 15b; Fig.28) represents, together with the one from the Fântâna Mare
protected area, the only locations where Syringa vulgaris is native in the Tulcea County, areas
also quoted in bibliography (SĂVULESCU 1976). Beside this species in the reserve also occurs
Paeonia peregrina (+/ 21 sites).
Vârful Secaru Reserve - 34.5 ha, Ciucurova commune

From the geological point of view, Secaru Peak is remarkable, being one of the few granite
areas and having the highest altitude (400 m) from the limestone Babadag Plateau (Pl. 16a;
Fig.30).
Representative species: Rosa turcica (+), Achillea ochroleuca (+/ 8 sites), Allium flavum
ssp. tauricum (+/ 3 sites), Allium guttatum (+/ 4 sites), Galanthus plicatus (+/ 8 sites),
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+/ 8 sites), Orchis morio (r-+/ 7 sites), Ornithogalum
fimbriatum (+/ 5 sites), Scorzonera mollis (+/ 8 sites), Smyrnium perfoliatum (+/ 2 sites).
Representative plant communities: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H
41.76831/ 9 sites), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832/ 5 sites),
Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 subas anthriscosum nemorosae (H
41.76834/ 8 sites).
8.5.1.3. Locally protected reserves

“La Monument”-Niculiţel Reserve - 18 ha, Niculiţel commune
Despite its restricted area, the reserve is characterised by diverse landscape that includes
forests, dry grasslands and rocky slopes that offer a panoramic view upon Niculitel hills and the
Danube floodplain (Pl. 16b; Fig.31).
Representative species: Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), Galanthus plicatus (+-1/ 8 sites),
Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+/ 2 sites), Smyrnium perfoliatum (+/ 2 sites), Stipa ucrainica
(+/ 8 sites).
1970 (10 sites), Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (5 sites), Fraxino orni-
Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă
1970 (8 sites).
8.5.1.4. Proposed protected areas

Arleanca Reserve - 1.48 ha, Slava Cercheză commune
Within this geological and landscape reserve only the plant community Botriochloetum
ischaemi (Kist 1937) Pop 1977 was recorded (Pl. 17a). The threatened plants are represented by
one species, respectively the endangered Salvia aethiopis.
Coşarul Mare Reserve - 5.2639 ha, Slava Cercheză commune

Specific for the reserve (Pl. 17a) is the plant community Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970, typical for Dobrogea.
Representative species: Globularia punctata (+/ 2 sites), Achillea clypeolata (+/ 10 sites),
Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites).
Dealul Caratepe Reserve - 31.28 ha, Nalbant commune

The mixed nature reserve (Pl. 18a) is caracterized by the steppe shrub vegetation- that
confers a specific aspect to the reserve- in comparison with other protected areas of Dobrogea
and of the country, this one being dominated by the plant community Prunetum tenellae Soó
1946, whose key species is the vulnerable Prunus tenella (+-5/ 3 sites). This rare plant
community occurs here on the largest area of Dobrogea and probably of the country.
Representative species: Achillea clypeolata (+-1/ 10 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10
sites), Stipa ucrainica (+/ 8 sites).
1970 and Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970.
240 Mihai PETRESCU
Dealul Izvorului Reserve - 649.2391 ha, Nalbant and Mihai Bravu commune
The mixed nature reserve (Pl. 18b) is the only one of the country that conserves the
threatened species Artemisia pedemontana (A. caucasica), that was considered extinct (OLTEAN
et al., 1994), recently identified (2004) in the clasical area (close to the Turda village) at its
western limit of the global range, the closest population beeing found at Cape Kaliacra in Bulgaria
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). The reserve is the only known area of the country and of Europe
that shelters the plant community Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi subas. artemisietosum
caucasicae.
Representative species: Ornithogalum amphibolum (+/ 7 sites), Achillea clypeolata (+/ 10
sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 sites),
Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites),
Paronychia cephalotes (+/ 7 sites), Scutellaria orientalis (+/ 9 sites).
Representative plant communities: Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969)
1970 subas. artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992 (1 site), Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 sites).
Dealul Lung Reserve - 2.347 ha, Slava Cercheză commune

The reserve has mainly a palaeontological importance, beside this also some threatened
plants and protected habitats being identified (Pl. 19a).
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis
(1/ 9 sites), Onobrychis gracilis (r/ 10 sites) and Ornithogalum sibthorpii (+/ 3 sites).
Troesmis Reserve - 93.26 ha, Turcoaia commune

The nature landscape reserve is characterized by the combination betwen the dry steppe
grasslands and the waters of the Danube (Pl. 19b). The steep loess slopes are covered by the
coenotaxa Agropyro cristat-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (5 sites), rarely found in other
studies sites. The rocky slopes shelter the European red list species Ornithogalum amphibolum
(+/ 7 sites).
8.5.1.5. Unprotected natural sites

Most of the 100 studied sites are included in protected areas (legally approved or proposed)
or in the site of community interest Horstul Dobrogean (unprotected). to the last one can be
added another unprotected site, Taşburun (Tb) - Tulcea county.
Taşburun
The site represents the limestone hills situated along the Razim Lake shores, southwards of
Enisala Fortress, Başcialâc and Taşburun areas (Pl. 20a).
In this site only one plot was studied, within the plant community Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae (6 sites), that has a characteristique shrub layer of Paliurus spina-christi.
Representative species: Muscari neglectum (+/ 8 sites), Paliurus spina-christi (1/ 10 sites),
Celtis glabrata (4/ 8 sites), Asparagus verticillatus (+/ 35 sites).
Horstul Dobrogean natural site

The investigations undertaken within Tulcea County, in the area of the Dobrogean Horst,
lead to the delimitation of a zone 84,914 ha, that includes most of the habitats and species of
conservative interest within Dobrogea Plateau (Pl. 20 b; 21a, b; 22a, b; Fig.32 -34).
This site is composed of protected and / or representative habitats, species and landscapes,
including the ones situated outside the existent or proposed nature reserves, ensuring their
connection and of most of the areas with natural habitats from northern Dobrogea. It
concentrates most of the protected areas (existent or proposed) from the plateau area of the
county and most of the zones of outstanding ecological and landscape interest. This is due to the
diverse geological substrates and relief that generate landscapes of high aesthetic and ecological
value, representative for the forest, grassland, rocky areas etc. Most of the site consists of areas
with natural vegetation (forest, grassland, scrubs, wetlands), mainly under public property.
The site can be divided in 5 five sectors that correspond, more or less, to the geographical
units of the Dobrogea Plateau, as follows: Munţii Măcinului-Sud (MMS), Podişul Niculiţel (PN),
Dealurile Tulcei (DT), Podişul Babadag (PB), Podişul Casimcei (PCa).
The Horstul Dobrogean site reunites numerous elements of the natural heritage that confer
a remarkable ecological value, represented by:
a. The natural and landscape patrimony of the Dobrogean Horst, different than the one
included in the rest of the national/natural parks of Romania, with the exception of Măcin
Mountain National Park, in which a lot of elements of the natural heritage within Dobrogean
Horst site are not found. This site conserves habitats, plant communities and threatened species
representative for the biogeographic area of the Dobrogean Plateau, among which many are
endemic, not being found in other existing protected areas, at the national or global scale.
b. Species and habitats, mainly the ones that require the formation of special conservation
areas and areas for the avifauna protection, taxa protected by international conventions and / or
included in the national red list, and in general species and habitats which are rare or
representative. For many of these habitats (and for numerous species, mainly plants) the site
includes most of the national and even global biogeographic range.
c. The important bird area “Pădurea Babadag-Niculiţel” of European importance (Important
Bird Areas in Europe, 2000), and the two forest massifs, that includ the largest lime tree (Tilia
sp.) areas of Europe.
d. The 22 legally approved reserves (Law 5 /2000, HG 2151 /2004) of national importance,
a reserve protected at the local level, as well as four proposed reserve (Fig.33).
e. Numerous other elements of the natural patrimony situated outside of the actual
protected areas, for many species the site representing also an ecological corridor.
The natural patrimony of the site

As follows there will be described the main goods of the natural patrimony that confer to
the site a national and / or international importance.
Flora - threatened species
The lists of the threatened plant species are mostly already mentioned in the other
publications about the reserves included in the park (PETRESCU 1995 A, 1995 B, 1996, 2000-
2001, 2004 A, 2004 B, PETRESCU, CUZIC, PANAIT 2006; PETRESCU et al. 2006) being also
mentioned in Tabel 1.
This site is the only one in the country in which were identified the threatened species Sophora
jaubertii (protected in the Korum Tarla reserve, included in the site), and Artemisia pedemontana
(A. caucasica), species considered extinct (OLTEAN et al. 1994), recently confirmed by proper
studies.
Numerous threatened species from the site are not found in other protected areas of Romania
(with the exception of some taxa that occur in several reserves of Dobrogea, not included in the
site) or, in some cases, even in the European Union, such as: Campanula romanica, Agropyron
brandzae, Dianthus nardiformis, Galanthus plicatus, Moehringia grisebachii, Asphodeline lutea,
Crocus chrysanthus, Achillea clypeolata, Celtis glabrata, Centaurea napulifera, Gagea szovitzii,
Iris suaveolens, Iris sintenisii, Festuca callieri, Koeleria lobata, Minuartia adenotricha, Ononis
pussila, Ornithogalum sibthorpii, Pimpinella tragium ssp. lithophila, Satureja coerulea, Silene
compacta, Stachys angustifolia, Thymus zygioides.
So far within this site were recorded 105 species from the National red list (OLTEAN et
al. 1994), identified by proper studies, among which:
242 Mihai PETRESCU
- 8 species are protected by international conventions (Habitat Directive; Law 462/2001 -

O 1198 /2005; Berne Convention - Law 13 /1993, Resolution 6 /1998) among which 7 are
quoted in the European red list
- 97 species are included in the National Red List (OLTEAN et al. 1994).
To these can be added numerous other threatened species, quoted in the bibliography
(DIHORU, DONIŢĂ 1970) for areas included in the site, whose existence within its boundaries
requires recent researches.
The highest conservative value can be atributed to the 37 threatened species with limited
distribution (vulnerable) within the studied sites (maximum 10 sites), only found within Horstul
Dobrogean site: Allium flavum ssp. tauricum (+, C; +, U; +, VSE), Alyssum linifolium (+, VM),
Anacamptis pyramidalis (r, CT; r, DS; +, PBC), Artemisia pedemontana (2-3, DI), Astragalus
ponticus (r, MCI; +-1, PBC; +, U), Asyneuma anthericoides (+, PBC), Carex halleriana (+, PBC,
+, U), Centaurea marschalliana (r-+, CT; +, MCI; r, PBC), Centaurea salonitana (+, U),
Cephalanthera rubra (+, PBC), Coronilla scorpioides (+, CT; +, DBU; +, U; +, VOS), Crocus
chrysanthus (+, B; +, cSo-DT; 1, DM; +, E; +, LMN; +-1, MC; r, MCO), Crocus flavus (+, U; r,
VOs), Delphinium fissum (+, CT), Dianthus pseudarmeria (r, MC; r, MCI; r-+, PBC; +, Pe),
Ferulago confusa (+, CT; r, DS), Fritillaria orientalis (+, CT; +, VOs), Galanthus elwesii (+,
cSC-PB; +, U), Globularia punctata (+, CM; r, PBC), Himantoglossum hircinum (r, CT; r, DS;
+, PBC), Hyacinthella leucophaea (+, CT), Iris sintenisii (r, cS-PB; +, CT; r-+, PBC; r-+, U),
Lathyrus pannonicus (+, U), Limodorum abortivum (r, CT; r-1, PBC), Lunaria annua ssp.
pachyrhiza (+-3, DS; +, LMN), Ononis pussila (r-1, CT; +-1, MCI; +, PBC; +, U), Orchis
purpurea (+, PBC; r-+, VOs), Orchis simia (+, PBC; +, U), Orchis tridentata (+-4, oB-PB),
Ornithogalum fimbriatum (1, CF-DT; +, VSe), Platanthera bifolia (+, PBC), Rosa turcica (+,
VSe), Rumex tuberosus (+, CT; +, DBu; +, U), Smyrnium perfoliatum (+, LMN; +, VSe),
Sophora jaubertii (4, KT), Veratrum nigrum (+, cSC-PB; +, cC-PCa; +, CT; r-+, PBC),
Verbascum ovalifolium (r, CM; r, DG; r, MC; r, VM).
A number of 41 threatened species with limited distribution (considered vulnerable) were
also identified outside the Horstul Dobrogean site, having a secondary conservation priority:
- from the European red list: Colchicum fominii (r, DG; +-1, VM / 4 sites), Galathus
plicatus (+-1, CT; +, DS; 1, E; +-1, LMN; +-1, MCO; r, PBC; +, VO; / 8 sites), Ornithogalum
amphibolum (+, CT; +, DI; +, MCO; +, Pe / 7 sites), Stipa ucrainica (3, cI-PN; 2-3, CT; r-1, DS;
3, E; +, LMN; +, PBC / 8 sites).
- from the National red list: Achillea clypeolata (+, CM; +, CT; +, DBU; +, DI; +, DL; +,
MCI; +-1, PBC/ 10 sites), Achillea depressa (r-+, MC; +, MCO/ 3 sites), Achillea leptophylla (+,
M; +, Pe/ 3 sites), Achillea ochroleuca (+-3, CT; r-+, E; +, VSe/ 8 sites), Allium guttatum (r-1, C;
+, MCO; +, VSe/ 4 sites), Alyssum minutum (+, oM-PNMM, VM), Asphodeline lutea (r, FMa; +,
U/ 4 sites), Celtis glabrata (+-4, DS; 3, MCO/ 8 sites), Centaurea napulifera (+, B; +, cI-PN; +,
CT; +, DI; +, E; +, MC; +, MCI; +, PBC; +, U/ 10 sites), Colchicum triphyllum (r, cB-PCa; +,
DM; r, VM/ 7 sites), Crocus reticulatus (r-1, B; r-1, DM +, FMa; r-1, MC; r, PBC/ 8 sites),
Daucus guttatus ssp. zahariadii (+, MC/ 3 sites), Ephedra distachya (3, cB-PCa; +, DS/ 4 sites),
Euphorbia myrsinites (+, M/ 2 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+, DI; +-1, +, M; +,
MC; MCI; r, PBC; +, VM/ 9 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1, CT; +, DI; 1,
DL; +, M; MCI; +-1, PBC; +, VM/ 9 sites), Gagea bulbifera (+, LMN/ 4 sites), Gagea szovitzii
(+, B; +, cC-PCa; +, DG; +, LMN; +-2, MC; +, Pe/ 9 sites), Goniolimon collinum (r, MC/ 7
sites), Gymnospermiun altaicum ssp. odessanum (1, CT; +, DS/ 5 sites), Minuartia adenotricha
(+, DI; +, DG; +, M; +, MCI/ 8 sites), Muscari neglectum (+, M; +, U; +, VOs/ 8 sites),
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1, cSC-PB; +-1, DS; +, E; +-1, PBC; +-1, VOs; +,
VSe/ 8 sites), Neottia nidus-avis (+, PBC/ 2 sites), Onobrychis gracilis (+, CT; +, DG; r, DL; +-
1, DS; +, M; r-+, MCI; +, Pe; r-+, VM/ 10 sites), Orchis morio (+, B; +, cI-PN; +, CT; +, MCI;
+, PBC; r-+, VSe/ 7 sites), Ornithogalum sibthorpii (+-1, B; +, DL/ 3 sites), Paeonia tenuifolia
(+-1, CT / 3 sites), Paliurus spina-christi (1-4, DM/ 10 sites), Paronychia cephalotes (+, DI/ 7
sites), Plantanthera chlorantha (+, B; +-1, CT; +, E; +, PBC; +, VOs/ 6 sites), Prunus tenella (r-
+, CT; 3, PBC/ 3 sites), Scorzonera mollis (+, CT; r-+, E; +, MC; +, PBC; +, U; +, VSe/ 8 sites),
Scutellaria orientalis (r-+, CT; +, DI; +, MC; r-+, MCI; +, PBC/ 9 sites), Sedum caespitosum (+-
1, B; +, MC/ 6 sites), Spiraea crenata (+ , B; +-3, DG/ 6 sites).
A third category of threatened species is represented by 27 taxa more widspread (identified
in more than 10 sites) inventoried in the Horstul Dobrogean site and outside it, as follows:
- from the European red list: Agropyron brandzae (PB, PCa, PN), Campanula romanica (PCa,
PN), Dianthus nardiformis (PB, PCa, PN), Moehringia grisebachii (PCa, PN)
- from the National red list: Allium saxatile (PB, PCa, PN), Asparagus verticillatus (PB,
PCa, PN, DT), Centaurea gracilenta (PB, PCa, PN), Corydalis solida ssp. slivenensis (PB, PCa,
PN, DT), Echinops ritro ssp. ruthenicus (PB, PCa, PN), Festuca callieri (PB, PCa, PN), Iris
suaveolens (PB, PCa, PN), Koeleria lobata (PB, PCa, PN), Lactuca viminea (PB, PCa, PN),
Plant communities
Horstul Dobrogean is the only natural site in Romania and Europe in which there were
identified the coenotaxa Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas.
artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992 and, according to several
authors (HOREANU 1976A), the variants cloritofilum (specific for Casimcea Plateau) of the
associations Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 and Festucetum
callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, the latest being protected at present only in
several nature reserves included in the site.
This site includes also most of the national biogeographic range of some coenotaxa
endemic for Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), such as the plant communities included in the
alliances Pimpinello-Thymion zygioidi and in the suballiance Carpino-Tilienion tomentosae, or
of several regional associations, specific for Dobrogea (DIHORU, DONIŢĂ 1970), such as Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970. To these can be added, according to
some authors (DIHORU, DONIŢĂ 1970; HOREANU 1976 A; SANDA, ARCUŞ 1999), the
subassociations dobrogicum of the plant communities Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Stipetum capillatae (Hueck
1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941
Habitats
As a result of the proper researches a map was designed, representing the main habitat
groups of the Horstul Dobrogean site (Fig.34) and a table of the surfaces on which they occur,
presented below.
Habitat / Anthropeic ground Area (ha) %
! 34.9 Continental steppes 13,838.5308 16.30
! 93 Woodedsteppe 12,370.2692 14.57
! 41.2 Oak-hornbeam forests 20,880.9091 24.59
! 41.7 Thermophilous and supra- 33,526.2193 39.48
Mediterranean oak woods
Wetland 200.7066 0.24
Afforested steppe 1,895.3335 2.23
Ecological corridor 215.6350 0.25
Disturbed ground 4.8691 0.005
Afforestation 1,742.9573 2.05
Agricultural field 122.5402 0.14
Anthropeic vegetation 117.1444 0.135
TOTAL 84,915.1145 100
244 Mihai PETRESCU
Most of the total area of the site (94.94 %) is represented by threatened habitats, protected
at the global level (Resolution 4 /1996 of the Berne Convention) and / or national (Law 462
/2001 - Order 1198 /2005). These are represented by the first 4 habitats of the table.
Most of the habitats and their subtypes are described in the PHYSIS data base, the ones
having the sign “!” being protected by the Resolution 4 /1996 (R4) of the Berne Convention. The
exceptions are represented by the subtypes of habitats without code, that were recently described
(PETRESCU 2006) and are not mentioned in the PHYSIS data base. These are represented by
the habitats “Dobrogean Celtis glabrata wood” and “Dobrogean wooded steppe”.
The underlined habitats are of community interest, being mentioned in the Order 1198
/2005, for these being mentioned the NATURA 2000 codes.
The site includes habitats that only occur in Dobrogea, at the global level (9 habitats) or at
the national level (3 habitats), respectively found in Romania predominantly in this province (1
habitat).
The site habitat list
The habitats within this site (Fig.34) are classified as follows:
- 26 subtypes included in 9 habitats of community interest - protected by the Order 1198
/2005, that includes 7 habitats protected by the Berne Convention (R4);
- 2 subtypes included in one habitat protected by the Berne Convention (R4);
- 5 subtypes included in 3 unprotected habitats.
The framing of some types of vegetation presented below into the habitats of community
interest cathegory (Order 1198 /2005) is made according to the publications Habitatele din România
(HR), Interpretation Manual of European Habitats-EUR 25, and the habitats proposed by Romania
for inclusion in the EUR 27 version. The list of the site habitats is presented in the section 5.1.5.
8.5.2 Protected areas and natural sites from the Dobrogea Plateau - Constanţa
County
Within Constanţa county the are at present 31 legally protected areas, with a total surface
of 36,110.3 ha, among which 7 were proposed by ICEM Tulcea, including on the basis of proper
researches.
8.5.2.1. Protected areas founded by the Governement Decision 2151 /2004

Celea Mare-Valea lui Ene Reserve - 54.1 ha, Hârşova town
The mixed nature reserve represents one of the most complex protected areas in Dobrogea,
with numerous threatened plant species and elements of geology, palaeontology and landscape
(Pl. 23a, b; Fig.35). Only in few other studied sites occur the endemic coenotaxa Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae (6 sites), characteristic being the shrub layer dominated by Paliurus
spina-christi.
Representative species: Celtis glabrata (4/ 8 sites), Gagea bulbifera (+/ 4 sites), Jasminium
fruticans (4/ 9 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites),
Ornithogalum amphibolum (+/ 7 sites), Paliurus spina-christi (1/ 10 sites), Paronychia
cephalotes (+/ 7 sites).
sites), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 sites)
Lacul Bugeac Reserve - 1,433.71 ha, Ostrov commune

The Bugeac Lake, mixed nature reserve, is characterized by a rocky landscape in its
southern part, which includes a cave framed in the habitat “65 Caves” (Pl. 24a; Fig.36).
Representative species: Samolus valerandi (+, 3 sites).
Representative plant communities: Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 sites),
Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 sites), Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3
sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 sites), Cynodonti-Poëtum

angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (5 sites).
Lacul Dunăreni Reserve - 702.66 ha, Aliman and Ion Corvin communes
The mixed nature reserve presents a characteristic landscape, an important area of reedbeds
frequently with discontinuous structure, divided in small islands, in the peripheric areas the lake
being framed by loess slopes with ravins (Pl. 24b; Fig. 37).
Within the succesion of wetland and steppe plant communities it is worth mentioning the
coenotaxa Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 and Nymphoidetum peltatae
(Allorge 1922) Bellot 1951, the last one having also a landscape importance in the flowering
period of the dominant species.
Representative species: Salvia aethiopis (r, 17 sites).
Representative plant communities: Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958
(8 sites), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (8 sites), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5
sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (7 sites), Nymphoidetum peltatae
(Allorge 1922) Bellot 1951 (3 sites),
Lacul Oltina Reserve - 2,290.50 ha, Oltina commune

This mixed nature reserve represents the largest lacustrian area within the studied sites,
with a very reduced surface of the reedbeds and channels with riparian willow and poplar forests,
similar with those that occur in the Danube Delta (Pl. 25a; Fig.38).
The specific of the vegetation is confered mainly by the plant community Nymphoidetum
peltatae subas. marsileaetosum, identified only here, within the studied sites, as well as by the
coenotaxa Populetum albae, rare in the other sites.
The reserve is the only site within those studied ones, where the vulnerable species
Marsilea quadrifolia, nationally and globally protected (Berne Convention, R6, O 1198) was
identified
Representative species: Marsilea quadrifolia (3),
Representative plant communities: Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951
subas. marsileaetosum Sanda et al. 1999 (1 site), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4
sites).
Lacul Vederoasa Reserve - 516.68 ha, Aliman commune

The landscape of the mixed nature reserve, differs from the other lacustrian protected areas
by the dominance of the reedbeds, that cover most of the lake (Pl. 25b; 39). The habitat „54.1
Springs” is the best represented of all the sites.
Representative plant communities: Calamagrostio-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in
Soó 1955 (1 site), Typhetum laxmannii Nedelcu 1969 (1 site), Hippuridetum vulgaris (Rübel
1912) Passarge 1955 (1 site).
Pădurea Bratca Reserve - 66.7 ha, Oltina commune

The mixed nature reserve, together with Pădurea Cetate protected area, presents a unique
landscape for Dobrogea, these being the only reserves where the natural forest of Quecus
pubescens and Quercus penduculiflora occur near the Danube (Pl. 26a; Fig.40). These two
reserves have an outstanding biogeographical and palaeoecological importance, as these forests
represent the only remnants of the former continous woods of Dobrogea situated along the
Danube. These represented the migration route of numerous thermophilous forest species from
the Balkans towards the forest massifs of northern Dobrogea, at present completely isolated
(PAŞCOVSCHI 1967).
246 Mihai PETRESCU
Typical for the reserve are the plant communities Asphodelino luteae-Paliuretum and
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae, as well as the threatened species Paliurus spina-
christi,Ruscus aculeatus.
Representative species: Ruscus aculeatus (+/ 2 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites),
Paliurus spina-christi (+/ 10 sites).
sites), Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (8 sites), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 sites),
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 sites).
Pădurea Cetate Reserve - 61.8 ha, Oltina commune

The mixed nature reserve has a biogeographical and palaeoecological importance, for the
species migration, here being identifed Quercus pedunculiflora secular trees (Pl. 26b; Fig.41).
Also, this is one of the few sites where Ruscus aculeatus and Dianthus leptopetalus occur.
Representative species: Ruscus aculeatus (1/ 2 sites), Dianthus leptopetalus (+/ 2 sites).
(8 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites).

Below there are presented the results of proper studies and data from the bibliography
regarding the vegetation, habitats and threatened species of several recently proposed areas.
Aliman - Urluia Reserve

The reserve is one of the most complex within the studied sites, as it includes forest,
steppe, wetland and cave habitats, together creating a very diverse landscape, the most
spectacular aspects being mainly found in the carstic relief of the area Cheile Şarpu (Pl. 27a).
Representative species: Chamaecytisus danubialis (+, PF/ 1 site), Dianthus pallens (+, PH/
4 sites), Goniolimon collinum (+, VC/ 7 sites), Jasminium fruticans (+, PH; +-4, VŞ/ 9 sites),
Muscari neglectum (+, VŞ/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+, VC; r, PF/ 10 sites), Paliurus spina-
christi (+-3, VC/ 10 sites).
Representative plant communities: Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al.
1964) Mititelu et al. 1993 (PH/ 2 sites), Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970
(VC/ 8 sites), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (VŞ/ 5 sites), Rhamno catharticae-
Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (VŞ/ 5 sites), Quercetum
pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (PF/ 6 sites), Carpino
orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (PF/ 4 sites), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae
Doniţă 1970 (PF/ 10 sites).
Başpunar Reserve
Characteristic for this reserve are the sinuous valleys, frequently bordered by limestone
cliffs, with numerous caves, some of human origin, as well as the nearly exclusive domination of
steppic grasslands and shrubs (Pl. 27b).
Representative species: Scolymus hispanicus (r), Parietaria serbica ssp. lusitanica (+),
Crocus pallasii (r-+/ 4 sites), Dianthus leptopetalus (+/ 2 sites), Jasminium fruticans (1 / 9 sites),
Paliurus spina-christi (+-4/ 10 sites).
sites)
Canaraua Fetei -Iortmac Reserve

From the landscape and geomorphology points of view, the specific of this reserve is confered
by the carstic formations represented by rocky cliffs and caves that border the valley Canaraua Fetei,
as well as the wooded slopes limitrophes to the Iortmac Lake (Pl. 28a).
The reserve represents a typical area from which was described the plant community
Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993, which was only
identified in another site, in the Aliman-Urluia Reserve.
Representative species: Dictamnus albus (r-+/ 3 sites), Jasminium fruticantis (+-3/ 9 sites).
Representative plant communities: Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis Mihai et
al. 1964 (5 sites), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980
(6 sites), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 sites).
Dumbrăveni-Şipotele Reserve
The landscape and geomorphological aspects specific to the reserve are represented
especially by the Dumbrăveni forest massif, the largest of Southern Dobrogea, that includes
several old-growth stands, as well as by the limestone cliffs with caves and the steppe grasslands
on relatively large areas (Pl. 28b).
Representative species: Asphodeline lutea (r-4, DP; 3, PŞ/ 4 sites), Colchicum triphyllum
(+, P/ 7 sites), Crocus pallasii (r-1, D; r-+, DP; r, PMi/ 4 sites), Dictamnus albus (+, PŞ/ 3 sites),
Goniolimon collinum (+, D / 7 sites), Jasminium fruticans (+-4, D; +-1, DP/ 9 sites).
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (DP, PŞ/ 3 sites), Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (D/ 5 sites), Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (DP/ 7 sites), Carpino orientalis-Quercetum cerris
Oberd. 48 (D/ 4 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (D/ 8 sites),
Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (D / 10 sites), Quercetum pedunculiflorae-
cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (D, DP, PMa/ 6 sites).
Esechioi Reserve
The reserve is one of the few areas of Southern Dobrogea nearly exclusively dominated by
forest habitats, represented mainly by Quercus cerris forests that occur on the more or less steep
slopes that border Bugeac Lake and the valley situated at its southern part (Pl. 29a).
Representative species: Piptatherum virescens (+-1/ 12 sites).
Representative plant communities: Quercetum cerris Georgescu 41 (1 site), Carpino
orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 sites), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (6 sites)
Ostrovul Hinog Reserve

The reserve has a complex character of the landscape, in which the component islands can
be observed from the promontory with rocky cliffs and steppe grasslands, area in which
archaeological sites also occur (Pl. 29b).
Representative plant communities: Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 sites),
Ostrovul Pomaştele-Varoş Reserve

The landscape and geomorphological uniqueness in the country of this reserve is confered
mainly by the contrast between the water bodies with islands, respectively the reddish rocky
slopes of the Varoş Hill (Pl. 30a).
Representative species: Moehringia jankae (+, DV/ 1 site), Celtis glabrata (+, DV/ 8 sites),
Colchicum triphyllum (r, DV/ 7 sites).
Representative plant communities: Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978
(6 sites), Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 sites).
248 Mihai PETRESCU
Ostrovul Şeica-Fermecat Reserve

The landscape originality of the reserve consists in the combination between the forest,
steppe and wetland habitats, with numerous and large islands, that permanently change their
shape in relation with the water level of the Danube. The individuality of the reserve is confered
by the habitat “Danubian floodplain wooded grasslands” (OCU/ 2 sites), identified in the studied
sites only in the reserve Ostroavele Troina Mare-Balaban, as well as by the habitats “24.32
Vegetated river sand banks” (OCU, OM, OŞe/ 4 sites) - that occur on some of the largest areas in
comparison with the other sites along the Danube, especially at low water levels, “24.21
Unvegetated river gravel banks” (PC/ 8 sites). The natural patrimony is completed by the cultural
one – with the presence of the ruins of a Roman fortress (Pl. 30b, 31a).
Representative species: Dianthus pallens (+, DMz/ 4 sites).
Representative plant communities: Crataegetum danubiale Jurko 1958 (OCU/ 1 site),
Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963 (OM/ 1 site),
Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (3 sites), Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 sites),
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et
Bolos 1958 (7 sites).
Ostroavele Troina Mare-Balaban Reserve

Among all the studied sites this is the only one in which an island with rocky substrata
(Podul de Piatră) occur, that confers to this reserve an unique character from the geomorphology
and landscape aspects, especially at low water levels. The vegetation has specific features,
mainly due to the habitat “Danubian floodplain wooded grasslands” that was identified
elsewhere only in the Ostroavele Şeica-Fermecat Reserve (Pl. 31b).
Representative plant communities: Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (OPP, OB/ 8
sites).
Păcuiul lui Soare-Ostrovul Turcesc Reserve

The unique landscape of this reserve, especially of the Păcuiul lui Soare island, consists in
the combination of nature and culture, represented by the ruins of a Byzantine fortress, invaded
by the luxuriant old-growth forest of elm (Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53), one of the most
representative of this type, among the studied sites (Pl. 32a,b). Similar forests occur also on the
island Ostrovul Turcesc, this being the only area within the studied sites were was identified an
old-growth forest of white and black poplar (Populetum nigro-albae Slavnic 1952).
In the reserve, especially at low levels of the waters, can be found some of the most
representative and large habitats of the type “24.32 Vegetated river sand banks” (OTm/ 4 sites),
represented by the alluvial sand deposits of the island Tămâianu (Aurelia) In the reserve also
occur the habitat “24.31 Unvegetated river gravel banks” (DD/ 8 sites).
Representative species: Corispermum marschallii (+, OTm/ 1 site), Dianthus pallens (+,
DD/ 4 sites), Dictamnus albus (+, DD/ 3 sites).
Representative plant communities: Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (OTm/ 3 sites),
Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Agropyro cristati- Kochietum
prostratae Zólyomi 1958 (8 sites).
Cheile Dobrogei Natural Park

Situated in the oldest geological unit of Romania, Casimcea Plateau, the natural park
represents also at the national level the largest steppe and wooded steppe area on mixed substrata
of green schist and coral reef limestone (Pl. 33a, b). This combination between the two different
geological substrata with the typical relief, together with the specific climatic features explain
the remarkable biodiversity of this protected area.This is the most important carstic area of
Dobrogea Plateau, which includes numerous caves, two of these having an international
importance.
Further on there will be briefly presented aspects regarding this natural park habitats, flora
and vegetation, according to the existent data from the bibliography and proper studies.
Considering that the systematic studies in this area are in an early stage, some aspects that will
be presented have a preliminary character.
Several plant communities identified here are relatively rare within the studied sites, such as
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (Ca/ 5 sites),
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum saxatile (CD,
GD, Ca/ 4 sites), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (Ca/ 9 sites).
Numerous taxa identified in the studied plots are representative for the flora of this park,
having a restricted distribution in other analyzed sites, such as: Colchicum fominii (+-1, CD/ 4
sites), Paeonia tenuifolia (+, CD; +, Ca/ 3 sites), Achilea ochroleuca (2, Gr/ 8 sites), Dianthus
pallens (+, CD/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+, Ca/ 9 sites), Euphorbia
nicaeensis ssp. dobrogensis (+, CD/ 9 sites), Goniolimon collinum (+, Ca/ 7 sites), Jasminium
fruticans (+-5, Ca; r, CD/ 9 sites), Paronychia cephalotes (+, Ca; +, CD; +, GD/ 7 sites). Beside
these, within preliminary studies seven rare taxa among the other sites were also identified, such
as: Celtis glabrata, Dictamnus albus, Crocus pallasii, Galanthus elwesii, Minuartia adenotricha,
Scutellaria orientalis, Silene cserei.
The natural park includes the following sectors: Casian (Ca), Cheile Dobrogei (CD), Gura
Dobrogei (GD), Grădina (Gr).
Biotope conditions, landscape value
The natural park is situated within Casimcea Plateau, the oldest area of Romania and one
of the most archaic of the continent, a remnant of the Caledonian orogenesis of Precambrian age
(500 milion years).
The typical rocks for this geological structure are the green schists, overlaped by corral
reef limestone of Jurassic age. The last ones are shaped as spectacular canyons and caves, which
create a unique landscape, at least for Romania.
The termic regime is continental, with an average temperature of 22o in July and 0,6o in
January, the annuals temperature being of 11oC. The average rainfall of 380 mm registers a
maximum value in June and November, and a minimum one in February and August-September.
Within the general steppe climate, the northern slopes have a more favourable microclimate for
the wooded steppe, while the rocky areas of the hill summits are characterized by semi-desert
conditions (Amenajamentul Silvic, O.S.Hârşova, 1999).
Habitats, vegetation
In this natural park occur 2 vegetations zones characteristic for Dobrogea Plateau,
represented by wooded steppe with submediterranean xerotherm forests, respectively the Ponto-
Sarmatic steppe, divided into the loess steppe and petrophyllous steppe, specific for this province
(IVAN 1979; DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Concerning the ecosystems diversity, from the 8 groups existing in Europe, according to
Corine Biotopes Project classification, 6 ecosystems are found in this natural park, these being
represented by: shrubs, forests, grasslands, rivers, rocks and screes, archaeological sites
(Europe’s Environment, 1995).
The vegetation diversity is relatively high among the other studied sites, here being
inventoried 12 coenotaxa.
The xerophilous herbaceous vegetation is typical for the loess steppe grasslands (H 34.92)
and includes the plant communities Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (Ca, CD),
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 (CD, GD), Botriochloetum ischaemi
(Kist. 1937) Pop 1977 (Ca, CD, GD), Artemisio austriacae-Poetum bulbosae Pop 1970 (CD). To
these, there can be added the rocky steppe habitats (H 34.9211), with the highest conservative
value represented by Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 (Ca, CD, Gr),
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (Ca, Gr), Sedo hillebrandtii-
Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 74 subas. alyssetosum saxatile Horeanu et Mihai 1974
250 Mihai PETRESCU
(Ca, CD, GD). The first plant community is the most widespread community of the
petrophyllous steppe, in the park being identified so far by proper studies the two variants
mentioned bellow.
The variant cloritofilum of this plant community is typical for the green schist substrata,
being described for the first time (HOREANU 1976B) also from this area (Târguşor, Gura
Dobrogii, Cheia, Casian and other locations of Casimcea Plateau).
The variant calcofilum (synonymous with the association Agropyro brandzae- Thymetum
zygioidi) occurs on limestone substrates.
Another variant, with Paeonia tenuifolia, quoted (HOREANU 1976B) from the Gura
Dobrogei area, on limestone substrata, is dominated by the vulnerable threatened species
Paeonia tenuifolia (O 1198-a4A) and by Adonis vernalis. This is considered the largest
population of P. tenuifolia of Romania (HOREANU 1976B), having a remarkable conservation
value, as it also shelters other threatened species.
The hydrophilous vegetation was identified on restricted areas along the Casimcea River,
being represented by the plant community Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111/ Ca).
The shrub vegetation occurs on large areas, the most frequent coenotaxa being Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721/ CD, GD), the other plant community
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H
31.8B731/ CD) being rare.
The forest vegetation is mainly represented by the plant community Paeonio peregrinae-
Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ Ca, CD, GD) and less by Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724/ Ca). The first plant community belongs to the
xerotherm submediterranean forests layer, in this case occurring extrazonal in the steppe zone,
while the second is typical for the wooded steppe.
In this area, the “Dobrogea wooded steppe” habitat is equivalent to the forest-steppe zone,
characterized by an alternation of forest patches and steppe grasslands or rocky areas. The forests
patches or sparse trees belong to the communities Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970 and Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 70. The meadows within this
type of habitat are represented by the plant communities mentioned within the xerophilous
herbaceous vegetation habitats.
The habitat subtype “65.22 Continental bat caves” is represented by two caves, legally
protected, Peştera Liliecilor and “La Adam”, that have an outstanding scientific importance,
being well-known at the international level.
These caves are developed in coral reef limestone, being also known as important
fossiliferous areas, representative for the Mesojurassic fauna (Brachypoda, Cephalopoda,
Porifera etc). Thus, in the “La Adam” cave were discovered 80 fossil species (Amenajamentul
Silvic al O.S. Hârşova, 1999). In the cave Peştera Liliecilor there were identified 20 fossil species
(MOHAN et al. 1993).
The largest of the two caves, Peştera Liliecilor (Bat’s Cave) has 480 m length and shelters
the largest bat colonies of Dobrogea, the most typical for this province being the species
Rhinolophus mehelyi, listed on Annex I of Berne Convention, Resolution 4 /1996. It also shelters
many other rare or/ and endemic species of fauna (MOHAN et al. 1993). In the La Adam cave
there were discovered bones of 65 species of mammals from the Quaternary period, including the
cave bear, mammoth, wild horse etc. The most important of all these findings is a tooth of Homo
sapiens fossilis, from about 100,000 years ago (Amenajamentul Silvic, O. S. Hârşova, 1999).
Threatened species
This natural park is situated in the most important area for the plant diversity of Central
Dobrogea, as here there were identified so far 565 species of higher plants (HOREANU 1973).
One of the main aspects that underlines the importance of this natural park is the high number of
threatened plant species, many of them occurring in Romania only in Dobrogea.
Within the proper studies there were inventoried 32 threatened species among which 5 are
included in the European Red List, while Moehringia jankae (O 1189-a2b) and Campanula
romanica (O 1189-a2b) are considered species of community interest.
Besides these, especially from the Cheile Dobrogei sector of the park, in the bibliography
(HOREANU 1973) are also quoted other 20 taxa included in the National red list: Achillea
chrysanthus, Gagea granatelli, Gagea bulbifera, Gagea szovitzii, Hyacinthella leucophaea,
8.5.3. Natural sites from the coastal area of the Danube Delta Biosphere
Reserve
Because of the many studies on the Danube Delta vegetation, compared with, the few on
the continental Dobrogea, this inventory of the natural heritage of this region was mainly focused
on the threatened species from the coastal area. This area is known as one of the most important
refuges of these threatened species, compared with the wetlands of the Delta, which is relatively
poor in such taxa. Regarding the habitats of the studied area, so far personal data are not
sufficient for their detailed description, like in the case of Dobrogea Plateau, which was the
main study objective of this work.
In the context of the proposals of new special conservation areas within the Delta
Biosphere Reserve and considering also the need to monitor the threatened species, data upon
their distribution and frequency, within well defined sites, are required.
Below there are presented some preliminary results of these studies upon the coastal area
of the Danube Delta Biosphere Reserve in which, during the course of this study 20 threatened
species were identified. For these there was undertaken a preliminary assessment of their
distribution and frequency in different sites of the studied area.
The studied area was divided in 8 sites, as follows: Sulina - Sfântu Gheorghe, Insulele
Sacalin, Ciotica - Perişor, Perişor - Portiţa, Portiţa - Periboina, Periboina - Edighiol (Nord),
Edighiol, Edighiol (Sud) - Vadu.
For every species a general frequency measure consists of the number of sites in which it
was identified, compared with the total number of sites. Another frequency measure considered
is the variation of the species coverage area within each plot. The botanical nomenclature used
and the threat categories at national level are the ones used in the work Red List of Higher Plants
in Romania (OLTEAN et al., 1994). The global threat categories correspond with the European
red list. The data regarding the biogeographic range correspond to the bibliography
(CIOCÂRLAN, 2000).
The 20 identified threatened species are presented below:
Astragalus varius
Family: Leguminosae
Global threat category: -
National threat category: R
Global range: Euras.cont.
National range: Tulcea, Constanţa, Galaţi, Ialomiţa counties
Sites: Edighiol (Sud) - Vadu (+-1)
Coverage: +-1
General frequency: 12.5 % (1/8)
Centaurea arenaria
Family: Compositae
252 Mihai PETRESCU
National threat category: BR

Global range: Pont.-pan.-balc.
National range: Oltenia, Bărăgan, southern Moldavia, Dobrogea
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Ciotica - Perişor (+), Perişor -Portiţa (+-1), Portiţa
Coverage: r-2
General frequency: 75 % (6/8)
Centaurea pontica
Family: Compositae
Global threat category: AE
National threat category: AE
Global range: End.Rom., Tulcea county
National range: Sulina
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r)
Coverage: r
Family: Convolvulaceae
Global range: Pont.- medit.
National range: Dobrogea
Coverage: +-1
Global range: Pont.- casp.
Sites: Sulina - Sf. Gheorghe (+-3), Insulele Sacalin (r), Portiţa - Periboina (r)
Coverage: r-3
Crambe maritima
Family: Cruciferae
National threat category: V/R
Global range: Atl.
Sites: Ciotica - Perişor (+-3), Perişor - Portiţa (+-3), Portiţa - Periboina (+-3), Periboina -
Coverage: +-3

Family: Gramineae

Global range: Pont.
National range: Constanţa county
Sites: Edighiol (Sud) - Vadu (+)
Coverage: +
Eryngium maritimum
Family: Umbelliferae
Global range: Atl.- medit.
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Perişor - Portiţa (+), Portiţa - Periboina (+-1),
Coverage: r-2

Family: Gramineae
Global range: Pont.
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (r-2), Ciotica - Perişor (+-4),
Coverage: +-4

Family: Plumbaginaceae
National threat category: bR
Sites: Edighiol (+-1)
Coverage: +-1
Family: Liliaceae
Global range: Euras. cont.
Coverage: +-1
Onosma arenaria
Family: Boraginaceae
254 Mihai PETRESCU
National threat category: bE

Global range: Eur. cont.
National range: all the country
Sites: Ciotica - Perişor (+), Perişor - Portiţa (r), Edighiol (Sud) - Vadu (r-+)
Coverage: r-+

Family: Orchidaceae
Global range: Pont.- pan.
Sites: Edighiol (Sud)-Vadu (+-1)
Coverage: +-1
Periploca graeca
Family: Asclepiadaceae
Global range: Medit.
National range: Giurgiu, Constanţa, Tulcea counties
Sites: Insulele Sacalin (r)
Coverage: r
Petasites spurius
Family: Compositae
Global range: Atl.- pont.
National range: Danube Delta, Brăila county (Mărăraşu)
Sites: Sulina - Sf. Gheorghe (r-2), Ciotica - Perişor (+)
Coverage: r-2
Plantago coronopus
Family: Plantaginaceae
Global range: Atl.-medit.
National range: Danube Delta
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (+), Perişor -Portiţa (+)
Coverage: +-2
Family: Gramineae

National range: Dobrogea (rarely ruderal - Poiana Braşov)
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Insulele Sacalin (1), Ciotica - Perişor (+-1), Portiţa
Coverage: r-3
Samolus valerandi
Family: Primulaceae
Global range: Cosm.
National range: Sudul României, Transilvania
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r), Insulele Sacalin (+)
Coverage: r-+
Scolymus hispanicus
Family: Compositae
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-+), Edighiol (Sud) - Vadu (r)
Coverage: r-+
Stachys maritima
Family: Labiatae
Sites: Portiţa - Periboina (r-1)
Coverage: r-1
A large number of the species belong to the rare category (R) - 15 species followed by the
ones from the vulnerable (V) and endangered (E) categories - 2 species.
Within the studied sites there were identified 2 subendemic, one endemic and one
European species.
Concerning the global area it is important to underline the domination of the Pontic species
(Pontic, Pontic-Pannonic-Balkanic, Pontic-Mediterranean, Ponto-Caspic) - 8 species, followed
by the Mediterrnean ones - 4 species, Atlantic (Atlantic, Atlantic-Mediterranean, Atlantic-
Pontic) - 4 species, Continental-Euroasiatic - 2 species, Continental-European - 1 species,
Endemic - 1 species, Cosmopolite - 1 species.
The specific character of the studied area results from the study of national range that
underlines the domination of the species only found in Dobrogea - 11 species (one species only
in Sulina), while the rest also occur in other parts of the country.
The maximum number of threatened species was registered in the site Edighiol (Sud) -
Vadu site (11 species), followed by the sites Sulina - Sfântu Gheorghe (10 species), Portiţa -
256 Mihai PETRESCU
Periboina (7 species), Insulele Sacalin (6 species), Ciotica - Perişor (6 species), Perişor - Portiţa
(6 species), Periboina - Edighiol (Nord) (4 species), Edighiol (3 species).
The data upon the distribution of the taxa in the studied sites indicates as the most frequent
threatened species Leymus racemosus ssp. sabulosus (+-4), that occur in all 8 sites. It is followed
by Centaurea arenaria ssp. odessana (6/8; r-2), Polypogon monspeliensis (6/8, r-3), Crambe
maritima (5/8; +-3), Eryngium maritimum (5/8; r-2), Convolvulus persicus (3/8; r-3), Onosma
arenaria (3/8; r-+), Plantago coronopus (3/8; +-2), Petasites spurius (2/8; r-2), Samolus
Almost half of the studied species (9 species) can be considered endangered at the level of
the studied sites, as they were identified only in one site, such as: Astragalus varius (+-1),
Centaurea pontica (R), Convolvulus lineatus (+-1), Elymus farctus ssp. bessarabicus (+),
Limonium bellidifolium ssp. danubiale (+-1), Merendera sobolifera (+-1), Orchis laxiflora ssp.
elegans (+-1), Periploca graeca (+), Stachys maritima (r-1).
The aspects presented above lead to the following conclusions:
1. The species identified in a single site require priority conservation measures in
comparison with the other threatened taxa, a higher importance being given to those
present a low coverage in most of the sites (r-1).
2. From all studied species, Centaurea pontica, endemic taxa identified only in Sulina, can
be considered as the most threatened, taking into account the low population and the
threats upon the largest part of the habitat, especially through constructions.
3. Most of the studied species occur in the country only in Dobrogea, mostly on the coastal
area, these requiring priority conservation.
4. The priority conservation sites, with a high number of species, are represented by
Edighiol (Sud) - Vadu and Sulina - Sfântu Gheorghe.
5. It is necessary to extend the special conservation areas within the Danube Delta
Biosphere Reserve, preferably in all the coastal area, with priority in the sites: Edighiol
(Sud) - Vadu, Sulina - Sfântu Gheorghe, Portiţa - Periboina, Perişor - Portiţa.
8.6. THREATS
8.6.1. General aspects
Existing references about the threatening factors of the Dobrogea Plateau are very
restricted. Some authors (SANDA, ARCUŞ 1999) consider that the modification of the species
inventory within the Dobrogea phytocoenoses is in general a consequence of biotope and
ecosystems changes, produced by chemical treatments, intensive grazing, and logging of
valuable trees species. This lead to a high ruderalisation of natural vegetation, and partially to a
loss of the phytocoenoses biodiversity.
The main threats for the natural / landscape heritage of the Dobrogea Plateau are the
quarries, construction in natural habitats etc.
8.6.2. Threatening factors within the studied sites and their causes
So far, systematical monitoring for long periods of the threatening factors has not been
undertaken, so the existing data are very scarce and do not allow a rigorous threats evaluation,
especially of the threatening degree for flora and vegetation. In this situation one option to assess
the degree of threat is the preliminary evaluation used in the model from the habitat mapping
task book of the Grands Causses Natural Park (France). This consists of a four level scale in
which the degree of threat can be framed in the following categories: unknown, low, medium,
and high.
Threat assessment is separately done, on groups of habitats for their specific aspects, and
also globally, when the threat is common for all of them.
8.6.2.1. General threats

In this category were included the factors that threaten generally the habitats and species of
the studied sites.
A. Degradation of habitats and landscape
1. The abandoned and active quarries in the studied sites and their neighbourhood can be
considered a medium impact. Thus, even if locally the impact on flora, vegetation and landscape
due to the quarries is high and irreversible, and the total area is relatively important in Dobrogea,
this factor affects a small part of the sites.
2. Fires represent a low impact factor as they are rare, usually affecting reduced areas. Still
they are an important potential danger.
3. Tourism represents generally a low impact threat in most of the studied sites, where it
occur especially in weekend, in springtime or at the beginning of summer. Tourists are
represented mainly by the local population or inhabitants of urban areas of Dobrogea or its
surroundings. Tourist groups that visit the studied sites are rare, in general. Tourism’ impact is
localised to reduced areas generally near springs, rivers, lakes and asphalt roads. Tourists prefer
the forest areas, avoiding the steppe grasslands or dry rocky areas, aspect that should be taken
into account within the design of tourist routes and the regulation of recreation places. Generally,
a problem in the recreation places is the accumulation of litter. Even if the areas are reduced,
tourism has an indirect or potential impact on larger zones, by fire danger or the harvesting of
endangered species from the vicinity of places for recreation.
4. The harvesting of endangered species is a medium intensity factor, the quantities being
important in some reduced areas, generally only in the spring or at the begining of summer,
when the illegal activities threaten only a few species from the much numerous protected taxa.
Endangered species harvesting is undertaken in important quantities for marketing by the
inhabitants of big towns, while the gathering of reduced quantities is generally typical for the
local population and tourists.
The inhabitants of big towns (Galaţi, Brăila, Constanţa, Tulcea and even Bucharest)
generally harvest large quantities of species, which are mainly sold in the markets. This was
observed mainly in the case of Galanthus plicatus, Galanthus elwesii, Nectaroscordum siculum,
Paeonia peregrina and less for Crocus chrysanthus, C. flavus, Crocus reticulatus, Paeonia
tenuifolia, Gymnospermium altaicum, Stipa ucrainica, Fritillaria tenella.
The harvesting, by tourists or locals, in general of reduced quantities of threatened plants
for their aesthetical qualities, is sporadic, having a low impact. In this category, beside the
species mentioned previously, according to the local information and descriptions, some other
threatened species seem to be sporadically picked, such as: Orchis purpurea, Corydalis solida
ssp. slivenensis, Thymus zygioides, Achillea ochroleuca, Campanula romanica, Sempervivum
ruthenicum, Silene compacta. These species would require an eventual confirmation through
harvesting control for longer periods, which practically is very difficult and is not justified due to
the low quantities.
Some other rare species, like for example Pulsatilla balcana, are important, at least locally,
as having a relative biogeography and / or esthetical importance, even though they are not
included in the National red list. Their harvesting can lead to the species’ populations decreasing
or even local extinction.
5. The harvesting of medicinal plants represents a factor with medium intensity. Except
the silver lime tree, medicinal plant species are harvested in low quantities. The impact is
considered medium, not because of the quantities that are collected, considering the very large
resources, but because of the way of harvesting, often not ecological, as lime tree branches are
frequently cut.
a) The harvesting of big quantities for commercial reasons was observed only in the case
of lime tree (Tilia tomentosa) which is harvested by the forestry administration in large
258 Mihai PETRESCU
quantities, mainly in the forest sites of Tulcea County, the wooded pastures often being
preferred.
b) The harvesting of reduced quantities by the local population or tourists for home use,
beside lime tree, refers to other species, such as: Cotinus coggygria, Hypericum perforatum,
Crataegus monogyna, Sambucus nigra, Equisetum sp. etc.
6. The harvesting of edible plants can be considered a low intensity factor because their
quantities, even if they are sometimes important, do not endanger the large populations of these
common species. Thus, Allium ursinum and less Urtica dioica are collected in big quantities for
marketing.
8.6.2.2 Specific threats for the different habitats groups

Within the studied sites some threats are more or less specific for each group of habitats, as
presented below.
I. Mesophyllous Balkanic and xerotherm deciduous forests (sub-Mediterranean and
wooded steppe), floodplain forests
In this cathegory are framed the habitats: 41.1F, 41.2C22, 41.7, 44 (except subtypes
44.814112, 44.921)
A. Biodiversity loss is due to a complex of causes, that will be presented below.
1. Within the forest management, so far, biodiversity conservation was not taken into
account, fact that led to the total or partial loss of oak species from the tree layer, under the
conditions of difficult regeneration of Quercus species in Dobrogea’s dry climate. The impact of
this factor has a medium value, as even the areas with this type of forests have a conservation
value. Thus, except the oak species, most of the species typical for the prime forests still exist.
Within the floodplain forests this impact is low, as usually they are monodominant willow,
poplar or elm forests, with active regeneration, so biodiversity loss, at least in the tree layer, is
less obvious.
2. Decreasing of mature and old growth forests areas and the disappearing of prime forests
are considered generally one of the causes for diversity loss. In this case, the impact is considered
medium, due to the existence of an important part of forests with protection functions, on steep
slopes, which led to the conservation of a larger surface of mature or old forests then in many other
areas of the country, situated at similar altitudes. Within the floodplain forests this factor has a
medium impact as despite the large areas afforested with poplar and willow, on extensive surfaces
there are still natural forest with no (or low) human intervention, and even old-growth forests.
Unfortunately, the total disappearance of prime forests does not allow the existence of models for
the conservative management. In the absence of prime forests, there can be utilised, as a pattern,
the mature forests and especially the oldest ones, that can be considered closer to the natural forests
composition.
3. Afforestation with allochtonous, authocthonous species or one tree species may be
considered as having a low impact, because the respective surfaces are reduced in comparison
with the forests resulted from natural regeneration, in the case of the Balkanic and sub-
Mediterranean forests. The impact is medium for the floodplain forests, as on large areas they
were replaced by poplar or willow plantations. Still the total floodplain forest area within the
studied sites is relatively wide.
B. Modification of the forests spatial structure has mainly the following causes:
1. The creation of structures close to the primeval forests was not, so far, a management
goal. The impact of this factor may be considered high, as most of the forests have an even-aged
structure. This does not considerably modify biodiversity, as we can estimate that the flora
inventory is not significantly different from the primary woods, at least at the landscape level.
2. Afforestation in rows or in terraces creates an artificial spatial structure / landscape, and
leads to the modification of the relief. The impact of these factors on the studied sites is medium
because all the afforestations are made in this manner, within or outside former forested areas.
This also led to the destruction of valuable natural forest, shrub or grassland habitats on
thousands of hectares. Still, these areas are reduced in comparison with the natural habitats area.
3. Illegal cutting of wood material, especially of the oak species, leads to a decrease of the
coverage percentage and/or to changes in the species inventory. The impact is estimated as low,
as these areas are reduced, being situated especially near human settlements or in easy accessible
areas.
II. Xerophyllous, higrophyllous and hidrophyllous shrubs
This category coresponds to the habitats: 31.8B7, 31.8B125, 44.814112, 44.921.
Biodiversity loss is mainly a consequence of these habitat areas decreasing, the invasion of
allochtonous (alien) shrub species (Ailanthus altissima, Morus sp.), by afforestations or (mainly
in the case of wetland shrubs) by man induced fires set on the reedbeds, that can harm the
ligneous key species or herbaceous taxa. The impact is considered low as the areas affected by
these factors is low.
III. Grasslands (xerophyllous, mesophyllous, halophyllous)
These grasslands includ the habitats 15.A211, 15.A2124, 15.A21275, 24.32, 34.92.
A. Modification of the flora inventory through grazing has a low impact in the case of the
more of less reduced areas that are under forestry administration, where grazing is not allowed,
but still it accidentally occurs, especially close to pastures. For the other grasslands from the
studied sites, mostly used as pastures, the impact is considered in general from low to medium,
with the exception of some areas situated close to human settlements or within some communes
with insufficient pasture areas, were this factor has a high intensity. The modification of the flora
inventory consists in the replacement of primary plant communities with secondary ones or in
ruderalisation, respectively the invasion of the phytocoenosis by species with low ecological
value, not representative, characteristic of human degraded ecosystems.
B. Reduction of the area of grassland habitats has a low impact on the saxicolous
grasslands, mainly degraded by quarries, and a medium one for dry grasslands on deeper soils,
more favourable for afforestations, undertaken so far on thousands of hectares. The areas with
still natural grasslands are yet considerably larger than the degraded one.
IV. Higrophyllous and hidrophyllous herbaceous vegetation
The wetland herbaceous vegetation areas were reduced in restricted areas, due to some
works like dykes, draining etc. (ex. Lake Traian, lakes of south-west Dobrogea). This habitat
area was also modified by water level control induced by human interventions, which replaced
the natural flooding regime.
8.7. Management proposals

Within this chapter there will be presented a synthesis of some measures proposed by the
author, that detail and complete the Romanian legislation, these being considered necessary for
the conservation of the heritage of the studied sites.
I. Allowed and forbbidden activities within the natural heritage protection
On the basis of the existing legislation, as well as according to the personal researches and
observations, there were elaborated measures for the proper management of the nature reserves,
national / natural parks, sites of community interest. Within this abstract there will be presented
only a summary of the personal proposals.
Allowed activities
The allowed activities are detailed in the Romanian environment legislation, so there will
be emphasized only the aspects regarding the grazing, that should not exceed one animal / year /
hectare, in order to avoid biodiversity loss within the grasslands. To ensure strict conservation,
260 Mihai PETRESCU
grazing should occur out of the vegetation season, preferably between 1 October and 1 March,
after the reproduction period of the plant and animal species, especially of the threatened ones.
Interdictions
It is mainly necessary to avoid the following activities that are likely to have a negative
impact on protected areas:
- any changing of the land use categories of the natural habitats, including the land
cultivation,
- any building activities, including the crossing of the protected area by pipes, electric
networks and any other types of such construction, water capture, roads
- any concession or rental of the land within the site,
- fencing, except in the situations when conservation objectives require this; the fence
should be only used in the sectors where it is absolutely necessary, in order to reduce the
landscape impact and to ensure unfenced areas for the fauna migration.
- quarrying or any other geological prospection within or in the neighbourhood of the
protected area
- logging in the nature reserves and in the core areas (special conservation areas) of the
national / natural parks
- afforestation, being necessary to allow natural succession and to protect natural habitats
- destruction or degradation of habitats and landscape by any human intervention
- any form of tourism that could infringe the conservation objectives
II. Proposals of regulations regarding the natural and landscape heritage protection
These regulations aim to detail the protection measures presented above as well as the
other such mentions within the Romanian legislation, in order to reduce / eliminated the impact
of human activities on protected areas.
Regulations of the authorising activities. Within the delivering of environment, urban
planning, and construction permits within protected areas or in their vicinity it is necessary to
undertake an inventory, made by specialists, in order to identify eventual protected species or
habitats, in which case it is forbidden to effectuate any works with negative impact.
Regulations regarding the protection of natural and landscape heritage within or outside
of the protected areas. Active management measures should be used only when they are
absolutely necessary, according to the monitoring results, with the approval of the competent
institutions. In general, non-intervention measures are necessary in the habitats that have reached
climax or are close to it. For habitats found in different successional stages, in the case in which
it is required to maintain them in a certain stage, active management measures are necessary, on
scientific basis. In both cases rigorous monitoring is required.
Harvesting of medicinal plants, with the exception of protected species, should be allowed
only in the buffer zones, by respecting the quantities, periods, and methods approved by the
protected areas scientific councils and administrations.
Regulations regarding the ecological corridors. For this category any destruction or
degradation is forbidden. For cases in which it is necessary to cross this corridors with different
types of constructions, their continuity should be ensured above or under the soil level, if
possible.
Pollution regulations. Within protected areas and / or at their boundaries, the pollution for
all the environment components (air, noise, soil, water, visual etc.) should not exceed the
allowed levels for nature reserves. Activities likely to exceed these limits should be maintained
outside the protected area at a distance that would not allow the negative impact to be perceived
at its boundaries. Thus, industrial activities should be forbidden within or in the neighbourhood
of protected areas to avoid pollution and landscape impact.
Construction regulations. Within protected areas any constructions should be forbidden,
with the exception of legal prexistent ones, and of some shelters and arrangements of tourist
paths. Any constructions should be forbidden in the core areas and in the zones with valuable
landscapes, these being only allowed outside the protected areas and their neighbourhood, with
the exception of the strictly necessary tourist arrangements permitted exclusively in the buffer
zones, preferably in less visible locations.
Tourism regulations. Within the protected areas and their neighbourhood only ecotourism
should be allowed (if it is not a threat for the conservation objectives), mainly in the buffer zones
and in a restricted way in the core areas. Tourist itineraries should avoid sensitive areas,
threatened habitats or protected species habitats. Information panels should be located preferably
at the protected area boundaries, and less inside it, in order to avoid landscape impact. Camping
should be forbidden in the core areas, except for emergency situations.
Waste material regulations. Within the protected areas and their neighbourhood any
deposal of waste materials is forbidden, the visitors and the managers of the tourist hotels
/chalets being obliged to evacuate them outside the protected area, only in proper locations.
III. Proposal of regulations regarding the forestry activities
For biodiversity conservation it is necessary to preserve the following forest plant
communities: endemic for certain regions and / or at the national level; rare and / or close to
extinction, protected or not by national or international legislation; habitats of threatened species;
fragile-forests in extreme biotopes, with difficult natural regeneration; relictary forests; old-
growth forests (including the oak stands of over 100 years old); forests that shelter threatened
species.
In the case of the forests that cannot be excluded from logging, it is necessary to allow
their cutting only if the seedlings composition can ensure their recovery exclusively through
natural regeneration, the covering percentages of the tree species, especially oak ones, being
about the same with the former ones. In forestry regulations should be stipulated that it is not
compulsory to log stands that had reached the maximum forestry exploitation age, considering
that biodiversity increases with the age of the forest and in the case of non-intervention or low
intervention.
Beside these measures, the following actions should be forbidden, within or outside the
protected areas:
- afforestation within steppe grasslands, wooded grasslands, unproductive grounds (rocky
areas, creeks, sands etc.), protected habitats.
- afforestation within core areas, this being allowed only in the buffer zone on human
disturbed grounds, by using exclusively local species.
It is necessary to elaborate a complete inventory of the forest stands with protected
habitats.Within buffer zones it is necessary to adopt a special conservation regime for the natural
and close to natural stands, by avoiding any forestry interventions, the use of chemical substances
etc. For the stands in which the key species of the natural type of forest are completely eliminated,
there can be undertaken forestry works of low intensity, by avoiding afforestation in order not to
increase the human modification of their composition.
In the stands with low coverage that have the tendency to reduce the threatened species
populations from the herbaceous layer, the trees should be eliminated without damaging them or
their root system.
To avoid hydrological changes to the forest vegetation limitrophe in wetland protected
areas, there should be no logging between 100 m and 500 m from the wetland limit. In the zones
with variable water level the area exempt from logging should be at least equal to the area of the
wetland at the maximum water level.
In the core areas of ornithological protected areas any forestry practices, the use of
chemical substances, tourism, and other activities that could degrade the habitats or disturb the
bird species are forbidden. It is necessary to conserve representative stands of minimum 0.5-1 ha
for 10 ha of logged forest, to conserve this vital habitats for many species, especially birds of
prey. It is preferable to group together several such stands for a maximum area of 100 ha, in
262 Mihai PETRESCU
order to ensure their uniform distribution. It is also recommended to exclude from logging any
tree in which there were identified nests, as well as the keeping of at least one dead tree per
hectare.
Within stands resulting from afforestations with alien species, it is preferable to eliminate
these taxa through natural succession, which is the optimal solution, especially in the core areas.
In the buffer zones, or in special situations, in the case in which under this alien species there is a
proper natural regeneration, their gradual logging becomes necessary. If before the afforestation
the previous habitat was a grassland or shrub one (especially for protected habitats), it is
necessary to recover it.
BIBLIOGRAFIE
Anderson, S., 2002, Identifying Important Plant Areas, Plantlife International.

Călinescu, R., 1969, Biogeografia României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
Ciocârlan, V., 2000, Flora ilustrată a României, Ed.Ceres, Bucureşti.
Conea, A., 1970, Formaţiuni cuaternare în Dobrogea, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Coteţ, P.; Popovici, I., 1972, Judeţul Tulcea, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Coteţ, P., 1973, Geomorfologia României, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Cuzic, V.; Petrescu, M., 2006, Studiul avifaunei şi habitatelor din Podişul Dobrogean în scopul
dezvoltării reţelei de arii protejate, Delta Dunării III, 153-164.
Dămăceanu,C.; Leandru, V.; Ceuca, G., 1964, Cercetări privind ameliorarea pădurilor
degradate din nordul Dobrogei, Editura Agro-Silvică, Bucureşti.
Devilliers, P.; Devilliers-Terschuren, J.; Linden, C.V., 1996, Palearctic habitats. PHYSIS Data
Base, Royal Belgian Institute of Natural Sciences.
Dihoru, Gh., 1962, Insula de fagi din Dobrogea, Natura, seria Biologie 3, Bucureşti, 49-52.
Dihoru, Gh.; Doniţă, N., 1970, Flora şi vegetaţia Podişului Babadag, Ed. Academiei R.S.R, Bucureşti.
Doniţă, N.; Chiriţă, C.; Stănescu, V. (coordonatori), 1990, Tipuri de ecosisteme forestiere din
România, I.C.A.S. Bucureşti.
Doniţă, N.; Ivan, D.; Coldea, Gh.; Sanda, V.; Popescu, A.; Chifu, Th.; Păucă-Comănescu, M.;
Mititelu, D.; Boşcaiu, N., 1992, Vegetaţia României, Ed. Tehnică Agricolă,
Bucureşti.
Doniţă, N.; Popescu, A.; Paucă-Comănescu, M.; Mihăilescu, S.; Biriş, I.-A., 2005, Habitatele din
România, Ed. Tehnică Silvică, Bucureşti.
Filipaşcu, A., 1976, Omul şi fauna dobrogeană de-a lungul secolelor, Ocrotirea naturii
dobrogene, Cluj-Napoca, 24-40.
Florea, N.; Munteanu, I.; Rapaport, C.; Chiţu, C.; Opriş, M., 1978, Geografia solurilor
României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
Grinţescu, G., 1927, Crearea legală a primei rezervaţiuni a naturei, Institutul de Arte Grafice
Eminescu, Bucureşti.
Ivan, D., 1979, Fitocenologie şi vegetaţia R.S.R., Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Horeanu, Cl., 1973, Aspecte floristice de la Cheia (Dobrogea), Ocrotirea naturii şi a mediului
înconjurător, Bucureşti, t.17, nr.1, 83-88.
Horeanu, Cl., 1976A, Propuneri pentru înfiinţarea unor noi rezervaţii în Podişul Casimcea,
Ocrotirea naturii dobrogene, Cluj Napoca, 158-165.
Horeanu, Cl., 1976B, Vegetaţia pajiştilor xerofile din Podişul Casimcea, Peuce V, Tulcea, 335-
346.
Horeanu, Cl., 1976C, Vegetaţia lemnoasă din Podişul Casimcea, Peuce V, Tulcea, 347-355.
Jackus, P., 1961, Die phytozonologischen Verhalt nisse der Flaumeichen Buschvalder
Sudostmitteleuropas, Budapesta.
Marcu, M., 1983, Meteorologie şi climatologie forestieră, Ed. Ceres, Bucureşti.
Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M., 1993, Rezervaţii şi monumente ale naturii din
România, Casa de Editură şi Comerţ „Scaiul”, Bucureşti.
Mutihac., V.; Ionesi, L., 1974, Geologia României, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Mutihac, V., 1990, Structura geologică a teritoriului României, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Oaie, Gh., 1993, Necesitatea protejării urmelor de activitate organică de vârstă precambrian
superior din cadrul seriei şisturilor verzi din Dobrogea centrală, Ocrotirea naturii
şi a mediului înconjurător, t. 37, nr.2, Bucureşti, 133-138.
270 Mihai PETRESCU
Oltean, M.; Negrean, G.; Popescu, A.; Roman, N.; Dihoru, Gh.; Sanda, V.; Mihăilescu, S., 1994,
Lista roşie a plantelor superioare din România, Studii, sinteze, documentaţii de
ecologie, partea I, Bucureşti.
Oncescu, N., 1965, Geologia României, Ediţia a III-a, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Paşcovschi, S., 1967, Succesiunea speciilor forestiere, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti.
Petrescu, M., 1994, Necesitatea protejării Munţilor Măcin ca zonă complementară Deltei
Dunării în conservarea patrimoniului natural din nordul Dobrogei, Analele
ştiinţifice ale Institutului Delta Dunării, III, Tulcea, 121-128.
Petrescu, M., 1995, Proiectul rezervaţiei naturale Vârful Secaru, judeţul Tulcea, Naturalia,
Studii şi cercetări, Piteşti, 129 - 133.
Petrescu, M., 1996A, Măcin Mountains Natural Park Project, an alternative for the sustainable
development in Tulcea County-Romania, Proceedings of the II International
Congress on Environmental Education, Ed. Universidad Complutense de
Madrid, 371-377.
Petrescu, M., 1996B, The assessment of the national and international importance of Măcin
Mountains National Park as a future protected area, Ocrotirea naturii şi a
mediului înconjurător, t.30, nr. 1-2, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 47-53.
Petrescu, M., 2000A, Das Măcin Gebirge-Flora und Vegetation, Carinthia II, Klagenfurt, 87-101.
Petrescu, M., 2000B, Étude comparative de certaines associations végétales forestières du
Portugal et de la région de la Dobroudja (Roumanie), Arkeos 9, Instituto
Politecnico de Tomar, 59-83.
Petrescu, M., 2000-2001, Contribuţii la cunoaşterea răspândirii şi cenologiei speciei Celtis
glabrata Stev. în Dobrogea, Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător, t.44-
45, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 75-83.
Petrescu, M., 2004A, Contribuţii la cunoaşterea răspândirii în Dobrogea a unor specii de plante
ameninţate cu dispariţia, Delta Dunării II, Tulcea, 59-69.
Petrescu, M., 2004B, Cercetări privind biodiversitatea unor ecosisteme forestiere din Dobrogea
de Nord, Ed. Nereamia Napocae, Tulcea.
Petrescu, M. (sub tipar), Characterization of two new habitats from Dobrogea Plateau-
Romania, Revue de Biologie, Bucureşti.
Petrescu, M.; Panait, V., 2001, Geomorphological sector (Tulcea, Romania), Monitoring of
European drainage basins, Europrint - Rovigo-Italy, 137 139.
Petrescu, M., Cuzic, V., Panait, V., 2006, Situl „Horstul Dobrogean”, Delta Dunării III, Tulcea,
41-57.
Petrescu, M., Dinu, C., Cuzic, V., Panait, V., 2006, Arii protejate din Dobrogea propuse de
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Delta Dunării III, Tulcea, 25-40.
Popescu-Zeletin, I. (sub redacţia), 1971, Cercetări ecologice în Podişul Babadag, Ed. Academiei
R.S.R., Bucureşti.
Popovici, I., Grigore, M., Marin, I., Velcea, I., 1984, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Sanda, V., 1998, Conspectul florei cormofitelor spontane din România, Acta Botanica Horti
Bucurestiensis, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti.
Sanda, V.; Arcus, M., 1999, Sintaxonomia grupărilor vegetale din Dobrogea şi Delta Dunării,
Ed. Cultura, Piteşti.
Sanda, V., 2002, Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România, Ed. Vergiliu,
Bucureşti.
Sanda, V.; Popescu, A.; Stanciu, D.A., 2001, Structura cenotică şi caracterizarea ecologică a
fitocenozelor din România, Ed. CONPHIS
Săvulescu, T. (coordonator), 1976, Flora R.S.R., I-XIII, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Târziu, D., 1997, Staţiuni forestiere, Ed. Ceres, Bucureşti.
Tufescu, V., 1974, România, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Babadag, UPVI, 1995.

*** Amenajamentul silvic al O.S. Băneasa, 1996.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Cerna, U.P. I Cârjelari, 2002.
*** Amenajamentul silvic al O.S.Ciucurova, UPI, 1994 / 1995.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Ciucurova, UPIII, 1994.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Hârşova, 1999.
*** Amenajamentul silvic al ICAS - Staţiunea Tulcea, UPI, 1995.
*** Amenajamentul silvic al O.S.Niculiţel, UPI.
*** Amenajamentul silvic al O.S., Niculiţel, UPIV, 2002.
*** Amenajamentul silvic al O.S., Niculiţel, UP V, 1993.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Niculiţel, UPVI, 2002.
*** Council Directive 92 / 43 / EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and
of wild fauna and flora, Council of the European Communities.
*** Convention on the Conservation of wildlife and natural habitats of Europe, adopted in Berne
on the 19 September 1979.
*** Enciclopedia geografică a României, 1982, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
*** European Red List of Globally Threatened Animals and Plants (D46) - United Nations, New
York, 1991.
*** Europe’s Environment, European Environment Agency, Copenhaga, 1995.
*** HGR nr. 525 /1996.
*** HG nr. 230 /2003, M.O. 190 /26.03.2003.
*** HG nr. 2151 /2004, M.O. 38 /12.01.2005.
***Interpretation Manual of European Union Habitats, EUR 25, European Comission, DG
Environment, 2003.
***Important Bird Areas in Europe, II, Birdlife Conservation Series No. 8, Birdlife
International.
*** Legea 462 /2001, M.O. 433, partea I /2.08.2001.
*** Legea 13 /1993, M.O. 62 /25.03.1993.
*** Legea 26 /1996, M.O. 93 /8.05.1996.
*** Legea 5 /2000, M.O. 152 /12.04.2000.
*** Legea 31 /2000, M.O. 144/6.04.2000.
*** Legea 451 /2002, M.O. 536/23.07.2002.
*** Legea 265 /2006, M.O. 586 /6.07.2006.
*** Legea 345 /2006, M.O. 650 /27.07.2006.
*** Manuel d’Interpretation des Habitats de l’Union Européene, EUR 15, Comité Habitats,
1996.
*** Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5/2000, aprobate prin Ordinul nr.1652
/31-10-2000 al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
*** Ordinul nr. 552 /26.08.2003, M.O. nr. 648/11.09.2003.
*** Ordinul nr.1198 /2005, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, M.O. 1097 /6.12.2005.
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 78 /2000, M.O. 283, partea I /22.06.2000.
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 236 /2000, M.O. 625, partea I /4.12.2000, modificată
prin: Legea 462 /2001; Ordinul 1198 /2005; Legea 345 /2006.
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 195 /2005, M.O. 1.196, partea I /30.12.2005, modificată
prin Legea 265 /2006.
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Beidaud, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Casimcea, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Cerna, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Dorobanţu, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Horia, 1986
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Izvoarele, 1988
272 Mihai PETRESCU
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Jurilovca, 1988

*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Mahmudia, 1986
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Mihail Kogălniceanu, 1986
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Niculiţel, 1987.
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Peceneaga, 1989
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Sarichioi, 1987
*** Resolution 4 /1996 - Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats
Materiale cartografice:
Mirăuţă, E., Ştefan, A., Roşu, E., Szasz, L., Nedelcu, L., Harta geologică a Dobrogei de Nord,
Sc1: 100.000.
*** Harta judeţului Tulcea, Sc. 1:100.000, 1985.
*** Harta judeţului Constanţa, Sc. 1: 100.000, 1971.
ABREVIERI ŞI SITURI NATURALE STUDIATE / ABBREVIATIONS AND

STUDIED NATURAL SITES
a… - anexa …/ annex
alin. – alineat / paragraph
art. - articol de lege / law article
EUR 15 - Manualul de interpretare al habitatelor din UE (Manuel d’Interpretation des Habitats
de l’Union Européene, EUR 15, Comité Habitats, 1996)
EUR 25 - Manualul de interpretare al habitatelor din UE (Interpretation Manual of European
Union Habitats, EUR 25, European Comission, DG Environment, 2003)
Fig. - figura / figure
lit. - literă (de lege) / law letter
lre - Lista roşie europeană / European red list (European Red List of Globally Threatened
Animals and Plants -D46, United Nations, New York, 1991)
lrn - Lista roşie naţională / National red list (Lista Roşie a plantelor superioare din România,
Oltean, M. et al., Studii, sinteze, documentaţii de ecologie, partea I, 1994).
H - habitat
HD - Directiva Habitate (Habitat Directive: Council Directive 92 / 43 / EEC of 21 May 1992 on
the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora, Council of the European
Communities)
HG - Hotărâre de Guvern / Goverment Decision
ICEM - Institutul de Cercetări Eco - Muzeale Tulcea / Eco - Museal Research Institute of Tulcea
L - lege / law
O - ordin / order
O 1198 - Ordin 1198 / 2005 / Order 1198 / 2005
O.S. - ocol silvic / forestry management unit
OUG - Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului / Government Urgent Ordonnance
Pl. - planşă / plate
PHYSIS - baza de date PHYSIS / PHYSIS data base
R4 - Rezoluţia 4/1996 a Convenţiei de la Berna / Resolution 4 /1996 of the Berne Convention
SCI - sit de importanţă comunitară/ site of community interest
u.a. - unitate amenajistică / forestry unit
U.P. - unitate de producţie / forestry production unit
! denumire habitat - habitat protejat prin Rezoluţia 4 /1996 - Convenţia privind Conservarea
vieţii sălbatice şi habitatelor naturale din Europa / habitat protected by the Resolution
4/1996 of the Berne Convention
denumire sit - specia inventariată în situl respectiv este identificată în afara releveelor / the
species was identified outside the plots, with the respective coverage
Areal / Biogeographic range

Euras.-cont.= eurasiatic-continental / Eurasiatic-continental
Pont.- pan. - balc. = pontic-panonic-balcanic / Pontic-Pannonic-Balkanic
End.Rom. - jud. Tulcea = endemic pentru România-judeţul Tulcea / endemic for Romania-
Tulcea County
Pont.-medit. = pontic-mediteranean / Pontic-Mediterranean
Pont.-casp. = pontic-caspic / Pontic-Caspic
Atl.=atlantic / Atlantic
Pont.=pontic / Pontic
264 Mihai PETRESCU
Atl.-medit. = atlantic-mediteranean / Atlantic-Mediterranean

Pont.-medit.= pontic-mediteranean / Pontic-Mediterranean
Eur.-cont. = european-continental / European-continental
Pont.-pan.= pontic-panonic / Pontic-Pannonic
Medit. = mediteranean / Mediterranean
Atl.-pont.= atlantic-pontic / Atlantic-Pontic
Cosm. = cosmopolit / Cosmopolite
Categorii de ameninţare-Cod de endemism / Threat categories-Endemism codes

E Pericilitat / Endangered
V Vulnerabil / Vulnerable
R Rar / Rare
A Endemic / Endemic
b Subendemic / Subendemic
B Taxon european / European taxa.
Indici de abundenţă-dominanţă / abundance-dominance indices:

r - < 5 exemplare / releveu, cu acoperire neglijabilă / < 5 individuals / plot, with negligible
coverage
+ - ≤ 1 % acoperire / ≤ 1 % coverage
1- 1 – 10 % acoperire / coverage
Situri naturale studiate / Studied natural sites

CL – judeţul Călăraşi
CT – judeţul Constanţa
IL – judeţul Ialomiţa
TL – judeţul Tulcea
Observaţie: Împărţirea teritorial-administrativă este realizată conform hărţilor judeţelor
Tulcea (anul 1985) şi Constanţa (anul 1971), sc.1:100.000. Pentru judeţele Ialomiţa şi Călăraşi
a fost utilizată lucrarea Enciclopedia geografică a României,1982. Este necesară o actualizare a
împărţirii teritorial - administrative, proces aflat în curs.
Teritoriile administrative ale comunelor şi oraşelor incluse în situl Horstul Dobrogean în
forma menţionată în această listă nu includ şi suprafeţele din ariile protejate componente
(constituite sau propuse), ce sunt menţionate separat.
A - Adâncata (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia, com. Aliman
Ar - Arleanca (TL) - rezervaţie naturală propusă inclusă în situl Horstul Dobrogean, com. Slava
Cercheză
B - Beidaud (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Beidaud
Ba - Başpunar (CT) - rezervaţie naturală propusă, com. Independenţa, Deleni; include rezervaţia
Pereţii calcaroşi de la Petroşani, constituită prin L 5 /2000.
C - Casimcea (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Casimcea
Ca - Casian – sit natural ce reprezintă zona dintre Cheile Dobrogei şi Gura Dobrogei inclusă în
Parcul Natural Cheile Dobrogei (arie protejată propusă), com. Târguşor
cB - comuna Baia (TL)
cB-PCa - teritoriul administrativ al comunei Baia inclus în sectorul Podişul Casimcei din situl
Horstul Dobrogean
cC - comuna Casimcea (TL)
cC-PCa - teritoriul administrativ al comunei Casimcea inclus în în sectorul Podişul Casimcei din
situl Horstul Dobrogean
cCe - comuna Cerna (TL)
cCe-PNMM - teritoriul administrativ al comunei Cerna inclus în Parcul Naţional Munţii
Măcinului
cD - comuna Dorobanţu (TL)
cD-PCa - teritoriul administrativ al comunei Dorobanţu inclus în sectorul Podişul Casimcei din
cF - comuna Frecăţei (TL)
cF-DT - teritoriul administrativ al comunei Frecăţei inclus în sectorul Dealurile Tulcei din situl
Horstul Dobrogean
cG - comuna Greci (TL)
cG-PNMM - teritoriul administrativ al comunei Greci inclus în Parcul Naţional Munţii
Măcinului
cHm - comuna Hamcearca (TL)
cHm-MMS - teritoriul administrativ al comunei Hamcearca, inclus în sectorul Munţii Măcinului
Sud din situl Horstul Dobrogean
cH - comuna Horia (TL)
cH-PB - teritoriul administrativ al comunei Horia inclus în sectorul Podişul Babadag din situl
Horstul Dobrogean
cH-PN - teritoriul administrativ al comunei Horia inclus în sectorul Podişul Niculiţelului din situl
Horstul Dobrogean
cI - comuna Izvoarele (TL)
cI-PN - teritoriul administrativ al comunei Izvoarele inclus în sectorul Podişul Niculiţelului, situl
Horstul Dobrogean
cL - comuna Luncaviţa (TL)
cL-PN - teritoriul administrativ al comunei Luncaviţa inclus în sectorul Podişul Niculiţelului din
cPe - comuna Peceneaga (TL)
cPe-PCa - teritoriul administrativ al comunei Peceneaga inclus în sectorul Podişul Casimcei din
cS - comuna Sarichioi (TL)
cS-PB - teritoriul administrativ al comunei Sarichioi inclus în sectorul Podişul Babadag din situl
Horstul Dobrogean
cSC - comuna Slava Chercheză (TL)
cSC-PB - teritoriul administrativ al comunei Slava Cercheză inclus în sectorul Podişul Babadag
din situl Horstul Dobrogean
cSo - comuna Somova (TL)
cSo-DT - teritoriul administrativ al comunei Somova inclus în sectorul Dealurile Tulcei din situl
Horstul Dobrogean
CD - Cheile Dobrogei (CT) - rezervaţie naturală constituită prin L5 /2000, inclusă în Parcul
Natural Cheile Dobrogei (arie protejată propusă), com. Târguşor, include rezervaţia
naturală Recifii jurasici Cheia (L 5 /2000)
CF - Canaraua Fetii-Iortmac (CT) - rezervaţie naturală propusă, com. Lipniţa, Oltina, Băneasa,
include rezervaţia Pădurea Canaraua Fetii (L 5 /2000)
CM - Coşaru Mare (TL) - rezervaţie naturală propusă inclusă în situl Horstul Dobrogean, com.
Slava Cercheză
CMVE - Celea Mare-Valea lui Ene (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004,
oraşul Hârşova
266 Mihai PETRESCU
CoM - Colţanii Mari (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Casimcea
CP - Chervant-Priopcea (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Cerna
CT - Carasan-Teke (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Izvoarele
D - Pădurea Dumbrăveni (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Independenţa (Dumbrăveni), Deleni
DB - Dealurile Beştepe (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com.
Mahmudia (Beştepe)
DBu - Dealul Bujorului (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Nalbant, Ciucurova
DC - Dealul Caratepe (TL) - rezervaţia naturală propusă, com. Nalbant
DCI - Dealul Călugăru-Iancina (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com.
Jurilovca
DD - Dealul Dervent (CT) - rezervaţia propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc, com.
Lipniţa
DDt - Dealul Deniztepe (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Mihail
Kogălniceanu
DG - Dealul Ghiunghiurmez (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
situl Horstul Dobrogean, com. Dorobanţu
DI - Dealul Izvorului (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Nalbant, Mihai Bravu
DL - Dealul Lung (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Slava Cercheză
DM - Dealul Mândreşti (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Niculiţel
DMz - Dealul Muzait (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Aliman
DP - canaralele dintre Pădurea Dumbrăveni şi Poieniţa (CT) - rezervaţia naturală propusă
Dumbrăveni-Şipotele, com. Deleni
DS - Dealul Sarica (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Niculiţel, Frecăţei
DT - Dealurile Tulcei (TL) - sectorul Dealurile Tulcei din cadrul sitului Horstul Dobrogean
DV - Dealul Varoş (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Pomaştele-Varoş, oraşul
Hârşova
E - Edirlen (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Frecăţei, Izvoarele
En - Enisala (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Sarichioi
Es - Esechioi (CT) - rezervaţie naturală propusă Pădurea Esechioi, com. Ostrov, include
rezervaţia Pădurea Esechioi constituită prin L 5 /2000
FMa - Fântâna Mare (TL) - rezervaţie constituită prin L 5 /2000, com. Slava Cercheză
GD - Gura Dobrogei (CT) – sit natural inclus în Parcul Natural Cheile Dobrogei (arie protejată
propusă), com. Târguşor, include peşterile Gura Dobrogei şi La Adam (L 5 /2000)
Gr - Grădina (CT) - sit natural inclus în Parcul Natural Cheile Dobrogei (arie protejată propusă),
com. Târguşor
KT - Korum Tarla (TL) - rezervaţie constituită prin L 5 /2000, oraşul Babadag
LB - Lacul Bugeac (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Ostrov
LD - Lacul Dunăreni (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Aliman,
Ion Corvin
LMN - „La Monument”-Niculiţel (TL) - rezervaţie naturală propusă, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Niculiţel
LO - Lacul Oltina (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Oltina
LT - Lacul Traian (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Cerna
LV - Lacul Vederoasa (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Aliman
M - Măgurele (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Topolog
MC - Muntele Consul (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Izvoarele, Horia
MCI - Muchiile Cernei-Iaila (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
situl Horstul Dobrogean, com. Cerna, Dorobanţu
MCO - Mânăstirea Cocoş (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
situl Horstul Dobrogean, com. Niculiţel
MMS - sectorul Munţii Măcinului-Sud (TL) din cadrul sitului Horstul Dobrogean
oB - oraşul Babadag
oB-PB - teritoriul administrativ al oraşului Babadag, inclus în sectorulPodişul Babadag din situl
Horstul Dobrogean
OB - Ostrovul Balaban (IL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Troina Mare-Balaban, com.
Făcăeni
OCU - Ostrovul Ceacâru-Uzunada (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-
Fermecat, com. Aliman
OF - Ostrovul Fermecat (CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Borcea
OFs - Ostrovul Fasolele (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Troina Mare-Balaban,
com. Seimeni
OH - Ostrovul Hinog (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostrovul Hinog, com. Rasova, oraşul
Cernavodă
oM – oraşul Măcin (TL)
oM-PNMM - teritoriul administrativ al oraşului Măcin, inclus în Parcul Naţional Munţii
Măcinului (TL)
OM - Ostrovul Marinaru (CT, CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat,
com. Borcea, jud Călăraşi; com. Aliman, jud. Constanţa
OMi - Ostrovul Mic (sau Ostrovul Cochirleni)(CT) - rezervaţia naturală propusă Ostrovul Hinog,
com. Rasova
OPi - Ostrovul Pisicu (CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc,
com. Unirea
OPP - Ostrovul Podul de Piatră (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Troina Mare-
Balaban, com. Topalu
OPPZ - Ostrovul Pomaştele-Puiul Zătoacei (CT, IL) - rezervaţia naturală propusă Pomaştele-
Varoş, oraşul Hârşova, jud. Constanţa; com. Făcăeni, jud. Ialomiţa
OPS - Ostrovul Păcuiul lui Soare (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui
Soare-Turcesc, com. Ostrov
OS - Ostrovul Scurtu (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc,
com. Lipniţa
OŞe - Ostrovul Şeica (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Aliman
OT - Ostrovul Turcesc (CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc,
com. Unirea
OTm - Ostrovul Tămâianu (Aurelia) (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui
OV - Ostrovul Varoş (CT, IL) - rezervaţia naturală propusă Pomaştele-Varoş, oraşul Hârşova,
jud. Constanţa; com. Făcăeni, jud. Ialomiţa
P - Poieniţa - pajiştile stepice din zona Poieniţa (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-
Şipotele, com. Deleni
268 Mihai PETRESCU
Pe - Peceneaga (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Peceneaga
PB – sectorul Podişul Babadag din cadrul sectorului Podişurilor Babadag-Casimcea, inclus în
situl Horstul Dobrogean (TL)
PBC - Pădurea Babadag-Codru (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004,
inclusă în situl Horstul Dobrogean, oraşul Babadag
PBt - Pădurea Bratca (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Oltina
PC - Pădurea Carasan (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Aliman
PCa – sectorul Podişul Casimcei din cadrul sectorului Podişurilor Babadag-Casimcea, inclus în
PCe - Pădurea Cetate (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Oltina
PF - Pădurea Floriile (Pădurea Decebal) (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia, com.
Aliman
PH - Peştera Hoţilor (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia, com. Aliman
PMa - Pădurea Poieniţa Mare (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Deleni
PMi - Pădurea Poieniţa Mică (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Deleni
PN - sectorul Podişul Niculiţelului din cadrul sitului Horstul Dobrogean (TL)
PNCD - Parcul Natural Cheile Dobrogei (CT) - arie protejată propusă
PNMM - Parcul Naţional Munţii Măcinului (TL) - arie protejată constituită prin L 5 /2000
PŞ - Pădurea Şipotele (Pădurea Ierbosu) (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-
Pt - Petroşani (pajiştile stepice) (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Deleni
PVT - Promontoriul Valul lui Traian (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostrovul Hinog, com.
Rasova
R - Războieni (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
T - Troesmis (TL) - rezervaţie naturală propusă, com. Turcoaia
Tb - Taşburun (TL) - sit natural, com. Jurilovca
U - Uspenia (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Slava Cercheză
VC - Valea Comorilor (inclusiv Dealul lui Pleaşcă) (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-
Urluia, com. Aliman
VF - Valea Fagilor (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în Parcul
Naţional Munţii Măcinului, com. Luncaviţa
VM - Valea Mahomencea (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
situl Horstul Dobrogean, com. Casimcea
VO - Valea Oilor (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Nalbant
VOs - Valea Ostrovului (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
VSe - Vârful Secaru (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Ciucurova
VŞ - Valea Şarpu (inclusiv Pădurea Aliman) (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia,
com. Aliman, include rezervaţia Locul fosilifer Aliman (L 5 /2000)
Anexa 1
Specii de plante ameninţate din siturile studiate în Dobrogea şi Delta Dunării
Categorii
Nr. ameninţare Număr Acoperirea / Distribuţia
crt. lre lrn Specii ameninţate situri speciei în siturile studiate
Specii de importanţă internaţională
1 A-V B-V/R Agropyron brandzae 21 +, CoM; 1, CD; r-2, Ca; +, oM-PNMM; 1, CM;
+, En; +, DS; 1-2, PBC; 1-2, VM; 2-3, CP;
+, DCI; r-2, MCI; 1-2, DI; 2-3, cB-PCa; 3, Pe;
2, DB; 3, D; 1, LMN; +, MC; +-1, CT; 4, DG;
1, C
2 A-V A-V/R Campanula romanica +, cHm-MMS; +, En; +-1, B; r-+, MC; r-1, CD,
(O 1198-a2b, a3A; R6) 22 +-1, DS; +, CP; +-1, DDt; +-1, LMN; 1, DG;
+-1, Ca; +, E; +, CT; +, CMVE; +-1, VM; +-1,
CoM; +, R; +-1, oM-PNMM; +, cG-PNMM;
1, C; +-1, GD; r-1, CD
3 V BR Colchicum fominii (R6) 4 r, DG; +-1, VM; +, CoM; r, CD
4 V B-V/R Dianthus nardiformis 21 r-1, VM; +, cHm-MMS; +, C; r-2, MC; r-+,
DB; +, CP; +, oM-PNMM; +-1, M; +, cG-
PNMM; +, En; +, B; +-1, DI; +-1, Pe; +, cPe-
PCa; +-1; LMN; r-+, DG; +-1, CoM; +, Ca;
+, CD; +-1, DS; +, CT;
5 V R Galanthus plicatus 8 +-1, CT; +, DS; 1, E; +-1, LMN; +-1, MCO; r,
PBC; +, VO; +, VSe; +, cCe-PNMM; +, DS;
6 - V Marsilea quadrifolia (O 1 3, LO
1198-a2b, a3A; DH,
R6)
7 V bR Moehringia grisebachii 16 r-1, MC; +-1, CP; 1, cPe-PCa; +-1, cG-PNMM;
1, oM-PNMM; 1, Pe; 1, B; +, DG; +, C; 1,
CoM; +, CD; +-1, Ca; +, CT; +, E; +, R; +,
cHm-MMS;
8 V bR Moehringia jankae 1 +, DV
(O1198-a2b, a3A)
9 V/I V/R Ornithogalum 7 +, CT; +, DI; +, MCO; +, Pe; r, DCI; +,
amphibolum CMVE; +, En
10 - V/R Paeonia tenuifolia 3 +, CD; +-1, CT; +, Ca
(O1198-a3B; R6)
11 - R Ruscus aculeatus 2 +, PBt; 1, PCe
(O1198-a4A; DH-a V)
12 K/I R Stipa ucrainica 8 3, E; +, DC; +, cG-PNMM; 2-3, CT; +, LMN;
3, cI-PN; r-1, DS; +, PBC;
Specii de importanţă naţională (incluse în Lista roşie naţională)
13 R Achillea clypeolata 10 +, CM; +, CT; +, DBU; +, DI; +, DL; +, MCI;

+-1, PBC; 1, DC; 1, DCI; +, En;
14 BR Achillea depressa 3 r-+, MC; +, MCO; +-1, CoM
15 R Achillea leptophylla 3 +, M; +, Pe; +, CoM
16 V Achillea ochroleuca 8 +-3, CT; r-+, E; +, VSe; 2, Gr; +, CP; r, oM-
PNMM; +, CoM; 1, cHm-PNMM
17 R Allium flavum ssp. tauricum 3 +, C; +, U; +, VSe
18 R Allium guttatum 4 r-1, C; +, MCO; +, VSe; +, CoM
274 Mihai PETRESCU
Categorii
Nr. ameninţare Nr. Acoperirea / Distribuţia
19 R Allium saxatile 23 +-1, GD; +, VSe; +-1, LMN; +-1, M; +-1,
PBC; +-1, VM; +, CP; +, Pe; r-1, DS; +, CT;
+-2, CD; +, Ca; +, cG-PNMM; r, oM-PNMM;
+-1, MCI; +, DCI; +, DV; +, CMVE; r-+, CM;
+, DI; +, En; 1, MC; +, cHm-MMS;
20 R Alyssum linifolium 1 +, VM
21 R Alyssum minutum 2 +, VM; +, oM-PNMM
22 V/R Anacamptis pyramidalis 3 r, CT; r, DS; +, PBC
23 R Artemisia alba 2 +, DCI; +, En
24 R Asparagus verticillatus 35 +, VS; +, PMi; r-+, PBt; r, PCe; +-1, MCO;
+-1, PŞ; +, CP; +, CT; +, VOs; +-1, B; +-1,
VM; +, DCI; +, DM; +, DB; +, CMVE; r, MCI;
+, LV; r-+, D; +, DP; +, DBu; r-1, U; r-1, DS;
+, DC; +, Tb; r-1, PBC; +, Ba; +, PF; +-1, CD;
+, Ca; +, cG-PNMM; +, PC; +, CF; r-1, DS; r-
+, CM; +, DDt; +, En;
25 R Asphodeline lutea 4 r, FMa; +, U; r-4, DP; 3, PŞ
26 Ex ? Artemisia pedemontana 1 2-3, DI
27 R Astragalus dolichophyllus 1 r-1, DCI
28 V/R Astragalus ponticus 4 r, MCI; +-1, PBC; +, U; r, cHm-MMS
29 R Asyneuma anthericoides 1 +, PBC
30 R Carex halleriana 2 +, PBC; +, U
31 R Celtis glabrata 8 +-4, DS; 3, MCO; +, DV; 4, TB; 4, cG-
PNMM; 3, DDt; 4, CMVE; +, CP;
32 BR Centaurea gracilenta 12 +, Pe; +, MCO; r, MCI; +, DS; +, CoM; r-+, M;
+, DG; +, CT; +, LMN; +, oM-PNMM; +, E;
33 V/R Centaurea marschalliana 3 r-+, CT; +, MCI; r, PBC
34 R Centaurea napulifera 10 +, B; +, cI-PN; +, CT; +, DI; +, E; +, MC; +,
MCI; +, PBC; +, U
35 R Centaurea salonitana 1 +, U
36 R Cephalanthera rubra 1 +, PBC
37 R Cerinthe auriculata 1 +, PBC
38 BR Chamaecytisus danubialis 1 +, PF
39 R Cheilanthes marantae 2 r-+, cG-PNMM; r, oM-PNMM
40 R Colchicum triphyllum 7 r, cB-PCa; +, DM; r, VM; +, P; +, DB; r, DV;
+, Ba
41 R Convolvulus lineatus 1 +, DCI
42 V/R Corispermum marschallii 1 1, OTm
43 R Coronilla scorpioides 4 +, CT; +, DBU; +, U; +, VOS
44 bR Corydalis solida ssp. 12 +, VOs; +, MCO; +, PBC; +, cC-PCa; +, cSo-
slivenensis DT; +-1, LMN; +, DC; r, DDt; +, CT; +, PBt;
+, PCe; +, cHm-PNMM
45 V/R Crocus chrysanthus 8 +, B; +, cSo-DT; 1, DM; +, E; +, LMN; +-1,
MC; r, MCO; +, DS
46 V Crocus flavus 2 r, VOs; +, U
47 R Crocus pallasii 4 r-+, Ba; r-1, D; r-+, DP; r, PMi
48 V Crocus reticulatus 8 r-1, B; r-1, DM; +, FMa; r-1, MC; r, PBC; r,
DB; +-1, DDt; r-1, MCI;
49 R Daucus guttatus ssp. zahariadii 3 +, LT; +, MC; +, DB
50 R Delphinium fissum 1 +, CT
51 R Dianthus leptopetalus 2 +, Ba; +, PCe
Categorii
52 R Dianthus pallens 4 +, CD; +, DD; +, DMz; +, PH
53 R Dianthus pseudarmeria 4 r, MC; r, MCI; r-+, PBC; +, Pe
54 V/R Dictamnus albus 3 +, DD; r-+, CF; +, PŞ
55 R Echinops ritro ssp. ruthenicus 28 r, LV; +, DB; +, C; +, U; +, DC; r, DL; +, cHm-
MMS; +, CM; 1, DI; +-1, cB-PCa; +, LT; +,
DCI; r-+, MCI; +-1, B; +, GD; r-1, CP; r-1,
PBC; r-1, VM; r-1, DV; +, CMVE; +, DP; r-1,
D; +, MC; +, CD; +-1, PC; +-1, PH; +-1, DMz;
+, M
56 R Ephedra distachya 4 3, cB-PCa; +, DS; +-2, DCI; +, DB
57 R Erodium hoefftianum 1 +, CF
58 V/R Euphorbia myrsinites 2 +, En; +, M
59 bR Euphorbia nicaeensis ssp. 9 +, DI; +, M; +, MC; +-1, MCI; r, PBC; +,
cadrilateri VM; +, cB-PCa; +-1, CT; +, Ca; +, DB;
60 bR Euphorbia nicaeensis ssp. 9 +-1, CT; +, DI; 1, DL; +, M; +-1, MCI; +-1,
dobrogensis PBC; +-1, VM; +, CD; +, DB
61 V/R Ferulago confusa 2 r, DS; +, CT
62 R Festuca callieri 36 4, cG-PNMM; +, DV; 1, CMVE; 1, cH-PN; +,
GD; 1-5, MC; +, T; 1, CM; 1, En; +-3, DG; 1-
5, M; 1-2, PBC; +-3, CP; +, DCI; 1-5, MCI;
+-3, DI; +-1, cB-PCa; +-4, Pe; +-1, MCO; 1-
4, DB; +-3, DDt; +-5, LMN; 1-4, DS; 1-3,
cHm-MMS; +-3, CT; 2-4, CoM; +-4, CD; +-
3, Ca; 1-4, B; 1-4, C; +-5, VM; 1-4, VOs; +-3,
R; 3-4, VSe; 3, E; 1-3, oM-PNMM
63 V/R Fritillaria orientalis 2 +, CT; +, VOs
64 V/R Gagea bulbifera 4 +, LMN; +, CMVE; +, CP; +, En
65 R Gagea szovitzii 9 +, B; +, cC-PCa; +, DG; +, LMN; +-2, MC; +,
Pe; r, DDt; +, En; r, cHm-MMS;
66 R Galathus elwesii 2 +, cSC-PB; +, U
67 R Globularia punctata 2 r, PBC; +, CM
68 R Goniolimon collinum 7 r, MC; +, VC; +, D; r, DB; +, Ca; r, CoM; +,
DCI; r, MC
69 R Gymnospermium altaicum 5 1, CT; +, DS; +-1, DDt; +, CP; r, cHm-MMS
ssp. odessanum
70 R Himantoglossum hircinum 3 r, DS; r, CT; +, PBC
71 V Hippuris vulgaris 1 +, LV
72 R Hyacinthella leucophaea 1 +, CT
73 V/R Iberis saxatilis 1 +, CP
74 R Iris sintenisii 4 r, cS-PB; +, CT; r-+, PBC; r-+, U
75 R Iris suaveolens 13 +, VM; +, cI-PN; +, CP; r, MC; +, VSe; r-+, E;
+, DC; +-1, cG-PNMM; +, CT; +, LMN; r,
VOs; +, U; +, PBC
76 R Jasminium fruticans 9 +, PH; +-3, CF; +-4, D; +-1, DP; 1, Ba; r, CD;
+-5, Ca; +-4, VŞ; 4, CMVE
77 R Koeleria lobata 28 +, VOs; 1, MC; +-1, MCI; r-1, CP; 1, DCI; +-
2, DI; +, PBC; +-1, cB-PCe; +-1, Pe; 1, cPe-
PCa; +, DB; 1, DDt; 2, C; +-2, M; +-1, CD; +,
Gr; 1, Ca; 1-2, VM; +-1, cHm-MMS; +, DG;
+, CoM; r-1, oM-PNMM; 2, CM; 1, En; +,
DL; +, CMVE; +, U; +, E
276 Mihai PETRESCU
Categorii
78 V/R Lactuca viminea 14 +, DV; +, cG-PNMM; +, Ca; +, CT; +, DG; r-
+, VM; +, oM-PNMM; +, M; r, cH-PN; +,
DS; +, GD; +, OM; +, CP; +, U;
79 R Lathyrus pannonicus 1 +, U
80 R Limodorum abortivum 2 r, CT; r-1, PBC
81 R Lunaria annua ssp.pachyrhiza 2 +-3, DS; +, LMN
82 R Mercurialis ovata 24 +, VS; +, cC-PCa; +, PBC; +, PMa; +, CF; +,
cS-PB; +-1, DS; +-1, CT; +, Ca; +-1, U; +,
DBu; +, PC; +, PCe; +, cG-PNMM; +-1, VOs;
+, VSe; +-1, cSC-PB; +, E; +, MCO; +, cCe-
PNMM; +, D; +, cSo-DT; +, LMN; +, B
83 R Minuartia adenotricha 8 +, DI; +, DG; +, M; +, MCI; +, CMVE; +, CP;
+, DCI; +, En
84 R Muscari neglectum 8 +, M; +, U; +, VOs; +, VŞ; +, Tb; +, CMVE;
+, PBt; +, DCI
85 R Myrrhoides nodosa 16 +, cG-PNMM; +, VSe; +, DCI; +-1, cC-PCa;
+, PBC; +, D; +, cS-PB; +, CT; +, PBt; r-+,
DS; +, DBu; +, E; +, LMN; +, CMVE; +,
FMa; +, MCO
86 R Nectaroscordum siculum ssp. 8 +-1, cSC-PB; +-1, DS; +, E; +-1, PBC; +-1,
bulgaricum VOs; +, VSe; +-1, CT; +, cG-PNMM
87 R Neottia nidus-avis 2 r, cCe-PNMM; +, PBC
88 R Onobrychis gracilis 10 +, CT; +, DG; r, DL; +-1, DS; r-+, M; r-+,
MCI; +, Pe; r-+, VM; r, PF; +, DC
89 V/R Ononis pussila 4 r-1, CT; +-1, MCI; +, PBC; +, U
90 R Orchis morio 7 +, B; +, cI-PN; +, CT; +, MCI; +, PBC; r-+,
VSe; +, cG-PNMM
91 R Orchis purpurea 2 r-+, VOs; +, PBC
92 R Orchis simia 2 +, PBC; +, U
93 R Orchis tridentata 1 +-1, oB-PB
94 R Ornithogalum fimbriatum 5 1, CF-DT; +, VSe; +, DCI; +, En; +, PBC
95 R Ornithogalum sibthorpii 3 +-1, B; +, DL; r, DDt
96 V/R Paeonia peregrina 21 +, MC; r-+, E; +, cSC-PB; +, cSo-DT; +, DDt;
+, MCI; 1, cF-DT; +-1, U; +-2, DBu; +, DS; +-
1, CT; +-2, DC; +, cC-PCa; +, cS-PB; +, B; +,
LMN; r-1, PŞ; +, cG-PNMM; r-1, PBC; +, VO
97 V/R Paliurus spina-christi 10 1-4, DM; +-4, Ba; r-5, DB; +-3, VC; 3, CP; 1,
Tb; 1, CMVE; +, En, +, PBt; +, DCI
98 V/R Parietaria lusitanica ssp. 1 +, Ba
serbica
99 R Paronychia cephalotes 7 +, DI; +, CP; +, CD; +, GD; +, Ca; +, En; +,
CMVE
100 R Periploca graeca 15 +, OPS; r-+, OFs; +, OCU; +, OT; r-1, OPP;
+-1, OF; +-1, OM; 1, LO; +, PBt; +-1, OS; +,
OB; +, DMz; +, PC; +, CMVE; +, PCe
101 R Pimpinella tragium ssp. 13 +, CD; 1, cF-DT; +-2, MC; +-2, MCI; +, Ca;
lithophila +-1, PBC; 1-2, CP; 1, DCI; +-1, DI; +-1, cB-
PCa; +, CoM; +, CM; 2, En
102 R Piptatherum virescens 12 +, PBC; +-1, PBt; 1, PF; +-1, Es; +-1, cS-PB;
+, MCO; +-1, DS; +, VŞ; +-1, CT; +, PCe; +-
1, cSC-PB; +, LMN;
Categorii
103 R Platanthera bifolia 1 +, PBC
104 R Platanthera chlorantha 6 +, B; +-1, CT; +, E; +, PBC; +, VOs; +, cG-
PNMM
105 R Potentilla bornmuelleri 21 +, cI-PN; +, DM; +-1, DB; +-1, MC; +, M; +,
CT; +-1, DS; +, VM; +, CP; +, cH-PN; +,
DCI; +, MCI; +-1, DI; +-1, cB-PCa; +, MCO;
+, LMN; +, VOs; +, oM-PNMM; +, CT; +,
CM; +, B
106 V Prunus tenella 3 r-+, CT; 3, PBC; +-5, DC
107 V/R Pyrus bulgarica 13 +, CP; r-+, DBu; +, VSe; +, DC; +, U; r-+,
CT; r-+, E; +, cG-PNMM; +, DS; +, CM; +,
MCI; +, PBC; +, VOs
108 R Rosa turcica 1 +, VSe
109 R Rumex tuberosus 3 +, DBu; +, CT; +, U
110 R Samolus valerandi 3 +, LD; +, LB; +, LV
111 E/R Salvia aethiopis 17 r-+, DCI; +, MCI; +, T; r-+, CP; +, Ar; r, Pe;
+, CMVE; r, P; +, Ba; r, DP; r, CD; r, LD; r,
PH; +, M; +, cB-PCa; +, En; +, PBC
112 R Satureja coerulea 12 +-2, D; +-1, PBC; +-1, B; +-1, MC; +-1, Ba;
+, CD; 1, Pt; +, MCI; +-1, Ca; +, DL; 1, P; 1,
CM
113 R Scolymus hispanicus 1 r, Ba
114 R Scorzonera mollis 8 +, CT; r-+, E; +, MC; +, PBC; +, U; +, VSe; r,
En; +, CP
115 R Scutellaria orientalis 9 r-+, CT; +, DI; +, MC; r-+, MCI; +, PBC; +,
CD; +, CP; r, DB; 1, oM-PNMM
116 R Sedum caespitosum 6 +-1, B; +, MC; +, DB; +, MC; +-1, B; 1, cG-
PNMM; +, VM; r, Ca
117 R Sempervivum ruthenicum 13 r-1, DS; +, CT; +, CP; +-1, M; +, CoM; +,
oM-PNMM; r, LMN; r, MC; +, VSe; r, DG;
+, cH-PN; r, MCO; +, CD; +, VM
118 R Sempervivum zeleborii 17 +, B; +, DDt; +, CoM; r-+, M; +, Ca; +, CP; +,
oM-PNMM; +, C; +, LMN; +, CD; +, CT; +,
DG; +, E; +, En; +, MC; +, VM; +, cHm-
MMS
119 R Silene compacta 17 +, cHm-MMS; +, VSe; +, DDt; r-1, E; r-1,
VM; +, DG; +, Gr; +, CP; +, MC; +, oM-
PNMM; +-1, cG-PNMM; +, DB; +, M; +, CT;
+, Ca; +, CoM; +, LMN
120 bR Silene cserei 2 +, oM-PNMM; +, CD
121 R Silene supina 1 r, CP
122 R Smyrnium perfoliatum 2 +, LMN; +, VSe
123 V/R Sophora jaubertii 1 4, KT
124 R Spiraea crenata 6 +, B; +-3, DG; 3-4, CP; 3-4, cG-PNMM;
+, CoM; +, CT
125 R Stachys angustifolia 14 +-1, VSe; +, DS; +, CD; r-1, E; r-1, VM; +,
MCI; +-1, LMN; +, Gr; +, Ca; +, CT; +, DB;
+, MC; +, U; +, VŞ
126 R Tanacetum millefolium 18 1, VM; +-1, CoM; +-1, DCI; +, MCI; +-3, En;
+-1, cI-PN; +-3, CD; 1, GD; +, PBC; +, Ca; +-
3, M; r-1, MC; +, DC; +-1, CT; +-1, cB-PCa;
+, CP; +, DS; +-1, DV;
278 Mihai PETRESCU
Categorii
127 R Thymus zygioides 34 1-3, DI; 1-3, cB-PCa; 4, cPe-PCa; 1-4, DB; 3,
DDt; +-3, MC; +-3, DS; +-4, CoM; +, E; +-3,
Ca; +-1, oM-PNMM; +-4, CD; +, cG-PNMM;
2, cH-PN; 1, GD; +-3, CM; 1-3, En; 1, DL; +-
1, DV; +-3, C; +-1, CMVE; +-3, Pe; 1, cHm-
MMS; 1-4, PBC; +-3, CT; 1-4, DG; +-4, LMN;
1-4, M; 1-4, MCI; +-4, MCO; 2-4, VM; +, B;
2-4, CP; 1-4, DCI
128 V/R Vallisneria spiralis 1 +, LV
129 R Veratrum nigrum 4 +, cSC-PB; +, cC-PCa; +, CT; r-+, PBC
130 R Verbascum ovalifolium 4 r, CM; r, DG; r, MC; r, VM
Cap. 2. METODICĂ
2.1. Studiul florei, vegetaţiei şi habitatelor

Pentru speciile ameninţate sau cenotaxonii / habitatele protejate aprecierea importanţei
conservative şi / sau a priorităţilor de conservare s-a făcut prin stabilirea unor categorii de
ameninţare la nivel local (al siturilor studiate) în funcţie de procentul de situri din cele studiate,
în care au fost identificate acestea. Categoriile respective sunt prezentate şi în cadrul
subcapitolului Abrevieri. Întrucât în studiul de faţă au fost analizate 100 de situri, în cazul
menţionării numărului de situri în care au fost identificate respectivele specii / cenotaxoni /
habitate, acesta reprezintă chiar participarea procentuală.
Pentru primele trei trepte (periclitat, vulnerabil, rar) denumirile corespund categoriilor
IUCN (OLTEAN et al. 1994). Pentru următoarele trei trepte, ce pot fi asimilate categoriei de
ameninţare IUCN „neameninţat”, au fost utilizate categoriile de frecvenţă (sporadic, frecvent,
foarte frecvent) menţionate în lucrarea Flora ilustrată a României (CIOCÂRLAN 2000).
Pentru speciile ameninţate s-a stabilit în plus şi o corespondenţă între cele şase categorii de
ameninţare de mai sus şi scara Braun-Blanquet de evaluare a abundenţei-dominanţei în cadrul
releveelor, la care a fost adăugată şi o şaptea treaptă, „periclitat critic”. Aceasta este aplicabilă în
cazul speciilor ierboase cu acoperire neglijabilă, cu mai puţin de cinci indivizi / releveu, pentru
care se poate considera că populaţiile sunt foarte slab reprezentate, fiind în pragul dispariţiei locale.
Corespondenţa dintre indicii de abundenţă - dominanţă şi categoriile

de ameninţare pentru specii şi habitate / cenotaxoni
Categoria de Nr. situri în care s-au

Indici de abundenţă - dominanţă (specii) frecvenţă / ameninţare identificat specii / habitate
r - <5 exemplare / releveu, cu acoperire neglijabilă periclitat critic -
+ - ≤ 1 % acoperire periclitat 1
1- 1 - 10 % acoperire vulnerabil 2 - 10
2- 10 - 25 % acoperire rar 11 - 25
3- 25 - 50 % acoperire sporadic 26 - 50
4- 50 - 75 % acoperire frecvent 51 - 75
5- 75 - 100 % acoperire foarte frecvent 76 - 100
Se poate considera că, la nivelul celor 100 de situri studiate, speciile, cenotaxonii sau
habitatele protejate cu răspândire redusă, prezente într-un singur sit sunt periclitate la nivel
regional (şi chiar naţional în cazul speciilor răspândite numai în Dobrogea) existând un potenţial
pericol de dispariţie, prioritatea de conservare a acestora fiind cea mai ridicată din cuprinsul
zonelor cercetate.
Speciile, cenotaxonii şi habitatele prezente în 2-10 situri pot fi considerate ca vulnerabile
la nivel regional, prioritatea de conservare a acestora situându-se pe locul secund, după cele din
prima categorie.
Restul de taxoni, asociaţii şi habitate inventariate în 11-100 de situri pot fi considerate ca
fiind mai mult sau mai puţin frecvente, fiind ameninţate cu dispariţia într-o măsură mai redusă
decât cele din primele două categorii.
Aceste trei categorii sunt prezentate în anexele 1 şi 2.
10 Mihai PETRESCU
În cadrul descrierii fiecărei rezervaţii, pentru reliefarea caracterului specific în raport cu

alte arii protejate, au fost enumerate, în general, speciile, cenotaxonii şi habitatele din primele
două categorii de mai sus.
Cercetările de teren au constat în observaţii pe itinerar şi în efectuarea de relevee conform
metodei Braun-Blanquet. În cadrul acestora s-au folosit două metode, în funcţie de importanţa
conservativă şi mărimea zonelor studiate din cadrul sitului.
Prima metodă are un caracter detaliat, constând în efectuarea de relevee prin utilizarea
scării pentru acoperire Braun-Blanquet, considerată mai obiectivă (IVAN 1979). Această metodă
detaliată a fost utilizată îndeosebi în cazul rezervaţiilor naturale, a zonelor de conservare specială
şi/sau în cazul unor asociaţii / habitate ce nu au fost identificate decât în siturile naturale
neprotejate.
Cea de-a doua metodă are un caracter de recunoaştere, fiind în conformitate cu unele
lucrări de fitocenologie (IVAN 1979), inventarierea asociaţiilor / habitatelor fiind făcută fără
efectuarea de relevee complete, cu notarea pentru fiecare fitocenoză a câtorva specii comune şi
îndeosebi a taxonilor ameninţaţi cu dispariţia, în cele mai multe cazuri fiind înregistrată şi
acoperirea acestora în raport cu o suprafaţă de inventariere de 100 mp. Într-o anumită asociaţie,
acoperirile speciilor înregistrate numai în afara releveelor complete (utilizate în cadrul primei
metode) sau inventariate conform celei de-a doua metode de cercetare, sunt subliniate în text. De
asemenea sunt subliniate şi siturile în care speciile au fost identificate numai în afara releveelor
complete. Acest tip de cercetare expeditivă a fost utilizat îndeosebi pentru verificarea în teren a
poligoanelor trasate pe hărţile satelitare sau a fost utilizat în fazele incipiente ale cercetărilor, atât
în rezervaţiile naturale constituite sau propuse, cât şi în afara acestora.
În cadrul lucrării inventarul floristic al siturilor studiate este prezentat sintetic, cumulat,
fiind reprezentat prin listele de specii menţionate pentru fiecare cenotaxon din cadrul habitatelor
descrise. În cadrul asociaţiei respective, pentru fiecare specie, în paranteză, sunt menţionate
limitele de variaţie ale acoperirii, urmate de indicarea siturilor în care au fost identificate.
Pentru fiecare habitat se prezintă iniţial descrierea conform bazei de date PHYSIS,
completată cu date din literatură referitoare la habitatul respectiv în Dobrogea, ulterior fiind
prezentate asociaţiile ce intră în componenţa habitatului, precum şi speciile inventariate în cadrul
acestora, prin studii proprii în cadrul siturilor studiate. Astfel, pentru fiecare asociaţie sunt
indicate în primul rând speciile cele mai importante pentru conservare, respectiv cele
caracteristice şi / sau edificatoare principale, apoi speciile ameninţate. Restul speciilor, pentru
păduri şi tufărişuri, sunt grupate în funcţie de principalele straturi ale fitocenozelor ce corespund,
în linii mari, şi celor mai importante grupe de forme biologice (arbori, arbuşti / liane, ierburi /
subarbuşti etc), majoritatea acestora fiind utilizate cu denumirile respective în lucrările de
fitocenologie, inclusiv în cazul tabelelor brute (IVAN 1979). Habitatele sunt prezentate conform
bazei de date PHYSIS în care este expusă clasificarea habitatelor palearctice, pentru fiecare
dintre acestea fiind menţionată şi corespondenţa cu alte sisteme (Anexa 2).
În lucrare sunt prezentate şi unele habitate lipsite de covor vegetal (ex. „65.22 Peşteri
continentale cu lilieci”, „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” etc.) pentru a se oferi o
imagine de ansamblu asupra siturilor studiate, fiind necesar ca acestea să fie cercetate detaliat de
specialişti în domeniile respective. Pentru habitatele formate dintr-un complex de alte subtipuri,
de exemplu „24.22 (x 15.A21275) Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie” s-a indicat în
paranteză codul subtipului „15.A21275 Pajişti halofile vest-pontice de Cynodon dactylon”, ce
formează învelişul vegetal al acestui habitat, precedat de semnul „x”, utilizat astfel şi în
Manualul de interpretare a habitatelor Uniunii Europene - EUR 15, EUR 25.
Câteva subtipuri de habitate caracteristice Dobrogei nu sunt descrise încă în baza de date
PHYSIS, acestea fiind prezentate fără coduri în capitolul 4. În această situaţie se încadrează şi
unele habitate de pajişti cu vegetaţie forestieră („Silvostepă din Dobrogea”, „Pajişti danubiene de
luncă cu vegetaţie forestieră”) ce constituie complexe de cenotaxoni, ce au fost inventariaţi şi
prezentaţi separat.
Într-o altă categorie se încadrează cenotaxonii ce nu sunt cuprinşi încă în sistemul de

clasificare a habitatelor palearctice, aceştia fiind menţionaţi separat.
Descrierea şi denumirile habitatelor din siturile studiate corespund metodologiei şi
nomenclaturii utilizate în baza de date PHYSIS (Institut Royal des Sciences Naturelles de
Belgique), în Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna, în propunerile României de noi
habitate pentru Directiva Habitate precum şi / sau în Manualul de Interpretare a habitatelor
Uniunii Europene - EUR 27. Încadrarea habitatelor în bioregiunile stepică, respectiv pontică, s-a
făcut în baza hărţilor prezentate în literatură (DONIŢĂ et al. 2005).
Pentru traducerea din limba engleză a denumirilor de habitate s-a acordat prioritate
corespondenţelor deja existente în cadrul Ordinului 1198 /2005, iar în restul situaţiilor s-a utilizat
modul de traducere al unor termeni conform respectivului act normativ (ex. woods = vegetaţie
forestieră, forest = pădure).
Corespondenţa între asociaţiile sinonime a fost efectuată în baza publicaţiilor Vademecum
ceno-structural privind covorul vegetal din România (SANDA 2002) şi Sintaxonomia grupărilor
vegetale din Dobrogea şi Delta Dunării (SANDA, ARCUŞ 1999). Ultima lucrare este de altfel şi
cea mai frecvent utilizată pentru completările de specii aduse la descrierile habitatelor din baza
de date PHYSIS. Nomenclatura botanică este în conformitate cu lucrările Flora ilustrată a
României (CIOCÂRLAN 2000), Conspectul cormofitelor spontane din România (SANDA 1998)
şi Lista roşie a plantelor superioare din România (OLTEAN 1994). Ultima lucrare a fost
utilizată pentru denumirile speciilor din Lista roşie naţională pentru restul de specii fiind
utilizate celelalte două publicaţii.
În text trimiterile la Lista roşie naţională se referă la lucrarea Lista roşie a plantelor
superioare din România (OLTEAN et al. 1994), iar cele privind Lista roşie europeană respectiv
la publicaţia European Red List of Globally Threatened Animals and Plants (D46), 1991. Listele
complete ale taxonilor ameninţaţi, identificaţi în siturile studiate, ca şi încadrarea lor în
categoriile IUCN sunt prezentate în anexa 1.
În puţine cazuri unele specii ameninţate au fost identificate în cursul unor cercetări
expeditive, în faza incipientă a acestora, astfel încât nu a fost notată asociaţia / habitatul în care
au fost inventariate şi nici acoperirea acestora, ele fiind menţionate separat în text. Din această
cauză aceşti taxoni nu figurează în listele de specii de la capitolul 4, şi nici în anexa 1.
Speciile întâlnite într-un anumit cenotaxon, dar în afara releveelor, sunt subliniate în text,
ca şi indicii de acoperire ai acestora.
Câţiva dintre taxonii analizaţi au fost determinaţi în colaborare cu dl. prof. dr. Vasile
Ciocârlan, respectiv Allium flavum (Botriochloetum ischaemi /Pe), Allysum repens ssp.
transsilvanicum (Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi /DI), Artemisia dzevanovsckyi
(Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi /cB-PCa), Astragalus vesicarius ssp. pseudoglaucus
(Festucetum callierii /DI), Centaurea apiculata ssp. spinulosa (Centaureo stenolepi-Quercetum
pedunculiflorae /cS-PB), Chamaecytisus danubialis (Botriochloetum ischaemi /PF),
Corispermum marschallii (Portulacetum orelacei /OTm), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri
(Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae /DI), Silene viridiflora (Carici-Quercetum frainetto
/cS-PB, oB-PB), Thymus comptus (Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae /DI).
2.2. Cartografie
Delimitarea sitului „Horstul Dobrogean” s-a făcut în sistem GIS, pe baza hărţilor satelitare
LANDSAT 2000 şi a suportului topografic scara 1:100.000 ale Ministerului Apelor şi Protecţiei
Mediului, hărţii administrativ-teritoriale a judeţului Tulcea, scara 1:100.000 (1985), hărţilor
topografice, scara 1:25.000. Pe această bază cartografică s-a încercat trasarea limitelor cu cea
mai mare precizie posibilă în condiţiile date. Această acţiune a întâmpinat uneori dificultăţi
datorită unor neconcordanţe între harta satelitară şi suportul topografic, precum şi datorită
contururilor vagi uneori ale habitatelor naturale, datorate atât rezoluţiei insuficient de precise a
12 Mihai PETRESCU
hărţii satelitare, cât şi tranziţiilor, adesea gradate, dintre habitatele naturale sau dintre acestea şi
terenurile antropizate (terenuri agricole, localităţi etc). Alte dificultăţi au intervenit datorită
aspectului foarte asemănător pe harta satelitară a unor terenuri cu vegetaţie naturală, respectiv a
unor suprafeţe antropizate. În acest sens, în unele situaţii, pe harta satelitară nu a fost posibil să
se facă distincţia între unele plantaţii de foioase şi pădurea naturală / seminaturală, aspectul
acestora fiind identic. S-a încercat o corectare a acestui neajuns prin verificări în teren însă,
având în vedere suprafaţa foarte mare a sitului nu s-au putut delimita toate aceste plantaţii, unele
fiind inevitabil incluse în suprafaţa habitatelor naturale. Proporţia acestor plantaţii este însă
relativ redusă în raport cu suprafaţa habitatelor naturale, astfel încât eventualele neconcordanţe
pot fi neglijate. Este necesar ca, pentru o cartare mai detaliată să se poată efectua o suprapunere a
hărţilor silvice şi a celor satelitare, pentru a se putea evalua mai riguros suprafaţa plantaţiilor,
respectiv cea a habitatelor forestiere naturale. Acest lucru depăşeşte însă posibilităţile logistice şi
materiale ale ICEM Tulcea.
Cartarea grupelor de habitate s-a făcut în mod preliminar, în principal prin observaţii
proprii în teren, pentru ecosistemele forestiere din Podişul Babadag fiind utilizată şi harta
asociaţiilor vegetale din lucrarea Flora şi vegetaţia Podişului Babadag (DIHORU, DONIŢĂ
1970). De asemenea a fost utilizată orientativ şi harta din lucrarea Vegetaţia României (DONIŢĂ
et al. 1992). Se impune pe viitor o cartare mai detaliată a habitatelor, ce nu a fost posibilă în
etapa de faţă. În cadrul acestei acţiuni au fost delimitate categoriile superioare de habitat
protejate prin Rezoluţia nr. 4 /1996 a Convenţiei de la Berna (tipurile principale de habitate, cu
întinderi apreciabile), respectiv „34.9 Stepe continentale”, „41.2 Păduri de stejar cu carpen”,
„41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”, „93 Silvostepă”. În cazul
existenţei unor suprafeţe reduse dintr-un tip de habitat situate în interiorul unui alt habitat de
mare întindere, în cadrul cartării a fost luat în considerare numai acestea din urmă, fiind necesară
pe viitor o cartare mai detaliată. Astfel, de exemplu, dacă într-o suprafaţă întinsă din habitatul
„41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar” a fost identificat un habitat de
tip „34.9 Stepe continentale”, estimat a avea orientativ o arie sub 10 % din aceasta, poligonul
respectiv a fost considerat ca fiind încadrat în primul habitat.
În cadrul hărţii habitatelor poligoanele ce reprezintă habitatul „93 Silvostepă”, având în
vederea marea complexitate a acestuia în raport cu celelalte habitate, în cazul în care nu a fost
posibilă separarea habitatelor de stepă (34.9) de cele de rarişti de silvostepă (93) datorită
aspectului mozaicat, poligonul a fost încadrat în habitatul majoritar ca suprafaţă.
Verificarea în teren a limitelor a reuşit cuprinderea celei mai mari părţi din teritoriul sitului
însă, având în vedere suprafaţa foarte mare a acestuia, nu s-a ajuns până la o analiză de detaliu.
Pentru un grad de precizie superior în ceea ce priveşte limitele sitului (şi ale habitatelor) se impune
o delimitare riguroasă prin parcurgerea perimetrului sitului cu GPS-ul, acţiune ce depăşeşte
posibilităţile logistice şi materiale ale Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea.
2.3. Coridoare ecologice

Coridoarele ecologice au fost delimitate conform categoriilor de vegetaţie menţionate în
articolul 15 din OUG 236 /2000, fiind constituite din vegetaţie naturală / seminaturală situată în
lungul cursurilor de apă permanente sau temporare, benzi / făşii de vegetaţie ierboasă, arbustivă
sau forestieră şi, în cazuri extreme, în lipsa altor variante posibile, din vegetaţia mai mult sau mai
puţin naturală din lungul căilor de comunicaţie sau de la marginea terenurilor agricole.
Utilizarea acestor culoare ecologice, uneori relativ înguste, a fost singura posibilitate de
conectare, prin intermediul unor zone de vegetaţie naturală / seminaturală, a suprafeţelor de
pajişti stepice şi /sau păduri din Dobrogea de Nord, ce au un aspect adesea fragmentat.
Cap. 3. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
3.1. Podişul Dobrogean şi Delta Dunării, poziţie şi limite

Dobrogea constituie o unitate de platformă (Figura 1), rigidă, de vechi orogen extracarpatic
peneplenizat, caracterizată prin morfostructuri de tip bloc (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Unii autori împart Dobrogea în trei subdiviziuni, respectiv Dobrogea de Nord, Dobrogea de
Mijloc sau Centrală, Dobrogea de Sud (COTEŢ, POPOVICI 1972). După alte opinii Dobrogea
este formată din două subdiviziuni, reprezentate prin Podişul Dobrogei de Nord, reprezentând
resturi ale unor vechi munţi hercinici şi caledonieni, respectiv Podişul Dobrogei de Sud, cu
straturi sedimentare aproape orizontale, suprapuse peste Platforma Moesică (TUFESCU 1974).
Dobrogea de Nord, respectiv blocul nord-dobrogean, este cuprinsă între două dislocaţii
transversale, respectiv faliile Galaţi-Tulcea-Mahmudia şi Peceneaga-Camena. La sud de această
din urmă se întinde Dobrogea de Mijloc sau Centrală, respectiv Podişul Casimcea sau blocul
central-dobrogean a cărui limită urmează falia Capidava-Ovidiu, ce o separă de Dobrogea de
Sud. Spre est, Dobrogea se învecinează cu Delta Dunării, complexul lagunar Razim-Sinoe şi
Marea Neagră iar spre vest se prelungeşte dincolo de Dunăre sub cuvertura sedimentară (COTEŢ
1973; COTEŢ, POPOVICI 1972; MUTIHAC, IONESI 1974).
Dobrogea se încadrează din punct de vedere hipsometric în categoria unităţilor deluroase,
de podişuri sau câmpii înalte, în care predomină altitudinile sub 200 m, iar înălţimi mai mari, de
300-500 m, apar doar fragmentar, în partea de nord (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim-Sinoe sunt cuprinse între braţul Chilia la nord,
Marea Neagră la est şi sud, respectiv Podişul Dobrogei la vest.
Delta Dunării este o câmpie tânără, joasă, cu altitudini medii de 0m, respectiv maxime de
13 m, în cadrul căreia se diferenţiază o parte fluvială, formată din aluviunile Dunării, respectiv o
parte maritimă, constituită din sedimentele fluviului şi din depozite marine. Complexul lagunar
Razim-Sinoe este o veche suprafaţă de abraziune, acoperită cu depozite marine-lacustre
3.2. Geomorfologie
Regiunile geomorfologice ale Dobrogei de Nord, delimitate la sud de falia Peceneaga-

Camena, sunt reprezentate prin următoarele unităţi: Munţii Măcinului, Dealurile Niculiţel,
Dealurile Tulcei, Podişul Babadag, la care se adaugă, după unii autori (TUFESCU 1974) şi Podişul
Casimcei (COTEŢ, POPOVICI 1972), aceştia încadrându-l tot în horstul dobrogean. Alţi autori
consideră Podişul Casimcei ca aparţinând Dobrogei Centrale. Dobrogea de Sud cuprinde 3 unităţi
respectiv Podişul Medgidia, Podişul Adamclisi şi Podişul Negru Vodă (TUFESCU 1974).
Munţii Măcinului ocupă partea nord-vestică a Dobrogei de Nord, prezentându-se sub forma
unor culmi paralele, orientate de la nord-vest spre sud-est, cu o altitudine maximă de 467 m. Deşi
au o înălţime mică şi un aspect predominant deluros aceştia prezintă, în special în zonele
granitice, vârfuri ascuţite, cu profil alpin şi versanţi abrupţi cu grohotişuri (COTEŢ, POPOVICI
1972; TUFESCU 1974). Podişul Niculiţel prezintă interfluvii rotunjite sau nivelate la circa
300 m, cu versanţi abrupţi pe margini (TUFESCU 1974). Dealurile Tulcei, situate la est de
14 Mihai PETRESCU
Podişul Niculiţel, au aspectul unei culmi înguste, ce înaintează paralel cu braţul Sfântu
Gheorghe, cu profil mamelonat, până în promontoriul Razelmului (TUFESCU 1974). Podişul
Babadag se prezintă aproximativ sub forma unui patrulater orientat de la nord-vest spre sud-est,
cu altitudine maximă de 401 m. Acesta are un aspect de podiş deluros, puternic fragmentat, cu
văi puţin adânci şi scurte, cu orientare generală nord-estică (POPESCU-ZELETIN 1971;
COTEŢ, POPOVICI 1972). Podişul Casimcei corespunde compartimentului sudic al horstului
dobrogean fiind caracterizat prin înălţimi reduse, de 200-300 m, altitudinea maximă fiind de 394
m. Acesta reprezintă o regiune muntoasă, peneplenizată, acoperită cu loess în cea mai mare
parte, cu rari martori de eroziune stâncoşi de tip inselberg, cu versanţi de tip glacis (COTEŢ
1973). Dobrogea de Sud, considerată o peneplenă tipică, are un relief specific de podiş, cu o
structură tabulară cvasiorizontală, interfluvii netede sau slab ondulate şi văi puţin adâncite,
înălţimile fiind în general reduse, sub 200 m, maximul fiind de 180 m (COTEŢ, POPOVICI
1972; TUFESCU 1974).
Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim-Sinoe cuprind următoarele forme geomorfologice
principale: mlaştini, lacuri, canale, braţe ale Dunării, ce ocupă relieful negativ; grinduri fluviale
constituite din aluviuni lutoase, cu înălţimi de 2-3m deasupra nivelului mării; cordoane litorale
nisipoase cu relief de dune şi înălţimi de maximum 13 m (DONIŢĂ et al. 1992).
3.3. Geologie
În Dobrogea de Nord şi Centrală pot fi întâlnite depozite precambriene, paleozoice şi

mezozoice, străpunse de intruziuni şi extruziuni de roci eruptive, la care se adaugă rocile
metamorfice. După ce aceste formaţiuni au fost cutate în diferite faze, precambriene, paleozoice
şi kimmerice vechi, a urmat peneplenizarea lor, în prezent fiind vizibile doar resturile cutelor
sistemelor muntoase respective. Din stratul gros de loess depus în cuaternar, formaţiunile mai
vechi aflorează în prezent doar pe suprafeţe restrânse (ONCESCU 1965). Dobrogea de Sud este
constituită din strate sedimentare jurasice, cretacice şi sarmaţiene acoperite de o cuvertură de
loess (TUFESCU 1974).
Din punct de vedere geologic, Dobrogea de Nord se împarte în următoarele zone: Unitatea
Măcin, corespunzătoare Munţilor Măcin; Unitatea Niculiţel şi Unitatea Tulcea, ce corespund
împreună zonei Tulcea; Culoarul Babadag, echivalent cu Bazinul Babadag (ONCESCU 1965;
MUTIHAC 1990). La acestea se adaugă după unii autori (TUFESCU 1974) Masivul Central
Dobrogean, respectiv Podişul Casimcei.
Unitatea Măcin este formată dintr-un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi masive de
granitoide, cunoscute şi sub denumirea de magmatite prehercinice, un înveliş sedimentar paleozoic
de vârstă carboniferă, reprezentat prin formaţiunea de Carapelit, alcătuită dintr-o alternanţă de gresii
grawacke şi şisturi argiloase. Acesta este străpuns de granitoide, iar la el se adaugă un înveliş
sedimentar posthercinic (ONCESCU 1965; MUTIHAC 1990).
Dealurile Niculiţelului sunt formate din roci efuzive de tipul diabazelor, la nord, şi din calcare
triasice rezistente, în partea de sud (TUFESCU 1974).
Dealurile Tulcei (Unitatea Tulcea) corespund jumătăţii de est a Dobrogei de Nord, se
caracterizează prin prezenţa unei platforme carbonatice, respectiv a unei tectonici alpine peste una
hercinică, sunt formate predominant din calcare triasice (MUTIHAC 1990; TUFESCU 1974).
Fundamentul prealpin este alcătuit din formaţiuni cristalofiliene, respectiv din formaţiuni
sedimentare paleozoice. Învelişul sedimentar alpin include depozite sedimentare alpine predominant
triasice şi mai puţin jurasice, reprezentate prin conglomerate, gresii cuarţoase sau silicioase, calcare
etc. (MUTIHAC 1990).
Bazinul Babadag este situat în sudul Dobrogei de Nord, fiind format din depozite ce alcătuiesc un
înveliş de tip platformă, ce aparţine cretacicului mediu superior reprezentat prin calcare albe recifale,
conglomerate, calcare grezoase şi, în mai mică măsură, jurasicului superior, caracterizat prin prezenţa
calcarelor masive (ONCESCU 1965; MUTIHAC, IONESI 1974; MUTIHAC 1990).
Masivul Central Dobrogean ocupă treimea mijlocie a Dobrogei, fiind constituit din
formaţiunile cutate ale soclului precambrian, caracteristică fiind grupa şisturilor cristaline
mezometamorfice şi formaţiunea şisturilor verzi. La aceasta se adaugă, pe arii restrânse, cuvertura
mezozoică jurasică, formată din conglomerate, gresii calcaroase, calcare şi cea cretacică, reprezentată
prin pietrişuri şi nisipuri (ONCESCU 1965; MUTIHAC, IONESI 1974; MUTIHAC 1990).
Platforma sud-dobrogeană, situată la est de Dunăre corespunde treimii sudice a Dobrogei.
Soclul este format dintr-un complex inferior alcătuit predominant din gnaise granitice şi
magmatice, respectiv unul superior constituit din şisturi cristaline mezometamorfice. Cuvertura
cuprinde şisturi argiloase siluriene, argilite, gresii cuarţoase şi marnocalcare devoniene, depozite
argiloase carbonifere, gresii feldspatice triasice, calcare dolomitice jurasice, faciesuri calcaroase
zoogene cretacice, marne şi argile sarmaţiene etc. (MUTIHAC 1990).
Delta Dunării face parte din Depresiunea Predobrogeană şi are un caracter mixt, respectiv
un fundament stabil, de origine est-europeană şi altul cutat, de origine nord-dobrogeană. Peste
fundament sunt dispuse formaţiunile depresiunii, care încep cu Doggerul (MUTIHAC 1990).
3.4. Soluri
Mare varietate a tipurilor de sol din Dobrogea este o consecinţă a condiţiilor fizico-
geografice, în special a diversităţii climatului, substratului geologic, reliefului şi vegetaţiei. În
continuare vor fi succint prezentate conform literaturii, principalele tipuri de soluri caracteristice
diferitelor tipuri de vegetaţie întâlnite în siturile studiate.
Caracteristice pentru zona stepei sunt solurile bălane şi cernoziomurile (carbonatice,
cambice, tipice) formate îndeosebi pe loess, vegetaţia caracteristică fiind cea stepică (FLOREA et
al. 1968), dominată îndeosebi de Festuca valesiaca, Stipa sp., Agropyron pectiniformae.
În etajul silvostepei, sunt îndeosebi răspândite cernoziomurile cambice şi argiloiluviale
precum şi rendzinele. Cernoziomurile cambice sunt formate în special pe loess, acestea fiind
soluri fertile pentru arboretele de stejar pufos şi brumăriu. Cernoziomurile argiloiluviale se
formează la trecerea spre zona forestieră, sunt formate pe loess şi mai puţin pe roci dure, fiind
foarte fertile pentru pădurile de stejar pufos şi brumăriu (TÂRZIU 1997)
În etajul pădurilor xeroterme submediteraneene, caracteristice sunt rendzinele. Rendzinele
apar în zonele cu substrat calcaros în special în Podişul Babadag, fertilitatea fiind diferită în
funcţie de volumul edafic şi aportul hidric (TÂRZIU 1997; POPOVICI et al. 1984).
În etajul pădurilor mezofile de foioase balcanice, caracteristice sunt solurile brune
eumezobazice, brune argiloiluviale şi mai rar cele cenuşii. Solurile cenuşii sunt predominant
formate pe loess, prezentând o fertilitate ridicată pentru stejărete, gorunete şi şleauri, ce
realizează însă clase de producţie medii datorită deficitului de umiditate estival. Solurile brune
argiloiluviale se formează pe loessuri sau roci metamorfice şi magmatice. Fertilitatea acestora
este variabilă, fiind în general mijlocie spre superioară pentru gorunete. Solurile brune
eumezobazice sunt formate pe luturi, gresii sau conglomerate calcaroase. Fertilitatea este ridicată,
pe acestea întâlnindu-se în general gorunete şi şleauri din clase superioare de producţie (TÂRZIU
1997; POPOVICI et al. 1984).
Litosolurile sunt asociate majorităţii tipurilor de soluri de mai sus, acestea dezvoltându-se
pe granite, şisturi verzi, calcare etc. (POPOVICI et al. 1984). Vegetaţia caracteristică acestora
este în special cea de stepă petrofilă şi mai rar de păduri/tufărişuri xerofile.
Solurile hidromorfe şi aluviale sunt răspândite îndeosebi pe laturile dunăreană şi respectiv
maritimă ale Dobrogei (POPOVICI et al. 1984), precum şi în Delta Dunării. Acestea corespund
vegetaţiei ierboase hidrofile, higrofile şi mezofile (pajişti de luncă), respectiv pădurilor de luncă.
16 Mihai PETRESCU
Psamosolurile şi nisipurile nesolificate sunt caracteristice pentru cordoanele litorale din

Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim-Sinoe, unde covorul vegetal este reprezentat
îndeosebi prin comunităţi ale stepei psamofile, asociaţii halofile, vegetaţie de nisipuri litorale etc.
Solurile fosile sunt întâlnite pe laturile dunăreană şi respectiv maritimă ale Dobrogei
(POPOVICI et al. 1984), fiind în general încadrate în zona stepei.
3.5. Climă
Factorii dinamici, geografici, radiativi ai climei Dobrogei, precum şi circulaţia generală
atmosferică, în special în zonele înalte, prezintă un caracter neomogen, cu numeroase trăsături
caracteristice (POPOVICI et al. 1984).
Conform clasificării lui Köpen, zonele înalte din Dobrogea de Nord, respectiv cele din sud-
vestul Dobrogei se încadrează în provincia climatică CfAx, în timp ce restul acestei provincii
corespunde regiunii climatice BSAx (DĂMĂCEANU et al. 1964; MARCU 1983), ultima
corespunzând masivelor forestiere, iar prima fiind situată la exteriorul acestora.
După Stoenescu (DIHORU, DONIŢĂ 1970; MARCU 1983) cea mai mare parte a
Podişului Dobrogei corespunde sectorului climatic IIAs3 de climă continentală de câmpie,
districtul de stepă. Zonele înalte din Dobrogea de Nord fac parte din sectorul II climatic, ţinutul
B de dealuri, districtul de pădure, corespunzând formulei de climă continentală II Bp7. Dobrogea
de sud-vest se caracterizează printr-o climă asemănătoare, corespunzătoare formulei II Bp8.
Estul Dobrogei se încadrează în sectorul de climă maritimă III As1, încadrat în districtul de
stepă. Latura dunăreană din vestul Dobrogei corespunde subţinutului H, al climei de lunci şi bălţi
(DIHORU, DONIŢĂ 1970; MARCU 1983).
Regimul termic al zonelor înalte împădurite este caracterizat în general prin temperaturi
medii anuale de 10oC până la 9oC pe vârfurile cele mai înalte din masivul nordic, în zonele
periferice fiind specifice izotermele de 11oC (DĂMĂCEANU et al. 1964; POPOVICI et al. 1984;
GHEORGHE et al. 1980). În cea mai mare parte a Dobrogei se înregistrează, în luna ianuarie,
valori ale temperaturii cuprinse între –2oC şi peste 0oC, iar în iulie de peste 22oC sau chiar 23oC în
sudul provinciei. Zona masivelor forestiere din Dobrogea de Nord se caracterizează prin
temperaturi medii de –2oC în ianuarie, respectiv 21-22oC în iulie (POPOVICI et al. 1984;
DĂMĂCEANU et al. 1964). Repartiţia temperaturilor pe anotimpuri se evidenţiază prin primăveri
reci, veri foarte călduroase, toamne prelungite şi relativ călduroase, ierni moderate termic
(POPOVICI et al. 1984). Clima Deltei Dunării şi a complexului lagunar Razim-Sinoe este de tip
stepic, fiind caracterizată prin temperaturi medii anuale de aproximativ 11oC, dar masa de apă şi
evaporaţia intensă moderează climatul (DONIŢĂ et al. 1992).
Regimul precipitaţiilor se caracterizează prin unele din cele mai reduse valori din ţară, ce
cresc de la 350 mm pe litoral şi în Delta Dunării, până la 450 mm la periferia celor două masive
forestiere respectiv, până la 600 mm, pe treptele de relief cele mai înalte (DĂMĂCEANU et al.
1964; POPOVICI et al. 1984). Anotimpul cel mai ploios este vara, când se înregistrează între
126-150 mm, sau chiar mai mult. Iarna, anotimpul cel mai secetos, valorile precipitaţiilor variază
în jur de 100 mm (DĂMĂCEANU et al. 1964). Primul maxim pluviometric se înregistrează în a
doua jumătate a primăverii şi începutul verii, iar cel de-al doilea, toamna (DIHORU, DONIŢĂ
1970; POPOVICI et al. 1984). În Dobrogea de Sud se înregistrează un al doilea maxim în
noiembrie iar al doilea minim în ianuarie. Este de asemenea de subliniat caracterul torenţial al
precipitaţiilor din Dobrogea (POPOVICI et al. 1984).
Vânturile predominante sunt cele vestice şi nord-estice, ce deţin 75 % din frecvenţă
(DĂMĂCEANU et al. 1964). Pentru zona litorală dominante sunt direcţiile nordice, nord-estice
şi nord-vestice, în timp ce, în ianuarie, pe latura dunăreană, ponderea principală o deţin vânturile
din nord-est şi sud-vest. Caracteristică pentru horstul dobrogean este şi dezvoltarea circulaţiei
termo-convective (POPOVICI et al. 1984).
Conform literaturii (POPOVICI et al. 1984), din punct de vedere al regionării
topoclimatice, zona masivelor forestiere este caracterizată printr-un topoclimat de dealuri şi
podişuri, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 9-10oC, precipitaţii medii de 450-600 mm,
număr mai mare de zile cu zăpadă (35-40 zile). În cuprinsul părţii centrale a Dobrogei se disting
mai multe tipuri de topoclimate. Astfel topoclimatele cu nuanţe umede sunt localizate la
altitudini de peste 250 m, unde se înregistrează precipitaţii de peste 500 mm. Topoclimatele
dealurilor sub 250 m sunt caracterizate prin precipitaţii sub 500 mm. Topoclimatele culoarelor de
vale şi depresiunilor periferice au ca specific canalizarea maselor de aer şi acumulările de
zăpadă. Topoclimatele crestelor şi abrupturilor sunt caracterizate prin cantităţi de precipitaţii mai
mari şi o cantitate mai mică a radiaţiei solare. Topoclimatele sectoarelor cu relief carstic din
Dobrogea de Sud se caracterizează prin valori medii anuale ale temperaturii de 10-11oC,
respectiv precipitaţii sub 500 mm, având ca specific deficitul de umiditate al solurilor. În partea de
mijloc şi sudică a părţii centrale a Dobrogei predomină topoclimatele cu nuanţe uscate, cu precipitaţii
sub 400 mm, lungi perioade de secetă, caracter torenţial al precipitaţiilor, strat de zăpadă redus,
respectiv: topoclimatul pădurilor din spaţiile interfluviale mai înalte, cu influenţă submediteraneană;
topoclimatul culoarelor de vale şi depresiunilor interioare, cu un caracter de relativă adăpostire;
topoclimatul suprafeţelor mai joase împădurite, cu umiditate mai redusă a aerului. Pe latura
dunăreană caracteristic este climatul de câmpie şi de luncă, divizat în: topoclimatul depresiunilor
periferice, similar celor din estul Câmpiei Române; topoclimatul versanţilor dinspre lunca Dunării,
caracterizat prin prezenţa brizelor. Topoclimatele de litoral maritim cuprind: topoclimatul
depresiunilor treptei litorale, cu cele mai reduse precipitaţii din ţară; topoclimatul lagunelor şi
limanelor, cu umiditate sporită; topoclimatul ţărmurilor de tip faleză, expus maselor de aer estice şi
nord-estice.
18 Mihai PETRESCU
Cap. 4. FLORĂ, VEGETAŢIE ŞI HABITATE
Deşi, din punct de vedere geologic, limita sudică a Dobrogei de Nord este reprezentată de
falia Peceneaga-Camena, din cele două masive forestiere din această regiune, cel sudic se întinde
şi în nordul Podişului Casimcea, ce face parte din Dobrogea Centrală. De aceea, în cadrul lucrării
de faţă, prin termenul de Dobrogea de Nord se înţelege ţinutul (subregiunea) horstului dobrogean
(CĂLINESCU 1969) ce cuprinde Munţii Măcinului, Podişul Niculiţel, Dealurile Tulcei, Podişul
Babadag şi partea înaltă a Podişului Casimcea.
În continuare sunt prezentate date de sinteză asupra florei, vegetaţiei şi habitatelor celor
100 de situri studiate în Podişul Dobrogei, pe baza surselor bibliografice şi a cercetărilor proprii.
Pentru cele 8 situri din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării datele privind speciile
ameninţate sunt expuse în secţiunea 5.3.
4.1. Flora siturilor studiate

Inventarele floristice ale siturilor studiate în Podişul Dobrogei sunt prezentate pentru
fiecare cenotaxon în parte, în cadrul descrierilor de habitate din cadrul acestui capitol.
Speciile de plante ameninţate cu dispariţia au fost îndeosebi inventariate în cuprinsul
rezervaţiilor naturale. O parte din aceste specii, precum şi numeroşi alţi taxoni ameninţaţi, se
regăsesc şi în afara acestor rezervaţii. În afara de speciile ameninţate identificate prin studii
proprii, în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) mai sunt citate din Podişul Babadag şi
numeroase alte specii ameninţate şi care sunt prezentate în acest capitol, în cadrul habitatelor
studiate. Existenţa acestora din urmă în cadrul siturilor studiate necesită totuşi confirmări de dată
recentă.
Siturile studiate se caracterizează, în general, şi prin concentraţii importante de specii
ameninţate cu dispariţia, în total fiind înregistraţi 130 taxoni incluşi în Lista roşie naţională, din
care 12 specii sunt de importanţă europeană, fiind protejate prin legislaţia internaţională şi / sau
sunt incluse în Lista roşie europeană (Anexa 1). Multe dintre aceste specii nu sunt întâlnite în
ţară decât în Dobrogea iar pentru endemitele dobrogene această provincie reprezintă singura
zonă, la nivel mondial, în care sunt răspândite.
Siturile individuale ce se remarcă prin cele mai numeroase specii ameninţate sunt
reprezentate prin rezervaţiile Carasan Teke (53 specii), Pădurea Babadag-Codru (49 specii),
Chervant-Priopcea (32 specii), Muntele Consul (32 specii), Dealul Sarica (30 specii), Muchiile
Cernei-Iaila (29 specii).
Pentru toate siturile studiate, inclusiv pentru cele din Delta Dunării, imaginile fotografice a
numeroase specii ameninţate identificate în cuprinsul acestora sunt prezentate în planşele 38-62.
4.2. Vegetaţia siturilor studiate - aspecte generale

În ceea ce priveşte diversitatea ecosistemică, din cele 8 grupe de ecosisteme existente în
Europa, conform clasificării Corine Biotopes Project, un număr de 5 sunt întâlnite în siturile
studiate din Podişul Dobrogei, acestea fiind reprezentate prin: păduri, tufărişuri şi pajişti, râuri,
mlaştini, stâncării şi grohotişuri (Europe’s Environment 1995).
Dobrogea este singura regiune din România în care se mai păstrează suprafeţe importante
cu vegetaţie stepică, reprezentată aici, conform unor autori (CIOCÂRLAN 2000), prin stepa
pontic-balcanică, un subtip al stepei ponto-sarmatice, ce nu se mai regăseşte în restul ţării. Astfel
siturile studiate reprezintă majoritatea ariilor protejate din ţară în care se regăseşte acest tip de
vegetaţie foarte rar la nivel european. Acesta este cel mai reprezentativ pentru bioregiunea
stepică, existentă în cadrul Uniunii Europene numai în sud-estul României. Alături de acesta,
siturile studiate cuprind, la nivel naţional şi al Uniunii Europene, cea mai mare parte a arealului
unor habitate (tufărişuri, păduri etc.) reprezentative pentru această bioregiune, şi mai puţin a unor
habitate de zone umede şi sărături, predominant întâlnite în Delta Dunării.
Vegetaţia Dobrogei este foarte diversă, aici fiind întâlniţi 252 cenotaxoni ce reprezintă
36,8 % din numărul total identificat în România (SANDA, ARCUŞ 1999). Cea mai mare parte a
asociaţiilor vegetale din Podişul Dobrogei este inclusă în siturile studiate.
Importanţa internaţională a siturilor studiate constă în faptul că unele dintre acestea
reprezintă, pe plan mondial, singurele zone unde sunt întâlnite unele asociaţii floristice endemice
pentru această provincie precum Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas.
artemisietosum caucasicae Dihoru (1969) 1970 Popescu, Sanda 1992 şi Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae. De asemenea, siturile studiate includ cea mai mare parte din asociaţiile
floristice descrise şi citate pe plan mondial numai din Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), ce pot
fi considerate endemice pentru aceasta, cum sunt cenotaxonii cuprinşi în alianţele Pimpinello-
Thymion zygioidi, Asparago verticillati-Paliurion şi în subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae.
În siturile studiate vegetaţia zonală este reprezentată prin 3 etaje şi o zonă de vegetaţie.
Acestea sunt reprezentate prin etajul pădurilor mezofile de foioase balcanice, etajul pădurilor
xeroterme submediteraneene, etajul silvostepei cu păduri submediteraneene şi zona stepei
(DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN 1979).
În siturile studiate vegetaţia este reprezentată prin 7 mari unităţi de vegetaţie, conform
hărţii de vegetaţie a Europei, ce vor fi descrise în baza literaturii (DONIŢĂ et al. 1992). Unele
dintre acestea sunt întâlnite şi în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, respectiv unităţile M, R, U
la care se adaugă altele specifice, precum L12a, P.
Marea unitate a stepelor (M) corespunde zonei stepei (IVAN 1979; DONIŢĂ et al. 1992).
Aceasta include unitatea (M 15) stepelor deşertice pontice de graminee (Stipa capillata, S.
lessingiana, Festuca valesiaca, Agropyron cristatum) cu Cleistogenes serotina în complex cu
stepe petrofile (Festuca callieri, Agropyron brandzae, Thymus zygioides). Unitatea se întâlneşte
la altitudini de 25-150 m, pe relief tabular sau ondulat, acoperit cu un strat de loess, din care
izolat aflorează roci dure. Valorile medii anuale ale temperaturilor sunt de 11-11,5oC, iar ale
precipitaţiilor de 350-400 mm.
Pe soluri profunde pe loess (soluri bălane, cernoziomuri carbonatice) vegetaţia tipică este
constituită din pajiştile stepei de loess - asociaţia Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939)
Dihoru 1970, iar pe soluri superficiale sunt caracteristice pajiştile stepei petrofile - alianţa
Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970. Speciile edificatoare în stepa de loess sunt
Agropyron cristatum, Festuca valesiaca, Stipa capillata, S. lessingiana, iar în stepa petrofilă
Festuca callieri, Agropyron brandzae, Thymus zygioides. În această unitate, în biotopuri
extrazonale mai umede, apar tufărişuri de Paliurus spina-christi şi Jasminium fruticans sau
păduri xeroterme de Quercus pubescens, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus (IVAN 1979;
DONIŢĂ et al. 1992).
O altă unitate (M 4) este reprezentată prin stepele vest-pontice de graminee (Stipa
ucrainica, S. lessingiana) şi dicotiledonate cu Caragana mollis în complex cu stepe petrofile
(Festuca callieri, Agropyron brandzae, Thymus zygioides). Aceasta este situată la altitudini de
25-150 m, pe relief tabular sau ondulat, pe substrat de loess şi mai puţin de roci dure.
Temperaturile medii anuale sunt de 11-11,5oC, iar precipitaţiile de 400-450 mm.
Pe soluri profunde pe loess (cernoziomuri vermice şi carbonatice), pajiştile stepice
reprezentate îndeosebi prin asociaţia Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969)
20 Mihai PETRESCU
1970, fiind edificate de specii de Stipa (ucrainica, lessingiana, pulcherrima, dasyphylla) şi

Festuca valesiaca împreună cu multe specii de dicotiledonate ca Thymus pannonicus, Medicago
minima etc. Pajiştile stepei petrofile sunt asemănătoare cu cele descrise la unitatea precedentă
(IVAN 1979; DONIŢĂ et al. 1992).
Marea unitate (L) a silvostepelor corespunde etajului silvostepei cu păduri
submediteraneene (DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN 1979, DONIŢĂ et al. 1992). Din cadrul
acesteia, în Podişul Dobrogei apare unitatea (L9) stepelor danubiene cu graminee şi
dicotiledonate (Stipa lessingiana, Festuca valesiaca, Delphinium fissum, Campanula
macrostachya) în complex cu păduri de stejar brumăriu cu arţar tătăresc, în parte şi cu stejar
pufos (Quercus pedunculiflora, Acer tataricum, Quercus pubescens), ce formează un etaj la
altitudini de 100-200 m. Relieful este alcătuit din platouri şi culmi late, văi largi, versanţi slab
înclinaţi, substratul fiind predominant alcătuit din loess iar pe alocuri din roci dure sau
calcaroase. Solurile caracteristice sunt de tip rendzină, cernoziom cambic sau carbonat.
Temperaturile medii anuale sunt de 11oC, iar precipitaţiile anuale de aproximativ 400-450 mm.
Unitatea cuprinde pajişti stepice, tufărişuri, rarişti, pâlcuri sau păduri mai întinse. Speciile
caracteristice pădurilor şi rariştilor sunt stejarul brumăriu şi cel pufos. Acestea formează două
asociaţii ce apar în complex.
Asociaţia Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970, este răspândită pe
văile largi sau platourile cu un strat gros de loess, pe cernoziomuri cambice. Aceasta este
dominată de stejar brumăriu, însoţit de arţar tătăresc, stratul ierbos fiind predominant alcătuit din
specii de păduri sud-europene sau stepice (DIHORU, DONIŢĂ 1970; DONIŢĂ et al. 1992;
SANDA, ARCUŞ 1999).
Cealaltă asociaţie, Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970, sinonimă
(SANDA, ARCUŞ 1999) cu Cotino-Quercetum pubescentis Soó (1931) 1932, este răspândită pe
versanţi şi culmi cu soluri superficiale până la mijlociu profunde, pe rendzine sau soluri castanii
de păduri xeroterme. Asociaţia este dominată de Quercus pubescens, în stratul arbustiv fiind
caracteristică scumpia, iar în cel ierbos speciile de păduri sud-europene sau stepice (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; DONIŢĂ et al. 1992).
În Delta Dunării este răspândită unitatea (L12a) stepelor psamofile danubian-deltaice (Stipa
borysthenica, Carex colchica, Scabiosa ucranica) în complex cu păduri de stejari, frasini, plopi
(Quercus robur, Q. pedunculiflora, Fraxinus angustifolia, F. pallisae, Populus alba, P. tremula,
P. canescens), caracteristică pentru vegetaţia mozaicată a dunelor de nisip ale cordoanelor
litorale Letea şi Caraorman, formată îndeosebi din asociaţiile Elymetum gigantei, Scabioso
ucrainicae-Caricetum ligericae, Saliceto rosmarinifoliae-Holoschoenetum vulgaris, Fraxinetum
pallisae, Quercetum roboris-pedunculiflorae etc. (DONIŢĂ et al. 1992).
Marea unitate a pădurilor xeroterme de foioase şi foioase-răşinoase (G) corespunde
etajului pădurilor xeroterme submediteraneene, specific Dobrogei (DIHORU, DONIŢĂ 1970;
DONIŢĂ et al. 1992). Aceasta este reprezentată îndeosebi în Dobrogea de Nord prin unitatea
(G 40) pădurilor vest-pontice de stejar pufos, cărpiniţă şi mojdrean cu Paeonia peregrina,
Asparagus verticillatus, Pyrus eleagrifolia. Unitatea este reprezentată prin asociaţia Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970, răspândită la altitudini de 150-250 m, pe reliefuri
colinare, acoperite în parte cu un strat de loess de grosime variabilă, caracteristice fiind
rendzinele sau solurile castanii de păduri xeroterme (DIHORU, DONIŢĂ 1970; HOREANU
În Munţii Măcinului se mai citează şi asociaţia Achilleo coarctatae-Quercetum pubescentis
Jacuks-Fekete 1958, edificată de stejarul pufos alături de care mai apar cărpiniţa şi mojdreanul,
caracteristică fiind prezenţa speciei Achillea coarctata (JACUKS 1961).
Pădurile de pe culmi şi versanţi sunt edificate de stejarul pufos, iar cele de pe văi, de cel
brumăriu. Pădurile de stejar brumăriu sunt reprezentate prin asociaţia Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970, sinonimă cu Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999). Pe lângă stejarul brumăriu mai apar exemplare de tei
argintiu, frasin caucazian, arţar tătăresc, iar stratul ierbos este constituit din specii sudice şi
central-europene (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
În sudul Dobrogei această mare unitate mai este reprezentată pe suprafeţe reduse şi prin
unitatea (G20a) pădurilor balcanice de cer şi stejar pufos (Quercus cerris, Q. pubescens, Q.
virgiliana) cu Carpinus orientalis. Unitatea este răspândită la altitudini de 100-250 m, pe
reliefuri de coline joase cu culmi largi rotunjite, versanţi cu înclinare redusă, substratul fiind
constituit dintr-un strat subţire de loess întrerupt de roci calcaroase ce aflorează în văile de tip
canara. Solurile sunt de tip castaniu de păduri xeroterme. Clima, caldă şi uscată, este
caracterizată prin temperaturi medii anuale de 11,5oC şi precipitaţii medii anuale de 500 mm
(DONIŢĂ et al. 1992). Pădurile caracteristice acestei unităţi sunt edificate de Quercus cerris, în
amestec participînd şi Quercus pubescens, Q. virgiliana, Q. frainetto, iar pe văi şi Quercus
pedunculiflora, local fiind prezent şi Tilia tomentosa. Partea inferioară a stratului arborilor este
formată din Carpinus orientalis şi Fraxinus ornus, arbuştii fiind reprezentaţi de Cornus mas,
Viburnum lantana, Ligustrum vulgare, Crataegus monogyna. În stratul ierbos se remarcă
participarea speciilor sudice, respectiv: Piptatherum virescens, Chrysanthemum corymbosum,
Lithospermum purpureocaeruleum. Asociaţia tipică pentru această unitate este Quercetum
farnetto-cerris Georgescu 1945, Rudski 1949 (DONIŢĂ et al. 1992, SANDA, ARCUŞ 1999).
Marea unitate a pădurilor mezofile de foioase şi foioase-răşinoase (F) corespunde
etajului de pădurilor mezofile de foioase balcanice (DIHORU, DONIŢĂ 1970; DONIŢĂ et al.
1992). Aceasta este reprezentată prin unitatea (F43) pădurilor moesic-vest-pontice de gorun
(Quercus polycarpa, Q. dalechampii, Q. petraea, Carpinus betulus, Tilia tomentosa), carpen, tei
argintiu cu Fraxinus coriariifolia, Nectaroscordum siculum ssp bulgaricum, în complex cu
păduri de gorun, cărpiniţă, tei argintiu şi alte păduri xeroterme. Aceasta se regăseşte în Dobrogea
de Nord pe areale restrânse, la altitudini de 250-450 m, pe reliefuri variate, substratul fiind
constituit dintr-un strat subţire de loess sau roci ce aflorează. Solurile sunt cenuşii sau brune
luvice. Clima, mai răcoroasă şi umedă, este caracterizată prin temperaturi medii anuale de
10,5-9,5oC şi precipitaţii medii anuale de 500-600 mm (DIHORU, DONIŢĂ 1970; HOREANU
Asociaţia caracteristică şi zonală, în special pentru altitudinile cele mai înalte (300-400 m),
este Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968, răspândită pe soluri mijlociu profunde-
profunde. În stratul arborilor sunt codominante speciile Quercus dalechampii, Q. petraea, Q.
polycarpa, Tilia tomentosa, Fraxinus coriariifolia, F. excelsior, alături de care mai apar, în etajul
inferior, Carpinus betulus, Fraxinus ornus etc. Tipică pentru stratul ierbos este specia Carpesium
cernuum (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
La altitudini mai joase (250-300 m), pe soluri mai puţin profunde, scheletice, este zonală
asociaţia Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970. În aceasta, Quercus polycarpa şi Q.
dalchampii sunt asociate cu Tilia tomentosa, T. platyphyllos, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus
etc., iar stratul ierbos este alcătuit predominant din specii sudice, caracteristică fiind
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN 1992; SANDA,
ARCUŞ 1999).
Intrazonal, în special pe culmi înguste, mai apare şi asociaţia Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970, cu o structură asemănătoare celei precedente, având ca specie de
recunoaştere pe Galanthus plicatus. Aceasta prezintă o sinuzie vernală foarte dezvoltată
constituită predominant din Anthriscus cerefolium (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
În staţiunile mai uscate se întâlneşte asociaţia Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă
1970, speciile edificatoare fiind Quercus dalechampii, cărpiniţa şi mojdreanul, restul speciilor
fiind predominant sudice (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
În zona de contact a etajului pădurilor mezofile cu etajul pădurilor xeroterme, pe soluri mai
profunde pe loess, sunt răspândite asociaţiile Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă
1970, respectiv Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970, sinonimă cu asociaţia Quercetum
farnetto-cerris Georgescu 1945 (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999).
22 Mihai PETRESCU
Tot în acest etaj, dar în condiţiile unui climat umed şi rece, vegetează făgetul de la
Luncaviţa, încadrat provizoriu în asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum
tomentosae Mititelu et al. 1977. Caracteristic este stratul arborescent format din Fagus sylvatica
şi F. taurica alături de carpen şi tei argintiu (DIHORU 1962; MOHAN et al. 1993).
Marea unitate a vegetaţiei litorale şi halofile (P) este prezentă în special pe litoral şi în
Delta Dunării şi cuprinde 2 unităţi:
Unitatea (P4) vegetaţiei nordpontice complexe de nisipuri litorale nesalinizate (Crambe
maritima, Cakile euxina, Elytrigia juncea), de nisipuri salinizate (Juncus maritimus, J. acutus,
Aeluropus littoralis, Puccinelia distans) şi de mlaştini cu stuf (Phragmites australis) răspândită
pe cordoanele litorale fiind alcătuită dintr-un complex de asociaţii precum Crambetum
maritimae, Tournefortietum sibiricae, Juncetum acuti-maritimi, Salicornietum europaeae,
Suaedetum maritimae, Puccinelietum limosae etc.
Unitatea (P9) vegetaţiei halofile ponto-caspice (Halocnemum strobilaceum, Statice caspia,
Halimione verrucifera, Salicornia herbacea) în complex cu pajişti halofile (Puccinelia sp. div.,
Aeluropus littoralis) este răspândită pe suprafeţe reduse, pe malul continental al lacului Razim
Marea unitate a stufăriilor şi mlaştinilor cu rogozuri (R) este răspândită fragmentar în
aria studiată, pe arii restrânse, fiind reprezentată prin unitatea (R1) mlaştinilor europene de stuf,
papură şi rogoz (Phragmites australis, Typha angustifolia, Scirpus lacustris). Deşi acest tip de
vegetaţie se dezvoltă într-un climat uscat de stepă, covorul vegetal este luxuriant datorită
condiţiilor ecologice locale favorabile, cele mai reprezentative asociaţii fiind Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 şi Typhetum angustifoliae Pignatti 1953, adesea monodominante
(DONIŢĂ et al. 1992; IVAN 1979; SANDA, ARCUŞ 1999).
Marea unitate a vegetaţiei de luncă (U) prezentă îndeosebi în Delta Dunării, iar în zona
studiată în cuprinsul luncii Dunării din sud-vestul şi centrul Dobrogei, unde este reprezentată
prin unitatea (U22) pădurilor sud-europene de salcie, plop alb şi negru (Salix alba, Populus alba,
P. nigra), în cuprinsul căreia predomină zăvoiele de salcie (DONIŢĂ et al. 1992), cele de plop
sau de amestec cu acesta fiind mai rar întâlnite, în special pe grinduri, ostroave sau lunci mai
înalte decât în primul caz. Dominantă în cuprinsul acestei unităţi este asociaţia Salicetum albae
Issler 1924 s.l., în care în stratul arborilor domină Salix alba şi S. fragilis, la care se adaugă, pe
grindurile mai înalte, Populus alba şi /sau Populus nigra. Stratul arbuştilor este reprezentat în
unele situaţii de Amorpha fruticosa, Rubus caesius iar cel ierbos prin Bidens tripartita, Agrostis
alba, Lycopus europaeus, Lythrum salicaria, Galium palustre, Stachys palustris (DONIŢĂ et al.
1992; IVAN 1979).
4.3. Habitate
În cadrul celor 100 de situri studiate din Podişul Dobrogei şi din unele zone limitrofe
acestuia, au fost inventariate până în prezent 37 de subtipuri distincte de habitate (între care nu
există suprapunere) prezentate în ordine numerică conform clasificării din baza de date PHYSIS,
dintre care 5 subtipuri sunt lipsite de covor vegetal (coduri: 24.21, 24.31, 54.1, 65, 65.22). Dintre
acestea singura excepţie o constituie habitatul „65 Peşteri” ce include subtipul „65.22 Peşteri
continentale cu lilieci”, în cazul prezenţei respectivelor mamifere. Astfel, în lucrare, aceste două
subtipuri au fost considerate distincte.
Pe lângă cele 37 de subtipuri descrise în baza de date PHYSIS şi / sau în Manualul de
interpretare a habitatelor Uniunii Europene - EUR 25 (sau noilor propuneri pentru manualul
EUR 27), au mai fost prezentate şi trei propuneri de noi subtipuri de habitate specifice Dobrogei,
respectiv Dunării de Jos, ce nu figurează în sistemul de clasificare a habitatelor palearctice. La
acestea se adaugă 5 grupări vegetale ce nu sunt cuprinse în cele sistemul de clasificare
menţionat, respectiv 3 asociaţii şi 2 fitocenoze.
În total au fost inventariaţi 56 cenotaxoni (asociaţii, subasociaţii), 2 fitocenoze, 3 habitate

nou propuse, inclusiv 5 subtipuri de habitate lipsite de covor vegetal.
În continuare sunt prezentate habitatele şi / sau cenotaxonii identificaţi în siturile studiate,
descrierea acestora fiind elaborată pentru Podişul Dobrogei şi zonele limitrofe acestuia,
predominant prin sintetizarea sau interpretarea datelor bibliografice în care apar descrierile
consacrate ale cenotaxonilor ce formează habitatele respective. Pentru fiecare subtip de habitat
sunt prezentate şi asociaţiile componente întâlnite în cadrul siturilor studiate, în care datele sunt
rezultate în urma cercetărilor proprii. Câţiva dintre cenotaxonii inventariaţi nu se încadrează în
sistemul de clasificare a habitatelor palearctice, aceştia fiind prezentaţi separat.
Lista completă a habitatelor şi / sau cenotaxonilor din siturile studiate, corespondenţele
între acestea şi diferite sisteme de clasificare, precum şi numărul de situri în care au fost
inventariate sunt prezentate în anexa 2.
Valorile conservative cele mai ridicate din punct de vedere al diversităţii asociaţiilor se
înregistrează în siturile individuale (compuse dintr-un singur sit natural) constituite ca rezervaţii:
Padurea Babadag-Codru (PBC) - 14 asociaţii; Dealul Sarica (DS) - 13 asociaţii; Dealurile
Beştepe (DB) - 12 asociaţii; Dealul Călugăru-Iancina (DCI) - 12 asociaţii; Pădurea Bratca (PBt) -
12 asociaţii. La acestea se adaugă şi situl Comuna Greci (cG-PNMM) - 12 asociaţii, parte
componentă a Parcului Naţional Munţii Măcinului.
4.3.1. Habitate încadrate în clasificarea palearctică

În continuare sunt prezentate habitatele din siturile studiate, în ordinea crescătoare a
codurilor corespunzătoare acestora, conform bazei de date PHYSIS.
15.A211 Stepe sărăturate vest-pontice (Western Pontic saline steppes)

Corespondenţe
Pannonic salt steppes and salt marshes; O 1198: 1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice.
Comunităţi vegetale dominate de graminee şi subarbuşti, scunde, în particular de Festuca
pseudovina şi Artemisia sp. ce ocupă denivelările mai ridicate şi mai uscate ale soloneţurilor
stepelor sărăturate din câmpiile situate în vestul Mării Negre şi la Dunărea de Jos.
Încadrare fitocenologică: Festuco-Puccinelietalia: Festucion pseudovinae (Artemisio-
Festucetalia pseudovinae)
În descrierea asociaţiei Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina 1993 din
Dobrogea, conform literaturii (SANDA, ARCUŞ 1999) nu sunt menţionate alte specii în afara
dominantei.
Asociaţia Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina 1993 se încadrează în
Alianţa Festucion pseudovinae Soó 1933
În baza de date PHYSIS nu este descris un subtip care să corespundă strict acestei asociaţii,
ci doar unui cenotaxon asemănător, respectiv Staticeto-Artemisietum monogynae (santonicum)
Ţopa 1939, care nu este însă considerat sinonim, fiind încadrat (SANDA, ARCUŞ 1999) într-o
altă alianţă.
24 Mihai PETRESCU
Particularizând aria de răspândire menţionată în definiţie, deşi în Delta Dunării asociaţia
este destul de răspândită (SANDA, ARCUŞ 1999), în schimb în Podişul Dobrogei cenotaxonul
este rar întâlnit.
Habitate asociate
În zonele în care a fost identificat prin cercetări proprii, habitatul este situat între tipurile
„53.11 Stufărişuri de Phragmites australis” şi „34.92 Stepe ponto-sarmatice”.
Ameninţări
Cea mai importantă ameninţare o constituie lucrările hidrotehnice, ce duc la modificarea
regimului hidrologic. Păşunatul are o influenţă redusă, doar asupra unor însoţitoare din cadrul
asociaţiei, întrucât specia dominantă este în general evitată.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4), inclusiv ca
Asociaţia poate fi considerată ca periclitată, în cuprinsul siturilor studiate fiind identificată
doar în rezervaţia Lacul Traian, unde nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Artemisia santonica (3-4; LT).
Alte specii: Cichorium intybus (+; LT), Cynodon dactylon (2; LT), Descurainia sophia (+;
LT), Galium humifusum (+; LT), Hordeum murinum (+; LT), Matricaria recutita (+; LT),
Potentilla reptans (+; LT), Puccinelia convoluta (2; LT), Senecio vernalis (+; LT), Spergularia
media (+; LT), Trifolium fragiferum (+; LT), Xanthium italicum (+; LT).
15.A2124 Pajişti sărăturate vest-pontice de Juncus gerardi (Western Pontic

saltmarsh rush saline meadows)
Corespondenţe
HR: R 1525 Pajişti ponto-sarmatice de Juncus gerardi.
Pajişti sărăturate pe soluri bogate în carbonaţi sau nisipoase din vestul Mării Negre şi
câmpiile Dunării în care Juncus gerardi este dominant sau codominant.
Încadrare fitocenologică: Scorzonero-Juncion gerardii: Scorzonero parviflorae-Juncetum
gerardii (Juncetum gerardii).
În literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) sunt citate şi alte specii precum Puccinelia limosa,
Trifolium fragiferum.
Asociaţia Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 se
încadrează (SANDA, ARCUŞ 1999) în:
Alianţa Scorzonero-Juncion gerardii ( Wendelbg. 1943) Vicherek 1973
În afara Dobrogei, asociaţia este răspândită şi în Câmpia Dunării, precum şi în bazinul
Panonic, unde se încadrează în alt habitat (15.A1241). În Dobrogea habitatul se înscrie în
regiunile biogeografice stepică, respectiv pontică, având un areal natural redus în Podişul
Dobrogei, inclusiv prin regresie datorită intervenţiei antropice.
Habitate asociate
În situaţiile analizate habitatul a fost întâlnit în zonele de tranziţie între habitatele
„15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon” şi „53.11 Stufărişuri de
Ameninţări
Principalii factori de ameninţare la adresa acestui habitat sunt lucrările hidrotehnice, ce
produc modificarea regimului hidrologic, precum şi păşunatul excesiv.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R 4), inclusiv ca
Asociaţia Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl. 1933) Wendelbg. 1943 este
considerată sinonimă (SANDA 2002) cu cenotaxonul Juncetum gerardii Wenzl. 1934. În siturile
din Podişul Dobrogean poate fi considerată ca periclitată, fiind întâlnită într-un singur sit din cele
studiate, rezervaţia Lacul Traian, unde nu apar specii ameninţate în această asociaţie.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Juncus gerardi (3-4; LT), Trifolium
fragiferum (2; LT).
Alte specii: Artemisia santonica (+; LT), Cichorium intybus (+; LT), Cynodon dactylon (+-
1; LT), Hordeum geniculatum (+; LT), Lolium perenne (+; LT), Mentha pulegium (+; LT),
Ononis spinosa (+; LT), Puccinelia convoluta (+; LT), Puccinelia distans ssp. limosa (2; LT),
Spergularia media (+; LT), Suaeda maritima (+; LT), Xanthium italicum (+; LT).
15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon (Western

Pontic Cynodon saline beds)
Corespondenţe
HR: R 1514 Comunităţi vest-pontice cu Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon şi Ranunculus
sardous.
Pajişti halofile din zona bazinelor hidrografice mijlocii ale râurilor Mariţa şi Tunja din
nordul Traciei şi din zonele marginale ale sărăturilor litorale din zona vest-pontică dominate de
Cynodon dactylon.
În afară de speciile caracteristice Cynodon dactylon şi Trifolium fragiferum în literatura
fitocenologică de sinteză, referitoare la Dobrogea şi Delta Dunării (SANDA, ARCUŞ 1999),
pentru această asociaţie se mai citează şi următoarele specii constante: Bolboschoenus
maritimus, Hordeum histrix, Juncus gerardi, Puccinelia limosa, Spergularia maritima.
Asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 se încadrează în:
Clasa PLANTAGINETEA MAJORIS Tx. et Prsg. 1950,
Ordinul PLANTA GINETALIA MAJORIS (Tx. 1947) 1950.
Alianţa Poligonion avicularis Br.-Bl. 1931 emend. Tx. 1950
Asociaţia este răspândită în sudul şi estul ţării (DONIŢĂ et al. 2005). În Dobrogea
habitatul face parte din bioregiunile stepică, respectiv pontică. În Podişul Dobrogei suprafaţa
zonelor umede şi a sărăturilor fiind restrânsă, habitatul este foarte rar întâlnit, având un areal
natural redus, diminuat suplimentar şi prin intervenţii antropice.
Habitate asociate
În siturile studiate asociaţia face de obicei tranziţia între habitatele „53.11 Stufărişuri de
Phragmites australis” şi „34.92 Stepe ponto-sarmatice”.
26 Mihai PETRESCU
Ameninţări
Intervenţiile antropice, ce afectează regimul hidrologic şi cel de salinitate a solurilor, şi
păşunatul excesiv sunt principalii factori de degradare a acestui habitat.
Habitatul este protejat pe plan naţional şi internaţional (O 1198, R4), inclusiv ca tip
prioritar (H 1530*).
Asociaţia se încadrează în categoria „vulnerabil”, fiind inventariată în 7 situri dintre cele
studiate, unde nu au fost întâlnite specii ameninţate în cuprinsul acestui habitat.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cynodon dactylon (3-5; DMz, LB, LD, LO,
LT, LV, OCU), Trifolium fragiferum (+-3; DMz, LB, LD, LO, LT, LV)
Alte specii: Achillea setacea (+; LB, LD, LO, LT, LV, OCU), Agropyron repens (1; LD),
Agrostis stolonifera (+-2; LB, LO), Althaea officinalis (+; OCU), Amorpha fruticosa (+; OCU),
Arctium lappa (+; DMz), Aristolochia clematitis (+; OCU), Artemisia santonica (1-2; LT),
Bidens cernua (r; LB), Bidens tripartita (+; OCU), Centaurea calcitrapa (+; LD), Centaurea
cyanus (+; LB), Consolida regalis (+; LV), Crataegus monogyna (+; OCU), Cichorium intybus
(+; LB, LD, LO, LT, LV), Daucus carota (+; LB, LD, LO, LT), Descurainia sophia (+; LT),
Dichanthium ischaemum (+; LB, LD, LO), Echinochloa crus-galli (+; DMz, OCU), Eryngium
campestre (+; LD, LO), Erysimum diffusum (+; LT), Eupatorium cannabinum (1; LV),
Euphorbia palustris (+; OCU), Euphorbia seguieriana (+; LT), Galinsoga parviflora (+; LD),
Glyceria maxima (+; LB), Juncus gerardi (+; LB, LT), Lolium perenne (+; DMz, LT), Lotus
corniculatus (+-1; LB, LD, LO), Lycopus europaeus (+; LB, LV), Medicago lupulina (+; LD),
Melilotus albus (r-+; LO, LV), Melilotus officinalis (+; LO, LV), Mentha aquatica (+-1; LB,
LV), Mentha pulegium (r-1; LB, LD, DMz, LO, OCU), Odontites vernus (+; LO), Ononis
spinosa (+; LO), Plantago major (+-1; LB, LV), Potentilla reptans (1; DMz), Puccinelia
convoluta (1; LT), Rumex palustris (r; LB), Schoenoplectus tabernaemontani (+; LV), Senecio
vernalis (+; LT), Spergularia media (+; LT), Tanacetum vulgare (+; LV), Teucrium scordium (+;
LB, LV), Trifolium repens (1; LO), Verbena officinalis (r-1; DMz, LB, LD), Xanthium italicum
(+-2; DMz, LB, LT, OCU), Xeranthemum annuum (r-+; LB, LO).
22.4313 Comunităţi de Nymphoides peltata (Fringed waterlily carpets)

Corespondenţe
HR: R 2207 Comunităţi danubiene cu Nymphaea alba, Trapa natans, Nuphar luteum,
Potamogeton natans.
Definiţie
Formaţiuni de Nymphoides peltata sau de Nymphoides indica.
Pentru asociaţia Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 câteva alte specii cu
constanţă ridicată sunt prezentate în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999), respectiv: Aldrovanda
vesiculosa (lre), Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Nymphaea alba,
Potamogeton pectinatus, P. crispus, P. lucens, Utricularia vulgaris (lrn).
Conform literaturii (SANDA, ARCUŞ 1999) asociaţia Nymphoidetum peltatae (Allorge
1922) Bellot 1951 se încadrează în
Clasa POTAMOGETONETEA PECTINATI R.Tx. et Prsg. 1942
Ordinul POTAMOGETONETALIA PECTINATI W. Koch 1926
Alianţa Nymphaeion albae Oberd. 1957
Într-un singur sit din cele studiate, respectiv rezervaţia Lacul Oltina, a fost identificată şi
subasociaţia marsileaetosum Sanda et. al. 1999, de o deosebită valoare conservativă datorită
rarităţii sale, precum şi a speciei codominante Marsilea quadrifolia, de importanţă internaţională
(lre, R6, O 1198).
Asociaţia este întâlnită relativ frecvent în zonele umede din România. În Dobrogea
habitatul se încadrează în regiunile biogeografice stepică, respectiv pontică, arealul său natural
fiind restrâns prin intervenţie antropică. În Podişul Dobrogei ocupă suprafeţe reduse.
Habitate asociate
În general asociaţia a fost întâlnită limitrof habitatului „53.11 Stufărişuri de Phragmites
australis”.
Ameninţări
Intervenţiile antropice ce duc la modificarea regimului hidrologic (desecări, îndiguiri etc.)
constituie principalul factor ce ameninţă acest habitat.
Habitatul nu este protejat la nivel naţional sau internaţional.
întâlnită doar în 3 situri, în care nu a fost inventariată decât o singură specie ameninţată, dar de
interes comunitar (O 1198, DH, R 6).
Asociaţia Nyphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951
Specii caracteristice / edificatoare principale: Nymphoides peltata (3-5; LD, LO, LT).
Specii ameninţate: Marsilea quadrifolia (3; LO).
Alte specii: Bolboschoenus maritimus (1; LO), Cyperus glomeratus (+; LO), Eleocharis
palustris (+; LO), Glyceria maxima (1; LD), Mentha aquatica (+; LO), Nuphar luteum (+; LD),
Phragmites australis (+; LD, LO), Polygonum persicaria (+; LD), Salix alba (+; LO),
Schoenoplectus lacustris (+; LD), Xanthium italicum (r; LD).
24.2 Maluri de râu din pietriş (River gravel banks)

Habitatul cuprinde două subtipuri ale căror descrieri sunt prezentate separat.
A) 24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie (Unvegetated river gravel banks)
Corespondenţe
EMERALD: ! 24.2 River gravel banks
Maluri de pietriş fără vegetaţie.
B) 24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie (Vegetated river gravel
banks)
Corespondenţe
EMERALD: ! 24.2 River gravel banks (x 15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de
Cynodon dactylon ce corespunde cu: ! 15 A Continental salt steppes and salt marshes, 1530*
Pannonic salt steppes and salt marshes, 1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice, R 1514
Comunităţi vest-pontice cu Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon şi Ranunculus sardous).
Maluri de pietriş ale râurilor ocupate de vegetaţie pionieră sau de stadii subsecvente ale
colonizării. Comunităţile pioniere ale cursurilor de apă alpide, boreale şi mediteraneene sunt
specializate, cele ale zonelor joase şi dealurilor nemorale sunt înrudite cu alte formaţii, în
particular cele din tipul 37.
Până în prezent a fost identificată în cadrul subtipului o singură asociaţie, Trifolio
fragifero-Cynodontetum Br.- Bl. et Bolos 1958, cu o structură neîncheiată şi acoperire redusă.
Pentru acest cenotaxon speciile importante, citate în literatură, şi încadrarea cenotaxonomică sunt
prezentate în cadrul habitatului 15.A21275.
În continuare sunt prezentate unitar restul caracteristicilor pentru habitatul 24.2.
În România habitatul este relativ frecvent întâlnit în special în zona cursurilor superioare
ale râurilor din Carpaţi, unde este caracterizat prin alte tipuri de înveliş vegetal. În schimb, în
28 Mihai PETRESCU
Podişul Dobrogean acest habitat este foarte rar, având în vedere reţeaua hidrografică slab
dezvoltată, cu excepţia cursului Dunării. Pe teritoriul Podişului Dobrogean habitatul aparţine
bioregiunii stepice şi are un areal natural foarte redus.
Subtipul 24.21 a fost identificat în doar 8 situri, fiind astfel încadrabil în categoria
„vulnerabil”. Majoritatea locaţiilor sunt situate în Podişul Casimcei, unde habitatul este format
din pietrişuri din şisturi verzi ce alcătuiesc benzi înguste sau mici aglomerări în lungul cursurilor
de apă cu regim permanent sau temporar. Habitatul a fost identificat în următoarele situri: B, cC-
PCa, CoM, DD, DV, PC, PE, VM.
Subtipul 24.22 (x 15.A21275) a fost identificat într-un singur sit, în rezervaţia Valea
Mahomencea, fiind astfel considerat periclitat.
Habitate asociate
În Podişul Dobrogean, în siturile studiate, habitatul a fost întâlnit în cuprinsul tipurilor
„34.92 Stepe ponto-sarmatice”, „41.7A221 Vegetaţie forestieră pontică de silvostepă de stejar
brumăriu cu arţar tătăresc” şi „Silvostepă din Dobrogea”.
Ameninţări
Deşi nu au fost observate perturbări de origine antropică, unii factori de risc potenţiali ar
putea fi reprezentaţi prin eventualele perspective de regularizare a cursurilor de apă, inclusiv de
dragare a Dunării, cu depozitarea de aluviuni pe maluri.
Habitatul este protejat la nivel internaţional ca habitat EMERALD (R4) iar învelişul
vegetal al subtipului 24.22 este încadrat ca habitat NATURA 2000 (H 1530*), ocrotit şi la nivel
naţional (O 1198).
Asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.- Bl. et Bolos 1958 este întâlnită şi în alte 7
situri, dar în combinaţie cu habitatul 24.2 a fost identificată numai în Valea Mahomencea.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cynodon dactylon (+-4; VM)
Alte specii: Galinsoga parviflora (+; VM), Ononis spinosa (+; VM), Solanum nigrum (+; VM),
Urtica dioica (+; VM), Verbena officinalis (+; VM), Xanthium spinosum (+; VM).
24.3 Maluri de râu nisipoase (River sand banks)

Depozite nisipoase în albiile râurilor, îndeosebi semnificative în sistemele fluviilor precum
Loara.
Habitatul reuneşte două subtipuri, respectiv:
A) 24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie (Unvegetated river sand banks), a
cărui descriere este aceeaşi cu denumirea. Acesta poate fi încadrat în categoria „rar” fiind întâlnit
în 18 situri: DV, OB, OCU, OF, OFs, OH, OM, OMi, OPi, OPP, OPPZ, OPS, OS, OŞE, OT,
OTm, OV, PVT.
B) 24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite de vegetaţie (Vegetated river sand banks),
reprezentate prin maluri nisipoase ale marilor fluvii/ râuri cu vegetaţie neîncheiată sau cu
vegetaţie forestieră. Pentru detalierea habitatelor pot fi utilizate codurile 22.3, 31, 44.
În cadrul acestui subtip în siturile studiate au fost întâlnite 2 asociaţii vegetale cu structura
neîncheiată, respectiv Portulacetum oleracei Felföldy 1942 şi Salicetum albae Issler 1924 s.l.
Dintre acestea numai ultima este descrisă în baza de date PHYSIS, pentru aceasta prezentându-se
în continuare corespondenţele cu alte sisteme de clasificare.
Corespondenţe
danubiene de salcie albă cu Lycopus exaltatus.
În siturile studiate acest habitat este reprezentat îndeosebi prin depozitele nisipoase situate
pe ostroavele Dunării, aflate în diferite stadii de colonizare cu vegetaţie, ce variază de la plaje de
nisip complet lipsite de vegetaţie, aflate o mare parte a anului sub apele fluviului, până la
vegetaţia mai mult sau mai puţin încheiată.
Asociaţia Portulacetum oleracei Felföldy 1942, identificată în cuprinsul habitatului 24.32
Clasa STELLARIETEA MEDIAE R.Tx., Lohm. et Prsg. in R.Tx. 1950
Ordinul ERAGROS TETALIA J.Tx. ex Poli 1966
Alianţa Amarantho-Chenopodion Morariu 1943
În siturile studiate, pe lângă această asociaţie, vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin
renişuri de salcie -asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l., cu acoperire redusă. Fitocenozele
forestiere cu starea de masiv încheiată pe substrat nisipos sunt descrise în cadrul habitatelor
44.661 şi 44.1621.
Habitatul are o distribuţie extinsă la scară europeană, conform definiţiei (însă probabil pe
suprafeţe restrânse) în care nu se fac referiri la anumite regiuni. În Dobrogea habitatul se
încadrează în regiunile stepică şi respectiv pontică şi este întâlnit pe arii restrânse, îndeosebi în
ostroavele Dunării dintre Ostrov şi Hârşova, mai rar între Gârliciu şi Turcoaia, precum şi în
Delta fluvio-maritimă.
Habitate asociate
Ameninţări
amenajări hidrotehnice (dragări) sau prin succesiune naturală.
Habitatul nu este protejat în prezent dar având în vedere raritatea sa, cel puţin în Dobrogea, ar
trebui ocrotit prin legislaţia naţională şi/sau prin includerea unei suprafeţe cât mai mari în arii protejate.
În continuare sunt prezentate cele două asociaţii ce au fost întâlnite în acest habitat
(subtipul 24.32) în siturile cercetate, acestea reprezentând forme de vegetaţie neîncheiată, cu
acoperire în general redusă, ale asociaţiilor respective.
1. Asociaţia Portulacetum oleracei Felföldy 1942, a fost observată pe aluviunile nisipoase
ale ostroavelor unde formează fitocenoze pioniere. Fiind identificată până în prezent doar în 3
situri, aceasta se poate considera vulnerabilă, deşi nu se încadrează într-un habitat protejat.
Singura specie ameninţată identificată în această asociaţie, Corispermum marschallii nu a mai
fost întâlnită în alte situri în afară de ostrovul Tămâianu.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Portulaca oleracea (2-3; OCU, OM, OTm)
Specii ameninţate: Corispermum marschallii (1; OTm)
Alte specii: Amaranthus albus (+; OTm), Amaranthus retroflexus (r-+; OCU, OTm),
Bidens tripartita (+; OCU, OM), Crypsis alopecuroides (+-1; OCU, OM, OTm), Cyperus fuscus
(+; OCU, OM, OTm), Cyperus glomeratus (+-1; OCU, OM, OTm), Digitaria sanguinalis ssp.
pectiniformis (+-1; OM, OTm), Echinochloa crus-galli (+; OCU, OM, OTm), Populus nigra (+;
OTm), Rorripa sylvestris (r-+; OCU, OM, OTm), Salix alba (1; OCU), Solanum nigrum (+;
OCU, OM), Tanacetum vulgare (+; OM), Xanthium italicum (1; OCU, OM).
2. Asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. a fost întâlnită sub formă de reniş, cu
acoperire redusă, în doar 2 situri din cele studiate, fiind astfel încadrabilă în categoria vulnerabil,
dar numai în combinaţie cu acest subtip de habitat, întrucât ca asociaţie încheiată, cu acoperire
mare, a fost întâlnită în alte 22 de situri. Nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Populus alba (+; OM), Populus nigra (+-1;
30 Mihai PETRESCU
OM, OŞe), Salix alba (+-2; OM, OŞe).

Alte specii: Bidens tripartita (+; OM), Crypsis alopecuroides (+; OM), Cyperus fuscus
(+1; OM, OŞe), Cyperus glomeratus (+; OM), Digitaria sanguinalis ssp. pectiniformis (+; OM),
Echinochloa crus-galli (+; OM), Gnaphalium luteo-album (r; OŞe), Plantago major (r; OŞe),
Portulaca oleracea (r-1; OM, OŞe), Rorripa sylvestris (r; OŞe), Solanum nigrum (+; OM),
Xanthium italicum (+; OM).
31.8B125 Tufărişuri danubiene de păducel (Danubian hawthorn scrub)

Corespondenţe
EMERALD: ! 31.8B1 Pannonic and sub-Pannonic thickets
Întrucât nu există suficiente date asupra acestui habitat, nu vor fi prezentate descrieri mai
ample ca în cazul celorlalte habitate prezentate în lucrarea de faţă.
Tufărişuri scunde dominate de Crataegus sp. din luncile bazinului Dunării din Slovacia,
Ungaria, Muntenia şi Oltenia.
Încadrare fitocenologică: Crataegetum danubiale (Solidagini-Cornetum)
În afară de zonele enumerate în definiţie trebuie menţionat că, în sectorul luncii Dunării
cuprins între Muntenia şi Dobrogea, a fost întâlnit într-un singur sit, ce se încadrează în
bioregiunea stepică. Se poate aprecia că la scară europeană habitatul are o distribuţie restrânsă.
Habitate asociate
Habitatul este răspândit în cadrul unor pajişti de luncă din tipul „15.A21275 Pajişti
sărăturate vest-pontice de Cynodon dacylon”.
Ameninţări
Habitatul este ameninţat prin păşunat excesiv.
Habitatul este protejat pe plan internaţional (R4).
Încadrarea în acest habitat şi în asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958 a
fitocenozelor arbustive dominate de Crataegus monogyna, întâlnite în cuprinsul pajiştilor de
luncă de pe ostrovul Ceacâru-Uzunada, are un caracter provizoriu şi relativ. Astfel, în cele mai
recente lucrări de fitocenologie, având un caracter de sinteză în ceea ce priveşte asociaţiile
vegetale din România (SANDA 2002), nu a fost identificată decât o singură asociaţie dominată
de Crataegus monogyna, respectiv Pruno-Crataegetum, ce nu este tipică pentru solurile aluviale
de luncă şi care are o compoziţie floristică mult diferită, fiind încadrată în clasa Quercetea
pubescenti-petraeae. Considerăm că asociaţiile de pe ostrovul menţionat corespund descrierii din
baza de date PHYSIS, în mai mare măsură decât în cea expusă pentru habitatul „31.8B721
Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar”. În perspectivă este însă necesară
clarificarea încadrării fitocenologice riguroase.
Asociaţia poate fi considerată ca periclitată la nivelul siturilor studiate, fiind întâlnită până
în prezent doar în ostrovul Ceacâru-Uzunada, unde nu au fost întâlnite specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Crataegus monogyna (4; OCU)
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă): Amorpha fruticosa (+; OCU), Ulmus minor (+; OCU).
- ierburi / subarbuşti: Aristolochia clematitis (+; OCU), Bidens tripartita (+; OCU),
Conyza canadensis (+; OCU), Cynodon dactylon (1; OCU), Glechoma hederacea (+; OCU),
Mentha pulegium (+; OCU), Solanum dulcamara (+; OCU), Sonchus asper (+; OCU), Xantium
italicum (+; OCU).
31.8B71 Tufărişuri ponto-sarmatice de stepă (Ponto-Sarmatic steppe brush)

Corespondenţe:
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3118 Tufărişuri de taulă (Spiraea crenata).
Tufărişuri scunde din zonele de stepă şi silvostepă sudică ale regiunii ponto-sarmatice
caracteristice în special pentru microdepresiuni, dominate de Caragana frutex, Spiraea crenifolia,
Prunus tenella (Amygdalus nana), Prunus spinosa, Prunus fruticosa sau Crataegus monogyna.
Încadrare fitocenologică: Amygdaleta nanae.
În afară de speciile menţionate în definiţie, alţi taxoni reprezentativi pentru asociaţia
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 din cadrul acestui habitat, ce se regăsesc şi în
fitocenozele din Dobrogea, sunt Fraxinus ornus şi Cotoneaster integerrimus (SANDA 2002).
Fitocenozele inventariate în Podişul Dobrogei au fost încadrate provizoriu în asociaţia
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981, aceasta fiind, până în prezent, singurul cenotaxon
descris în literatură dominat de specia Spiraea crenata, sinonimă cu Spiraea crenifolia
menţionată în descrierea habitatului „31.8B71 Tufărişuri ponto-sarmatice de stepă”. În baza de
date PHYSIS nu este descris un subtip care să corespundă strict acestei asociaţii, de aceea ea a
fost încadrată în categoria superioară 31.8B71 care include însă şi un alt subtip (31.8B711).
Acesta din urmă este prezentat în lucrarea de faţă ca subtip distinct.
Asociaţia Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 se încadrează (SANDA 2002) în
următorii cenotaxoni superiori:
Clasa EPILOBIETEA ANGUSTIFOLII Tx. et Prsg. in Tx. 1950
Ordinul S AMB UCETALIA Oberd. 1957
Alianţa Spireion chamaedryfoliae Sanda, Popescu 1999
Această asociaţie este descrisă din Munţii Carpaţi (zona Braşovului) şi considerăm că ea
corespunde doar în parte cu fitocenozele inventariate în Dobrogea, care s-ar putea încadra, în
clasificarea prezentată mai jos, cel puţin provizoriu, în baza unor specii caracteristice (SANDA
2001) pentru unităţile cenotaxonomice superioare, identificate în releveele din siturile studiate.
Astfel speciile caracteristice pentru clasă sunt Quercus pubescens şi Fraxinus ornus iar pentru
alianţă Crataegus monogyna şi Teucrium chamaedris. Este de remarcat faptul că nici una dintre
speciile inventariate în aceste fitocenoze din siturile studiate nu se încadrează în prima categorie
de unităţi cenotaxonomice, cu excepţia speciei edificatoare Spiraea crenata, caracteristică pentru
alianţa Spireion chamaedryfoliae. Comparând inventarul floristic al fitocenozelor din Carpaţi cu
cele din siturile studiate, în afară de dominantă au fost identificate doar alte trei specii comune
(Cotoneaster integerrimus, Crataegus monogyna, Fraxinus ornus) din care ultimele două sunt
caracteristice pentru clasa Quercetea pubescenti-petraeae.
În concluzie, considerăm că fitocenozele cu Spirea crenata din Dobrogea se încadrează,
cel puţin provizoriu, în următoarea clasificare:
Ordinul P R U N E T A L I A Tx. 1952,
Alianţa Prunion fruticosae R.Tx. 1952
Deşi în baza de date PHYSIS acest habitat 31.8B71 este indicat din zona sudică a regiunii
ponto-sarmatice, în România asociaţia Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 este citată doar din
centrul ţării (judeţul Braşov), respectiv din Dobrogea, ocupând astfel un areal natural foarte restrâns,
ce regresează şi din cauze antropice. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică.
Habitate asociate
Habitatul este asociat cu subtipurile "34.92 Stepe ponto-sarmatice”, „31.8B721 Tufărişuri
ponto-sarmatice de păducel şi porumbar” şi „Silvostepă din Dobrogea”.
32 Mihai PETRESCU
Ameninţări
Habitatul se află în regresie, fiind ameninţat în special de cariere şi de plantaţii efectuate în
habitate stepice.
Habitatul se încadrează în tipul prioritar NATURA 2000, „40C0* Tufărişuri de foioase
ponto-sarmatice”, fiind protejat şi pe plan naţional (O 1198).
Asociaţia Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 poate fi considerată vulnerabilă (3
situri) la nivelul siturilor studiate, unde au fost inventariate şi cinci specii ameninţate la nivel
naţional, dintre acestea Campanula romanica şi Dianthus nardiformis fiind incluse şi în Lista
roşie europeană.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Spiraea crenata (3-4; CP, cG-PNMM, DG).
Specii ameninţate: Allium saxatile (+; CP), Campanula romanica (+; CP), Dianthus
nardiformis (+; CP), Silene compacta (+; cG-PNMM), Spiraea crenata (3-4; CP, cG-PNMM, DG).
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă): Carpinus orientalis (+; cG-PNMM), Cerasus mahaleb
(+; cG-PNMM), Cotoneaster integerrimus (+; CP), Crataegus monogyna (+; CP, DG), Fraxinus
ornus (+; cG-PNMM), Quercus pubescens (+; CP).
- ierburi / subarbuşti: Agropyron cristatum (+; CP), Ajuga reptans (+; cG-PNMM),
Alyssum murale (+; CP, cG-PNMM), Anthriscus cerefolium (+; cG-PNMM), Artemisia
austriaca (+; CP), Asperula tenella (+; DG), Bromus sterilis (1; cG-PNMM), Chondrilla juncea
(+; CP), Cruciata pedemontana (+; cG-PNMM), Dichanthium ischaemum (1-2; CP, DG),
Elymus hispidus (1; CP), Erodium cicutarium (+; cG-PNMM), Eryngium campestre (+; CP, cG-
PNMM), Euphorbia agraria (+-1; CP, cG-PNMM), Festuca valesiaca (+-1; CP, cG-PNMM),
Lamium purpureum (+; cG-PNMM), Linaria genistifolia (+;cG-PNMM, CP), Marrubium
peregrinum (+; CP), Myosotis stricta (+; CP, DG), Poa bulbosa (+-1; cG-PNMM, CP, DG),
Potentilla argentea (+; cG-PNMM), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM, CP), Rumex acetosella
(+; cG-PNMM), Sanguisorba minor (+; DG), Scleranthus perennis (+; cG-PNMM), Senecio
vernalis (+; cG-PNMM, DG), Stipa capillata (+; CP, cG-PNMM), Taraxacum erythrospermum
(+; CP), Teucrium chamaedris (+; CP), Thalictrum minus (1; cG-PNMM, CP), Thymus
pannonicus (+; DG), Verbascum banaticum (+; cG-PNMM, DG), Verbascum phlomoides (+;
cG-PNMM), Vinca herbacea (+; CP), Viola arvensis (+; CP, DG).
31.8B711 Tufărişuri ponto-sarmatice de migdal pitic (Ponto-Sarmatic dwarf

almond scrub)
Corespondenţe
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3131 Tufărişuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus
nana).
Tufărişuri scunde, din zonele de stepă şi silvostepă sudică din regiunea ponto-sarmatică din
Moldova, Muntenia, Dobrogea, nord-estul Bulgariei, dominate de Prunus tenella (Amygdalus
nana) cu Prunus spinosa, Prunus fruticosa, Rhamnus cathartica, Rosa gallica, Crataegus spp.
Încadrare fitocenologică: Prunetum tenellae (Amygdaletum nanae)
În afară de speciile menţionate în definiţie şi alţi taxoni reprezentativi pentru asociaţia
Prunetum tenellae sunt citaţi în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999), respectiv: Pyrus pyraster,
Rosa canina, Rosa dumetorum.
Asociaţia Prunetum tenellae Soó 1946 se încadrează în următorii cenotaxoni superiori:

Alianţa Prunion fruticosae R. Tx. 1952
În România habitatul se găseşte în estul, sudul şi sud-estul ţării, iar în Europa doar în nord-
estul Bulgariei. Astfel, se poate considera că asociaţia Prunetum tenellae este răspândită pe
suprafeţe foarte reduse la scară naţională şi europeană. În Dobrogea habitatul se încadrează în
regiunea biogeografică stepică, fiind în pericol de dispariţie în arealul său natural, redus datorită
cerinţelor ecologice specifice şi intervenţiei antropice.
Habitate asociate
De obicei acest habitat este asociat cu tipurile „34.92 Stepe ponto-sarmatice” şi „31.8B721
Ameninţări
Arealul habitatului este diminuat în principal datorită agriculturii, păşunatului şi
împăduririlor, care reduc suplimentar suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip
neperturbate sau slab perturbate.
Habitatul se încadrează în tipul prioritar NATURA 2000 „40C0* Tufărişuri de foioase
ponto-sarmatice”, protejat şi pe plan naţional (O 1198).
Asociaţia Prunetum tenellae Soó 1946 a fost identificată doar în 3 situri, fiind astfel
încadrată în categoria „vulnerabil”. Suprafeţele cele mai întinse din Dobrogea şi probabil din
ţară, sunt întâlnite în situl Dealul Caratepe. Cenotaxonul a mai fost inventariat sub formă de
fragmente de asociaţie de întindere foarte redusă în alte două staţiuni (Pădurea Babadag-Codru,
Carasan-Teke), în care nu au fost făcute încă relevee. Asociaţia este importantă din punct de
vedere conservativ datorită rarităţii şi a edificării acesteia de către specia vulnerabilă la nivel
naţional Prunus tenella. În total în cadrul asociaţiei au fost identificate 4 specii ameninţate la
nivel naţional.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Prunus tenella (4-5; DC)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DC), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+;
DC), Paeonia peregrina (1; DC), Prunus tenella (4-5; DC)
Alte specii :
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă): Crataegus monogyna (+; DC), Prunus spinosa (+;
DC), Pyrus pyraster (+; DC), Quercus pubescens (1; DC)
- ierburi / subarbuşti: Achillea setacea (r-+; DC), Adonis vernalis (+; DC), Astragalus
glycyphyllos (+; DC), Dichanthium ischaemum (+; DC), Eryngium campestre (+; DC),
Euphorbia agraria (+; DC), Euphorbia glareosa (+; DC), Fesuca valesiaca (1; DC), Fragaria
viridis (+-1; DC), Lamium purpureum (+; DC), Phlomis tuberosa (+; DC), Potentilla argentea
(+; DC), Senecio vernalis (+; DC), Teucrium chamaedris (+; DC), Thymus pannonicus (+; DC),
Vinca herbacea (+; DC).
31.8B721 Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar (Ponto-

Sarmatic hawthorn-blackthorn scrub)
Corespondenţe
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3112 Tufărişuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa)
şi păducel (Crataegus monogyna).
Tufărişuri din silvostepa sudică a regiunii ponto-sarmatice, răspândite în sud-vestul
acesteia, în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi nord-vestul Dobrogei bulgăreşti, cu Prunus
spinosa, Crataegus monogyna, Rosa spp., Rhamnus cathartica, Evonymus verrucosus, E.
europaeus, Acer tataricum, Prunus fruticosa şi un strat ierbos dominat de specii stepice, în
34 Mihai PETRESCU
particular de Trifolium alpestre, Lithospermum officinale, Filipendula hexapetala, Adonis

vernalis, Phlomis tuberosa, Stipa spp.
Încadrare fitocenologică: Prunetum moldavicae (i.a.) (Pruno spinosae-Crataegetum)
Câteva alte specii pot fi considerate ca reprezentative (SANDA, ARCUŞ 1999) pentru
acest habitat, precum: Bromus inermis, Origanum vulgare, Paeonia peregrina (lrn).
Asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 se încadrează în următorii
cenotaxoni superiori:
Alianţa Prunion spinosae Soó 1950
În România habitatul se găseşte în estul, sudul şi sud-estul ţării iar în Europa în nord-estul
Bulgariei, astfel încât poate fi considerat rar la nivel european. În Dobrogea habitatul se
încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus, diminuat şi prin
intervenţii antropice.
Habitate asociate
De obicei acest habitat este răspândit în complex cu tipurile „34.92 Stepe ponto-sarmatice”
şi / sau „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de suprapăşunat, tăierea arbuştilor şi împăduriri care
reduc suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip neperturbate sau slab perturbate.
Habitatul este protejat ca habitat de interes comunitar, prioritar, prin legislaţia naţională (O
1198).
Asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 este considerată sinonimă
(SANDA, ARCUŞ 1999) cu Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. Se consideră că în
Dobrogea acest cenotaxon este reprezentat prin asociaţia regională Pruno spinosae-Crataegetum
Soó (1927) 1931 var. geogr. dobrogensis Burduja et Horeanu 1969 în care lipsesc multe specii
mezofile din restul ţării (HOREANU 1976B). În siturile studiate cenotaxonul poate fi încadrat în
categoria „rar” (19 situri), el ocupând arii reduse, de multe ori având aspectul unor fragmente de
asociaţii, atât în cuprinsul pajiştilor stepice cât şi la marginea pădurilor. La nivelul siturilor
studiate, dintre cenotaxonii arbustivi, acesta ocupă primul loc în ceea ce priveşte numărul de
specii ameninţate (9 specii), sub rezerva că în această asociaţie au fost efectuate şi cele mai multe
relevee din categoria respectivă.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Crataegus monogyna (+-5; B, CD, CP, DC,
DCI, DDt, DG, FMa, GD, LD, M, MCI, PBC, VM), Prunus spinosa (+-4; CD, DC, DCI, DDt,
DG, FMa, GD, VM).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+-1; B, CD, DCI, PBC, VM), Asphodeline
lutea (r; FMa), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; DC), Gymnospermium altaicum ssp.
odessanum (+-1; DDt), Muscari neglectum (+; M), Ornithogalum sibthorpii (+; B), Paeonia
peregrina (+-1; DC, DDt), Prunus tenella (1; DC), Pyrus bulgarica (+; DC).
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă) / liane: Acer tataricum (+; FMa), Carpinus orientalis
(+; B, DDt, CP), Cerasus mahaleb (+-2; B, CD, CP, GD), Clematis vitalba (+; PBC), Cornus
mas (+-1; CD, B, PBC), Cotinus coggygria (r-+; CD, GD, PBC), Evonymus europaeus (1; PBC),
Evonymus verrucosus (+; MCI), Ligustrum vulgare (+-1; CD, CP, FMa, PBC), Pyrus pyraster
(+; DC), Rhamnus cathartica (+; B, GD, M, PBC), Robinia pseudoacacia (1; FMa), Rosa canina
(+; CD, CP, DC, DCI, DDt), Sambucus nigra (1; LD), Syringa vulgaris (+; FMa), Ulmus
procera (+; DCI).

- ierburi / subarbuşti: Achillea setacea (+; DG, GD), Acinos arvensis (+; CP), Adonis
vernalis (r; DC), Agropyron cristatum (+; LD), Agropyron repens (+; LD), Anthriscus caucalis
(+-1; CD, VM), Anthriscus cerefolium (3; DCI), Arabis turrita (+; FMa), Artemisia austriaca (+;
CD, CP, DC, DDt), Arum orientale (+; FMa), Asparagus tenuifolius (+; CD, GD), Ballota nigra
(+; CD, CP, GD), Berteroa incana (+; CP), Brachypodium sylvaticum (+; FMa), Bromus sterilis
(1; FMa), Cannabis sativa (+; CD), Cardaria draba (+; M), Carduus nutans (+; M), Cichorium
intybus (+; CP), Convolvulus arvensis (+; CD, M), Corydalis solida (+; DC), Dactylis glomerata
(+; CP, GD), Dichanthium ischaemum (+-1; DDt, DG, M, MCI), Elymus hispidus (+-1; DC),
Eryngium campestre (+; DC, FMa, MCI), Euphorbia glareosa (+; DC, GD, VM), Euphorbia
seguieriana (+; M), Falcaria sioides (+; DC), Festuca valesiaca (1-2; DC, DG, FMa, GD),
Filipendula vulgaris (+; DC, DG, GD), Fragaria viridis (+-1; B, CD, CP, DC, DG, GD, PBC),
Galium aparine (+; GD, M), Galium mollugo (+; DCI), Geranium rotundifolium (+; M), Geum
urbanum (+; CD, CP, GD), Lamium amplexicaule (+; B, M), Lamium purpureum (+; DC),
Lappula squarrosa (+; VM), Lithospermum purpureocaeruleum (+; GD), Marrubium
peregrinum (+; CP, FMa, GD, LD), Myosotis stricta (+; DDt), Origanum vulgare (+; CP, GD),
Orlaya grandiflora (+; CP, FMa, M), Ornithogalum boucheanum (+; M), Phlomis tuberosa (+;
DC), Poa angustifolia (1-2; DC, M), Potentila argentea (+; CP, DC), Ranunculus illyricus (+; B,
DG, M), Sambucus ebulus (+; VM), Sanguisorba minor (+; B, DG), Sedum maximum (r; LD),
Senecio vernalis (+; M), Solanum nigrum (+; CD), Stellaria media (+; B, DDt, DG, VM),
Teucrium chamaedris (+-1; B, CD, CP, DC, GD, MCI), Thalictrum minus (+; CD), Thlaspi
perfoliatum (+; M), Urtica dioica (+-1; B, DDt, M, VM), Verbascum banaticum (+; DDt, GD),
Veronica hederifolia (+; DG), Vinca herbacea (+; DC, DDt, FMa), Vincetoxicum hirundinaria
(+; GD), Viola arvensis (+; B, M), Viola suavis (+-1; DDt, FMa).
31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur (Western Pontic jasmine

Christ’s thorn scrub)
Tufărişuri de Paliurus spina-christi, Jasminium fruticans şi Crataegus monogyna din
regiunea vest-pontică, caracteristice pentru cernoziomuri superficiale şi substraturi calcaroase din
regiunile litorale din sudul Dobrogei româneşti şi nord-estul Dobrogei bulgăreşti, cu Asparagus
verticillatus, Achillea clypeolata, Asphodeline lutea, Salvia ringens, Genista sessilifolia.
Încadrare fitocenologică: Paliureto-Carpinion orientalis, Paliureto-Crataegetum mono-
gynae (Prunion spinosae): Paliuretum spinae-christi.
În lista speciilor menţionate mai sus în descrierea habitatului, Achillea clypeolata,
Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Genista sessilifolia, Jasminum fruticans, Paliurus
spina-christi Salvia ringens sunt ameninţate la nivel naţional, ca şi alte specii, citate în literatură
(SANDA, ARCUŞ 1999; SANDA 2002), precum: Coronilla scorpioides, Orchis simia, Paeonia
peregrina. La acestea se adaugă şi alte câteva specii reprezentative, neprotejate, cum ar fi:
Convolvulus cantabrica, Lathyrus sphaericus, Viola kitaibeliana etc.
Paliuretum spinae-christi este considerat sinonim (SANDA, ARCUŞ 1999) cu asociaţia
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999. Aceasta include şi asociaţia Asphodelinetum
luteae Dihoru 1970, considerată ca sinonimă cu subasociaţia asphodelinetosum a comunităţii
vegetale Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999. La acestea se adaugă şi asociaţia
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993. Aceşti
3 cenotaxoni sunt consideraţi în lucrarea de faţă ca trei subtipuri de habitat distincte, pentru care
se prezintă în continuare corespondenţele cu alte sisteme de clasificare.
36 Mihai PETRESCU
Corespondenţe
A) Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999, inclusiv subasociaţia asphodeline-
tosum Sanda et al. 1999
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3128 Tufărişuri balcanice de păliur (Paliurus spina-christi).
B) Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al.1964) Mititelu et al.1993
foioase ponto-sarmatice; HR: R 3129 Tufărişuri balcanice de iasmin (Jasminium fruticans).
Asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum şi Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis
se încadrează în următorii cenotaxoni superiori:
Alianţa Asparago verticillati-Paliurion Sanda et al. 1999
La nivel naţional asociaţiile se găsesc numai în Dobrogea iar în restul Europei sunt
răspândite doar în nord-estul Dobrogei bulgăreşti. Ele sunt considerate endemice pentru
Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), unde sunt întâlnite pe arii foarte restrânse. Astfel, acest
habitat poate fi considerat ca foarte rar la nivel naţional şi european. El se încadrează în regiunea
biogeografică stepică, având un areal natural redus, diminuat şi prin intervenţie antropică.
Habitate asociate
Habitatul este de obicei asociat cu tipul „34.92 Stepe ponto-sarmatice” sau „31.8B721
Ameninţări
Habitatul este ameninţat de suprapăşunat, cariere, împădurire, care reduc şi mai mult
suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip neperturbate sau slab perturbate.
Habitatul este protejat ca tip prioritar de importanţă comunitară (H 40C0*), conform
legislaţiei naţionale (O 1198).
1. Asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 este considerată sinonimă
(SANDA 2002) cu asociaţiile Paliureto-Crataegetum monogynae Cristurean et Ţeculescu (1968)
1970 şi Paliuretum spinae-christi (Borza 1931 n.n.) Dihoru (1969) 1970. Pentru siturile studiate
folosirea ultimei denumiri ar fi mai indicată, întrucât în releveele respective nu a fost identificată
specia Asphodeline lutea.
Este o asociaţie vulnerabilă (7 situri) la nivelul siturilor studiate, unde a fost identificată în
special în judeţul Constanţa. Dintre asociaţiile arbustive cercetate aceasta prezintă cea mai
ridicată valoare ecologică, datorită caracterului endemic pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ
1999), a speciilor dominante Paliurus spina-christi, Jasminium fruticans şi Asphodeline lutea,
incluse în Lista roşie naţională, precum şi a prezenţei altor specii ameninţate cu dispariţia. În
total au fost înregistrate 7 astfel de specii, ceea ce situează acest cenotaxon pe locul secund între
comunităţile vegetale arbustive studiate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Paliurus spina-christi (3-5; Ba, CP, DB, DM)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; Ba, DB, DM), Crocus chrysanthus (1; DM),
Crocus pallasii (+; Ba), Crocus reticulatus (1; DM), Jasminium fruticans (1; Ba), Paliurus
spina-christi (3-5; Ba, CP, DB, DM), Salvia aethiopis (+; Ba),
Alte specii:
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă) / liane: Carpinus orientalis (+ ; DB, DM), Clematis
vitalba (+; Ba), Crataegus monogyna (+; Ba, DB), Ligustrum vulgare (+; DB), Fraxinus ornus
(r ; DM), Rhamnus cathartica (+; Ba),
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; CP), Achillea setacea (1; CP), Agropyron
cristatum (+; DB), Ailanthus altissima (+; Ba), Artemisia austriaca (+-1; Ba, CP, DB), Asperula
tenella (+; Ba), Ballota nigra (+-1; Ba, CP), Berteroa incana (+; CP), Carthamus lanatus (+;
CP), Cichorium intybus (+; Ba), Chondrilla juncea (+; DB), Chrysopogon gryllus (+; Ba, DM),
Cleistogenes serotina (+; Ba, DM), Consolida regalis (+; DB), Convolvulus arvensis (+; CP),
Convolvulus cantabrica (+; Ba, DM), Conyza canadensis (+; CP), Cruciata laevipes (+; DB),
Dichanthium ischaemum (+-1; Ba, DB, DM), Elymus hispidus (+; Ba), Eryngium campestre (+;
Ba, DB, DM), Euphorbia glareosa (r-+; Ba, DM), Euphorbia seguieriana (+; DB), Festuca
valesiaca (1; DM), Fragaria viridis (+; Ba, DM), Galium humifusum (+; CP), Linum austriacum
(+; DB), Marrubium peregrinum (+; Ba), Melica ciliata (+; DB), Nigella arvensis (+; DB),
Plantago lanceolata (+; Ba), Polygonum aviculare (+; CP), Potentilla argentea (+; DB), Salvia
nemorosa (+; Ba), Sanguisorba minor (+; DB, DM), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; Ba),
Setaria glauca (+; DM), Solanum nigrum (+; CP), Stipa capillata (+; Ba), Teucrium chamaedris
(+-1; Ba, DM), Teucrium polium (+-1; Ba, DM), Thymus pannonicus (+; Ba), Trifolium
campestre (+; DB), Ulmus procera (+; CP), Verbascum banaticum (+; Ba), Xanthium spinosum
(r; CP), Xeranthemum annuum (+; Ba, DB).
2. Asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas. asphodelinetosum Sanda
et al. 1999 este sinonimă (SANDA 2002) cu cenotaxonul Asphodelinetum luteae Dihoru 1970.
Cenotaxonul prezintă o importanţă conservativă de excepţie, în primul rând datorită
caracterului endemic pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999) şi a caracterului vulnerabil
(3 situri) al acestuia la nivelul siturilor studiate, unde au fost identificate 5 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Asphodeline lutea (3-4; DP, PŞ, U)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DP, U), Asphodeline lutea (3-4; DP, U, PŞ),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; U), Jasminium fruticans (1; DP), Paeonia peregrina (+; U)
Alte specii: Adonis vernalis (+; U), Ajuga laxmannii (+; U), Althaea cannabina (+; U),
Anthemis tinctoria (+; DP), Carpinus orientalis (+; U), Cleistogenes serotina (1; ), Convolvulus
cantabrica (+; DP), Crataegus monogyna (+; DP), Dichanthium ischaemum (2; DP, U), Elymus
hispidus (+; U), Euphorbia agraria (+; U), Falcaria sioides (+; U), Festuca valesiaca (+-1; U),
Fragaria viridis (+; U), Fraxinus ornus (+; U), Lithospermum purpureocaeruleum (+; U),
Marrubium peregrinum (+; DP), Potentilla recta (+; U), Quercus pubescens (+-1; U), Salvia
nemorosa (+; U), Salvia nutans (+; U), Stipa pulcherrima (+-1 ; U), Tanacetum corymbosum (+;
U), Teucrium chamaedris (+; U), Teucrium polium (+; DP, U), Thlaspi perfoliatum (+; U),
Thymus pannonicus (+-1; U), Verbascum banaticum (+; DP), Veronica austriaca ssp. austriaca
(+; U), Vinca herbacea (+-1; U).
3. Asociaţia Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al.
1993, deşi nu este detaliată explicit ca subtip al acestui habitat, conform bazei de date PHYSIS,
este inclusă în alianţa endemică Paliureto-Carpinion orientalis Cristurean et Ţeculescu (1968)
1970, sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu alianţa Asparago verticillati-Paliurion Sanda et al.
1999. Ea se poate încadra în categoria „vulnerabil”, fiind identificată doar în 5 situri, numai în
judeţul Constanţa, unde au fost inventariate 4 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Jasminium fruticans (3-5; Ca, CF, CMVE, D,
VŞ)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; Ca, CMVE, D, VŞ), Jasminium fruticans (3-
5; Ca, CF, CMVE, D, VŞ), Myrrhoides nodosa (+; CMVE), Tanacetum millefolium (+; Ca).
Alte specii.
- arbuşti / arbori (de talie arbustivă) / liane: Acer tataricum (+; VŞ), Clematis vitalba (+;
Ca), Cornus mas (+; Ca), Cotinus coggygria (+; D), Crataegus monogyna (+; D, VŞ), Carpinus
orientalis (+; VŞ), Fraxinus ornus (+; Ca, VŞ), Ligustrum vulgare (+; VŞ), Rhamnus cathartica
(+; CMVE, VŞ), Viburnum lantana (+; Ca), Ulmus procera (+; VŞ), Vitis sylvestris (+; CMVE),
- ierburi / subarbuşti: Althaea pallida (+; CMVE), Alyssum saxatile (+; CMVE), Anthemis
tinctoria (+; D), Ballota nigra (+; CMVE), Cleistogenes serotina (1; CF, VŞ), Convolvulus
cantabrica (+-1; CF, D), Conyza canadensis (+; D, VŞ), Dichanthium ischaemum (+-1; CF, D),
Elymus hispidus (+; Ca, CF), Falcaria sioides (+; D), Festuca valesiaca (+-1; Ca, CMVE, VŞ),
38 Mihai PETRESCU
Fragaria viridis (+; Ca, VŞ), Galium aparine (+; CMVE), Marrubium peregrinum (+; D, VŞ),
Salvia nemorosa (+; Ca), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; CF), Sideritis montana (+; CF),
Sonchus oleraceus (r; CMVE), Stipa capillata (+-1; CF, D, VŞ), Tanacetum corymbosum (+;
D,VŞ), Teucrium chamaedris (+; CF, D), Teucrium polium (+; D), Verbascum banaticum (+; D),
Veronica austriaca ssp. austriaca (+; Ca), Vinca herbacea (+; D).
34.92 Stepe ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic Steppes)

Corespondenţe
EMERALD: ! 34.9 Continental steppes; NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes;
O 1198: 62C0* Stepe ponto-sarmatice; HR: R 3411 Pajişti daco-balcanice de Chrysopogon
gryllus şi Festuca rupicola, R 3414 Pajişti ponto-panonice de Festuca valesiaca, R 3415 Pajişti
ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum şi Festuca valesiaca, R 3416 Pajişti balcanice de
Festuca callieri, Sedum sartorianum şi Thymus zygioides, R 3417 Pajişti balcanice de Thymus
zygioides şi Agropyron brandzae, R 3418 Pajişti ponto-panonice de Agropyron cristatum şi
Kochia prostrata, R 3419 Pajişti vest-pontice de Stipa ucrainica şi Stipa dasyphylla, R 3420
Pajişti vest-pontice de Poa bulbosa, Cynodon dactylon şi Poa angustifolia.
Stepe din câmpia din vestul Mării Negre, de la vest de Nistru, a bazinelor asociate acesteia,
inclusiv a celor ale Dunării de Jos, Transilvaniei şi nordului Traciei, ale limitei sudice şi văilor
Podişului Podoliei, Podişului Central Rusesc, Podişului Volgăi, Orenburg-ului şi Başchiriei cu
Stipa capillata, Kochia prostrata, Koeleria lobata (Koeleria degeni), Stipa lessingiana, Festuca
valesiaca, Dichanthium ischaemum (Bothriochloa ischaemum), Medicago minima.
Încadrare fitocenologică: Festucetea valesiacae: Festucetalia valesiacae: Stipion
lessingianae, Festucion valesiacae (Festucion rupicolae), Pimpinello-Thymion zygioidi,
Agropyro-Kochion (i.a.)
În Dobrogea, pe lângă asociaţiile componente din alianţele Festucion valesiacae şi
Artemisio-Kochion, pentru cenotaxonii din alianţele Pimpinello-Thymion zygoidi şi Stipion
lessingianae au fost descrise 2 subtipuri, respectiv:
A) 34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides (Western Pontic thyme steppes)
Pajişti stepice neîncheiate din regiunea vest-pontică cu camefite, pe soluri superficiale cu
Pimpinella lithophila, Thymus zygioides, Stipa lessingiana, Koeleria lobata, Potentilla
bornmuelleri, Satureja kaerulea, Ornithogalum amphibolum.
Încadrare fitocenologică: Pimpinello-Thymion zygioidi
B) 34.9213 Stepe vest-pontice de colilie (Western Pontic feathergrass steppes)
Stepe din regiunea vest-pontică şi din Podişul Transilvaniei dezvoltate pe soluri mai
profunde.
Încadrare fitocenologică: Stipion lessingianae (Meso-Stipetum)
Conform literaturii (SANDA, ARCUŞ 1999; DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA 2002)
sunt redate pentru acest habitat şi pentru cenotaxonii componenţi speciile dominante,
codominante, diferenţiale.
- Festucion valesiacae: Agropyron pectiniformae, Alyssum saxatile, Chrysopogon
gryllus, Dichanthium ischaemum, Elymus hispidus, Festuca valesiaca, Koeleria macrantha, Poa
- Stipion lessingianae: Cephalaria uralensis, Salvia nutans, Stipa lessingiana, Teucrium
- Artemisio-Kochion: Kochia prostrata
- Pimpinello-Thymion zygioidi: Agropyron brandzae, Artemisia caucasica (A.
Specii ameninţate
În literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999; SANDA 2002) sunt citate
numeroase specii ameninţate, reprezentative pentru acest habitat: Agropyron brandzae (lre; lrn);
Campanula romanica(lre; lrn; O 1198; R6); Colchicum fominii (R6; lre; lrn); Dianthus
nardiformis (lre; lrn); Moehringia grisebachii (lre; lrn); Moehringia jankae (lre; lrn; O 1198);
Ornithogalum amphibolum (lre; lrn); Paeonia tenuifolia (R6; lrn; O1198); Stipa ucrainica (lre;
lrn) etc.
În Europa habitatul este răspândit în Ucraina, Rusia (subtipul „34.922 Stepe sarmatice”) şi
pe suprafeţe reduse în Bulgaria. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică şi are
un areal natural restrâns, ce a suferit masive reduceri datorită intervenţiei antropice, fiind şi în
prezent în regresie. Habitatul poate fi considerat ca rar şi ameninţat la nivel naţional şi european.
Chiar dacă în descrierea oficială a acestui habitat sunt menţionate şi alte părţi ale României,
pajiştile stepice tipice, climax din cadrul acestuia, sunt întâlnite numai pe zone restrânse din sud-
estul ţării, în special în Dobrogea, inclusiv conform hărţilor de vegetaţie (DONIŢĂ et al. 1992).
Habitate asociate
În Dobrogea acest habitat este format dintr-o vegetaţie mozaicată, compusă din asociaţii
vegetale din alianţele Festucion valesiacae, Artemisio-Kochietum şi Stipion lessingianae (ce
corespunde parţial cu subtipul 34.9213) pe substrat de loess şi asociaţii din alianţa Pimpinello-
Thymion zygioidi (subtipul 34.9211) pe substraturi pietroase şi stâncării.
Acest habitat este uneori asociat cu tipurile „31.8B7 Tufărişuri de foioase ponto-
sarmatice”, inclusiv cu subtipul rar „31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur”;
„41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar” în special cu subtipul
„41.73724 Vegetaţie forestieră moesică moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”; „93
Silvostepă”, subtipul „Silvostepă din Dobrogea”.
Ameninţări
Datorită favorabilităţii pentru agricultură, cea mai mare suprafaţă a acestui habitat este în
prezent distrusă, fiind înlocuită cu terenuri arabile. În România, majoritatea zonelor restrânse ce au
mai rămas sunt concentrate îndeosebi în Podişul Dobrogean, pe versanţi cu pante mari sau pe
soluri pietroase, ce nu pot fi utilizate pentru agricultură. Aceste habitate sunt cele mai ameninţate
dintre cele prezentate, inclusiv de suprapăşunat, culegerea plantelor ameninţate, cariere,
împăduriri, instalaţii pentru producerea de energie electrică, relee, construcţii în extravilan, care
reduc şi mai mult suprafaţa reprezentativă de habitate de acest tip, neperturbate sau slab perturbate.
Subtipul „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides” este cel mai ameninţat dintre
toate, întrucât este întâlnit numai în Podişul Dobrogei, pe suprafeţe foarte reduse, pe substrat
pietros, fiind periclitat în special de cariere şi suprapăşunat.
Subtipul „34.9213 Stepe vest-pontice de colilie” urmează după cel sus-menţionat ca nivel
de ameninţare, deoarece este răspândit în forme tipice, nedegradate (sau mai puţin degradate)
numai în Podişul Dobrogean, pe arii restrânse, fiind ameninţat de suprapăşunat şi împăduriri.
Habitatul „34.92 Stepe ponto-sarmatice” reprezintă cea mai importantă contribuţie a
României la conservarea patrimoniului natural european, având în vedere că este cel mai
reprezentativ pentru bioregiunea stepică, prezentă în Uniunea Europeană numai în sud-estul
României, pe arii restrânse. În acest context Podişul Dobrogean reprezintă cea mai importantă
regiune pentru conservarea acestui habitat la nivel naţional şi al Uniunii Europene, având în
vedere că aici se păstrează încă cele mai intense, reprezentative şi bine conservate suprafeţe din
acest habitat. Habitatul este protejat ca tip prioritar (H 62C0*) prin legislaţia naţională şi
internaţională (O 1198, R4).
În Podişul Dobrogei multe dintre asociaţiile vegetale cuprinse în acest habitat au caractere
distincte (în comparaţie cu alte părţi ale României sau Europei), fiind endemice (toate asociaţiile
din alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi) sau regionale, specifice Dobrogei (Stipo ucrainicae-
40 Mihai PETRESCU
Festucetum valesiacae). La acestea din urmă se adaugă, conform unor autori (SANDA 1999;
DIHORU 1970; HOREANU 1976), subasociaţiile dobrogicum ale asociaţiilor vegetale
Botriochloetum ischaemi, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli, Stipetum capillatae,
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae.
Stepele dobrogene prezintă trăsături specifice faţă de restul habitatelor stepice din ţară şi
din afara graniţelor întrucât aici este prezent un tip de habitat endemic (SANDA 1999) pentru
această provincie, respectiv subtipul „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides” întâlnit
pe suprafeţe reduse. Valoarea conservativă a acestuia este sporită şi de faptul că reuneşte
majoritatea speciilor din Podişul Dobrogean ameninţate la scară naţională sau globală, cea mai
mare parte dintre acestea fiind încadrate în alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi.
Valoare conservativă ridicată şi un caracter specific pentru Dobrogea prezintă şi
majoritatea subtipurilor / asociaţiilor de mai jos.
Subtipul „34.9213 Stepe vest-pontice de colilie” este un habitat rar, întâlnit îndeosebi în
sud-estul României, reprezentat în Dobrogea prin asociaţia regională Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae, endemică pentru această regiune. Aceasta constituie habitatul pentru
multe specii ameninţate la nivel naţional sau global din Podişul Dobrogean, majoritatea din
alianţele Festucion valesiacae şi Stipion lessingianae.
Deşi sunt în general mai larg răspândite, majoritatea asociaţiilor din alianţa Festucion
valesiacae prezintă de asemenea o valoare conservativă ridicată, în special subasociaţiile
dobrogicum ale acestora, citate mai sus, inclusiv datorită faptului că şi acestea conţin numeroase
specii ameninţate cu dispariţia.
Asociaţiile ierboase se încadrează în următoarea clasificare fitocenologică:
Clasa FESTUCO - BROMETEA Br.-Bl. et R.Tx. ex Klika et Hadac 1944
Ordinul FES TUCETALIA VALES IACAE Br.-Bl. et R.Tx. ex Br.-Bl.1949
1. Alianţa Festucion valesiacae Klika 1931

Această alianţă cuprinde cea mai mare parte din asociaţiile de pajişti stepice de pe
teritoriul siturilor studiate, ce vor fi descrise succint în continuare.
1.1 Asociaţia Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 este considerată un
cenotaxon secundar (DIHORU, DONIŢĂ 1970), ce poate fi considerat ca vulnerabil, fiind
întâlnit în 5 situri, în care nu au fost identificate specii ameninţate. În această asociaţie se
încadrează şi subasociaţia sophoretosum Dihoru (1969) 1970 din rezervaţia naturală Korum
Tarla, caracterizată prin prezenţa speciei Sophora jaubertii. În judeţul Constanţa este citată
(SANDA, ARCUŞ 1999) de la Canaraua Fetii, Esechioi şi Dumbrăveni.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cynodon dactylon (2-4; cD-PCa, cHm-MMS,
LB, M), Poa angustifolia (2-4; cD-PC, cHm-MMS, cSo-DT, LB, M).
Alte specii: Achillea setacea (+-1; cD-PCa, cHm-MMS, cSo-DT, M), Artemisia austriaca
(+; cHm-MMS), Cichorium intybus (+; cHm-MMS), Convolvulus arvensis (+; cSo-DT, M),
Conyza canadensis (+; LB), Crataegus monogyna (+; M), Dichanthium ischaemum (+-2; cHm-
MMS, cSo-DT, LB), Erodium cicutarium (+; cHm-MMS), Eryngium campestre (+; cD-PCa,
LB, M), Euphorbia glareosa (+; LB), Euphorbia seguieriana (+; M), Festuca valesiaca (1; LB),
Galium humifusum (+; M), Galium pedemontanum (+; cD-PCa), Koeleria macrantha (+; cD-
PCa), Melica ciliata (+; M), Myosotis stricta (+; cD-PCa), Nigella arvensis (+; LB), Potentilla
argentea (+; LB), Ranunculus illyricus (+; cD-PCa), Sanguisorba minor (+; LB), Stipa capillata
(+; cHm-MMS, M), Taraxacum erythrospermum (+; cD-PCa), Tragopogon dubius (+; M),
Xeranthemum annuum (+; cD-PCa, LB),
1.2 Asociaţia Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, tipică pentru stepa
primară, are o distribuţie sporadică, fiind inventariată în 28 dintre siturile studiate. Asociaţia este
una dintre cele mai bogate în specii ameninţate (35 specii), situându-se pe locul V din acest punct
de vedere. Unii autori (HOREANU 1976B) consideră că acest cenotaxon este reprezentat în
Dobrogea prin asociaţia regională Festucetum valesiacae dobrogicum Horeanu 1976.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Festuca valesiaca (3-4; B, Ba, C, cB-PC,
CD, cF-DT, cI-PN, CMVE, CoM, D, DB, DBu, DCI, DM, En, GD LT, LV, M, MC, MCI, MCO,
PCe, VM, VOs), Medicago minima (+-3; B, Ba, C, cB-PCa, CD, CMVE, CoM, DB, DCI, DM,
En, GD, LT, M, MCO, VM, VOs).
Specii ameninţate: Allium saxatile (+; GD), Asparagus verticillatus (r-+; LV, MCI),
Astragalus dolichophyllus (r-1; DCI), Astragalus ponticus (r; MCI), Campanula romanica (+;
B), Centaurea napulifera (+ ; B), Colchicum fominii (+; CoM, VM), Coronilla scorpioides (+;
VOs), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; VOs), Crocus chrysanthus (+; LMN), Crocus pallasii
(r-1; Ba, D), Crocus reticulatus (+; MC), Dianthus nardiformis (r-+; C, DB, MC, VM), Dianthus
pallens (+; CD), Echinops ritro ssp. ruthenicus (r-+; B, cB-PCa, DCI, GD, LT, MCI), Ephedra
distachya (+; DCI), Euphorbia myrsinites (+; En), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+;
CD), Gagea szovitzii (+; LMN), Iris suaveolens (+; cI-PN, VM), Koeleria lobata (+; VOs),
Onobrychis gracilis (+; M, MCI, VC), Orchis morio (+; cI-PN), Ornithogalum fimbriatum (1;
cF-DT), Ornithogalum sibthorpii (1; B), Paeonia peregrina (+-1; MCI, cF-DT), Pimpinella
tragium ssp. lithophila (+; CD), Potentilla bormuelleri (+; cI-PN, DM), Rumex tuberosus (+;
DBu), Salvia aethiopis (+; DCI, MCI), Satureja caerulea (+; D), Scorzonera mollis (r; En),
Scutellaria orientalis (r-+; MCI), Sempervivum zeleborii (+; B), Tanacetum millefolium (+-3;
CD, cI-PN, CoM, DCI, En, GD, MCI, VM), Thymus zygioides (+; C, CD, CMVE)
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; CMVE, LMN, MCO, PCe), Achillea nobilis ssp.
neilreichii (+; B, VM), Achillea setacea (+-1; B, Ba, En, MCI, VM), Adonis vernalis (+; MCI),
Agropyron cristatum (+-1; CD, DB, En, GD, LT, LV, MCI, PCe, VM), Ailanthus altissima (+;
En), Ajuga chamaepytis (+; M), Ajuga laxmannii (+; MCO), Allium rotundum (+; VM, VOs,
MCI), Althaea pallida (r; DB), Alyssum saxatile (+; LMN), Amorpha fruticosa (+; LV),
Anagallis arvensis (+; C), Anthemis austriaca (+; DBu, En), Anthemis tinctoria (+; DM, En,
VOs), Arenaria serpyllifolia (+; C), Artemisia annua (r; VM), Artemisia austriaca (+-1; B, Ba,
C, cB-PCa, CD, CoM, DB, En, GD, M, VM), Asperula tenella (r-+; C, CD, CMVE, LV, M, MC,
PCe, VM, VOs), Aster oleifolius (+; PCe), Astragalus onobrychis (r; B), Bassia prostrata (+;
CoM, LT, PCe, LV), Berteroa incana (+; DB, VM), Bombycilaena erecta (+-1; B, DM, LT),
Brachypodium sylvaticum (+; PCe), Carduus nutans (+; Ba, CD, CMVE, CoM, DB, GD),
Carpinus orientalis (+; MC), Carthamus lanatus (+; MC), Centaurea diffusa (+; DB), Centaurea
orientalis (+; LMN), Chondrilla juncea (+; C, cB-PC, M), Chrysopogon gryllus (+; B, VM),
Cleistogenes serotina (1; PCe), Clinopodium vulgare (+; MCO), Convolvulus arvensis (+; cB,
PCe), Convolvulus cantabrica (+; CD, MCO, LMN), Coronilla varia (+; B, CMVE), Crataegus
monogyna (+; B, En, M, MCI), Cichorium intybus (r-+; C, DB, En, LV, M), Cynodon dactylon
(1-2; cB-PCa, LT, LV, M), Dichanthium ischaemum (+-2; B, Ba, C, cB-PCa, CD, cF-DT,
CMVE, CoM, DB, En, LMN, LV, MC, MCO, PCe, VM), Digitalis lanata (+; DBu, VM),
Echium italicum (r-1; DB, VM), Echium vulgare (+; VM), Elymus hispidus (r-1; DBu, LMN,
MC, MCO), Erodium cicutarium (+; En), Eryngium campestre (+; B, Ba, C, cB-PCa, CD, CoM,
DB, GD, LMN, M, MCI, VM), Erysimum diffusum (+; LT), Euphorbia agraria (+; DBu),
Euphorbia glareosa (+-1; MCI, GD, LV, VM), Euphorbia seguieriana (+-1; C, CMVE, DB,
CD, DCI, LT, M, VM), Evonymus verrucosus (r; MC), Falcaria sioides (+; DBu), Filipendula
vulgaris (+-1; cF-DT, LMN, VM), Fragaria viridis (+-1; cF-DT, MC, VM), Fraxinus ornus (+;
LMN, PCe), Galium humifusum (+; B, cB-PCa, M), Galium pedemontanum (+; DBu),
Gypsophila pallasii (+; PCe), Haplophyllum suaveolens (+; MCI, CMVE), Herniaria glabra (+;
B), Hordeum murinum (+; VM), Hyoscyamus niger (+; CoM, VM), Inula oculus-christi (+; En),
Iris pumila (+-1; LMN, VOs), Iris variegata (r; PCe), Koeleria macrantha (+-1; LMN, LT, M),
Kohlrauschia prolifera (+; B, GD, MC), Lamium amplexicaule (+; En, DCI), Lamium
purpureum (+; DBu), Lappula squarrosa (+; VM), Linaria genistifolia (r-+; DBu, DCI, LMN,
M, MCO, CMVE), Linum austriacum (+; CMVE, En, LT, MCI), Linum tenuifolium (+; MCI),
42 Mihai PETRESCU
Marrubium peregrinum (+; CD, GD, LV, MCI, PCe), Marrubium vulgare (+; En), Medicago
falcata (+; CD), Medicago lupulina (2; C), Melica ciliata (+; CD, CMVE, DCI, MCI, MCO),
Melilotus albus (+; M), Muscari racemosum (+-1; B, LMN, VOs), Myosotis stricta (+; En),
Nigella arvensis (+; C, DB, M), Odontites vernus (+; DB, GB), Origanum vulgare (1; MCI),
Orlaya grandiflora (r-2; cB-PCa, DB, LMN, MC, MCO, VOs), Oxytropis pilosa (1; M),
Papaver dubium ssp. albiflorum (+; VM), Phleum phleoides (+; cB-PCa, DB, LMN, VOs, VM),
Phlomis tuberosa (+; cF-DT, MCI), Plantago lanceolata (+; B, C, DB, GD), Poa bulbosa (+-1;
B, cB-PCa, DCI, En, LT, VOs), Potentilla argentea (+;B, C, cF-DT, DB, DBu, MC, VM),
Potentilla pedata (r; VM), Potentilla taurica (+; VOs), Quercus pubescens (+-2; DBu, MC, cF-
DT), Ranunculus illyricus (+; DBu, En, LMN, VOs), Salvia nemorosa (+; Ba, GD, LT),
Sanguisorba minor (+; B, Ba, VOs, VM), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+-1; CoM, VOs),
Senecio vernalis (+; LT), Sideritis montana (+; MCO), Silene conica (+; En, MC), Stachys recta
(+-1; CMVE, MCI), Stipa capillata (+-1; B, Ba, cB-PCa, CoM, CD, En, GD, LV, M, MC, MCI,
PCe, VM, VOs), Stipa lessingiana (r; MCI), Stipa pennata ssp. pennata (+; VOs), Stipa
pulcherrima (+; DBu), Taraxacum erythrospermum (+; cF-DT), Teucrium chamaedris (+-1; CD,
cF-DT, DB, En, DBu, LMN, LV, MC, MCI, MCO), Teucrium polium (+-1; Ba, CD, CMVE,
DB, En, GD, LMN, LT, LV, MC, MCI, PCe, VM, VOs), Thlaspi perfoliatum (+; DBu, VOs),
Thymus pannonicus (+-1; B, Ba, C, cB-PCa, cF-DT, CoM, En, LT, VM), Tragopogon pratensis
(+; CMVE), Tribulus terrestris (+; VM), Trifolium alpestre (+; MCO), Trifolium arvense (+; C,
MC, MCO), Trifolium campestre (+-1; C, DB, MC, MCO), Verbascum banaticum (+; cF-DT,
CMVE, DB, DBu, MC, VOs), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; DBu, VOs), Veronica
dillenii (+; CoM, En), Veronica prostrata (+; En), Veronica spicata (+; MCI), Vinca herbacea
(+; cF-DT, DBu, MCO, VOs), Viola arvensis (+; B, VOs), Xeranthemum annuum (+; CD, DB,
GD, M),
1.3 Asociaţia Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al.
1993 poate fi considerată ca vulnerabilă întrucât a fost identificată în doar două dintre siturile
analizate. Până în prezent a fost inventariată o singură specie ameninţată. Asociaţia este citată
(SANDA, ARCUŞ 1999) din zona versanţilor stâncoşi de la Canaraua Fetii.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Alyssum saxatile (1; PH, CF)
Specii ameninţate: Jasminium fruticans (+; PH)
Alte specii: Asperula tenella (+; PH, CF), Ballota nigra (+; CF), Cerasus mahaleb (+; PH),
Chelidonium majus (+; CF), Cleistogenes serotina (+; PH), Clematis vitalba (+; CF),
Convolvulus cantabrica (+; PH), Conyza canadensis (r; CF), Dichanthium ischaemum (+; PH),
Evonymus verrucosus (+; PH), Sanguisorba minor (+; PH), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+;
CF, PH), Stipa capillata (+; PH), Thymus pannonicus (+; PH), Teucrium chamaedris (+; PH),
Teucrium polium (+; PH).
1.4 Asociaţia Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, asociaţie secundară a fost
observată rar, în 16 dintre siturile studiate, unde s-au inventariat 8 specii ameninţate. Asociaţia
este citată (SANDA, ARCUŞ 1999) de la Dumbrăveni unde a fost identificată subasociaţia
saturejetosum coeruleae Sanda, Arcuş, 1999.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Artemisia austriaca (+-4; B, C, CD, CP, DB,
DCI, DDt, En, LT, MC, Pe, R, T), Poa bulbosa (2-4; B, C, CD, CP, DB, DCI, DDt, En, LT, MC,
Pe, R, T).
Specii ameninţate: Colchicum triphyllum (r; cB-PCa), Dianthus pseudarmeria (+; Pe),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (r-+; DCI, CP), Ephedra distachya (2; DCI), Euphorbia
myrsinites (+; En), Ornithogalum amphibolum (r; DCI), Ornithogalum sibthorpii (1; B),
Potentilla bornmuelleri (+; DB), Salvia aethiopis (+; T).
Alte specii: Achillea coarctata (1; Pe), Achillea setacea (+-1; B, C, CD, CP, DB, En, MC,
R), Aegilops cylindrica (+; Pe), Agropyron cristatum (+; B, CP, DB, DCI, Pe, R), Agropyron
repens (+; MC), Ajuga chamaepytis (+; DCI, LT), Alyssum desertorum (+; LT), Arenaria
serpyllifolia (+; C, MC), Artemisia annua (+; DB), Asperula tenella (1; Pe), Ballota nigra (+; CP),
Bassia prostrata (+; CD, DB, LT, Pe, T), Berteroa incana (+; DB, CP), Bombycilaena erecta (+;
MC, Pe), Cannabis sativa (r; C), Capsella bursa-pastoris (+; DCI), Carduus nutans (+; Pe),
Ceratocarpus arenarius (+; DDt), Chondrilla juncea (+; B, CP, DB, Pe), Convolvulus arvensis
(+; B, C, CP), Convolvulus cantabrica (+; Pe), Conyza canadensis (+; Pe, T), Cichorium intybus
(+; DB), Cynodon dactylon (+-1; B, C, CD, DDt, LT, MC, Pe, R, T), Dichanthium ischaemum
(+-1; B, DB, DDt, Pe), Erodium cicutarium (+-1; B, C, CD, DCI, DDT, En, R, T), Eryngium
campestre (+; C, CP, DCI, DDt, En, Pe, R), Erysimum diffusum (+-1; DDt, Pe), Euphorbia
seguieriana (+-2; DB, DCI, LT, Pe), Festuca valesiaca (+-2; B, C, CD, DB, DCI, DDt, En, MC,
R), Galium humifusum (+-1; B, C, CP, DDt, MC), Helichrysum arenarium (+; Pe), Herniaria
glabra (+; B), Hordeum murinum (1; DDt), Koeleria macrantha (1; LT), Kohlrauschia prolifera
(+; CP), Lamium amplexicaule (+; DCI), Linaria genistifolia (+; Pe), Linum austriacum (+; LT,
Pe), Marrubium peregrinum (+-1; CP, DB, MC, Pe), Marrubium vulgare (+; DCI, En, MC),
Medicago lupulina (1; C), Medicago minima (+-2; B, C, DDt, En, LT, MC, Pe, R, T), Minuartia
glomerata (+; Pe), Onopordum acanthium (r-+; C, CP), Phlomis tuberosa (+; CP), Plantago
lanceolata (+-1; B, C, DB, En, R), Polygonum aviculare (+; C, CP, R, T), Portulaca oleracea
(+; CP), Potentilla argentea (+; DB, MC, R), Salvia nemorosa (+; MC, LT, Pe), Sanguisorba
minor (+; MC), Sideritis montana (+; C), Silene conica (+; Pe), Stipa capillata (+; DCI, DB),
Taraxacum erythrospermum (+-r; B, C), Teucrium chamaedris (+; DCI), Teucrium polium (+-r;
DCI, En, LT, MC), Thlaspi perfoliatum (+; En), Thymus pannonicus (+-1; CD, DB, DCI, LT,
MC, Pe), Tragus racemosus (+; B, T), Tribulus terrestris (+; DB, CP), Xeranthemum annuum
(+-1; CP, DB, Pe),
1.5 Asociaţia Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 este considerată un
cenotaxon primar (DIHORU, DONIŢĂ 1970). Caracteristic pentru cel mai arid tip de stepă, cea
cu graminee, acest cenotaxon este răspândit predominant în Dobrogea, fiind considerat
vulnerabil în siturile studiate (8 situri) în care au fost întâlnite 5 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Agropyron cristatum (4-5; PBC, Pe, DCI,
DB, DD, PCe)
Specii ameninţate: Centaurea gracilenta (+; Pe), Dianthus pallens (+; DD), Goniolimon
collinum (+; VC), Satureja coerulea (1; PBC), Tanacetum millefolium (+; PBC),
Alte specii: Achillea coarctata (+; DCI, DB), Achillea setacea (+; DB, PCe), Artemisia
annua (+; DCI), Artemisia austriaca (+-1; DB, DCI, DD, Pe), Asperula tenella (+; DCI, Pe),
Aster oleifolius (+; PCe), Bassia prostrata (+-1; DB, DCI), Berteroa incana (+; DB), Carthamus
lanatus (+; DB, DCI), Ceratocarpus arenarius (+; Pe), Convolvulus arvensis (+; DB), Conyza
canadensis (+; DD), Cichorium intybus (+; DB), Cynodon dactylon (+; DD), Chondrilla juncea
(+; PCe), Crataegus monogyna (+; PCe), Dichanthium ischaemum (+-1; DCI, DD, Pe), Elymus
hispidus (1; DD, PCe), Eryngium campestre (+; DB), Erysimum diffusum (+; Pe), Euphorbia
agraria (+; PCe), Euphorbia glareosa (+; PBC), Euphorbia seguieriana (+; DB, Pe), Festuca
valesiaca (+-2; DB, DCI, DD, PBC, PCe, Pe), Galium humifusum (+; DB), Herniaria incana (+;
PBC), Iris variegata (r; PCe), Kohlrauschia prolifera (+; DB), Linaria genistifolia (+; Pe),
Linum austriacum (+; Pe), Marrubium peregrinum (+; DB, DCI, DD, PCe), Medicago falcata
(+; DD), Medicago minima (+; Pe), Minuartia glomerata (+; Pe), Nigella arvensis (+; DD),
Odontites vernus (r; DB), Orlaya grandiflora (+; PCe), Plantago lanceolata (+; DCI), Poa
bulbosa (1; DCI, Pe), Potentilla argentea (+; DB), Salvia nemorosa (+; DD, PCe), Sedum
urvillei ssp. hillebrandtii (+; Pe), Sideritis montana (+; PCe), Stipa capillata (+-1; PBC, DB,
DCI, DD, PCe), Teucrium chamaedris (+; DB, Pe), Teucrium polium (+; DCI, PCe), Thalictrum
minus (+; PCe), Thymus pannonicus (+; Pe), Tragopogon dubius (+; PCe, Pe), Trifolium arvense
(+; DB), Trifolium campestre (+; DB), Xeranthemum annuum (+; DB, DD, Pe),
1.6. Asociaţia Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, considerată
cenotaxon secundar (DIHORU, DONIŢĂ 1970), este cea mai frecventă grupare vegetală întâlnită în
pajiştile stepice din siturile studiate, situându-se la limita superioară a categoriei „sporadic” (50
situri) precum şi la unul dintre cele mai ridicate niveluri ale bogăţiei de specii (40 de specii), fiind
44 Mihai PETRESCU
situat pe locul trei din acest punct de vedere. Unii autori (DIHORU, DONIŢĂ 1970) consideră că
aceasta este reprezentată în Dobrogea prin asociaţia regională Bombycilaeno-Botriochloetum
ischaemi Dihoru 70, sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Botriochloetum ischaemi dobrogicum
Horeanu 1976. Aceasta din urmă include toate fitocenozele cu Dichanthium ischaemum din
Dobrogea, speciile Thymus zygioides, Scutellaria orientalis, Colchicum fominii, Convolvulus
cantabrica fiind considerate (HOREANU 1976B) diferenţiale pentru subasociaţia dobrogicum
Horeanu (1975) 1976, acestea fiind identificate şi în siturile studiate.
Asociaţia este citată (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţiile Canaraua Fetii, Dumbrăveni
şi Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Dichanthium ischaemum (3-5; Ar, B, Ba, cG-
PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, Ca, CD, CF, CM, CMVE, CP, D, DB, DBu, DD, DDt, DG, DL,
DM, DMz, DP, DV, E, Es, GD, LB, LO, LT, M, MCI, MC, MCO, oM-PNMM, P, PBC, Pe, PF,
PH, PVT, VM).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; CM, DL, PBC), Achillea leptophylla (+; Pe),
Asparagus verticillatus (r; CM, PBI, D), Asphodeline lutea (+; DP), Astragalus ponticus (r;
cHm-MMS), Centaurea gracilenta (+; Pe), Chamaecytisus danubialis (+; PF), Colchicum
fominii (+-1; CD, VM), Colchicum tryphyllum (+; P, DB), Crocus chrysanthus (+-1; cSo-DT,
MC), Crocus pallasii (r-+; Ba, D, DP), Crocus reticulatus (r-1; DB, DDt, MC, MCI), Daucus
guttatus ssp. zahariadii (+; DB, LT, MC), Dianthus leptopetalus (+; Ba), Dianthus nardiformis
(r-+; CP, MC, oM-PNMM, VM), Dianthus pallens (+; DD), Dictamnus albus (+; CF), Echinops
ritro ssp. ruthenicus (r-1; CD, cHm-MMS, CM, CMVE, CP, D, DP, DV, MC, PBC, PBI, VM),
Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (r-1; MCI, PBC), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis
(+-1; DB, DL, MCI, VM), Gagea szovitzii (r; DDt), Goniolimon collinum (+; D),
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (1; DDt), Iris suaveolens (r-+; CP, MC), Jasminium
fruticans (+-1; CF, D), Koeleria lobata (+-1; MC, MCI), Lactuca viminea (+; cG-PNMM, Ca,
DV), Ononis pussila (+-1; MCI), Onobrychis gracilis (r-+; MCI, Pe, PF, VM), Ornithogalum
sibthorphii (r-+; DDt, DL), Paliurus spina-christi (r-1; Ba, DB, DM), Pimpinella tragium ssp.
lithophila (+; Ca, CM, MC, MCI), Potentilla bormuelleri (1; MC), Pyrus bulgarica (+; CM, CP,
DBu, DL), Salvia aethiopis (r-+; Ar, Ba, CD, CMVE, CP, DP, P, Pe), Satureja coerulea (+-2;
Ba, CD, D, DL, MC, PBC), Scutellaria orientalis (+; CD), Spiraea crenata (+; DG), Tanacetum
millefolium (+-1; Ca, CD, PBC), Thymus zygioides (+; CD, Pe), Verbascum ovalifolium (r; DG,
MC, VM).
Alte specii: Achillea coarctata (+; Ar, DDt, oM-PNMM, Pe), Achillea nobilis ssp.
neilreichii (r-+; CP, DG, MC, MCI, VM), Achillea setacea (+; Ar, B, Ba, cHm-MMS, cSo-DT,
DMz, LB, LO, LT, MC), Acinos arvensis (+; M), Adonis vernalis (r-+; CD, DBu, PBC),
Agropyron cristatum (+-2; B, CMVE, CP, DB, DD, DDt, DV, GD, LO, LT, Pe), Ajuga
laxmannii (+; PBC), Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Allium flavum (+; Pe), Allium rotundum (+-
1; DL, DV, LO, MCI, PBC, PF), Althaea pallida (+; Ar, DV), Alyssum murale (+; CP, MCO),
Anthemis austriaca (+; Pe), Anthemis tinctoria (+; CM, D), Anthriscus cerefolium (+; Es),
Arenaria serpyllifolia (+; Pe), Artemisia absinthium (+; Ar), Artemisia annua (r-+; CP, LT, Pe),
Artemisia austriaca (+-1; B, Ba, CD, cHm-MMS, CM, CP, DB, DDt, DL, DM, DMz, Es, GD,
LO, LT, MC, PBC, Pe), Asperula tenella (+; Ar, B, Ba, Ca, CD, CF, CM, CP, DBu, DG, DL,
DMz, DV, M, MCI, P, PBC, Pe, PVT, VM), Ballota nigra (+-1; CP, DB, DP), Bassia prostrata
(+; CMVE, DD, DV, LB, LO, Pe), Berteroa incana (1; MC), Bombycilaena erecta (+; B, CP,
DB, oM-PNMM, Pe, VM), Bromus sterilis (1; Ar), Bromus tectorum (1; Pe), Calamintha acinos
(+; DG), Campanula sibirica (+; DV, M, VM), Carduus nutans (r-+; Pe, CMVE, DB, MCI,
VM), Carpinus orientalis (+-1; cG-PNMM, DL), Centaurea solstitialis (r-+; MC, PH), Cerasus
mahaleb (+; Ca), Chondrilla juncea (r-+; B, CP, DB, DD, Pe, PVT, VM), Chrysopogon gryllus
(r-1; Ar, B, CF, DBu, DL, Es, MC, MCI, PBC, PF, PH), Cleistogenes bulgarica (+; PBC),
Cleistogenes serotina (+-1; CF, D, DM, PH), Clinopodium vulgare (+; Ar), Consolida regalis (+;
DB), Convolvulus arvensis (+; Ar, B), Convolvulus cantabrica (+; Ba, Ca, CD, CF, CMVE, D,
DB, DL, DM, MC, Pe, PH), Conyza canadensis (+; B, CP, VM), Cornus mas (+-1; Ar, CD, CM,
D), Coronilla varia (+; DV, Pe, MCI), Cotinus coggygria (+; CM, PBC), Crataegus monogyna
(+; Ar, Ca, CD, CM, DDt, DG, GD, DP, PBC, PF, PVT), Cychorium intybus (+-1; Ar, B, Ba, Ca,
CMVE, CM, CP, DB, DD, DDt, LO, LT, MC, PH, PVT, VM), Cynanchum acutum (+; Ar),
Cynodon dactylon (+-2; Ar, B, Ba, CP, DB, DMz, DD, LB, LT, MC, P, Pe, PVT), Dactylis
glomerata (+-1; PF, GD), Echium italicum (+; VM), Echium vulgare (+-1; Ar, DV, MCI),
Elymus hispidus (+-2; CF, DBu, DM, DV), Erodium cicutarium (+; MC, Pe), Eryngium
campestre (r-1; Ar, B, Ba, cHm-MMS, Ca, CD, CM, CP, DB, DBu, DD, DDt, DG, DL, DM, DP,
DV, Es, GD, LO, MC, MCI, PBC, Pe, PF, PH), Erysimum diffusum (+-1; M, Pe), Euphorbia
agraria (+; CP, D, Pe), Euphorbia glareosa (+; Ba, DB, Es, GD, MCI, PBC, PF, VM),
Euphorbia seguieriana (+-1; CMVE, CP, DG, Pe, PVT, M), Evonymus verrucosus (+; D),
Falcaria sioides (+; DBu, DV), Festuca valesiaca (+-3; Ar, B, Ba, cHm-MMS, Ca, CD, CM,
CMVE, CP, cSo-DT, D, DBu, E, DDt, DG, DL, DM, DMz, LO, MC, MCI, MCO, oM-PNMM,
PBC, PVT, VM), Filipendula vulgaris (+; CP), Fragaria viridis (+-1; Ar, CF, DP, MCO, MC,
PF), Fraxinus ornus (+; D), Galium aparine (+; GD), Galium humifusum (+; Ar, B, Ca, CP, M,
MCI), Gypsophila pallasii (+; PVT), Haplophyllum suaveolens (+; CMVE, DB, PBC, MCI),
Helichrysum arenarium (r-+; CP, MC), Herniaria incana (+; MC), Hypericum perforatum (+;
DL), Koeleria macrantha (1; Pe), Kohlrauschia prolifera (+-1; Ar, DL, oM-PNMM, CMVE,
MC, LO), Ligustrum vulgare (+; D), Linaria genistifolia (r-1; Ar, Ca, CD, CMVE, DBu, DDt,
DL, DV, GD, LO, MCO, Pe, PVT, VM), Linaria vulgaris (+; Ar), Linum austriacum (+; CD,
CMVE, M, PBC, VM), Linum hirsutum (+; CM), Linum tenuifolium (+; M), Lithospermum
purpureocaeruleum (+; DBu), Lotus tenuis (+; Ar), Marrubium peregrinum (+-1; CP, DL, DP,
DV), Marrubium vulgare (+; Ar, LB), Medicago falcata (+; B, DD, DMz, VM), Medicago
minima (+-2; B, Ba, CP, DM, LT, MC, Pe, VM), Melica ciliata (+; DV, M), Melilotus albus (+;
DV, M), Myosotis stricta (+; DDt), Nigella arvensis (+; Ar, CM, CD, CP, DB, DL, VM),
Odontites vernus (r-+; CM, PVT), Ononis spinosa (+; LO), Onopordum acanthium (r-+; Ca, Pe),
Origanum vulgare (+; Ar), Orlaya grandiflora (+-1; CM, DBu, DL, GD, MCO, PBC), Oxytropis
pilosa (r; MCI), Phleum phleoides (+; MCO), Phlomis tuberosa (+; DP), Plantago lanceolata (+-
1; B, Ba, CD, DDt, LT, P, PBC), Poa bulbosa (+; CF, CP, DDt, Pe), Poa nemoralis (+; D),
Polygala major (+; MCI), Potentilla argentea (+; Ar, B, Ca, CM, CP, cSo-DT, DB, DDt, MC,
MCO, P, PF), Prunus spinosa (+; CM), Quercus pubescens (+-2; CP, DBu, D, Es, PBC),
Ranunculus illyricus (+; CP), Reseda lutea (+; Ar), Rubus caesius (+; DDt), Rumex acetosella
(+; DDt), Salvia nemorosa (+-1; Ba, CMVE, DL, DMz, DP, PF), Salvia nutans (+; MCI),
Sambucus ebulus (+; LO), Sanguisorba minor (+; B, Ba, CM, CP, cSo-BT, DM, DB, MC, PH),
Scleranthus annuus (+; oM-PNMM, Pe), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; cHm-MMS, CF,
CP, D, M), Senecio vernalis (+; DV, oM-PNMM, Pe), Setaria pumila (+; LT), Sideritis montana
(+; Ba, CD, CF, CMVE, CP, DL, DV, MCI, MCO, PH, PBC), Stachys recta (+; DBu, CMVE),
Stipa capillata (+-2; Ar, B, CD, CF, CP, CM, CMVE, cSo-DT, D, DB, DBu, DD, DDt, DL, DM,
DMz, DP, DV, LB, LO, MCO, MC, oM-PNMM, PBC, PH), Sisymbrium orientale (+; Pe),
Teucrium chamaedris (+-1; Ar, B, Ba, Ca, CD, CF, CM, CP, cSo-DT, D, DB, DM, DMz, Es,
GD, MC, MCI, P, PBC, PH, PVT), Teucrium polium (r-1; Ar, B, Ba, Ca, CD, CF, CMVE, CP,
cSo-DT, D, DB, DD, DL, DM, DP, DV, E, Es, LB, LT, MC, MCI, MCO, oM-PNMM, P, PBC,
Pe, PH), Thalictrum minus (+; LB), Thymus pannonicus (+-1; Ar, B, Ba, CP, cSo-DT, DBu, DD,
DM, DMz, Es, LO, LT, PF, PH), Tilia tomentosa (+; cG-PNMM), Tragopogon dubius (+; DV,
M), Tragopogon pratensis (+; CMVE), Tribulus terrestris (+; CD), Trifolium arvense (1; MC),
Trifolium campestre (+; B, MC), Ulmus minor (+; GD), Verbascum banaticum (+; cG-PNMM,
D, DBu, DDt), Verbena officinalis (+; Ar), Veronica hederifolia (+; DDt), Veronica spicata (+;
MC, MCI, PBC), Vinca herbacea (+; D, DBu, DDt, PBC), Viola arvensis (+; MCO, oM-PNMM,
DDt), Xeranthemum annuum (r-1; Ar, Ca, CD, CM, CP, DB, DD, DL, LB, LO, P, Pe, PH, VM).
1.7 Asociaţia Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, este un
cenotaxon încadrabil în categoria „vulnerabil” (7 situri) cu 19 specii ameninţate inventariate în
46 Mihai PETRESCU
siturile studiate. Acesta este caracteristic pentru stepa primară, ce s-a păstrat îndeosebi în poienile
din pădurile de silvostepă dar şi în unele pajişti stepice slab sau deloc păşunate. Cenotaxonul este
sinonim cu Chrysopogonetum grylli dobrogicum Dihoru 1970, fiind considerată asociaţie regională
specifică Dobrogei (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În judeţul Constanţa a fost citat (SANDA,
ARCUŞ 1999) din rezervaţiile Canaraua Fetii, Dumbrăveni, Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Chrysopogon gryllus (3-5; CT, DP, MC,
MCI, MCO, PBC, U, VSe), Thymus pannonicus (+; MC),
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; PBC), Achillea depressa (r; MC), Allium
saxatile (+; VSe), Asparagus verticillatus (r-+; DP, PBC), Centaurea gracilenta (+; MCO),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; PBC, MCI), Iris suaveolens (+; VSe), Rumex tuberosus (+;
CT), Jasminium fruticans (+; DP), Lactuca viminea (+; CT), Moehringia grisebachii (r; MC),
Orchis morio (+; VSe), Pyrus bulgarica (+; VSe), Paeonia peregrina (+; U), Scorzonera mollis
(+; VSe), Silene compacta (+; VSe), Stachys angustifolia (+; VSe), Satureja coerulea (+; PBC),
Tanacetum millefolium (+; MCI, PBC).
Alte specii: Achillea coarctata (+; MC, MCO, VSe), Adonis vernalis (+; MCI, PBC, U),
Ajuga laxmannii (r; PBC), Allium flavum (+; PBC), Allium rotundum (+; MCO, PBC), Anthemis
tinctoria (+; DP), Artemisia austriaca (+; MC), Bombycilaena erecta (+; MCO, MC), Centaurea
orientalis (+; PBC), Clinopodium vulgare (+; MCI), Convolvulus cantabrica (+; DP, MC,
MCO), Conyza canadensis (+; VSe), Cotinus coggygria (+; PBC), Dactylis glomerata (+; U),
Dichanthium ischaemum (+-2; DP, MCO, PBC, U), Elymus hispidus (1; CT, U, VSe), Eryngium
campestre (+; DP, CT, MCI, U), Euphorbia agraria (+; CT), Euphorbia glareosa (+; MCI,
PBC, U), Festuca valesiaca (1; MCO, PBC), Fragaria viridis (+-1; MCI, VSe), Haplophyllum
suaveolens (+; PBC), Hypericum elegans (+-1; MCI, VSe), Kohlrauschia prolifera (+-1; MC,
MCO), Linaria genistifolia (+; VSe), Lithospermum purpureocaeruleum (+; VSe), Marrubium
peregrinum (+; DP, MCI), Medicago falcata (+; U), Origanum vulgare (+; MCI), Orlaya
grandiflora (+-1; CT, MCO, U), Phleum phleoides (+; CT, VSe), Phlomis tuberosa (+; DP),
Plantago lanceolata (+; PBC), Poa bulbosa (1; MC), Polygala major (+; MCI), Potentilla
argentea (+; CT, MC, VSe), Salvia austriaca (+; PBC), Salvia nemorosa (1; DP), Salvia nutans
(+; PBC, U), Scleranthus annuus (+; MC), Scleranthus perennis (1; MC), Senecio vernalis (+;
U), Stachys recta (+; MCO, U, VSe), Stipa capillata (+; DP), Teucrium chamaedris (+-1; CT,
DP, MCI, PBC, U, PSe), Teucrium polium (+-1; DP, MCO, MCI, PBC, U), Trifolium arvense
(+; CT, MC, MCO), Trifolium campestre (+; MC, MCI, MCO, VSe), Verbascum banaticum (+;
DP, VSe), Veronica spicata (+; PBC), Vinca hebacea (+; DP), Vincetoxicum hirundinaria (+;
PBC, U), Vulpia myuros (1; MC),
1.8 Asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, cenotaxon de înţelenire
primară, este sporadică în siturile studiate (30 situri) în care au fost identificate 19 specii
ameninţate. Aceasta este caracteristică pentru pajiştile cu păşunat redus sau nepăşunate. Conform
unor autori (HOREANU 1976B) ea este considerată ca fiind reprezentată în Dobrogea prin
subasociaţia dobrogicum. În judeţul Constanţa cenotaxonul a fost citat (SANDA, ARCUŞ 1999)
de la Canaraua Fetii, Dumbrăveni şi Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Stipa capillata (3-5; Ca, CD, CM, DB, DL,
DMz, En, LB, LD, LO, M, MC, oM-PNMM, PC, PCe, PH, PVT)
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; CM, DL), Campanula romanica (+; CD, MC),
Colchicum fominii (r; CD), Crocus chrysanthus (+-1; MC), Crocus reticulatus (+-1; MCI),
Dianthus leptopetalus (+; PCe), Dianthus nardiformis (+; M, MC), Dianthus pallens (+; DMz,
PH), Echinops ritro ssp. ruthenicus (r-1; B, CD, DL, M, MC, PC, PH, DMz), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (+; M), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1; DL, M), Gagea
szovitzii (+; MC), Onobrychis gracilis (r; DL), Paeonia tenuifolia (+; CD), Pimpinella tragium
ssp. lithophila (+; CD, CM), Potentilla bornmuelleri (+; M), Salvia aethiopis (r; LD, PH),
Satureja coerulea (+; CD), Scutellaria orientalis (+; CP), Tanacetum millefolium (r-3, CD, DCI,
M, MC), Thymus zygioides (+; CD, CM), Verbascum ovalifolium (r; CM)
Alte specii: Achillea coarctata (+; Ca, M, PCe), Achillea setacea (+; En, LB, DCI, PH),
Acinos arvensis (+; DL), Agropyron cristatum (+-1; Ca, LD, DB, DMz, En, LO, M, PC, PCe,
PH, PVT), Allium rotundum (+; DB, LB, LD), Alyssum murale (+; CD, PC), Androsace maxima
(+; M), Artemisia absinthium (r; CM), Artemisia austriaca (+-1; Ca, DB, CD, DL, DMz, M, LB,
LD, LO), Asperula tenella (r-+; CM, DL, DMz, LB, LD, LO, M, PCe), Ballota nigra (+; DB),
Bassia prostrata (+; DB, LO, PC, PCe), Berteroa incana (+; DB), Bombycilaena erecta (+; MC),
Capsella bursa-pastoris (r; oM-PNMM), Carduus nutans (r-+; CD), Carpinus orientalis (+;
DB), Centaurea solstitialis (r; LB), Chondrilla juncea (r-+; Ca, CD, DB, DMz, LD, M, MC,
PVT), Chrysopogon gryllus (+; MC), Consolida regalis (+; DB), Convolvulus arvensis (r-+; DB,
DL, PH, PVT), Convolvulus cantabrica (+; DB), Conyza canadensis (+; DMz, LO, PC),
Crataegus monogyna (+; PVT), Cichorium intybus (+; DB, DL, LD, LO, PH, PVT), Cynodon
dactylon (+-2; DMz, M, LB, LD, PC, PVT), Dichanthium ischaemum (+-2; Ca, CM, DB, CD,
DL, DMz, LB, LD, MC, MCI, LO, M, PC, PH, PCe, PVT), Echium italicum (+; DB), Erodium
cicutarium (+; oM-PNMM), Eryngium campestre (+-1; CD, Ca, DB, LB, M, MC, PBC),
Euphorbia agraria (+; M), Euphorbia glareosa (+; CD, LB, PC, PH, PBC), Euphorbia
seguieriana (+; CD, M), Falcaria sioides (+; PCe, PH), Festuca valesiaca (+-3; Ca, CD, CM,
DB, DL, DMz, E, En, LB, LD, M, MC, MCI, PC, PH, PBC), Filipendula vulgaris (+; MC),
Fragaria viridis (+-1; CD, MC), Galium humifusum (+; CM), Galium pedemontanum (+; M),
Haplophyllum suaveolens (1; M), Helichrysum arenarium (r-+; oM-PNMM, PCe), Koeleria
macrantha (+; PCe), Kohlrauschia prolifera (+; Ca, CD, LD, MC, LO), Linaria genistifolia (+-
1; Ca, DL, En, LD, LO, M, PC, PCe, PH, PVT), Linaria vulgaris (+; PCe), Linum austriacum (+;
CM), Marrubium peregrinum (+-1; CD, DL, DMz, MC, PC, PH, PCe), Medicago falcata (+;
DB, En, M, PC), Medicago minima (+-1; M, MC), Melica ciliata (+; MC), Muscari racemosum
(+-1; MC), Myosotis stricta (+; M, oM-PNMM), Nigella arvensis (+; DB, DL, LB, LD, M),
Odontites vernus (+; CM), Orlaya grandiflora (+; DL, M, PC), Phleum phleoides (+; Ca), Poa
bulbosa (+; M), Polygonum aviculare (+; DB), Potentilla argentea (+; oM-PNMM, M, MC,
PH), Quercus pubescens (+; MC), Ranunculus illyricus (+; M, oM-PNMM), Rosa canina (+;
PH), Salvia nemorosa (+; DL, DMz, LB, M, MC, PC, PH), Sanguisorba minor (+; CD, DB, CM,
oM-PNMM), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; CD, M), Senecio vernalis (+; M), Sideritis
montana (+; DL, LB, M), Stachys recta (+; CD), Taraxacum erythrospermum (+; M), Teucrium
chamaedris (+-1; CD, DB, E, LB, MC, PBC, PC), Teucrium polium (+; Ca, CD, DB, En, LB, M,
MC, oM-PNMM, PBC, PCe), Thalictrum minus (+; CD), Thymus pannonicus (+; DL, En, PC,
PH, PCe), Tragopogon dubius (+; LD, PCe), Trifolium arvense (+-1; Ca, DB, MC), Trifolium
campestre (+-1; Ca, DB, MC), Verbascum banaticum (r-+; Ca, E), Veronica spicata (+; MC),
Viola arvensis (+; oM-PNMM), Xeranthemum annuum (+-1; CD, CM, DB, LB, LD, LO, M,
PCe).
1.9. Asociaţia Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988, este un cenotaxon
ce a fost citat până în prezent doar din Dobrogea (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA 2002). Pe
teritoriul siturilor cercetate asociaţia a fost întâlnită rar (13 situri) pe arii restrânse, îndeosebi în
poienile din cuprinsul pădurilor xeroterme. În cuprinsul acestor situri au fost identificate 18
specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Elymus hispidus (3-5; CF, CT, DB, DBu, DS,
DC, E, LB, MCI, PCe, U, VSe),
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; DBu), Asparagus verticillatus (+; DBu, DS, U),
Asphodeline lutea (+; U), Celtis glabrata (+; DS), Centaurea napulifera (+; E), Coronilla
scorpioides (+; U), Erodium hoefftianum (+; CF), Ferulago confusa (r; DS), Himantoglossum
hircinum (r; DS), Iris sintenisii (+; U), Iris suaveolens (+; E, U), Onobrychis gracilis (+; CF),
Paeonia peregrina (+-2; CT, DBu, DS, U), Prunus tenella (+; DC), Pyrus bulgarica (r-+; DBu,
U), Rumex tuberosus (+; CT, DBu U), Scorzonera mollis (+; E), Stipa ucrainica (+; DC).
Alte specii: Achillea coarctata (+; CT, PCe), Achillea nobilis ssp. neilreichii (+; MCI),
Achillea setacea (+; DB, DBu, LB, U), Adonis vernalis (+-1; DC, VOs), Agropyron cristatum (+;
48 Mihai PETRESCU
DB, PCe), Ajuga laxmannii (+; E, U), Allium rotundum (+; E, DS, U), Althaea cannabina (+; U),
Alyssum murale (+; E), Artemisia austriaca (+; DB, PCe), Asparagus officinalis (+; CT),
Asparagus tenuifolius (+; CT), Asperula tenella (+; LB, PCe), Ballota nigra (+; CF), Bassia
prostrata (+; PCe), Berteroa incana (+; DB), Centaurea orientalis (+; DBu, U), Centaurea
solstitialis (+; CF), Chondrilla juncea (+; DB), Chrysopogon gryllus (+-2; DBu, MCI, U),
Cleistogenes serotina (1; CF), Convolvulus arvensis (r; DB), Conyza canadensis (+; CF),
Cotinus coggygria (+; CT, DBu), Crataegus monogyna (+; DBu, U), Dactylis glomerata (+;
VSe), Dichanthium ischaeum (+-2; DBu, MCI, U, VOs), Digitalis lanata (+; DS), Eryngium
campestre (+; DB), Euphorbia agraria (+; CT, DBu, DS, VSe, U), Euphorbia glareosa (+; DC,
LB, U, VOs), Falcaria sioides (+; DBu), Festuca valesiaca (+-2; DB, DBu, LB, U, VOs),
Filipendula vulgaris (+; CT, U, VOs), Fragaria viridis (+; CT, DC, U, VOs, VSe), Fraxinus
ornus (+; VSe), Galium aparine (+; VSe), Galium verum (+; DB), Helichrysum arenarium (+;
U), Herniaria incana (+; DC), Hyoscyamus niger (+; CF), Inula oculus-christi (+; U), Iris
variegata (+; DS), Kohlrauschia prolifera (r-+; CT, LB, MCI, VSe), Lamium purpureum (+; E),
Ligustrum vulgare (+; VSe), Linaria genistifolia (+; PCe, VSe), Lithospermum purpureo-
caeruleum (+; MCI, U), Marrubium peregrinum (+-1; CF, DB, PCe), Marrubium vulgare (+;
CF), Medicago falcata (+; DB, U), Muscari racemosum (+; E), Nigella arvensis (+; DB, LB),
Odontites vernus (+; DB), Orlaya grandiflora (+; CT, DBu, DC, DS), Phleum phleoides (+; LB,
U), Phlomis tuberosa (+; DBu, MCI), Poa angustifolia (+; DBu), Polygala major (+; U),
Polygonatum latifolium (+; VSe), Potentilla argentea (+; DB, DBu, DC, E, U, VSe), Pyrus
pyraster (+; DBu, U), Quercus dalechampii (+; VSe), Quercus pubescens (+; CF, MCI, U),
Salvia austriaca (+; DBu, DC), Salvia nemorosa (+; DBu, DC, U), Salvia nutans (+; DBu, U),
Scleranthus perennis (+; E), Stachys recta (+; DBu, CT, DC, U), Stipa capillata (+-1; DBu,
PCe), Stipa pulcherrima (+-1; CT, DBu), Teucrium chamaedris (+-1; CT, DC, DB, DBu, DS,
LB, MCI, U, VSe), Teucrium polium (+; CT, DB, LB, PCe, U), Thymus pannonicus (+; U), Tilia
tomentosa (+; DBu, MCI), Trifolium arvense (+; DB, MCI), Trifolium campestre (+; DB, DBu,
MCI), Ulmus procera (+; PCe), Verbascum banaticum (+; E, DS, U, VSe), Verbascum
phoeniceum (r; VOs), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; CT, DBu, DS, DC, U), Vicia hirsuta
(+; E), Vinca herbacea (+; DBu, DS, U, VSe), Xeranthemum annuum (+; PCe).
1.10. Asociaţia Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970, cenotaxon de
înţelenire primară, prezintă o distribuţie insulară, îndeosebi în poienile de silvostepă, fiind
considerat „periclitat” întrucât a fost inventariat într-un singur sit, fără a se identifica specii
ameninţate. Asociaţia este întâlnită în ţară doar în Dobrogea, fiind citată din Podişul Babadag
(DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Specii caracteristice / edificatoare principale: Orlaya grandiflora (4; B)
Alte specii: Artemisia austriaca (+; B), Carthamus lanatus (+; B), Centaurea solstitialis
(+; B), Dactylis glomerata (+; B), Elymus hispidus (1; B), Festuca valesiaca (+; B),
Kohlrauschia prolifera (+; B), Medicago minima (1; B), Melica ciliata (+; B), Papaver dubium
(+; B), Prunus spinosa (+; B), Pyrus pyraster (+; B), Senecio vernalis (+; B), Trifolium
campestre (+; B).
2. Alianţa Artemisio-Kochion Soó 1959

În baza de date PHYSIS alianţa nu apare explicit menţionată ca fiind echivalentă cu un
anumit subtip de habitat.
2.1 Asociaţia Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 este caracteristică
pentru terenurile erodate şi/sau pietroase (SANDA, ARCUŞ 1999) fiind considerată o asociaţie
vulnerabilă la nivelul siturilor studiate (8 situri) unde a fost identificată o specie ameninţată.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Agropyron cristatum (1-3; DD, LD, LV, T),
Bassia prostrata (3-4; DD, LD, LV, T)
Specii ameninţate: Echinops ritro ssp. ruthenicus (r; LV), Convolvulus lineatus (+; T)
Alte specii: Amorpha fruticosa (+; LD), Artemisia annua (+; LD), Artemisia austriaca (+-
1; LD, LV, T), Asperula tenella (+; LD), Carthamus lanatus (+; DD), Centaurea solstitialis (1;
DD), Ceratocarpus arenarius (+; T), Chondrilla juncea (r-+; LD, LV), Convolvulus cantabrica
(+; DD), Conyza canadensis (+; DD), Crataegus monogyna (r; LV), Cynodon dactylon (+-2; LD,
LV, T), Dactylis glomerata (1; LV), Dichanthium ischaemum (+-2; LD, LV, T), Eleagnus
angustifolia (+; LD), Eryngium campestre (+; LV), Euphorbia glareosa (+; LV), Festuca
valesiaca (1-2; LD, LV), Galium humifusum (r; LV), Galium verum (r; LD), Gypsophila pallasii
(r; LD), Kohlrauschia prolifera (+; LD), Lamium purpureum (+; T), Linaria genistifolia (r-+;
LD, LV), Marrubium peregrinum (+; DD), Melica ciliata (r-+; DD, LV), Melilotus albus (r;
LD), Odontites vernus (+; LD, LV), Onopordum acanthium (+; DD), Poa bulbosa (+; T),
Sambucus ebulus (+; LD), Sambucus nigra (+; LD), Sedum maximum (+; LD), Setaria
verticillata (+; DD), Stipa capillata (+; LD, LV), Tamarix ramosissima (r; LD), Teucrium
chamaedris (r-+; LD, LV), Teucrium polium (+; LD), Thymus pannonicus (+; T), Tragopogon
dubius (+; LD), Xanthium spinosum (+; T), Xeranthemum annuum (+; LD, LV).
3. Alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970

