Sunteți pe pagina 1din 1128

IN MEMORIAM

Disparitia nea?teptata a Dr. Arthur C. Guyton in urma unui accident rutier la


data de 3 aprilie 2003 i-a ?ocat?i i-a intristat pe toti cei care au avut privilegiul
de a-I cunoa?te. Arthur Guyton a fost 0 somitate in domeniul fiziologiei ?i
medicinei, un adevarat lider, un profesor desavar,it ?i un model pentru
oamenii din intreaga lume.
Arthur Clifton Guyton s-a nascut la Oxford, Mississippi; este fiullui
Dr. Billy S. Guyton, un medic specialist O.R.L. foarte respectat, care ulterior a
ajuns decanul ~olii Medica!e a Universitatti din Mississippi ,i a! lui Kate
-Smallwood Guyton, 0 profesoara de ~atematica ~i fizidi care inainte de casa-
torie a fast in China ca misionara. In tinerete, lui Arthur ii pHicea sa l$i
urmareasca tatiil lucrand la Clinica Guyton, sa joace ,ah ?i sa povesteasca
1mpreuna cu William Faulkner, precum?i sa eonstruiasca barci cu piinze (ulte-
rior, una dintre acestea a fost achizitionata de Faulkner). De asemenea, a
construit numeroase dispozitive mecanice ?i electrice, desfa?urand acest tip
de activitate pe tot parcursul vietti. Inteligenta lui s-a manifestat precoce,

,i
absolvind primul din promotia sa la Universitatea din Mississippi. Ulterior s-
a distins la seoala Medicala Harvard ,i-a inceput pregatirea postuniversi-
tara in domeniul chirurgicalla Spitalul General Massachusetts.
Procesul sau de pregatire In domeniul medical a fost intrerupt de
doua ori - 0 data pentru a indeplini serviciul militar la marina in timpul celui
de-a! doilea razboi mondial ?i a doua oara in 1946, cand a facut poliomielita
in ullimul an de rezidentiat. Prezentand paralizie a membrului inferior drept,
a bratului stang ,i a ambilor umeri, a urmat un program de recuperare timp
de noua luni in Warm Springs, Georgia, timp in care ~i-a folosit inventivitatea
pentru a construi prirnul scaun ell ratile motorizat;;i controlat ell ajutorul unei
man~e, 0 macara Inotorizata speciala pentru ridicarea pacientiJor, proteze spe-
ciale pentru membrele inferioare ?i alte dispozitive pentru ajutorul per-
soanelor cu handicap. Pentru aceste inventti i-a fost decemata 0 Diploma de
Merit Prezidentiala.
A revenit la Oxford, uncle s-a devotat activitatii universitare ;;i
cercetarii la scoala de Medicina a Universitatii dip Mississippi, in 1948 fiind
numit Profesor la Departamentul de Fiziologie. In 1951 a fost desemnat ca
fiind una dintre cele zece personalitati remarcabile ale tarii. Atunci cand in
1955 ~oala de Medicina a Universitatii din Mississippi a fost mutata la
Jackson, a pus la punct in scurt limp unul dintre primele programe de
cercetare in domeniul cardiovascular. Viata sa remarcabila ca om de ?tiinta,
autor,i parinte devotat este prezentata in detaliu Intr-o biografie publicata cu
ocazia "retragerii" sale in 1989. 1

Un fiziolog remarcabi!. Lucrarile de cercetare ale lui Arthur Guyton,


care indud peste 600 de articole,i 40 de carti, sunt legendare ?i 11 desemneaza
ca fiind unul dintre cei mai mari fiziologi din istorie. Cercetarile sale au
acoperit practic toate domeniile regHirii activitatii cardiovasculare ~i au
condus la numeroase concepte noi care in prezent sunt parte integranta din
euno?tintele despre bolile cardiovascu]are, cum ar fi hipertensiunea, insufi-
cienta cardiaca ,i edemul. Este dificil de discutat despre fiziologia cardiovas-
culara fara a mentiona conceptele sale despre: debitul cardiac ?i intoarcerea
venoasa; presiunea negativa a l.ichidului interstitiat reglarea volumului
lichidian tisular ,i edemul; regIa rea fluxu]ui sangvin tisular ?i autoreglarea
ci~culatiei gener~le; natriureza de presiune ~i reglarea pe termen Ilmg a pre-
siunii sangvine. Intr-adevar, conceptele sale despre reglarea cardiovasculara
se regasesc in toate tratatele importante de fiziologie. Au devenit atat de
familiare indit uneori se trece eu vederea persoana care le-a deseoperit.
Una dintre cele mai importante mo,teniri ,tiintifice ale lui Dr. Guyton
consta in aplicarea principiilor de inginerie ~i de analiza a sistemelor la
reglarea flU1cpei cardiovaseulare. A utilizat metode matematice ~i grafice
pentru a cuantifica diferite aspecte ale functiei circulatorii Inainte de momen-
VII
viii In Memoriam

tul in care computerele au devenit disponibile pe copm Dr. Guyton au ab olvit $coala Medicala
scara larga. Pentru simu1area sistemu1ui cardiovas- Harvard, ull.ul $coala Medicala Duke ?i l.ffiul $coala
cular a constmit computere analogice ?i a introdus Medicala a Universitatii din Miami dupa ce $i-a dat
folosirea analizei sistemelor la scala mare inainte de doctorahliia Harvard. Un articol publicat In Reader's
aparitia computerelor digitale. Pe masura ce acestea Digest in 1982 a prezentat viata lor eXh-aordillara de
din urma au devenit disponibile, mode1ele sale car- familie.-l
diova culare au fo t extinse foaTte mult :;;i au indus Succe ul copiilor Dr. Guyton nu a fost intam-
funcponarea rinichilor (>i reglarea compartimentelor p"laror. Filozofia educationala a lui Dr. Guyton a fost
lichidiene ale organismului, i temele hormonale, "lnvata fadlnd". Copiii au participat la nenumiirate
funcponaTea istemului nen 0 autonorn, .precum :;;i proiecte farniliale care au indu proiectarea $i con-
reglarea functiiJ.or cardiaca (>i circulatorie.- A pus la structia casei i a istemului de incaIzire, a pi cinei, a
pllrlCt i prima analiza sistemica comprehensiva a terenului de tenis, a biiTcilor cu panze, a carhuilor (>i
reglarii presiunii angvine. Modul sau unic de abor- a ma$irtilor electrice, a diferitelor dispozitive casnice
dare a cercetiiTii in fiziologie a precedat aparitia $i a insh'llffien telor electronice pentru Oxford
ingin riei biomedicale - lffi domeniu pe care a Teu(>it lnstrmnents Company. Mediul familial remarcabil pe
sa-I introduca $i sa 11 dezvolte in fiziologie, transfor- care Arthur $i Ruth Guyton I-au creat pentru a-?i
mand aceasta ?tiinta. din pur descriptiva intr-o tiinta cre$te copiii a fost prezentat ill. cadrul unor programe
cantitativa. de televiziune cum aT fi "Bul1n Dimil1eatn America" (>i
Faphtl di arunci cand au fost prezentate con- "20/20". Oevotarnentul Sall pentru farnilie este expri-
ceptele ale referitoare la reglarea cardiova culara au mat foarte eloc ent prin dedicapa Tratatullli de
parut adeseori neconformiste, lnsa i-au timulat pe FLiologie a 011/l/lui: 5
cercetatorii din intreaga lume a Ie testeze experi-
mental, reprezinta un tribut adu geniului lui Arthur Tata1ui melt, pentm pril1cipiile clare care l1li-au jolosit
Guyton. De fapt, multe dintre aceste concepte slmt drept ghid 111 via/n
incluse in prezent in rnajoritatea cursurilor de Malllei mele, pentru eil ?i-a lndrumat eopiii entre
fiziologie. Ele continua. sa. repr zinte 0 baza in for- Getivitilti inteJectuale
marea generatiilor noi de fiziologi cardiovasculari. Sotiei mele, pentru devotamentul ei extraordinar Jatif de
Dr. Guyton a primit peste 80 de di tinctii Jamilie
importante din partea a diver e organizap.i $tiintifice Copiilor mei, care ill I Jncut ea totul sa aiM selllllificnfie
(>i ci ice $i a universitatilor din intreaga 1ume. Cateva
dintre acestea, care sunt in mod special re1evante Timp de pe te 50 de ani Dr. Guyton a fost un
pentru cercetarea in domeniul cardiovascular, indud profesor de exceptie la Univer itatea din Mississippi.
Premiul Wiggers al Societatii Arnericane de Chiar dad era intotdeauna acaparat de
Fiziologie, Premiul Ciba din partea Consiliului responsabilitatile legate de serviciu, de cercetare, de
pentru Cercetarea Hipertensiunii Arteriale, Premiul cris ~i de predat, nu a fo t niciodahi atat de ocupat
William Harvey din partea Societatii Arnericane de incat sa nu discute Cll lffi student aflat in dificultate.
Hipertensiune, Premiul pentru Realizari $ti.i..ntifice al u accepta niciodata 0 invitatie pentru a sustine 0
Asociatiei Americane de Cardiologie (>i Premiul prezentare prestigioasa daca aceasta interfera cu
Merck Sharp & Oohme al Societap.i Internationale orele sale de curs.
penh-u Studiul Hipertensiunii. Era firesc ca in 1978 sa ContributiHe sale la educatie sunt importante
fie invitat la Colegiul Regal al Medicilor din Londra $i prill. generatiile de absolventi in domeniul fiziolo-
pentru a tine 0 prelegere speciala in onoarea celei de- giei, precum i prill speciali ti care au facllt studii
a 400-a aniver iiTi a na:;;terii lui William Harvey, cel aprofundate in acea til direcpe. A pregatit pe te 150
care a descoperit circulatia sang- ina. de oameni de tiinta, dintre care cel putin 29 au ajuns
Oragostea Dr. Guyton pentru fiziologie a fost profe ori in propriile lor departamente ?i 6 au ajuns
ilu trata in mod remarcabil in discursul sau din 1975 pre edinti ai Societap.i Americane de Fiziologie_ Le-a
catre Societatea Americana de Fiziologie,3 intihuat in ofelit studentilor incredere in abilitatile lor $i a pus
mod sugestiv "Fiziologia, Jrunzusete ?i Jilozofie". Citez accentul pe convingerea sa ca "Oamenii care au Cll
in. continuare 0 fraza din acest discurs: NCe altil adevarat succes 1n cercetare slmt cei autodidacti". A
persoann, fie aeeasta U/'I teolog, un jurist, un medic, un insistat ca cei pe care i-a pregatit sa integreze
jizieiall sau orice alt specialist, CIIl1on?te mni mlllte despre descoperirile lor experimentale intr-un cadru con-
vintn dedit 1m ji=iolog? Pentm en jiziologin ojera Cll ceptual mai larg care a includa :;;i alte sisteme
ndevnmt 0 explieatie pentru viatn. Ce alt subiect e te OGre interactive. Acea ta abordare i-a condu la dez-
IIlni Ja cinant, mai captiwnt sail mai jnwlOs decat vin/a voltarea unor metode de analiza cantitati a (>i 1a
Il1sn?i? " intelegerea superioara a sistemelor fiziologice
particware shldiate. u exista 0 per oana mai
Un profesor remarcabil. De:;;i realizarile prolifica decat Arthur Guyton in ceea ce prive$te
$tiintifice ale lui Dr. Guyton Slffit legendare, probabil pregatirea de speciali~ti in fiziologie.
ca meritul sau ca educator este mai important. Tratatul de Fiziologie a Omului scris de Dr.
Imprelffia cu Ruth, 0 sotie minunata, a crescut zece Guyton, publicat pentru prima data in 1956, a devenit
copii, iar toti ace$tia au devenit medici exceJenti - 0 in scurt timp cel mai bine vandut tratat de fiziologie
.rea}jzare educationaUi extraordinara. Opt dintre medicala din lume. Avea daml de a comunica idei
In Memoriam ix

complexe intr-a rnaniera clara ?i interesanta care a o personalitate care te inspira. Realizarile
Hkut din fiziologie 0 ~tiinta atractiva. A scris aceasta Dr. Guyton se extind mult dincolo de domeniile
carte pentru a-~i instrui studentii, nu pentru a-~i stiinlei, medicinei si educapei. Este un model dernn
impresiona eolegii de specialitate. Popularitatea cartii de urmat at§.t 'in viata cat ~i 'in ~tiinta. Este persoana
in randul studentilor a faeut sa deviml eel mai utilizat care ill-a inspirat cel mai mult ~i care a avut cea mai
tratat de fiziologie care a fast scris vreodaUi. Chiar ~i mare influenta asupra carierei mele ~tiintifiee. I-a
numai aeeasta realizare ar fi fost suficienta pentru a- mvalat pe studenp mult mai mult decat fiziologie - i-
I consacra. a invatat despre viata, nu atat prin ceea ce a spus, dit
Tratatul de Fiziologie a Omului a debutat sub prin curajul sau tacut si prin dedicapa extraordinara
forma unor note de curs la mceputul anilor 1950, de care a dat dovada.
atunci cand Dr. Guyton linea un mtreg curs de Avea 0 capacitate deosebita de a-i motiva pe
fiziologie pentm studenlii la medicina de la oameni prin spiritul sau puternic. De~i a fost puter-
rYniversitatea din Mississippi. A descoperit ca acestia nic alectat de poliomielita, cei care am colaborat cu el
aveau dificultap en tratatele disponibile si a mceput nu I-am considerat niciodata a fi 0 persoana ell
sa distribuie notele de curs. Descrlind aceasta handicap. Eram prea ocupati sa incercam sa tinem
perioada, Dr. Guyton declara ca "numeroase tratate pasul cu el. Intelectul sau remarcabi!, devotamentul
• de fiziologie medicala erau foarte discursive, fiind in neobosit fata de $tiinta, educatie ~i familie, precum ~i
general scrise de profesori de fiziologie pentru alp spiritul sau i-au captivat pe studenli si pe top ceilalp
profesori de fiziologie, mtr-un Iimbaj mleles de pro- pe care i-a pregatit, pe colegii de profesie, pe politi-
fesori dar dificil pentru cei care abia mcep studiul deni, pe oamenii de afaceri $i practic pe oricine I-a
fiziologiei medicaIe'" cunoscut. Nu s-a lasat lnvins de efectele poliomielitei.
Prin intermediul Tratatului de Fiziologie a Curajul de care a dat dovada a fost 0 sursa de
Omului pe care I-a seris, tradus 'in 13 limbi, a con- stirnulare s! de inspiralie pentru noi toti. Astepta cele
tribuit probabilla predarea fiziologiei rna! mult dedit mai bune rezultate ~i cumva a reu?it sa evidentieze
orice alta persoana care a trait vreodata. Spre deose- tot ce era mai bill1 in oarneill.
bire de rnajoritatea tratatelor, care au frecvent peste SarbMorim viata magnifica a lui Arthur
20 de autori, primele opt edil!! au fost scrise integral Guyton ~i reClmoa?teln ca ii sunteln profund Inda-
de Dr. Guyton - 0 realizare fara precedent dadi se tine torati. Ne-a oferit 0 abordare plina de imaginatie ?i
cont de alte tratate irnportante de medicina. Pentru de inedit a cercetarii, precum $i numeroase eoneepte
numeroasele sale contributii 1a educatia medicala Dr. $tuntifiee noi. A pus la dispozitie pentru nenumaraF
Guyton a primit in 1996 Prem!ul Abraham Flexner studenti din intreaga lume metode de mtelegere a
din partea.. Asociatiei Colegiilor Medicale Americane fiziologiei si ne-a ajutat pe mulli dintre noi sa avem
(AAMC). In conformitate cu AAMC, Arthur Guyton cariere extraordinare 'in cercetarea medica1a. rar eel
"... a avut pe parcursul ultimilor 50 de ani 0 influenla mai important, ne-a inspirat - prin devotamentul fatc1
fara precedent asupra educatiei medicale". Anual Ii de educape, prin capacitatea lui unica de a-i face pe
este adus un omagiu din partea SocieU'itii Americane cei din jur sa dea tot ce all mai bun, prin spiritul cald
de Fiziolog!e prin intermediul Premiului Arthur C. ~i generos $i prio curajul de care a dat dovada..
Guyton pentru Educalie. Intotdeauna ii yom duce dorul, insa va ramane in
amintirea noasta ca un exemplu remarcabil de
umanitate. Arthur Guyton a fast un adevarat erou, iar
realizarile sale vor fi eterne.

Referinte

1. Brinson C, Quinn J: Arthur C. Guyton-His Life, His


Family, His Achievements. Jackson, MS, Hederman
Brothers Press, 1989.
2. Guyton AC, Coleman TG, Granger H): Circulation:
overall regulation. Ann Rev Physiol 34:13-46, 1972.
3. Guyton AC: Past-President's Address. Physiology, a
Beauty and a Pllilosophy. The Physiologist 8:495-501, 1975.
4. Bode R: A Doctor 'Nho's Dad to Seven Doctors-So Far!
Readers' Digest, December, 1982, pp. 141-145.
5. Guyton AC: Textbook of Medical Physiology.
Philadelphia, Saunders, 1956.
6. Guyton AC: An author's philosophy of physiology text~
book writing. Adv Physiol Ed 19: 51-55, 1998.

John E. Hall
Jackson, Mississippi
p R E F A T,

Prima edipe a Tratatll/lli de Fizi%gie a Ol1lllllli a


fost scrisa de Arthur C. Guyton cu aproape 50 de
ani in urma. Spre deosebire de majoritatea
tratatelor medicale, care au de obicei peste 20 de
autori, primele opt edipi ale Tratatll/lli de
FIzlologle a OI1lIl/lli au fost scrise integral de Dr.
Guyton, iar timp de aproape 40 de ani fiecaTe
editie noua a fost publicata fara a exista
intarzieri. De-a lungul timpului tratatul scris de Dr. Guyton a fost apreciat in
intreaga lume ~i a fost tradus in 13 limbi. Unul dintre principalele motive ale
succesului fara precedent al dirtii a fast capacitatea extraordinara a autorului
, de a explica principii complexe de fiziologie intr-un linlbaj u~or de inteles de
ditre studenti. Autorul a urnlarit instruirea in domeniul fiziologiei a stu-
dentilor ~i nu impresionarea colegilor de specialitate. Stilul in care a scris a
fost intotdeauna cel al unui profesor care ofera explicatii studentilor.
Am avut privilegiul de a lucra impreuna cu Dr. Guyton tinlp de
aproape 30 de ani ~i totodata onoarea de a contribui la redactarea editiilor a
9-a ~i a 10-a. In editia a 11-a scopul este acela~i ca ~i la editiile anterioare - de
a explica, intr-un limbaj u~or de inteles de catre studenti, modul in care
diferitele celule, tesuturi ~i organe ale corpului uman functioneaza impreuna
pentru a mentine viabilitatea organismului. Sarcina a fost dificila ~i totodatii
captivanta datorita. faptului ca acurnularea rapida a cuno$tintelor de fiziologie
continua sa explice tot mai multe rnistere ale functionarii corpului. Au fast
puse la P\.IDct numeroase telmici noi de studiu al fiziologiei rnoleculare $i ceIu-
lare. Principiile de fiziologie pot fi explicate din ce in ce mai bine utilizand
terminologia caracteristica biologiei moleculare ~i fizicii moleculare, astfel
meat ele nu mai reprezinta 0 simpla enumerare de fenornene biologice sepa-
rate $i neclare. Schimbarea este binevenita, lnsa irnpune revizuirea fiedirui
capitol. •
In aceasta editie am mcercat sa pastrez aceea$i organizare unificata a
textului care a fost apreciata de studenti in trecut $i sa rna asigur di tratatul
este suficient de cuprinzeUor mcat stlldentii sa doreasca a-I utiliza ulterior ca
baza pentru carierele lor profesionale. Speranta mea este ca acest tratat sa ilus-
treze marepa organismului uman ~i a numeroaselor functii ale acestuia ~i sa-
i stimuleze pe studenti sa continue studiul fiziologiei pe parcursul viepi lor
profesionale. Fiziologia realizeaza legatura intre ~tiintele fundamentale ~i
medicina. Frumusetea incontestabWi a acestei $tiinte consta in faptul di inte-
greaza funcPile separate ale tuturor celulelor, tesuturilor ,i organelor in
ansamblul unitar care este organismul uman. earpul ornenesc reprezinta mult
mai mult decat suma partilor sale componente, iar la baza vietii se afla aceasta
functionare integrata ~i nu doar acpunile individuale ale diferitelor parti ale
corpului.
Se poate ridica 0 intrebaTe inlportanta: "Cum se realizeaza coor-
dona rea organelor ~i a sistemelor separate, astfelincilt intreg organismul poate
funcpona in mod normal ?". Din fericire, organismele noastre dispun de 0
retea vasta de sisteme de control prin feedback ce contribuie la dobandirea
starH de echilibru in absenta careia viata nu ar fi pasibila. Aceasta !orma de
con'trol deosebit de elaborat este denumita de fiziologi IlOlIleostazie. In caz de
boala echilibrele functionale sunt puternic modificate ~i homeostazia este afec-
tata. Jar cand fie ?i numai un singur parametru atinge 0 valoare critica, via-
biJitatea intregului organism nu mai poate fi mentinutii. A~adar, unul dintre
scopurile acestui tratat este de a pune accentul pe eficacitatea $i pe eleganta
mecanismelor homeostatice ale organismlllui, precUln !;>i de a prezenta
modifid\rile acestora in diferitele SUifi patologice.
Un alt obiectiv este de a Ii cat mai exact in prezentarea ideilor. Am
tinut cont de sugestiile ~i criticile oferite de nllmero~i fiziologi, studenti ~i
clinicieni din mtreaga lurne ~i am diu tat sa Ie afer cititorilor informatii exacte
XI
xii Prefn/ii

9i un text echilibrat. ell toate acestea, din cauza tip necesare pentru intelegerea capitolului respectiv,
probabilitapi crescute de aparitie a erorilor atunci insa pe care majoritatea studentilor Ie vor invata mai
dind se lucreaza ell 0 cantitate atM de mare de in£o1'- detaliat la alte discipline; in al doilea rand, informalii
matie, Ii rog pe toti cititorii sa irni cOffilUlice ariee de fiziologie cu importanta speciala pentru anun1ite
gregeala pe care 0 descopera. Fiziologii inteleg impor- domenii ale medicinei clinice; iar in al treilea rand,
tanta feedback-ului pentru functionarea adecvata a informatii care Ie vor fi utile acelor studenti care vor
organismului uman; feedback-ul este de asemenea dori sa studieze in profunzime un anumit mecanism
important pentru cre~terea continua a calitatii unui fiziologic.
tratat de fiziologie. Le mullumesc tuturor celor care Tot ce este seris eu litere mai mari reprezinta
au contribuit deja in acest sens. informalii fundamentale de fiziologie de care stu-
Trebuie explicate pe scurt cateva dentii vor avea nevoie in practie toate activitati1e ;;i
particularitati ale editiei a 11-a. De;;i nwneroase capi- studiile lor medicale,
tole au fost revizuite pentru a include principii noi de Dorese sa Ie mu1tumesc persoanelor care au
fiziologie, lungimea textului a fost monitorizata contribuit la pregatirea acestui tratat, cum sunt
indeaproape pentru a lilnita dimensiunile cartii, colegii mei din Departamentul de Fiziologie &
astfel incH aceasta sa poate fi utilizata u~or in cadrul Biofizica de la Centrul Medical al Universitalii din
.' cursurilor de fiziologie pentru studentii la medicina Mississippi, care au oferit sugestii excelente. Le sunt
~i pentru speciali~tii din domeniul sanitar. Multe de asemenea recunoscator lui Ivadelle Osberg
dintre figuri au fost redesenate 9i sunt acum color. Heidke, Gerry McAlpin ~i Stephanie Lucas pentru
Referintele au fost alese tinand cont in primul rand serviciile lor excelente de secretariat ;;i lui William
de prezentarea prindpiilor de fiziologie, de calitatea Schmitt, Rebecca Gruliow, Mary Anne Folcher ~i
propriilor lor referinle ~i de accesibilitate, Majoritatea restului personaluJui de la Elsevier Saunders pentru
referintelor selectate provin din reviste 9tiintifice excelenla de care au dat dovada in plan editorial ~i
publicate recent ~i pot fi accesate gratuit pe site-ul redactional.
PubMed la adresa , In final, ii sunt profund indatorat lui Arthur
http://www.ncbi,nlm,nih,gov / entrez/query.fcgi ?d Guyton pentru cariera extraordinara pe care m-a
b::::PubMed. Utilizarea acestor referinte, precum ;;i a ajutat sa 0 am in domeniul fiziologiei, pentru priete-
trilniterilor pe care Ie contin, :ii va oferi studentului nia sa, pentru rnarea onoare de a putea contribui la
informalii despre aproape toate aspectele fiziologiei Tratn!ul de F!ziologie a Omulu! ~i pentru inspiralia pe
medicale, care le-a oferit-o tuturor celar care I-au cunoscut.
a alta caracteristica a materialului este
reprezentata de scrierea informatiilor cu litere de
dimensilmi diferite. eu litere mid sunt scrise in John E, Hall
primul rand informatiile ana tomice, chi mice ;;i de alt Jackson, Mississippi
CUPRINS

PARTEA I Codul AD din nudeu este transferat in


codnl ARN din citoplasma - transcrip~ia 30
Introducere in fiziologie: celula ~i Sioteza ARN 30
fiziologie generala Asamblarea lantului de ARN din nucleotide
activate prin utilizarea catenei ADN ca
matrita - procesul de "transcriptie" 31
ARN-ul mesager - codonii 31
CAPITOLUL 1 ARN-ul de transfer - anticodonii 32
Organizarea functionala a ARN-ul ribozomal 33
~-orpului uman ~i controlul Sinteza proteinelor la niveluJ ribo2omilor-
procesul de "translape" 33
"mediului intern" 3 Sinteza celulara a altor substante 35
Celulele - uniUitile vii ale organismului 3 Controlul expresiei genice ~i al activita~ii
Lichidu) extracelular-"medjul intern" 3 biochimice celulare 35
Mecanismele "homeostatice" ale principalelor Reglarea genetica 35
sisteme functiona1e ale organismului 4 Controlul functi-ilor intracelulare prin
Homeostazia 4 reglare enzimatiea 36
SistemuJ de transport ~i distributie a lichidului Rolul ADN in controlul reproducerii celulare 37
extracelular - sistemul circulator sangvin 4 Reproducerea celulara debuteaza eu
Originea elementelor nutritive din lichidul replicarea AD T 37
extracelular 5 Cromozomii ~i replicarea acestora 38
Epurarea produ~i1or finali de metabolism 5 Mitoza 38
Reglarea functiilor organismului 5 Controlul cre$terii ~i reproducerii celulare 39
Reproducerea 6 Diferentierea celulara 40
Controlul sistemelor organismului 6 Apoptoza - moartea celulara programata 40
Exemple de mecanisme de control 6 Cancerul 40
Caracteristici ale sistemelor de control 7
Rezumat - automatismul organismului 9

CAPITOLUL 2
PARTEA II
Celula ~i functiile sale 11 Fiziologia membranei ~i
Organizarea celulei 11 a unitatii neuro-motorii
Structura fizica a celulei 12
Structurile membranoase ale celulei 12
Citoplasma ~i organitele sale 14 CAPITOLUL 4
ludeul 17 Transportul substantelor prin
Membrana nucleara 17
Nucleolii ~i formarea ribozomilor 18 membrana celulara 45
Compara~ie intre celula animal a ~i fonnele Bariera lipidid a membranei celulare
de via~a preceI ulare 18 $i proteinele membranare
Sisteme functionale celulare 19 de transport 45
Ingestia de catre celula------endocitoza 19 Difuziunea 46
Digestia intracelulara a substan~elor provenite din Difuziunea prio membrana celulara 46
pinocitoza ~i fagocitoza- Difuziunea prin proteinele-canal $i
functia lizozomilor 20 "ponile" acestor canale 47
Sinteza $i formarea struchuilor celulare de catre Difuziunea facilitata 49
reticulul endoplasmic ~i aparatul Golgi 20 Facton care influenteaza rata neta a difuziunii 50
Obtinerea energiei din elementele nutritive - Osmoza prin membrane cu permeabilitate
funcpa mitocondriilor 22 selectiva -"difuziunea neta" a apei 51
Motilitatea celulara 24 "Transportul activ" al substantel or
Mi~carea amiboidaHi 24 prin membrane 52
Cilii ~i mi~carile ciliare 24 Transportul activ primar 53
Transportul activ secundar - co-transportul
$i contra-transportul 54
CAPITOLUL 3 Transportul activ transcelular 55
-Controlul genetic al sintezei
proteinelor, functiilor ~i CAPITOLUL 5
reproducerii celulare 27 Potentiale de membrana ~i
Localizarea genelor in nudenl celulei 27 potentiale de actiune 57
Codul genetic 29
xiii
xiv Cuprins

Mecanismele fizice ale potentialelor


de membrana 57
excitatiei cu contractia 85
Potentiale de membrana prod use datorita Transmiterea impulsuriIor de la nivelul
difuzi unii 57 terminatiilor nervoase la mu~chii scheletici:
Masurarea potenJialuIui de membrana 58 jonctiu~ea neuromusculara 85
Potentialul de repaus a1 fibrelor nervoase 59 Secretia acetilcolinei la nivelul terminatiilor
Originea potentialului membranar norma] nervoase 85
de repaus 60 8iologia moleculara a formarii ~i
PotenJialul de actiune In fibrele nervoase 61 eliberarii aeetilcolinei 88
Canale de sodiu ~i de potasiu reglate Medicamente care amplifica sau blocheaza
prin voltaj 62 transmisia la nivelul jonetiunii
Reztimatul evenimentelor cafe produc neuromuseulare 88
potenJialul de actiune 64 Miastenia gravis 89
Rolurile altor ioni in generarea potentialului PotenJialul de actiune muscular 89
de actiune 64 Propagarea potentialului de acptme in
Initierea potenJialului de actiune 65 interiorul fibrei musculare pIin
Propagarea potentialului de acpune 65 intermediul "tllbulilor transver:;i" 89
Restabilirea gradientelor ian ice de sodiu ~i Cuplarea excitatiei cu contracJia 89
potasiu dupa stingerea potenJialelor de acpune Sistemul tubuli trans\'er~i - reticul
- importanta metabolismului energetic 66 sarcoplasmic 89
Faza de platau din cadruI anumitor potentiale Eliberarea ionilor de calciu de catre
de actiune 66 reticulul sarcoplasmic 90
Ritmicitatea unoe tesuturi excitabile - descarcarea
repetitiva 67
Caracteristici speciale ale transmiterii semnalului CAPITOLUL 8
prin tracturile nervoase 68 Contractia ~i excitatia
Excitatia - declan~area potentialului
mu~chiului neted 92
de acFune 69
"Perioada refractara" dupa un potential Contractia rnu~ehiului neted 92
de actillne 70 Tipuri de mu~chi neted 92
inregistrarea potentialelor membranare ~i Mecanismul contractil al mu:;chiului neted 93
a potentialelor de actiune 70 Reglarea contractiei de calre ionii de ca1ciu 95
Inhibitia excitabilWitii - "stabilizatorii de Controlul nervos ~i hormonal al
me~brana"~iane~tezicele locale 70 contractiei rnu~chiului neted 95
Jonctiunile neuromusculare ale mll?chiului
neted 95
CAPITOLUL 6 Potential de membrana $i potenpale de actitme
in mU$Chiul neted 96
Contractia mu~chiului scheletic 72 Capacitatea factorilor tisulari locali ~i a honnonilor
Anatomia ~i fiziologia mu~chiului scheletic 72 de a produce contracpa mU$Chiului neted
Fibra musculara scheletica 72 in absenta potenpalelor de actiune 98
Mecanismul general al contractiei Sursa ionilor de calciu care declan~eaza
musculare 74 contractia (1) spapul extracelular
Mecanismul molecular al contractiei :;i (2) reticulul sarcoplasmic 99
musculare 74
Caracteristicile moieclilare ale
filamentelor contractile 75 PARTEA
Efectlll gradlilui de slipraplinere al filamentelor
I I I
de actina ~i miozina aSlipra tensillnii generate Cordul
de mu~chiul care se contracta 77
Relapa intre viteza de contracpe ~i
incarcarea musculara 78
Aspecte energetice ale contractiei muscuJare 78
CAPITOLUL 9
Lucrul mecank realizat in timpul contractiei Mu~chiul cardiac; functia de pompa
rn uscula re 78 a inimii ~i functia valvelor cardiace 103
Surse defnergie pentro contractia musculara 79 Fiziologia mu~chiului cardiac
Caracteristicile contractiei musculare 103
Anatomia funcponala a mu~chiului cardiac 103
in ansamblu 80
Mecanica contractiei mu~chiului scheletic 81
Potenpalele de actiune in mU$Chiul cardiac 104
Ciclul cardiac 106
Remodelarea musculara pentru adaptarea Diastola $i sistola
ftmctionala 82 106
Relatia dintre electrocardiograma $i
Rigiditatea cadaverica 83 cic1ul cardiac 107
Functia de pompa primara a atriilor 107
Flillctia de pompa a ventriculilor 108
CAPITOLUL 7 Flinctia valvelor 109
Excitatia muschiului scheletic: Curba presiunii aortice 109
trans~iterea'neuromusculara ~i cuplarea RelaJia zgomotelor cardiace eu
Cuprins xv
ciclul cardiac 109 CAPITOLUL 12
Debitul bataie al cordului 110 Interpretarea electrocardiografica a
Analiza grafidi a pompei ventriculare 110
Energia chimica necesanl. contractiei cardiace: afectiunilor mu~chiului cardiac ~i
utilizarea oxigenului de catre cord 111 a anomaliilor fluxului coronar:
Reglarea functiei de pompa a inimii 111 analiza vectoriala 131
Reglarea intrinseca a activita.p.i cardiace-
Principiile analizei vectoriale a
mecanismul Frank-Starling 111 electrocardiogramei 131
Efectul ionilor de potasiu ~i calciu asupra
Uitilizarea vectorilor pentru a reprezenta
funcpei cardiace 113 potenpalele electriee 131
Efectul temperaturii asupra funcpei cardiace 114
Direcpa vectorului este indicata prin valoarea
Cr~terea sarcinii presiunii arteriale (pana la
1.1 0 anumita Iimitc1) nu scade debitul cardiac 114
exprimahi in grade 131
Axul corespondent fiecarei derivatii bipolare
standard $i fiecarei derivatii unipolare
a membrelor 132
CAPITOLUL 10 Analiza vectoriala a potentialelor inregistrate
Excitatia ritmica a cordului 116 'in diferite derivatii 133
Sistemul specializat excitoconductor AnaJiza vectoriaIa a electrocardiogramei
al inimii 116 normale 134
Nodulul sinusal (sinoatrial) 116 Vectorii care apar la intervale succesive in
Caile intemodale ~i transmiterea impulsului cursul depolarizarii ventriculilor -
cardiac prin atrii 118 camplexul QRS 134
Nodulul atrioventricular ~i intarzierea conducerii Eleetrocardiograma in cursul repolarizarii -
impulsului de la atrii la ventriculi 118 unda T 134
Transmiterea rapida In sisternul ventricular Depolarizarea atriilor - unda P 136
Purkinje 119 Vectocardiograma 136
Transmiterea impulsului cardiac in Axa electrica. medie a complexului ventricular
mu~chiul ventricular 119 QRS ~i semnificatia acesteia 137
Propagarea impulsului cardiac prin cord Determinarea axei electrice prin analiza
In rezumat 120 derivatiilor standard inregistrate
Controlul excitatiei ~i al conducerii electrocardiografic 137
intracardiace 120 Stari patologice ventriculare care conduc la
Functia de pacemaker a nodulului sinusal 120 devierea axei electrice 138
RoluJ sistemllilli Purkinje in producerea Afectiuni care conduc la voltaje anormale
contractiilor sincrone ale mu~chiului ale complexului QRS 140
ventricular 121 Voltajul crescut in derivatiile bipolare standard
Controlul ritmicitc1tii eardiace ~i al conducerii ale membrelor 140
impulsului prin nervii cardiaci: nervii simpatici Scaderea voltajului electrocardiogramei 140
~i parasimpatici 121 Cre$terea duratei compJexe)or QRS $i
aspecte bizare ale acestora 141
Prelungirea duratei complexului QRS ca urmare
a hipertrofiei sau dilatarii cardiaee 141
CAPITOLUL 11 Prelungirea duratei complexului QRS ca urmare
Electrocardiograma normala 123 a blocului sistemului Purkinje 141
Caracteristicile electrocardiogramei normale 123 Tulburari care conduc la complexe QRS bizare 141
Unde de depolarizare versus Curentul de leziune 141
W1de de repolarizare 123 Efeetul curentuIui de leziune asupra
Relapa eontracpei atriale ~i ventriculare complexului QRS 141
eu undele eleetrocardiogramei 125 Punetul J - potentialuI de referinta zero pentru
Voltajul ~i calibrarea dependenta de timp a analiza curentului de leziune 142
electrocardiogramei 125 Ischemia coronara reprezinta 0 ca uzii
Metode de inregistrare a elecrrocardiogramei 126 a potenp.alului de leziune 143
!nregistrarea cu penita 126 Anomalii ale undei T 145
Fluxu.l curentului de-a lungul cordului Efectul conducerii lente a undei de
in timpul ciclului cardiac 126 depolarizare asupra earacteristicilor
inregistra.rea potentia1elor electrice dintr-o masa undei T 145
partial depolarizata a mu~hiului Scurtarea depolarizarii in portiuni ale
cardiac sincipal 126 miocardului ventricular reprezinta
Fluxul pericardiae al curenplor eleetriei o cauzii a anomaliilor undei T 145
la nivelul toracelui 126
Deriva~iile electrocardiografice 127
Trei derivatii bipolare ale membrelor 127 CAPITOLUL 13
Derivatiile toracice (derivapi precordiale) 129
Derivatiile unipolare augmentate ale membrelor 129
Aritmiile cardiace ~i interpretarea
electrocardiografica a acestora 147
Tulburarile de ritm sinusal 147
Tahicardia 147
xvi Cuprins

Bradicardia 147 Presiunile venoase - presiunea atriala dreapta


Aritmia sinusala 148 (presiunea venoasa centrala) $i
Tulburari de ritm generate prin blocarea presiunile venoase periferice 176
impulsurilor cardiace de-a lungul cailor Rolul de rezervor sangvin al venelor 179
de conducere intracardiace 148
Bloeul sinoatrial 148
810(u1 atrioventricular 148
8Ioeu] atrioventricular incomplet
CAPITOLUL 16
149
Blocu! intraventricular incomplet - alternanta Microcirculatia si sistemul Iimfatic:
electrica a ritrnului cardiac 150 schimbul lichidian la nivel capilar,
Contractiile premature 150 lichidul interstitial ~i fluxul Iimfatic 181
Contractiile atriale premature 150 Structura microcirculatiei $i
Corttracpile premature de la nivelul nodulului
A-V sall al fasciculului A-V
a sistemului capilar 181
150 Fluxul sangvin prin capilare-
Contractiile ventriculare premahue 151
Tahicardia paroxistid vasomotricitatea 182
151 Funcpa ponderata a sistemului capilar 183
Tahicardia paroxistica atriala 152
,. Tahicardia paroxistica ventriculara 152
Schimbul de apa, substante nutritive $i alte
Fibrilatia ventriculara molecule Intre sange $i lichidul interstitial 183
152 Difuziunea prin membrana capilara 183
Feno'menul de reintrare - "circulatia repetata
a impulsurilor" sta la baza fibrilatiei
Interstitiul ~i lichidu.l interstitial 184
ventriculare Filtrarea lichidiana prin capilare este
153 conditionata de presiunile hidrostatica. $1
MecanismuJ de reaetie in lant aJ fibrilatiei 153 coloid-osmotidi, precum $i de
Electrocardiograma In fibrilatia ventriculara 154 coeficientul de filtrare capilara 185
Defibrilarea electrica a ventriculi lor 154 Presiunea hidrostatica la nivel capilar 186
Masajul cardiac (resuscitarea cardiopulmonara)
ca metoda auxiliara defibriUirii Presiunea hidrostatica a lichidului interstitial 187
155 Presiunea coloid-osmotidi a plasmei 188
Fibrilatia atriala 155
FlutteruI atrial PresiLmea coloid-oSJl1otid1 a l.ichidului interstitial 188
156 Schimbullichidian prin membrana capilara 189
Stopul cardiac 156 Echilibrul Starling in cazul schimbului capilar 189
Sistemul limfatic 190
Ductele limfatice din organism 190
PARTEA I V Formarea limfei 191
Rata fluxului limfatic 192
Circulatia Rolul sistemului limfatic in reglarea concentrapei
proteice a lichidului interstitial, in reglarea
volumului lichidului interstitial $i a
CAPITOLUL 14 presiunii Iichidului interstitial 193
Circulatia sangelui; presiunea,
fluxul ~i rezistenta ca notiuni de CAPITOLUL 17
fizidi medicala 161 Controlul local ~i umoral al
Caracteristicile fizice ale circulatiei 161 fluxului sangvin tisular 195
Teoria de baza a functiei circulatorii 163 Controlul local al fluxului sangvin ca raspuns
Interrelatiile dintre p~esiune; flux ~i rezistenJa 164 la necesitatile tisulare 195
Fluxul sangvin 164
Presiunea sangvina
Mecanismel~ de control ale fluxului sangvin 196
166 Reglarea pe termen scurt a fluxului sangvin local 196
Rezistenta 1a fluxuI sangvin 167 Reglarea pe termen lung a fJuxului sangvin 200
Efectele presiunii arteriale asupra rezistentei
Dezvoltarea circulatiei colaterale - un (enomen
vasculare $i asupra fluxu1ui san~'in tisular 170 al reglarii pe termen lung a fluxului
sangvin local 201
Controlul umoral al circulatiei 201
CAPITOLUL 15 Agenti vasoconstrictori 201
Distensibilitatea vasculara ~i Agenti vasodilatori 202
Rolul ionilor $i al altor factori chimici in
rolurile sistemelor arterial ~i venos 171 controlul vascular 202
Distensibilitatea vasculara 171
Complianta vasculara (sau capacitanta
vasculara) 171
Curbele volum-presiune ale circulap.ilor
CAPITOLUL 18
arteriala ~i venoasa 172 Rolul sistemului nervos in reglarea
Pulsatiile presionale arteriale 173 circulatiei ~i controlul rapid al
Transmiterea pulsatii10r presionale la
arterele periferice 174 presiunii arteriale 204
Metode clinice de determinare a presiunii Reglarea circulatiei pe cale nervoasa 204
sistolice $i a celei diastoLice 175 Sistemul nen'os autonom 204
Venele $i rolurile acestora 176 Rolu] sistemului nervos in controlu.l rapid
Cuprins xvii

al presiunii arteriale 208 debitului cardiac? 235


Cre~terea presiunii arteriale in bmpul efortului Cre~teri ~i
seaderi patologice ale
fizic ~i al altor situatii de stres 208 debitului cardiac 236
Mecanisme reflexe pentru menpnerea presiunii Cre~terea debitului cardiac este cauzata de
arteriale normale 209 scaderea rezistentei periferice totale 236
Raspunsul sistemului nervos centralIa ischemie Scaderea debitului cardiac 237
- controlul presiunii arteriale de d'itre centrul Analiza cantitativa riguroasa a reglarii
vasomotor cerebral ca raspuns la reducerea debitului cardiac 237
fluxului sangvin cerebral 212 Curbele debitului cardiac utilizate pentru
Caracteristici speciale ale controlului nervos analiza cantitativa 237
al presiunii arteriale 213 Curbele intoarcerii venoase 238
Rolul mu?chilor scheletici $i al inenlatiei Analiza debitului cardiac ~i a presiunii atriale
acestora in cre:;;terea debitului cardiac drepte utilizand simultan curbele debitului
~i a presiunii arteria Ie 213 cardiac ~i ale intoarcerii venoase 241
Ondele respiratorii ale presiunii arteriale 214 Metode pentru masurarea debitului cardiac 243
Undele "vasomotorii" ale presiunii arteriale- Debitul cardiac pulsatil masurat Cll ajutorul unui
oscilatia mecanismelor de control reflex fluxmetru electromagnetic sau ultrasonic 243
al presiunii 214 Masurarea debitului cardiac prin metoda Fick 244
Metoda dilutiei indicatorului pentru masurarea
debitului cardiac 244
CAPITOLUL 19
Rolul dominant al rinichiului in
CAPITOLUL 21
reglarea pe termen lung a tensiunii Fluxul sangvin muscular ~i debitul
arteriale ~i in hipertensiune: cardiac in timpul activita~ii fizice;
sistemul integrat pentru controlul circulatia coronariana ~i boala
presiunii 216 cardiaca ischemica 246
Sistemul reno-vascular pentru reglarea Fluxul sangvin in mu~chii scheletici ~i reglarea
presiunii arteriale 216 acestuia in timpul activitalii fizice 246
Cuanbficarea diurezei de presilme ca element Rata fluxului sangvin muscular 246
fundamental al controlului presiunii arteriale 217 Reglarea fluxului sangvin in mu~chii scheletici 247
Hipertensiunea (presiunea sangvina crescuta) Mecanismele globale de adaptare circulatorie
cronica este determinata de alterarea in timpul activitatii fizice 247
excretiei lichidiene 1a nivel renal 220 Circulatia coronariana 249
Sistemul renina-angiotensina: rolul sau in Anat~mia functionala a sistemului coronarian 249
controlul presiunii arteriale ~i in Flllxul sangvin coronarian normal 249
hipertensiune 223 Reglarea fluxului sangvin coronarian 250
Componentele sistemului renina-angiotensina 223 Caracteristici speciale ale metabolismului
opuri de hipertensiune in care este implicata miocardic 251
angiotensina: hipertensiunea cauzata de Boala cardiaca ischemica 252
tumori secretante de renina sau de Cauze ale decesului dupa oc1uzia coronariana
injectarea de angiotensina II 226 acuta 253
Alte tipuri de hipertensiune cauzate de Etapele recuperarii dupa infarctul miocardic
asocierea dintre incarcarea de volum acut 254
~i vasoconstrictie 227 Functionarea cordului dupa recuperarea
"Hipertensiunea primara (esentiala)" 228 post-infarct miocardic acut 255
Rezumatul sistemului integrat pentru Durerea in boala cardiaca coronariana 255
reglarea presiunii arteriale 230 Tratamentul chirurgical al bolii coronariene 256

CAPITOLUL 20 CAPITOLUL 22
Debitul cardiac, intoarcerea Insuficien~a cardiaca 258
venoasa ~i reglarea acestora 232 Dinamica circulatorie in insuficienta cardiaca 258
VaJorile normale ale debitului cardiac in Efectele acute ale insuficientei cardiace
repaus ~i in perioade de activi tate 232 moderate 258
ControJul debitului cardiac de catre Faza cronica a insuficientei cardiace - retentia
intoa\cerea venoasa - rolul lichidiana contribuie la compensarea
mecanismului cardiac Frank-Starling 232 debitului cardiac 259
Reglarea debitului cardiac reprezinta suma Rezumatul modificarilor care se produc dupa
reglarii fluxului sangvin local la nivelul tuturor insuficienta cardiaca acuta - "insuficienta
tcsuturilor organismului - metabolismuI cardiaca compensata" 260
tisular regleaza in cea mai mare pa rte Dinarnica insuficienfei cardiace severe -
fluxul sangvin local 233 insuficienta cardiaca decompensata 260
Exista 0 limita a debitului cardiac care poate fi Insuficienla cardiaea unilaterala stanga 262
atinsa de cord 234 Insuficienla cardiaca cu debit scazut-
Care este rolul sistemului nervos in regJarea ~ocul cardiogen 262
xviii Cuprins

Edemul Ja pacientii ell insuficienta cardiaca 263 Stopul circulator 287


Rezerva c3rdiaca 264 Efectul stopului circulator asupra creierului 287
Metoda grafidi (cantitativa.) pentru analiza
insuficientei cardiace 265
PARTEA V
CAPITOLUL 23 Fluidele corpului si rinichii
Valvele cordului ~i zgomotele
cardiace; dinamica defectelor CAPITOLUL 25
valvulare ~i a bolilor cardiace Compartimentele lichidiene ale
cO~Eenitale 269 organismului: lichidele extracelular
Zgomotele cardiace 269 ~i intracelular; lichidul interstitial ~i
Zgomotele cardiace normale 269
Leziunile valvulare 271 edemul 291
Anomalii ale dinamicii circulatorii in cadrul Aportul ?i eliminarea de lichid sunt egaJe
afectiunilor valvulare cardjace 272 in conditii nonnale 291
Dinamica circulatorie in stenoza aortica ~i Aportul zilnic de apa 291
in insuficienta aortica 272 Pierderea zilnidi de apa din organism 291
Dinamica sten~zei mitrale ~i a Compartimentele lichidiene ale organismului 292
insuficien~ei mitrale 273 Compartimentullichidului intraeelular 293
Dinamica circulatorie in timpul activitatii fizice Compartimentullichidului extracelular 293
la pacientii ell lezilUli valvulare 273 Volumul sangvin 293
Anomalii ale dinamicii circulatorii in cadruI Compozitia lichidelor extraceluiar ~i
defectelor cardiace congenitale 274 intracelular 293
Persistenta canalului arteria! - $llnt Compozitia ionica a plasmei este similara eu
stanga~dreapta 274 cea a lichidului interstitial 293
Tetralogia Fallat - ~llnt dreapta-stanga 274 Constituen~i importanti ai liehidlll11i intracelular 295
Cauzele malfarma~iilor congenitale 276 Masurarea volumuJui diferitelor compartimente
Rolul circulatiei extracorporale in lichidiene ale organismului - principiul
chirurgia cardiaca 276 dilutiei substantei indicatoare 295
Hipertrofia cardiadi in afecFunile valvulare ~i Deter~inarea vol~melor compartimentelor
in bolile cardiace congenitale 276 lichidiene specifice ale organismului 295
Reglarea schimburilor lichidiene ~i a
echiJibrului osmotic intre lichidele
CAPITOLUL 24 intracelular si extracelular 296
~ocul circulator si bazele Principiile de baza ale osmozei ~i
fiziologice ale tr~tamentului presiunea osmotid
tntre lichideJe intracelular ~i extracelular
296

acestuia 278 este mentinut echilibrul osmotic 298


Explicatia fiziologica a cauzelor ~ocului 278 Volumul ~i osmolaritatea lichidelor extracelular
$ocul circulator determinat de scaderea ~i intraceluJar in stari patologice 299
debitului cardiac 278 Efectul adaugarii de solutie salina la
Socul circuJator prod us fara scaderea lichidul extracelular 299
debitului cardiac 278 Glucoza ?i alte solutii administrate pentru
Cum se modifidi presiunea arteriala in $cocul sustinerea nutritiva a organismului 301
circulator? 279 Afectiuni clinice secundare tulburarilor de
Leziunile tisulare sunt consecinta finala a $cocului reglare a volumului lichidian: hiponatremia
circulator, indiferent de etiologie 279 ~i hipernatremja 301
51adiile ~ocului 279 Cauzele hiponatremiei: excesul de apa sau
Socul hipovolemic - $cocul hemoragic 279 pierderea de sodiu 301
Relatia dintre volumul sangvin pierdut, debitul Cauzele hipernatremiei: pierderile hidrice sau
cardiac $ci presiWlea arteriala 279 excesul de sodiu 302
Sacul hemoragic progresiv ~i non-progresiv 280 Edemul: excesul de lichid la nivel tisular 302
$oclIl ireversibil 284 Edemul intracelular 302
Socul, hipovolemic seclIndar pierderii EdemllJ extracelular 302
de f>Iasma 284 Rezumatul callzelor edemului extracelular 303
SocuJ hipovolemic seClUldar unui traumatism 285 Mecanisme de sigllranF'i care in mod normal
Socul neurogen - cre~terea capacitatii previTI instalarea edemului 304
vasculare 285 Lichidele din "spatiile potentia Ie" ale
Socul anafilactic $ci ~ocuI histaminic 285 organismului 305
socul septic 286
Fiziologia tratamentului ~oculuj 286
Terapia de substitutie 286 CAPITOLUL 26
Tmtflmentul ;;ocului ell medicamente Formarea urinei: I. Filtrarea
simpatomimetice - uneori este Util,
alterori nu 287
glomerularii, fluxul sangvin renal
Alte mctodc de tratament 287 ~i controlul acestora 307
Rolurile multiple ale rinichilor in homeostazie 307
Cuprins xix

Anatomia functionalii a rinichilor 308 Reabsorbtia tubulara este selectiva ~i importanta


Organizarea generaHi a rinichilor $i a din punct de vedere cantitativ 327
traetului urinar 308 Procesul de reabsorbtie tubulara se realizeaza
Aporhll sangvin renal 309 atat prin mecanisme de transport pasiv
Nefronul reprezinta lInitatea hmctionala cat ~i activ 328
a riniehililui 310 Transportul aetiv 328
Mictiunea 311 Reabsorbtia pasiva a apei prin meeanisl11
Anatomia functionala $i conexiunile neurale ale osmotic este cuplata in principal cu
vezicii urinare 311 reabsorbtia sodiului 332
Transportul urinei prin uretere de fa rinichi Reabsorbtia ionilor de clor, a ureei ~i a altar
la vezica urinara 312 solvati prin difuzilU1e pasiva 332
~1ervatia vezieii urinare 312 Reabsorbtia $i secretia la nivelul diferitelor
Umplerea vezicii urinate ~i tonusul peretelui segmente ale nefronului 333
vezical; cistometrograma 312 Reabsorbtia in tubulii proximali 333
Reflexul de mictiune 313 Transportul solvatilor $i al apei la nivellll
FaciJitarea sau inhibitia micplmii ansei Henle 334
de dUre creier 313 Tubulul distal 336
Tulburari de mictiune 313 Portiunea terminala a tubulului distal $i
Urina se formeaza prin filtrare glomerulara, segmenhll cortical al tubulului colector 336
reabsorb tie tubulara ~i secretie tubulara 314 Ductul colector medular 337
Filtrarea, reabsorbtia ~i secretia Privire de ansamblll asupra coneentratiilor
diferitelor sllbstante 315 diferitelor tipuri de solvati inregistrate in
Filtrarea glomerularii - prima etapii a fiecare segment tubular 338
procesului de formare a urinei 316 Reglarea reabsorbpei tubulare 339
Compozitia filtratului glomerular 316 Echilibrul glomerulo-tubular - capacitatea
RFG reprezinta apraximativ 20% din tubulilor renali de a cre?te rata reabsorbtiei
fluxul plasmatic renal 316 ca raspuns Ia cre$terea incarcarii tubulare 339
Membrana glomerulara 316 Fortele fiziee care aetioneaza in capilarele
Factorii determinanti ai RFG 317 peritubulare $i in lichidul interstitial 339
RFG ere~te direct proportional eu cre$terea Efectul presiunii arteriale asupra debitului urinar
coefieientului de filtraTe glomerulara 318 - mecanismele natriurezei de presiune ~i
Cre$terea presiunii hidrostatice in capsula ale diurezei de presiune 34]
Bowman determina reducerea RFG 318 Controlul hormonal al reabsorbpei tubulare 342
Cre$terea presiunii coloid-osmotice in capilarele Activarea sistemului nervos simpatic determina
glomerulare determina scaderea RFG 318 cre$terea reabsorbtiei ionilor de sodiu 343
Cre$terea presiunii hidrostatice glomerulare Utilizarea metodelor de clearance penteu
determine'i cre$terea RFG 319 cuantificarea functiei renale 343
Fluxul sangvin renal 320 Clearance-ul inulil~ei poate fi utilizat pentru
Fluxul sangvin renal $i consumul de oxigen 320 estimarea RFG 344
Factorii determinanp ai fluxului sangvin renal 320 Clearance~ul creatininei $i concentratia
fluxul sangvin prin vasele drepte din medulara plasmatiea a ereatininei sunt parametri
renah'i. este foarte sdizut comparativ cu f1uxul utilizati pentru estimarea RFG 344
sangvin din corticala renala 321 CIearance-ul PAH poate fi utilizat pentru
Controlul fiziologic al filtrarii glomerulare estimarea f1uxullii plasmatic renal 345
?i al fl uxul ui sangvin renal 321 Fractiunea de filtrare se calclileaza prin
Activarea sistemului nervos simpatic impartirea RFG la fluxul plasmatic renal 346
determina seaderea RFG 321 Calculul reabsorbtiei sau secretiei tubulare eu
Controlul circulatiei renale de catre hormoni ajutorul valorilor diferitelor tipuri de clearance 346
~i autaeoizi 322
Autoreglarea RFG $i a fluxului sangvin renal 323
Autoreglarca RFG este importanta pentru CAPITOLUL 28
prevenirea variatiilor extreme ale Reglarea osmolaritiitii extracelulare
excretiei renale 323 ~i a concentra Fei extracelulare a
Rolul mecanismului de feedback
tubule-glomerular in autoreglarea RFG 323 sodiului 348
Au~oreglarea miogena a f1uxului sangvin renal Rinichii excreta excesul de apa prin formarea
;;~a RFG 325 unei urine diluate 348
Alp factori care determina ere~terea fluxului Concentratia urinei este controlata de hormonlll
sangvin renal ~i a RFG: aportul creseut antidiuretic 348
de proteine $i hiperglicemia 325 Niecanismele renale cu ral in excretia urinei
diluate 349
Rinichii conserva apa prin excretia unei
urine concentrate 350
CAPITOLUL 27 Volumul urinar obligatoriu 350
Conditii neeesare pentru concentrarea urinei
Formarea urinei: II. Procesarea - nivelul creseut de ADH $i un mediu
tubularii a filtratului glomerular 327 hiperasmotic la nivelul zonei medulare renale 350
Reabsorbtia $i secretia tubulara 327 Lichidul interstitial din medulara renala este
mentinut hiperosmotic prin functionarea
xx Cuprins

mecanismului prin contracurent 351 Privire de ansamblu asupra excretiei renale


Rolul tubulului distal ~i al ductelor (olectoare in de potasiu 367
excretia unei urine concentrate 352 Secretia de potasiu la niveJul celulelor
Uieea contribuie la mentinerea hiperosmolaritatii principale din tubulii distali $i din segmentele
interstitiului medularei rellate ~i la fonnarea corticaJe ale tubulilor colectori 367
unei urine concentrate 353 Rezumatul factoriJor care regleaza secretia de
Schimburile prin contracurent din vasele drepte potasiu: concentratia plasmatica a potasiului,
contribuie ]a melltinerea hiperosmolariUitii aldosteronului, fluxullichidullli tubular ?i
zonei medulare rellale 354 concentratia iordlor de hidrogen 368
Privire de ansamblu asupra mecanisl1'uilui de Controlul excretiei renale de calciu ~i al
concentrare a urinei ~i asupra variatiilor concentratiei extracelulare a ionilor
~)smolaritatii in diferite segmente tuhulare de calciu 371
renale 355 Controlul excretiei renale de calciu 372
Cuantificarea gradului de dilutie ~i de Reglarea excretiei renale de ioni fosfat 372
concentrare a urinei: "apa libera" ?i Controlul excretiei renale de magneziu ?i al
clearance-ul osmolar 357 concentratiei extracelulare a ionilor de
Tulburarile procesului de (oncentrare magneziu 373
a urinei 357 Actiunea integrata a rnecanismelor care
Cantwlul osmolaritatii lichidului extraceJular ~i controleaza voJuIDul lichidului extracelular 373
aJ concentratiei extraceluJare a sodiului 358 in conditii norma Ie excretia :;;i aportul de sodiu
Estimarea osmolaritapi plasmatiee eu ajutorul sunt egale 373
concentratiei plasmatice a sodiului 358 Excrepa de sorliu este controlata prin
Mecanismul de feedback osmoreceptori - modificarea ratei de filtraTe .glomerulara sau
hormon antidiuretic 358 a ratei de reabsorbtie tuhulara a sodiului 374
Sinteza ADH in nllcleii hipotalamici supraoptic Importanta natriurezei de presiune ?i a
:;;i paraventricuJar :;;i eliberarea ADH ]a diurezei de presiune in rnentinerea
nivelul neurohipofizei 359 homeostaziei sodiului ?i a echilibrului
Sdlderea presiunii arteria]e :;;i/sau scaderea lichidian 374
vo]emiei activeaza reflexe cardiovasclilare Natriureza $i diureza de presiune sunt
care determina eliberarea de ADH 360 eomponente cheie ale mecanismelor de
Ponderea reflexelor cardiovasculare ?i a feedback care controleaza volurnele
cre~terii osmolaritatii in stimularea compartimentelor lichidiene ale
secrepei de ADH 360 organismului ?i presiunea arteriaHi 375
A1ti stimuli care contribuie la regIa rea Precizia reglarii volumului sangvill ~i a
secrepei de ADH 360 volumului lichidului extracelular 376
Rolul setei in controlul osmolaritatii lichidului Distributia lichidului extracelular intTe
extraeelu.lar ~i al concentratiei extracelulare spa~iile interstitiale ?i sistemul vascular 376
a ionilor de sodiu 361 Eficacitatea mecanismului de feedback care
Centrii nervo?i eu rol in controlul controleaza volumul compartimentelor
senzapei de sete 361 lichidiene este amplificata de factori
Factorii care stimuleaza senzatia de sete 361 nervo~i ~i hormonaH 377
Ingestia de apa este declan?at~ la 0 valoare Rolul sistemului nervos simpatic in controlul
prag a osmolaritatii 362 excretiei renale: reflexele activate de scaderea
Mecanismul osmoreceptori-ADH ?i mecanismele presiunii prill stimularea baroreceptorilor
de reglare a setei actioneaza in mod integrat arteriali $i a receptarilor de lntindere 377
:;;i astfel controleaza concentratia sodiullli Ralul angiotensinei II in controlul excretiei
extracelular?i osmolaritatea lichidullli renale 377
extracelular 362 Ralul aldosteronului in controlul excretiei
Rolul angiotensinei II ?i al aldosteronlllui in renale 378
controllli osmolaritatii lichidului extracelular Rolul ADH-ului in controlul excretiei
:;;i a concentratiei extracelulare a sodiului 362 renale de apa 379
Mecanismul care regleaza apetitul pentru sare Rolul peptidului natriuretic atrial in controlul
este important pentru controlul volumului excretiei renale 378
lichiduJui extracelular?i al concentratiei Raspunsurile integrate la varia pile aportului
extracelulare a sodiului 363 de sodiu 380
Afectiuni care determina cre~terea importanta
a volemiei ~i a volumului lichidului
CA1>ITOLUL 29 extracelular 380
Reglarea renaIii a nivelului ionilor, Cre~terea volemiei ~i a volumului lichiduJui
de potasiu, calciu, fosfat ?i extracelular determinata de afectiunile
cardiace 380
magneziu; acFunile integrate ale Cre:;;terea volemiei cauzata de cre$terea
mecanismelor renale pentru comp1iantei sistemului circulator 380
Afectiuni care determina cre~terea marcata a
controlul volemiei ?i volumului volumului lichidului extracelular asociata
lichidului extracelular 365 inso3. eu valori normale ale volemiei 381
Reglarea excre~iei de potasiu ~i a concentratiei Sindromul nefrotic - pierderea urinara de
extracelulare a ionilor de potasiu 365 proteille plasmatice ~i retentia renala de sodiu 381
Reglarea distributiei inteme a potasiului 366
,

