Translated from English to Romanian - www.onlinedoctranslator.
com
Prevenirea singurătății și
izolării sociale: intervenții și
rezultate
De Karen Windle, Jennifer Francis și Caroline Coomber
Mesaje cheie
• Persoanele în vârstă sunt deosebit de vulnerabile la
izolarea socială sau singurătatea din cauza pierderii
prietenilor și familiei, a mobilității sau a veniturilor.
• Izolarea socială și singurătatea influențează
calitatea vieții și bunăstarea indivizilor, afectând
negativ sănătatea și crescând utilizarea acestora a
serviciilor de sănătate și asistență socială.
• Intervențiile pentru a combate izolarea socială sau
singurătatea includ: împrietenirea,
mentorat, navigatori comunitari, scheme de
grupuri sociale.
• Persoanele care folosesc serviciile de prietenie sau
Community Navigator au raportat că au fost mai
puțin singuri și izolați social în urma intervenției.
• Rezultatele serviciilor de mentorat sunt mai puțin
clare; un studiu a raportat îmbunătățiri ale
sănătății mentale și fizice, altul că nu a fost
găsită nicio diferență.
• Acolo unde studiile longitudinale au înregistrat rate de
supraviețuire, persoanele în vârstă care au făcut parte
dintr-o intervenție de grup social au avut șanse mai mari
de supraviețuire decât cele care nu au primit un astfel de
serviciu.
• Utilizatorii raportează o satisfacție ridicată față de
servicii, beneficiind de astfel de intervenții prin
creșterea interacțiunii lor sociale și
octombrie 2011
39
BRIEFING DE CERCETARE
implicarea comunității, reluarea sau revenirea
la hobby-uri și participarea la activități
comunitare mai largi.
• Utilizatorii au susținut flexibilitatea și adaptarea
serviciilor. Serviciile unu-la-unu ar putea fi mai
flexibile, în timp ce plăcerea activităților de grup
ar fi mai mare dacă acestea ar putea fi adaptate
preferințelor utilizatorilor.
• Când se planifica servicii pentru a reduce izolarea
socială sau singurătatea, trebuie să existe
acorduri puternice de parteneriat între
organizații pentru a se asigura că serviciile
dezvoltate pot fi susținute.
• Trebuie să investim în proiecte dovedite.
Intervențiile Community Navigator s-au
dovedit a fi eficiente în identificarea
acelor indivizi care sunt izolați social.
Serviciile de prietenie pot fi eficiente în
reducerea depresiei și rentabile.
• Trebuie efectuate cercetări asupra
intervențiilor care includ diferite
genuri, populații și localități.
• Există o nevoie urgentă de mai multe studii
longitudinale, controlate randomizate,
care să includă măsuri standardizate de
calitate a vieții și costuri.
Data revizuirii: octombrie 2014
BRIEFING DE CERCETARE 39
Introducere
Acesta este unul dintr-o serie de briefing-uri de cercetare
despre îngrijirea preventivă și sprijinul pentru adulți.
Prevenirea este definită în linii mari pentru a include o gamă
largă de servicii care:
• promovează independența
• a preveni sau a întârzia deteriorarea bunăstării ca
urmare a îmbătrânirii, a bolii sau a dizabilității
• întârzie necesitatea unor servicii mai costisitoare și mai
intensive.
Serviciile preventive reprezintă un continuum de
sprijin, de la cele mai intensive, „servicii terțiare”, cum
ar fi îngrijirea intermediară sau
reabilitare, până la intervenția „secundară” sau timpurie
și, în sfârșit, „prevenirea primară” care vizează
promovarea bunăstării. Prevenția primară este în
general concepută pentru persoanele cu puține nevoi de
îngrijire socială sau simptome de boală. Prin urmare,
accentul se pune pe menținerea independenței și a
sănătății bune și pe promovarea bunăstării.1Gama
acestor intervenții de „bunăstare” include activități de
reducere a izolării sociale, ajutor practic în sarcini
precum cumpărături sau grădinărit, sfaturi universale
pentru o viață sănătoasă, activități și transport
intergenerațional și alte modalități de a ajuta oamenii să
iasă în oraș.
La fel cum gama de servicii de bunăstare este
extinsă, la fel este și literatura disponibilă care
examinează cât de bine funcționează. Pentru acest
briefing de cercetare, accentul a fost limitat la
eficacitatea și rentabilitatea serviciilor care vizează
prevenirea izolării sociale și a singurătății.
Întrebarea noastră de revizuire a fost: „În ce măsură
investițiile în servicii care previn izolarea socială
îmbunătățesc bunăstarea oamenilor și reduc nevoia
de îngrijire și sprijin continuă?”
În timp ce „izolare socială” și „singurătate” sunt adesea
folosite în mod interschimbabil, o singură lucrare2a
examinat semnificațiile distincte pe care oamenii le acordă
fiecărui concept. „Singuratatea” a fost raportată ca fiind un
sentiment subiectiv, negativ asociat cu pierderea (de
exemplu, pierderea unui partener sau relocarea copiilor),
în timp ce „izolare socială” a fost descrisă ca izolarea
impusă de rețelele sociale normale cauzată de pierderea
mobilității sau deteriorarea sănătății. Acest
2
briefing-ul se concentrează pe servicii care vizează
reducerea efectelor atât ale singurătății, cât și ale izolării
sociale. Deși termenii ar putea avea înțelesuri ușor
diferite, experiența ambilor este în general negativă, iar
impacturile rezultate sunt
nedorite la nivel individual, comunitar și
social.
Care este problema?
Există o serie de grupuri de populație vulnerabile la
izolarea socială și singurătatea, (de exemplu, tinerii care
părăsesc îngrijirea, refugiații și cei cu probleme de sănătate
mintală). Cu toate acestea, persoanele în vârstă (ca
persoane, precum și îngrijitori) au vulnerabilități specifice
din cauza „pierderii prietenilor și familiei, pierderii
mobilității sau pierderii veniturilor”.3
În consecință, a existat o concentrare a politicilor
asupra acestui grup.4–7Statisticile privind
îmbătrânirea populației în Marea Britanie (și în multe
țări dezvoltate) sunt bine cunoscute. Cei cu vârsta de
60 de ani și peste reprezintă în prezent aproximativ
20% din populație și se preconizează că această
proporție va crește la 24% până în 2030.8În următorii
20 de ani, populația celor peste 80 de ani se va tripla,
iar a celor peste 90 de ani se va dubla.9În explorarea
prevalenței, se estimează că în populația actuală în
vârstă de 65 de ani și peste, între 5 și 16% raportează
singurătate,10în timp ce 12% se simt izolat social.9
Privind experiențele unui eșantion reprezentativ la
nivel național, Victor și colab11
a constatat că 2% dintre indivizi au raportat că sunt
„întotdeauna singuri”, 5% că sunt „deseori singuri” și
31% s-au evaluat ca „uneori singuri”. Este posibil ca
astfel de cifre să se extindă odată cu creșterea
dispersării familiilor și a numărului tot mai mare de
persoane în vârstă și de „bătrâni mai în vârstă” – cei cu
vârsta de 80 de ani și peste.12
De ce este important?
Poate nu este surprinzător, izolarea socială și
singurătatea influențează calitatea vieții și bunăstarea,
13–15cu efecte negative demonstrabile asupra sănătăţii.
12A fi singuratică are un efect semnificativ și de durată
asupra tensiunii arteriale, indivizii singuri având o
tensiune arterială mai mare decât semenii lor mai puțin
singuri. Un astfel de efect a fost
 Prevenirea singurătății și izolării sociale: intervenții și rezultate
s-a dovedit a fi independent de vârstă, sex, rasă,
factori de risc cardiovascular (inclusiv fumatul),
medicamente, condiții de sănătate și efectele
simptomelor depresive.16Singurătatea este, de
asemenea, asociată cu depresia (fie ca cauză, fie ca
urmare) și cu rate mai mari de mortalitate.9,15,17,18O
meta-analiză recentă a constatat că persoanele cu
relații sociale mai puternice aveau o probabilitate de
supraviețuire cu 50% mai mare decât cei cu relații
sociale mai slabe. Înțelegând o astfel de cifră, aceasta
ar însemna că până la momentul în care jumătate
dintr-un eșantion ipotetic de 100 de persoane ar fi
murit, ar mai fi încă cinci oameni în viață, cu relații
sociale mai puternice.19
După cum susțin autorii, influența relațiilor sociale asupra
riscului de deces suntcomparabil cufactori de risc bine
stabiliți pentru mortalitate precum fumatul și consumul de
alcool și depasesteinfluența activității fizice și a obezității.19
Un astfel de impact negativ asupra sănătății indivizilor duce
la o utilizare mai mare a serviciilor de sănătate și de
asistență socială, în timp ce indivizii singuri și izolați din
punct de vedere social sunt mai susceptibili de a fi internați
timpurii la îngrijirea rezidențială sau de îngrijire medicală.
15,18,20
Beneficiile pentru indivizi și pentru comunitatea mai
largă ale reducerii singurătății sau izolării sociale sunt,
prin urmare, evidente. Pentru individ, atenuarea
singurătății va îmbunătăți calitatea vieții.3,14,15,20În mod
similar, astfel de schimbări pot avea un impact asupra
utilizării ulterioare a serviciilor de sănătate și de
asistență socială, limitând dependența de servicii
intensive mai costisitoare și contribuind la agenda de
„îmbătrânire sănătoasă”.8prin „comprimarea”
morbidităţii.21Sprijinirea angajamentului social oferă, de
asemenea, beneficii comunității mai largi. Reducerea
izolării sociale permite o posibilă „valorificare” a
contribuției potențiale la comunitate prin, de exemplu
voluntariat22–24și responsabilități de îngrijire.
Având în vedere bunăstarea individuală, starea sănătății,
imperativele financiare și comunitare mai largi, a existat
un consens politic național și internațional.4,7,27,28acel
sprijin trebuie oferit pentru a ameliora izolarea socială și
„pentru a ajunge la cei care trăiesc cu sau în pragul
