Sunteți pe pagina 1din 5

©Boboc Roxana, Sociologie, Seria 1, Grupa 1

“Harap Alb”

Cerinţe
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre lumea basmului, reflectată într-un
basm cult studiat, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie critică: ,,Ceea ce
caracterizează basmul, ca operă de artă, este o lume cu totul aparte [...], opusă deci
cotidianului, o lume în care voinţa omului nu cunoaşte limite, în care nu există contrarii care
să nu poată fi rezolvate. Basmul porneşte de la realitate, dar se desprinde de ea, trecând în
suprareal. [...] Este o lume opusă realităţii cotidiene nu prin personaje şi întâmplări (care pot
fi verosimile), ci prin atmosfera ei interioară, prin esenţa ei”. (Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu,
Folclor literar românesc)
Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip
argumentativI: ipoteza, constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă,
argumentaţia (cu minimum 4 argumente/ raţionamente logice/ exemple concrete etc.) şi
concluzia/ sinteza. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;
abilităţi de analiză şi de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2
puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă
minimum 2 pagini.
Fantasticul, ca mod de abordare artistic ce presupune chiar în planul
imaginarului conexiuni cu realitatea, spre deosebire de fabulos, care este angrenat total în
imaginar, fără nicio relaţie cu realul, a fost prezent în literatura română din cele mai vechi
timpuri. Fantasticul reprezintă astfel un prim argument privitor la caracteristicile basmului,
aşa cum consideră şi folcloriştii Mihai Pop şi Pavel Ruxăndroiu „Ceea ce caracterizează
basmul, ca operă de artă, este o lume cu totul aparte, concepută în coordonatele unui univers
fantastic”, deoarece, nereuşind să-şi explice ştiinţific anumite fenomene, oamenii au apelat la
modalităţi empiriceII şi au început să creadă într-o lume metafizică ale cărui forţe pot fi
invocate pentru a acţiona asupra realului. Astfel, în cadrul literaturii populare au apărut
basmele, povestirile cu strigoi, descântece şi vrăji, care au inspirat apoi atât scriitorii
paşoptişti, cât şi scriitori din perioada interbelică.
Introducere
I
Argumentativ-care aduce argumente
II
Empiric-bazat numai pe experienta

Page 1 of 5
©Boboc Roxana, Sociologie, Seria 1, Grupa 1

Opera literară „Povestea lui Harap-Alb”, publicată de Ion Creangă în revista


„Convorbiri literare” în anul 1877 confirmă ceea ce G. Călinescu a afirmat în „Estetica
basmului” şi anume că acesta este un „gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologieIII
etică, ştiinţă şi observaţie morală’. Astfel, reprezentând o specie a genului epic cult, de cele
mai multe ori în proză, „naraţiune asumat fantastică”-G.Călinescu, în care sunt relatate
întâmplări neobişnuite, nesituate spaţial sau temporal, puse pe seama unor personaje
înzestrate de cele mai multe ori cu puteri supranaturale, care simbolizează fie binele, fie răul
şi din a căror confruntare învinge întotdeauna binele, această operă literară se validează ca
basm. Caracterul cult îi este atribuit datorită faptului că beneficiază de un autor consacrat. A
fost tradus în limba germană şi publicat în „Rumanische Revue” în 1886, apoi transpus în
italiană, franceză şi engleză, încât a căpătat repede circulaţie europeană.
Un al doilea argument ce evidenţiază statutul de basm, adică ”o lume cu
totul aparte, opusă deci cotidianului, o lume în care voinţa omului nu cunoaşte limite, în care
nu există contrarii care să nu poată fi rezolvate”- Pavel Ruxăndoiu, Mihai Pop vizează modul
de abordare pe tot parcursul diegetic a unei teme specifice basmului, lupta dintre bine şi rău,
Creangă îmbinând elemente supranaturale populare cu evocarea realistă a satului
moldovenesc. Expoziţiunea operei debutează cu evocarea timpului fabulos cronologic şi a
spaţiului imaginar nesfârşit, faptele petrecându-se într-un ţinut îndepărtat peste mări şi ţări.
Doi fraţi, Verde-Împărat şi Craiul, trăiau de multă vreme la două capete ale lumii, fără să se
mai vadă. Verde-Împărat, ajungând la bătrâneţe fără a avea descendenţi, îi scrie fratelui său,
cerându-i pe unul dintre cei trei fii ai lui ca urmaş la tron. Astfel, se activează primul şablon şi
anume cel al împăratului fără feciori. Fiindcă cei doi fii mai mari se arată dornici să plece,
pentru a le pune la încercare vitejia, craiul se îmbracă într-o blană de urs şi îi aşteaptă pe
fiecare sub un pod, observându-se astfel prezenţa altor două şabloane: al metamorfozelorIV
cel al talismanelor. Fiind însă speriaţi de presupusa fiară, cei doi se întorc, pe rând, acasă.
Impresionat de amărăciunea tatălui, la sfatul unei cerşetoare care îl sfătuieşte să ia armele cu
care a fost mire şi calul pleacă să-şi încerce şi el norocul. Se validează alte două şabloane
tipice basmului, cel al metamorfozei calului slab într-un cal năzdrăvan şi a bătrânei cerşetoare
în Sfânta Duminică. Când ajunge în dreptul podului se întâlneşte şi el cu ursul şi ripostând la
atacul acestuia, descoperă că ursul era de fapt tatăl său.