Alianţa aparţine subtipului de habitat „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides”,
fiind specifică stepei petrofile din Dobrogea. Toate asociaţiile cuprinse în aceasta sunt
considerate endemice pentru respectiva regiune (SANDA, ARCUŞ 1999).
3.1 Asociaţia Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 este sinonimă (Sanda,
2002) cu Koelerio degeni-Thymetum zygioidis Burduja et Horeanu (1973) 1976. Pentru această
asociaţie suprafaţa de răspândire în Dobrogea este apreciată la 50-100 ha (DONIŢĂ et al. 2005).
Acest cenotaxon primar, endemic, este răspândit sporadic în siturile studiate (29 situri) şi se
remarcă prin cel mai mare număr de specii ameninţate (48 specii) dintre toate asociaţiile studiate.
El este întâlnit îndeosebi pe vârfurile pietroase ale dealurilor din siturile studiate, atât pe substrat
calcaros cât şi silicios. În Podişul Casimcei, pe substrat calcaros a fost diferenţiată varianta
calcofilum iar pe şisturi verzi, varianta cloritofilum (HOREANU 1976B), ce nu este întâlnită în
Dobrogea de Sud. Taxonul Stachys angustifolia este considerat (HOREANU 1976B) specie
diferenţială pentru varianta cloritofilum a acestei asociaţii. Speciile Pimpinella tragium,
Agropyron brandzae, Satureja caerulea sunt considerate (HOREANU 1976B) diferenţiale
pentru varianta calcofilum.
Asociaţia apare ca fitocenoză cu Globularia punctata- specie ameninţată cu dispariţia,
citată şi în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970), în actuala rezervaţie Pădurea Babadag-Codru.
În cadrul acestui cenotaxon a fost diferenţiată subasociaţia artemisietosum caucasicae Dihoru
1969, 1970, întâlnită în cadrul studiilor proprii într-un singur sit lângă satul Turda, având ca
specie diferenţială pe Artemisia pedemontana (Artemisia caucasica) - specie ameninţată cu
dispariţia, taxon foarte rar, întâlnit în ţară doar în trei staţiuni din Dobrogea (CIOCÂRLAN
2002).
Specii caracteristice / edificatoare principale (şi diferenţiale pentru subasociaţia artemisie-
tosum caucasicae): Agropyron brandzae (+-4; C, Ca, cB-PCa, CD, CoM, CP, CT, D, DB, DCI,
DG, DI, DS, En, LMN, MC, MCI, PBC, Pe, VM), Artemisia pedemontana (3; DI), Minuartia
adenotricha (+; CP, DB, DCI, MCI, M, Pe), Thymus zygioides (2-4; C, Ca, cB-PCa, CD, CM,
CoM, CP, cPe-PCa, CT, DB, DCI, DDt, DG, DI, DS, En, LMN, M, M, MC, MCI, MCO, PBC,
Pe, VM).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+-1; CM, CT, DCI, PBC), Achillea depressa (+;
CoM, MC), Achillea leptophylla (+; CD, CoM, M, Pe), Agropyron brandzae (+-4; C, Ca, cB-
PCa, CD, CoM, CP, CT, D, DB, DCI, DG, DI, DS, LMN, MC, MCI, PBC, Pe, VM), Allium
guttatum (+; MCO, CoM), Allium saxatile (+-1; Ca, CD, CM, CP, CT, DI, DS, En, PBC, Pe,
LMN, M, VM), Alyssum minutum (+; VM), Artemisia alba (+; DCI, En), Artemisia
pedemontana (2-3; DI), Astragalus dolichophyllus (+; DCI), Campanula romanica (r-1; Ca, CD,
CP, DDt, DG, DS, LMN), Carex halleriana (+; PBC), Centaurea gracilenta (r-+; CoM, DS,
50 Mihai PETRESCU
MCI, MCO), Centaurea marschalliana (r-+; CT), Centaurea napulifera (+; DI), Coronilla
scorpioides (+; CT), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; MCO), Dianthus nardiformis (+-1; C,
Ca, CD, CoM, CP, cPe-PCa, DB, DI, DG, LMN, M, MC, Pe), Dianthus pseudarmeria (r-+;
MCI, PBC), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+-1; C, CM, CP, cB-PCa, DB, DCI, MCI, PBC),
Euphorbia myrsinites (+; En, M), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+-1; Ca, cB-PCa, CT,
MC, MCI, VM), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1; CD, CT, DB, MCI, PBC, VM),
Festuca callieri (+-3; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, CT, DB, DCI, DDt, DG, DI, DS, En,
LMN, M, MCI, MCO, PBC, Pe, MCO), Gagea bulbifera (+; LMN), Gagea szovitzii (r-+; DDt,
DG), Globularia punctata (r; PBC, CM), Goniolimon collinum (r-+; Ca, DB), Gymnospermium
altaicum ssp. odessanum (1; CT), Hyacinthella leucophaea (+; CT), Iris sintenisii (r; PBC),
Koeleria lobata (+-3; C, Ca, cB-PCa, CD, CM, CP, cPe-PCa, DB, DCI, DDt, DI, En, Gr, M,
MC, MCI, PBC, Pe), Lactuca viminea (+; DG), Minuartia adenotricha (+; DI), Ornithogalum
amphibolum (+; DI, MCO, Pe), Paeonia tenuifolia (+; CT), Paronychia cephalotes (+; CD, CP,
DI, En), Pimpinella tragium ssp. lithophila (+-2; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, DCI, DI,
MCI, MC, PBC), Potentilla bormuelleri (+-1; cB-PCa, CP, CT, DB, DCI, DI, DS, LMN, MC,
MCI, MCO, VM), Salvia aethiopis (r; DCI), Satureja caerulea (+-1; Ca, CD, CM, D, MCI,
PBC, Pt), Scorzonera mollis (+; CT, MC), Scutellaria orientalis (r-+; CP, CT, DB, MC, PBC),
Sedum caespitosum (+; DB, MC), Sempervivum ruthenicum (+; CD, DS), Sempervivum zeleborii
(+; Ca, CoM, DDt, M), Silene compacta (+; DDt), Silene cserei (+; CD), Silene supina (r; CP),
Stachys angustifolia (+; CD), Tanacetum millefolium (+-1; cB-PCa, CoM, En, MCI, PBC),
Thymus zygioides (2-4; C, Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, cPe-PCa, CT, DB, DCI, DDt, DG,
DI, DS, En, LMN, M, M, MC, MCI, MCO, PBC, Pe, VM).
Alte specii: Achillea coarctata (r-+; C, Ca, DCI, LMN, M, Pe), Achillea setacea (r; MC),
Acinos arvensis (+; CD, CT, DI, VM), Ajuga chamaepytis (+; DB), Alyssum murale (+-1; Ca,
CD, CoM, DG, DS, M, MCO), Alyssum repens ssp. transsylvanicum (r; DI), Androsace maxima
(+; MC, CT), Anthemis austriaca (+; CoM), Anthemis tinctoria (+; PBC), Arenaria serpyllifolia
(+; CoM, CP, CT, DI, M, MCI, PBC), Artemisia austriaca (+-1; C, Ca, CD, CoM, CP, DDt, DG,
En, M, Pe), Artemisia dzevanovsckyi (+; cB-PCa), Asperula tenella (+-1; cB-PCa, C, Ca, CD,
CM, CoM, CP, CT, DB, DCI, DG, DI, M, MCI, MCO, PBC, Pe), Asplenium septentrionale (+;
CT, MCO), Asplenium trichomanes (+; DS), Astragalus vesicarius ssp. albidus (+; DG),
Astragalus vesicarius ssp. pseudoglaucus (+; DI), Bombycilaena erecta (+-1; C, CD, CoM, DB,
DI, DS, En, M, MC, PBC, VM), Carduus nutans (+; CoM), Chondrilla juncea (+; C, DCI, M),
Chrysopogon gryllus (+; MCO), Convolvulus arvensis (r-+; CD, DG), Convolvulus cantabrica
(+-1; CT, D, M, MCO), Corydalis solida (+; MCO), Cotinus coggygria (1; PBC), Crataegus
monogyna (+; CP), Crepis sancta (r-1; CP, cPe-PCa, M, MC), Cichorium intybus (+; DCI, DDt),
Dactylis glomerata (+; cB-PCa), Dichantium ischaemum (+-1; Ca, cB-PCa, CD, CM, CP, CT,
DB, DCI, DDt, DG, DI, M, MC, MCI, MCO, PBC, Pe), Erodium cicutarium (+; M, MCO, Pe),
Eryngium campestre (r-1; C, Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CT, DB, DG, DI, MC, M, Pe),
Erysimum diffusum (+; CT, VM), Euphorbia agraria (+; DG), Euphorbia glareosa (+; cB-PCa,
MCI), Euphorbia seguieriana (+-1; C, DB, DCI, MCI, M, Pe, VM), Filipendula vulgaris (+; DS,
MC), Fraxinus ornus (+; MCO), Galium humifusum (+; LMN), Galium pedemontanum (+; M,
MC), Galium verum (+; MCI), Gypsophila pallasii (+; cB-PCa, PBC), Haplophyllum suaveolens
(+; PBC, M), Helichrysum arenarium (+; CP), Herniaria glabra (+; C, Ca, CoM, M), Iris pumila
(+; CT), Kohlrauschia prolifera (+; Ca, CD, CoM, DG, MCO), Lamium amplexicaule (+; MCO),
Linaria genistifolia (r-+; C, DCI, LMN, M, MCO, PBC), Linum austriacum (+; C, CM, CP,
DCI, DB, En, M, Pe), Linum tenuifolium (+; cB-PCa, CM, CT, MC, PBC, VM), Marrubium
peregrinum (r; cB-PCa), Marrubium vulgare (r; CP), Medicago falcata (+; DCI, MCI),
Medicago minima (+; DI, M, VM), Melica ciliata (+-1; DCI, DG, M, MCI, MCO), Muscari
racemosum (+; CT, MCO), Nigella arvensis (r-+; C, CoM, CP, MC, MCI), Odontites luteus (+;
DB), Oxytropis pilosa (+; CT), Plantago lanceolata (+; C), Poa bulbosa (+-1; CoM, CP, CT,
DG, DI, En, M, MCO, Pe, VM), Polygonum aviculare (+; C), Potentilla argentea (+; DD),
Ranunculus illyricus (+; MCO), Rumex acetosella (+; DDt, LMN), Salvia nemorosa (+; CoM),
Salvia nutans (+; MC), Sanguisorba minor (+; cB-PCa, CP, CT, DB, DG, DI, M, MCI, PBC),
Saxifraga tridactylites (+; MC), Scleranthus annuus (+; M), Scleranthus perennis (+-2; C, CoM),
Scorzonera austriaca (+; CT, M, MCI), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (r-2; CD, CP, CT, D,
DB, DCI, DDt, DG, DI, En, LMN, M, MCI, MCO, Pe), Seseli peucedanifolium (r; CP), Sideritis
montana (+; cB-PCa, CM, D, DI, CP, CT, M, MC, MCO, PBC, VM), Silene conica (+; En),
Stachys recta (+; CT, LMN, MCI, PBC), Stipa capillata (+-1; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, DCI,
DS, M, PBC), Teucrium chamaedris (+-1; cB-PCa, CD, CT, DCI, En, MCO, PBC), Teucrium
polium (+-1; Ca, cB-PCa, CD, CM, CoM, CP, CT, D, DB, DCI, DG, DI, En, Gr, M, MC, MCI,
MCO, PBC), Thlaspi perfoliatum (+; En), Thymus pannonicus (+; M), Trifolium arvense (+-1; C,
Ca, CoM, CP, DB, DG, M), Ulmus minor (+; DB), Veronica dillenii (r-+; DI, MC), Veronica
spicata (+; DG, PBC), Viola arvensis (+; DS, MCO), Xeranthemum annuum (+; DB, CoM).
3.2 Asociaţia Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 este
sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Sclerantho-Festucetum callieri Burduja et Horeanu 1976
şi cu Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri Sârbu et al. 1997. Cenotaxonul este considerat
endemic, fiind o asociaţie primară cu răspândire sporadică în siturile cercetate (27 situri). Este
tipică pentru zonele cu substrat pietros şi se caracterizează printr-o valoare conservativă ridicată,
inclusiv datorită numeroaselor specii ameninţate cu dispariţia (40 specii) pe care le conţine, ceea
ce o situează pe locul 3 între cenotaxonii analizaţi. Conform literaturii această asociaţie ocupă în
Dobrogea o suprafaţă de 150-200 ha (DONIŢĂ et al. 2005), în realitate aria de răspândire fiind
mai mare.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Achillea ochroleuca (r-3; CP, CT, E, Gr, oM-
PNMM, VSe), Allium saxatile (+-1; CD, DS), Festuca callieri (2-4; B, C, Ca, CD, cG-PNMM,
cHm-MMS, CoM, CP, CT, DB, DDt, DG, DI, DS, E, LMN, M, MC, MCI, oM-PNMM, Pe, R,
VM, VOs, VSe), Scleranthus perennis (1-3; B, CoM, CP, E, oM-PNMM, VM, VSe), Silene
compacta (r-1; cG-PNMM, CP, DB, DDt, DG, Gr, E, oM-PNMM, VM, VSe), Stachys
angustifolia (r-1; Ca, CT, DS, E, Gr, LMN, MCI, VM, VSe).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; DI), Achillea depressa (+; CoM), Achillea
ochroleuca (r-3; CP, CT, E, Gr, oM-PNMM, VSe), Agropyron brandzae (r-1; CD, CT, MCI,
oM-PNMM), Allium guttatum (+; CoM), Allium saxatile (+-1; CD, DS), Alyssum minutum (+;
oM-PNMM), Campanula romanica (+-1; B, Ca, CD, CP, CoM, DDt, MC, oM-PNMM, R, VM),
Centaurea gracilenta (r-+; CoM, CT, DG, LMN, M, oM-PNMM), Centaurea napulifera (+; cG-
PNMM), Cheilanthes marantae (+; cG-PNMM), Colchicum fominii (r; VM), Crocus reticulatus
(+; MC), Dianthus nardiformis (+-2; cHm-MMS, CoM, CP, CT, DG, DS, M, MC, oM-PNMM,
Pe, VM), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; MCI), Ephedra distachya (+; DS), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (+; DB), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+; VM), Festuca
callieri (2-4; B, C, Ca, CD, cG-PNMM, cHm-MMS, CoM, CP, CT, DB, DDt, DG, DI, DS, E,
LMN, M, MC, MCI, oM-PNMM, Pe, R, VM, VOs, VSe), Gagea szovitzii (r-2; cHm-MMS,
DDt, MC), Goniolimon collinum (r; CoM), Iris suaveolens (r-1; cG-PNMM, VOs, VSe),
Koeleria lobata (r-2; cHm-MMS, CD, CoM, CP, DG, DI, M, oM-PNMM, Pe, VM), Lactuca
viminea (r-+; cG-PNMM, VM), Moehringia grisebachii (+; CP), Onobrychis gracilis (+; DG,
DS), Orchis morio (r-+; cG-PNMM, VSe), Ornithogalum sibthorpii (+; B), Pimpinella tragium
ssp. lithophila (+-2; DI, MCI), Potentilla bormuelleri (+; CP, CT, DI, DS, LMN, M, MC, oM-
PNMM, VOs), Pyrus bulgarica (r-+; E, VSe), Rosa turcica (+; VSe), Salvia aethiopis (+; M),
Scorzonera mollis (+; E, VSe), Scutellaria orientalis (+-1; DI, oM-PNMM), Sempervivum
ruthenicum (+; CoM, CP, CT, DS, M), Sempervivum zeleborii (+; CoM, CP, DDt, oM-PNMM),
Silene compacta (r-1; cG-PNMM, CP, DB, DDt, DG, Gr, E, oM-PNMM, VM, VSe), Stachys
angustifolia (r-1; Ca, CT, DS, E, Gr, LMN, MCI, VM, VSe), Tanacetum millefolium (+; CP,
MCI), Thymus zygioides (+-2; cHm-MMS, Ca, CD, CoM, CP, CT, DB, DG, DI, LMN, M, MC,
MCI, oM-PNMM, Pe).
52 Mihai PETRESCU
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; B, cHm-MMS, CP, CT, DDt, DG, DS, E, CoM, LMN,
oM-PNMM, VSe), Achillea nobilis ssp. neilrechii (+; MCI), Achillea setacea (+; C, R), Acinos
arvensis (+; CD, Pe), Adonis vernalis (+; MCI), Agropyron cristatum (+; DB, R), Ajuga
chamaepytis (+; CT), Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Allium rotundum (+; DS), Alyssum murale
(+-2; C, CoM, E, DS, LMN, oM-PNMM, VM), Alyssum saxatile (+-1; M, R), Anthemis
austriaca (+; C, CoM, DB), Anthemis tinctoria (+; CT), Arenaria serpyllifolia (+-1; C, CoM,
DG, DS, MCI), Artemisia austriaca (+-1; B, Ca, CoM, CP, CT, DDt, M), Asperula tenella (+; B,
Ca, C, CD, CoM, CT, DB, DDt, MCI, Pe, R, VM), Asplenium septentrionale (+; R), Asplenium
trichomanes (+; R), Astragalus vesicarius ssp. albidus (1; DG), Astragalus vesicarius ssp.
pseudoglaucus (+; DI), Bassia prostrata (+; DB), Berteroa incana (+; C, DB, R), Bombycilaena
erecta (+-1; B, CoM, CT, DB, DS, MC, VM), Carpinus orientalis (+; VSe), Centaurea
orientalis (+; DS), Centaurea solstitialis (r; C), Cephalaria uralensis (1; CoM), Cichorium
intybus (r-+; Ca, DB, M), Chondrilla juncea (+; DB), Chrysopogon gryllus (+-2; DG, DS, VSe),
Convolvulus cantabrica (+-1; CP, DS, LMN), Conyza canadensis (+; B), Cotinus coggygria (+;
CT, E, DS), Crataegus monogyna (+; M), Dichanthium ischaemum (r-1; B, Ca, CD, DB, DG,
DI, E, LMN, M, oM-PNMM, Pe, R, VM, VOs), Digitaria sanguinalis (+; R), Echium vulgare (r;
C), Elymus hispidus (+; LMN), Erodium cicutarium (+; B, DG, R, VM), Erophila verna (+-1;
MC, VOs), Eryngium campestre (+; B, C, Ca, CP, DB, DG, DI, LMN, M, Pe, R, VM),
Erysimum diffusum (+; CoM), Euphorbia agraria (+; E, M, VOs), Euphorbia glareosa (+; MCI),
Euphorbia seguieriana (+; DB, Pe, VM), Fraxinus ornus (+; Ca), Galium pedemontanum (+;
VSe), Galium verum (+; LMN), Helichrysum arenarium (+; CP, MCI), Herniaria glabra (+-1;
B, cHm-MMS, C, Ca, CP, DG, M, MC, oM-PNMM, R, VM), Herniaria incana (+; DS),
Hypericum elegans (+; CoM, MCI), Kohlrauschia prolifera (r-+; Ca, CT, DG, DS, M, R),
Linaria genistifolia (r-+; Ca, DDt, DG, LMN, M, oM-PNMM, VOs, VSE), Linum tenuifolium
(1; CT), Marrubium peregrinum (+; MCI), Medicago falcata (+; CoM), Medicago minima (+;
DI, Pe), Melica ciliata (r-1; C, Ca, MCI, VM), Muscari racemosum (+-1; E, LMN, VOs),
Myosotis stricta (+; MC), Nigella arvensis (+; DB, DG), Odontites luteus (+; DB, CP), Orlaya
grandiflora (+-2; CT, DS), Phleum phleoides (+; LMN, M, VSe), Phlomis tuberosa (+; E),
Plantago lanceolata (+; Ca, CoM, DG, M), Poa bulbosa (+-1; CT, CP, DI, oM-PNMM),
Polygala major (+; CT), Portulaca oleracea (+; DG), Potentilla argentea (+; B, Ca, CoM, CT,
DB, DDt, E, R, VSe), Quercus pubescens (+; VSe), Ranunculus illyricus (+; B, cHm-MMS,
CoM, E, VOs), Rumex acetosella (+-1; B, CT, CP, DDt, DS, LMN, MC, oM-PNMM, VSe),
Salvia nutans (+; CT), Sanguisorba minor (+; CD, cG-PNMM, CT, DI, MCI), Scleranthus
annuus (+-1; B, DG), Scleranthus perennis (+-3; B, CoM, DG, DS, E, MC, VM, VSe),
Scorzonera austriaca (+; CT, MC), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+-1; C, CD, CP, DB, DDt,
DG, DS, E, LMN, M, oM-PNMM, Pe, R, VOs), Sideritis montana (+; CT, DG), Stachys recta
(+; CD, DS, LMN, MCI, VSe), Stipa capillata (+-1; B, cHm-MMS, Ca, CoM, DDt, DI, oM-
PNMM, VOs), Stipa pennata ssp. pennata (+; oM-PNMM), Taraxacum erythrospermum (+;
MC, oM-PNMM), Teucrium chamaedris (+-1; Ca, E, MCI, VOs), Teucrium polium (+-1; Ca,
DB, DG, DS, E, LMN, MCI, VOs), Thalictrum minus (+; CD), Thymus pannonicus (r-+; B,
VM), Tragus racemosus (+; DB), Trifolium arvense (+-1; C, Ca, CoM, CT, DB, DG, DS, M,
VM), Trifolium campestre (+; C, DB, LMN), Verbascum banaticum (+-1; CP, CT, DB, DG, DS,
E, MC, VSe), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; Ca), Veronica dillenii (+; MC), Vinca minor
(+; VOs), Vincetoxicum hirundinaria (+; CoM), Viola arvensis (+; MC).
3.3 Asociaţia Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 reprezintă
un cenotaxon primar endemic pentru Dobrogea, în siturile studiate fiind încadrat în categoria
„sporadic”, către limita superioară a acesteia (44 situri). Cenotaxonul este specific stâncăriilor şi
este caracterizată printr-o mare bogăţie de specii pontice şi submediteraneene (SANDA, ARCUŞ
1999), din care multe sunt ameninţate cu dispariţia. Din acest punct de vedere se situează pe
locul secund, ca bogăţie de specii ameninţate (43 specii) în cadrul cenotaxonilor studiaţi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Polytrichum piliferum (1-4; B, Ba, C, Ca, cB-
PC, CF, cG-PNMM, cH-PN, cHm-MMS, CMVE, CoM, CP, CT, DB, DCI, DDt, DG, DI, DL,
DP, DS, DV, E, GD, LB, LMN, M, MC, MCI, MCO, oM-PNMM, P, Pe, PH, R, T, VM, VOs),
Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+-3; B, Ba, C, Ca, cB-PCa, CD, CF, cH-PN, cHm-MMS,
CMVE, CoM, CT, DB, DCI, DG, DI, DL, DP, DS, DV, E, En, GD, LMN, M, MC, MCI, MCO,
P, Pe, PH, R, T, VOs).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+; DL), Achillea depressa (+; CoM, MC, MCO),
Achillea ochroleuca (1; cHm-MMS), Agropyron brandzae (r-+; Ca, DS, En, oM-PNMM, MCI),
Allium flavum ssp. tauricum (+; C), Allium guttatum (r-+; C), Allium saxatile (r-2; Ca, CD, cG-
PNMM, cHm-MMS, CMVE, CP, DCI, DS, DV, GD, LMN, M, MCI, oM-PNMM, Pe),
Asparagus verticillatus (+; Ba), Asphodeline lutea (r; DP), Campanula romanica (r-1; B, C, Ca,
CD, cG-PNMM, cH-PN, cHm-MMS, CoM, CP, DDt, DG, DS, E, En, GD, LMN, oM-PNMM,
VM), Celtis glabrata (+; CD, DS, DV), Centaurea gracilenta (+; CoM, DS, MCO, Pe),
Cheilanthes marantae (r; cG-PNMM), Convolvulus lineatus (+; DCI), Crocus pallasii (r-+; Ba,
DP), Dianthus nardiformis (r-1; CP, cG-PNMM, cHm-MMS, CT, DB, DG, DI, En, LMN, M,
MC, Pe, VM), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; DV), Ephedra distachya (3; cB, PC), Erodium
hoefftianum (+; CF), Festuca callieri (+-2; B, C, Ca, CD, cH-PN, cHm-MMS, CMVE, CoM, CP,
CT, DB, DCI, DDt, DI, DS, DV, GD, LMN, M, MC, MCO, oM-PNMM, Pe, R, VM, VOs),
Gagea szovitzii (+; cC-PCa), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (r; cHm-MMS),
Jasminium fruticans (+-1; Ba, CF, DP, PH), Koeleria lobata (+; DG, DI, DL, Pe), Lactuca
viminea (r-+; cH-PN, DS, GD, M, oM-PNMM), Minuartia adenotricha (+; CMVE), Moehringia
grisebachii (+-1; B, C, Ca, cG-PNMM, cHm-MMS, cPe-PCa, CP, CD, DG, CoM, MC, oM-
PNMM, Pe), Moehringia jankae (+; DV), Myrrhoides nodosa (+; VSe), Ononis pussila (+; CT),
Ornithogalum amphibolum (+; DI), Ornithogalum fimbriatum (+; VSe), Parietaria lusitanica
ssp. serbica (+; Ba), Paronychia cephalotes (+; Ca, DI, En, GD), Pimpinella tragium ssp.
lithophila (+; En, MCI), Potentilla bornmuelleri (r-+; cH-PNMM, CT, DI, DL, DS, LMN, MCI,
MCO), Salvia aethiopis (+; Ba, cB-PCa), Satureja coerulea (+-1; Ca, DL, P), Scolymus
hispanicus (r; Ba), Sedum caespitosum (r-1; B, Ca, cG-PNMM, VM), Sempervivum ruthenicum
(r-1; CD, cH-PN, DG, DS, LMN, M, MC, MCO, VSe), Sempervivum zeleborii (r-+; cHm-MMS,
C, CD, DDt, LMN, M), Silene compacta (+-1; Ca, cG-PNMM, cHm-MMS, CP, CT, DB, DDt,
M, oM-PNMM, VM, VSe), Spiraea crenata (r; B), Stachys angustifolia (+; Ca, CT, DS, LMN,
VSe), Thymus zygioides (+-2; Ca, cG-PNMM, cHm-MMS, CD, cH-PN, CMVE, CoM, CT, DB,
DG, DI, DL, DS, DV, En, GD, LMN, M, MC, MCO, oM-PNMM, Pe).
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; CT, DB, DS, LMN, oM-PNMM, Pe, T), Achillea
setacea (+; C, LB, P), Acinos arvensis (+; CD, DI, DL, DS, LB, Pe), Agropyron cristatum (r-1;
Ba, cB-PCa, cH-PN, CoM, DV, GD, Pe, T), Ailanthus altissima (+; M, Pe), Ajuga chamaepytis
(r-+; cH-PN, P), Allium rotundum (+; MCI), Alyssum murale (+-2; Ca, CD, cH-PN, CoM, DG,
DS, LMN, M, MCO), Alyssum saxatile (r-2; Ba, Ca, cG-PNMM, CD, CF, DP, GD, LB, oM-
PNMM, PH), Anthemis austriaca (+-1; CoM, VM), Anthemis tinctoria (+; CT, M), Arenaria
serpyllifolia (+-1; CT, DB, DI, GD, MC), Aristolochia clematitis (+; Ca), Artemisia austriaca
(+-1; B, Ba, cH-PN, C, CMVE, DDt, DI, GD, M, P, Pe, R, T), Asparagus tenuifolius (+; DP),
Asperula tenella (+-1; B, C, Ca, CD, CF, CMVE, CoM, DCI, DG, DL, DS, DV, GD, LB, LMN,
M, P, Pe, PH, R, T), Asplenium septentrionale (r-+; C, Ca, CD, DDt, DS), Asplenium ruta-
muraria (+; En), Asplenium trichomanes (+; B, C, CD, M), Ballota nigra (+; Ba, Ca, CF, GD,
LB), Bassia prostrata (+; cB-PCa, DV, T), Berberis vulgaris (+; Ca, M), Berteroa incana (+; C),
Bombycilaena erecta (r-+; B, cH-PN, CT, DB, DI, CoM, MC, MCO, VM), Bromus sterilis (+;
LB, M), Bromus tectorum (+; Pe), Calamintha acinos (+; CD, DG, GD), Capsella bursa-pastoris
(r; DI), Centaurea orientalis (+; GD), Cerasus mahaleb (+; CF, CMVE, GD, oM-PNMM),
Ceterach officinarum (+; DS), Chelidonium majus (+; Ca, GD, M), Chondrilla juncea (+; B, Ca,
CP, cH-PN, DB, Pe, T, VM), Cichorium intybus (+; P, R), Cleistogenes serotina (+; PH),
Clematis vitalba (r-+; Ca, DP, LB, MCI), Clinopodium vulgare (+; C), Consolida regalis (+; DB,
54 Mihai PETRESCU
M), Convolvulus arvensis (+; GD), Convolvulus cantabrica (+; Ba, CMVE, CT, DB, DP, MCO,
Pe, PH), Conyza canadensis (+; B, C, GD, PH, T, VM), Cornus sanguinea (+; CF), Cotinus
coggygria (+; Ba, Ca, DP), Cotoneaster integerrimus (r-+; CoM, DDt, DG, MC, oM-PNMM),
Crataegus monogyna (+; Ca, P, PH), Crepis sancta (r-+; CT, DB), Cynodon dactylon (+; P, T),
Dichanthium ischaemum (+-1; B, Ba, cB-PCa, cH-PN, cHm-MMS, C, Ca, CMVE, CT, DB, DL,
DI, M, MCI, MCO, P, Pe, PH, R, T), Digitaria sanguinalis (+; B, cG-PNMM, CP, DDt, R, VM),
Echium vulgare (+; DV), Elymus hispidus (+; LB, PH), Erodium cicutarium (r-1; B, cB-PC, DB,
DI, P, Pe, T, VOs), Eryngium campestre (r-+; Ca, cB-PCa, DB, DI, MCI, P, PH, Pe, R, VM),
Erysimum diffusum (+; DV, Pe), Euphorbia agraria (+; MCI), Euphorbia glareosa (+; DL, GD,
P, PH), Euphorbia seguieriana (+; DG, Pe, VM), Fraxinus ornus (+; CF), Galium humifusum (+;
T), Galium pedemontanum (+; En), Gypsophila pallasii (+; Ba, DV), Herniaria glabra (+; B, E,
M, MC, MCO), Herniaria incana (r-+; Pe, MCO), Iris pumila (+; CMVE), Kohlrauschia
prolifera (+; Ca, cH-PN, CoM, CT, GD, PH, T), Lamium amplexicaule (+; E, M, oM-PNMM,
T), Ligustrum vulgare (+; Ba), Linaria genistifolia (r-+; Ba, C, Ca, cG-PNMM, CP, GD, PH),
Lithospermum purpureocaeruleum (+; Ca), Marrubium peregrinum (r-+; Ba, cB-PCa, cH-PN,
DP), Medicago minima (+-1; CMVE, DI, M, Pe, T), Melica ciliata (+-1; cH-PN, C, Ca, CD, DG,
DL, DP, DV, GD, M), Minuartia glomerata (+-1; cH-PN, DV, En, Pe, T), Muscari racemosum
(r-+; En, VOs), Myosotis stricta (+; M), Orlaya grandiflora (+; DS, MCO), Parietaria officinalis
(+; GD), Phleum phleoides (+; CD), Plantago lanceolata (+; PH), Poa bulbosa (+-1; Ba, cB-
PCa, Ca, CH, CT, DB, DCI, DP, DI, E, LB, M, MCI, MCO, oM-PNMM, P, PH, Pe, R, T, VOs),
Polygonum aviculare (+; C, R, VM), Polypodium vulgare (2; DS), Portulaca oleracea (r-+; B,
Ba, C, CD), Potentilla argentea (+; B, C, CH, CT, DB, DI, E, M, P, R), Potentilla taurica (+;
LMN), Pyrus pyraster (+-1; M, MC), Ranunculus illyricus (+; En), Rhamnus cathartica (+;
CMVE, GD), Rumex acetosella (+-1; B, cG-PNMM, CT, DB, DDt, DS, E, LMN), Salvia
nemorosa (+; Ba), Sanguisorba minor (r-+; CH, DCI, DL, DI, LB, M, P, PH), Saxifraga
tridactylites (+; En, M), Scleranthus annuus (+-1; B, E, MC), Scleranthus perennis (+; cG-
PNMM, oM-PNMM, T), Scorzonera austriaca (+; MCI), Sedum maximum (r; cH-PN), Sideritis
montana (+; Ba, CH, DS, DV, MCO, PH), Solanum nigrum (+; Ba, CF, DP), Stachys recta (+;
CD, DL, DS, DV, LMN), Stipa capillata (r-1; Ba, cHm-MMS, Ca, CF, DB, DDt, DP, DS, GD,
P, PH), Taraxacum erythrospermum (+; cG-PNMM), Teucrium chamaedris (+-1; Ba, Ca, CT
DCI, DI, DL, M, MCI, oM-PNMM, P, Pe, PH), Teucrium polium (r-1; Ca, cB-PCa, CH, CT,
CMVE, D, DB, DV, DCI, DI, MCI, MCO, Pe), Thymus pannonicus (+; D, P, Pe, PH), Tragus
racemosus (+; B, Ba, DB, Pe, R, T), Trifolium arvense (+; M, LMN), Urtica dioica (+; Ba),
Verbascum banaticum (r-+; Ba, Ca, DV, PH, VOs), Veronica dillenii (+; CoM, DI, DS, E, LMN,
Pe), Veronica spicata (+; Ca), Viburnum lantana (+; Ba), Viola arvensis (+-1; DS, oM-PNMM),
Xeranthemum annuum (+; DB, Pe, PH).
3.4 Asociaţia Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978, cenotaxon primar,
vulnerabil (6 situri) la nivelul siturilor analizate, prezintă o frecvenţă mai redusă a speciilor
ameninţate (10 specii) în comparaţie cu celelalte asociaţii din alianţa endemică Pimpinello-
Thymion zygioidi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Melica ciliata (3-5; DB, DCI, DG, M, DV,
VM)
Specii ameninţate: Echinops ritro ssp. ruthenicus (+; VM, DV), Festuca callieri (+; VM),
Lactuca viminea (+; DV, VM), Muscari neglectum (+; DCI), Ornithogalum amphibolum (r;
DCI), Salvia aethiopis (r; DCI), Sempervivum ruthenicum (+; M, VM), Silene compacta (+; M),
Spiraea crenata (+; DG), Thymus zygioides (1; DCI),
Alte specii: Achillea coarctata (+; DB, DV), Achillea nobilis ssp. neilreichii (+; DB),
Acinos arvensis (+; DG, M), Agropyron cristatum (+; DB), Allium rotundum (+; DG), Alyssum
saxatile (1; VM), Alyssum murale (1; M), Arenaria serpyllifolia (+; DG), Asperula tenella (+;
DV, M, VM), Bassia prostrata (+; DV), Bombycilaena erecta (+; DG, VM), Campanula
sibirica (+; DV), Crataegus monogyna (+; VM), Dichanthium ischaemum (1; VM), Echium
vulgare (+; DV), Erodium cicutarium (+; DV), Eryngium campestre (+; DCI, VM), Euphorbia
seguieriana (+; DCI, VM), Kohlrauschia prolifera (+; DG, DV, M), Lamium amplexicaule (+;
DCI), Linaria genistifolia (+; DV), Medicago lupulina (+; M), Medicago minima (+; DCI, DV,
M), Minuartia glomerata (+; M), Orlaya grandiflora (+; DB), Papaver dubium ssp. albiflorum
(1; DCI), Poa bulbosa (+; DCI), Polygonum convolvulus (+; DV), Sanguisorba minor (+; M),
Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; DB, DV, M, VM), Sideritis montana (+; DV), Stachys recta
(+; DV), Trifolium campestre (+; DG), Verbascum banaticum (r-+; DV, VM).
4. Alianţa Stipion lessingianae Soó 1947

Această alianţă se încadrează în subtipul de habitat „34.9213 Stepe vest-pontice de colilie”.
În siturile studiate alianţa este reprezentată printr-o singură asociaţie, descrisă în continuare.
4.1. Asociaţia Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 este sinonimă
(SANDA 2002) cu cenotaxonul Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae Sanda et al. 1999.
Aceasta reprezintă o asociaţie regională întâlnită numai în Dobrogea, fiind descrisă pentru prima
oară din Podişul Babadag (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate apare în forme tipice,
cu Stipa ucrainica, îndeosebi în poienile de silvostepă, fiind o asociaţie vulnerabilă (10 situri), cu
numeroase specii ameninţate (36 specii), situându-se, din acest punct de vedere, pe locul 4 între
cenotaxonii cercetaţi. În judeţul Constanţa cenotaxonul este citat (SANDA, ARCUŞ 1999) de la
Canaraua Fetii, Dumbrăveni şi Esechioi. În literatură (DONIŢĂ et al. 2005) se apreciază că
asociaţia este răspândită în Dobrogea pe 5-10 ha, cifră subestimată conform observaţiilor proprii
în teren.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Achillea clypeolata (+-1; CM, CT, DC,
PBC), Astragalus ponticus (+-1; PBC), Festuca valesiaca (1-5; cG-PNMM, cI-PN, CM, CT,
DC, DI, DS, E, PBC), Stipa ucrainica (r-3; cG-PNMM, cI-PN, CT, DC, DS, E, LMN).
Specii ameninţate: Achillea clypeolata (+-1; CM, CT, DC, DI, PBC), Achillea ochroleuca
(+; CT), Agropyron brandzae (+; DS), Allium saxatile (+; CM, DI), Anacamptis pyramidalis (r;
CT), Asparagus verticillatus (+; DC, PBC), Astragalus ponticus (+-1; PBC), Centaurea
marschalliana (r; PBC), Centaurea napulifera (+; cI-PN, CT), Coronilla scorpioides (+; CT),
Crocus reticulatus (r; PBC), Dianthus pseudarmeria (r; PBC), Echinops ritro ssp. ruthenicus (+-1;
CM, DI, PBC), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+; DI), Euphorbia nicaeensis ssp.
dobrogensis (+-1; CT, DI, PBC), Globularia punctata (+; CM), Gymnospermium altaicum ssp.
odessanum (1; CT), Himantoglossum hircinum (r; CT), Iris suaveolens (r-+; cG-PNMM, CT, DC,
E, LMN), Koeleria lobata (+; DI), Myrrhoides nodosa (+; cG-PNMM, DS), Onobrychis gracilis
(+-1; CT, DC, DS), Ononis pussila (r; CT), Orchis morio (+; cG-PNMM, CT), Ornithogalum
amphibolum (+; CT), Paeonia peregrina (+; CT, DC), Paeonia tenuifolia (+-1; CT), Pimpinella
tragium ssp. lithophila (+; CM, DI, PBC), Potentilla bormuelleri (+; CT, cI-PN, DI, DS), Prunus
tenella (+-1; CT, DC), Pyrus bulgarica (r-+; CT, DC), Rumex tuberosus (+; CT), Satureja
coerulea (+-1; PBC), Scorzonera mollis (r-+; CT, E), Scutellaria orientalis (r-+; CT, DI, PBC),
Stachys angustifolia (+; DS), Stipa ucrainica (r-3; cG-PNMM, cI-PN, CT, DC, DS, E, LMN),
Tanacetum millefolium (+-1; cI-PN, CT, DC), Thymus zygioides (+-1; CT, DI, PBC).
Alte specii: Achillea coarctata (+; cG-PNMM, cI-PM, CT, DS), Achillea nobilis ssp.
neilreichii (+; CM, CT), Adonis vernalis (+; CM, CT, DC, PBC), Ajuga laxmannii(+; CT), Ajuga
reptans (+; cG-PNMM), Allium rotundum (+; CT, DC, DS), Alyssum murale (+; CT, DS),
Anthemis austriaca (+; CT), Artemisia austriaca (+; PBC), Aster oleifolius (+; PBC),
Bombycilaena erecta (+; CT), Bupleurum rontundifolium (+; CT), Campanula sibirica (+; CT),
Carthamus lanatus (+; DS), Centaurea orientalis (+-1; CT, DS), Cerastium gracile (+; DC),
Chrysopogon gryllus (+-1; cI-PN, CT, DS), Cichorium intybus (+; CM), Convolvulus cantabrica
(+-1; cI-PN, CT, DC, DS, PBC), Cotinus coggygria (+-1; cG-PNMM, DS), Crataegus
monogyna (+; CT, CM), Dactylis glomerata (+; cG-PNMM), Dichanthium ischaemum (+-2; cI-
PN, CM, CT, DC, PBC), Digitalis lanata (+; CT), Echium vulgare (+; DS), Elymus hispidus (+-
2; CT, DC), Eryngium campestre (+; cI-PN, CT, DS), Euphorbia agraria (+; cG-PNMM, cI-PN,
56 Mihai PETRESCU
CT, DC, DS), Euphorbia glareosa (1; PBC), Filipendula vulgaris (+-1; cG-PNMM, cI-PN, CT,
PBC), Fragaria viridis (+; CT), Fraxinus ornus (+; cI-PN), Galium pedemontanum (+; DS),
Haplophyllum suaveolens (+; PBC), Helichrysum arenarium (+; CM), Herniaria incana (+; DS),
Inula oculus-christi (+; DS), Koeleria macrantha (+-1; DI, DS), Kohlrauschia prolifera (+; DS),
Lamium amplexicaule (+; DC, E), Lamium purpureum (+; cG-PNMM, CT, E), Linaria
genistifolia (+; DS), Linum austriacum (+; CM, DI), Linum hirsutum (r-+; CM, PBC), Linum
purpureum (+; cG-PNMM, E), Linum tenuifolium (+; CT), Lithospermum arvense (+; CT, E),
Marrubium peregrinum (+; PBC), Medicago falcata (+; CT), Medicago minima (+; DI), Melica
ciliata (+; DS, LMN), Muscari comosum (+; CT), Muscari racemosum (+-1; cG-PNMM, CT, E),
Myosotis stricta (+; cG-PNMM, DC), Nigella arvensis (+; CM, PBC), Odontites luteus (+; CM),
Orlaya grandiflora (+-2; cI-PN; CT, DS), Phlomis tuberosa (+; CT, DC), Plantago lanceolata
(+; PBC), Poa angustifolia (+; DS), Poa bulbosa (+; cI-PN, DI, DS, E), Polygala major (+-1;
CT, PBC), Potentilla argentea (+; cG-PNMM, CT, DC, DS), Potentilla taurica (+; cI-PN, DC,
DS, LMN), Pulsatilla balcana (r; CM, CT, DS, PBC), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM, CM,
DS, E, PBC), Rhamnus cathartica (+; CT), Rosa gallica (+; DC), Salvia austriaca (+; DC),
Salvia nemorosa (+; CT, DC, DS), Sanguisorba minor (+; cI-PN, CM, CT, DI), Senecio vernalis
(+; CT, DI, DS), Sideritis montana (+; CM, CT), Stachys recta (+; cG-PNMM, CT, DC, DS,
PBC), Stipa capillata (+-1; CM, CT, DC, DI, PBC), Stipa lesingiana (+; CT), Tanacetum
corymbosum (+; CT, PBC), Teucrium chamaedris (+-1; cG-PNMM, cI-PN, CM, CT, DI, DS,
PBC), Teucrium polium (+-1; CM, CT, DI, DS, PBC), Thesium dollineri (+; PBC), Thymus
pannonicus (+-1; cI-PN, CT), Tymus comptus (+; DI), Tragopogon dubius (+; DS), Trifolium
arvense (1; DS), Trifolium campestre (+-1; CT, DS), Verbascum banaticum (r-+; cG-PNMM,
DS, E), Veronica austriaca ssp. austriaca (+; cG-PNMM, CT), Veronica prostrata (+; cI-PN,
DI), Veronica spicata (+; CT, DS), Vicia hirsuta (+; cG-PNMM), Vinca herbacea (+; cG-
PNMM, CT, DC), Vincetoxicum hirundinaria (+; PBC), Viola arvensis (+; CT, DS, E).
41.1F Păduri dobrogene de fag (Dobrogea beech forest)

Corespondenţe
EMERALD: ! 41.1 Beech forests; NATURA 2000: 91X0* Dobrogean beech forests; O
1198: 91X0 Păduri dobrogene de fag; HR: -
Păduri de fag relictare din Munţii Măcinului, cu o distribuţie insulară extremă, izolate în
cadrul climatului de stepă din Dobrogea românească, departe de principalele regiuni cu păduri de
fag din Carpaţi, cu Fagus sylvatica, Fagus taurica (Fagus taurica var. dobrogica), Tilia
tomentosa, Tilia cordata, Fraxinus ornus, Fraxinus angustifolia, Fraxinus pallisiae, Carpinus
betulus, Populus tremula, Ulmus glabra, alte specii din ordinul Fagetalia, precum şi specii sud-
europene, inclusiv Potentilla micrantha, Scutellaria altissima în stratul ierbos
Încadrare fitocenologică: Tilio tomentosae-Carpinetum (p.)
În literatură (DIHORU 1962) sunt citaţi şi alţi cenotaxoni reprezentativi pentru acest
habitat, precum Allium ursinum, Asarum europaeum, Carex pilosa, Carpesium cernuum,
Dryopteris filix-mas, Sorbus torminalis, Symphytum tauricum, Ulmus montana.
Asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977
Clasa QUERCO - FAGETEA Br.-Bl. et Vlieger in Vlieger 1937 em. Borhidi 1996
Alianţa Symphyto - Fagion Vida 1959
Subalianţa Lathyro hallersteinii - Carpinenion Boşcaiu et al. 1982
Încadrarea cenotaxonomică a fitocenozelor dominate de fag de la Valea Fagilor nu este pe
deplin clarificată, conform bazei de date PHYSIS acestea încadrându-se în asociaţia Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 ce corespunde de fapt cu pădurile de şleau în care

fagul nu este dominant, asociaţie ce ocupă cea mai mare parte a rezervaţiei. În schimb
fitocenozele dominate de fag, situate în partea inferioară a versanţilor văii Sorniac, nu corespund
descrierii respectivei asociaţii, constituind un făgeto-cărpinet cu Carex pilosa ce a fost încadrat,
cel puţin provizoriu, în baza studiilor proprii, în asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas.
tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977. Asociaţia corespunde tipurilor de pădure (DONIŢĂ et
al. 1990; DĂMĂCEANU et al. 1964) 4321 Făgeto-cărpinet cu Carex pilosa (Făgeto-cărpinet
dobrogean cu Carex pilosa).
Habitatul se întâlneşte numai în bioregiunea stepică. Se consideră că acest habitat, în forma
sa tipică de pădure dominată de fag, este unic în ţară şi în Europa, fiind întâlnit numai în Munţii
Măcinului, pe suprafeţe extrem de reduse, în jur de 2 hectare (DĂMĂCEANU et al. 1964),
majoritatea incluse în rezervaţia naturală Valea Fagilor-Parcul Naţional Munţii Măcinului.
Conform observaţiilor proprii suprafaţa este mai mare de 2 ha, respectiv de cel puţin 5 ha. În
restul rezervaţiei şi în împrejurimile acesteia, fagul este codominant sau diseminat în cadrul unor
păduri de tei şi carpen (Tilio tomentosae-Carpinetum betuli). Excepţie face un pâlc de
aproximativ 1 ha situat limitrof acestei rezervaţii, în cuprinsul sitului Horstul Dobrogean,
sectorul Podişul Niculiţelului.
Se consideră că în trecut pădurile de fag din Dobrogea erau mai întinse, însă, îndeosebi,
datorită intervenţiilor antropice, acestea au fost reduse la un areal insular.
Habitate asociate
Habitatul este asociat cu tipul „41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi
Muntenia”, care în zona rezervaţiei Valea Fagilor are ca notă specifică, în raport cu alte păduri
dobrogene, prezenţa diseminată a fagului.
Ameninţări
În suprafeţele din afara Parcului Naţional Munţii Măcinului acest habitat este ameninţat de
exploatări forestiere, împăduriri, succesiuni induse de managementul forestier şi tăiere ilegală a
arborilor. Chiar dacă, în prezent, orice exploatare forestieră este interzisă în perimetrul
Rezervaţiei Valea Fagilor, unele riscuri potenţiale sunt reprezentate prin pericolul de incendii,
concurenţa între fag şi speciile codominante, îndeosebi teiul şi carpenul, precum şi prin
eventualele tăieri ilegale de arbori.
Habitatul este protejat ca tip prioritar (H 91X0*) prin legislaţia naţională şi internaţională
(O 1198, R4).
Asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977,
considerată „vulnerabilă” (2 situri) la nivelul siturilor studiate, este întâlnită numai pe versanţii
ce mărginesc pârâul Sorniac, fiind răspândită în partea inferioară a versanţilor nordici şi izolat a
celor sudici. În cuprinsul acestora nu au fost identificate, până în prezent, specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale:
Carpinus betulus (1-2; cL-PN, VF-PNMM), Fagus taurica (3-4; cL-PN, VF-PNMM), Tilia
cordata (1-2; cL-PN, VF-PNMM), Tilia tomentosa (1-2; VF-PNMM).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cL-PN, VF-PNMM), Acer platanoides (+; cL-PN, VF-
PNMM), Fraxinus excelsior (+; VF-PNMM), Tilia platyphyllos (1; VF-PNMM), Ulmus glabra
(+-1; cL-PN, VF-PNMM).
- arbuşti / liane: Corylus avellana (+; cL-PN, VF-PNMM), Evonymus verrucosus (+; VF-
PNMM), Hedera helix (+; cL-PN, VF-PNMM), Sambucus nigra (+; VF-PNMM), Viburnum
lantana (+; VF-PNMM), Viscum album (+; cL-PN).
- ierburi / subarbuşti: Aegopodium podagraria (+; VF-PNMM), Allium ursinum (1; VF-
PNMM), Anemone ranunculoides (+; VF-PNMM), Arum orientale (+; VF-PNMM), Asarum
58 Mihai PETRESCU
europaeum (+; VF-PNMM), Brachypodium sylvaticum (+; cL-PN, VF-PNMM), Carex digitata
(+; VF-PNMM), Carex hirta (+; VF-PNMM), Carex pilosa (+-1; VF-PNMM), Corydalis solida
(1; VF-PNMM), Dactylis polygama (+; cL-PN), Dentaria bulbifera (+-1; VF-PNMM),
Dryopteris filix-mas (r; VF-PNMM), Galium aparine (+; VF-PNMM), Galium odoratum (+; cL-
PN, VF-PNMM), Geum urbanum (+; cL-PN, VF-PNMM), Glechoma hirsuta (+; VF-PNMM),
Isopyrum thalictroides (+; VF-PNMM), Lathraea squamaria (+; VF-PNMM), Melica uniflora
(+; VF-PNMM), Mercurialis perennis (+-1; VF-PNMM), Milium vernale (+; VF-PNMM), Poa
nemoralis (+; cL-PN), Polygonatum latifolium (+; VF-PNMM), Polygonatum odoratum (+; VF-
PNMM), Pulmonaria obscura (+; VF-PNMM), Pulmonaria officinalis (+; cL-PN), Ranunculus
ficaria (1; VF-PNMM), Scilla bifolia (+; VF-PNMM), Urtica dioica (+; cL-PN, VF-PNMM),
Viola reichenbachiana (+; VF-PNMM), Viola suavis (+; VF-PNMM).
41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi Muntenia (Moldo-

Muntenian sessile oak-hornbeam forests)
Corespondenţe
EMERALD: ! 41.2 Oak-hornbeam forests; NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam
forests; O 1198: 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen; HR: R 4135 Păduri vest-pontice mixte
de gorun (Quercus petraea), tei argintiu (Tilia tomentosa) şi carpen (Carpinus betulus) cu
Carpesium cernuum.
Păduri de Quercus petraea, Carpinus betulus şi Tilia tomentosa, din podişurile şi
piemonturile Carpaţilor din Moldova românească şi Republica Moldova, Podişul Dobrogei şi,
local, de pe piemonturile din Muntenia, cu Quercus robur, Quercus dalechampii, Q. polycarpa,
Fraxinus excelsior, Fraxinus excelsior ssp. coriariifolia (Fraxinus coriariifolia), în stratul
arborescent şi cu un strat ierbos compus din specii din alianţa Carpinion, precum Stellaria
holostea, Carex pilosa, împreună cu specii termofile, inclusiv Scutellaria altissima, Carex
brevicollis, Carpesium cernuum, Potentilla micrantha, Buglossoides purpurocaerulea
(Lithospermum purpurocoeruleum).
Încadrare fitocenologică: Tilio tomentosae-Carpinetum betuli (Querco petraeae-Tilio-
Carpinetum)
Alte specii constante sunt reprezentate prin Acer campestre, Crataegus pentagyna,
Glechoma hirsuta, Quercus petrea, Viola reichenbachiana (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Conform literaturii (DIHORU, DONIŢĂ 1970) în acest habitat sunt întâlnite şi unele specii
ameninţate cu dispariţia, precum: Galanthus plicatus, Platanthera bifolia, Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum, Mercurialis ovata, Piptatherum virescens, Orchis purpurea,
Convallaria majalis, Paeonia peregrina, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum fimbriatum,
Veratrum nigrum, Smyrnium perfoliatum.
Asociaţia Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 se încadrează în:
Clasa QUERCETEA PUBESCENTI - PETRAEAE (Oberd.1948) Jakucs 1960
subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970.
Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de păduri, descrise conform tipologiei forestiere
(DONIŢĂ et al. 1990): 5321 Goruneto-şleau de productivitate superioară (s); 5322 Şleau de deal
cu gorun de productivitate superioară (s); 5323 Goruneto-şleau de productivitate mijlocie (m);
5324 Şleau de deal cu gorun de productivitate mijlocie (m); 5331 Şleau de deal dobrogean de
productivitate mijlocie (m).
În ţară habitatul este răspândit în Moldova, Muntenia şi Dobrogea, iar în restul Europei în
Republica Moldova. În Dobrogea habitatul se încadrează în regiunea stepică şi are un areal

natural mediu, la care se adaugă regresia sa din cauze antropice.
Asociaţia Tilio tomentosae-Carpinetum betuli este inclusă în subalianţa Carpino-Tilienion
tomentosae considerată endemică pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999). Caracterul
endemic pentru Dobrogea al acestei asociaţii nu este pe deplin clarificat, conform clasificării
palearctice cenotaxonii corespunzători acestui habitat sunt răspândiţi şi în afara acestei provincii.
Conform descrierii iniţiale a asociaţiei (DIHORU, DONIŢĂ 1970) realizată în baza unor relevee
din Dobrogea-Podişul Babadag, această asociaţie este deosebită de restul cenotaxonilor din
România, precum şi din Peninsula Balcanică. Excepţie fac fitocenozele din câmpia Burnasului,
asemănătoare cu cele din Dobrogea, dar încadrarea acestora nu este pe deplin definitivată.
Habitate asociate
Habitatul este de obicei asociat cu „41.7683 Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din Dobrogea”
(Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forests).
Ameninţări
Acest habitat este unul dintre cele mai complexe din ţară, fiind compus din numeroase
specii de arbori, arbuşti şi ierburi. Astfel, având un număr ridicat de specii în arbori, unele dintre
acestea (în special din genul Tilia) sunt favorizate de lucrările de exploatare, devenind dominante
şi având tendinţa să elimine speciile de stejar, ceea ce conduce la o scădere generală a
biodiversităţii. În arealul deja relativ restrâns al acestui habitat, o mare parte dintre aceste păduri
au pierdut mai mult sau mai puţin speciile de stejar. Aceasta reduce şi mai mult suprafaţa
pădurilor reprezentative pentru acest habitat. În afară de managementul neadecvat, alte
ameninţări sunt reprezentate prin distrugerea / degradarea habitatului, prin împăduriri, tehnici
neecologice de exploatare a masei lemnoase, culegerea plantelor ameninţate, păşunat şi / sau
tăierea arborilor în mod ilegal.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4).
În cuprinsul siturilor studiate asociaţia Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968
ocupă cele mai întinse suprafeţe dintre cenotaxonii forestieri, suprafaţa sa în Dobrogea fiind
estimată la 20.000 ha (DONIŢĂ et al. 1990), respectiv la 6.200 ha în Podişul Babadag (DIHORU,
DONIŢĂ 1970). În siturile studiate a fost identificat în 10 dintre acestea, ceea ce duce la încadrarea
sa în categoria „vulnerabil”. În acest caz încadrarea nu este reprezentativă decât pentru rezervaţiile
analizate, unde, într-adevăr, aceasta ocupă o arie restrânsă faţă de pădurile din afara acestora, unde
este larg răspândită. În respectivele situri au fost identificate 6 specii ameninţate la nivel naţional,
din care una figurează şi în Lista roşie europeană (Galanthus plicatus).
Specii caracteristice / edificatoare principale: Carpinus betulus (1-4; cL-PN, cG-PNMM,
CT, DS, E, LMN, MCO, VF-PNMM, VOs), Quercus dalechampii (1; CT, LMN), Tilia
tomentosa (1-5; cG-PNMM, cL-PN, CT, DS, E, LMN, MCO, VF-PNMM, VOs).
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (1; LMN), Galanthus plicatus (+-1;
LMN, MCO), Mercurialis ovata (+; CT, DS), Neottia nidus-avis (r; cCe-PNMM), Paeonia
peregrina (+; LMN), Smyrnium perfoliatum (+; LMN).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cL-PN, LMN, MCO, VF-PNMM, VOs), Acer platanoides (+-
1; cG-PNMM, cL-PN, CT, DS, LMN, MCO, VF-PNMM), Acer pseudoplatanus (1; MCO),
Carpinus orientalis (+; DS, E), Cerasus mahaleb (+; MCO), Fagus taurica (1-2; cL-PN, VF-
PNMM), Fraxinus angustifolia (+; VF-PNMM), Fraxinus coriariaefolia (+-1; DS, MCO),
Fraxinus excelsior (+-1; cG-PNMM, DS, LMN, MCO), Fraxinus ornus (+-1; E, MCO), Quercus
petraea (+-2; cG-PNMM, DS, LMN, VOs), Sorbus torminalis (+; cL-PN, CT, DS, LMN), Tilia
cordata (+; cL-PN), Ulmus glabra (+-1; cL-PN, MCO, VF-PNMM), Ulmus minor (1; VOs).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cL-PN, DS, MCO), Cornus mas (+; cG-PNMM, CT,
DS, MCO), Corylus avellana (+-1; cL-PN, MCO), Crataegus pentagyna (+; LMN), Evonymus
60 Mihai PETRESCU
europaeus (+; cL-PNMM, LMN), Evonymus verrucosus (+; cL-PNMM), Hedera helix (+-1; cL-
PNMM, VF-PNMM), Sambucus nigra (+; DS, MCO).
- ierburi / subarbuşti: Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Alliaria petiolata (+-1; CT, DS),
Anemone ranunculoides (+; MCO), Anthriscus nemorosa (+; DS), Arum orientale (+-1; LMN,
MCO, VOs), Asarum europaeum (+; cL-PN, VF-PNMM), Astragalus glycyphyllos (+; LMN),
Brachypodium sylvaticum (+, CT, DS, LMN), Carex digitata (+; cG-PNMM), Carex pilosa (1;
cL-PN, VF-PNMM), Convallaria majalis (+; cCe-PNMM), Corydalis cava ssp. marschalliana
(+-1; MCO, VOs), Corydalis solida (+-2; cG-PNMM, MCO), Dactylis polygama (+; cG-
PNMM, LMN), Dentaria bulbifera (+; cG-PNMM, CT, VOs), Galium aparine (+; cG-PNMM),
Geranium robertianum (+; DS), Geum urbanum (+; cG-PNMM, cL-PN, DS, E, LMN, MCO,
VF-PNMM), Glechoma hirsuta (+-1; DS, LMN), Melica uniflora (+; LMN), Mercurialis
perennis (+-1; cG-PNMM, cL-PN, MCO, VF-PNMM), Parietaria officinalis (+; DS, MCO),
Poa nemoralis (+; cG-PNMM, LMN), Pulmonaria officinalis (+; cL-PN), Ranunculus ficaria (+-
1; cG-PNMM, E, LMN, MCO, VOs), Scilla bifolia (+-1; LMN, MCO, VOs), Solanum nigrum
(+; MCO), Stachys sylvatica (+; DS), Stellaria media (+; DS), Veronica hederifolia (+-1; cG-
PNMM, DS), Viola odorata (+; cL-PN), Viola reichenbachiana (+; VF-PNMM), Viola suavis
(+; cG-PNMM, cL-PN).
41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina

(Moesian Paeonia peregrina - white oak woods)
Corespondenţe
pufos; HR: R 4162 Păduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia
peregrina.
Păduri de Quercus pubescens mezoxerofile, neutrofile din podişurile calcaroase ale
Dobrogei româneşti, Dobrogei bulgăreşti şi podişurile asociate acestora, din Sredna Gora-centrul
Bulgariei, însoţite de Fraxinus ornus, Carpinus orientalis, cu Cornus mas în stratul arbuştilor şi
un strat ierbos bogat în Paeonia peregrina, Ornithogalum fimbriatum, Mercurialis ovata,
Myrroides nodosa, Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocaeruleum).
Încadrare fitocenologică: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
În afara speciilor menţionate în definiţie, în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) sunt
citaţi taxoni incluşi în Lista roşie naţională, precum: Carex halleriana, Galanthus elwesii,
Piptatherum virescens, Veratrum nigrum. Tot în Lista roşie naţională sunt incluse şi speciile din
definiţie: Mercurialis ovata, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum fimbriatum, Paeonia peregrina.
Asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 se încadrează (SANDA,
ARCUŞ 1999) în:
Alianţa Carpinion orientalis Horv.54 (s.l.)
pufos pur pe sol profund din Dobrogea; 8213 Stejar pufos cu cărpiniţă din zona forestieră; 8244
Stejar pufos cu cărpiniţă din silvostepă; 8531 Stejăreto-şleau dobrogean cu stejar pufos; 8221
Stejar pufos pur din silvostepă pe substrat de loess sau lut (situaţiile din Dobrogea cu cărpiniţă şi
mojdrean); (14) Amestec de gorun şi stejar pufos; (29) Stejăreto-şleau de gorun şi stejar pufos;
(17) Amestec de stejar pufos şi gârniţă.
În ţară asociaţia este răspândită numai în Dobrogea. Conform bazei de date PHYSIS şi
altor lucrări (DONIŢĂ et al. 2005) în Europa asociaţia mai este prezentă şi în Bulgaria. Habitatul
are o răspândire redusă în România, unde se găseşte pe suprafeţe restrânse. În Dobrogea
habitatul se încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus, ce
regresează şi din cauze antropice.
Habitate asociate
În general, habitatele asociate sunt reprezentate prin „41.73724 Vegetaţie forestieră
moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum” şi „41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de
Quercus pedunculiflora cu Acer tataricum”.
Ameninţări
Exploatările forestiere provoacă o reducere, adesea completă, a speciilor de stejari din
coronament şi o dezvoltare a altor specii cum este îndeosebi Carpinus orientalis ceea ce conduce
la o scădere a biodiversităţii. Astfel, în arealul şi aşa redus al acestui habitat, o suprafaţă
importantă este ocupată de forme mai mult sau mai puţin modificate ale acestui habitat. Aceasta
reduce suplimentar suprafaţa pădurilor reprezentative pentru respectivul habitat, rar la nivel
naţional şi european. La aceasta se adaugă alte ameninţări cum sunt: distrugerea/ degradarea
habitatului prin împăduriri, exploatări neecologice de masă lemnoasă, păşunat şi tăierea arborilor
în mod ilegal. Conform datelor proprii acesta este habitatul forestier cel mai bogat în specii
ameninţate din Dobrogea, fiind afectat şi de colectarea acestora.
Asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 are o răspândire
sporadică în siturile studiate (29 situri). În cadrul acestei asociaţii, dintre cenotaxonii forestieri au
fost inventariate cele mai multe specii ameninţate la scară naţională (23 specii), din care 2
figurează şi în Lista roşie europeană (Campanula romanica, Galanthus plicatus). În Podişul
Babadag asociaţia este răspândită pe 6000 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În alte surse
bibliografice (DONIŢĂ et al. 2005) se indică aceeaşi suprafaţă pentru toată Dobrogea, aceasta
fiind subestimată, conform observaţiilor proprii. Din Podişul Casimcei asociaţia este citată şi în
literatură (HOREANU 1976C) din pădurile situate în împrejurimile localităţilor Altântepe,
Vasile Alecsandri, Războieni, Cerbu (Hagiomer), Sâmbăta Nouă, Topolog.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Carpinus orientalis (2-5; B, Ca, CD, CF, cG-
PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, CT, D, DB, DBu, DI, DP, DS, E, MC, MCI, MCO, PBC, PBt, PC,
PCe, PF, PMi, U, VO, VOs, VŞ), Paeonia peregrina (r-1; B, cG-PNMM, CT, DBu, DS, PBC,
PŞ, U, VO), Quercus pubescens (+-4; B, Ca, CD, cG-PNMM, cHm-MMS, CF, cSo-DT, CT, D,
DB, DBu, DI, DP, DS, E, MC, MCI, MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PF, PMi, U, VO, VOs, VŞ).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (r-1; Ca, CD, cG-PNMM, CF, D, DBu, DP, DS,
MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PMi, PŞ, U, VŞ), Asphodeline lutea (+; U), Campanula romanica (r;
CD), Corydalis solida ssp. slivenensis (+; cHm-MMS, cSo-DT, MCO), Crocus chrysanthus (+;
E), Crocus pallasii (r; D, PMi), Crocus reticulatus (r-1; B, MCI), Dictamnus albus (r; CF, PŞ),
Echinops ritro ssp. ruthenicus (r; D), Galathus plicatus (1; CT, MCO), Iris sintenisii (+; U),
Jasminium fruticans (r-+; Ca, CD, D, DP, VŞ), Lactuca viminea (+; cG-PNMM), Limodorum
abortivum (r; CT), Mercurialis ovata (+-1; Ca, CT, DBu, PC, PCe), Myrrhoides nodosa (+; CT,
D, DS, PBt, VO), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1; CT, DS, VOs), Orchis
purpurea (+; VOs), Paeonia peregrina (r-1; B, cG-PNMM, CT, DBu, DS, PBC, PŞ, U, VO),
Piptatherum virescens (+-1; CT, DS, MCO, PBt, PCe, PF, VŞ), Platanthera chlorantha (+; CT,
VOs), Prunus tenella (r; CT), Ruscus aculeatus (1; PCe), Veratrum nigrum (r; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; B, Ca, CD, CF, DS, MCI, PBt, PCe), Acer platanoides (+;
DS), Acer tataricum (+; Ca, CD, DP, PBC, PC, PMi, VŞ), Cerasus mahaleb (+; B, Ca, cG-
PNMM, D, DBu, DP, MCI, MCO, PBt, PC, PCe, PF, PMi), Fraxinus coriariaefolia (+; VOs),
62 Mihai PETRESCU
Fraxinus ornus (+-2; B, Ca, CD, cG-PNMM, CF, CT, D, DB, DBu, DI, DS, E, MCI, MCO, PBt,
PC, PCe, PF, PMi, U, VO, VOs, VŞ), Pyrus pyraster (+; D, VŞ), Quercus cerris (1; D, DP, PF),
Quercus pedunculiflora (+-1; B, CD, MCO, PBt, PC), Quercus virgiliana (1; D, DS, PCe),
Sorbus torminalis (+; PBt, VO), Tilia tomentosa (+-3; DBu, DS, PBt, PC), Ulmus minor (+;
VO), Ulmus procera (+-1; PBt, VŞ).
- arbuşti / liane: Berberis vulgaris (+; CD, PC), Clematis vitalba (+; Ca, CF, DP, PC, PBt,
PCe, PMi), Cornus mas (+-2; B, Ca, CD, cG-PNMM, cSo-DT, D, DB, DP, DS, E, MC, MCI,
MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PF, PMi, U, VŞ), Cotinus coggygria (+-1; Ca, CF, D, DP, MCO,
PBC, PBt, PCe, U), Crataegus monogyna (+-1; B, Ca, CD, cG-PNMM, cSo-DT, CT, D, DB,
DBu, DI, DP, E, MC, MCI, MCO, PBC, PBt, PC, PCe, PMi, U, VO, VŞ), Crataegus pentagyna
(+; MCO, PBt), Evonymus verrucosus (+-1; CD, cSo-DT, D, DP, DS, MC, MCI, MCO, PBC,
PBt, PC, PCe, PF, PMi, U, VŞ), Hedera helix (+-1; PBt, PC, PCe, PMi, VO, VŞ), Ligustrum
vulgare (+; CD, CF, D, DBu, PBC, PC, VŞ), Prunus spinosa (+; CF, DP, VO, VŞ), Rhamnus
cathartica (+; D), Rosa canina (+; cG-PNMM, CF), Rubus caesius (+; VO), Syringa vulgaris (2;
VO), Viburnum lantana (+-1; D, MCI, PCe, VOs).
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; cG-PNMM), Achillea setacea (+; B), Adonis
vernalis (+; DBu, U), Ajuga laxmannii (+-1; cG-PNMM), Alliaria petiolata (+-1; cG-PNMM,
CF, CT, D, DBu, DS, E, PBC, U, VO), Althaea cannabina (+; D, DP), Alyssum murale (1; cG-
PNMM), Anthriscus cerefolium (+; CF, cG-PNMM, cHm-MMS, D, MCO, VO), Arabis turrita
(+; Ca, CT, DBu, PBt, PCe, PF, VOs), Artemisia austriaca (+; B), Arum orientale (+; cG-
PNMM, cSo-DT, VO), Asparagus tenuifolius (+; cG-PNMM, CT, PBt, U), Asplenium ruta-
muraria (+; CD), Asplenium trichomanes (+; CD, PC), Astragalus glycyphyllos (r; PBC), Ballota
nigra (+; DP, MC, PBt, PCe), Berteroa incana (+; MC), Brachypodium sylvaticum (+; cG-
PNMM, CF, D, DI, E, MCI, PC, PCe, PBt, PMi, U, VO, VŞ), Clinopodium vulgare (+; MCI),
Convolvulus cantabrica (+; D, DP), Conyza canadensis (+; B), Corydalis solida (+-2; cHm-
MMS, E, MCO, VOs), Cysptopteris fragilis (+; MC), Dactylis glomerata (+; B, Ca, cG-PNMM,
CT, DS), Dactylis polygama (+; cG-PNMM, DP, PC), Dichanthium ischaemum (+-1; B, CF,
MC), Doronicum hungaricum (+; E), Euphorbia agraria (+; DBu, DI), Festuca valesiaca (+-1;
B, Ca, D, DI), Filipendula vulgaris (+; CT, E), Fragaria viridis (+-1; B, Ca, CD, cG-PNMM,
CT, D, DB, DBu, E, MC, MCI, MCO, U), Galium aparine (+; cG-PNMM, CF, CT, DBu, DS,
VO), Galium rubioides ssp. dasypodum (+; DBu, U), Geum urbanum (+-1; B, Ca, CD, CF, cG-
PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, CT, D, DB, E, MC, MCI, MCO, PBt, PCe, PF, PMi, VO, VŞ),
Glechoma hirsuta (+; CF, DI, PBt, PC, VŞ), Hesperis tristis (r; E), Hordeum murinum (+; MC),
Iris variegata (r; VO), Lamium purpureum (+; cG-PNMM, cHm-MMS, DI, MCO, VO), Laser
trilobum (r; CT), Leonurus cardiaca (+; CF, cG-PNMM, D, PCe, VO), Lithospermum
purpureocaeruleum (+; Ca, CF, DBu, PC, PMi, U, VO, VŞ), Lychnis coronaria (+; DBu),
Marrubium peregrinum (+; D), Marrubium vulgare (+; cG-PNMM, VO), Melica ciliata (+; Ca,
cG-PNMM), Melica uniflora (+-1; DS, MCI, PBt, PCe), Muscari racemosum (+; E, MCO),
Orlaya grandiflora (+; DBu), Parietaria officinalis (+; PCe), Phlomis tuberosa (+; DBu),
Plantago lanceolata (+; DI), Poa angustifolia (1; cHm-MMS), Poa bulbosa (+; cG-PNMM,
cHm-MMS), Poa nemoralis (+; Ca, DI, MC, MCI), Polygonatum latifolium (+-1; Ca, cG-
PNMM, DBu, MCO, PBt, PC, PCe, U, VO, VOs), Polygonatum odoratum (+; cG-PNMM, DBu,
U), Polygonum aviculare (+; B), Polygonum convolvulus (+; DB, E, PBC), Potentilla argentea
(+; B, CF), Ranunculus ficaria (+-2; B, E), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM, MCO), Salvia
nutans (+; DBu), Scilla bifolia (+; B, DT, E, MC), Sedum urvillei ssp. hillebrandtii (+; MC),
Senecio vernalis (+; DI), Setaria viridis (+; B), Solanum nigrum (+; DB), Stellaria media (+; cG-
PNMM, cHm-MMS, E, MC, MCO), Stipa capillata (+; MC), Tanacetum corymbosum (+; Ca,
CD, D, DBu, DI, MCO, PBt, U, VO), Taraxacum erythrospermum (+; DI, MCO), Teucrium
chamaedrys (+; B, Ca, CD, cG-PNMM, DBu, DI, MCI, MCO), Teucrium polium (+; MC),
Thalictrum minus (+-1; CD, cG-PNMM, E, PBt), Thlaspi perfoliatum (+; DI), Trifolium
campestre (+; MB), Urtica dioica (+-1; cHm-MMS, MC), Veronica chamaedrys (+; E),
Veronica hederifolia (+-1; cG-PNMM, cHm-MMS, cSo-DT, VO), Veronica prostrata (+; DI),
Vinca herbacea (+; DI, E, U), Vincetoxicum hirundinaria (+; Ca, DBu, PBC, PCe, U), Viola
ambigua (+; cSo-DT), Viola arvensis (+; DB), Viola odorata (+; cHm-MMS, PF), Viola
reichenbachiana (1; B), Viola suavis (+; cSo-DT, MCI, PBC).
41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum

(Moesian Galium dasypodium-white oak woods)
Corespondenţe
pufos; HR: R 4161 Păduri-rarişti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium
dasypodum
Păduri de Quercus pubescens xerofile, neutrofile, pe soluri rendzinice din podişurile
calcaroase ale Dobrogei, cu Cotinus coggygria, Prunus moldavica, în stratul arbustiv şi Galium
dasypodum, Asparagus verticillatus, Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocae-
ruleum), Carex michelii, Zerna inermis în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Galio dasypodi-Quercetum pubescentis
Alte specii reprezentative citate în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) sunt Fraxinus
ornus, Quercus virgiliana, Laser trilobum, Hierochloë odorata, la care se adaugă şi taxoni
incluşi în Lista roşie naţională, precum: Asparagus verticillatus, Orchis simia, Paeonia
peregrina, Veratrum nigrum.
Asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 se încadrează (DIHORU,
DONIŢĂ 1970) în:
Alianţa Syringo-Carpinion Jak.60
pufos pur din silvostepă pe substrat de loess sau lut (faciesul cu scumpie), 8223 Stejar pufos pur
din silvostepa dobrogeană pe sol superficial.
Habitatul este răspândit în ţară pe arii reduse, numai în Dobrogea, iar în restul Europei nu a
fost identificat până în prezent (DIHORU, DONIŢĂ 1970). Acesta se încadrează în bioregiunea
stepică având un areal natural redus, aflat în regresie şi din cauze antropice.
Habitate asociate
În mod obişnuit habitatul este asociat cu „34.92 Stepe ponto-sarmatice”, „41.73723
Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina”, „41.7A221 Vegetaţie
pontică de silvostepă de Quercus pedunculiflora cu Acer tataricum” sau „93 Silvostepe” -
subtipul „Silvostepă din Dobrogea”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de: exploatări forestiere sau tăierea ilegală a arborilor,
care duc la scăderea consistenţei, reduc suprafaţa de arborete mature sau seculare din acest tip şi
/ sau conduc la o structură echienă; împăduriri, care reduc aria habitatului; păşunatul ilegal, ce
periclitează regenerarea naturală şi speciile ameninţate. În cadrul suprafeţei şi aşa reduse a
acestui habitat, o arie importantă este reprezentată prin forme mai mult sau mai puţin modificate
ale acestuia. Aceasta reduce şi mai mult suprafaţa pădurilor reprezentative din acest habitat la
nivel naţional şi european. Fiind unul dintre habitatele din Dobrogea cu cea mai ridicată
concentraţie de specii ameninţate, este afectat şi de culegerea acestora.
64 Mihai PETRESCU
Asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 este un cenotaxon ce poate
fi considerat endemic pentru Dobrogea, fiind descris până în prezent numai de aici (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; Baza de date PHYSIS). În Podişul Babadag asociaţia este semnalată pe o
suprafaţă de 2700 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate cenotaxonul poate fi
considerat ca rar (15 situri). Numărul important de specii ameninţate (21 specii) îl situează pe
locul secund între cenotaxonii forestieri inventariaţi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Cotinus coggygria (+-4; cG-PNMM, DBu, D,
DS, MCI, PBC, U), Quercus pubescens (3-5; Ca, cG-PNMM, CP, CT, DBu, D, DC, DS, Es,
MCI, PBC, U, VOs), Galium rubioides ssp. dasypodum (r-+; DBu, PBC, U, VOs).
Specii ameninţate: Anacamptis pyramidalis (r-1; DS, PBC), Asparagus verticillatus (r-1;
Ca, CD, CP, CT, D, DBu, DC, PBC, U, VOs), Coronilla scorpioides (+; DBu), Crocus flavus
(r; VOs), Crocus reticulatus (r; MCI), Delphinium fissum (+; CT), Echinops ritro ssp. ruthenicus
(+; D, U), Ferulago confusa (+; CT), Iris sintenisii (r-+; PBC, U), Jasminium fruticans (1; D),
Limodorum abortivum (r-1; PBC), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (1; DS), Mercurialis ovata (+-
1; cG-PNMM, CT, DBu, U, VOs), Myrrhoides nodosa (+; DBu, DS), Nectaroscordum siculum
ssp. bulgaricum (r-+; PBC), Paeonia peregrina (+-2; DC, CT, DBu, PBC, U), Piptatherum
virescens (+-1; CT, PBC), Prunus tenella (+; CT, DC), Pyrus bulgarica (+; cG-PNMM, DS),
Rumex tuberosus (+; CT, DBu), Veratrum nigrum (+; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-1; cG-PNMM, D, PBC, VOs), Acer tataricum (+; cG-PNMM,
DBu), Cerasus mahaleb (+-1; CP, D, DS), Fraxinus coriariaefolia (1; U), Pyrus pyraster (+; CT,
DC), Fraxinus ornus (+-3; Ca, cG-PNMM, CT, DBu, D, DS, PBC, U, VOs), Quercus cerris (+;
Es), Quercus virgiliana (3; U), Sorbus torminalis (+; cG-PNMM, PBC, VOs), Tilia tomentosa
(+-1; PBC), Ulmus procera (+; CP, PBC, Es).
- arbuşti / liane: Berberis vulgaris (+; Ca, CD), Clematis vitalba (+; D), Cornus mas (+-1;
Ca, cG-PNMM, CT, D, DBu, DS, PBC, U), Crataegus monogyna (+-2; Ca, cG-PNMM, CP,
DBu, D, DC, MCI, PBC), Evonymus europaeus (+; D), Evonymus verrucosus (+; PBC),
Ligustrum vulgare (+; Ca, CD, D, PBC), Prunus spinosa (+; DC), Rosa canina (+; Es),
Viburnum lantana (+; CT).
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; CP), Achillea nobilis ssp. neilreichii (+; CP),
Ajuga laxmannii (+; DBu, DS), Ajuga reptans (+; cG-PNMM), Alliaria petiolata (+-2; cG-
PNMM, DBu, DS, PBC, U, VOs), Allium rotundum (+; DS), Althaea cannabina (+; D), Alyssum
murale (+; Ca, CD, CP), Anthericum ramosum (+; U), Anthriscus cerefolium (+; Es, PBC),
Arabis turrita (+; DBu), Artemisia austriaca (+; Ca, CD, CP), Asparagus tenuifolius (r-+; cG-
PNMM, CT, DS, PBC, VOs), Asperula tenella (+; CP), Astragalus glycyphyllos (+; PBC, U),
Brachypodium pinnatum (1; CT, D), Brachypodium sylvaticum (+; DBu, Es, U), Chrysopogon
gryllus (1; Es), Clematis integrifolia (+; PBC), Consolida regalis (+; CP), Convolvulus
cantabrica (+; CP), Corydalis solida (+; cG-PNMM), Dactylis glomerata (+; cG-PNMM, DBu,
DC), Dichanthium ischaemum (+-2; CP, D, Es, MCI), Doronicum hungaricum (+; cG-PNMM),
Elymus hispidus (+-1; CP, CT, DBu, U), Elymus repens (1; MCI), Eryngium campestre (+; CP,
DBu, MCI), Euphorbia agraria (+; DC), Euphorbia glareosa (+; MCI), Falcaria sioides (+;
DBu), Festuca valesiaca (r-1; DBu, PBC), Filipendula vulgaris (+; cG-PNMM, DC), Fragaria
viridis (+-2; Ca, CD, cG-PNMM, CT, DBu, DC, DS, MCI, PBC, U), Galium aparine (+; DBu,
CT, DS), Galium humifusum (+; MCI), Geum urbanum (+; cG-PNMM, DC, PBC), Glechoma
hederacea (1; DS), Hesperis tristis (+; DBu), Lamium purpureum (+; VOs), Laser trilobum (+;
DBu, U), Lathyrus niger (+; U), Leonurus cardiaca (+; cG-PNMM), Lithospermum
purpureocaeruleum (r-1; Ca, CD, CT, D, DBu, DC, DS, PBC, U, VOs), Lychnis coronaria (r;
CT), Marrubium peregrinum (+; CP, MCI), Melica ciliata (+-1; CP, MCI), Melica uniflora (+;
DS), Muscari comosum (+; DS), Orlaya grandiflora (+; CP, CT, DBu, DC, DS), Phlomis
tuberosa (+; DC, cG-PNMM, VOs), Poa angustifolia (+; DBu), Poa nemoralis (+; CT),
Polygala major (+; DBu), Polygonatum latifolium (+-1; cPNMM, U), Polygonatum odoratum
(+; CT, DS, VOs), Potentilla argentea (+; MCI), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM), Salvia
nutans (+; DBu, U), Stachys recta (+; DBu), Stipa capillata (r-+; D, PBC), Tanacetum
corymbosum (+; Ca, CD, cG-PNMM, D, DS, U), Taraxacum erythrospermum (+; cG-PNMM),
Teucrium chamaedrys (+-1; Ca, cG-PNMM, CP, D, DBu, Es, MCI, PBC, U), Teucrium polium
(+; CP, D), Thalictrum minus (+; Ca, CD, VOs), Thlaspi perfoliatum (+; DBu), Trifolium
alpestre (+; CT, DBu, DS, MCI), Veronica austriaca (+; PBC), Vincetoxicum hirundinaria (+;
DBu, DS, PBC, U, VOs), Viola odorata (+; cG-PNMM).
41.76 Păduri balcanic-anatoliene termofile de stejar (Balkano-Anatolian

thermophilous oak forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun.
Păduri xerofile sau xeromezofile de Quercus frainetto, Quercus cerris, Quercus petraea şi
specii decidue înrudite de stejar, local de Quercus pedunculifora sau Quercus virgiliana din zona
subcontinentală centrală şi estică a Peninsulei Balcanice, a etajului submediteranean al Greciei
continentale, cu excepţia regiunilor extrem sudice, precum şi a etajului submediteranean din
Anatolia. În cea mai mare parte a arealului aceste păduri constituie etajul situat la cea mai joasă
altitudine pentru vegetaţia forestieră. Totuşi, în Grecia şi regiunile învecinate, acestea formează
un etaj situat deasupra pădurilor din alianţa Ostryo-Carpinion.
Încadrare fitocenologică: Quercion frainetto; Ostryo carpinifoliae-Carpinion orientalis:
Syringo-Carpinenion (p.).
În asociaţia Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970, conform literaturii (DIHORU,
DONIŢĂ 1970), taxonii caracteristici / edificatori principali sunt reprezentanţi prin Quercus
dalechampii, Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens, Quercus frainetto, Quercus poly-
carpa, Fragaria viridis, între care se regăsesc şi unele specii citate în definiţie pentru habitatul
41.76. Dintre alte specii mai importante pot fi amintite: Carpinus orientalis, Evonymus
verrucosus, Digitalis lanata, Lychnis coronaria.
Asociaţia Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 prezintă următoarea încadrare
fitocenologică:
Deşi habitatul cuprinde numeroase subtipuri, ce includ majoritatea habitatelor forestiere
descrise din siturile studiate, în cazul de faţă va fi prezentată o singură asociaţie corespunzătoare
acestuia, respectiv Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970. Astfel aceasta se încadrează în
alianţa Quercion farnetto I. Horvath 1954 nom. mut. propos., conform definiţiei habitatului,
însă nu a fost până în prezent descrisă ca subtip separat. În consecinţă datele expuse în rândurile
de faţă se referă strict la această asociaţie.
Asociaţia descrisă în cadrul habitatului este întâlnită în România numai în Dobrogea, iar în
restul Europei cenotaxoni asemănători este posibil să existe în Bulgaria (DIHORU, DONIŢĂ
1970). În Dobrogea habitatul se înscrie în bioregiunea stepică, având un areal natural restrâns la
66 Mihai PETRESCU
scară naţională, aflat în regresie din cauze antropice. În Podişul Babadag suprafaţa de răspândire
este estimată la 300 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În alte zone ale Dobrogei, în cadrul
cercetărilor proprii, nu a fost întâlnită această asociaţie.
Habitate asociate
Fiind întâlnit în etajul pădurilor xeroterme submediteraneene (DIHORU, DONIŢĂ 1970),
cenotaxonul este asociat cu „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia
peregrina” şi „41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gărniţă”.
Ameninţări
Având în vedere răspândirea asociaţiei predominant în zone joase de podiş sau câmpie,
favorabile agriculturii, arealul acestei asociaţii s-a restrâns semnificativ din cauze antropice. Ea
este ameninţată şi în continuare de lucrările silvice şi de succesiunea naturală sau indusă
antropic, ce poate duce la dispariţia unor specii de stejar din compoziţia complexă a
cenotaxonului.
Habitatul este protejat la nivel naţional şi internaţional (O 1198, R4).
Până în prezent asociaţia a fost inventariată numai în Podişul Babadag de unde a şi fost
descrisă (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate ea poate fi considerată ca „periclitată” (1
sit), unde s-au inventariat 4 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Fragaria viridis (+; cS-PB), Quercus
dalechampii (1-2; cS-PB), Quercus frainetto (1; cS-PB), Quercus pedunculiflora (1; cS-PB),
Quercus pubescens (2; cS-PB).
Specii ameninţate: Iris sintenisii (r; cS-PB), Myrrhoides nodosa (+; cS-PB), Paeonia
peregrina (+; cS-PB), Piptatherum virescens (+-1; cS-PB),
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cS-PB), Acer tataricum (+; cS-PB), Carpinus orientalis (2; cS-
PB), Fraxinus ornus (+-1; cS-PB), Sorbus domestica (+; cS-PB), Sorbus torminalis (+; cS-PB),
Tilia tomentosa (+; cS-PB),
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cS-PB), Cornus mas (+-1; cS-PB), Crataegus
monogyna (+; cS-PB), Evonymus verrucosus (+; cS-PB), Viburnum lantana (+; cS-PB).
- ierburi / subarbuşti: Asparagus tenuifolius (r; cS-PB), Brachypodium sylvaticum (+; cS-
PB), Brachypodium pinnatum (1; cS-PB), Dactylis polygama (+; cS-PB), Geum urbanum (+; cS-
PB), Lithospermum purpureocaeruleum (+; cS-PB), Poa nemoralis (+; cS-PB), Vincetoxicum
hirundinaria (+; cS-PB).
41.76812 Păduri moesic-danubiene de Quercus cerris cu cărpiniţă (Moesio-

Danubian oriental hornbeam Quercus cerris forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4151 Păduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu
Lithospermum purpurocoeruleum.
Păduri mezoxerofile, neutrofile de Quercus cerris, Fraxinus ornus şi Carpinus orientalis,
din zonele subcontinentale centrale şi estice ale Peninsulei Balcanice, îndeosebi din fâşia de
păduri xeroterme de stejar din Serbia, nordul şi centrul Bulgariei, în particular din bazinul
Dunării de Jos şi podişurile adiacente, extinzându-se spre nord în România în munţii de mică
altitudine de la Porţile de Fier şi în sud-vestul Dobrogei, cu Cornus mas, Cotinus coggygria şi
specii submediteraneene, inclusiv Mercurialis ovata, Buglossoides purpurocaerulea (Lithosper-
mum purpurocoeruleum), Piptatherum virescens, Vincetoxicum hirundinaria (Cynanchum
vincetoxicum).
Încadrare fitocenologică: Carpino orientalis-Quercetum cerris

constanţă şi/sau acoperire ridicate (DONIŢĂ et al. 1990): Acer campestre, Arabis turrita,
Evonymus europaeus, E. verrucosus, Ligustrum vulgare, Lychnis coronaria, Paeonia peregrina
(lrn), Pyrus pyraster, Quercus frainetto, Q. pubescens, Q. polycarpa, Tanacetum corymbosum,
Tilia tomentosa, Viburnum lantana, Viola hirta etc. Speciile citate caracterizează compoziţia
asociaţiei Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 corespunzătoare (DONIŢĂ et al. 1990)
tipului de ecosistem „7371 Şleau de cer (± gorun)-tei argintiu-cărpiniţă cu Mercurialis ovata”.
Asociaţia Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 se încadrează în:
Georgescu 1945, Rudski 1949, fiind corespunzătoare (DONIŢĂ et al. 2005) subasociaţiei
carpinetosum orientalis (Knapp 1944) Jov. 1956. Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de
păduri (DONIŢĂ et al. 1990): 7531 Cero-şleau de silvostepă dobrogeană; 7512 Şleao-ceret de
deal cu elemente termofile.
Conform bazei de date PHYSIS habitatul are o răspândire largă în Serbia, Bulgaria şi
România. Conform altor surse bibliografice (DONIŢĂ et al. 1990) în România habitatul este
răspândit în România pe doar circa 2000 ha în sud-vestul Dobrogei şi în sudul Banatului. Astfel,
cel puţin la nivel naţional poate fi considerat ca un habitat rar. În Dobrogea habitatul se
încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus în România, aflat în
regresie din cauze antropice.
Habitate asociate
Habitatul este asociat îndeosebi cu tipurile „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar
pufos cu Paeonia peregrina”, „41.7691 Păduri getice de cer cu Potentilla alba”, sau „41.7A223
Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer cu arţar tătăresc”.
Ameninţări
Asociaţia Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 a fost întâlnită numai în siturile
din sudul Dobrogei, unde poate fi considerat ca vulnerabil (4 situri), aici fiiind identificate 2
specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Carpinus orientalis (2; CF, D, Es, PF),
Quercus cerris (3-4; CF, D, Es, PF)
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; D, PF), Piptatherum virescens (1; Es, PF)
Alte specii :
- arbori: Acer campestre (+; CF, D, PF), Cerasus mahaleb (+; CF, D), Fraxinus ornus (+-1;
CF, Es), Quercus pubescens (1-2; D, PF), Quercus virgiliana (+; CF), Tilia tomentosa (1; CF),
Ulmus procera (+; CF),
- arbuşti / liane: Cornus mas (+-1; CF, D, PF), Cornus sanguinea (+; CF), Crataegus
monogyna (+; CF, D, PF), Evonymus verrucosus (+; D, PF), Hedera helix (+; CF), Ligustrum
vulgare (+; D, PF), Prunus spinosa (+; D), Sambucus nigra (+; CF)
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (r; D), Anthriscus cerefolium (+; D), Asparagus
tenuifolius (+; CF, D), Brachypodium sylvaticum (+-1; CF, D, Es), Chelidonium majus (+; CF),
68 Mihai PETRESCU
Festuca valesiaca (+; CF, Es), Fragaria viridis (+; CF), Geum urbanum (+-1; CF, D, Es),
Glechoma hirsuta (+; Es), Lithospermum purpureocaeruleum (+; D, PF), Melica uniflora (+; Es,
D), Polygonatum latifolium (+; D), Potentilla argentea (+; CF), Solanum nigrum (+; CF), Urtica
dioica (+; CF).
41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă (Moesio-Danubian mixed

oak Quercus frainetto forests)
Corespondenţe
Păduri de stejar de amestec cu Quercus frainetto, mezoxerofile, neutrofile, având ca specii
însoţitoare pe Quercus dalechampii, Quercus polycarpa, Quercus pubescens, Quercus
virgiliana, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis, Tilia tomentosa în stratul arborilor, Cornus mas,
Cotinus coggygria în stratul arbuştilor şi numeroase specii submediteraneene, inclusiv Paeonia
peregrina, Mercurialis ovata, Piptatherum virescens, Lychnis coronaria, în stratul ierburilor,
limitate la suprafeţe reduse insulare în bazinul Dunării de Jos din Bulgaria şi în Dobrogea
românească.
Încadrare fitocenologică: Carici-Quercetum (frainetto)
În afara speciilor menţionate în definiţie se mai pot cita următoarele (DIHORU, DONIŢĂ
1970): Sorbus torminalis, Carex praecox, Carex caryophyllea, Carex michelii, Brachypodium
pinnatum, Paeonia peregrina (lrn).
Asociaţia Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 se încadrează în:
Georgescu 1945, Rudski 1949 şi corespunde următoarelor tipuri de păduri (DONIŢĂ et al.
1990): 7223 Gârniţet de dealuri, pe soluri scheletice; 7224 Gârniţet de dealuri de productivitate
inferioară; 7225 Gârniţet dobrogean de dealuri de productivitate inferioară; 7532 Gârniţeto-şleau
de deal.
În România habitatul este răspândit în sud-estul ţării, în Dobrogea, iar în Bulgaria, în bazinul
Dunării de Jos, pe suprafeţe reduse, de tip insular. Astfel, la nivel naţional şi european poate fi
considerat ca un habitat foarte rar. În Dobrogea habitatul se încadrează în regiunea biogeografică
stepică şi are un areal natural foarte redus, aflat în regresie şi din cauze antropice.
Habitate asociate
cu Paeonia peregrina” sau „41.7683 Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din Dobrogea”.
Ameninţări
În Dobrogea de Nord, Carici-Quercetum frainetto este considerată asociaţie relictară
(DIHORU, DONIŢĂ 1970), aflându-se în consecinţă într-o regresie naturală. Habitatul este în
special ameninţat prin exploatări de masă lemnoasă, împăduriri, succesiune naturală sau indusă
Asociaţia Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 este citată din Podişul Babadag, unde
ocupă o suprafaţă de aproximativ 400 ha la sud de Enisala, între Babadag şi Slava Rusă, pe
Valea Başpunar, la est de Atmagea şi în partea sud-vestică a sectorului Slava Cercheză
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). Asociaţia poate fi considerată vulnerabilă, fiind întâlnită în doar
două dintre siturile studiate, în care au fost identificate 2 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus frainetto (4; cS-PB, oB-PB)
Specii ameninţate: Mercurialis ovata (+; cS-PB), Piptatherum virescens (+; cS-PB)
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cS-PB), Acer platanoides (+; cS-PB), Carpinus orientalis (+-
2; cS-PB, oB-PB), Fraxinus ornus (+-1; cS-PB, oB-PB), Sorbus domestica (+; cS-PB, oB-PB),
Sorbus torminalis (+; cS-PB), Tilia tomentosa (+; cS-PB).
- arbuşti: Cornus mas (+; cS-PB), Cotinus coggygria (+; oB-PB), Ligustrum vulgare (+;
oB-PB).
- ierburi / subarbuşti: Asparagus tenuifolius (+; cS-PB), Astragalus glycyphyllos (+; cS-
PB), Dactylis polygama (+-1; cS-PB), Digitalis lanata (+; cS-PB), Festuca valesiaca (+; oB-
PB), Geum urbanum (+-1; cS-PB, oB-PB), Hypericum elegans (+; cS-PB), Lathyrus niger (+;
cS-PB, oB-PB), Mycelis muralis (+; cS-PB), Poa nemoralis (+-1; cS-PB, oB-PB), Polygonatum
latifolium (+; cS-PB), Silene viridiflora (+; cS-PB, oB-PB), Tanacetum corymbosum (+; oB-PB),
Veronica austriaca (+; cS-PB), Veronica hederifolia (+; oB-PB), Vincetoxicum hirundinaria (+;
cS-PB).
41.7683 Păduri de carpen, tei, stejar din Dobrogea (Dobrogean oriental

hornbeam-lime-oak forests)
Păduri de stejar din Dobrogea românească dominate de Quercus dalechampii, Quercus
polycarpa sau Quercus pedunculiflora, bogate în Carpinus orientalis, Tilia tomentosa, Fraxinus
ornus, Fraxinus excelsior, cu afinităţi mixte moesice şi pontice, ce se dezvoltă în staţiuni
intermediare din punct de vedere ecologic între cele în care se găsesc păduri din alianţa
Carpinion betuli încadrate în habitatul 41.72 şi cele în care sunt răspândite pădurile de silvostepă
din tipul de habitat 41.7A.
Încadrare fitocenologică: Carpino orientalis-Tilienion tomentosae
Speciile caracteristice pentru subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae sunt reprezentate
(SANDA 2002) prin Carpinus orientalis, Tilia tomentosa, Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (lrn), Galanthus plicatus (lrn). La acestea se adaugă şi câteva specii ameninţate la
nivel naţional (DIHORU, DONIŢĂ 1970) precum Paeonia peregrina, Piptatherum virescens
Myrrhoides nodosa, Mercurialis ovata.
Cele 5 asociaţii descrise mai jos, cuprinse în acest tip de habitat se încadrează în:
Subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970
Habitatul include patru subtipuri:
A) 41.76831 Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea (Dobrogean paeonia
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4134 Păduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu
Mercurialis ovata.
70 Mihai PETRESCU
Păduri neutrofile de Quercus dalechampii răspândite numai pe dealurile joase ale

Dobrogei româneşti, însoţite de Fraxinus excelsior ssp. excelsior, Fraxinus excelsior ssp.
coriariifolia (Fraxinus coriariifolia), Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Carpinus orientalis în
stratul arborescent, cu Cornus mas în stratul arbustiv şi Paeonia peregrina şi alte specii sub-
mediteraneene, inclusiv Mercurialis ovata, Piptatherum virescens, Buglossoides purpurocae-
rulea (Lithospermum purpurocoeruleum), în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de păduri: 5161 Gorunet normal cu cărpiniţă
(m); 5162 Gorunet cu cărpiniţă de productivitate inferioară (i); 5163 Gorunet cu scumpie
B) 41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea (Dobrogean sessile
oak-lime-oriental hornbeam-ash forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4136 Păduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea), tei
argintiu (Tilia tomentosa) şi cărpiniţă (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum.
Păduri xeromezofile, neutrofile de Quercus dalechampii şi Quercus polycarpa din
podişurile Dobrogei de Nord, cu Tilia tomentosa, Carpinus orientalis, Carpinus betulus,
Fraxinus excelsior, Fraxinus coriariifolia, Fraxinus ornus însoţite de numeroase specii
submediteraneene, inclusiv Nectaroscordum dioscoridis, Lychnis coronaria, Digitalis lanata,
Myrrhoides nodosa, Mercurialis ovata, Piptatherum virescens şi câteva specii din ordinul
Fagetalia, precum Zerna benekenii, Pulmonaria obscura, Cardamine bulbifera.
Încadrare fitocenologică: Nectaroscordo-Tilietum tomentosae
Asociaţia este echivalentă (DONIŢĂ et al. 1990) cu următoarele tipuri de păduri: 5332
Goruneto-şleau dobrogean de productivitate inferioară (i); 5333 Şleau dobrogean de
productivitate inferioară (i); 5325 Şleau de silvostepă cu gorun.
C) 41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea (Dobrogean
Quercus pedunculiflora-lime-oriental hornbeam forests) corespunde asociaţiei Querco
pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 sinonimă (SANDA 2002) cu Polyquerco-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970.
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4158 Păduri vest-pontice de stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora) şi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii.
Păduri mixte xeromezofile, neutrofile de Quercus pedunculiflora din podişurile
Dobrogei de Nord, cu Tilia tomentosa, Carpinus orientalis, Carpinus betulus, Fraxinus
excelsior, Fraxinus ornus în stratul arborescent, numeroase specii submediteraneene, inclusiv
Ornithogalum fimbriatum, Viola jordanii, Paeonia peregrina, Myrroides nodosa, Mercurialis
ovata, Piptatherum virescens şi câteva specii din ordinul Fagetalia, respectiv Zerna benekenii,
Pulmonaria obscura în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Habitatul include şi asociaţia Polyquerco-Tilietum tomentosae, considerată sinonimă
(SANDA, ARCUŞ 1999) cu Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae. Habitatul este
echivalent (DONIŢĂ et al. 1990) cu următoarele tipuri de păduri: 8511 Şleau de silvostepă cu
stejar brumăriu; 8521 Stejăreto-şleau dobrogean cu stejar brumăriu şi stejar pufos; 8422 Amestec
de gorun şi stejar brumăriu din Dobrogea.
D) 41.76834 Păduri vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din

Dobrogea (Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forests)
Corespondenţe
panonice de cer şi gorun; HR: R 4137 Păduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) şi tei cu
frunza mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus.
Descrierea acestui habitat nu figurează în versiunile bazei de date PHYSIS avute la
dispoziţie ci în alte variante actualizate. Corespondenţa între acest habitat şi asociaţia Galantho
plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este realizată în baza literaturii (DONIŢĂ et al. 2005).
Habitatul corespunde (DONIŢĂ et al. 1990) aceloraşi tipuri de păduri ca şi subtipul 41.76832.
Atât în ţară, cât şi la nivel european habitatul 41.7683 este întâlnit numai în Dobrogea,
unde se încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal natural redus, a cărui regresie
are şi cauze antropice. Conform bazei de date PHYSIS şi altor surse bibliografice (SANDA,
ARCUŞ 1999) acest habitat este endemic pentru Podişul Dobrogei, unde este întâlnit pe
suprafeţe relativ restrânse, numai în nordul acestei regiuni, cu excepţia habitatului 41.76833,
identificat şi în sudul Dobrogei.
Habitate asociate
Habitatul este asociat uneori cu subtipurile: „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de
stejar pufos cu Paeonia peregrina”, „41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi
Muntenia”.
Ameninţări
Multe dintre pădurile din acest tip au pierdut din compoziţie, mai mult sau mai puţin, speciile
de stejar, în special datorită exploatărilor de masă lemnoasă şi a concurenţei ridicate dintre stejar şi
speciile de tei, în condiţii de intervenţie antropică. Aceasta reduce şi mai mult suprafaţa de păduri
reprezentative din acest tip de habitat rar la nivel naţional şi european. Alte ameninţări sunt
reprezentate prin distrugerea / degradarea habitatului prin împăduriri, exploatări de masă lemnoasă
neecologice, colectarea plantelor ameninţate, păşunatul şi tăierea ilegală a arborilor.
Habitatul este protejat la nivel naţional şi internaţional (O 1198, R4). Dintre habitatele
forestiere din Podişul Dobrogei acesta poate fi considerat ca unul dintre cele mai importante, din
punct de vedere conservativ, datorită caracterului endemic pentru această provincie şi a
diversităţii subtipurilor componente.
1. Asociaţia Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, conform unor autori
(DIHORU, DONIŢĂ 1970) este răspândită în Podişul Babadag pe 2750 ha. În baza de date
PHYSIS aceasta figurează ca asociaţie endemică specifică Dobrogei. Cenotaxonul poate fi
considerat ca vulnerabil (9 situri) la nivelul siturilor analizate, unde se remarcă prin cel mai ridicat
număr de specii ameninţate (12 specii) în raport cu celelalte subtipuri incluse în habitatul 41.7683.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Fraxinus ornus (1-3; cG-PNMM, DS, E, LMN,
MCO, PBC, VSe), Quercus dalechampii (+-3; cG-PNMM, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DS), Crocus chrysanthus (r; cSo-DT),
Galathus plicatus (1; E, LMN), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+; LMN), Mercurialis ovata (+;
cSo-DT, E, LMN, VSe), Myrrhoides nodosa (+; DS, E, LMN), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+-1; DS, E, VSe), Paeonia peregrina (+; cSo-DT, DS, E, LMN, PBC), Piptatherum
virescens (+-1; DS, LMN), Pyrus bulgarica (+; E), Smyrnium perfoliatum (+; LMN, VSe),
Veratrum nigrum (r; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cG-PNMM, LMN, PBC, VSe), Acer platanoides (+; cG-PNMM,
VSe), Acer tataricum (+; PBC), Carpinus orientalis (1-4; DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Cerasus
72 Mihai PETRESCU
mahaleb (+; cG-PNMM, MCO), Fraxinus coriariaefolia (+-1; DS, E, LMN), Fraxinus excelsior
(+-2; cG-PNMM, E, LMN, MCO), Fraxinus ornus (1; LMN), Malus sylvestris (+; MCO),
Quercus petraea (2; E), Quercus polycarpa (1-3; DS, E, LMN, MCO, PBC), Quercus pubescens
(+-1; DS, LMN, PBC), Quercus virgiliana (+; E), Sorbus torminalis (+; cG-PNMM, DS, E,
LMN, MCO, PBC), Tilia tomentosa (+-1; DS, E, LMN, MCO, PBC), Ulmus procera (+; VSe).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; PBC), Cornus mas (+-1; cG-PNMM, DS, E, LMN,
MCO, PBC, VSe), Cotinus coggygria (+; PBC), Crataegus monogyna (+; LMN, PBC),
Evonymus verrucosus (+; LMN, MCO, VSe), Ligustrum vulgare (+; DS, PBC, VSe).
- ierburi / arbuşti: Ajuga laxmannii (r; E), Alliaria petiolata (+-1; cG-PNMM, LMN),
Anthriscus cerefolium (1; VSe), Anthriscus nemorosa (3; VSe), Arabis turrita (+; DS), Arum
orientale (+-1; E, LMN), Asparagus tenuifolius (r-+; PBC, VSe), Astragalus glycyphyllos (+;
LMN), Brachypodium sylvaticum (+; VSe), Corydalis cava ssp. marschalliana (+; LMN),
Corydalis solida (1; LMN), Cystopteris fragilis (+; E), Dactylis glomerata (+; DS, LMN),
Dactylis polygama (+; cG-PNMM), Fragaria viridis (+; DS, MCO), Galium aparine (+; DS),
Geum urbanum (+-1; cG-PNMM, DS, E, LMN, MCO, VSe), Glechoma hirsuta (+; LMN,
MCO), Laser trilobum (+; PBC), Lithospermum purpureocaeruleum (+; DS, LMN), Lychnis
coronaria (+; DS), Melica uniflora (+-1; DS, LMN, MCO), Phlomis tuberosa (+; E), Poa
bulbosa (+; cG-PNMM), Poa nemoralis (+; LMN), Polygonatum latifolium (+; DS),
Polygonatum odoratum (+; LMN), Polygonum convolvulus (+; PBC), Ranunculus ficaria (+;
LMN), Tanacetum corymbosum (+; DS), Teucrium chamaedris (+; DS), Veronica hederifolia
(+-1; E, LMN), Vinca herbacea (+; E), Vincetoxicum hirundinaria (+-1; E, LMN, PBC), Viola
suavis (+-1; cG-PNMM, cSo-DT, LMN, PBC).
2. Asociaţia Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este un cenotaxon endemic
pentru Dobrogea (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999). La nivelul ţării este
răspândită numai în Dobrogea de Nord unde ocupă, împreună cu asociaţia Galantho-Tilietum, o
suprafaţă de 12.500 ha. Cenotaxonul ocupă o suprafaţă de 5900 ha în Podişul Babadag
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). În cuprinsul siturilor cercetate poate fi încadrat în categoria
„vulnerabil” (5 situri), având inventariate până în prezent 6 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+;
cSC-PB, VOs, VSe), Quercus dalechampii (1-3; cG-PNMM, cSC-PB, VOs, VSe), Tilia
tomentosa (3-4; cG-PNMM, cSC-PB, cSo-DT, VOs, VSe).
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (+; cSo-DT), Mercurialis ovata (+-1; cG-
PNMM, cSC-PB, VSe), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+; cSC-PB, VOs, VSe), Orchis
purpurea (r; VOs), Platanthera chlorantha (+; cG-PNMM), Veratrum nigrum (+; cSC-PB).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cSC-PB, VOs, VSe), Acer platanoides (+; cG-PNMM, cSC-
PB, VSe), Carpinus betulus (+; VOs), Carpinus orientalis (1-2; cG-PNMM, cSC-PB, cSo-DT,
VOs), Fraxinus angustifolia (+; cSC-PB), Fraxinus coriariaefolia (+; VSe), Fraxinus ornus (+-
2; cG-PNMM, cSC-PB, cSo-DT, VOs), Quercus polycarpa (1-2; cSC-PB, cSo-DT), Sorbus
torminalis (+-1; cSC-PB, VOs), Tilia platyphyllos (+; VOs, VSe), Ulmus glabra (+; VOs).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cSC-PB), Cornus mas (+-1; cG-PNMM, cSC-PB,
VOs, VSe), Crataegus monogyna (+; cSC-PB), Evonymus verrucosus (+; cSC-PB), Hedera helix
(r; cSC-PB), Ligustrum vulgare (+; cSC-PB), Sambucus nigra (+; cSC-PB).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; VOs), Anemone ranunculoides (+; cG-PNMM,
VOs, VSe), Anthriscus cerefolium (+; cG-PNMM, VSe), Arabis turrita (+; cG-PNMM, cSC-
PB), Arum orientale (+; cSC-PB, cSo-DT), Ballota nigra (+; VSe), Brachypodium sylvaticum (+;
cSo-DT), Carex digitata (+; cG-PNMM), Chelidonium majus (+; VSe), Convallaria majalis (+;
cSC-PB), Corydalis cava ssp. marschalliana (+; VOs), Corydalis solida (+-1; cG-PNMM, cSo-
DT, VOs), Cysptopteris fragilis (+; cG-PNMM), Dactylis polygama (+; cSC-PB, VSe), Dentaria
bulbifera (+; VOs), Galium aparine (+; VSe), Geum urbanum (+; cSC-PB, VSe), Glechoma
hirsuta (+; cSC-PB, VOs), Lamium purpureum (+; VOs, VSe), Laser trilobum (+; cSC-PB),
Lathyrus niger (+; cSC-PB), Lithospermum purpureocaeruleum (+; cSC-PB), Melica uniflora
(+; cSC-PB), Poa nemoralis (+; cSC-PB), Polygonatum latifolium (+; cSC-PB, VOs),
Polygonatum odoratum (+; cG-PNMM, VOs), Scilla bifolia (+-1; cG-PNMM, cSo-DT, VOs),
Urtica dioica (r; VSe), Veronica hederifolia (+; cG-PNMM, cSo-DT, VOs), Vincetoxicum
hirundinaria (+; cSC-PB), Viola suavis (+; cSo-DT).
3. Asociaţia Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 constituie un
cenotaxon endemic pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), în Podişul Babadag acesta
ocupând o suprafaţă de 1.100 ha (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile analizate asociaţia se
poate încadra în categoria „vulnerabil” (8 situri) reunind un număr de 8 specii ameninţate cu
dispariţia.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus pedunculiflora (1-4; cG-PNMM,
cSC-PB, D, PBC, PCe, PBt, VOs), Tilia tomentosa (1-4; cG-PNMM, cSC-PB, D, PBC, PCe,
PBt, VOs).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (r; PBt), Corydalis solida ssp. slivenensis (+;
PBC), Galanthus plicatus (r; PBC), Mercurialis ovata (+; D, PCe), Myrhoides nodosa (+; cG-
PNMM, PBC), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+; PBC), Piptatherum virescens (+;
PBC), Veratrum nigrum (r; PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-2; cG-PNMM, cSC-PB, D, PBC, PCe, PBt, VOs), Acer
platanoides (+; cG-PNMM, cSC-PB), Acer tataricum (+-1; PBC, PCe), Carpinus betulus (+-1;
cG-PNMM, cSC-PB, D, PBC, VOs), Carpinus orientalis (+-3; cSC-PB, D, PBC, PBt), Cerasus
avium (+; cG-PNMM), Cerasus mahaleb (+; D, PBt, PCe), Fraxinus coriariaefolia (+-1; PBC,
VOs), Fraxinus excelsior (+-1; PBC), Fraxinus ornus (+-1; cSC-PB, D, PBC, PBt, PCe), Sorbus
torminalis (+-1; PBC, PBt), Staphylea pinnata (+; PBt), Ulmus laevis (2; PCe), Ulmus minor (2;
cG-PNMM), Ulmus procera (+; PBC, PBt).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cSC-PB, PCe), Cornus mas (+-2; D, PBC, PBt, PCe),
Crataegus monogyna (+; D, PBC, PBt, PCe), Evonymus europaeus (+; D, PBC), Evonymus
verrucosus (+; cSC-PB, PBC), Hedera helix (+; PBt, PCe), Ligustrum vulgare (+; PBC),
Sambucus nigra (+; cSC-PB, D, PBt), Viburnum lantana (+; PCe).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; PBt), Anemone ranunculoides (1; cG-PNMM),
Anthriscus cerefolium (+-1; PBC), Arabis turrita (+; PBt), Arum orientale (r; PBt), Asparagus
tenuifolius (r-+; cSC-PB, PBC, PBt, PCe), Ballota nigra (+; D), Brachypodium sylvaticum (+;
PBC, PCe), Chelidonium majus (+-1; cSC-PB, D, PBt), Corydalis solida (1; PBC), Dactylis
glomerata (+; PCe), Geranium robertianum (+; PBt), Geum urbanum (+-1; cG-PNMM, cSC-PB,
D, PBC, PCe), Glechoma hirsuta (+; cG-PNMM, PBt), Lamium maculatum (+; cG-PNMM),
Lithospermum purpureocaeruleum (+; PBC), Melica uniflora (+; cSC-PB, D, PBC, PBt, PCe),
Mercurialis ovata (+; cSC-PB), Parietaria officinalis (+; PCe), Poa nemoralis (+; D),
Polygonatum latifolium (r-+; PBt, PCe), Polygonatum odoratum (+; PBC), Pulmonaria obscura
(+; cSC-PB), Ranunculus ficaria (+-1; cG-PNMM, PBC), Scilla bifolia (+; PBC), Stachys
sylvatica (+; PCe), Stellaria media (+; cG-PNMM), Tamus communis (r; PCe), Veronica
hederifolia (+; PBC), Vincetoxicum hirundinaria (r; PBC), Viola suavis (+; PBC).
4. Asociaţia Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este considerată (SANDA,
ARCUŞ 1999) sinonimă cu Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, în
Podişul Babadag aceasta ocupând o suprafaţă de 800 ha, fiind răspândită la Slava Rusă pe Valea
Topologului, la est de Atmagea şi în nordul sectorului Slava Cercheză (DIHORU, DONIŢĂ
1970). Asociaţia a fost inventariată doar în Podişul Babadag, fiind considerată ca vulnerabilă (3
situri), releveele analizate reunind 5 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus dalechampii (1; cS-PB, cSC-PB),
Quercus pedunculiflora (1-2; cS-PB, cSC-PB, cSo-DT), Quercus pubescens (1-2; cS-PB, cSC-
PB, cSo-DT), Tilia tomentosa (3; cS-PB, cSC-PB, cSo-DT).
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (+; cSo-DT), Mercurialis ovata (+;
74 Mihai PETRESCU
cSo-DT, cSC-PB), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1; cS-PB, cSC-PB), Paeonia
peregrina (+; cSo-DT, cSC-PB), Piptatherum virescens (+-1; cS-PB, cSC-PB).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+; cS-PB, cSC-PB), Acer tataricum (+; cS-PB), Carpinus betulus
(1; cSo-DT), Carpinus orientalis (2; cSC-PB), Cerasus mahaleb (+; cSC-PB), Fraxinus ornus
(+-1; cS-PB, cSC-PB, cSo-DT), Quercus polycarpa (1-2; cS-PB, cSo-DT), Sorbus torminalis (+;
cSC-PB), Ulmus procera (+; cS-PB).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cS-PB, cSC-PB), Cornus mas (+-1; cS-PB, cSo-DT),
Evonymus verrucosus (+; cS-PB, cSC-PB), Ligustrum vulgare (+; cSC-PB).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; cSC-PB), Arabis turrita (+; cSC-PB), Arum
orientale (+; cSo-DT), Brachypodium pinnatum (+; cSC-PB), Brachypodium sylvaticum (+; cSo-
DT), Convallaria majalis (+; cSC-PB), Corydalis solida (1; cSo-DT), Dactylis polygama (+; cS-
PB), Geum urbanum (+; cS-PB, cSo-DT), Glechoma hirsuta (+; cS-PB), Polygonatum
odoratum (+; cSC-PB), Scilla bifolia (+; cSo-DT), Veronica hederifolia (+; cSo-DT),
Vincetoxicum hirundinaria (+; cSC-PB), Viola odorata (1; cSo-DT).
5. Asociaţia Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 este endemică pentru
nordul Dobrogei (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999) unde ocupă, împreună cu
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae, 12.500 ha (DONIŢĂ et al. 1990). Conform altor surse
(DONIŢĂ et al. 2005) asociaţia este întâlnită numai în Dobrogea de Nord, pe aproximativ 1.500
ha. În Podişul Babadag se estimează că cenotaxonul este răspândit pe 900 ha (DIHORU,
DONIŢĂ 1970). În siturile cercetate asociaţia poate fi considerată vulnerabilă (8 situri), în cadrul
acesteia fiind inventariate 9 specii ameninţate, din care Galanthus plicatus figurează şi în Lista
roşie europeană.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Galanthus plicatus (+-1; cCe-PNMM, CT, E,
LMN, MCO, VSe), Quercus dalechampii (+-3; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC), Tilia tomentosa
(2-4; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe)
Specii ameninţate: Corydalis solida ssp. slivenensis (+; LMN, MCO), Galanthus plicatus
(+-1; cCe-PNMM, CT, E, LMN, MCO, VSe), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+; DS),
Mercurialis ovata (+; cCe-PNMM, CT, E, MCO, PBC, VSe), Myrrhoides nodosa (+; DS,VSe),
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1; CT, PBC, VSe), Paeonia peregrina (r-1; CT, E),
Piptatherum virescens (+; CT, PBC), Veratrum nigrum (+; CT).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-1; CT, DS, E, PBC, VSe), Acer platanoides (+-1; CT, DS, E,
LMN, PBC, VSe), Carpinus betulus (+; CT, DS, E, PBC, VSe), Carpinus orientalis (1-3; CT,
DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Fraxinus coriariaefolia (1; CT, DS, LMN), Fraxinus excelsior
(+-2; CT, DS, E, PBC), Fraxinus ornus (+-1; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Quercus
petraea (1; MCO), Quercus polycarpa (1-3; CT, VSe), Sorbus domestica (+; MCO), Sorbus
torminalis (+-1; CT, DS, E, MCO, PBC, VSe).
- arbuşti: Cornus mas (+-1; CT, DS, E, LMN, MCO, PBC, VSe), Corylus avellana (+;
LMN), Crataegus monogyna (+; MCO, VSe), Evonymus verrucosus (+; CT, MCO), Hedera
helix (+; PBC), Viburnum lantana (r-+; E, MCO, PBC).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+-1; CT, DS, E, LMN, PBC, VSe), Anemone
ranunculoides (1; MCO), Anthriscus cerefolium (+-2; CT, E, PBC), Anthriscus nemorosa (+-2;
DS, MCO), Arabis turrita (+; MCO), Arum orientale (+; LMN, MCO), Asparagus tenuifolius (+;
CT, E, PBC, VSe), Corydalis cava ssp. marschalliana (r-+; E, LMN), Corydalis solida (+-1; E,
LMN, MCO, PBC), Dactylis glomerata (+; CT, DS), Dactylis polygama (+; MCO, PBC, VSe),
Dentaria bulbifera (+-1; CT, VSe), Doronicum hungaricum (+; CT), Fragaria viridis (+; E, VSe),
Galium aparine (+; CT, DS, VSe), Geranium lucidum (1; CT), Geum urbanum (+; CT, DS, E,
PBC, VSe), Glechoma hirsuta (+; VSe), Lamium purpureum (+; CT), Leonurus cardiaca (+; CT),
Lithospermum purpureocaeruleum (+-1; PBC, VSe), Melica uniflora (+-1; DS, LMN, PBC), Poa
nemoralis (+-1; DS, PBC, VSe), Polygonatum latifolium (+; CT, PBC, VSe), Polygonatum
odoratum (+; DS, MCO, VSe), Ranunculus ficaria (+-1; CT, LMN), Scilla bifolia (+; cCe-
PNMM, E, MCO), Silene viridiflora (+; PBC), Stellaria media (+; CT, E), Urtica dioica (+; VSe),
Veronica hederifolia (+; LMN, VSe), Viola odorata (+; E), Viola suavis (+; CT, MCO, VSe).
41.7691 Păduri getice de cer cu Potentilla alba (Getic white cinquefoil Quercus
cerris forests)
Corespondenţe
Păduri xeromezofile, slab acidofile de Quercus cerris, din câmpiile din sudul României, cu
Acer campestre, Acer tataricum, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Cornus mas, Potentilla
alba, Lychnis coronaria, Viola hirta, Polygonatum latifolium, Chrysanthemum corymbosum.
Încadrare fitocenologică: Quercetum cerris
constanţă şi / sau acoperire ridicate (DONIŢĂ et al. 1990): Evonymus europaeus, E. verrucosus,
Fraxinus excelsior, Fraxinus ornus, Gallium mollugo, Geum urbanum, Glechoma hirsuta,
Lathyrus vernus, L. niger, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Quercus frainetto, Ruscus aculeatus
etc. Aceste specii sunt general valabile pentru asociaţia Quercetum cerris Georgescu 1941, din
cadrul tipului de ecosistem „7114 Ceret cu Glechoma-Geum”.
Asociaţia Quercetum cerris Georgescu 1941 se încadrează în:
Georgescu 1945, Rudski 1949. Asociaţia corespunde tipului de ecosistem 7114 Ceret cu
Glechoma-Geum, respectiv următoarelor tipuri de păduri (DONIŢĂ et al. 1990): 7111 Ceret
normal de dealuri (situaţiile fără Genista, Poa nemoralis, Cytisus); 7112 Ceret de dealuri de
productivitate mijlocie; 7121 Ceret normal de câmpie; 7521 Cero-şleau normal; 7522 Şleao-ceret
de câmpie (situaţiile fără carpen, tei).
Conform bazei de date PHYSIS habitatul este răspândit numai în sudul României. Conform
altor surse bibliografice (DONIŢĂ et al. 1990) asociaţia Quercetum cerris, corespunzătoare
tipului de ecosistem 7114 Ceret cu Glechoma-Geum, este menţionată din vestul ţării, Podişul
Someşan, Câmpia Română şi Dobrogea (DONIŢĂ et al. 1990). Astfel, la nivel naţional şi
european poate fi considerat ca un habitat relativ rar.
În Dobrogea habitatul se încadrează în regiunea biogeografică stepică şi are un areal
natural foarte redus, diminuat şi prin intervenţie antropică. La nivelul ţării este răspândit pe
suprafeţe medii, respectiv pe 30.000 ha (DONIŢĂ et al. 1990).
Habitate asociate
cu Paeonia peregrina”, „41.76812 Păduri moesic-danubiene de Quercus cerris cu cărpiniţă” sau
„41.7A223 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer cu arţar tătăresc”.
Ameninţări
76 Mihai PETRESCU

În siturile studiate asociaţia Quercetum cerris a fost întâlnită numai în Pădurea Esechioi, pe
arii restrânse, ceea ce îi conferă un caracter de cenotaxon periclitat (1 sit), cu doar o specie
ameninţată inventariată până în prezent.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Quercus cerris (3-5; Es)
Specii ameninţate: Piptatherum virescens (1; Es)
Alte specii :
- arbori: Quercus pubescens (+-1; Es), Quercus virgiliana (2; Es)
- arbuşti / liane: Crataegus monogyna (+; Es)
- ierburi / subarbuşti: Brachypodium sylvaticum (+-1; Es), Clinopodium vulgare (+; Es),
Fragaria viridis (+; Es), Geum urbanum (+-1; Es), Lychnis coronaria (r; Es), Poa angustifolia
(1; Es), Rosa canina (+; Es), Urtica dioica (1; Es), Veronica hederifolia (+; Es)
41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu cu arţar tătăresc

(Pontic Acer tataricum-Quercus pedunculiflora steppe woods)
Corespondenţe
eurosiberiană cu Quercus spp.; HR: R 4157 Păduri-rarişti danubian vest-pontice de stejar
brumăriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum.
Păduri de stejar de silvostepă subcontinentale, xerofile-termofile pe cernozionuri levigate
din dealurile joase şi câmpiile din sudul şi sud-estul României, respectiv din nord-estul Bulgariei,
cu Quercus pedunculiflora, Acer tataricum, Pyrus pyraster în stratul arborescent, Crataegus
monogyna, Ligustrum vulgare în stratul arbustiv şi Vincetoxicum hirundinaria (Cynanchum
vincetoxicum), Pulmonaria mollis, Thalictrum minus, Fragaria viridis, Teucrium chamaedris,
Viola hirta, Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocoeruleum) în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Quercetum pedunculiflorae
În afara celor din definiţie, în literatură (DIHORU, DONIŢĂ 1970) mai sunt citate şi alte
specii constante, respectiv: Anthriscus cerefolium, Centaurea stenolepis, Cornus sanguinea,
Veratrum nigrum (lrn), Viola suavis.
Cele două asociaţii descrise mai jos, cuprinse în acest tip de habitat, se încadrează în:
Alianţa Acero tatarici-Quercion Zol. et Jak. 57
Asociaţia Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 este sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999)
cu Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 şi Centaureo stenolepi-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970. Acestea sunt echivalente (DONIŢĂ et al. 1990) cu următoarele
tipuri de pădure 8111 Stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic degradat cu substrat de loess;
8115 Stejar brumăriu din silvostepă de deal dobrogeană de productivitate mijlocie; 8116 Stejar
brumăriu tardiflor de silvostepă dobrogeană de productivitate mijlocie; 8311 Amestec de stejar
brumăriu şi stejar pufos; 8511 Şleau de silvostepă cu stejar brumăriu (faciesuri cu stejar pufos);
8512 Şleau de silvostepă din regiunea de dealuri (faciesuri cu stejar pufos, tei, ulm, frasin); 8513
Stejăreto-şleau dobrogean cu stejar brumăriu.
Habitatul se încadrează în bioregiunea stepică şi are un areal natural redus, aflat în regresie
din cauze antropice. În ţară habitatul este răspândit pe suprafeţe relativ reduse în sudul şi sud-
estul României iar în restul Europei doar în nord-estul Bulgariei, astfel încât poate fi considerat
rar la nivel european.

Habitate asociate
De obicei habitatul este asociat cu „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos
cu Paeonia peregrina” sau „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium
dasypodum”.
Ameninţări
Întrucât habitatul este răspândit pe soluri profunde pe loess, multe din zonele ocupate de
acesta au fost distruse. Zonele rămase sunt mai mult sau mai puţin transformate prin intervenţia
umană. Acest habitat mai este ameninţat şi de exploatările forestiere, împăduriri, succesiune
naturală sau succesiuni induse de managementul forestier, păşunat şi tăiere ilegală a arborilor.
Habitatul este protejat ca tip prioritar (H 91I0*) la nivel naţional şi internaţional (O 1198,
R4, DH).

1. Asociaţia Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 este sinonimă cu
Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 (SANDA, ARCUŞ 1999). Pentru fitocenozele de acest
tip din Dobrogea este preferabilă utilizarea primei denumiri, respectiva asociaţie fiind descrisă
din această provincie. Ea este caracterizată printr-un număr important de specii sudice, spre
deosebire de fitocenozele dominate de Quercus pedunculiflora din restul ţării. În această
asociaţie au fost incluse fitocenozele cu o consistenţă mai mare, ce nu au caracter de rarişti ca
cenotaxonii din asociaţia Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970. Pe
teritoriul siturilor studiate a fost identificată şi subasociaţia Quercetum pedunculiflorae Borza 37
subas. carpinetosum Borza 58 care a fost inclusă tot în asociaţia Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970. Suprafaţa pe care o ocupă în Podişul Babadag este de 1.200 ha
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). În siturile studiate poate fi considerată ca vulnerabilă (10 situri),
fiind inventariate până în prezent 11 specii ameninţate cu dispariţia.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Acer tataricum (+-3; cC-PCa, cSo-DT, D,
PBC, VŞ), Carpinus betulus (2-4; B, cC-PCa, cI-PN, VŞ), Quercus pedunculiflora (1-4; B, cC-
PCa, cI-PN, cSo-DT, D, PBC, PBt, PF, VŞ).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; PBC, PBt), Corydalis solida ssp. slivenensis
(+; PBC, cC-PCa, cSo-DT), Galathus plicatus (r; PBC), Mercurialis ovata (+; cC-PCa, PBC,
VŞ), Muscari neglectum (+; VŞ), Myrrhoides nodosa (+-1; cC-PCa, PBC), Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum (+; PBC), Paeonia peregrina (+; cC-PCa, PBC), Piptatherum virescens
(+; PBC, PBt), Ruscus aculeatus (+; PBt), Veratrum nigrum (r-+; cC-PCa, PBC).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-2; B, cC-PCa, cI-PN, D, PBC, PBt, PF, VŞ), Carpinus
orientalis (1-3; D, PBt, VŞ), Cerasus mahaleb (+; cSo-DT, D, PBt), Fraxinus excelsior (+;
PBC), Fraxinus ornus (+-2; cSo-DT, PBC, PBt, PF), Pyrus pyraster (+; D, PBC), Tilia
tomentosa (+; PBC), Ulmus procera (+; PBC, PF).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cI-PN, PBC), Cornus mas (+-4; B, cC-PCa, cI-PN,
cSo-DT, D, PBC, PBt, PF), Cornus sanguinea (+; cC-PCa, PBC), Crataegus monogyna (+-1,
cSo-DT, D, PBC, PBt, VŞ), Evonymus europaeus (+; D, PBC), Evonymus verrucosus (+; cI-PN,
D, PBC, PBT, PF, VŞ), Hedera helix (+; D, PBt, VŞ), Ligustrum vulgare (+-1; cC-PCa, cSo-DT,
D, PBC, PBt, VŞ), Prunus spinosa (+; PBC), Rubus caesius (+; cI-PN), Sambucus nigra (+; D,
PF), Viburnum lantana (+; PBC).
- ierburi / subarbuşti: Adoxa moschatellina (+; cI-PN, PBC), Althaea pallida (+; PBC),
Anthriscus cerefolium (+-1; PBC), Arabis turrita (r; PBt), Arctium lappa (r; PBC), Artemisia
absinthium (+; B), Arum orientale (+; cSo-DT, cI-PN, PBC), Asparagus tenuifolius (+; cC-PCa,
PBC), Ballota nigra (+; D, PBC, PBT), Brachypodium sylvaticum (+-1; cC-PCa, cSo-DT, cI-
PN), Chelidonium majus (+; cI-PN), Corydalis solida (+-1; cC-PCa, cSo-DT, PBC), Dactylis
78 Mihai PETRESCU
glomerata (+; B), Dactylis polygama (+-1; cSo-DT, PBC, PBt), Dichanthium ischaemum (+; B),
Gagea lutea (+; cSo-DT), Galium aparine (+; PBC, PBt), Geranium robertianum (+; cC-PCa,
cI-PN, D), Geum urbanum (+-1; B, cC-PCa, cI-PN, cSo-DT, D, PBC, PBt, PF, VŞ), Glechoma
hirsuta (+; cI-PN, D, PBT), Heracleum spondylium (+; cI-PN, PBC), Lamium purpureum (+;
cSo-DT, cI-PN), Leonurus cardiaca (+; PBC), Lithospermum officinale (+; PBC), Lithospermum
purpureocaeruleum (+; cC-PCa, D, PBC), Lolium perenne (+; B), Lychnis coronaria (+; PBC),
Mycelis muralis (+; cC-PCa), Ornithogalum boucheanum (+; cI-PN), Poa nemoralis (+; cC-
PCa), Polygonatum latifolium (+; cC-PCa, D, PBt), Polygonum aviculare (+; B), Polygonum
convolvulus (+; cC-PCa), Potentilla argentea (+; B), Pulmonaria officinalis (+; cI-PN),
Ranunculus ficaria (+-1; cC-PCa, cSo-DT, PBC), Sambucus nigra (+; cI-PN), Scilla bifolia (+-1;
cC-PCa, cI-PN, cSo-DT), Urtica dioica (+-2; B, cC-PCa, cI-PN, cSo-DT, D), Verbena officinalis
(+; B), Veronica hederifolia (+-1; cC-PCa, cI-PN, cSo-DT, DV, PF), Viola odorata (+-1; DT,
PF), Viola reichenbachiana (1; B), Viola suavis (+-1; cC-PCa, cSo-DT, PBC), Xanthium
italicum (+; B), Xanthium spinosum (+; B).
2. Asociaţia Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 este considerată

sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Quercetum pedunculiflorae Borza 1937. În această
asociaţie au fost cuprinse fitocenozele edificate de stejar brumăriu cu o consistenţă scăzută,
caracteristice văilor din silvostepă. Conform literaturii (DIHORU, DONIŢĂ 1970) în Podişul
Babadag aceasta ocupă 600 ha. În siturile studiate asociaţia poate fi considerată vulnerabilă (2
situri), în puţinele fitocenoze identificate fiind întâlnite 3 specii ameninţate.
Până în prezent asociaţia nu a fost descrisă din alte zone ale ţării, fiind totuşi posibil ca
cenotaxonul Quercetum pedunculiflorae descris de Al. Borza din sudul Moldovei (1958) să fie
asemănător cu această asociaţie (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Specii caracteristice / edificatoare principale: Acer tataricum (+-2; cC-PCa, cS-PB),
Quercus pedunculiflora (2-3; cC-PCa, cS-PB).
Specii ameninţate: Mercurialis ovata (+; cC-PCa), Myrrhoides nodosa (+; cC-PCa),
Paeonia peregrina (+; cC-PCa, cS-PB).
Alte specii:
- arbori: Pyrus pyraster (2; cS-PB)
- arbuşti: Cornus mas (2; cS-PB), Crataegus monogyna (+-1; cC-PCa, cS-PB), Evonymus
europaeus (+; cC-PCa), Evonymus verrucosus (+; cC-PCa, cS-PB), Ligustrum vulgare (+; cS-PB),
Viburnum lantana (+; cC-PCa, cS-PB)
- ierburi / subarbuşti: Agrimonia eupatoria (+; cS-PB), Artemisia vulgaris (+; cC-PCa),
Ballota nigra (+; cC-PCa, cS-PB), Brachypodium pinnatum (1; cS-PB), Bromus sterilis (+; cC-
PCa), Centaurea apiculata ssp. spinulosa (+; cS-PB), Dactylis glomerata (+; cC-PCa, cS-PB),
Elymus hispidus (+; cS-PB), Euphorbia agraria (+; cS-PB), Fragaria viridis (+; cC-PCa, cS-PB),
Galium aparine (+; cC-PCa), Geranium robertianum (+; cC-PCa), Geum urbanum (+-1; cC-PCa,
cS-PB), Inula germanica (1; cS-PB), Lithospermum arvense (+; cS-PB), Lithospermum purpureo-
caeruleum (+; cS-PB), Mycelis muralis (+; cC-PCa), Origanum vulgare (+; cS-PB), Peucedanum
alsaticum (+; cS-PB), Poa nemoralis (1; cC-PCa), Rubus caesius (+; cS-PB), Salvia nemorosa (+;
cS-PB), Teucrium chamaedrys (+; cS-PB), Urtica dioica (+; cC-PCa), Vincetoxicum hirundinaria
(+; cS-PB), Viola suavis (+; cC-PCa).
41.7A223 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer cu arţar

tătăresc (Pontic Acer tataricum-Q.cerris-Q.pedunculiflora steppe woods)
Corespondenţe
eurosiberiană cu Quercus spp.; HR: R 4156 Păduri danubian-balcanice de stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora), cer (Q.cerris), gârniţă (Q.frainetto), stejar pufos (Q.pubescens) cu Acer tataricum.

Păduri de stejar de silvostepă subcontinentale, xerofile-termofile de Quercus peduncu-
liflora şi Quercus cerris, cu Acer tataricum, Pyrus pyraster pe cernozionuri levigate din câmpiile
din sudul României cu Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, în stratul
arbustiv şi Buglossoides purpurocaerulea (Lithospermum purpurocoeruleum), Fragaria viridis,
Iris variegata, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Teucrium chamaedris, Vincetoxicum
hirundinaria (Cynanchum vincetoxicum) în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Quercetum pedunculiflorae-cerris
Alte specii importante: -
Asociaţia Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980
descrisă mai jos, cuprinsă în acest tip de habitat, se încadrează în:
Alianţa Quercion pedunculiflorae Doltu, Popescu, Sanda 1980
Asociaţia corespunde (DONIŢĂ et al. 1990) următoarelor tipuri de pădure: 8431 Amestec
de stejar pedunculat şi brumăriu cu cer şi gârniţă; 8432 Amestec de stejar brumăriu cu cer şi
gârniţă; 8433 Amestec de cer şi gârniţă cu stejar brumăriu; 8411 Amestec de stejar brumăriu şi
pufos cu cer şi gârniţă.
În ţară habitatul este răspândit pe suprafeţe relativ reduse în sudul şi sud-estul României iar
în restul Europei nu este semnalat până în prezent, astfel încât poate fi considerat rar la nivel
european. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică şi are un areal natural
redus, diminuat şi din cauze antropice.
Habitate asociate
De obicei habitatul este asociat cu „41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar
brumăriu cu arţar tătăresc” sau „41.76812 Păduri moesic-danubiene de Quercus cerris cu
cărpiniţă”.
Ameninţări
Fiind răspândit pe soluri profunde pe loess multe din zonele ocupate de acest habitat au fost
distruse. Zonele rămase sunt mai mult sau mai puţin transformate prin intervenţia umană. Acest
habitat mai este ameninţat şi de exploatările forestiere, împăduriri, succesiune naturală sau
succesiuni induse de managementul forestier, păşunat şi tăiere ilegală a arborilor.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4, DH), inclusiv
ca habitat prioritar (H 91I0*).
Asociaţia Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 a
fost inventariată numai în sudul Dobrogei, fiind încadrată în categoria „vulnerabil” la nivelul
siturilor studiate (6 situri), până în prezent fiind înregistrate 6 specii ameninţate. Asociaţia este
citată (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţiile Canaraua Fetii şi Esechioi.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Acer tataricum (+; PF, DP, D), Quercus
cerris (1-3; P, PF, CF, DP, D, Es), Quercus pedunculiflora (1-3; P, PF, CF, DP, D, Es).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; DP, D), Asphodeline lutea (r; DP), Crocus
pallasii (r; D), Mercurialis ovata (+; P, CF), Myrrhoides nodosa (+; D), Piptatherum virescens
(+-1; PF, Es).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (+-1; P, CF, D), Carpinus betulus (+; CF), Carpinus orientalis (1-
4; P, PF, CF, DP, D, Es), Cerasus mahaleb (+; D, Es), Fraxinus excelsior (+; Es), Fraxinus
ornus (+-1; P, PF, CF, D, Es), Pyrus pyraster (+; D), Quercus pubescens (+-2; PF, DP, D, Es),
Quercus virgiliana (+; Es), Sorbus torminalis (+; Es), Tilia tomentosa (1; CF).
80 Mihai PETRESCU
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; P), Cornus mas (+-2; P, PF, CF, DP, D), Cornus
sanguinea (+; CF), Crataegus monogyna (+; PF), Evonymus europaeus (+; CF, D), Evonymus
verrucosus (+; P, PF, DP), Ligustrum vulgare (+; P, PF, DP, D, D, Es), Rosa canina (+; PF),
Sambucus nigra (+; CF), Viburnum lantana (+; P).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; D), Anthriscus cerefolium (1; D), Arabis turrita
(+; P), Brachypodium sylvaticum (+; PF, CF, DP, D, Es), Fragaria viridis (+; D), Geum
urbanum (+-1; P, PF, CF, D, Es), Leonurus cardiaca (+; D), Lithospermum purpureocaeruleum
(+; P, DP, D), Marrubium peregrinum (+; D), Melica uniflora (+; P, D), Polygonatum latifolium
(+; D), Urtica dioica (+; CF, D), Veronica hederifolia (+; Es), Viola suavis (1; PF).
44.1621 Zăvoaie de salcie de la Dunărea de Jos (Lower Danube willow

galleries)
Corespondenţe
danubiene de salcie albă (Salix alba) cu Rubus caesius, R 4408 Păduri danubiene de salcie albă
(Salix alba) cu Lycopus exaltatus.
Păduri de luncă dominate de Salix alba, Salix fragilis şi Populus nigra din luncile, văile şi
bazinele Dunării de Jos, ale afluenţilor şi Deltei din sudul şi estul României şi nord-estul
Bulgariei, cu Fraxinus angustifolia, Fraxinus pensylvania (F. pennsylvanica), însoţite de Tamus
communis, Amorpha fruticosa, Rubus caesius, Lycopus europaeus, Lycopus exaltatus,
Polygonum hidropiper (Polygonum hydropiper).
Încadrare fitocenologică: Salicetum albae
constanţă ridicată (SANDA, ARCUŞ 1999): Bidens tripartita, Cornus sanguinea, Lysimachia
nummularia, Populus alba, Scutellaria hastifolia, Symphytum officinale, Vitis sylvestris etc.
Asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. se încadrează în:
Ea este sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu asociaţia Salici-Populetum (Tx. 1931)
Mejer-Drees 1936. Asociaţia corespunde următoarelor tipuri de păduri (DONIŢĂ et al. 1990):
9511 Zăvoi de salcie din luncile apelor interioare; 9512 Zăvoi de salcie din locuri înalte din
lunca şi Delta Dunării; 9513 Zăvoi de salcie de productivitate superioară pe locuri joase în lunca
Dunării (situaţiile de locuri înalte cu Rubus caesius); 9514 Zăvoi de salcie de productivitate
mijlocie pe locuri înalte în Lunca Dunării; 9515 Zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe
locuri joase în Lunca Dunării şi Delta Dunării; 9516 Zăvoi de salcie de productivitate inferioară
pe locuri joase în Lunca Dunării (situaţiile de locuri joase cu floră hidrofilă)
Habitatul este răspândit în bazinul inferior al Dunării, în sudul şi estul României, respectiv în
nord-estul Bulgariei şi are, în consecinţă o distribuţie restrânsă la nivel european, dar în aria
respectivă este relativ frecvent. Asfel habitatul nu poate fi considerat rar, ci sporadic la nivel
european. În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunile stepică şi respectiv pontică şi are un
areal natural de întindere medie, care a înregistrat însă o regresie importantă din cauze antropice.
Habitate asociate
Ameninţări
exploatări de masă lemnoasă, împăduriri, amenajări hidrotehnice, succesiune naturală sau indusă
Asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l., sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999) cu Salici-
Populetum (Tx. 1931) Mejer-Drees 1936 este considerată rară în siturile studiate (22 situri), în acestea
fiind identificată o singură specie ameninţată. În cazul de faţă în această asociaţie au fost incluse
fitocenozele dominate de salcie. Celelalte fitocenoze dominate de Populus alba şi / sau Populus nigra
au fost înscrise în subtipurile de habitat 44.6611 şi 44.6612, prezentate în paginile următoare.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Amorpha fruticosa (+-1; LO, OB, OH, OMi,
OS, OT, OV), Populus alba (1; OFs, OMi), Populus nigra (+-2; DG, OH, OM, OMi, OPi,
OPPZ, OPS, OS, OŞe, OT, OV), Salix alba (3-5; cI-PN, DG, LO, OB, OCU, OF, OFs, OH, OM,
OMi, OPi, OPP, OPPZ, OPS, OS, OŞe, OT, OTm, OV).
Specii ameninţate: Periploca graeca (r-+; OCU, OF, OFs, OM, OPP, OPS,OT).
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (1; cI-PN), Cerasus mahaleb (+, DG), Fraxinus americana (+-1;
OFs; OPP), Fraxinus angustifolia (+; OCU), Fraxinus pennsylvanica (+-1; OCU, OF, OM, OPS,
OS, OT,), Juglans regia (+; OFs), Morus alba (+-1; OF, OFs, OPP, OT), Morus nigra (r; OPS),
Populus alba (+; LO), Prunus cerasifera (+; OFs), Salix cinerea (+; DG), Sambucus nigra (+;
DG), Ulmus laevis (+-2; OCU, OF, OFs, OH, OM, OPP, OPS, OPPZ, OT, OV).
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; cI-PN), Cornus sanguinea (+; cI-PN, DG, OT),
Corylus avellana (1; cI-PN), Crataegus monogyna (+; cI-PN, DG, OFs, OPS, OT), Evonymus
europaeus (+; cI-PN), Hedera helix (+; DG), Ligustrum vulgare (+; DG), Rhamnus cathartica
(+; OFs), Rubus caesius (+-2; DG, OB, OF, OFs, OM, OPS, OT), Sambucus nigra (+-1; cI-PN,
DG), Tamarix ramosissima (+; OŞe), Vitis sylvestris (+; OT).
- ierburi / subarbuşti: Aegopodium podagraria (1; cI-PN), Alisma plantago-aquatica (r;
OCU), Arctium lappa (+; DG), Aristolochia clematitis (r-+; OB, OF, OPS, OT), Asparagus
pseudoscaber (r-+; OPS, OT), Bidens tripartita (r-1; LO, OCU, OF, OFs, OH, OM, OMi, OPi,
OS, OŞe, OT, OTm), Bolboschoenus maritimus (+; OŞe), Bryonia alba (r-1; OF, OH, OM, OMi,
OPS), Butomus umbellatus (r-+; OPPZ, OŞe), Chenopodium bonus-henricus (+; OM), Crypsis
alopecuroides (+-1; OM, OPi, OTm), Cynanchum vincetoxicum (+; OT), Cyperus fuscus (+-1;
OM, OS, OŞe, OTm), Cyperus glomeratus (+; OH, OM, OTm, OŞe), Digitaria sanguinalis ssp.
pectiniformis (+; OMi, OPi, OŞe), Echinochloa crus-galli (+-1; OCU, OH, OM, OMi, OŞe, OTm),
Equisetum arvense (+; DG), Euphorbia palustris (1; OCU), Glechoma hederacea (+-1; OFs, OT),
Gnaphalium luteo-album (+; OM), Heliotropium europaeum (r; OŞe), Humulus lupulus (+; cI-
PN), Lamium purpureum (+; OPPZ), Lycopus europaeus (r; OH), Lycopus exaltatus (+; OM),
Lysimachia nummularia (+; LO, OFs, OPP), Lythrum salicaria (+; OM), Mentha pulegium (+;
OCU), Myosoton aquaticum (+; OPPZ), Phalaris arundinaceea (+; OPP, OV), Phragmites
australis (+-1; DG, OPP), Plantago major (r; LO), Polygonum hydropiper (+; OM), Portulaca
oleracea (+; OM, OMi, OPi, OS, OTm), Potentilla reptans (1; OCU), Pulicaria dysenterica (r;
OŞe), Rorripa sylvestris (+-1; OM, OŞe, OV), Senecio vernalis (+; OPPZ), Solanum dulcamara
(+; LO, OFs, OM, OMi, OPi, OPP, OS, OV), Solanum nigrum (+; OM, OMi, OŞe, OT, OTm),
Stachys palustris (+; OM), Symphytum officinale (+; OF, OPS, OT,), Tanacetum vulgare (+; OM,
OPP), Teucrium scordium (+; OCU), Tussilago farfara (+-1; DG), Urtica dioica (+-1; cI-PN, DG,
OB, OF), Xanthium italicum (+-1; OH, OM, OMi, OPi, OS, OŞe, OT).
82 Mihai PETRESCU
44.4 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Ulmus minor,
Fraxinus excelsior, Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Mixed
oak-elm-ash forests of great rivers)
Corespondenţe
NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur, Ulmus laevis, Ulmus
minor, Fraxinus excelsior, Fraxinus angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris); O
1198: 91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Ulmus minor, Fraxinus
excelsior, Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); HR: R 4404 Păduri
danubian-panonice mixte de stejar pedunculat (Quercus robur), frasin (Fraxinus sp.) şi ulmi
(Ulmus sp.) cu Festuca gigantea
Diverse păduri ripariene de pe cursurile mijlocii ale marilor râuri, inundate numai la
revărsări de mare amploare.
Încadrare fitocenologică: Ulmenion minoris
Pentru Dobrogea (Delta Dunării) singura asociaţie dominată de ulm, descrisă în literatură
(SANDA, ARCUŞ 1999) este Fraxino danubialis-Ulmetum Sanda et al. 1999, pentru care se
menţionează, dintre speciile carcateristice / edificatoare principale întâlnite şi în cadrul studiilor
proprii Ulmus laevis, Ulmus minor iar dintre restul de specii constante Populus alba, Populus nigra,
Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Brachypodium sylvaticum, Lysimachia nummularia.
Asociaţia Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 se încadrează în :
Clasa QUERCO-FAGETEA Br.-Bl. et Vlieger in Vlieger 1937 em. Borhidi 1996
Alianţa Alno-Ulmion Br.-Bl. et Tx. 1943 em. Müler et Görs 1958
Subalianţa Ulmenion Oberd. 1953
În lucrarea de faţă fitocenozele dominate de ulm au fost încadrate în asociaţia Fraxino-
Ulmetum Oberdorfer 53, considerându-se că denumirea aceasteia corespunde mai bine
compoziţiei specifice inventariate faţă de Fraxino danubialis-Ulmetum Sanda et al. 1999, având
în vedere că în nici un releveu nu a fost identificată specia Fraxinus angustifolia ssp. danubialis.
În acest habitat au fost incluse şi fitocenozele dominate de ulm de pe malul lacului Razim, deşi
nu se încadrează strict în definiţie, nefiind limitrofe marilor râuri, dar având caracteristici
ecologice şi fitocenotice similare.
În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunile stepică, respectiv pontică unde ocupă
un areal natural redus, diminuat şi prin intervenţie antropică. În siturile studiate habitatul a fost
întâlnit predominant în zonele limitrofe Podişului Dobrogean, pe ostroavele Dunării şi mai puţin
în ariile periferice acestei unităţi geografice, adiacente fluviului.
Habitate asociate
Habitatul este întâlnit frecvent în complex cu tipurile „44.661 Zăvoaie vest-pontice de
plop” şi „44.1621 Zăvoaie de salcie de la Dunărea de Jos”.
Ameninţări
Principalii factori de agresiune, actuali sau potenţiali, sunt intervenţiile silvice, plantaţiile
efectuate în cuprinsul habitatului, lucrările hidrotehnice ce pot afecta ostroavele sau malurile
fluviului, inclusiv prin depozitarea de aluviuni în urma dragării.
Habitatul este protejat pe plan naţional şi internaţionl (O 1198, DH).
Asociaţia reuneşte toate fitocenozele dominate de ulmi (Ulmus laevis, U. procera, U.
minor) identificate pe teritoriul siturilor cercetate, acestea fiind încadrate în categoria „rar” (13
situri), în cuprinsul acestora fiind identificate 2 specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Ulmus laevis (1-5; CMVE, OB, OF, OPP,
OPS, OS, OT, PBt, PCe), Ulmus minor (3-4; OCU, PCe), Ulmus procera (5; DCI, DMz).
Specii ameninţate: Asparagus verticillatus (+; CMVE, DCI), Periploca graeca (r-1; DMz,
OB, OF, OPP, OPS, OS, OT, PC).
Alte specii:
- arbori: Acer negundo (1; OPS), Carpinus orientalis (1; PBt), Cerasus mahaleb (+-3;
CMVE, PBt, PCe), Fraxinus americana (+; OB), Fraxinus ornus (+-1; CMVE, PBt, PCe),
Fraxinus pennsylvanica (+-2; OPP, OPS, OS, OT), Morus alba (+-1; DMz, OF), Morus nigra (+;
OPS), Populus alba (+; OPP), Populus nigra (+-1; OPS, OS, OT), Quercus pedunculiflora (+;
PBt), Salix alba (+-1; OB, OF, OPS, OS), Tilia tomentosa (+; PBt).
- arbuşti / liane: Amorpha fruticosa (+-1; OB, OCU, OF, OPP, OPS, OS, OT), Clematis
vitalba (+-1; DMz, OPS, PBt, PCe), Cornus mas (+-2; PCe), Cornus sanguinea (+; OPS, OT),
Crataegus monogyna (+-2; CMVE, DMz, OCU, OPS, OS, PCe), Evonymus europaeus (+;
CMVE, PCe), Hedera helix (+; PBt, PCe), Prunus spinosa (+; CMVE, DCI), Rhamnus
cathartica (+-1; DMz, OPS, PCe), Rubus caesius (+-1; OB, OF, OPP, OPS, OS, OT), Sambucus
nigra (+; PBt), Viburnum opulus (+; OPS), Vitis sylvestris (+; OPS, OS).
- ierburi / subarbuşti: Althaea pallida (+; DMz), Anthriscus cerefolium (3; DCI),
Aristolochia clematitis (r-+; DMz, OB, OF, OS, OT, OPP), Artemisia vulgaris (+; DMz),
Asparagus pseudoscaber (r-+; DMz, OPS, OT), Ballota nigra (+; CMVE, PCe), Bidens
tripartita (+; OB, OCU, OPS, OS, OT), Brachypodium pinnatum (+; PCe), Brachypodium
sylvaticum (+-1; CMVE, PCe), Bryonia alba (+; OS, OF), Butomus umbellatus (+; OPS, OS,
OT), Chelidonium majus (+; DCI, PBt, PCe, OPS), Conyza canadensis (+; DMz), Dactylis
glomerata (+; DMz, PCe), Daucus carota (+; DMz), Galium aparine (+-1; CMVE, DMz), Geum
urbanum (+; PCe), Glechoma hederacea (+-2; OB, OCU, OF, OPS, OS), Lysimachia
nummularia (+; OF, OPP), Marrubium peregrinum (+; DMz), Marrubium vulgare (+; DCI),
Melilotus albus (+; DMz), Ornithogalum boucheanum (r; DCI), Parietaria officinalis (1-2; PCe),
Polygonatum latifolium (+; CMVE, OPS), Potentilla reptans (+; OCU), Solanum nigrum (+;
OPS, OS), Urtica dioica (+; DMz), Xanthium strumarium (+; OCU).
44.661 Zăvoaie vest-pontice de plop (Western Pontic poplar galleries)

Păduri ripariene de plop dominate de Populus alba, Populus nigra, Populus canescens,
situate de-a lungul malurilor nisipoase ale cursurilor de apă din câmpiile regiunii vest-pontice.
Habitatul cuprinde următoarele subtipuri:
A) 44.6611 Zăvoaie vest-pontice de plop alb (Western Pontic white poplar galleries)
Corespondenţe
R 4406 Păduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius.
Păduri ripariene de Populus alba cu Salix alba, Salix fragilis şi Ulmus laevis situate de-a
lungul cursurilor de apă din câmpiile vest-pontice, cu Viburnum opulus, Cornus sanguinea,
Crataegus monogyna, Frangula alnus în stratul arbustiv şi Rubus caesius, Lycopus europaeus,
Bidens tripartita, Scutellaria galericulata în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Salici-Populetum.
În lucrarea de faţă a fost încadrată în acest subtip asociaţia Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.)
Borza 37, sinonimă (SANDA, ARCUŞ 1999; DONIŢĂ et al. 2005) cu Salici-Populetum (Tx. 1931)
Mejer-Drees 1936, Salicetum albae Issler 1924 s.l. şi Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Soó
1957, primul cenotaxon corespunzând însă mai bine cu denumirea şi descrierea habitatului.
84 Mihai PETRESCU
B) 44.6612 Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru (Western Pontic white-black

poplar galleries)
Corespondenţe
R 4405 Păduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius.
Păduri ripariene situate de-a lungul cursurilor de apă din câmpiile vest-pontice, dominate
de Populus alba şi Populus nigra cu Salix alba, Salix fragilis and Ulmus laevis, Quercus robur,
cu Viburnum opulus, Cornus sanguinea, Frangula alnus în stratul arbustiv şi Rubus caesius,
Lycopus europaeus, Bidens tripartita, Scutellaria galericulata în stratul ierbos.
Încadrare fitocenologică: Populetum nigro-albae

La speciile enumerate în definiţie pentru habitatul 44.661 se mai pot adăuga următoarele
specii citate în literatură, având o constanţă ridicată (DONIŢĂ et al. 1990; SANDA, ARCUŞ
1999): Clematis vitalba, Humulus lupulus, Lysimachia nummularia, Solanum dulcamara,
Stachys palustris, Vitis sylvestris etc.
Cele două asociaţii menţionate în cadrul subtipurilor de mai sus pot fi reunite, conform
speciilor caracteristice şi descrierilor fitocenologice (SANDA, ARCUŞ 1999; SANDA 2001), în
asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. ce se încadrează în:
Cele două subtipuri de habitat de mai sus corespund următoarelor tipuri de păduri
(DONIŢĂ et al. 1990):
A) 44.6611 Zăvoaie vest-pontice de plop alb - Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza
37, sinonim cu Salici-Populetum (Tx. 1931) Mejer-Drees 1936: 9111 Zăvoi de plop alb de
productivitate superioară; 9112 Zăvoi de plop alb de productivitate mijlocie; 9113 Zăvoi de plop
alb de productivitate mijlocie pe locuri mijlociu inundabile în Lunca Dunării; 9114 Zăvoi de
plop alb de productivitate inferioară pe locuri mijlociu inundabile în Lunca Dunării; 9611 Zăvoi
normal de plop şi salcie; 9612 Zăvoi de plop şi salcie din Delta Dunării
B) 44.6612 Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru - Populetum nigro-albae Slavnic
1952, inclusiv Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37, situaţiile de amestec cu plop negru:
9211 Zăvoi de plop negru de productivitate superioară; 9212 Zăvoi de plop negru de productivitate
mijlocie pe locuri înalte în Lunca Dunării; 9213 Zăvoi de plop negru de productivitate mijlocie pe
locuri joase în Lunca Dunării; 9214 Zăvoi de plop negru de productivitate inferioară pe locuri joase
în Lunca Dunării; 9311 Zăvoi amestecat de plop alb şi negru de productivitate superioară; 9312
Zăvoi amestecat de plop alb şi negru de productivitate mijlocie.
Habitatul este răspândit în câmpiile din vestul Mării Negre, ocupând un areal natural de
întindere redusă la nivel european, în zona respectivă fiind întâlnit pe arii restrânse. În Dobrogea
şi zonele limitrofe habitatul se încadrează în bioregiunile stepică şi respectiv pontică şi are un
areal natural de întindere redusă, care a înregistrat şi o regresie importantă din cauze antropice.
Este mai frecvent în Delta Dunării.
Habitate asociate
Habitatul este asociat îndeosebi cu subtipul „44.1621 Zăvoaie de salcie de la Dunărea de Jos”.
Ameninţări
exploatări de masă lemnoasă, împăduriri îndeosebi cu plopi hibrizi, amenajări hidrotehnice,

1. Asociaţia Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 include în lucrarea de faţă
fitocenozele dominate de Populus alba, în care Populus nigra şi Salix alba participă cu acoperire
redusă sau lipsesc. Asociaţia a fost întâlnită doar în 4 situri din cele studiate, fiind încadrată în
categoria „vulnerabil”. În cadrul acesteia a fost identificată o singură specie ameninţată.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Populus alba (4-5; cI-PN, LO, OCU, PBt)
Specii ameninţate: Periploca graeca (+-1; LO, PBt)
Alte specii:
- arbori: Acer campestre (1; cI-PN), Morus alba (r-+; LO, OCU, PBt), Populus nigra (1;
LO), Prunus cerasifera (+; LO, OCU), Salix alba (1; LO, PBt), Tilia tomentosa (1; cI-PN),
Ulmus glabra (1; cI-PN), Ulmus laevis (+; LO), Ulmus minor (+; LO).
- arbuşti / liane: Amorpha fruticosa (1-2; LO, PBt, OCU), Clematis vitalba (1; cI-PN),
Cornus mas (+; cI-PN), Corylus avellana (1; cI-PN), Crataegus monogyna (+; OCU), Rubus cae-
sius (+; PBt, OCU), Tamarix ramosissima (+; PBt).
- ierburi / subarbuşti: Aegopodium podagraria (1; cI-PN), Agropyron repens (1; OCU),
Alliaria petiolata (+; cI-PN), Asarum europaeum (+; cI-PN), Bidens tripartita (+-1; LO, PBt,
OCU), Bryonia alba (r; PBt), Geum urbanum (+; cI-PN), Lysimachia nummularia (+; LO),
Mentha pulegium (r; OCU), Parietaria officinalis (+; LO), Portulaca oleracea (+; OCU),
Pulmonaria officinalis (r; cI-PN), Rorripa sylvestris (r; OCU), Sambucus ebulus (+; LO),
Solanum dulcamara (+; OCU), Solanum nigrum (+; OCU), Tanacetum vulgare (+; OCU), Urtica
dioica (+; OCU), Xanthium italicum (+; PBt, OCU).
2. Asociaţia Populetum nigro-albae Slavnic 1952 include în studiul de faţă fitocenozele

dominate de Populus nigra în care Populus alba şi Salix alba au acoperiri reduse sau lipsesc. Ea
poate fi considerată vulnerabilă la nivelul siturilor studiate (8 situri), unde a fost întâlnită o
Specii caracteristice / edificatoare principale: Populus alba (+-2; OB, OMi, OS, OT),
Populus nigra (3-5; OB, OM, OMi, OPi, OPP, OPPZ, OS, OT, OTm).
Specii ameninţate: Periploca graeca (+-1; OB, OM, OPP, OS, OT).
Alte specii:
- arbori: Fraxinus americana (+; OB), Fraxinus pennsylvanica (+; OM, OMi, OPP, OT),
Juglans regia (+; OS), Morus alba (+; OT), Prunus cerasifera (+; OS), Salix alba (+-2; OM,
OMi, OPi, OTm), Ulmus laevis (+-1; OB, OM, OMi, OPP, OPPZ, OS, OT, OTm).
- arbuşti / liane: Amorpha fruticosa (+-2; OB, OM, OMi, OPi, OPP, OS, OT, OTm,),
Cornus sanguinea (+; OT), Crataegus monogyna (+; OPP, OS, OT), Rubus caesius (+-2; OB,
OM, OPP, OS, OT), Tamarix ramosissima (+; OS), Vitis sylvestris (+; OS, OT).
- ierburi / subarbuşti: Alliaria petiolata (+; OS), Aristolochia clematitis (r-1; OB, OS, OT,
OTm), Asparagus pseudoscaber (+; OM, OS, OT), Bidens tripartita (+; OM, OMi, OPi, OS, OT,
OTm), Bryonia alba (+; OMi), Chelidonium majus (+; OS), Conyza canadensis (1; OS), Crypsis
alopecuroides (+-1; OPi, OTm), Cynanchum acutum (+; OS), Cyperus glomeratus (+; OTm),
Digitaria sanguinalis ssp. pectiniformis (+; OS, OT), Echinochloa crus-galli (+; OS, OTm),
Glechoma hederacea (+; OS), Humulus lupulus (+; OB), Lycopus europaeus (+; OPPZ, OS),
Lysimachia nummularia (+; OPP), Lythrum salicaria (r; OMi), Morus alba (+; OMi), Portulaca
oleracea (r-+; OTM), Solanum dulcamara (r-1; OM, OPPZ, OS, OT), Solanum nigrum (+; OMi,
OPi, OS, OTm), Tanacetum vulgare (+; OS), Urtica dioica (+; OS), Xanthium italicum (+; OMi,
OPi, OS, OTm).
86 Mihai PETRESCU
44.814112 Tufărişuri danubiene de apă dulce de Tamarix ramosissima cu

Calamagrostis epigeios (Danube small reed fresh water tamarix stands)
Corespondenţe
EMERALD: ! 44.8 Southern riparian galleries and thickets; NATURA 2000: 92D0
Southern riparian galleries and thickets (Nerio-Tamaricetea and Securinegion tinctoriae); O
1198 - ; HR: R 4422 Tufărişuri danubiene de cătină roşie (Tamarix ramosissima).
Formaţii de Tamarix smyrnensis şi / sau Tamarix tetrandra pe soluri slab sărăturate sau
maluri de ape dulci curgătoare de stepă din regiunea vest-pontică, inclusiv sisteme de râuri ca
cele ale bazinelor Dunării de Jos şi Mariţa-Tunja.
Încadrare fitocenologică:Tamaricetum ramosissimi, Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae.
Dintre speciile cu constanţă ridicată în acest habitat sunt citate (SANDA, ARCUŞ 1999)
Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Cichorium intybus, Cynodon dactylon, Poa angustifolia etc.
Asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963 se
încadrează în următorii cenotaxoni superiori:
Alianţa Artemisio scopariae-Tamaricion Simon et Dihoru (1962) 1963
Asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) este până în
prezent citată (DONIŢĂ et al. 2005) numai din sudul, estul şi sud-estul României, unde ocupă
suprafeţe relativ reduse, ceea ce îi conferă un caracter de raritate la nivel european. În Dobrogea
habitatul se încadrează în regiunile biogeografice stepică şi pontică având un areal natural redus,
aflat în regresie din cauze antropice.
Habitate asociate
Habitatul este asociat uneori cu subtipul „44.1621 Galerii de salcie de la Dunărea de Jos” şi
15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon”.
Ameninţări
împăduriri, amenajări hidrotehnice, suprapăşunat sau succesiune naturală.
Habitatul este protejat pe plan internaţional (R4, DH).
Asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) a fost
întâlnită numai pe ostrovul Marinaru (rezervaţia Ostroavele Şeica-Fermecat), fiind considerată
astfel ca periclitată în cadrul siturilor studiate, unde nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Tamarix ramosissima (3-4; OM).
Alte specii: Bidens tripartita (+; OM), Cyperus fuscus (+; OM), Cyperus glomeratus (+;
OM), Digitaria sanguinalis ssp. pectiniformis (+; OM), Echinochloa crus-galli (+-1; OM),
Gnaphalium luteo-album (+; OM), Heliotropium europaeum (+; OM), Populus nigra (+; OM),
Portulaca oleracea (+; OM), Rorripa sylvestris (+; OM), Salix alba (+; OM), Solanum
dulcamara (+; OM), Tanacetum vulgare (+; OM), Xanthium italicum (1; OM).
44.921 Tufărişuri de Salix cinerea (Grey willow scrub)

Tufărişuri mezotrofe sau eutrofe de Salix cinerea sau Salix aurita şi Alnus glutinosa din
zone de mlaştini, sau situate pe malul apelor.