singurătății”.3Există mai puțină claritate în ceea ce
privește cel mai eficient tip de intervenție sau sectorul
responsabil de livrare (de exemplu, sectorul statutar sau
terțul). Așa cum va fi
au fost discutate, intervențiile disponibile și
baza lor de dovezi s-au dezvoltat
treptat.
Ce fel de intervenții sunt folosite
pentru a reduce izolarea socială
sau singurătatea?
Am clasificat marea varietate de intervenții pentru a
aborda izolarea socială sau singurătatea ca
intervenții unu-la-unu, servicii de grup și implicare
mai largă a comunității.3,13,14
Intervenții unu-la-unu
Acestea includ: împrietenirea,13,14,17,23,24,29
mentorat8,9și gatekeeping (inițiative
Community Navigator sau Wayfinder).14,29,30
Imprietenindu-sea fost definită ca „o intervenție care
prezintă clientul la unul sau mai mulți indivizi, al căror
scop principal este de a oferi clientului un sprijin social
suplimentar prin dezvoltarea unei relații afirmative,
concentrate pe emoții în timp”.17Procesul de intervenție
diferă între programele individuale, dar implică de obicei
voluntari sau lucrători plătiți care vizitează o persoană în
propria casă (sau la locul de îngrijire) în mod regulat, de
obicei fără limită de timp. Alte modele au evoluat pentru
a include împrietenirea prin telefon și în grup.13,14 31Tipul
de asistență pe care o oferă fiecare prieten poate fi, de
asemenea, diferit, dar include întotdeauna însoțire și
poate implica asigurarea transportului și finalizarea unor
sarcini mici, cum ar fi ridicarea medicamentelor sau
cumpărăturile. Prietenii lucrează cu o gamă extrem de
largă de „populații”: cei care trăiesc cu probleme de
sănătate (de exemplu, persoanele cu demență și
îngrijitorii lor, cei cu probleme de sănătate mintală în
curs de desfășurare); cei care trec printr-o fază de
tranziție a vieții (de ex. tinerii care părăsesc îngrijirea); și
cei care doresc oportunitatea de a accesa și de a se
bucura de activități sociale în cadrul comunității, dar care
au nevoie de un anumit sprijin pentru a face acest lucru
(de ex. cei cu dificultăți de învățare, persoane în vârstă cu
probleme de mobilitate). Multe dintre schemele de
împrietenire au apărut de la nivelul comunității pentru a
„umple golul social și emoțional care ar putea să nu fie
acoperit de
3
BRIEFING DE CERCETARE 39
furnizarea legală de servicii sociale și de sănătate”31și
sunt gestionate prin intermediul organizațiilor
comunitare sau de voluntariat, deși finanțarea poate fi
furnizată din sectorul statutar.
Mentoratse concentrează pe atingerea obiectivelor
individuale convenite: „Mentoratul este definit ca o
relație între voluntar și individ, bazată pe îndeplinirea
obiectivelor convenite stabilite de la început și în care
o relație socială, dacă este atinsă, este incidentală”.32
Mentorii vor lucra cu clientul (adesea) pe termen
scurt și, prin urmare, un obiectiv cheie este de a oferi
clienților abilitățile și abilitățile necesare pentru a se
asigura că sunt capabili să continue și să susțină
orice schimbare realizată după retragerea serviciului.
8,9Ca și în cazul schemelor de prietenie, mentorii
lucrează în cadrul „umbrelei” organizațiilor
comunitare sau de voluntariat și între populații,
inclusiv cele mai vulnerabile (de exemplu, tineri
delincvenți, refugiați, victime ale violenței domestice).
Căitori sau navigatori comunitarisunt de obicei
voluntari care oferă persoanelor „greu accesibile”
sau vulnerabile sprijin emoțional, practic și social,
acționând ca o interfață între comunitate și serviciile
publice și ajutând indivizii să găsească intervenții
adecvate. Structura și procesele acestui tip de
serviciu variază în funcție de localitate și depind de
nevoile populației. De exemplu, acei navigatori
comunitari care lucrează cu persoane în vârstă
fragile pot efectua o serie de vizite față în față la
domiciliu pentru a discuta preocupările și pentru a
planifica, alături de persoana în vârstă, ce servicii sau
furnizarea comunitară poate fi benefică. Pentru
populațiile mai puțin fragile, o conversație telefonică
poate fi mai mare
adecvate, urmate de informații scrise pe care
persoana respectivă le poate accesa și le poate
transmite dacă alege.27,33
Servicii de grup
Intervențiile de susținere care se încadrează în serviciile
de grup includ servicii de tip centru de zi (cum ar fi
cluburile de prânz) și scheme de grupuri sociale care au
scopul de a ajuta oamenii să-și lărgească cercurile
sociale.3Numărul și amploarea serviciilor sunt astfel larg.
Acele intervenții în cadrul „schemelor de grup social”
includ auto-ajutorare și auto-sprijin
4
grupuri13,14,30care acoperă o serie de domenii (de
exemplu, deces, prietenie, activități creative și sociale,
promovarea sănătății). Structura și modul lor de lucru
depind de nevoile populației căreia i se adresează
intervenția. De exemplu, un grup concentrat pe activități
sociale poate fi „deschis” tuturor14în timp ce un altul care
dorește să construiască autoeficacitatea și independența
femeilor în vârstă izolate social ar fi limitat la membrii
grupului inițial pentru a asigura un sentiment adecvat de
împărtășire și siguranță.34–36Astfel de grupuri pot fi foarte
structurate pentru a atinge obiective specifice30sau mai
„organic”, dezvoltând activități dependente de interesele
membrilor grupului.33Facilitarea grupurilor poate fi
condusă de colegi sau efectuată de personal specializat
din domeniul sănătății și asistenței sociale.18,30Schemele
de grupuri sociale le includ și pe cele axate pe reabilitare
și promovarea sănătății. De exemplu, un program,
Lifestyle Matters, a implicat persoane cu vârsta de 60 de
ani și peste care trăiesc în comunitate și care participă la
un curs de opt luni (două ore pe săptămână) la care au
explorat o serie de domenii de viață sănătoase, inclusiv
„sănătate și îmbătrânire”, „ sănătate prin activitate fizică
și mentală” și „sfârșituri și noi începuturi”.30
Implicarea mai largă a comunității
Implicarea mai largă a comunității include programe
care sprijină indivizii să își sporească participarea la
activitățile existente (de exemplu, sport, utilizarea
bibliotecilor și muzeelor)3precum și să utilizeze și să se
alăture programelor de informare37și scheme de
voluntariat.22–24,28Un exemplu de program de informare
este corul condus de profesionisti, condus de Levine
School of Music din Washington, DC.37Persoanele în
vârstă (vârsta medie de 79 de ani) au fost recrutate în cor
și au participat săptămânal la repetiții de cântare timp de
30 de săptămâni, precum și la spectacole publice ale
lucrării lor.
Schemele de voluntariat sunt extrem de largi, implicând
angajamentul structurat de împrietenire sau mentorat
sau, de exemplu, „Bănci de timp” organizate în
comunitate, care folosesc ore de timp mai degrabă decât
monedă și unde tipul de sprijin pe care voluntarii îl
întreprind depinde de propriile abilități, precum și de
nevoile comunității mai largi.29
 Prevenirea singurătății și izolării sociale: intervenții și rezultate
Ce arată cercetarea?
Rezultatele intervențiilor de
prevenire a izolării sociale
Varietatea mare de intervenții și diferitele lor măsuri
de rezultat fac dificil să se stabilească ce
funcționează pentru cine. Singura constatare clară
este că, până în prezent, nu există dovezi empirice
concludente că utilizarea computerului și/sau a
internetului are impact asupra singurătății, asupra
rezultatelor fizice sau psihologice.14,30,38Unele
evaluări, fie raportate individual, fie încorporate în
revizuiri sistematice, au susținut că astfel de
intervenții sunt eficiente în reducerea singurătății.
30,39Cu toate acestea, eșantioanele mici și potrivirea
inadecvată a grupurilor de comparație sau de
control au condus la rezultate nesigure. De exemplu,
într-un studiu care a oferit instruire pe computer și
pe internet pentru 12 persoane în vârstă, autorii au
declarat: „Nu putem concluziona că reducerea
singurătății observată în rândul participanților ar
putea fi atribuită intervenției”.39
În contrast, există unele dovezi că intervențiile de grup
(de exemplu, grupurile închise de autoajutorare) sunt
mai eficiente decât suportul individual (de exemplu,
serviciile de asistență telefonică).13,14Cu toate acestea,
atunci când studiile individuale sunt explorate, există
rezultate diferențiate: unele activități de grup nu au
niciun impact, în timp ce există intervenții specifice unu-
la-unu care sunt aparent eficiente. În reunirea dovezilor
disponibile pentru această secțiune a briefing-ului, sunt
incluse 12 lucrări care au folosit măsuri validate de
rezultat și au evaluat eficacitatea a șapte intervenții, în
timp ce patru lucrări au reunit constatări în cadrul unor
revizuiri sistematice. Lucrarea finală29a efectuat
„modelarea deciziilor” pentru a evalua rentabilitatea.
În explorarea impactului intervențiilor (sau al tipurilor de
intervenție), sunt raportate schimbări în trei rezultate:
singurătatea, sănătatea și bunăstarea (inclusiv sănătatea
mintală) și utilizarea serviciilor de sănătate.
Reducerea singurătății
Obținerea unei reduceri a singurătății individuale a
fost raportată în diferite tipuri de
intervenţie. Pentru intervențiile unu-la-unu, au fost
disponibile dovezi că oamenii care au folosit serviciile
Wayfinder sau Community Navigator au devenit mai
puțin singuri și izolați social în urma unui astfel de
contact.14,30În mod similar, o evaluare a unei intervenții