Cuprins XXI

Ciroza hepatica - sdiderea sintezei hepatice secretiei ionitor de hidrogen ?i cre~terea


a proteinelor plasmatice ?i retentia renala excretiei ionilor bicarbonat la niveJul
de sodiu 381 tubulitor renali 396
Alcaloza determina cr~terea raportului HC03-/H-
in lichidul tubular renal 396
Cauze clinice ale tulburarilor acido-bazice 397
CAPITOLUL 30 Acidoza respiratorie este cauzata de
Reglarea echilibrului acido-bazic 383 diminuarea ventilatiei ~i de cre~terea P 397
Concentratia ionilor de hidrogen este reglata Alcaloza respiratorie este cauzata de
eu precizie 383 hiperventilatie ~i de scaderea P 2 397
Acizi ~i baze - definitii ?i semnificatii 383 Acidoza metabolica. este cauzata de sdlderea
Mijloace de aparare impotriva variatiilor concentratiei extracelulare a bicarbonatlilui 397
eoncentratiei ionilor de hidrogen: sistemele Tratamentul a~idozei sau alcalozei 398
tampon, sistemul respirator ?i rinichii 384 Masuratori c1inice ~i evaluarea tulburarilor
Tamponarea ionilor de hidrogen din lichidele acido-bazice 398
organismului 385 Tulburarile acido-bazice complexe ~i utilizarea
Sistemul tampon acid carbonic - bicarbonat 385 pentru diagnostic a nomogramei acido-bazice 399
Dinarnica din punct de vedere cantitativ a Utilizarea deficitului anionic pentru
sistemului acid carbonic - bicarbonat 385 diagnosticarea tulburarilor acido-bazice 400
Sistemul tampon al fosfati lor 387
Proteinele reprezinta un sistem tampon
intracelular important 387 CAPITOLUL 31
Reglarea respiratorie a eehilibrului Bolile rinichiului ~i medicamentele
aeido-bazie 388 diuretice 402
Eliminarea CO2 la myel pulmonar echilibreaza Medicamentele diuretice ~i mecanismele lor
forma rea CO2 in urma desfa$urarii de actiune 402
proceselor metabolice 388 Diur~ticele osmotice scad reabsorbtia tubulara
Cre;;terea ratei ventilatiei alveolare determina a apei prin cre~terea presiunii osmotice a
scaderea concentratiei extracelulare a ionilor Jichidului tubular 402
de hidrogen $i cre~terea pH-ului 388 Diureticele "de ansa" reduc reabsorbtia activa a
Cre:;;terea concentratiei ionilor de hidrogen ionilor de sodiu, clor ~i potasiu 1a nivellil
stimuleaza ventilapa alveolara 389 segmentullli gros al bratullli ascendent
Controlul renal al echilibrului acido-bazic 390 al ansei Henle 403
Secretia ionilor de hidrogen ~i reabsorbpa Diureticele tiazidice inhiba reabsorbpa sodiu-clor
ionitor bicarbonat la nivelul tubuLi lor la mvelul segmentelor proximale ale tllblililor
renali 390 distali 404
Tonii de hidrogen sunt secretati prin transport lnhibitorii anhidrazei carbonice blocheaza
activ secundar in portiunile initiale ale reabsorbtia sodiu-bicarbonat la nivelul
segmentelor tubulare 391 tubulilor proximali 404
lonii bicarbonat din filtratul tubular sunt Inhibitorii competitivi ai aidosteronlllui determina
reabsorbiti prin interactiunea lor la nivel diminuarea reabsorbtiei sodiului ~i a secretiei
tubular cu ionii de hidrogen 391 potasiului la nivelul tubulilor colectori din
Secrepa activa primara a ionilor de hidrogen corticala renala 404
realizata in celulele intercalate localizate in Diureticele care blocheaza canalele de sodiu
ultima portiune a tubulilor distali $i in tubulii din tubulii colectori determina sd'iderea
colectori 392 reabsorbtiei sodiului 404
Combinarea in lumenul tubular a surplusului Afectiunile renale 404
de ioni de hidrogen eu ioni fosfat ~i eu lnsuficienta renal a acuta 404
amoniac - un mecanism pentru genera rea Insuficie~lta renala <'tcuta prerenala cauzata de
unor cantitati suplimentare de ioni biearbonat 392 scaderea fluxului s<'tngvin renal 405
Sistemul tampon al fosfati lor leaga surplusul de Insuficienta renala acuta i..ntrarenah"i callzata de
ioni de hidrogen din urina .::;i genereaza afectiun'i localizate la nivelul rinichilor 405
cantitati sllplimentare de ioni bicarbonat 393 Insuficienta renala acuta postrenala cauzata de
Excrepa surplusului de ioni de hidrogen ~i anomalii ale tractului urinar inferior 406
genera rea lInor cantitap suplimentare de Efecte fiziologice ale insuficientei renale acute 406
bicarbonat de catre sistemul tampon al Insuficienta renaI5. cronidi: reducerea
amoniacului 393 ireversibila a numarului de nefroni
Cuantificarea exeretiei renale de eehivalenti functionali 406
aeizi ~i bazici 394 Cerc~ vicios format in insuficienta renala
Re g1area secretiei tubulare renale a ionilor cronica conduce la boala renala terminaJa 407
de hidrogen 395 Leziunile prod use la nivelul vascularizatiei
Corectia renala a acidozei - ere~terea renale reprezinta 0 cauza a insufic.ientei
exc;etiei ionilor de hidrogen ~i adaugarea renale cronice 408
in lichidul extracelular a unor cantitati Leziw1.i..le glomerulare reprezinta 0 cauza a
suplimentare de ioni biearbonat 396 insuficientei renale cronice -
Acidoza determine'i scaderea raportlilui HC03 -/H+ glomerulonefrita 408
in lichidul tubular renal 396 Leziunile interstitiului renal reprezinta 0 cauza a
Corectia renala a alcalozei - scaderea insuficientei renale cronice - plelonefrita 409
• .., -' - ;',-;:r" .. •' .'.-. -~ - - . , .......-
- " ~ ~..... ~ :. ~

xxii Cuprins

Sindromul nefrotic - excrepa urinara de Imunitatea dobandita (adaptiva)


proteine secundara cr~terii permeabiliUitii
439
Principalele tipuri de imunitate dobandita 440
glomerulare 409 Ambele tipuri de imunitate dobandita sunt
Functionarea nefroniJor in insuficienta renala initiate de catre antigeni
cronicti
440
409 LimfociteJe sunt responsabile de dezvoltarea
Efectele insuficientei renale asupra lichidelor imunitatii dobandite
organismului - uremia
440
411 Procesarea limfocitelor T ~i B 440
Hipertensiunea ~i afectiunile renale 412 Limfocitele T ~i anticorpii limfocitelor B
Afectiuni tubulare specifice 413 reactioneaza ell speeificitate Inalta
TratamentuI insuficientei renale prin dializii ell Impotriva antigenilor - roiul
rinichi artificial 414 c1onelor limfocitare 442
.. u ... U <n n , ....
,
Originea mllititudinii de clone limfocitare
Funcpile specifice ale sistemului limfocitelor B-
" '\ \.. ~\....... "-. '.,
442

Imlmltatea umorala $1 antleorpll


P A R T E A V I Functiile specifice ale sistemului limfocitelor T-
Celulele sangvine, imunitatea ~i limfocitele T activate $i immutatea mediata
celular 446
coagularea sangelui Diferitele tipuri de limfocite T ~i functiile
acestora 446
CAPITOLUL 32 Toleranta fata de tesuturile proprii a imunitatii
doba..ndite - roluJ procesarii din timus $i
Eritrocitele, anemia 9i maduva osoasa 448
polieitemia 419 lmunizarea prin injectare de antigeni 448
Eritrocitele (hematiile) 419 Imunitatea pasiva 449
Formarea eritrocitelor 420 Alergia ~i hipersensibiJitatea 449
Formarea hemoglobinei 424 Alergia indusa de limfocitele T activate:
Metabolismul fierului 425 reactia alergidi intarziata 449
Ourata de viata ~i distrugerea eritrocitelor 426 Alergiile la persoane ell teren "alergic", care
Anemiile 426 prezinta un exees de antieorpi IgE 449
Efectele anemiei asupra functionarii
sistemului circulator 427 CAPITOLUL 35
Policitemia 427
Efectele policitemiei asupra functionarii Grupele sangvine; transfuzia;
sistemului circulator 428 transplantul de tesuturi 9i organe 451
Reaqiile imune ale sangelui sunt induse
CAPITOLUL 33 de antigenidtate 451
Grupele sangvine ABO 451
Rezistenta organismului la infeetii: Antigenii-aglutinogenii A ~i B 451
I. Leueoeitele, granulocitele, AglutirUnele 452
Procesul de aglutinare in reaetiile
sistemul monocito-maerofagie transfuzionale 452
9i inflamatia 429 Determinarea grupelor sangvine 453
Leucocitele (ceJuleJe albe) 429 Grupele sangvine Rh 453
Caracteristici generalc ale leucocitelor 429 Raspunsul imun indus de sistemul Rh 453
Formarea lellcocitelor 430 Reaetiile transfllzionale care rezulta din
Durata de viata a Jeucocitelor 431 ineompatibilitatea grupelor sangvine 454
Neutrofilele ~i macrofagele constituie sistemul Transplantul de tesuturi ~i organe 455
de aparare impotriva infectiilor 431 fnccrearile de anihiJare a reactiilor imllne in
Fagocitoza 431 tesuturile transplantate 455
Sistemul monocito-macrofagic (sistemul
reticuloendotel ial) 432 CAPITOLUL 36
Inflamapa: rolul neutrofilelor ~i al
macrofagelor 434
Hemostaza 9i eoagularea sangelui 457
lnflamatia 434 Succesiunea evenimentelor in hemostaza 457
Raspunsul macrofagelor ~i al neutrofiJelor Vasoconstrictia 457
in timpul inflamatiei 434 Formarea dopului plachetar 457
Eozinofilele 436 Coagularea sangeJuj la nivelul leziunilor
Bazofilele 436 vasculare 458
Leucopenia 436 Organizarea fibroasa sau dizolvarea
Leucemiile 437 trombului sangvin 458
Efectele Jeucemiei asupra organismului 437 Mecanismul coagularii sangvine 459
Conversia protrombjnei In trombina 459
Conversia fibrinogenului in fibrina -
CAPITOLUL 34 forma rea trombullii 460
Rezistenta organismului la infee tie: Cercul vieios al formarii trombului sangvill 460
Initierea coagularii: fonnarea activatorul11i
II. Imunitatea 9i alergia 439 protrombinei 461
Imunitatea innascuta 439
Cuprins xxiii

Prevenirea coagularii sangvine in cadrul Efectul gradientelor de presiune hidrostatica


sistemului vascular normal- substantele pulmonara asupra fluxului sangvin
antieoagulante intravasculare 463 pulmonar regional 485
Liza trombilor sangvini - plasmina 464 Zonele 1, 2, 9i 3 de flux sangvin pulmonar 485
Afectiuni care determina sanger<hi excesive la om 464 Efectul cre?terii debitului cardiac asupra
Scaderea si.ntezei de protrombi..na, factor vn, fluxullii sangvin pulmonar ~i a presilUlll
factor IX ~i factor X determinata de arteriale pulmonare in efortul fizic intens 486
deficitul de vitamma K 464 Funcponarea circulatiei pulmonare in conditiile
Hemofilia 465 cre9terii presilUlii atriale stangi ca urmare a
Trombocitopenia 465 inslificienJei cardiace stangi 487
Afectiunile trombembolice la om 465 Dinamica vaselor capilare pulmonare 487
Tromboza venoasa femuraHi ~i embolismul Schimbul capilar de lichide la nivel pulmonar
...·pulmonar masiv 466 ?i dinamica lichiduluj interstitial plilmonar 487
Coagularea intravasculara diseminata 466 Edemul pulmonar 488
Substantele anticoagulante in practica e1inica 466 Lichidul din cavitatea pleural a 489
Heparina ca anticoagulant intravenos 466
Efectul anticoagulant al derivatilor de cumarina 466
impiedicarea coagularii sangelui in afara CAPITOLUL 39
organismului 466 Principiile fizice ale schimbului
Teste de coagulare a sangelui 467 gazos; difuziunea oxigenului ~i a
Timpul de sangerare 467
Timpul de coagulare 467 dioxidului de carbon prin
Timpul de protrombina 467 membrana respiratorie 491
ParticularitaJi fizice ale difuziunii gazelor ~i
PARTEA V I I presiunile partiale ale gazelor 491
Baza moleculara a difllziunii gazelor 491
Respiratia Presiunile gazelor dintr~lln amestec gazos-
"presiunea par~iaU'i" a fiecarui gaz 491
CAPITOLUL 37 Presiunile gazelor dizolvate In apa
Ventilatia pulmonarii 471 ~i tesuturi 492
Presiunea vaporilor de apa 492
Meeaniea ventilatiei pulmonare 471 Difuziunea gazelor prin lichide - gradientul
Mu~chii responsabili de expansiunea ~i retrClctia
presional determina difuziunea neta 493
pHimanilor 471 Difllzillnea gazelor prin tesutllri 493
Deplasarea intrapulmonara ~i extraplilmonara a Compozitia aerului alveolar - relatia acestuia
aerliJui ?i presiunile care genereaza aceasta eu aerul atmosferic 493
deplasare 472 Rata de reirnprospatare a aerului alveolar
Efectul cutiei toracice asupra distensibilitatii eu aer atmosferic 494
pulmonare 474 Concentratia ~i presiunea partiala a oxigenlilui
Volume ~i eapacitati pulmonare 475 in aerul alveolar 494
tnregistrarea variatiilor volumului pulmonar- Concentratia 9i presiunea partiala a CO2
spirometria 475 in aerul alveolar 495
Abrevieri ?i simboluri utilizate in investigarea Aerul expira t 495
functiei pulmonare 476 Difuziunea gazelor prin membrana respiratorie 496
Determinarea eapacitatii reziduale functionale, factori care influenteaza rata difuziunii
a volumului rezidual ~i a eapacitatii gazoase prin membrana respiratorie 498
pulmonare totale -metoda dilupei heliului 476 Capacitatea de difuziune a membranei
Debitul respirator este ega) eu produsul dintre respiratocii 498
frecventa respicatiilor ~i volumul cucent 477 Efectul raportului ventilaJie-perfuzie asupra
Ventilatia alveolara 477 concentratiei gazelor. alv~olare 499
"Spatiul moct" ~i efectul sau asupra ventilapei Diagrama P ,-P ~ V /Q 500
alveolare 477 CO!lceptul de "~unt fiziologic" (cand raportul
Rata ventilatiei alveolare 478 V /Q este mai mie decat valorile normale) 500
Functiile railor respiratorii 478 Anomalii ale raportului ventilatie-perfuzie 501
Traheea, bron~iile ~i bron~iolele 478
Functi.i1e respiratorii normale ale cavitatilor
nazale 480
CAPITOLUL 40
Transportul oxigenului ~i al
CAPITOLUL 38 dioxidului de carbon prin
Circula~ia pulmonarii, edemul sange ~i lichidul interstilial 502
pulmonar, lichidul pleural 483 Transportul oxigenului de la pUmani la
Anatomia functionaJa a sistemului circulator tesuturi 502
pulmonar 483 Difllzillnea oxigenului din alveole in sangele
Presiunile din circulaJia pulmonara 483 capilar pulmonar 502
Volumul sangvin pulmonar 484 Transportul oxigenuilli prin sangele arterial 503
Fluxul sangvin pulmonar $i distribuJia acestuia 485 Difuziunea oxigenului din capilarele periferice
in lichidul interstitial 503
xxiv Cuprins

Difuziunea oxigenului din capilarele periferice oxigenoterapie 524


in celulele teslIturilor 504 Metode practice de investigare a anomaliilor
Difuziunea dioxidlllui de carbon din celuJele respiratorii 524
tesuturilor periferice in capilare :,>i din investigarea concentratiilor sangvine ale gazelor
capiJarele pulmonare in alveole 504 respiratorii ~i a pH-ului sangvin 524
Roilil hemoglobinei in transportul oxigenului 505 Masurarea debituilli expirator maxim 525
Combinarea reversibila a oxigenului ell Capacitatea vitala fortaUi ~i voillmlil expirator
hemoglobina 505 fortat 526
Rolul hemoglobinei in "tamponarea" Particularitatile fiziologice ale celor mai
P02 tisular 507 importante afectiuni pulmonare 526
Fac~9rii care produc devierea curbei de 526
Emfizemul pulmonar
disociere a Dxihemoglobinei - importanta Pneumonia 527
acestora in transportul oxigenului 507 Atelectazia 528
ConsumuJ metabolic de oxigen Ia nivel cclular 508 Astmul bro~ic 529
Transportul oxigenului sub forma dizolvata 509 Tuberculoza 530
Combinarea hemoglobinei ell monoxidul 530
• de carbon -dislocarea oxigenului 509
Hipoxia ~i oxigenoterapia
Oxigenoterapia in diferite forme de hipoxie 530
Transportul sangvin al dioxidului de carbon 510 Cianoza 531
Forme chimice de transport al dioxidului Hipercapnia 531
de carbon 510 Dispneea 532
eurha de disociere a dioxidului de carbon 511 Respiratia artificiala 532
Prill combillarea oxigenului cu hemoglobina
este eliberat dioxidul de carbon (efectul
Haldane), determinand cre?terea
tnmsportului de CO2 511 PARTEA V I I I
Variatiile acidiUitii sangvine in timpul
transportului dioxidului de carbon 512 Fiziologia aviatiei, spatiului
Coeficientul r~spirator 512 cosmic ~i a scufundarilor
la mare adancime
CAPITOLUL 41
Reglarea respiratiei 514
Centrul respirator 514 CAPITOLUL 43
Grupul respirator dorsal de neuroni- Fiziologia aviatiei, altitudinilor
controllil pe care il exercita asupra inspiratiei
~i aSlIpra frecventei respiratorii 514 inalte ~i spatiului cosmic 537
CentruJ pneumotaxic limiteaza dllrata inspiratiei Efectele presiunii scazute a oxigenului
$i mare$te frecventa resp.iratorie 514 asupra organismului 537
Cruplll respirator ventral de neuroni- P02 alveolar la diferite niveluri de inaltime 537
roluri atat in inspiratie dit $i in expiratie 515 Efectul respirarii de oxigen pur asupra P0:2
Distensia pulmonara limit~aza inspiratia - alveolar la diferite altitudini 538
reflexul Hering-Breuer 515 Efectele acute ale hipoxiei 538
ControluI activitatii 'intregului centru respirator 516 Aclimatizarea in cazul scaderii P~ 539
Controlul chimic al respiratiei 516 Aclimatizarea naturaIa la nativii care traiesc
Controlul chimic direct exercitat de catre la altitudini mari 540
dioxidul de carbon ~i ionii de hidrogen Reducerea capacitatii de munca la altitudini
aSllpra activitatii centrului respirator 516 inalte ~i efectul pozitiv al aclimatizarii 540
Sistemul chemoreceptorilor periferici regleaza Raul acut de altitudine $i edemul pulmonar
act.ivitatea respiratorie - rolu] oxigenului la altitudine malta 540
in controlul respiratiei 518 Raul cronic de altitudine 541
Efectul sd'iderii Paz arterial de stimuJare a Efectele foq-elor de accelerafie asupra
ventilatiei alveolare 'in conditiile In care organismului in fiziologia aviafiei $i spatiala 541
concentratiile dioxidului de carbon ~i ale Forte1e de acceleratie centrifuga 541
ionilor de hidrogen raman normale 519 Efectele fortelor de acceleratie liniara
Aport~ cronic de oxigen in concentratie redusa asupra corpului 542
stimlileaza suplimentar respiratia - "Climatul artificial" intr-o naveta etan$3 543
fenomenul de "aclimatizare" 519 Starea de imponderabilitate in spatiu 543
Efectele combinate ale Pco2, pH-ului ~i P02
asupra ventilatiei alveolare 519
Reglarea respiratiei in conditii de CAPITOLUL 44
efort fizic 520 Fiziologia scufundarilor la
Alfi factori care influenteaza respiratia 521 adiincime ~i alte conditii
Apneea de somn 522
hiperbarice 545
Efectul presiunii partiale mari a fiecarui gaz
CAPITOLUL 42 asupra organismului 545
Insuficienta respiratorie - Narcoza cu azot la presiuni inalte ale azotului 545
Toxicitatea oxigenului la presiuni 'inalte 546
fiziopatologie,· diagnostic,
... - -- --- --'- - - - - - - _ .
--- .

Cuprins xxv
Toxicitatea dioxiduluj de carbon la maTi adancimi 547 la nivelul tracturilor nervoase - sumatia
Decompresia scafandrului dupa 0 expunere spatia1a. ~i temporaIa. . 577
indelungata la presiune malta 547 Transmiterea ~i procesarea semnalelor la
Scuba (aparatul autonom de respirat nivelul retelelor neuronale 578
subacvatic) 549 Transmiterea semnalelor prin retelele neuronale 579
Aspecte fiziologice speciale la borduJ Prelungirea W1ui semnal de ditre 0 retea
submarinelor 550 neuronala -"descarcarea ulterioara" 581
OXigenoterapia hiperbara 550 Instabilitatea ~i stabilitatea circuitelor
neuronale 583
Circllitele inhibitorii ca mecanism pentro
stabilizarea functionarii sistemului nervos 583
PARTEA IX Epuizarea sinaptie~ ea modalitate pentru
Sistemul nervos: A. Principii stabilizarea sistemului nervos 583
generale ~i fiziologie senzorialii

CAPITOLUL 45 CAPITOLUL 47
Organizarea sistemului nervos, Sistemul somatosenzorial:
func~ii fundamentale ale sinapselor, I. Organizare generalii, sensibilitatea
neurotransmi~atorii 555 tactila ~i de pozi~ie 585
Organizarea generala a sistemului nervos 555 TIPURI DE SENSIBILITATE SOMATICA. 585
Neuronii sistemului nervos central: unih'itile Detectarea ~i transmiterea senzatii10r tactile 585
functionale elementare '555 Deteetarea vibratiilor 587
Componenta senzoriala a sistemului nervos - Senzatia de gadilat ~i pruritul 587
receptorii senzoriali 555 eli somatosenzoriale de conducere a
Componenta motorie a sistemului nervos- sensibilitatii somatice la nivelul
ofectorii 556 sistemului nervos central 587
Procesarea informatiei - funetia "integrativa" Sistemul coIoana dorsaUi - lemnisc medial 588
a sistemului nervos 556 Sistemul anterolateral 588
Stocarea informatiei - memoria 557 Transmiterea prin sistemul coloana dOt"saliJ -
Nivelurile princip~le de functionare ale lemnisc medial 588
sisternului nervos central 557 Anatomia sistemuiui eoloana dorsala -
Nivelul maduvei spinarii 557 lemnisc medial 588
Nivelul cerebral inferior sau subcortical 558 Cortexulsomatosenzorial 589
Nivelul cerebral superior sau cortical 558 Arii somatosenzoriale de asoeiatie 592
Comparatie intre sistemul nervos ~i Caracteristicile de ansamblu ale transmiterii
un computer 558 senmalullli ~i ale analizei la nivelul sistemuilli
Sinapsele sistemului nervos central 559 coloana dorsala. - lemnisc medial 592
TIpuri de sinapse - chimice?i electrice 559 Interpretarea intensitiitii stimulului senzorial 593
Anatomia functionala a sinapsei 559 Aprecierea intensitatii stimulului 594
Substante chimice care functioneaza ca Simtul pozitiei $i al rni$dirii membrelor 594
transrnitatori sinaptici 562 Transmiterea semnalelor senzoriale mai putin
Aspecte electrice ale excitatiei neuronale 564 fine prin calea anterolateraJa 595
Aspecte electrice ale inhibipei neuronale 566 Anatomia caii anterolaterale 595
Excitatia neuronilor realizata de funcpi Unele aspecte speciale ale functiei
speciale ale dendritelor 568 somatosenzoriale' 596
Relatia dintre starea de excitape a neuronului Funcpa talamusului in relatie eu sensibilitatea
~i rata de generare a impulsurilor nervoase 569 somatica 596
Caracteristici speciale ale transmiterii sinaptice 570 Controlul cortical al sensibilitatii
somatosenzoriale - fibre "cortieofugale" 597
Ariile cutanate segmentare ale sensibilitapi -
CAPITOLUL 46 dennatoamele 597
Receptorii somatosenzoriali,
circuitele neuronale pentru CAPITOLUL 48
procesarea informaFei 572 Sistemul somatosenzorial:
Tipuri de receptori somatosenzoriali si II. Durerea, cefaleea ~i sensibilitatea
stimulii detectati de a c e s t i a ' 572 termica 598
Scnsibilitate<l diierential~ a receptorilor 572
Tipuri de durere ~i caracteristicile acesteia-
Transforrnarea stimulilor somatosenzoriali in
impulsuri nervoase 573 durerea rapida {'i durerea lenta. 598
Curenti electrici locali la nivelul terminatiilor
Nociceptorii ~i stimularea acestora 598
Stimularea dureroasa este proportionaHi eu
nel'voase - potentiale de receptor' 573 rata prodlleerii leziunilor tisulare 599
Adaptarea receptorilor 575
Caile duale de conducere a semnalelor
Fibre nervoase care transmit diferite tipuri de
dureroase la nivelul sistemului nervos central 600
semnale ~i clasificarea lor fiziologica 576
Ciii duale ale sensibilitatii dureroase la nivelul
Transmiterea semnalelor de diferite intensitati
xxvi Cuprins

maduvei spinarii ~i tnmchiului cerebral - Ciclul vizual retinian al rodopsinei ~i


tractul neospinotalamic ~i paleospinotalamic 600 excitatia bastona~elDr 629
Sistemul de suprimare a durerii ("sistemul Reglarea automata a sensibilitatii retinei -
analgezic") de la nivelul creierului ~i adaptarea 1a lumina ~i la intuneric 631
maduvei spinarii 602 Vederea cromatica (fotopica) 632
Sistemul opioid cerebral - endorfinele Teoria trieroma a vederii colorate 633
~i encefalineJe 602 Cecitatea eromatica 633
Tnhibitia transmiterii durerii realizata de Functia neurahi a retinei 633
semnale tactile simultane 603 Circuitele neurale ale retinei 633
Trarnmenrnl durerii prin stimulare electrica 603 Celulele ganglionare;oi fibrele nervului optic 636
Durerea iradiata 603 Stimularea celulelor ganglionare 637
Durerea viscerala 603
Cauze ale durerii viscerale Tea.le 604 CAPITOLUL 51
"Durerea parietala" cauzata de afecpuni ale
organelor viscerale 604 Analizatorul vizual:
Localizarea durerii viscerale - caile de III. Neurofiziologia centralii a vederii 640
transmitere pentru durerea "viscerala" Caile vizuale 640
~i "parietaUi" 604 Functia nucleu1ui geniculat dorsal lateral
Unele anomalii clioice ale durerii ~i ale altor din talamus 640
tipuri de sensibilitate somatica 605 Organizarea ~i function area cortexului vizual 641
Hiperalgezia 605 Struchlra stratificata a cortexului vizual primar 642
Herpes zoster 605 Doua di principale pentru analiza informatiilor
Ticul dureros (nevralgia triger.cinaIa) 605 vizuale - (1) calea rapida pentrll "pozitie"?i
Sindromul Brown-Sequard 606 "mi~care"; (2) calea pentrll cl8ritate?i culoare 643
Cefaleea 606 Tipare neuronale de stimulare in timpul
Cefalee<l eu origine intracraniana 606 analizei imaginii vizuale 643
Sensibilitatea termica 607 Detectarea culorii 644
Reeeptorii termici ~i stimularea acestora 607 Efectul distrugerii cortexului vizual primar 644
Transmiterea impulsurilor termice la nivelul Campurile vizuale; perimetria 644
sistemului nervos 609 Mi\5carile globului ocular ~i controlul acestora 645
Mi~dirile oculare de fixare 645
"Fuzillnea" im8ginilor vizllale de la cei doi ochi 647
PARTEA X Controlul autonom al acomodarii ~i al
diametrului pupilar 648
Sistemul nervos: Controlul acomodarii (focalizarea imaginii
pe retina) 649
B. Sensibilitiitile speciale Controllil diametrului pupilar 649

CAPITOLUL 49 CAPITOLUL 52
Analizatorul vizual: I. Optica vederii 613 Analizatorul auditiv 651
Principii fizice de optica 613 Membrana timpanica ~i sistemul osicular 651
Refracpa luminii 613 Conducerea vibratiilor sonore prin sistemul
Aplicatii ale principiilor de refractie ale lentilelor 613 osicular (de la membrana timpanica la cohlee) 651
Distanta focala a unei Ientile 615 Conducerea osoasa a vibratiilor sonore 652
Fonnarea imaginii in cazullentilelor convexe 616 Cohleea 652
Ma.surarea puterii de refractie a unei Ientile Anatomia funcponala a cohleei 652
-"dioptria" 616 Transmiterea undelor sonore prin cohlee
Optica oculara 617 - propagarea Wldei 654
Globul ocular este similar LU1Ui aparat fotografic 617 Functia organului Corti 655
Mecanismul "acomodarii" 617 Deterrninarea frecventei sunetului -
Diametrul pupilar 618 principiul "Iocalizarii" 656
Erori de refractie 619 Determinarea intensitatii sonare 656
Acuitatfia vizuala 621 Mecanismele centrale ale auzului 657
Determinarea distantei unui obiect fata de Dchi Caile nervoase auditive 657
-"perceptia profunzimii" 621 Ftmctia auditiva a cortexului cerebral 658
Oftalmoscopul 622 Determinarea directiei din care provine sunetul 660
Sistemul lichidian ocular - lichidul intraocular 623 C:'iile descendente de la sistemlll nervos
Formarea umorii apoase 1a nivelul corpului eili8r 623 central la centrii allditivi inferiori 660
Circulatia intraoculara a umorii 8poase 623 Tulburarile auditive 660
Presiunea intraoeulara 624 Tipuri de surditate 660

CAPITOLUL 50
CAPITOLUL 53
Analizatorul vizual: II. Funclia de
Simturile chimice - sensibilitatea
receptor ~i funclia neuralii a retinei 626
Anatomia ~i functiile elementelor structurale
gustativa ~i sensibilitatea olfactiva 663
ale retinei 626 Sensibilitatea gustativa 663
Fotochimia vederii 628 Senzatiile gustative prin1are 663
·-
.... .

Cuprins xxvii
Mugurii gustativi ?i functia acestora 664 functiilor motorii 691
Transmiterea impulsurilor gustative la nivelul Sustinerea antigravitationaIa a corpului-
sistemului nervos central 665 rolurile nucleilor reticulari ~i ale
Preferintele gustative ?i contralul dietei 666 nucleilor vestibulari 691
Sensibilitatea olfactiva 667 SenzaFile vestibulare ~i mentinerea echilibrului 692
Membrana olfactiva 667 Aparatul vestibular 692
Stimularea celulclor olfactive 667 Rolul utriculei ~i saculei in mentinerea
Transmiterea impulsurilor olfactive la nivelul echilibrului static 694
sistemului nervos central 668 Ductele semieirculare detecteaza rotana capului 695
Mecanisme vestibulare pentru stabilizarea
fixarii privirii 696
Alti factari care influenteaza echilibrul 696
PARTEA X I FuncJiile nuc1eilor trunchiului cerebral sunt
importante pentru controlul mi~drilor
Sistemul nervos: subcon~tiente, stereotipe 697
C. Neurofiziologie motorie ~i
• integrativii
CAPITOLUL 56
Contributia cerebelului \'i a
CAPITOLUL 54
ganglionilor bazali la controlul
Functiile motorii ale maduvei
general al functiei motorii 698
spinarii; reflexele medulare 673 Cerebelul ~i functii1e motorii ale acestuia 698
Organizarea motorie a maduvei spinarii 673 Anatomia funetionala a cerebelului 699
Receptorii senzoriali musculari (fusurile Circuitele neuronale ale cerebelului 700
musculare ~i organele tendinoase Golgi) Rolul eerebelului III controllll motor de
~i rolurile acestora in controluJ muscular 675 ansamblu 703
FunctiCl de receptor a fusului muscular 675 Manifestarde clinice ale afectarii cerebelullli 706
Reflexul de intindere musculara 676 Funetiile motorU ale ganglionilor bazali 707
Rollll fusului muscular in contro]ul voluntar Rolul ganglionilor bazali In exeeutarea tiparelar
al activitatii motorii 678 activitatii motorii - circuitul putamenului 708
Aplicatii clinice ale reflexului de intindere 678 Rolul ganglionilor bazali In controlul cognitiv al
Reflexul tendinos Golgi 679 succesiun.ii tiparelor motorii -circuitul cCludat 709
FlHlc~ionarea fusllrilor musculare ~i a organelor Rolul ganglionilor bazali In sincronizarea ~i
tendinoase Golgi In asociere eu controlul adaptarea vitezei ~i respectiv amplitudinii
motor de la nivelurile superioare ale ereierului 680 mi?G1rilor 709
Reflexul de flexie ~i reflexele de retragere 680 Rolurile Wlor neurotransmitatori specifici
Reflexul extensor incruci~at 681 din ganglionii bazali 710
InhibiUa reciproca ~i inervatia reciproca 681 Integrarea numeroaselor componente ale
Reflexele de posturcl ~i locomope 682 intregului sistem de control motor 712
Reflexele medulare de postura ~i locomotie 682 Nivelul spinal 712
Reflexul de grataj 683 1 ivelul rombencefalului 712
Reflexe medulare care produc spas me ivelul cortexului motor 712
musculare 683 Care sunt motivatiile actiunilor individuale? 713
Reflexe medulare autonome 683
Sectionarea maduvei spinihii ~i ~)Qcul spinal 684
CAPITOLUL 57
CAPITOLUL 55 Cortexul cerebral, functiile
intelectuale ale creierului,
Controlul functiilor motorii realizat
de cortex ~i trunchiul cerebral 685 invatarea ?i memoria 714
CORTEXUL MOTOR ?I TRAcrUL Anatomia functionala a cortexului cerebral 714
CORTICOSPINAL 685 Funcliile ariilor corticale specifice. 715
Cortexul motor primar 685 Ariile de asociatie 716
Ar1a premotorie 686 Functia de interpretare comprehensiva a lobului
ArPa motorie suplimentara 686 temporal postero-superior - aria lui Wernicke
tn cortexul motor uman au fast descoperite arii (0 arie pentru interpretarea generala) 718
specializate pentru controlul motor 686 Functiile cortexului parieto-occipito-temporal
Ciii de transmitere de la cortexul motor din emisfera non-dominanta 719
la mu,chi 687 Functiile intelectuale superioare ale ariilor
Cai nervoasc aferente ale cortexului motor 688 de asociatie prefrontale 719
Nucleul ro~u reprezinta 0 cale alternativa Rolul creierului in eomunicare -
pentru transmiterea semnaleJor corticale centrii limbajului 720
Ja madllva spinarii 688 Rolul corpului calos ~i al comisurii anterioare
Sistemul "extrapiramidal" 689 in realizarea transferului gandurilor,
Cortexul motor primar ?i nLlcleul ro~u stimuleaza amintirilor, deprinderilor $i al altor
ariile medulare pentru contmlLlI motor 689 informapi Intre cele doua emisfere cerebrale 722
Rolul trunchiului cerebral in controlul
XXVIII Cuprins

Gandirea, starea de con~tienta ~i memoria 723 sistemului doparninergic 745


Memoria - rolurile facilitarii sinaptice ;;i ale Boala Alzheimer - placile de amiloid $i
inhibitiei sinaptice 723 afectarea memoriei 746
Memoria de scurta durata 724
Memoria intermediara 724
Memoria de lunga durata 725 CAPITOLUL 60
Consolidarea memoriei 725 Sistemul nervos autonom ~i
medulosuprarenala 748
CAPITOLUL 58 Organizarea generala a sistemului nervos
autonom 748
Mecanisme cerebrale care Anatomia functionala a sistemului nervos
controleaza comportamentul ~i simpatic 748
motivatia - sistemullimbic ~i Neuroni simpatici preganglionari $i
postganglionari 748
,. hipotalamusul 728 Anatomia functionala a sistemului nervos
Sisteme activatoare cerebrale 728 parasimpatic 750
Controlul activitatii cerebrale realizat de Caracteristici fundamentale ale functiiIor
impulsuri excitatorii continue ell originea simpatice $i parasimpatice 750
in trullchiul cerebral 728 Fibre colinergice $i fibre adrenergice -
Controlul neurohormonal a1 activitatii cerebrale 730 secretia de acetilcolina sau de norepinefrina 750
Sistemul limbic 731 Receptorii organelor efectoare 752
Anatomia functionaIa a sistemului limbic; Actiunile excitatorii $i inhibitorii ale stimularii
pozitia centrala a hipotalamusu;ui 731 simpatice $i parasimpatice 753
Hipotalamusul - centrul principal de control Efectele stimularii simpatice $i parasimpatice
al sistemului limbic 732 asupra unor organe specifice 753
Controlul hipotalamic al functiilor vegetative Functiile medulosuprarenalei 755
;;i endocrine 733 Relatia dintre rata stimularii ;;i intensitatea
FUllctii1e comportamentale ale hipotalamusului efectului simpatic sau parasimpatic 756
;;i ale structurilor limbice asociate 734 "Tonusul" simpatic $i parasimpatic 756
FWlC~ia de "recompensa" $i "pedeapsa" Hipersensibilitatea dupa denervare a organelor
a sistemului limbic 735 ell inervaJie simpatica ~i parasimpatica 756
Importan~a comportamentala a recompensei Reflexele autonome 757
sau pedepsei 736 Sistemele simpatic $i parasimpatic pot stimula
FuncJii specifice asociate altar zone ale numai anumite organe sau pot realiza
sistemului limbic 736 o stimulare generalizahi 757
Functiile hipocampului 736 Raspunsul de "alarma" sau de "stres" al
Functiile amigdalei 737 sistemului nervos simpatic 758
Functia cortexului limbic 738 Controlul medular, pontin ~i mezencefalic al
sistemului nervos autonom 758
Farmacologia sistemului nervos autonom 759
CAPITOLUL 59 Medicamente care actioneaza asupra organelor
Formele activitatii cerebrale - efectoare adrenergice - medicamentele
somnul, undele cerebrale, simpatomimetice 759
Medicamente care actioneaza asupra organelor·
epilepsia, psihozele 739 efectoare colinergice 759
Somnul 739 Medicamente care stimuleaza sau blocheaza
Somnul cu unde lente 739 neuronii postganglionari simpatici ?i
SOIltilul REM (soIlUlul paradoxal, somnul parasimpatici 759
desincronizat) 740
Teorii fundamentale despre SOIlUl 740
Efectele fiziologice ale somnului 741 CAPITOLUL 61
Undele cerebrale 741 Fluxul sangvin cerebral, lichidul
Originea undelor cerebrale 742 cefalorahidian ~i metabolismul
Efectul~rariatiei nivelului activitatii cerebrale
asupfa frecventei wldelor inregistrate cerebral 761
pe traseele EEG 743 Fluxul sangvin cerebral 761
Modifidirile EEG in diferitele stadii ale Valoarea normala a fluxului sangvin cerebral 761
starii de veghe $i ale somnului 743 Reglarea fluxului sangvin cerebral 761
Epilepsia 743 Microcirculatia cerebrala 763
Epilepsia majora (grand mal) 743 Accidentul vascular cerebral se produce prin
Absenta epileptica (petit mal) 744 obstruc~ia vaselor sangvine cerebrale 763
Epilepsia focala 744 Sistemul fluidului cefalorahidian 763
Comportamentul psihotic ~i dementa - Functia de amortizare a lichidului cefalorahidian 763
rolurile unor neurotransmiJatori specifici 745 Formarea, circulatia :;;i reabsorbtia lichidului
Depresia $i psihozele maniaco-depresive cefalorahidian 764
- hipofunctia neuronilor care secreta Presiunea lichidului cefalorahidian 765
n6repinefrina $i,serotonina 745 Obstructia circulatiei lichidului cefalorahidian
Schizofrenia - rolul posibil al disfunctiei poate produce hidrocefalie 766
Cuprins xxix

Bariera licvohematidi ~i bariera CAPITOLUL 64


hematoencefalidi 766 Functiile secretorii ale tractului
Edemul cerebral 766
Metabolismul cerebral 767 digestiv 791
Principii generale ale secretiei la nivelul
tractului digestiv 791
PARTEA X I I Tipuri anatomice de glande 791
Mecanismele fundamentale ale stimuHirii
Fiziologia tractului glandelor din tractul digestiv 791
Mecanismele fW1damentale ale secretiei
gastrointestinal celulelor glandulare 791
ProprietatiJe lubrifiante ~i protectoare ale
CAPITOLUL 62 mucusului ~i importanta mucusului la
Principii generale ale functionarii nivelul tractului gastrointestinal 793
Secretia salivei 793
tractului gastrointestinal - Reglarea secretiei salivaTe pc cale nervoasa 794
motilitatea, controlul nervos Sec retia esofagiana 795
?i vascularizatia 771 Secretia gastrica 794
Caracteristicile secretiei gastrice 794
Principii generale ale motilitatii Glandele pilorice-secretia de mucus ~i gastrina 797
gastrointestinale 771 Celulele mucoase superficiale 797
Anatomia functionala a peretelui Stimularea secretiei gastrice acide 797
gastrointestinal 771 Reglarea secretiei de pepsinogen 798
Controlul nervos a1 activitatii gastrointestinale Inhibarea secretiei gastrice de catre alti
- sistemul nervos enteric 773 factori intestinali postgastrici 798
Diferentele dintre plexul nervos mienteric ~i Structura chi..mica a gastrinei $i a altor hormoni
plexul submucos 774 gastrointestinali 799
Tipuri de neuromediatori secretati de Secretia pancreatica 799
neuronii enterici 775 Enzimele digestive pancrcaticc 799
Controlul hormonal al motilitatii gastrointestinale 776 Secretia ionilor bicarbonat 800
Tipuri functionale de mi$cari la nivelul Reglarea secretiei pancreatice 800
tractului gastrointestinal 776 Secretia bilei de catre ficat; functiile
Mi~carile propulsive - peristaltismul 776 arborelui biliar 802
Mi~carile de amestecare 777 Anatoffiia funetionaHi a secretiei biliare 802
Vascularizatia gastrointestinaJa - Rolul sameilor biliare In digestia $i
"circulatia splanhnica" 777 absorbp.a lipidelor 804
Anatomia sistemului vascular gastrointestinal 778 Secretia hepatica de colesterol ~i forma rea
Influenta activitatii tubului digestiv ~i a factorilor calculilor biliari 804
metabolici asupra circulatiei gastrointestinale 778 Secretiile intestinului subtire 805
Controlul nervos al circulapei gastrointestinale 779 Secretia de mucus a glandelor Brunner
din duoden 805
Secrep.a sucurilor digestive la nivelul
CAPITOLUL 63 Cfiptelor lieberkiihn 805
Reglarea secretiei intestinului subtire -
Propulsia ?i amestecarea stimulii locali 806
alimentelor la nivelul Secretiile intestinului gros 806
tractului digestiv 781
Ingestia alimentelor 781 CAPITOLUL 65
Masticatia (mestecarea) 781 Digestia ?i absorbtia la nivelul
Deglutitia (inghilirea) 782
Functiile motorii ale stomacului 784 tractului gastrointestinal 808
Funcpa de stocare a stomacului 784 Digestia prin hidroliza a diferitelor alimente 808
Amestecarea ~i propulsia alirnentelor tn stomac Digestia carbohidratiJor 809
- ritmul electric bazal al peretelui gastric 784 Digestia proteinelor 810
Evacuarea continutului gastric 785 Digestia lipidelor 811
Reglarea evacuarii continutuJui gastric 785 Principiile fundamentale ale absorbtiei
Mo~ilitatea intestinului subtire 786 gastrointestinale 812
C6ntractiile de amestecare (contractu de Bazele anatomice ale absorbtiei 812
segmentare) 786 Absorbtia la nivelul intestinului subtire 813
Mi$carile propulsive 787 Absorbtia apei 814
Rolu! valvei ileocecale 788 Absorbtia ionilor 814
Motilitatea colonului 788 Absorbtia substantelor nutritive 815
Defecatia 789 Absorbtia la nivelul intestinului gros:
Alte reflexe vegetative care influenteaza formarea materiilor fecale 817
activitatea intestinala 790
CAPITOLUL 66
Aspecte fiziologice in afectiunile
xxx Cuprins

gastrointestinale 819 Transportul trigliceridelor ;;i a1 altor lipide din


Disfunctii ale deglutitiei?i ale esofagului 819 tractul gastrointestinal pe cale limfatidl
Afectiuni ale stomacului 819 - chilomicronii 840
Ulceru I peptic 820 Indepartarea chilomicronilor din sange 841
Cauze specifice ale ukerulu! peptic 13 om 821 "Acizii gra~i liberi"sunt transportati prin sange
Afectiuni ale intestinului subtire 821 legati de albumina 841
Perturbari ale digestiei alimentelor la nivelul Lipoproteinele - rolul lor special In transportul
intestinului subtire - insuficienta pancreatidi 821 colesterolului ~i al fosfolipidelor 841
Malabsorbtia prin mucoasa intestinului 5ubrire Depozitele lipid ice 842
- sprue 822 Tesutul adipos 842
Afectiuni ale intestinului gros 822 Lipidele hepatice 842
Cons ipatia 822 Utilizarea trigliceridelor pentru producerea de
Diareea 822 energie: formarea adenozin trifosfatului 842
Abolirea defecatiei in leziunile rna-duvei spinarii 823 Formarea de acid acetoacetic la nivel hepatic
Disfunctii generate ale tractului ~i transportul acestuia prin sange 844
gastrointestinal 823 Sinteza trigliceridelor din carbohidrati 844
Varsa-tura 823 Sinteza trigliceridelor din proteine 845
Greata 824 Reglarea eliberarii de energie din trigliceride 846
Obstructia gastrointestinaIa 824 Obezitatea 846
Fosfolipidele ~i colesterolul 846
Fosfolipidele 846
Colesterolul 847
Rolurile structural-celulare ale fosfolipidelor ~i
PARTEA X I I I ale colesterolului - predominant in
Metabolismul ~i termoreglarea a1cMuirea membranelor 848
Ateroscleroza 848
corpului Callzele principale ale aterosc1erozei - rolurile
colesterolului ~i ale lipoproteinelor 850
Alti factori de risc principali ai aterosclerozei 850
CAPITOLUL 67 Prevenirea aterosclerozei 850
Metabolismul carbohidratilor
~;i formarea adenozin trif~sfatului 829 CAPITOLUL 69
Produce rea de energie din alimente ~i Metabolismul proteic 852
conceptul de "energie libera" 829 Principalele proprietati ale proteinelor 852
Rolul adenozin trifosfatului in metabolism 829 Aminoacizii 852
Rolul central aJ glucozei in metabolismul TranspoTtul ~i depozitarea aminoacizilor 854
carbohidratilor 830 Aminoacizii din sangele circulant 854
Transportul glucozei prin membrana celulara 831 Depozitarea intracelulara a aminoacizilor sub
Inslilina amplifica difuziunea facilitata a glucozei 831 forma de proteine 854
Fosforilarea glucozei 831 Rolurile functionale ale proteioelor plasmatice 855
GI!cogenul este stocat in ficat ~i mu~chi 831 Aminoacizii esentiali ~i neesentiali 855
Glicogeneza - procesul de sinteza a Degradarea obligatorie a proteinelor 857
" glicogenlilui 832 Reglarea honnonala a metaboJismului protek 857
Indepartarea depozitelor de glicogen -
glicogenoliza 832
Degajarea de energie din molecula de glucoza
prin glicoliza 832
CAPITOLUL 70
Rezllmatul sintezei de ATP In cursul Ficatul ca organ 859
metaholizarii glucozei 836 Anatomia funcponaIa a ficatului 859
Controlul eliberarii de energie din depozitele de Sistemele hepatice vascular ~i Iimfatic 859
glicogen rand organismul necesita energie Fluxul sangvin hepatic - asigllrat de vena porta
suplimentara 836 ~i de a rtera hepatica 860
Produce rea de energie pe cale anaeroba - Ficatul are mlul llnui rezervor de sange 860
"glicoliza anaeroba" 836 Ficatul prezinta un flux limfatic foarte crescllt 860
Degajarea d& energie din glucoza pe calea Reglarea masei hepatice - proceslll de
pentozo-fosfatilor 837 regenerare 860
Conversia glucozei In glicogen sau lipide 838 Sistemul de macrofage hepatice are mllli de a
Formarea de carbohidrati din proteine sau purifica sangele 861
lipide -"gluconeogeneza" 838 Functiile metabolice ale ficatului 861
Glucoza sangvina 839 Metabolismul carbohidrapJor 861
Metabolismullipidic 861
Metabolismul proteic 862
CAPITOLUL 68 Alte functii metabolice ale ficatului 862
Determinarea bilirubinei din bila ca metoda
Metabolismul lipidic 840 dinid de diagnostic 862
Transportullipidelor prin lichidele lcterul - excesul de bilirubina in lichidul
organismului 840 extracelular 863

-
---------- ---------------
-
---- - - - --- ------ - - --
XXXII Cuprins

(sau "factori de cre~tere similari insulinei") 923 Mecanismele celulare ale ac!iunii cortizolului 954
Reglarea secretiei hormonului de c.re~tere 924 Reglarea secretiei de cortizol de catre
Anomalii ale secretiei hormonului de cre~tere 926 hormonul adrenocorticotrop secreta!
Hipofiza posterioara ~i relatia acesteia eu de hipofiza anterioara 955
hipotalamusul 927 Hormonii androgeni suprarenalieni 957
Structura chimidi a ADH-ului :;;1 a oxitocinei 928 Anomaliile secretiei corticosuprarenaliene 957
Efectele fizioJogice ale ADH-ului 928 Hipocorticismul - boala Addison 957
Oxitocina 929 Hipercorticismul - sindromul Cushing 958
Hiperaldosteronismul primar (sindromul Conn) 959
Sindromul adrenogenital 959
C'A:'PITOLUL 76
Horrnonii rnetabolici tiroidieni 931
Sinteza ~i secretia hormonilor metaboJici
CAPITOLUL 78
tiroidieni 931 Insulina, glucagonul ~i diabetul
Iodul este necesar pentrll sinteza tiroxinei 931 zaharat 961
Pompa de iod (captarea iodului) 932 Insulina ~i efectele ei metabolice 961
Tiroglobulina, strllctura chirnica a tiroxinei ~i Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic 963
foemarea triiodotironinei 932 Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic 965
Eliberarea tiroxinei ?i triiodotironinei din Efectcle insulinei asupra metabolismului
glanda tiroida 933 pcoteic ~i asupra cre~terii 966
Transportul ditre ~esuturi al tiroxinei Si Mecanismul de secrepe a insulinei 967
triiodotironinei 934 Reglarea secretiei de insulina 968
Efectele fiziologice ale hormonilor tiroidieni 934 A1ti factori care stimuleaza secrepa de insulina 969
Hormonii tiroidieni amplifica transcrippa unui Rolul insulinei ($i al altor hormoni) in
numar mare de gene 934 "alternanta" mtre rnetabolismul glucidic
Hormonii tiroidieni amplifica activitatea ,icellipidic 969
metabolica celulara 934 Glueagonul si efectele acestuia 970
Efectele hormonilor tiroidienj asupra cre~terii 936 Efectele asupra metabolismului glucozei 970
Efectele hormonilor tiroidieni asupra unOI' Reglarea secretiei de glucagon 971
mecanisme specifice ale organismului 936 Somatostatina inhiba secre!ia de glucagon $i
Reglarea secretiei hormonilor tiroidieni 938 de insulina 971
Secretia de TSH a hipofizei anterioare este Rezumatul reglarii glicemiei 971
reglata de hormonul de eliberare a Diabetul zaharat 972
tirotropinei din hipotalamus 938 Diabetul zaharat de tip I - deficit al productiei
Hormanii tiroidieni deterrnina scaderea secretiei de insulina in celulele beta ale pancreasului 972
de TSH a adenohipofizei prin mecanism Diabetul zaharat de tip II - rezistenta la
de feedback 939 efectele metabolice ale insulinei 974
Bolile tiroidiene 940 Aspecte fiziologice ale diagnosticului
Hipertiroidismul 940 diabetului zaharat 975
Simptomele hipertiroidismului 940 Tratamentul diabetului 976
HipotiroidismuJ 941 Insulinomul - hiperinsulinismul 976
Cretinismul 942
CAPITOLUL 79
CAPITOLUL 77 Parathorrnonul, caIcitonina,
Horrnonii corticosuprarenalieni 944 rnetabolisrnul fosfo-calcic,
Sinteza ~i secre~ia hormonilor
corticosuprarenalieni 944
vitarnina D, oasele ~i dintii 978
Efectele mineralocorticoizilor - aldosteronul 947 Celemaiimportanteprincipiialeregl.irii
Efectele circulatorii ~i renale ale aldosteronului 948 concentratiilor de ealdu ~i fosfat din
Aldosteronul stimuleaza transportul sodiului ~i lichidul extracelular ~i din plasma 978
al potasiului in glandele sudoripare, in Calciul din plasma $i din Iichidul interstitial 978
glandele salivare ~i in celulele epiteliale Fosfatul anorganic din lichidul extracelular 979
intestinale 949 Efectele fiziologice ale modificarii concentrapilor
Mecani~ul celular al actiunii aJdosteronului 950 de calciu ~i fosfat din organism, altele dedit
Posibile aqiuni nongenomice ale aldosteronului cele de la niveluJ osului 979
~i ale altor hormoni steroidieni 950 Absorbtia ?i excretia calcilllui ~i a fosfatului 980
Reglarea secretiei de aldosteron 950 Osul $i relatia sa eu ealciul $i fosfatul din
Efectele glucocorticoizilor 950 liehidul extracelular 980
Efectele cortizolului asupra metabolismuilli Precipitarea ~i resorbtia calciului ?i a fosforului
glucidic 951 la nivelul osului - echilibrul cu lichidul
Efectele cortizolului asupra metabolismului extracelular 981 •
proteic 952 Schimburile de calciu intre os ;;i lichidul
Efectele cortizollllui aSllpra metabolismului extracelular 982
lipidic 952 Formarea ~i resorbtia OSUllli - remodelarea
Cortizolul joaca un col important in rezistenta osoasa 982
la stres ~i in inflamatie 952 Vitamina 0 983
Alte efecte ale cortlzolului 954 Efectele vitarninei D 985
ParathomlOnul (PTH) 985
Cuprins xxxiii
Efectele parathormonului asupra concentratiilor asupra ovarelor 1012
calciului ~i fosfatului din lichidul extracelular 986 Cre~tereafoliculului ovarian - faza "foliculara"
Controlul secretiei de parathormon de dUre a ciclului ovarian 1013
concentratia ionilor de calciu 988 Carpulluteal - faza "Iuteala" a ciclului ovarian 1014
Calcitonina 988 Rezumat 1015
Rezumat al reglarii concentratiei ionilor Rolurile hormonilor ovarieni - estradiolul ~i
de calciu 989 progesteronul 1016
Fiziopatologia afectiunilor osoase ~i a celor Structura chimica a hormonilor sexuali 1016
induse de anomalii ale parathormonului Actiunile estrogenilor - efectele lor asupra
~i ale vitaminei 0 990 caracterelor sexuale feminine, primare;;i
Hiperparatiroidismul primar 990 secundarc 1017
Hiperparatiroidismul secundar 991 Efectele progesteronului 1018
, Rahitismul - deficitul de vitamina 0 991 Cic1ul endometrial lunar ;;i menstruatia 1018
Osteoporoza - reducerea matricei osoase 991 Reglarea ciclului feminin lunar - legatura
Fiziologia dinJilor 992 intre honnonH ovarieni ~i cei
Functiile diferitelor componente ale dintilor 992 hipotalamo-hipofizari 1019
Dentitia 993 Oscilatiile reglarii prin feedback a sistemului
Schimburile de substante minerale la nivelul hipatalamo-hipofizo-ovarian 1021
dinplor 993 Pubertatea ~i menarha 1021
Anomalii dentare 994 Menopauza 1022
Anomalii ale secretiei ovariene 1023
CAPITOLUL 80 Actul sexual feminin 1023
Functiile hormonale ~i de Fertilitatea feminina 1024
reproducere la barbat
(~i functia glandei pineale) 996 CAPITOLUL 82
Anatomia functionala a organelor sexuale Sarcina ~i lactatia 1027
masculine 996 Maturarea $i fertilizarea ovulului 1027
Spermatogeneza 996 Transportul ovulului fecundat prin trOlT'Ipa
Etapele spermatogenezei 996 uterina 1028
Functiile veziculelor seminale 999 lmplantarea blastocishtilli in uter 1029
Functiile glandei prostate 999 Etapele initiale ale nutritiei embrionului 1029
Lichidul sperma tic 999 Functiile placentei 1029
Spennatogeneza anormala ~i fertilitatea Dezvoltarea ~i anatomia ftmctionala a
masculina 1001 placentei 1029
Actul sexual la barbat 1001 Factorii hormonali din sarcina 1031
Stimulii neuronali care induc desfa~urarea Gonadotropina corionica umana ~i efectele
achtlui sexual masculin 1001 sale in inducerea persistentei corpului luteal
Etapele actului sexual masculin 1002 ~i in pre\-enirea menstruapei 1032
Testosteronul ~i alp hormoni sexuali Secretia placentara de estrogeni 1032
masculini 1003 Secretia placentara de progesteron 1033
Secretia, metabolismuJ ~i structura chimica a Somatomamotropina carionica umana 1033
hormonilor sexuali rnasculini 1003 Alp factori hormonali implicati in sarcina 1034
Efectele testosteronului 1004 TransformariJe corpului matern in perioada
Principalele mecanisme intracelulare ale de sarcina 1034
aetiunilor testosteronullli 1006 Modificarile sistemului circulator matern in
Controlul fUllctiilor sexuale masculine prill timpul sarcinii 1035
intermediul hormonilor secretati de Na$terea 1036
hipotalamus ~i de hipofiza anterioara 1006 Cre;;terea excitabilitatii uterine in apropierea
Anomaliile functiilor sexuale masculine 1008 na;;terii 1036
Glanda prostata ~i afecpunile acesteia 1008 Debuhtl travaliului - mecanismul de feedback
Hipogonadismulla barbat 1008 pozitiv care i1 initiaza 1037
Tumorile testiculare ~i hipergonadismul la Contractiile musculaturii abdominale din
barbat 1009 timplll travaliului 1037
Glanda pineala - rolul sau in controlul Mecanismul na~terii 1037
fertlHtatii sezoniere la unele animale 1009 Separarea ;;i elirninarea placentei 1038
..
CAPITOLUL 81
Durerile din timpul travaliului
Involutia uterului dupa na;;tere
1038
1038
Alaptarea 1038
Hormonii feminini ~i fiziologia Dezvoltarea sarulor 1038
organismului feminin inainte Iniperea secretiei lactate - roluJ prolactinei 1039
Procesul de ejectie a laptelui - mlul oxitocinei 1040
de sarcina 1011 Compozitia laptelui ;;i pierderile metabolice ale
Anatomia funcJionala a organelor genitale mamei determiJ1ate de alaptare 1041
feminine 1011
Sistemul hormonal feminin 1011 CAPITOLUL 83
Ciclul lunar ovarian; efectele hormonilor
gonadotropi 1012 Fiziologia fatului ~i a
Hormonii gonadotropi ~i efectete acestora
xxxiv Cuprins

nou-nascutului
Cre~terea ~i dezvoltarea functionala a fatului
1042
1042
PARTEA x V
Dezvoltarea diferitelor organe $i sisteme 1042 Fiziologie sportiva
Adaptarea f.itului la viata extrauterina 1044
Initierea respiratiei 1044
ModiJidirile circulatorii la na~tere 1045 CAPITOLUL 84
Aspecte ale l1utriFei nou-nascutului 1047
Probleme functionale speciale ale Fiziologie sportiva 1055
nou-nascutului 1047 Mu~chii ~i e£ortul fizic sportiv 1055
Sistemul respirator 1047 For~a, puterea .;:;i rezisten~a musculara 1055
CirGulatia 1047 Sistemele metabolice ale mu.;:;chiului III conditii
Echilibrul hid ric, acido-bazic $i functia renalJ. 1048 de efort fizic SpOTtiV 1056
Functia hepatica 1048 Sistemul fosfocreatina-creatina 1057
Digestia, absorbtia $i metabolizarea Sllbstantele nutritive consumate In cadrlll
substantelor nutritive; principii de nutritie 1048 activitatii muscularc 1059
Imunitatea 1049 Efectul antrenamentului sporh" asupra
Tulburari endocrinologice 1049 mU$chilor .;:;i aSlipra performantei musclllare 1060
Probleme speciale determinate de Respiratia in efortul fizic sportiv 1061
prematuritate 1050 Sistemul cardiovascular in e£ortul fizk sportiv 1062
Imaturitatea nou-nascutului prernatur 1050 Caldura corporala in efortul fizic sportiv 1065
[nstabilitatea sistemelor de reglare a Lichidele corpului .;:;i dorura de sodiu in
homeostaziei la nou-nascutul prernatur 1050 e£ortuJ fizic sportiv 1065
Riscul aparitiei cecitatii ca urmare a administrarii Medicamentele ~i sportivii 1065
la prematur a terapiei eu oxigen in exces 1051 Conditia fizid buna prelunge$te viata 1066
Cre~terea ~i dezvoltarea copilului 1051
Dezvoltarea comportamentala. 1052
Index 1067
..... -----

PARTEA I


Introducere in
fiziologie:
celula ~i fiziologie
generala
1. Organizarea functionalii a corpului uman ~i
controlul "mediului intern"
2. Celula ~i functiile acesteia
3. Controlul genetic al sintezei de proteine,
functiilor ~i reproducerii celulare


c A PIT 0 L u L 1

Organizarea functionaHi a corpului


.
uman ~l controlul homeostaziei

Scopul fiziologiei este de a explica care sunt factorii


fizici ~i chimici responsabili pentru originea, dez-
voltarea ~i evolutia vietii. Fiecare forma de via!a, de 13
eel mai simplu virus pana 1a eel mai mare copac sau
pana 1a complicata fiinli1 umana, are propriile sale
caracteristici funqionale.' In consecinta, domeniul vast
al fiziologiei poate fi subampaI1it in jiziologie virata,
jiziologie bacleriana, fiziologie cellilara, jizi%gia
plante/or; jiziologie lfllW!1(l ~i numeroase alte subdiviziuni.

