OXIGENUL

Circuitul O2 in natura
Oxigenul intră in circuitul straturilor profunde ale mantalei terestre, care are mişcare de circulaţie
de la scoarţa terestră către miezul planetei.

Stocarea oxigenului in cadrul minereurilor care circulă in mantaua Pămăntului este cheia
pentru inţelegerea formării şi persistenţei atmosferei pe planeta noastră.
Fără acest mecanism, “Planeta Albastră” ar fi la fel de uscată şi de neospitalieră precum Marte

Dacă planeta noastră nu ar avea capacitatea de a stoca oxigen in straturile profunde ale mantalei
sale, probabil că nu ar putea exista viaţă la suprafaţă.

Viata pe pământ, atât pentru regnul vegetal cât si cel animal, are nevoie de doua componente de
baza: hrana si oxigen.

Oxigenul este esential pentru substraturile energetice necesare activitatii celulei, tesuturilor si
organelor, organismului în ansamblul sau si în final supravietuirea lui.

Temperatura medie la suprafata pamantului depinde de cantitatea de dioxid de carbon (sau de gaz
carbonic) pe care o contine atmosfera. Modificarea cantitatii de CO2 poate duce la modificarfea
climei.
Poluarea aerului
Aerul este un amestec de azot si oxigen necesar activitatii vitale a organismelor
aerobe, inclusiv a oam enilor. Acest amestec contine si o cantitate neinsemnata de
alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen,
vapori de apa si alte particule, care practic nu au nici o influenta asupra organismelor
vii. Dar dezvoltarea societatii umane, spre regret, duce la crearea unui impact
antropic si tehnogen negativ asupra calitatii aerului.
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care
interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor
(organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului
înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea
mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.
Efectele poluarii:
Ecologistii acorda o atentie deosebita protectiei aerului atmosferic deoarece poluare
atmosferei cauzeaza consecinte negative pe scara globala:
-distrugerea stratului de ozon;
-ridicarea temperaturii planetei;
-inrautatirea sanatatii omului;
Principalii poluanti:
Monoxidul de carbon si oxizii de azot sunt principalii poluanti emisi de arderile de
combustibil. Funinginea si dioxidul de sulf sunt poluantii primari produsi in principal
prin arderile de combustibili fosili in centralele energetice, precum petrolul si
carbunele. In fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intra in
compozitia atmosferei prin aceste procese. Poluantii au tendinta de a se gasi numai in
anumite zone.Acesti poluanti au efecte directe asupra sanatatii, in special asupra
sistemului respirator.
Poluantii sunt preluati de curentii de aer, se combina cu apa din atmosfera si dau
ploile si ceturile acide, care se disperseaza asupra vegetatiei, solurilor si apelor.
Masuri de poluare:
Pentru micsorarea nivelului poluarii atmosferei de catre intreprinderile
industriale se utilizeaza diferite metode, cum ar fi: se efectueaza ermetizarea
instalatiilor tehnologice, se construiesc diferite instalatii de purificare.
La mijloacele de transport pentru micsorarea emisiilor toxice se instaleaza
catalizatori, se utilizeaza aditivi contra fumului la motoarele diesel.
ROLUL O2 IN RESPIRATIE
Respirația este un proces fiziologic fundamental prin care organismele realizează
un schimb de oxigen și dioxid de carbon cu mediul înconjurător. O respirație
completă include două faze distincte: inspirație, adică preluarea aerului (gazelor) din
mediul înconjurător în organism, și expirație, prin care se elimină în afara
organismului aerul folosit (uzat). Prin respirație, oxigenul (O2) din aerul inspirat
ajunge la nivelul celulelor, iar dioxidul de carbon (CO2) rezultat este eliminat prin
intermediul expirației.
Toate organismele aerobe au nevoie de oxigen pentru a-și crea energia prin respirație,
prin metabolismul moleculelor bogate în energie, precum glucoza.
Oxigenul este captat si transportat de hemoglobina (substanta formata din hematiile
din sange) la nivelul celulelor (respirație internă) și organelor (respirație externă). În
urma oxigenării celulelor se elimină CO2 tot cu ajutorul hemoglobinei.