de prietenie plătită din SUA a raportat că a fost oferită o
companie adecvată, atenuând singurătatea.23
Au fost observate constatări ceva mai puțin definitive
în cadrul evaluărilor serviciilor sau intervențiilor de
grup. Două revizuiri sistematice au identificat grupuri
închise de autoajutorare sau de sprijin ca fiind
eficiente în reducerea singurătății și izolării sociale.
13,14Studiile unice au oferit descrieri utile mai ample
ale structurilor și proceselor unor astfel de grupuri,
deși au fost raportate rezultate diferențiate. Un grup
„închis” de 12 săptămâni care și-a propus să dezvolte
„autoeficacitatea” în ceea ce privește integrarea
socială și s-a concentrat în fiecare săptămână pe
diferite subiecte legate de prietenie, nu a găsit nicio
schimbare în singurătate. Acei indivizi care au folosit
intervenția erau aparent la fel de singuri după curs ca
înainte.34,35Cu toate acestea, un alt model „închis” care
includea activități de grup social („activități de artă și
inspirație”, „exerciții și discuții de grup” și „scriere
terapeutică și terapie de grup”) a raportat că 95%
dintre participanți (vârsta medie 80 de ani) au simțit că
sentimentele lor de singurătate fuseseră alinate în
timpul intervenţiei.20În cadrul corului de la
Washington (o activitate de grup axată pe implicarea
mai largă a comunității), s-a constatat că, deși a existat
o ușoară scădere a singurătății la urmărire, aceasta nu
a fost semnificativă statistic și a existat o diferență
mică între grupurile de intervenție și de comparație.37
Sănătate și bunăstare
În acest domeniu, au fost explorate modificări ale unui
număr de rezultate: simptome depresive, sănătate
fizică, calitatea vieții și mortalitatea legate de sănătate.
Acele intervenții unu-la-unu care raportează o reducere
a depresiei
simptomologia a inclus o inițiativă de prietenie plătită
cu sediul în SUA.34O revizuire sistematică a eficacității
împrieteniei a susținut, de asemenea, astfel de
rezultate, constatând că împrietenirea a avut un efect
modest, dar semnificativ asupra simptomelor
depresive pe termen scurt și lung.
5
BRIEFING DE CERCETARE 39
termen în comparație cu îngrijirea obișnuită sau fără
tratament.17Persoanele implicate în intervențiile de
prietenie au raportat că s-au simțit mai puțin deprimate
în urma intervenției. Constatarea unei diferențe medii
standardizate de -0,27 (IC de 95 la sută, -0,48 până la
-0,06) nu a îndeplinit liniile directoare privind depresia
Institutului Național pentru Sănătate și Excelență Clinică
(NICE). Este necesar să se demonstreze o diferență
medie standardizată de 0,5 sau mai mare dacă urmează
să fie adoptată „tehnologia”. Cu toate acestea, după cum
susțin autorii, aceste „dimensiuni ale efectului de
prietenie pe termen scurt și mai lung nu sunt substanțial
diferite de cele asociate cu tratamentele convenționale în
îngrijirea primară, cum ar fi îngrijirea în colaborare și
consilierea”.17
Două inițiative de mentorat au găsit rezultate
divergente. Un studiu observațional nerandomizat a
raportat că îmbunătățirile simptomologiei depresive
individuale au fost menținute la 12 luni de urmărire.9Cu
toate acestea, un al doilea studiu (un studiu controlat de
caz) care a explorat aceeași intervenție de mentorat
comunitar – lucrând cu persoane izolate social timp de
până la 12 săptămâni pentru a restabili starea
persoanelor în vârstă.
încrederea în sine, stima de sine și identitatea socială – a
constatat că nu au existat îmbunătățiri puternice în
simptomele depresive, sănătatea fizică, activitățile
sociale, sprijinul social sau morbiditatea.8Același studiu a
raportat că grupul de intervenție a demonstratmai
săracărezultate, raportând o îmbunătățire semnificativ
mai mică a stării de sănătate (măsurată prin EQ-5D)
decât grupul de control.
O serie de inițiative de grup au îmbunătățit sănătatea și
bunăstarea. Membrii corului din Washington au raportat
o îmbunătățire a sănătății fizice și o reducere a căderilor,
în contrast cu grupul de comparație.37O îmbunătățire
semnificativă a sănătății subiective a fost raportată, de
asemenea, de persoanele în vârstă care au participat la
activitățile de grup social „activități de artă și inspirație”,
„exerciții și discuții de grup” și „scriere terapeutică și
terapie de grup”.15Acest ultim studiu a explorat și
diferențele de supraviețuire (sau mortalitate). La doi ani,
supraviețuirea a fost de 97% în grupul de intervenție și
de 90% în grupul de control - o valoare semnificativă
statistic între grupuri.
diferență.15
6
Utilizarea serviciilor de sănătate
Dintre lucrările selectate pentru includerea în această revizuire,
doar două intervenții bazate pe grup au fost explorate înainte și
după utilizarea serviciului.15,37Cohen și colab37
au raportat că, în timp ce vizitele auto-raportate la medicul
primar (GP) au crescut atât în grupul de intervenție, cât și în
grupul de comparație, cei din grupul de intervenție au
raportat mai puține vizite (media de 6,73 per persoană,
comparativ cu 10,84). Pitkala şi colab15zilele de pat de spital
măsurate, vizitele la medic și programările în ambulatoriu.
În toate serviciile, grupul de intervenție a avut o utilizare
semnificativ mai mică.
Opiniile oamenilor asupra intervențiilor
Concentrarea asupra măsurilor cantitative a
rezultatului a însemnat că a existat neapărat
raportarea limitată a experiențelor utilizatorilor.
Acele intervenții care au inclus metode calitative
adecvate (interviuri, jurnale sau observații) și
analize au fost un „model de activitate de grup”,
15,20un program de mentorat,9o inițiativă de
prietenie23și un program educațional de grup
„închis”.34–36
În general, s-ar părea că utilizatorii au raportat o
satisfacție ridicată față de servicii. Ei au simțit că au
beneficiat de astfel de intervenții și (poate mai
important) au recunoscut că și-au schimbat anumite
domenii ale stilului lor de viață.36
De exemplu, utilizatorii serviciului de mentorat pe
termen scurt au raportat că și-au sporit interacțiunea
socială și implicarea în comunitate, adoptând sau
revenind la hobby-uri sau la activități comunitare mai
largi. Ei au mai spus că stima de sine s-a îmbunătățit și
că s-au simțit mai bine fizic și psihic. Și-au crescut
activitatea fizică, dormeau mai bine și și-au redus
medicația.9Pentru acei utilizatori fragili din punct de
vedere fizic sau confidenți în casă, intervențiile
individuale de împrietenire sau de mentorat, capabile
să viziteze în mod regulat, au fost deosebit de
binevenite: „A însemnat totul pentru mine. M-a ajutat
atât de mult. Cu mintea mea, adică, mi-a luat atât de
multă singurătate și îngrijorare'.23Sprijinul de la egal la
egal și coeziunea (unde au fost discutate) au fost
esențiale pentru o experiență pozitivă a intervențiilor.
15,20,34–36
Puțini utilizatori au criticat constructiv experiența
lor cu intervenția. O astfel de „tăcere” este
 Prevenirea singurătății și izolării sociale: intervenții și rezultate
nu neapărat surprinzător: puțini oameni în vârstă se simt
capabili să riște comentarii negative atunci când depind de
orice serviciu. Cu toate acestea, unii au vorbit despre
„rigiditatea” intervenției lor, argumentând pentru o
furnizare mai flexibilă. De exemplu, în cadrul programului
de prietenie, un utilizator a sugerat că ar fi mai util dacă
persoana care se împrietenește și-ar putea schimba uneori
ora și ziua de vizită „obișnuită”.23Adaptarea a fost la fel de
importantă pentru utilizatori în cadrul intervenției de
mentorat pe termen scurt, bucuria acestora de activități
mediată de măsura în care mentorii le-au putut adapta la
preferințele, abilitățile și nivelul de încredere ale
utilizatorului. În mod similar, pentru acele persoane cu
probleme de sănătate sau dizabilități mai grave, a existat o
solicitare pentru un sprijin mai mare al mentorului –
necesitatea ca mentorul să fie disponibil mai mult decât
limita de 12 săptămâni sau să viziteze mai des în intervalul
de timp existent. Utilizatorii au raportat, de asemenea,
importanța unui mentor „calificat”. Dacă mentorii nu au
putut să încurajeze utilizatorii în „modul corect”, utilizatorii
s-au simțit lipsiți de putere și mai puțin încrezători,
simțindu-se „învinovățiți” pentru lipsa lor de progres.9O
ultimă barieră în calea utilizării integrale a intervențiilor a
fost cea a transportului. Utilizatorii au raportat că lipsa
transportului disponibil a limitat acele activități la care
puteau participa sau orice întâlniri între ei în afara
intervenției.9Pentru a depăși aceste dificultăți, unele
programe pilot au asigurat transportul la locație cu
microbuzul.15,20
Din păcate, este probabil că costul ar interzice
astfel de aranjamente dacă o intervenție s-ar
desfășura într-o localitate mai largă.
Implicații organizaționale
Intervenții eficiente (de exemplu, prietenie,17,23,24
Căitori,14,29și sesiuni creative de grup9,15,20) poate și
lucrează în serviciile de zi cu zi. Poate cel mai
important factor – și unul discutat rar în lucrările
empirice – este necesitatea ca serviciile statutare de
sănătate și asistență socială să lucreze cu succes
alături de sectorul de voluntariat.7, 22,40,41Voluntarii
(sprijiniți printr-o agenție de voluntariat) au efectuat
cinci (din cele șapte) intervenții. Cu toate acestea, nu a
existat nicio discuție cu privire la necesitatea unui
parteneriat adecvat
aranjamente sau acele structuri sau procese
eficiente care ar putea asigura servicii și voluntari