În cadrul acestor tufărişuri, în Dobrogea sunt citate (SANDA, ARCUŞ 1999) şi o serie de
alte specii higro şi hidrofile precum: Berula erecta, Lycopus europaeus, Phragmites australis,
Solanum dulcamara, Thelypteris palustris.
Asociaţia Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in Soó 1955 se încadrează în
Clasa ALNETEA GLUTINOSAE Br.-Bl. et Tx. ex Westoff et al. 1946
Ordinul S ALICETALIA AURITAE Doing 1962
Alianţa Salicion cinereae Th. Müll. et Görs ex Pass. 1961
Se poate estima că habitatul are o distribuţie largă în Europa, dar suprafeţele sunt în general
reduse, acestea fiind diminuate şi prin activitate antropică. În Dobrogea habitatul se înscrie în
bioregiunile stepică, respectiv pontică, fiind întâlnit pe arii foarte reduse în Podişul Dobrogean şi
mai frecvent în Delta Dunării.
Habitate asociate
Habitatul este asociat în general cu tipul „53.11 Stufărişuri de Phragmites australis”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de lucrările hidrotehnice ce duc la modificarea regimu-
lui hidrologic (îndiguiri, desecări etc), precum şi de incendii.
Habitatul nu este protejat legal, dar, având în vedere că aria sa de răspândire este relativ
redusă şi acesta are o importanţă deosebită îndeosebi pentru numeroase specii de ornitofaună
protejate, este necesară atribuirea unui statut legal de conservare, cel puţin la nivel naţional.
Asociaţia se încadrează în categoria „periclitat”, deşi nu este un habitat protejat, fiind
întâlnită în siturile studiate numai în rezervaţia Lacul Vederoasa, unde nu au fost inventariate
specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Salix cinerea (5; LV)
Alte specii: Alisma plantago-aquatica (+; LV), Berula erecta (1; LV), Bidens tripartita (+;
LV), Chamerion angustifolium (+; LV), Eupatorium cannabinum (1; LV).
53.11 Stufărişuri de Phragmites australis (Common reed beds)

Corespondenţe
HR: R 5309 Comunităţi danubiene cu Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris
Stufărişuri de Phragmites australis.
Încadrare fitocenologică: Phragmitetum (Scirpo-Phragmitetum p., Typho-Phragmitetum
maximi, Scirpo lacustris-Phragmitetum mediterraneum).
În afară de specia caracteristică Schoenoplectus lacustris, o serie de alte specii sunt
reprezentative pentru acest habitat (SANDA, ARCUŞ 1999) respectiv: Bolboschoenus
maritimus, Iris pseudacorus, Oenanthe aquatica, Sium latifolium, Stachys palustris, Symphytum
officinale etc.
Asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 se încadrează în următoarea clasificare:
Habitatul este larg răspândit în Europa însă arealul său natural a fost diminuat considerabil
88 Mihai PETRESCU
prin intervenţii antropice. În Dobrogea habitatul se înscrie în bioregiunile stepică respectiv

pontică. Deşi în Delta Dunării habitatul este foarte larg răspândit, în Podişul Dobrogei suprafaţa
sa este redusă.
Habitate asociate
Cel mai frecvent habitat ce apare în complex cu tipul 53.11 este reprezentat prin „53.132
Comunităţi cu Typha angustifolia”.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de lucrările hidrotehnice, ce duc la modificarea
regimului hidrologic (îndiguiri, desecări etc), precum şi de incendii.
viitor acesta ar trebui pus sub protecţie, cel puţin la nivel naţional.
Pe teritoriul siturilor studiate habitatul este reprezentat prin cele două subtipuri descrise în
continuare, încadrate în asociaţia Scirpo-Phragmitetum. Fitocenozele dominate de Phragmites
australis au fost încadrate într-un subtip sau altul, în funcţie de caracterul permanent inundabil:
A) 53.1111 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce (Freshwater Phragmites beds)
Stufărişuri permanent inundate de lacuri, eleştee şi cursuri de apă dulce.
Asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 din cadrul acestui subtip de habitat a fost
întâlnită în 7 situri, ceea ce ar conduce la încadrarea sa în categoria „vulnerabil”, cu menţiunea
că acesta nu constituie un habitat protejat. Nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Phragmites australis (4-5; cHm-MMS, Ca,
LB, LT, LV, VM), Typha angustifolia (+-2; LB, LT, LV), Typha latifolia (+-1; LT, LV),
Alte specii: Alisma plantago-aquatica (+; LV), Althaea officinalis (+; LT), Atriplex hastata
(+; LV), Berula erecta (+; LV), Bidens tripartita (+; LV), Calystegia sepium (+; Ca, LT),
Cannabis sativa (+; Ca), Chamerion angustifolium (+-1; LB, LV), Cyperus glomeratus (+; LV),
Daucus carota (+; LT), Eupatorium cannabinum (+; LV), Lycopus europaeus (r-+; Ca, LT, LV),
Mentha aquatica (+; LV), Nymphoides peltata (1; LB), Ononis spinosa (+; VM), Plantago major
(+; VM), Polygonum hydropiper (+; LB), Polygonum persicaria (+; LB), Salix cinerea (+; cHm-
MMS), Schoenoplectus tabernaemontani (+; LV), Senecio vernalis (+; LT), Solanum nigrum (+;
LB), Tamarix ramosissima (+; LT), Teucrium scordium (+; LT), Urtica dioica (+; Ca).
B) 53.1121 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce pe soluri uscate (Dry freshwater
Phragmites beds)
Stufărişuri neinundate ce ocupă malurile cursurilor de apă şi ale solurilor umezite de apă
dulce.
Asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 din acest subtip de habitat poate fi
considerată ca vulnerabilă la nivelul siturilor studiate (2 situri) deşi nu constituie un habitat
protejat. În cadrul acesteia nu au fost inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Phragmites australis (4-5; DCI, DG)
Alte specii: Arctium lappa (+; DCI), Ballota nigra (+; DCI), Cerasus mahaleb (+; DG),
Crataegus monogyna (+; DG), Equisetum arvense (+; DG), Lycopus europaeus (+; DG), Mentha
longifolia (1; DG), Parietaria officinalis (1; DCI), Ranunculus sceleratus (+; DCI), Rubus
caesius (+; DG), Sambucus nigra (+; DG), Solanum dulcamara (+; DG), Solanum nigrum (+;
DCI), Stellaria media (+; DG), Tussilago farfara (+-1; DG), Urtica dioica (1; DCI, DG).
53.13 Comunităţi de Typha sp. (Reedmace beds)

Formaţii de Typha latifolia, Typha angustifolia, Typha domingensis, Typha laxmannii,
Typha elephantina, în mod obişnuit extrem de sărace în specii, câteodată monodominante, ce
tolerează perioade prelungite de secetă, diferite condiţii de salinitate şi poluare.
Încadrare fitocenologică: Typhetum angustifoliae, Typhetum latifoliae (Scirpo-Phragmi-
tetum p.), Typhetum laxmannii
În compoziţia specifică acestui habitat alţi taxoni reprezentativi (SANDA, ARCUŞ 1999)
sunt reprezentaţi prin Glyceria maxima, Lythrum salicaria, Phragmites australis, Schoenoplectus
lacustris etc.
Asociaţiile Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 şi Typhetum laxmannii Nedelcu 1969 se
încadrează în:
Habitatul este larg răspândit în Europa, însă arealul său a fost redus prin activităţi
antropice. Subtipul 53.133 ocupă o arie restrânsă, numai în sud-estul Europei. În Dobrogea
habitatul se încadrează în bioregiunile stepică, respectiv pontică. Deşi este frecvent în Delta
Dunării, în Podişul Dobrogei el are o distribuţie redusă.
Habitate asociate
În majoritatea situaţiilor habitatul apare în complex cu tipul „53.11 Stufărişuri de
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat de lucrările hidrotehnice ce duc la modificarea
regimului hidrologic (îndiguiri, desecări etc.) şi incendii.
viitor acesta ar trebui pus sub protecţie, cel puţin la nivel naţional, în special subtipul 53.133,
care este foarte rar.
În siturile studiate au fost întâlnite 2 subtipuri ale habitatului 53.13, respectiv:
A) 53.132 Comunităţi de Typha angustifolia (Lesser reedmace beds)
Corespondenţe
HR: R 5305 Comunităţi danubiene cu Typha angustifolia şi Typha latifolia
Formaţii dominate de Typha angustifolia, larg răspândite.
Încadrare fitocenologică: Typhetum angustifoliae
Asociaţia Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 este încadrabilă în categoria „vulnerabil”
(5 situri), sub rezerva că nu constituie un habitat protejat. În cadrul acesteia a fost identificată o
Specii caracteristice / edificatoare principale: Typha angustifolia (4-5; LB, LD, LT, LV, VŞ)
Specii ameninţate: Samolus valerandi (+; LD),
Alte specii: Alisma plantago-aquatica (+-1; LD, LV, VŞ), Berula erecta (1; LV), Bidens
tripartita (r; LB), Calystegia sepium (+; LV), Chamerion angustifolium (1; LB), Echinochloa
crus-galli (+-1; LD, VŞ), Glyceria maxima (1; LD), Gnaphalium luteo-album (+; LD), Lycopus
europaeus (1; LV), Mentha aquatica (1; LV), Nymphoides peltata (1; LB), Phragmites australis
90 Mihai PETRESCU
(+-1; LT, VŞ), Polygonum hydropiper (+; LD, LV), Polygonum persicaria (1; LD), Ranunculus
sceleratus (+-1; LT, VŞ), Rumex palustris (+; LD), Sagittaria sagittifolia (r; LD), Salix cinerea
(r; LD), Schoenoplectus lacustris (r-+; LD, VŞ), Solanum nigrum (r; LD), Typha latifolia (1-2;
LT, VŞ), Trifolium fragiferum (+; LV), Xantium italicum (+; LV).
B) 53.133 Comunităţi de Typha laxmannii (Laxmann's reedmace beds)

Corespondenţe
HR: R 5306 Comunităţi danubiene cu Typha laxmannii şi Epilobium hirsutum
Formaţii edificate de Typha laxmannii din sud-estul Europei.
Încadrare fitocenologică: Typhetum laxmannii
Asociaţia Typhetum laxmannii Nedelcu 1969 a fost identificată într-un singur sit,
încadrându-se astfel în categoria „periclitat”, deşi nu este un habitat protejat. Nu au fost
inventariate specii ameninţate.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Typha laxmannii (4; LV)
Alte specii: Berula erecta (+; LV), Chamerion angustifolium (r; LV), Phragmites australis
(2; LV), Schoenoplectus lacustris (+; LV), Schoenoplectus tabernaemontani (1; LV), Sonchus
oleraceus (r; LV), Typha angustifolia (+; LV).
54.1 Izvoare (Springs)

Corespondenţe -
Habitatul cuprinde bazine de izvoare şi comunităţi strâns legate de acestea, dependente de
condiţiile particulare de microclimat şi hidrologie create de izvoare. Acestea cuprind
comunităţile specializate de izvoare (Montio-Cardaminetea), ca şi alte comunităţi (Caricetalia
davallianae-54.2, Caricetalia fuscae-54.4, Caricion bicoloris-atrofuscae-54.3, Festuco-Brome-
tea- 34.3) ce sunt intercalate cu acestea.
Încadrare fitocenologică
Deşi habitatul nu a fost studiat detaliat, în cadrul siturilor studiate au fost identificate până
în prezent doar comunităţi din clasa Festuco-Brometea, întâlnite în jurul acestor izvoare.
În Europa habitatul are o distribuţie largă, dar pe suprafeţe reduse. În Dobrogea habitatul se
încadrează în bioregiunea stepică. Având în vedere ariditatea climei habitatul este rar întâlnit, pe
suprafeţe restrânse, îndeosebi în podişurile Casimcea, Niculiţel, Munţii Măcinului şi, cu totul
excepţional, în podişul calcaros al Babadagului, Dealurile Tulcei sau în Dobrogea de Sud.
În siturile studiate habitatul se încadrează în categoria „rar” (25 situri), la limita superioară
a acesteia. Siturile în care a fost identificat până în prezent sunt: B, cB-PCa, cCe-PNMM, cD-
PCa, cG-PNMM, cI-PN, cL-PN, C, Ca, CD, CMVE, CP, CoM, DD, DDt, DG, DI, Gr, LV, M,
MC, PBT, PCe, VM, VOs.
Habitate asociate
Habitatul apare în cuprinsul tipurilor „34.92 Stepe ponto-sarmatice” sau al habitatelor
forestiere (41.2C22, 41.7).
Ameninţări
Principalii factori de ameninţare sunt colmatările şi efectuarea unor captări de apă.
Habitatul nu este protejat de legislaţia naţională sau de convenţiile europene.
65 Peşteri (Caves)
Corespondenţe
EMERALD: ! 65 Caves; NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public; O 1198:
8310 Peşteri închise accesului public; HR: R 6501 Peşteri.

Deşi este lipsit de covor vegetal, s-a considerat totuşi necesară prezentarea acestui tip de
habitat şi a siturilor în care a fost identificat, pentru a se putea oferi o imagine de ansamblu a
diversităţii habitatelor din zonele cercetate. Pentru menţionarea diferenţiată a siturilor în care au
fost întâlnite habitatele „65 Peşteri” şi subtipul acestuia „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”
acestea au fost considerate ca două subtipuri distincte, în funcţie de prezenţa sau absenţa
liliecilor. Cu excepţia Peşterii Liliecilor (GD), ce măsoară câteva sute de metri, restul peşterilor
sunt de mici dimensiuni.
Habitatele de peşteri nu au fost studiate de specialişti în speologie, fiind necesare cercetări
de specialitate.
Prezentarea se face diferenţiat pe cele două subtipuri:
A) 65 Peşteri (Caves)
Peşteri naturale, sisteme de peşteri, ape subterane şi spaţii subterane interstiţiale.
Peşterile şi apele asociate acestora (65.1 - 65.7) adăpostesc comunităţi variate dar cu număr
redus de specii, de animale, fungi şi alge care sunt strict legate de acestea (organisme
troglobionte) sau sunt fiziologic şi ecologic capabile să-şi desfăşoare întreg ciclul de viaţă în
cadrul acestora (organisme troglofile), sau depind de acestea pentru o parte din ciclul de viaţă
(organisme subtroglofile). Apele subterane ce nu sunt asociate peşterilor (65.8) şi spaţiile
interstiţiale (65.9, 65.A) adăpostesc o faună specifică.
În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunea stepică, având un areal natural
foarte redus. În siturile studiate habitatul poate fi considerat ca rar fiind întâlnit în 13 dintre
acestea: Ba, cB-PCa, CD, CF, CMVE, D, DCI, GD, LB, P, PH, Pt, VOs.
B) 65.22 Peşteri continentale cu lilieci (Continental bat caves)
Peşteri din zonele continentale ale Eurasiei şi Africii de Nord, cu o cantitate redusă de
oxigen, în general mari şi străbătute de cursuri de ape sau existente în apropierea cursurilor de
ape de suprafaţă, cu colonii permanente sau temporare de lilieci, în majoritate aparţinând familiei
Vespertilionidae.
Habitatul este răspândit în numeroase zone ale Europei, inclusiv în România, în Podişul
Dobrogean fiind foarte rar. Pe teritoriul siturilor studiate acest habitat poate fi considerat
vulnerabil, fiind întâlnit doar în 5 situri, respectiv: cH-PN, CP, En, GD, MC.
Habitate asociate
În siturile studiate habitatul 65 este situat în cuprinsul subtipurilor: „34.92 Stepe ponto-
sarmatice”; „41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”; „Silvostepă din
Dobrogea”.
Habitatul este protejat prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4), inclusiv prin
Directiva Habitate ce ocroteşte habitatul „65 Peşteri închise accesului public” (Caves not opened
to the public).
9 Pajişti şi tufărişuri cu vegetaţie forestieră (Wooded grasslands and scrubs)

În acest tip de habitat pot fi încadrate două noi subtipuri, respectiv „Pajişti danubiene de
luncă cu vegetaţie forestieră”, respectiv „Silvostepă din Dobrogea”. Ambele subtipuri de habitat
nu sunt descrise în baza de date PHYSIS, unde se fac trimiteri la habitatele componente ale
acestor tipuri complexe de vegetaţie. Cel de-al doilea subtip de habitat, specific Dobrogei, este
descris în continuare, în baza studiilor proprii şi a literaturii, subtipurile de habitat componente
fiind în cea mai mare parte protejate pe plan naţional şi / sau internaţional (O 1198, R4, DH) şi /
92 Mihai PETRESCU
sau sunt cenotaxoni endemici / regionali specifici acestei provincii. Pentru primul subtip nu
există încă o descriere detaliată întrucât nu există suficiente date pentru aceasta.
Corespondenţe -
Ecosisteme de mare întindere compuse dintr-o vegetaţie mozaicată de pajişti şi vegetaţie
forestieră, de arbori rari prezenţi în ecosisteme de pajişti sau tufărişuri, sau de specii spontane de
arbori întâlnite în terenuri transformate pentru păşunat sau cultivare, în care un echilibru stabil
între arbori şi formaţiile ierboase sau arbustive este menţinut în mod natural sau artificial. Aceste
ecosisteme sunt caracteristice pentru zone de ecoton şi pentru unele regiuni în care sunt utilizate
metode combinate agro-pastorale tradiţionale extensive. Elementele lor constitutive pot fi
precizate prin utilizarea codurilor folosite în secţiunile 3 şi 4, şi ocazional 8. Fazele de tranziţie
ce preced sau succed vegetaţiei de pădure, incluse în secţiunea 3, sunt excluse, constituind
vegetaţie mozaicată rurală foarte artificializată, inclusă în secţiunea 8.
Cele două subtipuri sunt descrise în continuare:
A) Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră (Danubian wooded floodplain
grasslands)
Acest subtip a fost foarte rar întâlnit în zonele cercetate, unde poate fi considerat
vulnerabil (2 situri), respectiv în rezervaţiile propuse Troina Mare-Balaban (ostrovul Troina
Mare) şi ostroavele Şeica-Fermecat (ostrovul Ceacâru). În prima locaţie habitatul se prezintă ca o
rarişte dominată de plop alb şi negru cu frecvente exemplare seculare, ce provine din habitatul
„44.6612 Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru”, respectiv din asociaţia Populetum nigro-
intervenţiilor antropice prin tăierea arborilor şi păşunat, sau succesiunii naturale.
În cea de-a doua locaţie habitatul este format din pajişti mezofile (asociaţia Trifolio
fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958) în complex cu rarişti şi pâlcuri de arbori
(asociaţiile Salicetum albae Issler 1924 s.l. şi Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53) precum şi cu
exemplare izolate sau grupate de arbuşti (asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958), acest
habitat fiind format atât prin intervenţie antropică (tăierea arborilor, păşunat) cât şi prin
succesiunea naturală, ce duce treptat la înlocuirea zăvoaielor prin pajişti de luncă.
În Dobrogea habitatul se încadrează în bioregiunile stepică, respectiv pontică.
B) Silvostepă din Dobrogea (Dobrogean wooded steppe)

Acest subtip de habitat este descris aici pentru prima oară astfel încât nu este încadrat în
clasificările habitatelor palearctice (baza de date PHYSIS), totuşi, el se poate încadra în
clasificarea palearctică în categoriile superioare „93 Silvostepe” (Wooded steppe), „9 Pajişti şi
tufărişuri cu vegetaţie forestieră” (Wooded grasslands and scrubs).
Vegetaţie mozaicată, răspândită în Podişul Dobrogei româneşti, compusă din pajişti
stepice, arbuşti, arbori rari sau grupaţi şi mici pâlcuri de pădure. Taxonii caracteristici pentru
acest habitat complex sunt specii arborescente precum Carpinus orientalis, Fraxinus ornus,
Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens, arbuşti precum: Cornus mas, Cotinus coggygria,
Crataegus monogyna, Jasminium fruticans, Paliurus spina-christi, Prunus spinosa, Prunus
tenella şi următoarele specii ierboase: Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Campanula
romanica, Dianthus nardiformis, Dichanthium ischaemum, Festuca valesiaca, Galium dasy-
podum, Koeleria lobata, Lithospermum purpureocaeruleum, Mercurialis ovata, Moehringia
grisebachii, Moehringia jankae, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum amphibolum, Ornithogalum
fimbriatum, Paeonia peregrina, Pimpinella tragium ssp. lithophila, Stipa capillata, Stipa
lessingiana, Stipa ucrainica, Thymus zygioides.
În cazuri particulare, inclusiv datorită stepizării unor păduri naturale prin intervenţie
umană, pot fi reprezentate şi alte specii precum Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Quercus
dalechampii, Quercus frainetto, Quercus petraea, Quercus polycarpa, Tilia tomentosa.
Caracterul specific al acestui habitat este conferit de câteva asociaţii vegetale endemice
pentru Dobrogea, cum sunt cele din alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970 şi
asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999, Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis (Mihai et al.1964) Mititelu et al. 1993, Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă
1970. La acestea se adaugă asociaţii regionale specifice pentru această provincie, ce aparţin
alianţelor Stipion lessingianae Soó 1947, Festucion valesiacae Klika 1931 şi cenotaxonului
Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 var.geogr. dobrogensis Burduja et Horeanu 1969.
În vederea facilitării cartării şi pentru a se evita confuziile dintre acest tip de habitat şi
habitatele de stepă, respectiv de pădure, se pot considera ca „Silvostepă din Dobrogea” habitatele
cu o acoperire a speciilor arborescente cuprinsă între 10 şi 50 % din suprafeţele acestora. Astfel,
conform denumirii sale în limba engleză (wooded steppe), stepa ar trebui să aibă o participare
mai mare sau cel puţin egală cu cea a vegetaţiei arborescente. Sub o acoperire de 10 % a
speciilor de arbori, influenţa lor asupra habitatului este neglijabilă. În acest caz habitatul poate fi
încadrat în tipul „34.92 Stepe ponto-sarmatice”. În cazul unei acoperiri mai mari de 50 %,
vegetaţia arborescentă devine dominantă astfel încât habitatul poate fi considerat o pădure mai
mult sau mai puţin rară din cadrul habitatului „41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi
submediteraneană de stejar” şi / sau „41.2 Păduri de stejar cu carpen”. Aceste două habitate
includ toate subtipurile de habitate forestiere menţionate mai jos.
Conform definiţiei habitatul „Silvostepă din Dobrogea” poate include şi pâlcuri de
păduri compacte (cu acoperire peste 50 %) dar este recomandat ca suprafaţa lor să fie, în mod
convenţional, sub un hectar, altfel fiind necesară separarea lor ca habitate forestiere.
Încadrare fitocenologică:
Alianţe - Festucion valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Stipion lessingianae,
Carpino-Tilienion tomentosae.
Asociaţii - Pruno spinosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis, Prunetum tenellae,
Asphodelino luteae-Paliuretum spinae-christi, Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis,
Galio dasypodi-Quercetum pubescentis, Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis, Violo-
Quercetum pedunculiflorae, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae, Carici-Quercetum
frainetto, Fragario viridis-Polyquercetum.
Alte specii reprezentative în afară de cele enumerate în definiţie, sunt reprezentate de
Bassia prostrata, Bromus inermis, Carex michelii, Medicago minima (DIHORU, DONIŢĂ
1970; SANDA, ARCUŞ 1999).
În acest habitat sunt întâlnite numeroase specii de plante ameninţate la nivel naţional,
dintre care menţionăm, în baza bibliografiei de mai sus, doar pe cele mai caracteristice, cum
sunt: Achillea clypeolata, Asparagus verticillatus, Jasminium fruticans, Myrrhoides nodosa,
Ornithogalum fimbriatum, Paeonia peregrina, Paliurus spina-christi, Pimpinella tragium ssp.
lithophila, Potentilla bornmuelleri, Salvia ringens, Saturea coerulea, Thymus zygioides.
Importanţa internaţională a acestui habitat este conferită îndeosebi de speciile incluse în
Lista roşie europeană, cum sunt: Dianthus nardiformis, Moehringia grisebachii, Moehringia
jankae, Ornithogalum amphibolum, Stipa ucrainica precum şi taxonii menţionaţi în Rezoluţia
6 /1998 - anexa I a Convenţiei de la Berna, cum sunt Campanula romanica, Paeonia tenuifolia.
În forma sa tipică, de origine naturală, acest habitat este situat în zona stepei
(extrazonal), în etajul silvostepei, în cel al pădurilor xeroterme submediteraneene şi chiar, în mod
excepţional, în etajul pădurilor mezofile balcanice, în special în cele mai aride condiţii care permit
dezvoltarea naturală a pajiştilor stepice în mozaic cu asociaţiile forestiere. Întrucât acest habitat
este de fapt un complex de cenotaxoni, ar trebui să includă, în forma sa tipică, pajişti stepice,
reprezentate prin asociaţii din alianţele Stipion lessingianae Soó 1947, Festucion valesiacae Klika
1931 sau Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970 şi pâlcuri de pădure sau rarişti din etajul
silvostepei şi cel al pădurilor submediteraneene, îndeosebi din asociaţiile: Paeonio peregrinae-
94 Mihai PETRESCU
Carpinetum orientalis Doniţă 1970, Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970, Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970, Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 (syn. Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă
1970). În condiţii speciale, în etajul pădurilor mezofile, în biotopuri foarte aride, situate de obicei
pe vârfurile stâncoase ale dealurilor, au fost deasemenea identificate silvostepe în care asociaţiile
forestiere sunt încadrate de obicei în asociaţia Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970.
Toate aceste tipuri de silvostepă au de obicei origine naturală, dar pot fi şi seminaturale, ca rezultat
al intervenţiei antropice prin tăieri de arbori şi păşunat.
În cadrul acestui fitocenocomplex de pajişti şi păduri, de obicei apar şi asociaţii
arbustive, cum ar fi Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999, Rhamno catharticae-
Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993, Prunetum tenellae Soó 1946 sau
Prunetum moldavicae, sinonim cu Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 var. geogr.
dobrogensis Burduja et Horeanu 1969.
În cursul cercetărilor de teren au fost identificate, de asemenea, alte silvostepe ce sunt
de obicei rezultatul intervenţiei umane, întrucât apar în etajul pădurilor mezofile, în condiţii mai
umede decât asociaţiile forestiere menţionate anterior. În acest etaj pajiştile stepice nu apar de
obicei în mod natural, decât uneori, pe soluri superficiale, fiind mai puţin competitive pentru
acest habitat în comparaţie cu pădurile. Totuşi, în unele cazuri, intervenţia umană crează condiţii
pentru dezvoltarea pajiştilor stepice, în special prin tăierea arborilor şi păşunat. Astfel, în situaţii
particulare, în cadrul habitatului silvostepei din Dobrogea asociaţiile forestiere pot fi reprezentate
prin alte comunităţi de plante decât cele menţionate anterior, tipice pentru acest etaj sau situate la
limita sa cu pădurile xeroterme. Acestea sunt reprezentate de asociaţii din subalianţa endemică
pentru Dobrogea Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970, care include următoarele asociaţii
Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă
1970, Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, Polyquerco-Tilietum tomen-
tosae Doniţă 1970 şi Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968. La acestea poate fi
adăugată asociaţia Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 din alianţa Quercion farnetto
I. Horvat 1954 nom. mut. propos.
Unele din cele mai întinse şi / sau reprezentative suprafeţe în care acest habitat a fost
identificat sunt situate în judeţul Tulcea, pe teritoriul administrativ al comunelor Beidaud,
Stejaru, Casimcea, Cerna, Hamcearca, Izvoarele, Nalbant, Frecăţei, Babadag, Niculiţel, Greci. În
judeţul Constanţa acest tip de habitat este mult mai restrâns, fiind observat în special în zona
comunelor Târguşor, Limanu, Ostrov, Băneasa, Adamclisi, Aliman.
Până în prezent acest habitat a fost identificat numai în Podişul Dobrogei. Luând în
considerare faptul că acesta este format din numeroşi cenotaxoni endemici pentru această
regiune este improbabilă identificarea sa în alte regiuni. Acest habitat are un areal redus atât
datorită răspândirii sale reduse în mod natural cât şi datorită regresiei în urma activităţii
antropice. Astfel, acest habitat forma iniţial o zonă de ecoton în special în zonele periferice ale
masivelor păduroase din nordul şi sud-vestul Dobrogei. Ca zonă de tranziţie între păduri şi zona
de stepă cu mult mai întinsă, fiind situat în biotopuri uşor accesibile, favorabile agriculturii şi
păstoritului, a fost unul dintre cele mai puternic transformate habitate, suprafaţa sa fiind redusă
în mod critic.
Habitatul se încadrează în regiunile stepică şi respectiv pontică şi are un areal natural
redus, ce regresează şi din cauze antropice.
În cadrul siturilor studiate acest habitat complex este răspândit sporadic (37 situri).
Redăm în continuare siturile în care a fost identificat habitatul: B, cB-PCa, cC-PCa, Ce-PNMM,
cD-PCa, cF-DT, cG-PNMM, cH-PN, cI-PN, cL-PN, cS-PB, cSC-PB, cSo-DT, Ca, CD, CF, CP,
CT, D, DB, DBu, DC, DI, DP, DS, E, Es, GD, MC, MCI, PCe, PBC, U, VC, VOs, VSe, VŞ.
Habitate componente
Acest habitat se încadrează în tipul „93 Silvostepă”, după cum este menţionat în
Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna. Habitatul este compus din numeroase subtipuri, din
care cea mai mare parte sunt endemice (DIHORU, DONIŢĂ 1970; SANDA, ARCUŞ 1999)
pentru Dobrogea românească. Tipurile de habitate forestiere endemice sunt în principal
reprezentate prin „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”
(Galio dasypodi-Quercetum pubescentis) şi în cazuri particulare de următoarele: „41.76831
Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea” (Fraxino orni-Quercetum dalechampii),
„41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea” (Nectaroscordo-Tilietum
tomentosae), „41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea” (Querco
pedunculiflorae-Tilietum tomentosae, Polyquerco-Tilietum tomentosae) şi „41.76834 Păduri
vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din Dobrogea”(Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae).
Habitatele endemice de pajişti şi tufărişuri răspândite în acest tip de silvostepă sunt
reprezentate prin „31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur” (Asphodelino luteae-
Paliuretum, Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis) şi (în cadrul habitatului „34.92 Stepe
ponto-sarmatice”) subtipurile „34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides” (alianţa
Pimpinello-Thymion zygioidi). La acestea se adaugă habitatul „34.9213 Stepe vest-pontice de
colilie” (asociaţia regională Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae) precum şi alte asociaţii
regionale specifice pentru această provincie (HOREANU 1976B). Acestea din urmă sunt
reprezentate prin subasociaţiile dobrogicum ale asociaţiilor Botriochloetum ischaemi, Thymio
pannonici-Chrysopogonetum grylli, Stipetum capillatae, Medicagini-Festucetum valesiacae ce
aparţin alianţei Festucion valesiacae, incluse în habitatul „34.92 Stepe ponto-sarmatice”, precum
şi prin Pruno spinosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis (Prunetum moldavicae) încadrat în
tipul „31.8B721 Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar” (SANDA, ARCUŞ 1999;
DIHORU 1970; HOREANU 1976).
În afară de respectivele tipuri endemice şi / sau regionale, alte habitate sunt prezente în
acest tip de silvostepă. Acestea din urmă sunt răspândite numai în sud-estul României, în special
în Dobrogea şi în unele zone din Bulgaria. Ele sunt reprezentate îndeosebi prin habitatele
„41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina” (Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis) şi „41.7A221 Vegetaţie forestieră pontică de silvostepă de
Quercus pedunculiflora cu Acer tataricum” (Quercetum pedunculiflorae - syn. Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae). În cazuri rare pot
fi prezente şi habitatele „41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă” (Carici-
Quercetum frainetto) şi „31.8B711 Tufărişuri de stepă ponto-sarmatice” (Prunetum tenellae).
Habitatul are un areal redus în România, unde este întâlnit doar în Podişul Dobrogei,
ceea ce îi conferă caracterul de raritate la nivel naţional şi european.
Habitate asociate
Acest habitat este asociat la scara peisajului geografic cu pajişti stepice, tufărişuri sau
habitate din toate tipurile descrise mai sus dar având un caracter uniform pe suprafeţe întinse,
fără aspectul tipic de vegetaţie mozaicată al silvostepei, habitatele forestiere asociate având în
mod convenţional o acoperire mai mare de 50 %.
Ameninţări
Habitatul este în special ameninţat prin plantaţii de arbori, suprapăşunat, tăierea ilegală
a arborilor, cariere, construcţii în extravilan, relee etc. Fiind unul dintre habitatele cele mai
bogate în specii ameninţate din Dobrogea, este de asemenea afectat de colectarea acestora.
Toate tipurile / subtipurile de habitat enumerate mai sus sunt periclitate, fiind protejate pe
plan naţional (O 1198) ca habitate de importanţă comunitară, precum şi pe plan internaţional,
inclusiv prin Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna, în cadrul categoriilor superioare „41.7
Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”, „34.9 Stepe continentale”. Excepţie
fac habitatele arbustive ce nu sunt protejate prin Rezoluţia 4 /1996.
Habitatul „93 Silvostepă” (Wooded steppe) este de asemenea protejat pe plan
96 Mihai PETRESCU
internaţional (R4) şi implicit subtipurile sale componente, inclusiv tipul „Silvostepă din
Dobrogea”. În lista habitatelor de interes comunitar (NATURA 2000) propusă de România, nu
figurează în prezent acest habitat, ci doar subtipurile sale componente. Având în vedere că
„Silvostepa din Dobrogea” este un habitat rar şi ameninţat în mod critic, cu o valoare de
conservare ridicată, inclusiv datorită speciilor sale ameninţate şi habitatelor componente
periclitate, se impune protejarea sa legală la nivel naţional şi european, inclusiv prin Directiva
Habitate, ca subtip prioritar, pe toată aria sa naturală de răspândire.
Descrierea asociaţiilor menţionate anterior este făcută în prezenta lucrare în cadrul
fiecărui tip de habitat component.
4.3.2. Habitate ce nu se încadrează în clasificarea palearctică
Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea (Dobrogean Celtis glabrata woods)
Asociaţia Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae a fost relativ recent descrisă din
punct de vedere fitocenologic (PETRESCU 2000-2001). Acest habitat extrem de rar, endemic
pentru Dobrogea, nou descris (PETRESCU, sub tipar) nu este încadrat în clasificarea habitatelor
palearctice (baza de date PHYSIS).
Păduri de Celtis glabrata, xeromezofile, slab acidofile-neutrofile, pe granite, şisturi
paleozoice, calcare şi alte tipuri de roci din Podişul Dobrogei româneşti, cu Carpinus orientalis,
Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Cerasus mahaleb, Quercus pubescens, Acer tataricum în stratul
arborescent, cu Crataegus monogyna, Cornus mas, Paliurus spina-christi în stratul arbustiv,
respectiv Gymnospermium altaicum ssp. odessanum, Anthriscus cerefolium, Corydalis solida,
Stellaria media, Paeonia peregrina, Erysimum cuspidatum, Melica ciliata, Campanula roma-
nica, Moehringia grisebachii, Dianthus nardiformis în stratul ierbos.
Încadrarea fitocenologică: Quercetea pubescenti-petreaeae: Orno-Cotinetalia: Syringo-
Carpinion orientalis: Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae
Printre speciile caracteristice enumerate în definiţie, următoarele sunt incluse în Lista roşie
naţională: Celtis glabrata, Gymnospermium altaicum ssp. odessanum, Erysimum cuspidatum,
Paeonia peregrina, Moehringia grisebachii, Dianthus nardiformis, Campanula romanica.
Ultimele trei specii sunt menţionate ca vulnerabile şi în Lista roşie europeană. Specia endemică
Campanula romanica este protejată pe plan naţional şi internaţional (O 1198, R6).
Asociaţia Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae se încadrează (SANDA, ARCUŞ
1999) în:
Ordinul ORNO-COTINETALIA Jakucs 1960
Alianţa Syringo-Carpinion orientalis Jak. 60
În cadrul acestei asociaţii a fost descrisă şi subasociaţia tilietosum, dominată de Tilia
tomentosa, unde Celtis glabrata este codominantă.
Chiar dacă este un habitat distinct, fiind edificat de specia ameninţată Celtis glabrata, şi
având numeroase specii tipice pentru biotopurile de stâncării şi soluri pietroase, unde este
întâlnit, până în prezent poate fi considerat cel mai apropiat din punct de vedere fitocenologic de
asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970, corespunzătoare habitatului
„41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina”.
Habitatul este întâlnit numai în Podişul Dobrogei, unde se încadrează în bioregiunea
stepică având un areal natural extrem de redus la nivel naţional şi european, regresia acestuia
având şi cauze antropice. În această regiune a fost identificat în special în Munţii Măcinului de
unde a fost descris în forma sa tipică (PETRESCU 2000-2001). Recent a fost observat pe o arie
restrânsă în Podişul Niculiţel (Dealul Sarica), tot pe substrat de roci silicioase. Pe substraturi
calcaroase, având un strat arbustiv de Paliurus spina-christi a fost identificat în Dobrogea
Centrală, la sud de Hârşova şi sub formă de fragmente de asociaţie în Podişul Babadag, între
localităţile Enisala şi Sălcioara. Ca fragmente de asociaţie a mai fost identificat între localităţile
Cheia şi Târguşor (jud. Constanţa), în apropierea malului drept al râului Casimcea, iar în judeţul
Tulcea, la sud de satul Lăstuni, precum şi între localităţile Cataloi şi Agighiol.
Habitate asociate
De obicei habitatul este asociat cu tipurile „41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu
Paeonia peregrina”, „41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum”,
„34.92 Stepe ponto-sarmatice” sau „41.7683 Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din Dobrogea”.
Ameninţări
Habitatul este de obicei situat în locuri greu accesibile, în condiţii extreme, care îl
protejează în mod natural, într-o oarecare măsură, de intervenţia umană şi / sau succesiuni
naturale. Totuşi, succesiunea speciilor poate fi considerată ca o ameninţare potenţială, în special
în biotopurile cu condiţii mai favorabile, care pot permite altor specii să devină dominante.
Alte ameninţări ar putea fi considerate incendiile accidentale, tăierea arborilor, păşunatul,
culegerea plantelor rare din acest habitat.
Habitatul este extrem de rar în România, şi implicit în Europa, până în prezent fiind găsit
numai în Dobrogea, pe câteva hectare. De asemenea, este important de menţionat că acesta este
unul dintre habitatele forestiere cele mai bogate în specii ameninţate din Podişul Dobrogei.
Astfel, chiar dacă în prezent cea mai mare parte a acestuia este conservată în Parcul Naţional
Munţii Măcinului, există totuşi unele suprafeţe care nu au protecţie legală. Considerăm că acest
habitat ar trebui protejat ca un subtip prioritar în cadrul legislaţiei naţionale şi europene, fiind
necesară conservarea acestuia pe tot cuprinsul arealului său natural redus, în special prin
constituirea de arii protejate.
În baza aspectelor prezentate mai sus se impune protejarea sa prin includerea ca habitat
prioritar în cadrul Directivei Habitate, sau cel puţin prin asigurarea protecţiei legale la nivel naţional.
În cadrul siturilor studiate asociaţia poate fi considerată ca vulnerabilă (6 situri), în
cuprinsul acesteia fiind identificate 15 specii ameninţate. În compoziţia acestei asociaţii, pe
teritoriul siturilor studiate nu a fost întâlnită până în prezent specia caracteristică / diferenţială
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum, dar, pe Dealul Sarica, aceasta a fost identificată în
apropierea asociaţiei, în arborete de stejar pufos.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Celtis glabrata (3-4; cG-PNMM, CMVE,
DDt, DS, MCO, Tb).
Specii ameninţate: Allium saxatile (r; DS), Asparagus verticillatus (r-+; CMVE, DS, Tb),
Campanula romanica (+; CMVE), Celtis glabrata (3-4; cG-PNMM, CMVE, DDt, DS, MCO,
Tb), Corydalis solida ssp. slivenensis (r-+; DDt, MCO), Crocus chrysanthus (r; MCO),
Galanthus plicatus (+; MCO), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (1-3; DS), Mercurialis ovata (1;
DS), Minuartia adenotricha (+; CMVE), Muscari neglectum (+; Tb), Myrrhoides nodosa (r-+;
cG-PNMM, DS), Paliurus spina-christi (1; CMVE, Tb), Rumex tuberosus (+; DS), Thymus
zygioides (+; CMVE).
Alte specii:
- arbori: Carpinus orientalis (+; DS), Cerasus mahaleb (+-1; cG-PNMM, CMVE, DS),
Fraxinus excelsior (+; DS), Fraxinus ornus (+-2; cG-PNMM, DS, MCO), Quercus pubescens
(+; cG-PNMM), Ulmus procera (+; cG-PNMM),
- arbuşti / liane: Clematis vitalba (+; CMVE), Cornus mas (+; cG-PNMM, DS), Crataegus
monogyna (+; CMVE, MCO), Evonymus verrucosus (+; DS, MCO), Ligustrum vulgare (+;
CMVE, DS), Prunus spinosa (+; CMVE), Rosa canina (1; CMVE), Viburnum lantana (r-+; DS).
98 Mihai PETRESCU
- ierburi / subarbuşti: Achillea coarctata (+; DS), Alliaria petiolata (+-1; DS), Alyssum
murale (+-1; cG-PNMM, DDt, DS), Alyssum saxatile (+; CMVE), Anthriscus cerefolium (+-1;
cG-PNMM, DS, MCO, Tb), Artemisia austriaca (+; DDt), Asperula tenella (+; CMVE),
Asplenium trichomanes (+; DS), Bromus sterilis (+; Tb), Ceterach officinarum (r; DS),
Chelidonium majus (1; DDt), Corydalis solida (1; MCO), Cystopteris fragilis (+; MCO),
Dactylis glomerata (+; DS, Tb), Dichanthium ischaemum (+; DDt), Festuca valesiaca (+; DDt),
Galium aparine (+; cG-PNMM, CMVE), Geum urbanum (+; DS), Lamium amplexicaule (+;
DDt, Tb), Melica ciliata (+; CMVE), Melica uniflora (+; DS), Orlaya grandiflora (+; DS), Poa
bulbosa (+; cG-PNMM), Polygonatum latifolium (+; MCO), Polygonatum odoratum (+; DS),
Polygonum convolvulus (+; DS), Ranunculus illyricus (+; cG-PNMM), Scilla bifolia (+; MCO),
Stellaria media (+; DDt), Stipa capillata (+; DDt), Tanacetum corymbosum (+; DS), Teucrium
chamaedrys (+; CMVE), Thalictrum minus (+; DS), Urtica dioica (+; DDt), Veronica
hederifolia (+; cG-PNMM, DDt), Vinca herbacea (+; DS, Tb), Viola arvensis (+; Tb).
4.3.3. Cenotaxoni ce nu se încadrează în clasificarea palearctică

Câţiva dintre cenotaxonii studiaţi nu figurează în clasificarea palearctică şi nici nu sunt
protejaţi prin legislaţia naţională / europeană, după cum urmează.
Asociaţia Hippuridetum vulgaris (Rūbel 1912) Passarge 1955

Fitocenoze monodominante, ce pot fi încadrate în acest cenotaxon periclitat, au fost
întâlnite sub formă de fragmente de asociaţie numai în rezervaţia naturală Lacul Vederoasa.
Ordinul OENANTHETALIA AQUATICA E Hejný in Kopecký ex Hejný 1965
Alianţa Oenanthion aquaticae Hejný ex Neuhäusl 1959.
Asociaţia Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947

Asociaţia, inventariată numai în zona limanelor fluviatile din sud-vestul Dobrogei, se poate
încadra în categoria „vulnerabil”, fiind identificată în 3 situri dintre cele studiate, unde a fost
întâlnită o singură specie ameninţată.
Ordinul BOLB OS CHOENETALIA MARITIMI Hejný in Holub et al. 1967
Alianţa Cirsio brachycephali-Bolboschoenion (Passarge 1978) Mucina 1993
Specii caracteristice / edificatoare principale: Schoenoplectus tabernaemontani (4-5; LB,
LD, LV).
Specii ameninţate: Samolus valerandi (+; LB).
Alte specii: Atriplex hastata (1; LV), Berula erecta (+; LB), Bidens tripartita (r-+; LB,
LV), Cyperus fuscus (+; LV), Cyperus glomeratus (+; LV), Eleocharis uniglumis (1; LD),
Glyceria maxima (1; LD, LV), Mentha aquatica (+-1; LB, LV), Phragmites australis (+; LB),
Plantago major (+; LB, LV), Polygonum aviculare (+; LV), Polygonum persicaria (+-1; LB,
LD), Solanum nigrum (r; LD), Teucrium scordium (r; LB), Trifolium fragiferum (1; LV), Typha
angustifolia (r-+; LB, LV), Typha laxmannii (r; LB), Xanthium italicum (+; LV).
Asociaţia Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967

Această asociaţie primară, ce prezintă o certă valoare conservativă datorită rarităţii sale, a
fost citată la nivel naţional doar din două localităţi din Dobrogea, Culmea Pricopanului şi Insula
Popina (SANDA, ARCUŞ 1999), în afară de cele în care a fost identificată prin studii proprii.
Această valoare este dată şi de faptul că, în cadrul acesteia, au fost identificate 9 specii
ameninţate, precum şi de caracterul probabil endemic, aceasta nemaifiind descrisă până în
prezent din alte regiuni ale ţării sau Europei.
inventariată doar în 5 situri.
Asociaţia se încadrează în:
Clasa SEDO-SCLERANTHETEA Br.-Bl. 1955
Ordinul TRIFOLIO ARVENS I-FES TU CETALIA OVINAE Moravec 1967
Alianţa Hyperico perforato-Scleranthion perennis Moravec 1967
Specii caracteristice / edificatoare principale: Scleranthus perennis (3-4; B, DS, MC, VM),
Teucrium polium (1; VM)
Specii ameninţate: Achillea depressa (+; MC), Campanula romanica (1; B), Dianthus
nardiformis (+; MC, VM), Festuca callieri (1; B, DS, MC), Koeleria brevis (1-2; VM),
Onobrychis gracilis (r; VM), Potentilla bormuelleri (+; DS), Sempervivum ruthenicum (+; DS),
Thymus zygioides (+; DS, MC).
Alte specii: Achillea coarctata (+-1; DS, VM), Alyssum murale (+; DS), Artemisia
austriaca (+; VM), Asperula tenella (+-1; VM), Bombycilaena erecta (+; B, MC, VM),
Chrysopogon gryllus (+; MC), Dichantium ischaemum (+; MC), Digitaria sanguinalis (r; MC),
Eryngium campestre (r-+; B, VM), Euphorbia agraria (+; DS), Euphorbia seguieriana (+; VM),
Herniaria glabra (+-1; B, VM), Iris pumila (+; DS), Kohlrauschia prolifera (+; B, DS), Poa
bulbosa (+-1; B, VM), Potentilla argentea (+; B), Rumex acetosella (+-1; B, DS), Scorzonera
austriaca (+; VM), Sideritis montana (+; DS), Teucrium chamaedrys (+; VM), Teucrium polium
(+; DS, VM), Thymus pannonicus (+-1; VM), Trifolium arvense (+-1; DS, MC, VM),
Verbascum banaticum (+; DS).
Fitocenoză de Sophora jaubertii

Acest tip de fitocenoză poate fi considerat ca periclitat la nivelul siturilor studiate, fiind
identificat numai în rezervaţia Korum Tarla, pe suprafeţe extrem de reduse. Singura specie
ameninţată identificată până în prezent este totodată şi edificatoare, respectiv Sophora jaubertii.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Sophora jaubertii (4; KT).
Specii ameninţate: Sophora jaubertii (4; KT).
Alte specii: Acer campestre (+; KT), Achillea setacea (+; KT), Astragalus glycyphyllos (r;
KT), Brachypodium sylvaticum (1; KT), Carpinus orientalis (+; KT), Clinopodium vulgare (+;
KT), Conyza canadensis (+; KT), Cornus mas (+; KT), Crataegus monogyna (+; KT), Dactylis
polygama (+; KT), Fragaria viridis (+; KT), Fraxinus ornus (+; KT), Geum urbanum (+; KT),
Glechoma hirsuta (+; KT), Ligustrum vulgare (+; KT), Origanum vulgare (+; KT), Potentilla
argentea (+; KT), Teucrium chamaedrys (+; KT), Tilia tomentosa (+; KT), Ulmus procera (+;
KT), Viola suavis (+; KT).
Fitocenoză de Syringa vulgaris

Respectivul tip de fitocenoză poate fi considerat ca periclitat la nivelul siturilor studiate,
fiind identificat numai în rezervaţia Fântâna Mare, unde a fost întâlnită o singură specie
ameninţată. În cel de-al doilea sit în care se întâlneşte această specie, rezervaţia Valea Oilor,
Syringa vulgaris este codominantă şi formează stratul arbustiv, sau apare la liziera unui arboret
încadrat în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970.
Specii caracteristice / edificatoare principale: Syringa vulgaris (3; FMa).
100 Mihai PETRESCU
Specii ameninţate: Myrrhoides nodosa (+; FMa)

Alte specii:
- arbuşti / arbori de talie arbustivă: Evonymus europaeus (+; FMa), Pyrus pyraster (1;
FMa), Ulmus minor (1; FMa).
- ierburi / subarbuşti: Anthriscus cerefolium (1; FMa), Arum orientale (+; FMa), Bromus
sterilis (1; FMa), Galium aparine (1; FMa), Geum urbanum (+; FMa), Lamium purpureum (+;
FMa), Marrubium vulgare (+; FMa), Thalictrum minus (+; FMa), Thlaspi perfoliatum (+; FMa),
Veronica hederifolia (1; FMa), Vinca herbacea (+; FMa).
Cap. 5. SITURI NATURALE DIN

DOBROGEA ŞI DELTA DUNĂRII
În lucrarea de faţă, în Podişul Dobrogei şi zonele limitrofe din lungul Dunării (din vestul
Dobrogei), au fost analizate 100 de situri naturale, abrevierile utilizate pentru denumirile
acestora fiind prezentate în subcapitolul „Abrevieri”. Separat au fost studiate şi 8 situri din zona
litorală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în cadrul cărora au fost inventariate până în
prezent 20 de specii ameninţate, în acest caz nefiind expuse date asupra cenotaxonilor şi
habitatelor, pentru care nu există suficiente date proprii, ca în cazul siturilor din Podişul
Dobrogei. Evaluările de sinteză şi centralizările de date sunt prezentate separat pentru cele 100
de situri din Podişul Dobrogei, respectiv pentru cele 8 situri din Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării, având în vedere că acestea constituie unităţi geografice distincte.
În acest capitol sunt prezentate pe scurt caracteristicile fiecărei rezervaţii constituite sau
propuse, precum şi cele ale unor situri naturale ce nu au un statut de protecţie.
În partea introductivă a prezentării fiecărui sit sunt expuse aspectele specifice fiecăruia, pe
lângă elementele caracteristice, peisagistice, geologice şi geomorfologice, fiind menţionate
speciile ameninţate, asociaţiile şi / sau habitatele prin care situl natural se distinge de celelalte,
justificându-se astfel necesitatea conservării acestuia. Excepţie fac o serie de situri ce nu au fost
propuse ca arii protejate prin studii proprii, pentru care nu sunt prezentate aspecte referitoare la
cadrul natural şi valoarea peisagistică.
Pentru prezentarea aspectelor specifice se iau în considerare în primul rând speciile
ameninţate, asociaţiile, habitatele identificate doar în situl în cauză (prezente doar într-un sit).
Acestea pot fi considerate ca fiind „periclitate”, cel puţin la nivelul siturilor studiate. Tot pentru
reliefarea caracterului specific mai sunt, de asemenea, menţionate şi speciile ameninţate,
asociaţiile, habitatele ce sunt prezente în mai mult de 1 sit, dar în maxim 10 situri din cele
studiate, ceea ce corespunde categoriei „vulnerabil”. Pentru cea din urmă categorie este
menţionat în paranteză numărul de situri în care au fost identificate (acesta fiind acelaşi cu
procentul siturilor în care au fost inventariate, din totalul de 100). Elementele naturale întâlnite în
mai mult de 10 situri nu conferă un caracter specific, fiind mai mult sau mai puţin comune şi
pentru alte zone studiate.
Pentru ambele categorii prezentate mai sus, în cazul speciilor ameninţate, în paranteză sunt
precizate şi limitele de variaţie ale acoperirii fiecărei specii în situl respectiv. Astfel, cu cât numărul
de situri şi / sau indicii de acoperire sunt mai reduşi, cu atât specia poate fi considerată ca fiind mai
aproape de a trece într-o categorie de ameninţare superioară, ceea ce impune măsuri mai urgente şi
eficiente de conservare.
Pentru cenotaxonii listaţi pentru fiecare sit se menţionează în parantează şi codul
habitatului în care se încadrează, conform bazei de date PHYSIS (H = habitat). Pentru speciile
ameninţate menţionate în cadrul fiecărei rezervaţii, detalii suplimentare se regăsesc în anexa 1.
Informaţiile statistice privind taxonii ameninţaţi şi cenotaxonii prezentaţi pentru fiecare
rezervaţie se referă strict la datele rezultate în urma cercetărilor proprii şi nu la cele preluate din
literatură, care sunt menţionate separat.
În numeroase cazuri categoriile de ameninţare stabilite pentru speciile, asociaţiile,
habitatele analizate pot fi extrapolate la întreaga arie a Podişului Dobrogean, având în vedere că
siturile studiate acoperă cea mai mare parte a zonelor naturale din această unitate geografică.
Trebuie însă avut în vedere şi faptul că intensitatea de inventariere nu a fost uniformă pentru
102 Mihai PETRESCU
toate siturile studiate, fiind acordată o atenţie sporită ariilor protejate constituite, cu o suprafaţă
variabilă, în raport cu siturile neprotejate. O situaţie mai riguroasă privind frecvenţa / distribuţia
speciilor, asociaţiilor şi habitatelor ar putea fi realizată prin cartarea acestora, ceea ce depăşeşte
cadrul lucrării de faţă.
În cadrul fiecărui sit, pentru majoritatea cenotaxonilor menţionaţi, listele de specii se
regăsesc în subcapitolul 4.3, în care, pentru fiecare asociaţie se prezintă inventarul taxonilor,
limitele de variaţie ale acoperirii şi siturile în care au fost identificaţi aceştia. În foarte puţine
situaţii, în unele situri, anumiţi cenotaxoni au fost înregistraţi fără a se efectua relevee, datorită
caracterului de fragment de asociaţie.
Pentru rezervaţiile naturale constituite prin HG 2151 /2004 restul datelor despre acestea
sunt expuse în studiile de fundamentare ştiinţifică ale rezervaţiilor transmise de ICEM Tulcea
către Academia Română şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, sau în alte publicaţii
(PETRESCU 2004 A; CUZIC, PETRESCU 2006, PETRESCU et al. 2006). Descrierea limitelor
ariilor protejate din această categorie şi registrele cadastrale / amenajamentele silvice ce au stat
la baza constituirii acestora sunt prezentate în respectivul act normativ. În cazul rezervaţiilor
Vârful Secaru şi Dealul Bujorilor, constituite prin Legea 5 /2000, date suplimentare sunt
publicate în alte lucrări (PETRESCU 1995; PETRESCU 2004 B).
Toate speciile de plante menţionate în acest capitol figurează în Lista roşie naţională (cu
excepţia taxonilor Pyrus pyraster, Syringa vulgaris, Ulmus minor), listele complete ale taxonilor
ameninţaţi, precum şi încadrarea lor în categoriile IUCN fiind prezentate în anexa1.
În continuare sunt expuse datele actualizate referitoare la ariile protejate constituite, total
sau parţial, prin studii proprii şi la siturile naturale neprotejate, prezentarea acestora fiind făcută
în ordine alfabetică, în cadrul categoriilor din care fac parte.
Ariile protejate respective includ următoarele categorii şi tipuri: parc naţional, rezervaţii
naturale mixte, peisagistice, geologice, paleontologice, botanice, forestiere, zoologice.
Planurile de situaţie ale rezervaţiilor constituite prin documentaţii elaborate de ICEM
Tulcea sunt prezentate la sfârşitul lucrării, acceptul şi/sau posibilităţile de publicare a acestora
fiind menţionate prin: adresa nr. 163 /01.02.2007 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară Tulcea (înregistrată la ICEM cu nr. 438 /13.02.2007) având anexat punctul de vedere
al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ca răspuns la adresa DGC nr. 1479
/26.01.2007; adresa nr. 94 /SM / 12.01.2007 a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva
(înregistrată la ICEM Tulcea cu nr. 102 /12.01.2007).
Pentru ariile protejate situate în fond forestier în majoritatea cazurilor suprafeţele
menţionate şi planurile de situaţie sunt preluate din amenajamentele ocoalelor silvice din
Dobrogea, respectiv: Babadag, UPVI- 1995); ICAS - Staţiunea Tulcea, UPI - 1995; Hârşova ,
1999; Băneasa, 1996; Cerna UPI - 2002; Niculiţel, UPI , UPIV - 2002, UP V - 1993, UPVI -
2002; Ciucurova, UPI - 1994/1995, UPIII - 1994;
În cazul ariilor protejate din afara fondului forestier suprafeţele şi planurile de situaţie provin
din registrele cadastrale ale parcelelor următoarelor comune: Cerna - 1990; Dorobanţu - 1990;
Beidaud - 1990; Casimcea - 1990; Jurilovca - 1988; Izvoarele - 1988; Horia - 1986; Mahmudia -
1986; Sarichioi - 1987; Peceneaga - 1989; Mihail Kogălniceanu - 1986; Niculiţel - 1987.
În cazul tipurilor majore de habitat, pentru calculul suprafeţelor acestora, au fost cumulate
ariile parcelelor cadastrale şi / sau silvice, după caz, lista registrelor cadastrale şi a
amenajamentelor silvice utilizate fiind prezentată în cadrul bibliografiei prezentei lucrări.
Referitor la reţeaua Natura 2000 trebuie precizat că respectivele situri din Dobrogea au fost
propuse de alte instituţii şi nu de ICEM Tulcea, speciile şi habitatele de interes comunitar fiind
studiate independent de diferite organizaţii interesate în astfel de cercetări. Totuşi, în cazul în
care este este necesară utilizarea de date din lucrarea de faţă pentru îndeplinirea obligaţiilor
României în ceea ce priveşte implementarea Reţelei Natura 2000, există posibilitatea unor
suprapuneri aproximative între unele situri în care s-au efectuat cercetări proprii, respectiv
siturile de interes comunitar propuse de alte instituţii. Această suprapunere se poate face în baza
hărţilor siturilor de interes comunitar supuse dezbaterii publice, prezentate pe site-ul Ministerului
Mediului şi Dezvoltării Durabile, la începutul anului 2007, după cum urmează:
A) Judeţul Tulcea: rezervaţia propusă Troesmis este inclusă în SCI Braţul Măcin;
rezervaţiile constituite Călugăru - Iancina şi Dealurile Beştepe sunt incluse în SCI Delta Dunării;
rezervaţia constituită Dealul Deniztepe - inclusă în SCI Deniztepe; Parcul Naţional Munţii
Măcinului, rezervaţia constituită Chervant - Priopcea, sectorul Munţii Măcinului - Sud (situl
Horstul Dobrogean), respectiv cea mai mare parte din aria acestuia - sunt incluse în SCI Munţii
Măcinului; situl Horstul Dobrogean (cu excepţia celei mai mari părţi din sectorul Munţii
Măcinului-Sud, inclusiv toate rezervaţiile componente, constituite sau propuse) este inclus în
SCI Podişul Nord Dobrogean.
B) Judeţul Constanţa: rezervaţiile Celea Mare - Valea lui Ene, Pădurea Cetate, Pădurea
Bratca, rezervaţiile propuse Ostrovul Hinog, Ostroavele Pomaştele - Varoş, Ostroavele Şeica-
Fermecat, Ostroavele Troina Mare - Balaban, Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc, sunt incluse
în SCI Canaralele Dunării; rezervaţia constituită Lacul Vederoasa, rezervaţiile propuse Aliman -
Urluia, Dumbrăveni - Şipotele, Başpunar, sunt incluse în SCI Dumbrăveni - Valea Urluia - Lacul
Vederoasa; rezervaţia constituită Lacul Bugeac şi rezervaţia propusă Pădurea Esechioi sunt
incluse în SCI Pădurea Esechioi - Lacul Bugeac; rezervaţia Pădurea Canaraua Fetei - Iortmac
este inclusă în SCI Pădurea Canaraua Fetii - Iortmac; Parcul Natural Cheile Dobrogei
(propunere) este inclus în SCI Recifii Jurasici Cheia.
5.1. Arii protejate şi situri naturale din Podişul Dobrogei - judeţul Tulcea
La nivel naţional, judeţul Tulcea ocupă primul loc în ceea ce priveşte valoarea
patrimoniului natural, inclusiv având în vedere că acesta deţine cea mai mare suprafaţă de arii
protejate din România, respectiv 436.143,2 ha, în condiţiile în care există încă şi alte suprafeţe
întinse în partea continentală cu habitate naturale de interes comunitar, neincluse în arii protejate.
În judeţul Tulcea există până în prezent 30 de arii protejate legal constituite, propuse de ICEM
Tulcea, în baza cercetărilor proprii, ce totalizează o suprafaţă de 32047,5 ha (Fig. 2). În afară de
acestea mai există 5 arii protejate ce nu au fost propuse de respectiva instituţie.
Arii protejate legal constituite din judeţul Tulcea
Nr Categoria / Apartenenţa teritorial- Suprafaţa

crt Denumirea ariei protejate Caracteristici administrativă legiferată
tipologice (ha)
Arii protejate ce nu au fost propuse de ICEM Tulcea
suprafaţa totală ocupată pe teritoriul jud. Tulcea
Rezervaţia Biosferei (fără zona tampon marină), din care: 415.472,00
1 Delta Dunării - suprafaţa zonelor strict protejate 43.825,00
(date ARBDD) - suprafaţa zonelor economice 282.857,00
- suprafaţa zonelor tampon 88.790,00
2 Rezervaţia Korum Tarla* Oraşul Babadag 2,00
3 Locul fosilifer Dealul Bujoarele* Com. Turcoaia 8,00
4 Rezervaţia geologică Agighiol* Com. Valea Nucarilor 9,70
5 Pădurea Niculiţel* Com. Niculiţel 11,00
Total 415.502,70
* suprafeţe legiferate prin Legea 5 /2000
104 Mihai PETRESCU

crt. Denumirea ariei protejateCaracteristici administrativă legiferată
tipologice (ha)
Arii protejate propuse de ICEM Tulcea, legiferate prin Legea 5 /2000
1 Parcul Naţional Munţii Com. Măcin, Jijila, Cerna,
Măcinului Hamcearca, Luncaviţa, Greci 11.321, 00
2 Dealul Bujorului Oraşul Babadag 50,80
3 Valea Oilor Oraşul Babadag 0,35
4 Fântâna Mare Com. Ciucurova 0,30
5 Vârful Secarul Com. Ciucurova 34,50
Total 11.406,95

1 Pădurea Babadag-Codru IV - m Oraşul Babadag 524,60
2 Lacul Traian IV - SPA Com. Cerna 326,00
3 Muchiile Cernei-Iaila IV – pj Com. Cerna, Dorobanţu 1891,00
4 Beidaud IV – pj Com. Beidaud 1121,00
5 Valea Mahomencea IV – pj Com. Casimcea 1029,00
6 Dealul Ghiunghiurmez IV – pj Com. Dorobanţu 1421,00
7 Chervant-Priopcea IV – pj Com. Cerna 568,00
8 Calugăru-Iancina IV – pj Com. Jurilovca 130,00
9 Muntele Consul IV – m Com. Izvoarele, Horia 328,00
10 Dealul Sarica IV – m Com. Frecăţei, Niculiţel 100,10
11 Dealurile Beştepe IV – pj Com. Mahmudia 415,00
12 Enisala IV – pj Com. Sarichioi 57,00
13 Uspenia IV – b,f Com. Slava Cercheză 22,00
14 Edirlen IV – m Com. Frecăţei, Izvoarele 25,50
15 Casimcea IV – p,g,pj Com. Casimcea 137,00
16 Războieni IV – g,p,pj Com. Casimcea 41,00
17 Colţanii Mari IV – pj Com. Casimcea 53,00
18 Peceneaga IV – pj Com. Peceneaga 132,00
19 Dealul Mândreşti IV – pj Com. Niculiţel 5,00
20 Măgurele IV – pj Com. Topolog 292,00
21 Dealul Deniztepe IV – pj Com. M.Kogălniceanu 305,00
22 Mânăstirea Cocoş IV – m Com. Niculiţel 4,60
23 Carasan-Teke IV–m (b,z,f,pj) Com. Izvoarele 244,00
24 Valea Ostrovului IVm(b,pj,g,f,z) Com. Dorobanţu 61,80
Total 9.233,60
Total suprafeţe propuse de ICEM 20.640,55
IV- rezervaţie naturală; m - mixtă; SPA - arie de importanţă avifaunistică; pj - peisagistică; g
- geologică; p - paleontologică; b - botanică; z - zoologică; f - forestieră
TOTAL arii protejate judeţul TULCEA 436.143,20 (4.361,432 km2)
Suprafaţa judeţului Tulcea = 8.385 km2
TOTAL arii protejate (pe bază de studii ICEM) = 20.640,55 ha ( = 206, 4055 km2)
TOTAL arii protejate (fără a fi propuse de ICEM) = 415.502,70 ha ( = 4.155,027 km2)
TOTAL arii protejate judeţul Tulcea = 436.143,20 ha (4.361,432 km2)
Trebuie menţionat că din acest total, suprafeţele aflate în regim special de protecţie (cu
restricţii asupra unor activităţi economice cu impact ridicat, în unele categorii tipologice de arii
protejate fiind admise activităţi tradiţionale de valorificare durabilă a resurselor) - rezervaţii
naturale, parcuri naţionale, zone strict protejate ale RBDD totalizează 64.496,25 ha (644,9625
km2) ceea ce reprezintă un procent de 7,69 % din suprafaţa judeţului.
Restul de 3.716,4695 km2 - 44,32 % - reprezintă zona economică (2828,57 km2 - 33,73 %)
şi zone tampon ale RBDD (887,90 km2 - 10,589 %) în care sunt permise activităţi economice.
În lucrarea de faţă sunt prezentate numai ariile protejate din partea continentală a judeţului
Tulcea, în care s-au făcut cercetări proprii. La acestea se adaugă o rezervaţie protejată la nivel
local, 6 rezervaţii propuse în anii anteriori, ce nu au fost legiferate, şi 2 situri neprotejate.
Ariile protejate în care nu s-au făcut studii proprii nu sunt prezentate în lucrarea de faţă,
acestea fiind subliniate în tabelul de mai sus.
În continuare sunt prezentate în ordine alfabetică cele 24 arii protejate din judeţul Tulcea
care au primit acest statut prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 /2004. Limitele acestor rezervaţii
sunt prezentate în acelaşi act normativ.
REZERVAŢIA BEIDAUD - 1121,00 ha, comuna Beidaud

Rezervaţie naturală peisagistică, ce reprezintă una dintre cele mai întinse suprafeţe cu
vegetaţie de stepă şi silvostepă pe şisturi verzi din Dobrogea şi implicit din România (Pl. 1a;
Fig.4). Faţă de celelalte rezervaţii de stepă şi silvostepă, aria protejată se remarcă prin relativ
numeroase cursuri de apă permanente ce sporesc diversitatea habitatelor şi asigură condiţii mai
favorabile pentru faună. Acesta reprezintă singurul sit în care a fost identificată asociaţia
Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 şi unul din puţinele situri în care s-au
semnalat habitatul „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” (8 situri) şi taxonii Crocus
chrysanthus (+/ 8 situri), Crocus reticulatus (r-1/ 8 situri), Orchis morio (+/ 7 situri),
Ornithogalum sibthorpii (+-1/ 3 situri), Platanthera chlorantha (+/ 6 situri), Sedum caespitosum
(+-1/ 6 situri), Spiraea crenata (+/ 6 situri).
neoproterozoică terminal-eocambriană.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin culmi de dealuri peneplenizate, precum şi prin
versanţi prelungi, cu pante reduse. Excepţie fac versanţii limitrofi cursurilor de apă care sunt în
general abrupţi, aceştia fiind săpaţi în şisturi verzi sau loess, altitudinile încadrându-se între 70 şi
271,7 m, valoarea medie fiind de 170 m.
Din harta pedologică (CONEA 1970) rezultă că pe teritoriul rezervaţiei se întâlnesc soluri
aluviale, cernoziomuri carbonatice, litosoluri.
Rezervaţia este traversată de pârâul Hamangia şi de 2 afluenţi principali ai acestuia. În zonă
se găsesc şi câteva izvoare. Cursurile de apă permanente conferă o mare atractivitate peisajului
datorită numeroaselor meandre şi micilor praguri stâncoase.
Rezervaţia se încadrează în climatul de câmpie moderat, în sectorul IV, de influenţă estică
(TUFESCU 1974), valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor, corespunzând
izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 500 mm (COTEŢ, POPOVICI 1972).
văii Hamangia, fortificaţiei hallstattiene, în zilele senine fiind vizibil şi lacul Goloviţa. De asemenea,
rezervaţia asigură un cadru natural atractiv pentru obiectivele arheologice existente în zonă.
106 Mihai PETRESCU

În cuprinsul rezervaţiei cea mai mare suprafaţă este ocupată de formaţiuni ierboase şi
tufărişuri (1184,93 ha - 96,78 %), aici fiind incluse şi rarişti de arbori, urmate de habitate de apă
dulce / zone umede - reprezentate prin pâraiele şi fragmentele de vegetaţie higrofilă şi hidrofilă
situate în lungul acestora (10,66 ha - 0,95 %), respectiv de păduri (9,22 ha - 0,82 %) şi stâncării
(1,25 ha - 0,11 %). Terenurile agricole ocupă o suprafaţă de 15,03 ha - 1,34 %.
Aspectul mozaicat al covorului vegetal este conferit de un fitocenocomplex în care
suprafeţele cele mai mari sunt ocupate de pajişti stepice şi mai puţin de rarişti sau pâlcuri de
pădure submediteraneeană. Pe arii mai restrânse sunt răspândite tufărişurile şi vegetaţia saxicolă.
În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent 10 cenotaxoni. Pe lângă habitatele listate în baza
de date PHYSIS, rezervaţia constituie unul dintre cele mai reprezentative situri pentru habitatul
„Silvostepă din Dobrogea” ce ocupă suprafeţe apreciabile, vegetaţia forestieră fiind alcătuită
predominant din rarişti încadrabile în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970.
Vegetaţia ierboasă este caracterizată atât prin asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211) cum
ar fi Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu
1967 (ultima asociaţie nefiind încadrată în habitatele PHYSIS) cât şi prin pajişti reprezentative
pentru stepa de loess (H 34.92) primară, precum Medicagini minimae-Festucetum valesiacae
Wagner 1941, Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 respectiv pentru asociaţiile
secundare ca Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 şi Artemisio austriacae-Poëtum
bulbosae Pop 1970.
În literatură (HOREANU 1976 B), de la Beidaud şi Sarighiol, mai sunt citate asociaţiile
Elymetum asperi şi Koelerio (degeni)-Thymetum zygioidis.
Vegetaţia arbustivă se încadrează în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H
31.8B721).
Vegetaţia forestieră este constituită din asociaţiile Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H
41.7A221). Ultimul cenotaxon este reprezentat prin subasociaţia Quercetum pedunculiflorae
Borza 37 subas. carpinetosum Borza 58, ce a fost inclusă tot în asociaţia respectivă.
Din cele 11 specii de floră (Anexa 1) incluse în Lista roşie naţională (OLTEAN et al.
1994), 3 sunt de importanţă internaţională, Campanula romanica fiind de interes comunitar (O
1198-a2b; R6)
REZERVAŢIA CARASAN-TEKE - 244,00 ha, comuna Izvoarele

Rezervaţie naturală mixtă (botanică, zoologică, forestieră, peisagistică) unde sunt întâlnite
cele mai reprezentative şi întinse pajişti stepice cu Stipa ucrainica, specie ameninţată, inclusă în
Lista roşie europeană (Pl. 1b; Fig. 5). Asociaţia regională respectivă, Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970, specifică Dobrogei, a fost identificată în 10 situri
însă fitocenozele cele mai reprezentative, dominate de Stipa ucrainica, au mai fost regăsite doar
în alte 2 situri, pe suprafeţe reduse. Alte asociaţii întâlnite într-un număr redus de situri sunt
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri), Tilio tomentosae-
Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9
situri), Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri). Ultimul cenotaxon apare în această rezervaţie sub
forma unui fragment de asociaţie.
Pentru speciile Delphinium fissum (+) şi Hyacintella leucophaea (+) rezervaţia reprezintă
singurul sit în care au fost inventariate. Carasan-Teke constituie unul din rarele situri în care se
conservă speciile de interes internaţional Galathus plicatus (1/ 8 situri), Ornithogalum
amphibolum (+/ 7 situri), Paeonia tenuifolia (+/ 3 situri) - specie de interes naţional (O 1198-
a3B) şi internaţional (R6), Stipa ucrainica (2-3/ 8 situri). La aceştia se adaugă taxoni din Lista
roşie naţională: Achillea clypeolata (+/ 10 situri), A. ochroleuca (+-3/ 8 situri), Anacamptis
pyramidalis (r/ 3 situri), Centaurea marschalliana (r-+/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10
situri), Coronilla scorpioides (+/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 situri),
Ferulago confusa (+/ 2 situri), Fritillaria orientalis (+/ 2 situri), Gymnospermiun altaicum ssp.
odessanum (1/ 5 situri), Himantoglossum hircinum (r/ 3 situri), Iris sintenisii (+/ 4 situri),
Limodorum abortivum (r/ 2 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 situri),
Onobrychis gracilis (+/ 10 situri), Ononis pussila (r-+/ 4 situri), Orchis morio (+/ 7 situri),
Plantanthera chlorantha (+/ 6 situri), Prunus tenella (r-+/ 3 situri), Rumex tuberosus (+/ 3
situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 situri), Spiraea crenata (+/ 6
situri), Veratrum nigrum (+/ 4 situri). Este de subliniat că, datorită amplitudinii altitudinale, stării
bune de conservare, substraturilor silicioase şi calcaroase etc. rezervaţia reuneşte cel mai ridicat
număr de specii ameninţate dintre toate siturile, caracteristice celor două tipuri de roci,
prezentând similitudini atât cu Munţii Măcinului cât şi cu Pădurea Babadag-Codru.
Conform hărţii geologice a Dobrogei de Nord (MIRĂUŢĂ et al.) substratul reuneşte pe o
arie restrânsă o mare varietate de roci magmatice (leucogranite, riolite) din Jurasicul mediu,
calcare în plăci (Werfenian superior), alternanţe tip fliş de gresii calcaroase şi silicioase, cenuşii-
brune cu siltite şi pelite (strate de Alba). La acestea se adaugă depozitele loessoide
Din punct de vedere geomorfologic rezervaţia prezintă o valoare remarcabilă, aceasta fiind
constituită dintr-un munte erodat, format predominant din şisturi cristaline (MUTIHAC 1990) cu
altitudine maximă de 340 m, înconjurat de dealuri şi platouri calcaroase ce coboară până la
aproximativ 200 m, valorile altitudinale medii fiind de 300 de m.
În rezervaţie sunt răspândite cernoziomurile tipice şi solurile brune argiloiluviale
În cuprinsul rezervaţiei nu există cursuri permanente de apă.
Rezervaţia este situată în partea nordică a silvostepei, caracteristicile termice fiind preluate
de la staţia Tulcea iar cele pluviometrice de la staţia Topolog, amplasată în silvostepă. Astfel,
temperatura medie anuală este de 10,9oC, cu temperaturile medii cele mai scăzute în ianuarie
(-1,5oC), cele mai ridicate în iulie (+22,9oC) şi amplitudini de 24,4oC. Precipitaţiile medii anuale
sunt de 480 mm, cu un maxim vara (157,9 mm), respectiv un minim iarna (89,8 mm). Indicele de
ariditate de Martonne este de 20,9 (Amenajamentul O.S.Niculiţel, U.P. IV Alba, 2002).
Vârful Carasan constituie un punct de perspectivă asupra culmilor pietroase cu vegetaţie de
pădure şi silvostepă din sudul Podişului Niculiţelului, dominate de silueta conică a Muntelui
Consul, tot de aici fiind vizibilă şi o mare parte a masivului forestier dinspre nord.
În rezervaţie predomină pădurile, ce ocupă o suprafaţă de 221,0 ha (90,5 %), în cuprinsul
acestora fiind întâlnite şi formaţiuni ierboase / tufărişuri (23,0 ha - 9,5 %).
Vegetaţia este diversă şi reprezintă o sinteză a etajelor şi zonelor de vegetaţie din Podişul
Dobrogei, fiind întâlnite păduri balcanice, submediteraneene şi de silvostepă, pajişti stepice şi
vegetaţie saxicolă. Tot aici a fost identificat şi habitatul „Silvostepă din Dobrogea” în care
vegetaţia forestieră constă din rarişti provenind din asociaţiile Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970. În rezervaţie au
fost identificaţi până în prezent 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă grupează cenotaxonii caracteristici pentru stepa petrofilă (H 34.9211)
zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970.
Stepa primară de loess (H 34.92) este reprezentată prin asociaţiile Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă
et al. 1992 şi Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988.
Vegetaţia arbustivă este slab reprezentată printr-un fragment din asociaţia Prunetum
tenellae Soó 1946 (H 31.8B711).
108 Mihai PETRESCU
Vegetaţia forestieră din rezervaţie este caracterizată prin prezenţa asociaţiilor din etajul
pădurilor balcanice: Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22), Galantho
plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834), Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Doniţă 1970 (H 41.76831), pădurilor submediteraneene - Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723) şi a celor de silvostepă Galio dasypodi-Quercetum
pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724).
Din punct de vedere al numărului de taxoni ameninţaţi rezervaţia ocupă primul loc între cele
100 de situri studiate, cu cele 53 de specii din Lista roşie naţională (Anexa 1). Dintre toate siturile
această rezervaţie deţine şi numărul maxim de specii ameninţate de importanţă internaţională,
respectiv 7 taxoni, dintre care Campanula romanica este de interes comunitar (O 1198-a2b).
administrativ al comunei Izvoarele. În prezent o parte din teritoriul administrativ al acesteia a
fost cedat comunei Valea Teilor, astfel încât în perspectivă rezervaţia se va încadra în aceasta din
REZERVAŢIA CASIMCEA - 137,00 ha, comuna Casimcea

În cadrul rezervaţiei naturale (geologice, paleontologice şi peisagistice) amplasată din
punct vedere geologic în Masivul Central Dobrogean (Pl. 2a; Fig.6), aflorează seria şisturilor
verzi (de vârstă Precambrian superior-Cambrian inferior), reprezentată printr-o succesiune de
depozite turbiditice anchimetamorfozate (MUTIHAC 1990; OAIE 1993).
Importanţa ştiinţifică a acestei rezervaţii este dată de prezenţa, în cadrul aflorimentelor de
şisturi verzi, a impresiunilor şi urmelor de activitate biologică de vârstă Precambrian superior
(specii ale genurilor Vendotaenia, Beltaneloides, Nemiana etc.). La aceste se adaugă prezenţa
accidentală a unor specii reprezentative pentru fauna de tip Ediacara (identificată pentru prima
dată în Australia), foarte rar semnalată pe plan internaţional (OAIE 1993). La ora actuală, acestea
sunt considerate cele mai vechi urme de viaţă din România, ceea ce conferă un caracter unic
acestei rezervaţii în raport cu celelalte arii protejate, din acest punct de vedere fiind asemănătoare
doar cu rezervaţia Războieni, situată în apropiere.
Specificul floristic al rezervaţiei este conferit îndeosebi de speciile ameninţate Allium
flavum ssp. tauricum (+/ 3 situri) şi A. guttatum (r-1/ 4 situri).
Caracteristici rezervaţiei sunt versanţii slab înclinaţi, cu excepţia celor adiacenţi cursului de
apă, care sunt accentuaţi şi stâncoşi, altitudinile variind de la 145 până la 230,4 m, cu valori
medii de 170 m.
Conform hărţii pedologice (CONEA 1970) rezervaţia se înscrie în zona cernoziomurilor
carbonatice şi a litosolurilor.
Rezervaţia este traversată de un pârâu, afluent al râului Casimcea. De asemenea aici mai
sunt prezente şi formaţiuni de tipul ravenelor.
Aria protejată se încadrează în climatul de câmpie moderat, în sectorul de influenţă estică,
asupra masivului forestier de la nord, cursului Casimcei etc.
Predominante în cadrul ariei protejate sunt formaţiunile ierboase (130,33 ha - 93,13 %),
stâncăriile ocupând o suprafaţă redusă (5,8 ha - 4,25 %), la acestea adăugându-se terenuri
agricole (0,87 ha - 0,62 %). Habitatul „54.1 Izvoare” este prezent pe o suprafaţă foarte restrânsă.
Rezervaţia este lipsită de vegetaţie arborescentă, tipice fiind pajiştile stepice şi vegetaţia
saxicolă. În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent 6 cenotaxoni, caracteristici pentru stepa
petrofilă (H 34.9211), respectiv Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud
Dihoru (1969) 1970, precum şi pentru stepa de loess (H 34.92) primară, respectiv Medicagini
minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, sau secundară cum este cazul cenotaxonilor
Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Din cele 11 specii de plante cuprinse în Lista roşie naţională (Anexa 1), se remarcă
4 specii din Lista roşie europeană, dintre acestea Campanula romanica fiind de interes
comunitar (O 1198-a2b; R 6)
REZERVAŢIA CHERVANT-PRIOPCEA - 567,78 ha, comuna Cerna

Rezervaţia naturală peisagistică se remarcă prin coexistenţa pajiştilor stepice pe substrat
calcaros, respectiv silicios, ceea ce sporeşte în ansamblu numărul de specii şi oferă posibilitatea unor
studii comparative privind variaţia biodiversităţii în funcţie de condiţiile edafice (Pl. 2b; Fig.7).
Din punct de vedere fitocenologic, această arie protejată este una din puţinele din Dobrogea în
care se conservă asociaţia endemică Asphodelino luteae - Paliuretum Sanda et al. 1999
(H 31.8B731/ 5 situri), precum şi cenotaxonul rar Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981
(H 31.8B125/ 3 situri).
Taxonii Iberis saxatilis (+) şi Silene supina (r) au fost identificaţi numai în acest sit dintre
cele studiate. Caracterul specific al rezervaţiei este conturat şi de alte câteva specii ameninţate,
precum Achillea ochroleuca (+/ 8 situri), Celtis glabrata (+/ 8 situri), Gagea bulbifera (+/ 4
situri), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 5 situri), Minuartia adenotricha (+/ 8
situri), Paliurus spina-christi (3/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+/ 7 situri), Scorzonera
mollis (+/ 8 situri), Scutellaria orientalis (+/ 9 situri), Spiraea crenata (3-4/ 6 situri).
Importanţa geologică a zonei este conferită de existenţa în cadrul fundamentului a unei
mari varietăţi de roci metamorfice, magmatice şi sedimentare, de vârste diferite, de la
precambrian la cuaternar, reprezentând o succesiune amplă de ere geologice (MUTIHAC 1990).
În culmea Priopcea fundamentul cristalin este constituit din grupa şisturilor cristaline
epimetamorfice formate din şisturi cuarţitice-sericitice în alternanţă cu şisturi verzi, precum şi
dintr-un complex filito-cuarţitic. Învelişul sedimentar paleozoic este alcătuit din depozite
siluriene constituite dintr-un complex de şisturi argiloase-filitoase, şisturi grafitoase cu
intercalaţii subordonate de calcare dolomitice şi cuarţite. Devonianul este reprezentat prin şisturi
calcaroase (MUTIHAC 1990). În dealurile Bujoarele, devonianul este reprezentat prin gresii
cuarţitice, cuarţite cenuşii, şisturi argiloase cenuşii-negricioase transformate în filite şi calcare
cenuşii (MUTIHAC 1990). Este important de remarcat că în imediata apropiere a rezervaţiei se
află rezervaţia geologică Dealul Bujoarele.
Relieful este caracterizat prin prezenţa culmilor rotunjite, cu altitudini maxime de 410 m (Vârful
Priopcea), prin abrupturi stâncoase, versanţi accentuaţi, în special în dealul Priopcea-Chervant, sau a
pantelor predominant line în celelalte dealuri. La aspectul spectaculos al cadrului peisagistic al
rezervaţiei contribuie şi ravenele adânci săpate în loess şi roci calcaroase, respectiv silicioase.
În baza hărţii pedologice (POPOVICI et al. 1984; COTEŢ, POPOVICI 1972) în această
zonă sunt întâlnite litosoluri, cernoziomuri carbonatice şi soluri de pădure.
În rezervaţie nu există cursuri de apă ci doar formaţiuni torenţiale de tipul ravenelor săpate
în loess.
Aria protejată se încadrează în climatul de dealuri joase, în sectorul de influenţă estică,
Zona constituie unul din cele mai reprezentative eşantioane ale peisajului de stepă pe
substrat silicios şi calcaros din Munţii Măcinului. Rezervaţia asigură un cadru natural atractiv în
lungul drumului naţional DN 22 Măcin-Tulcea, cale rutieră de importanţă turistică ce asigură
accesul către Parcul Naţional Munţii Măcinului şi către rezervaţia paleontologică Dealul
Bujoarele. De asemenea rezervaţia oferă puncte de perspectivă asupra Dunării şi parcului
naţional, situat în imediata vecinătate.
110 Mihai PETRESCU

Tipurile majore de habitat sunt reprezentate predominant prin plantaţii forestiere, stâncării
şi pajişti stepice cuprinse, nediferenţiat cartografic, în fond forestier (262,9 ha - 63,91 %), urmate
de formaţiuni ierboase şi tufişuri (124,85 ha - 22,00%), respectiv stâncării (80,03 ha - 14,09 %),
situate în afara fondului forestier. Pe suprafeţe foarte reduse sunt prezente şi habitatele „54.1
Izvoare”, „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”, alături de habitatul „Silvostepă din Dobrogea”,
în care vegetaţia forestieră este reprezentată prin rarişti ale asociaţiei Galio dasypodi-Quercetum
În inventarul fitocenologic al rezervaţiei figurează până în prezent 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, în zonele care aflorează substratul litologic, se încadrează în stepa
petrofilă (H 34.9211), cu asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai
1974, Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970.
Stepa de loess (H 34.92) reuneşte cenotaxonii Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Botriochloetum ischaemi (Kist.
1937) Pop 1977, Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, caracteristici pentru stepa cu
graminee şi dicotiledonate din Dobrogea. Primii doi cenotaxoni sunt de tip primar, iar următorii
de tip secundar.
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin asociaţia endemică Asphodelino luteae-
Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731), respectiv prin cenotaxonul Pruno spinosae-
Vegetaţia forestieră este constituită din pâlcuri şi rarişti încadrate în asociaţia de silvostepă
Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970.
Rezervaţia cuprinde 32 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1), din care 4 sunt incluse în
Lista roşie europeană, una dintre acestea, Campanula romanica, fiind de interes comunitar (O
1198-a2b: R6).
REZERVAŢIA COLŢANII MARI - 53,04 ha, comuna Casimcea

Rezervaţia naturală peisagistică prezintă un aspect geomorfologic specific, conferit de unul
din cele mai impresionante abrupturi stâncoase din Dobrogea Centrală, constituit din şisturi
verzi, mărginind râul Casimcea (Pl. 3a; Fig.8).
Rezervaţia constituie unul din rarele situri în care au fost identificate speciile ameninţate
Achillea depressa (+-1/ 3 situri), A. leptophylla (+/ 3 situri) A. ochroleuca (+/ 8 situri), Allium
guttatum (+/ 4 situri), Colchicum fominii (+/ 4 situri), Goniolimon collinum (r/ 7 situri), Spiraea
crenata (+/ 6 situri).
Substratul geologic este reprezentat prin formaţiunea şisturilor verzi, constituită din gresii
de tip greywacke, arcoze şi conglomerate mărunte, şisturi sericitocloritoase, pelite. Vârsta rocilor
este neoproterozoică terminal-eocambriană (MUTIHAC 1990).
rotunjite, cu altitudini de peste 100 m, a pereţilor stâncoşi verticali, a versantilor accentuaţi, în
special în partea nordică şi a pantelor line în rest. De asemenea, reprezentative sunt ravenele
adânci, săpate în loess şi şisturi verzi.
Conform hărţii pedologice (CONEA 1970) în rezervaţie se întâlnesc litosoluri, regosoluri şi
cernoziomuri carbonatice.
La baza stâncăriilor curge râul Casimcea, unul din pricipalele cursuri de apă din Dobrogea.
În afara acestuia, în rezervaţie mai există un izvor.
Zona Colţanii Mari se situează în climatul de câmpie moderat, în sectorul de influenţă
estică, continentală (TUFESCU 1974), valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
Culmile peneplenizate ale rezervaţiei constituie puncte de perspectivă asupra cursului

meandrat al râului Casimcea şi Podişului Dobrogei Centrale.
Dintre tipurile majore de habitat formatiunile ierboase şi tufărişurile sunt predominante.
Suprafaţa stâncăriilor este relativ redusă iar, în lipsa unei cartări a habitatelor, aceasta a fost inclusă în
suprafaţa formaţiunilor ierboase. Limitrof râului Casimcea, pe suprafeţe reduse, fragmentare, sunt
răspândite habitatele „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie”, „54.1 Izvoare”.
Pajiştile stepice şi vegetaţia neîncheiată caracteristică stâncăriilor ocupă cea mai mare parte
a terenurilor, vegetaţia lemnoasă fiind constituită din câteva pâlcuri de tufărişuri.
Vegetaţia ierboasă este caracteristică pentru stepa petrofilă (H 34.9211), aici fiind
inventariate asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970. Stepa de loess (H 34.92) primară este reprezentată prin
cenotaxonii Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-Festucetum
valesiacae Wagner 1941.
Vegetaţia arbustivă constă în câteva pâlcuri de tufărişuri răspândite îndeosebi la baza
versanţilor nordici, încadrate în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H
31.8B721).
Conform lucrării Propuneri pentru înfiinţarea unor noi rezervaţii în Podişul Casimcea
(HOREANU 1976A), în care autorul acesteia are iniţiativa constituirii acestei arii protejate, în
această zonă au fost identificate peste 300 de specii. În cadrul studiilor proprii au fost identificate
10 specii de plante ameninţate cu dispariţia, la care se adaugă alţi 9 taxoni semnalaţi în lucrarea
menţionată. În această ultimă categorie intră următoarele specii: Allium flavum ssp. tauricum
(Allium tauricum), Arenaria rigida, Astragalus corniculatus, Centaurea tenuiflora, Galium
verticillatum, Gagea szovitzii (G. callieri), Moehringia jankae, Ornithogalum sibthorpii (O.
nanum), Stachys angustifolia,.
Este de subliniat prezenţa a 5 specii din Lista roşie europeană, considerate ca fiind
ameninţate şi la nivel naţional, din care Campanula romanica este de interes comunitar (O 1198-
a2b; R6). O altă specie ameninţată la nivel european este Moehringia jankae citată în literatură
(HOREANU 1976A).
În total, din Lista roşie naţională (Anexa 1) au fost identificate prin studii proprii 20 specii,
alte 9 specii fiind citate în literatură (HOREANU 1976A).
REZERVAŢIA DEALURILE BEŞTEPE - 415 ha, comuna Mahmudia.

Rezervaţia naturală peisagistică constituie una din rarele arii protejate, cel puţin din nordul
Dobrogei, în care sunt întâlnite pajişti stepice, atât pe substrat calcaros, cât şi silicios, ceea ce
sporeşte în general numărul total de specii de plante (Pl. 3b; Fig.9). Specii precum Colchicum
triphyllum (+/ 7 situri), Crocus reticulatus (r/ 8 situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3
situri), Ephedra distachya (+/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 situri),
Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Goniolimon collinum (r/ 7 situri), Paliurus
spina-christi (r-5/ 9 situri), Scutellaria orientalis (r/ 9 situri), Sedum caespitosum (+/ 6 situri)
sunt întâlnite doar în alte câteva situri studiate.
Rezervaţia se individualizează din punct de vedere fitocenotic prin prezenţa asociaţiilor
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (7 situri), Agropyretum pectiniformae (Prodan
1939) Dihoru 1970 (8 situri), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri).
Specificul rezervaţiei, conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) este conferit de
existenţa formaţiunii de Beştepe (ankimetamorfism) caracteristică Devonianului, constituită din
complexul silicolitic, şistos calcaros, respectiv flişoid. Formaţiunile sedimentare sunt
reprezentative pentru Anisianul mediu şi inferior, fiind constituite dintr-o formaţiune calcaroasă
112 Mihai PETRESCU
dolomitică cu siliciferi. La acestea se adaugă formaţiunea calcarelor în plăci, tipică pentru

Werfenianul superior.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin prezenţa culmilor stâncoase rotunjite, a
versantilor abrupţi, în special pe rama nordică sau a pantelor line în sectorul sudic. Altitudinea
variază între 15 şi 242 m. În peisajul rezervaţiei se remarcă ravenele adânci, săpate în loess şi
roci calcaroase, respectiv silicioase.
Conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), Dealurile Beştepe se încadrează în
zona cernoziomurilor carbonatice. În rezervaţie au fost observate şi litosoluri.
În zona Dealurilor Beştepe nu există cursuri de apă ci doar formaţiuni torenţiale de tipul
ravenelor, săpate în loess şi în roca de bază. Culmea Dealurilor Beştepe constituie cumpăna de
ape dintre bazinele hidrografice ale Mării Negre, spre sud şi Dunării, la nord.
Dealurile Beştepe se situează în sectorul de influenţă estică, continentală, în zona de
tranziţie dintre climatul de dealuri joase şi cel de luncă (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale
ale temperaturii şi precipitaţiilor corespund izotermei de 11oC, respectiv izohietei de 400 mm
(POPOVICI 1984).
Caracterul unic al peisajului rezervaţiei este conferit de existenţa unor puncte de
perspectivă asupra meandrelor braţului Sfântu Gheorghe, a Deltei Dunării, Lacului Razim şi
uneori chiar a Mării Negre. Silueta acestui martor de eroziune, cu aspect montan, asigură un
cadru natural atractiv în lungul drumului judeţean DJ 222 C Tulcea - Murighiol precum şi a
braţului Sfântu Gheorghe.
Rezervaţia este reprezentativă pentru vegetaţia de stepă şi silvostepă din Dealurile Tulcei,
pe substrat atât silicios, cât şi calcaros. Predominante sunt pajiştile stepice (301,05 ha - 72,54 %)
şi mai puţin pâlcurile de pădure şi rariştile (107,21 ha - 25,83 %)-din care o parte sunt plantaţii,
în special pe rama sudică, stâncăriile (4,11 ha - 0,99 %) şi terenurile agricole (2,59 ha - 0,64 %).
Rariştile, încadrate în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H
41.73723), împreună cu pajiştile stepice (H 34.92) din cuprinsul acestora, constituie habitatul
„Silvostepă din Dobrogea”. Până în prezent aici au fost inventariaţi 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, distribuită predominant pe culmi şi în partea vestică a rezervaţiei, este
reprezentativă îndeosebi pentru stepa petrofilă (H 34.9211) - asociaţiile Sedo hillebrandtii-
(1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-
Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978, respectiv pentru stepa de loess (H 34.92), primară-
cenotaxonii Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970, sau secundară-Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă se înscrie în asociaţiile Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931
(H 31.8B721), respectiv Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731).
Vegetaţia forestieră naturală face parte din asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), aceasta fiind întâlnită îndeosebi pe versanţii nordici.
Speciile ameninţate la nivel naţional sunt reprezentate prin 19 taxoni, din care 2 sunt
consideraţi vulnerabili la nivel european (Anexa 1).
administrativ al comunei Mahmudia. În prezent o parte din teritoriul administrativ al acesteia a
fost cedat comunei Beştepe, astfel încât în perspectivă rezervaţia se va încadra şi în aceasta din
REZERVAŢIA DEALUL CĂLUGĂRU-IANCINA - 126,01 ha, comuna Jurilovca

Rezervaţie naturală peisagistică, aria protejată prezintă o mare valoare ştiinţifică întrucât
conservă litoralul fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale (Pl. 4a; Fig.10).
Aspectul original al rezervaţiei constă în falezele sau malurile stâncoase cu forme

spectaculoase erodate de apele lacului Razim. Respectivele promontorii , în care se dezvoltă
câteva grote, alternează cu mici plaje de nisip sau pietriş, cu zone joase aluvionare, toate acestea
fiind caracteristici ce nu se mai regăsesc în restul siturilor studiate.
Dintre asociaţiile ce conferă o notă aparte amintim următoarele: Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru
et al. 1978 (6 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri). Doar în acest sit, dintre cele
studiate, au fost identificate speciile Astragalus dolichophyllus (r-1) şi Convolvulus lineatus (+).
Din punct de vedere floristic aceasta reprezintă unul din puţinele situri în care sunt întâlnite
speciile Ephedra distachya (+-2/ 4 situri), Goniolimon collinum (+/ 7 situri), Minuartia
adenotricha (+/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (r/ 4 situri), Achillea clypeolata (1/ 10
situri), Artemisia alba (+/ 2 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Ornithogalum fimbriatum
(+/ 5 situri), Paliurus spina-christi (+/ 10 situri).
Rezervaţia face parte din Podişul Babadag, constituit predominant din calcare, calcare
grezoase, marnocalcare etc. Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) în cadrul rezervaţiei
aflorează roci jurasice (Werfenian inferior) reprezentate prin conglomerate şi microconglomerate
polimictice, gresii cuarţo-feldspatice, siltite.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin prezenţa culmilor rotunjite cu altitudini
maxime de 61,6 m, a abrupturilor stâncoase, versanţilor accentuaţi şi ravenelor săpate în loess, la
care se adaugă câteva grote. Rezervaţia constituie unul din cele mai reprezentative şi
spectaculoase peisaje de maluri stâncoase, calcaroase şi relief carstic de pe ţărmurile lacului
Razim. Amplitudinea altitudinală este cuprinsă între 0-61,6 m, având o valoare medie de 20 m.
Conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972) rezervaţia se încadrează în zona
solurilor de tip cernoziom carbonatic. Din observaţii proprii, în zonă sunt prezente şi litosoluri pe
substrat calcaros.
Din punct de vedere hidrologic este semnificativă amplasarea rezervaţiei pe malul lacului
Razim. Pe teritoriul acesteia nu există cursuri de apă sau izvoare, ci doar câteva formaţiuni
torenţiale de tipul ravenelor săpate în loess.
Rezervaţia este situată în climatul de litoral, în sectorul de influenţă estică, continentală
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii sunt de peste 11oC, iar cele ale
precipitaţiilor se situează sub 400 mm (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Valoarea peisagistică este sporită de contrastul între peisajul arid şi suprafeţele acvatice ale
lacului Razim, ceea ce conferă rezervaţiei un caracter unic în ţară. Înălţimile din cadrul acesteia
oferă puncte de perspectivă remarcabile asupra lacului Razim, insulei Popina, Capului Iancina.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate pentru traseele turistice de pe lacul
Razim şi de pe malurile acestuia.
Este de remarcat marea diversitate a tipurilor majore de habitat, respectiv habitate de apa
dulce / zone umede, mlastini, formatiuni ierboase / pajisti si arbusti / tufisuri, stâncării, peşteri. În
această ultimă categorie se încadrează şi habitatul „65 Peşteri”, reprezentat prin câteva grote în
stâncăriile de pe malul lacului.
Fitocenocomplexul rezervaţiei este dominat de pajişti stepice, vegetaţie saxicolă şi mai
puţin de tufărişuri şi pâlcuri de arbori.
Diversitatea ridicată a covorului vegetal al rezervaţiei este reflectată de cei 12 cenotaxoni
identificaţi, număr apropiat de cel maxim înregistrat în siturile studiate (13 taxoni).
Vegetaţia ierboasă xerofilă este caracteristică atât pentru stepa petrofilă (H 34.9211), ce
reuneşte asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro
brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru
et al. 1978, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, cât şi pentru cea de
loess (H 34.92), primară - Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini
114 Mihai PETRESCU
minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, sau secundară - Botriochloetum ischaemi (Kist.

1937) Pop 1977, Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970. Tot aici au fost identificate şi
fitocenoze de stepă cu graminee, respectiv asociaţia Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939)
Dihoru 1970 (H 34.92).
Vegetaţia hidrofilă se încadrează în asociaţia Scirpo-Phragmitetum W.Koch 1926 (H
53.1121).
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin tufărişuri, grupate la baza versanţilor, în
apropierea lacului Razim, încadrate în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931
(H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră constă în câteva pâlcuri de ulmi cantonate la baza falezelor stâncoase,
în apropierea malului lacului Razim, încadrate în asociaţia Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H
44.4).
În spectrul floristic al rezervaţiei se remarcă prezenţa a două specii vulnerabile din Lista
roşie europeană, precum şi a altor 20 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1).
REZERVAŢIA DEALUL DENIZTEPE - 305 ha, comuna Mihail Kogălniceanu

Rezervaţia naturală peisagistică are ca notă specifică aspectul de martor de eroziune al
Dealului Deniztepe, cu o altitudine de 278 m, izolat în mijlocul unor zone joase de câmpie (Pl.
4b; Fig.11). Aceasta se individualizează şi prin prezenţa asociaţiei Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae (6 situri), sub forma unor rarişti, cu aspect fragmentar, cu arbori de talie
joasă, precum şi a speciilor Celtis glabrata (3/ 8 situri), Crocus reticulatus (+-1/ 8 situri), Gagea
szovitzii (r/ 9 situri), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+-1/ 5 situri), Ornithogalum
sibthorpii (r/ 3 situri).
Dealul Deniztepe constituie un martor de eroziune de vârstă jurasică. Versantul său estic
este caracterizat prin prezenţa celei mai complete succesiuni a liasicului. Peste gresiile cu
inocerami urmează gresii, argile şi marne cu fucoide (MUTIHAC 1990). În partea estică a
dealului, la baza acestuia, sunt prezente aluviuni, depozite coluviale, de vârstă cuaternară
(MIRĂUŢĂ et al.).
Relieful este caracterizat prin prezenţa culmilor rotunjite, abrupturilor stâncoase şi a
versantilor accentuaţi, în special spre est, precum şi pante mai line spre vest şi nord.
Dealul Deniztepe este situat, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), în
zona cernoziomurilor carbonatice. Din observaţii proprii rezultă că în rezervaţie sunt prezente şi
litosoluri.
În rezervaţie nu există decât un singur izvor, ce nu formează cursuri de apă. Formaţiunile
torenţiale sunt reprezentate prin ravene săpate în loess şi în substratul geologic.
continentală (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund izotermei de
11oC. Precipitaţiile înregistrează valori medii anuale sub 400 mm (COTEŢ, POPOVICI 1972).
Punctele de perspectivă asupra lacurilor Babadag şi Razim, precum şi asupra Podişurilor
Niculiţel şi Babadag, precum şi silueta impresionantă a acestui martor de eroziune, vizibilă din
lungul drumului naţional DN 22 Constanţa-Tulcea, conferă acestei rezervaţii o mare valoare
peisagistică. Din păcate, datorită unor activităţi extractive din trecut (abandonate la ora actuală),
ce au afectat îndeosebi partea de vest a dealului, mai puţin vizibilă, ar fi recomandate unele
acţiuni de refacere ecologică / peisagistică.
În covorul vegetal se impun în primul rînd formaţiunile ierboase, reprezentate prin pajişti
stepice, ce includ şi suprafeţe restrânse de tufărişuri (86,22 %), stâncăriile / vegetaţia saxicolă
ocupând arii reduse (13,78%), toate acestea fiind grupate în 8 cenotaxoni. Singurul izvor situat în
estul rezervaţiei, se încadrează în habitatul „54.1 Izvoare”.
Vegetaţia ierboasă întâlnită pe culmile pietroase ale dealurilor, în cuprinsul stepei petrofile
(H 34.9211) a fost încadrată în asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974, Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. În zonele cu sol ceva mai profund au fost
identificate asociaţiile stepei de loess (H 34.92) primare - Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961, sau secundare - Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Artemisio
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó
(1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este foarte slab reprezentată, doar prin asociaţia Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae, cu aspect fragmentar, puternic rărit, pe suprafeţe extrem de reduse.
Speciile ameninţate sunt reprezentate prin 13 taxoni (Anexa 1), din care Campanula
romanica este considerată specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA DEALUL GHIUNGHIURMEZ - 1421,00 ha, comuna Dorobanţu

Rezervaţia naturală peisagistică, cea mai înaltă altitudinal dintre rezervaţiile de stepă din
Dobrogea Centrală, constituie una din rarele zone în care Podişul Casimcei mai păstrează un
relativ aspect montan, caracteristic orogenezei caledoniene (Pl. 5a; Fig.12). Aceasta se datorează
în special versanţilor şi văilor abrupte şi stâncoase, spre deosebire de aspectul predominant de
peneplenă al culmilor Dealului Ghiunghiurmez, caracteristic Dobrogei Centrale. Împreună cu
rezervaţia învecinată, Muchiile Cernei-Iaila, acestea reprezintă cele mai întinse rezervaţii de
stepă din ţară. Situarea acestor două rezervaţii de o parte şi de cealaltă a faliei Peceneaga-
Camena, precum şi structurile geologice complet diferite (şisturi verzi şi respectiv calcare şi
gresii calcaroase) oferă în plus posibilitatea unor studii comparative în ceea ce priveşte relaţia
între vegetaţie şi tipul de substrat. Rezervaţia constituie unul din puţinele situri în care au fost
identificaţi cenotaxonii Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri),
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9
situri) şi în care se conservă populaţii de Spiraea crenata (+-3/ 6 situri), Minuartia adenotricha
(+/ 8 situri), Colchicum fominii (r/ 4 situri), Gagea szovitzii (+/ 9 situri), Onobrychis gracilis (+/
10 situri), Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
În rezervaţie aflorează formaţiunile soclului, reprezentate prin grupa şisturilor cristaline
mezometamorfice, respectiv formaţiunea şisturilor verzi (MUTIHAC 1990).
Din punct de vedere geomorfologic, peisajul este caracterizat prin altitudini maxime de 322
m, prin prezenţa culmilor peneplenizate dar şi a versanţilor abrupţi, în special pe rama nordică, a
văilor stâncoase cu ravene săpate în straturile groase de loess sau în şisturi verzi.
Conform hărţii solurilor (CONEA 1970) în zona rezervaţiei sunt răspândite următoarele
tipuri: soluri bălane erodate, soluri bălane închise, regosoluri, litosoluri.
Reţeaua hidrografică este reprezentată prin câteva pâraie, unele temporare, afluenţi ai
râurilor Valea Aiormanului, respectiv Valea Roştilor.
Dealul Ghiunghiurmez se încadrează în climatul de câmpie moderat, în sectorul de
influenţă estică, continentală (TUFESCU 1974), valorile medii anuale ale temperaturii şi
precipitaţiilor corespunzând izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 450 mm (COTEŢ,
POPOVICI 1972).
Înălţimile din cuprinsul rezervaţiei oferă puncte de perspectivă asupra Dunării şi
podişurilor Babadag şi Casimcea. Împreună cu rezervaţia Muchiile Cernei-Iaila, situată la câţiva
kilometri distanţă, aceasta asigură un cadru peisagistic original, sporind considerabil valoarea
estetică şi atractivitatea turistică a zonei de falie tectonică Peceneaga-Camena. Astfel, aceasta
trece printre cele două rezervaţii, fiind traversată şi de drumul judeţean Cerna-Topolog.
116 Mihai PETRESCU

Suprafaţa rezervaţiei este dominată de formaţiuni ierboase / tufărişuri (945,38 ha - 66,52 %),
urmate de păduri / plantaţii (305,94 ha - 21,52 %) şi stâncării (9,56 ha - 0,67 %), la care se
adaugă şi terenuri agricole abandonate, în partea centrală a ariei protejate (160,12 ha - 11,29 %),
precum şi câteva izvoare încadrabile în habitatul „54.1 Izvoare”.
Covorul vegetal este constituit predominant din pajişti stepice, în cadrul cărora pe culmi pe
versanţi şi în văile stâncoase apar unele suprafeţe de vegetaţie saxicolă. Mai puţin răspândite în zonă
sunt tufărişurile stepice şi plantaţiile silvice ce ocupă îndeosebi partea sud-vestică a ariei protejate.
Diversitatea cenotaxonilor din rezervaţie este relativ ridicată, fiind identificaţi prin studii proprii,
până în prezent, 11 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este constituită din asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211), cum sunt
zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970,
Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 şi cenotaxoni caracteristici pentru stepa
de loess (H 34.92): Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977. Deşi
vegetaţia stepică ocupă aproape în totalitate suprafaţa habitatelor naturale din rezervaţie, în
lungul cursurilor de apă din sudul ariei protejate au fost identificate şi fragmente ale asociaţiei
higrofile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1121). În literatură (HOREANU 1976B)
sunt menţionate din zona rezervaţiei alte asociaţii cum ar fi Chrysanthemetum millefoliati,
Ceratocarpetum arenari (izlazul Coiumpunar), Agropyro-Kochietum prostratae (Coiumpunar).
Vegetaţia arbustivă formează pâlcuri încheiate, în special pe văi, fitocenozele respective
aparţinând asociaţiei Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721) şi în mod cu
totul excepţional cenotaxonului rar Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (H 31.8B71).
Vegetaţia forestieră naturală este foarte slab reprezentată prin câteva pâlcuri de salcie,
asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621), identificate de-a lungul pâraielor din
partea sudică a rezervaţiei.
În cuprinsul rezervaţiei pot fi întâlnite 17 specii de plante ameninţate din Lista roşie
naţională (Anexa 1), 5 dintre acestea fiind citate şi în Lista roşie europeană, dintre acestea
Campanula romanica figurând în lista speciilor de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA DEALUL MÂNDREŞTI - 5,00 ha, comuna Niculiţel

Rezervaţia naturală peisagistică (Pl. 5b; Fig.13) constituie punctul extrem nordic de
răspândire în Dobrogea a speciei Paliurus spina-christi (1-4/ 10 situri) şi unul din rarele situri în
care se conservă respectivul taxon şi asociaţia edificată de aceasta, Asphodelino luteae-Paliuretum
Sanda et al. 1999 (7 situri). De asemenea aceasta se individualizează şi prin prezenţa speciilor
Colchicum triphyllum (+/ 7 situri), Crocus chrysanthus (1/ 8 situri), C. reticulatus (1/ 8 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.), Dealul Mândreşti se încadrează în unitatea de
Tulcea, substratul geologic fiind reprezentativ pentru perioada Anisianului mediu şi inferior.
Acesta este constituit dintr-o formaţiune calcaroasă dolomitică, cu siliciferi.
Relieful rezervaţiei este constituit din culmi rotunjite şi versanţi moderaţi, altitudinile medii
fiind de 35 m, cu valorile extreme cuprinse între 20 şi 60 m.
Din punct de vedere edafic, conform hărţii solurilor (COTEŢ 1972), rezervaţia se
încadrează în zona cernoziomurilor levigate. Din observaţii proprii aici sunt prezente, pe arii
extinse, şi litosolurile.
În rezervaţie nu există cursuri de apă şi nici formaţiuni torenţiale. La baza Dealului
Mândreşti se întâlnesc zone mlăştinoase limitrofe Lacului Saun.
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii se situează în aria conturată de
izoterma de 10oC (COTEŢ, POPOVICI 1972). Precipitaţiile medii anuale se încadrează în zona
delimitată de izohieta de 400 mm (POPOVICI et al. 1984).
Valoarea peisagistică a zonei este sporită de existenţa unor puncte de perspectivă asupra
luncii inundabile a Dunării, a Mânăstirii Saun şi zonei strict protejate Lacul Rotundu. Rezervaţia
asigură un cadru natural de o mare atractivitate pentru Mânăstirea Saun şi pentru traseele
turistice de pe lacurile limitrofe.
Tipul major de habitat este reprezentat de formaţiunile ierboase / tufărişuri (5 ha), în
suprafaţa cărora sunt incluse şi stâncăriile / terenurile pietroase.
Din punct de vedere al vegetaţiei, peisajul e dominat de pajişti stepice şi tufărişuri.
Vegetaţia ierboasă este reprezentativă pentru pajiştile stepei de loess (H 34.92) primare:
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961, respectiv secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă, dezvoltată în complex cu pajiştile stepice, este caracteristică pentru
tufărişurile submediteraneene, încadrate în asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999.
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 5 specii din Lista roşie naţională (Anexa1).
REZERVAŢIA DEALUL SARICA - 100,1 ha, comunele Frecăţei şi Niculiţel

Rezervaţia naturală mixtă reuneşte 13 cenotaxoni, număr apropiat de maximul de asociaţii
înregistrate într-un sit, acestea reprezentând în acelaşi timp majoritatea etajelor şi zonelor de
vegetaţie din Dobrogea (Pl. 6a; Fig.14). Dintre aceştia trebuie subliniată prezenţa cenotaxonilor
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 situri), Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri),
Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă
1968 (10 situri). Este de subliniat prezenţa unor pâlcuri de stejar pufos - Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970, cu structură relativ plurienă, apropiată de cea a pădurilor
naturale, cu arbori seculari.
Dintre siturile studiate doar alte câteva adăpostesc populaţii ale unor taxoni ameninţaţi, precum
Anacamptis pyramidalis (r / 3 situri), Celtis glabrata (+-4/ 8 situri), Crocus chrysanthus (+/ 8 situri),
Ephedra distachya (+/ 4 situri), Ferulago confusa (r/ 2 situri), Galanthus plicatus (+/ 8 situri),
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 4 situri), Himantoglossum hircinum (r/ 3 situri),
Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+-3/ 2 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8
situri), Onobrychis gracilis (+-1/ 10 situri), Stipa ucrainica (r-1/ 8 situri).
În conformitate cu harta geologică (MIRĂUŢĂ et al.), Dealul Sarica face parte din unitatea
(pânza) de Niculiţel. În cuprinsul rezervaţiei predomină bazaltele cu alteraţii feruginoase în
facies de pillow-lava din perioada Anisianului mediu-Spathianului. Într-o măsură mai redusă se
întâlnesc formaţiuni din perioada Anisianului inferior-Werfenianului superior, reprezentate prin
strate de Consul p.p. şi formaţiunea calcaroasă dolomitică. Rocile magmatice paleozoice
aflorează pe o arie restrânsă, fiind constituite din granitoide de Mihail Kogălniceanu.
În aspectul geomorfologic se impun culmile relativ ascuţite, abrupturile stâncoase şi
versanţii accentuaţi, în special pe rama nordică. Altitudinile variază între 120 şi 293,2 m, valorile
Dealul Sarica se încadrează, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972) în aria
solurilor silvestre cenuşii. În cadrul studiilor proprii au fost observate şi litosoluri.
În zonă nu există cursuri de apă şi nici izvoare.
118 Mihai PETRESCU
luncii inundabile a Dunării precum şi asupra Mânăstirii Saun. Rezervaţia este de asemenea vizibilă în
lungul drumului naţional DN22 Tulcea-Galaţi, cale rutieră de importanţă turistică.
Pădurile ocupă cea mai mare parte din rezervaţie (85 ha - 84,92 %), formaţiunile ierboase /
tufărişurile prezentându-se sub forma unor poieni în suprafaţă de 15,1 ha - 15,80 %
(Amenajamentul silvic al O.S. Niculiţel 2002). În acestea din urmă se întâlnesc şi rarişti
aparţinând asociaţiei Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970, încadrate în habitatul
„Silvostepă din Dobrogea”.
Peisajul e dominat de păduri balcanice şi submediteraneene, la care se adaugă vegetaţia
saxicolă, pajişti stepice, tufărişuri şi arbori izolaţi. În rezervaţie au fost identificaţi până în
Vegetaţia ierboasă, răspândită pe culmile dealurilor şi în poieni, este compusă din
asociaţiile stepei petrofile (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974, Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970. Tot în zona vârfurilor pietroase se întâleşte pe suprafeţe reduse
şi cenotaxonul Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967, ce nu figurează în baza de
date PHYSIS. Pe solurile mai mult sau mai puţin profunde stepa de loess primară reuneşte
asociaţiile Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988 (H 34.92) şi Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213).
Vegetaţia arbustivă ocupă suprafeţe reduse, fiind reprezentată prin asociaţia Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este foarte complexă incluzând asociaţii situate în etajul pădurilor
balcanice - Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22), Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă
1970 (H 41.76831), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae, etajul pădurilor submedite-
raneene, respectiv Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723) şi etajul
silvostepei - Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724).
Inventarul de specii ameninţate al rezervaţiei se situează deasupra mediei siturilor, aici fiind
identificate 30 de specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) între care se remarcă 5 specii de importanţă
internaţională, Campanula romanica fiind specie de interes comunitar (O 1198 - a2b; R6).
REZERVAŢIA EDIRLEN - 25,50 ha, comunele Frecăţei şi Izvoarele

Rezervaţia naturală mixtă prezintă o valoare peisagistică deosebită, vârfurile stâncoase
constituite din granitoide de culoare roşiatică, cu forme rotunjite, oferind puncte de perspectivă
asupra masivului forestier din Podişul Niculiţel, inclusiv asupra siluetei conice a Muntelui
Consul (Pl. 6b; Fig.15).
Aria protejată se remarcă prin prezenţa asociaţiilor Tilio tomentosae-Carpinetum betuli
Doniţă 1968 (10 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Fraxino
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae
Dihoru (1969) 1970 (10 situri). Rezervaţia constituie unul din puţinele situri în care se conservă
populaţii de Achillea ochroleuca (r-+/ 8 situri), Crocus chrysanthus (+/ 8 situri), Galanthus
plicatus (1/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+/ 8 situri), Platanthera
chlorantha (+/ 6 situri), Scorzonera mollis (r-+/ 8 situri), Stipa ucrainica (3/ 8 situri).
În conformitate cu harta geologică (MIRĂUŢĂ et al.) în rezervaţie sunt întâlnite roci
magmatice de tipul granitoidelor, microgabrourilor şi riolitelor jurasice. Rocile metamorfice
aparţin seriei de Boclugea, fiind reprezentate prin şisturi cuarţitice micacee, filite grafitoase,
cuarţite albe, şisturi actinolitice. Rocile sedimentare se încadrează în formaţiunea pânzei de
Niculiţel, fiind constituite dintr-o alternanţă de tip fliş de gresii calcaroase şi silicioase, cenuşii
brune, cu siltite şi pelite.
Geomorfologia zonei este caracterizată prin prezenţa culmilor rotunjite, a abrupturilor

stâncoase şi a versanţilor accentuaţi. Altitudinile sunt cuprinse între 185 şi 340,7 m, valorile
În rezervaţie, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972) sunt întâlnite litosoluri
şi cernoziomuri levigate. În cadrul studiilor proprii au fost observate şi soluri de pădure.
În zona dealurilor Edirlen nu se întâlnesc cursuri de apă sau izvoare. La baza dealurilor
Edirlen, în partea nordică, în afara rezervaţiei, curge pârâul Celic.
Culmile dealurilor Edirlen constituie puncte de perspectivă asupra Mănăstirii Celic-Dere,
Muntelui Consul şi părţii sudice a Podişului Niculiţel.
Tipul major de habitat caracteristic rezervaţiei constă în păduri (Amenajamentul silvic al
O.S. Niculiţel 1993), urmate de o proporţie redusă de formaţiuni ierboase / tufărişuri, respectiv
de stâncării.
În rezervaţie predomină pădurile balcanice, în mai mică măsură fiind întâlnite pajişti
stepice şi vegetaţie saxicolă, la care se adaugă pâlcuri izolate de păduri submediteraneene.
Poienile stepice cu arbori rari provenind din asociaţiile Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Doniţă 1970 şi Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970, se încadrează în subtipul
de habitat „Silvostepă din Dobrogea”.
Covorul vegetal reuneşte 10 cenotaxoni, fiind relativ divers pentru suprafaţa redusă a
rezervaţiei.
Vegetaţia ierboasă, răspândită predominant pe vârfurile stâncoase, include stepa petrofilă
(H 34.9211), cu cenotaxonii Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 şi
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. Asociaţiile stepei de loess (H
34.92) primare sunt considerate Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, la care se adaugă cele secundare - Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977.
Vegetaţia forestieră cuprinde păduri balcanice de tipul Tilio tomentosae-Carpinetum betuli
Doniţă 1968, Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970, Fraxino orni-Quercetum
dalechampii Doniţă 1970 şi asociaţii caracteristice pentru etajul pădurilor submediteraneene,
cum este Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970.
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 4 specii din Lista roşie europeană, Campanula
romanica fiind de interes comunitar (O 1198 - a2b; R6), la care se adaugă alţi 17 taxoni din Lista
administrativ al comunelor Izvoarele şi Frecăţei. În prezent o parte din teritoriul administrativ al
comunei Izvoarele a fost cedat comunei Valea Teilor, astfel încât în perspectivă rezervaţia se va încadra
şi în aceasta din urmă. Procesul nu este încă definitivat la nivelul autorităţilor judeţene de cadastru.
REZERVAŢIA ENISALA - 57,36 ha, comuna Sarichoi

Această rezervaţie peisagistică, împreună cu ariile protejate Călugăru-Iancina şi Capul
Dolojman, conservă peisajul de litoral fosil al Mării Negre (Pl. 7a; Fig.16). Specificul său derivă
din caracterul de punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile
de peisaje / fitocenocomplexe din Dobrogea, reprezentate în cuprinsul rezervaţiei prin stâncării,
stepe petrofile şi de loess, tufărişuri. În afara rezervaţiei, la originalitatea peisajului contribuie şi
pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, lacul Babadag şi laguna Razim, cu
vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina, partea sudică a Deltei Dunării şi Marea Neagră.
Unicitatea peisagistică a rezervaţiei este completată de prezenţa ruinelor cetăţii de la Enisala, în
120 Mihai PETRESCU
stâncăriile de la baza acesteia fiind prezentă şi o grotă de mici dimensiuni, ce adăposteşte câteva
exemplare de lilieci, încadrabilă în habitatul „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”.
Pe lângă alte numeroase asociaţii şi specii rare şi / sau ameninţate, rezervaţia se numără
printre puţinele situri studiate în care se conservă asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum
Sanda et al. 1999 (7 situri) şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri),
precum şi populaţii de Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Artemisia alba (+/ 2 situri), Euphorbia
myrsinites (+/ 2 situri), Gagea bulbifera (+/ 4 situri), Gagea szovitzii (+/ 9 situri), Minuartia
adenotricha (+/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), Ornithogalum fimbriatum (+/ 5
situri), Paliurus sprina-christi (+/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+/ 7 situri), Scorzonera
mollis (r/ 8 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.), în rezervaţie sunt prezente depozite
sedimentare reprezentate prin roci din Anisianul mediu şi inferior, precum şi din Werfenianul
superior. Acestea sunt constituite din formaţiuni calcaroase dolomitice cu siliciferi şi strate de
Consul. Cenomanianul este reprezentat prin calcare grezoase crinoidale, gresii şi conglomerate
calcaroase organogene glauconitice.
Pe dealul pe care este amplasată cetatea Enisala aflorează calcare albe recifale din perioada
Albianului. În acestea a fost identificată o asociaţie fosilă cu Archaeolithothamnium amphiroe-
forme, Soleonora urgoniana, Hedbergella infracretacea etc. (MUTIHAC 1990).
Din punct de vedere geomorfologic, peisajul este caracterizat de prezenţa culmilor conice
sau rotunjite, a abrupturilor stâncoase, versanţilor accentuaţi, cu excepţia părţii sudice şi vestice,
unde pantele sunt mai line. De asemenea, aici sunt prezente ravene adânci săpate în loess şi roci
calcaroase. Altitudinea medie este de 50 m, iar valorile extreme ale acesteia variază între 0 şi
110,01 m.
În conformitate cu harta solurilor (COTEŢ, POPOVICI 1972) rezervaţia se înscrie în zona
cernoziomurilor carbonatice. Aici au fost însă observate şi litosoluri, în cadrul cercetărilor
proprii.
În cuprinsul rezervaţiei nu există cursuri de apă ci doar formaţiuni torenţiale de tipul
ravenelor săpate în loess. La baza versanţilor, în partea nord-estică, în afara rezervaţiei, se află
întinse stufărişuri dezvoltate pe solurile mlăştinoase, inundabile, limitrofe lacului Razim.
Situată în sectorul de influenţă estică, continentală, aria protejată este caracterizată printr-
un climat de litoral (TUFESCU 1974). Conform hărţilor climatice (POPOVICI et al. 1984),
valorile medii anuale ale temperaturii depăşesc 11oC iar cele ale precipitaţiilor sunt situate sub
400 mm.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate pentru drumul DJ222 Babadag -
Jurilovca precum şi pentru traseele turistice de pe lacul Razim. În plus, amplasarea rezervaţiei
între lacurile Razim şi Babadag conferă acesteia o mare valoare estetică.
Stâncăriile ocupă cea mai mare parte din rezervaţie, respectiv 29,47 ha (51,38 %), acestea
fiind urmate îndeaproape de formaţiuni ierboase şi tufişuri, răspândite pe 27,09 ha (48,62 %),
Suprafeţele zonelor umede şi ale peşterii sunt reduse şi greu de apreciat în lipsa unei cartări, fiind
incluse în suprafaţa stâncăriilor şi a formaţiunilor ierboase.
Covorul vegetal este constituit în principal din pajişti stepice, vegetaţie saxicolă şi mai
puţin din tufărişuri, incluzând 8 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă a culmilor şi muchiilor stâncoase este specifică stepei petrofile (H
34.9211) fiind constituită din asociaţiile Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974, Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii
Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. În zonele cu sol ceva mai profund sunt răspândiţi şi
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92) cum sunt: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961,
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Agropyro cristati-Kochietum
prostratae Zólyomi 1958, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Artemisio austriacae-
Poëtum bulbosae Pop 1970, ultimii doi fiind caracteristici pentru stepa secundară.
Vegetaţia arbustivă concentrată în special pe văile dinspre lacul Razim, este alcătuită din
tufărişurile cu acoperire redusă ale asociaţiei Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (H
31.8B731).
Din totalul de 21 de specii ameninţate la scară naţională (Anexa 1), 4 taxoni sunt incluşi şi
în Lista roşie europeană, dintre aceştia Campanula romanica fiind considerată specie de interes
comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA LACUL TRAIAN - 326 ha, comuna Cerna

Rezervaţia naturală, propusă ca arie de importanţă avifaunistică, constituie singurul sit
natural de tip lacustru dintre cele studiate în partea continentală a judeţului Tulcea (Pl. 7b;
Fig.17). Caracteristic pentru aceasta este predominarea vegetaţiei acvatice, palustre şi mezofile
în raport cu pajiştile xerofile stepice.
Dintre siturile studiate doar în această rezervaţie au fost identificate asociaţiile Scorzonero
parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 şi Artemisietum santonici Soó 1947
corr. Guterm. et Mucina 1993. De remarcat sunt şi asociaţiile rar întâlnite în siturile studiate
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3 situri), Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922)
Bellot 1951 (3 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri), Typhetum angustifoliae
Pignatti 1953 (5 situri), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 situri).
Caracteristică pentru această rezervaţie este specia ameninţată Daucus guttatus ssp.
zahariadi (+/ 3 situri).
Substratul pe care este situată rezervaţia este constituit din depozite de loess şi aluviuni.
Din punct de vedere geomorfologic, peisajul este dominat de luciul de apă lacului Traian,
la care se adaugă malurile joase aluvionare, mlăştinoase sau sărăturate, versanţii şi ravenele
săpate în loess. Altitudinile sunt cuprinse între 5-40 m.
Conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), rezervaţia se situează în aria
solurilor bălane. În cadrul studiilor de teren s-a constat şi prezenţa unor soluri de luncă şi de
mlaştină.
Situat în bazinul hidrografic al Dunării, Lacul Traian reprezintă un liman fluviatil. Cea mai
mare parte a rezervaţiei este ocupată de luciul de apă al lacului Traian, alimentat de râul Cerna,
cu regim permanent şi, în mai mică măsură, de valea Iaila, ce are un caracter temporar.
Lacul Traian se încadrează în climatul de luncă, în sectorul de influenţă estică, continentală
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii depăşesc 11oC, iar cele ale
precipitaţiilor se situează sub 450 mm (POPOVICI et al. 1984).
Înălţimile din partea de sud a rezervaţiei oferă puncte de perspectivă asupra lacului Traian,
Munţilor Măcin, Muntelui Iacobdeal.
În rezervaţie predomină habitatele de apă dulce (272,05 ha - 83,45 %), urmate de
formaţiunile ierboase (44,27 ha - 13,57 %), respectiv de mlaştini (9,68 ha - 2,96 %), totalizând
un număr de 11 asociaţii, de la cele hidrofile până la cele de tip xerofil. Vegetaţia este dominată
de stufărişuri şi mai puţin de pajişti mezofile, halofile, xerofile.
Vegetaţia hidrofilă şi higrofilă ocupă cea mai mare parte a rezervaţiei, fiind compusă din
asociaţia Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (H 22.4313), reprezentativă pentru
vegetaţia acvatică, în timp ce Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111), Typhaetum
angustifoliae Pignatti 1953 (H 53.132) sunt tipic palustre. Tot în acest ultim tip de vegetaţie se
încadrează şi Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947, ce nu se regăseşte în baza de date
PHYSIS.
Vegetaţia halofilă include asociaţiile Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos
1958 (H 15.A21275), Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina 1993 (H
122 Mihai PETRESCU
15.A211) şi Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 (H

15.A2124) ce sunt răspândite pe terenurile slab sărăturate.
Vegetaţia xerofilă este reprezentată prin asociaţiile stepei de loess (H 34.92), primare,
respectiv Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 sau secundare: Artemisio
austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Până în prezent au fost identificate două specii incluse în Lista roşie naţională (Anexa 1).
REZERVAŢIA MĂGURELE - 292,00 ha, comuna Topolog

Rezervaţia naturală peisagistică se individualizează prin ravenele foarte adânci, săpate în
depozite loessoide profunde, ce ajung adeseori până la roca de bază, unde interceptează pânza
freatică, dând naştere unor cursuri de apă temporare, cu debit redus, ce au un caracter temporar
(Pl. 8a; Fig.18). Toate acestea generează un peisaj spectaculos, caracteristic pentru această
rezervaţie.
Dintre asociaţiile mai puţin frecvente în alte situri se pot cita Cynodonti-Poëtum
angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (5 situri) şi Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al.
1978 (6 situri).
În rezervaţie o notă aparte este conferită de prezenţa unor populaţii importante de Euphorbia
myrsinites (+/ 2 situri), complet izolate de celelalte staţiuni, din estul judeţului. Acestea se dezvoltă
pe şisturi verzi, situaţie diferită de restul populaţiilor din nordul Dobrogei. Alte câteva specii
ameninţate reprezentative sunt: Achillea leptophylla (+/ 3 situri), Euphorbia nicaeensis ssp.
cadrilateri (+/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Minuartia adenotricha
(+/ 8 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Onobrychis gracilis (+/ 10 situri).
neoproterozoică terminal-eocambriană. Sinclinalul Măgurele cuprinde, în zona axială, complexul
graywackelor superioare.
peneplenizate, unde aflorează şisturile verzi, cu altitudini maxime de 321,9 m, zonele joase ale
rezervaţiei ajungând până la 75 m. Predomină versanţii prelungi, cu pante reduse şi medii.
Pantele accentuate sunt caracteristice îndeosebi pentru versanţii ravenelor.
Conform hărţii pedologice (CONEA 1970) în zona rezervaţiei sunt prezente soluri bălane şi
regosoluri, precum şi litosoluri.
În cuprinsul rezervaţiei sunt întâlnite câteva izvoare cu debit redus, ce formează mici
cursuri de apă care se infiltrează în sol înainte de a ajunge la pârâul Valea Roştilor, situat în afara
ariei protejate.
În conformitate cu harta climatică (TUFESCU 1974), rezervaţia se înscrie în climatul de
dealuri joase, în sectorul de influenţă estică, continentală. Valorile medii anuale ale temperaturii
şi precipitaţiilor corespund izotermei de 11oC, respectiv izohietei de 450 mm (POPOVICI et al.
1984).
Culmile stâncoase reprezintă puncte de perspectivă asupra luncii Dunării, Dealului
Coiumpunar şi rezervaţiei Dealul Ghiunghiurmez. Rezervaţia constituie un cadru peisagistic de
mare valoare estetică pentru satul Măgurele şi pentru drumul comunal dintre această localitate şi
Făgăraşu Nou.
Rezervaţia este dominată de păduri (plantaţii silvice) - habitate artificiale (Amenajamentul
silvic al O.S.Ciucurova, UP III, Silvaproiect, 1994), cele naturale, prezente într-o proporţie mai
redusă, fiind reprezentate prin formaţiuni ierboase / tufărişuri şi stâncării. Habitatul „54.1
Izvoare” este de asemenea prezent pe suprafeţe foarte reduse.
Nota caracteristică rezervaţiei este dată de pajiştile stepice pe substrat loessoid sau de
şisturi verzi, vegetaţia saxicolă şi tufărişurile având o răspândire redusă. Vegetaţia de origine
antropică este constituită din suprafeţe întinse de plantaţii silvice. În rezervaţie au fost identificaţi
până în prezent 9 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, prezentă în golurile din plantaţiile silvice şi pe culmile pietroase ale
dealurilor, cuprinde asociaţiile de stepă petrofilă (H 34.9211) Sedo hillebrandtii-Polytrichetum
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-Melicetum ciliatae
V. Puşcaru et al. 1978, precum şi cenotaxonii tipici pentru stepa de loess (H 34.92): Stipetum
capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner
1941, Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 şi Botriochloetum ischaemi (Kist.
1937) Pop 1977.
1931 (H 31.8B721).
Flora rezervaţiei include 21 taxoni din Lista roşie naţională (Anexa 1), dintre acestea
Dianthus nardiformis fiind inclus şi în Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA MÂNĂSTIREA COCOŞ - 4,6 ha, comuna Niculiţel