III
Mitologie-referitor la mit
IV
Metamorfoze-transformari

Page 2 of 5
©Boboc Roxana, Sociologie, Seria 1, Grupa 1, “Harap-Alb”

Intriga
IntrigaV este reprezentată de momentul în care, mergând printr-o pădure-
labirint, fiul craiului întâlneşte de trei ori un om spân, care îl convinge pe mezin că în aceste
ţinuturi nu sunt altfel de oameni, devenind astfel sluga acestuia, fiind activate în acest episod
şablonul pădurii labirintice şi plecarea eroului de acasă şi încălcarea interdicţiei. Spânul îl
convinge pe mezin să intre în fântână pentru a se răcori, îl obligă să accepte inversarea
rolurilor, tânărul devenind sluga stăpânului şi primeşte numele de Harap-Alb, fiind prezent
astfel motivul fântânii care este asociat cu cel al oglinzii şi, implicit al conştientizării sinelui.
Deşfăşurarea acţiunii debutează cu sosirea lor la palatul împăratului Verde, unde spânul se dă
drept Harap-Alb şi unde îl supune la trei teste iniţiatice : îi cere să aducă „sălăţile din
Grădina Ursului’, pielea bătută în pietre scumpe a Cerbului fermecat şi pe fata împăratului
Roş. Astfel, în acest episod se activează şablonul probelor, al mesagerului care aduce o veste
menită a declanşa un nou conflict şi cel al talismanelor, reprezentate de mursa făcută de
Sfântă Duminică, de aripa de furnică şi cea de albină. De asemenea, pentru a trece de a treia
încercare, Harap-Alb se întovărăşeşte cu cinci personaje fantastice Gerilă, Setilă, Flămânzilă,
Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Ajunşi la palatul împăratului Roş, pentru a o putea lua pe fiica
sa, cei şase sunt supuşi la alte încercări la care trec cu bine: casa de aramă înroşită în foc,
ospăţul pantagruelic, paza fetei împăratului, separarea macului de nisip şi recunoaşterea
adevăratei fete. Punctul culminant este reprezentat de momentul în care fata divulgă
împăratului Verde secretul lui Harap-Alb, iar spânul, furios se repede la acesta şi îl
decapitează. Atunci calul năzdrăvan îl ucide pe spân, iar Harap-Alb învie, fiind stropit de
către fată cu apă vie şi apă moartă. Astfel, se validează motivul somnului, ca liant între viaţă
şi moarte, şablonul morţii şi al învierii. DeznodământulVI acestui basm constă în nunta fetei
împăratului Roş cu fiul cel mai mic al craiului, încheindu-se astfel lupta dintre bine şi rău cu
victoria pemanentă a binelui. În cadrul acestui moment al subiectului se observă prezenţa
şablonului nunţii de final cu valoare de hierogamie, deoarece aceasta este binecuvântată prin
participarea tuturor personajelor specifice basmului.
Al treilea argument se axează pe afirmaţia că „basmul porneşte de la
realitate,dar se desprinde de ea, trecând în suprareal” - Pavel Ruxăndoiu, Mihai Pop, adică
modul de individualizare a unor personaje specifice basmului, atât reale cât şi fantastice,
reprezentând atât binele cât şi răul. Cel mai insolit personaj este mezinul.