Fiziologia umana. Fizi%gia umana incearca sa explice care sunt caracteristicile


~i mecanismele specifice care definesc organisl11ul timan ea entirate vie. Simplul fapt
ca ramanem in viata este aproape In afara controlului nostru, senzatia de foame este
stimulul care ne detell11ina sa mancam iar teama sa ne ferim de perico!. Senzatia de
trig ne constrange sa cautam sa ne Incalzim. Alte f0t1e ne Indeamna sa cautam com-
panie ~i sa ne reproducem. Astfel, omul este In realitate un sislem automat, iar faptul
ca suntem fiinte dotate eu perceptie, senti mente ~i con~tiinta reprezinUi 0 parte inte-
granta a acestei deruHiri automate a vietii; aceste caracteristici speciale ne pe1l11it sa
existam In cele mai variate eonditii.

Celulele - unitiitile vii ale organismului


Unitatea vie elementara a organismului este celula. Fieeare organ este alcatuit din
numeroase tipuri de celule a diror unitate estc mcntinuta de structuri intercelulare cu
rol de supor!.
Fiecarc tip de celula este special adaptat pentm a Indeplini una sau mai multe
funqii partieulare. De exemplu, eritrocitele, In numar de 25 trilioane In fieeare fiinta
umana, transporta oxigenul de Ia plamani la nivel tisular. eu toate eft eritrocitele
reprezinta tipul eelular eel mai abundent, exista aproximativ 75 trilioane celule din
alte tipuri celulare care Indeplinesc fi.ll1etii diferite de cele ale eritrocitelor. Astfel,
intreg organismul este alcatuit din aproximativ 100 trilioane de celule.
eu toate ea multe dintrc eelulele organisl11ului difera senmificativ Intre ele,
toatc au anumitc earacteristiei elementare, acelea~i indiferent de tipul celular. De
excmplu, in toate celulele oxigenul interactioneaza Cli earbohidrati, grasimi ~i pro-
teine, iar consecutiv acestor reaetii este eliberata energia necesara funetionarii celu-
lare. Mai mult, mecanismele chimice generale responsabile de transformarea
elem!*l1telor nutritive 111 energie sunt practic acelea~i In toate celulele, iar toate celulele
elibcreaza produ~ii finali ai reaqiilor chimice proprii In Iichidele Inconjuratoare.
Aproape toate cclule1e au ;ii capacitatea de a se reproduce, dfmd na~tere un or
cclule de aeela~i tip. Din fericire, cand celule de un anumit tip sunt distruse datorita
unci anumite cauze, celulele restante ale aceluia~i tip genereaza de obicei noi celule
pana In momentul in care rezerva celulara initiala este refacuUi.

Lichidul extracelular - "mediul intern"


Organismul uman adult contine aproximativ 60% lichid, reprezentat in principal
printr-o solutie apoasa de ioni ~i alte substante. Cu toate ea eea mai mare parte a
aeestui lichid se atla In interiorul celulelor ~i este denumit lichid in/race/ulm;

3
4 Pa rte3 I Inrroducere in fi:iologie: cel/llo $i Ji:.iologie genera/a

aproximativ 0 treimc se ami tn spa~iile din afara celulelor Sistemul de transport ~i distribufie a lichiduIui
;;i este denumit lichid extrace/ular. Lichidu! extracelular extraccIuIar - sistcmuI circulator s3ngvin
estc in mi;;carc permancnta in interiorul organislTIului. Este
transportal rapid in sangele circulant, fiind ulterior dis- Lichidul extracelular este transportat la nivclul tuturor
tribuit intre sange ~i Iichidele tisulare cOllsecutiv difuziei rcgiunilor corpului in doua era pc. Prima etapa este
prin peretii capilari. reprezelltata de deplasarca sangelui prin organism in inte-
Lichidul extracelular comine ioni ;;i clemente rioml vascler sangvine, iar cea de-a doua cste reprczentata
nutritive necesare intrctinerii vietii cclulare. Astfel, toatc de deplasarea bidirecrionala a lichidului intre capiIarelc
celulele traiesc practic in acela;;i mediu - lichidul sangvine ~i spa!hle intercellilare.
extracelular. Din acest mariv, lichidul extracelular estc Figura I-I ilustreaza a imagine de 3ns3mblu 3 cir-
numi ";;i mediul intern al organislTIului. sau milieu culatiei sangvine. Tot sangcIc circulant parcurge intregul
interielfr, un teflnen il1frodus in unna ell peste 100 de ani circuit in medic 0 dara pc minut cand corpul este in repaus
de ditre marele fiziolog francez al secolului XIX, Claude ~i de palla la ~ase ori pc mimlt dind persoana este foarte
Bernard. activa.
Celulele sunt aptc sfl traiasca, sa creasea ~i sa i~i La nivel capilar exista un schimb permanent de
indcplineasca funqiile speciale atat timp cat 'in acest mediu lichid extracelu]ar 'intre fraqiunea plasmatica a sangelui ~i
intern sunt disponibile concentratiile adecvate de oxigen, lichidul interstitial care umple spa!iile intercelularc. Acest
glucoza. diferiti ioni, aminoacizi, grdsimi ~i alti proces este prezental in Figura 1-2. Peretii capilarclor sunt
constituenti. penncabili pentru majoritatea moleculelor din plasma

Diferen!e intre lichidul extracelular Ii Iiehidul


intracelular. Lichidul extracelular contine cantitari mari
de ioni de SOditl, clor ~i bicarbonat, precum ~i elemente Plamani
nutritive pentru. celule cum sunt oxigenul. glucoza, acizii
gra.}·i $i aminoacizii. Dc asemenea, contine dioxid de
carbon, transportat de la nivelul celulelor sprc plarnani
pentru a fi eliminat, la care se adauga alti produ~i ai
metabolismului celular care sunt transportati la rinichi in
vederea excre!iei.
Lichidul intracelular difera semnificativ de
lichidul extracelular; in mod specific, contine cantitati man
de ioni de potasiu, ioni de magnezill $i ioni fosfat in locul
ionilor de sodiu ~i c10r atlari 'in lichidul extracelular.
Mecanisme speciale pentru transportul ionilor prin mcm-
branele celulare mentin diferentele 'illtre concentratiile Intestin
ionilor din lichidul extracelular ~i cel intracelular. Aceste
mecanisme de transport sunt discutate 'in Capitolul 4.
t ~

,
Mecanismele "homeostatice" ale princi- ~ ~
palel?r sisteme func!ionale ale organ is-
Nutritie ~i excretie
mulUi
Rinichi

Homeostazia ~ ~

Termcnlll homeostazie este utilizat de catre fiziologi pentru


a desemlla mentinerea aproximafiv constanfii a para-
metrilor mediullii intern. Practic toate organclc ~i !esut"urile
organisl11ului indeplinesc funqii care ajutfl la pastrarea
t Reglarea
electrolitica
Excretie ~
constanta a..a acestor parametri. Spre cxemplu, plamfinii
fumizeazc1 oxigen spaliului extracelular pentru a substitui
oxigenul consumat de celule, rinichii mentin constante
concentratiile ionilor, iar sistemul gastrointestinal asigura
aportlll elementelor nutritive.
o mare parle a acestui text descrie modul in care
fiecare organ sau !csut contribuie la homeostazie. Pentru
inceput, in acest capitol sunt t"recute in revista diferitele
sisteme fllnqionale ale organismuilli ~i contriburiile lor la Capilare
homeostazie; ulterior va fi schi!ara teo ria elemcntara Figura 1-1
rcferitoare la sistemele de control ale organislTIlIlui, care
permit sistemclor func\iollale sa 'i~i desta~oare activitatea Organizarea generala a sistemului circulator.
interdependent, sllsrinfindu-se reciproc.
Capitolul I Orgolli;areo IIIIIC(ionold a oigonislllllllli /lilian ~'i cOllfrolll1 homeosla;ie; 5

Arteriola Ficatul ~i aile organc care au in special functic


metabolica. Nu t-oate substantele absorbite de la nivelul
tractului gastrointestinal sum utilizate sub fonna in care au
fost preluate din tubul digestiv. Ficatul modifica structura
chi mica a 1ll1l11Ora dintre acestea, erescandu-le gradlll de
utilizare, iar alte tesuturi ale organislllului - adipocitcle,
l11ucoasa gastrointestinala, riniehii ~i glandcle endocrine -
contribuie la Illodificarea subslantelor absorbite sal! Ie
stoehcaza pana cand devin necesare.

Sistcmul musculo-scheletic. Uneori se pune 1'l1trc-


barea: "Cum sc integreaza sistcmul musculo-scheletic 111
functiile homcostatice ale organismlllui"? Rasputlsul este
evident ~i simplu: In cazul in care mu~chii nu ar exista.
organismul nu s-ar putea deplasa in loeul potrivit la
• momcntul potrivit spre a obtine alimentele neeesare pcmnI
a se hra-oi. Sistcmulmusculo-schelctie asigura ~i efectuarea
Figura 1-2
mi~carilor neeesarc pentro protectia Impotriva condiriilor
Difuziunea lichidului ~i a constituentilor dizolvali prin pere~jj potrivnice, mi~ca.ri in Jipsa c[lrora intregul organism,
capilarelor ~i spatiile interstitiale, impreuna ell mecanismele sale homeostatice, ar putea fi
distros instantaneu.

Epurarea produ~ilor finali de metabolism


sangvina. eu excep!ia moleeulelor mari ale proteinelor
plasmatice. in consecinta, cantitati mari de lichid ~i Eliminarea dioxidului de carbon la nivel pul-
constituen\i dizolva!i dt/i,zeazci bidirectional Intre sange ~i monnr. Sil1111ltan cu captarea oxigenului la nivel pul-
spatiile tisulare, dupa cum este indicat de sage!i. Acest monaI', diox;dlll de carbon este eliminat din sange 1'n
praces de difuziune cste detenninat de mi~carea mole- alveolele pulmonare; deplasarea aerului la nivel pulmonar
culclor, auh din plasma cat ~i din lichidul interstitial. odata cu respiratia transporta dioxidul de carbon in atlnos-
Aceasta inseamna di. lichidul ~i moleculele dizolvate se fera. Dintre lOti produ~ii finali ai metabolismului eelular,
afla In continua mi:;;care, deplasandu-se 1'n toate directiile dioxidul de carbon este eel mai abundent.
In plasma ~i In fluidul din spaliile intercelulare, precum :;;i
prin porii capilari. Plltine celule sunt localizate la mai mult Rinichii. La nivel rena! suntelil11inate din plasma l11ajori-
de 50 microni fa!a de perctele capiJar, fapt ce asigura un tatea celorlalte substante (in afara dioxidului de carbon)
timp de difuziune de ditcva secunde pentru aproape orice care nu sunt nccesare celulclor. Aceste substante includ
substanta din eapilar spre peretele celular. Astfel, Iichidul diferili produ~i finali ai metabolismului eelular, prccum
extraeelular din Intreg organisillul - atat cel din plasma cat ureea :;;i acidul uric; de asemenea, sunt climinati ionii ~i
~i eel din lichidul interstitial - cste in perl11anenta 3l11este- apa in exces care proven din alimentatie ~i care s-au aCll-
cat, fiind astfcl l11enlinuta omogcnitatea aproape cOl11pleta. mulat In lichidul extracelular.
a lichidului extraeelular la nivelul intregului corp. Rinichii I~i indeplinesc functia prin filtrarea
initiala a un or mari cantita~i de plasma la nivel glomeru-
Originea elementelor nutritive din lichidul lar. iar ulterior prin reabsorb!ia in sange a substantelor
extracclular necesare organismului, cum sunt glucoza, aminoacizii ~i
cantitatile adecvate de apa ~i ioni. Majoritatea celorlalte
Sistemul respirator. Figura I-I rei eva faprul ea de substan!e care nu sunt neeesare organismului, in special
fiecare data c,ind sfmgele circula prin organism, el cireula prodll~ii finali de metabolism (precul11 ureea) prezinta.
de asemenea ~i prin plalllani. Sangele sc incarca cu oxigen reabsorbtie minima, fiind eliminati In urina prin tubulii
la nivel alveolar, obtinand astfcl acest clemen( atat de renali.
necesar cclulelor. Membrana care separa alveolele ~i
IUlllenul capilarelor pulmonare, membrana ah·eolarii. are Reglarea functiilor organismului
o grosime de numai 0,4-2 microni, iar oxigenul difuzeaza
1n sanbe prin porii accstei membrane datorita agitatiei Sistcmul nervos. Sistemul nerVQS este alcatuit din trei
moleculare, in acela:;;i mod 10 care apa ~i ionii difuzeaza eomponente principale: calea senzorialo aferenta, sisfemlll
prin peretele capilarelor tisulare. nervos central (sau componcnta intcgrativa) ~i calea
motorie ejerel1lo. Receptorii senzor~li deteeteaza starea
Tractul gastrointestinal. 0 mare parte a sangelui organismului sau starea mediului il1conjuraror. De
pompat de inima se lndreapta :;;i spre peretii tractului gas- exemp!u, receptorii cutana!i infomlCaZa persoana de
trointestinaL La accst nivcl diferite clemente nutritive fiecare data cand un obieet atinge tegumcntul in orice
dizolvate, de origine alimentara, precum carbohidrar;;, punct. Ochii sunt organe senzoriale care fumizcaza 0
ociz;; gra>·i -$; uminoacizii, sunt absorbite in lichidul imagine vizuala a zonei ineonjuratoare. Ureehilc sunt de
extracelular sangvin. asemenea organe senzoriale. Sistcmul nervos central cste
alcatuit din creier ~i maduva spinarii. Creierul poate sroca
6 Partea 1 Illfroducere i11 [i=iologie: cell/fa !if fi~jo!ogie generalii

infonnarie. genereaza gandirea, este SUfsa aspiratiilor ~i Exemple de mecanisme de control


determina reacliile organismuiui la senzatiilc sosite din
periferie. Ulterior, prill calea eferenta. motori~ a sistemului Reglarea concentratiilor oxigenului ~i dioxidului
nervos sunt transmise scmnalele corespunzatoare pentru de carbon in lichidul extracelular. Datorita faptului
indeplinirea dorintelor individuaJc. ca oxigenul reprezinta una dintre substantele principale
a mare parte a sistemului nervos este denumita necesare derularii reactiilor chimicc intracelulare, un
sistemul tlutonom. Acesta opereaza la nivel subcon~lient ~i element pozitiv este faptul ea organismul are un mecanism
controlcaza numeroase functii ale organelor interne. inclu- special de control pentru a mcnline constanta 0 eoncen-
siv niveJul acrivitatii cardiace, mi~carile peristaltice gastro- tralie bine stabiliHi a oxigenului in Iichidul extracelular.
inteslinale ~j secretia Inultora dintre glandele organisl11ului. Acest mecanisrn se bazeaza in primul rand pe caractcristi-
cile chimice ale hemog/obinei, eOlltinuta 'in toate
Sistemul hormonal de reglare. in organism exista opt eritrocitele. Hemoglobina se combina eu oxigenul cand
g/ande endocrine principale care secreta substante chimice sangele traverseaza pH'llnanii. Apoi, pe masma ce sangele
den limite hormoni. Honnonii sunt transporta~i prin lichidlll parcurge capilarclc tisulare, hemoglobina, datorita
extracelular spre loate zonele corpului pentru a regia afinitatii crescute penrru oxigen, nu elibereaza acest
funqionarea celulara. De exemplu, honnonul tiroidian element In Iichidul tisular daea la nivelul respectiv con-
crc~te rata majorilatii reac1iilcr chimice in toate cellilele, eentratia oxigcnului este prea mare. insa in cazul 'in care
contribuind astfel 1a stabilirea ritmului activitatii organis- concentratia oxigenllilli in lichidul tisular este prea mica,
mului. Insulina comroleaza mctabolismul glucozei; hor- atunci este eliberat suficicnt oxigen pentm a restab iii
monii corticosuprarenalieni controleaza nivelul sodiului ~i nivelul adecvat. Astfel, reglarea concentratiei tisulare a
potasiullli, preCliITI ~i metabolislTIlIl proteinelor, iar hor- oxigenului se bazeaza 'in special pe caracteristicile chimice
monul paratiroidian controleaza ca1ciul ~i fosfatul de la ale hemoglobinci. Aceasta reglare estc den1l111ita jimc{ia
nivel osos. Astfel, hormonii reprezintfl un sistem de reglm'e tampon pentrll oxigen a hemog/obinei.
care aqioneaza compl::mentar cu sistemul nervos. Sis- Concentratia dioxidului de carbon in lichidul
temul nervos regleaza in special activiU'qilc musculara ~i extrace1ular este reglata 'intr-o maniera mult diferita.
secrctorie ale organismului, in timp ce sistcmul hormonal Dioxidul de carbon reprezinta un produs final major al
regleaza in principal funetiile metabolice. reactiilor oxidative intracclularc. Dadllntreaga cantitate de
dioxid de carbon generata in celule ar continua sa se acu-
muleze in lichidele tisulare, atunci actiunea lui de masa ar
Reproduccrca bloca toate reactiile generatoare de energie din cel1l1e. Din
fericire, cre~terea concentratiei sangvine a dioxiduilli de
Uneori reproducerea IlU este considerata 0 funclie homeo- carbon peste valoarea n0l111ala stimu/eazii centru/ respira-
statica. TOtll~i, aceasta ajuta la menrinerea homeoslaziei tor, fapt ce face ca persoana sa respire rapid ~i profund.
prin generarea de fiinte noi care Ie inlocuiese pc cele care Acest fapt cre~te eliminarea prin expiratic a dioxidului de
mor. Tinand cont de acest pUllet de vedere, se poate argu- carbon ~i astfel indeparteaza cantitatea in exces din sange
menta faptul ca tennenul homeosta:ie este utilizat penni- ~i lichidele tisulare. Procesul continua pana eand concen-
siv, insa ilustreaza ideea ea In final practie toate structurile tratia dioxidu1ui de carbon revine la normal.
organismului sunt organizate intr-o maniera prin care se
mentine automatismu1 ~i eominuitatea vietii. Reglarea presiunii arteriale. La reglarea preslUnli
arteria Ie contribuie mai muIte sisteme. Unul dintre acestea,
sistemu/ baroreceptOJ; reprezinta un cxemplu simplu ~i
exeelent de mecanism de control eu aetiune rapida. La
Controlul sistemelor organismului nivelul peretilor arteriali ai bifurcatiei carotidiene, precum
~i la nivelul arcului aortei toracice, sunt localizati numero~i
Organismul uman are mii de sisteme de control. Cele mai receptori, denumiti baroreceplori, stimula~i de intinderea
eomplexe sunt sistemele de control genetic, care peretelui arterial. Cand presiunea arteriala cre~te prea mult,
aqioneaza In toate celulele pentru a controla atar activi- baroreceptorii transmit rafale de impulsuri nervoase spre
tatea intracelulara dit ~i activitatea cxtracelulara. Acest trunchilll cerebral. La acest nivel impulsurile inhiba
subiect este discutat In Capitolul 3. centru/ vasomotor, fapt ce detennina reducerea numarului
umeroase alte sisteme de control ac\ioneaza /a de stimuli transmi~i de la acest nivel prin intennediul sis-
nive/ul oiganelor pentru a controla funqiile parrilor com- temului nervos simpatic spre inima ~i vitsclc sangvine.
ponente aJe aceSlora; altele opereaza la nivellli Intregului Sdiderea frccvenlei descarcarii acestor stimuli dctermina
organism pentru a contra/a re/a!ii1e dintre orgcme. De reducerea activitatii de pompa a inimii, preeum ~i dilatatia
cxcmplu, sistemul respirator, funqionand In asociere Cll vasclor sangvine periferice, fapt cc permite cre~terea
sistcmul nervos, regleaza concentratia dioxidului de f1l1xului sangvin vascular. Ambelc efccte restabilesc
carbon din lichidul extracelular. Ficanil ~i pancreasul valoarea normala a presiunii arteria Ie.
regleaza concentratia glucozei din Iichidul extracelular, iar Tn mod contrar, scaderea presiunii arteriale sub
rinichii regleaza concentratiile hidrogenllllli, sodiului, nivelul normal relaxcazfl receptorii de intindere, fapt ce
potasiului, fosfatului ~i a altor ioni din lichidul extracclular. permite celltrlllui vasomotor sa devina mai activ decat in
mod n0111131, determinand vasoconstrictie ~i cre~terea
activitatii de pompa a inimii, elemcnte ce condue 1a
Capitolul I Orgoni=oreo jimcriollolci 0 OIg0l1iSIIlUlui lImal1 ~'i contra/If/ homeOSlo:iei 7

cre~terea prcsiunii arteria Ie spre valoarea 110nnala. menlionate mai sus sunt numai cateva dintre miilc de
mecanisme existente in organism. iar toate acestea au
Limite normale ~i caracteristici fizice ale unor anumite earacteristiei comune. Aeeste caraeteristici sunt
constituenti importanti ai lichiduJui extracelular. explicate in acest subcapitol.
Tabcllll I-I prezinta cei mai impartanti eonstinlenli ai
lichidului cxtracelular ~i caracteristicilc lor fizice. alaturi ~'[ajoritatea
sistemelor de control actioneaZ3
de valorilc normale, intervalele nonnale ~i limitele intre prin mecanismul de feedback negati\'
care variatiile IlU conduc la deces. Se observa cat de ingust
este inrervalul nannal pentm ficcarc parametm. Valorile Majoritatea sistemelor de control din organism aClioneaza
sit4ate in afara acestui interval sunt de obicei detenllinate prin mecollismu! defeedback l1egath~ care poate fi eel mai
de a slare de boala. bine explicat revazand unele dintre sistemele homeostatiee
Cele mai imponante sunt Iimitele dincolo de care de control mentionatc anterior. In proeesul de reglare a
variatiilc pot conduce la deces. De exemplu. 0 cre~tere a concentratiei CO:!_ 0 concentratie ridicata a acestuia in
tCl11peraturii corpului de numai 7 grade Celsius rala de lichidul extracelular determina cre~terea ventila!ici plll-
normal poate conduce la un cere vicios in care cre~terea monare. Aceasta. la randul ei, detemlina scaderea coneen-
metabolisl11ului cclular distruge celulele. Se observa de traliei CO] la nivelul liehidului extracclular deoarece la
ascl11enca $i intervalul in gust pentm echilibrul acido-bazie nivel pulmonar CO 2 este eliminat eu 0 rata mai mare. ClI
al organismului, valoarea normala fiind de 7,4 iar valorile altc cuvinte, concentratia ridicatii de CO:! initiaza eveni-
letale sitllandu-se cu numai 0,5 unitii!i de-o parte $i de alta mente care reduc concentTatia spre nivelul nonnal, iar
a acesteia. Un alt parametru important cstc eoncentratia aceasta varia!ie a concemratiei este negativa in compara-
ionilor de potasiu, deoarcee cand aeeasta seade la mai putin tie cu stimulul initial. In mod contrar, dind concentra!ia
de 0 treime fata de normal, se poate instala paralizia CO:! seade prea mult, aceaSla va cre~te spre nivelul nonnal
datoritf\ ineapaeitatii nervi lor de a transmite impulsurile prin mecanism de feedback. Si Tn acest caz raspunsul este
nervoasc. Dimpotriva. cand concentratia ionitor de potasiu negativ fala de stimulul initiator.
cre~te de doua ori sau mai l11ult fata de nOl1nal, functia mio- Tn cadrul mccanisl11clor de reglat·e a presiunii
cardului poate fi puternic deprimata. De asell1cnca, atunci arteriale, presiunea crescuta declan~eaza 0 serie de reactii
dind concentra~ia ionilor de calciu seade la mai put in de care detcnnina scaderea presiunii, iar presiunea redusa
jUll1f\tate fata de normal, persoana afectata poate prezenta deelan~eaza 0 serie de reactii care determlna cre~terea pre-
contraetii ll1useulare de lip tetanic la nivelul intregului corp siunii. In ambele situatii, efectelc finale sunt negative
datorita generarii spontane de impulsuri nervoase in exees relativ la stimulul initial.
la nivelLiI nervilor periferici. Cand concentratia glueozei In general. daca un anumit factor devine excesiv
scade la mai pUlin de jumatate fata de n0011aL se instaleaza sau deficitar. un sistcm de control initiaza un mecal1ism de
iritabilitatea psihica extrema ~i uneori chiar convlllsii. feedback negativ, care consta intr-o seric de modificari ce
Aeeste exemple sunt menitc a ofcri posibilitatea au ca scop revenirea faetorului spre 0 anumita valoare
de a aprecia imponanta extrema ~i nceesitatea numamlui medic. fiind astfel mentinula. homeostazia.
mare de sistcmc de control care mentin corpul in stare
normalri de functionarc ~i implicit starea de sana.talc; in "Eficacitatea" unui sistcm de control. Nivelul efi-
lipsa oriearuia dintrc aecste mecanisme de control se pot cacitatii unui sistem de control in a mentine constante
produce dcrcglari grave ale organismului. putandu-se anumite conditii este detenninat de "eficacitatea"
ajunge pana la deccs. meeanismului de feedback negativ. De exemplu, sc pre-
supune en. un volum mare de sange este transfuzat unei per-
Caracteristici ale sistemelor de control soane al carei sistem de control al presiunii prin
baroreceptori nu functioneaza, iar presiunea arteriala cre~te
Exemplele de mecanisme homeostatice de control de la nivelul normal de 100 mmHg la 175 mmHg. Apoi,

Tabelul 1-1

Constituenfi importanti ~i caracteristici fizice ale lichidului extracelular

ValoarC' normalii Limitc normak Umita non-letaHi Unitate


pc term en scurt

O:..:igcn 40 35-t5 10 1000 mm Hg


Diuxid de carbon 40 35-45 5 80 mm Hg
loni de sndiu 142 138-1~6 115-175 mmolfL
loni dc pOlasiu 4.2 3.8-5.0 1.5 9.0 mmol/L
loni de calciu 1.2 1.0 1.4 0.5-2.0 1ll1llol/L
toni de clor 108 103-112 70-130 mmol/L
toni bicnrbollat 28 24-32 8 45 mmol/L
Gll1coz.u 85 75-95 20-1500 mgidl
TCl11pcrHtlint corporal5 98.4 (37.0) 98 98.8 (37.0) 65-110 (18.3-43,3) OF (0C)
Echilibrll uddo-bazic 7.4 7,3 7,5 6,9-8.0 pH
8 Parte a I Imroducere in fl=iologie: cell/fa $i fi=iologie genera/a

se preslipunc eft acela~i volum sangvin cstc transfuzat


aceleia~i pcrsoanc cand sistemul baroreceptor estc
functional, iar de data aceasta presiunea cre~te Ilumai ell
25 mmHg. Astfel, sistcJ11ul de control prill feedback a
produs 0 "corectic" de -50 mmHg, adica difcrenta intre 125
~
u
5

###
.'"7
•.'Revenire la
.-
~Z'
Sangerare • normal
.'•
4
ITImHg ~i 175 mmHg. Cre$terea presiunii ell 25 mmHg este -ec ~

.., .'.'...
~.-
1 Iitru #
denumita "emare", ceea ce Illseamna ca sistcmul de control
IlU este 100% cficicl1l in prevenirea variatiei. Eficacitatea .-u~
0.0.
E
~

~ 3 /.
sistemului poate fi calculata utilizand formula unnatoare: is :;:.
" o.~
~ E 2
/ Sangerare 2 Iitri
Eficacitatea = Coreqie / Eroare 20
~o.

Astfel, in cazul exemplului sistemului baroreceptor,


~E
~.-

corectia estc de -50 mmHg iar eroarea csle de +25 mmHg. ,~


iii
=-
Astfel, cficacitatea sistemului baroreceptor pentru
controlul presiunii arterialc in cazul persoanei respective 0
este -50 impaqit la +25, adica -2. Aceasta inseamna ca 0 2 3
dereglare care conduce la cre~terea sau scaderea presiunii Ore
arteriale detennina 0 varia!ie egala cu numai 0 treime din
variatia care s-ar produce in cazul in care sistemul de
Figura 1-3
control nu ar fi prezent.
Eficacitatea altor sisteme fiziologice de control Refacerea eapacitatii de pompa a cordului datorita actiunii
este mult mai mare decat cea a sistemlilui baroreceptor. De mecanismelor de feedback negativ, dupa Tndepartarea unui
cxcmplll, eficacitatea sistemului de control al temperaturii litru de sange din circulatie. Cand sunt Tndepartati 2 litri, se
produce decesul datorita actiunii mecanismelor de feedback
corporale cand 0 persoana cste expusa la 0 clima moderat pozitiv.
rece este de aproximativ -33. Astfel, se poate observa
faptul ca sistemlll de control al temperaturii este Illult mai
eficient dedit sistemul baroreceptor de control al presiunii nu se f0n11eaza. De exemplu, in cazul in care persoana din
arterialc. exemplul anterior ar picrde numai un Iitru de sange in loc
de 2 litri, H;ecanismele norma1e pentru controlul debitului
Mecanismul de feedback pozitiv poate initia cardiac ~i al presiuni arteria Ie, care aCJioneaza prin feed-
uneori un cere vicios ~i poate conduce la deces back negativ, ar contrabalansa Illecanismul de feedback
pozitiv ~i persoana ~i-ar reveni. dupa cum este indicat de
S-ar putea pune intrebarea "De ce practic teate sistemele curba punctata din Figura 1-3.
de control ale organismului opereaza prin feedback negativ
~i nu prin feedback pozitiv?". Daca este analizata natura Uneori, mecanismul de feedback pozitiv poate fi
mccanismului de feedback pozitiv, se observa imediat uti!. in anumite situatii organismul folose~te mecanismul
faptul Cll acesta nu conduce la stabilitate ci din contra, la de feedback pozitiv in avantajul sau. Coagularea este un
instabilitate ~i adescori la deces. exemplu in acest sens. Cand un vas sangvin sc rupe ~i este
in Figura 1-3 estc prezentat un excmplu In care initiata fonnarea unui cheag, mai multe enzime denumite
momtea poatc surveni datorita mecanismului de feedback factor; de coagulare sunt activate in interiorul chcagului.
pozitiv. Aceasta figura ilustreaza eficacitatea de pompa a Unele dintre aceste enzime aetioneaza aSlIpra altor enzimc
inimii, evidentiind fapr-ul ca inima unlli om sanatos pom- inactive care se afla in s{lllgele din imediata apropiere,
peaza aproximativ 5 lirri de sangc pc minut. in cazul in amplifidind astfel coagularea. Acest proces continua pana
care persoana pierde brusc 2 litri de sange, cantitatea de la obliterarea complcta a rupturii vasului ~i incetarea
sange din organism scade la un nivel atat de redus inca,t nu sangerarii. Uneori, acest mecanism poate scapa de sub
mai ex ista suficient sange pentm ca inima sa pOlllpeze efi- control ~i poate conduce la formarea de chcaguri nedorite.
cient. Consecinta este scaderea presiunii arteriale, cu De fapt, acesta este elemenrul cauzal care initiaza majori-
diminuarea consecutiva a fluxului sangvin spre nllocard tatea infarctelor miocardice acute, acestea fiind detenni-
prin vasefe coronare. Acest efect are ca rezultat slabirea natc de un cheag care incepe sa se fonneze pc suprafata
inimii, unnata de reducerea funqiei de pompa ~i consecu- interna a placii de ateroscleroza localizaUi intr-o artera
tiv a fluxului sangvin coronarian, iar inima va fi ~i mai coronara ~i care se dezvolta pana 1a obstTuarea completa a
slabita; ciclul sc repeta pana cand se produce decesul. Se aJtcrei.
observa di fiecare ciclu de feedback are ca rezultat slabirea Na~terea este un alt exemplu in care mecanisll1ul
progresiva a inimii. Cu alte cuvinte, slimulul initiator de feedback pozitiv arc llll ro·1 important. C{lIld contractiile
produce un efect similar lui Insu~i, insa de amplitudine mai uterine devin suficient de puternice indit caplli copilului
mare, aceasta fiind esenta mecaniSl11ului de feedback incepe sa exercite presiune la nivelul cervixului, dilatarea
poziliv. acestllia din urma trimile scmnale prin mu~chillilitcrin spre
MecaniSl1lul de feedback pozitiv estc denumit corpul uterului ~i determina intensificarea contracriilor.
mai frecvent "cerc vicios", insa un nivel redus de feedback Astfel, contractiile uterine dilata cervixul, iar dilatarca ccr-
pozitiv poate II combatut de mecanisl11elc de control care vicala stimuleaza producerea unoI' cOIllTaqii uterine mai
actioneaza prin feedback negativ, astfel incat cercul vicios putcl11ice. Cand procesul devine suficient de putemic. se
Capitolul 1 Organizarea!um:!ionalii a organismului umoll Si c011lrolul homeosta::;ei 9
produce declan~caza na~terea. In cazul in care nu estc sufi- Rezumat - automatismul organismului
cient de puternic, contractiile de obicei dispar, dupa care
urmeaza lin interval de diteva zilc illainte ca accstea sa se Scopul accstui capitol a fost de a clarifica in priI11111 rand
declan~eze din nOli. organizarea de ansamblu a organismului ~i in al doilea rand
Un alt rol important al mecanismului de feedback modalitatile pfln care diferite pani ale corpului
pozitiv este in generarea impulsurilor nervoase. Astfel, functioneaza in annonie. Pentm a recapitula, organismul
stimularea membranei unci fibre nervoase induce patrun- rcprezinta de fapt interaCfilinea complexii a lInlli 1111mii,.
derea ionilor de sodiu in interiorul fibrei prin canalele aproxima/iv de 100 /rilioal1e celule organizate sub fonna
membranare de sodiu. Acest eveniment conduce la modi- a diferite strucruri function ale, uncle dintre accstea fiind
fica rea poten~ialului de membrana, ce are ca ~i consecinta denumite organe. Fiecare structllra func!ionala i~i aduce
d 'schiderea ullui numar Illai mare de canale de sodiu, contributia la meminerca homeostaziei lichidului
unnata de amplificarca modificarilor potenlialului de eXfracel~lar, acesta fiin'd denumit mediul ;nTenl. Atat timp
membrana ~i ulterior de deschiderea llnui numar mai mare cat in acest mediu intern sunt mcn!inute condilii normale,
de canale, ~i a~a mai departe. Astfel, a mica scurgcre a celulele organisl1lului continua sa ramana via bile ~i sa
sodiului in celula se transfonna intr-o explozie de ioni de fll11qioneze corespunzator. Fiecare celula beneficiaza de
sodill ce pJHrund in interiorul fibrei nervoase, fapt ce homeostazie ~i la randul ei contribllie la menlinerea aces-
creeaza potentialul de aqilllle in fibra nervoasa. Acest teia. Aceasta interaqiune reciproca asigura aUlOmatismul
potential de aqiune produce un curent electric care este pennanent al organismului pana In momentulln care unul
transmis atat la cxteriorul cat ~i la interiorul fibrei ncr- sau mai multe sisteme functionale i~i pierd capacitatea de
voase, initiind potentiale de acriune aditionale. Proccsul se a-~i mai indeplini functia d~ me11linere a homeostaziei. in
rcpeta pana cand impulsul nervos ajunge la extremitatea aceasta situatie apar disfunctii la nivelul tutllror celulelor
fibrei. organislTIlIlui. Disfunctiile extreme conduc la deces; dis-
In fiecare caz in care mecanismul de feedback fUl1qiile moderate conduc la apariria starii de boala.
pozitiv este util, accsta face parte dintr-un proces mai
amplu de feedback negativ. De exemplu, In cazul coagu-
larii sangvine, procesul de feedback pozitiv caracteristic
coagllIarii face parte dintr-un proces de feedback Anegativ
pentrll mentinerea volumului sangvin normal. In mod Referinte
similar, mecanislTIul de feedback pozitiv care detennina
transmiterea semnalelor nervoase pennite participarea Adolph EF: Physiological adaptalions: hypertrophies and supcr-
fibrelor nervi lor la miile de procese de feedback negativ functions. Am Sci 60:608, 1972.
declan~ate de sistemele nervoasc de comrol. Bernard C: Lectures on the Phenomena of Life Common to
Animals and Plants. Springfield. It: Charles C Thomas, 1974.
Cabanac M: Regulation and the ponderostat. Int JObes Relat
Tipuri mai complexe de mecanisme de control - Metab Disord 25(Suppl 5):S7, 2001.
controlul adaptativ Cannon WB: The Wisdom of the Body. New York: WW
N0110n, 1932.
in capitolele urmatoare, dind se va studia sistemulncrvos, Conn PM, Goodman HM: Handbook of Physiology: Cellular
se va vedea faptlll ca acesta dispune de numeroase Endocrinology. Bethesda: American Physiological Society.
mecanisme de control interconectate. Uncle dinrre ele sunt 1997.
simple sisteme de feedback asemanatoare cu cele discutate Cscrc ME, Doylc JC: Reverse engineering of biological com-
anterior. Multe insa nu sunt. De exemplu, anumite mi~cari plexity. Science 295:1664, 2002.
ale corpului se produc atat de rapid incat nu exista sufi- Danzler WH (cd): Handbook of Physiology, Sec 13: Compara-
cient limp pentru ajungerea impulsurilor nervoase de la tive Physiology. Bethesda: American Physiological Society,
periferie la nivelul creierului ~i Inapoi la periferie pentm a 1997.
controla mi~carea. Dc aceea, creierul utilizeaza un prin- Dickinson MH, Farley CT, Full RJ. et al: How animals move:
cipiu denumit reglare anticipatorie (control jeed:fqnvard) an integrative view. Science 288: I00, 2000.
pentru a produce contractiile rnusculare necesare. In acest Garland T Jr, Carter PA: Evolutionary physiology. Annu Rev
caz, impulsllri nervoase senzoriale de la parfile mobile Physiol 56:579, 1994.
informeaza creierul daca mi~carea este efectuata corect. In Gelehrter TO, Collins FS: Principles of Medical Genetics. Bal-
caz tontrar, creierul ajusteaza impulsurile controlIllui timore: Williams & Wilkins, 1995.
anticipator pe care Ie trimite la nivelul maselor musculare Guyton AC: Arterial Pressure and Hypertension. Philadelphia:
data unnaloare cand mi~carea respectiva este necesara. \VB Saunders, 1980.
Apoi, daca este necesara 0 corectie adirionala, aceasta se Guyton AC. Jones CE, Coleman TG: Cardiac Output and lis
va realiza din nou pentru mi~carile ulterioare. Fenomenul Regulation. Philadelphia: WB Saunders, 1973.
este numit control adaptativ. intr-un fel, comrolul adapta- Guyton AC, Taylor AE, Granger HJ: Dynamics and
tiv reprezillta un feedback negativ intarziat. Control of the Body Fluids. Philadelphia: WB Saunders, 1975.
Astfel, sc poate Inlelege cat de complexe sunt sis- Hoffman JF, Jamieson JD: Handbook of Physiology: Cell Phys·
tcmele de control prill feedback ale organisl11ului. Viata iology. Bethesda: American Physiological Society, 1997.
unui individ depindc de toate aceste sistemc. DatoriUi Krahe R, Gabbiani F: Burst ftring in sensory systems. Nat Rev
acestui [apt, a mare parte a acestui text este dedicata dis- NeuTOsci 5: 13,2004.
cutarii acestor mecanisme care sustin viata. Lewin B: Genes VII. New York: Oxford University Press,
10 Partea I I",roell/cere in /i::iologie: celli/a $; fi::iologie genera/ij

2000. 199-1.
Masoro EJ (cd): Handbook of Physiology. Sec 11: Aging. Smith H\V: From Fish to Philosopher. New York: Doubleday.
Bethesda: American Physiological Socicly. 1995. 1961.
Milham HT: The Application of Control Theory to Thomson RC Biomaterials Regulating Cell Function and
Physiological Systems. Philadelphia: \:VB Saunders, Tissue Development Warrendale. PA: Materials Research
]966. Society. 1998.
Orgel LE: The origin of life on the earlh. Sci Am 271 :76, Tjian R: Molecular machines that control genes. Sci Am
272:54, 1995.

,
C A PIT 0 L u L 2

Celula ~i functiile
, acesteia

Fiecare dintre cele 100 trilioane celule care alcanliesc


fiin~a umana este 0 stmctura vie ce poate supravietui
• luni sau chiar ani de zile, ell condilia co in Iichidal
111col1)lIrOl0,. s6 fie disponibile elementele nutritive
ae/eel/me. Pentru a intelege filllclionarea organelor ~i a
celorlalte structuri ale organisll1ului, este esentiala
cunoa~rerea modului de organizare elementara a celulei
precum ~i funqiile pary:ilor sale componente.

Organizarea celulei
Figura 2-1 prczinta structura unci celule lipice, observata la microscopul optic. Celc
doua componente principale ale celulei Slint nucleul ~i citoplasma. Nucleul estc
separat de citoplasmfl printr-o mel1lbranci nuclearii, iar citoplasma cste separata de
lichidele inconjuriitoare printr-o membrana celulara, denumita ~i membrana
plasmatica.
Diferitele substante din care este aleatuita celula sunt denumite unitar
protoplasmii. Protoplasma este compusa in principal din cinci substante elementare:
apa, electroliti, proteine. lipide ~i carbohidrati.

Apa. Principalul mediu lichid al celulei este apa, prezenta in majoritatea celulelor, eu
excemia adipocitelor, in propot1ie de 70-85%. Multe substante chimice celulare sunt
dizolvate in apa. Altele sunt prczeme sub fonna de particule solide aflate in stare de
suspensie in apa. Reaqiile chimice se desta~oara printre substantele chimice dizol-
vate sau pe suprafata particulelor aflat~ in suspensie sau a membranelor.

lonii. Cei mai importaoti ioni celulari SUllt potasiul, magneziul, fosfalul, sulfatul,
bicarbonatul, precllm ~i cantitati mai mici de sodhi, clor ~i colcill. Ace~tia sunt dis-
cutari in detaliu in Capito]ul 4, unde sunt tJ'atate re]arii1e reciproce dintre lichidul
intracelular ~i cel extracelular.
Ionii sunt substante chimice anorganice necesare derularii reactiilor celularc
De asemenea, ionii sunt necesari penlru funqionarea unora dintre mecanismele
celulare de control. Spre exemplu, ionii care aClioneaza la nivelul membranei celulare
au rol in transl1literea impulsurilor electrochimice la nivelul fibrelor nervoase ~i
musculare.

Proteinele. Cu exceplia apei, cele mai abundente substante prezente in majoritatea


celulelor sunt proteinelc, care reprezinta in mod nonnal 10-20% din masa celulara.
Ele suitt subimpaI1ite in doua tipuri: proleine structurale ~i proteine fimcfionale.
Proreinele structurale sunt prezente in celula in special sub fonna de
filamente lungi, care reprezinta polimcri alcatuiti din numeroase molecule proteice
individuale. Unul dintre rolurile imponante ale acestor filamente intracelulare este de
a da na~tere 1I1icrotllbulilor care alcatuiesc rrcitoscheletul" unor organite celulare
preCU1l1 cilii $i axonii neuronilor, fusul de diviziune al celulelor aflate in mitoza,
precum ~j de a forma 0 retea complexu de filamente tubulare care servcsc ca clemente
de sus~illere a partilor componente ale citoplasmei $i Iluclcoplasmei in comparti-
mentcle lor corespunzatoare. Extracelular, proteincle fibrilare sunt intalnite in special
sub fOlma fibre lor de colagen $i elastina din tesutul conjunctiv; de asemenea, se gasese
$i 1a nivelul pere!ilor vasela:', in tendoane, ligamente etc.

11
12 Partea I 111lroducere ill fi::.iologie: cell/fa ~i fl::.iologie genera/a

insolubil de glucoza care poate fi dcpolil11crizat ~i ulilizat


rapid penlru a furniza necesarul energetic al cclulci.
Membrana--
celular~
Structura fizica a celulei
- - Citoplasma
Nucleol------- Celliia nu rcprezinta numai un compartimcnt lichidian ce
- - - - - Nucleoplasma
contine enzime ~i alte sllbstan!e chimice; contine de
Membrana - - - - - - - ----Nucleu asemenea strucUiri cu organizarc sllperioara denumite
nuc~~ara organire illtracelulare. Prezen!a acestor organite este la fel
de importanta pcntru fllnc!ionarea celulci ca ~i substan~ele
chimice discutate mai sus. Dc cxcmplu, in absenta unuia
dintre organitele celulare. mitocondria, mai mult de 95%
Figura 2-1 din calltitatea de energie obtimua de cclula din substanrele
nutritive ar inceta imediat sa mai fie disponibila. Cele mai
Structura celulei observata la microscopul optic.
importante organite cellliare precum ~i alte structuri ale
celli lei sunt prezcntate in Figura 2-2.

Structurile membranoase ale celulei


Proteinele jimctiona1e sunt un tip campIer diferit
de proteine, aldituitc de obicci dintr-o combinatie de Celc mai multe organite celulare sunt delimitate de mem-
catcva molecule tubulare ~i globulare. Aceste proteine sunl brane alcatuite in special din lipide ~i proteine. Aceste
rcprezentate 111 special de enzimele celulare ~i spre deose- membrane sunt membrana celularct, membrana nucleard,
bire de protcinele fibrilare, sunt adcseori mobile in lichidul membrana reticulului endoplasmic ~i membranele l'I1ilo-
celular. De asemenea, l11ulte dintre ele SlInl aderenlc la condriei, Iizozomdor ~i aparatului Golgi.
l1lcmbrancle intracelulare. Enzimele yin in contact direct Lipidele membranare formeaza 0 bariera care
ell diferite substan!c din lichidul celular, catalizand reactii impiedica deplasarea apei ~i a substan!e!or hidrosolubile
chimicc intracelulare specifice. Spre excmplu, reactiilc dintr-un compartiment celular In altul datorita faptului ca
chimice conseclltiv carora glucoza este scindata in paqile apa nu este liposolubila. Totu~i, exista proteine mem-
eomponente, care sunt ulterior combinate eu oxigenul branare ce traverseaza complcll1lcmbrana, asigurand astfel
pentm a fonna dioxid de carbon ~i apa, fumizeaza simul- cai speciaiizate, adeseori organizate sub fOl1na de pori,
tan energia neeesara pentru fllnqionarca eelulci ~i SUnl pentru transportul prin membrana al unoI' substante spcci-
catalizate de un Ian! de enzime cu stmctura proteica. fice. De asemenea, multe alte proteine membranare sunt
en=ime care catalizeaza. 0 multitudine de reactii chimice
Lipidele. Lipidele sunt reprezentate de mai multe tipuri discutate in capitolul de fala ~i In cele unnatoare.
de substante clasificate in acela~i grup datorita proprieHitii
comune de a fi liposolubile. 0 importanla deosebita au105- Memb~aDa celulara
Jolipidele ~i colesterolul. care constituie imprcuna aproxi-
mativ 2% din masa cclulara totala. Importan!a Membrana celulara (den1l1l1ita. ~i membrana plasmatica),
fosfolipidelor ~i a colestcrolului dcriva din faptlll cil. sunt care delimiteaza celula, reprezinta. 0 stmctura sllbtire, pli-
insolubile in apa, fiind prin unnare utilizate in stmctura abila ~i elastica cu gro~imea de numai 7,5-10 nanometri.
membranei eelulare ~i a membranelor intraeelulare carc Este alcaUlita aproape in intregime din proteine ~i lipide.
separa diferitele compartimente ale celulei. Compozitia aproximativa este 55% proteine, 25% fos~
Pe langa fosfolipide .i colesterol, unele celule folipide, 13% colesterol. 4% aite Iipide.i 3% carbobidra!i.
conlin cantiHili mari de trigliceride, denumite ~i grcisimi
nel/tre. in adipocite, trigliceridele reprezinra pana la 95% Membrana celulara bariera lipidica ce
din masa celulara. Lipidele stocate in aceste celule alcatu- impiedica patrunderea apci. in Figura 2-3 este
iese principalul depozit de cncrgie al organismului, acestea reprezentata stmcUlra membranei eclularc. Structura ele-
putand fi ulterior scindate ~i utilizate pentm obtinerea de mentara a acesteia este reprezentata de bis/rallll lipidic,
cncrgie tand siUlaria 0 cere. ' care consta intr-o pelicula Iipidica dubla, subtire - fiecare
strat are grosimea unei molecule - eLI ~istribu!ie continua
Carbohidratii. Carbohidrarii au funetie strueturala la nivelul Intregii suprafete celulare. In aceasta pelicula
rcdusa in cadrul celulei, aeeasta fiind reprezentata de faptul lipidica sunt incillse proteine globulare mari.
ca sunt componente ale glicoproteinelor, insa, joaca Lin rol Bistratul lipidic elemental' estc alcatuit din fos-
major in nutritia celulara. Majoritatea celulelor llmanc nu folipide. 0 extremitate a fiecarci molecule de fosfolipid
conlin depozite mari de carbohidrati; canritatea medie cste este soillbiia In apa, sall Cll alte cuvinte cste hidrC?filii.
de aproximativ I% din masa eelulara totala, insa cre~te Cealalta extremitate este solubila nUl11ai in lipide, sau eu
pana la 3% III celulele Illuscularc ~i llneori pana la 6% In alte cuvinte este hidr%ba. Componcnta fosfat a f05-
hepatocite. Totu~j, carbohidratii sunt prezenti In perma- folipidllilli este hidrofiIa, iar portiunea reprezentata de
nen\a in lichidul extracelular sub forma de gillcoza, astfel acizii gra~i esle hidrofoba.
incat sunt il11ediat disponibili pentru celllie. De asel11enea, Datorita faplului ctl regiunile hidrofobe ale mole-
o cantitate mica dc' carbohidra!i este in permanenta stocata culelor fosfolipidice stint respinse de apa, dar se atrag
In cclllie sub fonna de glicogen, ce reprezinta un polimcr
Capitolul 2 Cell/la $i JUlIc!iile sale /3

Cromozomi ~i ADN

.. .
Centrioli - - - - - - - - - - - : . : - - - -

Granule _
secretorii - - - - - - - - - - - Aparatul
Goigi

Microtubuli ~

Membrana - - - - - - - - - - - Membrana
nucleara celulara

_ - " - - - - - - - - ; : " - - - - - - - - - - - - Nucteol

- - - - - - - - - Glicogen

-"loL'-';--'-
... ~ .
! - - - - - - - - - - - Ribozomi

.. .:~': _.~- - - - - - - Lizozom

.' ."
.,
.'

