LIBERA INIȚIATIVĂ

Libera inițiativă reprezintă

libertatea agenților economici de a
acționa pentru realizarea propriilor
interese, de a folosi bunurile aflate
în proprietatea lor, libertatea
deplină în adoptarea deciziilor,
libertatea de a dezvolta, menține
sau restrânge acțiunile lor,
libertatea de a-și asuma riscul
pentru tot ceea ce intreprind, cum
cred ei de cuviință că este cel mai
bine.
În economie, există trei tipuri
de proprietate: public, privată și
mixtă. Într-o economie de piață,
proprietatea privată ocupă locul
central, ea fiind fundamentul liberei
inițiative.
Orice acțiune întreprinsă de un agent economic în intenția de a-și realiza
interesele trebuie să aibă loc astfel încât, prin ceea ce face el, să nu afecteze
cu nimic libertatea de acțiune a celorlalți și nici aceștia să nu-l jeneze cumva în
ceea ce el întreprinde. De aici decurge că libertatea de acțiune este o
caracteristică generală aplicabilă în mod egal tuturor agenților economici și ca
orice inițiativă este admisă numai cu respectarea acestei condiții.

Și pentru ca cei care realizează activitatea economică ar putea

interpreta această condiție după bunul plac, societatea a stabilit prin legi
juridice care sunt coordonatele majore ale libertății de acțiune, care sunt
faptele ce trebuie considerate o încălcare a sa, precum și modalitățile prin care
poate fi restabilită.
În viața economică, libera manifestare. În acest sens, se
inițiativă sau libertatea de acțiune remarcă mai întâi dreptul agenților
are numeroase forme de economici de a dezvolta, menține
sau restrânge acțiunile lor,
consumându-și cum consideră că le
este mai favorabil : bunurile de care
dispun sau de a se angaja în mod
liber în acte de schimb, în asociații și
societăți cu caracter economic.
Fundamentul libertății de
acțiune în economie îl reprezintă
proprietatea, pentru că aceasta
este sursa determinantă pentru
interesele agenților economici și
asigură totodată, mijloacele
necesare înfăptuirii lor. De aceea,
libertatea de acțiune exprimă, în
primul rând, exercitarea dreptului
de a poseda bunuri, de a le utiliza,
de a dispune de ele și de a utiliza
fructul lor.

Libera inițiativă cunoaște cea mai mare dezvoltare în condițiile

proprietății private și ale regimurilor politice bazate pe democrație.

În orice activitate și în orice țară în care proprietatea este

depersonalizată prin măsuri dictatoriale, libera inițiativă este limitată sau
eliminată. Ea încetează a mai fi sursa de eficiență și rentabilitate, de împlinire a
libertății fundamentale a omului.

Libera inițiativă implică activității agenților economici la

restructurarea activității economice
în interesul agenților economici, prin
intermediul proprietății private. În
aceste condiții, veniturile vor fi
inegal distribuite în societate pentru
că reflectă inegalitatea eficienței
baza căreia se află deosebirile
dintre ei, sub aspectul instrucției,
disciplinei, potențialului capacității
intelectuale și capacității de risc,
puterii de muncă, tenacității, voinței,
aptitudinilor, spiritului inovator, etc.
Inegalitatea devine astfel rezultatul
nemijlocit al capacității
valorizatoare a fiecărui individ,
precum și al modului cum el o
folosește.