Aria protejată naturală mixtă prezintă o valoare bioistorică deosebită, fiind locul în care,
conform tradiţiei, cântau cocoşii sălbatici, fapt ce a stat la originea numelui mânăstirii (Pl. 8b;
Fig.19). Rezervaţia este importantă pentru reconstituirea habitatului speciei respective, presupusă
a fi Lyrurus tetrix viridanus, cocoşul de mesteacăn silvostepic, în prezent dispărut din Dobrogea
(FILIPAŞCU 1976).
Rezervaţia reprezintă una din puţinele arii protejate din România în care a fost identificată
asociaţia extrem de rară, endemică pentru Dobrogea, Gymnospermio altaicae-Celtetum
glabratae (6 situri), alături de alţi câţiva cenotaxoni reprezentativi, rar întâlniţi în alte situri,
precum: Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri), Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri).
Specificul rezervaţiei este conferit în special de taxoni ameninţaţi, precum Achillea depressa
(+/ 3 situri), Allium guttatum (+/ 4 situri), Celtis glabrata (3/ 8 situri), Crocus chrysanthus (r/ 8
situri), Galanthus plicatus (+-1/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) rezervaţia se încadrează în unitatea (pânza) de
Niculiţel, formaţiunile corespunzând Anisianului mediu-Spathianului. Acestea sunt constituite
din bazalte cu alteraţii feruginoase, în facies de pillow-lava.
În rezervaţie sunt prezente culmi relativ ascuţite, abrupturi stâncoase, versanţi accentuaţi, în
special în partea nordică, cu altitudini de 150-210 m, media fiind de 175 m.
După datele hărţii pedologice (POPOVICI et al. 1984; COTEŢ, POPOVICI 1972) în
rezervaţie sunt prezente litosoluri şi soluri de pădure cenuşiu-închise.
În rezervaţie nu există cursuri de apă sau izvoare.
Aria protejată se situează în climatul de dealuri joase, în sectorul de influenţă estică,
asupra Mânăstirii Cocoş, a culmilor împădurite ce o înconjoară, precum şi a Luncii Dunării.
Dominante sunt pădurile balcanice, urmate de poieni cu pajişti stepice sau vegetaţie
saxicolă. Pădurile submediteraneene ocupă o arie restrânsă. Cu toată întinerea redusă a
rezervaţiei covorul vegetal este format din 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă ocupă poienile de pe vârfurile sau versanţii cu litosoluri este compusă
din asociaţiile de stepă petrofilă (H 34.9211) Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
124 Mihai PETRESCU
Mihai 1974 şi Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, precum şi din
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92) Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941,
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Botriochloetum ischaemi (Kist.
1937) Pop 1977, ultimul fiind de tip secundar.
Vegetaţia forestieră reuneşte păduri balcanice, reprezentate prin asociaţiile Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968, Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă
1970, Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, precum şi păduri submediteraneene de
tip Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970. La acestea se adaugă cenotaxonul
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae.
Deşi ocupă o suprafaţă redusă, de numai 4,6 ha, în flora rezervaţiei sunt întâlnite 16 specii
ameninţate la nivel naţional, ce includ şi două specii din Lista roşie europeană (Anexa 1).
REZERVAŢIA MUCHIILE CERNEI-IAILA - 1891,00 ha, comunele Cerna şi Dorobanţu

Rezervaţia naturală peisagistică, cea mai întinsă zonă de stepă protejată legal în România,
se remarcă prin prezenţa relativ frecventă a asociaţiei Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992 (7 situri) în cadrul pajiştilor stepice, situaţie deosebită faţă de celelalte câteva
situri în care a fost identificată, predominant în rariştile de silvostepă (Pl. 9a; Fig.20).
Dintre numeroasele specii ameninţate identificate aici, caracteristice pentru această
rezervaţie sunt următoarele: Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Astragalus ponticus (r/ 4 situri),
Centaurea marschalliana (+/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Crocus reticulatus (r-
1/ 8 situri), Dianthus pseudarmeria (r/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9
situri), Minuartia adenotricha (+/ 8 situri), Onobrychis gracilis (r-+/ 10 situri), Ononis pussila
(+-1/ 4 situri), Orchis morio (+ / 7 situri), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 situri).
Substratul petrografic al rezervaţiei, în conformitate cu harta geologică (MIRĂUŢĂ et al.)
este constituit din depozite cretacice din Coniacian reprezentate prin: gresii calcaroase cenuşii,
silicifiate; marnocalcare cuarţoase gălbui; calcare albe cu intercalaţii de calcare albe grezoase
gălbui; alternanţe de calcare verzui, gresii calcaroase, marnocalcare. Depozitele Turonianului
sunt constituite din calcare grezoase gălbui cu siliciferi, calcare albe cu inocerami, gresii
calcaroase gălbui, masive sau în plăci.
În geomorfologia acestei zone se impun culmile rotunjite - cele mai înalte atingând 306,2m
(Vârful Iaila), versanţii pietroşi accentuaţi, în special pe rama nordică, altitudinile minime fiind
de 135 m, iar cele medii de 170 m.
Solurile din rezervaţie, conform hărţii pedologice (COTEŢ, POPOVICI 1972), sunt
reprezentate prin litosoluri şi cernoziomuri carbonatice.
Rezervaţia este lipsită de cursuri de apă sau izvoare. Formaţiunile torenţiale sunt
reprezentate prin ravene în loess.
Situată într-un climat de dealuri joase, rezervaţia se încadrează în sectorul de influenţă
estică, continentală (TUFESCU,1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund
izotermei de 10oC. Precipitaţiile medii anuale se situează în zona de tranziţie dintre izohietele de
450, respectiv 500 mm (POPOVICI et al. 1984).
Rezervaţia constituie cel mai întins eşantion, bine conservat, al peisajului de stepă pe
substrat calcaros din Podişul Babadag. Ambianţa estetică a ariei protejate este amplificată prin
punctele de perspectivă asupra Podişurilor Babadag şi Casimcea, zonei de falie Peceneaga-
Camena, lacului Traian şi părţii sudice a Parcului Naţional Munţii Măcinului. Rezervaţia constituie
în plus un cadru natural atractiv pentru drumul judeţean DJ 222 B Cerna - Topolog, respectiv
pentru drumul naţional DN 22 D Măcin - Tulcea.
Predominante în cadrul rezervaţiei sunt formaţiunile ierboase / tufărişurile, care includ şi rarişti
de arbori (1468,05 ha - 77,64 %), în mai mică măsură fiind întâlnite păduri (293,90 ha - 15,55 %),
stâncării / terenuri pietroase (117,42 ha - 6,21 %), respectiv terenuri agricole (11,34 ha - 0,60 %).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” ocupă aici îndeosebi versanţii nordici din estul rezervaţiei,
acestea fiind unele din cele mai întinse şi reprezentative suprafeţe de acest tip din siturile
studiate.
Pajiştile stepice ocupă cea mai mare parte a rezervaţiei, pe locul secund fiind situate
rariştile şi pâlcurile de pădure de tip submediteraneean sau de silvostepă. În aria protejată au fost
identificaţi până în prezent 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă ocupă cele mai întinse suprafeţe în sudul şi vestul rezervaţiei şi
cuprinde asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211) precum: Sedo hillebrandtii-Polytrichetum
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970. Stepa de loess (H 34.92)
primară este reprezentată prin cenotaxonii: Medicagini minimae - Festucetum valesiacae Wagner
1941, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Thymio pannonici-Chrysopogonetum
grylli Doniţă et al. 1992, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988, iar cea
secundară prin asociaţiile Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 şi Artemisio
Vegetaţia arbustivă constă în tufărişuri stepice de tip Pruno spinosae-Crataegetum Soó
(1927) 1931 (H 31.8b721).
Vegetaţia forestieră este alcătuită din rarişti şi păduri răspândite îndeosebi pe versanţii
nordici ai dealurilor, în partea de est, cum sunt cenotaxonii Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723) şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970
(H 41.73724).
Fiind situată pe substrat calcaros, rezervaţia reuneşte numeroase specii ameninţate tipice
pentru acesta, din cele 29 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) două specii regăsindu-se şi
în Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA MUNTELE CONSUL - 328,00 ha, comunele Izvoarele şi Horia

Rezervaţia naturală mixtă Muntele Consul (Pl. 9b; Fig.21) prezintă o importanţă ştiinţifică
şi istorică deosebită, întrucât acesta constituie, alături de poiana „Regele Ferdinand” de la
Niculiţel, primele rezervaţii naturale din România, declarate legal prin Decizia din 27 mai 1927,
art. 2, apărută în Monitorul Oficial nr. 126, din 10 iunie 1927 (GRINŢESCU 1927), statut
pierdut ulterior, în perioada comunistă. În actul respectiv acest munte este menţionat cu numele
avut anterior (Muntele Cinel).
Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj pentru formele de relief vulcanic din
nordul Dobrogei, la care se adaugă formaţiunile carstice, toate acestea conferind un caracter
peisagistic unic în ţară.
În covorul vegetal al rezervaţiei au fost identificate unele asociaţii mai rar întâlnite în alte
situri, respectiv Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri) şi
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 situri).
Din punct de vedere floristic este de subliniat prezenţa unor taxoni ameninţaţi, precum
Achillea depressa (+-r/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Crocus chrysanthus (+-1/ 8
situri), Crocus reticulatus (r-1/ 8 situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3 situri), Dianthus
pseudarmeria (r/ 4 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 situri), Gagea szovitzii (+-
2/ 9 situri), Goniolimon collinum (r/ 7 situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Scutellaria
orientalis (+/ 9 situri), Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
Conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.) în cadrul rezervaţiei predomină formaţiunea
(pânza) de Consul. Rocile magmatice aparţin Jurasicului mediu, fiind reprezentate prin riolite.
Rocile sedimentare sunt reprezentative pentru Anisianul inferior, Werfenianul superior şi inferior
şi sunt constituite din calcare şi calcare dolomitice, fliş calcaros cu ritmuri de calcirudite,
calcarenite, siltite (tip Consul), conglomerate, gresii. Unitatea (pânza) de Niculiţel este
126 Mihai PETRESCU
reprezentată prin strate de Muchia Verde - Rândunica, strate de Alba din perioada Rhaetianului,
Norianului şi Carnianului superior.
Caracteristice rezervaţiei sunt culmile ascuţite, conice, specific vulcanice, cu altitudini
maxime de 333 m (Vârful Consulul Mare), respectiv minime de 120 m (altitudinea medie 175m),
abrupturile stâncoase, versanţii accentuaţi, în special pe rama nordică, sau pantele line, în partea
sudică. Reprezentative şi spectaculoase sunt văile şi ravenele adânci, săpate în loess şi roci
calcaroase, respectiv silicioase. O notă specifică este conferită rezervaţiei de existenţa reliefului
carstic, respectiv de grota de pe versantul nordic ce adăposteşte o colonie de lilieci.
Solurile din zona Muntelui Consul se situează, conform hărţii pedologice (COTEŢ,
POPOVICI 1972) în domeniul cernoziomurilor carbonatice şi litosolurilor.
În rezervaţie există un singur izvor, precum şi ravene săpate în loess sau în roca de bază.
Limitrof Muntelui Consul curge râul Taiţa.
asupra podişurilor Babadag şi Niculiţel, Parcului Naţional Munţii Măcinului, uneori fiind vizibil
chiar lacul Babadag.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate în lungul drumului naţional DN
22 Măcin - Tulcea, cale rutieră de importanţă turistică ce asigură accesul către Parcul Naţional
Munţii Măcinului.
Tipurile majore de habitat, în ordinea descrescătoare a suprafeţei, sunt: formaţiunile
ierboase / tufărişurile, pădurile, stâncăriile şi peşterile, în lipsa unei cartări a habitatelor nefiind
posibilă o prezentare procentuală a importanţei acestora. Habitatul „54.1 Izvoare” este foarte slab
reprezentat. În habitatul „65.22 Peşteri continentale cu lilieci” se încadrează peştera de mici
dimensiuni de la baza versanţiilor nordici.
Cea mai mare răspândire în cadrul rezervaţiei o au pajiştile stepice, urmate de pâlcurile de
pădure şi rariştile de tip submediteraneean, respectiv de vegetaţia saxicolă. Tufărişurile ocupă o
arie restrânsă. Pe teritoriul rezervaţiei au fost identificaţi 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă de pe culmile sau versanţii stâncoşi este constituită din cenotaxonii
stepei petrofile (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970, la care se adaugă asociaţia Sclerantheto-Teucrietum polii
Andrei et Popescu 1967. Pe soluri ceva mai profunde sunt răspândite asociaţiile stepei de loess
(H 34.92) primare: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, sau secundare: Artemisio austriacae-Poëtum
bulbosae Pop 1970, Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră, reprezentată prin rarişti şi pâlcuri de pădure, în general derivate, se
încadrează în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723).
Din totalul de 32 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1), o valoare deosebită prezintă
cei patru taxoni din Lista roşie europeană, dintre acestea Campanula romanica fiind considerată
de interes comunitar (O 1198 -a2b; R6).
REZERVAŢIA PĂDUREA BABADAG-CODRU - 524,60 ha, oraşul Babadag

Unul din principalele obiective ale constituirii rezervaţiei mixte îl constituie conservarea pe
o arie restrânsă a numeroase asociaţii forestiere specifice Dobrogei, slab reprezentate în alte arii
protejate (Pl. 10a; Fig.22). Acestea sunt constituite în special din arborete de vârste înaintate,
majoritatea peste 100 ani, din tipul natural-fundamental, cu o structură nederivată, apropiată de
cea a pădurilor naturale primare din Dobrogea. Ele constituie şi unele din puţinele păduri
seculare ce s-au mai păstrat în această provincie. Totodată ele reprezintă păduri martor în cadrul
cărora s-au desfăşurat studiile ecologice din anii ’70 în cadrul programului internaţional „Omul
şi biosfera” MAB-UNESCO. Selectarea acestora pentru studiile respective constituie o dovadă în
plus a valorii lor ecologice de nivel internaţional. Acestea prezintă o importanţă ştiinţifică de
excepţie, întrucât pe baza lor au fost descrise pentru prima oară din punct de vedere fitocenologic
şi ecologic un număr important de asociaţii vegetale forestiere din Dobrogea, majoritatea fiind
endemice sau rare la nivel naţional şi / sau european.
Rezervaţia reuneşte cel mai mare număr de cenotaxoni (14) dintre toate siturile studiate.
Specific acesteia este cenotaxonul Prunetum tenellae Soó 1946 ce a mai fost semnalat doar
în rezervaţia Carasan-Teke, de asemenea ca fragment de asociaţie, precum şi pe suprafeţe mai
extinse în rezervaţia propusă Dealul Caratepe. Rar întâlnite în celelalte situri sunt şi numeroase
alte asociaţii, precum Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri), Thymio
pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri) şi Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970
(8 situri), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri), Querco pedunculiflorae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă
1970 (10 situri).
În cadrul Dobrogei, precum şi la nivel naţional, rezervaţia prezintă, raportat la suprafaţă,
una dintre cele mai mari concentraţii de specii ameninţate cu dispariţia, în cadrul siturilor
studiate situându-se pe locul secund (49 specii), după rezervaţia Carasan-Teke. Rezervaţia este
cunoscută în literatura botanică ca o staţiune clasică, cu numeroase specii rare, unele identificate
numai în aceast sit dintre cele studiate, între care se remarcă: Asyneuma anthericoides (+),
Cephalanthera rubra (+), Cerinthe auriculata (+), Platanthera bifolia (+). Pe lângă acestea,
numeroase alte specii au fost rar inventariate în celelate situri, precum: Achillea clypeolata (+-1/
10 situri), Anacamptis pyramidalis (+/ 3 situri), Astragalus ponticus (+-1/ 4 situri), Carex
halleriana (+/ 2 situri), Centaurea marschalliana (r/ 3 situri), Centaurea napulifera (+/ 10
situri), Crocus reticulatus (r/ 8 situri), Dianthus pseudarmeria (r-+/ 4 situri), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (r/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 situri),
Galanthus plicatus (r/ 8 situri), Globularia punctata (r/ 2 situri), Himantoglossum hircinum (+/ 3
situri), Iris sintenisii (r-+/ 4 situri), Limodorum abortivum (r-1/ 2 situri), Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 situri), Neottia nidus-avis (+/ 2 situri), Ononis pussila (+/ 4
situri), Orchis morio (+/ 7 situri), Orchis purpurea (+/ 2 situri), Orchis simia (+/ 2 situri),
Ornithogalum fimbriatum (+/ 5 situri), Platanthera chlorantha (+/ 6 situri), Prunus tenella (3/ 3
situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Scutellaria orientalis (+/ 9 situri), Stipa ucrainica (+/ 8
situri), Veratrum nigrum (r-+/ 4 situri).
Rezervaţia este situată pe un platou cu altitudini cuprinse între 105 şi 220 m, cu versanţi
foarte slab înclinaţi, îndeosebi spre sud şi est, caracterizaţi îndeosebi prin soluri superficiale, în
special în partea sudică, unde aflorează pe alocuri substratul calcaros.
Aceste aspecte conferă peisajului un caracter estetic deosebit, în special în partea sudică a
rezervaţiei, ale cărei înălţimi constituie puncte de perspectivă spre podişul Casimcei şi laguna
Goloviţa. Rezervaţia asigură un cadru natural pitoresc în lungul drumului naţional Tulcea -
Constanţa şi al căii ferate, artere de importanţă turistică deosebită.
Tipurile majore de habitat sunt reprezentate prin păduri (521,7 ha - 99,4%), respectiv pajişti
şi arbuşti (2,9 ha - 0,6%). Până în prezent au fost inventariate 14 asociaţii vegetale.
Rezervaţia este reprezentativă pentru vegetaţia pe substrat calcaros, caracteristică Podişului
Babadag, ce variază de la pădurile balcanice şi submediteraneene relativ dense din partea nordică,
până la pădurile de silvostepă ce alternează cu poieni stepice, caracteristice zonei sale sudice.
128 Mihai PETRESCU
Vegetaţia saxicolă şi stepică, concentrată în sudul rezervaţiei, este reprezentată prin 6

cenotaxoni, caracteristici pentru stepa petrofilă (H 34.9211), precum Agropyro brandzae-
Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, respectiv pentru stepa de loess (H 34.92) primară:
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970. Tot în stepa de loess
primară este răspândită şi asociaţia regională (DIHORU, DONIŢĂ 1970), specifică Dobrogei,
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213), descrisă din Podişul
Babadag. Stepa de loess secundară include asociaţia Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977 (H 34.92).
Vegetaţia arbustivă se remarcă prin prezenţa asociaţiei rare Prunetum tenellae Soó 1946 (H
31.8B711), la care se adaugă Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este compusă din 6 cenotaxoni, tipică pentru silvostepa cu păduri
submediteraneene fiind asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H
41.73724). Etajul pădurilor de foioase xeroterme submediteraneene este format din cenotaxonii
Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.72723) şi Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221). În etajul pădurilor de foioase mezofile balcanice sunt
întâlnite asociaţiile Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831), Querco
pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76833), Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834).
Rezervaţia reuneşte 49 de specii de plante ameninţate cu dispariţia la scară naţională
(Anexa 1), din care se remarcă prezenţa a patru specii din Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA PECENEAGA - 132,00 ha, comuna Peceneaga

Rezervaţia naturală peisagistică prezintă, între altele, şi o importanţă geologică, fiind situată
limitrof zonei de contact între cursul Dunării şi falia tectonică Peceneaga - Camena (Pl. 10b;
Fig.23). Aceasta reprezintă singura arie protejată din ţară în care cele mai vechi structuri geologice,
datând din perioada cutărilor caledoniene, reprezentate prin şisturile verzi, vin în contact cu
Dunărea şi respectiv cu cele mai noi structuri, reprezentate prin depozitele aluviale ale fluviului.
Un habitat mai rar întâlnit, lipsit de covor vegetal, este tipul „24.21 Maluri de râu din pietriş fără
vegetaţie” (8 situri), situat limitrof Dunării, la contactul cu pintenii stâncoşi ai Dealului lui Gim.
Din punct de vedere floristic rezervaţia reprezintă unul din puţinele situri în care au fost
identificate speciile Achillea leptophylla (+/ 3 situri), Dianthus pseudarmeria (+/ 4 situri), Gagea
szovitzii (+/ 9 situri), Onobrychis gracilis (+/ 10 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri).
Cenotaxonul Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 subas. euphorbietosum
seguierianae Horeanu 1975 a fost inventariat doar în această rezervaţie, dintre siturile studiate. O
altă asociaţie reprezentativă, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri)
este tipică pentru stepa cu graminee din vestul Dobrogei.
Conform literaturii (MUTIHAC 1990) în cuprinsul rezervaţiei substratul geologic, de
vârstă neoproterozoică terminal-eocambriană, este reprezentativ pentru formaţiunea şisturilor
verzi, alcătuite din şisturi sericito-cloritoase, pelite, gresii de tip graywacke, arcoze şi
conglomerate mărunte.
Formele geomorfologice inventariate în cuprinsul rezervaţiei cuprind culmi peneplenizate,
stâncoase, cu altitudini maxime de 130 m, versanţi abrupţi, cu numeroase ravene săpate în loess şi
şisturi verzi, precum şi pinteni sau maluri stâncoase limitrofe braţului Dunărea Veche, unde ajung
până la 5 m deasupra nivelului mării, valorile medii fiind de 50 m.
Din punct de vedere edafic, conform hărţii solurilor (CONEA 1970), în rezervaţie sunt
prezente soluri bălane tipice, soluri bălane erodate, regosoluri şi litosoluri.
În aria protejată nu există cursuri de apă sau izvoare, ci doar formaţiuni de tipul ravenelor
săpate în loess şi şisturi verzi. Limitrof acesteia curge fluviul Dunărea.
Conform hărţii climatice, rezervaţia se încadrează în climatul de luncă, în sectorul de

influenţă estică, continentală (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund
izotermei de 11oC. Precipitaţiile medii anuale se situează sub 450 mm (POPOVICI et al. 1984).
Valoarea peisagistică este sporită de existenţa unor puncte de perspectivă asupra Dunării,
Insulei Mari a Brăilei şi Podişului Casimcei. Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare
atractivitate pentru traseele turistice pe braţul Dunărea Veche.
În cadrul formaţiunilor ierboase (70,17 ha - 53,4 %), o suprafaţă relativ importantă este
ocupată de stâncării / soluri pietroase (56,72 ha - 43,1 %), restul reprezentând terenuri agricole
(4,64 ha - 3,5 %).
Pajiştile stepice ocupă majoritatea suprafeţei rezervaţiei, vegetaţia saxicolă fiind cantonată
pe arii reduse, îndeosebi pe culmi şi pe versanţii vestici. În rezervaţie au fost identificaţi până în
Vegetaţia ierboasă este constituită din cenotaxonii reprezentativi pentru stepa petrofilă (H
31.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro brandzae -
Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru
(1969) 1970 sau pentru cea de loess (H 34.92), primară - Agropyretum pectiniformae Prodan
1939) Dihoru 1970 sau secundară - Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Artemisio
austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 subas. euphorbietosum seguierianae Horeanu 1975.
Între cele 14 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) o importanţă deosebită prezintă cei
patru taxoni din Lista roşie europeană.
REZERVAŢIA RĂZBOIENI - 41,00 ha, comuna Casimcea

Importanţa naţională a rezervaţiei naturale (geologice, paleontologice şi peisagistice) a ariei
protejate constă în identificarea în cadrul acesteia a unor fosile considerate a fi cele mai vechi
urme de viaţă din România (OAIE 1993), descrise în cadrul rezervaţiei Casimcea, ceea ce o
individualizează în raport cu celelalte arii protejate din ţară (Pl. 11a; Fig.24).
În rezervaţie se remarcă prezenţa unor specii din Lista roşie europeană, respectiv
Campanula romanica (1/ 22 situri) şi Moehringia grisebachii (+/ 16 situri).
Cea mai mare parte a rezervaţiei este amplasată pe versanţi slab înclinaţi, cu excepţia celor
adiacenţi cursului de apă care sunt accentuaţi şi stâncoşi.
În rezervaţie sunt prezente regosoluri, litosoluri, cernoziomuri castanii şi ciocolatii,
conform hărţii pedologice (CONEA 1970).
Rezervaţia este traversată de un curs permanent de apă, afluent al râului Casimcea.
Climatul moderat de câmpie în care se încadrează rezervaţia aparţine sectorul de influenţă
estică, continentală (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
masivului forestier de la nord.
Rezervaţia este caracterizată prin prezenţa formaţiunilor ierboase, constituite din pajişti
stepice (41 ha) în suprafaţa cărora sunt incluse şi ariile reduse de stâncării şi habitatele de apă
dulce / zone umede, reprezentate prin pârâul ce constituie un afluent al râului Casimcea.
Vegetaţia ierboasă este constituită din cenotaxonii de stepă petrofilă (H 34.9211): Sedo
1965 apud Dihoru (1969) 1970, respectiv de stepă de loess secundară (H 34.92): Artemisio
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 3 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1) din
care două sunt incluse în Lista roşie europeană.
130 Mihai PETRESCU
REZERVAŢIA USPENIA - 22,00 ha, comuna Slava Cercheză

Rezervaţia naturală botanică şi forestieră (Pl. 11b; Fig.25) constituie o suprafaţă de
referinţă reprezentativă, aici înregistrându-se cel mai ridicat nivel al biodiversităţii (bogăţiei de
specii şi concentraţiei de specii ameninţate cu dispariţia) în raport cu celelalte releveuri floristice
efectuate în ecosistemele forestiere din Podişul Babadag (PETRESCU 2004B). Tipică pentru
acestă rezervaţie este asociaţia foarte rară Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (3 situri), endemică pentru Dobrogea, care a fost descrisă
pentru prima oară din această staţiune din Podişul Babadag. De asemenea, aceasta reprezintă una
din puţinele arii protejate în care se conservă asociaţia Thymio pannonici-Chrysopogonetum
grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri).
Dintre siturile studiate doar în această rezervaţie au fost inventariate speciile Centaurea
salonitana (+) şi Lathyrus panonnicus (+). Nota caracteristică rezervaţiei este dată şi de speciile
Allium flavum ssp. tauricum (+/ 3 situri), Asphodeline lutea (+-3/ 4 situri), Astragalus ponticus
(+/ 4 situri), Carex halleriana (+/ 2 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Coronilla
scorpioides (+/ 4 situri), Crocus flavus (+/ 2 situri), Galanthus elwesii (+/ 2 situri), Iris sintenisii
(r-+/ 4 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Ononis pussila (+/ 4 situri), Orchis simia (+/ 2
situri), Rumex tuberosus (+/ 3 situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri).
Rezervaţia se încadrează, conform hărţii geologice (MIRĂUŢĂ et al.), în Podişul Babadag,
unitate constituită din depozite cretacice din perioadele Coniacian, Turonian şi Cenomanian.
Structura petrografică reprezentativă pentru aceste perioade include calcare grezoase, gresii şi
conglomerate calcaroase organogene etc. În perimetrul strict al rezervaţiei nu se poate detalia
structura petrografică, în lipsa unor hărţi geologice la o scară adecvată.
Formele geomorfologice predominante sunt versanţii cu pante din ce în ce mai accentuate
spre vestul rezervaţiei, culmile rotunjite ocupând arii reduse.
Conform hărţii pedologice (POPOVICI et al. 1984) rezervaţia se înscrie în zona solurilor
de pădure. Întrucât nu există o hartă pedologică la o scară adecvată, conform indicaţiilor oferite
de tipul de vegetaţie (păduri mezoxerofile şi xerofile, pajişti xerofile) solul din rezervaţie ar
putea fi încadrat în categoria rendzinelor (POPESCU-ZELETIN et al.1971).
Având în vedere substratul calcaros, în rezervaţie nu există cursuri de apă sau izvoare.
Rezervaţia se înscrie, conform hărţii climatice (TUFESCU 1974), în climatul de dealuri
joase, în sectorul de influenţă estică, continentală. Valorile medii anuale ale temperaturii şi
precipitaţiilor, conform indicaţiilor vegetaţiei, corespund temperaturilor de 10,6oC, respectiv
precipitaţiilor de 480 mm (POPESCU-ZELETIN et al. 1971).
Rezervaţia asigură un cadru natural reprezentativ pentru pădurile submediteraneene şi de
silvostepă din Podişul Babadag, precum şi o ambianţă estetică deosebită pentru Mânăstirea
Uspenia, ceea ce creează premisele dezvoltării în zonă a turismului cultural şi ecoturismului.
Tipul major de habitat este reprezentat de păduri (22 ha), în suprafaţa căruia sunt incluse şi
poienile cu formaţiuni ierboase (Amenajamentul silvic al O.S. Ciucurova 1994 /1995) precum şi
rariştile incluse în habitatul „Silvostepă din Dobrogea”. Continuitatea pădurilor submedite-
raneene şi de silvostepă caracteristice celei mai mari părţi a rezervaţiei este întreruptă din loc în
loc de fragmente de pajişti stepice. Aici au fost identificaţi până în prezent 6 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et
al.1999 subas. asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731), subasociaţie în care specia
Paliurus spina-christi lipseşte. La aceasta se adaugă cenotaxonii stepei de loess (H 34.92), primare:
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă din rezervaţie este prezentă pe suprafeţe reduse la liziera pădurii şi se
încadrează în asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
Vegetaţia forestieră este compusă din cenotaxonii Paeonio peregrinae-Carpinetum

orientalis Doniţă 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970, reprezentativi
pentru etajul pădurilor submediteraneene, respectiv pentru silvostepă.
Cu toată suprafaţa redusă a rezervaţiei, aici au fost identificate 25 specii din Lista roşie
REZERVAŢIA VALEA MAHOMENCEA - 1029 ha, comuna Casimcea

În cadrul reţelei de arii protejate de stepă din judeţul Tulcea rezervaţia naturală peisagistică
prezintă ca particularitate absenţa aproape totală a arborilor, exemplare rare de talie arbustivă
fiind întâlnite doar în văile adânci şi ravene, ceea ce creează un cadru peisagistic aparte,
reprezentativ pentru stepa climax a Dobrogei Centrale (Pl. 12a; Fig.26). Caracteristici sunt şi
versanţii asimetrici ai văii Mahomencea, constituiţi predominant din şisturi verzi pe malul stâng
al cursului de apă, respectiv faleze de loess de pe malul drept. De asemenea, în peisajul
rezervaţiei se remarcă cursurile de apă ce formează mici cascade sau praguri şi vegetaţia de zone
umede, ce contrastează cu ariditatea pajiştilor stepice.
Habitatul „24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie” (covorul vegetal al
acestui habitat fiind încadrat în asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958)
şi specia Alyssum linifolium (+) au fost inventariate doar în această rezervaţie.
Unele habitate, asociaţii şi specii mai puţin frecvente în alte situri contribuie la aspectul
caracteristic al acestei rezervaţii. Din această categorie fac parte: habitatul „24.21 Maluri de râu
din pietriş fără vegetaţie” (8 situri); asociaţiile Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu
1967 (5 situri), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri), Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri); speciile ameninţate Alyssum minutum (+/ 2 situri),
Colchicum fominii (r-1/ 4 situri), Colchicum triphyllum (r/ 7 situri), Euphorbia nicaeensis ssp.
cadrilateri (+/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Onobrychis gracilis
(r-+/ 10 situri), Sedum caespitosum (+/ 6 situri), Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
Caracteristică rezervaţiei este formaţiunea şisturilor verzi, reprezentativă pentru peneplena
central-dobrogeană, de vârstă neoproterozoică - terminal - eocambriană. Această formaţiune este
constituită din şisturi sericito-cloritoase, pelite, gresii de tip greywacke, arcoze şi conglomerate
mărunte (MUTIHAC 1990).
Peisajul este caracterizat printr-un aspect general de peneplenă, cu altitudini cuprinse între 60
şi 176,3 m, media fiind de 150 m, cu versanţi slab înclinaţi, cu excepţia văilor şi ravenelor unde se
întâlnesc şi pante abrupte stâncoase sau pereţi verticali săpaţi în loess.
Din harta pedologică (CONEA 1970) se constată că în zona Văii Mahomencea sunt
prezente soluri bălane închise, cernoziomuri carbonatice, litosoluri şi regosoluri.
Rezervaţia este traversată de pârâul Valea Mahomencea, precum şi de câţiva afluenţi ai
acestuia.
Valea Mahomencea, situată în climatul de câmpie moderat, în sectorul de influenţă estică,
continentală (TUFESCU 1974), se caracterizează prin valori medii anuale ale temperaturii şi
precipitaţiilor corespunzând izotermei de 10oC, respectiv izohietei de 500 mm (POPOVICI et al.
1984).
Existenţa unor puncte de perspectivă asupra cursului văii Mahomencea şi văii Topologului
sporeşte considerabil valoarea estetică a rezervaţiei. Aceasta asigură un cadru natural inedit,
specific stepei dobrogene, în lungul drumului judeţean Rahman - Casimcea.
Formaţiunile ierboase / tufărişurile acoperă cea mai mare parte a rezervaţiei (923,93 ha -
89,78 %), în măsură redusă fiind răspândite stâncăriile / ravenele (55,87 ha - 5,42 %) şi
habitatele de apă dulce / zonele umede (2,23 ha - 0,21 %), reprezentate prin câteva pâraie şi prin
vegetaţia caracteristică malurilor acestora. Restul suprafeţei reprezintă terenuri agricole
(46,97 ha - 4,6 %). Cadrul natural e dominat de pajişti stepice, pe suprafeţe restrânse fiind
132 Mihai PETRESCU
răspândite tufărişuri, vegetaţie saxicolă şi de zone umede. La obârşia cursurilor de apă este
întâlnit pe suprafeşe reduse şi habitatul „54.1 Izvoare”.
În rezervaţie au fost identificaţi prin studii proprii, până în prezent, 10 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă cuprinde toate asociaţiile de stepă petrofilă din Dobrogea (H 34.9211),
răspândite predominant pe vârfurile dealurilor şi pe versanţii pietroşi, reprezentate prin Sedo
1965 apud Dihoru (1969) 1970, Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978, la care
se adaugă Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967, ce nu figurează în baza de date
PHYSIS. Pe soluri mai profunde, în special în partea inferioară a versanţilor sunt întâlniţi
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92), primare: Medicagini minimae-Festucetum valesiacae
Wagner 1941, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 sau secundare - Botriochloetum
ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977. În lungul cursurilor de apă sunt răspândite fragmentar
asociaţiile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111) şi Trifolio fragifero-Cynodontetum
Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 24.22 x 15.A21275).
Vegetaţia arbustivă, concentrată în lungul ravenelor şi a pâraielor, este reprezentată prin
asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
În literatură (HOREANU 1976B), din zona rezervaţiei mai sunt citate asociaţiile:
Festucetum valesiacae dobrogicum (Stânca, Haidar, Corugea), Elytrigietum intermediae
(Stânca), Koelerio (degeni) - Thymetum zygioidis (Stânca, Haidar).
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 4 specii din Lista roşie europeană (Anexa 1),
la care se adaugă 22 de specii din Lista roşie naţională, Campanula romanica fiind considerată
specie de interes comunitar (O 1198 - a2b; R6).
REZERVAŢIA VALEA OSTROVULUI - 61,8 ha, comuna Dorobanţu

În rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică, geologică, forestieră, peisagistică) o serie de
asociaţii şi specii mai rare în siturile studiate (Pl. 12b; Fig.27) conferă un anumit specific acesteia, în
această categorie fiind incluşi: cenotaxonii Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10
situri), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5 situri), Querco pedunculiflorae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri);
taxonii ameninţaţi Coronilla scorpioides (+/ 4 situri), Crocus flavus (r/ 2 situri), Fritillaria orientalis
(+/ 2 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 situri),
Orchis purpurea (r-+/ 2 situri), Platanthera chlorantha (+/ 6 situri). Tot aici au fost identificate
formaţiuni carstice de tipul grotelor.
Rezervaţia este amplasată pe substrat calcaros ce aflorează pe culmi, respectiv pe depozite
loessoide, caracteristice pentru văi şi versanţi inferiori.
Relieful se caracterizează prin predominarea versanţilor mai mult sau mai puţin accentuaţi,
culmile şi văile având o pondere redusă. Altitudinile medii sunt de 240 m, valorile extreme fiind
cuprinse între 170 şi 270 m (Amenajamentul U.P.I Cârjelari, O.S.Cerna, 2002).
În cuprinsul rezervaţiei sunt întâlnite cernoziomuri cambice, tipice şi litice
(Amenajamentul UP I Cârjelari, OS Cerna, 2002) precum şi litosoluri.
Din punct de vedere climatic, după Köpen, rezervaţia se încadrează în provincia climatică
Dfcx. Temperatura medie anuală este de 10,8oC. Cea mai scăzută temperatură medie este de –
16oC, cea mai ridicată fiind de 28oC. Precipitaţiile medii anuale totalizează 480 mm
(Amenajamentul UP I Cârjelari, OS Cerna, 2002).
Valoarea peisagistică a rezervaţiei este remarcabilă, în primul rând datorită diversităţii
habitatelor (poieni stepice, rarişti, păduri, grote), aceasta fiind accentuată în perioadele de
înflorire a unor specii ca Fritillaria orientalis, Orchis purpurea etc. Poienile situate pe vârfurile
dealurilor constituie puncte de perspectivă asupra masivului forestier dinspre Cârjelari, Dealului
Ghiunghiurmez şi a altor zone din Podişul Casimcei.

În cuprinsul habitatelor de pădure (57,8 ha - 93,5 %), se întâlnesc şi suprafeţe reduse de
stâncării sau soluri pietroase (4,0 ha - 6,5 %). Suprafeţele reduse de rarişti, reprezentate prin
asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 din zona poienilor stepice, se
înscriu în habitatul „Silvostepă din Dobrogea”. În rezervaţie mai sunt prezente şi habitatele „54.1
Izvoare”, respectiv „65 Peşteri”, reprezentat printr-o grotă de mici dimensiuni.
Covorul vegetal este dominat de păduri balcanice, în cadrul cărora se găsesc şi poieni cu
vegetaţie stepică şi saxicolă. Aici au identificaţi până în prezent 9 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este constituită din asociaţii de stepă petrofilă (H 34.9211), precum Sedo
hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 şi Festucetum callierii Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970, respectiv de stepă de loess (H 34.92), Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988.
Vegetaţia forestieră este reprezentativă pentru pădurile balcanice, respectiv pentru
asociaţiile Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22), Nectaroscordo-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (H 41.76833), pentru pădurile submediteraneene - Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), respectiv pentru pădurile de silvostepă de tipul Galio
dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724).
Flora rezervaţiei se remarcă prin prezenţa a 15 specii din Lista roşie naţională (Anexa 1).
5.1.2. Arii protejate constituite prin Legea nr. 5 /2000

Descrierea limitelor şi a zonării interioare a Parcului Naţional Munţii Măcinului, precum şi
harta acestuia sunt prezentate în HG 230 /2003 şi O 552 /2003.
PARCUL NAŢIONAL MUNŢII MĂCINULUI - 11.321 ha, oraşul Măcin, comunele

Greci, Cerna, Hamcearca, Luncaviţa, Jijila
Întrucât date asupra cadrului natural şi peisagistic, florei şi vegetaţiei Munţilor Măcin,
rezultate în urma studiilor proprii au fost publicate anterior (PETRESCU 1994; PETRESCU
1996A; PETRESCU 1996B; PETRESCU 2000A; PETRESCU 2000B; PETRESCU et al. 2006),
în prezentarea de faţă vor fi expuse doar informaţii recente, sintetizate în urma prelucrării datelor
după apariţia publicaţiilor respective.
În cadrul acestor cercetări au fost studiate 4 sectoare /situri din cadrul parcului naţional,
respectiv Valea Fagilor (VF) şi teritoriile administrative incluse în parc aparţinând oraşului Măcin
(oM-PNMM) şi comunelor Cerna (cCe-PNMM) şi Greci (cG-PNMM), în paranteze fiind
menţionat pentru fiecare taxon, cenotaxon sau habitat sectorul în care a fost identificat (Pl. 13 a, b).
În afară de caracterul unic din punct de vedere geologic, Munţii Măcinului, cei mai vechi
munţi din ţară, se impun şi prin peisajul lor caracteristic, ce nu se mai regăseşte la nivel naţional,
rezultat al combinaţiei dintre aspectele geomorfologice - în care un rol major revine
formaţiunilor granitice megalitice- şi fitocenocomplexele tipice pentru majoritatea etajelor şi
zonelor de vegetaţie din Dobrogea (păduri balcanice, submediteraneene, silvostepă şi stepă).
Din punct de vedere fitocenotic originalitatea parcului naţional constă în primul rând în
existenţa unor asociaţii prezente doar în Munţii Măcinului sau în imediata lor vecinătate, cum
sunt făgetele din rezervaţia Valea Fagilor, ce constituie un habitat distinct, de interes comunitar,
respectiv „41.1F (91X0*) Păduri dobrogene de fag”, încadrat provizoriu în cenotaxonul Carpino-
Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (VF/ 2 situri). Este de
menţionat că o suprafaţă foarte redusă, sub 1 ha, din acest habitat, limitrofă rezervaţiei Valea
Fagilor, este prezentă şi în situl Horstul Dobrogean.
O serie de alte asociaţii prezente aici pot fi considerate vulnerabile la nivelul siturilor
studiate. Dintre acestea amintim: Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970
(cG-PNMM / 10 situri), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (cG-PNMM / 3 situri), Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (cCe-PNMM, cG-PNMM, VF / 10 situri), Fraxino
134 Mihai PETRESCU
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (cG-PNMM / 9 situri), Nectaroscordo-Tilietum

tomentosae Doniţă 1970 (cG-PNMM / 5 situri), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (cG-PNMM / 8 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (cCe-
PNMM / 8 situri). La acestea se adaugă asociaţia Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae
(cG-PNMM / 6 situri), descrisă (PETRESCU 2000-2001) pe baza unor relevee din respectivul
sector al parcului, unde se întâlnesc cele mai întinse şi tipice suprafeţe din România ale acestui
cenotaxon extrem de rar, endemic pentru Dobrogea.
La nivelul siturilor studiate, specia Cheilanthes marantae (r-+, cG-PNMM; r, oM-PNMM/
2 situri) a fost inventariată doar în acest parc. Dintre numeroasele specii ameninţate, o parte au
fost identificate în puţine alte situri studiate, cum este cazul taxonilor: Achillea ochroleuca (r,
oM-PNMM/ 8 situri), Alyssum minutum (+, oM-PNMM/ 2 situri), Celtis glabrata (4, cG-
PNMM/ 8 situri), Centaurea napulifera (+ , cG-PNMM/ 10 situri), Galanthus plicatus (+ , cCe-
PNMM/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+, cG-PNMM/ 8 situri), Neottia
nidus-avis (+ , cCe-PNMM/ 2 situri), Orchis morio (+, cG-PNMM/ 7 situri), Platanthera
chlorantha (+, cG-PNMM/ 6 situri), Scutellaria orientalis (1, oM-PNMM/ 9 situri), Sedum
caespitosum (1, cG-PNMM/ 6 situri), Silene cserei (+, oM-PNMM/ 3 situri), Spiraea crenata (3-
4, cG-PNMM/ 6 situri), Stipa ucrainica (+, cG-PNMM/ 8 situri).
Habitatele „Silvostepă din Dobrogea” şi „54.1 Izvoare” au fost identificate în două
sectoare (cCe-PNMM, cG-PNMM).
În cuprinsul sectoarelor analizate au fost inventariaţi 15 cenotaxoni, ceea ce reprezintă
numărul maxim înregistrat în ariile protejate studiate.
Vegetaţia ierboasă ocupă suprafeţele cele mai întinse în Culmea Pricopanului (oM-PNMM,
cG-PNMM), respectiv în zona Greci (cG-PNMM), fiind reprezentată prin pajişti de stepă
petrofilă (34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 (cG-
PNMM, oM-PNMM), Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (cG-
PNMM, oM-PNMM) sau stepă de loess, primară: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961 (H 34.92/ oM-PNMM), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H
34.9213/ cG-PNMM) sau secundară: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (H 34.92/
cG-PNMM, oM-PNMM).
Vegetaţia arbustivă are ca notă caracteristică prezenţa asociaţiei Spireetum crenatae Morariu
et Ularu 1981 (H 31.8B71/ cG-PNMM) aici fiind întâlnite cele mai întinse şi reprezentative
tufărişuri de acest tip dintre puţinele situri în care a fost întâlnit cenotaxonul (3 situri).
Vegetaţia forestieră se remarcă prin asociaţia Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum
tomentosae Mititelu et al. 1977 (H 41.1F/ VF), alături de care sunt reprezentate toate etajele şi
zonele de vegetaţie forestieră din Dobrogea de Nord, respectiv pădurile balcanice: Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H 41.2C22/ cCe-PNMM, cG-PNMM, VF), Fraxino
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831/ cG-PNMM), Nectaroscordo-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832/ cG-PNMM), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (H 41.76833/ cG-PNMM), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H
41.76834/ cCe-PNMM); pădurile submediteraneene: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970 (H 41.73723/ cG-PNMM) şi de silvostepă: Galio dasypodi-Quercetum pubescentis
Doniţă 1970 (H 41.73724/ cG-PNMM), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (cG-PNMM).
În afară de taxonii ameninţaţi prezentaţi în publicaţiile anterioare, prin prelucrarea
ulterioară a datelor, în Parcul Naţional Munţii Măcinului au fost inventariate 34 de specii din
Lista roşie naţională (Anexa 1), din care 6 taxoni figurează şi în Lista roşie europeană,
Campanula romanica fiind în plus şi specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
REZERVAŢIA DEALUL BUJORULUI - 50,8 ha, comunele Ciucurova, Nalbant

Rezervaţia (Pl. 14 a; Fig.28) se remarcă prin populaţiile importante de Paeonia peregrina (+-
2/ 21 situri), specie inclusă în Lista roşie naţională, alături de care mai pot fi întâlnite şi alte specii
ameninţate, cum sunt: Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Coronilla scorpioides (+/ 4 situri), Rumex
tuberosus (+/ 3 situri).
Rezervaţia este situată la o altitudine de 100 - 260 m, fiind situată pe un versant cu
expoziţie predominant sudică. Valoarea sa estetică este remarcabilă, îndeosebi în perioada
înfloririi bujorilor.
În cuprinsul rezervaţiei rariştile din zona poienilor stepice pot fi încadrate în habitatul
„Silvostepă din Dobrogea”. În total au fost inventariate 5 asociaţii vegetale.
Vegetaţia ierboasă, întâlnită pe suprafeţe reduse în poienile situate îndeosebi în partea
superioară a versanţilor, este formată din pajişti tipice pentru stepa de loess (H 34.92), primară:
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970)
Popescu, Sanda 1988, sau secundară: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră identificată până în prezent are un aspect mozaicat în care se
întrepătrund pădurile submediteraneene (Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă
1970) cu cele de silvostepă (Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970).
În cuprinsul rezervaţiei au fost identificate 8 specii din Lista roşie naţională.
REZERVAŢIA FÂNTÂNA MARE - 0,3 ha, comuna Slava Cercheză.

Nota specifică rezervaţiei este conferită de prezenţa unui pâlc de liliac care, împreună cu cel din
rezervaţia Valea Oilor, reprezintă singurele locaţii în care Syringa vulgaris vegetează în mod natural
în judeţul Tulcea (Pl. 14a; Fig.28), staţiuni citate şi în literatură (SĂVULESCU et al. 1976). Cele
două specii ameninţate identificate aici, relativ rar întâlnite în alte situri, respectiv Asphodeline lutea
(r/ 4 situri) şi Crocus reticulatus (+/ 8 situri), conferă o notă distinctivă acestei rezervaţii.
Rezervaţia este amplasată la baza unui versant cu înclinare de aproximativ 20o. În perioada
înfloririi liliacului rezervaţia conferă o valoare peisagistică aparte cadrului pitoresc al văii
Başpunarului.
În rezervaţie au fost inventariaţi doar 2 cenotaxoni arbustivi.
Vegetaţia arbustivă ce justifică consituirea rezervaţiei este reprezentată în principal printr-
un pâlc de liliac Syringa vulgaris, fitocenoză ce ocupă o suprafaţă de aproximativ 0,13 ha, ce
constituie rezervaţia integrală. Pâlcul are o structură compactă, deasă, cu drajonare abundentă
spre exterior, exemplarele de liliac având diametre maxime de 6 cm. În interiorul pâlcului
vegetează izolat exemplare mature de păr pădureţ (Pyrus pyraster) şi exemplare tinere de ulm
(Ulmus minor). Lângă pâlcul de liliac sunt întâlnite şi tufărişuri de porumbar, încadrate în
asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931.
Până în prezent în rezervaţie au fost întâlnite două specii ameninţate incluse în Lista roşie
naţională (Anexa 1), menţionate în partea introductivă.
REZERVAŢIA KORUM TARLA - 2 ha, oraşul Babadag

Rezervaţia (Pl. 15a) este singura din ţară în care se conservă specia ameninţată, vulnerabilă şi
rară, Sophora jaubertii (4) şi subasociaţia în cadrul căreia taxonul este codominant (DIHORU,
DONIŢĂ 1976), respectiv Cynodonti-Poëtum angustifoliae subas. sophoretosum Dihoru (1969) 1970.
Deşi rezervaţia este situată pe un platou plan, în interiorul pădurii, fără puncte de
perspectivă sau aspecte peisagistice deosebite, înflorirea speciei Sophora prodanii, în lunile iulie
– august conferă o valoare estetică remarcabilă zonei.
Rezervaţia cuprinde o plantaţie forestieră în cadrul căreia vegetaţia naturală este
reprezentată prin asociaţia Cynodonti-Poetum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 subas.
136 Mihai PETRESCU
sophoretosum Dihoru (1969) 1970, citată numai din această rezervaţie, considerată un cenotaxon
de stepă secundară (DIHORU, DONIŢĂ 1970). În cadrul studiilor proprii nu a fost întâlnită
această asociaţie, ci doar o fitocenoză dominată de Sophora jaubertii lipsită de speciile Poa
angustifolia sau Cynodon dactylon.
REZERVAŢIA VALEA OILOR - 0,35 ha, comuna Nalbant

Rezervaţia reprezintă, împreună cu cel de-al doilea pâlc de liliac din zona Fântâna Mare
(Pl. 15b; Fig.28), singurele staţiuni din judeţul Tulcea unde această specie vegetează în mod
natural, staţiuni citate şi în literatură (SĂVULESCU et al. 1976), alături de Paeonia peregrina
(+/ 21 situri), taxon ameninţat cu dispariţia (Anexa 1).
Rezervaţia este situată la baza unui versant cu o înclinare de aproximativ 30o, pe substrat
calcaros. Valoarea peisagistică este maximă în perioada înfloririi liliacului.
Rezervaţia este constituită dintr-un arboret submediteranean, reprezentat printr-un pâlc de
stejar pufos cu mojdrean şi cărpiniţă - asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970. Sub acest arboret vegetează, într-un etaj inferior, un pâlc de liliac (Syringa
vulgaris) pe o suprafaţă de aproximativ 0,15 ha, propus ca rezervaţie integrală. Restul suprafeţei,
respectiv 0,20 ha, constituie zona tampon. Pâlcul de liliac are o structură compactă, foarte deasă,
cu drajonare abundentă perimetrală şi stare de vegetaţie optimă. Diametrul maxim al
exemplarelor de liliac este de 8 cm, iar înălţimea maximă de 3 m.
REZERVAŢIA VÂRFUL SECARU - 34,5 ha, comuna Ciucurova

Din punct de vedere geologic şi geomorfologic, importanţa conservării vârfului Secaru
derivă din caracterul acestuia de martor de eroziune granitic şi de cel mai înalt vârf (400 m) din
cuprinsul podişului calcaros al Babadagului (Pl. 16a; Fig.30).
În cuprinsul rezervaţiei au fost inventariate unele asociaţii rar întâlnite în alte situri
studiate, respectiv: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831/ 9 situri),
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832/ 5 situri), Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 subas. anthriscosum nemorosae (H 41.76834/ 8 situri). Ultimul
cenotaxon a fost identificat şi descris ca subasociaţie, până în prezent, numai din acest sit
(PETRESCU 2004B).
Specia Rosa turcica (+) este întâlnită doar în acest sit din cele studiate. Caracterul
particular al rezervaţiei este conferit şi de alte specii precum Achillea ochroleuca (+/ 8 situri),
Allium flavum ssp. tauricum (+/ 3 situri), Allium guttatum (+/ 4 situri), Galanthus plicatus (+/ 8
situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+/ 8 situri), Orchis morio (r-+/ 7 situri),
Ornithogalum fimbriatum (+/ 5 situri), Scorzonera mollis (+/ 8 situri), Smyrnium perfoliatum (+/
2 situri).
În rezervaţie predomină versanţii, cu pante şi expoziţii diverse, ce înconjoară vârful Secaru.
Acesta constituie un punct de perspectivă remarcabil asupra masivului forestier şi dealurilor cu
vegetaţie stepică din podişurile Babadag şi Casimcea.
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este reprezentat prin câteva rarişti din zona poienilor
stepice. În rezervaţie au fost identificaţi până în prezent 7 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, răspândită în cele câteva poieni de pe culmile şi versanţii sudici ai
rezervaţiei, constă în pajişti de stepă petrofilă (H 34.9211)- Sedo hillebrandtii-Polytrichetum
piliferi Horeanu et Mihai 1974, Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970,
respectiv de stepă de loess (H 34.92), primară-Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu,
Sanda 1988, sau secundară-Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră cuprinde păduri balcanice de tip Nectaroscordo-Tilietum tomentosae

Doniţă 1970 (H 41.76832), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 subas.
anthriscosum nemorosae (H 41.76834), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970
(H 41.76831).
Cu toată aria sa redusă, în această rezervaţie naturală au fost inventariaţi 19 taxoni, ce
figurează în Lista roşie naţională (Anexa 1), Galanthus plicatus fiind inclus în Lista roşie
europeană.
5.1.3. Rezervaţii protejate pe plan local

În această categorie intră o singură rezervaţie, protejată prin Planul urbanistic general al
comunei Niculiţel.
REZERVAŢIA „LA MONUMENT”-NICULIŢEL - 18,00 ha, comuna Niculiţel

Dintre cenotaxonii reprezentativi pentru această rezervaţie (Pl. 16b; Fig.31) se pot cita
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri), Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă
1970 (9 situri), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri).
Rezervaţia este unul din rarele situri studiate în care au fost identificate speciile Crocus
chrysanthus (+/ 8 situri), Galanthus plicatus (+-1/ 8 situri), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+/ 2
situri), Smyrnium perfoliatum (+/ 2 situri), Stipa ucrainica (+/ 8 situri).
Aria protejată este caracterizată prin altitudini 200 - 280 m, prin prezenţa culmilor
rotunjite, a abrupturilor stâncoase, versanţilor accentuaţi, în special în partea nordică.
Rezervaţia asigură un cadru natural de o mare atractivitate în lungul drumului judeţean
Niculiţel - Izvoarele, oferind puncte de perspectivă asupra depresiunii Niculiţel, dealurilor
stâncoase ce o înconjoară, precum şi a luncii Dunării.
Dominat de păduri balcanice, covorul vegetal are o structură complexă, ce include de
asemenea rarişti, pajişti stepice şi vegetaţie saxicolă, până în prezent fiind identificaţi 9
cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă reuneşte asociaţiile de stepă petrofilă (H 34.9211): Sedo hillebrandtii -
(1969) 1970 şi Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, respectiv pe cele
ale stepei de loess (H 34.92) Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941,
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958, la care se adaugă Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213), în care au fost incluse numai
suprafeţele în care apare ca s singură specie diferenţială Stipa ucrainica.
Vegetaţia forestieră din rezervaţie se încadrează în etajul pădurilor mezofile de foioase
balcanice şi este reprezentată prin asociaţiile Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (H
41.2C22), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H 41.76831), Galantho plicatae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76834).
În această rezervaţie, în ciuda suprafeţei reduse au fost înregistraţi 25 de taxoni din Lista
roşie naţională (Anexa 1), din care 5 figurează în Lista roşie europeană, Campanula romanica
fiind considerată specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
Pentru aceste arii protejate propuse hărţile au fost transmise de ICEM către
Academia Română, însă deoarece respectivele rezervaţii nu sunt legiferate nu este
posibilă publicarea planurilor de situaţie.
138 Mihai PETRESCU
REZERVAŢIA ARLEANCA - 1,48 ha, comuna Slava Cercheză

În această rezervaţie geologică şi peisagistică a fost semnalată asociaţia Botriochloetum
ischaemi (Kist 1937) Pop 1977, reprezentativă pentru stepa de loess secundară (Pl. 17a).
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei a fost identificată o singură specie ameninţată din
Lista roşie naţională (Anexa 1), respectiv Salvia aethiopis (+/ 17 situri).
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la nord-est de localitatea Slava
Rusă, în apropierea drumului judeţean DJ 223 A, în zona unei cariere săteşti.
REZERVAŢIA COŞARUL MARE - 5,2639 ha, comuna Slava Cercheză

Dintre cenotaxonii identificaţi în cuprinsul rezervaţiei geologice şi peisagistice (Pl. 17a)
este de remarcat prezenţa asociaţiei regionale specifice Dobrogei, Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri).
Specia foarte rară Globularia punctata (+/ 2 situri) a fost identificată în siturile studiate
doar în această rezervaţie, precum şi în aria protejată Pădurea Babadag-Codru. Pe lângă aceasta,
alte specii au fost identificate într-un număr restrâns de situri, cum este cazul taxonilor Achillea
clypeolata (+/ 10 situri) şi Verbascum ovalifolium (r/ 4 situri).
Vegetaţia ierboasă, ce reuneşte 4 cenotaxoni, cuprinde pajişti de stepă primară, petrofilă (H
34.9211), precum asociaţia Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970,
respectiv de stepă de loess: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (H 34.92) şi Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213). Pajiştile de stepă secundară
se încadrează în asociaţia Botriochloetum ischaemi (Kist 1937) Pop 1977 (H 34.92).
roşie naţională (Anexa 1), Agropyron brandzae fiind inclus şi în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la sud de satul Slava Rusă, între
drumul DN22D, limita sudică a comunei Slava Cercheză şi limita fondului forestier.
REZERVAŢIA DEALUL CARATEPE - 31,28 ha, comuna Nalbant

Rezervaţia naturală mixtă se remarcă prin predominarea vegetaţiei arbustive, ce îi conferă o
notă specifică în raport cu celelalte arii protejate din Dobrogea şi din ţară, constituind principalul
obiectiv de conservare (Pl. 18a). Astfel, această vegetaţie este constituită din cenotaxonul
Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri), edificat de specia ameninţată cu dispariţia Prunus tenella
(+-5/ 3 situri), încadrată în Lista roşie naţională în categoria „vulnerabil”. Aceasta reprezintă cea
mai mare populaţie a acestei specii ce a fost semnalată până în prezent în Dobrogea şi probabil la
nivel naţional, constituirea acestei rezervaţii reprezentând o măsură vitală pentru supravieţuirea
acestei specii rare şi a asociaţiei edificate de aceasta. O altă asociaţie reprezentativă pentru
rezervaţie este Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri).
Specia Prunus tenella formează asociaţii proprii pe mai mult de jumătate din suprafaţa
rezervaţiei, în rest fiind prezentă cu indici de abundenţă-dominanţă semnificativi şi în asociaţiile
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum
pubescentis Doniţă 1970, unde formează faciesuri caracteristice ce conferă, de asemenea, o notă
de raritate / unicitate cenotaxonilor din această rezervaţie. Câteva alte specii ameninţate au fost
inventariate în puţine dintre situri studiate, între acestea fiind incluse: Achillea clypeolata (+-1/
10 situri), Onobrychis gracilis (+/ 10 situri), Stipa ucrainica (+/ 8 situri).
Peisajul rezervaţiei este unic, cel puţin în cadrul Dobrogei, îndeosebi în perioada de
înflorire a speciei Prunus tenella, ce coincide cu cea a taxonului Prunus spinosa, ceea ce
generează privelişti de o mare valoare cromatică, în care nuanţele de roz şi alb se întrepătrund.
Rezervaţia este amplasată pe un deal în cadrul căruia predomină versanţii cu înclinare
redusă şi medie, culmile fiind rotunjite.
În cadrul rezervaţiei au fost observate pe suprafeţe reduse litosoluri, cea mai mare parte din
aceasta fiind ocupată de cernoziomuri, conform hărţii solurilor (POPOVICI et al. 1984).
În zona respectivă nu există nici un curs de apă sau izvor.

Climatul caracteristic acestei zone din sectorul de influenţă estică, continentală, este cel de
dealuri joase (TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii şi precipitaţiilor
Culmile dealurilor oferă puncte de perspectivă asupra Podişului Niculiţelului spre nord,
respectiv Podişului Babadag, către sud.
Tipul major de habitat se încadrează în categoria formaţiunilor ierboase / tufărişuri, la care
se adaugă pâlcuri de păduri scunde. Rariştile tufărite sunt incluse în habitatul „Silvostepă din
Dobrogea”.
În rezervaţie au fost identificaţi, până în prezent, 5 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, concentrată în partea superioară a dealului Caratepe este reprezentată
prin pajişti ale stepei de loess, precum Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988
(H 34.92) şi Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (H 34.9213).
Vegetaţia arbustivă este constituită din cenotaxonii Prunetum tenellae Soó 1946 şi Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931, ce se întrepătrund în numeroase zone ale rezervaţiei.
Vegetaţia forestieră este compusă din pâlcuri de păduri de silvostepă cu arbori tineri, cu
port arbustiv, aparţinând asociaţiei Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H
41.73724).
În cuprinsul rezervaţiei au fost identificaţi până în prezent 11 taxoni din Lista roşie
naţională (Anexa 1), din care Stipa ucrainica este inclusă şi în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la nord de comuna Nalbant, fiind
reprezentată prin pajiştile cu tufărişuri şi plantaţii încadrate în parcela cadastrală P53, situate în
mijlocul unor terenuri agricole.
REZERVAŢIA DEALUL IZVORULUI- 649,2391 ha, comunele Nalbant şi Mihai Bravu

Aria protejată este propusă ca rezervaţie mixtă (Pl. 18b). Cercetările privind patrimoniul
natural al acestei rezervaţii propuse se află într-o fază incipientă. Cu toate acestea, până în prezent
au fost identificate numeroase specii ameninţate şi / sau protejate de floră şi faună, precum şi
cenotaxoni sau habitate rare şi periclitate.
Dintre ariile protejate constituite sau propuse la nivel naţional, această rezervaţie reprezintă
unica staţiune din ţară în care se conservă specia ameninţată Artemisia pedemontana (Artemisia
caucasica), specie considerată dispărută (OLTEAN et al. 1994), regăsită recent (2004) în staţiunea
clasică (lângă satul Turda), prin cercetări proprii, aflându-se în pragul dispariţiei la nivel naţional.
Specia se află aici la limita vestică a arealului său, unde are o răspândire cu totul insulară, lângă
satul Turda, judeţul Tulcea (staţiune confirmată şi prin studii proprii), respectiv la Capul Caliacra,
în Bulgaria (Dihoru, Doniţă, 1970). În afară de respectiva specie, reprezentativi pentru flora
rezervaţiei sunt şi taxonii ameninţaţi Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), Achillea clypeolata
(+/ 10 situri), Centaurea napulifera (+/ 10 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9
situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 situri), Minuartia adenotricha (+/ 8 situri),
Paronychia cephalotes (+/ 7 situri), Scutellaria orientalis (+/ 9 situri).
Rezervaţia constituie singura arie protejată din cele legiferate sau propuse, din ţară şi din
Europa, în care se conservă asociaţia Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970
subas. artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992. Tot aici este
răspândită şi asociaţia regională specifică Dobrogei Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae
Dihoru (1969) 1970 (10 situri).
Din punct de vedere geologic rezervaţia este situată în Podişul Babadag, pe depozite ce alcătuiesc
un înveliş de tip platformă care aparţine cretacicului mediu şi superior (ONCESCU 1965; MUTIHAC,
IONESI 1974; MUTIHAC 1990).
140 Mihai PETRESCU
Rezervaţia este situată într-o zonă deluroasă, cu altitudini maxime de 190,6 m, în care
predomină versanţii slab înclinaţi, cei accentuaţi fiind întâlniţi îndeosebi în partea nordică a ariei
protejate propuse.
Datorită substratului calcaros, în rezervaţie există un singur izvor. În apropierea acesteia
trece râul Taiţa.
Conform hărţii climatice (TUFESCU 1974) rezervaţia se încadrează în climatul de dealuri
joase, în sectorul de influenţă estică, continentală. Conform datelor meteorologice sintetizate în
lucrarea Cercetări ecologice în Podişul Babadag, temperaturile medii anuale sunt în jur de
10,6oC, iar precipitaţiile medii anuale de 480 mm, acestea fiind caracteristice stejăretelor de
stejar pufos cu scumpie (POPESCU-ZELETIN et al. 1971).
Înălţimile din rezervaţie oferă puncte de perspectivă asupra Podişului Babadag, văii Taiţei,
Dealului Deniztepe şi asigură un cadru peisagistic deosebit drumului naţional DN 22 A.
Tipul major de habitat este reprezentat prin formaţiuni ierboase / tufărişuri, urmate de
păduri / rarişti, respectiv de stâncării / soluri pietroase. Habitatul „54.1 Izvoare” este reprezentat
printr-un izvor cu debit apreciabil, în nordul rezervaţiei.
Rezervaţia este reprezentativă pentru vegetaţia pe substrat calcaros caracteristică Podişului
Babadag şi cuprinde păduri şi rarişti de silvostepă ce alternează cu poieni stepice, până în prezent
fiind inventariate 9 asociaţii vegetale.
Vegetaţia saxicolă şi stepică este reprezentată prin cenotaxoni caracteristici pentru stepa
petrofilă (H 34.9211), precum Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, Agropyro brandzae-Thymetum
zygioidi Dihoru (1969) 1970, inclusiv subasociaţia artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969,
1970) Popescu, Sanda 1992. Stepa de loess primară include cenotaxonii Stipetum capillatae
(Hueck 1931) Krausch 1961 (H 34.92), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969)
1970 (H 34.9213), la care se adaugă asociaţia secundară Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977 (H 34.92).
Vegetaţia arbustivă, ce ocupă suprafeţe reduse, se înscrie în asociaţia Pruno spinosae-
Vegetaţia forestieră se prezintă sub forma unor rarişti sau pâlcuri de pădure încadrate în
asociaţiile Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724) şi Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723).
Până în prezent au fost identificate prin cercetări proprii un număr de 11 specii ameninţate cu
dispariţia la nivel naţional (Anexa 1), din care trei sunt cuprinse în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia cuprinde toate păşunile, inclusiv cele
împădurite situate la sud de comuna Nicolae Bălcescu, încadrate aproximativ între drumul
naţional DN22A, drumul judeţean DJ 229, limita sudică a intravilanului satului Turda, limita
fondului forestier şi drumul comunal Nicolae Bălcescu- Slava Cercheză.
REZERVAŢIA DEALUL LUNG - 2,347 ha, comuna Slava Cercheză

Rezervaţia are în primul rând o valoare paleontologică, datorită fosilelor identificate aici. Pe
lângă asociaţia endemică pentru stâncăriile dobrogene Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi
Horeanu et Mihai 1974, rezervaţia geologică şi peisagistică (Pl. 19a) se individualizează şi prin
speciile ameninţate Achillea clypeolata (+/ 10 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (1/ 9
situri), Onobrychis gracilis (r/ 10 situri) şi Ornithogalum sibthorpii (+/ 3 situri).
Vegetaţia ierboasă cuprinde trei asociaţii tipice pentru pajiştile stepice primare, petrofile (H
34.9211), de tipul Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, respectiv
pentru stepa de loess primară, cum este asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961 (H 34.92). Stepa de loess secundară se încadrează în cenotaxonul Botriochloetum ischaemi
(Kist 1937) Pop 1977 (H 34.92).
Până în prezent au fost identificate 8 specii ameninţate cu dispariţiala nivel naţional (Anexa 1).
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia este situată la nord - est de localitatea Slava
Rusă, fiind cuprisă aproximativ între drumul DN 22D şi limita terenurilor agricole şi cea a
fondului forestier, fiind situată pe amplasamentul unor mici cariere săteşti.
REZERVAŢIA TROESMIS - 93,26 ha, com. Turcoaia

Rezervaţia naturală peisagistică (Pl. 19b) are ca notă caracteristică îmbinarea între peisajele
de tip stepic, arid şi întinderile acvatice ale Dunării. Caracteristic pentru versanţii abrupţi pe
substrat loessoid este cenotaxonul Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958
(5 situri), rar întâlnit în celelalte situri inventariate. Pe stâncăriile din şisturi paleozoice a fost
identificată specia Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), inclusă în Lista roşie europeană.
Rezervaţia face parte, din punct de vedere geologic, din Unitatea Măcin, fiind situată în
zona învelişului sedimentar paleozoic. Acesta aflorează în nord-vestul rezervaţiei, în colina
Igliţa, sub forma unui complex de roci, reprezentat prin cuarţite, şisturi ardeziene, grezocalcare,
silicolite etc. (MUTIHAC 1990).
Relieful rezervaţiei este constituit din platouri, versanţi cu pante accentuate către Dunăre şi
line în rest, ravene săpate în loess, maluri lutoase argiloase şi mai puţin maluri stâncoase.
Rezervaţia se situează în zona de contact a cernoziomurilor carbonatice cu solurile de luncă
(COTEŢ, POPOVICI 1972).
În perimetrul rezervaţiei nu există cursuri de apă sau izvoare ci doar formaţiuni torenţiale,
de tipul ravenelor săpate în loess. Limitrof ariei protejate curge fluviul Dunărea.
(TUFESCU 1974). Valorile medii anuale ale temperaturii corespund izotermei de 11oC.
Precipitaţiile medii anuale se situează sub 450 mm (POPOVICI et al. 1984).
Valoarea peisagistică a rezervaţiei este amplificată de existenţa unor puncte de perspectivă
asupra Dunării, Parcului Naţional Munţii Măcinului şi muntelui Iacobdeal. Trebuie menţionat că
peisajul este afectat în partea sudică a sitului de unele construcţii sau conducte abandonate,
pentru care se recomandă măsuri de reconstrucţie ecologică. O altă problemă o constituie
păşunatul excesiv, care accentuează eroziunea solului. Rezervaţia asigură un cadru natural
atractiv pentru traseele turistice pe braţul Dunărea Veche, cât şi pentru cetăţile romane.
Tipul major de habitat este reprezentat prin formaţiuni ierboase (81,29 ha - 87,1 %), la care
se adaugă stîncării (8,17 ha - 8,8 %) şi terenuri agricole (3,55 ha - 3,8 %).
Din punct de vedere al vegetaţiei, predomină pajiştile stepice şi, în mai mică măsură,
vegetaţia saxicolă.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin stepa petrofilă (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-
Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974. Cenotaxonii stepei de loess (H 34.92), primare:
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958, sau secundare: Artemisio austriacae-
Poëtum bulbosae Pop 1970.
Până în prezent au fost identificaţi 3 taxoni din Lista roşie naţională (Anexa 1), dintre
acestea Ornithogalum amphibolum fiind menţionat şi în Lista roşie europeană.
Delimitare provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia estec reprezentată prin păşunile cuprinse
între malul Dunării, limita nord-estică a comunei Turcoaia, drumul de exploatare De 43, care în
estul rezervaţiei pătrunde pe teritoriul acesteia, după care se orientează perpendicular pe cursul
fluviului către nord, punct în care limita rezervaţiei se îndreaptă spre Dunăre.
5.1.5. Situri naturale neprotejate

Cele 100 de situri studiate, în cea mai mare parte sunt incluse în arii protejate (constituite
sau propuse) sau în situl (complexul de situri) „Horstul Dobrogean” (neprotejat). În afara
acestuia a fost studiate şi un alt sit neprotejat, Taşburun (Tb).
142 Mihai PETRESCU
TAŞBURUN - comuna Jurilovca

Situl reprezintă dealurile calcaroase situate pe malul lacului Razim, la câţiva kilometri sud
de Cetatea Enisala, respectiv de bălţile Başcialâc şi Taşburun, limita lui sudică fiind la începutul
celui de-al doilea golf important către sud-est (Pl. 20a).
Zona a fost cercetată expeditiv, fiind efectuat un releveu doar în fragmentul de asociaţie din
tipul Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri), având în vedere raritatea şi marea sa
importanţă conservativă. Acesta are ca notă distinctivă prezenţa unui strat arbustiv de Paliurus
spina-christi, asemănător situaţiei din rezervaţia Celea Mare-Valea lui Ene.
În cursul cercetărilor preliminare, din acest sit au fost inventariaţi 4 taxoni din Lista roşie
naţională (Anexa 1), din care 3 sunt rari în alte situri, precum Muscari neglectum (+/ 8 situri),
Paliurus spina-christi (1/ 10 situri), Celtis glabrata (4/ 8 situri). La aceştia se adaugă specia
Asparagus verticillatus (+/ 35 situri), frecventă în alte situri.
HORSTUL DOBROGEAN
Cercetările desfăşurate pe teritoriul judeţului Tulcea, în cuprinsul horstului dobrogean, au
condus la delimitarea unei zone de 84.915 ha ce reuneşte cea mai mare parte din habitatele şi
speciile de interes protectiv din cuprinsul Podişului Dobrogei (Pl. 20 b; 21; 22; Fig.32-34).
Deşi nu este o arie protejată, acest sit reuneşte specii, habitate, peisaje protejate şi / sau
reprezentative, inclusiv în afara rezervaţiilor naturale existente şi propuse, asigurând conectarea
acestora şi a majorităţii suprafeţelor cu habitate naturale din nordul Dobrogei. În acest sens s-a
recurs şi la delimitarea de coridoare ecologice reprezentate prin vegetaţie naturală sau
seminaturală. În sit nu au fost cuprinse suprafeţe de intravilan, iar suprafaţa de terenuri agricole
sau antropizate a fost redusă la minim, prin includerea în perimetrul sitului doar a enclavelor de
acest tip. Astfel, suprafeţele de terenuri agricole sau antropizate nu sunt reprezentative pentru
patrimoniul natural. Prezenţa terenurilor arabile explică aspectul inevitabil sinuos al limitei
sitului, specific pentru habitatele naturale de la altitudini reduse, unde fragmentarea este mult
mai mare decât în cazul habitatelor incluse în parcurile naţionale sau naturale din Carpaţi, cu
aspect mult mai compact.
Situl concentrează majoritatea ariilor protejate (constituite sau propuse) din partea de podiş
a judeţului, precum şi cea mai mare parte a terenurilor de interes peisagistic şi ecologic deosebit.
Aceasta se datorează substratului geologic variat şi reliefului relativ accidentat ce generează
peisaje de mare valoare estetică şi ecologică, reprezentative pentru habitatele de păduri, pajişti,
stâncării etc. Cea mai mare parte a sitului este constituită din suprafeţe cu vegetaţie naturală
(păduri, păşuni, tufărişuri, zone umede), stâncării, cursuri de apă, aflate aproape în totalitate în
proprietate publică, respectiv din fond forestier proprietate de stat. Suprafeţele de păşuni şi / sau
păşuni împădurite sunt în general în administrarea localităţilor pe al căror teritoriu se află. În sit
mai există suprafeţe extrem de reduse de terenuri agricole sau alte terenuri antropizate ce nu au
putut fi excluse, datorită poziţionării lor în interiorul suprafeţelor de habitate naturale.
Situl Horstul Dobrogean poate fi divizat în mai multe sectoare (Fig. 32) ce se suprapun
aproximativ unităţilor geografice ale horstului dobrogean, respectiv: Munţii Măcinului-Sud
(MMS), Podişul Niculiţel (PN), Dealurile Tulcei (DT), Podişul Babadag (PB), Podişul Casimcei
(PCa).
Metodologia, precum şi alte aspecte ce au stat la baza elaborării acestui sit sunt expuse în
alte lucrări deja publicate (PETRESCU, CUZIC, PANAIT 2006; PETRESCU et al. 2006;
CUZIC, PETRESCU 2006).
În lucrarea de faţă sunt prezentate alte aspecte ce actualizează informaţiile prezentate în
lucrările amintite, elaborate pe baza cercetărilor de teren şi a prelucrării datelor ce au avut loc
după elaborarea acestor publicaţii.
Importanţa conservativă a sitului
Situl Horstul Dobrogean reuneşte o serie de bunuri ale patrimoniului natural ce îi conferă o
valoare ecologică remarcabilă, reprezentată prin:
a. Patrimoniul natural şi peisagistic al horstului dobrogean, diferit de cel cuprins în parcurile

naţionale / naturale româneşti existente, cu excepţia Parcului Naţional Munţii Măcinului, în care nu
se regăsesc însă numeroase bunuri ale patrimoniului natural şi peisagistic din situl Horstul
Dobrogean. Acest sit conservă habitate, asociaţii vegetale şi specii ameninţate şi/sau reprezentative
pentru unitatea biogeografică a Podişului Dobrogean, din care multe sunt endemice, ce nu se
regăsesc în ariile protejate existente, naţionale sau europene.
b. Specii şi habitate, în primul rând cele ce necesită constituirea de arii speciale de
conservare (conform OUG 236 /2000 cu modificări, inclusiv O 1198 /2005), taxoni protejaţi prin
convenţiile internaţionale la care statul român a aderat, specii din listele roşii naţionale, precum şi
alte specii / habitate rare sau reprezentative. Pentru majoritatea acestor habitate (şi pentru
numeroase specii de plante) situl include cea mai mare parte a arealului naţional şi chiar mondial,
având în vedere marea lor specificitate pentru Podişul Dobrogean.
c. Aria de protecţie avifaunistică Pădurea Babadag - Niculiţel, de importanţă europeană
(Important Bird Areas in Europe, 2000) şi cele două masive forestiere din sit, ce reprezintă cele
mai întinse păduri de tei din Europa.
d. 22 de rezervaţii legal constituite (L 5 /2000, HG 2151 /2004) de importanţă naţională, o
rezervaţie protejată la nivel local, precum şi patru rezervaţii propuse (Figura 33).
e. Numeroase alte bunuri ale patrimoniului natural aflate în afara ariilor protejate existente,
pentru care situl are şi rolul de coridor ecologic care permite schimbul de gene între populaţiile
aceleiaşi specii situate în ariile protejate existente.
Patrimoniul natural al sitului
În continuare vor fi succint descrise principalele bunuri ale patrimoniului natural din sit ce
conferă acestuia o importanţă naţională şi / sau internaţională.
Floră - specii ameninţate
Listele speciilor de plante ameninţate din perimetrul sitului Horstul Dobrogean se regăsesc
în cea mai mare parte în alte publicaţii (PETRESCU 1995A, 1995B, 1996, 2000-2001, 2004A,
2004B, PETRESCU, CUZIC, PANAIT 2006; PETRESCU et al. 2006). În continuare va fi
prezentat inventarul actualizat al speciilor ameninţate identificate în acest sit, alte date referitoare
la acestea fiind expuse în anexa 1.
Acest sit este singurul din ţară în care au fost identificate speciile ameninţate Sophora
jaubertii (protejată în rezervaţia Korum Tarla, inclusă în sit) şi Artemisia pedemontana (A.
caucasica), specie considerată dispărută (OLTEAN et al., 1994), regăsită recent, în anul 2004, în
staţiunea clasică, prin cercetări proprii.
Numeroase specii ameninţate, existente în sit, nu se mai întâlnesc în ariile protejate
existente din ţară (cu excepţia unor taxoni răspândiţi în câteva rezervaţii din Dobrogea, neincluse
în sit). Este cazul speciilor din Lista roşie europeană: Campanula romanica, Agropyron
brandzae, Dianthus nardiformis, Galanthus plicatus, Moehringia grisebachii sau incluse în Lista
roşie naţională: Asphodeline lutea, Crocus chrysanthus, Achillea clypeolata, Celtis glabrata,
Centaurea napulifera, Gagea szovitzii, Iris suaveolens, Iris sintenisii, Festuca callieri, Koeleria
lobata, Minuartia adenotricha, Ononis pussila, Ornithogalum sibthorpii, Pimpinella tragium
ssp. lithophila, Satureja caerulea, Silene compacta, Stachys angustifolia, Thymus zygioides.
În cuprinsul acestui sit au fost identificate până în prezent 105 specii din Lista roşie
naţională, inventariate prin studii proprii, dintre care:
– 8 sunt specii de interes internaţional (DH, O 1198, L 13, R6), dintre acestea 7 figurând
în Lista roşie europeană, la care se adaugă Paeonia tenuifolia, protejată atât la nivel naţional cât
şi internaţional (O 1198, R6).
– 97 specii sunt incluse în Lista roşie naţională.
Cea mai înaltă valoare conservativă (inclusiv prioritate de conservare) poate fi atribuită
celor 37 de specii ameninţate cu distribuţie restrânsă (identificate în mai puţin de 10 situri),
întâlnite numai în siturile ce compun Horstul Dobrogean (dintre cele 100 situri studiate).
Numărul cel mai ridicat de astfel de specii a fost inventariat în sectorul Podişul Babadag (30 de
144 Mihai PETRESCU
specii), urmat de Podişul Niculiţel (19 specii), Podişul Casimcei (10 specii), Dealurile Tulcei (2
specii), Munţii Măcinului Sud (1 specie). Dintre speciile enumerate în continuare, cele
subliniate, prezente într-un singur sit, pot fi considerate ca periclitate, restul fiind încadrabile în
categoria „vulnerabil”, cel puţin la nivelul siturilor studiate.
Aceste specii sunt: Allium flavum ssp. tauricum (+, C; +, U; +, VSe), Alyssum linifolium
(+, VM), Anacamptis pyramidalis (r, CT; r, DS; +, PBC), Artemisia pedemontana (2-3, DI),
Astragalus ponticus (r, MCI; +-1, PBC; +, U), Asyneuma anthericoides (+, PBC), Carex
halleriana (+, PBC, +, U), Centaurea marschalliana (r-+, CT; +, MCI; r, PBC), Centaurea
salonitana (+, U), Cephalanthera rubra (+, PBC), Coronilla scorpioides (+, CT; +, DBU; +, U;
+, VOS), Crocus chrysanthus (+, B; +, cSo-DT; 1, DM; +, DS; +, E; +, LMN; +-1, MC; r,
MCO), Crocus flavus (+, U; r, VOs), Delphinium fissum (+, CT), Dianthus pseudarmeria (r,
MC; r, MCI; r-+, PBC; +, Pe), Ferulago confusa (+, CT; r, DS), Fritillaria orientalis (+, CT; +,
VOs), Galanthus elwesii (+, cSC-PB; +, U), Globularia punctata (+, CM; r, PBC),
Himantoglossum hircinum (r, CT; r, DS; +, PBC), Hyacinthella leucophaea (+, CT), Iris
sintenisii (r, cS-PB; +, CT; r-+, PBC; r-+, U), Lathyrus pannonicus (+, U), Limodorum
abortivum (r, CT; r-1, PBC), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+-3, DS; +, LMN), Ononis pussila
(r-1, CT; +-1, MCI; +, PBC; +, U), Orchis purpurea (+, PBC; r-+, VOs), Orchis simia (+, PBC;
+, U), Orchis tridentata (+-1, oB-PB), Ornithogalum fimbriatum (1, CF-DT; +, PBC; +, VSe),
Platanthera bifolia (+, PBC), Rosa turcica (+, VSe), Rumex tuberosus (+, CT; +, DBu; +, U),
Smyrnium perfoliatum (+, LMN; +, VSe), Sophora jaubertii (4, KT), Veratrum nigrum (+, cSC-
PB; +, cC-PCa; +, CT; r-+, PBC), Verbascum ovalifolium (r, CM; r, DG; r, MC; r, VM).
Un număr de 41 de specii ameninţate cu distribuţie restrânsă în siturile studiate, ce pot fi
încadrate în categoria „vulnerabil”, identificate însă şi în alte situri din afara perimetrului
Horstului Dobrogean, au o prioritate de conservare ce se situează pe locul secund, după taxonii
din categoria precedentă. Numărul cel mai ridicat de astfel de specii a fost înregistrat în sectorul
Podişul Niculiţelului (26 specii), urmat de Podişul Babadag (24 specii), Podişul Casimcei (23
specii), Munţii Măcinului Sud (3 specii), pe ultimul loc situându-se Dealurile Tulcei (2 specii).
Aceste specii sunt următoarele:
- din Lista roşie europeană: Colchicum fominii (r, DG; +-1, VM / 4 situri), Galanthus
plicatus (+-1, CT; +, DS; 1, E; +-1, LMN; +-1, MCO; r, PBC; +, VO; +, VSe / 8 situri),
Ornithogalum amphibolum (+, CT; +, DI; +, MCO; +, Pe / 7 situri), Stipa ucrainica (3, cI-PN;
2-3, CT; r-1, DS; 3, E; +, LMN; +, PBC / 8 situri).
- din Lista roşie naţională: Achillea clypeolata (+, CM; +, CT; +, DBU; +, DI; +, DL; +,
MCI; +-1, PBC/ 10 situri), Achillea depressa (r-+, MC; +, MCO/ 3 situri), Achillea leptophylla
(+, M; +, Pe/ 3 situri), Achillea ochroleuca (+-3, CT; r-+, E; +, VSe/ 8 situri), Allium guttatum (r-
1, C; +, MCO; +, VSe/ 4 situri), Alyssum minutum (+, oM-PNMM, VM), Asphodeline lutea (r,
FMa; +, U/ 4 situri), Celtis glabrata (+-4, DS; 3, MCO/ 8 situri), Centaurea napulifera (+, B; +,
cI-PN; +, CT; +, DI; +, E; +, MC; +, MCI; +, PBC; +, U/ 10 situri), Colchicum triphyllum (r, cB-
PCa; +, DM; r, VM/ 7 situri), Crocus reticulatus (r-1, B; r-1, DM +, FMa; r-1, MC; r-1, MCI; r,
PBC/ 8 situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+, MC/ 3 situri), Ephedra distachya (3, cB-PCa;
+, DS/ 4 situri), Euphorbia myrsinites (+, M/ 2 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+,
cB-PCa; +-1, CT; +, DI; +, M; +, MC; +-1, MCI; r, PBC; +, VM/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis
ssp. dobrogensis (+-1, CT; +, DI; 1, DL; +, M; +-1, MCI; +-1, PBC; +-1, VM/ 9 situri), Gagea
bulbifera (+, LMN/ 4 situri), Gagea szovitzii (+, B; +, cC-PCa; +, DG; +, LMN; +-2, MC; +, Pe/
9 situri), Goniolimon collinum (r, MC/ 7 situri), Gymnospermiun altaicum ssp. odessanum (1,
CT; +, DS/ 5 situri), Minuartia adenotricha (+, DI; +, DG; +, M; +, MCI/ 8 situri), Muscari
neglectum (+, M; +, U; +, VOs/ 8 situri), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1, cSC-
PB; +-1, CT; +-1, DS; +, E; +-1, PBC; +-1, VOs; +, VSe/ 8 situri), Neottia nidus-avis (+, PBC/ 2
situri), Onobrychis gracilis (+, CT; +, DG; r, DL; +-1, DS; r-+, M; r-+, MCI; +, Pe; r-+, VM/ 10
situri), Orchis morio (+, B; +, cI-PN; +, CT; +, MCI; +, PBC; r-+, VSe/ 7 situri), Ornithogalum
sibthorpii (+-1, B; +, DL/ 3 situri), Paeonia tenuifolia (+-1, CT / 3 situri), Paliurus spina-christi
(1-4, DM/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+, DI/ 7 situri), Plantanthera chlorantha (+, B; +-1,
CT; +, E; +, PBC; +, VOs/ 6 situri), Prunus tenella (r-+, CT; 3, PBC/ 3 situri), Scorzonera mollis
(+, CT; r-+, E; +, MC; +, PBC; +, U; +, VSe/ 8 situri), Scutellaria orientalis (r-+, CT; +, DI; +,
MC; r-+, MCI; +, PBC/ 9 situri), Sedum caespitosum (+-1, B; +, MC/ 6 situri), Spiraea crenata
(+, B; +-3, DG/ 6 situri).
O a treia categorie de specii ameninţate este reprezentată prin 27 de taxoni cu răspândire
mai mult sau mai puţin largă (identificaţi în mai mult de 10 situri din cele studiate), inventariaţi
atât în situl Horstul Dobrogean cât şi în afara acestuia, prioritatea lor de conservare ocupând
ultimul loc. Din această categorie, cele mai numeroase specii au fost întâlnite în sectoarele
podişurilor Casimcea (27 specii) şi Niculiţel (27 specii), urmate de Podişul Babadag (25 specii),
Munţii Măcinului-Sud (12 specii), Dealurile Tulcei (4 specii). În continuare vor fi indicate doar
sectoarele din sit în care sunt întâlnite aceste specii cu locaţii numeroase (situaţia detaliată a
răspândirii şi frecvenţei lor fiind prezentată în anexa 1, după cum urmează :
- specii din Lista roşie europeană: Agropyron brandzae (PB, PCa, PN), Campanula
romanica (PCa, PN), Dianthus nardiformis (PB, PCa, PN), Moehringia grisebachii (PCa, PN)
- specii din Lista roşie naţională: Allium saxatile (PB, PCa, PN), Asparagus verticillatus
(PB, PCa, PN, DT), Centaurea gracilenta (PB, PCa, PN), Corydalis solida ssp. slivenensis (PB,
PCa, PN, DT), Echinops ritro ssp. ruthenicus (PB, PCa, PN), Festuca callieri (PB, PCa, PN),
Iris suaveolens (PB, PCa, PN), Koeleria lobata (PB, PCa, PN), Lactuca viminea (PB, PCa, PN),
La acestea se adaugă numeroase alte specii ameninţate citate în literatură (DIHORU,
DONIŢĂ 1970; CIOCÂRLAN 2000; SĂVULESCU et al. 1976) pentru zone cuprinse în sit, a
căror existenţă în cadrul acestuia necesită confirmări de dată recentă.
Asociaţii vegetale
Horstul Dobrogean constituie singurul sit natural din ţară şi din Europa în care au fost
identificaţi cenotaxonii: Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas. artemisietosum
caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992 şi, conform unor autori (Horeanu,
1976A), variantele cloritofilum (specifice Podişului Casimcei) ale asociaţiilor Agropyro
brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud
Dihoru (1969) 1970, acestea din urmă fiind protejate în prezent doar în câteva rezervaţii naturale
incluse în sit.
Tot aici se găseşte şi cea mai mare parte a arealului naţional al unor cenotaxoni endemici
pentru Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), cum sunt asociaţiile incluse în alianţa Pimpinello-
Thymion zygioidi şi în subalianţa Carpino-Tilienion tomentosae, sau al unor asociaţii regionale
specifice Dobrogei (Dihoru, Doniţă, 1970), precum Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae
Dihoru (1969) 1970. La acestea din urmă se adaugă, conform unor autori (DIHORU, DONIŢĂ
1970; HOREANU 1976A; SANDA, ARCUŞ 1999), subasociaţiile dobrogicum ale asociaţiilor
vegetale Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Thymio pannonici-Chrysopogonetum
grylli Doniţă et al. 1992, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941.
Asociaţiile inventariate în sit sunt menţionate în subcapitolul următor, în cadrul listei
habitatelor.
Habitate
În urma cercetărilor întreprinse a fost elaborată o hartă a grupelor de habitate din situl
Horstul Dobrogean (Figura 34) şi o situaţie sistematizată a suprafeţelor ocupate de acestea,
redată în următorul tabel:
146 Mihai PETRESCU
Habitate / terenuri antropizate din situl Horstul Dobrogean

Denumire habitat / teren antropizat Suprafaţa (ha) %
! 34.9 Continental steppes (Stepe continentale) 13.838,5308 16,30
! 93 Woodedsteppe (Silvostepe) 12.370,2692 14,57
! 41.2 Oak-hornbeam forests (Păduri de stejar şi 20.880,9091 24,59
carpen)
! 41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak 33.526,2193 39,48
woods (Vegetaţie forestieră termofilă şi
submediteraneană de stejar)
Zonă umedă 200,7066 0,24
Stepă plantată 1.895,3335 2,23
Coridor ecologic 215,6350 0,25
Teren antropizat 4,8691 0,005
Plantaţie 1.742,9573 2,05
Teren agricol 122,5402 0,14
Vegetaţie antropizată 117,1444 0,135
TOTAL 84.915,1145 100
Cea mai mare parte din suprafaţa totală a sitului, de 84.915,1145 ha, respectiv 80.615,9284
ha (94,94 %) este ocupată de habitate periclitate, protejate pe plan internaţional (R4) şi / sau
naţional (O 1198). Grupele de habitate în care sunt incluse acestea sunt: ! 41.7 - Vegetaţie
forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar (39,48 %), ! 41.2 - Păduri de stejar şi carpen
(24,59 %), ! 34.9 - Stepe continentale (16,30 %) şi ! 93 - Silvostepe (14,57 %).
La acestea se adaugă zone umede cu 200,7066 ha (0,24 %) şi stepă plantată cu 1895,3335 ha
(2,23 %) (în care apar atât habitate naturale cât şi plantaţii). Restul suprafeţei (2,6 %) este
reprezentată prin coridoare ecologice - 215,6350 ha şi diferite tipuri de terenuri antropizate:
1742,9573 ha - plantaţii; 122,5402 ha - teren agricol; 117,1444 ha - vegetaţie antropizată; 4,8691
ha - teren antropizat.
Majoritatea habitatelor şi / sau subtipurilor acestora sunt descrise în baza de date PHYSIS,
cele precedate de semnul „!” fiind protejate prin Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna.
Excepţie fac subtipurile de habitat fără cod, ce au fost descrise recent (PETRESCU sub tipar) şi
care nu figurează în baza de date PHYSIS: Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea
(Dobrogean Celtis glabrata woods), Silvostepă din Dobrogea (Dobrogean wooded steppe). Pe
lângă acestea, în cuprinsul sitului au fost inventariate şi alte câteva asociaţii ce nu au fost
cuprinse în baza de date PHYSIS.
Habitatele şi subtipurile acestora, având codurile 31.8B7, 34.9, 41.2, 41.7, 44.1, 44.6, 65,
inclusiv subtipurile componente ale habitatului 93, subliniate în lista habitatelor sitului, sunt de
interes comunitar, fiind protejate prin O 1198, acestea fiind precedate de codul NATURA 2000.
Dintre habitatele menţionate tipurile ce nu se regăsesc în tabelul de mai sus ocupă suprafeţe
reduse, ce nu au fost cartate, aria acestora fiind inclusă în cea a primelor 4 grupe de habitate.
Situl reuneşte habitate întâlnite numai în Dobrogea pe plan mondial (9 habitate) sau la
nivel naţional (3 habitate), respectiv răspândite în România predominant în această provincie
(1 habitat). Situaţia este realizată în mod orientativ, în conformitate cu baza de date PHYSIS, cu
excepţia habitatelor fără cod. Pentru determinarea riguroasă a procentelor din arealul naţional sau
mondial al habitatelor conservate în cadrul sitului este necesară o cartare la nivelul ţării şi al
statelor învecinate. Aceste habitate sunt reprezentate prin:
a) Habitate întâlnite numai în Dobrogea, pe plan mondial:
34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides - cea mai mare parte a arealului mondial este
cuprinsă în sit;
41.1F Păduri dobrogene de fag - o proporţie importantă din arealul mondial este cuprins în
sit;
41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum - cea mai mare
parte a arealului mondial este cuprinsă în sit;
41.76831 Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea - cea mai mare parte a arealului
41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea - cea mai mare parte a arealului
41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea - cea mai mare parte a arealului
41.76834 Păduri vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din Dobrogea - cea
mai mare parte a arealului mondial este cuprinsă în sit;
Silvostepă din Dobrogea - încadrat în habitatul 93 Silvostepă - cea mai mare parte a arealului
Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea - o proporţie importantă din arealul mondial
este cuprins în sit.
b) Habitate întâlnite numai în Dobrogea (la nivel naţional) şi în alte ţări:

31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur - Dobrogea românească şi bulgărească -
areal mondial parţial inclus în sit;
41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă - Dobrogea, Bulgaria - cea mai mare parte a
arealului naţional este inclusă în sit;
41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina - Dobrogea, Bulgaria -
cea mai mare parte a arealului naţional este inclusă în sit.
c) Habitate întâlnite predominant în Dobrogea (la nivel naţional) şi în alte ţări:

34.92 Stepe ponto-sarmatice, inclusiv subtipul 34.9213 Stepe vestpontice de colilie - sudul,
sud-estul şi centrul României, Bulgaria, Rusia, Ucraina - cea mai mare parte a
arealului naţional este inclusă în sit.
Lista habitatelor sitului

Habitatele din cadrul sitului (Figura 34) sunt repartizate astfel:
- 26 subtipuri incluse în 9 habitate de interes comunitar - protejate prin O 1198, ce cuprind
7 habitate protejate prin R4;
- 2 subtipuri incluse într-un habitat protejat prin R4;
- 5 subtipuri incluse în 3 habitate neprotejate (din care două sunt subtipuri de habitate ce nu
figurează în baza de date PHYSIS);
- 3 cenotaxoni ce nu sunt incluşi în habitatele descrise în baza de date PHYSIS.
Încadrarea unor tipuri de vegetaţie de mai jos în categoria habitatelor de interes comunitar (O
1198) este făcută în baza lucrărilor Habitatele din România, Manualul de Interpretare a Habitatelor
din Uniunea Europeană – EUR 25, inclusiv a descrierilor de habitate propuse de România pentru
includere în manualul EUR 27.
La centralizarea statistică a numărului de subtipuri de habitate au fost luate în considerare
numai habitatele şi/sau subtipurile distincte ale acestora, între care nu există suprapuneri, cu
excepţia subtipului 34.92 care, în afară de subtipurile componente 34.9211 şi 34.9213 din
alianţele Pimpinello-Thymion zygioidi, respectiv Stipion lessingianae, mai cuprinde şi numeroase
alte asociaţii din alianţele Festucion valesiacae şi Artemisio-Kochion.
Câteva asociaţii şi / sau habitate cu distribuţie redusă în siturile studiate (maximum 10
situri) pot fi considerate ca având cea mai înaltă prioritate de conservare, fiind întâlnite numai în
perimetrul sitului Horstul Dobrogean, ele fiind următoarele: Trigonello gladiatae-Orlayetum
Dihoru (1969) 1970 (1 sit/ PCa: B), Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă
1970 (2 situri/ PB: cS-PB; PCa: cC-PCa), Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 (2 situri/ PB:
cS-PB, oB-PB), Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (3 situri/ PB: cS-PB, cSC-PB;
148 Mihai PETRESCU
DT: cSo-DT), Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 (1 sit/ PB: cS-PB), fitocenoză de
Sophora jaubertii (1 sit/ PB: KT), fitocenoză de Syringa vulgaris (1 sit/ PB: FMa). Tot în această
categorie se încadrează şi subtipul „24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie”-
asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (1 sit/ PCa: VM).
Alte asociaţii şi/ sau habitate cu o răspândire redusă în siturile studiate (maximum 10 situri)
sunt întâlnite şi în afara sitului Horstul Dobrogean, acestea ocupând locul secund ca prioritate de
conservare, după cum urmează: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 situri/ PCa: DG),
Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri/ PB: PBC; PN: CT), Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda
et al.1999 (7 situri/ DT: DM), Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (3 situri/ PB: U), Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics
ex Soó 1957 (4 situri/ PCa: cD-PCa, M; DT: cSo-DT), Agropyretum pectiniformae (Prodan
1939) Dihoru 1970 (8 situri/ PB: PBC; PCa: Pe), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992 (7 situri/ PB: MCI, PBC, U; PN: CT, MC, MCO), Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri/ PB: CM, DI, PBC; PN: cI-PN, CT, DS, E,
LMN), Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri/ PN: LMN), Teucrio
polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri/ PCa: DG, M, VM), Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 situri/ PB: cS-PB, PBC; PCa: B, cC-PCa; PN: cI-
PN; DT: cSo-DT), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri/ PB: PBC, VSe;
PN: CT, DS, E, LMN, MCO; DT: cSo-DT), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5
situri/ PB: cSC-PB, VSe; PCa: VOs; DT: cSo-DT), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (8 situri/ PB: cSC-PB, PBC; PCa: VOs; DT: cSo-DT), Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (8 situri/ PB: PBC, VSe; PN: CT, DS, E, LMN, MCO), Carpino-
Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (2 situri/ PN: cL-PN),
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri/ PCa: VOs; PN: cL-PN, CT, DS, E,
LMN, MCO), Populetum albae (Br.-Bl. 31pp.) Borza 37 (4 situri/ PN: cI-PN), Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae (6 situri/ PN: DS, MCO), Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et
Popescu 1967 (5 situri/ PCa: B, VM; PN: DS, MC), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926
(9 situri/ PCa: DG). În aceeaşi categorie se încadrează şi habitatele „24.21 Maluri de râu din
pietriş fără vegetaţie” (8 situri/ PCa: B, cC-PCa, PE, VM), „65.22 Peşteri continentale cu lilieci”
(5 situri/ PN: cH-PN, MC).
Restul asociaţiilor / habitatelor sunt mai mult sau mai puţin frecvente în cuprinsul sitului
Horstul Dobrogean, ocupând locul 3 ca prioritate de conservare.
În cadrul sitului Horstul Dobrogean sunt incluse următoarele situri componente:
Ar -Arleanca, B -Beidaud, C -Casimcea, cB -comuna Baia, cB – PCa -teritoriul administrativ al comunei
Baia inclus în sectorul Podişul Casimcei, cC – PCa -teritoriul administrativ al comunei Casimcea inclus în
sectorul Podişul Casimcei, cCe – MMS -teritoriul administrativ al comunei Cerna inclus în sectorul
Munţii Măcinului-Sud, cCe – PB -teritoriul administrativ al comunei Cerna inclus în sectorul Podişul
Babadag, cD – PCa -teritoriul administrativ al comunei Dorobanţu inclus în sectorul Podişul Casimcei,
cD – PB -teritoriul administrativ al comunei Dorobanţu, inclus în sectorul Podişul Babadag, cF – PN -
teritoriul administrativ al comunei Frecăţei inclus în sectorul Podişul Niculiţel, cF – DT -teritoriul
administrativ al comunei Frecăţei inclus în sectorul Dealurile Tulcei, cHm – MMS -teritoriul
administrativ al comunei Hamcearca inclus în sectorul Munţii Măcinului-Sud, cH – MMS -teritoriul
administrativ al comunei Horia inclus în sectorul Munţii Măcinului-Sud, cH – PN -teritoriul administrativ
al comunei Horia inclus în sectorul Podişul Niculiţelului, cH–PB -teritoriul administrativ al comunei
Horia inclus în sectorul Podişul Babadag, cI – PN -teritoriul administrativ al comunei Izvoarele inclus în
sectorul Podişul Niculiţelului, cI – PB -teritoriul administrativ al comunei Izvoarele inclus în sectorul
Podişul Babadag, cJ – PB -teritoriul administrativ al comunei Jurilovca inclus în sectorul Podişul
Babadag, cL – PN -teritoriul administrativ al comunei Luncaviţa inclus în sectorul Podişul Niculiţelului,
cPe – PCa -teritoriul administrativ al comunei Peceneaga inclus în sectorul Podişul Casimcei, cS – PB -
teritoriul administrativ al comunei Sarichioi inclus în sectorul Podişul Babadag, cSC – PB -teritoriul
administrativ al comunei Slava Cercheză inclus în sectorul Podişul Babadag, cSo – DT -teritoriul
administrativ al comunei Somova inclus în sectorul Dealurile Tulcei, CM –Coşaru Mare, CT -Carasan-
Teke, DBu -Dealul Bujorului, DG -Dealul Ghiunghiurmez, DI -Dealul Izvorului, DL -Dealul Lung, DM -
Dealul Mândreşti, DS -Dealul Sarica, DT -sectorul Dealurile Tulcei, E -Edirlen, FMa -Fântâna Mare, KT
-Korum Tarla, LMN -„La Monument” Niculiţel, M –Măgurele, MC -Muntele Consul, MCI -Muchiile
Cernei-Iaila, MCO -Mânăstirea Cocoş, MMS - sectorul Munţii Măcinului-Sud, oB – PB -teritoriul
administrativ al oraşului Babadag inclus în sectorul Podişul Babadag, Pe -Peceneaga, PB -sectorul
Podişul Babadag, PBC -Pădurea Babadag-Codru, PCa -sectorul Podişul Casimcei, PN -sectorul Podişul
Niculiţel, R -Războieni, U -Uspenia, VF -Valea Fagilor, VM -Valea Mahomencea, VO -Valea Oilor, VOs
-Valea Ostrovului, VSe -Vârful Secaru
Siturile ce reprezintă rezervaţii naturale constituite sau propuse sunt prezentate în figura 33.
În continuare este prezentată lista habitatelor sitului Horstul Dobrogean, pentru fiecare
dintre acestea fiind menţionate şi siturile în care au fost inventariate, repartizate pe cele 5
sectoare componente: Podişul Babadag (PB), Podişul Casimcei (PCa), Podişul Niculiţel (PN),
Munţii Măcinului-Sud (MMS), Dealurile Tulcei (DT).
a) Habitate de interes comunitar (a căror conservare necesită constituirea de arii

speciale de conservare) protejate prin legislaţia naţională şi internaţională (O 1198, R4)
40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic deciduous thickets)

o 31.8B7 Tufărişuri ponto-sarmatice de foioase (Ponto-Sarmatic deciduous thickets)
- 31.8B71 Tufărişuri ponto-sarmatice de stepă (Ponto-Sarmatic steppe brush)
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 situri/ PCa: DG)
- 31.8B711 Tufărişuri ponto-sarmatice de migdal pitic (Ponto-Sarmatic dwarf almond
scrub)
Prunetum tenellae Soó 1946 (3 situri/ PB: PBC; PN: CT)
- 31.8B721 Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar (Ponto-Sarmatic hawthorn-
blackthorn scrub)
Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (19 situri/ PB: DI, FMa, MCI,
PBC; PCa: B, DG, M, VM)
- 31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur (Western Pontic jasmine-Christ’s
thorn scrub)
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (7 situri/ DT: DM)
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas. asphodelinetosum Sanda
et al. 1999 (3 situri/ PB: U)
62C0* Stepe ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic steppes)
o ! 34.9 Stepe continentale (Continental steppes)
- 34.92 Stepe ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic steppes)
Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (4 situri/ PCa: cD-PCa, M;
DT: cSo-DT)
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 (28 situri/ PB: DBu,
MCI; PCa: B, C, cB-PCa, cD-PCa, DG, M, VM, VOs; PN: cF-DT, cI-PN, LMN,
MC, MCO; DT: DM)
Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 (16 situri/ PB: MCI; PCa: B, C,
cB-PCa, Pe, R; PN: MC)
Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri/ PB: PBC; PCa:
Pe)
Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (49 situri/ PB: Ar, CM, DBu, DI,
DL, MCI, PBC, U, VSe; PCa: B, C, DG, M, Pe, VM; PN: MC, MCO; DT: DM,
cSo-DT; MMS: cHm-MMS)
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 situri/ PB: MCI,
PBC, U; PN: CT, MC, MCO)
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (30 situri/ PB: CM, DI, DL,
MCI, PBC; PCa: DG, M; PN: E, MC; DT: DM; MMS: cHm-MMS)
150 Mihai PETRESCU
Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988 (13 situri/ PB: DBu,
MCI, U, VSe; PCa: VOs; PN: CT, DS, E)
Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 (1 sit/ PCa: B)
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri/ PN: LMN)
- 34.9211 Stepe vest-pontice de Thymus zygioides (Western Pontic thyme steppes)
Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 (29 situri/ PB: CM, DI, MCI, PBC;
PCa: C, cB-PCa, cPe-PCa, DG, M, Pe, VM; PN: CT, DS, LMN, MCO, MC)
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (27 situri/ PB:
DI, MCI; PCa: B, C, DG, M, Pe, VM; PN: CT, DS, E, LMN, MC, MCO; MMS:
cHm-MMS)
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 (44 situri/ PB:
DI, DL, MCI, VSe; PCa: B, C, cB-PCa, cPe-PCa, DG, M, Pe, R, VM, VOs; PN:
CT, DS, E, LMN, MC, MCO; MMS: cHm-MMS)
Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri/ PCa: DG, M, VM)
- 34.9213 Stepe vest-pontice de colilie (Western Pontic feathergrass steppes)
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 situri/ PB: CM,
DI, PBC; PN: cI-PN, CT, DS, E, LMN)
91 AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos (Eastern white oak woods)
o! 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar (Thermophilous and
- 41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina (Moesian
Paeonia peregrina-white oak woods)
Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (28 situri/ PB: DBu, DI,
MCI, PBI, U, VO; PCa: B, VOs; PN: CT, DS, E, MC, MCO; DT: cSo-DT)
- 41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum (Moesian
Galium dasypodium-white oak woods)
Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (15 situri/ PB: DBu, DI,
MCI, PBC, U; PCa: VOs; PN: CT, DS)
91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. (Euro-Siberian steppic
woods with Quercus spp.)
o ! 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar (Thermophilous and
- 41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu cu arţar tătăresc (Pontic
Acer tataricum-Quercus pedunculiflora steppe woods)
Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 situri/ PB: cS-PB, PBC;
PCa: B, cC-PCa; PN: cI-PN; DT: cSo-DT)
Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (2 situri/ PB: cS-
PB; PCa: cC-PCa)
91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun (Pannonian-Balkanic turkey oak-
o ! 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteranenă de stejar (Thermophilous and
- 41.76 Păduri balcanic-anatoliene termofile de stejar (Balkano-Anatolian thermophilous
oak forests)
Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 (1 sit/ PB: cS-PB)
- 41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă (Moesio-Danubian mixed oak
Quercus frainetto forests)
Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 (2 situri/ PB: cS-PB, oB-PB)
- 41.76831 Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din Dobrogea (Dobrogean paeonia
Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 situri/ PB: PBC, VSe; PN:
CT, DS, E, LMN, MCO; DT: cSo-DT)
- 41.76832 Păduri de gorun, tei, cărpiniţă, frasin din Dobrogea (Dobrogean sessile oak-
lime-oriental hornbeam-ash forests)
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5 situri/ PB: cSC-PB, VSe; PCa:
VOs; DT: cSo-DT)
- 41.76833 Păduri de stejar brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea (Dobrogean Quercus
pedunculiflora-lime-oriental hornbeam forests)
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri/ PB: cSC-PB,
PBC; PCa: VOs; DT: cSo-DT)
Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (3 situri/ PB: cS-PB, cSC-PB; DT:
cSo-DT)
- 41.76834 Păduri vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din Dobrogea
(Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forests)
Galantho plicatae- Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri/ PB: PBC, VSe;
PN: CT, DS, E, LMN, MCO)
91X0 Păduri dobrogene de fag (91X0*Dobrogean beech forests)
o ! 41.1 Păduri dobrogene de fag (Beech forests)
- 41.1F Pădure de fag din Dobrogea (Dobrogea beech forest)
Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (2
situri/ PN: cL-PN)
91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen (Dacian oak-hornbeam forests)
o ! 41.2 Păduri de stejar şi carpen (Oak-hornbeam forests)
- 41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi Muntenia (Moldo-Muntenian sessile
oak-hornbeam forests
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 situri/ PCa: VOs; PN: cL-PN,
CT, DS, E, LMN, MCO)
92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba (Salix alba and Populus alba galleries)
o ! 44.1 Formaţii ripariene de salcie (Riparian willow formations)
- 44.1621 Galerii de salcie de la Dunărea de Jos (Lower Danube willow galleries)
Salicetum albae Issler 1924 s.l. (22 situri/ PCa: DG; PN: cI-PN)
o ! 44.66 Păduri ripariene mixte ponto-sarmatice de plop (Ponto-Sarmatic mixed poplar
riverine forests)
- 44.6611 Galerii vest-pontice de plop alb (Western Pontic white poplar galleries)
Populetum albae (Br.-Bl. 31pp.) Borza 37 (4 situri/ PN: cI-PN)
8310 Peşteri închise accesului public (Caves not open to the public)
o ! 65 Peşteri (Caves)
- 65 Peşteri (Caves) (13 situri/ PCa: cB-PCa, VOs)
- 65.22 Peşteri continentale cu lilieci (Continental bat caves) (5 situri/ PN: cH-PN, MC;
MMS: CP)
b) Habitate protejate prin Convenţia de la Berna (R4)
o ! 24.2 Maluri de râu din pietriş (River gravel banks)

- 24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie (Unvegetated river gravel banks)
(8 situri/ PCa: B, cC-PCa, PE, VM)
- 24.22 (x 15.A21275) Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie (Vegetated river gravel
banks)
Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (1 sit/ PCa: VM)
152 Mihai PETRESCU
c) Habitate neprotejate
o 53.11 Stufărişuri de Phragmites australis (Common reed beds)

- 53.1111 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce (Freshwater Phragmites beds)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (7 situri/ MMS: cHm-MMS; PCa: DG, VM)
- 53.1121 Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce pe soluri uscate (Dry freshwater
Phragmites beds)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (2 situri/ PCa: DG; PB: DCI)
o 54.1 Izvoare (Springs) (25 situri/ PB: DI; PCa: B, C, cB-PCa, cD-PCa, DG, M, VM, VOs;
PN: cI-PN, cL-PN, MC)
o Habitate ce nu se regăsesc în baza de date PHYSIS:
- Silvostepă din Dobrogea (Dobrogean wooded steppe)
(37 situri/ PB: cS-PB, cSC-PB, DI, MCI, PBC, U, VSe; PCa: B, cB-PCa, cC-PCa,
cD-PCa, VOs; PN: cH-PN, cI-PN, cL-PN, CT, DS, E, MC; DT: cF-DT, cSo-DT)
- Dobrogean Celtis glabrata woods (Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din
Dobrogea)
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri/ PN: DS, MCO)
d) Cenotaxoni neprotejaţi (ce nu se regăsesc în baza de date PHYSIS)
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 situri/ PCa: B, VM; PN:

DS, MC)
Fitocenoză de Sophora jaubertii (1 sit/ PB: KT)
Fitocenoză de Syringa vulgaris (1 sit/ PB: FMa)
SECTOARE ALE SITULUI HORSTUL DOBROGEAN
În planurile de situaţie ce reprezintă situl Horstul Dobrogean (Figura 32), sectoarele

podişurilor Babadag şi Casimcea nu au fost divizate întrucât, din punct de vedere al habitatelor şi
asociaţiilor vegetale, acestea formează o zonă compactă, linia de demarcaţie între cele două
unităţi fiind dificil de stabilit riguros, spre deosebire de celelalte sectoare. În schimb, în
continuare, pe lângă celelalte 3 sectoare vor fi prezentate separat acestea două care diferă în
primul rând prin structura geologică şi, într-o oarecare măsură, prin inventarul floristic şi
cenotaxonomic.
SECTORUL PODIŞUL BABADAG

Specificul geologic al sectorului (Pl. 20b) este conferit de substratul alcătuit predominant
din gresii calcaroase, cu rare iviri de roci magmatice (Mutihac, 1990), cum este cazul Vârfului
Secaru (400 m), cel mai înalt din Podişul Babadag. Acesta constituie unul din rarele puncte de
perspectivă din interiorul masivelor forestiere, unde culmile sunt în general împădurite, spre
deosebire de restul sectoarelor, unde pe vârfurile dealurilor sunt întâlnite adesea pajişti stepice.
Substratul calcaros explică şi existenţa unei reţele hidrografice slab reprezentate, precum şi
relieful tabular în care predomină culmile plane sau rotunjite. Alături de Podişul Niculiţelului,
peisajul acestui sector este caracterizat prin unele din cele mai întinse suprafeţe de păduri dintre
zonele cuprinse în Horstul Dobrogean, pajiştile stepice cu întindere mai mare fiind prezente în
special în părţile sale vestice (Muchiile Cernei-Iaila) şi nordice (zonele Cloşca, Nicolae
Bălcescu, Turda).
Acest sector reprezintă unica arie protejată din ţară în care se conservă speciile ameninţate
Sophora jaubertii şi Artemisia pedemontana (Artemisia caucasica). Tot aici se găsesc singurele
staţiuni din Dobrogea ale speciei ameninţate Globularia punctata (Dihoru, Doniţă, 1970).
Acesta este singurul sector în care până în prezent s-au identificat unele specii ameninţate
cu o răspândire redusă în siturile studiate, întâlnite numai în perimetrul Horstului Dobrogean,
având astfel cea mai înaltă prioritate de conservare: Artemisia pedemontana (2-3, DI),
Asyneuma anthericoides (+, PBC), Carex halleriana (+, PBC), Centaurea salonitana (+, U),
Cephalanthera rubra (+, PBC), Galanthus elwesii (+, cSC-PB, +; U), Globularia punctata (+,
CM; r, PBC), Lathyrus pannonicus (+, U), Orchis simia (+, PBC; +, U), Orchis tridentata (+-1,
oB-PB), Platanthera bifolia (+, PBC), Rosa turcica (+, VSe), Sophora jaubertii (4, KT).
Speciile identificate doar în acest sector al sitului Horstul Dobrogean dar care se mai
regăsesc şi în alte situri studiate, sunt următoarele: Asphodeline lutea (r, FMa; +, U/ 4 situri),
Neottia nidus-avis (+, PBC/ 2 situri), Paronychia cephalotes (+, DI/ 7 situri).
Sectorul reprezintă singurul sit din ţară şi din Europa în care a fost identificat cenotaxonul
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas. artemi-sietosum caucasicae
(Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992
Acest sector este singurul din sit în care au fost identificaţi până în prezent cenotaxonii:
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 subas. asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (H
31.8B731/ U), Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 (H 41.76/ cS-PB), Carici-
Quercetum frainetto Doniţă 1970 (H 41.76813/ cS-PB, oB-PB), fitocenoză de Sophora jaubertii
(KT), fitocenoză de Syringa vulgaris (FMa).
SECTORUL PODIŞUL CASIMCEI

Din punct de vedere geologic specificul sectorului (Pl. 21a) constă în faptul că acesta
conservă cele mai vechi structuri geologice din situl Horstul Dobrogean şi din ţară, reprezentate
prin şisturi cristaline mezometamorfice şi şisturi verzi (MUTIHAC 1990). Acestea generează un
relief caracteristic de peneplenă, în care substratul stâncos aflorează sub forma unor şiruri de
stânci ascuţite, specifice peisajului acestui sector. Alte aspecte caracteristice în raport cu celelalte
sectoare sunt reprezentate de suprafeţele cele mai extinse de pajişti stepice şi de silvostepe, de
văile cu stâncării şi praguri de piatră traversate de cursuri de apă cu debit redus ce contrastează
cu ariditatea peisajului. Sectorul mai cuprinde şi un lac de acumulare de mici dimensiuni,
limitrof comunei Peceneaga, înconjurat de zone umede ce se prelungesc de-a lungul văii
Aiormanului.
Acest sector este unicul din cadrul sitului în care se conservă, conform unor autori
(HOREANU 1976), variantele cloritofilum (specifice Podişului Casimcei) ale asociaţiilor
Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 şi Festucetum callieri Şerbănescu
1965 apud Dihoru (1969) 1970; cenotaxonii Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (H
31.8B71/ DG), Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970 (H 34.92/ B), Teucrio polii-
Melicetum ciliatae V.Puşcaru et al. 1978 (H 34.92/ DG, M, VM), Scirpo-Phragmitetum W. Koch
1926 (H 53.1121/ DG); habitatele rare „24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” (B, cC-
PCa, Pe, VM) şi „24.22 Maluri de râu din pietriş acoperite cu vegetaţie” (VM); habitatul „65
Peşteri” (VOs), în care nu a fost constatată prezenţa liliecilor.
Totodată acesta constituie singurul sector din sit în care a fost identificată specia, cu
distribuţie redusă în cadrul siturilor studiate, întâlnită numai în Horstul Dobrogean, Alyssum
linifolium (+, VM). Câteva alte specii ameninţate sunt întâlnite la nivelul sitului doar în acest
sector (dar şi în alte situri studiate), respectiv Achillea leptophylla (+, M; +, Pe/ 3 situri),
Euphorbia myrsinites (+, M/ 2 situri), Spiraea crenata (+, B; +-3, DG/ 6 situri).
SECTORUL PODIŞUL NICULIŢEL

Structura geologică complexă a sectorului (Pl. 21b) include vulcanite bazice şi acide, o
formaţiune mixtă (sedimentară şi magmatogenă) şi o formaţiune flişoidă neotriasică (MUTIHAC
1990). Acestea generează un relief tipic de podiş în partea nordică, predominant împădurită, respectiv
un aspect fragmentat în zona sudică, unde sunt întâlnite numeroase şiruri de dealuri cu aspect conic, cu
vârfuri stâncoase acoperite cu pajişti stepice, complet sau uneori numai în partea superioară.
154 Mihai PETRESCU
Din punct de vedere peisagistic zonele cele mai diverse sunt întâlnite în partea sudică,
caracterizată printr-un covor vegetal mozaicat, cu păduri, rarişti, pajişti stepice şi stâncării, cu
numeroase puncte de perspectivă, între care se remarcă, în mod deosebit, Muntele Consul, cu aspect
tipic vulcanic.
Acest sector este unicul din situl Horstul Dobrogean unde, până în prezent, s-au identificat
următorii taxoni ameninţaţi, întâlniţi numai aici în cadrul siturilor studiate: Delphinium fissum
(+, CT), Ferulago confusa (+, CT; r, DS), Hyacinthella leucophaea (+, CT), Lunaria annua ssp.
pachyrhiza (+-3, DS; +, LMN).
Alte câteva specii au fost identificate în situl Horstul Dobrogean doar în acest sector, în
schimb, în afara acestuia mai apar izolat în unele situri, respectiv: Paeonia tenuifolia (+-1, CT/ 3
situri), Achillea depressa (r-+, MC; +, MCO/ 3 situri), Celtis glabrata (+-4, DS; 3, MCO/ 8
situri), Daucus guttatus ssp. zahariadi (+, MC/ 3 situri), Gagea bulbifera (+, LMN/ 4 situri),
Goniolimon collinum (r, MC/ 7 situri), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (1, CT; +, DS/
4 situri).
Acest sector este singurul din situl Horstul Dobrogean în care au fost inventariaţi cenotaxonii
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (H 34.92/ LMN), Carpino-Fagetum Paucă
1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (H 41.1F/ cL-PN), Populetum albae (Br.-Bl.
31pp.) Borza 37 (H 44.6611/ cI-PN), Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae (DS, MCO) şi
habitatul 65.22 Peşteri continentale cu lilieci (cH-PN, MC).
SECTORUL MUNŢII MĂCINULUI - SUD

Sectorul reprezintă extremitatea sudică a Munţilor Măcin (Pl.21b) ce nu este inclusă în
Parcul Naţional Munţii Măcin (cu care este limitrof la nord).
Importanţa geologică a sectorului este deosebită, în principal datorită formaţiunii de
Carapelit, ce include conglomerate, tufuri porfirice, gresii etc. Specifice pentru peisajului sitului
sunt culmile de deal cu creste pronunţate, constituite din şiruri paralele de roci, cu stratificaţie
verticală, precum şi silueta conică a dealului Crapcea, cel mai înalt din cuprinsul sectorului (343
m), punct de perspectivă asupra părţii sudice a Parcului Naţional Munţii Măcinului, podişurilor
Niculiţel şi Babadag, lacului de acumulare Horia.
Sectorul este unul din puţinele din parc în care au fost identificate speciile ameninţate
Achillea ochroleuca (1, cHm-MMS/ 8 situri), Astragalus ponticus (r, cHm-MMS/ 4 situri).
Sectorul cuprinde şi un lac de acumulare, Lacul Horia, reprezentând cea mai întinsă zonă
umedă din situl Horstul Dobrogean, cu cele mai mari suprafeţe din habitatul „53.1111 Stufărişuri
de Phragmites sp. de apă dulce”.
Situl Comuna Hamcearca (cHm-MMS) reprezintă partea cea mai întinsă din sectorul
Munţii Măcinului-Sud, aflată pe teritoriul respectivei localităţi şi cuprinde pajiştile stepice,
rariştile, pădurile şi zonele umede din partea nord-vestică a lacului de acumulare Horia. Acest sit
a fost mai intens studiat în cadrul sectorului, fiind prezentat în continuare pentru a se putea oferi
o imagine a covorului vegetal din această zonă.
Vegetaţia xerofilă ierboasă ocupă cea mai mare parte din sector fiind reprezentată prin
pajişti ale stepei petrofile (H 34.9211): Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et
Mihai 1974 şi Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, stepei de loess (H
34.92), primare - Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, sau secundare -
Vegetaţia hidrofilă ocupă cele mai întinse suprafeţe din cadrul sectorului fiind reprezentată
prin stufărişurile din jurul lacului de acumulare Horia, încadrate în asociaţia Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111).
Vegetaţia forestieră prezintă un aspect mozaicat, în alternanţă cu pajiştile stepice, fiind
alcătuită din pâlcuri şi rarişti de pădure încadrate în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723).
Rariştile acestei asociaţii, în complex cu pajiştile stepice, se înscriu în habitatul „Silvostepă
din Dobrogea”.
Până în prezent în cuprinsul sectorului au fost inventariate 15 specii ameninţate din Lista
roşie naţională, 3 figurând şi în Lista roşie europeană, dintre acestea Campanula romanica fiind
considerată specie de interes comunitar (O 1198-a2b; R6).
SECTORUL DEALURILE TULCEI

Structura geologică, formată dintr-un fundament prealpin şi un înveliş sedimentar alpin
alcătuit din depozite triasice şi jurasice (MUTIHAC 1990), formează un relief de dealuri
acoperite cu păduri compacte pe versanţii nordici, respectiv cu rarişti sau pajişti stepice pe
expoziţiile sudice sau pe culmile rotunjite (22B). Acestea din urmă constituie puncte de
perspectivă asupra Dealului Sarica şi întinselor zone umede din Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării (lacurile Somova, Parcheş)
Este singurul sector din sit în cadrul căruia a fost identificată asociaţia endemică (SANDA,
ARCUŞ 1999) Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731/ DM) şi specia
edificatoare a acestuia, Paliurus spina–christi (1-4, DM/ 10 situri).
5.2. Arii protejate şi situri naturale din Podişul Dobrogei - judeţul

Constanţa
Suprafaţa totală a ariilor protejate însumează 36.110,3 ha. Deşi zonele naturale ocupă o
suprafaţă redusă în raport cu terenurile antropizate, valoarea ecologică a acestora este
remarcabilă, ceea ce se reflectă şi în numărul ridicat de arii protejate (31) constituite legal,
menţionate în tabelul de mai jos.
În lucrare sunt prezentate numai ariile protejate în care s-au făcut cercetări proprii,
subliniate în tabel, dintre acestea cele ce nu au fost propuse de ICEM Tulcea fiind incluse în
ariile protejate propuse pentru judeţul Constanţa, descrise în subcapitolul 5.2.2.
Planul de situaţie de ansamblu ce cuprinde cele 7 rezervaţii propuse de ICEM Tulcea,
inclusiv în baza cercetărilor proprii, este prezentat în figura 3.

crt. Denumirea ariei protejate Caracteristici administrativă legiferată
tipologice (ha)
1 Celea Mare-Valea lui Ene IV-m (b, z, g, p, pj) oraşul Hârşova 54,1
2 Pădurea Cetate IV-m (b, z, f, pj) com. Oltina 61,8
3 Pădurea Bratca IV-m (b, z, f, pj) com. Oltina 66,7
4 Lacul Oltina IV-m (pj, z) com. Oltina 2.290
5 Lacul Bugeac IV-m (pj, z) com. Ostrov 1.434
6 Lacul Dunăreni IV-m (pj, z) com. Aliman, Ion Corvin 703
7 Lacul Vederoasa IV-m (pj, z) com. Aliman 517
Total 5.126,6
156 Mihai PETRESCU
Arii protejate constituite prin L 5 /2000

8 Rezervaţia Biosferei Delta - - 24.618
Dunării
9 Vama Veche - 2 Mai - com. Limanu 5.000
10 Pereţii calcaroşi de la - com. Deleni 4,8
Petroşani
11 Locul fosilifer Aliman - com. Aliman 15
12 Reciful neojurasic de la - com. Topalu 8
Topalu
13 Locul fosilifer Credinţa - com. Cobadin 6
14 Locul fosilifer Cernavodă - oraş Cernavodă 3
15 Locul fosifer Seimenii Mari - com. Seimeni 0,5
16 Peştera La Adam - com. Târguşor 5
17 Peştera Gura Dobrogei - com. Târguşor 5
18 Peştera Limanu - com. Limanu 1
19 Valu lui Traian - com. Valu lui Traian 5
20 Pădurea Hagieni - com. Albeşti 392,9
21 Pădurea Dumbrăveni - com. Dumbrăveni 345,7
22 Recifii jurasici Cheia - com. Târguşor 170
23 Pădurea Canaraua Fetii - com. Băneasa 168,3
24 Fântâniţa Murfatlar - oraşul Basarabi 66,4
25 Pădurea Esechioi - com. Ostrov 26
26 Dunele marime de la - Municipiul Constanţa 25
Agigea
27 Dealul Alah-Bair - com. Crucea 10
28 Lacul Agigea - Municipiul Constanţa, com. 86,8
Agigea
29 Canaralele din portul - oraşul Hârşova 5,3
Hârşova
30 Locul fosilifer Movila - Municipiul Mangalia 4
Banului
31 Obanul Mare şi Peştera - Municipiul Mangalia 12
Movila
Total 30.983,7
TOTAL GENERAL 36.110,3
Limitele acestor 7 rezervaţii ale căror documentaţii au fost elaborate de ICEM
Tulcea sunt descrise în HG 2151 /2004.
REZERVAŢIA CELEA MARE-VALEA LUI ENE - 54,1 ha, oraşul Hârşova

Rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică, forestieră, peisagistică) reprezintă una din
cele mai complexe arii protejate din Dobrogea, cu numeroase specii de plante ameninţate,
precum şi elemente remarcabile de patrimoniu geologic, paleontologic şi peisagistic (Pl. 23a, b;
Fig.35). Nota caracteristică este conferită de falezele din calcare recifale, limitrofe Dunării.
Rezervaţia constituie una din rarele zone din ţară în care este întâlnit cenotaxonul endemic
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 situri), caracteristic fiind stratul arbustiv dominat de
Paliurus spina-christi, aspect ce se mai regăseşte doar în fragmentul de asociaţie din situl
Taşburun. Dintre celelalte asociaţii din categoria „vulnerabil” pot fi citate Asphodelino luteae-
Paliuretum Sanda et al. 1999 (7 situri) şi Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al.
1964) Mititelu et al. 1993 (5 situri).
Rezervaţia se individualizează prin prezenţa speciilor Celtis glabrata (4/ 8 situri), Gagea
bulbifera (+/ 4 situri), Jasminium fruticans (4/ 9 situri), Minuartia adenotricha (+/ 8 situri),
Muscari neglectum (+/ 8 situri), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 situri), Paliurus spina-christi
(1/ 10 situri), Paronychia cephalotes (+/ 7 situri).
Structura geologică a rezervaţiei cuprinde calcare jurasice şi recifale de vârstă oxfordian-
kimmeridgiană, gresii calcaroase şi argile. Din punct de vedere paleontologic situl se remarcă
prin prezenţa unor fosile din subclasa Amonitoidea (PANAIT, PETRESCU 2001).
Elementele geomorfologice caracteristice rezervaţiei sunt: falezele şi malurile stâncoase,
versanţii cu panta de 15-35o, malurile cu pietriş, lunca umedă şi mixtă (PANAIT, PETRESCU 2001).
În cuprinsul rezervaţiei sunt întâlnite litosoluri şi cernoziomuri litice (Amenajamentul O.S.
Hârşova, U.P.IV, 1999)
În cadrul rezervaţiei există două izvoare pe malul Dunării, precum şi formaţiuni torenţiale
de tipul ravenelor în care nu există cursuri de apă. Rezervaţia este amplasată limitrof fluviului
Dunărea.
Clima este caracterizată prin veri foarte călduroase, cu temperaturi ale lunii celei mai calde
de peste 28oC. Temperatura minimă medie a lunii celei mai reci este sub -4,5oC. Regimul termic
de tip continental şi frecvenţa mare a vânturilor conduc la aridizarea zonei, evapotranspiraţia
situându-se în jurul valorii de 598 mm. Precipitaţiile anuale medii sunt de 480 mm, cu 270-
290mm în perioada de vegetaţie. În ce priveşte regimul eolian, frecvenţa cea mai mare a
vânturilor se realizează pe direcţiile nord-est, nord-vest şi nord. Indicele anual de ariditate,
specific stepei, se situează între 18-21,7 (Amenajamentul O.S. Hârşova, U.P. IV 1999).
Cea mai mare parte a suprafeţei este acoperită de formaţiuni ierboase / tufărişuri (51,6 ha -
95,4%), pădurile / plantaţiile forestiere (u.a. 23 A, B, C, D), fiind incluse în aceasta. Stâncăriile
(u.a. 23 N1) ocupă o suprafaţă redusă de 2,5 ha - 4,6 %, în care este inclusă şi o grotă, ce poate fi
încadrată în habitatul „65 Peşteri” Cele două izvoare existente, din care unul sulfuros, sunt
incluse în habitatul „54.1 Izvoare”.
În rezervaţie au fost identificate până în prezent 9 asociaţii vegetale.
Vegetaţia ierboasă ocupă zonele de stâncării din lungul Dunării, golurile din plantaţiile
silvice şi culmile dealurilor, fiind constituită din cenotaxonii stepei petrofile (H 34.9211): Sedo
hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru
(1969) 1970, respectiv din asociaţiile stepei de loess (H 34.92), primară: Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941 sau secundară: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977.
Vegetaţia arbustivă este reprezentată prin asociaţiile endemice pentru Dobrogea (H
31.8B731), Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 şi Rhamno catharticae -
Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993.
Vegetaţia forestieră se remarcă prin prezenţa asociaţiei foarte rare Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae. În zona de luncă sunt întâlniţi cenotaxonii Salicetum albae Issler 1924 s.l.
(H 44.1621) şi Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4).
Rezervaţia se remarcă prin 18 taxoni din Lista roşie naţională (Anexa 1), din care două
specii sunt incluse în Lista roşie europeană, Campanula romanica fiind considerată specie de
interes comunitar (O 1198 -a2b; R6).
REZERVAŢIA LACUL BUGEAC - 1433,71 ha, comuna Ostrov

Lacul Bugeac, rezervaţie naturală mixtă (peisagistică, zoologică) se impune din punct de
vedere peisagistic între ariile protejate de tip lacustru, în special prin malurile şi falezele
158 Mihai PETRESCU
calcaroase din partea sudică în care a fost identificată şi o grotă, inclusă în habitatul „65 Peşteri”
(Pl. 24a; Fig.36).
În rezervaţie a fost identificat un singur taxon ameninţat (Anexa 1), rar în alte situri
studiate, respectiv Samolus valerandi (+, 3 situri).
Având în vedere că majoritatea siturilor studiate nu cuprind zone umede, rezervaţia include
o serie de cenotaxoni mezofili, higrofili sau hidrofili rar inventariaţi în ariile cercetate precum
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 situri),
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3 situri), Trifolio fragifero- Cynodontetum Br.-
Bl. et Bolos 1958 (8 situri). Dintre asociaţiile xerofile aici a fost identificat cenotaxonul
Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (5 situri), precum şi asociaţia Sedo
hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum saxatile Horeanu
et Mihai 1974 (2 situri).
Vegetaţia xerofilă ierboasă este formată stepe petrofile (H 34.9211), concentrate în sudul
rezervaţiei: Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum
saxatile Horeanu et Mihai 1974, precum şi din asociaţiile stepei de loess (H 34.92) primare:
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu,
Sanda 1988 sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977, Cynodonti-Poëtum
Vegetaţia mezofilă ierboasă, situată între pajiştile xerofile şi asociaţiile palustre, este
reprezentată prin asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H
15.A21275).
Vegetaţia higrofilă şi hidrofilă ocupă cele mai mari suprafeţe, pe latura sudică a lacului,
încadrându-se în asociaţiile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111), Typhetum
angustifoliae Pignatti 1953 (H 53.1121). Tot în acest tip de vegetaţie se înscrie şi cenotaxonul
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947.
REZERVAŢIA LACUL DUNĂRENI - 702,66 ha, comunele Aliman, Ion Corvin

Rezervaţia naturală mixtă (peisagistică, zoologică) prezintă ca aspect peisagistic
caracteristic o suprafaţă importantă de stufărişuri, adesea cu o structură discontinuă, sub forma
unor pâlcuri şi mici insule, în zonele periferice lacul fiind încadrat de versanţi cu ravene săpate în
loess (Pl. 24b; Fig. 37).
Din cele 2 specii din Lista roşie naţională inventariate aici (Anexa 1), Samolus valerandi
(+, 3 situri) este considerat vulnerabil în celelalte situri, în comparaţie cu Salvia aethiopis (r, 17
situri).
În succesiunea caracteristică de asociaţii de zone umede şi stepă se remarcă cenotaxonii
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch
1926 (9 situri), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 situri), Trifolio fragifero- Cynodontetum
Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 situri), Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (3 situri),
ultimul având şi o importanţă peisagistică deosebită în perioada de înflorire a speciei dominante.
Vegetaţia xerofilă ierboasă este distribuită predominant în partea vestică a rezervaţiei, fiind
formată din asociaţiile stepei de loess (H 34.92) primare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937)
Pop 1977, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Agropyro cristati-Kochietum
prostratae Zólyomi 1958.
Vegetaţia mezofilă ierboasă, ce ocupă suprafeţe importante între pajiştile xerofile şi
asociaţiile palustre, este reprezentată prin asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et
Bolos 1958 (H 15.A21275).
Vegetaţia higrofilă şi hidrofilă se întâlneşte pe suprafeţe apreciabile, în această categorie

fiind cuprinse asociaţiile Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (H 22.4313),
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1121), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (H
53.1121). Tot în acest tip de vegetaţie se înscrie şi cenotaxonul Schoenoplectetum
tabernaemontanii Soó 1947, ce nu este încadrat în baza de date PHYSIS.
Vegetaţia arbustivă ocupă arii restrânse, tufărişurile respective încadrându-se în asociaţia
Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721).
REZERVAŢIA LACUL OLTINA - 2290,50 ha, comuna Oltina

Rezervaţia naturală mixtă (peisagistică, zoologică) constituie cea mai întinsă zonă lacustră
dintre siturile studiate, ce are ca aspecte peisagistice caracteristice suprafaţa foarte redusă a
stufărişurilor şi prezenţa unor canale de legătură cu Dunărea, mărginite de zăvoaie de salcie şi
plop, similare celor din Delta Dunării (Pl. 25a; Fig.38).
Specificul covorului vegetal este conferit îndeosebi de cenotaxonul Nymphoidetum peltatae
(Allorge 1922) Bellot 1951 subas. marsileaetosum Sanda et al. 1999, subasociaţie identificată
doar aici dintre toate siturile studiate, deşi asociaţia respectivă a fost înregistrată şi în alte 2 situri.
În siturile studiate au fost rar identificaţi alţi cenotaxoni prezenţi în această rezervaţie, precum
Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Trifolio fragifero- Cynodontetum Br.-
Bl. et Bolos 1958 (8 situri), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 situri).
Rezervaţia constituie singurul sit dintre cele studiate în care a fost inventariată specia
vulnerabilă Marsilea quadrifolia (3), protejată pe plan internaţional (R6), specie (Anexa 1) de
interes comunitar (O 1198-a2b). Cealaltă specie ameninţată identificată aici, Periploca graeca a
mai fost relativ frecvent inventariată şi în alte situri (1/16 situri).
Vegetaţia xerofilă ierboasă răspândită pe versanţii limitrofi lacului este formată din
cenotaxonii stepei de loess (H 34.92) primare: Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi
1958, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, sau secundare: Botriochloetum ischaemi
(Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia mezofilă ierboasă face tranziţia între pajiştile stepice şi lacul Oltina şi se
încadrează în asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275).
Vegetaţia hidrofilă este formată din cenotaxonul Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922)
Bellot 1951 subas. marsileaetosum Sanda et al. 1999 (H 22.4313).
Vegetaţia higrofilă lemnoasă formează zăvoaie în lungul canalelor, fiind reprezentată prin
asociaţiile Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621) şi Populetum albae (Br.-Bl. 31pp.) Borza
37 (H 44.6611).
REZERVAŢIA LACUL VEDEROASA - 516,68 ha, com. Aliman

Peisajul rezervaţiei mixte (peisagistice, zoologice), spre deosebire de celelalte arii protejate
de tip lacustru, este caracterizat prin predominarea stufărişurilor, ce acoperă cea mai mare parte a
lacului (Pl. 25b; 39).
Dintre asociaţiile vegetale inventariate Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in
Soó 1955, Typhetum laxmanii Nedelcu 1969 şi Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) Passarge 1955
au fost întâlnite numai aici, în siturile studiate, ca şi specia ameninţată Hippuris vulgaris (+). O altă
specie ameninţată mai puţin frecventă în siturile studiate este Samolus valerandi (+, 3 situri).
Asociaţii întâlnite într-un număr redus de situri sunt următoarele: Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos
1958 (8 situri), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 situri), răspândită pe cea mai întinsă
suprafaţă dintre toate siturile, Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 situri).
Habitatul „54.1 Izvoare” este cel mai frecvent întâlnit dintre toate siturile studiate.
160 Mihai PETRESCU
Vegetaţia xerofilă ierboasă reuneşte asociaţiile de stepă de loess (H 34.92) Medicagini

minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae
Zólyomi 1958.
Vegetaţia mezofilă ierboasă este reprezentată prin asociaţia Trifolio fragifero-
Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275), ce face tranziţia între pajiştile xerofile şi
asociaţiile palustre.
Vegetaţia higrofilă şi hidrofilă ocupă cea mai mare suprafaţă din sit şi reuneşte cel mai
ridicat număr de cenotaxoni de acest tip dintre siturile analizate. Include în principal stufărişuri
compacte, Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111), precum şi o proporţie mai redusă
de alte asociaţii ca Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (H 53.132), Typhetum laxmanii
Nedelcu 1969 (H 53.133), Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in Soó 1955 (H
44.921), Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) Passarge 1955.
REZERVAŢIA PĂDUREA BRATCA - 66,7 ha, comuna Oltina

Rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică, forestieră, peisagistică), împreună cu aria
protejată Pădurea Cetate, prezintă un caracter peisagistic unic în Dobrogea, acestea fiind
singurele rezervaţii în care pădurea naturală de stejar pufos şi brumăriu vegetează limitrof
malurilor Dunării, fitocenocomplexul cuprinzând o succesiune de asociaţii, de la cele higrofile
până la cele xerofile (Pl. 26a; Fig.40).
Împreună cu pădurea Cetate, rezervaţia prezintă o importanţă biogeografică şi
paleoecologică deosebită, deoarece aceste arborete reprezintă singurele vestigii ale pădurilor de
stejar dobrogene de coastă din lungul Dunării. Astfel, aceste păduri, încă din pleistocen, au
constituit calea de migraţie a numeroase specii forestiere termofile din Balcani către masivele
forestiere din Dobrogea de Nord, în prezent complet izolate geografic (PAŞCOVSCHI 1967).
Speciile ameninţate Ruscus aculeatus (+/ 2 situri), Muscari neglectum (+/ 8 situri),
Paliurus spina-christi (+/ 9 situri) conferă o notă specifică acestei rezervaţii (Anexa 1).
Din punct de vedere fitocenotic specificul rezervaţiei constă în prezenţa asociaţiilor
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (7 situri), Agropyretum pectiniformae (Prodan
1939) Dihoru 1970 (8 situri), Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 situri),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri), Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 situri), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 situri).
Din punct de vedere geologic în rezervaţie sunt întâlnite depozite loessoide şi lehmuri
alcătuite din prafuri nisipoase şi nisipuri prăfoase, formate în pleistocenul mediu şi superior.
Formele de relief predominante în rezervaţie sunt versanţii cu pante cuprinse între 6-30o şi în mai
mică măsură culmile sau terasele Dunării. Altitudinea medie este de 80 de m, valorile extreme
fiind cuprinse între 120 şi 10 m. În rezervaţie este întâlnit un singur tip de sol, cernoziomul tipic
(Amenajamentul O.S. Băneasa, 1996).
În aria protejată sunt întâlnite câteva cursuri de apă sau izvoare cu debit redus. Adiacent
uscăciune, climat de stepă, temperatura lunii celei mai calde de peste 22oC, maxim de precipitaţii
În partea superioară a versanţilor se deschid puncte de perspectivă asupra pădurilor din
rezervaţie, a fluviului Dunărea şi a ostroavelor sale.