Figura 2-2

Reconstructia unei celule


/
Mitocondrie Reticulul
endoplasmic
Reticulul
endoplasmic
. '.
Microfilamente

tipice, cu evidentierea granular neted


organitelor interne din' cito- (agranular)
plasma ~i din nucleu.

reciproc, acestea au tendin~a naturala de a se uni intre ele Proteinele membranei celulare. In Figura 2-3 se
la nivelul paI1ii centrale a membranei, dupa cum este ilus- observa de ascmenea fonnaliuni globulare aflate pc
trat in Figura 2-3. Componentele fosfat hidrofile rcprezinta suprafaia bist"ratu]ui lipidic. Acestea sunt proteine mem-
cele doua suprafe~e ale membranei celulare complete, ~i branare, majoritatea fiind glicoproleine. Exista dOli a tipuri
vin in contact atat eu mediul apos inrracelular (Ia nivelul de proteine membranare: proteine integra/e, care tra-
suprafc~ei interne) dit ~i cu mediul apos extrace/if/ar (Ia verseaza complet mzmbrana, ~i profeine perijerice, ala~ate
nivelul suprafe!ei exteme). nllmai pc una dintre sllprafe!ele membranei, tara a 0
Stranillipidic din zona mijlocie a membranei este traversa complet.
impenlleabil pentru substanrele hidrosolubile preeLlm Multe dintre protcinele integrate de membrana
ionii, glucoza ~i ureea. Reciproc, substan~ele Iiposolubile, aldituiesc struc/uri conG/iculare (pori) prin care rnole-
precum oxigenlll, dioxidul de carbon ~i alcoolul, pot culcle de apa ~i substantele hidrosolubile, in special ionii,
penetr~ eu u~urinra aceasta regiune a membranei. pot difuza intre lichidul extracelular ~i lichidul intracelll-
~ Moleculele de colesterol din eornpozitia mem- lar. Aceste canale proteice au penllcabilitatc selectiva, ceea
branei sunt de asemenea de natura Iipidica datorita nucle- ce permite difuziunea preferentiala a liner substante fara de
ului sterolic ell liposolllbilitate inalta. Dintr-un anume altele.
punct de vedere, se poate afinna ca aceste molecule sunt Alte proteine integrale de membrana aqioneaza
dizolvate in bistratul lipidic membranar. Rolul principal al ca proteine de transport pentrll substantele care altfel nu
acestora este de a regia gradul de penneabilitate (sau ar putea traversa bistratul lipidic. Uneori aceste proteine
impenneabilitate) al bistratului lipidic pentru constinlCn!ii transporta. sllbstan~e incillsiv in sensul opus difuziunii
hidrosolubili ai lichidelor organismului. De ascmenea, nanlrale, fcnomen denumit "transporl activ". Alte proteine
colesterolul controleazrl in mare parte ~i fluiditatca mem- aqioncaza ca eHzime.
branei cellliare. Proteinele integrale de membrana pot servi ~i ca
receplori pentru subsranre chimice hidrosolubile, cum sunt
.--. ,. - ~ ~ -- • - 'Il!r"" _. ~ I. ~ - ...... --- --- ---- _ --.. , - ~ ;- ~

/4 Partca I Inlrodllcere ill fi=i%gie: ce/ll/o -$i fi=i%gie genera/ii

.. _rCarbOhidrat

Fluid
extracelular
~-
t


Bistrat
lipidic /
Proteina
Figura 2-3

periferica Structura membranei ceJuJare,


observandu-se faptul ca este
alcatuita in principal dintr-un
Fluid strat dublu de molecule de fos-
intracelular folipide care este traversat de
numeroase molecule proteice.
Citoplasma La nivelul molecuJelor proteice,
atat pe tala externa cat ~i pe
rata interna a membranei
celulare, sunt de asemenea
ata~ate ~i molecule de carbo-
hidrali. (Redesenat dupa Lodish
' " Proteina integrala HF, Rothman JE: The assembly of
cell membranes. Sci Am 240:48,
1979. Copyright George V. Kevin.)

hormonii peptidici, care nu traverseaza Cll u~urinla mem- un miez proteic cu dimensiuni reduse. Astfel, tntreaga
brana celulara. Interaqiunca receptorilor mcmbranari cu suprafa!a extema a celulei prezinta in majoritatea cazurilor
ligan=i specifici delenllina l110dificari eonformationale ale un inveli:;; libel' bogat tn carbohidrati. dCllumit g/icocahc
receptorului proteic. Aeeslea aetiveaza enzimatic compo- Componenta glucidica a moleculelor mem-
nenta intracelulara a proteinei sau indue interaqiuni intre branare, care se gase~te ata~ata de suprafa!a extema a
receptor ~i protcine citoplasmatice care actioneaza ca celulei, are multiple funclii importante: (l) Multi dintre
mesageri seclll1=i) transmirand astfel semnalul de la nivelul carbohidrari au sarcina clectrica negativa. ceca ce deter-
segmentului extracclular al reccptorului spre intcriorul min:f majoritatea celulelor sa prezinte 0 suprafaFi indireata
eclulei. In acest fel, proteine care travcrseaza integral negativ care respinge alte obiecte cu sarcina negativa. (2)
membrana ccluladi. asigllra 0 modalitate de transmitere a GlicocalixuJ unoI' celule se poate ata~a de glicocalixul alter
infonnatici din medilll tnconjurator sprc interiorul celulei. eelulc) avand astfel 1'01 structural. (3) Multi dintre carbo-
Protcinele perifericc sunt frecvent ata~atc de pro- hidrati actioneaza ea receplori pentru hormoni (de
teinele integra Ie de membrana. Aeestea actioneaza aproape excmplu pentru insulina); dupa legarea hormonilor, COlTI-
tntoldcauna ca enzime sau ea reglatori ai transporhilui plexul format activeaza proteine integra Ie de membrana,
substamelor prin "porii" membranari. care la randul lor activeaza 0 cascada de enzimc intracelu-
lare. (4) Anumite componente glucidice de suprafala par-
Carbohidratii mernbranari "glicocalixul" ticipa la rcaqii imunologice. dupa cum este discutat tn
celular.. arbohidralii membranari sunt aproape invariabil Capitolul 34.
asociali cu proteine sau lipide, alcatuind glicoprOleine sau
glicolipide~ De fapt. cea mai mare parte a protcinelor inte-
grale de membrana sunt glicoproteine) iar aproximativ 0 Citoplasma ~i organitele sale
zecime din lipidelc membranare sunt glicolipidc. Aproape
invariabil. segmcntele "glieo H ale acestor molecule sunt Citoplasma contine partielile ::oi organite celulare, atal ell
proeminente spre exteriorul celulei) fiind expuse 1a exteri- dimensiuni mici cat $i eu dimensiuni mario Componenta
orul suprafelei cclulare. De asemenca, la nivelul supraferei lichidiana a eitoplasmci, la nivelul direia sunt dispcrsate
externe a eelulei se gascse slab ata~ali numero~i al!i particulele, estc denumita citoso/; aeeasta conline In
eompu~i eu structura glucidiea - denumiti proteoglicani - special proteine, electroliti ~i glucoza sub forma dizolvata.
care reprezinta in cea mai mare p311e earbohidrati legari de in citoplasma sllnt raspandite globule de lipide

- - - -- - - - - - - - - -------------- - - - - - ---- ---- -


Capitolul2 Cell/la ~j /lI!1criile sale 15
neutre, granule de glieogen, ribozomi, vczieule seeretorii retieulului endoplasmic sc gasesc llumeroase particule
~i einei organite eclulare eu impol1anta deosebita: rericlfllll granulare mici dellllmile ribo=omi. Zonele unde aeeste par-
endoplasmic, oporatul Golgi, milocondriile. Ii:=o=omii ~i tieule sunt prezente alcatuicsc reliculul endoplasmic rugos.
peroxi:=omii. Ribozomii Sllnt alcatuiri dinrr-lin amestec de ARJ'\! ~i pro-
teine. avand ral in sinteza noilor proteine celulare, dupa
Relieulul endoplasmic cllm va fi diselltat in aeest capitol ~i ulterior in Capitolul
3.
in Figura 2-2 este ilustrata 0 rerea eitoplasmatica de struc-
turi vezicularc ~i tubulare aplatizate; aceasta reprezinta Reticulul endoplasmic neted (agranular). 0 p3l1e a
reliculul endoplasmic. Tubulii ~i veziculele sunt inter- reticulului endoplasmic uu prezinta ribozomi ata~ati.
conectate. Pererii lor sunt alcatuiri din membrane lipidice Aceasta este denumita relicul endoplasmic neled, sau
In strat dublll la nivelul carora se gasese eantitari mari de agranular. Funeria rcticulullii neted COBSta in sinteza hpi-
proteine, fiind aSlfel similari membranei celulare. in deler ~i in derularea altor procese celulare catalizate de
anumite celule - de exemplu, In hepatoeite - suprafara enzime imrareticulare.
totaHi a acestei structuri poate fi de panii la 30-40 de ori
mai mare decat suprafara membranei celulare. Aparatul Goigi
in Figura 2-4 estc prczentata in detaliu imaginea
lI11ui mie segment al retieulului endoplasmic. Spariul din Aparatul Golgi. prezentat in Figura 2-5, estc strans inrudil
intcriorul tubuli lor ~i veziculelor cuprinde matricea eu reticulul endoplasmic. Membranele sale sllnt ascmana-
endoplosmicd, un mediu apos diferit de citosolul aflat Ia toare eelor ale reticuluilli endoplasmic neted. Este localizat
exteriorul retieulului endoplasmic. Eleerromicrografiile in aprapierea unui pol al nucleuilli ~i este de obicci alca-
ilustreaza faptul cil spariul din interiorul retieulului tuit din patru sau mai multe straturi, fiecare strat constand
endoplasmic se atl§. 111 legatura ell spariul dilltre cele doua din mai multe vezicule subriri ~i aplatizare. Acest aparat
bistraturi lipidice care aldituiesc membrana Ilucleara. este bine reprezentat "in eelulele secrelorii, fiind localizat
Substantele sintetizate 111 diferite zone celulare la polol celular la nivelul diruia sunt eliberate substan!ele
pfltrund in reticulul endoplasmic ~i sunt ulterior condllse seeretatc.
spre alte paqi ale celulei. De asemenea, suprafa\a mare a Aparatul Goigi func!ioneaza in asociere eu
reticuluilli ~i numcroasele sistcme enzimatice ata~ate reliculul endoplasmic. Dupa cum este ilustrat in Figura 2-
mcmbranelor sale asigura infrastructura care contribuie la 5, mici "veziculc de transport" (denumite ~i vezicule ale
desfa~urarea unei mari paqi a funcriilor metabolice reticulului endoplasmic) se desprind continull de la nivelul
celulare. reticulului endoplasmic ~i la scurt limp dupa aceea
fuzioneaza ell aparatlll Golgi. in acest fel, substan!ele
Ribolomii ~i reticulul endoplasmic rugos (granu- conrinute in vezicule sunt transportate din reticulul
lar). Pe suprafctele exterioare ale multor zone ale endoplasmic spre aparatul Golgi. La aceSl nivel sunt proce-
sale, ell fonnarea "in final a lizozol11ilor, veziculclor secre-
torii ~i a altor componente citoplasl11atice discutate uherior
in aeest capitol.
~ ....
. .
..".
'

Vezicule Golgi

.:.........
:.~:.
\
-------Aparatul Goigi
000 000
:"~'"::l>o O'ii'("',C<1\.;-------Vezicule RE
/('0/;.. :;~"-'~W:':
....... : .. ". or.

~ticul
oJ • • •

"\:..
·v:' o'"
:.. t
~:
• •

.--..
.. ~~ A.-0;:o,: _
endoplasmic -r-----' Reticul : ~ .., : . Reticulul
granular endoplasmic ': _ : .;...: to endoplasmic
~ \.
agranular

Figura 2-4
Figura 2-5
Structura reticulului endoplasmic. (Modificat dupa DeRobertis
EDP, Saez FA, DeRobertis EMF: Cell Bio109Y, 6th ed. Philadel- Aparatul Goigi tipic :;;i relatia acestuia cu reticulul endoplasmic
phia: WB Saunders, 1975.) (RE) :;;i cu nucleul.
/6 Partea I Introdllcere in fi::iologie: cell/fa $i fi::iologie gellerahi

Lizozomii Granule
secretOrii~
Lizozomii, prezentari in Figura 2-2, sunt organite vezicu-
lare care se fonneaza prin desprinderea de 1a nivclul
aparatului Golgi, raspandindu-se de la acest nivel in cito-
plasma. Lizozomii reprezinta sis/emul digesfiv in/race/u-
lor, care pennite celulei sa digere (I) strllcturi celulare
lezate, (2) partieule alimentare ingerate de eeluHi ,i (3)
materiale nedoritc, precum bacteriile. Lizozomii variaza
considcrabil in functie de tipul celular, iosa de obicci
diametrul lor estc cuprins Illtre 250 ~i 750 nanometri.
FiccaTe lizozom este delimitat de 0 membrana lipidica in
dublu strar ~i contine numeroase granule mici, ell diamctrul
de 5-8 nanometri, acestea fiind agregate proteice la nivelul Figura 2-6
carora se gasesc pana la 40 de el1zime hidrolitice
Granule secretorii (vezicule secretorii) in celulele acinare pan-
(digestive) difcrite. Fiecare enzima hidrolitica poate scinda creatiee.
un campus organic in doua sau mai multe paqi prin com-
binarea hidrogenului dintr-o molecula de apa eu 0 parte a
compusului organic ~i prin eombinarea componcntci Membrana externa
hidroxil a moleculei de apa cu cea1alta parte a eompusului
organic. De exemplu, proteine1e sunt hidrolizate cu for- Membrana interna:"_ _ -<-_
marea de 3minoacizi, glicogenul este hidrolizat cu for-
marea de glucozfl, iar lipidele sunt hidrolizate eu formarea Matrie:::J
de acizi gra~i ~i glicerol.
De obicei, mcmbranele care delimiteaza lizo-
zomii impiedica contactul dintrc cnzimele hidroliticc ~i
tF
celelaltc substante celulare, prevenind astfel actiunea de
digestie a acestora. Tonl~i, in anumite conditii, mcm-

V
branele unora dintrc lizozomi se rup, Cll elibcrarea con-
seclllivi1 a enzimelor digestive. Aceste enzimc scindeaza
ulterior substraturile organice cu care vin in contact in EnzimeJe
eomponente mici, ina It difuzibile, cum sunt aminoacizii ~i fosforilarii
glucoza. Uncle dintre funqiile mai specifice ale lizo- Camera extema oxidative
zornilor sunt diseutate ulterior in acest capitol.
Figura 2-7
Peroxizomii
Structura unei mitocondrii. (Modific.::lt dupa DeRobertis EOP,
Saez FA, DeRobertis EMF: Cell Biolo9Y, 6th ed. Philadelphia:
Peroxizomii sunt similari din punct de vedere fizie eu lizo- WB Saunders, 1975.)
zomii, insa difera de ace~tia in doua aspecte importante. in
primlll rand, se presupune ca peroxizomii se fOmlCaZa prin
autoreplicare (sau probabil prin inmugurire de la nivclul
reticulului endoplasmic neted) ~i nu la nivelul aparatului plasma sub fonna de vezicule de depozit denumite ve=icule
Golgi. in al doilea rand, ei contin oxidaze ~i nu hidrolaze. secretorii sau granule secrerorii. in Figura 2-6 sunt prezen-
Multe dintre oxidaze sunt capabile de a combina oxigenul tate vezicule secretorii tipice prezente in celulele acinare
ell ioni de hidrogen proveniti de la diferite subsrante pancreatice; aceste vezicule contin proenzime (enzime
chimice celulare pentru a fonna peroxid de hidrogen care nu sunt inca active). Proenzimele sunt secretate ulte-
(H,O,). Peroxidul de hidrogen este 0 substan!a eu aCliune rior prin membrana celulara in duct'lll pancreatic ~i de aici
intens oxidanta ce este utilizata in asociere cu catala:a, 0 ajung in duoden, unde sunt activate ~i i~i desfli~oara acti-
alta oxidaza care se gase~te in cantitati mari in peroxizollli, unea digestiva asupra alimcntelor din tractul intestinal.
pentru ox idarea a nUllleroase substante care altfel ar fi
toxice p~tru celula. De exemplu, ap;'oximativ jUlllatate Mitocondriile
din cantitatea de alcool ingerata de 0 persoana este
dctoxificata de peroxizomii hepatoeitelor in accasHi Mitocondriile, prezcntate in Figurile 2-2 ~i 2-7, sunt
manicra. denumite "generatoarele de energic" ale celulei. in absenta
lor, celulele nu ar fi capabile sa extraga suficienta energie
Veziculele secretorii din clcmcntele nutritive, astfel incat praclic toate funqiile
cclularc ar inceta.
Una dintre funcriile importante ale multor celule este Mitocondriile sunt prezente in inlreaga masa cito-
sccretia unor substante chimice speciale. Aproape toalc plasmatica a fiecarei celule, insa IlLllllarul total pentm 0
acestc substante secretate sunt sintetizate in sistemul celulfl variaza de 1a mai putin de 0 suta palla la Caleva mii,
reprezental de reticulul endoplasmic - aparatul Golgi ~i in funqic de cantitatea de energie necesara celulei respec-
sunt ulterior eliberate de 1a nivelul aparatului Goigi in cito- tive. Mai mult, ele sunt concentrate in aecle rcgiuni ale
/8 PartC<l I Ill/rodl/cere in fi=iologie: ce/lIla ~i P::.iologie generalii

Pori Nucleoplasma 15 nm - Virus mic


/ '\
/ ...------- Reliculul
150 nm - Virus mare
endoplasmic
-...
• 0 .~.
350 nm - Rickettsia

.

~
00 - - - - - Nucleat

inveli~ul nuclear-
1 ~(~l Bacterie
",
membranele interna
9i externa Celula

~ Cromatina (ADN)
-.....
- - Citoplasma
o
5-10j.lm+
Figura 2-9
Figura 2-10
Structura nucleului.
Comparatie Tntre dimensiunile microorganismelor preeelulare
:;;i dimensiunile unei eelule din organismul uman.

la interior ~j cealalta la exterior. Membrana extcma se con-


tinua ell membrana rcticulului endoplasmic din citoplasma
celulei, iar spa~iul dinrre cele dOlla membrane Ilucleare se de milioane de ani pentm a sc dezvolta dupa aparitia primci
continufl ell spatiu1 din interiorul reticulului endoplasmic, fonne de via~a, un organism similar VirlfSl/rilor intalnile la
dupa cum este ilustrat 111 Figura 2-9. ora actua!a. Figura 2-10 ilustreaza dimensiunile relative ale
Membrana nucleara este traversata de cateva mii (I) eelui mai mie virus cunoscut, (2) unui virus mare, (3)
de pori nucleari. Complexe voluminoase de molecule pro- unci rickellsii, (4) unci baclerii ~i (5) unci celule Hucleate,
tcice sunt ata~ate la marginile pori lor, astfel iodit suprafata dcmollstrand faptul ca celula are un diametru de aproxi-
cenrrala a fiedirui por are un diametru aproximativ de mativ 1000 de ori mai mare dedit a eelui mai mic virus,
numai 9 nanometri. Chiar ~i aeeasta dimensiune redusa avand astfel un volum de aproximativ I miliard de ori mai
este suficient de mare pentru a permite molceulclor eu mare decat aceSla. Corespunzator, functiile $i organizarca
greutate moleculara de pana la 44.000 daltoni sa traverseze anatomica ale unci cclule sunt ~i ele mult mai complexc
porii relativ u~or. ded.t cele ale virusului.
Constituentul esential care confera viabilitate
Nuclcolii ~i formarca ribozomilor virusului este acidul nucleic conti nut intr-un invcli~
proteic. Acidul nucleic viral este a1catuit din aceia~i
ucleele majorit3lii celulelor conlin una sau mai multe eonstituenti elemcntari ai acizilor nucleici (AD ~i ARN)
structuri care se coloreaza foarte intens, denumite nucle- prezenli $i in celulele mamifcrelor ~i estc totodata capabil
oli. Nucleolul, spre deosebire de eelelalte organite celulare de a se reproduce In condilii adecvate. Astfel, virusul se
discutate anterior, Illi estc delimitat de 0 membrana. in propagr\ de la 0 gencratie la alta.}i este prin unnare 0 struc-
schimb, el se formeaza prin acumularca un or cantitati mari tura vie, similar unci cclule sau fiinte umanc.
de ARN $i proteine ribozomale. Dimcnsiunea nucleolului Odata eu evolutia victii, 0 scric de alte substante
ere~te considerabil in timpul simczei active de proteine la chimice, cu exccptia acizilor nllcleici .}i a proteinelor
nivel celular. simple, a devenit eomponenta a organismuilli iar la nivclul
Fonnarea nucleolilor ($i a ribozomilor din cito- diferitelor paf1i ale vimsului au ineeplit sa se dezvolte
plasma atlaHi. la exteriorul nucleului) debuteaza in nucleu. functii speciale. In jurui acestuia s-a format 0 membrana,
Inifial, gene specifice de la nivelul cromozomilor nuc1eari iar in interiorul membranei a aparut 0 matrice lichida. In
coordoneaza sinteza ARN. 0 parte din acest ARN este acest lichid s-au dezvoltat substanre ehimiee speeializate
depozitata in nucleoli, ins3 cea mai mare parte este trans- care indeplinesc funqii distillcte; au aparut nUl11croasc
portata Sn citoplasl11a prin porii nuclcari. La aeest nivel, enzimc care catalizeaza reaqii chil11ice, determinand astfcl
ARN-uf. inleractioneaza cu proteine spccifice pentru a activitatile organisl11l1lui.
forma ribozomii "maturi", care au un rol esenrial in sinleza In stadiilc Inca timpurii ale dezvoltarii vietii, in
citoplasmatiea a protcinelor, dupa cum este prezentat pe particular cele reprezentate de rickettsii .}i bacterii, in inte-
larg in Capitolul 3. riorul organismului s-au dezvoltat organitele eelularc,
aeestea fiind strueturi fizice alc<1nlite din agregate chimiee
Comparatie intre celula animala ~i care indeplinese funqiile intr-o maniera mai eficienta
formele d·e viata precelulare dedit ill cazul III care substantele chimiee ar fi dispersate
in malricca lichida.
in general, eelula este considerata ea reprezentand cea mai Pc seara evolutiei, in celulele nucleate, au aparut
elementara forma vic. Totul}i, aceasta este un organism organite mult mai complexe, dintre care eel mai important
foarte compl icat dimia i-au fost neeesare mai muHe·. sutc este./Juc!eul. udeul este elementul care diferentiaza acest
tip de cclule de toate fonnele inferioare de via!a; nueleul
- .
~ - --

Cllpitolul2 Cef1lla ~·i.flll1C(iile .wle 19


reprezinUi un centru de control pentru toate activitiHile
celulare ~i asigura reproducerea exacta a celulelor
gcneratie dupa generatic, fiecare celula fiica avand aproape Clatrina
exact accea~i struclura ea ~i celula mama.

Sistemele functiona1e celulare \


in acest subcapitoi vor fi discutate diverse sistcmc
fUllc!ionale rcprezentative ale celulei, care con Cera celulei A B
c'llitatea de organism Vill. Actina ~i miozina Clatrina dizolvata

lngestia de d'itre felula - endocitoza \ \


Condi!ia necesara pentru reproducerea unci celule vii este
obtinerea de clemente nutritive ~i ahe substante din
lichidele inconjuratoare. Majoritatea substantelor strabat
membrana celulara prill dijifzilll1e sau prill fr0I1Sp0rl activo c D
DiCuziunea COBsta In simpla deplasare prin mem-
Figura 2-11
brana cauzaHi de mi~carea aleatorie a molecule lor de
SUbSlanla; substanlele se deplaseaza prin porii membranei Mecanismul pinoeitozei.
celulare sau, In cazul substamelor liposolubile. prin
matricea lipidica a mcmbranei.
Transpornil activ presupune deplasarca substan\ei ~i din alte proteine, printrc care se numara probabil ~i
prin membrana eu ajutorul unci proteine care traverscaza filamcntc contractile de actina ~i mio~il1a. Oupa ata~area
integral mcmbrana. Accstc mecanismc de transport aCliv de rcceptori a moleculelor proteice, proprieta\ile de
sunt cxtrcm de importante pentru funetiile celulare ~i prin suprafata ale mcmbranei locale se modifica astfel incat
unnarc sunt prezentatc in dctaliu in Capitolul 4. intreaga dcpresiune invagineaza, iar proteinele fibrilalc
Particulele de dimensiuni foarte mari patrund in care ineonjoara poniunea invaginata detennina inchiderea
celuJa printr-un proces specializat al membranei celularc marginilor depresiunii. cuprinzand at31 protcinele ata~ate
denumil eJ1docito~ci. Principalele fonne de endocitoza Stint Cal ~i 0 cantitate mica de Iichid extracelular. Imedial dupa
pinocito~a ;;i fagoci,o~a. Pinocitoza se rcfera la ingestia aceea portiunea in vagi nata a membranei se desprinde de
paniculelor mici, cu fonnarea de vezicule alcatuite din suprafata celulei, fOll11and 0 vezicl/16 de pi!1ocifO=cI'In inte-
lichid extracelular ~i constituen~i struculrali din citoplasma riarul eitoplasmei celulare.
celulei. Fagocitoza se rcfera la ingestia unoI' particulc mari, Factorii care induc modificarile mcmbranei
cum sum bacteriile. celulele imegrale sau fragmeme de celulare necesare pentru formarea veziculelor de
lesut. pinoeitoza raman in mare parte un mister. Accst proces
necesita encrgie provenind din interiorul celulei: aeeasta
Pinocitoza. Pinocitoza se produce continuu la nivelul estc asigurata de ATP, 0 substanta bogata 'In energie care
membranelor majorit~i\ii celulelor, insa este in mod special va fi discutata ulterior in acest capitol. De asemenea, nece-
rapida in anumite celule. De exemplu, se produce atat de sita prezen\a ionilor de calciu in lichidul extracelular,
rapid in macrofage indit aproximativ 3% din intrcaga ace~tia probabil reaqionand cu proteinele contractile fila-
membrana a macrofagului cstc ingeratfj sub forma de mentoase care se gasesc sub depresiuni pentru a asigura
vezicllle in fiecare minut. Chiar ~i in aeeste conditii, for~a necesara desprinderii accstor vezicule de membrana
veziculele de pinocitoza sunt atat de mici - de obieei au celulara.
diametml de nurnai 100-200 nanornetri - ineat cele mai
mlllte dinrre ele sunt vizibile numai ell ajulOml micro- Fagocitoza. Fagocitoza se produce I'ntr-o malllera
scopului electronic. asemanatoare pinocitozei. cu exceplia faptului ca implica
Pinocitoza este singura modalitate prin care particule mari ~i nu molecule. Numai anulllite celule au
macromolcculele cu dilllensiuni mari, cum sunt proteincle, capacitate de fagocitoza, in special macrofagele tisulare ~i
pot patrunde in celule. Dc fapt, rata de formarc a uncle leucocite.
vcziculclor de pinocitoza cstc de obicei marita cand astfel Fagocitoza este ini!iala de legarea unei particule
de macromolecule se ata~eaza la membrana celulara. (de exemplu 0 bacteric, 0 celula moarta sau resturi tisu-
Figura 2-11 ilustreaza etapele succesive ale lare) de receptori situali pc suprafala fagocitelor. in cazul
pinocitozci, fiind indicate trei proteine care se ata~eaza la bacteriilor. fiecare bacterie a fast anterior acopcrita de anti-
mcmbrana cclulara. De obicei, acestc molecule se ata~eaza corpi specifici, ace;;ti anticorpi fiind cei care se ata~caza la
de receptori specializ3\i pentll.l protcine care se gasesc pc receptorii fagocitelor, ~i atrag inclusiv bacteria in acest
suprafata membranei ~i carc sunt specifici pentru tipul de proces. Aceasta aqiunc intemlediara a anticorpilor este
proteina care urmcaz5 a fi absorbita. Receptorii sunt in dcnulllita. opsonizare ~i cste discutata in CapitoJe1e 33 ~I
general concentra!i in mici depresiuni ale suprafc~ei 34.
exteme a mernbranei cclulare. Pc suprafata interna a mem- FagoeilOza se produce in urmatoarele elape:
branei celulare. sub aceste depresiuni, se gase~te 0 ret Receptorii de pe membrana celulara sc ata~eaza
alcaluita din pro.teine fibrilare denumite c1atrine, ~«Dll-eAI~ _. ~ . suprafa1a ai paniculei
•OW. $INCAI. 1
• 811iOR •
20 Partea I lntroducere il1 fi=iologie: cell/lo $1 fi::.iologie ge/leralii

2. Marginile mcmbranei din jurul puncte]or de organismului adeseori regreseaza, dcvenind mai mici. Dc
ata~are evagineaza spre exterior ll1tr-o fraqiune de secunda exemplu, fenomenul este prezent in cazul uterului post-
pentru a lllconjura inlreaga particuH'i; ulterior, progrcsiv, partum, al mU$chilor dupa perioade lungi de inactivitate ~i
din ce in ce mai mul!i receptori membranari se ata~eaza de la nivelul glandelor l11amare la finalullactatiei. Lizozomii
liganzii de suprafata ai particulei. Toate aceste evenimente sunt responsabili in mare parte de aceasta regresie.
se produc dintr-o data, 10tr-o manicra asemanatoare Mecanismul prin care lipsa activitatii unui !esut detennina
inchiderii unui fennoar, rezultatul final fiind fOfmarea unci intensificarea aClivitatii Iizozomilor este necunoscut.
vezicule inchise de JagocilOzli. Un alt rol special al lizozomilor este indepi'irtarea
3. Actina ~i alte proteine contractile din citoplasma de la nivelultcsuturilor a celulelor lezate sau a scgmentelor
incQnj9ara vezicula de fagocitoza ~i se contracta la nivelul celulare afectatc. Leziunile celulare - cauzate de caldura,
marginii exterioare a acesteia, impingand-o spre interior. temperaturi scazute, trallmatisl11c, substante chimice sau
4. Protcinele contractile excrcita 0 presiune alaI de orice alt factor - induc ruptura lizozomilor. Hidrolazele
mare asupra zonei de contact dintre vezicula ~i membrana elib~rate incep imediat sa digere substan!ele organ ice din
celulara, inca.t vezicula sc separa complet de membrana, jur. In cazul in care leziunea cste u$oara, numai 0 parte a
gasindu-se acum in interiorul celulei, similar veziculelor celulei este indepanata, procesul fiind unnat de repararia
de pinocitoza. celulara. Daca insa leziunea este severa intreaga celliia este
digerata, procesul fiind denul11it Clutoli::.ii. In acest fel,
Digestia intracelulara a substantelor provenite celula este complet indepartata ~i de obicei se forl11eaza 0
din pinocitoz3 ~i fagocitoz3 - functia Iizozomilor celula noua de acela~i tip prin diviziunea mitotica a unei
celule adiacente. nOlla celliia lwind locul celei distruse.
Aproape imediat dupa aparitia unei vezicule de pinocitoza Lizozomii contin $i ageI1li bactericizi care pot dis-
sau de fagocitoza in celula, unul sau mai multi lizo::.omi se truge bacteriile fagocitate inainte ca acestea Sa produca
ata$eaza la nivelul ci $i i~i descarca hidrolazele acide in leziuni celulare. Acc$ti agenti sunt (I) liZDZill7ul, care
interiorul veziculei, dupa cum este prczentat in Figura 2- dizolva membranele celulelor bactcriene, (2) lizo./erina,
12. Astfel, III citoplasma se formeaza 0 veziculii digesrivii care leaga fiend ~i alte substan!c inainte ca acestca sa
in care hidro1azele veziculare incep sa scindeze proreinele, stimuleze cre~terea bacteriana ~i (3) acid la un pH de
carbohidratii, lipidele $i celelalte subslraturi care se gasesc aproximativ 5, care activeaza hidrolazele ~i inactiveaza sis-
in vezicula. Produ$ii digestiei sunt reprezentati de mici temele metabolice bacteriene.
molecule de aminoacizi, glucoza, fosfati etc. care pot
difuza prin membrana veziculei in citoplasma. Ceea ce Sinteza ~i formarca structurilor celulare de catre
ramane din vezicula digestiva, denumit COIp rezidual, reticulul endoplasmic ~i aparatul Goigi
reprezinta substan!ele ce nu pot fi digerate. In cele mai
multc cazuri, acesta este excrctat in final prin membrana Fuoctii specifice ale reticulului endoplasmic
celulara printr-un proccs denumit exocitoza, care
reprezinta practic procesul in sens invcrs a] endocitozei. RolLlI reticulului endoplasmic $i al aparatului Golgi in
Astfel, veziculele de pinocitoza $i de fagocitoza celulele secretorii a fost discutat anterior. Aceste structuri
care con~in lizozomi sunt denumite orgClnele digestive ale sunl a1catuite in special din membrane lipid ice in dublu
celulelor. strat asemanatoare mcmbranei celularc, iar pere{ii lor
con tin numeroase enzime care catalizeaza sinteza multor
Regresia tisuladi ~i autoliza cclulelor. Tesuturile substraturi necesare celulei.
Majoritatea proceselor de sinteza debuteaza la
nivelul reticulului endoplasmic. Produ~ii fonnati la acest
Lizoz~omi
.:::._ nivel sunt ulterior transportati la !livelul aparatului Golgi,

-. unde sunt procesali in continuare inainte de a fi cliberari


in citoplasma. Initial vor fi trecuti in revista prodll$ii sin-

@
"" ()D t
~~ .-.-------Vezicula de pinocitoza
tetizati in segmente specifice ale reticulului endoplasmic
~i in aparatul Golgi.

~ ~ sau de fagocitoza La nivelul reticulului endoplasmic rugos suot


sintetizate proteine. Componenta granulara a
~ ~.~3:-------Vezicula digestiva reticulului endoplasmic se caracterizeaza printr-un numar
• mare de ribozomi ata~ati la nivelul supraferelor exterioare
ale membranei reticulare. Dupa cum se va vedca in Capi-
• lO]ul 3, moleculele proteice sunt sintetizate la nivelul ribo-
- - - - - - - C o r p rezidual
zomilor. De la nivelul ribozomilor, uncle molecule proteice
sunt eli berate direct in citosol, insa majoritatea sunt t1'ans-
pOitate prin peretele reticulului endoplasmic in interiorul
ExcreVe veziculelor ~I tubulilor acestuia, deci in matricea
endoplasmiccl.
Figura 2-12

Enzime eu ongine lizozomala realizeaza digestia substanlelor Sinteza lipidelor la Divelul reticulului endoplasmic
din veziculele de pino.citoza sau fagocitoza. neted. in reticulul endoplasmic sunt silltetizate $i lipide, in
Capitolul 2 Celula $i fill1crii1e sale 2/

special fosfolipide ~i colesterol. Acestca sunt rapid Incor- Formarea Vezicule


pOI·ate in membrana lipidica in dublu strat a reticulului, Ribozomi de lipide Lizozomi secretorii

~m
determinand astfel cre~terea acestuia. Aceste procese se
desfii~oara in specialla nivelul regiunii netede a reticulului
endoplasmic.
Pentru a impiedica dezvoltarea reticulului

o~ft!RO;t\'7~~ ~
endoplasmic in exees fata de neeesitaIile celulei, mici
vezieule denumite ve=icllie endoplasmice sau ve=icllie de
transport se desprind continuu de la nivelul reticulului
0 0 0 ..

neted; majoritatea acestora migreaza rapid ditre aparatul ~f1\Y'. 0 0


Goigi. o ~~\r 0 0
Alte fUllctii ale reticulului endoplasmic. Alte funqii ~ (-: 0 ." .."'/'
semnifieative ale reticulului endoplasmic, in special ale
portiunii nctede a acestuia, sunt:
I. Fumizeaza enzimelc care controleaza scindarea
Vezicule de
glicogenului cand accsta unneaza a fi utilizat pentru pro- Glicozilare transport
ducerca de energie.
2. ConIine un l1umar mare de enzime cu rol in Reticulul Reticulul Aparatul
endoplasmic endoplasmic Golgi
detoxifierea diverselor substame (precum medieamentele) granular neted
care ar putea leza celula. Detoxificarea se realizeaza prin
coagulare, oxidare, hidroliza, conjllgare eu acid glucuronic Figura 2-13
~i prin alte modaliUiti.
Sinteza proteinelor 9i a lipidelor 9i formarea veziculelor celulare
la niveluJ reticulului endoplasmic 9i aparatului Goigi.
Funqii specifice ale apar~tului Goigi

Functiilc de sintez3 ale aparatului Golgi. eu toate lare ale acestuia. La acest nivel, la moleculele sintetizate
ca funcIia principala a aparatului Golgi este de a realiza sunt adallgati carbohidra!i. De asemenea, 0 fllnqie impor-
proeesarea suplimentara a substan tel or fonnate anterior in tanta a aparatului Goigi este de a compacta produ~ii de
reticulul endoplasmic, acesta are de asemenea ~i capaci- secretie ai reticulului endoplasmic neted in pachete foarte
tatea de a simetiza anumiti carbohidrali care nu pot fi sin- concentrate. Pe masura ce produ~ii de secre!ie se
tetizati in reticulul endoplasmic. in mod special acest deplaseaza spre straturile cele mai extemc ale aparatullii
proces implica sinteza unor polimeri glucidiei de dimensi- Golgi, au loc procesele de compactare $i modificare. Tn
uni mari ata~ati la 0 proteina eu dimensiuni mici; cei mai final, atat vezicule mici cat $i vezicule mari se desprind de
importanti produ~i de acest tip sunt acidu! hia!uronic $i la nivelul aparatului Goigi ~i difuzeaza in intrcaga celula,
condroil in-sulfalul. transportand substantclc secretate compactate.
Unele dintre multiplele functii ale acidului Pentru a ilustra durata acestor procese: cand 0
hialuronic ~i ale condroitin-sulfatului in organism sunt eelula glandulara este introdusa intr-un mediu care contine
urmatoarele: (I) reprezinta componentcle principale ale aminoacizi radioactivi, moleculele proteice radioactive
proteoglicanilor secretati in mucus ~i in alIi produ~i de nou simetizate sunt detectate in reticulul endoplasmic
secretie glandulara; (2) reprezinta componentele prineipale rugos dupa 3-5 minute. Dupa numai 20 minute proteinele
ale substan{ei fimdamentale din spaliilc interstitiale, nOli fonnate sum prezeme in aparatul Golgi, iar dupa 1-2
actionand ea un filtm intre fibrele de colagen ~i celule; (3) ore proteinele radioactive sunt secretate in exteriorul
constituie componentele principale ale matricei orgal11ce celulei.
atal In cartilaje cat ~i in oase.
Tipuri de vczicule formate la nivelul aparatului
Procesarea produ~i1or de secretic ai reticulului Goigi - veziculelc secretorii ~i lizozomii. intr-o
endoplasmic de ditre aparatul Goigi - formarea eeluH'i cu functie predominant secretorie, veziculele
veziculelor. in Figura 2-13 sunt rezumate funcliile formate la nivclul aparatuilli Goigi sunt in principal
majore,ale reticullilui endoplasmic $i ale aparatului Goigi. vezicule secretorii care contin proteine ce urmeaza a fi
Pe ma~lfa ce substantele sunt sintetizate in reticlilul secretate prin membrana celulara. Aceste vezicule secrc-
endoplasmic, in special proteincle, acestea sunt trans- torii difuzeaza initial spre membrana celulara, apoi
portate prin tubuli spre reticulul endoplasmic neted care se fuzioneaza cu aceasta ~i descarca substantele pc care Ie
gase$tc In apropierea aparatului Golgi. La acest nivel, mici contin in exteriorul celulei printr-un mecanism denumit
ve::icule de transport alcatuitc din poqiuni din membrana exocito=ii. In majoritatea cazurilor, exociloza estc stimu-
reticlilului endoplasmic neted se desprind cOl1finuu $i lata de patrunderea ionilor de calciu In eclula; ionii de
difuzcaza spre stralu! celmai pro[und al aparatului Golgi. calciu interactioncaza eu membrana veziculelor intr-o
In interiorul accstor vezicule' se gasesc protcinele maniera inca neinlcleasa :;;i determina fuziunea acesteia eu
sintetizate ~i a1ri produ~i de la nivelul reticulului membrana celulara, proces unnat de exocitoza - care
endoplasmic. eonsta in deschiderca suprafelei exterioare a membranei ~i
Veziculele de transport fuzioneaza instantaneu cu eliberarea continutului vezicular in exteriorul celulei.
aparahil Goigi $i i~i descarca con!inutul in spa!iile vezicu- Totu~i, unele vezicule sunt destinate utilizarii
intraeelulare.
,.'
__
-
....... -. ....... -zo -----.---~..
. ......,. _ _
~Q-'--,--'---------._

22 Parlea I Ill/rodl/cere in Ji=iologie: celli/a Ji jiziologie genera/ii

Utilizarea veziculelor intracelulare pentru digestive ~i metabolice sunt prezentate in CapilOlele 62-72.
refacerea membranclor celulare. Uncle dimre Aproape toate aceste reaetii oxidative se
veziculelc intracclulare fannate la nivelul aparaUilui Goigi desfi.i~oara In interiorul mitocondriilor, iar energia eliberata
fuzioneaza ell membrana celulara sall ell membrane Ie este utilizata pentm sinteza unui campus macroergic, ATP-
structurilor intracelulare (cum sunt mitocondriile sall ul. Ulterior, ATP-ul (~i nu cOllstituclllii alimentari initiali)
rericulul endoplasmic). Aces! proces crejte suprafa!a este utilizar la Ilivelul imregii celule ea substrat energetic
acestor membrane ~i astfel Ie reface pc masura ce se penrm toate reactiile metabolice illtraeelulare.
cansuma. De exemplu, membrana celulara pierde 0 mare
parte din materialul din care estc aldituira de fiecare data Caracteristicile functionale ale ATP
d.nd, Qa na~tere unci vezicule de fagocitQza sall de
pinocitoza, iar membranele veziculare ale aparatului Golgi
refae 'in permanent3 membrana celulara.
Pe seun, sistemul membra nos al retieulului NH 2
endoplasmic ~i al aparatului Golgi are un metabolism I
fcarte act iv, capabil de a fonna structuri intracelulare noi N ,C"
I; 'c ~N .•
~i de a sintetiza substatlte care urmeaza a fi secrctate la HC II 1 Adenlna
exteriorul celulei. \ /C, ",CH 0 0 0
N N II II II
Obtincrea energiei din elementele nutritive - OCH 2 -O-P-O-P-O-P-O-
fUllctia mitocondriilor l /""'-.1 I 1 1
C H H C 0- 0- 0-
Principalele substante din care celulele ob!in energie sunt / \1 1/1 Fosfat
constitucntii alimentari care reactioneaza chimic cu oxi- H C-C H
1 I
genul - ca;·bohidratii, lipidele ~i p'roteinele. in organisl11ul OH OH
uman praeUe toti carbohidratii sunt transformati in g/llcoza
Riboza
de dltre traetul digesliv ~i ficat inainte de a ajunge la
nivelul celorlaltc cclule ale corpului. 1n mod similar, pro- Adenozin trifosfat
teinele sunt transformate in aminoacizi, iar grasimile in
acizi gra~·i. Figura 2-14 ilustreaza patrunderea in celula a ATP-ul este un nucleotid alcatuit din (I) 0 baza azotata
oxigenului ~i constituentilor alimentari (glueoza, aeizi Ilumita adeninli, (2) 0 pentoza denumita ribozli ~i (3) trci
gra~i ~i aminoacizi). in in~eriorul celulei, ace~tia din urma radicali fosforici. Ultimii doi radicali fosforici sunt ata~ati
reaetioneaza chimic cu oxigenul sub inflLlenta cnzimclor la restul moleeulei prin a~a-nul11ite /eglilllri fosfat-
carc controleaza reacriile ~i care distribuie encrgia eliberata macroergice. reprezentate In formula de mai sus prin sim-
in direqia potTivila. Detaliile tuturor acestor proeese bolul -. in condi{iile ji:::ice $i chimice exislenle in
organism, fiecare dintre aceste legaturi macroergice
conline aproximativ 12.000 calorii de energie pentru un
mol de AT?, ceea ce reprezinta. mult mai mult decat eanti-
tatea medie de energie stocara inrr-o legatura chi mica
obi~nuita. motiv pentru care sunt denumite legatllri
2ADP 2ATP maclVergice. Mai mult, aceasta legarura este roarte labila,
Glucoza~GI x--i ): astfel indi! poate fi scindaUi instantaneu la nevoic dind este

j
Acid piruvic
nevoie de energie pentru a sustine derularea altor reactii
Acizi gra~i •••••• ~FA":";;:oacetic ~ 36ADP intracelulare.
Aminoacizi •••••• ~ AA'-'-- aCId Ace~COA Eliberarea energiei din ATP prcsupune inde-
pat1area unui radical fosforic ~i fonnarea de adenozin
elifos/at (AD?). Energia eliberata este practic utilizata
Acetil-CoA pentru alimentarea tuturor celorlalte futletii celulare,
prccum sinteza diferilClor substante ~t contraqia
02---t.~02- 0, ---J~ADP musculara.
CO 2 : COi'-C02+H20~x....-ATP Pentru refacerea ATP-ului celular consumat,

(----~--H~O
energia obtinuta din subslanlele nutritive estc utilizata

H20 . . / 36L /
pentru recombinarea ADP eLI radiealul fosforic pentru a
forma 0 noua molecula de AlP, intregul proces repeHindu-
se in pennanenta. Dalorita aeestor motive ATP-ul a fast
Mitocondrie denumit va/uta energeticii a celulei, el fiind consumat ~i
Nucleu
Membrana- reflicut in mod continllu, avand un turn-over de numai
celulara careva minute.

Figura 2-14 Rcactiile chimice pentru sintcza ATP - rolul mito-


condriilor. AUlI1ei cand patrunde in celule, gillcoza este
Formarea intracelulara a adenozin trifosfatului (ATP),
observandu-se faptu! ca cea mai mare cantitate de ATP se supusa ac!iunii enzimelor citop/asmatice, care 0 trans-
formeaza la nivel mitqcondrial. ADP - adenozin difosfat. fonnfl in acid pirllvic (prin proccsul dcnumil glicolizii). a

- - - - - - - - - ------- - ---- - -----


- · . "

~ .. : . . - .
~ .
" '. - " , -

Capitolul2 Celllia }'i jllllC{iile sale 23


cantitate mica de ADP este transfonnata in ATP utilizand Ribozomi •__ j~.
energia eliberata III timpul acestei conversii, insa aceasta
Transport ~ rn~ 6...Yr-·~·
energie reprezinta mai putin de 5% din energia tOlala membranal' .. -t~~J ~:.~'J} a ·t....... ~ Reticulul .
prod usa de celulii , " J\'e"; '() f/.~:"'~'':ff endoplasmic
Practic, eea mai mare cantitate de AlP sintetizat \ t \\; fl :: '-:"""0'-
=t••~ \ .•,' ./ .. i '>" S#t
in cclula, aproximativ 95%, sc fonneaza ]a nivelul l11ito- " \ ,. A....'·.,'''i ......-;--;-:-.
condriilor. Acidul piruvic obtinut din carbohidrati, acizii :' <.\.~.
:: ~ ~ 1f. Sinteza de proteine
gra~i proveni!i din lipide ~i aminoacizii proveni!i din pro- Na+ Na+ 'il . 't
tcine sunt in final convertiti la compu5ul ace/iI-eoA 1a
nivelul matricei mitocondriale. Aceastfl substan!3 este
scindata ]a randul ei (In scopul obtinerii de energie) de un
alt Ian! enzimatic din marrieea mitocondriala. printr-o
~-A-t-p:./_---·-""-··-T ."00000••: J"
secventa de reactii chimice denumite delul acidului citric, ATP ~.-------ATP ( ADP
sau cielul Krebs. Aceste reactii chimice sunt atat de impor-

.'
tante indit sunt explicate in detaliu in Capitolul 67.
In ciclul acidului citric, acetil-CoA este scindata
t t
in panile sale componente, arami de hidrogen )i diO);;d de
carbon. Dioxidul de carbon difuzeaza la exteriorul mito-
condriei ~i ulterior la exteriorul celulci; in final este
eliminat din organism prin plamani.
Contrac~ie musculara
In schimb, atomii de hidrogen sunt [oarte reactivi
)i se combina instantaneu cu oxigenul care a difuzat in Figura 2-15
miwcondrie. Aceasta reac!ie elibereaza 0 cantitate imensa
de energie, utilizata de mitocondrie pentru conversia unoI' Utilizarea adenozin trifosfatului (ATP) (sintetizat in mitocon-
cantitati mari de AD? la AT? ?rocesele ce caracterizeaza drie) pentru furnizarea energiei necesare indeplinirii a trei
funqii celulare principale: transportul membranar, sinteza pro-
aceste reactii sunt complexe, necesitand participarea unui teinelor ;;;i contractia musculara. ADP - adenozin difosfat.
numar mare de enzime care sunt parte componenta a
invagina(iilor membranei interne mitocondriale, fiind
proeminente catre interiorul matricei mitocondriale.
Evenimentul initial este reprezentat de indepartarea unui
electron din atomul de hidrogen ~i transform area acestuia branar al ionilor de potasiu, calciu, magneziu, fosfat, clor,
in ion de hidrogen. Evenimentul final este reprezentat de urat, hidrogen ~i a multor alti ioni )i a diverse substante
combinarea ionilor de hidrogen cu oxigenul pentru a forma organice. Transportul membranal' este atat de important
apa - proces asociat cu eliberarea unor cantitati foarte mari pentru funqionarea celularfl, incat anumite celule - de
de energie - la nivelul unor proteine globulare mari, exemplu celulele tublliare renale - utilizeaza numai in acest
denumite ATP-S;'lfetaze, sitllate la nivelul invaginariilor scop pana la 80% din AIP-ul pe care-I sintetizeaza.
mitocondriale. in final, enzima ATP-sintetaza utilizeaza Pe langa proteine, celu1e1e sintetizeazfl ~i fos-
energia furnizata de ionii de hidrogen pentm a realiza con- folipide, colesterol, purine, pirimidine ~i numeroase alte
versia ADP la AlP AIP-ul nou format cste transportat la substan!e. Practic, sinteza oricami campus chimic necesita
exteriorul mitocondriei, catre toate zone Ie citoplasmei ~i energie. De exemplu, a singura molecu]a de natura prote-
nucleoplasmei, acol0 unde encrgia lui este utilizaHi pentru ica poate fi alcatuita din pana la cateva mii de aminoacizi
derularea tuturor functiilor ceJulare. uniti intre ei prin legaturi peptidice,; formarea fiecareia
Intreg ansamblul de reac!ii consecutiv carora este dintre aceste legaturi necesita energie obtinutfl prin
sintetizat AIP reprezinta mecanislI1l1l chemioslI1ol;C al for- scindarea a patru legaulri macroergice; astfel, pentru for-
marii ATP-ului. Detaliile chimice ?i fizice ale acesuli marea fiecarei molecule de proteina este necesara energia
mecanism sunt prezentate in Capitolul 67, iar multe dintre eliberata de cateva mii de molecule de ATP. Intr-adevar,
functiile metabolice la care participa AT?-ul sunt prezen- unele celule utllizeaza pana la 75% din AIP-ul disponibil
tate detalla! in CapitoIe Ie 67-71. pentm sinteza unor noi compu)i chimici, in special de
natura proteica; aceasta siU13tie este intalnita in mod par-
Utilizarea ATP pentru functionarca celulara. ticular in timpul fazei de proliferare celulara.
Enerfiia continllta de ATP este utilizata pentru derlllarea a AI treilea rol major al ATP-ului este fumizarea de
trei mari categorii de functii cel11lare: (1) lransportul energie pentm ca celule speciale sa efectueze lucru
substantelor prin membrane 1n interiorul celulei, (2) mecanic. Se va vedea in Capitolul 6 ca fiecare contractie
s;nfeza in CCllllfl a diver~i compuJi chimici ~i (3) efeclllarea a unei fibre musculare necesita consumarea unor calltitati
de lucrI! meconic. Aceste roluri ale ATP-ului sunt ilustrate imense de ATP. Alte celule efectueaza lucru mecanic sub
prill exemple in Figura 2-15: (1) furnizarea de energie alte fonne, in special prin mi..tJcari ciliare sau amiboidale
necesara pentru transportul sodiului prin membrana celu- descrise ulterior in acest capitol. Sursa de energie pentru
lara, (2) promovarea sintezei proteice la nivelul ribo- toate aceste tipuri de lucru mecanic este reprezentata de
zomilor ~i (3) furnizarea de energie necesanl pentm AlP.
contraqia musculara. A~adar, ATP-ul este intotdeauna disponibil pentru
Aditional la transportul membranal' al sodiului, a elibera energie rapid ~i aproape exploziv in celul5 de
energia din ATP este necesara ~i pentn! transportul mem- fiecare data cand este necesar. Pentru refacerea AIP-ului
..>..-'"' •

- .
__ ......... : • • ' ... _~7~~~ __ • ." .~_-:-._ .' __ ·-_--,--.~~-~------."..

24 Part('a I In/roducere in fi:::iologie: ceill/a ~i fizi%gie genera/ci

consumat de celula, au loc reac!ii chimice mult mai lente absorb!ia continua a membranei in regiunile mijlocie ~1
in timpul dirora sunt scinda~i carbohidrari, grasimi ~i pro- posterioara ale celulei. Pentru deplasarea celulci sunt nece-
reine, iar energia eliberata de acestc substraturi este llti- sare alte doua evenimente suplimentare. Primul evenimenl
lizata pentru sinteza unoI' noi molecule de ATP. Mai mult este reprezentat de ata~area pscudopodului la !csuturile
de 95% din acest ATP se formcaza la nivel mitocondrial, inconjuraroare, acesta fixandu-se in pozitia de inaintare, in
ceea ce justifica denumirea de "generatoare de energie" timp ee restul eorpului celular este tractionat spre punctul
atribuita acestor organite. de ata?are. Aceasta ata~are se realizeaza la nivelul unor
receptori proteici care tapeteaza fete Ie interne ale
veziculelor de exocitoza. Cand vezieulele devin parte inte-
Moii hatea celulara granta a membranei pscLldopodului, ele se deschid astfel
incar suprafetelc lor interioare sunt orientate spre exterior,
Practic, cel mai important tip de motilitate ce se produce iar receptorii devin astfcl proeminenti sprc exterior ~i se
in organism este eel realizat de miocitele care se gasesc la ata~eaza la nivelul liganzilor din tesuturile inconjuratoare.
nivelul mu~chilor scheletici, mu~chilor nctczi ~i miocar- La extremitatea opusa a celulei, receptorii se
dului, acestea constituind aproape 50% din toata masa desprind de iiganzii corespunzatori ~i formeaza noi
organismlllui. Functiile speciaiizate ale acestor celule sunt vezicule de endocitoza. Ulterior, 'in interiorul celulei,
disclitate in Capitolele 6-9. Alte dOlla tipuri de motilitate- aceste vezicule se deplaseaza spre extremitatea cu pseudo-
deplasarea amiboidalci ~i lI1i~'ciirile ciliare - se produc in pod a celulei, unde sunt utilizate pentru forma rca continua
alte celule. de membrana la nivelul pseudopodului.
Al doilea eveniment esential pentro deplasare este
Mi~carea amiboidala fumizarea energiei necesare pentru deplasarea eorpului
eelular in direcria pseudopodului. Experimentele
Mi~carea amiboidala reprezinHi deplasarea unci cellile sLlgereaza unnatoarea explicarie: in citoplasma tuturor
relativ la mediul inconjurator, a~a cum se intampla in cazul celulelor exista 0 cantitate l110derata saLl marc dintr-o pro-
migra!iei leucocitelor prin !esuturi. Denumirea provine de teina denumita actina. 0 mare parte a actinei se gase~te
la faptul ca amibele se deplaseaza in acest fel ~i reprezinta sub fom18 de monomeri care nu pot efectua lucru mecanic;
un instrument exeelent pentru studiul fenomenului. totu~i, acc~tia pot polimeriza pentru a [onna 0 retea fila-
in mod tipie, deplasarea amiboidala debuteaza cu mentoasa, iar aceasta retea se contraeta eand vine in
fonnarea unui pseudopod la 0 extremitate a celulei. contact eu 0 proteina de legare a actinei, cum este miozina.
Pseudopodul este orientat spre exterior, la distanta de lntreglll praces este alimentat eu energie proven ita din
corpul celular, ~i se ata~eaza panial il1tr-o alta zona tisu- AT? Accstea sunt evenimentcle care se produc la nivellil
!ara. Ulterior, restul eelulei este tractionat spre pseudopod. pseudopodullii unei eelule care se deplaseaza, 0 astfel de
hi Figura 2-16 este reprezentat acest proces, fiind ilustrata retea de filamente de actina fonnandu-se de novo in inte-
o celula. elongata. la a carei extremitate dreapta s-a fonnat riorul pseudopodului aflat in cre~tere. Contractia se poate
un pseudopod. Membrana acestei extremitati a celulei se produce ~i la nivelul ectoplasmei celulare, cand 0 re~ea pre-
deplaseaza in permanenta carre anterior, iar membrana de existenHi de actina este prezenta imediat sub membrana
la extremitatea din stanga urmeaza l11i~carile celeilalte pe celulara.
masura ce celuIa se deplaseaz3.
Tipuri de celule care efectucaza mi~care ami-
Mecanismul deplasiirii amiboidale. in Figura 2-16 boidala. In organismul uman, celulele care se deplaseaza
este prezentat principiul general al mi~ca.rii amiboidale. eel mai frecvent prin mi~care amiboidala sunt leucocitele,
Practic, aceasta se produce prin fonnarea continua de cand migreaza din toren~ul sangvin in tesuturi sub forma
membrana celulara noua la nivelul pseudopodului ~i prin de macro/age tisulare. In anumite circumstan!e ~i alte
tipuri de celule se pot dcplasa prin acest tip de mi~care.
Spre exemplu, fibrobla~tii se deplaseaza intr-o zona afec-
Deplasarea celulei
tata pentfll a repara leziunile, iar celulele genninative

Endocitoza • cutanate, cu toate ca de obicei sunt sesile, se deplaseaza


catre 0 zona de incizie pentru a corecta defectul. Nu in

~ ...~:
ultimul rand, deplasarea celulelor este importanta in timpul
••)t"" Pseudopod dezvoltarii embrionare ~i fetale. Dc exemplu, celulele
"-'"'." " ....... j .j~
embrionare sunt nevoite adeseori sa migreze pe distanre

..
••
~
••
:.~..

.. .
~. :
•• ..,..- ••••••• . Exocitoza
lungi de la locurile lor de origine spre zone noi in timpul
dezvoltarii structurilor speciale.

'.~ Controlul deplasarii amiboidale chemotac-


=- tismul. Celmai important facwr initiator al mi~dirii ami-
boidale este procesul denul11it chemolactism. Acesta are la
baza prezenta anul11itor substanle chimice la nivel tisular.
Tesullnconjurator Legare de receptor Orice substant3 chimica care induce chemotactism este
Figura 2-16 denumita subs/ante'i chemotacticii. Majoritatea celulelor
earaeterizate prin mi~care amiboidala se deplaseaza catre
Mi~carea amiboidala a unei celule. sursa unci substante chemotacticc - deci de la 0 zona de
...· ~.
.- .

Capitolul 2 Cell/fa $; fimC{iile sale 25


rrompei uterine spre eavitatea uterina; aceasta deplc. are a
Varf--- lichidului transporta ovulul de la Qvar la nivelul uterului.
A~a cum este prezentat in Figura 2-17, llil cil are
aspectul unui fir de par asclIlit, drept sau curbat, fiind
proeminent fa~a de suprafata cetulei ~i avand dimensiunea
inrre 2 ~i 4 microni. Suprafata unei celule poate contine
)
mai multi cili - de exemplu, pe suprafata fiecarei ceiule
Membrana - - epiteliale de la nivelul diilor respiratorii pot fi prezenti
pana la pana la 200 de cili. Cilul este acoperit de a
Sectiune transversala proeminenta a membranei celulare ~i este sustinut de II
microrubuli, dintre care 9 sunt dubli ~i localizali la perife-
ria cilului, iar 2 sunt simpli ~i localizati central, dupa cum
Filament , ... -- ........ se observa in seqiunea transversala din Figura 2-17.
~ Fiecarc cil reprezinta 0 anexa a unei strucruri loealizate
imediat sub membrana eellllara, denumita co/pul ciliaI'
,. bazed.
~ Flagellil unlli spermato:oid este similar lInUl cil;
Mi:;ocare ciliara de fapt, are 0 structura foarte asemanatoare ~i acela~i tip
inainte de mecanism contractiL Totu~i, flagelul este mult mai lung
~i executa mi~cari pseudo-sinusoidale in locul mi~earilor

Placa bazaJa
similarc unui bici.
in dcraliul din Figura 2-17 este reprezentata
mi~carea cililor. Fieeare cil se deplaseaza spre anterior prin
Membrana-

~
ceJulara mi~cari bru~te, rapide, similare unui bici (curbari bru~te in
zona in care cillil se desprinde de suprafata cellllei), avand
ina poi
o frecvenra de 10-20 de ori pc secunda. Ulterior se
deplaseaza lent sprc posterior, ajungand in pozitia initiala.
Aceasta mi~care rapida spre anterior propulseaza Iichidul
adiacent eelulei in directia de mi~care a cilului; mi~carea
lenta spre posterior ~u are aproape niei un efect asupra
deplasarii lichidului. In consecinta, lichidul este propulsat
pennanent spre anterior, in directia mi~carii rapide.
Datorita faptului ca majoritatea celulelor ciliate au un
Figura 2-17 numar mare de cili pe suprafala, iar toti cilii sunt orientati
in aceea~i direqie, ace~tia reprezintii un mijloc eficienr dOe
Cilul- structura ~i functie. (Modifieat dupa Satir P: Cilia. Sci Am deplasare a lichidelor dintr-o parte a supraferei in alta.
204:108, 1961. Copyright Donald Garber: Executor of the
estate of Bunji Tagawa.)
Mecanismul mi~carii ciliare. Cu toate ca aspectele
concentra!ie mai redusa spre 0 zona ell concentratie mai mi~earii ciliare nu sunt elarificate in intregime, se cunosc
marc a substan!ei respective - fen omen denumit ~hemo­ unnatoarele: in primul rand, cei noua rubuli dubli ~i cei doi
lac/ism PO=ifiv. Uncle celule se tndeparteaza de sursa, tubuli simpli sunt lOti intereonectati printr-un ansamblu
fenomen denumit chemotactislJ/ negativ. complex de legaturi proteice incruci~ate; intregui complex
Care este madul in care chemotactismul COI1- format de~ tubuli ~i legarurile incruci~ate este denumit
trolcaza dircqia deplasarii amiboidale? eu taate ca raspun- axonemii. In al doilea rand, chiar dupa indepartarea mem-
sulnu cstc ciaI', se ctlnoa~te faptul ca partea celulara expusa branei ~i distrugerea altor clemente ciliare 111 afara axone-
eel mai mult la substanta chcmotactica sufera modificari ~nei, mi?earea ciliara se poate Illentine in conditii adecvate.
membranare care declan~eaza formarea pseudopodului. In al treilea rand, sunt l1ecesare doua conditii pentru ea
axoncma sa ramana activa dupa Indepartarea celorlalte
Cilii ~i mi~carile ciliare structuri ciliare: (I) disponibilitatea ATP-ului ji (2) con-
centratii i(~:mice adecvate, in special ale iOllilor de magncziu
Un al doilea tip de motilitate celulara este reprezentat de ~i calciu. In al patrulea rand, in timpul mi~carii spre ante-
l11i~'ciirileciliare (asemanatoare unui bici) ale cililor rior a cilului, tubulii dubli de la nivelul marginii sale ante-
localizati pc suprafetele celulelor. Acest tip de mi~care este rioare aluneca spre varful cilului, in timp ce tubulii din
intalnit numai la doua niveluri in organismul uman: pc partea posterioara raman pe loc. in al cincilea rand, intre
suprafetele cailor respiratorii ~i pe suprafetele interne ale doi tubuli dubli adiacen!i se gasesc multiple elongalii pro-
trompelor uterine ale aparatului genital. In cavitatea nazala teice alcatuite dinrr-o proteina numita dineinii, care arc
~i in caile respiratorii infcrioare, mi~carea cihlor detennina activitate ATP-azica.
deplasarea stratului de mucus eu 0 viteza de aproximativ Cunoscandu-se aeeste illfonnatii elementare s-a
I cm/minut catre faringe, realizand astfel indeparlarea stabilit ea eliberarea energiei din ATP la 'contaenil ell ~lon­
muclIsului ~i a partieulelor captate de acesta de la nivelul gatii1e de dinein3 cu activitate ATP-azica detcnnina
cailor respiratorii. La nivelul trompelor uterine, cilii con- "deplasarea" rapida a extremitrqilor acestor elongatii pe
tribuie la deplasarea lenta a lichidului dinsprc ostiumul suprafata tubulului dublu adiacent Deplasarea spre
.
.
~.

