Categorii de distanțe interpersonale .

Proxemica

GROSU Liliana, dr., conf.univ.

Comunicăm cu mâinile, cu ajutorul expresiilor faciale, al privirii, dar comunicăm și prin modul în care
folosim un anumit spațiu. Spațiul nu este un dat unic, între om și spațiu există o legătură.
Prin definiție proxemica este: studiul modului în care oamenii se apropie unii de alții sau păstrează o
distanță unii față de alții; analiza spațiului și a ceea ce noi facem cu spațiul ca o dimensiune a
comunicării nonverbale.

Edward T. Hall în cercetările sale prezintă:

„culturi de contact” (de exemplu cultura arabă) și „culturi de noncontact” (cum este cea americană).

În culturile de contact se încurajează atingerile corporale atât în spațiul privat, cât și în spațiul public.
Culturile de noncontact descurajează un astfel de comportament. La o întâlnire de afaceri, a îmbrățișa
un investitor sau a-l bate pe spate cu mâna pentru a-ți exprima ospitalitatea, este cu totul deplasat
pentru un american, dar pentru un italian este un lucru normal, apreciat.

Proxemica – studiul modului în care oamenii folosesc spațiul din încăperi sau stabilesc distanța dintre
ei.
Oricine are nevoie de spaţiu fizic, iar necesitatea distanței dintre două persoane diferă în funcție de
cultură, de situație și de natura relației.

Distanţa poate fi utilizată în diverse situații, pentru a comunica mesaje diferite, nonverbale, inclusiv
semnale de intimitate, agresivitate, dominanță sau afecțiune.

Spațiul ca act de comunicare este influențat de câteva elemente:

 Natura problemei dezbătute - influențează mărimea distanței dintre doi interlocutori.

 Vârsta și sexul – în general, copiii stau mai aproape decât adulții, distanța dintre două
persoane de sex opus fiind de obicei mai mare (mai mică dintre cei doi îngrăgostiţi).
 Evaluarea pozitivă și negativă – dacă doi interlocutori se percep reciproc negativ, distanța
dintre ei va fi mai mare decât dacă aceștia se simpatizează.
 Contextul – distanța dintre două persoane care discută poate fi cu atât mai redusă, cu cât
spațiul general în care ele se află este mai mare și invers.

Limbajul spaţiului este strâns legat de patru categorii de distante (zone):

 zona intimă (0 – 45 cm.), este permis accesul celor apropiaţi emoţional;

 zona personală (0,5 – 1,3 m.), corespunde distanţei normale de conversație
 zona socială (1,3 – 3,5), reprezintă distanţa pe care o punem între noi şi partenerii ocazionali
sau dezagreabili, când discutăm afaceri şi orice altceva pentru prima dată;
 zona publică (peste distanţa de 3,5m.), această distanţă este caracteristică discursului public,
cu caracter oficial, rezervată celor care se adresează unui grup de ascultători, de pe o poziţie
oficiala.
Generalizând, Edward T. Hall afirmă că în proxemică trebuie avute în vedere:

- spațiul,
- postura,
- codul atingerilor,
- combinaţiile retinei,
- codul termic,
- codul olfactiv,
- scala intensităţii vocii.

BIBLIOGRAFIE

Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, Comunicarea nonverbală: gesturile și postura,
Comunicare.ro, Bucureşti, 2005

Iluţ, Petru, Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihologie, Editura Polirom,
Iaşi, 2004.

Mulţumesc pentru atenţie!!!