disponibili (de exemplu, licitație adecvată
documente, finanțare pe termen lung,33verificări
absente sau minime ale cazierului judiciar3).
Cu toate acestea, comentatorii au citat o serie de
componente esențiale pentru asigurarea eficacității
oricărei intervenții. În explorarea etapei de „planificare” a
oricărui serviciu, a fost nevoie de a fi conștienți și de a
utiliza resursele comunitare existente și de a construi
capacitatea comunității.14Persoanele în vârstă ar trebui
să fie implicate în orice planificare, precum și în
implementare și evaluare,13,14și să aibă posibilitatea de a
alege și (r)structura conținutul oricărui program în
derulare.9,20Era nevoie de o selecție de înaltă calitate, de
formare și de sprijin continuu al facilitatorilor,
coordonatorilor și voluntarilor.13–15,30Au existat unele
indicii în literatura de specialitate că voluntarii
aparținând aceleiași generații, care împărtășesc o cultură
și un fundal comun, ar fi probabil mai eficienți în
construirea de relații cu un „destinatar al serviciului”.13
Cu toate acestea, într-un studiu suplimentar, voluntarii
care au aceeași vârstă nu a fost privit ca o cerință centrală.
24A existat un anumit sprijin pentru un management
extern puternic sau pentru facilitarea oricărei intervenții
de grup. Persoanelor în vârstă ar trebui să li se permită
să-și selecteze singuri grupurile și există o nevoie clară ca
facilitatorii să evalueze persoanele în mod corespunzător
și astfel să-i plaseze alături de alții care au interese
similare.15,18,20
Implementarea intervențiilor eficiente
Poate că prima sarcină este identificarea acelor
populații din localități care sunt expuse riscului sau
suferă de izolare socială sau singurătate. Noi proceduri
prin evaluarea comună a nevoilor strategice și consiliile
de sănătate și bunăstare42
ar putea răspunde permițând o astfel de identificare,
susținută de consultări și implicare adecvate și riguroase a
persoanelor în vârstă: „Dacă schemele care vizează
singurătatea persoanelor în vârstă vor fi eficiente, ele
trebuie să implice persoanele în vârstă în fiecare etapă,
inclusiv planificare, dezvoltare, livrare și evaluare. . Adesea,
pasul esențial de a întreba ce își doresc oamenii este ratat
atunci când se proiectează serviciile”.3Înainte de a proiecta
orice program, trebuie de asemenea să existe o înțelegere
clară între organizații și indivizi cu privire la ceea ce se
întâmplăprevenit−indiferent dacă acele intervenții luate în
considerare sunt pentru a ameliora izolarea socială sau
pentru a atenua singurătatea.11
7
BRIEFING DE CERCETARE 39
Anumite proiecte trebuie să fie finanțate și
implementate. Intervențiile Wayfinder sau
Community Navigator au fost eficiente în identificarea
acelor indivizi care sunt cu adevărat izolați social sau
singuri.14,29și în asigurarea semnalizării către serviciile
corespunzătoare. În mod similar, există dovezi bune
că serviciile de prietenie sunt eficiente în reducerea
depresiei și cost-eficiente în comparație cu îngrijirea
obișnuită.17,23,24,29Grupurile creative adaptate pentru
interese și nevoi diferite duc la reduceri ale
singurătății și reangajarea cu comunitatea mai largă,
13,14,20și să demonstreze că „efectele deteriorării
asupra sănătății ale singurătății pot fi inversate printr-
o intervenție care activează social persoanele în
vârstă singure”.15
Cu toate acestea, după cum sa discutat mai sus, bunele
practici trebuie să fie încorporate în astfel de programe în
legătură cu:
• selecția și formarea voluntarilor
• consecvență și rigoare în procesele de evaluare
(inclusiv includerea „nivelurilor de singurătate” în
orice evaluare medicală10)
• sprijin continuu și încurajare pentru
participanți să continue participarea
• flexibilitatea programului permițând
direcționarea și adaptarea intervențiilor.
Costuri și rentabilitate
Nicio evaluare sau studiu de cercetare nu a inclus o
analiză a eficienței costurilor: „Cercetarea privind
eficiența costurilor este deosebit de rară, cu puține
cercetări economice chiar și în ceea ce privește
programe cu dovezi de eficacitate”.30
Cu toate acestea, date limitate privind costurile au fost
furnizate în două lucrări.
Modelarea deciziei a fost folosită de Knapp et al29
să demonstreze impactul economic al împrietenării
intervențiilor cu Community Navigatori, în
comparație cu ceea ce s-ar fi putut întâmpla în
absența unui astfel de serviciu. Căile probabile de
îngrijire ale indivizilor au fost „modelate” și au fost
estimate costurile și rezultatele în fiecare etapă.
Alături de costurile furnizării serviciilor „formale”, au
fost incluse acele „resurse” neplătite și „costuri de
oportunitate” furnizate de familie și/sau îngrijitorii
informali.
8
S-a estimat că, pentru schemele de prietenie, un serviciu
tipic ar costa aproximativ 80 de lire sterline per persoană
în vârstă în primul an, iar nevoia redusă de tratament și
sprijin ar oferi aproximativ 35 de lire sterline în
„economii”. Autorii au susținut, de asemenea, că astfel
de economii ar putea continua în anii următori. Luând în
considerare îmbunătățirea calității vieții ca urmare a
reducerii depresiei17,33s-a susținut că valoarea monetară
ar fi în jur de 300 de lire sterline de persoană pe an,
depășind cu mult costurile intervenției. Beneficiile
economice de la Community Navigators ar părea a fi mai
mari.29Knapp et al au estimat că costul pe persoană ar fi
puțin sub 300 de lire sterline. La aceasta au adăugat
costurile unei vizite la Biroul de consiliere pentru
cetățeni sau Centrul de locuri de muncă Plus, aducând
costul total la 480 de lire sterline de persoană pe an. Cu
toate acestea, ei au estimat că beneficiile economice (de
exemplu, trecerea la un loc de muncă, mai puține servicii
utilizate) s-ar ridica la
aproximativ 900 de lire sterline în primul an.
Costurile au fost furnizate și de către Pitkala și colab15în
studiul lor de urmărire a acelor indivizi implicați în
grupurile de activitate „închise”.20Costul total al utilizării
serviciilor de sănătate (zile de pat în spital, vizite la
medic și programări în ambulatoriu) a fost de 1.522 EUR
de persoană pe an în grupul de intervenție, comparativ
cu 2.465 EUR în grupul de control. Această diferență
semnificativă statistic între grupurile de 943 EUR a fost
mai mare cu 62 EUR decât costurile intervenției
− 881 € de persoană.
Lacune în dovezile cercetării
Cum ar putea fi îmbunătățite dovezile
cercetării
Dovezile cercetării privind singurătatea și izolarea
socială s-au dezvoltat progresiv în ultimele două
decenii, începând să construiască o bază de dovezi a
ceea ce funcționează pentru cine. Deși s-ar putea
argumenta că nu mai există lipsa de dovezi găsite în
recenziile sistematice anterioare,13,14
evaluările din acest domeniu sunt încă compromise de
metodologii slabe.30Ca și în multe cercetări în
domeniul asistenței sociale statutare și al furnizării din
sectorul terț, evaluarea viitoare trebuie să se
concentreze pe măsurarea adecvată.
 Prevenirea singurătății și izolării sociale: intervenții și rezultate
(mai degrabă decât simpla evaluare) a
rezultatelor calității vieții și a rentabilității.
Pentru a se asigura că schimbările în
calitatea vieții pot fi măsurate în mod robust,
mai întâi trebuie să se recunoască faptul că
cercetarea transversală (deși adesea oferă
„instantanee” bune) nu va permite neapărat
atribuirea efectului. Dacă vrem să știm dacă
programele specifice sunt capabile să
schimbe calitatea vieții indivizilor sau să aibă
un impact asupra traseului lor de îngrijire,
celor referiți la orice inițiativă trebuie să li se
întrebe părerile lor.inainte deînceperea
intervenţiei precum şi în urma unui astfel de
contact. Interviurile calitative semi-
structurate sau aprofundate sunt de
neprețuit pentru a putea scoate puncte de
vedere și susține dezvoltarea teoretică și,
prin urmare, a politicilor în domenii specifice
de practică. Cu toate acestea, o astfel de
cercetare nu permite neapărat evaluarea
impactului intervenției. O utilizare mai largă
a măsurilor standardizate de calitate a vieții
trebuie să fie încorporată în orice practică de
evaluare. Acest lucru va permite măsurarea
schimbării, precum și sprijinirea
comparațiilor între alte programe sau
intervenții care ar putea fi folosit în mod
similar astfel de instrumente de măsurare.43
Cu toate acestea, deși compararea rezultatelor
diferitelor intervenții oferă o perspectivă despre
nivelul și amploarea efectului, acum devine esențială
includerea unui grup de comparație sau de control
(de preferință cu randomizare) în cadrul oricărei
evaluări riguroase. Trebuie să putem separa ce s-ar fi
întâmplat individului dacă nu ar fi primit serviciul –
argumentul contrafactual. Fără grupuri de control
sau de comparație, poate exista o suprainterpretare
a datelor: „studiile de comparație cu un singur grup
pre-post și non-randomizate produc mărimi medii
mai mari ale efectului comparativ cu studiile de
comparație randomizate”.12
De exemplu, două lucrări incluse în această
revizuire au explorat rezultatele unui serviciu de
mentorat de sensibilizare.8,9Primul9folosit un
măsură adecvată a calității vieții și date colectate de la
aceiași indivizi înainte de intervenție și un an mai
târziu. Rezultatele au fost pozitive, cu îmbunătățiri
semnificative statistic în sănătatea mintală și scorurile
de utilitate în sănătate. Astfel de rezultate continue ar
putea indica comisarilor că o astfel de intervenție