.
-- ......... ...... -
~ -;;----....-~,.,....... ... - .. -.-
~
-~~,
. - '."
-
.-.----.-----------.".
~

26 Parfc:J. I 1111rodllcere in /i=iologie: celllla .fi fi=iologie genera/{i

exterior a tubuli lor anteriori, III limp ce tubulii posteriori bilaycrs. Nat Rev Mol Cell BioI4:4t4. 2003.
ramfm stationari, dctennina indoirea cilului. Gerbi SA. Borovjagin AV, Lange TS: The nucleolus: a site of
Modul in care estc controlaHi contraetia ciliara nu ribonucleoprotein maturation. CUrT Opin Cell Bioi 15:318,2003.
estc cunoscut. Cilii ullor celule eLI 31lumite anomalii Hamill OP. Martinac B: Molecular basis ofmechanolransduction
genetice nl! canrin cei doi nlbuli simpli centrali, iar ace~ti in living cells. Physiol Rev 81:685. 200 I.
cili ano1111ali sunt imobili. De accea, se presupunc ca in Lange K: Role of microvillar cell surfaces in the regulation of
cazul celulelor normale, un scmnal, probabil de natura glucose uptake and organization of energy metabolism. Am J
electrochimica, estc transmis de-a lungul acestor doi tubuli Physlol Cell Physlol 282:C 1. 2002.
ccntralj) pentru a aCliva elongaliile compuse din dineimi. Manaj jW: Sorting out the nuclear envelope from lhe:
endoplasmic reticulum. Nat Rev Mol Cell Bioi 5:65.
2004.
Referinte Maxfield FR, McGraw TE: Endocytic recycling. Nat Rev Mol
Cell 81015:121, 2004.
Alberts B, Johnson A. Lewis J. et 31: Molecular Biology of the Mazzanti M. Bustamante JO. Oberleithner I-I: Electrical dimen-
Cell. New York: Garland Scicnce, 2002. sion of the nuclear envelope. Physiol Rev 81: I, 200 I.
Bonifacino JS, Glick BS: The mechanisms of vesicle budding and Perrios M: Nuclear Stnlcrurc and Function. San Diego: Acade-
fusion. Cell 116: 153.2004. mic Press, 1998.
Calakos N, Scheller RH: Synaptic vesicle biogenesis. docking, Ridley AJ. Schwartz MA. Burridge K, et al: Cell migration: inte-
and fusion: a moleculnr description. Physiol Rev 76: 1. 1996. grating signals from front to back. Science 302: 1704, 2003.
Danial r'\TN, Korsmcyer S1: Cell death: critical control points. Cell Scholey JM: ImraOageliar transport. Annu Rev Cell Dev Bioi
116:205.2004. 19:423.2003.
Deutsch C: The birth of a channel. Neuron 40:265. 2003. Schwab A: Function and spatial distribution of ion channels and
Droge W: Free radicals in the physiological control of cell func- transporters in cell migration. Am 1 Physiol Renal Physiol
tion. Physiol Rev 82:47, 2002. 280:F739.2001.
Duchen MR: Roles of mitochondria in health and disease. Dia- Vereb G, Szollosi J, MaIko 1, et al: Dynamic, yet slructured: the
betes 53(Suppl 1):S96, 2004. cell membrane three decades after the Singer-
Edidin M: lipids on the framier: a cenlUry of cell-membrane icolson model. Proc Natl Acad Sci USA 100:8053,
2003.
--
-
-
.
• ~ .....,. - ' I~ ~. • , . ,

,
~
~-

c A P I T 0 L u L 3

Controlul genetic al sintezei


proteinelor, funetiilor
, ..
~i reprodueerii eelulelor
Estc unanim rccunoscut faptul ca genele, localizate in
, nucleele tuturor celulelor organismului, cOlltroJeaza
transmiterea ereditara a infofm3tiei genetice de la
parin!i la urJ11a~i, insa faptul ea aceleal;ji gene COIl-
troIcaza in pcnnancl1la fUllqionarea tuturor celulelor
organismului este mai putin CUl1oscut. Genele COIl-
tfalcaza fUI1C!iile celulare ~i determina lipul de compo-
ncnte sintctizatc in celula - elemente structurale, enzimc
sau alte substante chimice.
in Figl;ra 3-] este ilustrata schen13 generala a controlului genetic. Fiecare
gena, care estc alcatuita dintr-un acid nucleic denumit acid dezo.yiribol1ucleic (ADN),
controleaza automat fonnarea unui aIr acid nucleic, addul ribonucleic (ARN); acest
ARN se distribuie in celula ~i controleaza formarea unci protcine specifice. DatoriHi
faptului ca cxista mai mult de 30.000 de gene diferite in fiecare celula, este posibil
din pUllct de vedere teoretic ca in celula sa fie sintetizat un numar foarte mare de
proteine.
Uncle dintre proteinele din celula sunt pro{eine Slrllctllrale care, in asociere
cu diferite lipide ~i carbohidrali, akatuiesc diferitele organire celulare discutate in
Capitolul 2. eu taate acesrea, Illajoritatea proteinelor sunt en=ime care catalizeaza
diferitc rcactii chilllice din interioml celulelor. De exelllplu, enzimele SUllt
rcsponsabile de desfii~urarea nlturor reac\iilor oxidative care asigura energia celulei,
preculll ~i de sinteza ruturor substantelor chimice din celula, cum sunt Iipidele,
glicogenuJ ,i adenozin trifosfaruJ (ATP).

Localizarea genelor in nucleul celulei


in nucleu se gasesc foarte multe gene dispuse cap la cap sub fonna unor molecule
foarte lungi de ADN dublu catenaI' elicoidal, avand fiecare greutatea moleculara de
ordinul miliardelor de dalroni. Un segment foarte mic al unci asrfel de molecule este
ilustrat in Figura 3-2. Accasta molecula este alcatuita din Illultipli compu~i chimici eu
slructura simpUi, conectati intr-o maniera regulata ale carei detalii structurale sunt
explicate in unnatoarele paragrafe.

UniH'i.tile clementare din care este aldituit ADN-ul. in Figura 3-3 sunt prezen-
tati compu~ii chimici elememari din care esle alcatuir ADN-ul. Ace~ria sunt (I) addul
.fo~foric, (2) un zahar dcnumit de:::oxiribo=ii ~i (3) patru ba=e azotate (doua purinice,
adenipa ~i guanina, ~i doua pirimidinice, (imina ~i ci{ozina). Acidul fosforic ~i
dczoliriboza aicatuiesc cele doua catene elicoidale care formeaza stmcrura de rezis-
renta a moleculei de ADN, iar bazele azotate se dispun intre aceste doua catene ~i
realizeaza legarura dintre cle, dupa cum cstc ilustrar in Figura 3-6.

Nucleotidele. Prima crapa in sinteza ADN este combinarea unei molecule de acid
fosforic cu 0 melecula de dezoxiriboza ~i cu una dintre celc patru baze azelatc pcntru
a forma un nucleotid. Sunt sinrerizatc astfel palru lipuri de nucleotide, care corespund
fiecareia dintre cele palru baze azotate: acizii dezoxiadenilic, dezoxitimidilic,
de:oxiguanilic ~i dezoxicitidilic. in Figura 3-4 esrc ilustrara structura chimidi a acidu-
lui dezoxiadenilic, iar in Figura 3-5 sunt indicate simbolurile pentru cele patru
nucleotide care intra in componenla ADN-ului.

... 27
. . . .

-
~ ~~ _.~

- -,---------~~--------.----".
-

28 Partea I Introdllcere in ji:i%gie: celli/a $i ji=iologie generalci

Gena (ADN)

!
Sinteza de ARN

7dep~
!
. .,
Structura cefurara Enzime celulare Figura 3-2

~/ Structura elicoidala, dublu-catenara a unei gene. Exteriorul


catenelor este alcatuit din acid fosforic §i zaharul dezoxiriboza.
Moleculele de la interior, care interconecteaza eele doua
Functiile celulare
catene ale helixului, sunt baze purinice §i pirimidinice; acestea
determina "codul" genei.

Figura 3-1

Schema generala care ilustreaza modul in care genels


controleaza functille celulare.

Acid fosforic 0
II
H-O-P-O-H
I
o
~
Dezoxiriboza H
H H I
I I/O~C-O-H
H-O-C-C I
I 'C~C-H
HI'
H H
o
I
H

H 0

O=C
,
/ N-C I,
;t
C-C-H
H

, ;t I
N-C H
H/ 'H
Adenina Timina
H
, N-H

O=C
/
N=C
,
/

C-H
N-~
/
H H
Guanina Citozina Figura 3-3
Purine
... Pirimidine
Moleculele elementare care alcatuiesc
ADN-ul.
. ~ .....,
,.
-- . .
-
- ~

Capitolul 3 Contro/u/ genetic a/ sintezei de proteine, junc{ii/or ~i reproducerii ce/u/e/or 29

H........... ..........H
N I I
Adenina I I I
N C'" I I
f' ---- C/ "N A T
H-C II I I I
Fosfat \.N .......... C.. . . . . N~C-H -P-D- -P-O-
°II H H
I I/o---.C- H Dezoxiribozii
1
Acid dezoxiadenilic Acid dezoxitimidilic

H-O-P-O-C-C I
I 1 '\C~C-H I I
°I H /1
H °I H
I I I
I I
H G C
H I I
-P-O- -P-D-
Acid dezoxiguanilic Acid dezoxicitidilic
Figura 3-4

Acidul dezoxiadenilic, una dintre nucleotideIe prezente in


structura AON·ului. Figura 3-5

Simbolurile celor patru nucleotide care se combina pentru a


forma AON-ul. Fiecare nucleotid~ contine acid fosforic (P),
dezoxiriboza (0) ~i una dintre cele patru baze azotate: A -
adenina, T - timina, G - guanin~, sau C - citozina.

-d-a-d-a-d-a1d-a-d-a-d-a1d-a-d-a-d-a-d-
I I I I I I I I I
D D ~ V D V ~ 1 1
I I I I I I I I I
I I I I I I I I I
I I I I I I I I I
C C GTe T G A A
I I I I I I I I I
-P-O-P-O-P-OlP-O-P-O-P-OlP-O-P-O-P-O-
Figura 3-6

Dispunerea dezoxiribonucleotidelor la
nivelul unei catene duble de ADN.

Organizarea Ducleotidelor pelltru a alcatui doua Astfel, in Figura 3-6, secventa pcrechilor de baze
catene de ADN unite iotre ele prill legaturi slabe. eomplementare este CG, CG, GC, TA, CG, TA, GC, AT ~i
in Figura 3-6 este ilustrata modalitatea prin care mai mulre AT Datorita fOI1ei reduse a legiiturilor de hidrogen, eele
nucleotide sunt unite pentru a1catuirea a doua catene de doua catene se pot separa cu u~urin!a, renomeD care se
ADN. Cele doua catene sunt unite prin legaruri transver- produce frecvent in timpul functionarii lor in celula.
sale slabe. evidenliate in Figura 3-6 sub fonna unor linii Pentru a avea 0 imagine mai apropiata de reali-
intrerupte cu dispozitie centrala. Se observa ca structura de tate a ADN-ului din Figura 3-6, se prind imaginar cele
rezistcnta a fieci:irei catene de ADN este a1catuiHi din doua capete ale sale ~i se rasucesc intT-un helix. La fiecare
molecule alternative de acid fosforic ~i dezoxiriboza. rotatie completa a helixului moleculei de ADN se gasesc
Bazele purinice ~i pirimidinice sunt ata~ate de zonele lat- zece perechi de nucleotide, dupa Cum se observa in Figura
craie ale moleculelor de dezoxiriboza. Ulterior, prin inter- 3-2.
mediul /ega/uri/or slabe de hidrogen (Iiniile intrerupte)
dintre bazele purinice j'i pirimidinice, cele doua catene de Codul genetic
ADN SWlt menlinute unite. De remarcat urmatoarele:
I. Fiecare nucleotid care contine adenina (0 baza lmportan!a ADN-ului deriva din capacitatea acestuia de a
purinica) sc leaga intotdeauna de un nucleotid di"catena controla sinteza proteinelor, care se realizeaza prin inter-
opusa care conline tim ina (0 baza pirimidinica) mediul codului genetic. Cand cclc doua catene ale mole-
2. Fiecare nucleotid care contine guaninii (0 baza culei de ADN sunt separate, bazele purinice ~i pirimidinice
purinica) se Icaga intotdeauna Cll un nuclcotid din catena sunt expuse la nivelul fiecarei catene, situatie eviden!iata
opusa care contine citozinii (0 baza pirimidinica). la nivelul catenei superioare din Fi!,'11ra 3-7. Aceste baze
. .
. ..
~

-- ........ ~- •
~ .- ~.-~~ ----,----~-------'"

30 Parten I lnlrod/lcere ill fi=iologie: celli/a -}"i fi::iologie genera/a

Secventa ADN
-a-d-O-d-O-d-O-d-O-d a d-O-d-O-d-O d-

-
I I I I I I I I
~ ~ ::J V ~ v ::J 1 1
I \
I \
I \
I \
I \ Figura 3-7
_~ C C G U C U G \
p-k-p-k-p-k-p-k-p-k-p-k-p-k ~/~ Combinalia ribonucreotidelor cu 0
ARN
Molecul;; pI l Tritostat catena de ADN pentru a forma 0

; \~ molecula de ARN care transporta


codul genetic de la nivelul genei in
citoplasma. Enzima ARN-polime-
ARN polimeraza raza se deplaseaza de-a lungul
catenei de ADN !?i sintetizeaza
molecula de ARN.

I
C
I I
C
I I
GI I I
U
I I
C ul G A A Figura 3-8

P-R-P-R-P-R-P-R-P-R-P-RTP-R-P-R-P-R- Un segment din molecula de ARN, cu evi-


Prolina ~ Serina t Acid glutamic
dentierea a trei "codoni" ARN - CCG, UCU ~i
GAA - care controleaza ata~area aminoacizilor
prolina, serina ~i respectiv acid glutamic la
nivelul lantului proteic in formare.

expuse sunl cele care formeaz3 codtll genetic. utilizata ca matrita pentru sinteza unei molecule de ARN.
Codul genetic este aldiluit din "triplete" succesive Tripletele ADN eontroleaza formarca unoI' triplete
'de baze - fiecare triplet reprezenland un Clfvant de cod. comp/ementare (denumite codoni) la nivelul ARN; ace~ti
Aceste triplete succesive controleaz3 in ultima instant§. codoni vor controla secventa de aminoacizi din protcina
secvenTa aminoacizilor din molecula proteica ce unneaza care urmeaza a fi sintctizaHi in citoplasma celulei.
sa fie sintetizata in ccluBt Catena superioara de ADN din
Figura 3-6, citind de la stanga la dreapta, contine codul Unitatile elementare din care este alcatuit ARN-ul.
genetic GGC, AGA, CII, tripletele fiind separate intre ele Entitatilc elementare din care este alcatuit ARN-ul sunt
prin sage\i. Unnarind acest cod in Figurile 3-7 ~i 3-8, se aproape identice cu cele din eomponen!a ADN-ului, eu
observa ca aceste trei triplete Slint rcsponsabile pentru cxcePTia a dour, diferentc. In primul rand, zah~arul dezoxiri-
adaugarea sllcccsiva a trei aminoacizi - proliml, serino ~i boza nu este utilizat pentru fonnarea ARN. ]n locul aees-
acid glutamic - 1a nOlla molecuHi de proteina in fonnarc. tuia se gasc$tc un alt zahar cu 0 compozilic u~or
modificata, riboza, ee conti!1c un ion hidroxil suplimentar
Codul ADN dio oucleu esle Iransferal in eodul ARN din adaugat structurii inelare. In a1 doilea rand, timina este
citoplasma - transcrippa substituita cu 0 alta baza pirimidinica, llracilul.

Datorita faptului cft ADN-ul estc localizat in nuc!eul Formarea ribonucleotidclor. Unitatile elementare din
celulei. iar majoritatea funcTiilor celulare se desta~oara in care este alcatuit ARN-ul formeaza ribonucleotide/e, la fel
citoplasma, este necesar sa existe anumite modalitati prill ea ~i in eazul sintezei ADN. $i in acest caz sunt uti\izate
care getJele din nucleu sa controleze rcaqiile chimice din patru nucleolide distincte pentru sintcza ARN. Aceste
citoplasma. Acest obiectiv este atins prin intcnnediu] unui nucleotide conTin bazcle azotate adeninii, guclI1inii,
all tip de acid nucleic, ARN, a dirui sinteza este controlata cito=inii ~i uracil. Se observa ca aeestca sunt identice cu
de AD! -ul nuclear. Astfcl, dupa cum cslc indicat in Figura eele din ADN, eu cxcep!ia uracilului, care este prezent in
3-7, codul este transferat spre ARN; acest praces este ARN in loeul timinei.
denumit rranscrip!ie. ARN-ul difuzcaza din nucleu prin
porii nucleari spre compartimentul citoplasmatic, unde "Activarea ll ribonucleotidelor. Etapa urmatoare in
controleaza sinteza proteinelor. sinteza ARN este "activarea" ribonucleotidelor de 0
ellzima denumita ARN po/imerazo. Acest evenimcnt se
Sinleza de ARN produce prin adaugarea 18 fiecare nuc!eotid a doi radicali
In timpul sintczei ARN, cele doua catene ale moleculei de fosforici suplimentari, eu fonnarea consecutiva de trifos-
ADN se sepan1 temporar; una dintre aceste catene este fali (ilustrat prin cclc doua ribonucleotide din partea
Capitolul3 COlllrolll1 gene1ic: 01 sinle=ei de proleille. fimc/iilol" ~i reproducerii celulelor 31
drcapta a Figurii 3-7). Ace~ti doi radicali fosforici sunt Baze ADi\" Baze ARl\
ala~ali nuclcotidului prin intermediulunor legiilllrifosfal- Guanina Citozina
lJIacroergice create eu ajutorul energiei obtinute din ATP. Citozina Guanina
Rezultatul acestui proees de activare este Adcnina Uracil
furnizarea unci mari cantita!i de energie fiecarui nucleOlid. Timina Adenina
energie utilizata pentru desta~urarea reacliilor chimice prin
care la extremitatea moleculei de ARN in fonnare sunt Trei tipuri diferite de ARN. Exista rrei tipuri diferite de
adaugate ribonucleotide noi. ARJ , fiecare avand un ral independent ~i bine definit in
sinteza proteinelor:
Formarea lantului de ARN din nucleotide activate prin 1. ARN mesager, care transfera codul genetic in
utilizarea catenei ADN ca matrita - procesul de citoplasma, unde controleaza tipul de proteina sintcrizaHi
transcriptie 2. ARN de Iral1s!eJ; care transporHi aminoacizii acti-
vati la nivelul ribozomilor, unde ace~tia sunt utilizati
Sinteza moleculei de AR se realizeaza confonn schemci pentfLI sinteza noii molecule proteice
prczentate in Figura 3-7, prin aqiunca unci cnzime 3. ARN ribo::ol11al. care 1n asocierc cu aproximativ
dCl1l1mite AM' po!imerazel. Aceasta este 0 enzima volumi- 75 proteine diferite formeaza ribo::omii, struculrile fizico-
noasii de natura protcica ce are l1umcroase proprietati chimice la nivelul carora se produce sinteza propriu-zisa a
fllnctionale nccesare sintezci moleculei de ARN. Aceste proteinelor.
proprictMi sunt urmatoarele:
I. La nivelul catenei ADN, imediat inaintea primei ARN-ul mesager - codonii
gene, se gase~te 0 secventa de nucleotide denumita pro-
mOlar. ARN polimcraza are 0 srructura complementara Moleculele de ARN mesager sunt catene lungi, simple de
care recunoa~te promotorul ~i sc ata~eaza ]a nivclul accs- ARN aflate in suspensie in citoplasma. Acestc molecule
ulia. Aceasta este etapa esentiala pentru initierca formarii sunt alcatuite din cateva sute pana la eateva mii de ribonu-
moleculei de ARJ'J. cleotide nepereche, care contin codoni ce sunt comple-
2. Dupa ata~area ARN-polimcrazei de promotor. mentari triplctelor din genelc AD! in Figura 3-8 este
aceasta dctermina derularea dublului helix ADN pe 0 dis- prezentat un mie segment a1 unci molecule de ARN
tanta de aproximativ doua rotatii, urmata de separarea seg- mesager. Codonii continuri de acest segment sunt CCG;
mentelor demlate ale cclor doua catene. UCU ~i GAA. Acc~tia sunt codonii corespunzatori
3. Polimeraza incepe sa se deplaseze de-a lungLlI aminoacizilor prolina, serina ~i acid glutamic. Transcriptia
catenci ADN, demland ~i sepadind cele dOLla carcne ADN acestor codoni din molecula de ADN in molecula de ARN
in timp ce inainteaza. Pe masura ce avanseaza adauga cate este ilustrata in Figura 3-7.
un ribonuclcorid activat la cxrremitatea noii molecule de
ARN in fonnare, urmand ctapele de mai jos: CodonU ARN pentru diferiti aminoacizi. Tabelul 3-]
a. Inirial, detennina fonnarea unei legaruri de hidro- prezinta codonii ARN pel1tfLI fiecare din cei 20 aminoacizi
gen intre ultima baza azotata din ADN ~i baza unui ribonu- prezenti in moleculele proteice. Se observa ca majoritatea
cleotid complementar din nucleoplasma. aminoacizilor sunt reprezentari de mai mull de un singur
b. in crapa urmatoare ARN polimeraza scindeaza codon: de asemenea, un codon rcprezintfl semnalul pentrll
succesiv doi din cei trei radicali fosforici care se gasesc pe "dcbutul sintezei moleculei proteice" (codon START), iar
fiecare ribonucleotid activat, Cll eliberarea unoI' cantitati trei codoni reprezinta semnalul pentru "oprirea sintezei
mari de encrgie din legarurile fosfat-macroergice; aceasta molecu!ei proteice" (codoni STOP). in Tabelu! 3-1 accste
encrgie este utilizata pentru realizarea legaturii covalente doua categorii de codoni sunt dcsemnati CI (CI = codon
dintre radicalul fosforic restant pc nucleotid ~i riboza aflata initiator al lanrului de aminoacizi) ~i CT (CT = codoni ce
la extremitatea lantulLli ARN in fonnare. desemneaza terminarea alungirii lanluilli de aminoacizi).
c. Arunci cand ARN-polimeraza ajunge la sfar~irul
genei ADN, intalne~tc a naua secventa de dezoxiribonu- ARN de transfer - anticodonii
c1eotide denumita secven(G de terminare a lan{ului (tenni-
nater); aceasta detennina ARJ'J polimeraza ~i lantul nOll Un alt tip de ARN care are un rol esenlia! in sinleza pra-
fom1at de ARN sa se separe de catena de ADN. Ulterior teinclor este dcnumit ARN de fransfer datorita faptului cil
po1ime~aza poate fi reutilizata in mod repetat pentm transfera moleculele de aminoacizi ]a ]ocul sintezei prote-
sinreza altor molecule de ARN. ice. Fiecare tip de ARi'i de transfer se combina in mod spe-
d. ~ Pc ma-sura ce noua catena de ARN cste sintetizata, cific cu unul dintre cei 20 de aminoacizi care urmeaza sa
legriturile slabe de hidrogcn dintre aceasta ~i matrila ADN fie incorporati In protcine. ARN-ul de transfer
se rup datorit5. faptului ca matrita ADN are afinitate cres- funclioneaza ca moleculli de Iral1Sp0rl a aminoacidului
cuta pentru reunirea eu catena ADN complementara. specific la nivelul ribozomilor, un de se fonneaza pro-
Astfel, lanrul ARN cste fonat s~ se desprinda de ADN, teinele. La acest nivel, fiecarc tip specific de ARN de
fiind eliberat in nucleoplasma. transfer rccunoa~te un anumit codon din molecula de ARN
In acest fel, codul genetic Inscris In catena de mesager (descrisa ulterior) ~i astfel furnizeaza aminoacidul
ADN este in final transmis sub [onna complementorii in potrivit la locul adecvat din lantul moleculei de proteina
lanfUl ARN. Ribonucleotidele se combina intotdeauna cu nou fonnate.
dezoxiribonucleotidele respectand unnatoarele combinarii ARN de transfer, care este alcaUlit numai din
ale bazelor azotale: apraximariv 80 nucleotide, este 0 molecuH'i. relativ mica In
~ .... ~,
·
.. .
- ~- ~~;.-~~. ~.-~~.-,--,--.-----~---.,..

32 Partea I Infrodllcere in fizi%gie: cell/fa .yi flziologie genera/a

comparatic Cll ARN mesager. ReprezinUi un lant pliat de Tabel"13-1


nucleotide, avand aspectul unci frunze de trifoi, dupa cum
Codonii .AR.l'l pentru aminOllcizi ~i codonii START ~i STOP
este indicat in Figura 3-9. La 0 extremitate a moleculei
exista intotdeauna acid adenilic; la acest nivel aminoacidul
transportat se ata~eaza de un grup hidroxil al ribozei acidu- Aminoacid AM' Codoni
lui adenilic. Alanina GCU GCC GCA GCG
Deoarece func(.ia ARN de transfer esle de a deter- Arginina CGU CGC CGA CGG AGA AGG
mina ata~area unui aminoacid specific la nivelul lantului Asparagina AAU AAC
proteic 'in fonnare, este esential ca fiecare tip de ARN de Acid aspartic GAU GAC
transfer sa prczintc specificitate ~i penlm un anumit codon CiSlcina UGU UGC
Acid glutamic GA.l\. GAG
din ....RN mesager. Elementul specific de la nivelul ARN Glutamina CAA CAG
de transfer care-i permite acestuia sa recunoasca un anumit Glicina GGU GGC GGA GGG
codon cstc rcprezentat ~i in acest caz de un triplet de Histidin1i CAU CAC
nucleotide denumit anticodon. Acesta este loealizat in zona lzolcucina AUU AUC AUA
Leucina CUU CUC CUA CUG UUA UUG
de mijloe a moleculei de AR de transfer (in partea infe- Lisina AAA AAG
rioara a eonfiguratiei prezentate in Figura 3-9). in timpul MClionina AUG
formarii molceulei proteiee, bazele anticodonului se Fenilalanina UUU UUC
eombina prin fonnarea de legaturi de hidrogen eu bazele Prolina CCU CCC CCA CCG
codonului din ARN mesager. In acest fel, aminoacizii Scrina UCU UCC UCA UCG AGC AGU
Treonina ACU ACC ACA ACG
corespunzatori sunt alinia~i succesiv de-a lungul lan~ului Triptofan UGG
de ARN mesager, fiind aSlfe! stabilita secven!a corecta de Tirozina UAU UAC
aminoacizi in noua proteina sintetizata. Valina GUU GUC GUA GUG
Start (CI) AUG
Stop (CT) UAA UAG UGA
ARN ribozomal
el, initiator al lan\ului; CT, tenninarca alungirii 1,1Illului de 3minoacizi.
AI treilea tip principal de AR]\! din celula este ARN ribo-
zomal; accsta rcprezinta aproxirnativ 60% din ribozom.
Restul ribozomului este de natura protcica ~i con~ine
aproximativ 75 tipuri de proteine - atM proteine structurale
cat ~i enzimc nccesare in timpul procesului de sinteza infonnatia necesara pentru dispunerea aminoacizilor in
proteidi. ordinea corecta pentru fieeare tip specific de proteina care
Ribozomul este structura fizica citoplasmatiea la urmeaza a fi produsa.
nivelul careia sunt sintetizate proteinele. Totu~i, acesta Astfel, ribozomul functioneaza asemeni uDui
func~ioneaza intotdeauna in asociere ell celelalte doua laborator in care sunt produse moleculele de proteine.
tipuri de ARN: ARN de transfer transpon3 aminoacizii la
nivelul ribozomului pentru incorporarea acestora in mole- Formarea ribozomilor in nucleol. Genele responsabile
cula proteica sintetizatii, in timp ce ARN mesager asigura pentru fonnarea ARN ribozomal sunt loealizate in cinci

Alanina
Proteina formatoare Cisteina
Histidina
Alanina
Fenilalanina

ARN de transfer

.. Codon iniliator
Figura 3-9

Deplasarea unei molecule de ARN mesager


AUG GCC UGU CAU GCC UUU UCC CCC AAA CAG GAC UAU monocatenar prin doi ribozomi. Pe masura ce
( fiecare "codon" traverseaza ribozomii, la
Mesager nivelullantului proteic in formare este adaugat
Ribozom Ribozom un aminoacid, fapt ilustrat in partea dreapta a
Mi!?carea ARN figurii. Fiecare aminoacid specific este trans-
portat la locul de formare al noii molecule pro-
teice de catre 0 molecula de ARN de transfer.
- '
• w -"'1: -<';;_ • . '.

-
Capitolul 3 Controllil genetic al sinrezei de proteine. funC/iilor ~i reproduceri; celli/etar 33
perechi de cromozomi nucleari, iar fiecare dintre ace~ti endoplasmic. Aceasta se datoreaza faptuilli ca segmentele
cromozomi contine numeroase copii ale acestor gene par- injriate ale multor molecule proteice sintetizate au secven!e
ticulaTe datonta marilor cantitati de ARN ribozomal necc- de aminoacizi care se ata~eaza imediat la receptori speci-
sare pentru funqionarea celulei. fici de la nivelul reticulului endoplasmic; in consecinta,
Pe masurii ce ARN ribozornal este sintetizat, aceste molecule strabat peretele reticular ~i patrund in
acesta se acumuleaz3 1a nivelul nue/eo/ull/i, 0 structura matricea endoplasmica. Astfel, regiunile reticulului
specializata situata in imediata vecinatatc a cromozomilor. endoplasmic la nivelul carora sunt sintetizate proteine
Atunci dind Slint sintetizate cantiUI!i maTi de ARN ribo- dobandesc un aspect granular.
lomal, de exemplu in celulele care produc !TIulte proteine, in Figura 3-10 este prezentata relaria funcrionala
nucleolul are aspectul unci stmcturi voluminoase, pc cand dinrre AR -ul mesager ~i ribozomi ~i maniera in care ribo-
in -celulele in care sinteza proteica este diminuata cste zomii se ata~eaza de membrana reticulului endoplasmic.
posibil ea nucleolul sa nu fie observat. ARN ribozomal este Se observa procesul de translarie, care se desfii~oara simul-
procesat la nivelul nuc1eolului, unde se leaga de "proteine tan la nivelul mai multor ribozomi care utilizeaza aeeea~i
ribozomale" pentru a forma produ~i granulari de condeo- catena de AR mesager. De asemenea, se observa ~i fapml
sare ce repreziota subunitatile ribolomale primordia Ie. ea noul lan\ polipeptidie (proteie) strabale membrana
Aceste subunWlti sunt ulterior eli berate de la nivelul nucle- reticulului endoplasmic ~I patrunde in matricea
olului ~i transportatc prin porii inveli~uluj nuclear catre endoplasmica.
aproape toate regiunile citoplasmei. Cand subunita.tile Cu toate acestea ar trebui remarcat faptul ca in
ajung in citoplasllla, acestea sunt asamblate pentm a fonna afara celulelor glandulare, la nivelul carora se formeaza
ribozomi maruri func!ionali. De aceea, proteinele sunt sin- numeroase vezieule secretorii care contin proteine, majori-
tetizate In citoplasma. ~i nu in nucleu, acesta din urllla. tatea proteinelor sintetizate la nivelul ribozomilor sunt
neavand ribolomi maturi. eliberate direct in citosol ~i nu in reticulul endoplasmic.
Aeeste proteine sunt cnzime ~i proteine structurale interne
Sinteza proteinelor la !livelul ribozomilor - procesul de eu ral in funqionarea celulei.
translatie
Etapele chimice ale sintezei de proteine. Unele dintre
Atllnci cand 0 molecuHi. de ARN mesager vine in contact reactiile chimice care se desta~oara in timpul sintezei unei
Cll lin ribozolll, aeeasta se deplaseaza prin interiorul aces- molecule proteice sunt prezentate in Figura 3-11. Aceasta
tuia, incepand cu un capat predetenninat specificat de a ilustreaza reactii reprezentative pentru trei aminoaeizi
anumiUi. secventa de ribonucleotide denumite codon "initi- separati, AA ll AA 1 ~i AA 10 . Etapele acestor reactii sunt
ator". Ulterior, dupa cum este evidentiat in Figura 3-9, in urm3loarele: (I) Fieeare aminoacid este activat printr-o
timp ce ARN-ul mesager se deplaseaza prin ribozom, este reaqie chimica in timpul careia ATP-ul se combina cu un
sintctizata 0 molecula proteica - proces denumit trans/a/ie. aminoaeid pentru a fonna un complex adenozin monofos-
Astfel, ribozomul citc~te codonii de la nivelul ARN-ului jat - aminoacid, fiind consumata energia a doua legaturi
mesager 1ntr-o maniera similara "citirii" unci benzi de fosfat-macroergice. (2) Aminoacidul aetivat, avand energie
casetofon pe masura ee aeeasta trece prin fafa capului de in exces, se combinii ulterior Cll ARN-u/ de transjer spe-
citire al casetofonului. Aparitia unui codon "stop" la cific pentrz/ a forma un complex aminoacid-ARNt, eu
nivelul ribozomului reprezinta semnalul de oprire a sin- eliberarea simultana a adenozin monofosfatului (AMP).
tezei moleculei de proteina, care ulterior este eliberata in (3) Complexul aleatuit din ARN de transfer ~i aminoaeidul
eitoplasma. transportat vine "in contact cu molecula de AR mesager
la nivel ribozomal, unde anticodonul ARN-ului de transfer
Poliribozomii. a singura molecuIa de ARN mesagcr poate se ata~eaza temporar de codonul sau specific din molecula
forma proteine la nivelul mai multor ribozomi simultan, de AR1'\l mesager, aliniind astfel aminoacidul corespunza-
datorita faptului ca prima parte a catenei de ARN poate tor in secvenra de aminoacizi a proteinei sintetizate. Ulte-
patrunde jntr-un alt ribozom dind iese din primul, dupa rior, sub influeota enzimei peptidil-lransjeraza (una dinrre
cum este indicat in partea din stanga-jos a Figura 3-9 ~i in proteinele ribozomale) sunt formate /egiilUri peptidice
Figura 3-10. Moleculele proteice se afla in stadii diferite iotre aminoacizii succesivi, detenninand astfel alungirea
ale sintezei la nivelul fiecarui ribozom. in consecinta, pot progresiva a lantului proteic. Aceste evenimcntc chimice
ex iSla adeseori aglomerari de ribozomi, fiind posibil ea 3- necesita. energia altor doua legaruri fosfat-macroergice,
10 ribozomi sa fie ata~ati de 0 singura molecuHi. de ARN ceca ce conduce la un total de patru astfel de legaturi uti-
mesage~ simultan. Aceste aglomerari sunt denumite Iizate pentro fiecare aminoacid adaugat in lantul proteic.
po/il·ibozOJni. Astfel, sinteza proteinelor este unlll dinrre procesele
Este deosebit de important de remareat faptul eli eelulare eu eel mai mare eonsum de energie.
o molecula de ARN mesager poate detennina sinteza unei
molecule proteice in orice ribozom; ceea ce inseal1lna ca Legaturile peptidice. Aminoacizii sliccesivi dintr-un lant
nu exista specificitate a ribozomilor pentru anumite tipuri proteic se leaga unul de altul consecutiv unci reaetii
de proteine. Ribozomlll reprezinta doar "laboratonil" in chimiee specifice (ilustrata mai jos).
care se dcsta~oara reaqiile chimicc nccesarc. in cursul aeestci reactii, Lin radical hidroxil (OB-)
este lndepartat din componcnta CaaH a primului
Numero~i ribolomi se ata~eaza la nivelul rcticulului aminoacid, iar din componenta NI-I 2 a celuilalt aminoacid
endoplasmic. In Capitolul 2 a fost speeificat faptul ca mai este indepartat un ion de hidragen (H+). Ace~tia se eombina
multi ribozomi SUllt ata~ati la nivelul reticulului pentru a fonna apa, iar cele doua zone reactive ale aminoa-
. .. ~~ .
- ..... ;.i~ • • ~---=- ...;....~-~ ._- :• ...." .• ~ ~ - ., --- .----,--.---------",._

34 Partea J Imroducere in Ji=iologie: celli/a \d Ji=iologie gellerald

Ribozom
ARN de transfer

Figura 3-10

Structura ribozomilor, precum ~i


relatia functionala a acestora cu
ARN mesager, ARN de transfer $i
reticulul endoplasmic in timpul
Amin~cid
slntezei molecule lor de proteine.
(Prin amabilitatea Dr. Don W.
Fawcett, Montana.)

Aminoacid AA, AA, AA,o


+ + +
ATP ATP ATP
t t t
Aminoacid activat AMP-AA, AMP-AA, AMP-AA 2o
+ + +
tRNA, tRNA, tRNA 20
t t t
Complex aminoacil ARN tRNA,-AA 1 tRNA 2 -AA2 tRNA 20 - AA20

ARN mesager
-& -: -:-..<' CAU
GCC UGU AAU
-: -. C:
CGU AUG
• +

GUU
t t t t t t t
GCC UGU AAU CAU CGU AUG GUU
Complex intre tARN, I I I I I I I
;u ;u ;u ;u ;u ;u ;u
ARN mesager ~j
aminoacid
z
l'
,.z ,.z u
,.z ,.z ,. ,. z
~
z

,.I s: s:I 'I,. ,.I 'I ,.I


~ ~ 0

l' ~ u ~
,. ,. ~ ,.
~
u tj
tGTptGTPt GTP tGTP tGTPtGTP tGTP Figura 3-11
Lant proleic AA,-AAs -AA3 - AAg -AA2-AA13-AA20 Reactii chimice desfa~urate in
timpul sintezei unei molecule pro~
teice.

cizilor se combina, dand na~tere unei singurc molecule. evident faptul ca gencle controleaza atat componenta fizica
Acest praces conduce la formarea unci legcituri peptidice. dit ~i chimica a fllnC!iilor celulei. Totu:;;i, trebuie sa cxiste
Pe masura ce tiecare aminoacid este adaLigat, se forn1eaza ~i un control al gradului de activare al gene lor; in caz
dite 0 nOLia legatura peptidica. contraL s-ar produce dezvoltarea excesiva a anumitor com-
partimente cclulare sau derularea in exees a unor reactii
Sinteza altor substante in celuBi chimice, ~i eonsecutiv moartea celulei. Fiecare celula
dCline mecanisme puternice de control prin feedback intern
Mii de enzime de natura prateiea sintetizate in maniera care regleaza diferitele funcJii celulare. Pentn! fiecare gena
deserisa e.nterior eontroleaza praetie toatc reaefii1e chimice (numarul total de gene dcpa~c~te 30.000) exist a eel putin
care se desfii~oara intracclular. Aceste enzime detclmina un 3stfel de mecanism de feedback.
sinteza lipidelor, glicogcnului. purillclor. pirimidinelor ~i a
sute de alie substante. Relatia acestor procese de sinteza ell
mctabolismul carbohidratilor, lipidelor ~i proteinelor este
discutata in Capitolelc 67-69. Prin intcrmcdiul acestor NH Z 0 H R
substante sunt indeplinite numcroasele fll11ciii ale celulei. I II I I
R-C-C-OH + H - N - C - COOl-I ----->
Controlul expresici genice ~i al activitatii biochimice a
celulei NH 0 H R
I Z II I I
R-C-C-N-C-COOH + HzO
Din elcmentele prczentate pana in acest moment, este

- ---------- --- -- -- - -- - - --- - ---- --- - - - - -


- .
• w ~~ .~~_ • ,

...... --- - -- - -

Capitolul3 Contra/lfl genetic at sillfeze; de proteine, jUJ1ctii/or ~'i reproducerii ceill/elor 35


Exista practic dOlla metode prin care sunt contro- Controlul operonului prin "proteine activatoare" -
late activitarilc biochimicc ale celulei. Una dintre aces tea "operatorul activator". in Figura 3-12 se observa de
este reg/area genetica, prill care este controlat gradul de asemenea un alt operator, denumit opera/orul activator,
activare al genelor, iar cealalta este reg/area enzimo/icii, localizat langa promotor, insa in amonte de acesta. Cand 0
prin carc sunt controlate nivelurile de activitate ale proteina reglatoare se leaga de acest operator, ea
enzimelor sintetizate. favorizeaza legarea ARN polimerazei la nivelul promo-
torului, activand astfel operonu!. Ca urmare, 0 proteina
Reglarea genetica reglatoare de acest tip este denumita proteina activatoare.

1'Operonul" celular ~i controlul acestuia - functia pro- Controlul operonului prin feedback negativ. De aseme-
motorului. Sinteza intracelulara a unui produs biochimic nea, In Figura 3-12 se remarca faptul ca prezenta unei can-
implidi de obieei 0 serie de reactii, iar fiecare dintre aceste titati critice din produsul sintetizat In ce]ulfl poate produce
reacrii este catalizata de 0 anumita enzima de natura inhibitie prin feedback negativ a operonului responsabil
proteica. F0l111area tulumI' enzimelor nccesare pentru pro- pentru sinleza sa. Aceasla se poate realiza fie prin ata~area
cesele de sinteza este adeseori controlata de 0 secvenra de unei proteine represoare ]a nivelu] operatorului represor,
gene localizate succesiv pe aceea~i catena de ADN. Acest fie prin desprinderea unei proteine activatoare de la nivelul
segment de ADN este dcnumit operon, iar genele operatorului activator. Oricare dintre cele doua mecanisme
responsabile pentru simcza enzimelor respective sunt induce inhibitia opcronului. Dc aceca, cand produsul sin-
denumite gene structurale. Figura 3-12 prezinta trei gene tetizat este in cantitate suficienta pentru a asigura
structurale intr-un operon, evidenriind faprul ca acestea funqionarea corespunzatoare a ce]ulei, operonul este inac-
controleaza formarea a trei enzime care detemlina sinteza tival. Reciproc, cand produsul sintetizat este degradat ~i
unui produs intracelular specific. concentratia lui scade, operonul redevine activo In acest fel,
Se observa in figura segmenrul de ADN denumit concentraria darita a produsu]ui sintetizat este controlata
pmlJ1oror. Acesta este aldituit dintr-un grup de nucleotide automat.
care au 0 afinitate specific5- pentm ARN polimeraza, dupa
cum a fost discutat anterior. Polimeraza trebuie sa se Alte mecanisme pentru controlul transcriptiei 1a
ata~eze de promotor inainte de a-~i incepe deplasarea de-a nivelul operonului. in ultimele doua decenii ~Ll fost
lungul catenei de ADN pentm a sintetiza ARN. in descoperite variatii ale mecanisl11ului de baza pelltm
consecinta, promolDru] cste un element esential pentru contralul operonului. Hin1 a intra in deta]ii, sunt enumerate
activarea operonului. unele dintre acestea:
I. Operonul este frecvent controlat de 0 gena
Controlul operonului de catre 0 "proteina represoare" reglatoare localizata in alta regiune a nucleului. Astfel,
- "operatorul represor". In Figura 3-12 se observa ~i 0 gena reglatoare determina sinteza unei proteine reglatoare
serie de alte nucleotide dispuse in zona mijlocie a promo- care actioneaza ca activator sau ca represor pentru a con-
torului. Aceasta regiune este denumita opera/orlff represor trala operonul.
deoarece la acest nivel se poate lega 0 proteina "reglatoare" 2. Ocazional, mai mul~i operoni diferi~i sunt contro-
care impiedica ata~area ARN polimerazei la nivelul pro- lati simultan de aceea~i proteina reglatoare. In unele cazuri,
motorului, blocand astfel transcriptia genelor acestui aceea~i proteina reglatoare acrioneaza ea activator pentru
operon. 0 astfel de proteina cu aetiune reglatoare negativa un operon $i ca represor pentru un altu!. Cand mai multi
cstc dcnumita pmteina represoare. operoni sunt controlari simultan in acest fel, tori operonii

Operator
activator
Operon
_:.-<' _: _: _: C:

+I
t
Enzima A
t
Enzima B
t
Enzima C
Inhibilia + t t
Figura 3-12 opera/orulUi ( t
Rolul operonuluiin controlul sintezei unui produs : Substraturi Prddus de
intracelular non-proteic, de exemplu un produs I sinteza
de metabolism intracelular. Se observe CEl pro- \ .. ~:.d~~~~€.a~vl /
dusul sintetizat ac~ioneaza prin feedback negativ
pentru a inhiba functia operonului, astfel incat i~i
regleaze automa.t propria concentratie.
• v ~
.... _ _ ',::_. _~ ~ ~ ~ _

-- .... ~ ~ a . - - ~ - ~ = _....... -~-- ... ~ : . - r- ... - .....

36 Partea I In/roducere ill jizi%gie: ce/ll/a $i jizi%gie genera/a

care funqioneaza impreuna forrneaza un ansamblu Activarea enzimatica. Enzimele care in mod nonnal sunt
denumit regulon. inactive, pot fi activate atunci cand este necesar. Un
3. Conrrolul anumitor operoni nu se realizeaza in exemplll in acest sens este situatia in care cea mai mare
zona de debut a transcriptiei pe catena de ADN, ci la marc parte a ATP-ului celular a fost consumata. in acest caz, ca
distanta in aval. in anumite situatii, controlul nu se exercita produs al scindarii AT?, se fonncaza 0 cantitate
la nivclul catcnci de ADN, ci in timpul procesarii in nuelcu considerabila de adenozin mono fosfat cichc (AMPc);
a moleculelor de AR , inainte ca acestea sa fie transportate prezenla AMPc activeaza imediat fosforilaza care
in citoplasma; rareori, controlul poate fi exercitat la nivelul degradeaza glicogcnul, clibcdind molecule de glucoza. care
sintezei proteice, in citoplasma, in timpul translatiei AR ulterior sunt rapid metabolizatc, iar energia oblinuta este
la nivelul ribozomilor. utilizata pentru refacerea depozitelor de AT? ale celulei.
4. ...,... in celulele nucleate, ADN-ul nuclear este com- Astfel, AMPc aClioneaza ca un activator enzimatic pentnl
pactat in subunitali structurale specifice, cromozomii. in fosforilaza, avand rol in controlul concentratiei intracelu-
fiecare cromozom ADI -ul este rasucit in jurul unor lare de ATP.
proteine mici denumite his/one, care la randul lor sunt Un alt exemplu interesant in care sunt intalnite
strans interconectate prin alte proteine, fonnand grupuri atat inhibitia cnzimatica cat ~i activarea enzimatica este
compactc. Atat timp cat AD -ul este compactat, nu poate sinteza purinelor ~i pirimidinelor. Aceste substanle sunt
servi ca matrita pentru sinteza ARN. Totu~i, incep sa fie necesare in celulii in cantitati aproxilllativ egale pentru
descoperite multiple mecanisme de control care pot deter- sinteza ADN ~i ARN. Dupa ce sunt sintetizate, purinele
l11ina decompactarea anumitor zone cromozomiale una inhibii enzimele care sunt necesare pentTu fonnarea altor
cate una, astfel inCal sa se poata realiza temporar purine. Totu~i, ele ac/iveazii cnzilllele necesare pentru
transcriptia ARN. Chiar ~i in acest in acest caz exista fonnarea de pirilllidine. in mod contrar, pirimidinele
"faclori de transcriptie" specifici care controleazii rata tran- inhiba enzimelc care Ie sintetizeaza, insa activeaza enz-
scrip\ici pentru fiecare operon din cromozom. Astfel, imele care sintetizeazii purine. in acest fel, intre sistemele
exista niveluri superioare de control care ajutii la de sinteza pentTu aceste doua substanle exista 0 interaeti-
funqionarea corecla a celulei. In plus, exista semnale une permanenta, ce are drept rczultat prczen!a In perma-
extracelulare, cum sunt cele transmise de hormoni, care pot nenta In celule a lInor cantitati aproximativ egale ale
activa zone cromozomiale specifice ~i anul11iti factori de acestor doua substan~e.
transcriptie, controland astfel derularea functiilor celulei.
Dalorita faptu]ui ca exista mai mull de 30.000 de Rezumat. Pe scurt, exista doua mctode principale prin care
gene diferite in fiecare celula umana, numarul vast de celulele controleaza proportii1e ~i cantiHitile adecvate ale
modaliHHi prin care activitatea genetica poate fi controlata diferililor constituenti celulari: (I) mecanismul regHirii
nu este surprinzator. Sistemele de control genetic sunt in geneticc ?i (2) mecanismul reglarii enzimatice. Genele pot
mod deoscbit importante pentru controlul concentratiilor fi activate sau inhibate, iar in mod similar, enzimele pOl fi
intracelulare de aminoacizj, deriva~i de aminoacizi ?i activate sau inhibate. Aceste mecanisme reglatoare
produ~i intermediari ai metabolismului carbohidralilor, funqioneaza In majoritatea cazurilor ca sisteme de control
Iipidelor ~i proteinelor. pnn feedback care monitorizeaza in permanenta.
compozitia biochimica a celulei ~i realizeaza coreqiile
Controlul functiilor intracelulare prin reglare necesare. insa ocazional, substantc din extcriorul celulei
enzimatica (In special unii dintre honnonii discutali pc parcursul
accsnli text) pot controla reaetiile biochimice intracellliare
Adi!ional la controlul prin reglare genetica al functii10r prin activarea sau inhibarea unuia sau mai multora dintre
celulei, anumite activitati din celula sunt controlate prin sistemele intracelularc de control.
inhibitori sau activatori intracelulari care actioneaza direct
asupra unor enzime intracelulare specifice. Astfel, reglarea Rolul ADN-ului in controlul reproducerii celulare
enzimatica reprezinta 0 alta. categorie de mecanisme prin
care sunt contTolate procesele biocbimice din celula. Reproducerea celulara. este un alt cxemplu al rolului cheie
pe care ADN~u] il are in toate procesele vielii. Genele ~i
Inhibitia enzimatica. Anumite substante chimice sinte- mecanismele reglatoare ale acestora determina caracteris-
tizate in celula actioneaza prin feedback direct inhiband ticile dezvoltarii celulelor, precllm ~i momentul ~i
sistemele cnzimatiee specifice care contribuie la sinteza condiriile in care aceste cellile se vor divide pentru a da
lor. Aproapc intotdeauna produsul sintetizat aClioneaza na~te;e un or noi celule. in acest fel, genelc controleaza.
asupra prfutei enzime din secventa §i nu asupra enzimelor fiecare stadiu al dezvoltarii fiintei umane, de la zigot pana
unm'itoare, de obicei prin legarea directa la nivelul aces- la formarea completa a organiSl~1Ll1l1i. in consecin~a, ADN-
teia ~l inducerea unel modifica.ri confomlalionale ul sistemului genetic este considcrat elementul fundamen-
alosteriee ce are ca rezultat inactivarea enzimei. Inacti- tal al vietii.
varea primei enzime este importanUi. deoarece 'in acest fel
este preveniUi acumularea de produ~i intermediari inutili. Ciclul celular. Ciclul de viaFi al unei celule reprezinta
Inhibilia enzimatica reprezinUi. un alt exemplu de pcrioada lntre doua reproduceri ale celulei respective.
control prin feedback negativ; este responsabila pentru Cand celulele mamiferelor nil sun! inhibale $i se reproduc
controlul conccntratiilor intracelulare a numero~i aminoa- ell vireza maxima, acest ciclu dureaza int"re I0 ~i 30 ore.
cizi, purine, pirimidine, vitamine ~i alte substanle. Este finalizat printr-o serie de evenimente fizice distincte
-...z . . .=-.
...
• ¥

~~ -- --

Capitolul3 COl11rolul genetic al sinte:=ei de proteine. fimcfiilor ~i reproducerii celulelor 37


denumite mitozci, care dctennina diviziunea celulei in doua Centromer Cromozom

~
celule fiice. Evenimcntele mitozei sunt prezentatc in
Figura 3-13 ~i sunt descrise ulterior. Totu~i, rnitoza
Membrana
nucleara
propriu-zisa dureazii numai aproximativ 30 minute, astfel
inciit mai mult de 95% din ciclul celular este reprezentat
de intervalul dintre mitoze, denumit intelfaza. ""'" Nucleol
-~ ./
Cu exceptia conditiilor speciale in care celulele se ./// I~ Centriol
reproduc rapid, factorii inhibitori inectinese sau stopeaza Aster
aproape intotdeauna ciclul celular. De aceca, diferitele A B
celule ale organislTIului au in realitate cicluri de viata a
caf0f durata variaza de la 10 are pentru celulele in tens
stimulate ale maduvei osoase, pana la a perioada echiva-
lenHi eu intreaga durata a vietii organismului in cazuJ
majorita!ii celulelor nervoase.

Reproducerea celulei debuteaza eu repl.iearea ADN-


ului c D
La fel ea ~i in cazul celorlalte evenimente importante din
eelula, reproduce rea eelulei debuteaza de asemenea la
nivelul nucleului. Prima etapa este reprezentata de repli-
carea (dupticarea) intregului ADN cromozomial. uma)
dupa producerea acestui eveniment poate avea loc mitoza.
Duplicarea ADN-ului debuteaza eu aproximativ
5-10 ore inainte de mitoza, fiind eompleta dupa 4-8 ore. E F
Rezultatul cste reprezentat de dOlla copii exacte ale
intregului ADN. Aeeste copij reprezinta materialul genetic
al celor doua celule fiice care unneaza a se fonna in
\\I~_=\I//
momentul mitozei. Dupa replicareaADJ -ului, exista 0 alta ::i~ ~i:=
pcrioada Cll durala de 1-2 ore inaintc de debutul mitozei.
In aceasta perioada au loc modi'fieari preliminare care vor '1A:r=~iI~
conduce la mitoza.
G H
Evenimentele chi mice ~i fizice ale replicarii ADN-ului. Figura 3-13
Replicarea AD -ului se realizeaza intT-o maniera foane
asemanatoare rranscriptiei ARN-ului, eu exceptia unor Etapele reproducerii celulare. A, B ~i C - Profaza. D -
diferenle importante: Prometafaza. E - Metafaza. F - Anafaza. G ~i H - Telofaza.
I. Sunt replicate ambele catene ale moleculei de (Prin amabilitatea Margaret C. GJadbach, Estate of Mary E.
AD! din fiecare cromozom, ou numai una dintre acestca and Dan Todd, Kansas.)
2. Fiecare catena de ADN este replicata integral, de
la a extremitate la alta, nu partial, a~a cum se intampla in
cazul transcrip!iei ARN bicatenare de ADN nOli formate sa se desprinda una de alta
3. Enzimele principale implicate in replicarea ADN daca nu ar exista un meeanism special. Acest rezultat este
alcatuiesc un complex multienzimatic denumit ADN obrinut prin actiunea unor enzime care "intrerup" periodic
polimeraza, comparabil cu ARN polimcraza. Aeesta se fiecare helix pe toata lungimea sa, rotind fiecare segment
ata~eaza de rnatrita AD ~i se deplaseaza de-a lungul aces- suficient de mult incat sa conduca la separare, dupa care
reia in timp ce 0 alta enzima, ADN tigaza, determina unirea helixul este refacut. Astfel, cele doua helixuri nou formate
nuclcotidelor succesive intTe ele utilizand energia lega- sunt separate.
turilor fosfat-macroergice in acest scop.
4. Formarea fiecarei eatene noi de ADN se produce Repararea ADN, "corectia erorilor" ~i "mutatUle". in
simultap la nivelul a sule de segmente dispuse de-a lungul intervalul de aproximativ 0 ora intre replicarea ADN ~i
fiecarei catene a helixului, pana in momentul in care deburul mitozei exista 0 perioada In timpul careia se
fiecare catena estc repJicata integral. Ulterior capetele seg- desffi~oara procese foarte active de reparare ~i corectare a
mentelor de ADN sunt unite intre ele sub actiunea enzimei erorilor de la nivelul catenelor de ADN. Aceasta Inseamna
ADN ligaz•. ca atunci cand dezoxiribonucleotide inadecvate au fost
5. Fiecare catena nou fonnata de AD ramane incorporate in noua catena AD , enzime speciale inde-
ata~ata prin legaturi de hidrogen de catena originala care a parteaza zonele eu defect ~i Ie inlocuiesc Cll nucleotidele
fost utilizata ca matri!fl. in consecinta, cele doua helixuri complementare corecte. Aeestc proecse sunt efectuate de
ADN sunt rasLlcite imprcuna. acclea~i ADN polimeraze ~i ADN ligaze utilizate In timpul
6. Datorita faptului ca helixurile AD din fiecare repliearii. Procesul de reparare a ADN-ului este denumit
cromozom au lungime de aproximativ 6 centimetri ~i "corec(ia erorilor din ADN".
milioanc de rasuciri, ar fi imposibil ea cele doua molecule Datorita reparariei ~l corec!iei crorilor,
. .
• y w '_,

.. ...-~~ •• -- ...-.;,.~~~
-- ~ ......... - _ - - ---........_
- - . ,.. . ......-----.-.--------r.-
~ ~ ......