V
Intriga-care declanseaza actiunea
VI
Deznodamant-ultima parte a unei opere

Page 3 of 5
©Boboc Roxana, Sociologie, Seria 1, Grupa 1

Argumente
Este personaj rotund sau tridimensionalVII, deoarece evoluează pe parcursul
diegezei, devenind, în urma călătoriei întreprinse, pregătit pentru a fi conducătorul unui regat,
dar şi al unei familii. Ca referent uman sau ca „persoana”, mezinul beneficiază de un portret
fizic indirect schiţat realizat pe baza caracterizării directe din afirmaţia naratorului conform
căreia fata împăratului Roş fura cu ochii pe Harap-Alb şi de un portret moral, numit şi
ethopee, conturat cu ajutorul caracterizării directe, din discursul naratorului, al calului şi al
Sfintei Duminici şi mai ales cu ajutorul caracterizării indirecte din gândurile,vorbele şi
faptele sale.
Harap-Alb întruchipează înalte principii morale cultivate de aproape orice
basm, precum adevărul, curajul, onestitatea, cinstea şi prietenia, asemuindu-se cu feţii-
frumoşi din basmele populare,dar rămânând totodată în zona umanului, deoarece, deşi are
însuşirea miraculoasă de a înţelege graiul animalelor şi al insectelor, el reprezintă un fecior
din Humuleşti prietenos, cuminte şi ascultător. Încă din primele secvenţe ale operei,este
evidenţiată, prin caracterizarea indirectă milosteniaVIII şi generozitatea sa,miluind cerşetoarea.
Însă, deşi el îşi dovedeşte curajul, când îl înfruntă pe tatăl său deghizat în urs şi când
împlineşte toate poruncile spânului, hărnicia şi destoinicia, curăţind armele şi făcând un stup
pentru albine, Harap-Alb nu are numai calităţi, ci şi defecte. O parte dintre ele ar fi faptul că
judecă după aparenţe, persistă în greşeală şi este subiectiv şi impulsiv, lovind de trei ori calul
care venea să mănânce jăratic, deoarece îl consideră prea slab şi nedemn de el. De asemenea,
el nu ascultă sfatul tatălui său de a se feri de spân, fiind deosebit de naiv şi dând dovadă de un
narcisism inconştient şi de un orgoliu exacerbat, căzând în capcana spânului. Dar, în urma
încălcării interdicţiei, el îşi conştientizează greşela comisă şi îşi dă seama că tot ceea ce va
urma să facă de acum înainte, va trebui să respecte preceptele morale primite de la tatăl
său .O altă calitate a personajului şi anume loialitatea, credinţa faţă de cuvântul dat este
demonstrată de craii şi împăraţii care încearcă să-l ispitească pe Harap-Alb cu mâna fetei lor
şi jumătate din împăraţie pentru a le da pielea Cerbului fermecat. Astfel, fiul cel mic al
craiului reprezintă tipul omului cinstit, onest şi loial, dar se află şi în postura neofitului sau a
epopului, deoarece raportat la acest personaj, basmul devine un „bildungsroman”,
prezentându-l evolutiv.

VII
Tridimensional-portretul sau se intregeste pe parcursul naratiunii
VIII
Milostenie-mila

Page 4 of 5
©Boboc Roxana, Sociologie, Seria 1, Grupa 1

Cerinţe........................................................................................................................................1
Introducere.............................................................................................................................1
Intriga ................................................................................................................................3
Argumente......................................................................................................................4

Page 5 of 5