merită o investiție. Cu toate acestea, în a doua
evaluare,8a fost efectuat un studiu prospectiv
controlat. Au fost recrutate două grupuri, unul care a
primit intervenția și unul „îngrijire obișnuită”, cu date
colectate de la fiecare grup. Nu au fost găsite
„diferențe semnificative între grupuri”. Adică, grupul
care a primit intervenția nu a demonstrat rezultate
mai bune asupra sănătății fizice sau mintale decât
dacă nu i s-ar fi oferit serviciul. După cum comentează
autorii, „datele din studiile între grupuri nu au
reflectat îmbunătățiri ale stării de sănătate mintală și
ale simptomelor depresive care au fost raportate în
studiul observațional anterior”. Aceste constatări
foarte diferite atunci când este inclus un grup
comparativ subliniază probabil necesitatea efectuării
de studii controlate și, de preferință, randomizate,
care încorporează metode multiple, mai degrabă
decât doar cercetări calitative și observaționale.
Măsurarea eficienței costurilor este complexă și,
așa cum sa discutat, este rareori o parte esențială
a oricărei evaluări a serviciilor de prevenire. Dacă
se va măsura rentabilitatea
în mod corespunzător, instrumentele cheie trebuie incluse pentru a
colecta date privind:
• utilizarea individuală a serviciului înainte și după
intervenție
• costurile organizatorice de configurare si
implementare44
• nivelul și amploarea sprijinului informal al
îngrijitorilor45
• utilizarea măsurilor de bunăstare (de exemplu, ASCOT,
GHQ-12 sau EQ-5D) pentru a determina asistența socială
sau anul de viață ajustat pentru calitatea sănătății
(QALY) câștigat prin proiect sau intervenție.
O astfel de „cea mai bună practică” în evaluări ar permite o
evaluare solidă și riguroasă a dacă implementarea pilotată
sau planificată este rentabilă în comparație cu îngrijirea
obișnuită. Cu toate acestea, este, de asemenea,
recunoscut faptul că este disponibil
9
BRIEFING DE CERCETARE 39
finanțarea și, într-adevăr, expertiza evaluatorilor ar
putea să nu permită o astfel de abordare.
Knapp și colab29a folosit o abordare de modelare a
deciziilor pentru a arăta impactul economic al diferitelor
inițiative pentru a sprijini consolidarea capacității
comunității. O astfel de abordare permite calcularea
costurilor fără necesitatea unei cercetări primare mai
costisitoare și mai lungi și oferă o bază de referință
pentru comisari și factorii de decizie politică din care să ia
decizii. Cu toate acestea, accentul în această lucrare este
(nu este surprinzător) pe documentarearezultate.
Aceasta conduce la o descriere minimă a datelor brute
care stau la baza modelării sau a nivelului de analiză de
sensibilitate întreprinsă. Pentru a permite o evaluare
adecvată a faptului că rezultatele recomandate sunt
robuste, trebuie furnizate mai multe detalii.
Ceea ce dovezile nu ne spun
Când se măsoară impactul proiectelor asupra
rezultatelor specifice (reducerea singurătății,
îmbunătățirea sănătății și bunăstării și schimbări în
utilizarea serviciilor de sănătate), una dintre întrebările
rămase este dacă acestea pot fi implementate în sistemul
social și de sănătate din Anglia. Pe scurt, aceste proiecte
sunt transferabile? Acele inițiative Wayfinder care au
redus cu succes singurătatea erau bazate în Marea
Britanie,14în timp ce, în contrast, dovezile privind
reducerea singurătății prin intervenții de prietenie au
fost extrase din SUA.23,24Acesta din urmă a oferit plăți
directe către prietenii, o structură puțin probabil să fie
reprodusă în Anglia. Cu toate acestea, procesul în sine -
furnizarea de companie și mici comisioane persoanelor
vulnerabile - este deja în vigoare în Regatul Unit.31,32și
oferind rezultate pozitive.17,31
În mod similar, constatarea conform căreia grupurile
sociale „închise” diminuează sentimentele de
singurătate nu este neapărat infirmată doar pentru
că cercetarea a avut loc în Finlanda.15,20Aceste
activități sunt replicabile și se argumentează că acele
proiecte care produc cele mai eficiente rezultate sunt
concepute sau adaptate nevoilor persoanelor în
vârstă și ale localității. Cea mai mare putere a
furnizării de succes „în amonte” sau „la nivel inferior”
este că intervențiile nu demonstrează (sau solicită)
structuri sau procese complicate. De departe,
majoritatea sunt furnizate de voluntari și livrate prin
intermediul
10
organizații de voluntari care lucrează alături
de comunitate.33
Cu toate acestea, există puține date solide privind
rezultatele acelor intervenții care au inclus
comunități BME,46populaţiile rurale3sau cei mai
fragili și excluși – cei din casele de îngrijire, refugiați
etc. Din analiza cercetării primare, există unele
preocupări cu privire la faptul dacă acești indivizi
izolați social sau singuri sunt atinși în mod
corespunzător de unii dintre
interventii. De exemplu, cei care au primit o inițiativă de
prietenie s-au dovedit a avea un scor bun la integrare
socială și bunăstare în comparație cu scorurile
normative pentru bătrâni din SUA.23Pentru inițiativa
corului de grup, grupul de comparație a raportat un
nivel mai ridicat de singurătate decât grupul de
intervenție.37În mod similar, pentru alte intervenții „de
grup”, succesul depindea de faptul că membrii grupului
erau bine motivați și doreau să facă schimbări
substanțiale în viață, cu rate ridicate de abandon școlar
unde probabil că motivația a fost absentă.34–36
Windle et al30a remarcat că o caracteristică
dezamăgitoare a lucrărilor incluse în revizuirea lor
sistematică a fost „numărul disproporționat care se
concentrează asupra persoanelor în vârstă relativ
sănătoase din comunitate, predominant femei. Cu puține
excepții, știm puține despre persoanele în vârstă din
instituțiile de îngrijire pe termen lung, în special despre
cei care sunt fragili sau care au peste 80 de ani. Puține
intervenții au vizat atenuarea sărăciei și niciuna asupra
persoanelor în vârstă din minoritățile etnice sau sexuale”.
În cadrul acestei recenzii, deși există lucrări care includ
pe cei mai fragili și singuri,9,18sunt puține care
încorporează toate populațiile - majoritatea indivizilor
fiind albi și femei - limitând astfel cât de mult pot fi
rezultatele de succes
extrapolată.18, 24,34–36,38
Implicații din
cercetarea
Există dovezi bune că intervențiile unu-la-unu,
cum ar fi împrietenirea și Navigatorii
comunitari, reduc singurătatea și îmbunătățesc
sănătatea și bunăstarea.14,17,20,23,24
Utilizatorii raportează un nivel ridicat de satisfacție
față de servicii și există unele indicii care implică
utilizatorii în planificare, implementare și
 Prevenirea singurătății și izolării sociale: intervenții și rezultate
evaluarea programelor îmbunătățește rezultatele. Cu
toate acestea, intervențiile trebuie să permită, de
asemenea, „flexibilitatea” livrării și adaptarea
necesară la nevoile populației. Acolo unde avem
dovezi, ambele tipuri de intervenție par a fi rentabile
în comparație cu „îngrijirea obișnuită”.29Pentru
intervenții de grup social15,20și inițiative comunitare
mai largi37Există dovezi la fel de bune că intervențiile
„culturale” și legate de sănătate facilitate în mod
corespunzător „inversează efectele de deteriorare ale
izolării sociale și ale singurătății”.15
Este posibil ca unele intervenții să promoveze și să
ofere practici promițătoare, în ciuda faptului că există
puține dovezi solide ale eficacității lor – deși s-ar
putea să aibă loc schimbări în rezultate. De exemplu,
intervenția de mentorat care a sprijinit și a
împuternicit persoanele în vârstă8,9au raportat că
acolo unde s-au găsit diferențe între grupul de
intervenție și grupul de control, grupul de intervenție
a avut rezultate mai slabe. În parte, o astfel de lipsă
de dovezi se datorează dimensiunii insuficiente a
grupurilor, metodelor selectate (pur calitative, mai
degrabă decât măsuri standardizate, abordări
transversale mai degrabă decât longitudinale) și lipsei
de randomizare pentru a permite înțelegerea
impactului. a serviciului. În mod similar, există
Au existat puține studii asupra subgrupurilor de
populație care ne-ar putea permite să înțelegem
pentru cine ar putea fi cele mai potrivite astfel de
intervenții.
Este posibil ca această analiză să subestimeze
beneficiile care pot fi derivate din serviciile mici care
oferă sprijin emoțional celor care sunt izolați social sau
singuri. Necesitatea unor astfel de proiecte preventive
este susținută de guvernul de coaliție: „Când oamenii
dezvoltă nevoi de îngrijire și sprijin, prima noastră
prioritate ar trebui să fie restabilirea independenței și
autonomiei individului. Având în vedere baza solidă
oferită în Analiza cheltuielilor pentru asistență socială,
nu există niciun motiv pentru ca consiliile să limiteze
sprijinul la cei cu cele mai intense nevoi. Acest lucru nu
numai că servește prost localnicii, ci este un fals
economie'.42Cu toate acestea, pe măsură ce amploarea și
profunzimea reducerii „reale” a cheltuielilor de asistență
socială începe să scadă, poate fi foarte ușor pentru consilii
să-și reorienteze furnizarea în afara unor astfel de servicii
pentru a se concentra asupra strategiilor de prevenire
secundară și terțiară pentru a evita admiteri si readmiteri.
Deși constatările noastre sunt mixte, ele demonstrează, de
asemenea, că contribuția serviciilor de bunăstare la
îmbunătățirea sănătății merită atenție atât din partea
asistenței sociale, cât și a resurselor de sănătate.
comisari.
11
BRIEFING DE CERCETARE 39