38 Partea I lnlrodllcere ill./iziologie: celli/a .,~·i ./Iziologie genera/d

transcriptia este un praces ell acurate1e [aarte mare. Insa spre star;;itul interfazei, la nivelul un or mici structuri
atunci cand sc produce 0 eroare, aceasta cstc denumita denumite centrioli sau in jurul acestora. Conform Figurii
mulatie. Mutatia determina formarea unci 1rotcine 3nor- 3-13, doua perechi de cent rio Ii sunt localizate in apropierea
male 111 locul proteinei de care are nevoie celula, fapt ce fiecami pol nuclear (ace~ti centrioli, la fel ca ADN-ul sau
conduce adeseori ]a alterarea funqiilor celulei ~i uneori la cromozomii, au fost de asemenea repliea1i in timpul inter-
moartea celulei. eu toate aces tea, dat fiind faptul cil exista fazei, de obicei eu putin timp inainte de replicarca ADN).
mai mult de 30.000 de gene 111 genolTIuluman, iar perioada Fiecare centriol este reprezentat de un corp cilindric mic,
111tre dOlla genera1ii umane succesive este de aproximativ cu lungime de aproximativ 0,4 microni ~i diametru de 0,15
30 ani, se pare di la fiecare transmitere a genomului de la microni, fiind alefttuit din noua structuri lubulare paralele
parinte la copil se inregistreaza injur de 10 lTIutatii. Totu:;;i, dispuse sub forma unui cilindru. Cei doi centrioli ai
ea m5s"t(ra suplimentara de proteqie, fieeare gel~om lIman fiecarei perechi sunt dispu~l astfel indit formeaza un unghi
este rcprczcntat de doufl seturi separate de cromozomi, drept Intre ci. Ficcarc percche de centrioli, in asociere Cll
avand gene aproape identice. Astfel, la descendenli este materialul pericentriolar, alcMuie;;te un eentrozom.
aproape Intotdeauna disponibila 0 gena nmc!ionala din Cu putin timp inainte de debutul mitozei lncepe
,. fieeare pereehe, eu toate ca se produe mutati i. distantarea reciprodi. a eel or doua perechi de centrioli.
Acest fenomen este determinat de polimerizarea micro-
Cromozomii ~j replicarea lor tublllilor care se extind intre cele doua perechi de eentri-
ali, indepartandu-Ic. Simultan, al~i microtubuli se extind
Helixurile ADN-ului din nuc1eu sunt compactate In cro- radiar pornind de la nivclul fiecarci pcrechi de centrioli,
mozomi. Celula umana contine 46 cromozomi aranjari in dand na;;tere unei fonnatiuni stelate, denumiHi. aster, la
23 perechi. Majoritatea gene lor din cei doi cromozomi ai fiecare pol al cclulei. Unele dintre razele aSlerului pene-
fiecarei perechi sunt identice sau aproape identice intre ele, treaza membrana nucleara ~i ajuta la separarea celor doua
astfel Incat se afirma ca genele sum perechi, eu toate ciJ seturi de cromatide in timpul mitozei. Complexul alcatuit
acest fapt nu cste intot(Jeauna valabiL de microtubulii ce sc extind intre cele doua perechi de cen-
Tn structura eromozomilor se gase~te, pe langa trioli este denumit .filS, rar Intregul set de microtubuli In
ADN, ;;i 0 mare cantitate de proteine, reprezentate in asociere cu cele doua pereehi de centrioli este denul11it
special din numeroase molecule mici cu sarcina pozitiva aparat mitoTic.
numite histone. Histonele sunt organizate In numeroase
fom1atiuni de dimensiuni miei ascmanMoare unor marge Ie. Profaza. Prima ctapa a mitozei, denumita praJazii, este
Mici segmente de ADN dublu-catenar sunt rasucite ilustrata In Figura 3-13 A, B ~i C. Pe parcursul formarii
secvential pc fieeare dintre aceste formatiuni. fusului, cromozomii din nucleu (care in interfaza sunt
Ansamblurile de histone au un ral important in relaxa1i) se condenseazfl formand cromozomi bine definiti.
reglarea activitatii ADN, deoarece atat timp cat ADN-ul
este compactat, el nu poate servi ca matri1a niei pentru Prometafaza. in timpul acestei etape (a se vedea Figura
transcriptia ARN ;;i niei pentru replieare. Mai mult, s-a 3-13D), razele microtubu1are ale asterului fragmenteaza
dovedit ea anumite prateine reglatoare pot deeondensa Inveli~ul nuclear. Simultan, nUl11ero;;i microtubuli ai
grupurile de histone de la nivelul ADN-ului, permitand asterului sc ata~eaza de cromatidc la nivelul cenlromerilor,
astfel unor mici segmente de ADN sa fie disponibile pelllru acolo unde cromatidele pereche sunt inca unite Intre ele;
transcriptie. ulterior tubulii traetioneaza cate 0 cromatida din fiecare
La aldituirea cromozomilor participa de aseme- pereche spre fiecare pol al celulei.
nea ~i numeroase proteine nonhistonice, care functioneaza
atat ca proteine structurale cromozomiale, cat ;;i ca activa- Metafaza. Pe parcursul metafazei (a se vedea Figura 3-
tori, inhibitori ~i enzime in asociere Cll sistemele de reglare 13£) cei doi asteri ai aparatului mitotic se indeparteaza tot
genetica. mai mult. Se considera eft acest eveniment se produce
Replicarea integrala a cromozomilor se realizeaza datorita faptului ca razele microtubulare ale celor doi
in urmatoarele cateva minute dupa terminarea replidirii asteri, atunci cand se intrepMrund pentm a forma fusul
ADN-ului; moleculele de ADN nou formate acumuleaza mitotic, se imping reciproc. Se presupune di. molecule pro-
moleclllele de proteinc nou formate nccesare. Cei doi cro- teicc contractile de dimensiuni mici, denumite "molecule
mozomi nou formati raman uniti (panft in mOl11cntul motorii", alcatuite probabil din actina, se extind intre
l11itozei) la nivelul unei regiuni denul11ita eentromer, razele respective ;;i, prin ulilizarea unui mecanism de
localizata ;n apropierea zonei centrale a acestora. Ace~ti "avansare" similar celui din contraetia musculara,
cromozomi duplicali, dar Inca uniti, sunt numiti eramatide. deplaseaza activ razele in direetii opuse. Simultan, cro-
matidele sunt traqionate spre centrul celulei de micro-
Mitoza tubulii la care sunt ata~atc, unde se aliniaza formand placa
eClialorialii a fusului mitotic.
Procesul propriu-zis consecutiv caruia eelula se separa In
dOlla celule fiice este denumit mitoza. Dupa replicarea Anafaza. In timpul acestei etape (vezi Figura 3-13F),
fiecarui cromozom, eu formarea a doua cromatide, in asupra fiecareia dintre cele doua cromatide ale fiedirui cro-
majoritatea celulelor mitoza se produce automat dupa 1-2 mozom este exercitata 0 for1a de traetiune la nivelul cen-
ore. tromerului. Toatc cele 46 perechi de cromatide sunt
Aparatul mitotic: functHle centriolilor. Unu1 dintre separate, formandu-se doua seturi distincte alcatuite
primele cvenimcnte ale mitozei se produce in citoplasma, fiecare din 46 eromozomi. Pc masura ce cei doi poli ai

-
------------------------_.
- - --~---------- - -- -- -
· ....'" ~ '~-'
..., , - -

Capitolul 3 COlllrollll genelic at sinte:::ei de pr01eine, jUllc{iilor ~i reprodllcerii cellilelor 39


celulei in diviziune se ludeparteaza tot mai mult unul de Reglarea dimcnsiunii celulelor. Dimcnsiunea celulelor
celalalt, unul dintre aceste seturi este deplasat spre un aster este detemlinata aproape in intregime de cantitalea AD -
mitotic, iar cela-Iall c~i.lTe asterul opus, lllui nuclear functional. in absenra replicarii ADN, celula
cre~tc pana la 0 anumita dimensiune ~i ulterior cre~terea
Teloraza. in telofaz' (a se vodea Figura 3-13 G ~i H) eele Inceteaza. in mod contrar, prin utilizarea colchicinei este
doua seturi de cromozomi sunt complet separate, posibila impiedicarea fonnarii fllsuilli mitotic ~i In
Consecutiv, aparatul mitotic se dezintegreaza ~i 0 noua consecinta a mitozei, cu toate ca replicarea ADN-lllui con-
membrana nucleara se formeaza Injurul fieCarlli set de cro- tinua. In acesl caz, nucleul va contine cantitati mult mai
mozomi. Aceasta membrana se formeaza din fragmente ale mari de ADN decM In mod normal, iar celula va cre~tc la
reticllllllt.li endoplasmic prezente In citoplasma. La scun o dimensiune proportional mai mare. Se presupune ca acest
.4!np dupa aceea celula se separa in doua, la mijloclli dis- rezultat se datoreaza cre~terii sintezei de ARN ~i productiei
ta'n!ei dintre cele doua nuclee. Evenimentul este determi- de proteine celulare, care detennina cre~terea in dimensi-
nat de formarea unui inel contTaelil de microjilameJ1fe uni a celulei.
akatuite din actina ~i probabil mio:ina (cele doua proteine
contractile musculare) la jonctiunea dintre noile celule Diferenrierea celulelor
aflate in fomlare, separandu-Ie in final una de cealalta.
o caracteristidi speciala a cre~terii ~i diviziunii celulare
Controlul cre~terii ~i reproducerii celulelor este reprezentata de diferen{ierea celulelor, care se refera
la modificarile proprieta.!ilor fizice ~i functionale ale
Este cunoscut faptul ca anumite celule cresc ~i se reproduc celulelor pe masura ce acestea prolifereaza in faza embri-
in permanenta., dupa cum este cazul celulelor onara, cu fonnarca diferitelor stmcnlri ~i organe ale cor-
hematopoietice de la nivelul maduvei osoase, celulelor din pului. In continuare este descris un experiment deosebit de
straturile germinative cutanate ~i celulelor epiteliale interesant, care va ajuta 1a explicarea acestor proccse.
intestinale. Totu~i, numeroase alte celule, cum sunt celulele Cand nllcleul unei celule epiteliale intcstina1e
musculare netede, pot sa nu se reproduca multi ani. prelevat de la 0 broasea estc implantat mierochirurgical
Anumite celule, cum sunt neuronii ~i majoritatea celulelor Intr-un ovul de broasca din care a fost Indepartat nuclclli
musculare striate, nu se reproduc in timpul vietii unei per- original, rezultatul este in numeroase cazllri forma rea unei
soanc decat in perioada fetala. broa~te adulte normale. Acesta demonstreaza faptul ca
in anumite resllturi exista 0 cantitate insuficienta inclusiv 0 Celllia epitcliala intestinala. care este bine
din anumite tipuri de celule, ceca ce detennina cre~terea ~i diferentiata, contine toata informatia genetica necesara
reproducerea rapida a acestor celule pana. cand este atins pcntru dezvoltarea nlturor structurilor organismuilli
numarul adecvat. De exemplu, la uncle animale tinere pot broa~tei.
fi indepartate chirurgical ~apte optimi din masa ficatului, in consecin!a, este evident faptul ca diferentierea
iar celulele restante VOl' cre~te ~i se vor divide pana cand nu se datoreaza pierderii de gene, ci inactivarii selective a
masa hepatica revine aproape 18 nonnal. Aceea~i situ3rie unor operol1l diferi!i. De fapt, electromicrografiile
este imalnita ~i In cazul muhor celule glandulare ~i al sugereaza faptul ca anumite segmente de ADN dispuse in
majoritatii celulelor de la nivelul maduvei osoase, tesutu- jurul complexelor de histone sunt atat de condensate Incat
lui subcutanat, epiteliului intestinal ~i aproape al oricarui nu mai pot fi accesate pentru sinteza de AR . lata 0 expli-
tesut, cu excep\ia cclulelor inalt diferen!iate cum sunt ca!ie a acestei constatari. S-a presupus ca la un anum it
celulele nervoase ~i celulele musculare. stadiu al diferentierii, genomul celular incepe producerea
Existii infonnatii insuficiente despre mecanismele unei proteine reglatoarc care inactiveaza permanent un
care men\in l1umarul adecvat a1 diferitelor tipuri de celule anumit grup de gene. in consecin!a, gene Ie rcpresate nu VOl'
in organism. Tonl~i, experimcntelc au indicat cel putin trei mai functiona niciodata. Tndiferent de mecanismul impli-
modalitati prin care crqterea celulelor poate fi controlata. cat, celulele umane mature produc maxim 8000-10.000
In primul rand, cre~terea este frecvent controlata prin inter- proteine din cele peste 30.000 pe care le-ar sintetiza in
mcdiul unor jactori de cre}tere proveniti din alte regiuni cazul in care toate genele ar fi active.
ale organismului. Unii dintre ace~tia circLila In torennil Experimentele efecruate la embrioni au aratat ca
sangvin, insa alrii au originea in tesuturile adiacente. De anumite celulc embrionare controlcaza diferentierea
exemplu, cclulele epiteliale ale un or glande, precum pan- celulelor adiacente. De exemplu, me=odermul cordal pri-
creasul, nu pot cre~te In absema unui factor de cre~tere mordial este denumit organi::afOr morfogenetic primal'
provenit de la 1"!ivelul tesutului conjunctiv subiacent al datorita fapnllui ca formeaza 0 zona in jurul careia sc dez-
acestci glande. In al doilca rand, majoritatea celulelor volta restul embrionului. EI se diferentiaza intr-o axil
nonnale incelcaza. sa. mai creasca atunci cand nu mai au la me:odermicil ce contine somite displlse segmentat ~i, ca
dispozirie suficicnt spariu. Aceasta situatic cste Intalnita rezultat al procesului de indllCfie in cascada la nivelul tesu-
cand celulele sunt cultivate in culturi tisulare; ele cresc turilor inconjuratoare, determina fomlarea practic a tuturor
pana cand vin in contact cu un obiect solid, iar ulterior organelor corpului.
ere~terea inceteaza. in al treilea rand, celulele cultivate in Un al cxcmplu de inductie este intalnit cand globii
culturile tislliare adeseori I~i Inceteaza. cre~terea cand se oculari aflati in dezvoltare vin in contact cu ectodcrmul
permite aCllmularea in mediul de cullma a unoI' cantitati eapuilli ~i determina ingro~area locam a acestuia, eu
mici din proprii lor produ:;;i de secre\ie. Acest mecanism fonnarea unci Ientile plate ee se pliaza sprc interior pentru
poate reprezenta de asemenea un sistem de control prin a da na~tere cristalinului ocular. Astfel, cmbriolllli se dez-
feedback negativ al cre~terii celulare. voltrl in mare parte datorita unoI' astfel de procese de
-- .
,

- .
'

- .,,'"'II!'~." -- ~ ~ ~ ~-----.---------~
.-' ... _.. . .... ......
40 Partea I Introd/lcere in flziologie: cell/fa $; fi::.iologie genera/a

induqie, regiunile corpului influentandu-se reciproc din in celule sc gasesc ~i gene denumite antionco-
aproape In aproape. gene. care suprima activarea oncogenelor specifice. Dc
Astfel, ell toate diferen!ierea celulelor este un aceca, pierderea sau inactivarea antioncogenelor poate
proces numai paI1ial elucidat, se cunosc !TIulte dintre permite activarea oncogenelor, conducand astfella aparilia
mecanismele polen{iale de control ale diferenrierii cancerului.
celulare, Numai 0 foarte mica parte dintre celulele care
sufera mutatii in organism conduc la aparitia c~ncemlui.
Apoptoza - moartea celulara programata Exista numeroase explicatii ale acestui fapt. Tn primu!
rand, majoritatea celulelor mutante au 0 capacitate de
Cele 100 trilioane de celule ale organismului fonneaza un supravieruire diminuata Tn comparatie cu celulele normale.
ansambiu""'! ell organizare superioara la nivelu! caruia astfel incat mor. In al doilea rand, numai foarte purine
nuroarul total de celule este reglat nu numai prin controlul dintre celulele care cantin mutarii ~i care supravieluiesc
ratei diviziunii celu!are ci ~i prin controlul ratei mortii devin celule canceroase. deoarece inclusiv in condiriile
celulare, Cand celulele nu lTIai sunt necesare sau devin 0 producerii extensive a muta~iilor exista totu~i mecanisme
ameninrare pentru organism, se produce mom'tea celulara de control prin feedback care 'illlpicdiea prolifcrarea 1n
programara, sau apoptoza. Acest proces presupune acti- execs.
unea unci cascade proteolitice specifice care detennina in al trcilea rand, celulele potential cancerigene
mic~orarea ~i condensarea celulei, dezintegrarea sunt adeseori, daca ntl intotdeauna, distruse de sistemul
citoscheletului ~i moditicarea suprafelei cellilei astfel Tncat imunitar al organismului 'inainte de a putea detennina
o celul§. fagocitara din apropiere, de exempluun macrofag, aparitia cancerului. Procesul se desta~oara astfel: majori-
sa se poata ata~a de membrana celulara ~i sa digere celula. tatea eelulelor care au suferit mutatii sintetizeaza proteine
in contrast cu moartea cellilara programata. anonnale corespunzatoare genelor alterate, iar aceste
celulele care mor datorita unor leziuni acute T~i rnaresc de proteine activeaza sistemul imunitar determinand fonnarea
obicei volumul ~i se lizeaza datoriUi pierderii integritatii de anticorpi sau limfocite sensibilizate care aqioneaza
membranei celulare. praces denumit necroza. Celulele impotriva celulelor canceroase, distrugandu-le. Aceasta
necrotice T~i pot pierde conlinutul, producand inflamatie ~i teorie este suslinuUi de faptul di la persoanele cu supresic
afectarea celulelor invecinatc. Apoptoza reprezinta insa 0 imunitara, cum este cazul celor tratate cu medicamente
moarte celulara ordonata, care are ca rezultat dezintegrarea imunosupresoare dupa transplant renal sau cardiac, proba-
~i fagocitoza celulei inainte de a se produce pierderea bilitatea ~pariTiei cancerului cre~te de pana Ia cinci ori.
constituen!ilor celulei. astfel incat celulele vecine nu sunt In al patrulea rand, de obicei este necesara acti-
afectate. varea simultana a rnai multor oncogene pentru aparitia
Apoptoza este ini!iata de activarea unci familii de cancerului. Spre exemplu, 0 astfel de gena ar putea
proteaze denumite caspaze. Acestea sunt enzime sinteti- promova reproducerea rapida a unci Iinii celulare, insa nu
zate ~i stacate la nivelul celulei sub fanna de procaspaze conduce la cancer deoarece nu exista simultan 0 gena
inactive. Mecanismele activarii caspazelor sunt complexe, mutanta pentru fonnarea vaselor sangvine necesare.
insa odata activate, enzimele cliveaza ~i activeaza alte pro- Dar care sunt factorii care determina alterarile
caspaze, declan~and 0 cascada de reaetii care scindeaza genice? Tinand cont de faptul eli trilioane de celuJe noi sunt
rapid proteinele din celuli,- Astfel, celula se dezintcgreazli, fonnate anual in organismul uman, 0 intrebare mai
iar resturile sunt rapid digerate de celulele fagocitare potrivita ar fi "De ce nu apar la fiecare dintre noi milioane
invecinate. sau miliarde de celule canceroase?". Raspunsul se gase~te
Apoptoza este foarte intensa la nivelul celulelor in precizia incredibila cu care sunt replicate catenele ADN
din tesuturile care sufera remodelari Tn timpul perioadei de in fiecare celula inainte de mitoza, precum ~i in mecanis-
dezvoltare. Chiar ~i la persoanele adulte, miliarde de celule mele pentru corectarea erorilor, care lndeparteaza ~i repara
mor in fiecare ora la nivelul intestinului ~i maduvei osoase, orice segment anonnal al unci catene de AD inainte de
fiind inlocuite de celule noi, Totu~i, moartea celulafa pro- declan~area mitozei. Totu~i, in ciuda tuturor acestor
gramata este strict echilibrata la adul\ii sanaro~i de mecanisme de proteetie mo~tenite ale celulei, probabil ca
formarea unor celule noi. in caz contrar, tesuturile organ- o celulii din cateva milioanc de celule nOli formate prezinta
ismului s-ar mic~ora sau ar cre~te prea mult. Studii recente totu~i caracteristici specifice mutatiilor.
sugereaza ca anomalii ale apoptozei ar putea avea un rol Astfel, Tntamplarea este singurul ingredient
cheie in bolile neurodegenerative cum estc boala necesar pentru aparilia mutaliilor, astfel incat se poate pre-
Alzheimer: precum ~i in cancer ~i in bolile aUlOimune. supune faptul eft 0 mare parte a cancerelor se datoreaza
Anumite medicamente care au fast utilizate cu succes in unor imprejurari nefavorabile.
chimioterapie par a induce apoptoza in celulele Totu~i, probabilitatea mutatiilor poate cre~te sem-
canceroasc. nificativ dind 0 pcrsoana este expusa la anumiri factori
chimici, fizici sau biologici, cum sunt cei prezentati in
Cancerul continuare:
1. Este bine cunoscut faptul ca radia/iile ionizanre
Cancerul se produce intotdeauna (sau aproape 'intotdeauna) (cum sunt razele X, razele gama ~i particulele cu energie
datoritfl mula/iilor sau in urma altei aetivari anormale a 'inalt:1 provenind de la substantele radioactive), dar chiar ~i
gene10r care controleaza cre~terea ~i diviziunea celulei. razcle ultraviolete, pot predispune 1a aparilia cancerullii.
Genele anonnale sunt denurnite oncogene. Pana in prezent lonii formali la nivelul celulelor sub aCfiunea acestor radi-
au fost descopcrite in jur de 100 de oncogene diferite, atii sunt foarte reactivi ~i pot detennina ruperea catenelor

---------~ -- -- - - -- - - - --- ------ - - -


.""-' ..

Capito lui 3 Cot1lrollll genetic 01 si11lezei de proteine, fil11Cfiilor ~i reproducerii cellilelar 41


ADN, producand astfel muta!ii. formarea intratumorala de vase sangvine noi, asigurand
2. De asemenea, anumite substanre chimice pot astfel aporUlI nutritiv necesar pentru proliferarea tumorala.
C3uza Inutatii ell 0 probabilitatc crescuUi.. S-a descoperit cu
inuit timp in unna faptul eft diferiti coloranti derivaii ai ani- De ce sunt letale celulele canceroase? Raspunsul la
linei pot cauza cancer, astfel incat muncitorii din fabricile aceasta intrebare este de obicei simplu. Tesutul canccros
unde sunt produse astfel de substante, in absenia proteqiei, sc afta in compctilie cu lcsuturile nonnale pentru clemente
au 0 predispozitie speciala pentru a dezvolta cancer. nutritive. Datorita faptului ca celulele canceroasc continua.
Substantele chimice care pot produce mutatii sunt sa prolifereze indefmit, numarul acestora crescand zilnic,
denumitc carcinogene. Substantele carcinogcnc care dcter- ele VOl' necesita in scurt timp practic toate elementele nutri-
mina in prezent cel lTIai mare numar de decese sunt cele tive disponibile la nivclul intregului organism sau la
aflatc in ftunul de tigara. Acestea sunt responsabile de nivelul unei regiuni a organisffiului. Rezllitatul estc
aproximativ un sfert din decesele prin cancer. moartea treptata a tesuturilor nonnale prin deficit
3. Facforii iriran{i de nofllrajizici'i pot de asemenea nUlri!ional.
conduce la aparitia cancem]ui, cum este cazul abraziunii
repetate a epiteliului intestinal detenninata de anumite
tipuri de alimente. Leziunile tisulare conduc la diviziuni Referinte
mitotice rapide ale celulelor. Cu cat diviziunile sunt mai
rap ide, Cll atat riscul producerii mutatiilor este mai mare. Alberts S, Johnson A, Lewis J, el al: Molecular Biology of the
4. In numeroase familii exista 0 predispo~i!ie Cell. ew York: Garland Science. 2002.
eredilarii accentuatA pentru aparitia cancerului. Aceasta se Aranda A, Pascal A: I uc1ear honnone receptors and gene expres-
dawreaza faptului ca pentru aparitia majorit3!ii cancerelor sion. Physiol Rev 81:1269. 2001.
sunt necesare doua sau mai multe muta!ii. in familiile cu Balmain A, Gray J, Ponder B: The genetics and genomics of
predispozi!ie pentru aparitia cancerului, se presupune ca cancer. Nat Genet 33(Suppl):238, 2003.
sunt lransmis~ ereditar una sau mai lTIulte gene care con!in Bowen ID, Bowen SM, Jones AH: Mitosis and Apoptosis:
deja mutatii. In consecinta, In aceste familii este necesadi Matters of Life and Death. London: Chapman & Hall, 1998.
producerea unui nUl11ar mult mai mic de mutatii pentru Burke W: Genomics as a probe for disease biology. N Eng] J Med
apari!ia canccrului. 349:969,2003.
5. La animalele de laborator anumite tipuri de Caplen NJ, Mousses S: Shon interfering Ri\JA (siRNA)-mediated
virusuri pot detcnnina producerea unor tipuri de cancer, RNA interference (RJ'IAi) in human cells. Ann N Y Acad Sci
inclusiv leucemie. Exista doua cai care condue de obicei 1002:56.2003.
la acest rezultat. in cazul virusurilor ADN, catena AD a Cooke MS, Evans MD, Oizdaroglu M, Lunec J: Oxidative DNA
virusului se poatc insera direct in cromozomi, cauzand damage: mechanisms, mUlalion. and disease. FASEB J 17: 1195,
astfel 0 muta!ie ce conduce la aparitia cancerului. in cazul 2003.
virusurilor ARN, uncle dintre acestea poseda 0 enzima Cullen BR: Nuclear RNA export. J Cell Sci 116:587,2003.
denumita revers-Iranscripfaza care realizeazli sinteza de Fedier A, Fink D: Mutations in DNA mismatch repair genes:
ADN pc matrita ARN. ADN-ul nou format se inscra ulte- implications for DNA damage signaling and drug sensitivity. lnt
rior in genomul celulei animale, determinand aparilia J Oneol 24: I039, 2004.
cancerului. Hahn S: Structure and mechanism of the RNA polymerase II tran-
scription machinery. Nat StruC{ Mol Bioi 11:394,2004.
Caractcrul invaziv al celulelor canceroasc. Diferentele Hall JG: Gcnomic imprinting: nature and clinical relevance.
majore mtre 0 celulA canceroasa ~i 0 celula. normala sunt Annu Rev Med 48:35, 1997.
unnatoarele: (1) Cclula canceroasa nu respecta limitele Jockusch 8M, Hlittclmaier S, 1l1enberger S: From the nucleus
obi~nuite ale cre~terii celulare, deoarece se pare ca celulele toward the cell periphery: a guided tour for mR As. News
canceroase nu nccesita aceia~i faclOri de cre~tere necesari Physiol Sei 18:7.2003.
cre~terii celllielor nonnale; (2) Celulele canceroase sunt Kazazian HH Jr: Mobile elements: drivers of genome
adcseori mult mai putin aderente Tntre ele comparativ eu evolution. Science 303: 1626,2004.
celulele normale. In c~l1secinta, acestea au tendinta de a fi Lewin B: Genes IV. Oxford: Oxford University Press, 2000.
mobile Tn tesuturi, de a pah'unde in fluxul sangvin ~i de a Nabel GJ: Genetic, cellular and immune approaches to disease
fi transportate in tot organismul, fonnand foeare la nivelul therapy: past and future. Nat Med 10:135,2004.
C3rOI;a prolifereaza noi celule canceroasc. (3) Unele celule Pollard TO, Earnshaw We: Cell Biology. Philadelphia:
canceroase produc ~i facrori angiogeni care detennina Elsevier Science, 2002.
. .
• - ""? • '""~-'

- ~.

PAR TEA
.~

II

Fiziologia membranei
• • \J ••

, a unltatll
51 , neuro-
motorii
4. Transportul substantelor prin membrana eelulara
5. Potentiale de membrana ~i potentiale de aetiune
6. Contraetia mu~ehiului seheletie
7. Excitatia mu~ehiului seheletic: transmiterea
neuromuseulara ~i euplarea excitatiei eu eontraetia
8. Contraetia ~i exeitatia mu~ehiului neted

,
c A P I T 0 L U L 4

Transportul substantelor
prin membrana celulara

In Figura 4-1 sunt prezentate concentratiile aproxima-


live ale unor elcctroliti importanri $i ale altor subslan~e
care se gasesc in lichidul extrace/ular $i in lichidul
·· in/race/ular. Se observa faptu! di lichidul extracelular

;
·· contine 0 cantitate mare de ioni de spdiu, !nSa numai 0
cantitate mica de ioni de potasi/I. In cazul Iichidului
intracelular este intalnita situa~ia opusa. De asemenea,
lichidul cxtracelular contine 0 cantitate marc de ioni de
elor, in timp ce In Iichidul intracelular cantitalea este redusa. iosa concentratiilc f05-
fatilor $i proteinelor din lichidul intracelular sunt mult mai mari deeM in lichidul
extracelular. Aceste diferente slInt extrcm de importante penlru via!a celulei. Scopul
acestui capitol este de a explica modulin care aceste diferen!e sunt mentinute de catrc
l11ccanismele de transport de ]a nivelul membranelor celulare.

Bariera Iipidicli a membranei celulare ~i proteinele


membranare de transport
Structura mcmbranei care delimitcaza necare celula a organislllului este discutata in
Capilolul2 $i ilustrata in Figurile 2-3 $i 4-2. Aceasta membrana este a1catuita aproape
in intregime dintr-un bis/ra/ lipidic, insa contine $i numeroase molecule proteice,
dinlre care multe strabat integral membrana, dupa cum este ilustrat in Figura 4-2.
Bistratullipidic nu este miscibilnici cu lichidul extracelular $i nici cu lichidul
intracelular. De accea, el constituie 0 bariera In calea deplasarii moleculelor de apa $i
a substanlelor hidrosolubile intre compartimentele lichidiene extracelular $i intracelu-
lar. Totu$i, dupa cum este indicat in partea stanga a Figurii 4-2, unele substan!e pot
strabate acest bistrat lipidic, difuzand direct prin membrana; dupa cum va fi descris
ulterior, acest fapt este valabil in special pentru substantele liposolubile.
Moleculele proteice membranare au proprietati complet diferite in ceea ce
prive$te transportul substan!elor. Structurile lor moleculare intrerup continuitatea
bistratului lipidic, constituind 0 calc altemaliva de penetrare a membranei celulare.
Majoritatea acestor proteine integrale de membrana pot astfel functiona ca pro/eine
de transport. Diferitele proteine func!ioneaza in moduri diferite. Unele prezinta canale
(sau pori) care pennit astfel deplasarea libera a apei preeum $i a anumitor ioni sau
molecule; acestea sunt denumite pro/eine-canal. Altele, denumite pm/eine de
transport, fomleaza lega-turi eu molecule sau ioni care unneaza a fi transportali; ulte-
rior, in unna modifidi.tilor conformalionale reversibile, moleculele proteice
deplaseaza aceste substante prin spatiile interstitiale spre partea opusa a membranei.
Atat ~rotei.nele canal cat ~i proteinele de transpon sunt de obicei foarte selectivc in
ceea ce prive$te tipurile de molecule ~i ioni carora Ie pennit sa traverseze membrana.

"Difuziune" versus "transport activ". Transportul prin membranacelulara, tie


direct fic mediat de proteine, se produce prin unul dintre urmiitoarele procese ele-
mentare: d{fuziulle sau transport activo
Cu toate ca exista numcroasc varialii ale acestor mecanisme elementare,
difuziunea define$te deplasarea aleatoric a moleculelor de substanta prin spatiile inter-
moleculare de la !livelul membranei sau prin combinatia eu a proteina de transport.
Energia necesara procesului de difuziune este energia cinetica a molcculelor de
substanta..:
In con~rast, transportul activ prcsupune deplasarea ionilor sau a altor
45
~,....,. ~ >

-.
. . ..,.. ...... -- --..=-~....----.--.--------~
'>-

--
46 Partca II: F;zi%gin membrallei ?; a ullitali; Ilellro-mofor;i

FLUID FLUID
EXTRACELULAR INTRACELULAR

Na················ 142 mEq/L·· ·····10 mEq/L


K' ·················4 mEq/L } 140 mEq/L
Ca++ -------------- 2.4 mEq/L --- -----0.0001 mEq/L
Mg++ -----------·_·1.2 mEq/L --- -----58 mEq/L
c1"················ 103 mEq/L .J..... 4 mEq/L
HCO,- _·········28 mEq/L ---t·····10 mEq/L
Fosfa~i ---- 4 mEq/L -----[----75 mEq/L
SO,- ·-······1 mEq/L ··-I-··2 mEq/L
GluCQza .._-- 90 mg/dl .- .... 0 to 20 mg/dl
Aminoacizi -- 30 mg/dl ----TI - 200 mg/dl ? Figura 4-3
Colesterol }
Difuziunea unei molecule de liehid intr-un interval de 0 miime
Fosfolipide
Grasimi neutre I
0.5 g/dl-----....---- 2 to 95 g/dl de secunda.

P02 -----------.- 35 mm Hg ---t---


20 mm Hg ? Difuziunea
PCO, 46 mm Hg ...•.... 50 mm Hg ?
pH·················7.4············· ····7.0 Toate moleculele $i ionii din lichidele organismului, inclu-
Proteine ----------2 g/dl ---------- ---- 16 g/dl siv l1101eculele de apa ~i de substante dizolvate, se afla in
(5 mEq/L) (40 mEq/L) continua mi~care, fieeare particu!a deplasfll1du-se inde-
pendent de celelalte. Mi$carea acestor partieule reprezinta
ceca cc fizieienii denumcse "dildura" - eu dit este mai
act iva mi~carea, cu atat este 111ai ridicata temperatura - iar
Figura 4-1 agitatia 111oleeulelor nu inceteaza niciodata indiferent de
condirii decat la temperatura zero absolut. Atunci cand 0
Compozitia chi mica a lichidului extracelular ~i a liehidului molceula aflata in mi~care, A, se apropic de 0 molecula
intracelular. sta\ionara, B, for!a electrostatica ~i alte fOJ1c nucleare ale
1110leeulei A resping moleeula B, transferand astfel 0 parte
Proteine transportor a encrgici cinetice de la molecula A catre molccula B. in
Proteins (carrier) conseeinra, molecula B dobiinde$te eoergie cinctica, in

~t•
canal

/ t/ I! •
timp ce molecula A este incetinita, pierzand 0 parte din
energia einetica pe care 0 avea. Astfcl, dupa cum este
prezentat in Figura 4-3, 0 singura 1110lecuHi din solu!ie
• • rico$eaza printre celelalte molecule intai intr-o direqie,
• • ulterior in alta, apoi alta ~i a~a l1lai departe, procesu[

~\ Ii rcpetandu-se Ia "intamplare de 111ii de ori in fieeare secunda.


Aceasta mi$care continua a moleculelor in Iichide sau gaze
'-----y---J Energie este denumita dijuzillne.
Difuziune Difuziune
lonii difuzeaza la fel ca $i moleculele, iar
simpla

Difuziune

facilitata
.
Transport activ
particulele eoloidale aflate in sllspensie difuzeaza intr-o
maniera similara, cu exceptia faptului cit datorita dimensi-
Figura 4-2 unilor lor mari, tn cazul coloizilor difuziunea este I11ult mai
leota decM difuziunea moleculelor.
Caile de transport prin membrana celulara ~i principalele
mecanisrpe de transport de la acest nivel. Difuziunea prin membrana celulara

Difuziunea prin membrana celulara este imparrita in doua
subtipuri denumite di/lIzillne simp/a $i di/uziunefacilitatii.
Difuziunea sil1lpla se refera la dcplasarea moleculelor sau
substan1e prin membrana in asociere eLi 0 proteina de ionilor prinrr-o deschidere membranara sau prin spatiile
transport care permite deplasarea substan~ei impotriva unui intemloleeulare rura ea aee$tia sa interactioneze cu pro-
gradient energetic, de exemplu dintr-o zona ell eoneentrarie tcine membranare de transport. Rata difuziunii este deter-
seazuta ditrc 0 zona eu conccntratie ridieata. Aceasta minala de cantitatca de substan!a disponibila, de energia
deplasare neccsiUi 0 sursa suplimentara de encrgie in afara cinctica a moleculelor ~i de numarul ~i dimensiunile
de energia einetica. Url1leaza 0 explicatie detaliata a pro- deschiderilor membranare prin care ionii $i moleculele se
eeselor fizice ~i chimice elementare care stau la baza pot deplasa.
derularii eelor dou~ procese. Difuziunea facilitata neeesiHi interac\iunea mole-

---------- --- -- - - - - ---- ------ - -


Capitolul 4 Trol1sporlul subslallfe/or pril1membrol1o celli/ani 47
eulelor eu 0 proteina de transport. Aeeasta arc rol adjuvant canale pot fi deschise sau inchise de porr; (fiind denumite
in lransportul moleculelor sau ionilor prill membrana canale cu paarta).
celulara prill forll1area de legaturi chimice cu ace~tia, iar
complexul rezultat traverseaza membrana. Pcrmeabilitatea selectiva a canalelor proteice.
Difuziunca simpla prin membrana eelulara sc Mlilte dintre canalele proteice sunt inalt selective pentm
poate produce pe douii ciii: (I) prin spariile interstitiale ale transportul unuia sau mai multor ioni sau molecule
bistratului lipidic. daca substanta care difuzcaza cste specifiee. AceasHi selcctivitatc se datoreaza earacteristi-
liposolubilii ~i (2) prin canalele hidrice delimitate de unele cilor intrinseci ale canalului, cum ar fi diametrul, fonna ~i
protcinc mari de transport, dupa cum este indicat in partea natura sareinilor electrice ~i a legaturilor chimice existente
sitnga a Figurii 4-2. de-a lungul suprafetelor interne. Pcntru a da un exemplu,
unul dintre cele mai il11portante tipuri de canale proteice,
Difuziunea substantelor liposolubile prin a~a-numirul canal de sod;u, are un diametru de nUl11ai 0,3-
bistratul lipidic. Unul dintre cei mai importanti factori 0.5 nanometri, insa ceca ce este mai important, suprafetele
care detennina viteza eu care difuzeaza 0 substanta prin interne ale acestui canal sunt puterJlic electronegative,
bistratul lipidic este Iiposolubililalea substan!ei. De dupa cum este indical de semnele "negativ (-)" aflate in
exemplll, gradul de liposolubilitate al oxigenului, azotului, interiorul protcinclor-canal prezcntatc in partea de sus a
dioxidului de carbon ~i alcoolului cste mare, astfel incat Figurii 4-4. Elecrronegativitatea puternica poale atrage in
tOale aceste substante se pot dizolva direct in bistratul aceste canale ioni de sodiu c1eshidratari care au dimcnsi-
lipidic $i pot difuza prin membrana ecllliara in aceea~i Hni reduse, separand astfel ionii de sodiu de moleculele de
maniera in care difuziunea substantelor hidrosolubile apa eare-i hidratcaza. Dupa pfitrunderea in canale, ionii de
(salvati lor) se produce intr-o solutie apoasa. Din motive sodiu difuzeaza in oricare directie in conformitate eu legilc
evidente, rata difuziunii prin membrana a fiecareia dintre difuziunii. Astfcl, canalul de sodiu prezinta sclcctivitate
aceste substante este direct propoqionala Cll liposoillbili- pentru pasajul ionilor de sodill.
latea ei. in acest fel pot fi transportate cantitati mari de In mod contrar, alte canale proleice sunt selective
oxigen; de aceea, oxigenlll patrunde in interiorul ccllllclor pentru transpornil ionilor de potasiu, dupa cum este ilus-
ca ~i cum mcmbrana cclulara n-ar cxista. trat in partca dc jos a Figurii 4-4. Accste canale au dimcn-
siuni mai mici cOll1parativ cu canalele de sodiu, avand
Difuziunea apei ~i a altor molecule insolubile "in nUlTIai 0,3 nanometri, insci 1m Gil inccircoturo electricii
lipide prin proteinele-canal. Chiar daca apa cstc negativii, iar Icgaturile chimice pc care Ie cantin sunt
insolubila in lipidele mel11branare, aceasta strabate cu difcritc. De aceca, nu exista a forta puternica care sa atraga
u~urin!a canalele proteice care traverscaza integral mem- ionii in canale, iar ianii de potasiu nu SU111 separati de
brana. Rapiditatea cu care molcculele de apa se deplaseaza moleculele de apa care-i hidrateaza. Fomla hidratata a
prin cele mai multe membranc celulare este uil11itoare. De ionului de potasiu estc considerabil mai mica decat fanna
exemplu. cantitatea totala de apa care difuzeaza in fiecare hidratata a ianului de sodiu, datorita faptului ca ionii de
directie prin membrana unui eritrocit in fiecare secunda sodiu atrag mult mai multe molecule de apa. De aceea,
este de aproxil11ativ 100 de ori mai mare dedi.t volumul
propriu-zis al eritrocitului.
Alte molecule insolubile in lipide pot strabate
porii proteinelor-canal in aceea~i maniera ca ~i moleculele Poarta Na+ Na'
de apa, daca sunt hidrosolubile ~i au dimensiuni suficient
Exterior
inchisa • ,
)f : Poarta deschisa
de mici. Totu~i, pe masura ce dimensiunile moleculelor - ,,
cresc, viteza de penetrare a membranei se reduce rapid. De
,•
,, -
·
exemplu, diametrul unei molecule de uree este cu nUl11ai
20% mai mare dedit diametrul moleculei de apa. insa cu
toale aces tea ureea strabate parii membranei celulare de I -
1000 de ori mai lent. Chiar ~i astfel, data fiind uimitoarea Interior t
viteza de deplasare prin membrane a apei, viteza de
deplasare prin membrana a ureci pennitc transportul trans-
membranar rapid al acesteia intr-un interval de ordinul
minute lor. Exterior •, I
I

Difuziunea prin proteinele-canal ~i "portile" ,•,
,,
accstor canale
I
Reeonstruqiile tridimensionale computerizatc ale pro- ~,
Poarta ~ Poarta deschisa
tcinelor-canal au cvidentiat cai ulbulare dispuse de la I
I
Interior inchisa K+ K'
nivelul lichidului extraccllliar la nivelul lichidului
intraccllliar. De aeeca, subslanrele sc pot dcplasa prin
Figura 4=4
difllziune simpla direct prin accstc canale dintr-o parte in
alta a membranci celulare. Canalclc protcice au dOlla Transportul ionilor de sodiu ~i potasiu prin proteinele-canal.
caractcristici distinctive: (I) de obicei au penneabilitate Sunt prezentate ~i modificarile conformationale ale moleculelor
selectiva pentru anumite substante ~i (2) multe dintre de proteine, prin care "poTtile" canalelor sunt desehise sau
inchise.
~ . ,
-.

- ~- - -

Capitolul 4 Transportul subsranre/or prill membrana cellliarti 47


culelor ell 0 protcina de transport. Aceasta are ro1 adjuvant canale pot fi deschise sall inchise de porN (fiind del1llmite
in transporrul ll1oleculelor sau ionilor prill membrana canale eu poana).
celulara prin fonnarea de legaruri chimice ell ace~tia. iar
complexul rezultat travcrseaza membrana. Permeabilitatea selectiva a canalelor proteice.
Difuziunea simpla prin membrana celulara se Multe dintre canalclc proteiee sunt inalt selective pentm
poate produce pe doua eai: (I) prin spa!iile interstifiale ale transportul unuia sau mai multor ioni sau molecule
bistratului lipidic. daca. suhstanta care difuzcaza este specifice. Aceasta seleetivitate se datoreaza caracteristi-
liposolubila ~i (2) prin eanalele hidriee delimitate de unele cilor intrinseci ale canalului, cum ar fi diametrul. forma $i
protcine mari de transpon, dupa cum este indicat in partea natura sarcinilor clectrice ~i a legaturilor chimice existente
s'tanga a Figurii 4-2. de-a lungul suprafetelor interne. Penrru a da un exemplu,
unul dintre cele mai importante tipuri de canale proteice,
Difuziunea substantelor liposolubile prin a~a-numitul canal de sodill, are un diamctm de nllmai 0,3-
bistratul lipidic. Unul dintrc cei mai imponaoli factori D,S Ilanometri, lnsa ceea ce cstc mai important, suprafe!ele
care detcnnina viteza ell care difuzeaza 0 substan\i'i prin interne ale acestui canal sunt pllternie electronegative,
bistratul lipidic este liposolubililalea substantci. De dupa cum este indicat de scmnele "negativ (-)" aflate in
excmplu. gradul de liposolubilitate al oxigenului, azotului, interiorlll proteinelor-canal prezcntate In partea de sus a
dioxidului de carbon ~i alcoolului este mare, astfel incat Figurii 4-4. Electronegativitatea putcrniea poate atrage in
lOate aceste substantc se pot dizolva direct in bistratul aceste canale ioni de sodiu deshidrata{i care au dimensi-
lipidic $i pot difuza prin membrana cellilara In aceea$i uni reduse, sepadind astfel ionii de sodiu de moleculele de
maniera In care difuziunea substantelor hidrosolubile apa care-i hidratcaza. Dupa patrundcrca In canale, ionii de
(solva!ilor) se produce Intr-o solutie apoasa. Din motive sodiu difuzeaza In oricare directie in conformitate cu legile
evidente, rata di fuziunii prin membrana a fieeareia dintre difuzillnii. Astfel, canalul de sodiu prezinta selectivitate
accstc su?stantc cste direct propO'1ionala cu Iiposolubili- pentru pasajul ionilor de sodiu.
tatea ei. In acest fel pOl fi transportate cantiHHi mari de Tn mod contrar, alte canale protcice sllnt selective
oxigen; de aceea, oxigenul patrundc In intcriorul celulelor pentru transporull ionilor de potasiu, dupa cum este ilus-
ea $i cum membrana celulara n-ar exista. trat in partea de jos a Figurii 4-4. Aeeste canale au dimen-
sillni mai mid comparativ cu canalele de sodiu, avand
Difuziunea apei ~i a altor molecule insolubile in Illimai 0,3 nanometri. insci J1l1 au inclirclitlfrci electrica
lipide prin proteinele-canal. Chiar daca apa este negativo, iar legaUlrile chimiee pc care Ie cantin sunt
insolubila in Iipidele membranare, aceasta strabale eu diferite. De aceea, nu exista 0 fona putell1ica care sa atraga
u$urin!a. canalelc proteice care rraverseaza integral mem- ionii In canale, iar ionii de potasiu nu sunt separari de
brana. Rapiditatea cu care moleeulele de apa se deplaseaza moleculele de apa care-i hidrateaza. FOnlla hidratata a
prin cele mai multe membrane celulare este uimitoare. De ionului de potasiu este considerabil mai mica dedit fonna
exemplu, cantitatea totaHi de apa care difuzeaza in fiecare hidratata a ionului de sodiu, datorita faptului ca ionii de
directie prin membrana unui eritrocit in fiecare secunda sodiu atrag mult mai mliite molecule de apa. De aceea,
este de aproximativ 100 de ori mai mare dedit volumul
propriu-zis al eritrocitului.
Alte molecule insolubile in lipide pot strabate
porii proteinelor-canalln aceea$i maniera ca $i moleculele Exterior Poarta Na+ No'
de apa, daca sunt hidrosolubile $i au dimensiuni suficient inchisa , I

de mici. Totu$i, pe masura ce dimensillnile moleculelor


;: -
: Poarta deschisa
,,
cresc, viteza de penetrare a membranei se reduce rapid. De

·
I
exemp1u, diametrul unei molecule de uree este cu numai I _
20% mai mare deetit diametrul moleculei de apa, insa cu •-
toate aeestea ureea strabate porii membranei celulare de I

1000 de ori mai lent. Chiar ~i astfel, data fiind uimitoarca Interior t
viteza de deplasare prin membrane a apei, viteza de
deplasare prin membrana a ureei permite transportultrans-
membranal' rapid al acesteia lntr-un interval de ordinul ...
minurelor. Exterior I

,•
I

Difuziunea prin
acestor canale
proteinele-canal ~i "portile" •,,
I
,
Reconstrue~iile tridimensionale computerizate ale pro- ~, •~ Poarta deschisa
teinelor-eanal au evidentiat dii tllbulare dispuse de la Poarta 1

nivelul lichidlilui extracelular la nivellli Iichidului Interior inchisa. K+ •


K'
intracelular. Dc aceca, substantele se pot deplasa prin
Figura 4-4
difuziune simpla direct prin aceste canale dintr-o parte in
alta a membranei celulare. Canalele proteiee all doua Transportul ionilor de sodiu §i potasiu prin proteinele-canal.
caractcristici distinctive: (1) de obieei au penncabilitate Sunt prezentate ~i modificarile conformationale ale moleculelor
selectiva pentnl anllmite substante ~i (2) multe dintre de proteine, prin care "portile" canalelor sunt deschjse sau
inchise.

- - .
-- . . .
- . . ....... ~ ... -- ~ -- ..........-~~,r;--.--.---------:-

48 Par-tea II: Fiziologin lIIelJlbranei ~i a IIllitalii IIcltra-lIlotorii

101111hidratati de potasiu, avand dimcnsiuni recluse, pot


strdbate u~or acest canal ell diametru mic, in limp ce ionii
mai mari de sarliu sunt respin~i, fapt care dovede~te per- Canal de sodiu deschis
meabilitatea selectiva a canalului penlm un anum it tip de
ion. 3
~ ~
Portile canalelor proteice. Existenta unoI' porri ale
canalelor protcicc asigura 0 modalitate de control a per- .~ 0
Q.

meabilita\ii pentru ioni a acestor canale. Aceasta situatie E


est~ J!ustrata in ambele imagini din Figura 4-4, alat pentru '"
83
ionii de sodiu dit ~i penlm ionii de potasiu. Se considera a:
ca unele poqi reprezinta extensii ale moieculei proteinei de
tTanspon, care pot inchide poarta canalului sall 0 pot
0
deschide in unna unor modificari confonnationale ale
moleculei prOleice.
Deschiderea ~i inchiderea pOI1ilor este controlata 0 2 4 6 8 10
Milisecunde
prin dOlla mecanisme principale: A
I. Reg/area prin volta): Tn acest caz, confonnatia
moleculara a poqii sau a legaturilor sale chimice este sen-
sibila la potentialul electric cxistent intre cele doua
suprafete ale membranei celulare. Dc exemplu, dupa cum
este indicat in partea de sus a Figurii 4-4, atunci dind
interiorul mcmbranei celulare are sarcina electrica intens
negativa, portile de sodiu care sc gasesc la exterioml
celulei raman inchise; dimpotriva, cand interiorul
membranei i~i pierde indircatura negativa, aceste porti se
deschid brusc ~i permit lInor cantitari foarte mad de ioni
de sodiu sa patrunda in celula prin porii canalelor de sodiu. Catre inregistrator
Acesta este mecanismul principal prin care ia na~tere la
nivelul fibrelor nervoase potentialul de actiune responsabil
pentru transmiterea impulsuril~r nervoase'. in partea de jos
a Figurii 4-4, pOlfile canaleler de potasiu se gasesc la
capatul intracclular a1 canalului, ele deschizandu-se atunci
cand interiorul membranei ce1ulare este incarcat pozitiv.
Deschiderea acestor pOJ1i este responsabi1a partial de ter-
minarea potentialului de aetiune. dupa cum este discutat pc
larg in Capitolul 5.
2. Reg/area chimicii (prin ligand): Portile altar
canale protcice se deschid in cazul legarii unei substante
chi mice (ligand) la nivelul lor; legarea induce la nivelul
molcculei protcice 0 modificare COnfOnllationala sall a
legaturilor chimice, efectu1 fiind deschiderea sau
inchiderea pOl1ilor. Acestea reprezinta porli eli reg/are
Membrana - - - - -
cllimica sau prin ligand. Vnul dintre cele mai importante
exemple de reglare chimica a penneabilita.tii unui canal
este a~a-numitul canal ace/ilealinic. Acetilcolina deschide B
poarta acestui canal, deseoperind un por cu sarcina.
ncgativa ~i diametrul de aproximativ 0,65 nanomerri care
pcnnitc trecerea moleculelor neutre sau a ionilor pozitivi Figura 4-5
cu diamctrul mai mie dedit diametrul pomlui. Aceasta A, inregistrarea f1uxului electric printr-un singur canal de sodiu
poarta ~te are rol extrem de important in transmiterea reglat prin voltaj, observandu-se deschiderea :;;i inchiderea
acestui canal conform f;lrincipiului "totul sau nimic". B, Metoda
impulsurilor nervoase intre neuroni (vezi Capitolul 45) ~i "separatorului de voltaf', utilizata Fentru inIegistrarea fluxului
de la neuroni spre celulele musculare pentru a induce con- electric printr-o singura proteinaMcanal. In partea stanga,
tractia musculara (vezi Capitolul 7). inregistrarAea este efectuata la nivelul unei "aril" a membranei
celufare. In partea dreapta, inregistrarea este realizata la
nivelul unei "portiuni" de membrana care a fest desprinsa de
Canale deschise versus canale inchise. in Figura 4- celula. '
SA este prezentata 0 caracteristica foarte importanta a
canale lor ell poarta reglatil de voltaj. Aceasta Figura contine confonn legii "totul sau nimic". Aceasta inseamna ca
doua inregistrari ale curentului electric de-a lungul unui poarta canalului se deschide ~i se inchide brusc, de fiecare
singur canal de sodiu la 0 valoare a gradientului electric dara canalul ramanand deschis intre 0 fraqiune de milise-
transmembranar de aproximativ 25 milivolti. Se observa cunda ~i eateva milisecundc. Este dcmonstrata astfel
C[, la nivclul canalului curentul electric este condus rapiditatea ell carc se pot produce varia!iilc structurale in
CapitoJul 4 hell/spor/ltl sllbsTonfelor prill membrana ceil/iarci 49
timpul deschiderii ~i inchiderii pO'1ilor moleculelor
proteice. La un anumit potential, canalul rarmine inchis
permanent sau aproape in permanenta, in timp ce la un alt
Difuziune simpla
nivel al voltajului poate ramanc deschis in pennanenta sau Difuziune facilitatal
aproape in pcnnanenla. La voltaje intennediare, dupa cum
esle indicat in figura, porli1e au tendinta de a se deschide
~i a se inch ide bruse, cu intcnnitenta, curentul mediu
inregistrat avand 0 valoare situata intrc valoarea minima ~i
valoarea maxima.

M~toda izoUirii membranare pentru inregistrarea


curentului ionic prin canale unice. Cum este posi-
bila din punct de vedere tehnic inregistrarca curentului
ionic printr-un sinb'1.1r canal proteic, a~a cum este ilustrat
in Figura 4-5A? Aceasta performanta a fost obtinuta prin
utilizarea metodei de "izolare membranara", illlstrata in
Concentraia de substanta
Figura 4-5B. 0 micropipeta, aVclnd diametrul varflllui de
numai 1-2 microni, este aplicata pc fala extema a
mcmbranei celulare. Se aspira apoi in imerioml pipetei
pentm a fixa membrana la orificilll acesteia. Este creata
Figura 4-6
astfel 0 zona etan?a la nivelul la care marginile pipetei vin
in contact Cll membrana celulara. Rczultatul cste obtinerca Efectul concentratiei subslanlei asupra ratei difuziunii prin
unlli mic "fragment" membranar in varful pipetei, prin care membrana, pentru difuziunea simpla ~i pentru difuziunea
poate fi inregislrat curentul electric. facilitata. Se observa ca rata difuziunii facilitate se apropie de
Alternativ, dupa cum este ilustrat in partea dreapta o valoare maxima, notata V ma ••
a Figurii 4-58, micul fragment membranal' de la varful
pipetei poate fi dcsprins de celula. Pipeta este ulterior
introdusa intr-o solutie libera. Aceasta pennite l110dificarea MOleeula
concentratiilor ionice atar din interiorul pipetei dit ?i din transportata ~
solutie. De asemenea permitc fixarea unui anumit voltaj : / Punet de legare
intre ccle doua suprafete ale membranei.
Metoda a fast perfectionata pana la oblinerea unor t )
fragmente sllficient de mici incat sii contina un singur canal
proteic. Variind concentratiile difcritilor ioni, precum ?i
vollajul transmembranar, pot fi determinate caracteristicile
de transport ale canalllilli unie, precllm ~i caracteristicile ~ Proteina
transportoare
portii acestuia. ~i
Modificare
Difuziunea facilitata / conformationala

Difuziunea facilitata este denumita ?i difllzillne mediafii de


profeinele de Transport, deoarece substantele transportate
astfel strabat membrana cu ajutoml unei proteine spccifice
,
~Eliberarea
I
de transport. eu alte cuvinte, proteina de transport I

jaciliteazii difuzillnea acestor substante de partca opusa a t


membranei eelulare.
Difuziunea facilitata difera de difuzillnca simplri:
eu toate ca rata difllziunii simple printr-un canal deschis
crc?te propoqional cu conccntra!ia substanlei care
Figura 4-7
• legaturii

difuzeaza, in cazul difuziunii facilitate rata acesteia se Mecanismul ipotetic al difuziunii facilitate.
apro~e de 0 valoare maxima, notata V rnax, pc masura ce
concentraria substan!ei care difuzeaza cre?te. Aceasta
diferenla intre difuziunea simpla ~i difuziunea facilitata paI1ial prin membrana 0 molecula specifica. De asemenea,
este i1ustrata. in Figura 4-6. in imagine se observa cil pc este evidenliat un "receptor" de legare pe partea interna a
masura ce eoncentra!ia substan\ei care difuzeaza cre~te, proteinei de transport. Molecula care urmeaza a fi
rata difuziunii simple continua sa creasca proportional, transportata patrunde in par ~i se leaga de acest receptor.
insa in cazul difuziunii facilitate rata difuziunii nu poate Ulterior, intr-o fractiune de secunda, se produc modificari
cre~te peste un nivel maxim, notat Vm~'(. eonfol1na!ionale sau chimicc la nivelul proteinei de
Care sunt factorii cc limiteaza rata difuziunii transport, astfel incat pond se va deschide spre partea
facilitate? Un raspuns probabil estc fumizat de mecanis- opusa a membranei. Deoarece forta care une~tc substan!a
mlll ilustrat in Figura 4-7. Se observa 0 proteina de trallsportata de receptor este slaba, agitatia tennidi a
tTansport etl un por suficient de mare pentru a transp0l1a moleculei ala~ale determina desprinderea acestcia, Cll
. ,

_ 9
.....-----
__ . . .
.
- ~ r ~ ~

;- ---;-.....-.-.,..-- __
-. .......- __
--"---- ~

- ---.~
_

~._--~_...... -
,.------.--
;
..- - - - - ' - - - - ',-
-....

