Baltagul de M.

Sadoveanu
- rezumat –

Nechifor Lipan, sotul Vitoriei, plecase toamna la Dorna sa cumpere niste oi si nu revenise la timp. Fiul său ,
Gheorghiță, era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acasă rămăseseră Vitoria si Minodora, fiica acesteia, care avea o
relație de dragoste cu fiul dascălului din sat.
Într-o seara de toamna, torcând pe prispa casei, Vitoria Lipan se gândește cu drag la soțul său, oier priceput, vesel si
plin de viață , amintindu-și ca la nunți si petreceri spunea mereu povestea despre Dumnezeu si munteni. Ea este
îngrijorată de întârzierea prelungită a lui Nechifor Lipan, plecat la Dorna sa cumpere oi.
În somn femeia are un semn rău despre soarta șotului și îl vede călare, cu spatele întors către ea, trecând spre
asfințit o revărsare de ape, iar un alt semn rău este cântarea cocoșului pe prispa casei întors cu ciocul spre poartă,
ceea ce o determină să caute sfat la părintele Daniilă și la vrăjitoarea satului, baba Maranda.
După sărbători, merge la mănăstirea Bistrița, apoi la Piatra Neamț unde ia legătura cu prefectul care o sfătuiește
sa facă plângere pentru a se face cercetări. Întoarsă acasă, Vitoria hotărăște sa meargă în căutarea șotului său și ii
face lui Gheorghiță un baltag care este sfințit de preotul Daniilă, iar pe fiica sa o trimite la mănăstirea Varatic, urmând
ca gospodăria sa o lase în grija lui Mitrea.
In drumul lor facura un popas pe malul Bistritei langa o toplita; de acolo au pornit de-a lungul Bistritei pana ce i-a
prins noaptea langa un han la Donea. Acolo munteanca se preface ca-l cauta pe Lipan pentru niste bani si afla ca
acesta nu a mai fost vazut pe-acolo din toamna.
In Farcasa ii gazduieste un fierar, mos Pricop, de la care Vitoria afla ca sotul ei oprise acolo, pentru potcovirea
calului sau, in drum spre Dorna.
Ajunsi la Vatra Dornei afla de la un slujbas ca in noiembrie Nechifor cumparase trei sute de oi; din acestea
vanduse o suta de oi altor doi gospodari, impreuna cu care plecase mai departe.
Vitoria Lipan afla de la un crâșmaș că soțul poposise acolo împreună cu doi ciobani. Mama si fiul fac din nou un
popas, dupa ce trec de satul Sabasa peste muntele Stânișoara, in satul Suha,unde crâșmașul, d-l Iorgu Vasiliu, își
aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar însoțită de doi stăpâni , fapt confirmat si de soția lui :pe unul
dintre oieri il chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului disparut incepe sa “se faca lumina. La Sabasa, fusesera
trei. Dincoace,(…), Nechifor Lipan nu mai era.”.
Munteanca isi da seama ca Nechifor a disparut intre Suha si Sabosa. Ea il gaseste pe Lupu cainele lui Lipan,
pripasit la un gospodar din Suha. Neobosita, ea cerceteaza imprejurimile si descopera cu ajutorul cainelui,intr-o rapa,
osemintele lui Nechifor Lipan. Ajutată de domnul Toma, îl înmormântează cu toate cele cuvenite unde sunt chemați și
cei doi suspecți asasini, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, și prefectul.
Conducand discutia cu abilitate, intuind ce s-a intamplat, ea povesteste cum a fost ucis Nechifor Lipan,
determinandu-l pe Calistrat Bogza sa-si piarda cumpatul si sa se autodemaste, marturisind ca el l-a omorat pe
Nechifor Lipan. Vitoria are cugetul impacat ca si-a facut datoria de sotie si de crestina. Ea planuieste sa ii arate si
Minodorei mormantul, sa recupereze turma pierdută , gasind puterea de a-si duce viata mai deaparte cu toate
responabilitatile ce-i revin.