Link-uri utile Publicații SCIE conexe

Campania pentru a pune capăt singurătății
Social Care TV:Prevenire: promovarea bunăstării
O campanie care se bazează pe cercetare și inspirație
www.scie.org.uk/socialcaretv/
din toată Marea Britanie pentru a oferi idei atât
persoanelor, cât și celor care lucrează cu persoanele
Social Care TV:Prevenire: reabilit
în vârstă.
www.scie.org.uk/socialcaretv/
www.campaigntoendloneliness.org.uk/

Social Care TV:Bunăstarea sănătății mintale a bătrânilor

AgeUK, centru de cercetare pentru incluziune
din comunitățile etnice de culoare și minoritare
socială și singurătate
Videoclipuriwww.scie.org.uk/socialcaretv/
Oferă link-uri către unități de cercetare academică,
organizații de caritate și finanțatori care se
Briefing de cercetare SCIE 22:Obstacole în calea utilizării
concentrează pe subiecte de incluziune socială și
și furnizării asistenței sociale rurale
singurătate în îmbătrânire. www.ageuk.org.uk/
www.scie.org.uk/publications/briefings/
professional-resourceshome/knowledge-hub-
briefing22/index.asp
evidence-statistics/ research-community/social-
inclusion-andloneliness-research/
Briefing de cercetare SCIE 35:Persoane de culoare și