În rezervaţie predomină pădurile (66,7 ha), pe suprafeţe reduse, incluse în prima categorie,
fiind întâlnite formaţiuni ierboase / tufărişuri şi habitate de apă dulce / zone umede, reprezentate
prin zonele adiacente Dunării, pâraie, izvoare, ultimele fiind incluse în habitatul „54.1 Izvoare”.
În cadrul ariei protejate, până în prezent au fost inventariate 12 asociaţii vegetale.
Vegetaţia ierboasă, răspândită pe suprafeţe reduse în partea superioară a versanţilor,
cuprinde asociaţii ale stepei de loess (H 34.92), primare: Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970, Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977.
Vegetaţia arbustivă, slab reprezentată, se remarcă prin prezenţa Asphodelino luteae-
Paliuretum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731), Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H
31.8B721).
Vegetaţia forestieră se caracterizează prin existenţa pe o arie restrânsă a 6 asociaţii
reprezentative pentru:
- pădurile de luncă: Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621), Populetum albae (Br.-Bl.
31pp.) Borza 37 (H 44.6611), Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4);
- pădurile balcanice: Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76833)
- pădurile submediteraneene: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H
41.73723);
- pădurile de silvostepă: Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221).
Speciile ameninţate sunt reprezentate prin 8 taxoni incluşi în Lista roşie naţională, dintre
care Ruscus aculeatus este specie de interes comunitar (O 1198-a4A).
REZERVAŢIA PĂDUREA CETATE - 61,8 ha, comuna Oltina

Alături de trupul de pădure Bratca, rezervaţia naturală mixtă (botanică, zoologică,
forestieră, peisagistică) prezintă o importanţă biogeografică şi paleoecologică deosebită (Pl. 26b;
Fig.41), acestea reprezentând singurele vestigii ale pădurilor dobrogene de coastă din lungul
Dunării (PAŞCOVSCHI 1967).
În cadrul rezervaţiei se păstrează încă exemplare seculare de stejar brumăriu (Quercus
penduculiflora). De asemenea aceasta constituie unul din puţinele situri studiate (Anexa 1) în
care se conservă populaţii de Ruscus aculeatus (1/ 2 situri), Dianthus leptopetalus (+/ 2 situri).
Specificul covorului vegetal constă în prezenţa unor asociaţii considerate vulnerabile la
nivelul siturilor studiate: Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 situri).
Împreună cu trupul de pădure Bratca, rezervaţia prezintă un caracter peisagistic unic, cel
puţin în Dobrogea, acestea fiind singurele zone în care pădurea naturală de stejar pufos şi
brumăriu vegetează limitrof malurilor Dunării, fitocenocomplexul cuprinzând o succesiune de
asociaţii, de la cele higrofile până la cele xerofile.
Substratul geologic este constituit din depozite loessoide şi lehmuri alcătuite din prafuri
nisipoase şi nisipuri prăfoase, cu concreţiuni calcaroase individualizate sau în reţea, formate în
pleistocenul mediu şi superior. Din punct de vedere geomorfologic în cadrul rezervaţiei
predomină versanţii cu pante cuprinse între 7-40o şi în mai mică măsură culmile sau terasele
Dunării. Solurile caracteristice rezervaţiei sunt reprezentate prin cernoziomuri tipice, respectiv
regosoluri tipice (Amenajamentul O.S. Băneasa, 1996).
În rezervaţie sunt întâlnite câteva cursuri de apă sau izvoare cu debit redus. Adiacent
uscăciune, climat de stepă, temperatura lunii celei mai calde de peste 22o, maxim de precipitaţii
162 Mihai PETRESCU
Poienile stepice din partea superioară a versanţilor constituie puncte de perspectivă asupra
pădurilor din rezervaţie, a bifurcaţiei dintre Dunăre şi braţul Borcea (Răul), precum şi
ostroavelor de nisip paralele cu malul fluviului.
Tipul major de habitat este reprezentat de păduri (51,3 ha - 83 %), urmat de formaţiuni
ierboase / tufărişuri. Habitatul „54.1 Izvoare” este reprezentat şi prin câteva izvoare, ce formează
uneori mici pâraie ce se varsă în Dunăre. Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este prezent pe
suprafeţe reduse în zona de tranziţie dintre pădure şi pajiştile stepice.
Vegetaţia ierboasă, răspânită în partea superioară a versanţilor şi în poienile pădurilor, este
formată din asociaţii ale stepei de loess (H 34.92) primare: Medicagini minimae-Festucetum
valesiacae Wagner 1941, Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970, Elytrigietum
hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961,
sau secundare: Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră se încadrează în 4 asociaţii ce sunt prezentate în ordinea scăderii
caracterului xerofil: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76833), Fraxino-Ulmetum
Oberdorfer 53 (H 44.4), Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621).
roşie naţională, din care Ruscus aculeatus este considerată şi specie de interes comunitar (O
1198-a4A).
În continuare sunt prezentate rezultatele studiilor proprii şi date din literatură privind
vegetaţia, habitatele şi speciile de plante ameninţate ale unor arii protejate recent propuse de
către alte instituţii, celelalte aspecte referitoare la acestea depăşind cadrul cercetărilor personale.
Întrucât până la eventuala lor aprobare legală aceste arii protejate pot suferi modificări ale
suprafeţelor şi / sau pot fi divizate în rezervaţii de mai mică întindere, unele dintre acestea au fost
împărţite în situri componente de mai mică întindere, distribuţia asociaţiilor şi speciilor fiind
precizată în funcţie de aceste subunităţi. Întrucât partea de cartografie nu face obiectul
cercetărilor proprii şi nu este definitivată încă, pentru aceste rezervaţii nu vor fi prezentate
planuri de situaţie, în schimb, în cele ce urmează, vor fi menţionate delimitările aproximative ale
acestor arii protejate propuse.
REZERVAŢIA ALIMAN-URLUIA
Rezervaţia este una dintre cele mai complexe din cadrul siturilor studiate, întrucât reuneşte
habitate de pădure, stepă, zone umede şi grote ce formează un ansamblu peisagistic de o mare
diversitate, caracterul spectaculos fiind accentuat de relieful carstic din zona Cheilor Şarpu (Pl. 27a).
Specificul rezervaţiei este conferit în primul rând de o serie de asociaţii din categoria
„vulnerabil”, din care cele subliniate nu apar în siturile din nordul Dobrogei: Parietario
serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (PH/ 2 situri), Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (VC/ 8 situri), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953
(VŞ/ 5 situri), Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al.
1993 (VŞ/ 5 situri), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda
1980 (PF/ 6 situri), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (PF/ 4 situri), Violo suavis-
Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (PF/ 10 situri).
Specia ameninţată Chamaecytisus danubialis (+, PF) a fost identificată doar în această
rezervaţie, dintre siturile studiate. Alte specii reprezentative pentru această rezervaţie sunt
îndeosebi Dianthus pallens (+, PH/ 4 situri), Goniolimon collinum (+, VC/ 7 situri), Jasminium
fruticans (+, PH; +-4, VŞ/ 9 situri), Muscari neglectum (+, VŞ/ 8 situri), Onobrychis gracilis (+,
VC; r, PF/ 10 situri), Paliurus spina-christi (+-3, VC/ 10 situri).
Covorul vegetal al rezervaţiei prezintă o diversitate dintre cele mai ridicate în raport cu
ariile protejate studiate, aici fiind înregistraţi 14 cenotaxoni.
Vegetaţia xerofilă ierboasă este reprezentată prin stepa primară petrofilă (H 34.9211),
constituită din asociaţia Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 (PH).
Pe scâncăriile din canaraua Peştera Hoţilor (PH) este întâlnită şi asociaţia foarte rară Parietario
serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 34.92). Stepa de loess
primară (H 34.92) reuneşte asociaţiile: Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (VŞ,
PH), Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 (VC), Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (VC). Cenotaxonul tipic pentru stepa secundară (H
34.92), respectiv Botriochloetum ischaemi (Kist.1937) Pop 1977 (VŞ, PF) ocupă cea mai mare
suprafaţă din cadrul pajiştilor xerofile.
Vegetaţia hidrofilă este alcătuită din asociaţiile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H
53.1111/ VŞ) şi Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (53.1121/ VŞ).
Vegetaţia arbustivă ocupă suprafeţe reduse, fiind formată din cenotaxonii Rhamno
catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 31.8B731/ VŞ) şi
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.1999 (H 41.8B731 / VC).
Vegetaţia forestieră din cele trei trupuri de pădure din cuprinsul rezervaţiei reuneşte
cenotaxonii: Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221/ PF, VŞ);
Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H 41.7A223/
PF); Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (H 41.76812/ PF); Paeonio peregrinae-
Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ PF, VŞ).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este întâlnit în toate sectoarele rezervaţiei (PH, PF,
VC, VŞ).
Grotele existente în sectoarele Peştera Hoţilor şi Valea Comorilor pot fi încadrate în
habitatul „65 Peşteri”.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Aliman-Urluia, cuprinsă în teritoriile
administrative ale comunelor Aliman şi Ion Corvin, include sectoarele: Pădurea Floriile (PF),
situată aproximativ între localităţile Floriile, Crângu şi satul abandonat Adâncata; Valea
Comorilor (VC), ce reuneşte pajiştile de pe versanţii văii Comorilor şi Urluia, cuprinse
aproximativ între limita comunelor Adamclisi şi Aliman (la sud) şi sectorul Valea Şarpu (la
nord); Peştera Hoţilor (PH) cuprinde canaraua din zona Peşterii Hoţilor, Valea Şarpu (VŞ), ce
cuprinde pădurile / fondul forestier de pe ambii versanţi ai văii Şarpu (Urluia) şi vegetaţia
palustră / stufărişurile din această vale, limita sa nordică ajungând aproximativ până la
intravilanul comunei Aliman.
REZERVAŢIA BAŞPUNAR
Caracteristice pentru această rezervaţie sunt văile sinuoase, frecvent mărginite de faleze
calcaroase de tip canara, cu numeroase grote, unele de origine antropică, precum şi prezenţa
aproape exclusivă a pajiştilor şi tufărişurilor stepice (Pl. 27b).
Dintre toate siturile studiate, aici este întâlnită pe cele mai întinse suprafeţe asociaţia
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 (7 situri) şi implicit cele mai mari populaţii ale
speciei sale edificatoare Paliurus spina- christi.
Specifici rezervaţiei sunt cenotaxonii Scolymus hispanicus (r), Parietaria serbica ssp.
lusitanica (+), inventariaţi exclusiv în această rezervaţie. Alte specii cu distribuţie redusă în
164 Mihai PETRESCU
restul siturilor sunt Crocus pallasii (r-+/ 4 situri), Dianthus leptopetalus (+/ 2 situri), Jasminium
fruticans (1/ 9 situri), Paliurus spina-christi (+-4/ 10 situri).
Vegetaţia ierboasă este constituită din pajişti de stepă primară, petrofilă (H 34.9211),
asociaţia Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974, respectiv de stepă de
loess (H 34.92), Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941. Mult mai întinse
sunt însă pajiştile de stepă de loess secundară (H 34.92), încadrate în asociaţia Botriochloetum
ischaemi (Kist.1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă este formată din asociaţia Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al.
1999 (H 31.8B731) în cuprisul căreia nu a fost identificată până în prezent specia diferenţială
Asphodeline lutea. Asociaţia este întâlnită îndeosebi în partea inferioară a versanţilor, adesea la
baza falezelor stâncoase.
Habitatul „65 Peşteri” ar putea fi asimilat cu numeroasele grote din falezele calcaroase,
majoritatea greu accesibile.
Până în prezent au fost identificate 10 specii ameninţate incluse în Lista roşie naţională
(Anexa 1).
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Başpunar, situată pe teritoriile comunelor
Independenţa şi Deleni, include pajiştile stepice cuprinse într-un sector din Valea Urluia a cărui
limită nordică începe de la est de localitatea Petroşani, trece pe la nord de intravilanul celei din
urmă localităţi, ajunge pănă la confluenţa cu prima vale importantă dinspre sud, avansând de-a
lungul părţii superioare a versanţilor din partea dreaptă ai acesteia (şi a văilor tributare) până în
apropierea satului Fântîna Mare (Başpunar), după care se îndreaptă meandrat către sud, ajunge la
intravilanul comunei Independenţa. Limita continuă aproximativ spre nord până în Valea Urluia,
după care se orientează sinuos spre vest, până ce perimetrul descris se închide la est de
localitatea Petroşani.
REZERVAŢIA CANARAUA FETEI-IORTMAC

Din punct de vedere peisagistic şi geomorfologic specificul rezervaţiei este dat de
formaţiunile carstice de tipul falezelor calcaroase şi grotelor ce mărginesc valea Canaraua Fetei,
precum şi de versanţii împăduriţi limitrofi lacului Iortmac (Pl. 28a).
Rezervaţia constituie o staţiune tipică, de unde a fost descrisă asociaţia Parietario serbicae-
Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (2 situri). La aceasta se adaugă
asociaţia Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (5
situri), precum şi cenotaxonii Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu,
Sanda 1980 (6 situri) şi Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 situri), întâlniţi numai
în judeţul Constanţa. Specia ameninţată Erodium hoefftianum (+) a fost inventariată doar în acest
sit, dintre cele studiate.
Este de subliniat prezenţa speciilor Dictamnus albus (r-+/ 3 situri), Jasminium fruticantis
(+-3/ 9 situri), rar identificate în alte rezervaţii din Dobrogea (Anexa 1).
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei au fost identificaţi prin studii proprii 8 cenotaxoni,
alte 5 asociaţii fiind citate în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia Canaraua Fetei.
Vegetaţia ierboasă, de stepă primară petrofilă (H 34.9211) este reprezentată prin asociaţia
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974. Asociaţia Parietario serbicae-
Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993, caracteristică pentru falezele
calcaroase, este citată şi în literatură (Sanda, Arcuş, 1999) de la Canaraua Fetei. Stepa de loess
(H 34.92) include asociaţiile Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, Sanda 1988 şi
Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977. Asociaţiile Cynodonti-Poëtum angustifoliae
Rapaics ex Soó 1957, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Stipetum
capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Astragalo ponticae -Stipetum ucrainicae Sanda et al.
1999, Stipetum lessingianae Soó (1927 n.n.) 1947 sunt citate în literatură (SANDA, ARCUŞ
1999) de la Canaraua Fetei.
Vegetaţia arbustivă, respectiv asociaţia Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai

et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 31.8B731), este menţionată şi în literatură (SANDA 2002) de
la Canaraua Fetei.
Vegetaţia forestieră este constituită din cenotaxonii Paeonio peregrinae-Carpinetum
orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (H
41.76812), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H
41.7A223). Ultima asociaţie este citată şi în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia
Canaraua Fetii.
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” este sporadic întâlnit pe teritoriul rezervaţiei,
caracteristic fiind faptul că, spre deosebire de restul siturilor studiate, rariştile respective se
înscriu pe alocuri în asociaţia Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48.
Habitatul „65 Peşteri” este reprezentat prin câteva grote din falezele calcaroase.
roşie naţională. De asemenea de la Canaraua Fetei sunt citate (SANDA, ARCUŞ 1999, SANDA
2002) şi alte 4 specii ameninţate, respectiv: Achillea ochroleuca, Crucianella angustifolia,
Parietaria lusitanica ssp. serbica, Potentilla emilii-popii.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Canaraua Fetei-Iortmac (CF) situată pe
teritoriile administrative ale comunelor Băneasa, Oltina şi Lipniţa, reuneşte trupurile de pădure
ce înconjoară partea nordică şi estică a lacului Iortmac, prelungindu-se apoi spre sud, de-a lungul
văii Canaraua Fetei şi a văilor tributare acesteia, până la graniţa cu Bulgaria, incluzînd şi pădurea
de la nord de localitatea Goruni.
REZERVAŢIA DUMBRĂVENI-ŞIPOTELE
Aspectele peisagistice şi / sau geomorfologice specifice rezervaţiei sunt reprezentate în
special de masivul forestier al pădurii Dumbrăveni, cel mai întins din sudul Dobrogei, ce include
şi unele arborete seculare, precum şi de falezele calcaroase în care se dezvotă câteva grote, la
care se adaugă pajişti stepice pe arii relativ extinse (Pl. 28b).
Remarcabilă este prezenţa asociaţiei Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999, identificată în 3 situri, din care 2 (DP, PŞ) sunt incluse în
această rezervaţie. Alţi cenotaxoni reprezentativi sunt Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis
(Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (D/ 5 situri), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1992 (DP/ 7 situri), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (D/ 4 situri),
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (D/ 8 situri), Violo suavis-Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (D/ 10 situri), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944)
Doltu, Popescu, Sanda 1980 (D, DP, PMa/ 6 situri, din care 3 incluse în rezervaţie).
În inventarul floristic reprezentativi sunt taxonii (Anexa 1): Asphodeline lutea (r-4, DP; 3,
PŞ/ 4 situri), Colchicum triphyllum (+, P/ 7 situri), Crocus pallasii (r-1, D; r-+, DP; r, PMi/ 4
situri), Dictamnus albus (+, PŞ/ 3 situri), Goniolimon collinum (+, D/ 7 situri), Jasminium
fruticans (+-4, D; +-1, DP/ 9 situri).
În cuprinsul rezervaţiei, prin studii proprii au fost identificate până în prezent 11 asociaţii,
în afară de acestea fiind citaţi (SANDA, ARCUŞ 1999) de pe teritoriul rezervaţiei Pădurea
Dumbrăveni alţi 5 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este înseosebi reprezentată prin pajişti stepice secundare, ce ocupă o
suprafaţă mai redusă decât cea a pădurilor, fiind răspândite indeosebi pe valea Urluia, inclusiv pe
văile tributare acesteia, şi mai puţin în poienile din fondul forestier.
Stepa primară ocupă o arie mai redusă, îndeosebi în suprafeţele ferite de păşunat din fond
forestier sau în zona abrupturilor stâncoase, unde sunt întâlnite asociaţiile de stepă petrofilă
(H 34.9211) Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 (D, PT). Alţi cenotaxoni de stepă
primară sunt citaţi (SANDA, ARCUŞ 1999) din zona Dumbrăveni: Stipetum capillatae (Hueck
1931) Krausch 1961, Stipetum lessingianae Soó (1927 n.n.) 1947 Astragalo ponticae - Stipetum
ucrainicae Sanda et al. 1999.
166 Mihai PETRESCU
Pajiştile de loess secundare sunt încadrate îndeosebi în cenotaxonul larg răspândit

Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (D, DP, P), citat (SANDA, ARCUŞ 1999) din
rezervaţia Pădurea Dumbrăveni, dar şi în alte asociaţii, de tipul Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (DP). La acestea se adaugă asociaţiile Cynodonti-
Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957, Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970
subas. saturejetosum coeruleae Sanda et al. 1999, citate (SANDA, ARCUŞ 1999) de la
Dumbrăveni. O asociaţie de mare valoare conservativă, întîlnită în zonele cu poieni sau tufărişuri
pe substrat pietros este Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999 subas.
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (H 31.8B731/ DP, PŞ) este considerată (SANDA, ARCUŞ
1999) sinonimă cu cenotaxonul Asphodelinetum luteae Dihoru (1969) 1970. Subasociaţia
observată este dominată de Asphodeline lutea, fără participarea speciei Paliurus spina-christi,
similar fitocenozelor descrise din podişul Babadag (DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Vegetaţia arbustivă este răspândită pe arii restrânse, îndeosebi în cuprinsul pajiştilor stepice
sau al pădurilor de silvostepă, cum este cazul asociaţiei Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H 31.8B731/ D), citată şi în literatură
(SANDA 2002) de la Dumbrăveni.
Vegetaţia forestieră inventariată până în prezent este compusă din asociaţiile Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ D, DP, PMi, PŞ), Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724/ D), Carpino orientalis-Quercetum cerris
Oberd. 48 (H 41.76812/ D), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H
41.76833/ D), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (H 41.7A221/D),
Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H 41.7A223/ D,
DP, PMa).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” a fost sporadic observat în două sectoare ale
rezervaţiei (D, DP). Habitatul „65 Peşteri” este reprezentat prin cele câteva grote din cuprinsul
rezervaţiei (D, P, Pt).
Până în prezent pe teritoriul rezervaţiei au fost identificaţi 14 cenotaxoni din Lista roşie
naţională.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Trebuie precizat că rezervaţia propusă Dumbrăveni -
Şipotele reprezintă o extindere a ariei protejate preexistente Pădurea Dumbrăveni, reunind
aproape toate pădurile şi pajiştile din masivul forestier Pădurea Dumbrăveni, de pe văile Ceairul,
Urluia şi cele tributare acestora, situate pe teritoriilor administrative ale comunelor Independenţa,
Dumbrăveni, Deleni, Adamclisi. Rezervaţia cuprinde următoarele sectoare: Pădurea Dumbrăveni
(D), ce include respectivul masiv forestier şi valea dintre acesta şi satul Olteni; Pădurea
Dumbrăveni - Poieniţa (DP), ce cuprinde sectorul de vale dintre limita nordică a Pădurii
Dubrăveni şi satul abandonat Poieniţa; Poieniţa (P), ce include pajiştile stepice din zona
respectivei localităţi abandonate; Pădurea Poieniţa Mare (PMa), reprezentând pădurea de la vest
de satul Poieniţa; Pădurea Poieniţa Mică (PMi), ce reprezintă trupul de pădure de la sud-est de
satul Poieniţa; Pădurea Şipotele (PŞ), dintre localităţile Şipotele şi Zorile (Pădurea Ierbosu);
Petroşani (Pt) ce include pajiştile stepice de pe valea Urluia situate în zona satului Petroşani.
Limita zonei respective se înscrie aproximativ într-un perimetru mărginit la nord de
localităţile Zorile, Adamclisi, Deleni, la est ajungând până la localitatea Petroşani (în estul
extravilanului acesteia), după care se îndreaptă spre sud traversând localităţile Tufani, Furnica,
precum şi valea dintre Olteni şi Dumbrăveni, până ce intersectează frontiera cu Bulgaria, de-a
lungul căreia se îndreaptă spre nord-vest, apoi o părăseşte, ajungând în satul Zorile.
REZERVAŢIA ESECHIOI
Rezervaţia este una din puţinele arii protejate din sudul Dobrogei aproape exclusiv
dominată de habitate forestiere, reprezentate în majoritate prin păduri de cer, localizate pe
versanţii mai mult sau mai puţin accentuaţi ce mărginesc lacul Bugeac şi valea de la sud de
acesta (Pl. 29a).
Specificul vegetaţiei se datorează în special asociaţiei Quercetum cerris Georgescu 1941,

ce nu a mai fost identificată în nici un alt sit studiat, la care se adaugă cenotaxonii Carpino
orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 situri), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (6 situri), toţi aceştia fiind inventariaţi numai în sudul
Dobrogei. Reprezentativă pentru habitatele forestiere este specia ameninţată (Anexa 1) în
rezervaţie - Piptatherum virescens (+-1/ 12 situri).
În urma cercetărilor proprii, în rezervaţie au fost identificaţi 5 cenotaxoni, alţi 5 fiind citaţi
în literatură din zona ariei protejate (SANDA, ARCUŞ 1999).
Vegetaţia ierboasă, prezentă în poieni şi în zonele periferice ale pădurii Esechioi, este
reprezentată prin asociaţia de stepă de loess secundară (H 34.92) Botriochloetum ischaemi
(Kist.1937) Pop 1977, citată şi în literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia Esechioi, ca
şi alte asociaţii de pajişti stepice, respectiv Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et
al. 1992, Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961, Stipetum lessingianae Soó (1927 n.n.)
1947, Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae Sanda et al. 1999, Cynodonti-Poëtum
Vegetaţia forestieră este compusă din cenotaxonii Galio dasypodi-Quercetum pubescentis
Doniţă 1970 (H 41.73234), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (H 41.76812),
Quercetum cerris Georgescu 1941 (H 41.7691), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (H 41.7A223). Ultimul cenotaxon este menţionat şi în
literatură (SANDA, ARCUŞ 1999) din rezervaţia Esechioi.
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea” ocupă suprafeţe foarte restrânse, rariştile respective
încadrându-se în asociaţia Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia Pădurea Esechioi cuprinde întregul trup de
pădure cu acelaşi nume, inclusiv o zonă de pajişti dintre fondul forestier şi Lacul Bugeac.
REZERVAŢIA OSTROVUL HINOG

Rezervaţia se remarcă prin caracterul complex al peisajului, în care ostroavele componente
pot fi observate în ansamblu de pe promontoriul cu faleze stâncoase şi pajişti stepice, zonă în
care sunt prezente şi vestigii arheologice (Pl. 29b).
Nota caracteristică rezervaţiei este conferită de prezenţa asociaţiei Populetum nigro-albae
Slavnic 1952 (8 situri), identificată, până în prezent, pe latura estică a Ostrovului Mic (OMi).
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei au fost inventariaţi 5 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă, identificată în zona promontoriului Valul lui Traian (PVT) reuneşte
pajişti de stepă de loess (H 34.92) primară, asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch
1961, respectiv secundară, cenotaxonul Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977.
Vegetaţia arbustivă, încadrată în cenotaxonul Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927)
1931 a fost întâlnită sub formă de fragmente de asociaţie pe promontoriul Valul lui Traian
(PVT).
Vegetaţia forestieră ocupă cea mai mare parte din sit, fiind constituită din pădurile de luncă
de pe ostroave, respectiv asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621/ OH, OMi), la
care se adaugă Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (H 44.6612/ OMi).
Habitatul „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” (OH, OMi, PVT), identificat
relativ frecvent, dar numai în siturile din lungul Dunării, ocupă aici suprafeţe apreciabile,
îndeosebi pe Ostrovul Mic, mai ales la cote scăzute ale fluviului.
În rezervaţie nu au fost întâlnite în cursul cercetărilor specii de plante ameninţate.
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia „Ostrovul Hinog” este situată în lungul
Dunării între bornele kilometrice 308-302 şi cuprinde Ostrovul Hinog (OH) şi ostroavele de
mică întindere adiacente acestuia, inclusiv Ostrovul Mic (OMi), cunoscut şi sub denumirea de
Ostrovul Cochirleni. La acestea se adaugă sectorul denumit convenţional „Promontoriul Valul
lui Traian” (PVT), reprezentând porţiunea adiacentă Dunării a dealul situat între satul Cochirleni
şi malul Dunării (ce nu are denumire proprie pe hărţile de navigaţie sau topografice).
168 Mihai PETRESCU
de Dunăre, precum şi prin toate sectoarele ce reprezintă porţiuni din malul Dunării sau zone
adiacente acestuia. Denumirile acestor ostroave şi/sau zone de mal corespund în cea mai mare
parte celor din hărţile de navigaţie, cu excepţia unor ostroave ce nu figurează în aceasta, fiind
recent formate şi care nu au denumiri locale. Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este
REZERVAŢIA OSTROAVELE POMAŞTELE-VAROŞ

Aspectele peisagistice şi geomorfologice unice în ţară ale rezervaţiei sunt date în primul
rând de contrastul între întinderile acvatice cu ostroave şi respectiv versanţii stâncoşi de culoare
roşiatică ai Dealului Varoş (Pl. 30a).
Specificul rezervaţiei poate fi îndeosebi atribuit cenotaxonilor Teucrio polii-Melicetum
ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 situri), ce ocupă aici cele mai întinse suprafeţe din siturile
studiate, şi Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 situri), precum şi habitatului „24.21 Maluri
de râu din pietriş fără vegetaţie” (8 situri), întâlnit la contactul Dunării cu versanţii Dealului
Varoş.
Valoarea floristică a rezervaţiei este subliniată în primul rând de prezenţa speciei
ameninţate Moehringia jankae (+, DV), întâlnită doar în acest sit dintre cele studiate. În afară de
aceasta, rezervaţia conservă şi alte specii reprezentative (Anexa 1), precum Celtis glabrata (+,
DV/ 8 situri), Colchicum triphyllum (r, DV/ 7 situri).
Rezervaţia reuneşte 5 cenotaxoni inventariaţi în cursul cercetărilor proprii.
Vegetaţia ierboasă, identificată pe Dealul Varoş, include pajişti de stepă primară (H
34.9211), petrofilă, răspândită pe stâncării calcaroase, respectiv pe versanţii pietroşi ai Dealului
Varoş, constituite din cenotaxonii Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai
1974 şi Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978. Tot în acest sector (DV) este
întâlnită şi stepa secundară de loess (H 34.92), încadrată în asociaţia Botriochloetum ischaemi
(Kist.1937) Pop 1977.
Vegetaţia forestieră include păduri de luncă încadrate în asociaţiile Salicetum albae Issler
1924 s.l. (H 44.1621 (OPPZ, OV), respectiv Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (H 44.6612
(OPPZ).
Habitatul „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” ocupă suprafeţe cele mai
importante pe ostroavele din cadrul rezervaţiei (OPPZ, OV), dar la cote scăzute ale fluviului
apare şi în sectorul Dealul Varoş, pe malul Dunării.
Până în prezent, în cuprinsul rezervaţiei au fost identificate 10 specii ameninţate din Lista
roşie naţională, dintre care Moehringia jankae, inclusă în Lista roşie europeană, este considerată
specie de interes comunitar (O 1198 -a2b).
Delimitarea provizorie a rezervaţiei. Rezervaţia „Ostroavele Pomaştele-Varoş” este situată
în lungul Dunării între bornele kilometrice 259-251 şi cuprinde Dealul Varoş (DV) şi ostroavele
Pomaştele - Puiul Zătoacei (OPPZ) şi Varoş (OV).
Pentru ostrovul din aval de Hârşova şi dealul cu plantaţii de pin, situat pe malul Dunării la
NV de Hârşova, a fost adoptată denumirea convenţională de ostrovul Varoş (OV), respectiv
dealul Varoş (DV), acesta fiind cel mai apropiat toponim figurat pe hartă (punctul Varoş).
de Dunăre, precum şi prin sectorul Dealul Varoş. Denumirea ostrovului „Pomaştele-Varoş”
corespunde hărţilor de navigaţie. Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este constituită din
cursul Dunării cuprins între kilometrii menţionaţi mai sus.
REZERVAŢIA OSTROAVELE ŞEICA- FERMECAT

Originalitatea peisagistică a rezervaţiei constă în îmbinarea dintre habitatele de pădure,
stepă şi zone umede, cu ostroave numeroase şi întinse, ce îşi modifică permanent configuraţia în
funcţie de nivelul apelor fluviului (Pl. 30b, 31a). Patrimoniul natural este întregit de cel cultural,
aici fiind prezente şi ruinele unei cetăţi romane.
Rezervaţia se individualizează prin prezenţa habitatelor: „Pajişti danubiene de luncă cu
vegetaţie forestieră” (OCU/ 2 situri), ce au mai fost identificate doar în rezervaţia Ostroavele
Troina Mare - Balaban; „24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite de vegetaţie” (OCU, OM, OŞe/
4 situri, din care 3 în rezervaţie), ce ocupă unele din cele mai întinse suprafeţe, îndeosebi la cote
scăzute ale apelor, comparativ cu restul siturilor studiate din lungul Dunării; „24.21 Maluri de
râu din pietriş fără vegetaţie” întâlnit pe malul fluviului îndeosebi la niveluri scăzute, la baza
versanţilor din sectorul Pădurea Carasan (PC/ 8situri).
Rezervaţia cuprinde câteva asociaţii identificate doar aici, în cadrul siturilor studiate,
respectiv Crataegetum danubiale Jurko 1958 (OCU) şi Calamagrostio-Tamaricetum
ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963 (OM). Alţi cenotaxoni mai rar întâlniţi în siturile
cercetate conferă un anumit specific aceste rezervaţii, cum ar fi Portulacetum oleracei Felföldy
1942 (3 situri, din care 2 în rezervaţie), Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 situri),
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 situri), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et
Bolos 1958 (7 situri).
Dintre speciile ameninţate, rare în alte situri (Anexa 1), este de subliniat prezenţa taxonului
Dianthus pallens (+, DMz/ 4 situri).
Dintre siturile situate în lungul Dunării, această rezervaţie se remarcă prin numărul cel mai
ridicat de cenotaxoni, respectiv 11.
Vegetaţia ierboasă, întâlnită pe Dealul Muzait şi fragmentar în Pădurea Carasan, include
pajişti de stepă de loess (H 34.92) primară, respectiv asociaţia Stipetum capillatae (Hueck 1931)
Krausch 1961 (DMz) sau secundară, cenotaxonul Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977 (DMz, PC). În Ostrovul Ceacâru şi la poalele Dealul Muzait, pe malul Dunării au fost
inventariate şi întinse pajişti mezofile din cadrul asociaţiei Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-
Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275/ DMz, OCU). Pe ostroavele de nisip este întâlnită sporadic
asociaţia poinieră Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (H 24.32/ OCU, OM).
Vegetaţia arbustivă include asociaţia Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et
Dihoru (1962) 1963 (H 44.814112), identificată numai pe ostrovul Marinaru (OM). Încadrarea
tufărişurilor de păducel, întâlnite în siturile studiate numai în cuprinsul pajiştilor de luncă de pe
ostrovul Ceacâru-Uzunada, în asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958 (H 31.8B125), are un
caracter provizoriu şi relativ, întrucât în lucrările fitocenologice de sinteză consultate nu
figurează această asociaţie, citată doar în baza de date PHYSIS.
Vegetaţia forestieră reuneşte arii extinse de păduri de luncă, incluse în următoarele asociaţii:
Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621/ OŞe, OM, OF, OCU), observată şi pe ostroavele Tiu
Mare şi Tiu Mic), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (H 44.6611/ OCU) întâlnită, sub
formă de fragmente, pe ostrovul Ceacâru - Uzunada, Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (H
44.6612/ OM), Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4/ DMz, OCU, OF, PC). În Pădurea
Carasan, pe suprafeţe restrânse, sunt întâlnite păduri submediteraneene cuprinse în asociaţia
Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ PC).
Habitatul „Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră” identificat pe Ostrovul
Ceacâru (OCU) este format din mai multe subtipuri de habitate, reprezentate prin pajişti
mezofile, asociaţia Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (H 15.A21275) în
complex cu rarişti şi pâlcuri de arbori - asociaţiile Salicetum albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621) şi
Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4), precum şi cu exemplare izolate sau grupate de arbuşti
- asociaţia Crataegetum danubiale Jurko 1958 (H 31.8B125). Acest habitat este format atât prin
intervenţie antropică (tăierea arborilor, păşunat), cât şi prin succesiunea naturală, ce duce treptat
la înlocuirea sălcetelor prin pajişti de luncă.
Subtipul de habitat „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” a fost întâlnit în toate
ostroavele din rezervaţie (OŞe, OM, OCU, OF). Habitatul „24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite
de vegetaţie” cuprinde cenotaxonul Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (OCU, OM) precum şi
170 Mihai PETRESCU
renişuri pioniere încadrabile în asociaţia Salicetum albae Issler 1924 s.l. (OM, OSe).
Până în prezent, în cuprinsul rezervaţiei, au fost identificate 5 specii ameninţate din Lista
roşie naţională.
kilometrice 330-318 şi cuprinde Dealul Muzait (DMz), Pădurea Carasan (PC) şi ostroavele
Şeica (OŞe), Marinaru (OM), Ceacâru- Uzunada (OCU) şi Fermecat (OF).
de Dunăre, la care se adaugă sectoarele Dealul Muzait (DMz), Pădurea Carasan (PC).
Denumirile acestor ostroave şi / sau zone de mal corespund, în cea mai mare parte, celor din
hărţile de navigaţie, cu excepţia unor ostroave ce nu figurează în acestea, fiind recent formate şi
care nu au decât denumiri locale (ex. Marinaru). Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este
REZERVAŢIA OSTROAVELE TROINA MARE-BALABAN

Dintre toate siturile studiate acesta este singurul în care există o insulă cu substrat stâncos,
respectiv ostrovul Podul de Piatră, ce îi conferă un caracter unic din punct de vedere
geomorfologic şi peisagistic, îndeosebi la cote scăzute ale apelor Dunării (Pl. 31b).
Vegetaţia întruneşte caractere specifice, în pricipal datorită habitatului „Pajişti danubiene
de luncă cu vegetaţie forestieră” - ce nu a mai fost identificat decât în rezervaţia Ostroavele
Şeica-Fermecat, şi asociaţiei Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (OPP, OB/ 8 situri). Până în
prezent, în rezervaţie au fost identificaţi 3 cenotaxoni.
Vegetaţia forestieră, respectiv pădurile de luncă, ocupă întreaga suprafaţă a covorului
vegetal al rezervaţiei şi include asociaţiile: Salicetum albae Issler 1924 s.l., (H 44.1621/ OB,
OFs, OPP) - observată şi pe ostroavele Boascicul Mare şi Ţării, Populetum nigro-albae Slavnic
1952 (H 44.6612/ OB, OPP), Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4/ OB, OPP).
Habitatul „Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră” a fost foarte rar întâlnit în
zonele cercetate, doar în ostrovul Troina Mare, acesta având aspectul unei rarişti dominată de
plop alb şi negru cu frecvente exemplare seculare, ce provine din asociaţia Populetum nigro-
intervenţiilor antropice prin tăierea arborilor şi păşunat.
Habitatul „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” (OB, OFs, OPP) ocupă suprafeţe
extinse, mai ales în perioadele când nivelul Dunării scade.
Din inventarul floristic al rezervaţiei doar specia Periploca graeca (+, OB; r-+, OFs; r-1,
OPP / 16 situri), relativ frecventă în siturile studiate din lungul Dunării, figurează în Lista roşie
kilometrice 296-274 şi cuprinde ostroavele Fasolele (OFs), Podul de Piatră (OPP), Balaban
(OB). La acestea se adaugă ostroavele Troina Mare, Ţării, Boascicul Mare în care nu au fost
efectuate relevee ci doar observaţii expeditive.
de Dunăre. Denumirile acestor ostroave corespund celor din hărţile de navigaţie. Zona de
protecţie (tampon) a rezervaţiei este constituită din cursul Dunării cuprins între kilometrii
menţionaţi mai sus.
REZERVAŢIA OSTROAVELE PĂCUIUL LUI SOARE-TURCESC

Din punct de vedere peisagistic, caracterul unic în ţară al rezervaţiei, în special al
ostrovului Păcuiul lui Soare, constă îndeosebi în combinaţia de natură şi cultură, reprezentată
prin ruinele unei cetăţi bizantine, invadate de pădurea luxuriantă de ulm (Fraxino-Ulmetum
Oberdorfer 53), una dintre cele mai reprezentative de acest tip din cadrul siturilor studiate (Pl.
32a,b). Păduri similare se dezvoltă şi pe ostrovul Turcesc, acesta fiind şi singura zonă din cadrul
siturilor studiate unde a fost identificată şi o pădure de plop negru şi alb, Populetum nigro-albae
Slavnic 1952 (8 situri), cu arbori seculari.
În rezervaţie, îndeosebi la cote scăzute ale apelor, sunt întâlnite habitatele reprezentative
„24.21 Maluri de râu din pietriş fără vegetaţie” (DD/ 8 situri), situat la baza Dealului Dervent la
contactul cu Dunărea, şi „24.32 Maluri de râu nisipoase acoperite de vegetaţie” (4 situri).
Caracteristică pentru cel de-al doilea habitat este asociaţia pionieră Portulacetum oleracei
Felföldy 1942 (OTm/ 3 situri). În cuprinsul habitatelor de pajişti stepice de pe Dealul Dervent au
fost identificate şi alte asociaţii reprezentative pentru acest sit, precum Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 situri) şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae
Zólyomi 1958 (8 situri).
Specificul floristic al rezervaţiei se datorează în primul rând prezenţei, doar în acest sit din
cele studiate, a speciei ameninţate Corispermum marschallii. Reprezentativi pentru rezervaţie
sunt şi alţi taxoni cu distribuţie restrânsă în siturile analizate (Anexa 1), precum Dianthus pallens
(+, DD/ 4 situri) şi Dictamnus albus (+, DD/ 3 situri).
În rezervaţie au fost identificaţi în baza cercetărilor de teren 7 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă de stepă de loess (H 34.92) primară întâlnită pe Dealul Dervent este
formată din cenotaxonii Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 şi Agropyro
cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958. Tot în acest sector stepa de loess secundară (H
34.92) este constituită din asociaţiile Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 şi
Vegetaţia forestieră este formată din păduri de luncă încadrate în asociaţiile Salicetum
albae Issler 1924 s.l. (H 44.1621/ OTm, OS, OT, OPi, OPS), Populetum nigro-albae Slavnic
1952 (H 44.6612/ OPi, OS, OT, OTm) ce include o suprafaţă ce poate fi încadrată în categoria
pădurilor virgine, cu structură plurienă şi unele exemplare de arbori de peste 2 m diametru
(Ostrovul Turcesc) şi Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 (H 44.4/ OPS, OS, OT).
Subtipul de habitat „24.31 Maluri de râu nisipoase fără vegetaţie” (OPS, OS, OPi, OT,
OTm) ocupă în această rezervaţie unele din cele mai întinse şi caracteristce suprafeţe dintre
siturile studiate, reprezentate îndeosebi prin depozitele de aluviuni de pe Ostrovul Tămâianu şi
cele din zona ramificaţiei braţului Borcea (Răul).
Pe malul Dunării, la baza Dealului Dervent, într-o zonă de stâncărie calcaroasă, sunt
prezente şi câteva izvoare cu debit redus, încadrabile în habitatul „54.1 Izvoare”.
Până în prezent în cuprinsul rezervaţiei au fost inventariate 4 specii ameninţate din Lista
kilometrice 359-341, fiind formată din Dealul Dervent (DD) şi ostroavele Păcuiul lui Soare
(OPS), Tămâianu /Aurelia (OT), Scurtu (OS), Turcesc (OT), Pisicu (OPi).
de Dunăre, precum şi prin situl Dealul Dervent. Denumirile acestor ostroave corespund, în cea
mai mare parte, celor din hărţile de navigaţie, cu excepţia unor ostroave ce nu figurează în
aceasta, fiind recent formate şi care nu au decât denumiri locale (ex. Pisicu, Tămâianu / Aurelia).
Zona de protecţie (tampon) a rezervaţiei este constituită din cursul Dunării cuprins între
kilometrii menţionaţi mai sus.
PARCUL NATURAL CHEILE DOBROGEI

Situat în cea mai veche unitate geologică din România, Podişul Casimcei, parcul natural
constituie, în acelaşi timp, la nivel naţional şi probabil european, cea mai întinsă zonă de stepă şi
silvostepă pe substrat mixt, de şisturi verzi şi calcare recifale (Pl. 33a, b). Această combinaţie
între cele două tipuri de substrat, ce generează un relief tipic, împreună cu trăsăturile climatice
specifice, explică biodiversitatea remarcabilă a acestei arii protejate. Parcul natural este cea mai
importantă zonă carstică din Podişul Dobrogei şi include un mare număr de peşteri, două dintre
acestea fiind de importanţă internaţională (Peştera Liliecilor şi „La Adam”).
172 Mihai PETRESCU
În continuare vor fi prezentate succint aspecte referitoare la habitatele, flora şi vegetaţia

acestui parc, în baza datelor din literatură şi a studiilor proprii. Având în vedere că studiile
sistematice în această zonă sunt într-un stadiu incipient, unele aspecte ce vor fi prezentate au un
caracter preliminar.
O serie de asociaţii inventariate aici sunt relativ rare în siturile studiate, dintre acestea fiind
amintite Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993
(Ca/ 5 situri), Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas.
alyssetosum saxatile (CD, GD, Ca/ 4 situri, din care 3 sunt incluse în parc), Scirpo-
Phragmitetum W. Koch 1926 (Ca/ 9 situri).
Numeroşi taxoni identificaţi în releveele realizate în cadrul studiilor proprii sunt
reprezentativi pentru flora acestui parc, având o distribuţie restrânsă în alte situri analizate
(Anexa 1), precum: Colchicum fominii (+-1, CD/ 4 situri), Paeonia tenuifolia (+, CD; +, Ca/ 3
situri), Achillea ochroleuca (2, Gr/ 8 situri), Dianthus pallens (+, CD/ 4 situri), Euphorbia
nicaeensis ssp. cadrilateri (+, Ca/ 9 situri), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+, CD/ 9
situri), Goniolimon collinum (+, Ca/ 7 situri), Jasminium fruticans (+-5, Ca; r, CD/ 9 situri),
Paronychia cephalotes (+, Ca; +, CD; +, GD/ 7 situri). În afară de aceştia, în cadrul unor
cercetări preliminare, expeditive, în sectoarele Cheile Dobrogei şi Casian au mai fost inventariaţi
7 taxoni rari în alte situri, fără efectuarea de relevee, pentru care nu s-a notat acoperirea,
respectiv: Celtis glabrata, Dictamnus albus, Crocus pallasii, Galanthus elwesii, Minuartia
adenotricha, Scutellaria orientalis, Silene cserei.
Parcul natural include următoarele sectoare, ce au fost inventariate separat:
- Casian (Ca), cuprinde pajiştile stepice şi pădurile de pe dealurile situate de-a lungul râului
Casimcea, între rezervaţiile Cheile Dobrogei, respectiv Gura Dobrogei.
- Cheile Dobrogei (CD), cuprinde rezervaţia cu acelaşi nume, inclusiv valea ce ajunge până
în apropierea satului Mireasa.
- Gura Dobrogei (GD), cuprinde rezervaţia cu acelaşi nume, precum şi pajiştile stepice de
pe dealurile situate de-a lungul pârâului Vistorna (Visterna), până la localitatea Târguşor.
- Grădina (Gr) cuprinde pajiştile stepice şi pădurile de pe dealurile situate de-a lungul malul
drept al râului Casimcea, pe raza localităţii Grădina.
Cele mai vechi structuri geologice din parc datează din timpul orogenezei caledoniene de
vârstă precambriană (500 milioane ani). Rocile tipice pentru această structură geologică sunt
sisturile verzi, peste care se suprapun calcare recifale de vârstă jurasică (Amenajamentul Silvic al
O.S. Hârşova, 1999). Ultimele formează un relief ruiniform ce include canioane spectaculoase,
forme carstice, inclusiv peşteri, ce crează un peisaj unic, cel puţin pentru România.
Regimul termic este continental, cu o temperatură medie de 22oC în iulie şi 0,6oC în
ianuarie, temperatura anuală fiind de 11oC. Precipitaţiile medii, de 380 mm, înregistrază o valori
maxime în iunie şi noiembrie, respectiv minime în februarie şi august-septembrie. În cadrul
climatului general de stepă versanţii nordici au un microclimat mai favorabil pentru vegetaţia de
silvostepă, în timp ce zonele stâncoase de pe vârfurile dealurilor sunt caracterizate prin condiţii
de semideşert (Amenajamentul Silvic al O.S. Hârşova, 1999).
Habitate, vegetaţie
În acest parc natural sunt întâlnite două zone de vegetaţie caracteristice pentru Podişul
Dobrogei, reprezentate prin silvostepa cu păduri xeroterme submediteraneene, respectiv stepa
ponto-sarmatică, compusă din stepa de loess şi stepa petrofilă (DIHORU, DONIŢĂ 1970; IVAN
1979; CIOCÂRLAN 2000).
În ceea ce priveşte diversitatea ecosistemelor, din cele 8 grupe existente în Europa,
conform clasificării Corine Biotopes Project, 6 ecosisteme se regăsesc în parcul natural, aceste
fiind reprezentate prin tufărişuri, păduri, pajişti, râuri, stâncării şi situri arheologice (Europe’s
Environment, 1995).
Diversitatea covorului vegetal este relativ ridicată în raport cu restul siturilor studiate, aici
fiind inventariaţi până în prezent 12 cenotaxoni.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin stepa de loess (H 34.92) primară formată din
asociaţiile Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (Ca, CD) şi Medicagini minimae-
Festucetum valesiacae Wagner 1941 (CD, GD). Stepa de loess secundară (H 34.92) include
asociaţiile Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop 1977 (Ca, CD, GD) şi Artemisio
austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 (CD).
În parc se întâlneşte şi stepa petrofilă (H 34.9211), tipul de vegetaţie cu cea mai mare valoare
conservativă. Acest tip este reprezentat prin asociaţiile Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru
(1969) 1970 (Ca, CD, Gr), Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (Ca,
Gr), Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum saxatile
Horeanu et Mihai 1974 (Ca, CD, GD). Ultima subasociaţie este descrisă până în prezent în
literatură (HOREANU 1976B) numai de pe calcarele din rezervaţia Gura Dobrogei, inclusă în
parc. Prin studii proprii aceasta a fost identificată şi în situl Lacul Bugeac. Varianta cloritofilum, pe
şisturi verzi, a comunităţii Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974,
descrisă în literatură (HOREANU 1976B), şi identificată în teren prin studii proprii, constituie de
asemenea un aspect original al acestei arii protejate.
Asociaţia Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 este cea mai răspândită
comunitate din stepa petrofilă, în parc fiind identificate prin studii proprii şi următoarele două
variante menţionate în continuare.
Varianta cloritofilum a acestei comunităţi vegetale este tipică pentru substraturile de şisturi
verzi, fiind desrisă pentru prima oară (HOREANU 1976B) din această zonă (Târguşor, Gura
Dobrogei, Cheia, Casian şi alte câteva arii din Podişul Casimcei).
Varianta calcofilum, sinonimă (HOREANU 1976B) cu asociaţia Agropyro brandzae-
Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970, este răspândită pe substraturi calcaroase.
O altă variantă, cu Paeonia tenuifolia, citată (HOREANU 1976B) de la Gura Dobrogei pe
substrat calcaros, este dominată de respectiva specie de interes comunitar (O 1198-a4A) şi de
Adonis vernalis. Aceasta este considerată cea mai mare populaţie din România a speciei Paeonia
tenuifolia (HOREANU 1976B), având o valoare conservativă remarcabilă, taxonul fiind însoţit şi
de alte specii ameninţate.
Vegetaţia hidrofilă apare pe suprafeţe reduse în lungul râului Casimcea, fiind reprezentată
prin asociaţia Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111/ Ca).
Vegetaţia arbustivă este răspândită pe suprafeţe importante, cele mai întinse arii fiind
întâlnite pe versanţii de la Gura Dobrogei. Cea mai frecventă asociaţie de acest tip este Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721/ CD, GD), celălalt cenotaxon arbustiv,
Rhamno catharticae - Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993
(H 31.8B731/ CD) fiind identificat pe suprafeţe restrânse.
Vegetaţia forestieră, reprezentată prin păduri de stejar pufos cu cărpiniţă şi mojdrean,
încadrate în asociaţia Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ Ca,
CD, GD) constituie cea mai răspândită şi reprezentativă asociaţie din cadrul acestui habitat. Se
încadrează în etajul pădurilor submediteraneene, în acest caz fiind întâlnite extrazonal în zona
stepei şi silvostepei. Pe suprafeţe foarte reduse poate fi întâlnită şi asociaţia tipică pentru
silvostepa dobrogeană Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724/ Ca).
Habitatul „Silvostepă din Dobrogea”, răspândit pe suprafeţe extinse, în 3 sectoare ale
parcului (Ca, CD, GD) este caracterizat printr-o alternanţă de pajişti stepice, stâncării şi rarişti de
pădure. Rariştile de pădure se încadrează în asociaţiile Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970 şi Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970. Pajiştile sunt constituite din
unele dintre comunităţile vegetale enumerate la paragraful „vegetaţie ierboasă”.
Habitatul „54.1 Izvoare” este rar întâlnit în cuprinsul parcului, în 3 sectoare (Ca, CD, Gr).
Habitatul „65.22 Peşteri continentale cu lilieci” este reprezentat prin cele două peşteri
protejate legal, Peştera Liliecilor şi „La Adam” (GD) ce au o valoare ştiinţifică de excepţie, fiind
174 Mihai PETRESCU
renumite la nivel internaţional. Restul peşterilor nu au fost cercetate din punct de vedere al
prezenţei liliecilor, însă se pot încadra în habitatul de interes comunitar „65 Peşteri”.
Peşterile se dezvoltă în calcare recifale, fiind de asemenea cunoscute ca zone fosilifere
importante, reprezentative pentru fauna mezojurasică (Brachypoda, Cephalopoda, Porifera),
cele mai tipice formaţii de acest tip întâlnindu-se în Polonia şi în câteva zone din centrul şi vestul
Europei. Astfel, în peştera La Adam au fost descoperite fosile aparţinând la 80 de specii
(Amenajamentul Silvic al O.S. Hârşova, 1999), iar în Peştera Liliecilor au fost identificaţi 20 de
taxoni. Cea mai mare dintre cele două peşteri, Peştera Liliecilor, are 480 m lungime şi
adăposteşte ce mai mare colonie de lilieci din Dobrogea, cea mai tipică pentru această provincie
fiind specia Rhinolophus mehelyi, cuprinsă în Anexa I a Convenţiei de la Berna, Rezoluţia 4
/1996. De asemenea, peştera adăposteşte multe alte specii rare sau endemice de faună (MOHAN,
ARDELEAN, GEORGESCU 1993). Pe lângă acestea, peştera prezintă şi o importanţă
arheologică deosebită, aici fiind descoperite vestigii de locuire din perioada paleolitică. În
peştera La Adam au fost descoperite oase provenind de la 65 de specii de mamifere din perioada
cuaternară, inclusiv de urs de peşteră, mamut, cal sălbatic. Cea mai importantă descoperire este
un dinte de Homo sapiens fossilis, datând de acum 100.000 ani (Amenajamentul Silvic al O. S.
Hârşova, 1999).
Specii ameninţate
Acest parc natural este situat în cea mai importantă zonă din Dobrogea Centrală, în ceea ce
priveşte diversitatea speciilor de plante, aici fiind identificate până în prezent aproximativ 565 de
specii de plante superioare (HOREANU 1973).
Unul dintre aspectele principale ce reliefează importanţa acestui parc natural îl reprezintă
marele număr de specii ameninţate, dintre care multe sunt întâlnite doar în Dobrogea, la nivel
naţional.
Prin studii proprii în total au fost inventariate 31 de specii ameninţate, din care 4 sunt
incluse în Lista roşie europeană, din care Campanula romanica (O 1189-a2b) este considerată
specie de interes comunitar. Specia Paeonia tenuifolia (O 1189-a4A) este considerată ca taxon
de interes naţional. În afară de acestea din parc, îndeosebi din sectorul Cheile Dobrogei, mai sunt
citaţi (HOREANU 1973) şi alţi 20 de taxoni incluşi în Lista roşie naţională: Achillea
chrysanthus, Gagea granatellii, Gagea bulbifera, Gagea szovitzii, Hyacinthella leucophaea,
5.3. Situri naturale din zona litorală a Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării
Având în vedere numeroasele studii efectuate asupra vegetaţiei din Delta Dunării, în raport
cu cele întreprinse în Dobrogea continentală, inventarierea patrimoniului natural din această
regiune s-a concentrat îndeosebi asupra speciilor ameninţate din zona litorală, cunoscută ca unul
din cele mai importante refugii ale acestora, comparativ cu zonele umede ale Deltei, relativ
sărace în astfel de taxoni. În ceea ce priveşte habitatele zonei studiate, pentru moment datele
personale nu sunt suficiente pentru descrierea lor detaliată, ca în cazul Podişului Dobrogean, ce a
constituit principalul obiect de studiu al lucrării de faţă.
În contextul acţiunilor de reconsiderare a zonării interioare a Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, prin propunerea de noi zone de conservare specială, precum şi a necesităţilor de
monitorizare a populaţiilor unor specii ameninţate cu dispariţia, se impune cunoaşterea
răspândirii şi a frecvenţei acestora în cadrul unor situri / staţiuni bine definite.
În cele ce urmează sunt prezentate rezultatele preliminare ale unor astfel de studii,
desfăşurate în zona litorală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în care au fost identificate prin
cercetări proprii 20 de specii ameninţate cu dispariţia, fiind efectuată o evaluare a distribuţiei şi
frecvenţei acestora în diferitele situri ale ariei studiate.
Aria cercetată a fost divizată în 8 situri (Pl. 34-37), respectiv: Sulina - Sfântu Gheorghe,
Insulele Sacalin, Ciotica - Perişor, Perişor - Portiţa, Portiţa - Periboina, Periboina - Edighiol
(Nord), Edighiol, Edighiol (Sud) - Vadu.
Pentru fiecare specie o măsură a frecvenţei generale constă în menţionarea numărului de
situri în care a fost identificată, raportat la numărul total de situri. O altă măsură a frecvenţei este
considerată limita de variaţie a acoperirii speciei în cadrul releveelor. Nomenclatura botanică
utilizată şi categoriile de ameninţare la nivel naţional sunt în conformitate cu lucrarea Lista roşie
a plantelor superioare din România (OLTEAN et al., 1994). Categoriile de ameninţare la nivel
global corespund Listei roşii europene. Datele privind arealul sunt preluate din literatură
(CIOCÂRLAN, 2000).
Cele 20 de specii ameninţate identificate (Pl. 38-62) sunt prezentate în continuare:
Astragalus varius
Familia: Leguminosae
Areal global: Euras.cont.
Areal naţional: jud. Tulcea, Constanţa, Galaţi, Ialomiţa
Acoperire: +-1
Centaurea arenaria
Familia: Compositae
Categorie de ameninţare la nivel naţional: BR
Areal global: Pont.-pan.-balc.
Areal naţional: Oltenia, Bărăgan, sudul Moldovei, Dobrogea
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Ciotica - Perişor (+), Perişor -Portiţa (+-1), Portiţa
Acoperire: r-2
Centaurea pontica
Familia: Compositae
Categorie de ameninţare la nivel global: AE
Categorie de ameninţare la nivel naţional: AE
Areal global: End. Rom., jud. Tulcea
Areal naţional: Sulina
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r)
Acoperire: r
176 Mihai PETRESCU

Acoperire: +-1
Areal global: Pont.- casp.
Situri: Sulina - Sf. Gheorghe (+-3), Insulele Sacalin (r), Portiţa - Periboina (r)
Acoperire: r-3
Crambe maritima
Familia: Cruciferae
Areal global: Atl.
Situri: Ciotica - Perişor (+-3), Perişor - Portiţa (+-3), Portiţa - Periboina (+-3), Periboina -
Acoperire: +-3

Familia: Gramineae
Areal global: Pont.
Situri: Edighiol (Sud) - Vadu (+)
Acoperire: +
Eryngium maritimum
Familia: Umbelliferae
Areal global: Atl.- medit.
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Perişor - Portiţa (+), Portiţa - Periboina (+-1),
Acoperire: r-2

Familia: Gramineae

Areal global: Pont.
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (r-2), Ciotica - Perişor (+-4),
Acoperire: +-4

Familia: Plumbaginaceae
Categorie de ameninţare la nivel naţional: bR
Situri: Edighiol (+-1)
Acoperire: +-1
Familia: Liliaceae
Areal global: Euras. cont.
Acoperire: +-1
Onosma arenaria
Familia: Boraginaceae
Categorie de ameninţare la nivel global: bE
Areal global: Eur. cont.
Situri: Ciotica - Perişor (+), Perişor - Portiţa (r), Edighiol (Sud) - Vadu (r-+)
Acoperire: r-+

Familia: Orchidaceae
Areal global: Pont.- pan.
Situri: Edighiol (Sud)-Vadu (+-1)
Acoperire: +-1
Periploca graeca
Familia: Asclepiadaceae
178 Mihai PETRESCU

Situri: Insulele Sacalin (r)
Acoperire: r
Petasites spurius
Familia: Compositae
Areal global: Atl.- pont.
Areal naţional: DeltaDunării, jud. Brăila (Mărăraşu)
Situri: Sulina - Sf. Gheorghe (r-2), Ciotica - Perişor (+)
Acoperire: r-2
Plantago coronopus
Familia: Plantaginaceae
Areal global: Atl.-medit.
Areal naţional: Delta Dunării
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (+), Perişor -Portiţa (+)
Acoperire: +-2
Familia: Gramineae
Areal naţional: Dobrogea (rar ruderală - Poiana Braşov)
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Insulele Sacalin (1), Ciotica -Perişor (+-1), Portiţa
Acoperire: r-3
Samolus valerandi
Familia: Primulaceae
Areal global: Cosm.
Areal naţional: Sudul României, Transilvania
Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r), Insulele Sacalin (+)
Acoperire: r-+
Scolymus hispanicus
Familia: Compositae

Situri: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-+), Edighiol (Sud) - Vadu (r)
Acoperire: r-+
Stachys maritima
Familia: Labiatae
Situri: Portiţa - Periboina (r-1)
Acoperire: r-1
În ceea ce priveşte categoriile de ameninţare, predominante sunt speciile rare (R) - 15

specii, urmate de cele vulnerabile (V) - 3 specii, respectiv periclitate (E) - 2 specii.
În siturile respective au fost inventariate 2 specii subendemice, o specie endemică,
respectiv un taxon cu areal european.
Referitor la arealul global se constată predominarea speciilor pontice (pontice, pontic-
panonic-balcanice, pontic-panonice, pontic-mediteraneene, ponto-caspice) - 8 specii, urmate de
cele mediteraneene - 4 specii, atlantice (atlantice, atlantic-mediteraneene, atlantic-pontice) - 4
specii, eurasiatic continentale - 2 specii, europene continentale - o specie, endemice - o specie,
cosmopolite - o specie.
Caracterul specific pentru regiunea studiată rezultă din studiul arealului naţional, care
subliniază predominarea speciilor răspândite numai în Dobrogea - 11 specii (o specie numai la
Sulina), restul fiind întâlnite şi în alte zone ale ţării.
În ceea ce priveşte distribuţia pe situri, se constată că numărul maxim de specii ameninţate
a fost înregistrat în situl Edighiol (Sud) - Vadu (11 specii), urmat de sectoarele Sulina - Sfântu
Gheorghe (10 specii), Portiţa - Periboina (7 specii), Insulele Sacalin (6 specii), Ciotica - Perişor
(6 specii), Perişor - Portiţa (6 specii), Periboina - Edighiol (Nord) (4 specii), Edighiol (3 specii).
Datele asupra distribuţiei taxonilor în siturile studiate indică drept cea mai frecventă specie
ameninţată pe Leymus racemosus ssp. sabulosus (+-4), întâlnită în toate cele 8 situri. Aceasta
este urmată de Centaurea arenaria ssp. odessana (6/8; r-2), Polypogon monspeliensis (6/8; r-3),
Crambe maritima (5/8; +-3), Eryngium maritimum (5/8; r-2), Convolvulus persicus (3/8; r-3),
Onosma arenaria (3/8; r-+), Plantago coronopus (3/8; +-2), Petasites spurius (2/8; r-2), Samolus
Aproape jumătate dintre speciile studiate (9 taxoni) pot fi considerate periclitate la nivelul
siturilor studiate, fiind întâlnite într-un singur sit, respectiv Astragalus varius (+-1), Centaurea
pontica (R), Convolvulus lineatus (+-1), Elymus farctus ssp. bessarabicus (+), Limonium
bellidifolium ssp. danubiale (+-1), Merendera sobolifera (+-1), Orchis laxiflora ssp. elegans (+-1),
Periploca graeca (+), Stachys maritima (r-1).
În baza aspectelor prezentate mai sus se pot trage următoarele concluzii:

1. Speciile identificate într-un singur sit necesită măsuri prioritare de conservare în raport
cu restul taxonilor ameninţaţi, acordându-se o importanţă sporită celor ce prezintă acoperiri
reduse în majoritatea releveurilor (treptele r-1).
180 Mihai PETRESCU
2. Dintre toate speciile Centaurea pontica, specie endemică citată doar la Sulina, poate fi
considerată ca fiind cea mai ameninţată, având în vedere populaţiile reduse şi perspectivele de
distrugere a celei mai mari părţi a populaţiei / habitatului, în special prin efectuarea de construcţii
şi amenajări.
3. Majoritatea speciilor studiate sunt întâlnite în ţară numai în Dobrogea, predominant în
zona litorală, acestea necesitând o conservare prioritară.
4. Siturile prioritare pentru conservare, cu număr ridicat de specii, sunt reprezentate prin
Edighiol (Sud) - Vadu şi Sulina - Sfântu Gheorghe.
5. Este necesară extinderea zonelor de conservare specială din cadrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, preferabil în toată zona litorală, cu prioritate în siturile Edighiol (Sud) -
Vadu, Sulina - Sfântu Gheorghe, Portiţa - Periboina, Perişor - Portiţa.
Cap. 6. FACTORI DE AMENINŢARE

În continuare vor fi prezentate generalităţi referitoare la activităţile antropice existente sau
potenţiale care pot degrada ireversibil patrimoniul natural şi peisagistic de valoare europeană al
Podişului Dobrogean şi Deltei Dunării. Constituirea de noi arii protejate, administrarea adecvată
a celor existente şi conservarea speciilor şi habitatelor protejate inclusiv în afara rezervaţiilor
constituie o modalitate optimă de soluţionare a acestor probleme şi de asigurare a dezvoltării
durabile a judeţelor Tulcea şi Constanţa.
În cele ce urmează vor fi menţionate succint, în ordinea priorităţii, principalele direcţii de
protecţie a patrimoniului natural, în funcţie de tipul de ameninţări:
1. Protecţia patrimoniului natural şi a peisajului în ariile protejate şi în afara lor prin:
- extinderea reţelei de arii protejate, inclusiv pe suprafeţe întinse, prin crearea de
rezervaţii naturale, parcuri naturale/naţionale etc.
- stabilirea categoriilor de terenuri din afara ariilor protejate ce necesită protecţie şi/ sau
care nu pot face obiectul unor exploatări intense de tip industrial ce ar periclita
habitatele sau speciile protejate;
- stabilirea zonelor cu valoare peisagistică deosebită şi interzicerea în cadrul acestora a
oricăror activităţi cu impact negativ;
- declararea unor arii reprezentative din judeţele Tulcea şi Constanţa ca zone de interes
turistic, peisagistic şi ecologic în vederea diminuării numeroaselor riscuri şi ameninţări
la adresa factorilor de mediu şi pentru dezvoltarea durabilă a acestora, bazată prioritar
pe protejarea patrimoniului natural, cultural şi peisagistic şi valorificarea eco-turistică a
zonei.
2. Protecţia împotriva poluării radioactive prin interzicerea prin lege a depozitării oricăror
materiale radioactive pe teritoriul judeţelor Tulcea şi Constanţa datorită:
- sensibilităţii seismice deosebite a Podişului Dobrogean traversat de numeroase falii
tectonice prin care circulă straturi acvifere;
- pericolul degradării ireversibile a patrimoniului natural (în special Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării, Parcul Naţional Munţii Măcinului şi cele 65 de rezervaţii naturale) şi
cultural, unice în ţară, de valoare internaţională.
3. Protecţia împotriva poluării atmosferice şi a apelor:
- reducerea poluării atmosferice şi a apelor având în vedere prejudiciile importante
aduse patrimoniului natural, sănătăţii locuitorilor şi atractivităţii turistice a zonei.
4. Protecţia împotriva poluării cu deşeuri de orice tip:
- crearea unor servicii de salubrizare a zonelor naturale, cu prioritate a ariilor protejate;
- diminuarea sau eliminarea riscului reprezentat prin haldele de steril şi rampele de
deşeuri impropriu amplasate sau executate;
- promovarea educaţiei ecologice.
Cea mai importantă ameninţare la adresa patrimoniului natural şi peisagistic din Podişul
Dobrogean o constituie dezvoltarea fără precedent, în amplasamente nepotrivite, a activităţilor
extractive, reprezentate îndeosebi prin cariere de piatră. Acestea degradează pentru totdeauna
patrimoniul natural şi peisajul, diminuând drastic valoarea ştiinţifică şi potenţialul turistic al
Dobrogei. Deşi judeţul Tulcea şi, mai puţin, judeţul Constanţa sunt grav afectate de numeroasele
cariere active sau abandonate există foarte puţine cazuri de reconstrucţie ecologică după
182 Mihai PETRESCU
închiderea lucrărilor, deşi acestea este obligatorie conform legislaţiei actuale. Trebuie de
asemenea subliniat că, în condiţiile climatului celui mai arid din ţară, reconstrucţia ecologică este
aproape imposibilă sau extrem de costisitoare astfel încât preţul ajunge la un procent ridicat din
profitul obţinut, ceea ce face adesea ca, în condiţiile obligativităţii reconstrucţiei ecologice,
aceste activităţi extractive să aibă o rentabilitate discutabilă.
Alte ameninţări, cu un impact mai redus, sunt utilizarea substanţelor chimice în
agricultură, ce poate avea efecte negative asupra florei (SANDA, ARCUŞ 1999), precum şi a
faunei. Efectuarea de lucrări hidrotehnice, construcţii şi amenajări în extravilan, inclusiv
amplasarea de relee, antene, conducte, instalaţii pentru producerea de energie electrică etc.
constituie o altă sursă de impact asupra florei, faunei şi peisajului natural, fapt pentru care se
impune realizarea acestora numai în intravilanul actual al localităţilor sau limitrof acestuia, sau
în zone antropizate, lipsite de habitate naturale şi / sau specii protejate.
6.2. Factori de ameninţare din siturile studiate şi cauzele acestora

În literatură există foarte puţine referiri la factorii de ameninţare la adresa biodiversităţii
Podişului Dobrogean şi Deltei Dunării. Astfel, unii autori (SANDA, ARCUŞ 1999) consideră că
schimbarea aspectului floristic al fitocenozelor din Dobrogea în general a fost corelată cu
modificări ale biotopurilor şi ecosistemelor, produse între altele prin tratamente chimice, păşunat
intensiv, extragerea esenţelor valoroase din structura arboretului. Aceasta a dus la ruderalizarea
accentuată a vegetaţiei naturale şi sărăcirea parţială a structurii naturale a fitocenozelor.
Până în prezent nu a fost efectuată o monitorizare sistematică, pe perioade mai îndelungate
de timp, a factorilor de ameninţare şi a cauzelor acestora astfel încât datele existente sunt foarte
sumare. Din această cauză nu se poate face o estimare riguroasă a acestora şi mai ales asupra
gradului în care ele ameninţă flora şi vegetaţia din siturile studiate. În această situaţie o
posibilitate de a aprecia gradul de ameninţare este estimarea preliminară a acestuia în funcţie de
o scară simplă cu 4 trepte, preluată după modelul folosit în caietul de sarcini pentru
cartografierea habitatelor, utilizat în Parcul Grands Causses din Franţa. Conform acesteia gradul
de ameninţare al acestora factori poate fi încadrat în una din următoarele categorii: necunoscut,
slab (redus), mediu, puternic (ridicat).
Evaluarea ameninţărilor şi a cauzelor acestora se face în continuare separat pe grupe de
habitate pentru aspectele specifice fiecăruia dintre acestea, precum şi global, atunci când
ameninţările sunt comune pentru toate formaţiile. Această evaluare este făcută predominant
pentru siturile din Podişul Dobrogean, fiind valabilă în mare măsură şi pentru Rezervaţia
6.2.1. Factori de ameninţare generali
În această categorie au fost cuprinşi factorii ce acţionează în mod nespecific asupra tuturor
grupelor de habitate din siturile studiate.
A. Restrângerea sau degradarea habitatelor şi a cadrului peisagistic
1. Existenţa unor cariere abandonate sau active în unele din siturile studiate şi/sau în
vecinătatea acestora poate fi considerată ca având un impact mediu. Astfel, deşi local impactul
asupra florei vegetaţiei şi peisajului datorat fronturile de carieră şi / sau activităţii specifice este
ridicat şi ireversibil, iar aria totală afectată este relativ importantă, totuşi la nivelul zonei studiate
doar o mică parte din situri sunt afectate de acest factor, întrucât, în general, siturile nu au fost
delimitate în zone antropizate. Efectele activităţilor (distrugerea habitatelor, poluare cu pulberi şi
fragmente derocate prin explozii ce se depun pe aparatul foliar al plantelor) şi alte tipuri de
poluare sunt localizate în zonele respective şi în vecinătatea acestora. Efectele de perturbare şi
îndepărtare a faunei, precum şi de degradarea peisagistică majoră şi ireversibilă) sunt resimţite
pe distanţe apreciabile. Pe lângă acestea un pericol potenţial important l-ar putea reprezenta o
eventuală deschidere, legală sau ilegală, a unor noi cariere în siturile studiate.
Cauzele politice se referă la inexistenţa unor reglementări riguroase, îndeosebi referitoare la
distanţele şi / sau nivelul poluării admise în ariile sau habitatele protejate, evitarea extinderii
efectelor negative în interiorul rezervaţiilor etc. De asemenea aceste cauze constau în inexistenţa unui
personal specializat care să supravegheze activităţile carierelor, inclusiv pentru stoparea eventualelor
tentative de extragere ilegală a rocilor utile din perimetrul sau vecinătatea ariilor protejate. Tot în
această categorie trebuie menţionată inexistenţa unor reglementări riguroase cu privire la protejarea
cadrului peisagistic, indispensabile în cazul ariilor protejate şi a vecinătăţilor acestora.
Cauzele sociale se referă la posibilităţile de locuri de muncă pe care activităţile extractive
le-ar putea crea, acestea fiind adesea într-o proporţie mai mică decât ar impune nevoile de
personal ale administraţiei ariilor protejate, activitatea eco-turistică şi agro-turistică din zonă
şi/sau din localităţile învecinate, ca activităţi alternative.
a activităţilor extractive distructive prin valorificarea de tip eco-turistic, agro-turistic etc. O altă
cauză este reprezentată de inexistenţa fondurilor necesare refacerii ecologice a carierelor
abandonate din arii / habitate protejate şi dificultăţile tehnice necesare pentru desfăşurarea
activităţilor de reconstrucţie cu perturbarea cât mai redusă a ecosistemelor învecinate.
2. Construcţii în extravilan, în habitate, peisaje sau arii protejate. În cuprinsul siturilor
studiate există habitate protejate afectate prin diferite tipuri de construcţii sau amenajări (unele
abandonate), cum ar fi: stâlpi, antene, relee, conducte, stâne, clădiri etc. Acestea distrug şi /sau
fragmentează inevitabil covorul vegetal, eliminând adesea şi numeroase specii ameninţate,
inclusiv prin realizarea fundaţiilor sau afectează şi suprafeţe învecinate prin bătătorirea solului în
cadrul activităţilor de realizare, utilizare şi întreţinere. Aceste construcţii reprezentând structuri
artificiale, totodată au şi un efect negativ asupra peisajului natural, diminuând considerabil
atractivitatea sa.
Cauzele politice constau în absenţa unor reglementări detaliate privind necesitatea
interzicerii acestor construcţii în arii şi habitate naturale protejate, precum şi în zone de interes
peisagistic. Deşi în legislaţia actuală există anumite prevederi generale în acest sens, acestea nu
sunt respectate în multe astfel de situaţii.
Cauzele economice se referă mai ales la inexistenţa unor fonduri canalizate prioritar spre
conservarea habitatelor şi a peisajelor naturale, precum şi spre refacerea acestora, acolo unde mai
este posibil, cel puţin prin eliminarea construcţiilor sau amenajărilor abandonate şi interzicerea
efectuării altora noi.
3. Incendiile constituie un factor de ameninţare cu impact slab, întrucât sunt semnalate rar
şi pe suprafeţe reduse, îndeosebi în cuprinsul habitatelor stepice sau stufărişurilor, dar reprezintă
un pericol potenţial important mai ales pentru habitatele forestiere, a căror refacere este lentă şi
dificilă, sau pot afecta regenerarea unor specii sensibile la acest factor.
Cauzele politice se referă la reglementările insuficiente ale activităţilor legate de păşunat în
habitate naturale, precum şi ale activităţilor de turism, în ceea ce priveşte prevenirea incendiilor.
De asemenea acestea se datorează inexistenţei unui personal specializat cu sarcini specifice de
supraveghere, prevenire şi combatere a incendiilor.
Cauzele sociale se referă la obiceiul local de a incendia pajiştile, îndeosebi primăvara, în
vederea grăbirii dezvoltării noului strat ierbos. Alte cauze sunt educaţia insuficientă a turiştilor şi
populaţiei locale cu privire la efectele incendiilor asupra patrimoniului natural, precum şi
insuficienţa fondurilor pentru dotări şi pentru asigurarea personalului necesare pentru suprave-
gherea sau intervenţia în caz de incendiu.
4. Turismul reprezintă în prezent un factor de ameninţare de intensitate slabă, întrucât
acesta este practicat îndeosebi la sfârşit de săptămână şi mai ales în perioada de primăvară sau la
începutul verii. Turiştii sunt reprezentaţi predominant prin populaţia locală sau prin locuitori ai
centrelor urbane din Dobrogea şi din judeţele limitrofe. Grupurile de turişti care efectuează
184 Mihai PETRESCU
drumeţii în siturile studiate sunt rare. Impactul turismului este localizat pe suprafeţe restrânse, în
general concentrându-se în apropierea izvoarelor, cursurilor de apă sau lacurilor, ce ocupă arii
restrânse, într-un număr redus de situri din cele studiate. De asemenea turiştii preferă zonele
împădurite, evitându-le pe cele stepice sau cu stâncării aride, amănunt de care trebuie să se ţină
seama în proiectarea traseelor turistice şi în reglementarea locurilor de popas. În general o
problemă în locurile de popas o reprezintă între altele acumularea de deşeuri, inclusiv
nedegradabile. Deşi suprafeţele locurilor de popas sunt reduse, turismul are efecte indirecte sau
potenţiale pe arii mai largi. Astfel există pe de o parte pericolul provocării de incendii, iar pe de
altă parte cel al colectării speciilor de plante ameninţate cu dispariţia din vecinătatea locurilor de
popas, aşa cum s-a semnalat, în general, în cantităţi reduse, îndeosebi în cazul ghioceilor
(Galanthus plicatus, G. elwesii) şi al bujorilor (Paeonia peregrina).
Cauzele politice sunt reprezentate prin reglementările insuficiente ale activităţilor turistice
în zona ariilor protejate şi în vecinătatea acestora, precum şi de inexistenţa / insuficienţa
personalului specializat care să supravegheze turiştii, traseele turistice fiind necesar să nu
traverseze zonele strict protejate sau alte arii sensibile ecologic. De asemenea trebuie menţionată
inexistenţa unor reglementări specifice detaliate cu privire la măsurile necesare pentru
conservarea şi/sau refacerea peisagistică a ariilor protejate şi a zonelor învecinate, precum şi
pentru controlul depozitării deşeurilor.
Cauzele sociale se referă la necesităţile crescânde de recreare în natură, în special pentru
locuitorii oraşelor din apropiere.
Cauze economice constau în inexistenţa / insuficienţa unor fonduri necesare pentru
supravegherea activităţilor turistice, îndeosebi în zonele în care se concentrează acestea, precum
şi pentru educaţie ecologică, colectarea deşeurilor etc.
5. Colectarea speciilor ameninţate cu dispariţia, deşi interzisă prin lege, constituie un
factor de intensitate medie, cantităţile fiind importante însă colectarea concentrându-se în
anumite zone ale unora dintre siturile studiate, pe suprafeţe relativ reduse, în general numai
primăvara sau la începutul verii, când sunt colectate doar câteva specii dintre numeroşii taxoni
ameninţaţi cu dispariţia identificaţi în ariile respective.
În cazul colectării speciilor ameninţate se pot distinge două situaţii, reprezentate prin
recoltarea în cantităţi mari, în vederea comercializării de către locuitori ai marilor oraşe mai mult
sau mai puţin apropiate, respectiv culegerea în cantităţi reduse, de către populaţia locală sau
turişti datorită calităţilor decorative. Până în prezent nu s-au semnalat colectări de specii
ameninţate de plante în vederea transportării şi comercializării peste graniţă.
a. Colectarea în cantităţi mari în vederea comercializării este efectuată în general de
locuitori din oraşele Tulcea, Galaţi, Brăila şi mai puţin din Măcin, Babadag, Constanţa şi chiar
Bucureşti. Vânzarea acestora are loc în oraşele respective, în general în pieţe. În această situaţie
se află în primul rând ghioceii (Galanthus plicatus şi mai puţin Galanthus elwesii), urmaţi de
Nectaroscordum siculum, Paeonia peregrina, şi într-o măsură redusă de Crocus chrysanthus,
Crocus flavus, Crocus reticulatus, Paeonia tenuifolia, Gymnospermium altaicum, Stipa ucra-
inica, Fritillaria orientalis.
În continuare vor fi prezentate câteva date existente asupra principalelor specii ce sunt
colectate în cantităţi mari, în vederea comercializării.
Din cele două specii de ghiocei existente în zonă cel mai răspândit în majoritatea zonelor
studiate şi de asemenea cel mai puternic afectat este Galanthus plicatus, taxon întâlnit în
România numai în Dobrogea, ce se regăseşte pe listele naţionale în categoria rar, iar în cele
europene în categoria vulnerabil. Mai puţin răspândit este Galanthus elwesii, care este în
consecinţă colectat în cantităţi ceva mai reduse. Populaţia acestei specii fiind însă mai redusă se
poate considera că şi aceasta este afectată la un nivel puternic de colectări. Se poate estima că
numărul exemplarelor colectate este de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii întrucât adeseori
pentru transport sunt utilizate chiar autoturisme. Colectarea are loc în lunile februarie şi martie.
Bujorul (Paeonia peregrina) specie inclusă în lista roşie naţională în categoria rar
reprezintă a doua specie ca pondere în cuantumul colectărilor. Colectarea acestuia poate fi
considerată ca având o intensitate medie întrucât are loc în cantităţi mai reduse şi pe zone mai
restrânse decât ghioceii. Se poate estima că numărul exemplarelor colectate este de ordinul
zecilor de mii, aceasta fiind transportate uneori în cantităţi apreciabile cu autoturisme sau căruţe.
Un pericol mai accentuat îl reprezintă aceste colectări pentru specia înrudită Paeonia tenuifolia,
existentă în judeţ într-o singură zonă restrânsă din Podişul Niculiţelului. Astfel există un pericol
real de eliminare a acestei specii, chiar şi în cazul colectării unor cantităţi reduse.
Colilia (Stipa ucrainica) este inclusă în Lista roşie naţională în categoria „rar” şi în cea
europeană în categoria K/I, respectiv a taxonilor pentru care nu există suficientă informaţie. Până
în prezent această specie a fost întâlnită în cadrul cercetărilor proprii doar în câteva situri, pe
suprafeţe reduse în podişurile Niculiţel, Babadag şi în Munţii Măcinului. Se poate considera
astfel că populaţiile acestui taxon sunt reduse, specia fiind în acest caz puternic ameninţată, chiar
şi în cazul unor colectări în cantitate redusă. Astfel, în siturile studiate au fost semnalate colectări
ale unor specii din genul Stipa în cantităţi apreciate ca fiind de ordinul miilor sau zecilor de mii
de indivizi în scopul vânzării în oraşele învecinate. Trebuie menţionat că această specie poate fi
uşor confundată de nespecialişti cu alte specii din acelaşi gen (ex. Stipa lessingiana), ce nu sunt
incluse în Lista roşie naţională, ceea ce pune în pericol populaţia acestei specii.
b. Colectarea în cantităţi reduse pentru calităţile estetice ale plantelor are loc sporadic, fiind
datorată turiştilor sau localnicilor, aceasta având un impact relativ redus, în cazul speciilor cu
populaţii importante şi ridicat în situaţia celor cu populaţii mici. În aceasta categorie, în afară de
speciile menţionate în paragraful precedent, se mai semnalează de către localnici şi colectarea
accidentală a unor specii ameninţate a căror încadrare taxonomică este mai mult sau mai puţin
sigură, conform descrierilor date de sătenii de la care au fost obţinute informaţiile: Orchis
purpurea, Corydalis solida ssp. slivenensis, Thymus zygioides, Achillea ochroleuca, Campanula
romanica, Sempervivum ruthenicum, Silene compacta. Colectarea unor specii ameninţate a fost
confirmată şi prin observaţii proprii în cazul taxonilor Orchis purpurea, Corydalis solida ssp.
slivenensis, Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, Crocus chrysanthus. Aceste specii ar
necesita însă o eventuală confirmare prin supravegherea pe perioade mai îndelungate a colectării,
ceea ce este practic dificil de realizat.
Un loc aparte îl ocupă unele specii rare, cel puţin la nivel local, de o relativă importanţă
biogeografică şi / sau estetică, ce nu sunt incluse în listele roşii naţionale şi a căror colectare poate
duce la diminuarea sau dispariţia locală a acestora, cum este de exemplu Pulsatilla balcana.
Cauzele politice ale colectării speciilor ameninţate cu dispariţia sunt reprezentate prin
reglementările insuficiente, din care derivă necesitatea legiferării Listei roşii a plantelor
superioare din România, însoţită de un sistem de sancţionare adecvat. O altă cauză o constituie
inexistenţa unui personal specializat în supravegherea şi sancţionarea colectării, inexistenţa unei
monitorizări a speciilor ameninţate şi factorilor de ameninţare, precum şi lipsa unei colaborări
eficiente între instituţiile statului cu atribuţiuni de supraveghere şi pază, inclusiv cu adminis-
traţiile pieţelor în care se comercializează aceste specii.
Cauzele sociale sunt reprezentate prin cererea importantă de specii cu valoare estetică
îndeosebi pe pieţele marilor oraşe, precum şi prin educaţia ecologică insuficientă.
Cauzele economice constau în posibilitatea obţinerii de venituri suplimentare pentru unii
locuitori ai oraşelor în care se comercializează, implicaţi în acest trafic şi într-o măsură mult mai
redusă pentru populaţia locală care de obicei nu se implică în aceste acţiuni.
6. Colectarea plantelor medicinale constituie un factor de intensitate medie datorită
faptului că, exceptând teiul argintiu, restul plantelor medicinale se recoltează în cantităţi reduse.
Impactul este considerat mediu nu datorită cantităţilor colectate, având în vedere resursele foarte
mari de floare de tei, ci datorită modului de recoltare adesea neecologic, constând în ruperea
ramurilor arborilor.
186 Mihai PETRESCU
a. Cantităţi mari, colectate în vederea comercializării, se constată numai în cazul teiului

argintiu (Tilia tomentosa), ce se recoltează de către administraţia silvică în cantităţi de ordinul
tonelor, îndeosebi în siturile cu păduri din judeţul Tulcea, adesea fiind însă preferate păşunile
împădurite cu arbori de talie redusă şi mai uşor accesibili.
b. Cantităţi reduse, se colectează de către populaţia locală sau turişti pentru uz casnic. În
acest caz este vorba, pe lângă tei şi de alte specii cum ar fi: Cotinus coggygria, Hypericum
perforatum, Crataegus monogyna, Sambucus nigra, Equisetum sp. etc.
Cauzele politice se referă la reglementările insuficiente cu privire la posibilităţile de
culegere a plantelor medicinale în perimetrul ariilor protejate şi în alte zone naturale, precum şi
la inexistenţa de personal specializat în supravegherea şi sancţionarea colectării ilegale.
Cauzele economice constau în posibilităţile de obţinere a unor venituri de către
administraţia silvică sau populaţia locală, prin valorificarea economică a resurselor vegetale ale
siturilor naturale, mai puţin perturbatoare decât exploatarea de masă lemnoasă.
7. Colectarea plantelor alimentare poate fi considerat un factor de intensitate slabă întrucât
cantităţile, deşi sunt adesea de ordinul tonelor, nu pun în pericol populaţiile foarte mari ale
acestor specii comune. Astfel, în cantităţi mari, de ordinul tonelor sunt colectate leurda (Allium
ursinum) şi mai puţin urzica (Urtica dioica) care sunt comercializate în oraşele din Dobrogea şi
din judeţele limitrofe. Excepţie face specia ameninţată Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum
care este colectată însă în cantităţi mai mici decât celelalte două specii.
6.2.2. Factori de ameninţare specifici diferitelor grupe de habitate
În cele ce urmează sunt prezentate aspecte generale privind ameninţările existente la

nivelul principalelor grupe de habitate din siturile inventariate. Acestea nu se referă şi la
cenotaxonii lipsiţi de înveliş vegetal (ex. izvoare, peşteri etc.)
I. Păduri mezofile de foioase balcanice, xeroterme de foioase (submediteraneene şi de

silvostepă) şi de luncă
Acestea corespund habitatelor şi subtipurilor acestora, respectiv:
41.1F Păduri dobrogene de fag; 41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi
Muntenia; 41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar; 44 Păduri şi
tufărişuri temperate ripariene şi de mlaştină (cu excepţia habitatelor de tufărişuri - 44.814112 şi
44.921). La acestea se adaugă şi unele habitate sau asociaţii ce nu figurează în baza de date
PHYSIS, cum sunt: „Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea”, „Silvostepă din
Dobrogea”, „Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie forestieră”, asociaţia Fraxino-Ulmetum.
A. Diminuarea biodiversităţii se datorează unui complex de cauze, ce vor fi expuse în
continuare.
1. Managementul pădurilor a fost şi este predominant bazat pe principii economice,
neexistând prevederi specifice privind conservarea biodiversităţii, ceea ce a dus în principal la
derivarea unei părţi din arborete, fenomen ce constă în dispariţia totală sau parţială a speciilor de
stejar din stratul arborescent, în condiţiile regenerării dificile a speciilor de cvercinee (Quercus sp.)
în climatul arid al Dobrogei. La aceasta se adaugă în mică măsură sustragerile ilegale de material
lemnos, preferenţial din specii de cvercinee. Se poate aprecia că impactul acestui factor are o
valoare medie, întrucât deşi suprafeţele de arborete derivate sunt relativ importante, cu excepţia
speciilor de cvercinee, cea mai mare parte a speciilor tipice pentru pădurile primare s-au menţinut.
În cazul pădurilor de luncă impactul acestui factor este scăzut, având în vedere caracterul în
general monodominant al acestor păduri, adesea pure, de plop, salcie sau ulm, cu regenerare activă,
în care fenomenul de derivare este mai puţin prezent şi / sau evident, decât la şleauri.
Cauzele politice sunt reprezentate prin inexistenţa unor reglementări explicite cu privire la
considerarea conservării biodiversităţii ca obiectiv de management silvic, atât în ceea ce priveşte
stratul arborescent cât şi cel arbustiv şi ierbos. O altă cauză o constituie cadrul legal şi personalul
Cauzele economice se referă la insuficienţa fondurilor disponibile pentru lucrările de
conducere a arboretelor, în special în primele faze de evoluţie, necesare menţinerii cvercineelor
precum şi dificultăţile de finanţare necesare pentru asigurarea unui caracter ecologic sporit al
lucrărilor de exploatare. O altă cauză o constituie nivel de trai scăzut al unei părţi a populaţiei
locale ce nu îşi poate permite cumpărarea lemnului necesar.
2. Restrângerea suprafeţelor de păduri mature sau supraseculare şi dispariţia
cvasitotală a pădurilor virgine este considerată în general ca una din cauzele diminuării
diversităţii. În cazul de faţă se poate aprecia că impactul este mediu către puternic întrucât în
prezent în cuprinsul pădurilor balcanice şi submediteraneene nu mai există păduri care să poată fi
considerate virgine, iar proporţia de arborete cu vârste de peste 100 de ani este semnificativ mai
redusă decât a celor tinere, existând o tendinţă de descreştere a suprafeţei acestora pe măsura
aplicării tăierilor de produse principale în cazul arboretelor ajunse la vârsta exploatabilităţii.
Totuşi, îndeosebi în zonele cu teren accidentat se conservă încă suprafeţe importante de păduri
mature sau bătrâne într-o măsură mai mare decât în multe alte zone din restul ţării situate la
altitudini similare. În cazul pădurilor de luncă din siturile studiate impactul acestui factor poate fi
considerat ca mediu, întrucât suprafeţe apreciabile de păduri situate pe ostroave (sau pe porţiuni
din acestea) formate recent, în ultimii zeci de ani, nu au fost afectate încă de lucrări silvice sau
prezintă urme de intervenţii minime. De asemenea au fost identificate chiar suprafeţe cu arborete
de plopi seculari, cu diametre de peste 2m.
Din păcate dispariţia cvasitotală a pădurilor virgine, fenomen general în Europa, nu mai
permite existenţa unor modele care să servească ca ţeluri de management. În lipsa pădurilor
virgine pot fi utilizate ca model, cu aproximaţiile de rigoare, pădurile mature şi mai ales cele
supraseculare ce pot fi considerate mai apropiate de compoziţia floristică a pădurilor primare.
Cauzele politice se referă la normele tehnice din silvicultură ce impun exploatarea
arboretelor cu funcţii de producţie ajunse la vârsta exploatabilităţii. Fac excepţie pădurile cu
funcţii de protecţie, inclusiv cele din perimetrul ariilor protejate.
Cauzele economice sunt reprezentate prin inexistenţa unui cadru juridic adecvat pentru
finanţarea administraţiei silvice şi din ale activităţi sau servicii decât exploatarea lemnului (eco-
turism, apicultură, protecţia bazinelor hidrografice împotriva eroziunii şi viiturilor, alte servicii
de protecţie a mediului etc.). O a doua cauză o constituie necesităţile populaţiei locale în ceea ce
priveşte lemnul de foc şi pentru construcţii, care reprezintă însă numai o parte din masa
lemnoasă pe care administraţia silvică o exploatează pentru asigurarea autofinanţării.
3. Uscarea stejarului este un fenomen semnalat în întreaga Europă. În siturile analizate
insuficienţa datelor disponibile nu permite aprecierea obiectivă a gradului de ameninţare, respectiv
a caracterului real sau potenţial al acestui fenomen. Cauzele uscării nu sunt suficient cunoscute.
O cauza de natură economică care împiedică luarea de măsuri adecvate este insuficienţa
fondurilor necesare pentru cercetarea cauzelor, a gradului de ameninţare şi a monitorizării
fenomenului în eventualitatea necesităţii adoptării unor măsuri. O altă cauză economică probabilă
ar putea fi şi poluarea produsă îndeosebi de combinatele siderurgice din Galaţi şi Tulcea, având în
vedere direcţia dominantă N-S a vânturilor, orientată spre Parcul Naţional Munţii Măcinului,
respectiv spre situl „Horstul Dobrogean”, însă nu există date privind acest aspect.
4. Plantaţiile de specii alohtone şi / sau autohtone pot fi considerate ca având un impact
slab, deoarece suprafeţele respective sunt reduse în raport cu cele de păduri provenite din
regenerare naturală. Totuşi, împăduririle în fond forestier sau în afara acestuia, chiar şi cu specii
locale, constituie un impact negativ în raport cu succesiunea naturală a vegetaţiei, întrucât conduc
la înlocuirea unor ecosisteme naturale (păduri, tufărişuri, pajişti) cu ecosisteme artificiale de tipul
plantaţiilor, ceea ce diminuează considerabil nivelurile diversităţii floristice şi faunistice. În cazul
pădurilor de luncă impactul acestui factor poate fi considerat ca mediu, având în vedere plantaţiile
188 Mihai PETRESCU
de plop şi salcie ce au înlocuit arboretele naturale pe suprafeţe considerabile. Totuşi, în cadrul

siturilor studiate suprafeţele cu păduri naturale sunt semnificativ mai mari decât cele plantate.
Cauzele de natură politică constau în necesitatea împăduririi rapide pe suprafeţe mari
inclusiv cu alte specii decât cele locale, îndeosebi din categoria celor repede crescătoare, inclusiv
răşinoase în afara arealului, practică curentă îndeosebi în trecut. De asemenea tehnicile de
împădurire recomandă în unele cazuri utilizarea unor specii de primă împădurire, indiferent dacă
acestea sunt sau nu locale, urmând ca acestea să fie înlocuite ulterior prin specii locale.
Cauzele economice se referă la costul mai redus al împăduririlor şi eficienţa scontată pe
termen scurt, însă cu efecte negative pe termen lung asupra biodiversităţii.
5. Plantaţiile monospecifice pot fi considerate de asemenea ca având un impact slab
asupra biodiversităţii siturilor studiate, întrucât suprafeţele sunt în general reduse în raport cu
pădurile naturale.
Cauzele politice constau în necesitatea împăduririi rapide a unor suprafeţe mari fără a se
urmări menţinerea biodiversităţii.
Cauzele economice sunt reprezentate prin costul mai redus şi / sau timpul mai scurt necesar
împăduririlor şi întreţinerii arboretelor comparativ cu plantaţiile plurispecifice din specii locale.
6. Păşunatul în siturile din fond forestier (îndeosebi habitatele „41.2 Păduri de stejar şi
carpen” şi „41.7 Vegetaţie forestieră termofilă şi submediteraneană de stejar”) are în general un
impact slab. Deşi păşunatul în fondul forestier este interzis prin lege, el este totuşi semnalat
accidental, îndeosebi la limita cu terenurile folosite ca izlazuri, cauza principală fiind ineficienţa
acţiunilor de supraveghere şi pază.
B. Modificarea structurii spaţiale a arboretelor are la bază în principal cauzele expuse mai jos.
1. Managementul pădurilor nu are în general ca obiectiv specific realizarea unei structuri
apropiate de cea a arboretelor naturale. Aceasta a dus la transformarea arboretelor pluriene în
arborete echiene. Impactul acestui factor poate fi considerat puternic, întrucât cea mai mare parte
a arboretelor din siturile studiate au o structură echienă. Aceasta nu afectează însă considerabil
biodiversitatea, întrucât se poate aprecia că inventarul floristic nu este sensibil diferit de cel al
pădurilor primare, cel puţin la scara fitocenocomplexelor.
Cauzele politice se referă la administrarea unei proporţii importante din pădurile respective
predominant ca arborete cu funcţii de producţie, ceea ce nu necesită realizarea unei structuri pluriene
aşa cum se recomandă în cazul pădurilor de protecţie, în special a celor incluse în arii protejate.
Cauzele economice constau în insuficienţa fondurilor necesare pentru aplicarea unor
tratamente silvice care să ducă la realizarea unei structuri pluriene sau pentru realizarea acesteia
pe cale naturală. Administraţia silvică fiind obligată să se autofinanţeze, nu poate exclude din
circuitul economic suprafeţe foarte mari de păduri astfel încât acestea să revină treptat, în mod
natural la structura primară.
2. Plantaţiile efectuate în scheme regulate sau în terase duc la artificializarea structurii
spaţiale a arboretului, a peisajului şi la modificarea microreliefului. Impactul acestui factor pe
ansamblul siturilor studiate este mediu întrucât toate plantaţiile sunt efectuate în acest fel, atât în
arii anterior acoperite de vegetaţie forestieră naturală, cât şi în afara acestora, suprafeţele
împădurite fiind de ordinul miilor de hectare. Aceasta a dus la distrugerea unor arii cu habitate
naturale de păduri, tufărişuri şi pajişti. Aceste suprafeţe sunt totuşi relativ reduse în raport cu
suprafaţa totală a habitatelor naturale din siturile studiate.
Cauzele politice se referă la faptul că aspectele peisagistice şi cele de refacere ecologică
riguroasă, conform structurii naturale a ecosistemelor preexistente, inclusiv cele de pajişti (caz în
care împăduririle sunt excluse) nu figurează ca obiective de management forestier.
Cauzele economice constau în necesitatea asigurării unei eficienţe economice mai ridicate
a plantaţiilor, reflectată în principal în sporirea procentului de prindere a puieţilor prin
acumularea unei cantităţi sporite de umiditate în spaţiile terasate.
3. Sustragerile ilegale de material lemnos, atât în cazul pădurilor cât şi al păşunilor
împădurite, preferenţial din specii de cvercinee, conduc la scăderea consistenţei arboretelor
şi/sau la derivarea acestora, însă pe suprafeţe relativ restrânse, în special în apropierea

localităţilor limitrofe sau în zonele mai uşor accesibile, impactul fiind apreciat ca slab.
Cauzele politice se referă la carenţele cadrului legal necesar pentru reglementarea
colaborării între instituţiile statului cu atribuţii de supraveghere şi pază, precum şi la personalul
Cauzele sociale şi economice constau în necesităţile de lemn de foc şi construcţii ale unor
segmente defavorizate ale populaţiei locale precum şi în incapacitatea acestora de a suporta
costurile respective.
II. Tufărişuri xerofile şi higrofile / hidrofile

Acest tip de vegetaţie corespunde habitatelor şi subtipurilor acestora: „31.8B7 Tufărişuri de
foioase ponto-sarmatice”; „31.8B125 Tufărişuri danubiene de păducel”; „44.814112 Tufărişuri
danubiene de apă dulce de Tamarix ramosissima cu Calamagrostis epigeios”; „44.921 Tufărişuri
de Salix cinerea”, fitocenoză de Syringa vulgaris.
A. Diminuarea biodiversităţii a avut loc în special prin restrângerea habitatelor şi poate fi
considerată ca având un impact slab, luând în considerare suprafeţele reduse afectate.
1. Restrângerea habitatelor s-a manifestat în general prin înlocuirea tufărişurilor naturale cu
tufărişuri subspontane din specii alohtone (Ailanthus altissima, Morus sp.).
Cauzele politice constau în insuficienţa unor reglementări cu privire la împiedicarea
răspândirii speciilor alohtone în mediul natural şi la inexistenţa unei administraţii răspunzătoare
pentru aplicarea acestor reglementări.
2. Restrângerea habitatelor s-a manifestat şi prin înlocuirea tufărişurilor naturale prin
plantaţii.
Cauzele politice constau în inexistenţa unor reglementări care să stabilească habitatele de
protejat cu prioritate şi proporţia între diferitele tipuri de habitate din ariile protejate precum şi a
unei administraţii cu responsabilităţi în acest sens.
III. Pajişti (xerofile, mezofile, halofile)

Acest tip de vegetaţie corespunde habitatelor şi subtipurilor acestora: „15.A211 Stepe
sărăturate vest-pontice”, „15.A2124 Pajişti sărăturate vest-pontice de Juncus gerardi”;
„15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon”; „24.32 Maluri de râu nisi-
poase acoperite cu vegetaţie”; „34.92 Stepe ponto-sarmatice”. La acestea se adaugă cenotaxoni
ce nu sunt încadraţi în sistemul clasificării palearctice a habitatelor, respectiv Sclerantheto-
Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 şi fitocenoză de Sophora jaubertii
A. Modificarea compoziţiei floristice prin păşunat poate fi considerată ca un factor de
intensitate slabă pentru pajiştile din fondul forestier (cu suprafeţe mai reduse în raport cu cele din
afara fondului forestier), întrucât activităţile pastorale, interzise prin lege, se semnalează în mod
accidental pe suprafeţe relativ restrânse, îndeosebi în zonele situate limitrof islazurilor comunale.
Este important de precizat că în conformitate cu legislaţia actuală, păşunatul în fondul forestier
este interzis.
Modificarea compoziţiei floristice prin păşunat în afara fondului forestier (în păşunile /
păşunile împădurite ce aparţin în general comunelor, în care sunt amplasate majoritatea pajiştilor
stepice şi a rariştilor, respectiv grupele de habitate „34.9 Stepe continentale” şi „93 Silvostepe”)
poate fi apreciată ca având în general un impact slab până la mediu. Excepţie fac unele situri
situate în apropierea localităţilor sau pe teritoriul unor comune cu efective ridicate de ovine,
caprine, respectiv cu suprafeţe insuficiente de păşuni, în acest caz impactul fiind ridicat (ex.
rezervaţiile Războieni, Casimcea). Impactul păşunatului variază în general direct proporţional cu
încărcătura de animale / an / hectar şi invers proporţional cu distanţa faţă de aşezări, caracterul
accidentat al terenului etc. În cazul pajiştilor de stepă petrofilă are în general o intensitate slabă
datorită accesibilităţii reduse şi/sau a cantităţii reduse de furaj pe care o pot asigura aceste
190 Mihai PETRESCU
habitate. În general intensitatea păşunatului este mai mare în sudul judeţului Tulcea, unde se află
şi suprafaţa cea mai mare de pajişti stepice, precum şi în judeţul Constanţa.
Modificarea compoziţiei floristice se manifestă prin înlocuirea asociaţiilor primare de către
cele secundare, sau prin ruderalizare, respectiv prin invadarea asociaţiilor de către specii cu
valoare ecologică scăzută, nereprezentative, caracteristice ecosistemelor antropizate.
Cauzele politice constau în lipsa unor reglementărilor detaliate privind încărcătura de
animale /an / hectar, perioadele de păşunat (reglementări legale ce nu sunt suficient de precise)
precum şi inexistenţa unui personal specializat în controlul acestei activităţi.
Cauzele economice sunt reprezentate adesea de numărul prea mare de animale în raport cu
suprafaţa păşunilor existente, inclusiv datorită turmelor din alte zone ale ţării aflate în
transhumanţă.
B. Restrângerea suprafeţelor habitatelor de pajişti este apreciată ca având un impact scăzut
în cazul pajiştilor petrofile şi mediu în cazul pajiştilor pe soluri mai profunde întrucât acestea din
urmă, fiind mai favorabile realizării de plantaţii, au fost împădurite pe suprafeţe de mii de hectare.
În pajiştile pe sol superficial pietros, impactul acestui factor este slab întrucât acestea sunt
improprii pentru efectuarea de plantaţii. În schimb acestea din urmă au fost afectate de cariere de
piatră pe suprafeţe relativ importante. Existenţa unor cariere abandonate şi/sau active în siturile
studiate şi/sau în vecinătatea lor constituie un impact ce poate fi considerat ca mediu în general,
suprafaţa afectată fiind de ordinul sutelor de hectare dar totuşi relativ redusă faţă de cea totală a
siturilor studiate. Local, impactul este însă ridicat în zonele direct afectate de acest factor, având
efecte ce depăşesc considerabil ariile respective. Deşi în siturile studiate şi în vecinătatea lor
există doar câteva cariere active, există perspective nedorite de sporire a numărului acestora.
Cauzele politice constau în reglementările insuficiente cu privire la protejarea prioritară a
acestor habitate, îndeosebi în raport cu activităţile extractive şi pastorale. De asemenea
încadrarea acestor terenuri stâncoase în categoria terenurilor neproductive facilitează obţinerea
permiselor de exploatare şi închiriere.
Cauzele sociale sunt reprezentate prin posibilităţile de locuri de muncă, însă într-o
proporţie mai mică decât ar crea necesităţile de personal ale administrării ariilor protejate, sau
activităţile eco- şi agro-turistice etc.
sau diminuare a activităţilor extractive distructive în favoarea valorificării economice prin
activităţi cu impact redus, de tipul eco-turismului. O altă cauză o reprezintă insuficienţa
fondurilor necesare refacerii ecologice a carierelor abandonate din habitate / arii protejate şi
dificultăţile tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţilor de reconstrucţie cu perturbarea cât
mai redusă a ecosistemelor învecinate.
IV. Vegetaţia ierboasă higrofilă / hidrofilă

În această categorie sunt incluse habitatele şi subtipurile acestora: „22.4313 Comunităţi de
Nymphoides peltata”; „53.11 Stufărişuri de Phragmites australis”; asociaţiile Schoenoplectetum
tabernaemontanii Soó 1947 şi Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) Passarge 1955.
Restrângerea habitatelor constituie un factor cu impact în general slab, întrucât a avut loc
pe suprafeţe relative reduse din ariile actuale ale zonelor umede din siturile studiate unde s-a
produs în urma efectuării unor lucrări hidrotehnice (baraje, diguri, desecări permanente sau
temporare). În unele situaţii posibilitatea reglării artificiale a nivelului apelor ce a substituit
regimul liber de inundaţie (ex. Lacul Traian, lacurile din sud-vestul Dobrogei) a dus la
modificarea ariilor de răspândire a acestor tipuri de vegetaţie.
Cap. 7. PROPUNERI DE MANAGEMENT
Siturile studiate din Podişul Dobrogei sunt, în cea mai mare parte, constituite legal ca parc
naţional (Parcul Naţional Munţii Măcinului) sau rezervaţii naturale (restul ariilor protejate
legiferate). Este posibil ca în viitor o altă parte a acestora să fie pusă sub protecţie, cel mai
probabil în categoriile: arii speciale de conservare, arii de protecţie avifaunistică, parcuri
naturale. Termenul de arii protejate utilizat în prezentul capitol se referă strict la aceste cinci
categorii. Măsurile şi reglementările expuse în continuare se vor referi strict la respectivele
categorii de arii protejate, numai pentru cazul Podişului Dobrogean. Eventualele extrapolări
trebuie efectuate în mod critic, în funcţie de specificul respectivelor regiuni, inclusiv pentru
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, zonă în care se pot aplica însă numeroase prevederi din
cadrul acestui capitol, diferenţiat, în funcţie de zonarea funcţională a acesteia .
În acest capitol s-a încercat realizarea unei sinteze a celor mai importante prevederi
existente în cadrul legislativ actual, necesare pentru conservarea patrimoniului natural şi
peisagistic al siturilor studiate din Podişul Dobrogei, cât şi a unor propuneri de măsuri ce le
detaliază, completează sau analizează critic, astfel încât să se asigure realizarea obiectivelor de
conservare.

În continuare va fi prezentată o sinteză a legislaţiei existente, precum şi completări /
propuneri proprii cu privire la măsurile de conservare necesare în vederea protejării
patrimoniului natural şi peisagistic şi pentru respectarea prevederilor legale referitoare la ariile,
speciile şi habitatele protejate din zona de podiş a judeţelor Tulcea şi Constanţa. Considerăm că
este necesară luarea în considerare a propunerilor proprii şi la elaborarea viitoarelor acte
normative, a planurilor de management sau a altor măsuri de conservare ce se impun.
În unele situaţii reglementările propuse vin în contradicţie cu cele existente în legislaţia
actuală, considerate în acest caz ca fiind prea permisive pentru asigurarea conservării riguroase a
patrimoniului natural şi peisagistic. Caracterul de obligativitate a unor măsuri / acţiuni prezentate
în continuare are, evident, un caracter de propunere. Considerăm că respectarea acestor
reglementări este necesară pentru eliminarea şi/sau diminuarea impactului unor activităţi
susceptibile de a avea o influenţă negativă asupra ariilor protejate, vecinătăţilor acestora şi a altor
bunuri ale patrimoniului natural.
Chiar dacă unele din articolele de lege menţionate în continuare vor fi modificate sau
abrogate, considerăm că este utilă totuşi prezentarea unei sinteze a celor mai importante
prevederi legislative privind conservarea naturii, precum şi a unor propuneri în acest domeniu. În
lucrarea de faţă citarea unor acte legislative urmate de menţiunea „cu modificări” include şi
modificările ulterioare ale acestora, menţionate în bibliografia lucrării de faţă.
Deşi prezenta lucrare abordează aspecte referitoare la floră, vegetaţie, habitate, aspectele
legislative şi de management cuprind şi unele referiri la faună, având în vedere şi influenţele
directe sau indirecte ale acesteia asupra vegetaţiei, precum şi necesitatea aplicării unitare a
măsurilor de management pentru toate acestea.
Notă: Completările şi propunerile aduse de autor cadrului legislativ existent sunt
reprezentate de textele scrise normal, în culoare neagră.
Textele scrise cu caractere subliniate reprezintă citate din actele normative menţionate.
192 Mihai PETRESCU
7.1.1. Definiţii
În continuare sunt prezentate definiţiile unor termeni importanţi din prezentul capitol, la
care au fost aduse completări de către autor, în vederea evitării interpretărilor ambigue.
Propunem ca aceste completări să fie luate în considerare la elaborarea viitoarelor acte legislative
pentru a se putea evita interpretările subiective ce ar putea periclita conservarea bunurilor
patrimoniului natural. Restul termenilor corespund definiţiilor din legislaţia existentă (OUG 236
/2000 cu modificări, O 552 /2003, OUG 195 /2005 cu modificări).
Patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice,
faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică,
ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie
relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii
funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi
pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi
viitoare (conform art. 4, alin. b din OUG 236 /2000 cu modificări);
Bun al patrimoniului natural - componentă a patrimoniului natural care necesită un regim
special de ocrotire, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare
(conform art. 4, lit. b, c din OUG 236 /2000). În această categorie sunt incluse, pe lângă alte
componente ale patrimoniului natural (în baza art. 4, lit. b din OUG 236 /2000), şi următoarele:
habitate naturale de interes comunitar, habitate naturale prioritare (inclusiv habitate naturale ce
necesită măsuri specifice / speciale de conservare; habitatele speciilor de floră şi faună de interes
comunitar), specii de interes comunitar, specii prioritare, specii ameninţate, inclusiv cele din listele
roşii naţionale. Aceste clarificări sunt necesare întrucât definiţia „patrimoniu natural” din art. 4, lit.
b din OUG 236 /2000 nu este suficient de precisă pentru nespecialişti.
Vecinătatea unei arii naturale protejate - reprezintă teritoriul administrativ pe raza
căruia se găseşte aria naturală protejată (conform art.10, alin. 2 din HG 2151 /2004).
Vecinătatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate,
din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o
activitate, în funcţie de natura, mărimea şi / sau localizarea acesteia (conform art. 4, alin. x^2 din
OUG 236 /2000 cu modificări)
Indiferent de modul în care este definită vecinătatea, în vederea conservării patrimoniului
natural şi peisagistic este necesar ca orice activitate / construcţie susceptibilă de a avea un impact
negativ (inclusiv peisagistic) asupra ariilor protejate să fie amplasate la o distanţă la care efectele
negative să nu fie resimţite la limita şi în interiorul ariei protejate respective; această distanţă nu
poate fi mai mică de 1 km.
Este necesar ca în vecinătatea unei arii protejate, pe o distanţă de cel puţin 1 km faţă de
limita sa exterioară să fie interzisă efectuarea oricăror construcţii şi amenajări (inclusiv cariere,
lucrări de cercetare, explorare geologică) cu excepţia celor situate în intravilanul localităţilor
limitrofe. Se ia în considerare intravilanul existent la data constituirii legale a ariei protejate.
Construcţiile / lucrările de extracţie a rocilor utile ce depăşesc 10 m înălţime şi / sau lungime este
necesar a fi amplasate la peste 10 km de limita ariei protejate, pentru evitarea impactului
peisagistic, cu excepţia construcţiilor din intravilanul localităţilor situate în raza ariei protejate de
la data constituirii acesteia. În aceste condiţii lucrările de construcţii / amenajări (inclusiv cariere,
lucrări de cercetare, explorare geologică) situate la distanţe cuprinse între 1 şi 5 km de limita
exterioară a ariilor protejate necesită obligatoriu, pe lângă acordul / autorizaţia de mediu
eliberată de autorităţile de mediu şi obţinerea avizului Academiei Române. Pentru obţinerea
respectivelor acorduri / autorizaţii este necesar a se impune obligatoriu efectuarea unui studiu de
impact cu prezentarea detaliată a aspectelor referitoare la speciile, habitatele şi peisajul din aria
respectivă şi efectele respectivei activităţi asupra acestora.
7.1.2. Categorii de arii protejate

În continuare sunt prezentate principalele categorii de arii protejate menţionate mai sus,
conform anexei 1 a OUG 236 /2000 cu modificări:
Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând
elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic,
hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea
vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcurilor
naţionale asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor,
conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică,
prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor
terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Regimul de gospodărire se stabileşte prin
regulamente şi planuri proprii de protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale
ştiinţifice şi administrative abilitate, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În
perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai
puţin influenţate prin activităţi umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul
parcurilor naţionale pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii
ştiinţifice. Parcurile naţionale se întind în general pe suprafeţe mari de teren. În perimetrul
parcurilor naţionale sunt admise doar activităţile tradiţionale practicate numai de comunităţile
din zona parcului naţional, activităţi tradiţionale ce vor fi reglementate prin planul de
management. Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN - "Parc naţional: arie protejată
administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere" (lit.b).
Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de
arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate. Managementul rezervaţiilor naturale
se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru
a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau
comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi admise activităţi turistice,
educaţionale, organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse
naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează
obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost desemnate, rezervaţiile naturale pot
avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic,
speologic, de zonă umedă, marină, de resurse genetice şi altele. Aceste rezervaţii corespund
categoriei IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată
administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire. (lit. d)
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a
lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală,
deseori cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naturale urmăreşte menţinerea
interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului,
promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activi-
tăţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale. De asemenea, se oferă publicului
posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale. Parcurile
naturale corespund categoriei V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal
pentru conservarea peisajului şi recreere". (lit. e)
Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a
conserva, de a menţine şi, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare
favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile
naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi
a habitatelor speciilor menţionate în anexele nr. 2, 3 şi 4. Managementul ariilor speciale de
194 Mihai PETRESCU
conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate
în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării
deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru
care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea
sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru
evaluarea impactului, ţinându-se seama de obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi acceptate
planuri sau proiecte în ariile respective care afectează aria, orice activitate în aceste zone
făcându-se cu consultarea publicului. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat în
conformitate cu prevederile Directivei 92 / 43 /CCE din 21 mai 1992 privind conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA
2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. (lit. i)
Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate al căror scop este
de a conserva, de a menţine şi, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare
favorabilă habitatele specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare
sălbatice, mai ales a celor menţionate în anexele nr. 3 şi 4. Managementul ariilor speciale de
protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare. Ariile speciale de protecţie sunt
desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79 / 409 / CCE din 2 aprilie 1979
privind conservarea păsărilor sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000
după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. (lit. j)
Managementul siturilor de interes comunitar necesită planuri de management adecvate
specifice sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau
contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi
perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat
sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, face
obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei
şi cu consultarea publicului. Nu sunt acceptate planuri sau proiecte în siturile respective care
afectează aria. (art. 51 (4) din OUG 195 /2000 cu modificări)
7.1.3. Prevederi legislative generale

În continuare sunt prezentate prevederi legislative cu caracter general necesare pentru
conservarea patrimoniului natural şi peisagistic.
Art. 6, alin. (3) - Instituirea regimului de arie naturală protejată şi de zonă de protecţie a
bunurilor patrimoniului natural, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, este
prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepţia celor care privesc :
a) asigurarea securităţii naţionale;
b) asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor;
c) prevenirea unor catastrofe naturale.
Art. 7 - Regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător,
iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă, precum şi cu alte dispoziţii legale în materie.
ART. 25 - (1) Ocrotirea şi conservarea habitatelor naturale şi seminaturale, terestre,
acvatice şi subterane de interes comunitar, existente pe teritoriul României şi prevăzute în anexa
nr. 2, se fac prin declararea de arii speciale de conservare.
(2) Ocrotirea speciilor de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane de
interes comunitar, prevăzute în anexa nr. 3, se face prin declararea de arii speciale de conservare
şi de arii de protecţie specială avifaunistică.
(3) Ocrotirea şi conservarea habitatelor naturale şi seminaturale, terestre, acvatice şi
subterane de interes naţional, precum şi a speciilor protejate de plante şi animale sălbatice se fac
prin declararea de arii naturale protejate de interes naţional.
În acest sens este necesară şi respectarea prevederilor art. 5, alin. 3) din acelaşi act
normativ referitoare la conservarea habitatelor reprezentative la nivel naţional precum şi a celor
ce conţin specii ameninţate cu dispariţia.
Art. 15 - În vederea îmbunătăţirii coerenţei ecologice a reţelei de arii naturale protejate de
interes naţional şi comunitar se va încuraja managementul corespunzător al zonelor de
importanţă majoră pentru fauna şi flora sălbatice. Aceste zone sunt cele care, datorită structurii
lineare şi continue, cum sunt râurile cu malurile lor, sau datorită funcţiilor de refugiu, cum sunt
peticele mici de pădure ori de zone umede, sunt esenţiale pentru migrarea, dispersarea speciilor
sălbatice şi pentru schimburile genetice dintre aceste specii.
Art. 27 - Valorificarea plantelor şi animalelor sălbatice aparţinând speciilor prevăzute în
anexa nr. 5, precum şi a altor specii cu acelaşi regim de protecţie se va face în condiţii
compatibile cu menţinerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilă, luându-se, după
caz, următoarele măsuri:
a) reglementarea accesului în anumite zone şi/sau anumite perioade;
b) interdicţia temporară şi/sau locală a recoltării şi capturării anumitor specii;
c) reglementarea perioadelor, a modurilor şi a mijloacelor de recoltare /capturare, în
conformitate cu prevederile anexei nr. 6 la prezenta ordonanţă de urgenţă;
d) instituirea unui sistem de autorizare a recoltării/capturării plantelor şi animalelor
sălbatice în scopuri comerciale, inclusiv stabilirea de cote;
e) încurajarea cultivării şi creşterii în captivitate a speciilor de floră şi faună sălbatică de
interes economic, în vederea reducerii presiunii asupra populaţiilor naturale.
Art. 53, alin. (4) - Activităţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare
pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a
unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi
desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autorităţile publice judeţene pentru
protecţia mediului.
Art. 49, alin. (3) - La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii
naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de
avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor
ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sălbatice de floră şi faună, inclusiv a celor migratoare, cu
respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, precum şi automonito-
rizarea până la îndeplinirea acestora.
Art. 52, alin. (4) - Pentru orice proiect finanţat din fonduri comunitare este necesară
obţinerea avizului Natura 2000. Competenţele şi procedura de emitere a avizului Natura 2000 se
stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în
termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 22, (1) - Construcţiile, dotările şi alte amenajări existente în perimetrul ariilor
naturale protejate legal constituite, realizate din investiţii publice pe terenuri ce aparţin
domeniului public, vor fi destinate, cu prioritate, activităţilor administrative şi ştiinţifice ale celor
care le asigură managementul, precum şi altor activităţi în legătură cu buna administrare.
(2) În toate situaţiile în care managementul ariilor naturale protejate este realizat prin
structuri proprii de administrare, acestea vor dispune de un sediu administrativ asigurat, cu
prioritate dintre cele menţionate la alin. (1).
(3) În ariile naturale protejate, în care este permis ecoturismul: construcţiile, dotările şi
amenajările menţionate la alin. (1) pot fi destinate şi acestui scop, precum şi activităţilor de
educaţie şi instrucţie ecologică ce se organizează în cooperare cu autorităţile locale, instituţiile de
învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale angajate în activităţi de ocrotire şi educaţie
ecologică.
196 Mihai PETRESCU
7.1.4. Aspecte economice privind protejarea patrimoniului natural

OUG 195 /2005 cu modificări prevede:
Art. 4 - Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:
lit. f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau
coercitive; lit. k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea
etichetei ecologice.
Art. 6, alin. (2) - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele
proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare
din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile
publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora.
Art. 50, (1) - Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse
unor restricţii de utilizare, conform legislaţiei specifice în domeniu, sunt scutiţi de plata
impozitului pe teren.
(2) Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordă în baza unei confirmări emisă de
structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competentă pentru protecţia
mediului.
Art. 21, alin. (2) - Pentru terenurile din arii naturale protejate, deţinute în regim de
proprietate privată, proprietarii vor primi compensaţii pentru respectarea prevederilor planului de
management al ariei naturale protejate. Modalitatea de solicitare, de calcul şi de acordare a
compensaţiilor se stabileşte de autorităţile publice centrale responsabile pentru reglementarea
gestionării terenurilor şi/sau a resurselor în cauză prin act normativ, ce se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile*) de la publicarea prezentei legi.
Conform OUG 236 / 2000 cu modificări :
Art. 23, (1) - Resursele financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale protejate
de interes naţional se asigură din bugetul autorităţii publice centrale de protecţie a mediului, la
solicitarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, fiind
destinate pentru funcţionarea administraţiei şi pentru desfăşurarea activităţilor de conservare şi
educaţie.
(2) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a ariilor naturale
protejate, potrivit planurilor de management şi regulamentelor, administratorii acestora pot
institui un sistem de tarife ce se stabileşte de administratorul ariei naturale protejate, cu avizul
Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii.
(3) Tarifele se plătesc de persoanele fizice şi juridice care beneficiază de bunurile,
serviciile şi activităţile specifice desfăşurate în ariile naturale protejate, în conformitate cu
prevederile regulamentului ariei naturale protejate.
Art. 24^1 - (1) Pentru toate bunurile patrimoniului, aflate sub regim de protecţie conform
legii, se stabileşte o valoare de conservare, care să simbolizeze valoarea bunului respectiv pentru
patrimoniul natural naţional. Valoarea de conservare a speciilor protejate se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului.
(2) În cazul distrugerii unui bun al patrimoniului natural, pentru care s-a stabilit o valoare
de conservare, această valoare se plăteşte de făptuitor, sumele constituindu-se într-un fond
utilizat pentru conservarea biodiversităţii.
(3) În cazul în care avizul favorabil al unei instituţii a contribuit la distrugerea bunului
patrimoniului natural, contravaloarea acestuia se achită de instituţia sau instituţiile respective.
La acestea se adaugă şi alte prevederi privind protejarea cadrului natural, peisajului, a florei
şi faunei cuprinse în alte legi cum sunt: Legea 58 /1992, Legea 13 /1993, Legea 5 /2000 (în
special art. 1, 2, 3 şi Anexa III), HGR nr. 525 /1996, Ordinul 552 /2003, HG 230 /2003, HG 2151
/2004 etc.
7.2. Activităţi permise / interzise în contextul conservării patrimoniului

7.2.1. Activităţi permise
În baza legislaţiei existente, îndeosebi a prevederilor OUG nr. 236 /2001 cu modificări
(Art. 19^1, alin. 9), prin asimilarea regimului rezervaţiilor naturale cu cel al zonelor de
conservare specială din cadrul parcurilor naţionale şi naturale (cu excepţia rezervaţiilor
ştiinţifice) - asimilare realizată în baza art. 2 din Ordinul 552 /2003, sunt prezentate în continuare
următoarele activităţi ce sunt permise pe teritoriul acestor arii protejate:
Art. 19^1, alin. 9:
a) activităţi de natură ştiinţifică şi educativă – cu excepţia celor cu efecte distructive;
b) turismul controlat;
c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat, numai cu animalele domestice
proprietatea membrilor comunităţilor ce deţin păşuni în interiorul parcului / rezervaţiei, pe
suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele aprobate de administraţia parcului/ ariei
protejate, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente în
zona de conservare specială / rezervaţie.
Pentru asigurarea acestor obiective de conservare, în condiţiile obţinerii unei aprobări
scrise din partea Academiei Române, este necesar ca păşunatul să nu depăşească o încărcătură
mai mare de un animal / an / ha, pentru evitarea diminuării biodiversităţii (ANDERSON 2002),
respectiv a declanşării fenomenelor de eroziune a solului. Conform observaţiilor proprii, pentru
asigurarea unei conservări stricte, se consideră că păşunatul durabil trebuie practicat în afara
perioadei de vegetaţie, preferabil în perioada 1 octombrie - 1 martie, după fructificarea şi
diseminarea speciilor de plante, îndeosebi a celor ameninţate cu dispariţia şi după încheierea
perioadei de reproducere şi creştere a speciilor de faună; în caz contrar pot fi puse în pericol
obiectivele de conservare pentru care au fost constituite aceste rezervaţii. În cazul în care această
măsură este considerată prea restrictivă pentru comunităţile locale şi/sau nu există posibilitatea
acordării de compensaţii sau a altor suprafeţe pentru păşunat/cosit în afara ariilor protejate
respective se pot negocia şi alte variante, inclusiv păşunatul în sezonul de vegetaţie (sau în
anumite perioade ale acestuia, considerate mai puţin critice pentru conservare), fiind necesar însă
a nu se depăşi încărcătura maximă de un animal / an / ha; aceste măsuri de compromis nu pot
asigura însă decât o protecţie relativă şi nu una strictă. În cazul în care se urmăreşte evitarea
dezvoltării vegetaţiei lemnoase în cuprinsul pajiştilor, se recomandă doar aplicarea păşunatului
durabil descris mai sus. În majoritatea situaţiilor din Podişul Dobrogean pajiştile stepice sunt în
stare de climax, astfel încât practicarea păşunatului nu este necesară pentru menţinerea acestui
tip de habitat, ci doar eventual din considerente economice şi sociale.
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri
de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, în urma aprobării de către
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică centrală care
răspunde de mediu a planului de acţiune provizoriu elaborat în acest scop de consiliul ştiinţific al
parcului / rezervaţiei şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;
f) intervenţiile în scopul protecţiei şi menţinerii ecosistemelor naturale şi reabilitării unor
ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului ştiinţific al ariei naturale
protejate, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
(pentru suprafeţele din ariile protejate cuprinse în fond forestier) şi de autoritatea publică centrală
responsabilă pentru protecţia mediului;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi în baza aprobării autorităţilor publice
centrale care răspund de silvicultură (pentru suprafeţele din ariile protejate cuprinse în fond
forestier), şi autorităţii publice centrale responsabilă pentru protecţia mediului, la propunerea
consiliului ştiinţific al ariei naturale protejate;
198 Mihai PETRESCU
h) acţiunile de prevenire (pe cale biologică) a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi

de monitorizare a acestora, cu avizul consiliului ştiinţific al ariei naturale protejate;
Conform art. 19^1, alin. 10 din OUG 236 /2005 cu modificări, până la aprobarea planului
de management pentru fiecare rezervaţie a biosferei, parc naţional şi natural / rezervaţie în
suprafeţele situate în afara zonelor de conservare specială se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) activităţile prevăzute la alin. (9);
b) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii
productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de
fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare.
Acestea se pot desfăşura numai de persoanele fizice şi juridice care deţin terenuri în interiorul
parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei ariei naturale protejate;
igienizare;
transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul
e) orice alte activităţi aprobate de administraţia parcului şi de consiliul ştiinţific, care nu
pun în pericol conservarea patrimoniului natural al ariei naturale protejate.
(12) În zonele de protecţie strictă nu se permite nici o activitate de exploatare a resurselor
naturale din rezervaţii ştiinţifice, singurele activităţi permise fiind cele de cercetare /educaţie şi
turism controlat.
(13) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie ce intră în componenţa ariilor
naturale protejate vor fi revizuite în mod obligatoriu în conformitate cu prevederile planurilor de
management.
(14) Planurile de dezvoltare locală se modifică pentru zonele incluse în arii naturale
protejate în conformitate cu prevederile planurilor de management, respectiv cu obiectivele de
conservare a ariilor naturale protejate care nu dispun de plan de management.
7.2.2. Interdicţii
În vederea respectării statutului de arie protejată, până la aprobarea şi punerea în aplicare a
planurilor de management, care vor reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea
detaliată, în zonele de conservare specială / rezervaţiile naturale, este interzisă orice formă de
exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice formă de folosire a terenurilor
incompatibile cu scopul de protecţie şi /sau de conservare (conform art. 19^1, alin. 8 din OUG
236 /2000 cu modificări), prin asimilarea regimului rezervaţiilor naturale cu cel al zonelor de
conservare specială din cadrul parcurilor naţionale şi naturale - asimilare realizată în baza art. 2
din Ordinul 552 /2003).
Acelaşi act normativ, OUG 236 /2000 cu modificări, prevede :
ART. 26 - Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, care
se află sub regim strict de protecţie, inclusiv cele prevăzute în anexa nr. 4, precum şi speciile
incluse în lista roşie naţională şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara lor,
sunt interzise:
a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare;
b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi
de migraţie;
c) distrugerea şi / sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi ouălor din natură;
d) deteriorarea şi / sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă;
e) recoltarea florilor şi fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu

intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale;
f) deţinerea, transportul, comerţul sau schimburile în orice scop fără autorizaţia autorităţii
de mediu competente.
ART. 26^1 - În vederea protejării habitatelor naturale şi a speciilor indigene, introducerea
de specii alohtone, precum şi intervenţiile asupra speciilor invazive se reglementează de
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin acte normative specifice.
De asemenea, sunt interzise orice lucrări sau activităţi susceptibile să genereze un impact
negativ asupra ariilor protejate, vecinătăţilor acestora, a altor bunuri ale patrimoniului natural supuse
unui regim special de protecţie (conform art. 14, alin. 2 din OUG 236 /2000-Legea 462 /2001).
În acest sens este necesară interzicerea următoarelor activităţi susceptibile de a avea un
impact negativ asupra ariilor / habitatelor protejate:
- desfăşurarea programelor, proiectelor şi activităţilor care contravin planurilor de
management sau regulamentelor ariilor naturale protejate (OUG 195 /2005 cu modificări, art.
52, alin. 2, lit. a);
- schimbarea destinaţiei terenurilor fără aprobarea structurilor de administrare OUG 195 /2005
cu modificări, art. 52, alin. 2, lit. b);
- orice formă de concesionare, vânzare sau închiriere a terenurilor din rezervaţie (cu excepţia
terenurilor agricole proprietate privată); terenurile din rezervaţie pot fi închiriate numai în
vederea păşunatului durabil (descris anterior la subcapitolul 7.2.1.), cu aprobarea Academiei
Române, întrucât aceasta poate favoriza activităţi ce încalcă legislaţia de mediu şi
îngreunează controlul asupra conservării patrimoniului natural (în baza art. 14, alin. 2 şi art.
26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- cultivarea terenurilor, cu excepţia celor arabile, proprietate privată, existente în interiorul
ariei protejate la data înfiinţării acesteia (în baza art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din
OUG 236 /2000 cu modificări; art. 70, lit. c şi e, OUG 195 / 2005 cu modificări);
- efectuarea de noi construcţii de orice tip în interiorul şi vecinătatea ariei protejate, cu
excepţia celor strict necesare pentru administrare şi pentru care nu există nici o alternativă de
amplasare în afara ariei protejate. Excepţie fac şi construcţiile pe terenurile situate în
intravilanul actual (existent în momentul declarării ariei protejate) din interiorul şi
vecinătatea ariei protejate (în baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG 195 /2005; art.
8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- traversarea ariilor protejate de conducte, stâlpi de telegraf sau reţele electrice, amplasarea de
relee, antene, cabluri şi/sau alte asemenea construcţii (în baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi
k din OUG 195 /2005; art.8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26
din OUG 236 /2000 cu modificări). Excepţie pot face numai zonele de protecţie (tampon) ale
parcurilor naturale în care nu există habitate, specii protejate sau alte bunuri ale patrimoniului
natural, unde conductele, stâlpii de telegraf sau relee electrice, telefonice pot fi executate
doar în cazuri excepţionale, atunci când nu există nici o altă posibilitate de a ocoli parcul şi
numai limitrof (maxim 50m) traseelor pe care există deja asemenea construcţii, doar prin
amplasarea acestora în subteran (cu excepţia celor pentru care nu este posibilă amplasarea
subterană). În cazul în care nu este posibilă amplasarea acestor construcţii/amenajări pe
trasee pe care există deja astfel de construcţii există şi posibilitatea realizării lor limitrof
drumurilor naţionale şi judeţene ce traversează parcul, la maxim 50 m distanţă de acestea.
Este necesar ca în perspectivă construcţiile/amenajările de acest tip existente înaintea
aprobării legale a parcului să fie înlocuite cu structuri subterane, pentru a se micşora
impactul, inclusiv peisagistic asupra cadrului natural.
- realizarea de împrejmuiri - cu excepţia situaţiilor în care nu există nici o altă posibilitate de
asigurare a obiectivelor de conservare (în baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG
195 /2005; art. 8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236
/2000 cu modificări). Este necesară realizarea împrejmuirii numai pe limita exterioară a ariei
200 Mihai PETRESCU
protejate, doar în sectoarele în care este absolut necesară, cu aprobarea Academiei Române,
pentru reducerea impactului peisagistic şi asigurarea unor zone neîngrădite pentru circulaţia
liberă a speciilor de faună sălbatică.
- efectuarea captărilor de apă şi construcţia /amenajarea de drumuri de orice tip (în baza art.
70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG 195 /2005; art. 8 din HGR 525 /1996; art. 14, alin. 2,
art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile
naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale
parcurilor naturale. În parcurile naturale în afara zonelor de conservare specială, exploatarea
oricăror resurse minerale neregenerabile este permisă numai dacă acest lucru este prevăzut în
mod explicit în planurile de management şi regulamentele acestora (art. 52, alin.3, lit. e din
OUG 195 /2005 cu modificări). În acest sens este necesară interzicerea deschiderii
/exploatării de fronturi de carieră sau desfăşurarea oricăror alte activităţi industriale, inclusiv
extractive, de cercetare geologică sau prospectare, în interiorul ariei protejate, în vecinătatea
acesteia, sau în habitate protejate, pentru a se evita impactul vizual şi poluarea mediului (în
baza art. 70, lit. c şi e, art. 69, lit. i şi k din OUG 195 /2005; art. 8 din HGR 525 /1996; art.
14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu modificări).
- recoltarea de masă lemnoasă în pădurile destinate ocrotirii integrale a naturii (1.5a, 1.5c,
1.5d, 1.5.e), în rezervaţiile naturale şi în zonele speciale de conservare ale parcurilor
naţionale şi naturale, inclusiv prin tăieri de igienă şi lucrări de îngrijire, precum şi alte
activităţi ce ar putea deregla echilibrul ecologic - păşunatul, turismul, fertilizările etc.- (în
baza Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 /2000); art. 69, lit. a, i, k, art.70 lit c
şi e din OUG 195 /2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG
236 /2000 cu modificări). Semnificaţia codurilor: 1.5a Păduri destinate conservării resurselor
genetice; 1.5c Păduri constituite în rezervaţii naturale; 1.5d Păduri constituite în rezervaţii
ştiinţifice; 1.5e Păduri constituite în rezervaţii peisagistice;
- orice formă de împădurire, fiind necesară favorizarea succesiunii naturale, precum şi
conservarea habitatelor naturale (în baza art. 69, lit. a, i, k, art.70 lit c şi e din OUG 195
/2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000 cu
modificări);
- distrugerea sau degradarea habitatelor sau peisajului, fiind interzise orice forme de
modificare antropică a acestora (în baza art. 16 şi 17 - conform cărora devin aplicabile pentru
România rezoluţiile 4 /1996 respectiv 6 /1998 ale Convenţiei de la Berna -, art. 4, alin. 2 din
Legea nr. 13 /1993; art. 5, lit. b şi d din Legea nr. 451 /2002; art. 14, alin. 2, art. 26 din OUG
236 /2000 cu modificări; art. 69, lit. k din OUG 195 /2005 cu modificări);
- aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în
acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate (OUG 195 /2005 cu
modificări, art. 52, alin.3, lit. b)
- arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor sau vegetaţiei ierboase fără acceptul autorităţii
competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice
comunitare pentru situaţii de urgenţă (OUG 195 /2005 cu modificări; art. 94, alin. 1, lit. n);
- colectarea stufului din martie până în noiembrie, perioadă ce coincide cu aceea de
reproducere, creştere şi migraţie a unor specii de faună, în special de ornitofaună (art. 14,
alin. 2, 26 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- păşunatul şi amplasarea de stâne şi locuri de târlire fără aprobarea structurilor de
administrare (OUG 195 /2005 cu modificări, art. 52, alin. 2, lit. c);
- păşunatul în fondul forestier (Legea 31 /2000, Legea 26 /1996);
- efectuarea de construcţii sau amenajări cu destinaţie pastorală; cele deja existente este
necesar ca, în termen de 1 an de la constituirea ariei protejate, să fie mutate în afara acesteia,
la minimum 1 km distanţă, având în vedere suprapăşunatul, ruderalizarea vegetaţiei,
bătătorirea şi erodarea solului inevitabile din jurul acestora (în baza art. 69, lit. a, i, k, art. 70
lit c şi e din OUG 195 /2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din
OUG 236 /2000 cu modificări);
- utilizarea de câini în cadrul activităţilor pastorale, având în vedere impactul negativ al
acestora asupra faunei sălbatice şi inexistenţa în Dobrogea a unor mamifere carnivore de
talie mare care să justifice prezenţa acestora (în baza art. 69, lit. a, i, k, art.70 lit c şi e din
OUG 195 /2005 cu modificări; art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26 din OUG 236 /2000
cu modificări);
- promovarea turismului de masă sau a oricăror forme de turism ce contravin obiectivelor de
conservare ale ariilor protejate, respectiv ce cauzează modificări antropice ale patrimoniului
natural şi peisagistic (în baza art. 14, alin. 2, art. 26, lit. a, b, c, d, art. 19^1, alin. 8 din OUG
236 /2000 cu modificări; Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 /2000). Este
necesar ca grupurile de peste 10 persoane să fie însoţite de un ghid specializat;
- executarea oricăror trasee, marcaje, amenajări şi/sau construcţii cu destinaţie turistică,
(amplasarea greşită a acestora constituind un impact asupra peisajului, florei si faunei); toate
aceste aspecte vor fi puse în practică numai după aprobarea şi implementarea planului de
management (în baza art. art. 14, alin. 2, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26, lit. a, b, c, d din OUG
236 /2000 cu modificări; Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 /2000, art. 8 din
HGR 525 /1996); traseele în arii protejate necesită aprobarea Academiei Române (conform
art. 41, lit. o din OUG 236 /2000 cu modificări);
- activităţi comerciale de tip comerţ ambulant, fără aprobarea structurilor de administrare (art.
52, alin. 2, lit. d din OUG 195 /2005 cu modificări);
- accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa ariilor naturale
protejate, în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public şi a
terenurilor special amenajate (art. 52, alin. 3, lit. d din OUG 195 /2005 cu modificări)
- amplasarea oricărui tip de afişaj /panouri, cu excepţia panourilor ce conţin informaţii strict
legate de aria protejată respectivă. (în baza art. 5, lit. b şi d din Legea nr. 451 /8.07.2002;
art. 14, alin. 2 şi art. 19^1, alin. 8 din OUG 236 /2000 cu modificări);
- folosirea momelilor periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor
special autorizate (conform art. 94, alin. 1, lit. p din OUG 195 /2005 cu modificări);
- folosirea de îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor în zonele sau pe
suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie (art. 38, alin. 1, lit. b din OUG
195 /2005 cu modificări);
- abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare
dacă există (conform art. 52, alin. 3, lit. c din OUG 195 /2005 cu modificări) precum şi orice
alte operaţiuni neutorizate efectuate cu acestea, inclusiv depozitarea de deşeuri în subteran
(art. 5, alin.2 din OUG 78 /2000);
- vânătoarea (în baza art. 14, art. 19^1, alin. 8 şi art. 26, lit. a, b, c, d din OUG 236 /2000 cu
modificări);
- orice alte activităţi ce contravin legislaţiei actuale, în special celei de mediu, precum şi a
modificărilor ulterioare ale acestor acte normative citate în cadrul bibliografiei lucrării de faţă.
În plus, pentru protecţia bunurilor patrimoniului geologic este necesară respectarea
prevederilor art. 29, 32, 35, 36, 37 din OUG 236 /2000 cu modificări.

juridice
a. Răspunderi generale ale autorităţilor publice centrale
Conform art. 4, alin. 2 din Legea 13 /1993, statul român, în calitate de parte contractantă la
Convenţia de la Berna trebuie să ţină cont în politicile de amenajare şi de dezvoltare de
necesitatea conservării zonelor protejate (habitatelor speciilor sălbatice de floră şi faună - în
202 Mihai PETRESCU
special a celor enumerate în anexele 1 şi 2 ale respectivei legi, habitatelor naturale ameninţate) în
scopul de a evita sau reduce la maximum orice degradare a unor astfel de zone.
Referitor la protecţia peisajului, prin ratificarea Convenţiei europene a peisajului (Legea
451 /2002, art. 5, lit. b şi d), statul român s-a angajat să stabilească şi să implementeze politicile
peisajului care au ca scop protecţia, managementul şi amenajarea acestuia prin adoptarea de
măsuri specifice menţionate în respectiva convenţie; să integreze peisajul în politicile de
amenajare a teritoriului, de urbanism, de mediu, precum şi în alte politici cu un posibil impact
direct sau indirect asupra peisajului.
Cele mai importante autorităţi publice cu responsabilităţi în aplicarea legislaţiei privind
conservarea patrimoniului natural şi peisagistic sunt: autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile regionale şi judeţene pentru
protecţia mediului, Garda Naţională de Mediu, Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate
şi Conservarea Biodiversităţii, Academia Română.
b. Răspunderi generale ale autorităţilor publice locale şi regionale
ART. 43^2 - Autorităţile publice locale şi regionale au următoarele atribuţii şi
responsabilităţi pentru conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale
sălbatice:
a) armonizarea planurilor de dezvoltare locală cu interesele de conservare a habitatelor
naturale şi seminaturale, a speciilor indigene şi cu prevederile planurilor de management al
ariilor naturale protejate;
b) punerea sub regim de protecţie a bunurilor de patrimoniu natural de interes local prin
declararea de arii naturale protejate de interes local;
c) menţinerea ariilor naturale protejate de interes local;
d) colaborarea cu autorităţi publice locale şi regionale în vederea gospodăririi unitare a
teritoriilor incluse în arii naturale protejate ce se extind pe mai multe judeţe/regiuni.
Art. 14. alin. (3) - Autorizarea activităţilor în perimetrul ariilor naturale protejate şi în
vecinătatea acestora se face cu acordul structurilor de administrare a ariei naturale protejate.
OUG 195 /2005 cu modificări:
Art. 6, alin (1) - Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Art. 67 - Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea,
amenajarea şi folosirea judicioasă a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se
organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, după
caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.
În conformitate cu OUG 236 /2000 cu modificări :
ART. 20^1 - Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a administraţiilor de arii
naturale protejate, adaptat categoriei de arie protejată, se aprobă de Agenţia Naţională pentru Arii
Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii.
Art. 6, alin. (2) - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să pună
sub regim provizoriu de ocrotire bunurile patrimoniului natural, până la îndeplinirea procedurilor
legale de instituire a regimului de protecţie şi conservare, în conformitate cu prevederile art. 8 ale
aceluiaşi act normativ.
Conform art. 9 din HG 2151 /2004, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura
reprezentarea limitelor ariilor naturale protejate constituite prin prezenta / respectiva hotărâre ale
căror elemente de identificare sunt prevăzute în anexele 1 şi 2 (ale acestei hotărâri), în planurile
de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a
prezentei hotărâri. Aceste lucrări este necesar a fi făcute sub supravegherea unităţilor de cadastru
specializate pentru delimitarea riguroasă şi marcarea limitelor, fiind necesară evitarea
prejudicierii cadrului peisagistic.
Este obligatorie respectarea art. 70, lit a-g, art 72 din OUG 195 /2005 cu modificări, în
cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, inclusiv prin prevederea unor măsuri de menţinere
şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de
refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate etc.
La acestea se adaugă prevederile OUG 78 /2000, în special cele ale art. 5, alin. 1, lit. c, în
care se precizează că autorităţile competente autorizează şi controlează activităţile de valorificare
şi eliminare a deşeurilor urmărind ca acestea să nu prezinte riscuri pentru faună sau vegetaţie şi
să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
Autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu administratorii ariilor naturale
protejate vor lua măsuri în vederea conservării patrimoniului arhitectonic tradiţional local din
ariile naturale protejate şi din vecinătatea acestora, prin elaborarea de proiecte tip pentru
construcţii care să conţină elemente de arhitectură tradiţională locală (conform art. 10 din HG
2151 /2004).
c. Răspunderi ale administraţiilor ariilor protejate şi ale persoanelor fizice
În OUG 236 /2000 cu modificări se prevede:
Art. 19, alin. 7 şi 8 - respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este
obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi
juridice care deţin sau administrează terenuri şi alte bunuri şi / sau care desfăşoară activităţi în
perimetrul ariei naturale protejate.
Art. 20, (1) - Pentru supravegherea unor arii naturale protejate şi bunuri ale patrimoniului
natural aflate sub regim special de protecţie şi conservare, care nu necesită structuri de
administrare special constituite, se instituie calitatea de custode.
(2) - Custozi pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea (atestată de
Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii) şi mijloacele
necesare pentru a aplica măsurile de ocrotire şi conservare a bunurilor încredinţate.
Art. 65 - Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de
gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi
deţinătorii, cu orice titlu
Art. 58 - Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei
acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de
gospodărire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
g) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de
coastă deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică,
narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.
Art. 49, alin. (4) - Deţinătorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii
ecologice sau aflate într-o arie naturală protejată au obligaţia de a aplica şi/sau respecta măsurile
stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
Art. 94, (1), lit. o) - Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi
juridice, în care scop: aplică măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca
habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
(2) - Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele
solului şi subsolului au următoarele obligaţii:
a) să efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost
afectate
b) să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau, după caz, celelalte autorităţi
competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi să
acţioneze pentru refacerea acestuia.
204 Mihai PETRESCU
(4) - Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în vederea respectării regimului

a) să cunoască şi să respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor
b) să nu desfăşoare activităţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor
ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
c) să obţină acordurile aferente ariilor naturale protejate;
d) să permită accesul în aria naturală protejată a administratorilor sau custozilor precum şi
a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
Art. 69 - Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o
activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a) să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă
reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
b) să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire
şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;
c) să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de
lege;
d) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului,
stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
e) să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul
silviculturii şi protecţiei mediului;
f) să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale
de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe
grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru
alte asemenea păduri;
g) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile
împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
h) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de
capacitatea de refacere a acestora;
i) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale
în domeniu;
j) să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în
perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
k) să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor
naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
l) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care
afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
Bunurile cu valoare de patrimoniu natural existente in situ, deţinute în regim de proprietate
privată, sunt ocrotite şi se conservă de proprietarii lor cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor
legale. Dacă proprietarul nu consimte, sau deşi consimte, nu respectă măsurile speciale de
ocrotire şi conservare stabilite de autoritatea de mediu, ori nu are capacitatea de a realiza aceste
masuri, autoritatea centrală pentru protecţia mediului, prin împuterniciţii săi va solicita, în
condiţiile legii, măsura indisponibilizării provizorii sau după caz definitive, în vederea instituirii
unei administrări speciale asupra bunurilor în cauză. În aceste condiţii, autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului va înainta instanţei judecătoreşti competente cu soluţionarea
cererii propuneri concrete privind regimul special de administrare a bunurilor (art. 21, OUG 236
/2000 cu modificări).
De asemenea deţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau
juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic mai trebuie să
respecte prevederile art.68 (OUG 195/ 2005 cu modificări).
Persoanele fizice şi juridice trebuie să depoziteze deşeurile de orice fel numai pe
amplasamente autorizate în acest sens (art. 94, alin. 1, lit. m din OUG 195 /2005 cu modificări).
7. 4. Propuneri de reglementări în vederea conservării patrimoniului

Pe lângă prevederile privind protecţia ariilor protejate, a bunurilor de patrimoniu natural şi
a cadrului peisagistic prezentate mai sus au fost elaborate şi următoarele propuneri de
reglementări, ce detaliază şi completează respectivele prevederi.
7.4.1. Reglementarea activităţilor de eliberare de avize / autorizaţii