50 Partea II: Fi:iologin l1Iembruuei $; a IIl1itnth llel/ro-lIlotorii

eliberarea conseClIliva pc fata opusa a membranei. Rata ell


care moleculcle pot fi transportate prin acest mecanism nu
poate fi niciodata mai mare decal rata ell care proteina de
transport se poate modi fica 'illtre cele dOlla sHiri ale sale.
Mccanismul pennite deplasarea molcculei transportate -
dcci "difuziunea" - spre ambele fete ale mcmbranei.
Printre substantele cele mai importante care
strabat membranelc cclulare prin difuziune facilitata se
numara gluco::::a ~i majoritatca aminoaci:i!or. in cazul glu-
A Membrana
cozei, molecula de transport a fasl identiticaHi., aceasla
avand 0 grcutatc moleculara de aproximativ 45.000; ea

.,","-"
POqt~J transporta l1umeroasc alte monozaharide care au + +
strucritri similare cu cea a glucozei, inc!usiv galactoza. De
asemenea, insulina poate cre~te rata difuziunii facilitate a
glucozei de palla la )0-20 de ori. Acesta este mecanismul ~
principal prin care insulina controleaz.:1 utilizarea glucozei
in organism, dupa Clim este discutat in Capitolul 78. ,

Factori care influenteaza rata neta a difuziunii

Este deja evident faptul ca multe substante pot difuza prin


membrana celulara. De obicei este imponanta rata netci de
difuziune a substantei ill direqia dorita. Aceasta este deter-
minata de mai multi factori.
Piston
. "
Influenta diferentci de conccntratie asupra
difuziunii netc printr-o membrana. in Figura 4-8A
este ilustrata 0 membrana celulara la exteriorul carcia se
,
'.' p
.~\
....

gase~te a substal1\a in concentratie ridicata, iar la interior c


aceea~i substanla in concentratie mica. Rata Cll care Figura 4-8
substanta difuzeaza spre interior este propoqionala eu
eoneentratia l1loleculelor din exterior, deoarece aceasHi lnfluenta diferentei de concentratie (A), a diferenlei de potential
concentratie dctermina I1umarul coliziunilor care se produc electric care afecteaza ionii negativi (B) ~i a diferentei de
intre molecule ~i suprafata extema a mcmbranei in fiecare presiune (C) asupra difuziunii transmembranare a moleculelor
~i ion;lor.
secunda. in mod contrar. rata cu care molcculclc difuzeaza
Spre exterior estc proponionala cu concentra!ia mole-
culelor respective /0 i11lerior. De accca. rata neta de apfmu 0 diferen!a de concentra tic opusfl directiei
difuziune in eelula este Prop0l1ionaHi eu conecntraria la potcn!ialului electric. Gradientul de concentratie are
exterior minus conccntraria la interior, sau: tendinta de a deplasa ionii spre stanga. in timp ce gradi-
entul electric are lendillta de a-i deplasa spre dreapla. Cand
Difllzillnca neta ~ (Ce ' Ci) diferenta de concentra\ie cre~te suficient de mull, ccle doua
lelldin~e sc cchilibreaza reciproc. La temperatura normala
unde Ce reprczinta concentratia la exterior ~i Ci coneen- a corpului (3TC), diferen\a clcctrica ce va echilibra a
tratia la interior. difcrenta data de concentratie a ionilor I/nivalenri - preCUl11
ionii de sodiu - poate fi detenllinata prin Llrl11aloarea
Influenta potentialului electric membranal' formulfl, denlll11ita eClfCl!ia Nernst:
asupra difuziunii ionilor - "potentialul Nernst".
Daca estc aplicat un potemial electric transmembranar, EMF (in milivolti) ~ ±61 log C,/C,
dupa cum cstc indicat in Figura 4-88. sarcinile electrice
ale ionilor detenllina deplasarea aeestora prin membrana unde EMF reprezinta forta electromotrica (diferenra de
chiar daca nu exisUi niei 0 diferen!3 de concemratie care potential electric) existenta intre cele doua fc!c ale
sa induc~ mi~carea. Astfe!. in partea stanga a Figurii 4-88, membranei. C. cste concentratia ionica pc fata I. iar C2 este
concentT~tia ionilor llegOlivi este aceea~i pc ambele fete ale concentratia ionica pe rata 2. Aceasta ecu3\ie estc extrem
membranei, insa pe partea dreapta a membranei a fost apli- de importanta pentru intelegerea transmiterii impulsurilor
cata 0 sarcina electrica pozitiva iar pc partea stanga 0 nervoase ~i va fi discutata detaliat in Capitolul 5.
sarcina clectrica negativa, fiind creat astfel un gradient
electric lransmcmbranar. Sarcina poziliva atrage ionii Influenta gradientului transmcmbranar de
negativi, in timp ce sarcina negativa ii respinge. De aceea, presiune. Uneori, intre ccle dOlla fere ale unci membrane
difuziunea neta se derllieaza de la stanga la dreapta. Oupa Cll capacitate de difuziune apare 0 diferenta de presiunc
o perioada de timp, un nllmar mare de ioni negativi a fost eonsiderabila. De exemplu, aceasra situatie este intalnita la
deplasat sprc dreapta, condudind [a situalia illlstrata in nivelul membranelor tuturor capilarelor sangvine. Pre-
partea dreapta a Figurii 4-8B, obscrvfllldu-se faptul ca a siunea este eu aproximativ 20 111111Hg mai mare in

---------- ------- - - - -
--- - - - -- ----
. .
-
'.~
-

~ - --

Capitolul 4 Transporrul slIbsranfelor pril1l11embrano cell/lard 51


intcriorul capilarelor dedit la exterior.
Prcsiunea este reprezcntata de fapt de suma Solutie NaCI
tuturor foqelor diferitelor molecule care lovesc 0 unitate
de suprafata la un moment dat. De aceea, atunci cand pre-
siunea cste mai mare pe 0 pane a membranei decat pc
cealalta parte, suma tuturor fortelor molcculelor care
lovesc canalele pe acea Qarte a membranei cste mai mare
dedit pc partea opusfl. In majoritatea cazurilor, aceasHi
situatie sc datoreaza faptului ca LIn numar mai mare de
molecule love~te in fiecare secunda membrana pe 0 parte
de~t pe cealalta. Rczultatul estc erc~terea cantitatii de
energie disponibila pcntru deplasarea neta a moleculelor
din zona cu presiune ridicata sprc zona cu presiune scazuta.
Acest efect este illistrat in Figura 4-8C: eu ajutorul lInui
piston se aplica 0 presiune crescuta pe 0 parte a unui "par",
astfel indit cre~tc numaml moleculelor care lovesc porul
de aceasta parte ~i In consecinta mai mliite molecule
difllzeaza spre paJ·tea opusa. Osmoza

Figura 4-9
Osmoza prin membrane eu pcrmeabilitate
selcetiv3 - "difuziunea netii" a apei Osmoza la nivelul unei membrane, atunci cand de 0 parte a
aeesteia se afla 0 solutie de derura de sodiu, iar de cealalta
in mod indiscutabil substanra cea mai abundenta care parte se afla apa.
difuzeaza prin membrana cellilara este apa. Prill membrana
fiedirui critrocit difuzeaza de obicei suficienta apa in
fiecare direclie ~i in fiecarc secunda indit volumul ei este
de 100 de ori mai mare deca! volwnlll propriu-zis of
celulei. in mod normal, cantitiitile care difuzeaza In ambele solutie ar fi dimin1l8ta, oprita sau chiar inversata. Valoarea
direcrii Stint insa atat de bine echilibrate incat nu exista a exacta a presiun.ii necesara pentm intreruperea osmozei
deplasarc ~nela a apei. De aceea: volumul celulei ramane cstc denumitii presiul7ea osmotica a solutiei de clorura de
constant In anumite canditii insa poate aparea de-o parte sadiu.
~i de aha a membranci a diferenfci de cOl1cenrrafie a apei, Principiul existentei unci diferente de presiune
intr-o maniera similara eu apariria diferentelor de concen- opusa osmozei este ilustrat in Figura 4-10, In care este
tra!ie ale alter substante. in accasta situa~ie se realizcaza prezentata 0 membrana Ctl permeabilitate selectiva ce
deplasarca ncta a apei prin membrana celulara, conducand separa doua coloane de lichid, una conti nand apa pura ~i
la marirea sau la miqorarea celulci, in funetie de sensul ccalalta 0 solu!ie a unei substante hidrosolubile care nu
dcplasarii. Procesul deplasarii nete a apei eauzate de poate traversa membrana. Osmoza apei din compartimen-
diferellla de conccl1l'rarie a acesteia este denumit 05mo=6. tul 8 spre compartimentul A determina aparitia unei
Pentru a da un exemplu de osmoza. se cansidera diferente din ce in ce mai mari intre inaltimile eclor doua
eonditiile prezentate in Figura 4-9. in care exista apa pura coloane de Iichid, pana eand in cele din lInna intre cele
de 0 pane a membranei cellilare ~i 0 solutie de dorura de doua fctc ale membranei se creeaza 0 diferenta de presiune
sodill de cealalta parte. Moleculele de apa pot strflbate Cll suficient de mare incM sa se poaHi opune efecrului osmotic.
u~urin!a membrana eellliara in ambele sensllri, in timp ce Diferenta transmcmbranara de presiunc existent§. in acest
ionii de sodiu ~i clor pot traversa membrana l111mai cu difi~ moment este ~gala cu presiunea osmotica a solutiei care
cultate. De aceca, salutia de darura de sodiu reprezinta contine solvatul nedifuzibil. .
practic un amestec de molecule difuzibile de apa ~i ioni
nedifuzibili de sodiu ~i eler, iar despre membrana se afinna Importanta numarului particulelor osmotic
ca are permeabi/itate selecti\'o pentru apa, fiind muir mai active (importanta concentratiei molare) pentru
purin penneabila pentru ionii de sodiu ~i clar. Prezenta valoarea presiunii osmotice. Presiunea asmotica
ionilor deplaseaza unele molecule de apa din zona in care exercitata de particulele dintr-o solu{ie, indiferent daca
se gasesc ace~tia, reducand a5tfcl concentratia moleculelor acestea sunt molecule sau ioni, cste detenninata de
de apil1a 0 valoarc mai mica decat cea a apei pure. In con- Ill/lIIarlil de partieule din unitatea de volum lichidian ~i nl/
sccin{a, dupa cum se observa in Figura 4-9, mai multe de masa particulelor. AceaSla se datorcaza faptului ca
molecule dc apa lovesc canalele dinspre partea stanga, fiecare particula din salutie. indiferent de rnasa ei, exercita
unde se gase~te apa pura, decat dinspre partea dreapta, in medic aeeea~i presiune asupra membranei. eu alte
unde eoneentra1ia apci este mai mica. Astfel, deplasarea cuvintc, particulele mari. care au 0 masa (m) rnai mare, se
neta a apei se realizeaza de la stanga la dreapta - Cll altc deplaseaza cu viteze (v) mai mici in compara!ie eu
cuvinte osmoza se produce dinspre apa pura spre solu!ia particulele mici. Particulele mici, deplasandu-se Cll viteze
de dorura de sodiu. mai mari ,au 0 energie cinetica (k) - unde k = mv 2/2 - iden-
tica eu cea a particulelor mario In consecinta, factorul care
Presiunea osmotica determina presiunea osrnotica a unei solu!ii este numarul
de particule din solu!ie (ceea ce inseamna cOHeentratia
Daca in Figura 4-9 ar fi aplicata 0 presiune la nivellil molara, daca cste vorba de 0 molecula nedisociata) ~i nu
solutiei de clorurfl de sodiu, osrnaza apei spre accasta masa solvatului.
......, . - .
... ...... • • - - .......... ~~.----.--.---------- '.-
~ - r

---
52 Partea II: Fiziologin lIIembrnllei;>i n IIlliftfJii IIClirO-l1Iotorii

ionii prezenri in lichidele organismului, cum sunt ionii de


sodiu ~i c1or, prezinta 0 atractie reciproca putemica; in con-
secinta, ei nu se pOl deplasa complel Iiberi prill Iichide ~i
deci ml-~i pot exercita 'in intregime potentialul osmotic. De
o 0 0
0 aceea, in medie, presiunea osmotica reala a lichidelor
0 0 0 0 organismlllui este de aproximativ 0,93 din valoarea
0 0 0 0 ealeulata.
o 0 0 0
000 Termenul "osmolaritate". Datorita dificuIHi.!ii
o 0 0 0
o 0 0 m3surarii numarului de kilograme de api! care se gasesc
A 0 0 0 B intr-o solll!ie, infonnatie necesara pcntru detenninarea
° :so~atO : osmolalita!ii, estc utilizata osmolaritatea, care reprezinta
°°difuzabilO
non· 0 concentratia osmolara cxprimata ca osmoli per litrll de
sollilie ~i nu per kilogram de apa. eu toate ca, strict
o 0 0
Membrana
o 00 00 seml Permeablla vorbind, numarul de osmoli per kilogram de apa (osmo-
o
o
00 0
o 0
0
0 0

o
0 0
0

0
0

0
0

0
0

0
D

o.
o.
Apa
lalitatea) estc eel care detennina presiunea osmotica, in
cazul solu!iilor diluate (cum sunt Iichidelc organismului)
diferentele cantitative intre osmolaritate ~i osmolaJitate
Slint mai mici de 1%. Deoarece estc mliit mai practicfl
o 0 0 :
masurarea osmolaritatii dedit a osmolaliUitii, acesta este
o 0 0 o. parametrul utilizat de obicci in aproape toate studiile
o 0' fiziologice.

Figura 4-10 "Transportul activ" al substantelor prin


membrane
Demonstratia existentei presiunii osmotice create prin proce-
sui de osmoza la nivelul unei membrane semipermeabile. Uneori, in lichidlll intracellilar cste necesara prezenta unei
sllbstan!e in concentrarie ridicata. eu toate ca 'in lichidul
extracelular sllbstanta respectiv3 se afla in concentra!ie
"Osmolalitatea" - Osmolu!. Pentru a exprima con- redusa. De exemplu, acest fapt este valabil pentru ionii de
centratia particulelor dintr-o solulie se utilizeaza in loc de potasiu. in mod contrar, este important ca in celula C011-
grame lInitatea de masura denumita "osmol". ccntratiile altor ioni sa fie mentinute la valori foarte
Un osmol reprezinta 1 echivalent gram (mol) de scazute, cu roate ca in lichidul extracelular concentratiile
sol vat nedisociabil osmotic activo Astfel, 180 grame de respectivilor ioni sunt foarte mario Acest fapt estc valabil
glucoza, reprezel1land 1 eehivalent gram de glucoza, in special pentru ionii de sodiu. ici unul dintre aceste
eorespund unui osmol de glucoz3 deoarece glucoza nu deziderate nu ar putea fi reahzat numai prin difuziune
disociaza in ioni. in mod contrar, daea un sol vat disociaza simpla, deoarece difuziunea simpla conduce in final la
in doi ioni, 1 echivalem gram din solvarul respectiv devine echilibrarea concentra!iilor ion ice Jntrc cele doua compar-
ega I cu 2 osmoli, deoareee numarul particulelor osmotic timente delimitate de membrana. In schimb, consumul de
active este in aceasta situatie de dOlia ori mai mare decat energie determina deplasarea 'in exccs a ionilor de pOlasiu
in cazul solvatului care nu disociaza. De aeeea, cand este spre interiorul celulei ~i a ionilor de sodiu spre exteriorul
complet disociat, un echivalenr gram de c10nua de sodiu, accsteia. Cand 0 membrana celulara deplaseaza molecule
58,5 grame, este egal cu 2 osmoli. sau ioni impotriva unui gradient de concentratie (sau a unui
Astfel, 0 solutie care conline 1 osmol de solvat gradient electric sau de presitlne), procesul este denlilTIit
dizo!vCltla/iecare kilogram de api/ are osmolalitatea de 1 transport aCliv.
osmol per kilogram, iar 0 solutie care contine 1/1 000 Diferitele substante care sunt transportate activ la
osmol dizolvat la fiecare kilogram are osmolalitatea de I nivelul tlnor membrane celulare includ ionii de sodiu,
miliosmol per kilogram. Osmolalitatea normala a lichidu- potasiu, calcill, fier, hidrogen, c1or, iod, urat, diferitc
lui intracelular ~i extracelular este de aproximativ 300 glucide ~i majoritatea aminoacizilor.
miliosmoli per kUogram de apo.

Legatura' dintre
.. osmolalitnte ~i presiunea
Transportu) activ primar ~j transportul activ
secundar. Transportul activ cste sublmparlit in doua
osmotica. 'La temperatura normala a corpului, 37°C, 0 tipuri, in functie de sursa de energie lItilizata pentm
concentratie de I osmol la iitru va produce In solutie 0 realizarea sa: Iransporlul aeti" primm- j'i transporllli aCliv
presiune osmotica de 19.300 mmHg. Corespunz.:1tor, 0 con- secundar. in trdnspornll activ primar energia cst.e obtinuta
centra!ie de 1 miliosmo/la litru ~sle echivalentul unei pre- direct din scindarea adenozin trifosfatului (ATP) sau a altor
siuni osmotice de 19,3 mmHg. Inmulrind aceasta valoare compll~i ce cantin legaturi fosfat-macroergice. in
cu coneentra!ia de 300 miliosmoli a lichidelor organismu- transportul activ secundaI' cnergia este obtinuta din gradi-
lui, se ob!ine presiunea oSl1lotica totaHl. a acestora, care este enrul transmembranar de concentratie al unei molecule
5790 mmHg. Totuj'i, valoarea masurata a presiunii sccundare sau al unor ioni, gradient realizat prin aqiullea
osmotice este de numai aproximativ 5500 mmHg. Cauza transportului activ primar. in ambele cazuri transportul este
acestei diferentc este reprezentata de faptliI ca multi dintre realizat de proleil1e de transport care strabat integral mem-

-
---------- ---- - - -- -- - - - - - - -- - - - --
v....-:r- • __ •

-
~

. ~.

Capitolul 4 Transportul sllbston{e/or prill membrana celli/ora 53


brana celulara, ca l?i in cazul difuziunii facilitate. Totul?i, in
cazul transportului activ, proteina de transport Exterior
funqioneaza diferit de proteillele care realizeaza difuzi-
unea facilitata, deoarece este capabila sa transfere 0 parte
din energie substall!ei transportate pentru a 0 deplasa
impotriva gradientului electrochimic. Unneaza cateva
exemple de transport activ primar l?i seeundar, eu explicalii
detaliate ale principii lor de functionare.
~ 7 R
\I \I \I II \I \I \I
.~ansportul activ primar
----ATPaza
Pompa de sodiu-potasiu ~, ~-
----- --- --. .................
Printre substantele care sunt transportate prin transport
activ primar se numara ionii de sodiu, potasiu, calciu,
hidrogen, c1or, precum ~i alti ioni.
Interior --'
ATP ADP
+
Pi

Mecanisrnul de transport acriv a fost studiat pe Figura 4-11


larg in cazul pompei de sodiu-polasil/ (Na+ -~), care pom-
peaza ionii de sodiu in spatiu1 extracelular ~i sillluitan Mecanismul ipotetic al functionarii pompei de sodiu-potasiu.
ADP, adenozin difosfat; ATP, adenozin trifosfat; Pi, ion fosfat.
dcplaseaza ionii de potasiu de la eXlcriorul spre interiorul
celulelor. Aceasta pompa este responsabila atal pentru
mentinerea di ferentelor rransmembranare de concentratie ace~ti ioni se vor deplasa in sensul gradientelor lor de con-
pentru ionii de sodiu ~i potasiu, dit ~i pentru menlinerea centratie, iar pompa Na--K+ va sintetiza ATP din AD? ~i
unci inearcaturi negative in interiorul celulei. Intr-adevar, fosfat. Fonna fosforilata a pompei Na+-K+ i~i poate astfel
in Capitolul 5 se arala faptul ca aceasta pompa st5- de transfera fosfatul la nivelul ADP, cu sinteza cansec uti va a
asemenea ~i la baza funqionarii nervi lor, contribuind la AT?, sau poate folosi energia fosratului pentru a-~i modi-
transmiterea impulsurilor nervoase la nivelul intregului fica confonnatia ~i a pompa ioni de sodiu in afara celulei
sistemul nervos. ~i ioni de potasiu in celula. Concentratiile relative aleATP,
Figura 4-11 prezinta componenrele pompei de ADP.i fosfat, preeum .i gradientele eleetroehimiee pentru
Na+-K+. Proteina de transport este un complex alcatuit din ~a+ ~i K\ detemlina directia derularii reaqiei enzimatice.
doua proteine globulare separate: 0 proteina mai mare den- In unele celulc, de exemplu in neuroni (celule active elec-
umita subunitarea, avand 0 greutate moleculara de tric), 60-70% din consumul energetic celular poate fi des-
aproximativ I00.000 ~i 0 proteina mai mica denumita sub- tinat pomparii ionilor de sodiu in afara celulei ~i a ianilor
unitatea 13, cu greutatea moleculara de aproximativ 55.000. de potasiu in celula-.
Func!ia subul1itatii 13 nu este ClIlloscuta (se cunoa~te numai
faprul ca probabil ancoreaza complexul proteic 1a mem- Importanta pompei Na+-K+ pentru controlul
brana lipidica), insa subllnitatea are trei caracteristici volumului celular. Una dintre cele mai importante
spccifice importantc pentru funqionarea pompei: functii ale pompei Na--K+ este controlul volumului celular.
I. Are trei receplori pe111nt ionii de sodhi la nivelul in absenta functionarii acestei pompe, majoritatea celulelor
segmentului intracelular organismului ~i-ar mari volumul pana cand s-ar produce
2. Are doi receptori pentru ionii de potash, la liza lor. Mecanismul de cOl1trol al volul11ului celular este
nivelul segrnentului extracellliar unnatorul: In interiorul celulei se gasesc nlll11eroasc pro-
3. Segmentul intern al acestei proteine, localizar in teine ~i alte molecule organice care nu pot parasi celula.
apropierea receptorilor pcntru ionii de sodiu. are activitate Majoritatea acestora sunt inca-rcate negativ, atragand astfe!
ATP-aziea. numero~i ioni pozitivi, in special de sodiu ~i potasill. Toate
Modul in care funqioneaza aceasta pompa este aceste molecule;;i ioni determina patrunderea prin osmoza
urmatorLlI: atullci dind doi ioni de potasiu se leaga la a apei in celula. Daca aceste procese IlU sunt controlate,
nivelul segmentului extracelular al proteinei ~i trei ioni de celula i~i va mari volul11ul continuu pana in momentul in
sodiu la nivelul segmcntului intracelular, este activata care se va liza. Mecanismul nonnal pentru prevenirea
functia ATP-azica a pompei. Unneaza scindarea unei acestui eveniment este reprezentat de funqionarea pompei
mol~c!ule de ATP, ell formarea de adenozin difosfat (ADP) Na--K-. Trebllie reamintit faptul ca acest dispozitiv pom-
~i eliberarea encrgiei stocate in legatura macroergica peaza trei ioni de sodill in spalilll extracelular pentru
scindaUi. Se considedi ca aceasta energie determina pro- fiecare doi ioni de potasiu pompati in spatiul intracelular.
ducerea de modificari confomlationale ~i chi mice ale pro- De asemenea. membrana este mult mai putin penneabila
teinei de transport, rezultatul fiind eliberarea celor trei ioni pentm ionii de sodiu decat pentru ionii de potasiu, astfel
de sodiu in spatiul extracelular $i a celor doi ioni de potasiu incat odata ce ionii de sodiu se gasesc in afara celulei,
'In spa\iul intracelular. ace;;tia au tendinra pUlernica de a se acumula la acest nivel.
La fel ca ~i 111 cazul altar enzime, pompa Na+-K+ Astfel, se produce 0 pierdere nela de ioni spre exteriorul
poate functiona ~i in sens invers. Daca gradientele celulei, fapt ce iniiiaza deplasarea prin osmoza a apei din
electrochimice pentru ionii de sodiu ~i potasiu sunt cres- celllia spre spatiul exrracelular.
cute experimental suficient de mult, astfel inCal energia lor Daca volumul unci celule incepe sa creasca dintr-
sa fie mai mare ~ecat energia obrinuta prin hidroliza ATP, o cauza oarecare, acesr eveniment activeaza pompa de Na--
- .... ...-
.
... ...
~
"~

--~~
.
...........-~~.----.--.----------.-
--
54 Partea II: Fiziologin lIIelllbrnllei;;i n lJllitiiJii Jle/lfo-lIIotorii

K-'-, transportand un num3r mai mare de ioni in afara fi secreta!i in urina impotriva unui gradient de concclllrarie
celulei, apa dcplasandu-se odaHi cu ace~tia. Astfel, pompa de 900: I.
a--K realizeaza supravegherea continu[1 a volumului
celular, intervenind pentru menrincrca constanta a aeestuia. Aspecte energetice ale transportului aeti\' primar
Cantitatea de energie necesara penrru transportul activ al
Natura electrogena a pompei Na+-K+. Faptul eft unei substanje printr-o membrana este detenninata de can-
pompa de Na--K+ deplaseaza trei ioni de sodiu la exteri- titatea de substanta concentrata in timpul transportului. in
ami celulei pentm fiecare doi ioni de potasiu pe care-i comparatie Cll encrgia necesara pentru a cre~te concentratia
transporta spre interior inseamna ea 0 sarcina pozitiva neta unui sllbstrat de 10 ori, cre~tcrea concentratiei de 100 de
este deplasata dinspre inleriorul eelulei spre exterior la ori necesita de doua ori mai multa energic, iar cre~lerea
fiecares~cielu cfectuat de pompa. Se creeaZ~1 astfel ine~lr­ conccntratiei de 1000 de ori necesita de trei ori mai multf\
carea pozitiva a sllpraFetei externe a celli lei, eu aparitia energie. Cu alte cllvinte, encrgla necesara este
unui deficit de ioni pozitivi la interior; Cll alte cuvinte, proponionala ClI logarilf17ul cre~terii conecntratiei, dupa
interiorul celulei devine indircat negativ. De aeeea, se cum este indicat in Formula unnatoare:
considera c5 pompa aP-K+ este eleclrogenii, deoarece da
na~tere unui potential electric transmembranar. Dupa cum Energia (in calorii per osmol) ~ 1400 log C,IC,
va fi disclitat in Capitolul 5. acest potential electric este
obligatoriu pentru transmiterea impulsurilor la nivelul neu- Astfel, cxprimata. in calorii, cantitalea de energic necesara
ronilor ~i al fibrclor museulare. pentrll a concentra I 0511101 de substan!a de 10 ori estc de
aproximativ 1400 calorii, iar penrru a-I concentra de 100
Transportul activ primar al ionilor de ealciu de ori cste de 2800 caloriL Se obscrva ca necesarul ener-
Un alt mecanism important de transport activ primar este getic pentru concentrarea substantelor In celulc sau pentru
reprezental de pompa de calciu. Ionii de calciu sunt indcpartarea substantelor din celule impotriva lInlii gradi-
menrinuti in mod normal la 0 concentratie extrem de ent de concentrajie poate fi imens. Unele eelule, CUIll sunt
scazuta in eitosolul tuturor celulelor organismului, aceasta cele care tapeteaza tubulii renali, precum ~i nllmeroase
fiind de aproximativ 10.000 de ori mai mica In compara- celule glandulare, utilizeaza p,lnf\ la 90% din energia
rie cu concentratia ionilor de calciu In lichidul extracelu- propric in acest scop.
lar. Aceasta perfonnama este obtinuta in principal prin
actiunea a dOlla pompe care realizeaza transportul activ Transportul activ secundar co-
primal' al ionilor de calciu. Una dimre ele este localizata la transportu) (simport) ~i contra-
nivellil membranei cellilare ~i pompeaza ionii de calciu transportul (antiport)
catre spatiul cxtracelular. Cealalla pompcaza ionii de
calciu In interioruillnuia sau mai multor organite celularc, Atunci cand ionii de sodiu sunt deplasaji in afara celulelor
cum sunt reticlilul sarcoplasmic In celulele musculare .!;Ii prin transport aetiv primar. se f01111caza un gradient trans-
mitocondriile in lOate celulele. in fiecare caz. protein3 de membranal' mare de coneentratie - exista 0 concentratie
transport strabate membrana ~i arc funcrie ATP-azica, fiind ridicata de ioni de sodiu la ext~riorul celulei ~i 0 conee'n-
la Fel de capabil5 sa seindeze ATP-ul ca ~i proteina de trarie foarte mica la imcrior. Acest gradient reprezinta un
transport a ionilor de sodiu. Diferenra consta In faptul ca depozit de energie deoarece ionii de sodiu in exces din
aeeaSla protein[l are un situs de legare eu specifieitate spa!iul extracclular au III permanenta tendin~a de a difllza
foarte Inalt5 pcntru ionii de calciu ~i nu pentru ionii de spre interiorul cellliei. in conditii adecvate, aceasta cnergie
sodiu. poate asigura ~i transport-ul altor substante impreuna cu
ionii de sodiu prin membrana celulara. Fenomenul este
Transportul acti\' primar al ionilor de hidrogen denumit co-transport ~i reprezinta 0 fonna de transporl
Exista doua niveluri in organism la care transpollul aetiv activ secundaI'.
primal' al ionilor de hidrogen este foarte important: (I) la Pentrll ea ionii de sodiu sa transporte 0 alta
nivelul glandelor gastriee ~i (2) In ultima portiUllC a substan!a Impreuna Cll ei, este necesara existenta lltlui
tublililor contorti distali ~i la nivelul dllctelor coleetoare mecanislll de cuplare. Accsla este rcprczentat de 0 alta pro-
din corticala renala. tcina de transport de la nivelul membranei celulare.
eel mai potent mecanism din organism pentru Transpoftorul serve~te in acest caz ca loc de ata~are atat
transportul activ primar al ionilor de hidrogen este Intalnit pcntru ionii de sodiu cat ~i pcntru sllbstanta care unncaza.
la nivelu~ celulelor parielale profunde ale glandelor gas- a fi co-[ransporta[3. Dupa Icgarea ambelor substanjc,
trice. Acesta controleaza sccre!ia acidului clorhidric in energia conrinuUi in gradientul de sodiu dClermina atat
suclli gasLric. La polul secretor al fiecarei celule pariclale ionii de sodiu cat ~i cealalta substanta sa fie transportate
gastricc eoncentratia ionilor de hidrogen este crescuta de Impreuna in interiorul eelulei.
peste I milion de ori, ace~tia fiind eliberati In stomac in cazlIl conlra-lransporlului. ionii de sodiu au
impreuna ell ioni de clor eu care formeaza acid clorhidric. tendinta de a difuza sprc interiorul celulei datorita gradi-
La nivcl renal, exista celule infercalale speciale ennilui mare de concentrarie. De data aceasta Insa
in tllbul cont011 distal ~i In portiunea corticala a dllctelor substanta care va fi transportata se gase~te In interiorul
colectoare, acestca transportand ionii de hidrogen prin eelulei $i lrebuie transportata la exterior. De aceea, ionii de
transport activ primar. in acest caz, cantitati mari de ioni sodiu sc ata$eaz5 la proteina de transport pe nIta cxtcrna a
de hidrogen sunt transferate din sange in urina In scopul mcmbranei. in limp ce substanta care urmeaza a fi contra-
eliminarii surplusului din organism. Ionii de hidrogen pot transportata sc ata~eaza la proleina de transport pe fata

--- ------- - -- - - - -- --- --


......-_.

--
-~ '

Capitolul 4 Trallsportu/ substallle/or prill membrana ce//I/ara 55


interna a membranei. Dupa ata~area ambilor compu~i se transport al ionului primal') sunt cele pentru ("0171'-0-
produce 0 modificarc conforma!ionala a proteinei dc f,.clf1spor(ul sodiu-calciu ~i sodiu-hidlVgen.
transport, iar energia eliberat[l in urma deplasarii ionului Contra-transportul sodill-calcill este int::llnit la
de socliu sprc interior (in scnsul gradiennilui de cOllcen- nivelul tuturor (sau aproape tllturor) membrane lor celulare,
tralie) dcplaseaza cealalUi substanHi spre exterior. ionii de sodiu deplasandll-se sprc interiorul celulei ~i ionii
de calciu spre exterior, ambii ioni ata~andu-se la aceea~i
Co-transportul glucozei ~i al aminoacizilor proteina de transport in rcgiuni opuse. Acest mecanism estc
imprcuna eu ionii de sodiu adilional transportului activ al ionilor de ea1ciu il1lalnit in
Glucoza ~i multi aminoacizi sunt transporta~i in majoritatca uncle eelule.
cellilclor impotriva unoI' gradiente foarte mari de cOllcen- Contra-transp0l1ul sodiu-hidrogen este intalnit in
traric; mecanismul de transport este reprezcntat in numeroasc tcsuturi. Un excmplu dcosebit de important este
''i"ritregime de co-transport. dupa cum este ilustrat 'in Figura transportlll de la nivelul wbulilor renali proximo/i. unde
4-12. Trebuic remarcat faptul ca proteina de transport are ionii de sodiu se deplaseaza din lumenul tubulilor in
doi rcccptori pc fata extcma, unul pentru ionii de sodiu ~i interiorul celulei tubulare, in timp ee ionii de hidrogen sunt
unul pentru gillcoza. De asemcnea, concentralia ionilor de deplasa\i prin contra-transport spre lumenul tubular. Ca
sodiu este foane mare pc fata extcrna ~i foarte redusa pe mecanism pentm eoncentrarea ionilor de hidrogen, eontra-
fata intema a mcmbranei, fapt ce asigura energia necesara transpornil nu cste nici pe departc atat de potent in com-
pentm transport. Pana 'in momcntul ata~arii unci molecule paralic cu transp0l1ul activ primal' al ionilor de hidrogcn
de glucoza la proteina transportoare nu se va produce nici intaillit in poqiunea distala a tubuli lor renali, insa poate
o modificare conformationala a transporlorului carc sa asigura transportul unui nWllor /oorfe mare de ioni de
permiH'1 patrunderea iOllilor de sodiu 'in celula. Cand hidrogen. astfel ineat reprezinta un elemcnt cheic penlrll
ambcle molecule sunt ata~ate. modificarea eontrolul concentratiei acestora in lichidele organismuilli.
conformationala se produce automat, iar ionii de sodiu ~i dupa cum este discutat In detaliu in Capitolul 30.
glucoza sunt transpol1ati in celula simultan. Dc aici
provine denumirea de cO-fransporl sodiu-glucozcl. Transportul aetiv transcelular
Co-Iranspol'llil sodiu-aminoacizi se c1eruleaza
similar eu eel al glueozei, cu exeep~ia faptuilli ca estc efee- in numeroase regiuni ale organismului substantelc trebuie
rum de un set diferit de proteine transporlOare. Au fost sa fie transportate printr-un strat de eelulc ~i nl! doar prin
identificate cinci plV(eil7e de lrampOrT pel11rll amil7oaci::i. mcmbrana eelulara. Acest tip de transport este Intalnit la
fiecare fiind rcsponsabila pentru transpornil unei subeate- nivelul (I) cpiteliului iI1lestinal. (2) epiteliului tubuli lor
gorii dc aminoacizi avand caraclcristiei moleculare renali, (3) cpitcliullii tuturor glandelor exocrine, (4)
spccifice. epiteliului vezieii biliare ~i (5) membranci plexului coroid
Co-transponul ionilor de sodiu impreuna eu cerebral, precum ~i la nivclul altor membrane.
glucoza ~i aminoacizii este 'intalnit in special al nivelul Mecanismul fundamental de transport al unci
epitelillilli intestinal ~i la nivellli tubulilor renali, fiind substanle printr-un strat de eelulc eonsta in (I) frat1spo1"lul
astfel favorizata absorb~ia aeestor substanTe In sange, dupa aefiv prin membrana eclulara 18 nivelul unui pol al
cum va ti disclltat in capitolcle urm[ltoare. celulelor transportoare din strat, iar apoi (2) dtlicilfnea
Alte mecanisme importante de co-transport (cel simp/a sau dijll::iunea jacililata prin membrana de la
putin in anumite celule) sunt cele pentru ionii de clor. iod. nil'elul polului celular opus.
fier ~i urat. in Figura 4-13 este ilustrat un mecallism pentm
transportul ionilor de sodiu prin epiteliul intcstinului, al
Contra-transportul ionilor de calciu ~i al ionilor vczicii biliare ~i al tubulilor renali. In aeeasta figura se
de hidrogcn impreuna ell ionii de sodiu poate obserV3 faptul ea celulele epiteliale sunt strans unite
Doua mecanisme importante de contra-transport 'intre cle la nivelul polului luminal, prin intennediul unor
(transporrul unei substan~c in sens opus sensului de jonetiuni celulare denumitc "joncliuni stranse". Margi~ea
in perie a suprafe~elor luminale ale celulelor este perme-
Na+ Glucoza abila atat pentm ionii de sodiu cat ~i pentru apa. De aeeea,

Silusde ~~,It
legare al Na
*~Situsdelegare
~ al gluCQzei
ionii de sodhi ~i apa difuzcaza eu ll~urin!a din lumen sprc
interiorul eelulei. Ulterior, la nivelul portiunilor latero-
bazale ale membranelor celulare. ionii de sodill sunt
transportati activ in lichidul extraeelular al lesuntlui con-
junctiv inconjurator ~i In vase Ie sangvine. Se crecaza astfel
,
I
I ,
\
, un inalt gradient transmembranar de conccntralie pentru
I
\
\ I
,I ionii de sodiu. gradicnt care detennina patrundcrea apci in
celula prin mecanism osmotic. Astfel, transportul activ al
,",.., ionilor de sodiu la nivelul poniunilor latero-bazale ale
~/ . membrane lor cclulelor cpitelialc detemlina nu numai
deplasarea rranscelulara a ionilor de sodill, ci ~i a apei.
Glucoza Acestca sunt mccanismclc prin care aproape taate
elemcntcle nutritive, toti ionii ~i toatc celelaltc substante
Figura 4-12
sunt absorbite in sange de la nivel intestinal; tot prin aeeste
Mecanismul ipotetic pentru co-transportul sodiu-glucoza. mecanisme, acelea~i sllbstante sunt reabsorbite din filtratul
~""'""" .. '

-- ... ~ .•• - ~......=-~ :;a:::;-


.. ~ ~ ~~-:;r--.--~ ------- -

56 Partea II: Fiziologia membranei ~i a llllitiffii Ileuro-Illotorii

Marginea in Membrana Referinte


perie bazala
Agre P. Kozono D: Aquaporin water channels: molecular mech-
anisms for human diseases. FEBS Lett 555:72. 2003.
Benos DJ. Stanton BA: Functional domains within the
Na+ .. Na+ degenerin/epithelial sodium channel (DeglENaC) superfamily
Transport of ion channels. J Physiol 520:631, 1999.
_ _.....;.~ activ Osmoza
c Caplan MJ: Ion pump sorting in polarized renal epithelial cells.
~ Kidney 1m 60:427, 2001.
,
E
..J
Decoursey TE: Voltage-gated proton channels and other prolon
,-------;.~ Transport Osmoz8 transfer pathways. Physiol Rev 83:475, 2003.

NiNa>
'""f'~ acHv
Transport
acliv
OsmOZ8
De Weer P: A century of lhinking about cell membranes. Annu
Rev PhysioI62:919, 2000.
Dolphin AC: G protein modulation of voltage-gated calcium
channels. Pharmacol Rev 55:607, 2003.
Difuziune
\I Jentsch TJ, Stein V, Weinreich F, Zdebik AA: Molecular struc-
ture and physiological function of chloride channels. Physiol
Figura 4-13 Rev 82:503, 2002.
Kaupp US, Seifert R: Cyclic nucleotide-gated ion channels.
Mecanismul elementar pentru transportul activ transcelular Physiol Rev 82:769, 2002.
al sUbstan~elor. Kellenberger S, Schild L: Epithelial sodium channeV
dcgcnerin family of ion channels: a variety of functions for a
shared structure. Physiol Rev 82:735, 2002.
MacKinnon R: Potassium channels. FEBS Lett 555:62, 2003.
Peres A, Glovannardi S, Bossi E, Fesce R: Electrophysiologieal
glomerular Ia nivelul ulbulilor renati. insights into the mechanism of ion-coupled co transporters.
Pe parcursul acestui volum VOl' fi lnt§.]nite News Physiol Sci 19:80, 2004.
Philipson KD, Nicoll DA, Ouolia M, et al: The Na+ICa 2'"
nllmeroase exemple ale diferitelor modaliUiti de transport
exchange molecule: an overvicw. Ann N Y Acad Sci 976: I,
discutate 111 acest capitol.
2002.
RossieI' BC, Pradervand S, Schild L, Hummler E: Epithelial
sodium channel and the control of sodium balance: interaction
be(ween genetic and environmental factors. Annu Rev Physiol
64:877,2002.
Russell JM: Sodium-potassium·chloride cotranspOI1. Physiol Rev
80:211. 2000.

- ---- --- -- -
- - - ---
.

...
-~

- -'
-. .... .., .... ---- -....-=-~ --, ~ ~ ~~- .~ ---,--.-------~- .... '-
- - -

56 Partca II: Fiziologin membranei pi n III/itiftii lIeuro-l1Ioforii

Marginea in Membrana Referint e


perle bazala
Agre P. K020no D: Aquaporin water channels: molecular mech-
anisms for human diseases. FEBS Lett 555:72. 2003.
Benos OJ. Stanton SA: Functional domains within the
Na' ---.~ Na' degenerin/epithelial sodium channel (DegiENaC) superfamily
Transport of ion channels. J Physiol 520:631. 1999.
activ Osmoza Caplan MJ: [on pump sorting in polarized renal epithelial cells.
c
,•E f Kidney Int 60:427, 2001.
Decoursey TE: Voltage-gated proton channels and other proton
..J
• ""~.--~.~ Transport Osmoza transfer pathways. Physiol Rev 83:475. 2003.
activ Transport De Weer P: A century of thinking about cell membranes. Annu
activ Rev PhysioI62:919, 2000.
NiNa' Dolphin AC: G protein modulation of voltage-gated calcium
Osmoza
channels. Phannacol Rev 55:607. 2003.
Difuziune Jentsch TJ, Stein V, Weinreich F. Zdebik AA: Molecular struc-
ture and physiological function of chloride channels. Physiol
Figura 4-13 Rev 82:503, 2002.
Kaupp UB, Seifert R: Cyclic nucleotide-gated ion channels.
Mecanismul elementar pentru transportul activ transcelular Physiol Rev 82:769, 2002.
al sUbstantelor. Kellenberger S. Schild L: Epithelial sodium channell
degenerin family of ion channels: a variety of functions for a
shared structure. Physiol Rev 82:735. 2002.
MacKinnon R: Potassium channels. FEBS Lett 555:62, 2003.
Peres A, Giovannardi S, Bossi E, Fesce R: Electrophysiological
glomerular la nivelul tubulilor renalL insights into the mechanism of ion-coupled corransporters.
Pc parcursul acestui velum VOl' fi Int~Unite News Physiol Sci 19:80, 2004.
Philipson KD, Nicoll DA, Ottolia M, et al: The Na·ICa 2-
IlUll1croase exemple ale diferitelor modalitati de transport
exchange molecule: an overview. Ann N Y Acad Sci 976: 1,
discutate in acest capitol.
2002.
Rossier BC, Pradervand S. Schild L Hummler E: Epithelial
sodium channel and the control of sodium balance: interaction
between genetic and environmental factors. Annu Rev Physiol
64:877, 2002.
Russell JM: Sodium-potassium-chloride eotransport. Physiol Rev
80:211, 2000.

- -
------------~-
~

- - - --- ~~--
.
......., .
,
. - .. '

• - • -- - - -.<>

-

c A PIT a L U L 5

Potentiale
, de membrana
~i potentiale de actiune

lntre cele doua suprafere ale membrane lor nlttiror


celulelor din organism exista potenriale electrice. Mai
.. mult, 3numite celule, precum neuronii ~i miocitcle, sunt
capabile sa genereze la nivelul membranelor proprii
impulsuri electrochimice care variaza rapid, acestea
fiind esentiale pentru transmitcrea de semnale de-a
lungul supraferelor celulare. in ahe tipuri de celule
(precum celulele glandulare, macrofagele ~i celulele
ciliate), l1!odificari locale ale potentialei or de membrana activeaza numcroase funqii
celulare. In acest capitol vor fi disculate potcmialele de membrana generate atal in
repaus Cal ~i In timpul activitatii de ditre neuroni ~i miocite.

Mecanismele fizice ale poten!ialelor de membrana


Potentiale de membrana produse datorita difuziunii

"Potentialul de difuziune" datorat diferentei concentratiilor ionice iotfe


cele doua suprafete ale membranei. in Figu~a 5-1Aconcentratia potasiului este
mare In inferioru! unci fibre nervoase ~i [oarte scazuUi fa exterior. In acest caz se pre-
supune cil membrana este pcnncabila pentro ionii de potasiu insa nu ~i pentru alti ioni.
Datorita gradientului mare de concenrrarie al potasiului lotre interiorul ~i exteriorul
celulei, exista 0 tendinta puternica a ionilor de potasiu sa difuzeze in afara celulei prin
membrana. Pe masura ce acest proces se deruleaza, ionii transporta sarcini electrice
pozitive la exteriorul cclulei, producandu-se astfel incarcarea electropozitiva a [ctci
exteme a membranei ~i incarcarea e1ectronegativa a fe~ei membranare inteme datorita
anionilor negativi care n'iman pe loc ~i nll difuzeaz3 catre exterior impreuna Cll ionii
de potasiu. Dupa aproximativ 0 milisecunda, diferen\a de potential dintre interiorul ~i
exteriorul celulei, nllmita pOlen{ial de dijuziune, devine suficient de mare pentru a
bloca difuziunea ulterioara a potasiului carre exterior, in ciuda gradientuilli marc de
concentratie al potasiullli. In fibre10r nervoase ale mamiferelor, dijerenla de pOlential
necesarii esle de aproximaliv 94 milivol!i, zona electronegaNvii ajlandu-se pe fa/a
i11lernii a membranei.
in Figura 5-18 este prezentat acela~i fenomen ca ~i In Figura 5-IA, insa de
data aceasta este yorba despre ioni de sodiu, care se atHi in concentra~ie mare la exle-
riorul celulei ~i In concentratie midi la interior. Ace~ti ioni sunt de asemenea tncar-
cati pozitiv. in acest caz, me;nbrana este Inalt permeabila pentru ionii de sodiu, II1SB.
impenneabila pentru a1ti ioni. Difuziunea ionilor de sodiu IDcarcati pozitiv catre
interiorul celulei da na~tere unui potential de membrana Cll polaritate opusa eelui din
FiguJlt 5-IA, zona incareata negativ aflandu-se la exteriorul eelulei ~i zona Incarcata
pozitiv la interior. $i In acest caz, potentialul de membrana cre~te suficient de mult
dupa cateva milisecunde astfel inca.t blocheaza difuziunea neta u1terioara a ionilor de
sodiu ciitre interiorul celulei; totu~i, in acest eaz, la nivelul fibrelor nervoase ale
mamiferelor, dijerenra de pOlen/ial este de aproximaTiv 61 milivolri, ell zona pozilivii
in inleriorul fibrei nervoase.
Astfel, in ambele paI1i ale Figurii 5-1, se observa cit. diferenta de coneen-
tratie ionica de-o parte ~i de alta a unei membrane Cll permeabilitate ~se1ectiva poate,
in anumite conditii, detennina formarea unui potential de membrana. Tn subcapitolele
Uffilatoare se va vedea ca multe dintre varia!lile rapide ale potcll!ialelor de membrana
observate in timpul transmiterii impulsului ncrvos ~i muscular sunt cOllsecinta

57
.... ~ ..
.• ~ .... ---=-=-~.~:-rtf~~r---.--.--------- - _

58 Partca a II a Fi=iologia membra/lei ~i a If/li/c/!ii nClfJ'O-l11o!orii

membrana este pcrmeabilii pentru mai multi ioni


difcriti
POTENTIALE DE DIFUZIUNE
Atunci cand 0 membrana esle permeabila pentlU mai multi
(Anionir Fibra nervoasa (Anionir Fibra nervoasa ioni diferiri, potentialul de difuziune care apare depinde de
+ - - + - + + - trei faclori: (I) polaritatca sarcinii electriec a fiecarui ion,
+ _ (Anionir _ + _ + (Anionir + _
':-":''', - + ,--; .. + -
(2) penneabilitatea membranei (P) pentru fiecare tip de ion
)J~--' .. , ,-:,-::--",~ + - ~i (3) eoncentrariile (C) ale ionilor rcspectivi la interiorul
K+ _T__ ":.+K+ - + Na+ ~-~--Na+ (i) ~i la exteriorul (e) membranei. Astfel, fonnula unna-
~'!i
+
__-;, / =:
- - +
-
'---'
- +
+~
' .... ::::.-"T"'9'
+
+
+
-
-
-
toare. denumita eClla!ia Goldman, sau eel/alia Golelman-
Hodgkin-KaI=. pennite calcularea Potcnlialului la
(~!l4 mY) - + (+61 mY) + - ill1eriorlll membranei atunci cand sunt implicati doi ioni
+ - - + - + + -
+ - - + - + + - pozitivi univalenti. sodiu (Na<-) ~i potasiu (K ), alaturi de
un ion negativ univalent, clorul (el)
A B

Figura 5-1

A, Formarea unui potential transmembranar de "difuziune" la


nivelul unei fibre nervoase, determinat de difuziunea ionilor de
potasiu din interiorul eatre exteriorul fibre!, printr-o membrana Trebuie precizat3 importanta ~i semnifica!ia
cu permeabilitate selectiva numai pentru ionii de potasiu. 8,
Formarea unui "poten~ial transmembranar de difuziune" cfmd acestei ccuatii. In primul rand, sodiul, potasiul ~i cloru]
membrana fibrei nervoase este permeabila numai la ionii de sunt eei mai importanti ioni din punctul de vedere al pro-
sediu. Se observa ca peten~ialul fetei interne a membranei este ducerii potentialelor de membrana la nivellil fibrelor
negativ cand difuzeaza ionii de potasiu :;;i este pozitiv cand
difuzeaza ionii de sodiu, datorita sensului opus al gradientelor nervoase ~i musculare, precum ~i la nivelul ncuronilor.
de concentratie corespunzatoare celor doua tipuri de ioni. Gradientul transmcmbranar de cOllcentratie al tiecaruia
dintre ace~ti ioni contribuie la stabilirea valorii poten!ialu-
aparitiei unoI' astfcl de potentialc de difuziune care se lui de membrana.
modi fica rapid. In al doilea rand, importanta relativa a fiecami tip
de ion In detenninarca potentialului de membrana este
Rclatia dintrc potentialul de difuziune ~i propor!ionala cu penneabilitatea membranei pentru acel
diferenta de conccntratie ionica - potentialul ion. Altfel spus, daca pernleabilitatea membranci cstc nula
Nernst. La nivellil unei membrane, potemialul de alal PClltru ionii de potasill Giit ~i pentru cei de clor,
difuziune care contrabalanseaza exact difuziunca ncUi a potentialul de membrana va fi determinat in intregime de
unui anum it tip de ion prin membrana este denllmit gradientul de eoncentratie al ionilor de sodiu ~i va fi egal
pOlen/ial Nerns! al acelui ion (un tennen introdus in Capi- eu potentialul ernst pentru sodiu. Acela~i ralionament
toluI4). MagnilUdinea acestui potential este determinata de este valabil pentru fiecare dintre ceilalti doi ioni, daca
rapOr!ll! intre concentratiile ionului respectiv la nivelul membrana ar avea pernleabilitate selectiva numai pentru
celor doua fete ale mcmbranei. Cli cat raportlll este mai el.
mare, eu atat tendinta ionului de a difuza iotr-o directie In al treilea rand. un gradient de coneentra!ie
ere~te, ~i prin unnare poten!ialul Nemst necesar pentru a ionica pozitiv orientat dinspre i17lerioru! membranei catre
impiedica difuziunea neta a ionului va fi mai mare. Unna.- e:rJerior dctennin3 incarcarea negativa a fetei inteme a
toarea ecuatie. denumita eel/alia Nernsl, poate fi utilizata membranei. Aceasta se datoreaza faptului ca ionii pozitivi
pentru a calcula potentialul ernst al oricarui ion univa- difuzeaza in afara eelulei atunci eand concentratia acestora
lent la temperatura nonnala a corpului (37 grade Celsius): este mai mare la interior decat la exterior. In acest fel sunt
transpol1ate in afara celulei sarcinile pozitive, in timp ce
anionii negativi raman in celula. Atunci cand exista un gra-
Concentratia la interior
EMF (milivoI1i) =±61Iog . diem de concentra!ie cu aceea~i orientare pCntru un ion
Concentra\ia la exterior Ilegativ, efectul este invers. Ahfel spus, un gradient de COI1-
centra!ie orientat dimpre ex/eriorul cell/lei cc1lre i11lerior
unde EMF este forta electromotrica. pelUru ionul de elor detennina incarcarea negativa a inte-
Atunei cand este utilizata aceasta formula se pre- riorului celular deoarece ionii de e10r care difuzeaza in
supune de obicci di poten{ialul lichidului extracelular cstc celula sunt incarcati negativ, in timp ce ionii pozitivi
zero, iar potcnlialul Nernst este potentialui din interiorul nedifuzibili raman in spatiul extracelular.
membranei. De asemenca, semnul potenrialului este in al patl11lea rand, a~a cum va fi explicat ulterior,
pozitiv (+) daca ionul care difuzcaza dinspre interior catre permeabilitatea canalelor de sodiu ~i de potasiu sufera
exterior este negativ, ~i negativ (-) daea ionul este pozitiv. modifica.ri rapide in timpul transmiterii impulsului nervos,
Astfcl, atunei eand coneentratia ionilor pozitivi de potasiu pc cand permeabilitatea canalelor de elor nu se modifica
din interiorul celulei este de 10 ori mai mare dedit la exte- scmnificativ in timpul acestui proces. Prin Ullnarc,
rior, logaritJ11 din 10 este I, astfel Incat potenlialul Nernst varialiile rapide ale permeabilitrl!ii mcmbranare pcntru
este de -61 milivolri pc fata interna a membranei eelulare. sodiu ~i potasiu sunt prineipalii factod care regleaza
trallsmiterea impulsului nervos, acesta fiind ~i subieetul
Calcularea potentialului de difuziune atunci cand tratat in continuare in acest capitol.

---------
-
- -- - - -- - -- - -
. .
. .

Capitolul 5 Porentiale de membrana $i Po/cnt/ale de (lelillne 59

Fibra nervoasa
-+-+-+-+-+-+-+-
+-++--+-+--++-+
-+-+-+-+-+-+-+-
+-++--+-+--++-+
-+-+-+-+-+-+-+-
+-++--+-+--++-+
-+-+-+-+-+-+-+-
+-++--+-+--++-+
-+-+-+-+-+-+-+-
+-++--+-+--++-+
Microelectrod
+++++++++++ +++++ argint- clorura

u
/""<'-c_=-=_"_,,_=-=_,,_:,,_=-=_,,_~_=-..,,r;,I'--0_=_,,_,,_=_"", de argint
6,./
_________ (-9o _
+++++++++ mV)++++++++

Figura 5-2
Figura 5-3
Masurarea potentialului transmembranar al fibrei nervoase prin
utilizarea unui microelectrod. Distributia ionilor cu sarcina electrica pozitiva ~i sarcina elec-
trica l1E;gativa in lichidul extracel~lar. din jurul ~ne.i .fibre
nervoase ~i in Iichidul din interiorul flbreJ; se observ.a. allnlerea
sarcinilor elect rice negative de-a lungul suprafetel Interne a
Masurarea potentialului de membrana membranei ~i a sarcinilor electrice po~itive de~a Il.Jl1gu_1
suprafetei membranare externe. lmagi~ea dl.n partea Infenoara
Metoda utilizata pentru masurarea potenrialului de prezinta modificarile bru~te ale P?tentl<:~lul~1 transf!lembranar,
care se produc la nivelul fetelor Interna ~I externa ale mem-
membrana este simpla din punet de vedere teare/ie, ins a branei fibrei nervoase.
dificila in practica datorita dimcnsiunii mici a majoritft!ii
fibrelor. in Figura 5-2 este prezentata. 0 micropipeta care pot fi alat pozitivi cat ~i negativi, a~a cum este indicat in
contine solutie electrolitica. Pipeta este introdusa prill partea superioara a Figurii 5-3. De aceea, un numar
meI~brana c~lulara pan a jn interiorul fibrei. Apoi un alt incredibil de mic de ioni trebuie sa fie transfera\i prin
clectrod, denumit "electrod indiferent", este amplasat in membrana celulara pentru stabilirea "potenrialului de
lichidul extracelular, iar diferenta de potential dintre repaus" normal de ~90 milivol!i din interiorul fibrei
interiorul ~i exteriorul fibrei este masurata utilizand un nervoase; aceasta Inseamna ca numai Intre 1~3.000.0~~ ~j
voltmetm adecvat. Acest voltmetm este un aparat elec- 1/1 00.000.000 din toate sarcinile electnce pOZltlve
tronic special capabil de a masura voltaje faarte mici In intracellliare trebuie sa fie transferate. De asemenea, un
ciuda rezistentei faarte mari la trecerea curcntului electric numar la fel de mic de ioni pozitivi deplasandu-se de la
prin varful n~icropipetei, al carei lumen are de obicei exteriorul ceJulei catre interior pot inversa potentialul de
diametrul mai mic decat I micron ~i rezistenta mai mare la -90 milivolti pana la +35 milivolti dupa un interval de
de 1 mil ion de ohmi. Pentru Inregistrarea varia/iilor rapide 1/10.000 secunde. Transferul rapid al ionilor in aceasta
ale potentialului de membrana in timpul transmiterii maniera determina aparitia impulsurilor nervoase discutate
impulsurilor nervoase, microelectrodul este conectat la un in sllbcapitolele urmatoare.
osciloscop, a~a cum este explicat ulterior in acest capitol.
Partea inferioara a Figurii 5-3 i1ustreaz5 Potentialul de repaus al fibrelor nervoase
potentialul electric masurat in fiecare punct la interior~1
sau in apropierea membranei fibrei nervoase, incepand dlll PotentiaJul de repaus al fibre lor neryoase mari (atunci cand
partea stanga a figurii ~i continuand catre dreapta. AtM 1a nivelullor nu sunt transmise impulsuri nervoase) este de
timp cat electrodul se gase~te in afara membranei fibrei aproximativ -90 milivolti. Cli alte cllvinte, potenrialul din
nerv~ase, potentialul Inregistrat esle zero, acesta fiind interior//I fibrei este cu 90 milivolti mai negativ decM
potentialullichidului extracelular. Apoi, pe masura ce elec- potentialui lichidului extracelular. In urmatoarele cateva
trodul strabate zona incarcata electric a membranei celu- parag~afe sunt descri~i factorii care determin.a nivel~1
lare (denumita dipol electric), potentialul scade brusc la acestui potential de repaus, Insa In prealabl1 trebUle
-90 milivolti. Deplasarea electrodului prin interioml fibrei descrise proprietatile membranei fibrelor nervoase aflate In
este insotita de mentinerea potentialului la valoarea de -90 repaus care stau la baza transportului ionilor de sodiu ~i
milivolti Insa acesta revine imediat la zero In momentul potasiu.
In care' ~Iectrodul strabate membrana celulara In partea
opusa a fibrei nervoasc. Transportul activ al ionilor de sodiu ~i de potasiu
Pentru crearea unui potential negativ la interiorul prin membrana - pompa de sodiu-potasiu (Na+-
membranei celulare trebuie transportati In exterioml K+). Inainte de toate (vezi Capitollli 4), Irebuie reamintit
celulei suficienti ioni pozitivi pentru fonnarea dipolulu~ ca membranele tuturor cellilelor organismu[ui conlin 0
electric membr~mar. Totii ionii restanti in interiorul celulel pompa roarte puternica de sodiu-potasiu care pompeaza
. ,

-
.....,. .
- ......
~ ~. --~....-~-= ... .....".~~-.--.---------- -

60 Partea a II a Fiziologia membranei $i a unitiirii neuro-I/lotorii

3Na+

\
.,
,, ,
2K'
Exterior
Na'
,,
,, ,,i
K'

4 mEqtl
, I 00 (3
,,, ,,, ""

/1
ATP Na~
, ,
I
•,
K' ADP
Na'
,
K+ -Na+
"
I ,

,, •,,
I ,

,
K'
A
140 mEq/L
(-94 mY)
(-94 mY)

Na' K'
Pompa Na+-K+ Canale "de scurgere" 142 mEqJl 4 mEq/L
Figura 5-4 0 0000
Caracteristicile func\ionale ale pompei Na+-W r;;i ale canalelor Na' K'
"de difuziune" K+·Na+. ADP, adenozin difosfat; ATP, adenozin 14 mEqJl 140 mEq/L (-86 mY)
trifosfat. (+61 mY) (-94 mY)

B
continuu ioni de sodiu ditre spatiul extracelular ~i ioni de + +
potasiu in celula, a~a cum este prezentat in partea stanga a + +
Difuziune +
Figurii 5-4. Mai mult, trebuie retinut ca aceasta este 0
~~------"'" +
pompei electrogenei, deoarece sunt pompate mai multe Na+.... + -~ Na+
pompa +
sarcini pozitive catre exteriorul celulei decat c5tre interior + +
(trei ioni de Na+ catre exterior pentru ficcare doi ioni de +
142 mEq/L + 14 mEq/L
K+ clitre interior), ceca ce conduce la un deficit net de ioni + +
pozitlvi in interiorul celulei; se creeaza astfel un potential + +
negativ la interiorul membranei celulare. +
Difuziune
Pompa Na--K+ determina ~i aparitia unoI' gradi- +
ente de cOllcentratie transmembranare mari ale sodiului ~i K'):~-+- -~-~"'" K' +
potasiului. Aceste gradiente sunt: pompa +
+ +
4 mEq/L + 140 mEq/L +
Na' (extraeelular): 142 mEq/L
+ +
Na' (intraeelular): 14 mEq/L + (-90 mY) +
K' (extraeelular): 4 mEq/L + +
K' (intraeelular): 140 mEq/L (Anioni)- + (Anioni)- +
C
Raportul intre cOllccntratiile intracelulare (Ie) ~i extracelu-
lare (EC) ale eelor douil tipuri de ioni sunt:
Figura 5-5
a+lc/Na-EC=O,1
K+ IC /K- EC = 35 Stabilizarea potentialului transmembranar de repaus la nivelul
fibrelor nervoase, in trei situa\ii: A, cand poten~ialul trans-
Difuziunea potasiului ~i a sodiului prin membranal' este determinat in totalitate numai de difuziunea
ionitor de potasiu; B, cand potentialul transmembranar esle
membrana fibrelor nervoase. In partea dreapla a determinat at~H de difuziunea ionilor de sodiu, cat r;;i a ionilor
Figurii 5-4 esle prezenlata 0 proteina-canal prin care pot de potasiu; r;;i C, cimd potentialui transmembranar este deter-
difuza ioni de sodiu ~i potasiu, denumita cOllol de minat de difuziunea ionilor de sodiu r;;i a ionilor de potasiu, la
care se adauga pompa rea acestor dOlla tipuri de ioni de catre
"difuziune" pOlasiu-sodiu (-,.c+ _NoT). 0 atcn!ie speciala este pompa de Na·-K·.
acordata potasiului, deoarece, in medie, eanalele sunt de
obicei de IQ.O de ori mai penneabile pentm acest ion decat
pentm sodill. A~a cum va fi disclIlat ulterior, aceasta -90 milivolti. Acc~ti factori sunt discutati in cele ce
diferenla. de penneabihtate este foarte importanH'i pentru unneaza.
determinarea valorii nonnale a potentialului membranal' de
repaus. Contributi~ potasiului la potentialul de
difuziune. In Figura 5-5A se presupune eft numai ionii de
potasiu pot difuza prin membranrl, a~a cum este indicat de
Originea potentialului membranar normal de canalele deschise din dreptul simbolurilor (K+) de la
repa us intcriorul ~i exteriorul membranei. DatoriUi raportului
mare dintre numarul de ioni de potasiu din spatiul
In Figura 5-5 este sunt prezentati factorii importanti eu rol intracelular ~i cxtracelular, de 35: I, potenlialul Nemst
in stabilirea potentialului normal de repaus la valoarea de corespunzator este de -94 milivol\i (logaritm din 35 este

----------- -- -~-~ ~~ -- - ~ ~ ~ - --- - --


· .
+......,.
.