Departamentul Sănătății, Evaluarea Națională a

Proiectelor de Parteneriate pentru Persoane Vârstnice
(POPP)
Evaluarea finală a programului POPP, care a fost
finanțat de Departamentul de Sănătate pentru a
dezvolta servicii menite să promoveze sănătatea,
bunăstarea și independența persoanelor în vârstă.
www.dh.gov.uk/en/Publicationsandstatistics/
Publications/PublicationsPolicyAndGuidance/
DH_111240
minorități etnice cu demență și accesul acestora la
sprijin și servicii
www.scie.org.uk/publications/briefings/
briefing35/
Briefing de cercetare SCIE 36:Reablement: o
cale rentabilă către rezultate mai bune
www.scie.org.uk/publications/briefings/
briefing36/
Raportul SCIE 38:Sprijinirea bunăstării mintale a persoanelor

Linie de suport vârstnice de etnie de culoare și minorități: relatări despre practica

Oferă sprijin confidențial, inclusiv pentru de îngrijire socială

persoanele care se simt izolate social. www.scie.org.uk/publications/reports/

www.supportline.org.uk/ report38.asp

Fă-o Raportul SCIE 41:Prevenirea în protecția adulților

Pentru informații referitoare la voluntariat. www.scie.org.uk/publications/reports/report 41/
www.do-it.org.uk/ index.asp

12
 Prevenirea singurătății și izolării sociale: intervenții și rezultate
Referințe
1. Departamentul de Sănătate (DH) (2008)Efectuarea
unei schimbări strategice către prevenire și
intervenție timpurie: mesaje cheie pentru decizie
factorii de decizie, Londra: DH,
www.dhcarenetworks.org.uk/_library/
Resources/Prevention/CSIP_Product/ MSS_-
_Key_Messages.pdf, accesat la 24 ianuarie
2011.
2. Cattan, M. şi colab. (2003) „Atenuarea izolării sociale și
a singurătății în rândul persoanelor în vârstă”,
Jurnalul Internațional de Promovare a Sănătății
Mintale, vol 5, nr 3, pp 20−30.
3. Age UK Oxfordshire (2011)Protejarea convoiului: un
îndemn la acțiune din campania pentru a pune
capăt singurătății, Oxfordshire: Age UK.
4. Departamentul pentru Muncă și Pensii (DWP)
(2005)Vârsta oportunităților: întâmpinarea
provocărilor îmbătrânirii în secolul 21, Londra:
DWP.
5. Departamentul de Sănătate (DH) (2001) Cadrul național
de servicii pentru persoanele în vârstă, Londra: DH.
6. Biroul Viceprim-ministrului (ODPM) (2005)Persoane
în vârstă excluse: raport intermediar al unității
de excludere socială, Londra: ODPM.
7. Biroul Viceprim-ministrului (ODPM) (2006)Un început sigur
pentru viața mai târziu: eliminarea inegalităților pentru
persoanele în vârstă, unitatea de excludere socială -
raport final, Londra: ODPM.
8. Dickens, AP și colab. (2011) „O evaluare a eficacității
unui serviciu de mentorat comunitar pentru
persoanele în vârstă izolate social: un studiu
controlat”,BMC Sănătate Publică, vol. 11 p218
9. Greaves, CJ și Farbus, L. (2006) „Efectele
activității creative și sociale asupra sănătății și
bunăstării persoanelor în vârstă izolate social:
rezultatele unui studiu observațional cu
metode multiple”,Jurnalul Societății Regale
pentru Promovarea Sănătății,vol 126, nr 3, pp
133−142.
10. O'Luanaigh, C. și Lawlor, BA (2008) „Singurătate
și sănătatea persoanelor în vârstă”, Jurnalul
Internațional de Psihiatrie Geriatrică, nr 23, pp
1213−1221.
11. Victor, CR şi colab. (2005) „Prevalența și factorii de risc
pentru singurătatea în viața ulterioară: un sondaj
asupra persoanelor în vârstă din Marea Britanie”,
Îmbătrânirea și societatea, vol 25, nr 3, pp 357−375.
12. Masi, CM et al. (2011) „O meta-analiză a
intervențiilor pentru a reduce singurătatea”,
Revista de personalitate și psihologie socială
, vol 15, nr 3, pp 219−266.
13. Cattan, M. şi colab. (2005) „Prevenirea izolării sociale și a
singurătății în rândul persoanelor în vârstă: o revizuire
sistematică a intervențiilor de promovare a sănătății”,
Îmbătrânirea și societatea, vol 25, nr 1, pp 41−67.
14. Findlay, RA (2003) „Intervenții pentru reducerea
izolării sociale în rândul persoanelor în vârstă: unde
sunt dovezile?”Îmbătrânirea și societatea, vol 23, nr
5, pp 647−658.
15. Pitkala, KH și colab. (2009) „Efectele reabilitării
grupului psihosocial asupra sănătății, utilizării
serviciilor de îngrijire a sănătății și mortalității
persoanelor în vârstă care suferă de singurătate:
un studiu randomizat, controlat”,Jurnal de
Gerontologie: Științe Medicale, vol 64A, nr 7, pp
792−800.
16. Hawkley, LC, Thisted, CM și Cacioppo,
JT (2010) „Singuratatea prezice creșterea tensiunii
arteriale: analize încrucișate de 5 ani la adulții de
vârstă mijlocie și în vârstă”,Psihologie și
îmbătrânire, vol 25, nr 1, pp 132−141.
17. Mead, N. şi colab. (2010) „Efectele prieteniei asupra
simptomelor depresive și a suferinței:
revizuire sistematică și meta-analiză”,
Jurnalul Britanic de Psihiatrie, vol 196, nr 2,
pp 96−100.
18. Ollonqvist, K. şi colab. (2008) „Atenuarea singurătății
în rândul persoanelor în vârstă fragile: constatări
dintr-un studiu controlat randomizat”, Jurnalul
Internațional de Promovare a Sănătății Mintale, vol
10, nr 2, pp 26−34.
19. Holt-Lunstead, J., Smith, T. și Layton, JB (2010)
„Relații sociale și risc de mortalitate: o
revizuire meta-analitică”,PLoS Medicină, vol 7,
nr 7, doi:10.1371/journal.pmed. 1000316
20. Savikko, N., et al. (2010) „Reabilitarea de grup
psihosocial pentru persoanele în vârstă singure:
13
BRIEFING DE CERCETARE 39
procese favorabile și factori mediatori ai
intervenției care conduc la atenuarea
singurătății”,Jurnalul Internațional de Nursing
pentru Persoane Vârstnice, vol 5, nr 1, pp 16−24.
21. Jagger C. et al. (2011) „Capacitate și
dependență în studiul de cohortă Newcastle
85+: proiecții ale nevoilor viitoare de
îngrijire”, BMC Geriatrie, vol 11, nr 21,
doi:10.1186/ 1471-2318-11-21
22. Bowers, H., et al. (2006)A face diferența
prin voluntariat: impactul
voluntari care sprijină și îngrijesc oamenii
acasă, Londra: CSV.
23. Butler, SS (2006) „Evaluarea programului Senior
Companion: o abordare cu metode mixte”,
Revista de Asistență Socială Gerontologică,
vol. 47 (1-2), pp 45−70.
24. Rabiner, DJ, et al. (2003) „Impactul Programului
Senior Companion asupra rezultatelor calității
vieții pentru adulții în vârstă fragili și familiile
lor”,Servicii de îngrijire medicală la domiciliu
trimestrial, vol 22, nr 4, pp 1−26.
25. Charlesworth, G. et al. (2008) „Prietenirea de
către lucrători laici instruiți îmbunătățește
bunăstarea psihologică și calitatea vieții
pentru îngrijitorii persoanelor cu demență și
cu ce preț? Un studiu randomizat controlat”,
Evaluarea tehnologiei sănătății, vol 12, nr 4, pp
1−78.
26. Torp, S. şi colab. (2008) „Un studiu pilot despre
modul în care tehnologia informației și
comunicațiilor poate contribui la promovarea
sănătății în rândul îngrijitorilor vârstnici din
Norvegia”,Sănătate și asistență socială în
comunitate, vol 16, nr 1, pp 75−85.
27. Preocuparea vârstei și ajutarea persoanelor în
vârstă (2009) Prevenirea în practică: modele de
servicii, metode și impact, Londra: Age Concern/
Help the Aged.
28. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) (2002)
Îmbătrânirea activă: un cadru politic,
Geneva: OMS.
29. Knapp, M. şi colab. (2010)Consolidarea capacității
comunității: prezentarea unui caz economic,
PSSRU Discusssion Paper 2772, Londra: PSSRU.
14
30. Windle, G. şi colab. (2008)Intervenții de sănătate
publică pentru promovarea bunăstării mintale la
persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste: revizuire
sistematică a eficacității și rentabilității, Bangor:
Institutul de Cercetare Medicală și Socială.
31. Fundația pentru mentorat și prietenie (MBF) (2010) B
Lucrări de prietenie: construirea rezilienței în
comunitățile locale, Manchester: MBF.
32. Philip, K. și Spratt, J. (2007)O sinteză a
cercetărilor publicate despre mentorat și
imprietenindu-se, Manchester: MBF.
33. Windle, K., et al. (2009)Evaluarea națională a proiectelor
de parteneriate pentru persoanele în vârstă: raport
final, Kent: PSSRU.
34. Kremers, IP și colab. (2006) „Îmbunătățirea capacității
de autogestionare și a bunăstării la femeile în vârstă
după o intervenție scurtă de grup”, Îmbătrânirea și
sănătatea mintală, vol 10, nr 5, pp 476−484.
35. Martina, CMS și Stevens, NL (2006)
„Breaking the cycle of loneliness?
Efectele psihologice ale unui program de
îmbogățire a prieteniei pentru femeile în vârstă”,
Îmbătrânirea și sănătatea mintală, vol 10, nr 5, pp
467−475.
36. Stevens, N. (2001) „Combaterea singurătății: un
program de îmbogățire a prieteniei pentru femeile în
vârstă”,Îmbătrânirea și societatea, vol 21, nr 2, pp
183−202.
37. Cohen, GD și colab. (2006) „Impactul
programelor culturale conduse profesional
asupra sănătății fizice, a sănătății mintale și a
funcționării sociale a adulților în vârstă”,
Gerontologul, vol 46, nr 6, pp 726−734.
38. Slegers, K., Van Boxtel, MPJ și Jolles, J. (2008)
„Efectele pregătirii computerelor și utilizării
internetului asupra bunăstării și calității vieții
adulților în vârstă – un studiu randomizat,
controlat”,Reviste de Gerontologie: Seria B,
Științe Psihologice și Științe Sociale, vol 63B,
nr 3, pp 176−184.
39. Fokkema, T. și Knipscheer, K. (2007) „Escape
loneliness by going digital: a quantitative
and qualitative evaluation of a
 Prevenirea singurătății și izolării sociale: intervenții și rezultate