În cadrul procedurilor de eliberare a avizelor şi autorizaţiilor de mediu, de urbanism şi de
construcţii, pentru orice activităţi ce se desfăşoară în cuprinsul unor habitate naturale, din ariile
protejate sau din vecinătatea acestora, este obligatorie efectuarea de către specialişti recunoscuţi
a unor expertize în vederea unei eventuale identificări a unor specii, habitate protejate, a altor
bunuri ale patrimoniului natural, sau a unor peisaje de valoare estetică sau ecologică deosebită.
În cazul identificării unor astfel de elemente în suprafeţele în care urmează să se desfăşoare
activităţile solicitate, este interzisă eliberarea de avize sau autorizaţii de mediu, urbanism şi
construcţii.
În vederea asigurării transparenţei decizionale şi a eliberării în condiţii optime a unor avize şi
autorizaţii pentru zonele cu habitate naturale, autorităţile administraţiei publice şi cele de mediu au
obligaţia de a cere în scris consultarea studiilor de impact şi participarea la dezbaterile publice a
unor specialişti în ecologie, conservarea patrimoniului natural, silvicultură sau alte domenii
înrudite, a unor reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale sau persoane fizice interesate.
Aceeaşi procedură este valabilă şi pentru aprobarea desfăşurării oricăror proiecte, inclusiv a celor
de conservare, ce urmează a avea loc în ariile protejate sau în vecinătatea acestora.
Pentru evitarea ambiguităţilor în interpretarea noţiunii de habitate naturale şi identificarea
acestora pe hărţile cadastrale ce trebuie obligatoriu anexate documentaţiei supuse spre avizare,
menţionăm în continuare principalele categorii de habitate naturale urmate în paranteză de
simbolurile categoriilor cadastrale de folosinţă în care se pot încadra acestea în cazul Dobrogei,
respectiv: zone umede, lacuri, bălţi (H, Hs); pajişti, rarişti, tufărişuri (P, PDt, Pdt); terenuri
neproductive, nisipuri, stâncării, ravene (N, Nn, Nb, Nr), păduri (PD, Pd) etc.
În cadrul eliberării de avize şi autorizaţii de mediu pentru zone naturale este obligatorie şi
obţinerea aprobării din partea serviciilor (direcţiilor) de conservare a diversităţii biologice din
cadrul autorităţilor de mediu, prin luarea în considerare a punctelor de vedere oficiale ale
instituţiilor/organizaţiilor ce îşi manifestă interesul pentru conservarea patrimoniului natural şi
peisagistic.
În ceea ce priveşte procedura de autorizare de către autorităţile administraţiei publice şi a
celor de mediu a oricăror activităţi ce se desfăşoară în perimetrul sau în vecinătatea ariilor
protejate, ce ar putea afecta patrimoniul natural al acestora, este necesar să se ceară solicitanţilor
să precizeze în scris parcela cadastrală şi/sau silvică în care urmează să aibă loc activitatea
respectivă. Parcelele respective trebuie menţionate în conformitate cu registrul cadastral sau
amenajamentul silvic pe baza căruia a fost delimitată aria protejată respectivă în studiile
ştiinţifice de fundamentare. În acest fel se poate determina riguros amplasamentul activităţii
solicitate în raport cu aria protejată şi se poate impune respectarea distanţelor optime faţă de
respectiva arie protejată, astfel încât efectele negative, inclusiv impactul peisagistic, să nu
afecteze patrimoniul acesteia.
206 Mihai PETRESCU
7.4.2. Reglementări generale privind protejarea bunurilor de patrimoniu natural şi a

cadrului peisagistic din cuprinsul ariilor protejate şi din afara acestora
Aplicarea unor măsuri de management activ este necesară numai în cazurile în care acestea
sunt absolut necesare, în baza rezultatelor monitorizării, cu aprobarea Academiei Române şi a
Consiliului Ştiinţific al respectivei arii protejate.
În general sunt necesare măsurile de tip non-intervenţie în habitatele aflate în stare de
climax sau apropiate de aceasta. În cazul habitatelor aflate în diferite stadii succesionale, în cazul
în care se doreşte menţinerea într-un anumit stadiu sunt necesare măsuri de management activ,
fundamentate ştiinţific. În ambele categorii de habitate este esenţială monitorizarea riguroasă.
Administraţiile ariilor protejate şi autorităţile publice judeţene şi locale este necesar să ia
măsurile necesare pentru asigurarea conservării nealterate a următoarelor bunuri ale
patrimoniului natural din Dobrogea ce se regăsesc pe acest teritoriu, inclusiv în cadrul
procedurilor de autorizare pentru diferite activităţi ce le-ar putea afecta / degrada, indiferent dacă
se află în interiorul sau în afara ariilor protejate - având în vedere că numeroase specii protejate
de faună din ariile protejate au teritorii de hrănire şi/sau reproducere situate în afara acestora -
(art. 4, alin. 2 din Legea 13 /1993; art. 14, alin. 2 din Legea 462 /2001), după cum urmează:
a) Totalitatea tipurilor de vegetaţie naturală (pajişti, tufărişuri, stâncării, păduri, zone umede
etc.) din ariile protejate, cuprinse sau nu în fondul forestier.
b) Totalitatea habitatelor periclitate protejate de legislaţia naţională şi internaţională, pe
toată aria de răspândire a acestora în România, din perimetrul sau din afara ariilor
protejate, respectiv:
- habitatele cuprinse în Rezoluţia nr. 4 /1996 a Convenţiei de la Berna - Legea 13
/1993 pentru ratificarea Convenţiei de la Berna.
- habitatele menţionate în Ordinul 1198 /2005 - OUG 236 /2005 cu modificări.
- habitatele speciilor de floră şi faună listate în cadrul Rezoluţiei nr. 6 /1998 a
Convenţiei de la Berna şi Ordinului 1198 - Legea 462 /2001
Colectarea plantelor medicinale, cu excepţia speciilor protejate şi /sau din listele roşii, a
căror prelevare este interzisă, este permisă numai în zonele de protecţie (tampon), în cantităţile,
perioadele şi prin procedeele aprobate de administraţiile ariilor protejate şi consiliile ştiinţifice
ale acestora.
7.4.3. Reglementări privind coridoarele ecologice

În această categorie intră suprafeţele cu vegetaţie naturală / seminaturală ce fac legătura
între diversele habitate naturale şi / sau arii protejate. Este interzisă orice distrugere sau
degradare a acestora. În cazul în care este neapărat necesară traversarea acestora de diferite
construcţii/amenajări trebuie obligatoriu asigurată continuitatea coridoarelor ecologice prin
traversarea lor pe cale subterană (de preferat) sau pe deasupra solului prin sprijinire pe piloni,
stâlpi etc. În cazul coridoarelor care în prezent sunt întrerupte de construcţii/amenajări existente
(în special drumuri), în perspectivă este necesară realizarea unor pasaje speciale pentru a se
asigura deplasarea faunei.

patrimoniului natural
În vederea limitării colectării de specii ameninţate cu dispariţia sau evitării distrugerii /
degradării unor habitate fragile, a unor monumente ale naturii sau a altor bunuri ale
patrimoniului natural ce pot fi ameninţate critic de activităţile turistice, este interzis ca în cadrul
cărţilor, broşurilor, pliantelor sau a altor mijloace de informare adresate marelui public să fie
publicate date privind localizarea precisă a acestora în cuprinsul ariilor protejate.
În cazul speciilor din categoria periclitat (E) sau a altor specii, considerate de către
Consiliul Ştiinţific ca aflate în pragul dispariţiei locale, este necesară interzicerea menţionării
prezenţei acestora în aria protejată respectivă, în cadrul mijloacelor de informare destinate

marelui public.
7.4.5. Reglementarea poluării

În interiorul ariilor protejate, inclusiv la limita exterioară a acestuia, nivelurile de poluare
pentru toţi factorii de mediu (atmosferică, fonică, a solului, apelor, vizuală etc) trebuie să se
încadreze în limitele admise pentru ariile protejate (sau, în lipsa unor astfel de reglementări,
aceste limite pot fi asimilate cu standardele cele mai stricte referitoare la zone locuite), fiind de
preferat niveluri nule ale acesteia. Este necesar ca în vecinătatea ariilor protejate să nu fie
admise activităţi ale căror efecte negative se pot propaga în interiorul acestora. Astfel activităţile
sau agenţii economici susceptibili de a cauza un astfel de impact este necesar a fi menţinuţi la o
distanţă la care efectele negative (inclusiv impactul peisagistic) să nu fie percepute la limita ariei
protejate. Se impune ca aceste activităţi / agenţi economici să nu se afle în vecinătatea ariei
protejate după cum a fost definită în prezenta lucrare.
7.4.6. Reglementarea activităţilor industriale şi / sau extractive

În ariile protejate şi în vecinătatea acestora (conform definiţiilor din prezenta lucrare) sunt
interzise orice activităţi industriale şi / sau extractive, inclusiv deschiderea/exploatarea de
fronturi de carieră, sau desfăşurarea altor activităţi extractive, de cercetare geologică sau
prospectare pentru a se evita impactul vizual şi poluarea mediului. Pentru evitarea acestor tipuri
de impact, inclusiv al celui vizual, este necesar ca acestea să se desfăşoare la o distanţă suficient
de mare ca efectele negative ale acestora să nu fie resimţite în cuprinsul şi la limita ariilor
protejate.

recreaţional şi / sau administrativ
Pe teritoriul ariilor protejate nu mai este permisă realizarea altor construcţii cu excepţia
celor legal existente la data instituirii regimului de arie protejată şi unor refugii sau amenajări ale
traseelor turistice, numai în condiţii speciale (prevăzute în paragrafele de mai jos), cu aprobarea
administraţiilor ariilor protejate, a consiliilor ştiinţifice şi a altor foruri abilitate, inclusiv a
Academiei Române.
Orice amenajări sau construcţii, inclusiv cele cu destinaţie turistică sau administrativă, sunt
interzise în zonele de conservare specială (strict protejate) şi în cele cu valoare peisagistică ale
ariilor protejate, sau în vecinătatea acestora. Realizarea de amenajări şi construcţii, inclusiv a
celor cu destinaţie turistică sau administrativă se poate face numai în afara zonei considerată ca
vecinătate a ariei protejate respective, pentru a nu constitui un impact peisagistic sau de altă
natură, cu excepţia celor realizate în intravilanul localităţilor (în forma existentă la data
constituirii rezervaţiei). Excepţie fac refugiile şi/sau amenajările strict necesare pentru traseele
turistice, care trebuie amplasate, în număr redus, numai în zona de protecţie (tampon), în poziţii
care să nu fie vizibile de la mai mult de 100 m, preferabil în pădure, pentru a nu constitui un
impact vizual. Aceste refugii şi amenajări sunt permise numai în ariile protejate cu suprafeţe
mari (parcuri naţionale şi naturale, rezervaţii ale biosferei), în afara zonelor de conservare
specială.
În cazuri excepţionale aceste construcţii sau amenajări pot fi amplasate limitrof ariilor
protejate, dar în intravilan, numai atunci când intravilanul localităţilor (de la data constituirii
rezervaţiei) este situat la limita respectivelor arii protejate. Pentru realizarea construcţiilor sau
amenajărilor de orice tip este necesară utilizarea numai a materialelor locale, îndeosebi a celor
biodegradabile (lemn, stuf etc.), acestea fiind demontabile şi reversibile, executate în
conformitate cu arhitectura locală şi integrate în peisaj.
208 Mihai PETRESCU
7.4.8. Reglementarea activităţilor turistice

În interiorul ariilor protejate şi în vecinătatea acestora, dintre activităţile turistice nu sunt
admise decât cele ecoturistice, ce nu implică nici o modificare a cadrului peisagistic şi nici o
distrugere / degradare şi perturbare florei şi faunei.
În cazul în care administraţiile ariilor protejate şi consiliile ştiinţifice ale acestora, în urma
efectuării de studii de specialitate, au constatat că este posibilă desfăşurarea de activităţi
ecoturistice, ce nu contravin scopurilor de conservare, acestea pot avea loc predominant în
zonele de protecţie, având un regim mai restrictiv în zonele speciale de conservare.
Excursiile efectuate în grupuri mai mari de 10 persoane pe teritoriul ariilor protejate se
desfăşoară numai cu participarea unui ghid specializat, cu aprobarea administraţiei ariei
protejate, cu excepţia zonelor de protecţie (tampon) ale parcurilor naturale unde nu se impune o
asemenea restricţie. Turiştii sunt obligaţi să aibă o conduită civilizată prin care să se evite
poluarea de orice tip, inclusiv fonică.
Traseele turistice în cadrul ariilor protejate trebuie să evite traversarea zonelor sensibile
ecologic, a habitatelor periclitate / protejate sau a celor ce necesită constituirea de arii speciale de
conservare (Ordinul 1198 /2005 - OUG 236 /2000 cu modificări), a zonelor cu concentraţii
importante de specii ameninţate cu dispariţia, sau a altor cazuri speciale considerate ca atare de
administraţiile ariilor protejate, consiliile ştiinţifice şi alte autorităţi abilitate. Excepţie fac
situaţiile pentru care nu există o altă alternativă acceptabilă (aprobate de autorităţile abilitate). De
asemenea este interzisă efectuarea de tratamente silviculturale în lungul traseelor turistice, la o
distanţă mai mică de 200m de o parte şi de cealaltă a traseului.
Realizarea de trasee turistice, marcaje şi amplasarea de panouri informative se face cu
aprobarea administraţiilor ariilor protejate, a consiliilor ştiinţifice şi a Academiei Române,
(conform art. 41, lit. (o) din OUG 236 /2000 cu modificări). Intrările în trasee trebuie obligatoriu
amplasate în intravilanul localităţilor învecinate sau la limita acestora.
Amplasarea panourilor de informare sau avertizare trebuie să evite artificializarea
peisajului, fiind necesar a se face predominant pe limita exterioară a ariei protejate, la intrarea în
traseu, în interiorul acesteia fiind amplasate doar acolo unde sunt absolut necesare, numai în
zona de protecţie (tampon) sau pe limita exterioară a zonelor speciale de conservare, în poziţii
care să nu constituie un impact vizual. Stâlpii de susţinere şi panourile, de dimensiuni reduse,
trebuie realizate numai din materiale locale, respectiv lemn, prin utilizarea unor culori ce se
regăsesc în peisajul înconjurător, pentru a nu constitui un impact vizual. Tot din acest ultim
motiv în zone cu peisaj deschis (lipsite de vegetaţie forestieră) panourile respective şi/sau
marcajele turistice nu trebuie amplasate pe stâlpi, ci pe pietre sau alte tipuri de suporturi naturale
de joasă înălţime, sub 1-1,5 m. În cazul în care aceste suporturi naturale nu există este necesară
renunţarea la amplasarea de panouri sau marcaje, ultimele nefiind adesea necesare în zone
deschise, cu o bună vizibilitate. În zone cu vegetaţie forestieră marcajele vor fi amplasate pe
arbori. În toate situaţiile este interzisă amplasarea de marcaje sau panouri pe arbori, stâncării, sau
alte elemente naturale cu valoare estetică / peisagistică.
Camparea este interzisă în zonele de conservare specială ale ariilor protejate, cu excepţia
unor situaţii de urgenţă.
În parcurile naţionale camparea este permisă doar în zonele de protecţie, în locuri special
amenajate, cu excepţia unor situaţii de urgenţă. În parcurile naturale camparea este permisă fără
restricţii de amplasament, pe întreg teritoriul acestora, cu excepţia zonelor de conservare specială.
Aprinderea focurilor este interzisă în zonele de conservare specială din ariile protejate,
precum şi în toate zonele cu vegetaţie forestieră de pe cuprinsul acestora, fiind permisă doar în
locuri special amenajate. Excepţie fac suprafeţele fără vegetaţie forestieră din zonele de protecţie
ale parcurilor naturale şi din rezervaţiile peisagistice unde focul poate fi aprins la peste 100 m de
limita pădurii, numai în imediata apropiere a unei surse de apă, pe amplasamente lipsite de
vegetaţie naturală, inclusiv vetre preexistente, existând obligativitatea stingerii complete a
acestuia la părăsirea locului respectiv. De asemenea este permisă aprinderea focului în toate
situaţiile de mai sus în cazul unor stări de urgenţă, care ameninţă viaţa sau sănătatea turiştilor. În
toate situaţiile focul se poate face numai cu utilizarea lemnului uscat, fără degradarea vegetaţiei.
Fumatul este interzis în cuprinsul ariilor protejate, cu excepţia locurilor special amenajate.
Alpinismul şi alte tipuri de activităţi sportive (deltaplan, parapantă etc.) sunt interzise în
zonele speciale de conservare fiind admise eventual numai în zonele de protecţie (tampon), doar
în cazul în care se dovedeşte prin studii de specialitate că nu provoacă un impact negativ, în
special asupra ornitofaunei.
Comercializarea de produse alimentare este interzisă pe teritoriul ariilor protejate fiind permisă
doar în afara acestora, numai cu acordul administraţiei ariei protejate şi al consiliilor ştiinţifice ale
acestora, în amplasamente care să nu constituie un impact vizual, preferabil în intravilanul
localităţilor învecinate sau limitrof construcţiilor preexistente din vecinătatea ariei protejate.
7.4.9. Reglementarea regimului deşeurilor

În ariile protejate şi în vecinătatea acestora este interzisă depozitarea de deşeuri de orice
natură. Vizitatorii sunt obligaţi să colecteze deşeurile pe care le-au produs şi să le evacueze în
afara ariei protejate, numai în intravilanul localităţilor învecinate sau la limita acestora, în locuri
special amenajate pentru colectare sau în containerele special destinate amplasate la intrările în
trasee. Evacuarea deşeurilor produse în jurul refugiilor / cabanelor şi în orice alte zone de pe
cuprinsul ariilor protejate, revine celor ce administrează respectivele terenuri.
7.5. Propuneri de reglementări ale activităţilor silvice

Pe lângă prevederile legale privind protecţia ariilor protejate, a bunurilor de patrimoniu
natural şi a cadrului peisagistic prezentate în capitolul de faţă au fost elaborate şi următoarele
propuneri de reglementări ale activităţilor silvice, ce detaliază şi completează respectivele
prevederi. În afara acestora trebuie respectate şi alte prevederi cuprinse în normele tehnice
silvice.
7.5.1. Reglementări privind administrarea pădurilor de interes ştiinţific şi de ocrotire

a genofondului şi ecofondului forestier
În pădurile destinate ocrotirii integrale a naturii (1.5a, 1.5c, 1.5d, 1.5e) sunt interzise
recoltările de masă lemnoasă, precum şi alte activităţi susceptibile de a avea un impact negativ,
detaliate în subcapitolul 7.2.2. De asemenea sunt interzise împăduririle de orice fel, regenerarea
pădurilor urmând a se face pe cale naturală.
Pădurile destinate ocrotirii naturii prin amenajamente şi prin studii aprobate de autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură precum şi de Academia Română şi consiliul
ştiinţific al ariei protejate (1.5b, 1.5f, 1.5.i, 1.5.j, 1.5.k.) nu sunt incluse la reglementarea
procesului de producţie lemnoasă. Lucrările de îngrijire pot fi efectuate numai în măsura în care
se dovedeşte, pe baza unor studii de specialitate, că prin aplicarea acestora nu sunt periclitate
obiectivele de conservare proprii fiecărei categorii funcţionale. Şi în această categorie sunt
interzise împăduririle de orice fel, regenerarea pădurilor urmând a se face pe cale naturală.
Este necesar a fi trecute în regim de protecţie, inclusiv prin amenajamente silvice şi alte
păduri de valoare conservativă deosebită: păduri naturale, îndeosebi pluriene, asociaţii vegetale
forestiere pe cale de dispariţie, cu următoarele caracteristici: endemice pentru anumite regiuni
şi/sau la nivel naţional; rare şi / sau pe cale de dispariţie la nivel naţional sau internaţional,
inclusiv cele ce se încadrează în tipurile de habitate de interes comunitar ce necesită constituirea
de arii speciale de conservare (OUG 236 /2000 cu modificări) sau cele listate în Rezoluţia 4
/1996 a Convenţiei de la Berna, habitatele speciilor de floră şi faună listate în cadrul Rezoluţiei 6
/1998 a Convenţiei de la Berna şi a anexelor OUG 236 /2000 cu modificări, Directivei Habitate
92 /43 /EEC/ 1992 şi alte acte normative; arborete fragile, situate în condiţii extreme (stepă,
210 Mihai PETRESCU
silvostepă, limita altitudinală inferioară a vegetaţiei forestiere), care prezintă dificultăţi în ceea ce
priveşte regenerarea naturală, îndeosebi a speciilor edificatoare şi / sau care prezintă tendinţe de
derivare totală sau parţială; păduri relictare (inclusiv cele de stejari termofili); păduri seculare
(inclusiv arboretele cu vârsta de peste 100 de ani, în cazul pădurilor din specii de cvercinee);
păduri ce conţin specii ameninţate cu dispariţia incluse in listele roşii sau în diverse acte
normative la nivel naţional sau internaţional etc
În zonele de conservare specială a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale,
delimitate din punct de vedere al necesităţii de conservare strictă a ecosistemelor naturale şi a
diversităţii biologice se interzice orice formă de exploatare sau utilizare a resurselor naturale,
precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi / sau de
conservare. Excepţiile vor fi prevăzute de planurile de management pentru fiecare parc naţional
sau parc natural, care va reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea detaliată, în
zonele de conservare specială (conform art. 3, alin. 4 din HG 2151 /2004-M.O. 38 /12.01.2005),
cu aprobarea administraţiilor ariilor protejate şi a consiliilor ştiinţifice.
Pădurile de protecţie a parcurilor naţionale şi a altor arii protejate (1.5 l, 1.5 m, 1.5 n)
pot fi incluse la reglementarea procesului de producţie lemnoasă în cazul în care aceasta nu
contravine obiectivelor de conservare.
În cadrul tuturor amenajamentelor silvice ale ocoalelor silvice din Dobrogea trebuie făcut
cât mai curând posibil un inventar complet al tuturor unităţilor amenajistice în care apar tipurile
de păduri ce corespund unor habitate protejate. Având în vederea că în zona de conservare
specială toate arboretele sunt excluse de la orice intervenţie antropică, pentru zona de protecţie
(tampon), toate aceste unităţi amenajistice inventariate, ce se încadrează în tipul natural
fundamental de pădure sau în cel parţial derivat, este necesar a fi supuse unui regim special de
conservare prin interzicerea oricăror lucrări silvice, a combaterii dăunătorilor cu substanţe
chimice şi evitarea oricăror activităţi cu efect perturbator. Pentru unităţile amenajistice
inventariate ce se încadrează în categoria arboretelor total derivate, în cazul în care acestea nu
pot fi excluse din circuitul economic, se pot efectua lucrări de conservare sau alte lucrări
caracteristice pădurilor cu funcţii de protecţie, de intensitate redusă, cu evitarea plantaţiilor,
astfel încât să nu se accentueze caracterul antropic al acestora.
Este necesară crearea unei noi categorii amenajistice, cea a habitatelor periclitate /
protejate şi a habitatelor speciilor ameninţate, în care să fie incluse toate arboretele ce se
încadrează în acestea, în vederea conservării lor în regim de protecţie strictă, atât în interiorul cât
şi în afara ariilor protejate.
În vederea conservării biodiversităţii, a caracterului natural al pădurilor şi a evitării
derivării arboretelor din zonele de protecţie ale ariilor protejate ce nu pot fi conservate prin
scoaterea din circuitul economic sau prin excluderea de la tăieri principale, este necesar ca
acestea să nu poată fi exploatate decât dacă compoziţia seminţişului existent prezintă garanţia
refacerii lor în proporţie de 100 % prin regenerare naturală, procentele de participare ale speciilor
de arbori (în special ale cvercineelor) fiind necesar a fi aproximativ aceleaşi cu cele ale
arboretului preexistent. Aceste măsuri se impun având în vedere că aproape toate habitatele
forestiere din Dobrogea sunt protejate prin Rezoluţia 4 /1996 a Convenţiei de la Berna (ratificată
prin Legea 13 /1993), OUG 236 /2000 cu modificări - O 1198 /2005 şi / sau constituie habitate
ale unor specii de faună protejate prin aceeaşi convenţie (R 6 /1998) şi ordonanţă. Aceste măsuri
urmăresc şi respectarea altor prevederi legale (art. 14, alin. 2 din OUG 236 /2000 cu modificări;
art. 3, alin. 6 lit. d din HG 2151 /2004). Chiar şi în cazul arboretelor exploatabile derivate este
necesară regenerarea acestora numai pe cale naturală, efectuarea oricăror plantaţii în cuprinsul
lor accentuând caracterul antropic al acestora.
În cadrul acestei categorii, în situaţia existenţei unor specii de floră şi faună incluse în
listele roşii naţionale şi internaţionale, protejate de legislaţia în vigoare, arbori seculari /
monumentali, arbori în care s-au identificat cuiburi sau vizuini, zone de interes peisagistic,
suprafeţele respective trebuie excluse de la orice intervenţie ce ar putea afecta caracterul natural.
În cazul în care în pădurile de protecţie a ariilor protejate se identifică bunuri ale

patrimoniului natural ce necesită ocrotire, cu aprobarea Consiliului Ştiinţific, arboretele în care
au fost identificate trebuie specificate provizoriu ca atare în amenajament, în vederea aplicării
unor măsuri de conservare adecvate, până la o nouă reamenajare a pădurilor.
În amenajamentele silvice, în cazul pădurilor de protecţie a ariilor protejate, este necesar a
se stipula că exploatarea arboretelor, la atingerea vârstei exploatabilităţii precum şi aplicarea
lucrărilor silvice, nu sunt obligatorii, fiind recomandată excluderea de la tăieri principale şi
secundare cât mai mult timp posibil, având în vedere că nivelurile biodiversităţii cresc pe măsura
înaintării în vârstă a arboretelor, precum şi în cazurile de non-intervenţie sau de intensitate
redusă a intervenţiilor.
Conform OUG 236 /2000 cu modificări, art. 19^1, alin. 10 - Până la aprobarea planului de
management pentru fiecare rezervaţie a biosferei, parc naţional şi parc natural, în suprafeţele
situate în afara zonelor de conservare specială se pot desfăşura următoarele activităţi:
igienizare;
transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasi-grădinărite, tratamentul
În cazul exploatării arboretelor în care este permisă recoltarea de masă lemnoasă, în cadrul
lucrărilor silvice este necesar a fi aplicate numai metode, tehnologii şi utilaje ce pot asigura un
caracter ecologic al acestor intervenţii. Acestea trebuie să aibă un impact minim asupra:
regenerării naturale; structurii arboretului în care se desfăşoară intervenţiile şi a ecosistemelor
limitrofe acestuia; speciilor ameninţate cu dispariţia şi a habitatelor ce necesită constituirea de
arii speciale de conservare; peisajului; solului şi a staţiunii în general; locurilor de reproducere,
adăpost şi hrănire ale faunei; altor bunuri ale patrimoniului natural. Orice abatere de la aceste
prevederi atrage după sine sistarea lucrărilor şi rezilierea contractului cu agentul economic ce
efectuează exploatarea, precum şi aplicarea celorlalte sancţiuni prevăzute de lege, în caz contrar
fiind periclitate obiectivele de conservare.
7.5.2. Regimul împăduririlor

În ariile protejate împăduririle, efectuate cu aprobarea consiliilor ştiinţifice şi având aviz
de mediu, se pot face numai în afara zonelor de conservare specială, doar acolo unde sunt absolut
necesare. Împăduririle se vor efectua numai cu specii locale, în proporţii care să corespundă
tipului de pădure preexistent, fiind interzisă efectuarea de terase şi plantarea în rânduri şi / sau,
alte scheme regulate, fiind necesară dispunerea aleatorie a puieţilor, pentru a se realiza o
structură cât mai apropiată de cea naturală şi în vederea evitării impactul peisagistic.
Pentru conservarea biodiversităţii ansamblului de habitate de interes conservativ, nu numai
a celor forestiere, este necesară:
- interzicerea oricăror împăduriri în cuprinsul terenurilor din următoarele categorii de
folosinţă - conform OJCGC (Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie):
o păşunilor stepice - categoriile de folosinţă, păşune - P;
o păşunilor împădurite şi rariştilor din pădurile de silvostepă - categoria Pdt, Pp
o terenurilor din categoria neproductiv (de origine naturală) - stâncării, ravene,
nisipuri şi alte terenuri neproductive naturale (N-neproductiv, Nb-stâncării-
bolovani, Nr-ravene etc.),
o stâncăriilor, golurilor, poienilor şi rariştilor din pădurile de silvostepă, (inclusiv a
celor considerate conform amenajamentului arborete cu consistenţă redusă), atât
212 Mihai PETRESCU
din fondul forestier cât şi în cazul păşunilor împădurite (Pdt, PDt, Pp conform
OCOTA) din afara acestuia.
o păduri ce se încadrează în tipuri de habitate periclitate / protejate
o alte categorii de terenuri ce cuprind habitate periclitate / protejate.
- interzicerea oricăror împăduriri efectuate în zonele de conservare specială ale ariilor
protejate, efectuarea împăduririlor numai pe terenurile antropizate din zonele de protecţie
(tampon) - cariere, halde de steril, plantaţii cu specii exotice/alohtone, terenuri agricole etc.
Având în vedere importanţa turistică internaţională a Dobrogei, ratificarea de către România a
Convenţiei europene a peisajului de la Florenţa (Legea 451 /2002) şi necesitatea înfiinţării de
arborete stabile, aceste împăduriri trebuie efectuate numai cu speciile indigene (care nu prezintă
riscuri de extindere în cuprinsul habitatelor periclitate învecinate, cum este cazul speciilor
exotice), fiind necesară evitarea schemelor regulate şi a terasărilor ce constituie un impact
peisagistic şi creează o structură artificială a arboretelor.
7.5.3. Modul de gospodărire a rezervaţiilor floristice situate în arborete rărite care

pot afecta populaţiile speciilor protejate
În cazul în care în arboretele rărite din cuprinsul ariilor protejate se constată, în urma
monitorizării, diminuări ale populaţiilor speciilor supuse conservării, datorită creşterii consis-
tenţei (acoperirii) coronamentului sau subarboretului, este interzisă doborârea arborilor şi
extragerea acestora prin târâre pe sol, chiar şi în afara sezonului de vegetaţie, întrucât aceasta
poate afecta regenerarea speciilor ocrotite.
În acest caz este necesară fie secuirea arborilor, urmată de uscarea lor pe picior (metodă ce
nu afectează regenerarea speciilor ocrotite), fără extragerea materialului lemnos (ce constituie în
continuare un habitat vital pentru unele specii de faună, inclusiv ciocănitori), fie tăierea arborilor
pe segmente, fără doborâre (conform metodelor utilizate în spaţiile urbane) urmată de extragerea
lor fără târâre pe sol.
Rariştile, pajiştile naturale, poienile, tufărişurile, stâncăriile din cuprinsul ariilor protejate
trebuie excluse de la împăduriri sau orice alte lucrări silvice (având în vedere bogăţia de specii,
inclusiv de specii strict specializate la astfel de habitate şi/sau zone de ecoton).

învecinate cu arii protejate de tip zone umede (lacuri, bălţi etc.)
Vegetaţia forestieră situată limitrof ariilor protejate de tip zone umede (lacuri, bălţi,
mlaştini etc.), pentru a se evita apariţia unor modificări hidrografice, trebuie exclusă de la orice
tipuri de lucrări silvice, inclusiv împăduriri, pe o distanţă de cel puţin 100-500 m de la limita
respectivei zone umede (în funcţie de importanţa conservativă şi / sau specificul ariei protejate,
având în vedere bogăţia de specii protejate a acestor habitate de ecoton). Această distanţă
orientativă trebuie mărită în cazul în care se consideră că pentru ocrotirea florei şi faunei sunt
necesare suprafeţe mai întinse.
În cazul zonelor umede cu nivel variabil al apei, suprafaţa vegetaţiei forestiere excluse de
la orice lucrări silvice trebuie să fie cel puţin egală cu aria ocupată de respectiva zonă umedă la
cotele maxime ale nivelului apelor.
În pădurile de protecţie situate în vecinătatea arboretelor excluse de la lucrări silvice, menţionate
mai sus, nu se admit decât tratamente cu grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea pe
cale naturală a arboretelor şi pentru care există garanţia refacerii tipului natural fundamental. Astfel,
prin aceste tratamente nu trebuie să se modifice biodiversitatea şi hidrologia zonei.
7.5.5. Modul de gospodărire a rezervaţiilor de interes ornitologic

În zonele speciale de conservare (strict protejate) ale ariilor protejate de interes ornitologic
sunt interzise orice lucrări silvice, inclusiv împăduriri, combaterea chimică a dăunătorilor,
vânătoarea, turismul, alpinismul, deltaplanorismul, utilizarea parapantelor şi desfăşurarea altor
activităţi susceptibile de a cauza degradarea habitatelor sau perturbarea ornitofaunei. Este

necesară menţinerea nealterată a zonelor cu subarboret bogat, a tufărişurilor şi pajiştilor naturale,
a stâncăriilor, a rariştilor, poienilor, lizierelor, zonelor umede, a arborilor sau arboretelor
seculare, a arborilor uscaţi şi a altor habitate favorabile pentru cuibăritul şi/sau hrănirea
ornitofaunei.
În zonele de protecţie (tampon) ale ariilor protejate de interes ornitologic este necesar ca în
urma aplicării tratamentelor să se asigure conservarea unor pâlcuri de pădure naturală / semi-
naturală martor reprezentative, de minim 0,5-1 ha la 10 ha exploatate, în vederea conservării
acestor habitate vitale pentru numeroase specii de faună, în special pentru cuibăritul păsărilor
răpitoare de talie mare. Aceste pâlcuri martor este necesar să fie excluse de la orice recoltare de
material lemnos. Este de asemenea recomandat ca, acolo unde este posibil, mai multe astfel de
pâlcuri martor să fie grupate în limita a maximum 100 ha de arborete parcurse cu tăieri, pentru a
se asigura o repartizare relativ uniformă a acestora. Tot în aceste zone este necesară excluderea
de la tăiere a oricăror arbori în care există cuiburi, precum şi menţinerea a minim un arbore uscat
de talie mare la hectar.
7.5.6. Gospodărirea arboretelor artificiale

În arboretele artificiale rezultate în urma plantaţiilor parţiale sau totale cu alte specii decât
cele locale, în funcţie de deciziile luate pentru fiecare caz în parte de administraţiile ariilor
protejate şi de consiliile ştiinţifice ale acestora, este necesară o eliminare, preferabil treptată, a
speciilor exotice şi / sau care nu fac parte din flora spontană a ariei protejate.
Eliminarea, acolo unde este posibil, a speciilor plantate de către cele locale, prin
succesiune naturală, este varianta optimă, în special în zonele speciale de conservare (în care
orice intervenţii, chiar şi în vederea refacerii, pot avea consecinţe negative imprevizibile).
În cazul zonelor de protecţie / tampon (sau în zonele speciale de conservare, în situaţii
speciale, aprobate de consiliile ştiinţifice), în cazul în care la adăpostul acestor arborete artificiale
există o regenerare naturală a speciilor lemnoase spontane, satisfăcătoare din punct de vedere al
gradului de acoperire a solului, este necesară extragerea treptată a arboretului (inclusiv înaintea
atingerii vârstei exploatabilităţii).
În cazul inexistenţei unei regenerări naturale sunt posibile (în funcţie de scopurile de
conservare urmărite, de habitatele sau speciile prioritare) următoarele variante:
- extragerea arboretului şi efectuarea de plantaţii numai cu specii locale, în proporţiile
prezente în tipul de pădure natural fundamental preexistent în staţiunea respectivă înainte de
împădurire, fiind interzisă plantarea în linii, terase, scheme regulate, urmărindu-se dispunerea
aleatorie a puieţilor, în vederea realizării unei structuri cât mai apropiate de cea naturală şi a
evitării impactului peisagistic.
- extragerea arboretului în vederea refacerii ecosistemelor de pajişti şi / sau tufărişuri (în
cazul în care înaintea plantării terenurile respective nu au avut vegetaţie forestieră), îndeosebi
când acestea constituie habitate ce necesită constituirea de arii speciale de conservare.
În toate cazurile în care în arboretele artificiale s-au instalat deja specii ameninţate cu
dispariţia, există cuiburi de păsări etc., arborii sau suprafeţele respective trebuie excluse de la
tăiere, urmând ca aceştia să fie înlocuiţi prin succesiune naturală.
7.5.7. Gospodărirea arboretelor derivate, din cuprinsul ariilor protejate

Este necesară interzicerea efectuării oricăror tratamente în cazul în care nu există garanţia
asigurării unei regenerări naturale pe întreaga suprafaţă şi în proporţiile de participare ale
speciilor edificatoare principale (în special cvercinee), cel puţin egale cu cele ale arboretului
preexistent. Astfel este necesară evitarea derivării arboretelor şi implicit a scăderii biodiversităţii.
În cazul arboretelor exploatabile, parţial sau total derivate, este necesară regenerarea
acestora numai pe cale naturală, efectuarea oricăror plantaţii în cuprinsul lor accentuând
caracterul antropic al acestora.
214 Mihai PETRESCU
7.6. Recomandări pentru managementul patrimoniului natural şi

peisagistic în vederea reducerii sau eliminării ameninţărilor
7.6.1. Recomandări în domeniul informaţional

Pentru completarea lipsurilor în domeniul informaţional este necesară efectuarea de studii,
inventarieri şi monitorizări, în vederea evaluării stării de conservare, a frecvenţei în cadrul
zonelor studiate, a gradului de ameninţare locală şi a fundamentării ştiinţifice a metodelor de
management referitoare la:
- habitate (în special asupra celor ce necesită constituirea de arii speciale de conservare)
- asociaţii vegetale (îndeosebi cele reprezentative, endemice, rare, periclitate)
- specii de plante (cu prioritate cele ce necesită constituirea de arii speciale de conservare şi
/ sau taxoni reprezentativi, rari, ameninţaţi cu dispariţia)
Se recomandă evidenţierea pe teritoriul studiat a zonelor sensibile ecologic, în care nu se
recomandă desfăşurarea unor activităţi cu efect perturbator, inclusiv de tip turistic.
Este de asemenea necesară efectuarea de studii în vederea monitorizării fenomenelor de
uscare a stejarului, pentru a se putea determina cauzele şi pentru a se putea lua eventualele
măsuri necesare în cazul în care intensitatea acestui proces devine alarmantă.
7.6.2. Recomandări în domeniul educaţional

Se recomandă editarea de materiale de conştientizare a valorii deosebite a patrimoniului
natural şi peisagistic al Dobrogei, în special în ceea ce priveşte speciile şi habitatele ameninţate
cu dispariţia. Aceleaşi materiale trebuie să prezinte şi modul în care publicul şi autorităţile locale
pot contribui la conservarea şi protejarea acestui patrimoniu. Aceste materiale precum şi
intervenţiile directe trebuie să sensibilizeze şi factorii de decizie asupra importanţei
patrimoniului natural, a posibilităţilor de valorificare economică nedistructivă, în special prin eco
şi agro-turism, precum şi a cadrului legislativ ce asigură protejarea acestor valori.
7.6.3. Recomandări în domeniul legislativ

Este necesară adoptarea urgentă a unor legi care să oficializeze listele roşii naţionale
precum şi habitatele de interes naţional ce necesită constituirea de arii speciale de conservare,
care trebuie ocrotite pe întreaga arie de răspândire în ţară. Acestea ar constitui un eficient
instrument de lucru şi o bază legală mai riguroasă în acţiunile de protejarea florei şi vegetaţiei
din Podişul Dobrogei, în particular. Este de asemenea necesară elaborarea în cadrul planurilor de
management a unor liste roşii cu caracter local în care să figureze şi speciile şi / sau eventualele
habitate ameninţate cu dispariţia în fiecare arie protejată, chiar dacă nu au acest statut la nivel
naţional / internaţional.
Se impune adoptarea unor acte normative în care să se detalieze prevederile legislaţiei în
vigoare prin menţionarea explicită a categoriilor de activităţi admise în zonele strict protejate şi /
sau de protecţie (tampon) ale diferitelor categorii de arii protejate, întrucât în prezent din această
cauză există dificultăţi în administrarea acestora şi în relaţiile cu agenţii economici / comunităţile
locale.
Pentru asigurarea unei conservări reale, pe termen lung, şi reducerea presiunilor antropice
se impune elaborarea urgentă a unor acte normative care să detalieze diferitele tipuri de măsuri
compensatorii pentru eventualele pierderi economice rezultate în urma adoptării statutului de arie
protejată a unor suprafeţe de teren.
Pentru stăvilirea comerţului ilegal cu specii ameninţate, deşi nu s-au semnalat cazuri de
export ilegal al unor specii de plante ameninţate din Dobrogea, se recomandă adoptarea unor acte
normative adecvate, precum şi transmiterea de materiale de popularizare referitoare la aceste
specii către autorităţile vamale, pentru a se putea identifica mai uşor eventualele cazuri de export
ilegal.
7.6.4. Recomandări în domeniul administrativ

În literatură există foarte puţine referiri la măsurile ce pot fi aplicate în vederea protejării
florei şi vegetaţiei din Dobrogea. Unii autori (SANDA, ARCUŞ 1999) fac unele recomandări cu
caracter general, pentru această regiune. Astfel se urmăreşte păstrarea echilibrului ecologic prin
ocrotirea speciilor rare, vulnerabile, periclitate, prin acţiuni de refacere şi recolonizare a unor
specii dispărute din teritoriu precum, şi prin acţiuni de durată privind supravegherea evoluţiei în
timp a ecosistemelor în vederea corectării disfuncţionalităţilor.
Se impune în primul rând reglementarea aspectelor privind habitatele de protejat cu prioritate
şi proporţia între diferitele tipuri de habitate din fiecare arie protejată. Astfel se consideră că trebuie
împiedicată categoric restrângerea pajiştilor sau tufărişurilor stepice prin evitarea efectuării de
plantaţii în cuprinsul acestora. În general este preferabilă refacerea pe cale naturală a vegetaţiei
spontane, în mod controlat, inclusiv prin supravegherea acesteia. Intervenţiile se recomandă doar în
cazul în care se constată evoluţii negative ale vegetaţiei, sau, în cazuri în care este necesară, o
accelerare a refacerii. Ele trebuie însă riguros fundamentate ştiinţific, fiind recomandate tehnicile
care se apropie cel mai mult de procesele de refacere naturale.
Este necesară în plus elaborarea unor prevederi legislative cu privire la controlul răspândirii
speciilor alohtone.
Pază şi supraveghere. Se impune existenţa unui personal specializat, care să aibă atribuţii
specifice, inclusiv în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea unor factori de ameninţare
precum: incendiile, colectarea speciilor ameninţate, recoltarea ilegală a plantelor medicinale sau
alimentare, a materialului lemnos (în colaborare cu administraţia silvică), efectuarea de
prospectări, cercetări sau exploatări de roci în ariile / habitatele protejate sau în vecinătatea
acestora, efectuarea neautorizată de cercetări de orice tip, pe teritoriul ariilor protejate, îndeosebi
a celor ce utilizează metode distructive etc. Acest personal poate oferi de asemenea sprijin,
inclusiv informaţional, în cadrul acţiunilor de monitorizare a speciilor, habitatelor şi factorilor de
ameninţare. Prin identificarea zonelor de concentrare a speciilor ameninţate sau afectate de
colectări, a ariilor de recreere şi / sau frecventate de localnici sau turişti, precum şi a perioadelor
critice în care înfloresc speciile cele mai expuse colectării, se pot stabili programe de combaterea
acestor aspecte negative.
Păduri. Este necesară luarea în considerare a necesităţii menţinerii diversităţii biologice ca
obiectiv în administrarea pădurilor. În acest context trebuie evitată diminuarea proporţiei
cvercineelor şi copleşirea acestora, în special de către tei, în cadrul lucrărilor de conducere
(îndeosebi degajări, curăţiri) şi exploatare a arboretelor Este necesară menţinerea unei diversităţi
ridicate, în primul rând a speciilor din stratul arborescent, în proporţii corespunzătoare tipului
natural fundamental.
În zonele strict protejate revenirea la structura plurienă este recomandabil a se realiza prin
evoluţia naturală a arboretelor, fără intervenţii. În zonele tampon / de protecţie aceasta se poate
asigura treptat prin tratamente silviculturale adecvate care să diversifice structura arboretelor, în
cazul în care nu este posibilă realizarea respectivei structuri prin evoluţie naturală.
Este necesară conservarea prioritară a arboretelor mature sau supraseculare, din tipul
natural fundamental, pe întreg cuprinsul ariilor protejate.
Pentru conservarea diversităţii asociaţiilor forestiere este necesară conservarea în regim de
protecţie absolută a unor suprafeţe reprezentative din fiecare asociaţie, prin includerea acestora
în zonele strict protejate.
În vederea diminuării presiunii asupra arboretelor exploatabile din tipul natural
fundamental se recomandă finanţarea de către stat a administraţiilor ariilor protejate, inclusiv a
sectorului silvic din cadrul acestora, în cazul autofinanţării nefiind posibilă conservarea lor
corespunzătoare. Tot în acest context se recomandă ca în locul arboretelor din tipul natural
fundamental să fie exploatate predominant arboretele artificiale şi cele derivate.
Pentru stăvilirea eventualelor sustrageri ilegale de material lemnos este necesară o
colaborare mai strânsă între instituţiile cu atribuţiuni de supraveghere pază şi /sau control al
216 Mihai PETRESCU
respectării legislaţiei, ce pot sprijini administraţia silvică cum sunt Poliţia, Inspectoratul pentru
Protecţia Mediului, autorităţile locale la care s-ar putea adăuga sprijinul unui corp de rangeri din
cadrul administraţiilor ariilor protejate.
Protecţia speciilor ameninţate cu dispariţia. Pentru asigurarea acesteia se impune întărirea
colaborării între instituţiile statului cu atribuţii de pază şi supraveghere (inspectorate pentru
protecţia mediului, poliţie, inspectorate silvice, administraţiile pieţelor în care aceste specii sunt
comercializate) în special de pe teritoriile judeţelor din Dobrogea şi a celor învecinate. Acestea
trebuie să-şi concentreze activitatea în zonele cele mai afectate de colectări şi în cele în care sunt
comercializate şi să ia în considerare perioadele critice.
Refacerea ecologică a carierelor abandonate. În cadrul acestei activităţi se recomandă
precauţii deosebite întrucât în aceste zone refacerea este anevoioasă şi relativ riscantă datorită
accesului dificil în fronturile abandonate, mai ales în cazul când se urmăreşte refacerea profilului
iniţial al versanţilor, ceea ce impune folosirea de utilaje grele. În acest caz există chiar
posibilitatea unor degradări suplimentare ceea ce impune adoptarea unor soluţii adecvate.
Incendii. Având în vedere că ariditatea climei creează riscul potenţial de incendii se
recomandă întărirea bazei tehnico-materiale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor,
întreţinerea sau crearea de benzi arate (izolatoare de incendii) la limita exterioară a ariilor
protejate, în paralel cu acţiuni de educare a turiştilor şi localnicilor cu privire la prevenirea
incendiilor.
Cap. 8. CONSERVATION OF THE FLORA,

VEGETATION AND HABITATS OF DOBROGEA PLATEAU
(ABSTRACT)
8.1. Introduction
Dobrogea and the Danube Delta are unique in Europe and Romania, as here occur:
 some of the oldest geological structures of the continent (Măcin Mountains,
Casimcea Plateau), limitrophe to the youngest ones - the Danube Delta
 the largest surface of protected areas (472,253.5ha) and NATURA 2000 sites in
Romania and some of the widest of the European Union, representative for the
Steppic and Pontic bioregions
 the only representative large areas of Ponto - Sarmatic steppes (and sand steppes)
habitats in the European Union
 the endemic sub-Mediterranean and Balkanic forests - that include the largest lime
tree forest of Europe
 the largest compact reedbed in the world
 the prime forests of the Danube Delta (Letea, Caraorman) endemic for this region
 the sand dunes with characteristic pontic flora, that form the longest unspoiled
coast of south-eastern Europe
 1911 plant species (DIHORU, DONIŢĂ 1970) of which 420 are threatened at the
national level, 14 are included in the European Red List and 4 are endemic to the
region.
The present study aims mainly to underline the diversity and the ecological value of
national and global importance of the threatened plants, coenotaxa and habitats from the
Dobrogea Plateau (south-eastern Romania), the most representative geographical unit for the
Steppic bioregion, only found in Romania within the European Union. An important part of this
natural and landscape heritage is presented within this work, that includes original data on plant
species, plant communities, habitats, landscapes, recently founded protected areas from
Dobrogea Plateau, and also about threatened plants from the seashore area of the Danube Delta
Biosphere Reserve. It includes images of these protected areas and of the numerous threatened
species identified within the studied sites, of which many are caracteristic for the Steppic and
Pontic bioregions.There are also presented the threats, the in situ conservation measures and the
national legislation concerning the natural and landscape heritage.
Within this work, the toponim Dobrogea refers to the Dobrogea Plateau and its limitrophe
areas situated in the Danube flood plain, in the western part of this province, all these being
framed in the Steppic bioregion. The Danube Delta toponim refers to the area of the biosphere
reserve, included in the Steppic and Pontic bioregions.
8.2. Research methods
8.2.1. Flora, vegetation and habitat studies

The descriptions and the denominations of most of the habitats correspond to the PHYSIS
Data base (Institut Royal des Sciences Naturelles de Belgique), Resolution 4 /1996 of the Berne
218 Mihai PETRESCU
Convention and the NATURA 2000 new habitats proposed for the Habitat Directive. The field
research consisted in observations on itineraries and inventories in plots, according to the Braun-
Blanquet method.
8.2.2. Cartography
The limits of the Horstul Dobrogean site were made in GIS system, according to the
satellite maps LANDSAT 2000, of the topographical map of the Water and Environment
Ministry (1:100 000), of the administrative-territorial map of Tulcea County (1:100 000), of the
topographical maps (1:25.000). Most of the polygons were verified afterwards in the field. The
habitat mapping was made by personal observation in the field, but also by using the maps from
the publication Flora şi vegetaţia Podişului Babadag (DIHORU, DONIŢĂ 1970) and Vegetaţia
României (DONIŢĂ et al. 1982). Within the map there were marked the limits of the habitats
protected by the Resolution 4 /1996 of the Berne Convention (the main upper habitat categories,
with significant areas), respectively “34.9 Continental steppes”, “41.2 Oak-hornbeam forests”,
“41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods”, “93 Wooded steppe”. Within the
map, the polygons that represent the “93 Wooded steppe” habitat were considered either steppe
habitats, or wooded steppe, according to the habitat that covers most of the area.
8.2.3. Ecological corridors

The ecological corridors were delimitated according to the categories of vegetation
mentioned in the environment legislation, but also, in extreme situations, by the more or less
natural vegetation situated along the roads and / or from the edge of the crop fields. The use of
these ecological corridors was the only possibility to connect the steppe and / or forests of
northern Dobrogea that have a more or less fragmented aspect.
8.3. Physico-geographical frame
8.3.1. Dobrogea Plateau and the Danube Delta, location and limits
Dobrogea Plateau, situated in southeastern Romania (Fig.1), represents a rigid platform
unit of old mountains flattened by erosion, characterized by block structure, divided by most
authors in the following regions: Northern, Central and Southern Dobrogea, separated by
geological faults, having different geological structures. This region has mainly altitudes below
200 m, the highest ones, of 300-500 m, only found in its northern part.
The Danube Delta and the lagoons Razim-Sinoe are framed between Chilia branch, the
Black Sea, respectively the Dobrogea Plateau, being a low area with an average altitude of 0 m.
8.3.2. Geomorphology
The geomorphologic regions of Northern Dobrogea include Măcin Mountains, Niculiţel
Hills, Tulcea Hills, Babadag Plateau. Central Dobrogea is represented by Casimcea Plateau and
Southern Dobrogea is divided in the Medgidia, Adamclisi, Negru Vodă plateaux.
Măcin Mountains, situated in northwestern Dobrogea, have parallel ranges, with maximum
altitudes of 467 m, with sharp peaks, and steep slopes with screes, especially in the granite area.
Niculiţel Hills have rounded or flattened summits of about 300 m, with steep slopes at their edge.
Tulcea Hills have the aspect of a narrow range that follow the Sfântu Gheorghe Branch of the
Danube, with a mamelon aspect. Babadag Plateau has a rectangular shape, with a maximum
altitude of 401 m, with a hilly plateau aspect, very fragmented, with a general northeastern
direction. The Casimcea Plateau corresponds to the southern part of the Dobrogea Horst, having
low altitudes (200-300 m), the maximum one being of 394 m. This is a mountain area flatten by
erosion, mostly covered with loess, with rare rocky summits of inselberg type. Southern
Dobrogea has a typical plateau aspect, with interfluves flattened and low altitudes, below 200 m,
the highest measuring 180m.
The Danube Delta and the lagoons Razim-Sinoe includes: marshes, lakes, channels,
Danube branches, that represent the negative relief; fluvial levees, with altitudes of 2-3m above
the sea level; coastal sand dunes with maximum altitudes of 13m.
8.3.3 Geology
In Northern and Central Dobrogea occur Precambrian, Palaeozoic, Mesozoic deposits,
erruptive and metamorphic rocks that were subjected to different orogeneses, being afterwards
flattened by erosion. From the deep loess deposits these old geological formations appear only
on restricted areas. Southern Dobrogea is formed by sedimentary Jurassic, Cretaceous, Sarmatian
strata, covered by a loess layer.
From the geological point of view, Northern Dobrogea is divided in Măcin Unit, which
corresponds to Măcin Mountains, Niculiţel and Tulcea Units, framed together in the Tulcea
zone; Babadag corridor, equivalent to Babadag Basin. To these, according to some authors, can
be added the Central Dobrogea Massif, respectively Casimcea Plateau.
Măcin Unit is formed by schists and granites covered by Palaeozoic deposits of
Carboniferous age, represented by the Carapelit formation.
Niculiţel Hills are formed of diabases in the North and Triassic limestones in their southern
part. Within Tulcea Hills occur mainly sedimentary Palaeozoic formations, covered by
sedimentary alpine deposits, mostly Triassic and less Jurassic, including sandstones, limestones
etc.
Babadag Basin is formed by deposits of Cretaceous age represented by reef white
limestones, and less by Jurassic deposits, mainly massif limestones.
The Central Dobrogea Massif is formed by crystalline and green schists of Precambrian
age, and on restricted areas by Jurassic strata, of limestone and Cretaceous gravels and sands.
The Southern Dobrogea Platform is formed of crystalline schists, covered by strata of
Silurian, Devonian and Triassic sandstones, Carboniferous and Sarmatian clay deposits, Jurassic
limestones.
The Danube Delta belongs to the Predobrogean Depression and has two types of
fundament, of eastern European, respectively of northern - Dobrogean origins.
8.3.4. Soils
From the very diverse soil types of Dobrogea, there are presented the most important ones.
Typical for the steppe soils are the chestnut soils and chernozem soils formed on loess, with
characteristic dry grassland vegetation. In the forest steppe layer, the cambic chernozems, and
the rendzinic soils, formed mainly on loess, are fertile for Quercus pubescens and Quercus
pedunculiflora forests. In the xerotherm forest layer, the most characteristic are the rendzinic
soils. In the Balkanic mesophyllous decidous forests layer, typical are the argillic and eu-
mesobasic brown soils, which have medium to high fertility for sessile oak and mixed oak
forests.
The lithosoils are developped on granite, green schists, limestones, having generaly a rocky
steppe vegetation and less xerophilous shrub or forest vegetation. The fossil soils usually occur in
the steppe area. The hydromorphic and alluvial soils correspond to the wetland herbaceous
vegetation and forests. The sand soils are typical for the sand levees and seashore of the Danube
Delta, where sand steppes, saltmarshes and seashore vegetation occur.
8.4. Flora, vegetation, habitats

Within this chapter there will be presented the flora, plant communities and habitats
220 Mihai PETRESCU
registered so far in the 100 studied sites within Dobrogea Plateau. Separately, in the next chapter
there will be presented the threatened plants from the 8 studied sites within the Danube Delta
coastal area.
8.4.1. The studied sites flora

The flora inventory is presented separately for each coenotaxa, within chapter 4. So far
there were recorded 130 threatened taxa at the national level, among which 12 have a global
importance (Anexa /Annex 1). In the sites from the Danube Delta 20 threatened species were
identified. The images of most of the species from all the studied sites are presented within this
work (Pl. 38....).
8.4.2. The studied sites vegetation - general aspects

The vegetation of the studied sites within Dobrogea Plateau is mainly typical for the
Steppic bioregion (only found in Romania, within the European Union) and it includes the major
part of the biogeographic range of numerous habitat subtypes, of which many are endemic for
Dobrogea. In Dobrogea and the Danube Delta there were identified 7 major vegetation units, as
follows: Steppes (M), Wooded steppes (L), Xerothermal deciduous and deciduous-resinaceous
forests (G), Mesophyllous deciduous and deciduous-resinaceous forests (F), Coastal and
halophyllous vegetation (P), Flood plain vegetation (U), Reedbeds and marshes with
Bolboshoenus spp. (R).
8.4.3. Habitats
Within the 100 studied sites there were recorded 37 habitat subtypes - described according
to the Palaearctic classification, PHYSIS data base. To this there can be added 3 new described
habitat subtypes, 3 plant communities and 2 phytocoenoses, all of these not being framed in the
Palaearctic classification.
Within Dobrogea Plateau all the presented habitats / plant communities are framed in the
Steppic bioregion. The correspondence between the habitats and other classification systems /
protected habitats is presented in Tabel (Table) 2. Most of the habitats / plant communities have
small natural ranges, which were further reduced by human intervention. The threat category of
each plant community inventoried within a certain habitat, in the studied site, is established
according to the number of sites in which it was registered from their total number. The number
and lists of threatened species in each plant community are mentioned in section 4.3. The
threatened plants are followed by the abbreviations lrn-National red list and lre-European red list.
8.4.3.1. Habitats framed into the Palaearctic classification

Within this section there will be presented only the most important characteristics of the
habitats identified within the study sites.Their description is available on the PHYSIS data base,
the phytocoenological classification is set out in the Romanian bibliography, so there will only
be mentioned the plant communities identified in the studied sites that are framed into the
respective habitats.
15.A211 Western Pontic saline steppes

Geographical distribution: Western Black Sea, Lower Danube regions; Dobrogea Plateau
(restricted areas)
Threats: water works, grazing
Plant communities within the studied sites: Artemisietum santonici / endangered (1 site)
15.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows

Other important species: Puccinelia limosa, Trifolium fragiferum
Associated habitats: 15.A21275; 53.11
Threats: water works, overgrazing
Plant communities within the studied sites: Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii /
endangered (1 site)
15.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds

Other important species: Bolboschoenus maritimus, Hordeum histrix, Juncus gerardi,
Puccinelia limosa, Spergularia maritima, Trifolium fragiferum
Threats: works that modify the hydrologic and salinity regimes of the soils
Plant communities within the studied sites: Trifolio fragifero-Cynodontetum / vulnerable (7
sites)
22.4313 Fringed waterlily carpets

Other important species: Aldrovanda vesiculosa (lre), Ceratophyllum demersum,
Myriophyllum spicatum, Nymphaea alba, Potamogeton pectinatus, P. crispus, P. lucens,
Utricularia vulgaris (lrn)
Threats: works that modify the hydrologic regime
Plant communities within the studied sites: Nymphoidetum peltatae / vulnerable (3 sites)
24.2 River gravel banks

Other important species: noted within the habitat 15.A21275
Associated habitats: 34.92; 41.7A221; Dobrogea wooded steppe
Threats: water works (potential threat)
Conservation status: protected at the international level (R4), national level (O 1198) - the
subtype 15.A21275, associated with the habitat 24.22
24.21 Unvegetated river gravel banks - vulnerable (8 sites)
24.22 (x 15.A21275) Vegetated river gravel banks - Trifolio fragifero-Cynodontetum /
endangered (1 site)
24.3 River sand banks

Threats: water works, natural succession
24.31 Unvegetated river sand banks - rare (18 sites)
222 Mihai PETRESCU
24.32 Vegetated river sand banks - Portulacetum oleracei / vulnerable (3 sites), Salicetum
albae / vulnerable (2 sites)
31.8B125 Danubian hawthorn scrub

Geographical distribution: Slovakia, Hungary, Romania (Munteania, Oltenia); Dobrogea
Plateau limitrophe areas (very restricted areas)
Associated habitats: 15.A21275
Threats: overgrazing
Plant communities within the studied sites: Crataegetum danubiale / endangered (1 site)
31.8B71 Ponto-Sarmatic steppe brush

Other important species: Fraxinus ornus, Cotoneaster integerrimus (for the Spireetum
crenatae plant community)
Geographical distribution: southern Ponto-Sarmatic region; Romania - centre and
Associated habitats: 34.92; 31.8B721; Dobrogea wooded steppe
Threats: quarries, afforestation
Plant communities within the studied sites: Spireetum crenatae / vulnerable (3 sites)
31.8B711 Ponto-Sarmatic dwarf almond scrub

Other important species: Pyrus pyraster, Rosa canina, Rosa dumetorum
Associated habitats: 34.92; 31.8B721
Threats: overgrazing, afforestation
Plant communities within the studied sites: Prunetum tenellae / vulnerable (3 sites)
31.8B721 Ponto-Sarmatic hawthorn-blackthorn scrub

Other important species: Bromus inermis, Origanum vulgare, Paeonia peregrina (lrn)
Threats: overgrazing, scrub cutting, afforestation
Plant communities within the studied sites: Pruno spinosae-Crataegetum / rare (19 sites)
31.8B731 Western Pontic jasmine Christ`s thorn scrub

Other important species: Coronilla scorpioides (lrn), Orchis simia (lrn), Paeonia peregrina
(lrn)
Geographical distribution: northeastern Bulgarian Dobrogea; Romanian Dobrogea Plateau
(restricted areas)
Associated habitats: 31.8B721; 34.92
Threats: overgrazing, quarries, afforestation
Plant communities within the studied sites: Asphodelino luteae-Paliuretum / vulnerable (7
sites); Asphodelino luteae-Paliuretum subas. asphodelinetosum / vulnerable (3 sites); Rhamno
catharticae-Jasminietum fruticantis / vulnerable (5 sites)
34.92 Ponto-Sarmatic Steppes

Other important species:
Festucion valesiacae: Agropyron pectiniformae, Alyssum saxatilis, Chrysopogon gryllus,
Dichanthium ischaemum, Elymus hispidus, Festuca valesiaca, Koeleria macrantha, Poa
Stipion lessingianae: Cephalaria uralensis, Salvia nutans, Stipa lessingiana, Teucrium
Artemisio-Kochion: Kochia prostrata
Pimpinello-Thymion zygioidi: Agropyron brandzae, Artemisia caucasica (A.
Threatened plant species: Agropyron brandzae (lre; lrn); Campanula romanica(lre; lrn; O
1198; R6); Colchicum fominii (R6; lre; lrn); Dianthus nardiformis (lre; lrn); Moehringia
grisebachii (lre; lrn); Moehringia jankae (lre; lrn; O 1198); Ornithogalum amphibolum (lre; lrn);
Paeonia tenuifolia (R6; lrn; O1198); Stipa ucrainica (lre; lrn) etc.
Geographical distribution: Ukraine, Russia (the subtype “34.922 Sarmatic steppes”);
Bulgaria; southeastern Romania; Dobrogea Plateau (restricted areas)
Associated habitats: 31.8B7 (especially subtype 31.8B731); 41.7 (especially subtype
41.73724)
Threats: overgrazing, threatened plants gathering, afforestation, quarries, constructions
Conservation status: protected as a priority habitat of community interest (62C0*) by the
national and international legislation (O 1198, R4)
Plant communities within the studied sites: Cynodonti-Poëtum angustifoliae / vulnerable (5
sites); Medicagini minimae-Festucetum valesiacae / sporadic (28 sites); Parietario serbicae-
Alyssetum saxatilis / vulnerable (2 sites); Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae / rare (16 sites);
Agropyretum pectiniformae / vulnerable (8 sites); Botriochloetum ischaemi / sporadic (50 sites);
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli / vulnerable (7 sites); Stipetum capillatae / sporadic
(30 sites); Elytrigietum hispidi / rare (13 sites); Trigonello gladiatae-Orlayetum / endangered (1
site); Agropyro cristati-Kochietum prostratae / vulnerable (8 sites); Subtype 34.9211 Western
Pontic thyme steppes: Agropyro-Thymetum zygioidi / sporadic (29 sites); Festucetum callierii /
sporadic (27 sites); Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi / sporadic (44 sites); Teucrio polii-
Melicetum ciliatae / vulnerable (6 sites); Subtype 34.9213 Western Pontic feathergrass steppes:
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae / vulnerable (10 sites)
41.1F Dobrogea beech forest

Other important species: Allium ursinum, Asarum europaeum, Carex pilosa, Carpesium
cernuum, Dryopteris filix-mas, Sorbus torminalis, Symphytum tauricum, Ulmus montana
Geographical distribution: Romanian Dobrogea Plateau (very restricted areas): Măcin
Mountains, Niculiţel Hills
Associated habitats: 41.2C22
Threats: logging, afforestation (outside Măcin Mountains National Park), illegal tree
cutting, natural succession (or induced by the forestry management)
Conservation status: protected as a priority subtype (91X0*) by the national and
international legislation (O 1198, R4). Plant communities within the studied sites: Carpino-
Fagetum subas. tilietosum tomentosae / vulnerable (2 sites).
224 Mihai PETRESCU
41.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forests

Other important species: Acer campestre, Crataegus pentagyna, Glechoma hirsuta,
Quercus petraea Viola reichenbachiana
Geographical distribution: Moldova Republic; eastern, southern and southeastern
Romania; Dobrogea Plateau (medium areas)
extraction techniques, gathering of threatened plants, illegal grazing, illegal tree cutting. This
habitat is one of the most complex forest habitats of Europe, as it is composed of numerous tree
species shrub and herbs. Having a high number of species in the tree layer, some of them
(especially Tilia sp.) are favoured by timber extraction, becoming dominant and having a
tendency to eliminate oak species, which leads to a general biodiversity loss in the already
relatively restricted range of this habitat.
Plant communities within the studied sites: Tilio tomentosae-Carpinetum betuli /
41.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods

Other important species: Carex halleriana (lrn), Galanthus elwesii (lrn), Piptatherum
virescens (lrn), Veratrum nigrum (lrn)
Geographical distribution: Bulgaria; Romanian Dobrogea Plateau (restricted areas)
extraction techniques, illegal grazing, illegal tree cutting. Logging induces a reduction,
frequently complete, of the oak species in the canopy and an increase of the other species like
Carpinus orientalis, which leads to a biodiversity loss. Thus, in the already restricted area of this
habitat, an important surface is represented by more or less modified forms of this habitat. This
reduces even more the area of the representative forests of this rare habitat at the national and
European levels. As it is one of the richest in threatened species habitat of Dobrogea it is also
affected by these species gathering.
Plant communities within the studied sites: Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis /
sporadic (29 sites)
41.73724 Moesian Galium dasypodium-white oak woods

Other important species: Fraxinus ornus, Quercus virgiliana, Laser trilobum, Hierochloë
odorata, Orchis simia (lrn), Paeonia peregrina (lrn), Veratrum nigrum (lrn), Asparagus
verticillatus (lrn)
Associated habitats: 34.92; 41.73723; 41.7A221; Dobrogea wooded steppe
Threats: logging extraction; afforestation; illegal grazing; threatened species gathering.
In the already restricted area of this habitat an important surface is represented by more or
less modified forms. This reduces even more the area of the representative forests of this rare
habitat at the national and European levels.
Plant communities within the studied sites: Galio dasypodi-Quercetum pubescentis / rare
(15 sites)
41.76 Balkano-Anatolian thermophilous oak forests

The description is made for the Fragario viridis-Polyquercetum plant community within
this habitat.
Other important species: Quercus dalechampii, Quercus pedunculiflora, Quercus
pubescens, Quercus frainetto, Quercus polycarpa, Carpinus orientalis, Evonymus verrucosus,
Digitalis lanata, Fragaria viridis, Lychnis coronaria
Geographical distribution: Romanian Dobrogea Plateau (very restricted areas)
Threats: forestry management, natural succession (or induced by forestry management)
Plant communities within the studied sites: Fragario viridis-Polyqurcetum / endangered (1
site)
41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam Quercus cerris forests

Other important species: Acer campestre, Arabis turrita, Evonymus europaeus, E.
verrucosus, Ligustrum vulgare, Lychnis coronaria, Paeonia peregrina (lrn), Pyrus pyraster,
Quercus frainetto, Q. pubescens, Q. polycarpa, Tanacetum corymbosum, Tilia tomentosa,
Viburnum lantana, Viola hirta
Geographical distribution: Serbia; Bulgaria; Romania; Dobrogea Plateau (restricted areas,
only in the south-est of the region)
Threats: logging, forestry management, natural succession (or induced by forestry
management)
Plant communities within the studied sites: Carpino orientalis-Quercetum cerris /
41.76813 Moesio-Danubian mixed oak Quercus frainetto forests

Other important species: Sorbus torminalis, Carex praecox, Carex caryophyllea, Carex
michelii, Brachypodium pinnatum, Paeonia peregrina (lrn)
Geographical distribution: Bulgaria; Romanian Dobrogea Plateau (very restricted areas)
Threats: logging, afforestation, natural succession (or induced by forestry management)
Plant communities within the studied sites: Carici-Quercetum frainetto / vulnerable (2
sites)
41.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forests

Other important species: Carpinus orientalis, Tilia tomentosa, Nectaroscordum siculum
ssp. bulgaricum (lrn), Galanthus plicatus (lrn)
Geographical distribution: Dobrogea Plateau (restricted areas, mainly in northern
Dobrogea)
Associated habitats: 41.73723; 41.2C22
Threats: habitat destruction / degradation through afforestation, unecological logging,
threatened plants gathering, illegal grazing, illegal tree cutting.
Many forests of this type have more or less lost their oak species, mainly due to the timber
extraction and to the high competition between oak and lime species. This reduces even more the
area of the representative forests of this rare habitat at the national and European levels.
41.76831 Dobrogean paeonia sessile oak forests: Fraxino orni-Quercetum dalechampii /
226 Mihai PETRESCU
vulnerable (9 sites); 41.76832 Dobrogean sessile oak-lime-oriental hornbeam-ash forests:

Nectaroscordo-Tilietum tomentosae / vulnerable (5 sites); 41.7683 Dobrogean Quercus
pedunculiflora -lime-oriental hornbeam forests: Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae /
vulnerable (8 sites); Polyquerco-Tilietum tomentosae / vulnerable (3 sites); 41.7684 Western
Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forests: Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae / vulnerable (8 sites)
41.7691 Getic white cinquefoil Quercus cerris forests

Other important species: Evonymus europaeus, E. verrucosus, Fraxinus excelsior,
Fraxinus ornus, Gallium mollugo, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Lathyrus vernus, L. niger,
Lychnis coronaria, Prunus spinosa, Pyrus pyraster, Quercus frainetto, Ruscus aculeatus
Geographical distribution: southern Romania; Dobrogea Plateau - southeastern part (very
restricted areas)
Threats: afforestation, logging, natural succession (or induced by forestry management)
Plant communities within the studied sites: Quercetum cerris / endangered (1 site)
41.7A221 Pontic Acer tataricum-Quercus pedunculiflora steppe woods

Other important species: Anthriscus cerefolium, Centaurea stenolepis, Cornus sanguinea,
Veratrum nigrum (lrn), Viola suavis
Geographical distribution: northeastern Bulgaria; southern and southeastern Romania;
Threats: logging, afforestation, natural succession (or induced by forest management),
illegal grazing, illegal tree cutting.
As this habitat occur on deep soils on loess, suitable for agriculture, many of the previous
areas covered by this type of forest were destroyed. The remaining areas are, more or less,
transformed by human activities.
Plant communities within the studied sites: Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae /
vulnerable (10 sites), Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae / vulnerable (2 sites)
41.7A223 Pontic Acer tataricum-Q. cerris-Q. pedunculiflora steppe woods

Geographical distribution: southern and southeastern Romania; Dobrogea Plateau (very
restricted areas)
Threats: logging, illegal tree cutting, grazing
Plant communities within the studied sites: Quercetum pedunculiflorae-cerris / vulnerable
(6 sites)
44.1621 Lower Danube willow galleries

Other important species: Bidens tripartita, Cornus sanguinea, Lysimachia nummularia,
Populus alba, Scutellaria hastifolia, Symphytum officinale, Vitis sylvestris
Geographical distribution: northeastern Bulgaria; southern, eastern, southeastern Romania;

management)
Plant communities within the studied sites: Salicetum albae / rare (22 sites)
44.4 Mixed oak-elm-ash forests of great rivers

Other important species: Ulmus laevis, Ulmus minor, Populus alba, Populus nigra, Cornus
sanguinea, Crataegus monogyna, Brachypodium sylvaticum, Lysimachia nummularia
Geographical distribution: wide distribution in Europe; Dobrogea Plateau (restricted areas)
Threats: forestry management, afforestation, water works, natural succession (or induced
by forest management)
Conservation status: protected by national and international legislation (O 1198, DH)
Plant communities within the studied sites: Fraxino-Ulmetum / rare (13 sites)
44.661 Western Pontic poplar galleries

Other important species: Clematis vitalba, Glycyrrhiza echinata, Humulus lupulus,
Lycopus exaltatus, Stachys palustris, Vitis sylvestris
Geographical distribution: western Black Sea plains; Dobrogea and limitroph areas
(restricted areas)
management)
Subtypes / Plant communities within the studied sites: 44.6611 Western Pontic white
poplar galleries: Populetum albae / vulnerable (4 sites); 44.6612 Western Pontic white-black
poplar galleries: Populetum nigro-albae / vulnerable (8 sites)
44.814112 Danube small reed fresh water tamarix stands

Other important species: Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Cichorium intybus,
Cynodon dactylon, Poa angustifolia
Geographical distribution: southern, eastern, southeastern Romania; Dobrogea Plateau
(restricted areas)
Associated habitats: 44.1621; 15.A21275
Threats: afforestation, water works, overgrazing, natural succession
Plant communities within the studied sites: Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae /
endangered (1 site)
44.921 Grey willow scrub

Other important species: Berula erecta, Lycopus europaeus, Phragmites australis,
Solanum dulcamara, Thelypteris palustris
Geographical distribution: wide distribution in Europe; Dobrogea (restricted areas, mainly
in the Danube Delta)
Plant communities within the studied sites: Calamagrosti-Salicetum cinereae / endangered
(1 site)
228 Mihai PETRESCU
53.11 Common reed beds

Other important species: Bolboschoenus maritimus, Iris pseudacorus, Oenanthe aquatica,
Schoenoplectus lacustris, Sium latifolium, Stachys palustris, Symphytum officinale
53.1111 Freshwater Phragmites beds: Scirpo-Phragmitetum / vulnerable (7 sites);
53.1121 Dry freshwater Phragmites beds: Scirpo-Phragmitetum / vulnerable (2 sites)
53.13 Reedmace beds

Other important species: Glyceria maxima, Lythrum salicaria, Phragmites australis,
53.132 Lesser reedmace beds: Typhetum angustifoliae / vulnerable (5 sites);
53.133 Laxmann's reedmace beds: Typhetum laxmannii / endangered (1 site)
54.1 Springs
Geographical distribution: wide distribution in Europe (restricted areas); Dobrogea Plateau
(restricted areas); studied sites: rare (25 sites)
Associated habitats: 34.92; 41.2C22; 41.7
Threats: water works
Plant communities within the studied sites: -
65 Caves
Geographical distribution: wide distribution in Europe; Dobrogea Plateau (very restricted
distribution)
Associated habitats: 34.92; 41.7; Dobrogea wooded steppe
Threats: quarries, tourism
Subtypes : 65 Caves / rare (13 sites); 65.22 Continental bat caves: vulnerable (5 sites)
9 Wooded grasslands and scrubs

In the studied sites there were identified and described 2 new subtypes within this complex
habitat, that are not mentioned in the PHYSIS data base. The first one of them is only briefly
described as there are not enough data for this.
Subtypes:
A. Danubian wooded floodplain grasslands
In the studied sites the habitat is considered vulnerable (2 sites) and it includes a complex
mosaic vegetation composed of the below mentioned plants communities.

Plant communities within the studied sites: Populetum nigro-albae, Trifolio fragifero-
Cynodontetum, Salicetum albae, Fraxino-Ulmetum, Crataegetum danubiale
B. Dobrogean wooded steppe
Important species:
- trees: Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens;
shrubs: Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Jasminium fruticans, Paliurus
spina-christi, Prunus spinosa, Prunus tenella
- herbs: Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Campanula romanica, Dianthus
nardiformis, Dichanthium ischaemum, Festuca valesiaca, Galium dasypodum, Koeleria lobata,
Lithospermum purpureocaeruleum, Mercurialis ovata, Moehringia grisebachii, Moehringia
jankae, Myrrhoides nodosa, Ornithogalum amphibolum, Ornithogalum fimbriatum, Paeonia
peregrina, Pimpinella tragium ssp. lithophila, Stipa capillata, Stipa lessingiana, Stipa ucrainica,
Thymus zygioides
Geographical distribution: Dobrogea Plateau (restricted areas); studied sites: sporadic (37
sites)
Associated habitats: 34.92; 31.8B7; 41.7; 41.2 (on larger compact areas, not as a mosaic
vegetation)
Threats: afforestation, overgrazing, threatened plant gathering, illegal tree cutting, quarries,
constructions
Conservation status: all the component subtypes of habitats are protected by national and
international legislation (O 1198, R4). The “93 Wooded steppe habitat” is protected by
international legislation (R4).
Component habitats: 31.8B711; 31.8B721; 31.8B731; 34.92; 34.9211; 34.9213; 41.6834;
41.73723 ; 41.73724; 41.76813; 41.76831; 41.76832; 41.76833; 41.7A221
Coenotaxa within the studied sites:
Alliances: Festucion valesiacae, Pimpinello-Thymion zygioidi, Stipion lessingianae,
Carpino-Tilienion tomentosae
Plant communities: Pruno spinosae-Crataegetum var. geogr. dobrogensis, Prunetum
tenellae, Asphodelino luteae-Paliuretum spinae-christi, Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis, Galio dasypodi-Quercetum pubescentis, Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis,
Violo-Quercetum pedunculiflorae, Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae, Carici-
Quercetum frainetto, Fragario viridis-Polyquercetum
8.4.3.2. Habitat that are not framed within the Palaearctic classification
Dobrogean Celtis glabrata wood

The habitat was recently described in the Romanian bibliography as a plant community
(PETRESCU 2000-2001) and also as a new habitat subtype (PETRESCU sub tipar - under print).
Important species:
trees: Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Cerasus mahaleb, Quercus
pubescens, Acer tataricum; shrubs: Crataegus monogyna, Cornus mas; herbs: Gymnospermium
altaicum, Anthriscus cerefolium, Corydalis solida, Stellaria media, Paeonia peregrina,
Erysimum cuspidatum, Melica ciliata, Campanula romanica, Moehringia grisebachii, Dianthus
nardiformis
Geographical distribution: Dobrogea Plateau (very restricted areas)
Associated habitats: 34.92; 41.73723; 41.73724; 41.7683
Threats: natural succession, accidental fires, tree cutting, grazing, threatened plants
gathering (potential threats)
Conservation status: unprotected; proposed as a protected priority habitat within the
Habitat Directive or at least at the national level
230 Mihai PETRESCU
Plant communities within the studied sites: Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae /

8.4.3.3. Coenotaxa that are not framed within the Palaearctic classification
The following coenotaxa are not framed in the Palaearctic classification nor protected by
national and international legislation.
Hippuridetum vulgaris plant community is represented by monodominant phytocoenoses of

this endangered coenotaxa, that were identified in only 1 site.
Schoenoplectetum tabernaemontanii plant community was identified only in

southwestern Dobrogea sites, where it can be considered vulnerable (3 sites).
Sclerantheto-Teucrietum polii plant community was so far described worldwide only in

Dobrogea, in the studied sites being considered vulnerable (5 sites).
Sophora jaubertii phytocoenosis was only inventoried within Korum Tarla reserve site, thus
being considered endangered.
Syringa vulgaris phytocoenosis is also considered endangered within the studied sites, where
it was registered in Valea Oilor reserve.
8.5. Natural sites from Dobrogea and the Danube Delta

In the present work there were studied 100 natural sites from the Dobrogea Plateau and
limitrophe areas, that were the main object of these studies, for which there are briefly presented
the specific features, the landscape, geological, geomorphological aspects, as well as the
threatened species plant communities, habitats and the legal protection status. Within the Danube
Delta Biosphere Reserve there were separately studied the threatened plants of 8 sites along the
Black Sea coast.
8.5.1. Protected areas and natural sites from the Dobrogea Plateau - Tulcea
county
Tulcea county has the largest legally protected area in the country (436143.2 ha) that
includes 31 protected areas that were proposed by ICEM Tulcea, also on the basis of proper field
studies, and 5 protected areas that were elaborated by other institutions.
8.5.1.1. Protected areas founded by the Government Decision 2151 / 2004

We present below the 24 protected areas of Tulcea County that were legally aproved by
the Government Decission (HG) 2151 /2004 (Fig. 2).
Beidaud Reserve - 1121 ha, Beidaud commune

The landscape nature reserve represents one of the largest areas with steppe and wooded
steppe on green schists of Dobrogea and even Romania (Pl. 1a; Fig.4). In comparison with other
steppe reserves the protected area is characterized by numerous creeks that create more different
habitats and ensure more favourable conditions for the fauna.
Representative species: Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), C. reticulatus (r-1/ 8 sites), Orchis
morio (+/ 7 sites), Ornithogalum sibthorpii (+-1/ 3 sites), Platanthera chlorantha (+/ 6 sites),
Sedum caespitosum (+-1/ 6 sites), Spiraea crenata (+/ 6 sites).
Representative plant communities: Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) 1970,

identified only in this site.
Carasan-Teke Reserve - 244 ha, Izvoarele commune

The mixed (botanical, zoological, forest) nature reserve shelters the most representative
grasslands with Stipa ucrainica, threatened species included in the European red list (Pl. 1b; Fig.
5). The regional plant community Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969)
specific for Dobrogea, was identified only in several other reserves.
Among the reserves declared by the Government Decision no 2151 /2004, this one
includes the highest number of European red list species (7), as well as other 26 taxa from the
National red list. Due to the siliceous and calcareous substrates, the reserve is characterized by a
high number of threatened species, typical for the two kinds of rocks, being in the same time
similar with Măcin Mountains, as well as with the Babadag Forest.
Representative species: Delphinium fissum (+) and Hyacintella leucophaea (+) identified
only in this site, Achillea clypeolata (+/ 10 sites), A. ochroleuca (+-3/ 8 sites), Anacamptis
pyramidalis (r/ 3 sites), Centaurea marschalliana (r-+/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10
sites), Coronilla scorpioides (+/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 sites),
Ferulago confusa (+/ 2 sites), Fritillaria orientalis (+/ 2 sites), Galathus plicatus (1/ 8 sites),
Gymnospermiun altaicum ssp. odessanum (1/ 5 sites), Himantoglossum hircinum (r/ 3 sites), Iris
sintenisii (+/ 4 sites), Limodorum abortivum (r/ 2 sites), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+-1/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10 sites), Ononis pussila (r-+/ 4 sites), Orchis
morio (+/ 7 sites), Ornithogalum amphibolum (7 sites), Paeonia tenuifolia (+/ 3 sites),
Plantanthera chlorantha (+/ 6 sites), Prunus tenella (r-+/ 3 sites), Rumex tuberosus (+/ 3 sites),
Scorzonera mollis (+/ 8 sites), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 sites), Spiraea crenata (+/ 6 sites),
Stipa ucrainica (2-3/ 8 sites), Veratrum nigrum (+/ 4 sites).
1970 (10 sites), Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 sites), Tilio
tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 sites), Fraxino orni-Quercetum dalechampii
Doniţă 1970 (9 sites), Prunetum tenellae Soó 1946 (3 sites)
Casimcea Reserve - 137 ha, Casimcea commune

Within the nature reserve (geological, palaeontological and landscape), located in Central
Dobrogea, the green schist substrate, of upper Precambrian-lower Cambrian is characteristic (Pl.
2a; Fig.6).
The scientific importance of this reserve is conferred by the presence, within the green
schist outcrops, of the traces of biological activity of upper Precambrian age (species from the
general Vendotaenia, Beltaneloides, Nemiana etc.), and of species representative for the Ediacara
fauna (identified for the first time in Australia), very rarely discovered worldwide. So far, these
are considered the oldest traces of life in Romania, which confers a unique character to this
reserve, from this point of view being only similar with Războieni reserve, situated nearby.
Representative species: Allium flavum ssp. tauricum (+/ 3 sites), A. guttatum (r-1/ 4 sites).
Chervant-Priopcea Reserve - 567.78 ha, Cerna commune

The landscape nature reserve is remarkable by the coexistence within the same reserve of
steppe grasslands, both on calcareous and siliceous substrates, which creates conditions for a
higher number of species, offering the possibility of comparative studies regarding the
biodiversity variation in relation with soil features (Pl. 2b; Fig.7).
In the limestone substrate there was also identified a cave, which is a very rare habitat
within the Dobrogea protected areas.
Representative species: Iberis saxatilis (+) and Silene supina (r) - identified only in this
site, Achillea ochroleuca (+/ 8 sites), Celtis glabrata (+/ 8 sites), Gagea bulbifera (+/ 4 sites),
232 Mihai PETRESCU
Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 5 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites),
Paliurus spina-christi (3/ 9 sites), Paronychia cephalotes (+/ 7 sites), Scorzonera mollis (+/ 8
sites), Scutellaria orientalis (+/ 9 sites), Spiraea crenata (3-4/ 6 sites).
sites), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 sites).
Colţanii Mari Reserve - 53.04 ha, Casimcea commune

The landscape nature reserve is characterized by a typical aspect, confered by one of the
most impressive green schist cliff of Central Dobrogea, that border Casimcea river (Pl. 3a;
Fig.8).
Representative species: Achillea depressa (+-1/ 3 sites), A. leptophylla (+/ 3 sites), A.
ochroleuca (+/ 8 sites), Allium guttatum (+/ 4 sites), Colchicum fominii (+/ 4 sites), Goniolimon
collinum (r/ 7 sites), Spiraea crenata (+/ 6 sites).
Dealurile Beştepe Reserve - 415 ha, Mahmudia commune

The landscape nature reserve is remarkable as a unique panorama area, where most of the
Danube Delta and Razim Lake can be observed (Pl. 3b; Fig.9).
Representative species: Colchicum triphyllum (+/ 7 sites), Crocus reticulatus (r/ 8 sites),
Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3 sites), Ephedra distachya (+/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis
ssp. cadrilateri (+/ 9 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 sites), Goniolimon
collinum (r/ 7 sites), Paliurus spina-christi (r-5/ 9 sites), Scutellaria orientalis (r/ 9 sites), Sedum
caespitosum (+/ 6 sites).
sites), Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Teucrio polii-Melicetum
ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites).
Dealul Călugăru-Iancina Reserve - 126.01 ha, Jurilovca commune

The landscape nature reserve conserves the fossil seashore of the Black Sea, before Razim
lagoon formation (Pl. 4a; Fig.10). The original aspect of the reserve consists in the cliffs and
rocky shores of the Razim Lake, eroded in spectacular forms, in which several caves occur.
These rocky promontories alternate with small beaches, respectively with low silted up areas,
features that are not found in other studied sites.
Representative species: Astragalus dolichophyllus (r-1) and Convolvulus lineatus (+) -
identified only in this site, Ephedra distachya (+-2/ 4 sites), Goniolimon collinum(+/ 7 sites),
Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Ornithogalum amphibolum (r/ 4 sites), Achillea clypeolata
(1/ 10 sites), Artemisia alba (+/ 2 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites), Ornithogalum
fimbriatum (+/ 5 sites), Paliurus spina-christi (+/ 10 sites).
(8 sites), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites), Scirpo-Phragmitetum
W. Koch 1926 (9 sites).
Dealul Deniztepe Reserve - 305 ha, Mihail Kogălniceanu commune

The landscape nature reserve has as a distinctive feature the aspect of isolated hill of 278 m
altitude, surrounded by low plains (Pl. 4b; Fig.11).
Representative species: Celtis glabrata (3/ 8 sites), Crocus reticulatus (+-1/ 8 sites), Gagea
szovitzii (r/ 9 sites), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+-1/ 5 sites), Ornithogalum
sibthorpii (r/ 3 sites).
Representative plant communities: Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 sites)
Dealul Ghiunghiurmez Reserve - 1421 ha, Dorobanţu commune

This landscape nature reserve has the highest altitude among the protected areas of Central
Dobrogea, being one of the rare areas where Casimcea Plateau still has more or less a mountain
aspect, characteristic of the Caledonian orogenesis (Pl. 5a; Fig.12). This is due to the steep rocky
slopes or valleys, unlike the aspect of peneplain typical for Central Dobrogea. Together with the
Muchiile Cernei-Iaila Reserve it represents one of the largest steppe protected areas of Romania.
Representative species: Spiraea crenata (+-3/ 6 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites),
Colchicum fominii (r/ 4 sites), Gagea szovitzii (+/ 9 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10 sites),
Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites)
Representative plant communities: Teucrio polii - Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al.
1978 (6 sites), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (3 sites)
Dealul Mândreşti Reserve - 5 ha, Niculiţel commune

The landscape nature reserve represents the northern extreme location in Dobrogea of the
species Paliurus spina-christi (Pl. 5b; Fig.13).
Representative species: Paliurus spina-christi (1-4/ 10 sites), Colchicum triphyllum (+/ 7
sites), Crocus chrysanthus (1/ 8 sites), C. reticulatus (1/ 8 sites).
Representative plant communities: Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et al. 1999
(7 sites)
Dealul Sarica Reserve - 100.1 ha, Frecăţei and Niculiţel communes

The reserve shelters 13 coenotaxa, that represent one of the highest number of associations
registered in the studied sites, representative for most of the vegetations layers and zones of
Dobrogea (Pl. 6a; Fig.14).
Representative species: Anacamptis pyramidalis (r/ 3 sites), Celtis glabrata (+-4/ 8 sites),
Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), Ephedra distachya (+/ 4 sites), Ferulago confusa (r/ 2 sites),
Galanthus plicatus (+/ 8 sites), Gymnospermium altaicum ssp. odessanum (+/ 4 sites),
Himantoglossum hircinum (r/ 3 sites), Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+-3/ 2 sites), Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+-1/ 10 sites), Stipa ucrainica (r-1/ 8
sites).
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 sites), Tilio tomentosae-
Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 sites), Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970,
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 sites), Galio dasypodi-Quercetum
Edirlen Reserve - 25.50 ha, Frecăţei and Izvoarele communes

The peaks of the reserve have a landscape value as they are made of redish rocks with
spectacular shapes, from here being visible most of the Niculiţel Plateau massif of forest,
including the conic shape of Mount Consul (Pl. 6b; Fig.15).
Representative species: Achillea ochroleuca (r-+/ 8 sites), Galanthus plicatus (1/ 8 sites),
Stipa ucrainica (3/ 8 sites), Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+/ 8 sites), Platanthera chlorantha (+/ 6 sites), Scorzonera mollis (r-+/ 8 sites).
sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Fraxino orni-Quercetum
dalechampii Doniţă 1970 (9 sites), Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970
(10 sites).
Enisala Reserve - 57.36 ha, Sarichoi commune

The landscape nature reserve, together with the protected areas Călugăru-Iancina, Capul
Dolojman and Enisala, conserves the landscape of the fossil seashore of the Black Sea (Pl. 7a;
234 Mihai PETRESCU
Fig.16). This is an unique panorama in Romania, from which there can be observed nearly all the
types of landscape of Dobrogea, represented by rocky areas, petrophyllous and loess steppes, as
well as (outside the reserve) the Balkanic and Submediterranean forests from the Babadag
Plateau, Babadag Lake, Razim Lagoon, with typical wetland vegetation, Popina Island, the
southern part of the Danube Delta and even the Black Sea. Its unique character is also due to the
Enisala Fortress ruins-that confer also a cultural importance to this reserve.
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Artemisia alba (+/ 2 sites),
Euphorbia myrsinites (+/ 2 sites), Gagea bulbifera (+/ 4 sites), Gagea szovitzii (+/ 9 sites),
Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Ornithogalum amphibolum (+/ 7 sites), Ornithogalum
fimbriatum (+/ 5 sites), Paliurus sprina-christi (+/ 10 sites), Paronychia cephalotes (+/ 7 sites),
Scorzonera mollis (r/ 8 sites).
sites) şi Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 sites).
Lacul Traian Reserve - 326 ha, Cerna commune

The nature reserve was proposed as important bird area (special protected area), that
represents, among the studied sites, the only wetland area of lake type from the continental part
of Tulcea County (Pl. 7b; Fig.17). Characteristic for this reserve is the dominance of aquatic,
paludous and mesophyllous vegetation versus the xerophyllous steppe grasslands.
Representative species: Daucus guttatus ssp. zahariadi (+/ 3 sites).
Representative plant communities: Scorzonero parviflorae - Juncetum gerardii
(Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 and Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina
1993, identified only in this site, Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3 sites),
Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951 (3 sites), Scirpo-Phragmitetum W. Koch
1926 (7 sites), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum
Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 sites).
Măgurele Reserve - 292 ha, Topolog commune

Within the landscape nature reserve a distinctive aspect is given by the important
populations of Euphorbia myrsinites, completely isolated from the other areas where this species
occur, in the eastern part of the Dobrogea Plateau (Pl. 8a; Fig.18). Here, this species occur on
green schists, which represents a different substrate than for the other populations of northern
Dobrogea. Due to the interdiction of grazing in areas under forestry administration, the
grasslands are very well conserved. The reserve is remarkable by the very deep ravins, eroded in
the loess layers, which reach the ground water and the rocky substrata, forming temporary
creeks. All these create a spectacular landscape, typical for this reserve.
Representative species: Euphorbia myrsinites (+/ 2 sites), Achillea leptophylla (+/ 3 sites),
Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9
sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+/
10 sites).
Representative plant communities: Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957
(5 sites), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites).
Mânăstirea Cocoş Reserve - 4.6 ha, Niculiţel commune

This mixed nature reserve presents a biohistorical importance, being the place were, by
tradition the black grouses were singing, from which derives the name of the monastery (Pl. 8b;
Fig.19). This is important for the recovering of the habitat of the species Lyrurus tetrix viridanus,
extinct at present from Dobrogea.
Representative species: Achillea depressa (+/ 3 sites), Allium guttatum (+/ 4 sites), Celtis
glabrata (3/ 8 sites), Crocus chrysanthus (r/ 8 sites), Galanthus plicatus (+-1/ 8 sites), Ornithogalum
amphibolum (+/ 7 sites).

Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (7 sites), Tilio tomentosae-
Carpinetum betuli Doniţă 1968 (10 sites).
Muchiile Cernei-Iaila Reserve - 1891 ha, Cerna and Dorobanţu communes

This landscape nature reserve is the largest protected steppe area in Romania, having an
outstanding scenic value due to the rounded hills with dry grasslands that alternate with sparse
oak trees and small woods, among these the highest peak, Iaila, offering large panoramas over
the Babadag and Casimcea Plateaux, Traian Lake and the southern part of Macin Mountains (Pl.
9a; Fig.20). Relatively frequent in the reserve is the plant community Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli that is well conserved and occurs also in the wide steppe grasslands,
unlike the other reserves, where it is only found in the gaps of the forests.
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Astragalus ponticus (r/ 4 sites),
Centaurea marschalliana (+/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Crocus reticulatus (r-1/
8 sites), Dianthus pseudarmeria (r/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 sites),
Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Onobrychis gracilis (r-+/ 10 sites), Ononis pussila (+-1/ 4
sites), Orchis morio (+ / 7 sites), Scutellaria orientalis (r-+/ 9 sites).
Representative plant communities: Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et
al. 1992 (7 sites)
Muntele Consul Reserve - 328 ha, Izvoarele and Horia communes

Mount Consul, a mixed nature reserve, has a high scientific and historical importance,
since it represents the first nature reserve of Romania, legally approved in 1927 (Pl. 9b; Fig.21).
Also, here occur the most typical landscape for the volcanic and carstic relief of northern
Dobrogea, that confer to this mountain a unique landscape value in the country.
Representative species: Achillea depressa (+-r/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites),
Crocus chrysanthus (+-1/ 8 sites), Crocus reticulatus (r-1/ 8 sites), Daucus guttatus ssp.
zahariadi (+/ 3 sites), Dianthus pseudarmeria (r/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri
(+/ 9 sites), Gagea szovitzii (+-2/ 9 sites), Goniolimon collinum (r/ 7 sites), Scorzonera mollis (+/
8 sites), Scutellaria orientalis (+/ 9 sites), Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites).
Representative plant communities: Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al.
1992 (7 sites), Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967 (5 sites).
Pădurea Babadag-Codru Reserve - 524.60 ha, Babadag town

Within Dobrogea, as well as at the national level, the mixed nature reserve presents one of
the highest concentrations of threatened species (Pl. 10a; Fig.22), being well-known in the
botanical bibliography as an important rare plant area.
One of the main conservation goals is the preservation of several forest plant communities
specific for Dobrogea. Most of them are represented by old-growth stands, most of them over
100 years, with a structure close to the primeval forest of Dobrogea. These also represent some
of the few old-growth forest that still exist in Dobrogea, there were studied within the “Man and
Biosphere” International Programme (MAB-UNESCO). These forests have an outstanding
scientific importance as they were used for the first time description of numerous forest plant
communities of Dobrogea, most of them endemic or rare at the national level.
Representative species: Asyneuma anthericoides (+), Cephalanthera rubra (+), Cerinthe
auriculata (+), Platanthera bifolia (+), Achillea clypeolata (+-1/ 10 sites), Anacamptis
pyramidalis (+/ 3 sites), Astragalus ponticus (+-1/ 4 sites), Carex halleriana (+/ 2 sites),
Centaurea marschalliana (r/ 3 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Crocus reticulatus (r/ 8
sites), Dianthus pseudarmeria (r-+/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (r/ 9 sites),
Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1/ 9 sites), Galanthus plicatus (r/ 8 sites), Globularia
punctata (r/ 2 sites), Himantoglossum hircinum (+ / 3 sites), Iris sintenisii (r-+ / 4 sites),
236 Mihai PETRESCU
Limodorum abortivum (r-1/ 2 sites), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1/ 8 sites),
Neottia nidus-avis (+/ 2 sites), Ononis pussila (+/ 4 sites), Orchis morio (+/ 7 sites), Orchis
purpurea (+/ 2 sites), Orchis simia (+/ 2 sites), Ornithogalum fimbriatum (+/ 5 sites),
Platanthera chlorantha (+/ 6 sites), Prunus tenella (3/ 3 sites), Scorzonera mollis (+/ 8 sites),
Scutellaria orientalis (+/ 9 sites), Stipa ucrainica (+/ 8 sites), Veratrum nigrum (r-+/ 4 sites).
Representative plant communities: Prunetum tenellae Soó 1946, Agropyretum pectiniformae
(Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Thymio pannonici - Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992
(7 sites), Stipo ucrainicae - Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 sites), Galantho plicatae
- Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Fraxino orni - Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9
sites), Querco pedunculiflorae - Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Violo suavis - Quercetum
pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 sites).
Peceneaga Reserve - 132 ha, Peceneaga commune

The scientific importance of the landscape nature reserve consists in its position close to
the contact area between the Danube River and the Peceneaga-Camena geological fault (Pl. 10b;
Fig.23).
This represents the only protected area in the country where the oldest geological
structures, result of the Caledonian orogenesis, represented by green schists, meet the Danube
and the newest structures, namely the silt deposits of the river.
Representative species: Achillea leptophylla (+/ 3 sites), Dianthus pseudarmeria (+/ 4
sites), Gagea szovitzii (+/ 9 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10 sites), Ornithogalum amphibolum
(+/ 7 sites).
Representative plant communities: Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae Pop 1970 subas.
euphorbietosum seguierianae Horeanu 1975-identified only in this reserve, Agropyretum
pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites).
Războieni Reserve - 41 ha, Casimcea commune

The national importance of the reserve (geological, palaeontological, and landscape)
consists in the identification of fossils considered the oldest traces of life in Romania (Oaie,
1993), previously mentioned within Casimcea reserve description (Pl. 11a; Fig.24).
Representative species: Campanula romanica (1/ 22 sites), Moehringia grisebachii (+/ 16
sites).
Uspenia Reserve - 22 ha, Slava Cercheză commune

The botanical and forest reserve (Pl. 11b; Fig.25) is a representative reference area, here
being registered the highest level of biodiversity (species richness and concentration of
threatened species) in relation with the other floristic plots within the Babadag Plateau
(PETRESCU 2004 B).
This reserve is the only one in Tulcea County where the very rare plant community
Asphodelinetum luteae occurs, endemic for Dobrogea, which was first described from here.
Representative species: Centaurea salonitana (+), Lathyrus panonnicus (+), Allium flavum
ssp. tauricum (+/ 3 sites), Asphodeline luteae (+-3/ 4 sites), Astragalus ponticus (+/ 4 sites),
Carex halleriana (+/ 2 sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Coronilla scorpioides (+/ 4
sites), Crocus flavus (+/ 2 sites), Galanthus elwesii (+/ 2 sites), Iris sintenisii (r-+/ 4 sites),
Muscari neglectum (+/ 8 sites), Ononis pussila (+/ 4 sites), Orchis simia (+/ 2 sites), Rumex
tuberosus (+/ 3 sites), Scorzonera mollis (+/ 8 sites).
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (3 sites), Thymio pannonici- Chrysopogonetum grylli Doniţă
et al. 1992 (7 sites).
Valea Mahomencea Reserve - 1029 ha, Casimcea commune

Within the steppe protected areas of Tulcea County, the specificity of the landscape nature
reserve is conferred by the absence of trees (with few exceptions in the more humid valleys)
which creates a typical landscape, representative for the climax steppe of Central Dobrogea (Pl.
12a; Fig.26). Characteristic are also the slopes of Mahomencea Valley, mainly represented by
green schists on the left riverbank of the creek, respectively by loess cliffs, on its right side. Also,
the landscape is characterized by several creeks with small waterfalls and water fringe
vegetation, which creates a contrast with the dry steppe grasslands.
Representative species: Alyssum minutum (+/ 2 sites), Colchicum fominii (r-1/ 4 sites),
Colchicum triphyllum (r/ 7 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 sites), Euphorbia
nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 sites), Onobrychis gracilis (r-+/ 10 sites), Sedum caespitosum
(+/ 6 sites), Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites).
Representative plant communities: Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et Popescu 1967
(5 sites), Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978 (6 sites), Trifolio fragifero-
Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (7 sites).
Valea Ostrovului Reserve - 61.8 ha, Dorobanţu commune

The mixed nature reserve (botanical, zoological, geological, forest) is impressive by its
diverse landscape (grasslands, forests, caves) that includes several summits situated in the
middle of the forest massif that lies between Babadag and Casimcea plateaux, being among the
few protected areas of Tulcea County where caves occur (Pl. 12b; Fig.27). The landscape
importance is higher in the flowering period of some threatened species like Fritillaria
orientalis, Orchis purpurea etc.
Representative species: Coronilla scorpioides (+/ 4 sites), Crocus flavus (r/ 2 sites),
Fritillaria orientalis (+/ 2 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites), Nectaroscordum siculum ssp.
bulgaricum (+-1/ 8 sites), Orchis purpurea (r-+/ 2 sites), Platanthera chlorantha (+/ 6 sites).
sites), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (5 sites), Querco pedunculiflo-rae-
Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970
(8 sites).
8.5.1.2. Protected areas founded by the Law 5 /2000

Munţii Măcinului National Park - 11,321 ha
The national park is framed within the Măcin town and the communes Greci, Cerna,
Hamcearca, Luncaviţa, Jijila (Pl. 13 a, b).
The description of the limits and the map of this national park, are published in the
Government Order 230 /2003. Detailed descriptions of this protected area or of species and plant
communities identified in this national park are already published (PETRESCU 1994; 1996A;
1996B; 2000A; 2000B; 2000-2001; 2004B).
Within the recent proper researches 4 sectors from the National Park were investigated,
respectivelly Valea Fagilor (VF) and the adminsitrative territories included in the park that belong to
the Măcin town (oM-PNMM) and the communes Cerna (cCe-PNMM) and Greci (cG-PNMM).
Besides their unique character, from the geological point of view, Măcin Mountains, the
oldest of Romania, have a characteristic landscape that is not found elswhere at the national
level, mainly a result of the megalithic granit formations and of their grasslands and forests
typical for most of the vegetation layers and zones of Dobrogea Plateau (Balkanic and sub-
Mediterranean forests, wooded steppe and steppe).
The originality of these mountains vegetation consists mainly in the occurence of several
coenotaxa present only here, like the beech forest from Valea Fagilor Reserve, that form a
distinctive priority habitat of community interest, respectively „41.1F (91X0*) Dobrogean beech
forest”, framed into the association Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae
238 Mihai PETRESCU
Mititelu et al. 1977 (VF/ 2 sites). To these can be added the plant community Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae (cG-PNMM/ 6 sites), recently described (PETRESCU 2000-2001)
on the basis of plots from this sector of the park, where occur the largest and typical areas of
Romania of this very rare coenotaxa, endemic for Dobrogea.
Within these sectors there were inventoried 15 plant communities, that represent the
highest number of coenotaxa identified in the studied sites.
Representative species: Cheilanthes marantae (r-+, cG-PNMM; r, oM-PNMM/ 2 sites) -
identified only in this site, Achillea ochroleuca (r, oM-PNMM/ 8 sites), Alyssum minutum (+, oM-
PNMM/ 2 sites), Celtis glabrata (4, cG-PNMM/ 8 sites), Centaurea napulifera (+, cG-PNMM/ 10
sites), Galathus plicatus (+, cCe-PNMM/ 8 sites), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+,
cG-PNMM/ 8 sites), Neottia nidus-avis (+, cCe-PNMM/ 2 sites), Orchis morio (+, cG-PNMM/ 7
sites), Platanthera chlorantha (+, cG-PNMM/ 6 sites), Scutellaria orientalis (1, oM-PNMM/ 9
sites), Sedum caespitosum (1, cG-PNMM/ 6 sites), Silene cserei (+, oM-PNMM/ 3 sites), Spiraea
crenata (3-4, cG-PNMM/ 6 sites), Stipa ucrainica (+, cG-PNMM/ 8 sites).
1970 (cG-PNMM / 10 sites), Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 (cG-PNMM/ 3 sites),
Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 (VF/ 2 sites),
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 (cCe-PNMM, cG-PNMM, VF/ 10 sites), Fraxino
orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (cG-PNMM/ 9 sites), Nectaroscordo-Tilietum
tomentosae Doniţă 1970 (cG-PNMM/ 5 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (cG-PNMM/ 8 sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (cCe-
PNMM/ 8 sites), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (cG-PNMM/ 6 sites)
Dealul Bujorului Reserve - 50.8 ha, Ciucurova and Nalbant communes

Within Romania, the reserve is remarkable by some of the largest populations of Paeonia
peregrina (+-2/ 21 sites), vulnerable threatened species (Pl. 14 a; Fig.28).
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Coronilla scorpioides (+/ 4 sites),
Rumex tuberosus (+/ 3 sites).
Fântâna Mare Reserve - 0.3 ha, Slava Cercheză commune

The specific character of the reserve (Pl. 14 a; Fig.28) consists in the presence of a patch of
lilac shrubs which, together with the one from the Valea Oilor reserve, represent the only areas
where Syringa vulgaris is native in the Tulcea County, areas also quoted in bibliography
(SĂVULESCU 1976).
Representative species: Asphodeline lutea (r/ 4 sites), Crocus reticulatus (+/ 8 sites).
Representative plant communities: Syringa vulgaris phytocoenosis
Korum Tarla Reserve - 2 ha, Babadag town

The reserve is the only one in Romania where the threatened, vulnerable and rare species
Sophora jaubertii occurs (DIHORU, DONIŢĂ 1976), and the coenotaxa Cynodonti-Poëtum
angustifoliae subas. sophoretosum, in which this taxa is codominant (Pl. 15a). Within the proper
studies this subassociation was not identifed, but only a phytocoenosis dominated by Sophora
jaubertii, without Poa angustifolia or Cynodon dactylon.
Representative species: Sophora jaubertii
Representative plant communities: Sophora jaubertii phytocoenosis
Valea Oilor Reserve - 0.35 ha, Nalbant commune

The reserve (Pl. 15b; Fig.28) represents, together with the one from the Fântâna Mare
protected area, the only locations where Syringa vulgaris is native in the Tulcea County, areas
also quoted in bibliography (SĂVULESCU 1976). Beside this species in the reserve also occurs
Paeonia peregrina (+/ 21 sites).
Vârful Secaru Reserve - 34.5 ha, Ciucurova commune

From the geological point of view, Secaru Peak is remarkable, being one of the few granite
areas and having the highest altitude (400 m) from the limestone Babadag Plateau (Pl. 16a;
Fig.30).
Representative species: Rosa turcica (+), Achillea ochroleuca (+/ 8 sites), Allium flavum
ssp. tauricum (+/ 3 sites), Allium guttatum (+/ 4 sites), Galanthus plicatus (+/ 8 sites),
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+/ 8 sites), Orchis morio (r-+/ 7 sites), Ornithogalum
fimbriatum (+/ 5 sites), Scorzonera mollis (+/ 8 sites), Smyrnium perfoliatum (+/ 2 sites).
Representative plant communities: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (H
41.76831/ 9 sites), Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (H 41.76832/ 5 sites),
Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 subas anthriscosum nemorosae (H
41.76834/ 8 sites).
8.5.1.3. Locally protected reserves

“La Monument”-Niculiţel Reserve - 18 ha, Niculiţel commune
Despite its restricted area, the reserve is characterised by diverse landscape that includes
forests, dry grasslands and rocky slopes that offer a panoramic view upon Niculitel hills and the
Danube floodplain (Pl. 16b; Fig.31).
Representative species: Crocus chrysanthus (+/ 8 sites), Galanthus plicatus (+-1/ 8 sites),
Lunaria annua ssp. pachyrhiza (+/ 2 sites), Smyrnium perfoliatum (+/ 2 sites), Stipa ucrainica
(+/ 8 sites).
1970 (10 sites), Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (5 sites), Fraxino orni-
Quercetum dalechampii Doniţă 1970 (9 sites), Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă
1970 (8 sites).

Arleanca Reserve - 1.48 ha, Slava Cercheză commune
Within this geological and landscape reserve only the plant community Botriochloetum
ischaemi (Kist 1937) Pop 1977 was recorded (Pl. 17a). The threatened plants are represented by
one species, respectively the endangered Salvia aethiopis.
Coşarul Mare Reserve - 5.2639 ha, Slava Cercheză commune

Specific for the reserve (Pl. 17a) is the plant community Stipo ucrainicae-Festucetum
valesiacae Dihoru (1969) 1970, typical for Dobrogea.
Representative species: Globularia punctata (+/ 2 sites), Achillea clypeolata (+/ 10 sites),
Verbascum ovalifolium (r/ 4 sites).
Dealul Caratepe Reserve - 31.28 ha, Nalbant commune

The mixed nature reserve (Pl. 18a) is caracterized by the steppe shrub vegetation- that
confers a specific aspect to the reserve- in comparison with other protected areas of Dobrogea
and of the country, this one being dominated by the plant community Prunetum tenellae Soó
1946, whose key species is the vulnerable Prunus tenella (+-5/ 3 sites). This rare plant
community occurs here on the largest area of Dobrogea and probably of the country.
Representative species: Achillea clypeolata (+-1/ 10 sites), Onobrychis gracilis (+/ 10
sites), Stipa ucrainica (+/ 8 sites).
1970 and Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970.
240 Mihai PETRESCU
Dealul Izvorului Reserve - 649.2391 ha, Nalbant and Mihai Bravu commune
The mixed nature reserve (Pl. 18b) is the only one of the country that conserves the
threatened species Artemisia pedemontana (A. caucasica), that was considered extinct (OLTEAN
et al., 1994), recently identified (2004) in the clasical area (close to the Turda village) at its
western limit of the global range, the closest population beeing found at Cape Kaliacra in Bulgaria
(DIHORU, DONIŢĂ 1970). The reserve is the only known area of the country and of Europe
that shelters the plant community Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi subas. artemisietosum
caucasicae.
Representative species: Ornithogalum amphibolum (+/ 7 sites), Achillea clypeolata (+/ 10
sites), Centaurea napulifera (+/ 10 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+/ 9 sites),
Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+/ 9 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites),
Paronychia cephalotes (+/ 7 sites), Scutellaria orientalis (+/ 9 sites).
Representative plant communities: Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969)
1970 subas. artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992 (1 site), Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970 (10 sites).
Dealul Lung Reserve - 2.347 ha, Slava Cercheză commune

The reserve has mainly a palaeontological importance, beside this also some threatened
plants and protected habitats being identified (Pl. 19a).
Representative species: Achillea clypeolata (+/ 10 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis
(1/ 9 sites), Onobrychis gracilis (r/ 10 sites) and Ornithogalum sibthorpii (+/ 3 sites).
Troesmis Reserve - 93.26 ha, Turcoaia commune

The nature landscape reserve is characterized by the combination betwen the dry steppe
grasslands and the waters of the Danube (Pl. 19b). The steep loess slopes are covered by the
coenotaxa Agropyro cristat-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (5 sites), rarely found in other
studies sites. The rocky slopes shelter the European red list species Ornithogalum amphibolum
(+/ 7 sites).
8.5.1.5. Unprotected natural sites

Most of the 100 studied sites are included in protected areas (legally approved or proposed)
or in the site of community interest Horstul Dobrogean (unprotected). to the last one can be
added another unprotected site, Taşburun (Tb) - Tulcea county.
Taşburun
The site represents the limestone hills situated along the Razim Lake shores, southwards of
Enisala Fortress, Başcialâc and Taşburun areas (Pl. 20a).
In this site only one plot was studied, within the plant community Gymnospermio altaicae-
Celtetum glabratae (6 sites), that has a characteristique shrub layer of Paliurus spina-christi.
Representative species: Muscari neglectum (+/ 8 sites), Paliurus spina-christi (1/ 10 sites),
Celtis glabrata (4/ 8 sites), Asparagus verticillatus (+/ 35 sites).
Horstul Dobrogean natural site

The investigations undertaken within Tulcea County, in the area of the Dobrogean Horst,
lead to the delimitation of a zone 84,914 ha, that includes most of the habitats and species of
conservative interest within Dobrogea Plateau (Pl. 20 b; 21a, b; 22a, b; Fig.32 -34).
This site is composed of protected and / or representative habitats, species and landscapes,
including the ones situated outside the existent or proposed nature reserves, ensuring their
connection and of most of the areas with natural habitats from northern Dobrogea. It
concentrates most of the protected areas (existent or proposed) from the plateau area of the
county and most of the zones of outstanding ecological and landscape interest. This is due to the
diverse geological substrates and relief that generate landscapes of high aesthetic and ecological
value, representative for the forest, grassland, rocky areas etc. Most of the site consists of areas
with natural vegetation (forest, grassland, scrubs, wetlands), mainly under public property.
The site can be divided in 5 five sectors that correspond, more or less, to the geographical
units of the Dobrogea Plateau, as follows: Munţii Măcinului-Sud (MMS), Podişul Niculiţel (PN),
Dealurile Tulcei (DT), Podişul Babadag (PB), Podişul Casimcei (PCa).
The Horstul Dobrogean site reunites numerous elements of the natural heritage that confer
a remarkable ecological value, represented by:
a. The natural and landscape patrimony of the Dobrogean Horst, different than the one
included in the rest of the national/natural parks of Romania, with the exception of Măcin
Mountain National Park, in which a lot of elements of the natural heritage within Dobrogean
Horst site are not found. This site conserves habitats, plant communities and threatened species
representative for the biogeographic area of the Dobrogean Plateau, among which many are
endemic, not being found in other existing protected areas, at the national or global scale.
b. Species and habitats, mainly the ones that require the formation of special conservation
areas and areas for the avifauna protection, taxa protected by international conventions and / or
included in the national red list, and in general species and habitats which are rare or
representative. For many of these habitats (and for numerous species, mainly plants) the site
includes most of the national and even global biogeographic range.
c. The important bird area “Pădurea Babadag-Niculiţel” of European importance (Important
Bird Areas in Europe, 2000), and the two forest massifs, that includ the largest lime tree (Tilia
sp.) areas of Europe.
d. The 22 legally approved reserves (Law 5 /2000, HG 2151 /2004) of national importance,
a reserve protected at the local level, as well as four proposed reserve (Fig.33).
e. Numerous other elements of the natural patrimony situated outside of the actual
protected areas, for many species the site representing also an ecological corridor.
The natural patrimony of the site

As follows there will be described the main goods of the natural patrimony that confer to
the site a national and / or international importance.
Flora - threatened species
The lists of the threatened plant species are mostly already mentioned in the other
publications about the reserves included in the park (PETRESCU 1995 A, 1995 B, 1996, 2000-
2001, 2004 A, 2004 B, PETRESCU, CUZIC, PANAIT 2006; PETRESCU et al. 2006) being also
mentioned in Tabel 1.
This site is the only one in the country in which were identified the threatened species Sophora
jaubertii (protected in the Korum Tarla reserve, included in the site), and Artemisia pedemontana
(A. caucasica), species considered extinct (OLTEAN et al. 1994), recently confirmed by proper
studies.
Numerous threatened species from the site are not found in other protected areas of Romania
(with the exception of some taxa that occur in several reserves of Dobrogea, not included in the
site) or, in some cases, even in the European Union, such as: Campanula romanica, Agropyron
brandzae, Dianthus nardiformis, Galanthus plicatus, Moehringia grisebachii, Asphodeline lutea,
Crocus chrysanthus, Achillea clypeolata, Celtis glabrata, Centaurea napulifera, Gagea szovitzii,
Iris suaveolens, Iris sintenisii, Festuca callieri, Koeleria lobata, Minuartia adenotricha, Ononis
pussila, Ornithogalum sibthorpii, Pimpinella tragium ssp. lithophila, Satureja coerulea, Silene
compacta, Stachys angustifolia, Thymus zygioides.
So far within this site were recorded 105 species from the National red list (OLTEAN et
al. 1994), identified by proper studies, among which:
242 Mihai PETRESCU
- 8 species are protected by international conventions (Habitat Directive; Law 462/2001 -

O 1198 /2005; Berne Convention - Law 13 /1993, Resolution 6 /1998) among which 7 are
quoted in the European red list
- 97 species are included in the National Red List (OLTEAN et al. 1994).
To these can be added numerous other threatened species, quoted in the bibliography
(DIHORU, DONIŢĂ 1970) for areas included in the site, whose existence within its boundaries
requires recent researches.
The highest conservative value can be atributed to the 37 threatened species with limited
distribution (vulnerable) within the studied sites (maximum 10 sites), only found within Horstul
Dobrogean site: Allium flavum ssp. tauricum (+, C; +, U; +, VSE), Alyssum linifolium (+, VM),
Anacamptis pyramidalis (r, CT; r, DS; +, PBC), Artemisia pedemontana (2-3, DI), Astragalus
ponticus (r, MCI; +-1, PBC; +, U), Asyneuma anthericoides (+, PBC), Carex halleriana (+, PBC,
+, U), Centaurea marschalliana (r-+, CT; +, MCI; r, PBC), Centaurea salonitana (+, U),
Cephalanthera rubra (+, PBC), Coronilla scorpioides (+, CT; +, DBU; +, U; +, VOS), Crocus
chrysanthus (+, B; +, cSo-DT; 1, DM; +, E; +, LMN; +-1, MC; r, MCO), Crocus flavus (+, U; r,
VOs), Delphinium fissum (+, CT), Dianthus pseudarmeria (r, MC; r, MCI; r-+, PBC; +, Pe),
Ferulago confusa (+, CT; r, DS), Fritillaria orientalis (+, CT; +, VOs), Galanthus elwesii (+,
cSC-PB; +, U), Globularia punctata (+, CM; r, PBC), Himantoglossum hircinum (r, CT; r, DS;
+, PBC), Hyacinthella leucophaea (+, CT), Iris sintenisii (r, cS-PB; +, CT; r-+, PBC; r-+, U),
Lathyrus pannonicus (+, U), Limodorum abortivum (r, CT; r-1, PBC), Lunaria annua ssp.
pachyrhiza (+-3, DS; +, LMN), Ononis pussila (r-1, CT; +-1, MCI; +, PBC; +, U), Orchis
purpurea (+, PBC; r-+, VOs), Orchis simia (+, PBC; +, U), Orchis tridentata (+-4, oB-PB),
Ornithogalum fimbriatum (1, CF-DT; +, VSe), Platanthera bifolia (+, PBC), Rosa turcica (+,
VSe), Rumex tuberosus (+, CT; +, DBu; +, U), Smyrnium perfoliatum (+, LMN; +, VSe),
Sophora jaubertii (4, KT), Veratrum nigrum (+, cSC-PB; +, cC-PCa; +, CT; r-+, PBC),
Verbascum ovalifolium (r, CM; r, DG; r, MC; r, VM).
A number of 41 threatened species with limited distribution (considered vulnerable) were
also identified outside the Horstul Dobrogean site, having a secondary conservation priority:
- from the European red list: Colchicum fominii (r, DG; +-1, VM / 4 sites), Galathus
plicatus (+-1, CT; +, DS; 1, E; +-1, LMN; +-1, MCO; r, PBC; +, VO; / 8 sites), Ornithogalum
amphibolum (+, CT; +, DI; +, MCO; +, Pe / 7 sites), Stipa ucrainica (3, cI-PN; 2-3, CT; r-1, DS;
3, E; +, LMN; +, PBC / 8 sites).
- from the National red list: Achillea clypeolata (+, CM; +, CT; +, DBU; +, DI; +, DL; +,
MCI; +-1, PBC/ 10 sites), Achillea depressa (r-+, MC; +, MCO/ 3 sites), Achillea leptophylla (+,
M; +, Pe/ 3 sites), Achillea ochroleuca (+-3, CT; r-+, E; +, VSe/ 8 sites), Allium guttatum (r-1, C;
+, MCO; +, VSe/ 4 sites), Alyssum minutum (+, oM-PNMM, VM), Asphodeline lutea (r, FMa; +,
U/ 4 sites), Celtis glabrata (+-4, DS; 3, MCO/ 8 sites), Centaurea napulifera (+, B; +, cI-PN; +,
CT; +, DI; +, E; +, MC; +, MCI; +, PBC; +, U/ 10 sites), Colchicum triphyllum (r, cB-PCa; +,
DM; r, VM/ 7 sites), Crocus reticulatus (r-1, B; r-1, DM +, FMa; r-1, MC; r, PBC/ 8 sites),
Daucus guttatus ssp. zahariadii (+, MC/ 3 sites), Ephedra distachya (3, cB-PCa; +, DS/ 4 sites),
Euphorbia myrsinites (+, M/ 2 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+, DI; +-1, +, M; +,
MC; MCI; r, PBC; +, VM/ 9 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis (+-1, CT; +, DI; 1,
DL; +, M; MCI; +-1, PBC; +, VM/ 9 sites), Gagea bulbifera (+, LMN/ 4 sites), Gagea szovitzii
(+, B; +, cC-PCa; +, DG; +, LMN; +-2, MC; +, Pe/ 9 sites), Goniolimon collinum (r, MC/ 7
sites), Gymnospermiun altaicum ssp. odessanum (1, CT; +, DS/ 5 sites), Minuartia adenotricha
(+, DI; +, DG; +, M; +, MCI/ 8 sites), Muscari neglectum (+, M; +, U; +, VOs/ 8 sites),
Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum (+-1, cSC-PB; +-1, DS; +, E; +-1, PBC; +-1, VOs; +,
VSe/ 8 sites), Neottia nidus-avis (+, PBC/ 2 sites), Onobrychis gracilis (+, CT; +, DG; r, DL; +-
1, DS; +, M; r-+, MCI; +, Pe; r-+, VM/ 10 sites), Orchis morio (+, B; +, cI-PN; +, CT; +, MCI;
+, PBC; r-+, VSe/ 7 sites), Ornithogalum sibthorpii (+-1, B; +, DL/ 3 sites), Paeonia tenuifolia
(+-1, CT / 3 sites), Paliurus spina-christi (1-4, DM/ 10 sites), Paronychia cephalotes (+, DI/ 7
sites), Plantanthera chlorantha (+, B; +-1, CT; +, E; +, PBC; +, VOs/ 6 sites), Prunus tenella (r-
+, CT; 3, PBC/ 3 sites), Scorzonera mollis (+, CT; r-+, E; +, MC; +, PBC; +, U; +, VSe/ 8 sites),
Scutellaria orientalis (r-+, CT; +, DI; +, MC; r-+, MCI; +, PBC/ 9 sites), Sedum caespitosum (+-
1, B; +, MC/ 6 sites), Spiraea crenata (+ , B; +-3, DG/ 6 sites).
A third category of threatened species is represented by 27 taxa more widspread (identified
in more than 10 sites) inventoried in the Horstul Dobrogean site and outside it, as follows:
- from the European red list: Agropyron brandzae (PB, PCa, PN), Campanula romanica (PCa,
PN), Dianthus nardiformis (PB, PCa, PN), Moehringia grisebachii (PCa, PN)
- from the National red list: Allium saxatile (PB, PCa, PN), Asparagus verticillatus (PB,
PCa, PN, DT), Centaurea gracilenta (PB, PCa, PN), Corydalis solida ssp. slivenensis (PB, PCa,
PN, DT), Echinops ritro ssp. ruthenicus (PB, PCa, PN), Festuca callieri (PB, PCa, PN), Iris
suaveolens (PB, PCa, PN), Koeleria lobata (PB, PCa, PN), Lactuca viminea (PB, PCa, PN),
Plant communities
Horstul Dobrogean is the only natural site in Romania and Europe in which there were
identified the coenotaxa Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 subas.
artemisietosum caucasicae (Dihoru 1969, 1970) Popescu, Sanda 1992 and, according to several
authors (HOREANU 1976A), the variants cloritofilum (specific for Casimcea Plateau) of the
associations Agropyro brandzae-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 and Festucetum
callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970, the latest being protected at present only in
several nature reserves included in the site.
This site includes also most of the national biogeographic range of some coenotaxa
endemic for Dobrogea (SANDA, ARCUŞ 1999), such as the plant communities included in the
alliances Pimpinello-Thymion zygioidi and in the suballiance Carpino-Tilienion tomentosae, or
of several regional associations, specific for Dobrogea (DIHORU, DONIŢĂ 1970), such as Stipo
ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru (1969) 1970. To these can be added, according to
some authors (DIHORU, DONIŢĂ 1970; HOREANU 1976 A; SANDA, ARCUŞ 1999), the
subassociations dobrogicum of the plant communities Botriochloetum ischaemi (Kist. 1937) Pop
1977, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992, Stipetum capillatae (Hueck
1931) Krausch 1961, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941
Habitats
As a result of the proper researches a map was designed, representing the main habitat
groups of the Horstul Dobrogean site (Fig.34) and a table of the surfaces on which they occur,
presented below.
Habitat / Anthropeic ground Area (ha) %
! 34.9 Continental steppes 13,838.5308 16.30
! 93 Woodedsteppe 12,370.2692 14.57
! 41.2 Oak-hornbeam forests 20,880.9091 24.59
! 41.7 Thermophilous and supra- 33,526.2193 39.48
Mediterranean oak woods
Wetland 200.7066 0.24
Afforested steppe 1,895.3335 2.23
Ecological corridor 215.6350 0.25
Disturbed ground 4.8691 0.005
Afforestation 1,742.9573 2.05
Agricultural field 122.5402 0.14
Anthropeic vegetation 117.1444 0.135
TOTAL 84,915.1145 100
244 Mihai PETRESCU
Most of the total area of the site (94.94 %) is represented by threatened habitats, protected
at the global level (Resolution 4 /1996 of the Berne Convention) and / or national (Law 462
/2001 - Order 1198 /2005). These are represented by the first 4 habitats of the table.
Most of the habitats and their subtypes are described in the PHYSIS data base, the ones
having the sign “!” being protected by the Resolution 4 /1996 (R4) of the Berne Convention. The
exceptions are represented by the subtypes of habitats without code, that were recently described
(PETRESCU 2006) and are not mentioned in the PHYSIS data base. These are represented by
the habitats “Dobrogean Celtis glabrata wood” and “Dobrogean wooded steppe”.
The underlined habitats are of community interest, being mentioned in the Order 1198
/2005, for these being mentioned the NATURA 2000 codes.
The site includes habitats that only occur in Dobrogea, at the global level (9 habitats) or at
the national level (3 habitats), respectively found in Romania predominantly in this province (1
habitat).
The site habitat list
The habitats within this site (Fig.34) are classified as follows:
- 26 subtypes included in 9 habitats of community interest - protected by the Order 1198
/2005, that includes 7 habitats protected by the Berne Convention (R4);
- 2 subtypes included in one habitat protected by the Berne Convention (R4);
- 5 subtypes included in 3 unprotected habitats.
The framing of some types of vegetation presented below into the habitats of community
interest cathegory (Order 1198 /2005) is made according to the publications Habitatele din România
(HR), Interpretation Manual of European Habitats-EUR 25, and the habitats proposed by Romania
for inclusion in the EUR 27 version. The list of the site habitats is presented in the section 5.1.5.
8.5.2 Protected areas and natural sites from the Dobrogea Plateau - Constanţa
County
Within Constanţa county the are at present 31 legally protected areas, with a total surface
of 36,110.3 ha, among which 7 were proposed by ICEM Tulcea, including on the basis of proper
researches.
8.5.2.1. Protected areas founded by the Governement Decision 2151 /2004

Celea Mare-Valea lui Ene Reserve - 54.1 ha, Hârşova town
The mixed nature reserve represents one of the most complex protected areas in Dobrogea,
with numerous threatened plant species and elements of geology, palaeontology and landscape
(Pl. 23a, b; Fig.35). Only in few other studied sites occur the endemic coenotaxa Gymnospermio
altaicae-Celtetum glabratae (6 sites), characteristic being the shrub layer dominated by Paliurus
spina-christi.
Representative species: Celtis glabrata (4/ 8 sites), Gagea bulbifera (+/ 4 sites), Jasminium
fruticans (4/ 9 sites), Minuartia adenotricha (+/ 8 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites),
Ornithogalum amphibolum (+/ 7 sites), Paliurus spina-christi (1/ 10 sites), Paronychia
cephalotes (+/ 7 sites).
sites), Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae (6 sites)
Lacul Bugeac Reserve - 1,433.71 ha, Ostrov commune

The Bugeac Lake, mixed nature reserve, is characterized by a rocky landscape in its
southern part, which includes a cave framed in the habitat “65 Caves” (Pl. 24a; Fig.36).
Representative plant communities: Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (9 sites),
Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5 sites), Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 (3
sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (8 sites), Cynodonti-Poëtum

angustifoliae Rapaics ex Soó 1957 (5 sites).
Lacul Dunăreni Reserve - 702.66 ha, Aliman and Ion Corvin communes
The mixed nature reserve presents a characteristic landscape, an important area of reedbeds
frequently with discontinuous structure, divided in small islands, in the peripheric areas the lake
being framed by loess slopes with ravins (Pl. 24b; Fig. 37).
Within the succesion of wetland and steppe plant communities it is worth mentioning the
coenotaxa Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958 and Nymphoidetum peltatae
(Allorge 1922) Bellot 1951, the last one having also a landscape importance in the flowering
period of the dominant species.
Representative species: Salvia aethiopis (r, 17 sites).
Representative plant communities: Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi 1958
(8 sites), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (8 sites), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (5
sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos 1958 (7 sites), Nymphoidetum peltatae
(Allorge 1922) Bellot 1951 (3 sites),
Lacul Oltina Reserve - 2,290.50 ha, Oltina commune

This mixed nature reserve represents the largest lacustrian area within the studied sites,
with a very reduced surface of the reedbeds and channels with riparian willow and poplar forests,
similar with those that occur in the Danube Delta (Pl. 25a; Fig.38).
The specific of the vegetation is confered mainly by the plant community Nymphoidetum
peltatae subas. marsileaetosum, identified only here, within the studied sites, as well as by the
coenotaxa Populetum albae, rare in the other sites.
The reserve is the only site within those studied ones, where the vulnerable species
Marsilea quadrifolia, nationally and globally protected (Berne Convention, R6, O 1198) was
identified
Representative species: Marsilea quadrifolia (3),
Representative plant communities: Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951
subas. marsileaetosum Sanda et al. 1999 (1 site), Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4
sites).
Lacul Vederoasa Reserve - 516.68 ha, Aliman commune

The landscape of the mixed nature reserve, differs from the other lacustrian protected areas
by the dominance of the reedbeds, that cover most of the lake (Pl. 25b; 39). The habitat „54.1
Springs” is the best represented of all the sites.
Representative plant communities: Calamagrostio-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi in
Soó 1955 (1 site), Typhetum laxmannii Nedelcu 1969 (1 site), Hippuridetum vulgaris (Rübel
1912) Passarge 1955 (1 site).
Pădurea Bratca Reserve - 66.7 ha, Oltina commune

The mixed nature reserve, together with Pădurea Cetate protected area, presents a unique
landscape for Dobrogea, these being the only reserves where the natural forest of Quecus
pubescens and Quercus penduculiflora occur near the Danube (Pl. 26a; Fig.40). These two
reserves have an outstanding biogeographical and palaeoecological importance, as these forests
represent the only remnants of the former continous woods of Dobrogea situated along the
Danube. These represented the migration route of numerous thermophilous forest species from
the Balkans towards the forest massifs of northern Dobrogea, at present completely isolated
(PAŞCOVSCHI 1967).
246 Mihai PETRESCU
Typical for the reserve are the plant communities Asphodelino luteae-Paliuretum and
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae, as well as the threatened species Paliurus spina-
christi,Ruscus aculeatus.
Representative species: Ruscus aculeatus (+/ 2 sites), Muscari neglectum (+/ 8 sites),
Paliurus spina-christi (+/ 10 sites).
sites), Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Agropyro cristati-
Kochietum prostratae Zólyomi 1958 (8 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae
Doniţă 1970 (8 sites), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (10 sites),
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 sites).
Pădurea Cetate Reserve - 61.8 ha, Oltina commune

The mixed nature reserve has a biogeographical and palaeoecological importance, for the
species migration, here being identifed Quercus pedunculiflora secular trees (Pl. 26b; Fig.41).
Also, this is one of the few sites where Ruscus aculeatus and Dianthus leptopetalus occur.
Representative species: Ruscus aculeatus (1/ 2 sites), Dianthus leptopetalus (+/ 2 sites).
(8 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (8 sites).

