Traind si explorand lumea pana in acest moment al vietii mele, mi-am cautat neincetat

echilibrul care sa ma defineasca si care sa ma intregeasca din pucnt de vedere

emotional. In acest context, mi-am diversificat pasinile si mi-am aocrdat timp ca sa
descopar ce anume ma face sa ma simt cel mai fericita. Am petrecut mult timp
incercand sa-mi dau seama ce ma reprezinta cel mai bine in esenta, iar acum pot sa
spun ca nu as putea exista in forma persoanei care sunt acum daca nu a fi avut alaturi
de mine scrisul.
Pentru mine, scrisul este un al doilea tip de oxigen, o pasiune datatoare de viata, care
imi mentinea creativitatea vesnic inflorita si gata de creatie. Prin intermediul
cuvintleor am simtit din totdeauna ca pot exprima cu adevarat gandrule mele in orice
situatie si ca ma pot face auzita printr-o altfel de voce.Astfel, utilizand frazele
potrivite, scrisul a tranormat incet incet sirul nebulos al ideilor mele intr-o forma
concreta si facil de inteles atat pentru mine, cat si pentru cei din jur.
Pasiunea mea pentru scris a incpeut inca din primii ani de scoala, cand am inceput sa
scriu compuneri despre anotimpuri si alte teme ale copilariei.Tot atunci am realizat ca
scrisul nu trebuie sa fie legat exclusiv de activitatile scolare, ci poate reprezenta si o
forma de eliberare a emotiilor si transpunerea gandurilor pe hartie.Desi puerile, acele
primele incercari de-ale mele de a scrie au o importanta profunda pentru mine si imi
aminesc cu drg de anumite perioade frumoase ale copilariei. Inca de atunci mi-am
facut obiceil de a ma regufia in scris ori de cate ori aveam neovie de o gura de aer
proaspat , ramanan in propriul meu univers de cuvinte pentru a reusi sa transpun
complet gandruile in cerneala. Acel refugiu pe care il regaseam in scris imi conferea
un sentiment de calmare completa, intrucat toata mintea mea se reincarca cu energie
pozitiva in urma faptului ca petreceam mult timp facand ceva ce imi place.
Pe langa avantajele sale in ceea ce priveste echilibrul gandurilor, cel mai mult ma simt
atasata de scris ca si pasiune intrucat imi ofera suficient timp de gandire pentru a creea
ceva cu totul special. Uneori simt nevoia de a ma rupe din cotidianul deja previzibil
pentru a avea cateva momente de contemplatie si pentru a medita asupra propriilor
idei.Indiferent de ce v afi iesit in final, fie el un eseu, cateva versuri sau un nou cantec,
simplul act de a fi scris si de-mi fi cordat cateva momente mie ma face deja mult mai
fericita si impacata.
Bineinteles, nu e tot timpul usor sa scriu, chiar daca in esenta este cea mai mare
pasiune a mea.Exista si momente in care am parte delipsa de inspiratie, cuvinte pe care
nu pot sa le inlud niciunde sau formulari care dupa multe incercari tot nu suna
perfect.In acele momente, cand simt ca-mi vine sa renunt si sa curm existenta foilor de
hartie, imi dau seama de fapt ca raspunsul pe car eil caut este mult mai simplu decat
m-as astepta. Totul necesita doar putina rabdare, intrucat cuvintlee stiu cel mai bine
cand este momentul s-asi faca simtita prezenta si sa-si continue existenta sub forma
unor litere de cerneala pe hartie.Fiind un proces de eliberare care necesit mai mult
timp, inspiratia nu poate veni imediat asa cum mi-as dori, motiv pentru care mi-am
cultivat cu timpul rabdarea atat in ceea ce priveste conceperea textelor literare, cat si in
viata de zi cu zi.