Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tratatul de la Maastricht semnat in 7 februarie 1992 si intrat in vigoare in anul 1993 la 1 noiembrie
prin care sau pus bazele Uniunii Europene si definea mult mai bine aceasta constructie.
Tratatul de la Maastricht a fost urmat de catre Tratatul de la Amsterdam intrat in vigoare la 17 iunie
1997 care a revizuit Tratatul privind crearea Uniunii Europene stabilind o Europa mult mai
democratica bazata pe respectul drepturilor omului si pe principiile democrative in tarile membre.
Urmatorul in ordinea cronologica este Tratatul de la Nisa semnat in anul 2001 in luna februarie care
pregatea institutiile europene pentru aderarea de noi state membre.
Ultimul tratat semnat de toate tarile membre este Tratatul de la Lisabona intrat in vigoare in anul
2009 si definea functionarea si structura Uniunii (consiliul european, parlamentul european, consiliul
uniunii europene, comisia europeana, curtea europeana de justitie, curtea europeana de conturi si
banca centrala europeana), totodata a amendat Tratatul de la Maastricht si tratatul de la Roma care
a fost redenumit in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
In al doilea capitol am expus principiul subsidiaritatii care a fost recunoscut in mod oficial
prin tratatul de la maastricht, totusi elemente ale acestui principiu au fost intalnite si anterior prin
instituirea CECO care dorea sa vina in ajutorul statelor care se aflau in dificultati.
Subsidiaritatea care a fost introdusa sub forma de principiu abea in anul 1993, este si cheia
constructiei unei comunitati care era zdrobita de razboaiele anterioare.
Din punctul meu de vedere tot ce vine in subsidiar din partea comunitatii este benefic pentru
fiecare stat membru care si-a cerut aderarea de buna voie la uniune cu scopul de a se integra intr-o
comunitate aproape perfecta, totusi exista si pararei contra care tind sa arate o incalcare a
suveranitatii statelor.
Suprematia normelor uniunii europene asupra dreptului intern constituie capitolul final al
acestei lucrari, si expune puterea de implementare a normelor uniunii conform principiului
suprematiei prin care se evidentiaza valoarea superioara a dreptului european fata de legislatiile
nationale ale statelor membre.