Below there are presented the results of proper studies and data from the bibliography
regarding the vegetation, habitats and threatened species of several recently proposed areas.
Aliman - Urluia Reserve

The reserve is one of the most complex within the studied sites, as it includes forest,
steppe, wetland and cave habitats, together creating a very diverse landscape, the most
spectacular aspects being mainly found in the carstic relief of the area Cheile Şarpu (Pl. 27a).
Representative species: Chamaecytisus danubialis (+, PF/ 1 site), Dianthus pallens (+, PH/
4 sites), Goniolimon collinum (+, VC/ 7 sites), Jasminium fruticans (+, PH; +-4, VŞ/ 9 sites),
Muscari neglectum (+, VŞ/ 8 sites), Onobrychis gracilis (+, VC; r, PF/ 10 sites), Paliurus spina-
christi (+-3, VC/ 10 sites).
Representative plant communities: Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al.
1964) Mititelu et al. 1993 (PH/ 2 sites), Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970
(VC/ 8 sites), Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 (VŞ/ 5 sites), Rhamno catharticae-
Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (VŞ/ 5 sites), Quercetum
pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (PF/ 6 sites), Carpino
orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (PF/ 4 sites), Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae
Doniţă 1970 (PF/ 10 sites).
Başpunar Reserve
Characteristic for this reserve are the sinuous valleys, frequently bordered by limestone
cliffs, with numerous caves, some of human origin, as well as the nearly exclusive domination of
steppic grasslands and shrubs (Pl. 27b).
Representative species: Scolymus hispanicus (r), Parietaria serbica ssp. lusitanica (+),
Crocus pallasii (r-+/ 4 sites), Dianthus leptopetalus (+/ 2 sites), Jasminium fruticans (1 / 9 sites),
Paliurus spina-christi (+-4/ 10 sites).
sites)
Canaraua Fetei -Iortmac Reserve

From the landscape and geomorphology points of view, the specific of this reserve is confered
by the carstic formations represented by rocky cliffs and caves that border the valley Canaraua Fetei,
as well as the wooded slopes limitrophes to the Iortmac Lake (Pl. 28a).
The reserve represents a typical area from which was described the plant community
Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993, which was only
identified in another site, in the Aliman-Urluia Reserve.
Representative species: Dictamnus albus (r-+/ 3 sites), Jasminium fruticantis (+-3/ 9 sites).
Representative plant communities: Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis Mihai et
al. 1964 (5 sites), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980
(6 sites), Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 sites).
Dumbrăveni-Şipotele Reserve
The landscape and geomorphological aspects specific to the reserve are represented
especially by the Dumbrăveni forest massif, the largest of Southern Dobrogea, that includes
several old-growth stands, as well as by the limestone cliffs with caves and the steppe grasslands
on relatively large areas (Pl. 28b).
Representative species: Asphodeline lutea (r-4, DP; 3, PŞ/ 4 sites), Colchicum triphyllum
(+, P/ 7 sites), Crocus pallasii (r-1, D; r-+, DP; r, PMi/ 4 sites), Dictamnus albus (+, PŞ/ 3 sites),
Goniolimon collinum (+, D / 7 sites), Jasminium fruticans (+-4, D; +-1, DP/ 9 sites).
asphodelinetosum Sanda et al. 1999 (DP, PŞ/ 3 sites), Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (D/ 5 sites), Thymio pannonici-
Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992 (DP/ 7 sites), Carpino orientalis-Quercetum cerris
Oberd. 48 (D/ 4 sites), Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 (D/ 8 sites),
Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 (D / 10 sites), Quercetum pedunculiflorae-
cerris (Morariu 1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (D, DP, PMa/ 6 sites).
Esechioi Reserve
The reserve is one of the few areas of Southern Dobrogea nearly exclusively dominated by
forest habitats, represented mainly by Quercus cerris forests that occur on the more or less steep
slopes that border Bugeac Lake and the valley situated at its southern part (Pl. 29a).
Representative species: Piptatherum virescens (+-1/ 12 sites).
Representative plant communities: Quercetum cerris Georgescu 41 (1 site), Carpino
orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 (4 sites), Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 (6 sites)
Ostrovul Hinog Reserve

The reserve has a complex character of the landscape, in which the component islands can
be observed from the promontory with rocky cliffs and steppe grasslands, area in which
archaeological sites also occur (Pl. 29b).
Representative plant communities: Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 sites),
Ostrovul Pomaştele-Varoş Reserve

The landscape and geomorphological uniqueness in the country of this reserve is confered
mainly by the contrast between the water bodies with islands, respectively the reddish rocky
slopes of the Varoş Hill (Pl. 30a).
Representative species: Moehringia jankae (+, DV/ 1 site), Celtis glabrata (+, DV/ 8 sites),
Colchicum triphyllum (r, DV/ 7 sites).
Representative plant communities: Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et al. 1978
(6 sites), Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 sites).
248 Mihai PETRESCU
Ostrovul Şeica-Fermecat Reserve

The landscape originality of the reserve consists in the combination between the forest,
steppe and wetland habitats, with numerous and large islands, that permanently change their
shape in relation with the water level of the Danube. The individuality of the reserve is confered
by the habitat “Danubian floodplain wooded grasslands” (OCU/ 2 sites), identified in the studied
sites only in the reserve Ostroavele Troina Mare-Balaban, as well as by the habitats “24.32
Vegetated river sand banks” (OCU, OM, OŞe/ 4 sites) - that occur on some of the largest areas in
comparison with the other sites along the Danube, especially at low water levels, “24.21
Unvegetated river gravel banks” (PC/ 8 sites). The natural patrimony is completed by the cultural
one – with the presence of the ruins of a Roman fortress (Pl. 30b, 31a).
Representative species: Dianthus pallens (+, DMz/ 4 sites).
Representative plant communities: Crataegetum danubiale Jurko 1958 (OCU/ 1 site),
Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963 (OM/ 1 site),
Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (3 sites), Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (8 sites),
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (4 sites), Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et
Bolos 1958 (7 sites).
Ostroavele Troina Mare-Balaban Reserve

Among all the studied sites this is the only one in which an island with rocky substrata
(Podul de Piatră) occur, that confers to this reserve an unique character from the geomorphology
and landscape aspects, especially at low water levels. The vegetation has specific features,
mainly due to the habitat “Danubian floodplain wooded grasslands” that was identified
elsewhere only in the Ostroavele Şeica-Fermecat Reserve (Pl. 31b).
Representative plant communities: Populetum nigro-albae Slavnic 1952 (OPP, OB/ 8
sites).
Păcuiul lui Soare-Ostrovul Turcesc Reserve

The unique landscape of this reserve, especially of the Păcuiul lui Soare island, consists in
the combination of nature and culture, represented by the ruins of a Byzantine fortress, invaded
by the luxuriant old-growth forest of elm (Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53), one of the most
representative of this type, among the studied sites (Pl. 32a,b). Similar forests occur also on the
island Ostrovul Turcesc, this being the only area within the studied sites were was identified an
old-growth forest of white and black poplar (Populetum nigro-albae Slavnic 1952).
In the reserve, especially at low levels of the waters, can be found some of the most
representative and large habitats of the type “24.32 Vegetated river sand banks” (OTm/ 4 sites),
represented by the alluvial sand deposits of the island Tămâianu (Aurelia) In the reserve also
occur the habitat “24.31 Unvegetated river gravel banks” (DD/ 8 sites).
Representative species: Corispermum marschallii (+, OTm/ 1 site), Dianthus pallens (+,
DD/ 4 sites), Dictamnus albus (+, DD/ 3 sites).
Representative plant communities: Portulacetum oleracei Felföldy 1942 (OTm/ 3 sites),
Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) Dihoru 1970 (8 sites), Agropyro cristati- Kochietum
prostratae Zólyomi 1958 (8 sites).
Cheile Dobrogei Natural Park

Situated in the oldest geological unit of Romania, Casimcea Plateau, the natural park
represents also at the national level the largest steppe and wooded steppe area on mixed substrata
of green schist and coral reef limestone (Pl. 33a, b). This combination between the two different
geological substrata with the typical relief, together with the specific climatic features explain
the remarkable biodiversity of this protected area.This is the most important carstic area of
Dobrogea Plateau, which includes numerous caves, two of these having an international
importance.
Further on there will be briefly presented aspects regarding this natural park habitats, flora
and vegetation, according to the existent data from the bibliography and proper studies.
Considering that the systematic studies in this area are in an early stage, some aspects that will
be presented have a preliminary character.
Several plant communities identified here are relatively rare within the studied sites, such as
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (Ca/ 5 sites),
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 1974 subas. alyssetosum saxatile (CD,
GD, Ca/ 4 sites), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (Ca/ 9 sites).
Numerous taxa identified in the studied plots are representative for the flora of this park,
having a restricted distribution in other analyzed sites, such as: Colchicum fominii (+-1, CD/ 4
sites), Paeonia tenuifolia (+, CD; +, Ca/ 3 sites), Achilea ochroleuca (2, Gr/ 8 sites), Dianthus
pallens (+, CD/ 4 sites), Euphorbia nicaeensis ssp. cadrilateri (+, Ca/ 9 sites), Euphorbia
nicaeensis ssp. dobrogensis (+, CD/ 9 sites), Goniolimon collinum (+, Ca/ 7 sites), Jasminium
fruticans (+-5, Ca; r, CD/ 9 sites), Paronychia cephalotes (+, Ca; +, CD; +, GD/ 7 sites). Beside
these, within preliminary studies seven rare taxa among the other sites were also identified, such
as: Celtis glabrata, Dictamnus albus, Crocus pallasii, Galanthus elwesii, Minuartia adenotricha,
Scutellaria orientalis, Silene cserei.
The natural park includes the following sectors: Casian (Ca), Cheile Dobrogei (CD), Gura
Dobrogei (GD), Grădina (Gr).
Biotope conditions, landscape value
The natural park is situated within Casimcea Plateau, the oldest area of Romania and one
of the most archaic of the continent, a remnant of the Caledonian orogenesis of Precambrian age
(500 milion years).
The typical rocks for this geological structure are the green schists, overlaped by corral
reef limestone of Jurassic age. The last ones are shaped as spectacular canyons and caves, which
create a unique landscape, at least for Romania.
The termic regime is continental, with an average temperature of 22o in July and 0,6o in
January, the annuals temperature being of 11oC. The average rainfall of 380 mm registers a
maximum value in June and November, and a minimum one in February and August-September.
Within the general steppe climate, the northern slopes have a more favourable microclimate for
the wooded steppe, while the rocky areas of the hill summits are characterized by semi-desert
conditions (Amenajamentul Silvic, O.S.Hârşova, 1999).
Habitats, vegetation
In this natural park occur 2 vegetations zones characteristic for Dobrogea Plateau,
represented by wooded steppe with submediterranean xerotherm forests, respectively the Ponto-
Sarmatic steppe, divided into the loess steppe and petrophyllous steppe, specific for this province
(IVAN 1979; DIHORU, DONIŢĂ 1970).
Concerning the ecosystems diversity, from the 8 groups existing in Europe, according to
Corine Biotopes Project classification, 6 ecosystems are found in this natural park, these being
represented by: shrubs, forests, grasslands, rivers, rocks and screes, archaeological sites
(Europe’s Environment, 1995).
The vegetation diversity is relatively high among the other studied sites, here being
inventoried 12 coenotaxa.
The xerophilous herbaceous vegetation is typical for the loess steppe grasslands (H 34.92)
and includes the plant communities Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (Ca, CD),
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941 (CD, GD), Botriochloetum ischaemi
(Kist. 1937) Pop 1977 (Ca, CD, GD), Artemisio austriacae-Poetum bulbosae Pop 1970 (CD). To
these, there can be added the rocky steppe habitats (H 34.9211), with the highest conservative
value represented by Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 (Ca, CD, Gr),
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud Dihoru (1969) 1970 (Ca, Gr), Sedo hillebrandtii-
Polytrichetum piliferi Horeanu et Mihai 74 subas. alyssetosum saxatile Horeanu et Mihai 1974
250 Mihai PETRESCU
(Ca, CD, GD). The first plant community is the most widespread community of the
petrophyllous steppe, in the park being identified so far by proper studies the two variants
mentioned bellow.
The variant cloritofilum of this plant community is typical for the green schist substrata,
being described for the first time (HOREANU 1976B) also from this area (Târguşor, Gura
Dobrogii, Cheia, Casian and other locations of Casimcea Plateau).
The variant calcofilum (synonymous with the association Agropyro brandzae- Thymetum
zygioidi) occurs on limestone substrates.
Another variant, with Paeonia tenuifolia, quoted (HOREANU 1976B) from the Gura
Dobrogei area, on limestone substrata, is dominated by the vulnerable threatened species
Paeonia tenuifolia (O 1198-a4A) and by Adonis vernalis. This is considered the largest
population of P. tenuifolia of Romania (HOREANU 1976B), having a remarkable conservation
value, as it also shelters other threatened species.
The hydrophilous vegetation was identified on restricted areas along the Casimcea River,
being represented by the plant community Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (H 53.1111/ Ca).
The shrub vegetation occurs on large areas, the most frequent coenotaxa being Pruno
spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (H 31.8B721/ CD, GD), the other plant community
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993 (H
31.8B731/ CD) being rare.
The forest vegetation is mainly represented by the plant community Paeonio peregrinae-
Carpinetum orientalis Doniţă 1970 (H 41.73723/ Ca, CD, GD) and less by Galio dasypodi-
Quercetum pubescentis Doniţă 1970 (H 41.73724/ Ca). The first plant community belongs to the
xerotherm submediterranean forests layer, in this case occurring extrazonal in the steppe zone,
while the second is typical for the wooded steppe.
In this area, the “Dobrogea wooded steppe” habitat is equivalent to the forest-steppe zone,
characterized by an alternation of forest patches and steppe grasslands or rocky areas. The forests
patches or sparse trees belong to the communities Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis
Doniţă 1970 and Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 70. The meadows within this
type of habitat are represented by the plant communities mentioned within the xerophilous
herbaceous vegetation habitats.
The habitat subtype “65.22 Continental bat caves” is represented by two caves, legally
protected, Peştera Liliecilor and “La Adam”, that have an outstanding scientific importance,
being well-known at the international level.
These caves are developed in coral reef limestone, being also known as important
fossiliferous areas, representative for the Mesojurassic fauna (Brachypoda, Cephalopoda,
Porifera etc). Thus, in the “La Adam” cave were discovered 80 fossil species (Amenajamentul
Silvic al O.S. Hârşova, 1999). In the cave Peştera Liliecilor there were identified 20 fossil species
(MOHAN et al. 1993).
The largest of the two caves, Peştera Liliecilor (Bat’s Cave) has 480 m length and shelters
the largest bat colonies of Dobrogea, the most typical for this province being the species
Rhinolophus mehelyi, listed on Annex I of Berne Convention, Resolution 4 /1996. It also shelters
many other rare or/ and endemic species of fauna (MOHAN et al. 1993). In the La Adam cave
there were discovered bones of 65 species of mammals from the Quaternary period, including the
cave bear, mammoth, wild horse etc. The most important of all these findings is a tooth of Homo
sapiens fossilis, from about 100,000 years ago (Amenajamentul Silvic, O. S. Hârşova, 1999).
Threatened species
This natural park is situated in the most important area for the plant diversity of Central
Dobrogea, as here there were identified so far 565 species of higher plants (HOREANU 1973).
One of the main aspects that underlines the importance of this natural park is the high number of
threatened plant species, many of them occurring in Romania only in Dobrogea.
Within the proper studies there were inventoried 32 threatened species among which 5 are
included in the European Red List, while Moehringia jankae (O 1189-a2b) and Campanula
romanica (O 1189-a2b) are considered species of community interest.
Besides these, especially from the Cheile Dobrogei sector of the park, in the bibliography
(HOREANU 1973) are also quoted other 20 taxa included in the National red list: Achillea
chrysanthus, Gagea granatelli, Gagea bulbifera, Gagea szovitzii, Hyacinthella leucophaea,
8.5.3. Natural sites from the coastal area of the Danube Delta Biosphere
Reserve
Because of the many studies on the Danube Delta vegetation, compared with, the few on
the continental Dobrogea, this inventory of the natural heritage of this region was mainly focused
on the threatened species from the coastal area. This area is known as one of the most important
refuges of these threatened species, compared with the wetlands of the Delta, which is relatively
poor in such taxa. Regarding the habitats of the studied area, so far personal data are not
sufficient for their detailed description, like in the case of Dobrogea Plateau, which was the
main study objective of this work.
In the context of the proposals of new special conservation areas within the Delta
Biosphere Reserve and considering also the need to monitor the threatened species, data upon
their distribution and frequency, within well defined sites, are required.
Below there are presented some preliminary results of these studies upon the coastal area
of the Danube Delta Biosphere Reserve in which, during the course of this study 20 threatened
species were identified. For these there was undertaken a preliminary assessment of their
distribution and frequency in different sites of the studied area.
The studied area was divided in 8 sites, as follows: Sulina - Sfântu Gheorghe, Insulele
Sacalin, Ciotica - Perişor, Perişor - Portiţa, Portiţa - Periboina, Periboina - Edighiol (Nord),
Edighiol, Edighiol (Sud) - Vadu.
For every species a general frequency measure consists of the number of sites in which it
was identified, compared with the total number of sites. Another frequency measure considered
is the variation of the species coverage area within each plot. The botanical nomenclature used
and the threat categories at national level are the ones used in the work Red List of Higher Plants
in Romania (OLTEAN et al., 1994). The global threat categories correspond with the European
red list. The data regarding the biogeographic range correspond to the bibliography
(CIOCÂRLAN, 2000).
The 20 identified threatened species are presented below:
Astragalus varius
Family: Leguminosae
Global range: Euras.cont.
National range: Tulcea, Constanţa, Galaţi, Ialomiţa counties
Coverage: +-1
Centaurea arenaria
Family: Compositae
252 Mihai PETRESCU
National threat category: BR

Global range: Pont.-pan.-balc.
National range: Oltenia, Bărăgan, southern Moldavia, Dobrogea
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Ciotica - Perişor (+), Perişor -Portiţa (+-1), Portiţa
Coverage: r-2
Centaurea pontica
Family: Compositae
Global threat category: AE
National threat category: AE
Global range: End.Rom., Tulcea county
National range: Sulina
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r)
Coverage: r
Coverage: +-1
Global range: Pont.- casp.
Sites: Sulina - Sf. Gheorghe (+-3), Insulele Sacalin (r), Portiţa - Periboina (r)
Coverage: r-3
Crambe maritima
Family: Cruciferae
Global range: Atl.
Sites: Ciotica - Perişor (+-3), Perişor - Portiţa (+-3), Portiţa - Periboina (+-3), Periboina -
Coverage: +-3

Family: Gramineae

Global range: Pont.
Sites: Edighiol (Sud) - Vadu (+)
Coverage: +
Eryngium maritimum
Family: Umbelliferae
Global range: Atl.- medit.
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Perişor - Portiţa (+), Portiţa - Periboina (+-1),
Coverage: r-2

Family: Gramineae
Global range: Pont.
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (r-2), Ciotica - Perişor (+-4),
Coverage: +-4

Family: Plumbaginaceae
National threat category: bR
Sites: Edighiol (+-1)
Coverage: +-1
Family: Liliaceae
Global range: Euras. cont.
Coverage: +-1
Onosma arenaria
Family: Boraginaceae
254 Mihai PETRESCU
National threat category: bE

Global range: Eur. cont.
Sites: Ciotica - Perişor (+), Perişor - Portiţa (r), Edighiol (Sud) - Vadu (r-+)
Coverage: r-+

Family: Orchidaceae
Global range: Pont.- pan.
Sites: Edighiol (Sud)-Vadu (+-1)
Coverage: +-1
Periploca graeca
Family: Asclepiadaceae
Sites: Insulele Sacalin (r)
Coverage: r
Petasites spurius
Family: Compositae
Global range: Atl.- pont.
National range: Danube Delta, Brăila county (Mărăraşu)
Sites: Sulina - Sf. Gheorghe (r-2), Ciotica - Perişor (+)
Coverage: r-2
Plantago coronopus
Family: Plantaginaceae
Global range: Atl.-medit.
National range: Danube Delta
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (+-2), Insulele Sacalin (+), Perişor -Portiţa (+)
Coverage: +-2
Family: Gramineae

National range: Dobrogea (rarely ruderal - Poiana Braşov)
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-2), Insulele Sacalin (1), Ciotica - Perişor (+-1), Portiţa
Coverage: r-3
Samolus valerandi
Family: Primulaceae
Global range: Cosm.
National range: Sudul României, Transilvania
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r), Insulele Sacalin (+)
Coverage: r-+
Scolymus hispanicus
Family: Compositae
Sites: Sulina - Sfântu Gheorghe (r-+), Edighiol (Sud) - Vadu (r)
Coverage: r-+
Stachys maritima
Family: Labiatae
Sites: Portiţa - Periboina (r-1)
Coverage: r-1
A large number of the species belong to the rare category (R) - 15 species followed by the
ones from the vulnerable (V) and endangered (E) categories - 2 species.
Within the studied sites there were identified 2 subendemic, one endemic and one
European species.
Concerning the global area it is important to underline the domination of the Pontic species
(Pontic, Pontic-Pannonic-Balkanic, Pontic-Mediterranean, Ponto-Caspic) - 8 species, followed
by the Mediterrnean ones - 4 species, Atlantic (Atlantic, Atlantic-Mediterranean, Atlantic-
Pontic) - 4 species, Continental-Euroasiatic - 2 species, Continental-European - 1 species,
Endemic - 1 species, Cosmopolite - 1 species.
The specific character of the studied area results from the study of national range that
underlines the domination of the species only found in Dobrogea - 11 species (one species only
in Sulina), while the rest also occur in other parts of the country.
The maximum number of threatened species was registered in the site Edighiol (Sud) -
Vadu site (11 species), followed by the sites Sulina - Sfântu Gheorghe (10 species), Portiţa -
256 Mihai PETRESCU
Periboina (7 species), Insulele Sacalin (6 species), Ciotica - Perişor (6 species), Perişor - Portiţa
(6 species), Periboina - Edighiol (Nord) (4 species), Edighiol (3 species).
The data upon the distribution of the taxa in the studied sites indicates as the most frequent
threatened species Leymus racemosus ssp. sabulosus (+-4), that occur in all 8 sites. It is followed
by Centaurea arenaria ssp. odessana (6/8; r-2), Polypogon monspeliensis (6/8, r-3), Crambe
maritima (5/8; +-3), Eryngium maritimum (5/8; r-2), Convolvulus persicus (3/8; r-3), Onosma
arenaria (3/8; r-+), Plantago coronopus (3/8; +-2), Petasites spurius (2/8; r-2), Samolus
Almost half of the studied species (9 species) can be considered endangered at the level of
the studied sites, as they were identified only in one site, such as: Astragalus varius (+-1),
Centaurea pontica (R), Convolvulus lineatus (+-1), Elymus farctus ssp. bessarabicus (+),
Limonium bellidifolium ssp. danubiale (+-1), Merendera sobolifera (+-1), Orchis laxiflora ssp.
elegans (+-1), Periploca graeca (+), Stachys maritima (r-1).
The aspects presented above lead to the following conclusions:
1. The species identified in a single site require priority conservation measures in
comparison with the other threatened taxa, a higher importance being given to those
present a low coverage in most of the sites (r-1).
2. From all studied species, Centaurea pontica, endemic taxa identified only in Sulina, can
be considered as the most threatened, taking into account the low population and the
threats upon the largest part of the habitat, especially through constructions.
3. Most of the studied species occur in the country only in Dobrogea, mostly on the coastal
area, these requiring priority conservation.
4. The priority conservation sites, with a high number of species, are represented by
Edighiol (Sud) - Vadu and Sulina - Sfântu Gheorghe.
5. It is necessary to extend the special conservation areas within the Danube Delta
Biosphere Reserve, preferably in all the coastal area, with priority in the sites: Edighiol
(Sud) - Vadu, Sulina - Sfântu Gheorghe, Portiţa - Periboina, Perişor - Portiţa.
8.6. THREATS
8.6.1. General aspects
Existing references about the threatening factors of the Dobrogea Plateau are very
restricted. Some authors (SANDA, ARCUŞ 1999) consider that the modification of the species
inventory within the Dobrogea phytocoenoses is in general a consequence of biotope and
ecosystems changes, produced by chemical treatments, intensive grazing, and logging of
valuable trees species. This lead to a high ruderalisation of natural vegetation, and partially to a
loss of the phytocoenoses biodiversity.
The main threats for the natural / landscape heritage of the Dobrogea Plateau are the
quarries, construction in natural habitats etc.
8.6.2. Threatening factors within the studied sites and their causes
So far, systematical monitoring for long periods of the threatening factors has not been
undertaken, so the existing data are very scarce and do not allow a rigorous threats evaluation,
especially of the threatening degree for flora and vegetation. In this situation one option to assess
the degree of threat is the preliminary evaluation used in the model from the habitat mapping
task book of the Grands Causses Natural Park (France). This consists of a four level scale in
which the degree of threat can be framed in the following categories: unknown, low, medium,
and high.
Threat assessment is separately done, on groups of habitats for their specific aspects, and
also globally, when the threat is common for all of them.
8.6.2.1. General threats

In this category were included the factors that threaten generally the habitats and species of
the studied sites.
A. Degradation of habitats and landscape
1. The abandoned and active quarries in the studied sites and their neighbourhood can be
considered a medium impact. Thus, even if locally the impact on flora, vegetation and landscape
due to the quarries is high and irreversible, and the total area is relatively important in Dobrogea,
this factor affects a small part of the sites.
2. Fires represent a low impact factor as they are rare, usually affecting reduced areas. Still
they are an important potential danger.
3. Tourism represents generally a low impact threat in most of the studied sites, where it
occur especially in weekend, in springtime or at the beginning of summer. Tourists are
represented mainly by the local population or inhabitants of urban areas of Dobrogea or its
surroundings. Tourist groups that visit the studied sites are rare, in general. Tourism’ impact is
localised to reduced areas generally near springs, rivers, lakes and asphalt roads. Tourists prefer
the forest areas, avoiding the steppe grasslands or dry rocky areas, aspect that should be taken
into account within the design of tourist routes and the regulation of recreation places. Generally,
a problem in the recreation places is the accumulation of litter. Even if the areas are reduced,
tourism has an indirect or potential impact on larger zones, by fire danger or the harvesting of
endangered species from the vicinity of places for recreation.
4. The harvesting of endangered species is a medium intensity factor, the quantities being
important in some reduced areas, generally only in the spring or at the begining of summer,
when the illegal activities threaten only a few species from the much numerous protected taxa.
Endangered species harvesting is undertaken in important quantities for marketing by the
inhabitants of big towns, while the gathering of reduced quantities is generally typical for the
local population and tourists.
The inhabitants of big towns (Galaţi, Brăila, Constanţa, Tulcea and even Bucharest)
generally harvest large quantities of species, which are mainly sold in the markets. This was
observed mainly in the case of Galanthus plicatus, Galanthus elwesii, Nectaroscordum siculum,
Paeonia peregrina and less for Crocus chrysanthus, C. flavus, Crocus reticulatus, Paeonia
tenuifolia, Gymnospermium altaicum, Stipa ucrainica, Fritillaria tenella.
The harvesting, by tourists or locals, in general of reduced quantities of threatened plants
for their aesthetical qualities, is sporadic, having a low impact. In this category, beside the
species mentioned previously, according to the local information and descriptions, some other
threatened species seem to be sporadically picked, such as: Orchis purpurea, Corydalis solida
ssp. slivenensis, Thymus zygioides, Achillea ochroleuca, Campanula romanica, Sempervivum
ruthenicum, Silene compacta. These species would require an eventual confirmation through
harvesting control for longer periods, which practically is very difficult and is not justified due to
the low quantities.
Some other rare species, like for example Pulsatilla balcana, are important, at least locally,
as having a relative biogeography and / or esthetical importance, even though they are not
included in the National red list. Their harvesting can lead to the species’ populations decreasing
or even local extinction.
5. The harvesting of medicinal plants represents a factor with medium intensity. Except
the silver lime tree, medicinal plant species are harvested in low quantities. The impact is
considered medium, not because of the quantities that are collected, considering the very large
resources, but because of the way of harvesting, often not ecological, as lime tree branches are
frequently cut.
a) The harvesting of big quantities for commercial reasons was observed only in the case
of lime tree (Tilia tomentosa) which is harvested by the forestry administration in large
258 Mihai PETRESCU
quantities, mainly in the forest sites of Tulcea County, the wooded pastures often being
preferred.
b) The harvesting of reduced quantities by the local population or tourists for home use,
beside lime tree, refers to other species, such as: Cotinus coggygria, Hypericum perforatum,
Crataegus monogyna, Sambucus nigra, Equisetum sp. etc.
6. The harvesting of edible plants can be considered a low intensity factor because their
quantities, even if they are sometimes important, do not endanger the large populations of these
common species. Thus, Allium ursinum and less Urtica dioica are collected in big quantities for
marketing.
8.6.2.2 Specific threats for the different habitats groups

Within the studied sites some threats are more or less specific for each group of habitats, as
presented below.
I. Mesophyllous Balkanic and xerotherm deciduous forests (sub-Mediterranean and
wooded steppe), floodplain forests
In this cathegory are framed the habitats: 41.1F, 41.2C22, 41.7, 44 (except subtypes
44.814112, 44.921)
A. Biodiversity loss is due to a complex of causes, that will be presented below.
1. Within the forest management, so far, biodiversity conservation was not taken into
account, fact that led to the total or partial loss of oak species from the tree layer, under the
conditions of difficult regeneration of Quercus species in Dobrogea’s dry climate. The impact of
this factor has a medium value, as even the areas with this type of forests have a conservation
value. Thus, except the oak species, most of the species typical for the prime forests still exist.
Within the floodplain forests this impact is low, as usually they are monodominant willow,
poplar or elm forests, with active regeneration, so biodiversity loss, at least in the tree layer, is
less obvious.
2. Decreasing of mature and old growth forests areas and the disappearing of prime forests
are considered generally one of the causes for diversity loss. In this case, the impact is considered
medium, due to the existence of an important part of forests with protection functions, on steep
slopes, which led to the conservation of a larger surface of mature or old forests then in many other
areas of the country, situated at similar altitudes. Within the floodplain forests this factor has a
medium impact as despite the large areas afforested with poplar and willow, on extensive surfaces
there are still natural forest with no (or low) human intervention, and even old-growth forests.
Unfortunately, the total disappearance of prime forests does not allow the existence of models for
the conservative management. In the absence of prime forests, there can be utilised, as a pattern,
the mature forests and especially the oldest ones, that can be considered closer to the natural forests
composition.
3. Afforestation with allochtonous, authocthonous species or one tree species may be
considered as having a low impact, because the respective surfaces are reduced in comparison
with the forests resulted from natural regeneration, in the case of the Balkanic and sub-
Mediterranean forests. The impact is medium for the floodplain forests, as on large areas they
were replaced by poplar or willow plantations. Still the total floodplain forest area within the
studied sites is relatively wide.
B. Modification of the forests spatial structure has mainly the following causes:
1. The creation of structures close to the primeval forests was not, so far, a management
goal. The impact of this factor may be considered high, as most of the forests have an even-aged
structure. This does not considerably modify biodiversity, as we can estimate that the flora
inventory is not significantly different from the primary woods, at least at the landscape level.
2. Afforestation in rows or in terraces creates an artificial spatial structure / landscape, and
leads to the modification of the relief. The impact of these factors on the studied sites is medium
because all the afforestations are made in this manner, within or outside former forested areas.
This also led to the destruction of valuable natural forest, shrub or grassland habitats on
thousands of hectares. Still, these areas are reduced in comparison with the natural habitats area.
3. Illegal cutting of wood material, especially of the oak species, leads to a decrease of the
coverage percentage and/or to changes in the species inventory. The impact is estimated as low,
as these areas are reduced, being situated especially near human settlements or in easy accessible
areas.
II. Xerophyllous, higrophyllous and hidrophyllous shrubs
This category coresponds to the habitats: 31.8B7, 31.8B125, 44.814112, 44.921.
Biodiversity loss is mainly a consequence of these habitat areas decreasing, the invasion of
allochtonous (alien) shrub species (Ailanthus altissima, Morus sp.), by afforestations or (mainly
in the case of wetland shrubs) by man induced fires set on the reedbeds, that can harm the
ligneous key species or herbaceous taxa. The impact is considered low as the areas affected by
these factors is low.
III. Grasslands (xerophyllous, mesophyllous, halophyllous)
These grasslands includ the habitats 15.A211, 15.A2124, 15.A21275, 24.32, 34.92.
A. Modification of the flora inventory through grazing has a low impact in the case of the
more of less reduced areas that are under forestry administration, where grazing is not allowed,
but still it accidentally occurs, especially close to pastures. For the other grasslands from the
studied sites, mostly used as pastures, the impact is considered in general from low to medium,
with the exception of some areas situated close to human settlements or within some communes
with insufficient pasture areas, were this factor has a high intensity. The modification of the flora
inventory consists in the replacement of primary plant communities with secondary ones or in
ruderalisation, respectively the invasion of the phytocoenosis by species with low ecological
value, not representative, characteristic of human degraded ecosystems.
B. Reduction of the area of grassland habitats has a low impact on the saxicolous
grasslands, mainly degraded by quarries, and a medium one for dry grasslands on deeper soils,
more favourable for afforestations, undertaken so far on thousands of hectares. The areas with
still natural grasslands are yet considerably larger than the degraded one.
IV. Higrophyllous and hidrophyllous herbaceous vegetation
The wetland herbaceous vegetation areas were reduced in restricted areas, due to some
works like dykes, draining etc. (ex. Lake Traian, lakes of south-west Dobrogea). This habitat
area was also modified by water level control induced by human interventions, which replaced
the natural flooding regime.
8.7. Management proposals

Within this chapter there will be presented a synthesis of some measures proposed by the
author, that detail and complete the Romanian legislation, these being considered necessary for
the conservation of the heritage of the studied sites.
I. Allowed and forbbidden activities within the natural heritage protection
On the basis of the existing legislation, as well as according to the personal researches and
observations, there were elaborated measures for the proper management of the nature reserves,
national / natural parks, sites of community interest. Within this abstract there will be presented
only a summary of the personal proposals.
Allowed activities
The allowed activities are detailed in the Romanian environment legislation, so there will
be emphasized only the aspects regarding the grazing, that should not exceed one animal / year /
hectare, in order to avoid biodiversity loss within the grasslands. To ensure strict conservation,
260 Mihai PETRESCU
grazing should occur out of the vegetation season, preferably between 1 October and 1 March,
after the reproduction period of the plant and animal species, especially of the threatened ones.
Interdictions
It is mainly necessary to avoid the following activities that are likely to have a negative
impact on protected areas:
- any changing of the land use categories of the natural habitats, including the land
cultivation,
- any building activities, including the crossing of the protected area by pipes, electric
networks and any other types of such construction, water capture, roads
- any concession or rental of the land within the site,
- fencing, except in the situations when conservation objectives require this; the fence
should be only used in the sectors where it is absolutely necessary, in order to reduce the
landscape impact and to ensure unfenced areas for the fauna migration.
- quarrying or any other geological prospection within or in the neighbourhood of the
protected area
- logging in the nature reserves and in the core areas (special conservation areas) of the
national / natural parks
- afforestation, being necessary to allow natural succession and to protect natural habitats
- destruction or degradation of habitats and landscape by any human intervention
- any form of tourism that could infringe the conservation objectives
II. Proposals of regulations regarding the natural and landscape heritage protection
These regulations aim to detail the protection measures presented above as well as the
other such mentions within the Romanian legislation, in order to reduce / eliminated the impact
of human activities on protected areas.
Regulations of the authorising activities. Within the delivering of environment, urban
planning, and construction permits within protected areas or in their vicinity it is necessary to
undertake an inventory, made by specialists, in order to identify eventual protected species or
habitats, in which case it is forbidden to effectuate any works with negative impact.
Regulations regarding the protection of natural and landscape heritage within or outside
of the protected areas. Active management measures should be used only when they are
absolutely necessary, according to the monitoring results, with the approval of the competent
institutions. In general, non-intervention measures are necessary in the habitats that have reached
climax or are close to it. For habitats found in different successional stages, in the case in which
it is required to maintain them in a certain stage, active management measures are necessary, on
scientific basis. In both cases rigorous monitoring is required.
Harvesting of medicinal plants, with the exception of protected species, should be allowed
only in the buffer zones, by respecting the quantities, periods, and methods approved by the
protected areas scientific councils and administrations.
Regulations regarding the ecological corridors. For this category any destruction or
degradation is forbidden. For cases in which it is necessary to cross this corridors with different
types of constructions, their continuity should be ensured above or under the soil level, if
possible.
Pollution regulations. Within protected areas and / or at their boundaries, the pollution for
all the environment components (air, noise, soil, water, visual etc.) should not exceed the
allowed levels for nature reserves. Activities likely to exceed these limits should be maintained
outside the protected area at a distance that would not allow the negative impact to be perceived
at its boundaries. Thus, industrial activities should be forbidden within or in the neighbourhood
of protected areas to avoid pollution and landscape impact.
Construction regulations. Within protected areas any constructions should be forbidden,
with the exception of legal prexistent ones, and of some shelters and arrangements of tourist
paths. Any constructions should be forbidden in the core areas and in the zones with valuable
landscapes, these being only allowed outside the protected areas and their neighbourhood, with
the exception of the strictly necessary tourist arrangements permitted exclusively in the buffer
zones, preferably in less visible locations.
Tourism regulations. Within the protected areas and their neighbourhood only ecotourism
should be allowed (if it is not a threat for the conservation objectives), mainly in the buffer zones
and in a restricted way in the core areas. Tourist itineraries should avoid sensitive areas,
threatened habitats or protected species habitats. Information panels should be located preferably
at the protected area boundaries, and less inside it, in order to avoid landscape impact. Camping
should be forbidden in the core areas, except for emergency situations.
Waste material regulations. Within the protected areas and their neighbourhood any
deposal of waste materials is forbidden, the visitors and the managers of the tourist hotels
/chalets being obliged to evacuate them outside the protected area, only in proper locations.
III. Proposal of regulations regarding the forestry activities
For biodiversity conservation it is necessary to preserve the following forest plant
communities: endemic for certain regions and / or at the national level; rare and / or close to
extinction, protected or not by national or international legislation; habitats of threatened species;
fragile-forests in extreme biotopes, with difficult natural regeneration; relictary forests; old-
growth forests (including the oak stands of over 100 years old); forests that shelter threatened
species.
In the case of the forests that cannot be excluded from logging, it is necessary to allow
their cutting only if the seedlings composition can ensure their recovery exclusively through
natural regeneration, the covering percentages of the tree species, especially oak ones, being
about the same with the former ones. In forestry regulations should be stipulated that it is not
compulsory to log stands that had reached the maximum forestry exploitation age, considering
that biodiversity increases with the age of the forest and in the case of non-intervention or low
intervention.
Beside these measures, the following actions should be forbidden, within or outside the
protected areas:
- afforestation within steppe grasslands, wooded grasslands, unproductive grounds (rocky
areas, creeks, sands etc.), protected habitats.
- afforestation within core areas, this being allowed only in the buffer zone on human
disturbed grounds, by using exclusively local species.
It is necessary to elaborate a complete inventory of the forest stands with protected
habitats.Within buffer zones it is necessary to adopt a special conservation regime for the natural
and close to natural stands, by avoiding any forestry interventions, the use of chemical substances
etc. For the stands in which the key species of the natural type of forest are completely eliminated,
there can be undertaken forestry works of low intensity, by avoiding afforestation in order not to
increase the human modification of their composition.
In the stands with low coverage that have the tendency to reduce the threatened species
populations from the herbaceous layer, the trees should be eliminated without damaging them or
their root system.
To avoid hydrological changes to the forest vegetation limitrophe in wetland protected
areas, there should be no logging between 100 m and 500 m from the wetland limit. In the zones
with variable water level the area exempt from logging should be at least equal to the area of the
wetland at the maximum water level.
In the core areas of ornithological protected areas any forestry practices, the use of
chemical substances, tourism, and other activities that could degrade the habitats or disturb the
bird species are forbidden. It is necessary to conserve representative stands of minimum 0.5-1 ha
for 10 ha of logged forest, to conserve this vital habitats for many species, especially birds of
prey. It is preferable to group together several such stands for a maximum area of 100 ha, in
262 Mihai PETRESCU
order to ensure their uniform distribution. It is also recommended to exclude from logging any
tree in which there were identified nests, as well as the keeping of at least one dead tree per
hectare.
Within stands resulting from afforestations with alien species, it is preferable to eliminate
these taxa through natural succession, which is the optimal solution, especially in the core areas.
In the buffer zones, or in special situations, in the case in which under this alien species there is a
proper natural regeneration, their gradual logging becomes necessary. If before the afforestation
the previous habitat was a grassland or shrub one (especially for protected habitats), it is
necessary to recover it.
BIBLIOGRAFIE
Anderson, S., 2002, Identifying Important Plant Areas, Plantlife International.

Călinescu, R., 1969, Biogeografia României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
Ciocârlan, V., 2000, Flora ilustrată a României, Ed.Ceres, Bucureşti.
Conea, A., 1970, Formaţiuni cuaternare în Dobrogea, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Coteţ, P.; Popovici, I., 1972, Judeţul Tulcea, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Coteţ, P., 1973, Geomorfologia României, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Cuzic, V.; Petrescu, M., 2006, Studiul avifaunei şi habitatelor din Podişul Dobrogean în scopul
dezvoltării reţelei de arii protejate, Delta Dunării III, 153-164.
Dămăceanu,C.; Leandru, V.; Ceuca, G., 1964, Cercetări privind ameliorarea pădurilor
degradate din nordul Dobrogei, Editura Agro-Silvică, Bucureşti.
Devilliers, P.; Devilliers-Terschuren, J.; Linden, C.V., 1996, Palearctic habitats. PHYSIS Data
Base, Royal Belgian Institute of Natural Sciences.
Dihoru, Gh., 1962, Insula de fagi din Dobrogea, Natura, seria Biologie 3, Bucureşti, 49-52.
Dihoru, Gh.; Doniţă, N., 1970, Flora şi vegetaţia Podişului Babadag, Ed. Academiei R.S.R, Bucureşti.
Doniţă, N.; Chiriţă, C.; Stănescu, V. (coordonatori), 1990, Tipuri de ecosisteme forestiere din
România, I.C.A.S. Bucureşti.
Doniţă, N.; Ivan, D.; Coldea, Gh.; Sanda, V.; Popescu, A.; Chifu, Th.; Păucă-Comănescu, M.;
Mititelu, D.; Boşcaiu, N., 1992, Vegetaţia României, Ed. Tehnică Agricolă,
Bucureşti.
Doniţă, N.; Popescu, A.; Paucă-Comănescu, M.; Mihăilescu, S.; Biriş, I.-A., 2005, Habitatele din
România, Ed. Tehnică Silvică, Bucureşti.
Filipaşcu, A., 1976, Omul şi fauna dobrogeană de-a lungul secolelor, Ocrotirea naturii
dobrogene, Cluj-Napoca, 24-40.
Florea, N.; Munteanu, I.; Rapaport, C.; Chiţu, C.; Opriş, M., 1978, Geografia solurilor
României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
Grinţescu, G., 1927, Crearea legală a primei rezervaţiuni a naturei, Institutul de Arte Grafice
Eminescu, Bucureşti.
Ivan, D., 1979, Fitocenologie şi vegetaţia R.S.R., Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Horeanu, Cl., 1973, Aspecte floristice de la Cheia (Dobrogea), Ocrotirea naturii şi a mediului
înconjurător, Bucureşti, t.17, nr.1, 83-88.
Horeanu, Cl., 1976A, Propuneri pentru înfiinţarea unor noi rezervaţii în Podişul Casimcea,
Ocrotirea naturii dobrogene, Cluj Napoca, 158-165.
Horeanu, Cl., 1976B, Vegetaţia pajiştilor xerofile din Podişul Casimcea, Peuce V, Tulcea, 335-
346.
Horeanu, Cl., 1976C, Vegetaţia lemnoasă din Podişul Casimcea, Peuce V, Tulcea, 347-355.
Jackus, P., 1961, Die phytozonologischen Verhalt nisse der Flaumeichen Buschvalder
Sudostmitteleuropas, Budapesta.
Marcu, M., 1983, Meteorologie şi climatologie forestieră, Ed. Ceres, Bucureşti.
Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M., 1993, Rezervaţii şi monumente ale naturii din
România, Casa de Editură şi Comerţ „Scaiul”, Bucureşti.
Mutihac., V.; Ionesi, L., 1974, Geologia României, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Mutihac, V., 1990, Structura geologică a teritoriului României, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Oaie, Gh., 1993, Necesitatea protejării urmelor de activitate organică de vârstă precambrian
superior din cadrul seriei şisturilor verzi din Dobrogea centrală, Ocrotirea naturii
şi a mediului înconjurător, t. 37, nr.2, Bucureşti, 133-138.
270 Mihai PETRESCU
Oltean, M.; Negrean, G.; Popescu, A.; Roman, N.; Dihoru, Gh.; Sanda, V.; Mihăilescu, S., 1994,
Lista roşie a plantelor superioare din România, Studii, sinteze, documentaţii de
ecologie, partea I, Bucureşti.
Oncescu, N., 1965, Geologia României, Ediţia a III-a, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Paşcovschi, S., 1967, Succesiunea speciilor forestiere, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti.
Petrescu, M., 1994, Necesitatea protejării Munţilor Măcin ca zonă complementară Deltei
Dunării în conservarea patrimoniului natural din nordul Dobrogei, Analele
ştiinţifice ale Institutului Delta Dunării, III, Tulcea, 121-128.
Petrescu, M., 1995, Proiectul rezervaţiei naturale Vârful Secaru, judeţul Tulcea, Naturalia,
Studii şi cercetări, Piteşti, 129 - 133.
Petrescu, M., 1996A, Măcin Mountains Natural Park Project, an alternative for the sustainable
development in Tulcea County-Romania, Proceedings of the II International
Congress on Environmental Education, Ed. Universidad Complutense de
Madrid, 371-377.
Petrescu, M., 1996B, The assessment of the national and international importance of Măcin
Mountains National Park as a future protected area, Ocrotirea naturii şi a
mediului înconjurător, t.30, nr. 1-2, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 47-53.
Petrescu, M., 2000A, Das Măcin Gebirge-Flora und Vegetation, Carinthia II, Klagenfurt, 87-101.
Petrescu, M., 2000B, Étude comparative de certaines associations végétales forestières du
Portugal et de la région de la Dobroudja (Roumanie), Arkeos 9, Instituto
Politecnico de Tomar, 59-83.
Petrescu, M., 2000-2001, Contribuţii la cunoaşterea răspândirii şi cenologiei speciei Celtis
glabrata Stev. în Dobrogea, Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător, t.44-
45, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 75-83.
Petrescu, M., 2004A, Contribuţii la cunoaşterea răspândirii în Dobrogea a unor specii de plante
ameninţate cu dispariţia, Delta Dunării II, Tulcea, 59-69.
Petrescu, M., 2004B, Cercetări privind biodiversitatea unor ecosisteme forestiere din Dobrogea
de Nord, Ed. Nereamia Napocae, Tulcea.
Petrescu, M. (sub tipar), Characterization of two new habitats from Dobrogea Plateau-
Romania, Revue de Biologie, Bucureşti.
Petrescu, M.; Panait, V., 2001, Geomorphological sector (Tulcea, Romania), Monitoring of
European drainage basins, Europrint - Rovigo-Italy, 137 139.
Petrescu, M., Cuzic, V., Panait, V., 2006, Situl „Horstul Dobrogean”, Delta Dunării III, Tulcea,
41-57.
Petrescu, M., Dinu, C., Cuzic, V., Panait, V., 2006, Arii protejate din Dobrogea propuse de
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Delta Dunării III, Tulcea, 25-40.
Popescu-Zeletin, I. (sub redacţia), 1971, Cercetări ecologice în Podişul Babadag, Ed. Academiei
R.S.R., Bucureşti.
Popovici, I., Grigore, M., Marin, I., Velcea, I., 1984, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Sanda, V., 1998, Conspectul florei cormofitelor spontane din România, Acta Botanica Horti
Bucurestiensis, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti.
Sanda, V.; Arcus, M., 1999, Sintaxonomia grupărilor vegetale din Dobrogea şi Delta Dunării,
Ed. Cultura, Piteşti.
Sanda, V., 2002, Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România, Ed. Vergiliu,
Bucureşti.
Sanda, V.; Popescu, A.; Stanciu, D.A., 2001, Structura cenotică şi caracterizarea ecologică a
fitocenozelor din România, Ed. CONPHIS
Săvulescu, T. (coordonator), 1976, Flora R.S.R., I-XIII, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.
Târziu, D., 1997, Staţiuni forestiere, Ed. Ceres, Bucureşti.
Tufescu, V., 1974, România, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Babadag, UPVI, 1995.

*** Amenajamentul silvic al O.S. Băneasa, 1996.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Cerna, U.P. I Cârjelari, 2002.
*** Amenajamentul silvic al O.S.Ciucurova, UPI, 1994 / 1995.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Ciucurova, UPIII, 1994.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Hârşova, 1999.
*** Amenajamentul silvic al ICAS - Staţiunea Tulcea, UPI, 1995.
*** Amenajamentul silvic al O.S.Niculiţel, UPI.
*** Amenajamentul silvic al O.S., Niculiţel, UPIV, 2002.
*** Amenajamentul silvic al O.S., Niculiţel, UP V, 1993.
*** Amenajamentul silvic al O.S. Niculiţel, UPVI, 2002.
*** Council Directive 92 / 43 / EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and
of wild fauna and flora, Council of the European Communities.
*** Convention on the Conservation of wildlife and natural habitats of Europe, adopted in Berne
on the 19 September 1979.
*** Enciclopedia geografică a României, 1982, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
*** European Red List of Globally Threatened Animals and Plants (D46) - United Nations, New
York, 1991.
*** Europe’s Environment, European Environment Agency, Copenhaga, 1995.
*** HGR nr. 525 /1996.
*** HG nr. 230 /2003, M.O. 190 /26.03.2003.
*** HG nr. 2151 /2004, M.O. 38 /12.01.2005.
***Interpretation Manual of European Union Habitats, EUR 25, European Comission, DG
Environment, 2003.
***Important Bird Areas in Europe, II, Birdlife Conservation Series No. 8, Birdlife
International.
*** Legea 462 /2001, M.O. 433, partea I /2.08.2001.
*** Legea 13 /1993, M.O. 62 /25.03.1993.
*** Legea 26 /1996, M.O. 93 /8.05.1996.
*** Legea 5 /2000, M.O. 152 /12.04.2000.
*** Legea 31 /2000, M.O. 144/6.04.2000.
*** Legea 451 /2002, M.O. 536/23.07.2002.
*** Legea 265 /2006, M.O. 586 /6.07.2006.
*** Legea 345 /2006, M.O. 650 /27.07.2006.
*** Manuel d’Interpretation des Habitats de l’Union Européene, EUR 15, Comité Habitats,
1996.
*** Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5/2000, aprobate prin Ordinul nr.1652
/31-10-2000 al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
*** Ordinul nr. 552 /26.08.2003, M.O. nr. 648/11.09.2003.
*** Ordinul nr.1198 /2005, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, M.O. 1097 /6.12.2005.
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 78 /2000, M.O. 283, partea I /22.06.2000.
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 236 /2000, M.O. 625, partea I /4.12.2000, modificată
prin: Legea 462 /2001; Ordinul 1198 /2005; Legea 345 /2006.
*** Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 195 /2005, M.O. 1.196, partea I /30.12.2005, modificată
prin Legea 265 /2006.
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Beidaud, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Casimcea, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Cerna, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Dorobanţu, 1990
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Horia, 1986
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Izvoarele, 1988
272 Mihai PETRESCU
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Jurilovca, 1988

*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Mahmudia, 1986
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Mihail Kogălniceanu, 1986
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Niculiţel, 1987.
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Peceneaga, 1989
*** Registrul cadastral al parcelelor, comuna Sarichioi, 1987
Materiale cartografice:
Mirăuţă, E., Ştefan, A., Roşu, E., Szasz, L., Nedelcu, L., Harta geologică a Dobrogei de Nord,
Sc1: 100.000.
*** Harta judeţului Tulcea, Sc. 1:100.000, 1985.
*** Harta judeţului Constanţa, Sc. 1: 100.000, 1971.
ABREVIERI ŞI SITURI NATURALE STUDIATE / ABBREVIATIONS AND

STUDIED NATURAL SITES
a… - anexa …/ annex
alin. – alineat / paragraph
art. - articol de lege / law article
EUR 15 - Manualul de interpretare al habitatelor din UE (Manuel d’Interpretation des Habitats
de l’Union Européene, EUR 15, Comité Habitats, 1996)
EUR 25 - Manualul de interpretare al habitatelor din UE (Interpretation Manual of European
Union Habitats, EUR 25, European Comission, DG Environment, 2003)
Fig. - figura / figure
lit. - literă (de lege) / law letter
lre - Lista roşie europeană / European red list (European Red List of Globally Threatened
Animals and Plants -D46, United Nations, New York, 1991)
lrn - Lista roşie naţională / National red list (Lista Roşie a plantelor superioare din România,
Oltean, M. et al., Studii, sinteze, documentaţii de ecologie, partea I, 1994).
H - habitat
HD - Directiva Habitate (Habitat Directive: Council Directive 92 / 43 / EEC of 21 May 1992 on
the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora, Council of the European
Communities)
HG - Hotărâre de Guvern / Goverment Decision
ICEM - Institutul de Cercetări Eco - Muzeale Tulcea / Eco - Museal Research Institute of Tulcea
L - lege / law
O - ordin / order
O 1198 - Ordin 1198 / 2005 / Order 1198 / 2005
O.S. - ocol silvic / forestry management unit
OUG - Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului / Government Urgent Ordonnance
Pl. - planşă / plate
PHYSIS - baza de date PHYSIS / PHYSIS data base
SCI - sit de importanţă comunitară/ site of community interest
u.a. - unitate amenajistică / forestry unit
U.P. - unitate de producţie / forestry production unit
! denumire habitat - habitat protejat prin Rezoluţia 4 /1996 - Convenţia privind Conservarea
vieţii sălbatice şi habitatelor naturale din Europa / habitat protected by the Resolution
4/1996 of the Berne Convention
denumire sit - specia inventariată în situl respectiv este identificată în afara releveelor / the
species was identified outside the plots, with the respective coverage
Areal / Biogeographic range

Euras.-cont.= eurasiatic-continental / Eurasiatic-continental
Pont.- pan. - balc. = pontic-panonic-balcanic / Pontic-Pannonic-Balkanic
End.Rom. - jud. Tulcea = endemic pentru România-judeţul Tulcea / endemic for Romania-
Tulcea County
Pont.-medit. = pontic-mediteranean / Pontic-Mediterranean
Pont.-casp. = pontic-caspic / Pontic-Caspic
Atl.=atlantic / Atlantic
Pont.=pontic / Pontic
264 Mihai PETRESCU
Atl.-medit. = atlantic-mediteranean / Atlantic-Mediterranean

Pont.-medit.= pontic-mediteranean / Pontic-Mediterranean
Eur.-cont. = european-continental / European-continental
Pont.-pan.= pontic-panonic / Pontic-Pannonic
Medit. = mediteranean / Mediterranean
Atl.-pont.= atlantic-pontic / Atlantic-Pontic
Cosm. = cosmopolit / Cosmopolite
Categorii de ameninţare-Cod de endemism / Threat categories-Endemism codes

E Pericilitat / Endangered
V Vulnerabil / Vulnerable
R Rar / Rare
A Endemic / Endemic
b Subendemic / Subendemic
B Taxon european / European taxa.
Indici de abundenţă-dominanţă / abundance-dominance indices:

r - < 5 exemplare / releveu, cu acoperire neglijabilă / < 5 individuals / plot, with negligible
coverage
+ - ≤ 1 % acoperire / ≤ 1 % coverage
Situri naturale studiate / Studied natural sites

CL – judeţul Călăraşi
CT – judeţul Constanţa
IL – judeţul Ialomiţa
TL – judeţul Tulcea
Observaţie: Împărţirea teritorial-administrativă este realizată conform hărţilor judeţelor
Tulcea (anul 1985) şi Constanţa (anul 1971), sc.1:100.000. Pentru judeţele Ialomiţa şi Călăraşi
a fost utilizată lucrarea Enciclopedia geografică a României,1982. Este necesară o actualizare a
împărţirii teritorial - administrative, proces aflat în curs.
Teritoriile administrative ale comunelor şi oraşelor incluse în situl Horstul Dobrogean în
forma menţionată în această listă nu includ şi suprafeţele din ariile protejate componente
(constituite sau propuse), ce sunt menţionate separat.
A - Adâncata (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia, com. Aliman
Ar - Arleanca (TL) - rezervaţie naturală propusă inclusă în situl Horstul Dobrogean, com. Slava
Cercheză
B - Beidaud (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Beidaud
Ba - Başpunar (CT) - rezervaţie naturală propusă, com. Independenţa, Deleni; include rezervaţia
Pereţii calcaroşi de la Petroşani, constituită prin L 5 /2000.
C - Casimcea (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Ca - Casian – sit natural ce reprezintă zona dintre Cheile Dobrogei şi Gura Dobrogei inclusă în
Parcul Natural Cheile Dobrogei (arie protejată propusă), com. Târguşor
cB - comuna Baia (TL)
cB-PCa - teritoriul administrativ al comunei Baia inclus în sectorul Podişul Casimcei din situl
Horstul Dobrogean
cC - comuna Casimcea (TL)
cC-PCa - teritoriul administrativ al comunei Casimcea inclus în în sectorul Podişul Casimcei din
cCe - comuna Cerna (TL)
cCe-PNMM - teritoriul administrativ al comunei Cerna inclus în Parcul Naţional Munţii
Măcinului
cD - comuna Dorobanţu (TL)
cD-PCa - teritoriul administrativ al comunei Dorobanţu inclus în sectorul Podişul Casimcei din
cF - comuna Frecăţei (TL)
cF-DT - teritoriul administrativ al comunei Frecăţei inclus în sectorul Dealurile Tulcei din situl
Horstul Dobrogean
cG - comuna Greci (TL)
cG-PNMM - teritoriul administrativ al comunei Greci inclus în Parcul Naţional Munţii
Măcinului
cHm - comuna Hamcearca (TL)
cHm-MMS - teritoriul administrativ al comunei Hamcearca, inclus în sectorul Munţii Măcinului
Sud din situl Horstul Dobrogean
cH - comuna Horia (TL)
cH-PB - teritoriul administrativ al comunei Horia inclus în sectorul Podişul Babadag din situl
Horstul Dobrogean
cH-PN - teritoriul administrativ al comunei Horia inclus în sectorul Podişul Niculiţelului din situl
Horstul Dobrogean
cI - comuna Izvoarele (TL)
cI-PN - teritoriul administrativ al comunei Izvoarele inclus în sectorul Podişul Niculiţelului, situl
Horstul Dobrogean
cL - comuna Luncaviţa (TL)
cL-PN - teritoriul administrativ al comunei Luncaviţa inclus în sectorul Podişul Niculiţelului din
cPe - comuna Peceneaga (TL)
cPe-PCa - teritoriul administrativ al comunei Peceneaga inclus în sectorul Podişul Casimcei din
cS - comuna Sarichioi (TL)
cS-PB - teritoriul administrativ al comunei Sarichioi inclus în sectorul Podişul Babadag din situl
Horstul Dobrogean
cSC - comuna Slava Chercheză (TL)
cSC-PB - teritoriul administrativ al comunei Slava Cercheză inclus în sectorul Podişul Babadag
din situl Horstul Dobrogean
cSo - comuna Somova (TL)
cSo-DT - teritoriul administrativ al comunei Somova inclus în sectorul Dealurile Tulcei din situl
Horstul Dobrogean
CD - Cheile Dobrogei (CT) - rezervaţie naturală constituită prin L5 /2000, inclusă în Parcul
Natural Cheile Dobrogei (arie protejată propusă), com. Târguşor, include rezervaţia
naturală Recifii jurasici Cheia (L 5 /2000)
CF - Canaraua Fetii-Iortmac (CT) - rezervaţie naturală propusă, com. Lipniţa, Oltina, Băneasa,
include rezervaţia Pădurea Canaraua Fetii (L 5 /2000)
CM - Coşaru Mare (TL) - rezervaţie naturală propusă inclusă în situl Horstul Dobrogean, com.
Slava Cercheză
CMVE - Celea Mare-Valea lui Ene (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004,
oraşul Hârşova
266 Mihai PETRESCU
CoM - Colţanii Mari (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Casimcea
CP - Chervant-Priopcea (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Cerna
CT - Carasan-Teke (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Izvoarele
D - Pădurea Dumbrăveni (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Independenţa (Dumbrăveni), Deleni
DB - Dealurile Beştepe (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com.
Mahmudia (Beştepe)
DBu - Dealul Bujorului (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Nalbant, Ciucurova
DC - Dealul Caratepe (TL) - rezervaţia naturală propusă, com. Nalbant
DCI - Dealul Călugăru-Iancina (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com.
Jurilovca
DD - Dealul Dervent (CT) - rezervaţia propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc, com.
Lipniţa
DDt - Dealul Deniztepe (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Mihail
Kogălniceanu
DG - Dealul Ghiunghiurmez (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
DI - Dealul Izvorului (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Nalbant, Mihai Bravu
DL - Dealul Lung (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Slava Cercheză
DM - Dealul Mândreşti (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Niculiţel
DMz - Dealul Muzait (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Aliman
DP - canaralele dintre Pădurea Dumbrăveni şi Poieniţa (CT) - rezervaţia naturală propusă
Dumbrăveni-Şipotele, com. Deleni
DS - Dealul Sarica (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Niculiţel, Frecăţei
DT - Dealurile Tulcei (TL) - sectorul Dealurile Tulcei din cadrul sitului Horstul Dobrogean
DV - Dealul Varoş (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Pomaştele-Varoş, oraşul
Hârşova
E - Edirlen (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Frecăţei, Izvoarele
En - Enisala (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Sarichioi
Es - Esechioi (CT) - rezervaţie naturală propusă Pădurea Esechioi, com. Ostrov, include
rezervaţia Pădurea Esechioi constituită prin L 5 /2000
FMa - Fântâna Mare (TL) - rezervaţie constituită prin L 5 /2000, com. Slava Cercheză
GD - Gura Dobrogei (CT) – sit natural inclus în Parcul Natural Cheile Dobrogei (arie protejată
propusă), com. Târguşor, include peşterile Gura Dobrogei şi La Adam (L 5 /2000)
Gr - Grădina (CT) - sit natural inclus în Parcul Natural Cheile Dobrogei (arie protejată propusă),
com. Târguşor
KT - Korum Tarla (TL) - rezervaţie constituită prin L 5 /2000, oraşul Babadag
LB - Lacul Bugeac (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Ostrov
LD - Lacul Dunăreni (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Aliman,
Ion Corvin
LMN - „La Monument”-Niculiţel (TL) - rezervaţie naturală propusă, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Niculiţel
LO - Lacul Oltina (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Oltina
LT - Lacul Traian (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Cerna
LV - Lacul Vederoasa (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Aliman
M - Măgurele (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Topolog
MC - Muntele Consul (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl
Horstul Dobrogean, com. Izvoarele, Horia
MCI - Muchiile Cernei-Iaila (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
situl Horstul Dobrogean, com. Cerna, Dorobanţu
MCO - Mânăstirea Cocoş (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
situl Horstul Dobrogean, com. Niculiţel
MMS - sectorul Munţii Măcinului-Sud (TL) din cadrul sitului Horstul Dobrogean
oB - oraşul Babadag
oB-PB - teritoriul administrativ al oraşului Babadag, inclus în sectorulPodişul Babadag din situl
Horstul Dobrogean
OB - Ostrovul Balaban (IL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Troina Mare-Balaban, com.
Făcăeni
OCU - Ostrovul Ceacâru-Uzunada (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-
Fermecat, com. Aliman
OF - Ostrovul Fermecat (CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Borcea
OFs - Ostrovul Fasolele (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Troina Mare-Balaban,
com. Seimeni
OH - Ostrovul Hinog (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostrovul Hinog, com. Rasova, oraşul
Cernavodă
oM – oraşul Măcin (TL)
oM-PNMM - teritoriul administrativ al oraşului Măcin, inclus în Parcul Naţional Munţii
Măcinului (TL)
OM - Ostrovul Marinaru (CT, CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat,
com. Borcea, jud Călăraşi; com. Aliman, jud. Constanţa
OMi - Ostrovul Mic (sau Ostrovul Cochirleni)(CT) - rezervaţia naturală propusă Ostrovul Hinog,
com. Rasova
OPi - Ostrovul Pisicu (CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc,
com. Unirea
OPP - Ostrovul Podul de Piatră (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Troina Mare-
Balaban, com. Topalu
OPPZ - Ostrovul Pomaştele-Puiul Zătoacei (CT, IL) - rezervaţia naturală propusă Pomaştele-
Varoş, oraşul Hârşova, jud. Constanţa; com. Făcăeni, jud. Ialomiţa
OPS - Ostrovul Păcuiul lui Soare (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui
OS - Ostrovul Scurtu (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc,
com. Lipniţa
OŞe - Ostrovul Şeica (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Aliman
OT - Ostrovul Turcesc (CL) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc,
com. Unirea
OTm - Ostrovul Tămâianu (Aurelia) (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Păcuiul lui
OV - Ostrovul Varoş (CT, IL) - rezervaţia naturală propusă Pomaştele-Varoş, oraşul Hârşova,
jud. Constanţa; com. Făcăeni, jud. Ialomiţa
P - Poieniţa - pajiştile stepice din zona Poieniţa (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-
268 Mihai PETRESCU
Pe - Peceneaga (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Peceneaga
PB – sectorul Podişul Babadag din cadrul sectorului Podişurilor Babadag-Casimcea, inclus în
PBC - Pădurea Babadag-Codru (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004,
inclusă în situl Horstul Dobrogean, oraşul Babadag
PBt - Pădurea Bratca (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Oltina
PC - Pădurea Carasan (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostroavele Şeica-Fermecat, com.
Aliman
PCa – sectorul Podişul Casimcei din cadrul sectorului Podişurilor Babadag-Casimcea, inclus în
PCe - Pădurea Cetate (CT) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, com. Oltina
PF - Pădurea Floriile (Pădurea Decebal) (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia, com.
Aliman
PH - Peştera Hoţilor (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia, com. Aliman
PMa - Pădurea Poieniţa Mare (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Deleni
PMi - Pădurea Poieniţa Mică (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Deleni
PN - sectorul Podişul Niculiţelului din cadrul sitului Horstul Dobrogean (TL)
PNCD - Parcul Natural Cheile Dobrogei (CT) - arie protejată propusă
PNMM - Parcul Naţional Munţii Măcinului (TL) - arie protejată constituită prin L 5 /2000
PŞ - Pădurea Şipotele (Pădurea Ierbosu) (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-
Pt - Petroşani (pajiştile stepice) (CT) - rezervaţia naturală propusă Dumbrăveni-Şipotele, com.
Deleni
PVT - Promontoriul Valul lui Traian (CT) - rezervaţia naturală propusă Ostrovul Hinog, com.
Rasova
R - Războieni (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
T - Troesmis (TL) - rezervaţie naturală propusă, com. Turcoaia
Tb - Taşburun (TL) - sit natural, com. Jurilovca
U - Uspenia (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Slava Cercheză
VC - Valea Comorilor (inclusiv Dealul lui Pleaşcă) (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-
Urluia, com. Aliman
VF - Valea Fagilor (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în Parcul
Naţional Munţii Măcinului, com. Luncaviţa
VM - Valea Mahomencea (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
situl Horstul Dobrogean, com. Casimcea
VO - Valea Oilor (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Nalbant
VOs - Valea Ostrovului (TL) - rezervaţie naturală constituită prin HG 2151 /2004, inclusă în
VSe - Vârful Secaru (TL) - rezervaţie naturală constituită prin L 5 /2000, inclusă în situl Horstul
Dobrogean, com. Ciucurova
VŞ - Valea Şarpu (inclusiv Pădurea Aliman) (CT) - rezervaţia naturală propusă Aliman-Urluia,
com. Aliman, include rezervaţia Locul fosilifer Aliman (L 5 /2000)
Anexa 1
Specii de plante ameninţate din siturile studiate în Dobrogea şi Delta Dunării
Categorii
Nr. ameninţare Număr Acoperirea / Distribuţia
Specii de importanţă internaţională
1 A-V B-V/R Agropyron brandzae 21 +, CoM; 1, CD; r-2, Ca; +, oM-PNMM; 1, CM;
+, En; +, DS; 1-2, PBC; 1-2, VM; 2-3, CP;
+, DCI; r-2, MCI; 1-2, DI; 2-3, cB-PCa; 3, Pe;
2, DB; 3, D; 1, LMN; +, MC; +-1, CT; 4, DG;
1, C
2 A-V A-V/R Campanula romanica +, cHm-MMS; +, En; +-1, B; r-+, MC; r-1, CD,
(O 1198-a2b, a3A; R6) 22 +-1, DS; +, CP; +-1, DDt; +-1, LMN; 1, DG;
+-1, Ca; +, E; +, CT; +, CMVE; +-1, VM; +-1,
CoM; +, R; +-1, oM-PNMM; +, cG-PNMM;
1, C; +-1, GD; r-1, CD
3 V BR Colchicum fominii (R6) 4 r, DG; +-1, VM; +, CoM; r, CD
4 V B-V/R Dianthus nardiformis 21 r-1, VM; +, cHm-MMS; +, C; r-2, MC; r-+,
DB; +, CP; +, oM-PNMM; +-1, M; +, cG-
PNMM; +, En; +, B; +-1, DI; +-1, Pe; +, cPe-
PCa; +-1; LMN; r-+, DG; +-1, CoM; +, Ca;
+, CD; +-1, DS; +, CT;
5 V R Galanthus plicatus 8 +-1, CT; +, DS; 1, E; +-1, LMN; +-1, MCO; r,
PBC; +, VO; +, VSe; +, cCe-PNMM; +, DS;
6 - V Marsilea quadrifolia (O 1 3, LO
1198-a2b, a3A; DH,
R6)
7 V bR Moehringia grisebachii 16 r-1, MC; +-1, CP; 1, cPe-PCa; +-1, cG-PNMM;
1, oM-PNMM; 1, Pe; 1, B; +, DG; +, C; 1,
CoM; +, CD; +-1, Ca; +, CT; +, E; +, R; +,
cHm-MMS;
8 V bR Moehringia jankae 1 +, DV
(O1198-a2b, a3A)
9 V/I V/R Ornithogalum 7 +, CT; +, DI; +, MCO; +, Pe; r, DCI; +,
amphibolum CMVE; +, En
10 - V/R Paeonia tenuifolia 3 +, CD; +-1, CT; +, Ca
(O1198-a3B; R6)
11 - R Ruscus aculeatus 2 +, PBt; 1, PCe
(O1198-a4A; DH-a V)
12 K/I R Stipa ucrainica 8 3, E; +, DC; +, cG-PNMM; 2-3, CT; +, LMN;
3, cI-PN; r-1, DS; +, PBC;
Specii de importanţă naţională (incluse în Lista roşie naţională)
13 R Achillea clypeolata 10 +, CM; +, CT; +, DBU; +, DI; +, DL; +, MCI;

+-1, PBC; 1, DC; 1, DCI; +, En;
14 BR Achillea depressa 3 r-+, MC; +, MCO; +-1, CoM
15 R Achillea leptophylla 3 +, M; +, Pe; +, CoM
16 V Achillea ochroleuca 8 +-3, CT; r-+, E; +, VSe; 2, Gr; +, CP; r, oM-
PNMM; +, CoM; 1, cHm-PNMM
17 R Allium flavum ssp. tauricum 3 +, C; +, U; +, VSe
18 R Allium guttatum 4 r-1, C; +, MCO; +, VSe; +, CoM
274 Mihai PETRESCU
Categorii
19 R Allium saxatile 23 +-1, GD; +, VSe; +-1, LMN; +-1, M; +-1,
PBC; +-1, VM; +, CP; +, Pe; r-1, DS; +, CT;
+-2, CD; +, Ca; +, cG-PNMM; r, oM-PNMM;
+-1, MCI; +, DCI; +, DV; +, CMVE; r-+, CM;
+, DI; +, En; 1, MC; +, cHm-MMS;
20 R Alyssum linifolium 1 +, VM
21 R Alyssum minutum 2 +, VM; +, oM-PNMM
22 V/R Anacamptis pyramidalis 3 r, CT; r, DS; +, PBC
23 R Artemisia alba 2 +, DCI; +, En
24 R Asparagus verticillatus 35 +, VS; +, PMi; r-+, PBt; r, PCe; +-1, MCO;
+-1, PŞ; +, CP; +, CT; +, VOs; +-1, B; +-1,
VM; +, DCI; +, DM; +, DB; +, CMVE; r, MCI;
+, LV; r-+, D; +, DP; +, DBu; r-1, U; r-1, DS;
+, DC; +, Tb; r-1, PBC; +, Ba; +, PF; +-1, CD;
+, Ca; +, cG-PNMM; +, PC; +, CF; r-1, DS; r-
+, CM; +, DDt; +, En;
25 R Asphodeline lutea 4 r, FMa; +, U; r-4, DP; 3, PŞ
26 Ex ? Artemisia pedemontana 1 2-3, DI
27 R Astragalus dolichophyllus 1 r-1, DCI
28 V/R Astragalus ponticus 4 r, MCI; +-1, PBC; +, U; r, cHm-MMS
29 R Asyneuma anthericoides 1 +, PBC
30 R Carex halleriana 2 +, PBC; +, U
31 R Celtis glabrata 8 +-4, DS; 3, MCO; +, DV; 4, TB; 4, cG-
PNMM; 3, DDt; 4, CMVE; +, CP;
32 BR Centaurea gracilenta 12 +, Pe; +, MCO; r, MCI; +, DS; +, CoM; r-+, M;
+, DG; +, CT; +, LMN; +, oM-PNMM; +, E;
33 V/R Centaurea marschalliana 3 r-+, CT; +, MCI; r, PBC
34 R Centaurea napulifera 10 +, B; +, cI-PN; +, CT; +, DI; +, E; +, MC; +,
MCI; +, PBC; +, U
35 R Centaurea salonitana 1 +, U
36 R Cephalanthera rubra 1 +, PBC
37 R Cerinthe auriculata 1 +, PBC
38 BR Chamaecytisus danubialis 1 +, PF
39 R Cheilanthes marantae 2 r-+, cG-PNMM; r, oM-PNMM
40 R Colchicum triphyllum 7 r, cB-PCa; +, DM; r, VM; +, P; +, DB; r, DV;
+, Ba
41 R Convolvulus lineatus 1 +, DCI
42 V/R Corispermum marschallii 1 1, OTm
43 R Coronilla scorpioides 4 +, CT; +, DBU; +, U; +, VOS
44 bR Corydalis solida ssp. 12 +, VOs; +, MCO; +, PBC; +, cC-PCa; +, cSo-
slivenensis DT; +-1, LMN; +, DC; r, DDt; +, CT; +, PBt;
+, PCe; +, cHm-PNMM
45 V/R Crocus chrysanthus 8 +, B; +, cSo-DT; 1, DM; +, E; +, LMN; +-1,
MC; r, MCO; +, DS
46 V Crocus flavus 2 r, VOs; +, U
47 R Crocus pallasii 4 r-+, Ba; r-1, D; r-+, DP; r, PMi
48 V Crocus reticulatus 8 r-1, B; r-1, DM; +, FMa; r-1, MC; r, PBC; r,
DB; +-1, DDt; r-1, MCI;
49 R Daucus guttatus ssp. zahariadii 3 +, LT; +, MC; +, DB
50 R Delphinium fissum 1 +, CT
51 R Dianthus leptopetalus 2 +, Ba; +, PCe
Categorii
52 R Dianthus pallens 4 +, CD; +, DD; +, DMz; +, PH
53 R Dianthus pseudarmeria 4 r, MC; r, MCI; r-+, PBC; +, Pe
54 V/R Dictamnus albus 3 +, DD; r-+, CF; +, PŞ
55 R Echinops ritro ssp. ruthenicus 28 r, LV; +, DB; +, C; +, U; +, DC; r, DL; +, cHm-
MMS; +, CM; 1, DI; +-1, cB-PCa; +, LT; +,
DCI; r-+, MCI; +-1, B; +, GD; r-1, CP; r-1,
PBC; r-1, VM; r-1, DV; +, CMVE; +, DP; r-1,
D; +, MC; +, CD; +-1, PC; +-1, PH; +-1, DMz;
+, M
56 R Ephedra distachya 4 3, cB-PCa; +, DS; +-2, DCI; +, DB
57 R Erodium hoefftianum 1 +, CF
58 V/R Euphorbia myrsinites 2 +, En; +, M
59 bR Euphorbia nicaeensis ssp. 9 +, DI; +, M; +, MC; +-1, MCI; r, PBC; +,
cadrilateri VM; +, cB-PCa; +-1, CT; +, Ca; +, DB;
60 bR Euphorbia nicaeensis ssp. 9 +-1, CT; +, DI; 1, DL; +, M; +-1, MCI; +-1,
dobrogensis PBC; +-1, VM; +, CD; +, DB
61 V/R Ferulago confusa 2 r, DS; +, CT
62 R Festuca callieri 36 4, cG-PNMM; +, DV; 1, CMVE; 1, cH-PN; +,
GD; 1-5, MC; +, T; 1, CM; 1, En; +-3, DG; 1-
5, M; 1-2, PBC; +-3, CP; +, DCI; 1-5, MCI;
+-3, DI; +-1, cB-PCa; +-4, Pe; +-1, MCO; 1-
4, DB; +-3, DDt; +-5, LMN; 1-4, DS; 1-3,
cHm-MMS; +-3, CT; 2-4, CoM; +-4, CD; +-
3, Ca; 1-4, B; 1-4, C; +-5, VM; 1-4, VOs; +-3,
R; 3-4, VSe; 3, E; 1-3, oM-PNMM
63 V/R Fritillaria orientalis 2 +, CT; +, VOs
64 V/R Gagea bulbifera 4 +, LMN; +, CMVE; +, CP; +, En
65 R Gagea szovitzii 9 +, B; +, cC-PCa; +, DG; +, LMN; +-2, MC; +,
Pe; r, DDt; +, En; r, cHm-MMS;
66 R Galathus elwesii 2 +, cSC-PB; +, U
67 R Globularia punctata 2 r, PBC; +, CM
68 R Goniolimon collinum 7 r, MC; +, VC; +, D; r, DB; +, Ca; r, CoM; +,
DCI; r, MC
69 R Gymnospermium altaicum 5 1, CT; +, DS; +-1, DDt; +, CP; r, cHm-MMS
ssp. odessanum
70 R Himantoglossum hircinum 3 r, DS; r, CT; +, PBC
71 V Hippuris vulgaris 1 +, LV
72 R Hyacinthella leucophaea 1 +, CT
73 V/R Iberis saxatilis 1 +, CP
74 R Iris sintenisii 4 r, cS-PB; +, CT; r-+, PBC; r-+, U
75 R Iris suaveolens 13 +, VM; +, cI-PN; +, CP; r, MC; +, VSe; r-+, E;
+, DC; +-1, cG-PNMM; +, CT; +, LMN; r,
VOs; +, U; +, PBC
76 R Jasminium fruticans 9 +, PH; +-3, CF; +-4, D; +-1, DP; 1, Ba; r, CD;
+-5, Ca; +-4, VŞ; 4, CMVE
77 R Koeleria lobata 28 +, VOs; 1, MC; +-1, MCI; r-1, CP; 1, DCI; +-
2, DI; +, PBC; +-1, cB-PCe; +-1, Pe; 1, cPe-
PCa; +, DB; 1, DDt; 2, C; +-2, M; +-1, CD; +,
Gr; 1, Ca; 1-2, VM; +-1, cHm-MMS; +, DG;
+, CoM; r-1, oM-PNMM; 2, CM; 1, En; +,
DL; +, CMVE; +, U; +, E
276 Mihai PETRESCU
Categorii
78 V/R Lactuca viminea 14 +, DV; +, cG-PNMM; +, Ca; +, CT; +, DG; r-
+, VM; +, oM-PNMM; +, M; r, cH-PN; +,
DS; +, GD; +, OM; +, CP; +, U;
79 R Lathyrus pannonicus 1 +, U
80 R Limodorum abortivum 2 r, CT; r-1, PBC
81 R Lunaria annua ssp.pachyrhiza 2 +-3, DS; +, LMN
82 R Mercurialis ovata 24 +, VS; +, cC-PCa; +, PBC; +, PMa; +, CF; +,
cS-PB; +-1, DS; +-1, CT; +, Ca; +-1, U; +,
DBu; +, PC; +, PCe; +, cG-PNMM; +-1, VOs;
+, VSe; +-1, cSC-PB; +, E; +, MCO; +, cCe-
PNMM; +, D; +, cSo-DT; +, LMN; +, B
83 R Minuartia adenotricha 8 +, DI; +, DG; +, M; +, MCI; +, CMVE; +, CP;
+, DCI; +, En
84 R Muscari neglectum 8 +, M; +, U; +, VOs; +, VŞ; +, Tb; +, CMVE;
+, PBt; +, DCI
85 R Myrrhoides nodosa 16 +, cG-PNMM; +, VSe; +, DCI; +-1, cC-PCa;
+, PBC; +, D; +, cS-PB; +, CT; +, PBt; r-+,
DS; +, DBu; +, E; +, LMN; +, CMVE; +,
FMa; +, MCO
86 R Nectaroscordum siculum ssp. 8 +-1, cSC-PB; +-1, DS; +, E; +-1, PBC; +-1,
bulgaricum VOs; +, VSe; +-1, CT; +, cG-PNMM
87 R Neottia nidus-avis 2 r, cCe-PNMM; +, PBC
88 R Onobrychis gracilis 10 +, CT; +, DG; r, DL; +-1, DS; r-+, M; r-+,
MCI; +, Pe; r-+, VM; r, PF; +, DC
89 V/R Ononis pussila 4 r-1, CT; +-1, MCI; +, PBC; +, U
90 R Orchis morio 7 +, B; +, cI-PN; +, CT; +, MCI; +, PBC; r-+,
VSe; +, cG-PNMM
91 R Orchis purpurea 2 r-+, VOs; +, PBC
92 R Orchis simia 2 +, PBC; +, U
93 R Orchis tridentata 1 +-1, oB-PB
94 R Ornithogalum fimbriatum 5 1, CF-DT; +, VSe; +, DCI; +, En; +, PBC
95 R Ornithogalum sibthorpii 3 +-1, B; +, DL; r, DDt
96 V/R Paeonia peregrina 21 +, MC; r-+, E; +, cSC-PB; +, cSo-DT; +, DDt;
+, MCI; 1, cF-DT; +-1, U; +-2, DBu; +, DS; +-
1, CT; +-2, DC; +, cC-PCa; +, cS-PB; +, B; +,
LMN; r-1, PŞ; +, cG-PNMM; r-1, PBC; +, VO
97 V/R Paliurus spina-christi 10 1-4, DM; +-4, Ba; r-5, DB; +-3, VC; 3, CP; 1,
Tb; 1, CMVE; +, En, +, PBt; +, DCI
98 V/R Parietaria lusitanica ssp. 1 +, Ba
serbica
99 R Paronychia cephalotes 7 +, DI; +, CP; +, CD; +, GD; +, Ca; +, En; +,
CMVE
100 R Periploca graeca 15 +, OPS; r-+, OFs; +, OCU; +, OT; r-1, OPP;
+-1, OF; +-1, OM; 1, LO; +, PBt; +-1, OS; +,
OB; +, DMz; +, PC; +, CMVE; +, PCe
101 R Pimpinella tragium ssp. 13 +, CD; 1, cF-DT; +-2, MC; +-2, MCI; +, Ca;
lithophila +-1, PBC; 1-2, CP; 1, DCI; +-1, DI; +-1, cB-
PCa; +, CoM; +, CM; 2, En
102 R Piptatherum virescens 12 +, PBC; +-1, PBt; 1, PF; +-1, Es; +-1, cS-PB;
+, MCO; +-1, DS; +, VŞ; +-1, CT; +, PCe; +-
1, cSC-PB; +, LMN;
Categorii
103 R Platanthera bifolia 1 +, PBC
104 R Platanthera chlorantha 6 +, B; +-1, CT; +, E; +, PBC; +, VOs; +, cG-
PNMM
105 R Potentilla bornmuelleri 21 +, cI-PN; +, DM; +-1, DB; +-1, MC; +, M; +,
CT; +-1, DS; +, VM; +, CP; +, cH-PN; +,
DCI; +, MCI; +-1, DI; +-1, cB-PCa; +, MCO;
+, LMN; +, VOs; +, oM-PNMM; +, CT; +,
CM; +, B
106 V Prunus tenella 3 r-+, CT; 3, PBC; +-5, DC
107 V/R Pyrus bulgarica 13 +, CP; r-+, DBu; +, VSe; +, DC; +, U; r-+,
CT; r-+, E; +, cG-PNMM; +, DS; +, CM; +,
MCI; +, PBC; +, VOs
108 R Rosa turcica 1 +, VSe
109 R Rumex tuberosus 3 +, DBu; +, CT; +, U
110 R Samolus valerandi 3 +, LD; +, LB; +, LV
111 E/R Salvia aethiopis 17 r-+, DCI; +, MCI; +, T; r-+, CP; +, Ar; r, Pe;
+, CMVE; r, P; +, Ba; r, DP; r, CD; r, LD; r,
PH; +, M; +, cB-PCa; +, En; +, PBC
112 R Satureja coerulea 12 +-2, D; +-1, PBC; +-1, B; +-1, MC; +-1, Ba;
+, CD; 1, Pt; +, MCI; +-1, Ca; +, DL; 1, P; 1,
CM
113 R Scolymus hispanicus 1 r, Ba
114 R Scorzonera mollis 8 +, CT; r-+, E; +, MC; +, PBC; +, U; +, VSe; r,
En; +, CP
115 R Scutellaria orientalis 9 r-+, CT; +, DI; +, MC; r-+, MCI; +, PBC; +,
CD; +, CP; r, DB; 1, oM-PNMM
116 R Sedum caespitosum 6 +-1, B; +, MC; +, DB; +, MC; +-1, B; 1, cG-
PNMM; +, VM; r, Ca
117 R Sempervivum ruthenicum 13 r-1, DS; +, CT; +, CP; +-1, M; +, CoM; +,
oM-PNMM; r, LMN; r, MC; +, VSe; r, DG;
+, cH-PN; r, MCO; +, CD; +, VM
118 R Sempervivum zeleborii 17 +, B; +, DDt; +, CoM; r-+, M; +, Ca; +, CP; +,
oM-PNMM; +, C; +, LMN; +, CD; +, CT; +,
DG; +, E; +, En; +, MC; +, VM; +, cHm-
MMS
119 R Silene compacta 17 +, cHm-MMS; +, VSe; +, DDt; r-1, E; r-1,
VM; +, DG; +, Gr; +, CP; +, MC; +, oM-
PNMM; +-1, cG-PNMM; +, DB; +, M; +, CT;
+, Ca; +, CoM; +, LMN
120 bR Silene cserei 2 +, oM-PNMM; +, CD
121 R Silene supina 1 r, CP
122 R Smyrnium perfoliatum 2 +, LMN; +, VSe
123 V/R Sophora jaubertii 1 4, KT
124 R Spiraea crenata 6 +, B; +-3, DG; 3-4, CP; 3-4, cG-PNMM;
+, CoM; +, CT
125 R Stachys angustifolia 14 +-1, VSe; +, DS; +, CD; r-1, E; r-1, VM; +,
MCI; +-1, LMN; +, Gr; +, Ca; +, CT; +, DB;
+, MC; +, U; +, VŞ
126 R Tanacetum millefolium 18 1, VM; +-1, CoM; +-1, DCI; +, MCI; +-3, En;
+-1, cI-PN; +-3, CD; 1, GD; +, PBC; +, Ca; +-
3, M; r-1, MC; +, DC; +-1, CT; +-1, cB-PCa;
+, CP; +, DS; +-1, DV;
278 Mihai PETRESCU
Categorii
127 R Thymus zygioides 34 1-3, DI; 1-3, cB-PCa; 4, cPe-PCa; 1-4, DB; 3,
DDt; +-3, MC; +-3, DS; +-4, CoM; +, E; +-3,
Ca; +-1, oM-PNMM; +-4, CD; +, cG-PNMM;
2, cH-PN; 1, GD; +-3, CM; 1-3, En; 1, DL; +-
1, DV; +-3, C; +-1, CMVE; +-3, Pe; 1, cHm-
MMS; 1-4, PBC; +-3, CT; 1-4, DG; +-4, LMN;
1-4, M; 1-4, MCI; +-4, MCO; 2-4, VM; +, B;
2-4, CP; 1-4, DCI
128 V/R Vallisneria spiralis 1 +, LV
129 R Veratrum nigrum 4 +, cSC-PB; +, cC-PCa; +, CT; r-+, PBC
130 R Verbascum ovalifolium 4 r, CM; r, DG; r, MC; r, VM
Anexa 2
Corespondenţa dintre habitatele / grupările vegetale studiate în Dobrogea şi alte sisteme de clasificare
Pagina
Ordinul nr. 1198/ 2005 Tipuri de Tipuri de Nr. de
Habitate România NATURA 2000 Emerald
MMGA ecosisteme padure situri
din carte
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Habitate încadrate în clasificarea palearctică
Western Pontic saline steppes (Stepe
15.A211 23
sărăturate vest-pontice)
Festucion pseudovinae Soó 1933
Artemisietum santonici Soó 1947 1530* Pannonic salt ! 15 A Continental
1530* Pajişti şi mlaştini
- steppes and salt salt steppes and - - 1
sărăturate panonice
corr.Guterm. et Mucina 1993 marshes salt marshes
15.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline 24
meadows (Pajişti sărăturate vest-pontice de
Juncus gerardi )
Scorzonero-Juncion gerardii (Wendelbg.

1943) Vicherek 1973
Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii R 1525 Pajişti ponto- 1530* Pannonic salt 1530* Pajişti şi mlaştini ! 15 A Continental - - 1
(Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 sarmatice de Juncus steppes and salt sărăturate panonice salt steppes and
gerardi marshes salt marshes
15.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds 25
(Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon
dactylon )
Polygonion avicularis Br.-Bl. 1931 emend.

Tx. 1950
Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.- Bl. et R 1514 Comunităţi vest- 1530* Pannonic salt 1530* Pajişti şi mlaştini ! 15 A Continental - - 7
Bolos 1958 pontice cu Trifolium steppes and salt sărăturate panonice salt steppes and
fragiferum, Cynodon marshes salt marshes
dactylon şi Ranunculus
sardous
22.4313 Fringed waterlily carpets (Comunităţi de 26
Nymphoides peltata )
Nymphaeion albae Oberd. 1957
Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot R 2207 Comunităţi - - - - - 3
1951 danubiene cu Nymphaea
alba, Trapa natans, Nuphar
luteum, Potamogeton
natans
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
24.2 River gravel banks (Maluri de râu din pietriş) 27
24.21 Unvegetated river gravel banks (Maluri de - - - ! 24.2 River gravel - - 8

râu din pietriş fără vegetaţie) banks
24.22 (x Vegetated river gravel banks (Maluri de râu 27

15A21275) din pietriş acoperite cu vegetaţie)
Polygonion avicularis Br.-Bl. 1931 emend.
Tx. 1950
Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et R 1514 Comunităţi vest- 1530* Pannonic salt 1530* Pajişti şi mlaştini ! 15 A Continental - - 1
Bolos 1958 pontice cu Trifolium steppes and salt sărăturate panonice salt steppes and
fragiferum, Cynodon marshes salt marshes x
dactylon şi Ranunculus ! 24.2 River gravel
sardous banks
24.3 River sand banks (Maluri de râu nisipoase) 28
24.31 Unvegetated river sand banks (Maluri de - - - - - - 18 28

râu nisipoase fără vegetaţie)
24.32 Vegetated river sand banks (Maluri de râu 28
nisipoase acoperite de vegetaţie)
Amarantho-Chenopodion Morariu 1943
Portulacetum oleracei Felföldy 1942 - - - - - - 3

24.32 (x Lower Danube willow galleries (Zăvoaie de 28
44.1621) salcie de la Dunărea de Jos)
Salicion albae Soó 1930 em. Th.Müller et

Görs 1958
Salicetum albae Issler 1924 s.l. R 4408 Păduri danubiene 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.1 Riparian 9818 Zăvoi de 9516 2
de salcie albă cu Lycopus Populus alba alba şi Populus alba willow formations salcie cu
exaltatus galleries Polygonum-
Lycopus
31.8B125 Danubian hawthorn scrub (Tufărişuri 30
danubiene de păducel)
Crataegetum danubiale Jurko 1958 - - - ! 31.8B1 Pannonic - - 1
and sub-Pannonic
thickets
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
31.8B71 Ponto-Sarmatic steppe brush (Tufărişuri 31
ponto-sarmatice de stepă)
Spireion chamaedryfoliae Sanda, Popescu
1999
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 R 3118 Tufărişuri de taulă 40C0* Ponto- 40C0* Tufărişuri de - - - 3
(Spiraea crenata ) Sarmatic deciduous foioase ponto-sarmatice
thickets
31.8B711 Ponto-Sarmatic dwarf almond scrub 32
(Tufărişuri ponto-sarmatice de migdal pitic)
Prunion fruticosae R.Tx. 1952

Prunetum tenellae Soó 1946 R 3131 Tufărişuri ponto- 40C0* Ponto- 40C0* Tufărişuri de - - - 3
panonice de migdal pitic Sarmatic deciduous foioase ponto-sarmatice
(Amygdalus nana ) thickets
31.8B721 Ponto-Sarmatic hawthorn-blackthorn 33
scrub (Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel
şi porumbar)
Prunion spinosae Soó 1950

Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) R 3112 Tufărişuri ponto- 40C0* Ponto- 40C0* Tufărişuri de - - - 19
1931 panonice de porumbar Sarmatic deciduous foioase ponto-sarmatice
(Prunus spinosa ) şi thickets
păducel (Crataegus
monogyna )
31.8B731 Western Pontic jasmine Christ’s thorn 35
scrub (Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi
păliur)
Asparago verticillati-Paliurion Sanda et

al.1999
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et R 3128 Tufărişuri balcanice 40C0* Ponto- 40C0* Tufărişuri de - - - 7 36
al.1999 de păliur (Paliurus spina- Sarmatic deciduous foioase ponto-sarmatice
christi ) thickets
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et - - - 3 37
al.1999 subas. asphodelinetosum Sanda et
al.1999
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis R 3129 Tufărişuri balcanice 40C0* Ponto- 40C0* Tufărişuri de - - - 5 37
(Mihai et al.1964) Mititelu et al.1993 de iasmin (Jasminium Sarmatic deciduous foioase ponto-sarmatice
fruticans ) thickets
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
34.92 Ponto-Sarmatic steppes (Stepe ponto- 38
sarmatice)
Festucion valesiacae Klika 1931
Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex R 3420 Pajişti vest-pontice 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 5 40
Soó 1957 de Poa bulbosa, Cynodon Sarmatic steppes sarmatice steppes
dactylon şi Poa
angustifolia
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae R 3414 Pajişti ponto- 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 28 40
Wagner 1941 panonice de Festuca Sarmatic steppes sarmatice steppes
valesiaca
Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai - 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 2 42
et al.1964) Mititelu et al.1993 Sarmatic steppes sarmatice steppes
Artemisio austriacae-Po ëtum bulbosae Pop R 3420 Pajişti vest-pontice 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 16 42
1970 de Poa bulbosa, Cynodon Sarmatic steppes sarmatice steppes
dactylon şi Poa
angustifolia
Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) R 3418 Pajişti ponto- 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 8 43
Dihoru 1970 panonice de Agropyron Sarmatic steppes sarmatice steppes
cristatum şi Kochia
prostrata
Botriochloetum (Andropogonetum ) ischaemi R 3415 Pajişti ponto- 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 50 43
(Kist. 1937) Pop 1977 balcanice de Botriochloa Sarmatic steppes sarmatice steppes
ischaemum şi Festuca
valesiaca
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli R 3411 Pajişti daco- 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 7 45
Doniţă et al.1992 balcanice de Chrysopogon Sarmatic steppes sarmatice steppes
gryllus şi Festuca rupicola
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch - 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 30 46
1961 Sarmatic steppes sarmatice steppes
Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, - 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 13 47
Sanda 1988 Sarmatic steppes sarmatice steppes
Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) - 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 1 48
1970 Sarmatic steppes sarmatice steppes
Artemisio-Kochion Soó 1959 48
Agropyro cristati-Kochietum prostratae R 3418 Pajişti ponto- 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 8
Zólyomi 1958 panonice de Agropyron Sarmatic steppes sarmatice steppes
cristatum şi Kochia
prostrata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
34.9211 Western Pontic thyme steppes (Stepe vest- 49
pontice de Thymus zygioides )
Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969,
1970
Agropyro - Thymetum zygioidi Dihoru (1969) R 3417 Pajişti balcanice de 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 29 49
1970 Thymus zygioides şi Sarmatic steppes sarmatice steppes
Agropyron brandzae
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud R 3416 Pajişti balcanice de 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 27 51
Dihoru (1969) 1970 Festuca callieri, Sedum Sarmatic steppes sarmatice steppes
sartorianum şi Thymus
zygioides
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi - 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 44 52
Horeanu et Mihai 1974 Sarmatic steppes sarmatice steppes
Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et - 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 6 54
al.1978 Sarmatic steppes sarmatice steppes
34.9213 Western Pontic feathergrass steppes 55
(Stepe vest-pontice de colilie)
Stipion lessingianae Soó 1947
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae R 3419 Pajişti vest-pontice 62C0* Ponto- 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 10 55
Dihoru (1969) 1970 de Stipa ucrainica şi Stipa Sarmatic steppes sarmatice steppes
dasyphylla
41.1F Dobrogea beech forests (Păduri dobrogene 56

de fag)
Symphyto-Fagion Vida 1959
Lathyro hallersteinii-Carpinenion Boşcaiu
et al. 1982
Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. - 91X0* Dobrogean 91X0 Păduri dobrogene ! 41.1 Beech forests 4225 Făget cu 4321 2
tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 beech forests de fag carpen cu Carex
pilosa
41.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak–hornbeam 58
forests (Păduri de gorun cu carpen din
Moldova şi Muntenia)
Quercion farnetto I. Horvath 1954 nom. mut.

propos.
Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă R 4135 Păduri vest-pontice 91Y0 Dacian oak- 91Y0 Păduri dacice de ! 41.2 Oak- 5416 Şleau de 5321; 5322; 10 58
1968 mixte de gorun (Quercus hornbeam forests stejar şi carpen hornbeam forests gorun (tei 5323; 5324;
petraea ), tei argintiu (Tilia argintiu, carpen) 5331.
tomentosa ) şi carpen cu Asperula-
(Carpinus betulus ) cu Asarum-Stelaria
Carpesium cernuum
41.73723 Moesian Paeonia peregrina -white oak 60

woods (Vegetaţie forestieră moesică de
stejar pufos cu Paeonia peregrina )
Carpinion orientalis Horv. 54 (s.l.)

Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis R 4162 Păduri vest-pontice 91AA* Eastern 91AA Vegetaţie forestieră ! 41.7 8271 Stejăret de 8212; 8213; 29
Doniţă 1970 mixte de stejar pufos white oak woods ponto-sarmatică cu stejar Thermophilous and pufos cu 8244; 8531;
(Quercus pubescens ) cu pufos supra-Mediteranean cărpiniţă şi 8221; (14);
Paeonia peregrina oak woods mojdrean cu (17); (29);
Mercurialis 8531
ovata
41.73724 Moesian Galium dasypodium -white oak 63

woods (Vegetaţie forestieră moesică de
stejar pufos cu Galium dasypodum)
Syringo - Carpinion Jak.60

Galio dasypodi-Quercetum R 4161 Păduri-rarişti vest- 91AA* Eastern 91AA Vegetaţie forestieră ! 41.7 8771 Stejăret de 8221; 8223 15
pubescentis Doniţă 1970 pontice de stejar pufos white oak woods ponto-sarmatică cu stejar Thermophilous and pufos cu
(Quercus pubescens ) cu pufos supra-Mediteranean scumpie cu
Galium dasypodum oak woods Lithospermum
41.76 Balkano-Anatolian thermophilous oak 65

forests (Păduri balcanic-anatoliene
termofile de stejar)
Quercion farnetto Horvath I. 1954 nom. mut.

propos.
Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 - 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 - - 1
Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and
sessile oak forests supra-
Mediterranean oak
woods
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam 66
Quercus cerris forests (Păduri moesic-
danubiene de Quercus cerris cu cărpiniţă)
Quercion farnetto I. Horvat 1954 nom. mut.

propos.
Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. R 4151 Păduri balcanice 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 7371 Şleau de 7531; 7512 4
48 mixte de cer (Quercus Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and cer (± gorun) tei
cerris ) cu Lithospermum sessile oak forests supra-Mediteranean argintiu,
purpurocoeruleum oak woods cărpiniţă cu
Mercurialis
ovata
41.76813 Moesio-Danubian mixed oak Quercus 68
frainetto forests (Păduri moesic-danubiene
mixte de gârniţă)

propos.
Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 - 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 7571 Gârniţet cu 7223; 7224; 2
Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and Mercurialis 7225; 7532
sessile oak forests supra-Mediteranean ovata
oak woods
41.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak 69

forests (Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din
Dobrogea)

propos.
Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970.
41.76831 Dobrogean paeonia sessile oak forests 69, 71

(Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din
Dobrogea)
Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă R 4134 Păduri vest-pontice 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 5671 Gorunet cu 5161; 5162; 9
1970 de gorun (Quercus Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and cărpiniţă cu 5163
petraea ) cu Mercurialis sessile oak forests supra-Mediteranean Mercurialis
ovata oak woods ovata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
41.76832 Dobrogean sessile oak-lime-oriental 70, 72
hornbeam-ash forests (Păduri de gorun, tei,
cărpiniţă, frasin din Dobrogea)
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă R 4136 Păduri vest-pontice 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 5474 Şleau de 5332; 5333; 5
1970 mixte de gorun (Quercus Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and gorun (tei 5325
petraea ), tei argintiu (Tilia sessile oak forests supra-Mediteranean argintiu,
tomentosa ) şi cărpiniţă oak woods cărpiniţă) cu
(Carpinus orientalis ) cu Mercurialis
Nectaroscordum siculum ovata
41.76833 Dobrogean Quercus pedunculiflora -lime- 70

oriental hornbeam forests (Păduri de stejar
brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea)
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae R 4158 Păduri vest-pontice 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 8211 Şleau de 8511; 8521; 8 73
Doniţă 1970 de stejar brumăriu Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and stejar brumăriu - 8422
(Quercus pedunculiflora ) şi sessile oak forests supra-Mediteranean tei argintiu -
tei argintiu (Tilia oak woods cărpiniţă cu
tomentosa ) cu Viola Lithospermum
Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 jordanii 3 73
41.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental , 71, 74

hornbeam-Galanthus forests (Păduri vest-
pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus
plicatus din Dobrogea)
Galantho plicatae-Tilietum tomentosae R 4137 Păduri vest-pontice 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 5474 Şleau de 5325; 5332; 8
Doniţă 1970 de gorun (Quercus Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and gorun (tei 5333
petraea ) şi tei cu frunza sessile oak forests supra-Mediteranean argintiu,
mare (Tilia platyphyllos ) cu oak woods cărpiniţă) cu
Galanthus plicatus Mercurialis
ovata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
41.7691 Getic white cinquefoil Quercus cerris 75
forests (Păduri getice de cer cu Potentilla
alba )

propos.
Quercetum cerris Georgescu 1941 - 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 7114 Ceret cu 7111; 7112; 1
Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and Glechoma- 7121; 7521;
sessile oak forests supra-Mediteranean Geum 7522
oak woods
41.7A221 Pontic Acer tataricum-Quercus 76

pedunculiflora steppe woods (Vegetaţie
pontică de silvostepă de stejar brumăriu cu
arţar tătăresc)
Acero tatarici-Quercion Zol.et Jak.57

Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae R 4157 Păduri-rarişti 91I0* Euro-Siberian 91I0* Vegetaţie de ! 41.7 8114 Stejăret de 8111; 8115; 10 77
Doniţă 1970 danubian vest-pontice de stepic woods with silvostepă eurosiberiană Thermophilous and brumăriu cu 8116; 8311;
stejar brumăriu (Quercus Quercus spp. cu Quercus spp. supra-Mediteranean arţar tătăresc cu 8511; 8512;
pedunculiflora ) cu Acer oak woods Glechoma- 8513
tataricum Geum
Centaureo stenolepi-Quercetum 8115; 8116; 2 78
pedunculiflorae Doniţă 1970 8511; 8512
41.7A223 Pontic Acer tataricum -Q. cerris -Q. 78

pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer
cu arţar tătăresc)
Quercion pedunculiflorae Doltu, Popescu,

Sanda 1980
Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu R 4156 Păduri danubian- 91I0* Euro-Siberian 91I0* Vegetaţie de ! 41.7 7614 Stejăret de 8431; 8432; 6
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 balcanice de stejar stepic woods with silvostepă eurosiberiană Thermophilous and brumăriu-cer- 8433; 8441
brumăriu (Quercus Quercus spp. cu Quercus spp. supra-Mediteranean gârniţă cu arţar
pedunculiflora ), cer oak woods tătăresc şi
(Q.cerris ), gârniţă Lithospermum
(Q.frainetto ), stejar pufos
(Q.pubescens ) cu Acer
tataricum
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
44.1621 Lower Danube willow galleries (Zăvoaie de 80
salcie de la Dunărea de Jos)
Salicion albae Soó 1930 em. Th. Müller et

Görs 1958
Salicetum albae Issler 1924 s.l. R 4407 Păduri danubiene 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.1 Riparian 9817 Zăvoi de 9511; 9512; 22
de salcie albă (Salix alba ) Populus alba alba şi Populus alba willow formations salcie cu Rubus 9513; 9514
cu Rubus caesius galleries caesius -
Galium aparine
R 4408 Păduri danubiene 9818 Zăvoi de 9515; 9516;

de salcie albă (Salix alba ) salcie cu 9513
cu Lycopus exaltatus Polygonum-
Lycopus
44.4 Mixed oak-elm-ash forests of great rivers 82
(Păduri ripariene mixte cu Quercus robur,
Ulmus laevis, Ulmus minor, Fraxinus
excelsior, Fraxinus angustifolia din lungul
marilor râuri)
Ulmenion Oberd. 1953

Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 R 4404 Păduri danubian- 91F0 Riparian 91F0 Păduri ripariene - 0217 Ulmet cu 0511; 0522 13
panonice mixte de stejar mixed forests of mixte cu Quercus robur, Rubus caesius
pedunculat (Quercus Quercus robur, Ulmus laevis, Ulmus şi Galium
robur ), frasin (Fraxinus Ulmus laevis, minor, Fraxinus excelsior, aparine
sp. ) şi ulmi (Ulmus sp. ) cu Ulmus minor, Fraxinus angustifolia din
Festuca gigantea Fraxinus excelsior, lungul marilor râuri
Fraxinus (Ulmenion minoris )
angustifolia along
the great rivers
(Ulmenion minoris )
44.661 Western Pontic poplar galleries (Zăvoaie 83

vest-pontice de plop)
Görs 1958
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
44.6611 Western Pontic white poplar galleries 84, 85
(Zăvoaie vest-pontice de plop alb)

Görs 1958
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 R 4406 Păduri danubian- 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.66 Ponto- 9617 Zăvoi de 9111; 9112; 4
(syn. Salici-Populetum (Tx. 1931) Mejer- panonice de plop alb Populus alba alba şi Populus alba Sarmatic mixed plop alb cu 9113
Drees 1936) (Populus alba ) cu Rubus galleries poplar riverine Rubus caesius
caesius forests şi Galium
aparine
9618 Zăvoi de 9114; 9611;

plop alb cu 9612
Polygonum -
Lycopus
44.6612 Western Pontic white-black poplar 84, 85
galleries (Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi
negru)

Görs 1958
Populetum nigro-albae Slavnic 1952 R 4405 Păduri daco-getice 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.66 Ponto- 9417 Zăvoi de 9211; 9212; 8
de plop negru (Populus Populus alba alba şi Populus alba Sarmatic mixed plop negru cu 9213
nigra ) cu Rubus caesius galleries poplar riverine Rubus caesius -
forests Galium aparine
9418 Zăvoi de 9214

plop negru cu
Polygonum -
Lycopus
9517 Zăvoi de 9311; 9312
plop alb şi negru
cu Rubus
caesius -
Galium aparine
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
44.814112 Danube small reed fresh water tamarix 86
stands (Tufărişuri danubiene de apă dulce
de Tamarix ramosissima cu Calamagrostis
epigeios )
Artemisio scopariae-Tamaricion Simon et

Dihoru (1962) 1963
Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae R 4422 Tufărişuri 92D0 Southern - ! 44.8 Southern - - 1
Simon et Dihoru (1962) danubiene de cătină roşie riparian galleries riparian galleries
(Tamarix ramosissima ) and thickets (Nerio- and thickets
Tamaricetea and
Securinegion
tinctoriae )
44.921 Grey willow scrub (Tufărişuri de Salix 86

cinerea )
Salicion cinereae Th. Müll. et Görs ex. pass.

1961
Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et - - - - - - 1
Zólyomi in Soó 1955
53.11 Common reed beds (Stufărişuri de 87
Phragmites australis)
Phragmition communis Koch 1926
53.1111 Freshwater Phragmites beds (Stufărişuri 88

de Phragmites sp. de apă dulce)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 R 5309 Comunităţi - - - - - 7

danubiene cu Phragmites
australis şi
53.1121 Dry freshwater Phragmites beds 88

(Stufărişuri de Phragmites sp. de apă dulce
pe soluri uscate)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 R 5309 Comunităţi - - - - - 2

danubiene cu Phragmites
australis şi
53.13 Reedmace beds (Comunităţi de Typha sp.) 89
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
53.132 Lesser reedmace beds (Comunităţi de 89
Typha angustifolia )
Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 R 5305 Comunităţi - - - - - 2
danubiene cu Typha
angustifolia şi Typha
latifolia
53.133 Laxmann's reedmace beds (Comunităţi de 90
Typha laxmannii )
Typhetum laxmanii Nedelcu 1969 R 5306 Comunităţi - - - - - 1
danubiene cu Typha
laxmannii şi Epilobium
hirsutum
54.1 Springs (Izvoare) - - - - - - 13 90
65 Caves (Peşteri) R 6501 Peşteri 8310 Caves not 8310 Peşteri închise ! 65 Caves 12 90
open to the public accesului public
65.22 Continental bat caves (Peşteri continentale R 6501 Peşteri 8310 Caves not 8310 Peşteri închise ! 65 Caves - - 5 90
cu lilieci) open to the public accesului public
9 Wooded grasslands and scrubs (Pajişti şi 91
tufărişuri cu vegetaţie forestieră)
Danubian wooded floodplain grasslands - - - - - - 2 92

(Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie
forestieră)
Dobrogean wooded steppe (Silvostepă din - - - ! 93 Wooded steppe 37 92

Dobrogea)
Habitate ce nu se încadrează în clasificarea palearctică

Dobrogean Celtis glabrata woods 96
(Vegetaţie forestieră de Celtis glabrata din
Dobrogea)
Syringo-Carpinion orientalis Jak. 1960.
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae - - - - - - 6
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cenotaxoni ce nu se încadrează în clasificarea palearctică
Oenanthion aquaticae Hejný ex. Neuhäusl 98
1955
Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) 1
Passarge 1955
Cirsio brachycephali-Bolboschoenion 98
(Passarge 1978) Mucina 1993
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó R 2210 Comunităţi - - - - - 3

1947 danubiene cu
Bolboschoenus maritimus
şi Schoenoplectus
tabernaemontani
Hyperico perforato-Scleranthion perennis 98

Moravec 1967
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et - - - - - - 5
Popescu 1967
Fitocenoză de Sophora jaubertii - - - - - - 1 99
Fitocenoză de Syringa vulgaris - - - - - - 1 99
Anexa 2
Corespondenţa dintre habitatele / grupările vegetale studiate în Dobrogea şi alte sisteme de clasificare
Pagina
Ordinul nr. 1198/ 2005 Tipuri de Tipuri de Nr. de
Habitate România NATURA 2000 Emerald
MMGA ecosisteme padure situri
din carte
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Habitate încadrate în clasificarea palearctică
Western Pontic saline steppes (Stepe
15.A211 23
sărăturate vest-pontice)
Festucion pseudovinae Soó 1933
Artemisietum santonici Soó 1947 corr.Guterm. 1530* Pannonic salt ! 15 A Continental
1530* Pajişti şi mlaştini
- salt steppes and - - 1
sărăturate panonice
et Mucina 1993 steppes and salt marshes salt marshes
15.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline 24
meadows (Pajişti sărăturate vest-pontice de
Juncus gerardi )
Scorzonero-Juncion gerardii (Wendelbg.

1943) Vicherek 1973
Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii R 1525 Pajişti ponto-sarmatice de 1530* Pannonic salt 1530* Pajişti şi mlaştini ! 15 A Continental - - 1
(Wenzl.1933) Wendelbg. 1943 Juncus gerardi steppes and salt marshes sărăturate panonice salt steppes and
salt marshes
15.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds (Pajişti 25
sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon )
Polygonion avicularis Br.-Bl. 1931 emend. Tx.

1950
Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.- Bl. et Bolos R 1514 Comunităţi vest-pontice cu 1530* Pannonic salt 1530* Pajişti şi mlaştini ! 15 A Continental - - 7
1958 Trifolium fragiferum, Cynodon steppes and salt marshes sărăturate panonice salt steppes and
dactylon şi Ranunculus sardous salt marshes
22.4313 Fringed waterlily carpets (Comunităţi de 26

Nymphoides peltata )
Nymphaeion albae Oberd. 1957
Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot R 2207 Comunităţi danubiene cu - - - - - 3
1951 Nymphaea alba, Trapa natans,
Nuphar luteum, Potamogeton
natans
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
24.2 River gravel banks (Maluri de râu din pietriş) 27
24.21 Unvegetated river gravel banks (Maluri de râu - - - ! 24.2 River gravel - - 8
din pietriş fără vegetaţie) banks
24.22 (x Vegetated river gravel banks (Maluri de râu 27

15A21275) din pietriş acoperite cu vegetaţie)
Polygonion avicularis Br.-Bl. 1931 emend. Tx.

1950
Trifolio fragifero-Cynodontetum Br.-Bl. et Bolos R 1514 Comunităţi vest-pontice cu 1530* Pannonic salt 1530* Pajişti şi mlaştini ! 15 A Continental - - 1
1958 Trifolium fragiferum, Cynodon steppes and salt marshes sărăturate panonice salt steppes and
dactylon şi Ranunculus sardous salt marshes x
! 24.2 River gravel
banks
24.3 River sand banks (Maluri de râu nisipoase) 28
24.31 Unvegetated river sand banks (Maluri de râu - - - - - - 18 28

nisipoase fără vegetaţie)
24.32 Vegetated river sand banks (Maluri de râu 28

nisipoase acoperite de vegetaţie)
Amarantho-Chenopodion Morariu 1943
Portulacetum oleracei Felföldy 1942 - - - - - - 3
24.32 (x Lower Danube willow galleries (Zăvoaie de 28

44.1621) salcie de la Dunărea de Jos)
Salicion albae Soó 1930 em. Th.Müller et Görs

1958
Salicetum albae Issler 1924 s.l. R 4408 Păduri danubiene de 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.1 Riparian 9818 Zăvoi de 9516 2
salcie albă cu Lycopus exaltatus Populus alba galleries alba şi Populus alba willow formations salcie cu
Polygonum-
31.8B125 Danubian hawthorn scrub (Tufărişuri Lycopus 30
danubiene de păducel)
Crataegetum danubiale Jurko 1958 - - - ! 31.8B1 Pannonic - - 1

and sub-Pannonic
thickets
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
31.8B71 Ponto-Sarmatic steppe brush (Tufărişuri ponto- 31
sarmatice de stepă)
Spireion chamaedryfoliae Sanda, Popescu

1999
Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981 R 3118 Tufărişuri de taulă 40C0* Ponto-Sarmatic 40C0* Tufărişuri de - - - 3
(Spiraea crenata ) deciduous thickets foioase ponto-sarmatice
31.8B711 Ponto-Sarmatic dwarf almond scrub 32

(Tufărişuri ponto-sarmatice de migdal pitic)
Prunion fruticosae R.Tx. 1952

Prunetum tenellae Soó 1946 R 3131 Tufărişuri ponto-panonice 40C0* Ponto-Sarmatic 40C0* Tufărişuri de - - - 3
de migdal pitic (Amygdalus nana ) deciduous thickets foioase ponto-sarmatice
31.8B721 Ponto-Sarmatic hawthorn-blackthorn scrub 33

(Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi
porumbar)
Prunion spinosae Soó 1950

Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 R 3112 Tufărişuri ponto-panonice 40C0* Ponto-Sarmatic 40C0* Tufărişuri de - - - 19
de porumbar (Prunus spinosa ) şi deciduous thickets foioase ponto-sarmatice
păducel (Crataegus monogyna )
31.8B731 Western Pontic jasmine Christ’s thorn scrub 35

(Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur)
Asparago verticillati-Paliurion Sanda et

al.1999
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et R 3128 Tufărişuri balcanice de 40C0* Ponto-Sarmatic 40C0* Tufărişuri de - - - 7 36
al.1999 păliur (Paliurus spina-christi ) deciduous thickets foioase ponto-sarmatice
Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et - - - 3 37

al.1999 subas. asphodelinetosum Sanda et
al.1999
Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis R 3129 Tufărişuri balcanice de 40C0* Ponto-Sarmatic 40C0* Tufărişuri de - - - 5 37
(Mihai et al.1964) Mititelu et al.1993 iasmin (Jasminium fruticans ) deciduous thickets foioase ponto-sarmatice
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
34.92 Ponto-Sarmatic steppes (Stepe ponto- 38
sarmatice)
Festucion valesiacae Klika 1931
Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex R 3420 Pajişti vest-pontice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 5 40
Soó 1957 Poa bulbosa, Cynodon dactylon steppes sarmatice steppes
şi Poa angustifolia
Medicagini minimae-Festucetum valesiacae R 3414 Pajişti ponto-panonice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 28 40
Wagner 1941 Festuca valesiaca steppes sarmatice steppes
Parietario serbicae-Alyssetum saxatilis (Mihai et - 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 2 42
al.1964) Mititelu et al.1993 steppes sarmatice steppes
Artemisio austriacae-Po ëtum bulbosae Pop R 3420 Pajişti vest-pontice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 16 42
1970 Poa bulbosa, Cynodon dactylon steppes sarmatice steppes
şi Poa angustifolia
Agropyretum pectiniformae (Prodan 1939) R 3418 Pajişti ponto-panonice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 8 43
Dihoru 1970 Agropyron cristatum şi Kochia steppes sarmatice steppes
prostrata
Botriochloetum (Andropogonetum ) ischaemi R 3415 Pajişti ponto-balcanice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 50 43
(Kist. 1937) Pop 1977 Botriochloa ischaemum şi steppes sarmatice steppes
Festuca valesiaca
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli R 3411 Pajişti daco-balcanice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 7 45
Doniţă et al.1992 Chrysopogon gryllus şi Festuca steppes sarmatice steppes
rupicola
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 - 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 30 46
steppes sarmatice steppes
Elytrigietum hispidi (Dihoru 1970) Popescu, - 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 13 47
Sanda 1988 steppes sarmatice steppes
Trigonello gladiatae-Orlayetum Dihoru (1969) - 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 1 48
1970 steppes sarmatice steppes
Western Pontic feathergrass steppes
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru R 3419 Pajişti vest-pontice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - -
(1969) 1970 Stipa ucrainica şi Stipa dasyphilla steppes sarmatice steppes
Artemisio-Kochion Soó 1959 48

Agropyro cristati-Kochietum prostratae Zólyomi R 3418 Pajişti ponto-panonice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 8
1958 Agropyron cristatum şi Kochia steppes sarmatice steppes
prostrata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
34.9211 Western Pontic thyme steppes (Stepe vest- 49
pontice de Thymus zygioides )
Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969,

1970
Agropyro - Thymetum zygioidi Dihoru (1969) R 3417 Pajişti balcanice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 29 49
1970 Thymus zygioides şi Agropyron steppes sarmatice steppes
brandzae
Festucetum callierii Şerbănescu 1965 apud R 3416 Pajişti balcanice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 27 51
Dihoru (1969) 1970 Festuca callieri, Sedum steppes sarmatice steppes
sartorianum şi Thymus zygioides
Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi Horeanu - 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 44 52
et Mihai 1974 steppes sarmatice steppes
Teucrio polii-Melicetum ciliatae V. Puşcaru et - 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 6 54
al.1978 steppes sarmatice steppes
34.9213 Western Pontic feathergrass steppes (Stepe 55
vest-pontice de colilie)
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru R 3419 Pajişti vest-pontice de 62C0* Ponto-Sarmatic 62C0* Stepe ponto- ! 34.9 Continental - - 10 55
(1969) 1970 Stipa ucrainica şi Stipa steppes sarmatice steppes
dasyphylla
41.1F Dobrogea beech forests (Păduri dobrogene de 56
fag)
Symphyto-Fagion Vida 1959
Lathyro hallersteinii-Carpinenion Boşcaiu et
al. 1982
Carpino-Fagetum Paucă 1941 subas. - 91X0* Dobrogean beech 91X0 Păduri dobrogene ! 41.1 Beech forests 4225 Făget cu 4321 2
tilietosum tomentosae Mititelu et al. 1977 forests de fag carpen cu Carex
pilosa
41.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak–hornbeam 58
forests (Păduri de gorun cu carpen din Moldova
şi Muntenia)
Quercion farnetto I. Horvath 1954 nom. mut.

propos.
Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 R 4135 Păduri vest-pontice mixte 91Y0 Dacian oak- 91Y0 Păduri dacice de ! 41.2 Oak- 5416 Şleau de 5321; 5322; 10 58
de gorun (Quercus petraea ), tei hornbeam forests stejar şi carpen hornbeam forests gorun (tei 5323; 5324;
argintiu (Tilia tomentosa ) şi argintiu, carpen) 5331.
carpen (Carpinus betulus ) cu cu Asperula-
Carpesium cernuum Asarum-Stelaria
41.73723 Moesian Paeonia peregrina -white oak 60

woods (Vegetaţie forestieră moesică de stejar
pufos cu Paeonia peregrina )
Carpinion orientalis Horv. 54 (s.l.)

Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis R 4162 Păduri vest-pontice mixte 91AA* Eastern white oak 91AA Vegetaţie forestieră ! 41.7 8271 Stejăret de 8212; 8213; 29
Doniţă 1970 de stejar pufos (Quercus woods ponto-sarmatică cu stejar Thermophilous and pufos cu 8244; 8531;
pubescens ) cu Paeonia peregrina pufos supra-Mediteranean cărpiniţă şi 8221; (14);
oak woods mojdrean cu (17); (29); 8531
Mercurialis
ovata
41.73724 Moesian Galium dasypodium -white oak 63
woods (Vegetaţie forestieră moesică de stejar
pufos cu Galium dasypodum)
Syringo - Carpinion Jak.60

Galio dasypodi-Quercetum R 4161 Păduri-rarişti vest-pontice 91AA* Eastern white oak 91AA Vegetaţie forestieră ! 41.7 8771 Stejăret de 8221; 8223 15
pubescentis Doniţă 1970 de stejar pufos (Quercus woods ponto-sarmatică cu stejar Thermophilous and pufos cu
pubescens ) cu Galium pufos supra-Mediteranean scumpie cu
dasypodum oak woods Lithospermum
41.76 Balkano-Anatolian thermophilous oak 65

forests (Păduri balcanic-anatoliene termofile
de stejar)
Quercion farnetto Horvath I. 1954 nom. mut.

propos.
Fragario viridis-Polyquercetum Doniţă 1970 - 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 - - 1
Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and
sessile oak forests supra-
Mediterranean oak
woods
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam 66
Quercus cerris forests (Păduri moesic-
danubiene de Quercus cerris cu cărpiniţă)

propos.
Carpino orientalis-Quercetum cerris Oberd. 48 R 4151 Păduri balcanice mixte de 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 7371 Şleau de 7531; 7512 4
cer (Quercus cerris ) cu Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and cer (± gorun) tei
Lithospermum purpurocoeruleum sessile oak forests supra-Mediteranean argintiu,
oak woods cărpiniţă cu
Mercurialis
ovata
41.76813 Moesio-Danubian mixed oak Quercus 68
frainetto forests (Păduri moesic-danubiene
mixte de gârniţă)

propos.
Carici-Quercetum frainetto Doniţă 1970 - 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 7571 Gârniţet cu 7223; 7224; 2
Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and Mercurialis 7225; 7532
sessile oak forests supra-Mediteranean ovata
oak woods
41.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak 69

forests (Păduri de cărpiniţă, tei, stejar din
Dobrogea)

propos.
Carpino-Tilienion tomentosae Doniţă 1970.
41.76831 Dobrogean paeonia sessile oak forests 69, 71

(Păduri de gorun cu Paeonia peregrina din
Dobrogea)
Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă R 4134 Păduri vest-pontice de 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 5671 Gorunet cu 5161; 5162; 9
1970 gorun (Quercus petraea ) cu Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and cărpiniţă cu 5163
Mercurialis ovata sessile oak forests supra-Mediteranean Mercurialis
oak woods ovata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
41.76832 Dobrogean sessile oak-lime-oriental 70, 72
hornbeam-ash forests (Păduri de gorun, tei,
cărpiniţă, frasin din Dobrogea)
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă R 4136 Păduri vest-pontice mixte 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 5474 Şleau de 5332; 5333; 5
1970 de gorun (Quercus petraea ), tei Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and gorun (tei 5325
argintiu (Tilia tomentosa ) şi sessile oak forests supra-Mediteranean argintiu,
cărpiniţă (Carpinus orientalis ) cu oak woods cărpiniţă) cu
Nectaroscordum siculum Mercurialis
ovata
41.76833 Dobrogean Quercus pedunculiflora -lime- 70

oriental hornbeam forests (Păduri de stejar
brumăriu, tei, cărpiniţă din Dobrogea)
Querco pedunculiflorae-Tilietum tomentosae R 4158 Păduri vest-pontice de 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 8211 Şleau de 8511; 8521; 8 73
Doniţă 1970 stejar brumăriu (Quercus Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and stejar brumăriu - 8422
pedunculiflora ) şi tei argintiu (Tilia sessile oak forests supra-Mediteranean tei argintiu -
tomentosa ) cu Viola jordanii oak woods cărpiniţă cu
Lithospermum
Polyquerco-Tilietum tomentosae Doniţă 1970 3 73
41.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental , 71, 74

hornbeam-Galanthus forests (Păduri vest-
pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus
plicatus din Dobrogea)
Galantho plicatae-Tilietum tomentosae Doniţă R 4137 Păduri vest-pontice de 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 5474 Şleau de 5325; 5332; 8
1970 gorun (Quercus petraea ) şi tei cu Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and gorun (tei 5333
frunza mare (Tilia platyphyllos ) cu sessile oak forests supra-Mediteranean argintiu,
Galanthus plicatus oak woods cărpiniţă) cu
Mercurialis
ovata
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
41.7691 Getic white cinquefoil Quercus cerris forests 75
(Păduri getice de cer cu Potentilla alba )

propos.
Quercetum cerris Georgescu 1941 - 91M0 Pannonian- 91M0 Păduri balcano- ! 41.7 7114 Ceret cu 7111; 7112; 1
Balkanic turkey oak- panonice de cer şi gorun Thermophilous and Glechoma- 7121; 7521;
sessile oak forests supra-Mediteranean Geum 7522
oak woods
41.7A221 Pontic Acer tataricum-Quercus 76

pontică de silvostepă de stejar brumăriu cu arţar
tătăresc)
Acero tatarici-Quercion Zol.et Jak.57
Violo suavis-Quercetum pedunculiflorae Doniţă R 4157 Păduri-rarişti danubian 91I0* Euro-Siberian 91I0* Vegetaţie de ! 41.7 8114 Stejăret de 8111; 8115; 10 77
1970 vest-pontice de stejar brumăriu stepic woods with silvostepă eurosiberiană Thermophilous and brumăriu cu 8116; 8311;
(Quercus pedunculiflora ) cu Acer Quercus spp. cu Quercus spp. supra-Mediteranean arţar tătăresc cu 8511; 8512;
tataricum oak woods Glechoma- 8513
Geum
Centaureo stenolepi-Quercetum 8115; 8116; 2 78
pedunculiflorae Doniţă 1970 8511; 8512
41.7A223 Pontic Acer tataricum -Q. cerris -Q. 78
pontică de silvostepă de stejar brumăriu şi cer
cu arţar tătăresc)
Quercion pedunculiflorae Doltu, Popescu,

Sanda 1980
Quercetum pedunculiflorae-cerris (Morariu R 4156 Păduri danubian-balcanice 91I0* Euro-Siberian 91I0* Vegetaţie de ! 41.7 7614 Stejăret de 8431; 8432; 6
1944) Doltu, Popescu, Sanda 1980 de stejar brumăriu (Quercus stepic woods with silvostepă eurosiberiană Thermophilous and brumăriu-cer- 8433; 8441
pedunculiflora ), cer (Q.cerris ), Quercus spp. cu Quercus spp. supra-Mediteranean gârniţă cu arţar
gârniţă (Q.frainetto ), stejar pufos oak woods tătăresc şi
(Q.pubescens ) cu Acer tataricum Lithospermum
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
44.1621 Lower Danube willow galleries (Zăvoaie de 80
salcie de la Dunărea de Jos)

Görs 1958
Salicetum albae Issler 1924 s.l. R 4407 Păduri danubiene de 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.1 Riparian 9817 Zăvoi de 9511; 9512; 22
salcie albă (Salix alba ) cu Rubus Populus alba galleries alba şi Populus alba willow formations salcie cu Rubus 9513; 9514
caesius caesius -
Galium aparine
R 4408 Păduri danubiene de 9818 Zăvoi de 9515; 9516;

salcie albă (Salix alba ) cu salcie cu 9513
Lycopus exaltatus Polygonum-
Lycopus
44.4 Mixed oak-elm-ash forests of great rivers 82
(Păduri ripariene mixte cu Quercus robur,
Ulmus laevis, Ulmus minor, Fraxinus excelsior,
Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri)
Ulmenion Oberd. 1953

Fraxino-Ulmetum Oberdorfer 53 R 4404 Păduri danubian-panonice 91F0 Riparian mixed 91F0 Păduri ripariene - 0217 Ulmet cu 0511; 0522 13
mixte de stejar pedunculat forests of Quercus robur, mixte cu Quercus robur, Rubus caesius
(Quercus robur ), frasin (Fraxinus Ulmus laevis, Ulmus Ulmus laevis, Ulmus şi Galium
sp. ) şi ulmi (Ulmus sp. ) cu minor, Fraxinus excelsior, minor, Fraxinus excelsior, aparine
Festuca gigantea Fraxinus angustifolia Fraxinus angustifolia din
along the great rivers lungul marilor râuri
(Ulmenion minoris ) (Ulmenion minoris )
44.661 Western Pontic poplar galleries (Zăvoaie vest- 83

pontice de plop)
Salicion albae Soó 1930 em. Th. Müller et Görs
1958
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
44.6611 Western Pontic white poplar galleries 84, 85
(Zăvoaie vest-pontice de plop alb)

Görs 1958
Populetum albae (Br.-Bl. 31 pp.) Borza 37 (syn. R 4406 Păduri danubian-panonice 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.66 Ponto- 9617 Zăvoi de 9111; 9112; 4
Salici-Populetum (Tx. 1931) Mejer-Drees 1936) de plop alb (Populus alba ) cu Populus alba galleries alba şi Populus alba Sarmatic mixed plop alb cu 9113
Rubus caesius poplar riverine Rubus caesius
forests şi Galium
aparine
9618 Zăvoi de 9114; 9611;

plop alb cu 9612
Polygonum -
Lycopus
44.6612 Western Pontic white-black poplar galleries 84, 85
(Zăvoaie vest-pontice de plop alb şi negru)

Görs 1958
Populetum nigro-albae Slavnic 1952 R 4405 Păduri daco-getice de 92A0 Salix alba and 92A0 Zăvoaie cu Salix ! 44.66 Ponto- 9417 Zăvoi de 9211; 9212; 8
plop negru (Populus nigra ) cu Populus alba galleries alba şi Populus alba Sarmatic mixed plop negru cu 9213
Rubus caesius poplar riverine Rubus caesius -
forests Galium aparine
9418 Zăvoi de 9214

plop negru cu
Polygonum -
Lycopus
9517 Zăvoi de 9311; 9312
plop alb şi negru
cu Rubus
caesius -
Galium aparine
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
44.814112 Danube small reed fresh water tamarix 86
stands (Tufărişuri danubiene de apă dulce de
Tamarix ramosissima cu Calamagrostis
epigeios )
Artemisio scopariae-Tamaricion Simon et

Dihoru (1962) 1963
Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae R 4422 Tufărişuri danubiene de 92D0 Southern riparian - ! 44.8 Southern - - 1
Simon et Dihoru (1962) cătină roşie (Tamarix galleries and thickets riparian galleries
ramosissima ) (Nerio-Tamaricetea and and thickets
Securinegion tinctoriae )
44.921 Grey willow scrub (Tufărişuri de Salix cinerea ) 86
Salicion cinereae Th. Müll. et Görs ex. pass.

1961
Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et - - - - - - 1
Zólyomi in Soó 1955
53.11 Common reed beds (Stufărişuri de Phragmites 87
australis)
53.1111 Freshwater Phragmites beds (Stufărişuri de 88
Phragmites sp. de apă dulce)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 R 5309 Comunităţi danubiene cu - - - - - 7

Phragmites australis şi
53.1121 Dry freshwater Phragmites beds (Stufărişuri 88

de Phragmites sp. de apă dulce pe soluri
uscate)
Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 R 5309 Comunităţi danubiene cu - - - - - 2

Phragmites australis şi
53.13 Reedmace beds (Comunităţi de Typha sp.) 89
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
53.132 Lesser reedmace beds (Comunităţi de Typha 89
angustifolia )
Typhetum angustifoliae Pignatti 1953 R 5305 Comunităţi danubiene cu - - - - - 2
Typha angustifolia şi Typha
latifolia
53.133 Laxmann's reedmace beds (Comunităţi de 90

Typha laxmannii )
Typhetum laxmanii Nedelcu 1969 R 5306 Comunităţi danubiene cu - - - - - 1
Typha laxmannii şi Epilobium
hirsutum
54.1 Springs (Izvoare) - - - - - - 13 90

65 Caves (Peşteri) R 6501 Peşteri 8310 Caves not open to 8310 Peşteri închise ! 65 Caves 12 90
the public accesului public
65.22 Continental bat caves (Peşteri continentale cu R 6501 Peşteri 8310 Caves not open to 8310 Peşteri închise ! 65 Caves - - 5 90
lilieci) the public accesului public
9 Wooded grasslands and scrubs (Pajişti şi 91
tufărişuri cu vegetaţie forestieră)
Danubian wooded floodplain grasslands - - - - - - 2 92

(Pajişti danubiene de luncă cu vegetaţie
forestieră)
Dobrogean wooded steppe (Silvostepă din - - - ! 93 Wooded steppe 37 92

Dobrogea)
Habitate ce nu se încadrează în clasificarea palearctică

Dobrogean Celtis glabrata woods (Vegetaţie 96
forestieră de Celtis glabrata din Dobrogea)
Syringo-Carpinion orientalis Jak. 1960.
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae - - - - - - 6
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cenotaxoni ce nu se încadrează în clasificarea palearctică
Oenanthion aquaticae Hejný ex. Neuhäusl 98
1955
Hippuridetum vulgaris (Rübel 1912) Passarge 1
1955
Cirsio brachycephali-Bolboschoenion 98
(Passarge 1978) Mucina 1993
Schoenoplectetum tabernaemontanii Soó 1947 R 2210 Comunităţi danubiene cu - - - - - 3

Bolboschoenus maritimus şi
Schoenoplectus tabernaemontani
Hyperico perforato-Scleranthion perennis 98

Moravec 1967
Sclerantheto-Teucrietum polii Andrei et - - - - - - 5
Popescu 1967
Fitocenoză de Sophora jaubertii - - - - - - 1 99
Fitocenoză de Syringa vulgaris - - - - - - 1 99
CONTENTS
Foreword
Preface
Cap. 1. INTRODUCTION …………………………………………………….. 7
Cap. 2. RESEARCH METHODS……………………………………………… 9

2.1. The study of the flora, vegetation and habitats………………………… 9
2.2. Cartography……………………………………………………………. 11
2.3. Ecological corridors……………………………………………………. 12
Cap. 3. PHYSICO-GEOGRAPHYCAL FRAME

3.1.Dobrogea Plateau and the Danube Delta, location and limits………..... 13
3.2. Geomorphology………………………………………………………... 13
3.3. Geology………………………………………………………………… 14
3.4. Soils…………………………………………………………………….. 15
3.5. Climate…………………………………………………………………. 16
Cap. 4. FLORA, VEGETATION AND HABITATS 18

4.1. The studied sites flora………………………………………………….. 18
4.2. The studied sites vegetation-general aspects…………………………... 18
4.3. Habitats………………………………………………………………... 22
4.3.1. Habitats framed into the Palearctic classification………………… 23
4.3.2. Habitats that are not framed within the Palaearctic classification... 96
4.3.3. Coenotaxa that are not framed within the Palaearctic classification 98
Cap. 5. NATURAL SITES FROM DOBROGEA AND THE DANUBE DELTA 101
5.1. Protected areas and natural sites from the Dobrogea Plateau - Tulcea
county …………………………………………….............................. 103
5.1.1 Protected areas founded by the Government Decision 2151 /2004. 105
Beidaud……………………………………………………………. 105
Carasan - Teke…………………………………………………….. 106
Casimcea…………………………………………………………... 108
Chervant - Priopcea……………………………………………….. 109
Colţanii Mari……………………………………………………… 110
Dealurile Beştepe…………………………………………………. 111
Dealul Călugăru - Iancina………………………………………... 112
Dealul Deniztepe………………………………………………….. 114
Dealul Ghiunghiurmez…………………………………………… 115
Dealul Mândreşti…………………………………………………. 116
Dealul Sarica……………………………………………………… 117
Edirlen…………………………………………………………….. 118
Enisala…………………………………………………………….. 119
Lacul Traian……………………………………………………… 121
Măgurele…………………………………………………………… 122
Mânăstirea Cocoş………………………………………………….. 123
Muchiile Cernei-Iaila……………………………………………… 124
Muntele Consul…………………………………………………… 125
Pădurea Babadag-Codru………………………………………….. 126
Peceneaga…………………………………………………………. 128
Războieni …………………………………………………………. 129
Uspenia……………………………………………………………. 130
Valea Mahomencea………………………………………………. 131
Valea Ostrovului………………………………………………….. 132
5.1.2. Protected areas founded by the Law 5 /2000…………………….. 133
Parcul Naţional Munţii Măcinului ……………………………… 133
Dealul Bujorului………………………………………………….. 134
Fântâna Mare……………………………………………………… 135
Korum Tarla………………………………………………………. 135
Valea Oilor………………………………………………………... 136
Vârful Secaru……………………………………………………… 136
5.1.3. Locally protected reserves………………………………………… 137
„La Monument”- Niculiţel………………………………………... 137
5.1.4. Proposed protected areas…………………………………………... 137
Arleanca…………………………………………………………… 138
Coşarul Mare……………………………………………………… 138
Dealul Caratepe……………………………………………………. 138
Dealul Izvorului……………………………………………………. 139
Dealul Lung……………………………………………………….. 140
Troesmis……………………………………………………………. 141
5.1.5. Unprotected natural sites…………………………………………… 141
Taşburun……………………………………………………………. 142
Horstul Dobrogean………………………………………………... 142
5.2. Protected areas and natural sites from the Dobrogea Plateau -
Constanţa county…………………………………………………...... 155
5.2.1. Protected areas founded by the Goverment Decision 2151 /2004… 156
Celea Mare-Valea lui Ene………………………………………… 156
Lacul Bugeac……………………………………………………… 157
Lacul Dunăreni……………………………………………………. 158
Lacul Oltina………………………………………………………. 159
Lacul Vederoasa…………………………………………………... 159
Pădurea Bratca……………………………………………………. 160
Pădurea Cetate…………………………………………………….. 161
5.2.2. Proposed protected areas………………………………………….. 162
Aliman-Urluia……………………………………………………... 162
Başpunar…………………………………………………………… 163
Canaraua Fetei-Iortmac…………………………………………… 164
Dumbrăveni-Şipotele……………………………………………… 165
Esechioi…………………………………………………………… 166
Ostrovul Hinog…………………………………………………… 167
Ostroavele Pomaştele-Varoş……………………………………… 168
Ostroavele Şeica-Fermecat……………………………………….. 168
Ostroavele Troina Mare-Balaban………………………………… 170
Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc……………………………. 170
Parcul Natural Cheile Dobrogei…………………………………… 171
5.3. Natural sites from the coastal area of the Danube Delta Biosphere
Reserve…………………………………………………....................... 175
Cap. 6. THREATS ................................................................................................. 181
6.1. General aspects…………………………………………………………. 181
6.2. Threatening factors within the studied sites and their causes………..... 182
6.2.1. General threats…………………………………………………….. 182
6.2.2. Specific threats for the different habitat groups…………………... 186
I. Mesophyllous Balkanic and xerotherm deciduous forests (sub-
Mediterranean and wooded steppe), floodplain forests…………….. 186
II. Xerophyllous, higrophyllous and hidrophyllous shrubs……………. 189
III. Grasslands (xerophyllous, mesophyllous, halophyllous)…………... 189
IV. Higrophyllous and hidrophyllous herbaceous vegetation………….. 190
Cap. 7 MANAGEMENT PROPOSALS………………………………………… 191

7.1. General aspects…………………………………………………………. 191
7.1.1. Definitions …………………………………………………..……. 192
7.1.2. Protected areas categories…………………………………………. 193
7.1.3. General legislative provisions……………………………………... 194
7.1.4. Economic aspects concerning natural heritage protection………… 196
7.2. Allowed and forbbidden activities within the context of natural and
landscape heritage protection ………………………………………….... 197
7.2.1. Allowed activities…………………………………………………. 197
7.2.2. Interdictions……………………………………………………….. 198
7.3. Responsabilities of the public authorities and / or physical / juridical
persons…………………………………………………………………… 201
7.4. Proposals of regulations concerning the natural and lanscape heritage
conservation ……………………………………………………………... 205
7.4.1. Regulations of the authorizing activities………………………… 205
7.4.2. General regulations regarding the protection of the elements of
the natural heritage and landscape within or outside protected areas 206
7.4.3. Regulations regarding the ecological corridors………………….. 206
7.4.4. Regulations regarding the regime of the information regarding
the elements of the natural heritage………………………………... 206
7.4.5. Pollution regulations ………………………………………..…... 207
7.4.6. Regulations of the industrial or extractive activities……………. 207
7.4.7. Regulations of the constructions, including of the ones of
recreational and / or administrative interest……………………….. 207
7.4.8. Regulations of the tourism activities 208
7.4.9. Regulations of the waste materials regime………………………. 209
7.5. Proposals of regulations regarding the forestry activities …………….. 209
7.5.1. Regulations regarding the management of the forests of
scientific interest ………………………………………………….. 209
7.5.2. Afforestation regime…………………………………………….. 211
7.5.3. The management of botanical reserves situated in parklands that
threaten the populations of the protected species…………………. 212
7.5.4. The management of tree alignements and forest edges
limitrophe with protected areas of wetland type (lakes, ponds)…... 212
7.5.5. The management of bird nature reserves ……………………...... 212
7.5.6. The management of artificial stands ………………………….... 213
7.5.7. The management of derived stands within protected areas……… 213
7.6. Recommendations for the management of the natural and landscape 214
heritage in order to reduce or eliminate threats ………………………..... 214
7.6.1. Recommendations in the informational field …………………….. 214
7.6.2. Recommendations în the educational field………………………... 214
7.6.3. Recommendations in the legislative field…………………………. 214
7.6.4. Recommendations in the administrative field …………………..... 215
Cap. 8. DOBROGEA AND THE DANUBE DELTA-CONSERVATION OF
THE FLORA AND HABITATS (Abstract) …………………………………..….. 217
8.1. Introduction…………………………………………………………….. 217
8.2. Research methods………………………………………………………. 217
8.3. Physico-geographical frame……………………………………………. 218
8.4. Flora, vegetation, habitats ……………………………………………... 219
8.5. Natural sites from Dobrogea and the Danube Delta……………………. 230
8.6. Threats………………………………………………………………….. 256
8.7. Management proposals…………………………………………………. 259
Abbreviations and studied natural sites……………………………………………. 263
Bibliography……………………………………………………………………….. 269
Annex 1. Threatened plant species from the studied sites within Dobrogea and the
Danube Delta………................................................................................................ 273
Annex 2. The correspondence between the habitats / plant communities studied in

Dobrogea and other classification systems………………………………………... 279
Plates Nr. 293

Protected areas from the Dobrogea Plateau-Tulcea county (HG 2151 /2004)...1-12
Protected areas from the Dobrogea Plateau-Tulcea county (Legea 5 /2000)...13-15
Nature reserves from the Dobrogea Plateau-Tulcea county, protected at
the local level…………………………………………………………………...16b
Proposed protected areas from the Dobrogea Plateau-Tulcea county……….17-19
Unprotected natural sites from the Dobrogea Plateau-Tulcea county……….20-22
Protected areas from the Dobrogea Plateau-Constanţa county (HG 2151/2004)..23-26
Proposed protected areas from the Dobrogea Plateau-Constanţa county…... 27-33
Natural sites from the Danube Delta Biosphere Reserve…………………… 34-37
Threatened species within the studied sites……………………………........ 38-62
Figures (Maps) Nr. 355

Dobrogea- potential vegetation map ………………………............................... 1
Protected areas from the plateau zone of Tulcea county……………………….. 2
Protected areas proposed by ICEM within Constanţa county ………………..… 3
Protected areas from the Dobrogea Plateau-Tulcea county (HG 2151/2004)…4-27
Protected areas from the Dobrogea Plateau-Tulcea county (Law 5 /2000)….28-30
Nature reserves from Dobrogea Plateau-Tulcea County, protected at
the local level …………………………………………………………………. 31
„Horstul Dobrogean” site ………………………………….......................... 32-34
Protected areas from the Dobrogea Plateau-Constanţa County (HG 2151/2004) 35-41
CUPRINS
Cuvânt înainte
Prefaţă
Cap.1. INTRODUCERE…………………………………………………………... 7
Cap. 2. METODICĂ………………………………………………………………. 9
2.1. Studiul florei, vegetaţiei şi habitatelor…………………………………. 9
2.2. Cartografie……………………………………………………………... 11
2.3. Coridoare ecologice……………………………………………………. 12
Cap. 3. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC……………………………………….. 13

3.1. Podişul Dobrogean şi Delta Dunării, poziţie şi limite…………………. 13
3.2. Geomorfologie…………………………………………………………. 13
3.3. Geologie………………………………………………………………... 14
3.4. Soluri…………………………………………………………………… 15
3.5. Climă…………………………………………………………………… 16
Cap. 4. FLORĂ, VEGETAŢIE ŞI HABITATE………………………………... 18

4.1. Flora siturilor studiate………………………………………………….. 18
4.2. Vegetaţia siturilor studiate-aspecte generale…………………………... 18
4.3. Habitate……………………………………………………………….. 22
4.3.1. Habitate încadrate în clasificarea palearctică……………………... 23
4.3.2. Habitate ce nu se încadrează în clasificarea palearctică…………... 96
4.3.3. Cenotaxoni ce nu se încadrează în clasificarea palearctică……….. 98
Cap. 5. SITURI NATURALE DIN DOBROGEA ŞI DELTA DUNĂRII ……… 101

5.1. Arii protejate şi situri naturale din Podişul Dobrogei-judeţul Tulcea….. 103
5.1.1 Arii protejate constituite prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004. 105
Beidaud……………………………………………………………. 105
Carasan-Teke……………………………………………………… 106
Casimcea…………………………………………………………... 108
Chervant-Priopcea………………………………………………… 109
Colţanii Mari……………………………………………………… 110
Dealurile Beştepe………………………………………………….. 111
Dealul Călugăru-Iancina………………………………………....... 112
Dealul Deniztepe…………………………………………………... 114
Dealul Ghiunghiurmez…………………………………………….. 115
Dealul Mândreşti………………………………………………….. 116
Dealul Sarica………………………………………………………. 117
Edirlen……………………………………………………………... 118
Enisala……………………………………………………………... 119
Lacul Traian……………………………………………………….. 121
Măgurele…………………………………………………………… 122
Mânăstirea Cocoş………………………………………………….. 123
Muchiile Cernei-Iaila……………………………………………… 124
Muntele Consul………………………………………………….… 125
Pădurea Babadag-Codru…………………………………………… 126
Peceneaga………………………………………………………….. 128
Războieni ………………………………………………………….. 129
Uspenia…………………………………………………………….. 130
Valea Mahomencea………………………………………………... 131
Valea Ostrovului…………………………………………………... 132
5.1.2. Arii protejate constituite prin Legea nr. 5 /2000 133
Parcul Naţional Munţii Măcinului ………………………………… 133
Dealul Bujorului…………………………………………………… 134
Fântâna Mare………………………………………………………. 135
Korum Tarla……………………………………………………….. 135
Valea Oilor………………………………………………………… 136
Vârful Secaru………………………………………………………. 136
5.1.3. Rezervaţii protejate pe plan local………………………………… 137
„La Monument”- Niculiţel………………………………………... 137
5.1.4. Arii protejate propuse……………………………………………… 137
Arleanca……………………………………………………………. 138
Coşarul Mare………………………………………………………. 138
Dealul Caratepe…………………………………………………….. 138
Dealul Izvorului…………………………………………………….. 139
Dealul Lung………………………………………………………... 140
Troesmis……………………………………………………………. 141
5.1.5. Situri naturale neprotejate…………………………………………... 141
Taşburun…………………………………………………………… 142
Horstul Dobrogean………………………………………………... 142
5.2. Arii protejate şi situri naturale din Podişul Dobrogei - judeţul Constanţa 155
5.2.1. Arii protejate constituite prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 /2004 156
Celea Mare-Valea lui Ene………………………………………… 156
Lacul Bugeac………………………………………………………. 157
Lacul Dunăreni…………………………………………………….. 158
Lacul Oltina……………………………………………………….. 159
Lacul Vederoasa…………………………………………………… 159
Pădurea Bratca…………………………………………………….. 160
Pădurea Cetate……………………………………………………... 161
5.2.2. Arii protejate propuse 162
Aliman-Urluia……………………………………………………... 162
Başpunar…………………………………………………………… 163
Canaraua Fetei-Iortmac……………………………………………. 164
Dumbrăveni-Şipotele………………………………………………. 165
Esechioi……………………………………………………………. 166
Ostrovul Hinog…………………………………………………….. 167
Ostroavele Pomaştele-Varoş………………………………………. 168
Ostroavele Şeica-Fermecat ………………………………………... 168
Ostroavele Troina Mare-Balaban…………………………………. 170
Ostroavele Păcuiul lui Soare-Turcesc……………………………... 170
Parcul Natural Cheile Dobrogei…………………………………… 171
5.3. Situri naturale din zona litorală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării… 175
Cap. 6. FACTORI DE AMENINŢARE………………………………………… 181
6.1. Aspecte generale………………………………………………………... 181
6.2. Factori de ameninţare din siturile studiate şi cauzele acestora…………. 182
6.2.1. Factori de ameninţare generali…………………………………….. 182
6.2.2. Factori de ameninţare specifici diferitelor grupe de habitate……... 186
I. Păduri mezofile de foioase balcanice, xeroterme de foioase
(submediteraneene şi de silvostepă) şi de luncă…………………….. 186
II. Tufărişuri xerofile şi higrofile / hidrofile……………………………. 189
III. Pajişti (xerofile, mezofile, halofile).................................................... 189
IV. Vegetaţia ierboasă higrofilă / hidrofilă……………………………... 190
Cap. 7 PROPUNERI DE MANAGEMENT…………………………………… 191

7.1. Aspecte generale……………………………………………………….. 191
7.1.1. Definiţii……………………………………………………………. 192
7.1.2. Categorii de arii protejate…………………………………………. 193
7.1.3. Prevederi legislative generale……………………………………... 194
7.1.4. Aspecte economice privind protejarea patrimoniului natural……... 196
7.2. Activităţi permise / interzise în contextul conservării patrimoniului natural şi
peisagistic……………………………………………………… 197
7.2.1. Activităţi permise………………………………………………….. 197
7.2.2. Interdicţii…………………………………………………………... 198
juridice…………………………………………………………………… 201
7.4. Propuneri de reglementări în vederea conservării patrimoniului natural şi
peisagistic……………………………………………………………… 205
7.4.1. Reglementarea activităţilor de eliberare de avize / autorizaţii…... 205
7.4.2. Reglementări generale privind protejarea bunurilor de patrimoniu natural
şi a cadrului peisagistic din cuprinsul ariilor protejate şi din afara
acestora………………………………………………………. 206
7.4.3. Reglementări privind coridoarele ecologice………………………. 206
patrimoniului natural ……………………………………………… 206
7.4.5. Reglementarea poluării……………………………………………. 207
7.4.6. Reglementarea activităţilor industriale şi / sau extractive………… 207
recreaţional şi/ sau administrativ ………………………….. 207
7.4.8. Reglementarea activităţilor turistice……………………………..... 208
7.4.9. Reglementarea regimului deşeurilor……………………………… 209
7.5. Propuneri de reglementări ale activităţilor silvice……………………... 209
7.5.1. Reglementări privind administrarea pădurilor de interes ştiinţific şi de
ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier …………….. 209
7.5.2. Regimul împăduririlor …………………………………………... 211
7.5.3. Modul de gospodărire a rezervaţiilor floristice situate în arborete rărite
care pot afecta populaţiile speciilor protejate ……………… 212
învecinate cu arii protejate de tip zone umede (lacuri, bălţi
etc.)………………………………………………………………… 212
7.5.5. Modul de gospodărire a rezervaţiilor de interes ornitologic…….. 212
7.5.6. Gospodărirea arboretelor artificiale …………………………….. 213
7.5.7. Gospodărirea arboretelor derivate din cuprinsul ariilor protejate.. 213
7.6. Recomandări pentru managementul patrimoniului natural şi peisagistic în
vederea reducerii sau eliminării ameninţărilor ...................................... 214
7.6.1. Recomandări în domeniul informaţional………………................. 214
7.6.2. Recomandări în domeniul educaţional……………………………. 214
7.6.3. Recomandări în domeniul legislativ………………………………. 214
7.6.4. Recomandări în domeniul administrativ…………………………... 215
Cap. 8. DOBROGEA AND THE DANUBE DELTA-CONSERVATION OF THE

FLORA AND HABITATS (Abstract)
8.1. Introduction…………………………………………………………….. 217
8.2. Research methods ……………………………………………………… 217
8.3. Physico-geographical frame…………………………………………… 218
8.4. Flora, vegetation, habitats……………………………………………… 219
8.5. Natural sites from Dobrogea and the Danube Delta…………………… 230
8.6. Threats………………………………………………………………….. 256
8.7. Management proposals…………………………………………………. 259
Abrevieri şi situri naturale studiate………………………………………………… 263
Bibliografie………………………………………………………………………… 269
Anexa 1. Specii de plante ameninţate din siturile studiate din Dobrogea şi Delta Dunării
..................................................................................................................... 273
Anexa 2. Corespondenţa dintre habitatele / grupările vegetale studiate în Dobrogea şi alte
sisteme de clasificare ……………………………………... 279
Planşe Nr. 293

Arii protejate din Podişul Dobrogei, judeţul Tulcea (HG 2151 /2004)… … 1-12
Arii protejate din Podişul Dobrogei, judeţul Tulcea (Legea 5 /2000)………13-16a
Rezervaţii naturale din Podişul Dobrogei, judeţul Tulcea, protejate
pe plan local……………………………………… ……………………………16b
Arii protejate propuse din Podişul Dobrogei, judeţul Tulcea ……………….17-19
Situri naturale neprotejate din Podişul Dobrogei, judeţul Tulcea……………20-22
Arii protejate din Podişul Dobrogei, judeţul Constanţa (HG 2151 /2004)…..23-26
Arii protejate propuse din Podişul Dobrogei, judeţul Constanţa…………….27-33
Situri naturale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării……………………... 34-37
Specii de plante ameninţate din siturile studiate…………………………….38- 62
Figuri (Planuri de situaţie) Nr. 355

Dobrogea-harta vegetaţiei potenţiale……………………………………………. 1
Arii protejate din zona de podiş a judeţului Tulcea………………………………2
Arii protejate propuse de ICEM Tulcea în judeţul Constanţa…………………….3
Arii protejate din Podişul Dobrogei, judeţul Tulcea (HG 2151 /2004)………. 4-27
Arii protejate din Podişul Dobrogei,judeţul Tulcea (Legea 5 /2000) ..............28-30
Rezervaţii naturale din Podişul Dobrogei, judeţul Tulcea, protejate pe plan
local ............................................................................................................31
Situl Horstul Dobrogean……………………………………………..........…32-34
Arii protejate din Podişul Dobrogei, judeţul Constanţa (HG 2151 /2004)…. 35-41

02 Bipsn Petrescu Dobrogea Si Delta Dunarii Conservarea Florei Si Habitatelor 2007

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

02 Bipsn Petrescu Dobrogea Si Delta Dunarii Conservarea Florei Si Habitatelor 2007

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Dobrogea and the Danube Delta

Fotografii şi traducere: dr. MIHAI PETRESCU

DTP&Layout : CARMEN SIMIONESCU

Schimburi de carte / comenzi:

Tipografia: Marinex Print S.R.L.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

25 mai 2007 Autorul

Dobrogea şi Delta Dunării, cu un patrimoniu natural şi peisagistic de importanţă mondială,

2.1. Studiul florei, vegetaţiei şi habitatelor

Corespondenţa dintre indicii de abundenţă - dominanţă şi categoriile

Categoria de Nr. situri în care s-au

În cadrul descrierii fiecărei rezervaţii, pentru reliefarea caracterului specific în raport cu

Într-o altă categorie se încadrează cenotaxonii ce nu sunt cuprinşi încă în sistemul de

2.3. Coridoare ecologice

Cap. 3. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

3.1. Podişul Dobrogean şi Delta Dunării, poziţie şi limite

Regiunile geomorfologice ale Dobrogei de Nord, delimitate la sud de falia Peceneaga-

În Dobrogea de Nord şi Centrală pot fi întâlnite depozite precambriene, paleozoice şi

Psamosolurile şi nisipurile nesolificate sunt caracteristice pentru cordoanele litorale din

Cap. 4. FLORĂ, VEGETAŢIE ŞI HABITATE

4.1. Flora siturilor studiate

4.2. Vegetaţia siturilor studiate - aspecte generale

1970, fiind edificate de specii de Stipa (ucrainica, lessingiana, pulcherrima, dasyphylla) şi

În total au fost inventariaţi 56 cenotaxoni (asociaţii, subasociaţii), 2 fitocenoze, 3 habitate

4.3.1. Habitate încadrate în clasificarea palearctică

15.A211 Stepe sărăturate vest-pontice (Western Pontic saline steppes)

15.A2124 Pajişti sărăturate vest-pontice de Juncus gerardi (Western Pontic

15.A21275 Pajişti sărăturate vest-pontice de Cynodon dactylon (Western

22.4313 Comunităţi de Nymphoides peltata (Fringed waterlily carpets)

24.2 Maluri de râu din pietriş (River gravel banks)

24.3 Maluri de râu nisipoase (River sand banks)

OM, OŞe), Salix alba (+-2; OM, OŞe).

31.8B125 Tufărişuri danubiene de păducel (Danubian hawthorn scrub)

31.8B71 Tufărişuri ponto-sarmatice de stepă (Ponto-Sarmatic steppe brush)

31.8B711 Tufărişuri ponto-sarmatice de migdal pitic (Ponto-Sarmatic dwarf

Ordinul PRUNETALIA Tx. 1952

31.8B721 Tufărişuri ponto-sarmatice de păducel şi porumbar (Ponto-

particular de Trifolium alpestre, Lithospermum officinale, Filipendula hexapetala, Adonis

procera (+; DCI).

31.8B731 Tufărişuri vest-pontice de iasomie şi păliur (Western Pontic jasmine

34.92 Stepe ponto-sarmatice (Ponto-Sarmatic Steppes)

1. Alianţa Festucion valesiacae Klika 1931

2. Alianţa Artemisio-Kochion Soó 1959

3. Alianţa Pimpinello-Thymion zygioidi Dihoru 1969, 1970

4. Alianţa Stipion lessingianae Soó 1947

41.1F Păduri dobrogene de fag (Dobrogea beech forest)

tomentosae-Carpinetum betuli Doniţă 1968 ce corespunde de fapt cu pădurile de şleau în care

41.2C22 Păduri de gorun cu carpen din Moldova şi Muntenia (Moldo-

Republica Moldova. În Dobrogea habitatul se încadrează în regiunea stepică şi are un areal

41.73723 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Paeonia peregrina

41.73724 Vegetaţie forestieră moesică de stejar pufos cu Galium dasypodum

41.76 Păduri balcanic-anatoliene termofile de stejar (Balkano-Anatolian

41.76812 Păduri moesic-danubiene de Quercus cerris cu cărpiniţă (Moesio-

Încadrare fitocenologică: Carpino orientalis-Quercetum cerris

41.76813 Păduri moesic-danubiene mixte de gârniţă (Moesio-Danubian mixed

41.7683 Păduri de carpen, tei, stejar din Dobrogea (Dobrogean oriental

Păduri neutrofile de Quercus dalechampii răspândite numai pe dealurile joase ale

D) 41.76834 Păduri vest-pontice de gorun, tei, cărpiniţă cu Galanthus plicatus din

Asociaţii componente întâlnite în siturile studiate

41.7A221 Vegetaţie pontică de silvostepă de stejar brumăriu cu arţar tătăresc

rar la nivel european.

Asociaţii componente întâlnite în siturile studiate

2. Asociaţia Centaureo stenolepi-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1970 este considerată