Experiment olandez de utilizare a ECT pentru a depăși
singurătatea în rândul adulților în vârstă”,Îmbătrânirea și
sănătatea mintală, vol 11, nr 5, pp 496−504.
40. Downs, M. și colab. (2008)Evaluarea programului
Health in Mind: raport final către consiliul de
program, Bradford: Universitatea din
Bradford.
41. Martin, K., Springate, I. și Atkinson, M.
(2010)Practica intergenerațională: rezultate
și eficacitate, Londra: Asociația Guvernului
Local.
42. Departamentul de Sănătate (DH) (2010)Echitate
și excelență: eliberarea NHS, Londra: DH.
43. Departamentul de Sănătate (DH) (2011)
Transparența rezultatelor: un cadru pentru
calitatea asistenței sociale pentru adulți – un răspuns
la consultare și pașii următori, Londra: DH.
44. Curry, N. (2006)Asistență socială preventivă:
este rentabilă?Londra: King's Fund.
45. Francis, J. și McDaid, D. (2009) „Lucrarea SCIE
privind economie și importanța îngrijirii
informale” în L. Curtis (ed.)Costurile unitare ale
asistenței medicale și sociale, Canterbury: PSSRU.
46. Manthorpe, J., et al. (2009) „Nu dăm vina pe nimeni,
dar dacă nu știm despre facilități, nu le putem
căuta”: opiniile persoanelor vârstnice de culoare și
minorităților cu privire la calitatea sănătății locale și
a serviciilor sociale personale în Anglia,Îmbătrânire
și societate, vol 29, 2009, pp 93−113.

Despre dezvoltarea acestui produs

Scoping și căutare
Căutarea focalizată a început în noiembrie 2010 și a fost finalizată în ianuarie 2011. Domeniul de aplicare a
inclus „lucrări evaluate de colegi care raportau evaluări ale intervențiilor menite să reducă izolarea socială și
singurătatea”. Prioritatea a fost acordată revizuirilor sistematice și studiilor de eficacitate controlate. Au fost
excluse din sinteză studii de calitate slabă, fără o metodologie vizibilă, fără măsuri de rezultat și fără control.
Lucrările publicate înainte de 2000 au fost excluse.

Evaluare și testare de către colegi

Autorii au expertiză în cercetare și subiecte. Briefing-ul a fost revizuit inter pares,
intern și extern.

Despre briefing-urile de cercetare SCIE

Briefing-urile de cercetare SCIE oferă un rezumat concis al cercetărilor recente pe un anumit
subiect și rute indicatoare către informații suplimentare. Acestea sunt concepute pentru a oferi
dovezi de cercetare într-un format accesibil unui public variat, inclusiv practicieni din domeniul
sănătății și asistenței sociale, studenți, manageri și factori de decizie. Acestea au fost realizate
folosind metodologia dezvoltată de SCIE. Informațiile pe care se bazează briefing-urile sunt
extrase din baze de date electronice relevante, reviste și texte și, după caz, din surse
alternative, cum ar fi rapoartele de inspecție și analizele anuale identificate de autori. Briefing-
urile nu oferă o declarație definitivă a tuturor dovezilor cu privire la o anumită problemă.
Metodologia de informare a cercetării SCIE a fost urmată pe tot parcursul (criterii de includere;
calitatea nu este asigurată complet;
www.scie.org.uk/publications/briefings/methodology.asp

Briefing-urile de cercetare SCIE sunt concepute pentru a fi utilizate online, cu link-uri către documente și site-uri web
ale altor organizații. Pentru a accesa complet acest briefing de cercetare și pentru a găsi alte publicații, vizitați
www.scie.org.uk/publications/briefings/

15
BRIEFING DE CERCETARE 39

Ultimele ședințe de cercetare SCIE

20 Implementarea schemelor bugetare individuale în 30 Relația dintre diagnosticul dublu: abuzul de

asistența socială a adulților substanțe și tratarea problemelor de sănătate
mintală
21 Identificarea deficiențelor senzoriale duale cu
surdocecitate la persoanele în vârstă 31 Coproducție: o bază de dovezi emergente pentru
transformarea asistenței sociale pentru adulți
22 Obstacole în calea utilizării și furnizării asistenței
sociale rurale 32 Acces la asistență socială și sprijin pentru
adulții cu afecțiuni din spectrul autist (ASC)
23 Factorii de stres și rezistență la părinții
cu probleme de sănătate mintală și la 33 Contribuția asistenței sociale și asistenței
copiii lor sociale la reducerea inegalităților în sănătate:
patru studii de caz
24 Experiențele copiilor și tinerilor care îngrijesc
un părinte cu o problemă de sănătate
34 Formare în comunicare pentru lucrătorii din casele de
îngrijire: rezultate pentru persoanele în vârstă, personal,
mintală
familii și prieteni
25 Experiențele copiilor și tinerilor de 35 Persoane de culoare și minorități etnice
violență domestică implicând adulții într-
cu demență și accesul acestora la sprijin
un rol de părinte
și servicii
26 Sănătate mintală și asistență socială
36 Reablement: o cale rentabilă către
27 Factori care ajută la identificarea timpurie a rezultate mai bune
copiilor aflați în nevoie în medii integrate 37 Tranzițiile serviciilor de sănătate mintală
sau inter-agenții pentru tineri

28 Tehnologia de asistență și persoanele în vârstă 38 Sănătatea mintală, ocuparea forței de muncă și forța de muncă

de asistență socială
29 Părinții de culoare și minorități etnice cu
probleme de sănătate mintală și copiii lor 39 Prevenirea singurătății și izolării
sociale: intervenții și rezultate

O listă completă a briefing-urilor de cercetare SCIE poate fi găsită

la www.scie.org.uk/publications

Asistență socială

Institutul pentru Excelență

Etajul al cinci lea tel: 020 7024 7650
Strada Cockspur nr. 2-4 fax: 020 7024 7651
Londra www.scie.org.uk
SW1Y 5BH
Organizația de caritate înregistrată nr. 1092778 Nr. 4289790
RB3911