..
# , •

-'

--
,

Ca p i 101 u I 5 Potentiate de membrana $i poienriale de aCfiune 61

1,54, iar aceasta valcare inmultita ell -61 milivolli conduce


1a valoarca de -94 milivol!i). De aceea. dadi ionii de
potasiu ar fi unicul faclor detemlinanl a1 potentialului de
repaus, atunci valoarea accstui potential in interiorul fibrei
nervoase ar ft de -94 milivolti, a~a cum este indica! in
figura.

Contributia difuziunii sodiului pri" membrana +:0' Microelectrod

,-';~~~:::::;~~~48~~~,
fibrei nervoasc. Figura 5-5B ilustrcaza ~i gradul scazut argint-clorura
++++ +++ + de argint +
dtpermeabilitate almcmbranei fibrei ncrvoase pentm ionii -----
+++~//
de sodiu, cauzata de difuziunea redusa a acestora prill
canalele de difuziune K+-Na·. Raportul intre ionii de sodiu ++++
++++ ++++++
din interiorul ~i exteriorul membranei celularc cste 0,1,
accsta conducand la 0 valoare calculata a poten!ialului
Nernst la interiolUl membranei celulare de +61 milivolti.
Figura 5-58 ilustreaza ~i potentialul Nernst pentlU difuzi- Overshoot
unea potasiului, de -94 milivolti. Cum se combina cele (suprastimulare)
+35
doua potentiaIe intre ele ~i care va fi potentialul insumat?
La aceste intrebari se poate rasp un de utilizand ecuatia
Goldman descrisa anterior. Se observa ca daea membrana o-t-----,t-t--------
este foarte penneabiIa pentm potasill ~i nllmai u~or per-
meabila pentrll sodiu, este logic ea difuziunea potasiului sa
contribuie mult mai mu1t la potentialul membranal' decat
difuziunea sodiului. In fibra nervoasa normala,
permeabilitatea pentm potasiu a membranei este de
aproximativ 100 de ori mai mare dedit penneabiJitatea
pentm sodiu. Utilizand aceasta valoare in ccuatia -90-1--'
Repaus
Goldman, se obtine un potential Ia interioruI membranei
ceJulare de -86 milivo1ti, acesta fiind apropiat de
potentialul pentru potasiu indicat in figura.
° 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7
Milisecunde

Contributia pompei Na--K+. In Figura 5-5C se


observa ca pompa Na--K+ aduce 0 contributie suplimen-
tara Ia poten\iallil de repaus. in aceasta figura se observa Figura 5--6
ca la nivelul membranei celulare se produce in pennanenta
pomparea a trei ioni de sodiu catre exteriorul cclulci pentru Un potential de actiune tipic inregistrat prill metoda ilustrata in
fiecare doi ioni de potasiu pompa!i in celula. Faptul ca in partea superioara a figurii.
afara celli lei sunt pompati mai multi ioni de sodill decM
sunt pompati in celula ioni de potasiu detennina pierderea
continua de sarcini electrice pozitive intracelulare; apare modificarea bmsca a potenrialului de repaus de la valoarea
astfel un potential negativ sup1imentar (de aproximativ -4 negativa normala catre 0 valoare poziliva, iar apoi
milivolti) pe fala interna a membranei (in afara de incar- ineeteaza odata cu revenirea aproape la reI de rapida a
carea negativa atribuita exclusiv difuziunii). De aceea, a~a potentialului membranar 1a valoarea negativa initiala.
cum este indicat in Figura 5-5C, potenlialul membranar net Pentru conducerea impulsuiui nervos potentialul de
in conditiile in care toti ace~ti trei factori actioneaza simul- aqiune se deplaseaza de-a lungul fibrei nervoase pana
tan, este de aproximativ -90 milivolti. cand ajunge la eapatul aeesteia.
Pe scurt, potenliaIeIe de difuziune singure, deter- Partea supenoara a Figurii 5-6 prezinta
minate de difuziunea sodiuIui ~i a potasiului, ar conduce modificarile care apar la nivc1 membranar in timpul
la un potential de repaus de aproximativ -86 milivolti, potentialului de aCliune, eu transferul de sarcini pozitive Ia
potential detenninat aproape in intregime de difuziunea interiorul fibrei la debutul acesruia ~i revenirea sarcinilor
potasiului. Apoi, 0 valoare aditionala de -4 milivolti se pozitivc in spatiul extracelular atunci cand potentialul de
adauga la potenlialul de repaus in unna aqiunii penna- actiune inceteaza. In partea inferioara sunt prezentate
nente a pompei electrogene Na--K\ condudind in final la grafic modificarile succesive ale potentialului membranar
un potential membranar de repaus de -90 miIivolri. pe 0 durat5. de cateva frac{iuni de l11ilisecunda, ilustrand
debuull exploziv al potentialuIui de aetiune ~i revenirea
Potentialul de aqiune la nivelul fibrelor aproape la fel de rapida 1a valoarea initiala.
nervoase in continllare Sllnt descrise elapele suecesive ale
potentia1ullii de aClilillC.
lmpulsurile nervoase sunt transmise prin pOfenliale de
ac{iune, care reprezinta modifidiri rapide ale potenlialului Etapa de repaus. Acesta este poten\ialull11el11branar ge
de membrana ce se distribuie rapid de-a lungul membranei repaus, inainte de debutul potentialului de actiune. In
fibrei nervoase: Fiecare potential de ac!iulle debuteaza Cll aceasta etapa membrana este "polarizaW" datorita
. .• ~ ... ---
~.~

~ ~ r~ ~ ~ ~
.
- .
=- .~

-
.
-_---------- -
-
62 Partca a II a Fi:::iologia membranei ~'i a Ifllitiifii nellro-motorij

potcn!ialului prezent de -90 milivolti. Poarta de


activare Na+ Na' Na'
\~

~ no
Etapa depolarizarii. In aceasta etapa membrana devine
brusc foarte permcabila pentru ionii de sodiu, ceca ce
pennite difuziunca in interiorul axonului a unui numar /III /I
extrcm de mare din ace~li ioni indircati pozitiv. Starea
normala de "polarizarc" la -90 milivolli este aproape
imcdiat neutralizatrl de influxul ionic, potentialul crescand /
Poarta de
rapid ditre valori pozitive. Procesul estc denumit depo- inactivare
larhaIf;, in fibrele nervoase mari, exceslIl de ioni pozitivi Repaus Activata Inactivata
de sodiu care patrllndc la interior detennina schimbarea (-90 mV) (-90 la +35 mV) (+35Ia -90 mV,
brusca a potcntiallllui de membrana cfltre valori u~or intarziat)
pozitive (depa~ind valoarea zero), fenomen denumit "over-
shooe'. In cazul fibrclor nervoase mai mici, precum ~i in
multi neuroni situati la nivelul sistcmului nervos central,
potentialul se apropie de valoarea zero insa nu ajunge la
valori pozitive. astfel incat nu are loc fenomenul de "over-
shoot" .
K'
Repaus Activare lenta
Etapa repolarizarii. La diteva fractiuni de milisecunda (+35 la -90 mV)
(-90 mV)
dupa ce membrana a devenit intens penneabila pentru ionii Interior
de sodiu, canalele de sodiu incep sa sc inchida ~i canalcle
de potasiu sc deschid mai mult decth in mod normal. Apoi, Figura 5-7
difuziunea rapida a ionilor de potasiu d'itre exteriorul Caracteristicile canalelor de sodiu (sus) $i potasiu Uos) reg late
celulei restabile$te potentialul transmcmbranar negativ prin voltaj. observanduvse activarea $i inactivarea succesiva a
normal de repaus. Fenomenul este denumit repolarizarea canalelor de sodiu §i activarea dupa 0 perioada de latenia a
membranei celulare. canalelor de potasiu, atunci cand poteniialul transmembranar
se modifica de la valoarea negativa normala de repaus la 0
Pentru a explica detaliat facrorii care preduc atat valoare pozitiva.
depolarizarea ca.t ~i repolarizarca) trebuie descrise carac-
teristicile speciale a altor doua tipuri de canale de transpol1
prin membrana fibrelor nervoase: canalcle de sodiu ~i
eanalele de potasiu reglate prin voltaj. milivolti catre zero. este atins la un moment dat un voltaj
- de obicei intre -70 ~i -50 milivolti - ce determina 0
Canalele de sodiu ~i de potasiu reglate prin voltaj modificare confonnationala brusca a portii de activare,
care se deschide complel. Aceasta sihlatic este denumita
Elementul necesar atat depolarizarii cat ~i repolarizarii stare activata; in timpul accstei faze ionii de sodiu pot
membranei fibrelor nervoasc in timplll derularii poten!ialu- patrunde in celuJa pnn canal, crescand astfel
lui de actiune este canalul de sodiu reglat prin voltaj. De permeabilitatca mcmbranara pentru sodiu de pana la 500-
asemenea, exisHi ~i un canal de potasiu reglat prin voltaj 5000 de mi.
care are un 1'01 important in cre~terea rapidita~ii
repolarizarii mcmbranare. Acesle douci canale reg/ate In3ctivarea canalului de sodiu. in partca superioara
electric sunl dfferile de pompa Na+-~ ~'\i de cClno/ele de drcapHi a Figurii 5-7 estc prezentata 0 a treia stare a canalu-
difuziune K+ -Na+. lui de sodiu. Accea~i cre~tere a vollajului care deschide
p03l1a de activare determin3 inchide rea portii de inacti-
Canalul de sodiu reglat prin voltaj - activare ji varc. Totu~i p08J1a de inactivare se inchide la cateva fracti-
inactivare uni de milisecunda dupa deschiderea poTtii de activare. eu
in partea superioara a Figurii 5-7 este prezentat canalul de aile cuvinte, modificarea confonnationaJa care determina
sodiu reglat prin voltaj in trei stari distincte. Acest canal inchiderea poqii de inactivare estc un proces mai lent decat
are doua porti - una in apropierea segmentuiui sau modificarea conformationala care detemlina deschiderea
extracelular, denumila poaniJ de ac/hJare, iar alta in porr:ii de activare. De accea) dupa ce canalul de sodiu a
apropiere~ segmentului intracelular, denumita poar/iJ de ramas deschis pentru cateva fractiuni de milisecunda,
inac/ivare. in partea superioara stanga a figurii este prezen- poana de inactivare se inch ide iar ionii de sodiu nu mai
tata starea acestor doua pOJ1i in timpul porentialului trans- pot patnmde in celula prin mcmbrana celulara. in acest
membranar nonnal de repaus, atunci cand valoarea moment potentialul de membrana incepe sa revina catre
acestuia este de -90 milivolti. in aceasta situatic, poarta de valoarea de repaus, accsta fiind procesul de repolarizare.
acrivare este inchisa, fapt ce impiedica patrunderea ionilor o alta caractcristica importanta a inactivarii
de sodiu in interiorul fibrei nervoase prin aceste canale de canalului de sodiu este faptul ca poarta de inactivare nu sc
sodiu. va redeschide pana in momentul in care potentialul de
mcmbrana revine la valoarca initiala sau in apropicrca
Activarea canalului de sodiu. Atul1ci cfll1d incarcahlra acestcia. De accea) de obicei IlU estc posibila rcdcschiderea
electrica negativa a potentialului de membranfl devine mai canalelor de sodiu inainte de preducerea repolarizarii fibrci
mica decat in timpl~l fazei de repaus, cresdind de la -90 ncrvoase.

-
----------- - -- - - -
- - - - -
.
Cap ito I u I 5 Potentiate de membranci $i jJotel1liale de aeriune 63
Canalul de potasiu reglat pri" voltaj ~i activarea de sodiu incep sa se inchida datoritfl inactivarii. Astfel,
accstuia reducerea patrundcrii sodiului in celule :;;i crc~tcrea simul-
in partea inferloara a Figuril 5-7 cste prezentat canalul de tana a efluxului de potasiu se combina pentru a accelera
potasiu rcglat prin voltaj in doua stari: in timpul poten\ialu- procesul de repolarizarc, conducand la revenirca eompleta
lui de repaus (In st{l11~a) ~i catre finalul poten!ialului de la potemialulmembranar dc repaus dupa aIte catcva fracli-
ac!iune (in dreapta). In timplll poten!ialllilli de repalls uni de milisecunda.
poana canalllilli de potasill este inchisa, iar ionii de potasiu
sunt impiedicari sa iasa din celuHi prin acest canal. Atunci Metoda de studiu pentru masurarea efectului
dind poten!ialul de membrana cre~te de 1a -90 milivolri voltajului asupra deschidcrii ~i inchiderii
carre zero, se produce dcschiderea confonnationala a poqii canalelor reglate de voltaj - "separatorul de
~i 'diiLlzillnca accentuata a ionilor de potasiu carre exterior voltaj I I . Snldiile de cercctare care au condus la
prill canal. Totu~i. datorita unei u~oare intarzieri a intelegcrea cantitativa a canalelor de sodiu ~l de potasiu au
deschiderii cana!e!or de potasill, in cea mai mare parte ele fost at at de ingenioase incat au condus la ob{inerea premi-
se deschid in aproximativ acela:?i moment in care canalele ului Nobel pentru o3mcnii de $tiinta implicati, Hodgkin ~i
Huxley. Escnta acestor studii este prczentata in Figurile 5-
8 ~i 5-9.
in Figura 5-8 este prezcntat un aparat experimen-
tal denumit "separator de rolla)", care estc utilizat pentru
masurarea nuxului ionic prin diferite canale. in timpul uti-
Amplificator
lizarii acestui aparat doi electrozi sunt imrodu~i in fibra
nervoasa. Unul dintre ace~tia masoara voltajul potentialu-
lui de membrana, iar celalalt conduce curentul electric in
interiorul sau sprc exteriorul fibrei nervoasc. in cadrul
expcrimentului, valoarea voltajului in intcriorul fibrei
Electrod pentru
masurarea
voltajulul'·T_.;;;....~~_~~~'O;';; . ncrvoase estc stabilita de caIre investigator. Partca elec-
tronica a aparatului este apoi ajustata pentru voltajul dorit,
astfel incat aparatul va introduce fie sarcini pozitive fie
sarcini negative prin elcctrodul de transmitere a curentu-
lui. la orice rata care este necesara pentru mentinerea volta-
jului (care este inregistrat de electrodul de masurare) la
Figura 5-8 nivelul stabilit de operator. Atunci cand potenrialul mem-
branal' estc crescut brusc de aparat de la -90 milivolti la
Metoda "separatarului de voltaj", utilizata pentru studierea zero. canaleIe de sodiu ~i de porasiu reglate de voltaj se
f1uxului de jonl prin anumite canale ianice. deschid. iar ionii de sodiu ~i de potasiu incep sa se
deplaseze prin ele. Pcntru a contracara efecwl pe care
deplasarea aces tor ioni il are asupra voltajului intraccllliar
dorit, cste transmis automat cment electric prin electrodul
de curent al aparatului, mentinand astfel voltajul intracelu-
lar la valoarea zero dorita. Penrru a obtine acest rezultat,
1--
canal Na+
canal K+
curentul introdus in celula trebuic sa fie egal ~i de polari-
tate opusa fluxului electric net prin canalele membranare.
PcnrfU a masura valoarea curentului care circula in fiecarc
moment. electrodul de curent cstc conectat la un oscilo-
scop care iIu-egistreaza fluxul curentului electric. a~a cum
cstc indicat de ecranul osciloscopului din Figura 5-8. in
final. investigatorul ajusteaza concentratiile ionilor la
niveluri diferitc de normal at at la interiorul cat ~i la exte-
~90 mV +10 mV ~90 mV riorul fibrei nervoase ~i apoi rcpeta sUldiul. Experimcnrul
Poten~ialde membrana se poale realiza cu u~urin!a atunci cand sunt utilizate fibre
nervoase mari prelevate de la anumile crustacee, in special
012 3 axonii de la calmarul gigant. care in unele cazuri pOI atinge
limp (milisecunde) un diametru de I mm. Atunci cand sodiul estc singurul ion
difuzibil din solutiile carc se gasesc in interiorul ~i la exte-
riond axonului proycnit de la calmar, aparatul masoara
Figura 5-9
curcntul electric nUlllai prill canalele de sod ill. Atunci cand
Modificari tipice ale conductantei canalelor de sodiu :?i de singurul ion difuzibil cste ionul de potasiu, aparatul
potasiu, cand poten\ialul transmembranar cre~te brusc timp de masoara numai curentul electric prin canalele de potasiu.
2 milisecunde de la valoarea normala de repaus de -90 milivolti G alta metoda pcntru studiul deplasarii ioni!or
la va loa rea pozitiva de +10 milivolti. In aceasta figura se
observa modul In care canalele de sodiu se deschid (se prinlr-un anum it tip de canal ionic este blocarea unui tip
activeaza) ~i apoi se inchid (se inacliveaza) Inainte de trecerea de canal la un momcnt dat. De exemplu, canaleIe de sodiu
intervalului de 2 milisecunde, in timp ce canalele de potasiu pot fi blocate de 0 toxina denumita tetrodotoxinci anmci
doar se deschid (se activeaza), viteza lor de deschidere fiind cand aceasta este introdusa in spa!iul extracclular, acolo
mult mai mica decat cea a canalelor de sodiu.
. . ......... ... ·--~~r~~
>-':> • - •

.... :-?W=-- •• __
.
---.-----·--------
-
64 Pa rtca a II a Fi:iologia membrane; $; a IInitaT;; nellro·moforii

unde se gasesc portile de activare ale canalelor de sodiu. Rezumatul evenimentelor care produc potentialu)
in mod similar, i01WI de tetraetilamoniu blocheaza de actiune
canalele de potasiu atunci dind este introdus in interiorul
fibrei nervoase. in Figura 5-10 sunt prezentate pc scurt evellimentele
In Figura 5-9 sunt prezentate modificarile tipice secventiale care se proctuc in timpul potentialului de
ale conductantei canalelor de sodiu ~i potasiu reglate de ac!iune ~i la scurt timp dupa aceea. [11 partea infcrioara a
voltaj atunci cand potentialul de membrana este modificat figurii sunt ilustrate modifidirile conductantei mcmbranare
brusc prin utilizarca aparatului de mai sus de la -90 pcntru ionii de sodiu ~i potasill. in timpul fazei de repaus,
milivolti la +10 milivolti, iar apoi, dupa 2 milisecunde, inainte de debutul potentialului de actiune, condllctanta
inapoi~~la -90 milivolti. Se observa deschiderea bmsca a pcntru ionii de potasiu este de 50-100 de od mai mare
canalclor de sodiu (clapa de activare), la numai 0 fraqiunc dedit conductanta pentru ionii de sodiu. Aceasta se
de milisecunda dupa ce poteo~ialul de membrana este datoreaza difuziunii mult mai accentuate a ionilor de
crescut la valori pozitivc. Totu~i, pe parcursul urmatoarei potasiu prin canalelc de difuziune in compara{ie cu ionii
milisecunde, canalele de sodiu se inchid automat (etapa de de sodiu. Tonl~i, la debutul poten~ialului de actiune
inactivare). canaleIe de sodiu se activeaza instantancu ~i pennit
Se remarca deschiderea (activarea) canalelor de crc~terea de pana la 5000 de ori a conductantci mem-
potasiu. Acestea se deschid mai lent ~i ajung in starea branare pentru sodiu. Apoi procesul de inactivare inchidc
complet deschisa numai dupa ce canalele de sodiu s-au canalele de sodiu intr-o fractiune de milisecunda. Dcbutul
inchis aproape complel. Mai mult, canalclc de potasiu potentialului de actiune detennina ~i activarea canalelor de
raman deschise pc intreaga durata a persisten{ei valorilor potasiu, cu deschiderca mai lenta a acestora, intarzierea
pozitive ale potentialului transmembranar ~i nu se iochid fiind de 0 fractiune de milisccunda fata de deschiderea
pana io momentul in care potentialul cste readus la valori canalelor de sodiu. La finalul potentialului de actiune,
negative. revenirea potentialului mcmbranar la valori negative deter-
mina inchiderea canalelor de potasiu, insa ~i de data
aceasta dupa 0 alta intarzierc de 0 milisecullda sau mai
lllull.
in centrul Figurii 5-10 este prezentat raportul intrc
;;;- conductanta membranara pentn! sodiu ~i cea pentm potasiu
Eo in fiecare moment in cursul potentialului de actiune, iar
Overshoot
+60
+40 ~
," deasupra acestei imagini este indicat potentialul de ac!iune.
(suprastimulare) +20 .Q " La debutul potentialului de actiune raportul intre conduc-
100 0 E
-20 E~ tanta sodiului ~i eea a potasiului crc~tc de peste 1000 de
, 10 -40 ~ ori. in consecinra, influxul de ioni de sodiu in fibra ner-
",
z'" -60 " voasa este mult mai mare dedit efluxul de ioni de potasiu.
-80 .~
"2- ~ -100 C Acesta este motivul pentru care potentialul membranar
~
devine pozitiv. Apoi canalele de sodiu incep sa se inchida
""
uu 0.1 ~
~ ~ Post potential Q. ~i canalele de potasiu sa se deschida, astfel incat raportul
""
~
o
~
0 0.01
pozitiv conductantclor sc invcrseaza, cu cre~tcrea marcata a con-
UU ductantei potasiului ~i scaderea accentuata a conductantei
0.001
- Potential de actiune sodiului. Astfel, cste pennisa ie~irea rapida a ionilor de
100 - Raportul conductantelo potasiu din celula, in timp ce fluxul ionilor de sodiu catre
- Na' intcriorul cclulei este practic Illil. In consecin!a, potentialul
10 -K'
transmcmbranar revine la valoarea initiala.

Rolurile altor ioni in genera rea poten~ialului de


0.1
ac!iunc

0.01 J..::::~-::,;:::=;:==::::;:,
0.0051- Pana acum au fost luate considerare numai rolurile ionilor
a 0.5 1.0 1.5 de sodiu ~i potasiu in gencrarea poten~ialului de ac!iune.
Milisecunde Trebuie mentionate insa ~i ahe doua tipuri de ioni: lonll
negativi (anionii) ~i ionii de calciu.
Figura 5-10
lonii negativi (anionii) nedifuzibili din interiorul
Modificarile conductantei pentru ionii de sodiu ~j de potasiu pe axonului. In interioml axonului exisUi numero~i ioni cu
parcursul derularii potentialului de actiune. Conductanta pentru sarcina electrica negativa care I1U pot strabate canalelc
ionii de sodiu cre~te de c~iteva mii de ori in timpul fazelor membranare. Acqtia includ anionii moleculclor proteice
initiale ale potentialului de aetiune, in timp ce conductanta
pentru ionii de potasiu cre~te numai de aproximativ 30 ori in ~i ai multor compu~i organici care conlin grupari fosfat,
timpul fazelor finale ale potentialului de actiune ~i puFn timp suI fat etc. Datorita faptului ca ace~tia nu pot parasi
dupa aceea. (Aceste curbe au fost trasate pe baza unor teorii interiorul axonului, orice deficit de ioni pozitivi pc fata
prezentate in articole de Hodgkin ~i Huxley, forma lor initiala
corespunzatoare axonilor neuronilor de calmar fiind modificata interna a membranei determina un exces al acestor sarcini
astfel incat sa corespunda potentialelor transmembranare negative la acest nivel. in consecinta, ace~ti ioni negativi
prezente la nivelul fibrelor nervoase mari ale mamiferelor). nedifuzibili sunt responsabili pentru incarcatura electrica

----------- - ~-- --- - - -


-
- - - -- -- - -
.. .- .
-'
.

Cap i to Iu I 5 POlen/fale de membrana .yi pOlen/iale de ac(iune 65


negativa din intcrioml fibrelor nervoase atunci dind exista Un cere vicios format prin meeanism de feedback
un deficit net de ioni pozitivi de sodiu, de potasiu sau de pozitiv deschide canalele de sodiu. in primul rand,
alt tip. atat timp cat membrana fibrei nervoase nu este influen!aUi,
nu apare nici un potential de actiune. Totw,;i, daca 0 cauza
lonii de calciu. Membrancle tuturor cellllelor organis- oarecare determina crc~terea initiaJa a potentialului mem-
mului contin 0 pompa de calcill asemanatoare cu pompa branar de la -90 milivolti carre valoarea zero, aceasta
de sodiu, calciul avand rol alat"uri de sodiu (sau in locul cre~tere a voltajlllui ini{iaza deschiderea multor canale de
acestuia) in anumite celule in generarea celei mai mari sodiu reglate electric. Astfel, este penn is innuxul rapid al
parri a poten{ialului de ac!iune. La fel ea ~i pompa de sodiu, ionilor de sodiu, cu cre~terea consecutiva a potentialului
pompa de ca1ciu propulseaza ionii de calciu din interioml de membrana, fapt ce conduce la deschiderea unui numar
celulei la exterior (sau in retieulul endoplasmic). ereand un tot mai mare de canele de sodiu reglate prin voltaj,
gradient al eoncentratiilor calciului intre spa{iile extracelu- cresdind astfel influxul celular de sodiu. Se creeaza astfcl
lar ~i intracelular de aproximativ 10.000. Aceasta diferenta un cerc vicios prin mecanism de feedback pozitiv, care
reflecta 0 concentratie intracellliara a calcilllui de continua pana In momennd in care toate canalele de sodiu
aproximativ 10-7 molar, fata de concentratia extracelulara reglate de voltaj sunt aetivate (desehise). Apoi, intr-o
de 10-3 molar. fractiune de milisecunda, cre~terea potentialului membra-
Pc langa pompa de calcill, exista ~i canale de nar detenllilla inchiderea canalelor de sodiu ~i deschiderea
calciu reglate prin voltaj. Aceste canale sunt lI~or pemle- canalelor de potasiu, iar porcntialul de actiune inceteaza la
abile ~i pentru ionii de sodiu; atunci dind sunt deschise, scurt timp dupa aceea.
alar ioni de calciu Cal ~i ioni de sodiu patrund in interioml
fibrei nen'oasc. De aceea, acesle canale sunt denumite ~i Pragul ini!ierii potentialului de ac!iune. Poten!ialul
eanalele Co...•_Nat. Canalele de calciu se activeaza lent, de actiune nu este declan~at decat atunci cand cre~terea
timpul necesar activarii fiind de 10-20 de ori mai mare in potentialului de membrana este suficient de mare pentru a
compararie cu canalele de sodiu. De aceea, ele sunt denu- crea cercu! vicios descris in paragraful precedent. Acest
mite canale feme, spre deosebire de canalele de sodiu, care eveniment se produce atunci cand numaml ionilor de Na+
sunt dcnumite canale rapide. care p~Hrllnd In fibra nervoasa devine mai mare dedit
Canalele de cakiu se gasesc in numar mare alat numaml ionilor de K· care parasesc fibra. Dc obicei este
in miocard cat ~i la nivelul mu~chilor netczi. De fapt, in necesara a cre~tcrc brusca a poten{ialului membranar de
anumite tipuri de mu~chi netezi, canaleIe rapide de sodiu
sunl slab reprezcnlare, astfel incat potenrialele de aqiune
sunt dctcnninate aproape in intregime de activarea
canalelor ICllle de cakiu.
+++++++++++++++++++++++
Cre$lerea permeabilil(lrii clIIU/lelor (Ie soditl alunci
canl! exisul 1111 deficit al iOllilor (Ie calciu. Concen-
traria ianilor de calciu in lichidlll extracelular are de
asemenea un efect profund asupra potentialuilli la care sunt
activate canalele de sodiu. Anmci cand cxista un deficit dc A
()-----------------------)
+++++++++++++++++++++++

ioni de calciu, canalcle de sodill sunt activate (deschise) in


' " r'.
++++++++++++--+++++++++
urma unci cre~teri foarte mici a potenrialului mcmbranar
fata de valoarea nonnala (negativa). De aceea, fibra ner-
voasa devine extrem de excitabila, uneori descarcandu-se (J- u_~~-uu·-~~- )
repetitiv tara a fi slimulata in loc sa rfllmina in starea de ++++++++++++--+++++++++
repalls. De fapt, 0 reducere de numai 50% a concentrariei '-J .........
B
calciului fara dc valoarea nannaJa declan~eaza descarcari
sponlane la nivelul unor nervi periferici, conducand in '" r'.
++++++++++----++++++++
unele cazuri la apari!ia "tetaniei". Tetania poate Ii letala
daca se produce la nivelul mll~chilor respiratori.
Mecanisl11l11 probabil prill care ionii de calciu
() uuu_u~n~u_~J
++++++++++ -- ++++++++
'-J .........
influcl1!eaza callalele de sodiu estc urmatorul: ace~ti ioni
par a se lega la segmentul exterior al proteinelor-callal
c
pentm sodiu. Sarcinile pozitive ale ionilor de calciu '" r'.
++-----~------------++

altereaza starea clcctrica a canalului, modificand in acest --++++++++++++++++++--


fel nivelul poten!ialului rransmembranar necesar pentru
deschiderea ponii canalului de sodiu. ++------------------++
'-J .........
D
Initierea potentialului de actiune

Pana in acest moment a fost dcscrisa modificarea


pcnncabilitatii membranare pelltru sodiu ~i potasiu, Figura 5-11
precum ~i aparitia potentialului de aetiune, insa nu au fost
explica!i factorii carc initiaz5 potcl1!ialul de actiulle. Expli- Propagarea bidirectionala a potentiaJelor de actiune de-a
catia este urmatoarca. lungul unei fibre conductibile.
-~ . -.
- ... ~ ..... -

66
~-..;~ "-'--.r

Partea a II a
~ ~ """'"!'W =-- .~"'--.------------ -

Fiziologia membranei}i a IIlIila(ii lIeum-motorii


-
15-30 milivolti. Prin urmare, 0 cre~tere bmsca a potentialu-
lui membranar al unei fibre nervoase mari - de la -90
milivolti pana la aproximativ -65 milivolti - determina de
obicei producerea exploziva a poten!ialului de aqiune.
>~
Aceasta valoare de -65 milivolti este denumita pragul de 5
"0
stimulare. ;ro
o
Propagarea potentialului de actiune •
"0
.~
u·I----J
in par.agrafele allterioare a fost disculal poten~iallil de o
"0
o
aqiulle care apare intr-ull punct al membranei celulare. .t
Totu~i, un poten~ial de actiune declan:;;at in orice zona a fnrepau~
unei membrane excitabile detennina stimularea por!iunilor
membranare adiacente, rezultatul fiind propagarea o 100 200 300
potentialului de actiune de-a lunglll membranei. Acest Impulsuri pe secunda
mecanism este prezentat in Figura 5-11. Figura 5-11 A
prezintfl fibra nervoasa in repaus, iar Figura 5-1 ] B prezinHi
o tibra nervoasa care a fost stimu]aHi in portiunea central a Figura 5-12
- cu alte cuvinte, la acest nivel cre~te brusc penneabilitatea
Productia de ealdura Tnregistrata la nivelul unei fibre nervoase
membranara pentru sodiu. Sageti]e indica "propagarea aflate in repaus ~i ulterior stimulate eu 0 frecven1a din ce Tn ce
locala" a curentlilui din zonele depolarizate ale membranei mai mare.
c~Hre zonele adiacente atlate in repaus. Astfel, sarcinile
electrice pozitive se deplaseaza odata cu ionii de sodiu care
difuzeaza carre interior prin membrana depolarizata, iar deCal I. Aceasta condi!ie necesara este denumita faclOl"lf/
apoi pe 0 distanta de ditiva milimetri in ambele direqii de- de siguron(a al propagarii impulsului.
a lungul axului central al axonului. Sarcinile pozitive deter-
milla ere:;;terea voltajului pe a distanta de ] -3 milimetri la Restabilirea gradientclor ion icc de sodiu ~i
interioml fibrelor nervoase mari mielinizate pana la 0 potasiu dupa stingerea potentialelor de actiune -
valoare situata deasupra pragului pentnl initierea importanta rnctabolismului energetic
potentialului de actiune. De aeeea, canalele de sodiu din
aceste zone adiacente se deschid imediat, a~a cum este Transmiterea fiecarui poten!ial de aqiune de-a lungul unei
prezentat in Figurile 5-11 C ~i D, iar potentialul de aeliune fibre nervoase detemlina 0 scadere foarte u~oar[1 a
se propaga cxp]oziv. Aceste zone nou depolarizatc dau diferentelor de concentratic pcntru sodiu ~i potasill intrc
na:;;tere unui'nulm1r tot mare de circuite locale, conducfl.lld intcriorul ~i extcriorul celulei, datorita faptului ea ionii de
la depolarizare progresiva. Astfel, proceslll de depolarizare sodiu difuzeaza ill celuHi in timpul depolarizarii iar ionii
parcurge toata lungimea fibrei. Transmiterea proccsului de de potasiu difuzeaza in afara celulei In cursul repolarizarii.
depolarizare de-a lungul unei fibre nervoase sau a unei in cazul unlli singur potential de actiune, acest erect esle
fibre musculare este denumitfl impu/s nervos ~i respectiv atat de redus indit nu poate fi masurat. intr-adevar, pot fi
imjJu/s muscular. transmise inlre 100.000 ji 50.000.000 de impulsuri la
llivelul fibrelor nervoase mari inainte ca diferenlcle de COI1-
Directia propagarii. A~a cum este evidenliat in Figura centratie sa scada atat de mliit [l1cat potentialul de aqiul1c
5-11, la nive]ul unei membrane excitabile IlU cxista 0 sa Inceteze. Chiar ~i in cazul aces tor fibre, ill timp devine
directie unica de propagare, ci poten!ialul de actiune se necesarfl restabi]irea diferentelor de concentratie pentru
deplaseaza in to ate directiile pornind dinspre locul sodiu ~i potasiu. Acest efect este obtinut prin aqiunea
stimlllarii - in mod ega I de-a lungul tuUlror ramiticatiilor pompei Na+-K+, in accla~i mod ca ~i in cazul menlinerii
fibrei nervoase - pana cand [ntreaga membrana este potcn!ialului de repaus, a~a cum a fost descris anterior in
depolarizata. .. acest capitol. Cu alte cuvinte, ionii de sodiu care au difuzat
in interiorlll celulei in timpul potentialelor de aetiune ~i
Principiul "totul sau nirnic". Dupa initierea lInui ionii de potasiu care au difuzat la cxteriorul cclulei trebllie
potential dG aetiune ]a orice nivel al membranei unci fibre sa fie readu~i in loca!iile lor initiale de catre pompa Na--
nervoase, p1-ocesul de depolarizare se propaga la nivelul K+. Deoarccc fllnqionarca accstci pompc Ilcccsita conSlllll
intregii membrane cand conditiile necesare sunt de energie, "relndircarca" fibrei nervoasc reprezinta un
indeplinite, Sau nu se propaga deloc cand conditiilc sunt proces metabolic activ care utilizeaza energia obtinuHi din
inadecvate. Fenomenul este denumit principiu/ tOIlt! sall adenozin trifosfat (ATP). Figura 5-12 illistreazfl faptlll ca
nimic ~i este intalnit la nivelul tuturor \csuturilor cxcitabile la nivellil fibrei nervoase se elibereaz3 cal dura in exces in
normale. Ocazional, potentialul de aetillne ajunge intr-o timpul reincardirii, aceasta reprezentand 0 masura a COI1-
zona a membranei In care nu genereaza suficient voltaj slimuilli energetic direct proportional ell frecventa impul-
pentru a stimliia zona membranara adiacenta. In aceasUi surilor nervoase.
situa!ie, propagarea potentialului de aqiune inccteaza. o caracteristica speeiala a pompei Na~-K- ATP-
Astfel, pentru propagarea continua a potentialului de dcpclldcnHi estc faptul cn nivellil activitatii acesteia este
actiune, raportul intre voltajul potentialului de actiune :;;i intens stimlilat anmci dnd in interioml celulei se acu-
pragul de excitare tre1)uie sa fie in pennanentfl mai mare muleaza ioni de sodiu in exces. De fapt, activitatea de

-- - -- - -- - - -
.

...
.
+.....,..

~4
# I

~. -

.
__ _
---- _

Cap ito Iu I 5 Potel1!iale de membrana $; potentiate de ac.:{iulle 67

+60 Potentiale
Conductanta de aCliune
+40
+20
+60 ptr. potasiu
;m,\ Pt9

J. '.,.
+40
01+----+-------- +20
~. -20 '0 0
.~
,, , ,
..,. ~ -40
:iii
:E -20
, ,, ,, , ,, ,,,
-60 -40 • "
I'~ , .... .,: ,
" '
-80
-100 I-----'''''-~----===
-60 ~ I..... 1/ 17
o 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9
0
Y
Hiperpolarizare
2
Secunde
3

Secunde

Figura 5-14
Figura 5--13
Potentiale de actiune ritmice (in milivolti), similare cu eele
Potential de ac\iune (in milivolli) inregistrat la nivelul une! inregistrate la nivelul paeemaker-ului cardiac. 5e observa
celule Purkinje cardiace, ell eviden\ierea "platoului", relatia acestor poten~iale eu conductanta canalelor de potasiu
liii cu starea de hiperpolarjzare.

pompa cre~te
aproximativ proportional ell puterea a treia a responsabil pentru aparitia platoului estc reprezentat d~
cre~terii concentraliei sodiului intracelular. Astfel, cand deschiderea mai lenta dedit in mod normal a eanalelor de
concentraria intracelulara a sodiului cre~lc de la 10 la 20 potasiu reglate prin voltaj, care se produce la finalul fazei
mEq/L, activitatea pompei nu se dubleaza. ci cre~te de de platou. AceSl fenomen intarzic rcvenirea potentialului
aproximativ opt ori. De aceea. este u~or de inteles modul de membrana catre valoarea negativa normal a situata intre
in care "reincarcarea" fibrei nervoase poate fi declan~ata -80 ~i -90 milivolli.
rapid de fiecare data cand diferentelc transmembranare de
concentratie pentru ionii de sodiu ~i de potasiu 'incep sa se Ritmicitatea unor tesuturi excitabile -
"reduca". desclircarea repetitiva
Faza de platou prezenta in cazul anumitor Descarcarile repetitive autoinduse apar in mod nOffi1al la
potentiate de aetiune nivelul eordului. in l11ajoritatea mu~chilor netezi ~i in multi
neuroni localizati in sistemul nervos central. Aceste
In uncle cazuri, membrana stimulata nu se repolarizcaz3 descarc[lri ritmice deterl11ina (I) ritmul cardiac regulat, (2)
imediat dupa dcpolarizare; in schimb, potentialul de peristaltiea intestinala ~i (3) procesele neuronale care eon-
aqiune se mcn!inc in faza de platou in apropicrea valorii troleaz[\ diferite activitati, preeum respiratia ritmic3.
maxime, pc durata mai multor milisecundc, dupa care De ascmenea, in aproape toate celelalte !esuntri
incepe procesul de repolarizare. Un astfel de platou estc excitabile se pot inregistra descarcari repetitive daca pragul
prezentat in Figura 5-] 3; se observa ca p]atou] prelunge~te pentru stimularea cellllelor este suficicnt de redus. De
foarte mult perioada depolarizarii. Acest tip de potential de exemplu, chiar ~i in fibrclc nervoase mari ~i in fibrele mus-
ac!iune este intalnit la nivelul fibre lor miocardului, un de culare scheleticc, care in mod normal sunt foarte stabile,
plaroul durcaza pana la 0.2-0,3 secuncte ~i determina se pot produce descarcari repetitive atunci dind aceste
menrinerea contractiei miocardice pentru aceea~i perioada fibre sunt plasate i01r-o solu!ie care conline medicamcntul
de limp. veratrina.. sau atunci cand concentraria calciului scade sub
, Faza de platou este rczultatul mai multor factori o valoare critiea-. ambele cauze detennimlnd cre~terca
cu ~c!iune combinala. In primul rand, in procesul penneabilita.!ii membranare pcntru sodiu.
depolarizarii miocardice sunl implicate doua tipuri de
canale: (I) canalele obi~nuite de sodiu rcglate prin voltaj, Procesul de reexcitare estc necesar pentru
denumite cal1ale rapide ~i (2) canalclc de ca1ciu-sodiu ritmicitatea spontana. Rinnicitatea spontana apare
reglate prin voltaj, care se deschid lent, fiind denumite numai in situatia in care membrana este suficient de per-
canale lel1fe. Dcschiderea canalelor rapide determina meabila pentru ionii de sodiu (sau pentrll ionii de calciu ~i
por!iunea de maxim a potenrialului de actiune, in timp ce de sodiu in cazul canalelor lente de ca1ciu-sodiu) pentru a
deschiderea lenta ~i prelungita a canalelor lcnte de calciu- pennite depolarizarea automata. Astfel, in Figura 5-14 se
sodiu permite in special ionilor de calciu sa pMrunda in observa ca potentialul membranar "de repaus" ]a nivelul
fibra nervoasa, acest eveniment fiind in mare parte centrului de control al ritmului cardiac estc cuprins intre -
responsabil pentru faza de platou a Potcnlialului de actiune. 60 ~i -70 milivol!i. Acest voltaj negativ nu este suficient
Un a) doilea factor care ar putea fi partial pentru a menrine canalele de sodiu ~i calciu inehise in
~ ' .
• _ ... - ~ ~ - ~~ ~ , r - - - . - - - - - - - - - - - _

68 Parte a a II a Fiziologia membranei .yi a IInilli(ii nellro-molorii

Axon

:d"~ Citoplasma celulei


Schwann
\ ... Nucleul celulei
\ Schwann

Nod Ranvier

Figura 5-15
Axoni nemiennizali ~ ~~
Sectiune transversala a unui trunchi nervos de dimensiuni mici,
Nucleul celulei Schwann c: ~
care contine atal fibre nervoase mielinizate cat §ii fibre
nervoase nemielinizate. Citoplasma eelulei Sehwann ~'kuc:f:
B
totalitate. Dc aceea, se produce unnatoarca secventa de
evenimeme: (1) In intcrioruJ celulelor patrunde 0 cantitate
mica de ioni de sodiu ~i calciu; (2) sc produce astfel
Figura S-16
cre~terea voltajuiui membranar in direqie pozitiva, ceca ce
detennina cre~terea ~i mai accentuala a penneabilitalii Celulele Schwann au rei de izolare a fibrelor nervoase. A, Dis-
membranare; (3) influxul ionic cre,te; (4) penneabilitatea punerea membranei unei celule Sehwann in jurul unui axon eu
cre~te tot mai mull - ~i a~a mai depane pana di.nd este diametru mare, astfel incat formeaza teaca de mielina a fibre;
general un potential de actiune. Apoi, la finalul potcntialu- nervoase mielinizate. B, Dispunerea partiala a membranei ~i
citoplasmei unei celule Schwann in jurul a numeroase fibre
lui de actiune, membrana se repolarizeaza. Dupa 0 alta nervoase nemielinizate (seqiune transversala). (A, Modificat
Intarziere de ordinul milisecundelor sau secundelor, dupa Leeson T8, Leeson R: Histology. Philadelphia: WB
excitabilitatea spontana determina din nou depolarizarea ~i Saunders, 1979.)
un nOll potential de actiune apare spontan. Ciclul continua
sa se desra~oare In mod repetat ~i determina stimularea nou pana la va/oarea prag pentru excitatie. Ulterior se
ritmica autoindusa a tesutului excitabil. produce brusc un nou potential de actiune, iar procesul sc
Care este motivul pentru care membrana celulclor repeta continuu.
!esutului excitoconductor cardiac nu se depolarizeaza
imediat dupa ce s-a rcpolarizat, astfel incat trece aproape Caracteristici speciale ale transmiterii
o secunda inainte de debutul urmatorului potential de semnalului prin tracturile nervoase
actiune? Raspunsul poate fi aflat studiind curba "conduc-
tantei potasiului" din Figura 5-14. Se constata ca spre Fibrele nervoase miclinizate ~i nemiclinizate. In
fina1ul fiecarui potential de actiunc ~i un timp seUli dupa Figura 5-15 este prezentata 0 sectiune transversala a unui
aceca, membrana devine cxcesiv de permcabila pcntru nerv de dimensiuni red use, observandu-se numeroase fibre
ionii de potasiu. Efluxul excesiv de ioni de potasiu nervoasc mari care constituic cea mai mare parte a sectiu-
transporta f0811e multe sarcini pozitive 111 afara mcm- nit transversale. Totu~i, 0 examinare mai atenta a imaginii
branei. fapt gare cre~te considerabil incarcatura electrica releva numemasc fibre foarle mici dispuse printre fibrele
negativa din 'mteriorul fibrei. Aces! praces continua timp mario FibTele maTi slint mielinizate, iar cele mici sunt
de aproape 0 secunda dupa II1Cetarea potentialului de nemielini=ate. In medic, un trunchi nervos contine
actiune precedent. astfel incat potcn!ialul de membrana aproximativ de doua ori mai multe fibre nemielinizate
ajunge in apropierea potentialului ernst pentru pmasiu. decat fibre miclinizatc.
Faza aceasta este denumiUl hipeJpolarizare. fiind prezen- in Figura 5-16 este prezentata 0 fibra nervoasa
tata de asemenea in Figura 5-14. Pe parcursul acestei faze mielinizata tipica. Cenlru) fibrei este rcprezentat de axon,
auto-rcexcitarea nu se poate produce. insa conductanta iar membrana axonului este elementul care conduce
membranara excesiva pentru potasiu (~i deci starea de potcnlialul de aqiune. Alonul contine axop/asmii, un
hiperpolarizare) dispare treptat dupa ce fiecare potential de lichid intracelular vascos. In jurul axonului se afla 0 leaca
actiune este camplet, a~a cum se observa in figura, de mie/ina care adeseori estc mult mai groasa decat axonul.
pennit5.nd astfel potentialuiui de membrana sa creasca din Dispuse la intervale de aproximativ 1-3 milimetri de-a
- - .
--~ . -~L·
- - - --------
.

Capitolul 5 Poten{iale de membranti $1 potel1!iale de aC/ilfl1e 69

+60 r::---,-----,---,----,----,---------------,
Poten~iale de actiune
+40
+20
o
'0 Poten~iale
~ -?O subliminale

• ==~- • :;; -40

-60 F--+----\-=--'''''---+--\----t--\----1

2 3 o 2 3
Milisecunde
Figura 5-17

Conducerea saltatorie de-a lungul unui axon mielinizat. Fluxul


curentului electric de la un nod la altul este ilustrat prjn sage~i.
Figura 5-18

Generarea unui potential de aqiune in urma aciiunii unor


stimuli cu voltaj crescator. Se observa formarea "potentialelor
subliminale acute" atunei cand stimulii au intensitate mai mica
lungul tecii de rnielina se gasesc l10duri Ranvier. decat valoarea prag necesara pentru declan!?area unui
Teaca de mielina este produsa in jurul axonului potential de actiune.
de ditre celulele Schwann, astfel: iniriai, membrana unci
celule Schwann inconjoara axonul; apoi celula Schwann se diferelllelor transmembranare de concentrarie pentru sodiu
rote~te in jurul axollului de mai lTIulte ori, fapt ce conduce ~i potasiu dupa 0 serie de impulsuri nervoase.
1a aparitia unoI' straturi multiple de membrana celulara care o alta caracteristica a conducerii saltatorii la
contin 0 substanta lipididi denumita sjingomielinci. nivellil fibre lor tnielinizate mari este lIl1natoarea: izolarea
Accasta substanta este un izolator electric excelent care excelenta asigurata de membrana mielinizaW. !;ii reducerea
reduce fluxul ionic prin membrana de aproximativ 5000 de de 50 de ori a capacitanlei membranare pennit realizarea
ori. La jonctiunea dintre doua celule Schwann succesive repolarizarii cu un transfer foarte redus de ioni.
de-a lungul axonului ramane 0 zona mica neizolata, avand
lungimea intre 2 ~i 3 microni, in care iOllii se pot deplasa Viteza de conducere in fibrele nervoase. Viteza de
cu u~urjnla prin membrana axonului intre liehidele conducere in fibrele nervoase variaza de la 0,25 m/sec ]a
extraeelular $i intraeelular. Aceasta zona estc denumita nod nivellil fibrelor nemielinizate foarte mici pana la 100 tn/sec
Ranv;er. (lungimea unui teren de fotbal pareursfl l11tr-o secunda) la
nivelul fibre lor mielinizate foarte mario
Conducerea "saltatorie", din nod in nod, la
nivelu) fibrelor nervoase mielinizate. Cu toate eft la Excitatia - declan~area potentialului de actiune
nivelul tecilor de mielina ale fibrelor nervoase mielinizate
fluxul ionic este practic absent, la nivelul nodurilor Practic, orice factor care detennina influxul pnn
Ranvier ionii se pot deplasa ell u;;urinla. De aeeea, membrana celulara a ionilor de sodiu in cantitati suficiente
poten\ialele de ae~iune sc produc l7Imw; 10 n;velul aces/or poate declan~a deschiderea automata autointre\inuHi. a
noduri, a~a cum este indicat in Figura 5-17; aceastk'i canalelor de sodiu. Acest efect poate fi eonsecill~a
modalitate de condllcere a poteniialului de aetiune de la un stimularii mecanice a membranei celulare, a unor efecte
nod la altul este denumita conducere salw/orie. Cu alte chimice exercitate asupra mcmbranei, sau a trecerii Cl/ren-
cuvinte, curentul electric se deplaseaza prin lichidul !Ullii elecn-ic prin membrana. Toate aceste mecanisme sunt
extracelular precum ;;i prin axoplasma din interiorul utilizate in diferitc regiuni ale corpului pentru declan~area
axonului de la un nod la altul, excitand nodurile succesive poten{ialelor de actiune nervoase sall musculare: presiunea
unul dupa altul. Astfel, impulsul nervos sare de-a lungul mecanica pentru stimularea tenninaliilor nervoase senzo-
fibrei, ceea ce a condus la denumirea de conducere riale tegumentare, neurotransmi{~Horii chimici pcntru
Usaltatorie". transmiterea semnalclor intre neuroni la nivel cerebral !;ii
... Conducerea saltatorie esle impOitanta din doua curentul electric pentru transmiterea semnalelor intre
motive. In primul rand, deoarece procesul de depolarizare cellilele musculare succesive la nivellil inimii !;ii intestinu-
sc propaga de-a lungul axului fibrei nervoase prin sarituri lui. Pentru intelegerea procesului de cxcitatie, trebuie dis-
pe intervale lungi, acest mecanism ere~te viteza transmi- cutate principiile stimuHirii electrice.
terii impulsului nervos in fibrele mielinizate de pana la 5-
50 de ori. in al doilea rand, conduccrea saltatorie eonserva Excitatia unei fibre ncrvoase eu ajutorul unui
energia axonului deoarccc numal nodurile se electrod metalic indircat negativ. Modalitatea
depolarizeazrl, determinand 0 pierdere de aproximativ 100 obi~nuita pentru stimlilarea unui ncrv sau a unui l11u;;chi in
de ori mai redusa a ionilor in comparatie Cll situatia in care cadrul experimentelor de laborator este aplicarea unui
nu ar exista teci1e de miehna, astfel indit este necesara 0 curent electric pe suprafata nervului sau a mu~chiului prin
activitate metabolidi foarte redusa pentru restabilirea intermediul a doi microelectrozi, dintre care unul estc
.,. -- .... -- ----""--- ...
.~

~
..
..... .
--------------- -
-
70 Partea a II a Fi=iufogia membr(wei Si a lI11itlilii neuro-/1/Oforii

111direat ncgativ iar celalalt pozitiv. in aeeasta siulatie, de actiune sunt denumitc pOlentia/e acute sub/imina/e.
membrana cxcitabila devine stimulata la nivclul elcctro- In punctul C din Figura 5-18 stimulul este de
dului negaliv. intcnsitate mai marc. De data aceasta potentialul local
Cauza acestui efect este unnatoarea: trebuie atingc valoarea limita inferioara necesara pentru
reamintit faptul ca- potentialul de ac{iune estc initiat prin declan~area potentialului de actiune, denumiUi Fa/Dare
deschiderea canalelor de sodiu reglatc electric. Mai mult, prag, cveniment care sc produce dupa 0 scurtr, "perioada
acestc canale se deschid ca urmare a reducerii potentialu- de latenta". in punctul D, slimulul estc mai putcmic,
lui electric transmembranar de repaus. Cu alte cuvinte. potentialul aeut este de asemenca mai putemic, astfel incat
curentul negativ al electrodului reduce voltajul pe fata potentialul de aqiune apare dupa 0 perioada de latenla lllai
extern a '} .wembrallci palla la 0 valoare negativa apropiatrl ITIlCa.
de valoarca potcnlialuilli negativ din intcriorul fibrei. in concluzie, din aceasta figura se poate observa
Astfel diferen!a transmembranara de potential seade, ceca faptul ca un stimul foarte slab detennina a variafie a
ee pennitc desehiderea eanalelor de sodiu ~i aparitia unui potentialului transmembranar local, insa intcnsitatea
potential de aetiune. In mod contrar, la nivelul electrodu- potentialului local trebuic sa creasca pana la 0 valoare prag
lui pozitiv, introducerca de sareini elcetricc pozitivc pc fara 1nainte de declan~area potentialului de actiune.
externa a l11el11branei fibrci nervoase determina cre~tcrea
diferentei transl11cmbranare de potential in locul cre~terii. "Perioada refractara" dupa un potential de
Apare astfel a stare de hiperpolarizare. care detennina actiune, in timpul careia nu poate fi ob1inut nid
reducerea excitabilitatii fibrei 1n loeul inducerii unui un raspuns la stimulare
potential de actiune.
La nivelul unci fibre nervoasc excitabile nu se mai poate
Pragul stimularii ~i "potentialele locale acute". produce un nou potential de acJiune atat timp cat
Un stil11ul electric negar-iv de intensitate sea-zuta poate sa membrana este inca dcpolarizata datorita potentia III lui de
nu sri stillluleze 0 fibra r.crvoasa. Totu~i, atllnci cand volta- aqiune precedent. Explicatia consta in faptul ca la scurt
jul slillluiului esl'e creseut treptat, la un mOlllenl dat se timp dupa initierea potentiallilul de aetiune, canalele de
produce cxcitarea fibrci. In Figura 5-18 sunt prczentate sodiu (sau canalele de calciu, sau ambele) sc inactiveaza,
efectcle aplicarii de stimuli suecesivi cu intensitate cres- astfcl incat indifercnt de intcnsitatea stimulului aplicat
cuta progresiv. Un stimul foane slab (punclUl A) detemlina canalelor 'in acest moment, porrile lor de inactivare nl! se
modificarea poten!ialului transmcmbranar de la -90 la -85 pot deschide. Singura conditie necesara pentru
milivolti. i11sa aeeasta variatie nu este suficienta pentrll redeschiderea accSlor canale este ea potentialul de
dcclan~area procesului autointretinut care sHi la baza mcmbrana sa rcvina la valoarea de repaus sau in apropierca
poten!ialului de aqillne. In punclul B, stil1lullil este mai aeesteia. Apoi, dupa 0 alta fractiune de secunda, pOl1ile de
putemic, 'insa nici In acest caz intensitatea nu este sufi- inactivare ale canalelor se deschid ~i un nou potential de
cienta. TotLl~i, 1n ambele cazuri, Stilllullil llloditica local ac!illne va putca fi initial.
potcn\ialul membranal' pc 0 durati'i de ] milisecunda sau Perioada de timp In care Illl poate fi declan~at un
Illai Illull. Accste variarii locale ale potenrialului trans- al doilea potential de actiune, nici chiar 1n preZel1!3 llnlli
membranar sunt denumite pOfenriale locale acute. iar stimul puternic, estc dcnumita perioadti refractarti
aumci cand acestea nu reu~ese sa declan~eze un potential abso/mii. AceaSla perioada dureaza in cazul fibrelor

Poten~ial de aqiune
Tnregistrat Placi
____~~/.~ntale T~jc

...,.--,c-

-d;;~;~fr;;i-t--)-~-~:
....... ~~~ Conectori
I'-"'e---~
Artefact de
stimulare
-l
v l j
Plad
verticale
' \ - - ---,
..,
Amplificator

~ el~~t~~~i~C
J el;;~
aeflva~le ~

Stimul~tor c::= ;I
electric
Figura 5-19
Nerv
Osciloscopul catodic, pentru inregistrarea
polen~ialelor de actiune tranzitorii.

--------- -- -~ - -
- -
~
.

-
-
. . .
~ """? • ~- ~

Capitolul 5 POlell(ia!e de IIIclllbrclI/ci ,~i pOlcl/(ia/e de oCfil/ne 71

miclinizate mari aproximativ 1/2500 secunde. De aceca. a ecranllilli. punctul stn1lucitor de lumina sc deplascaza la
35tfcl de fibrJ. poate transmitc in jur de maxim 2500 de rfmdul sall ~i traseaza 0 linie fluarescenta pe eeran.
impulsuri in fiecare secunda. Pc Hinga tunul electronic ~i suprafata fluores-
centa. tubul catodic estc prevazut ~i ClI doua percchi de
Inhibitia cxcitabilitatii "stabilizatorii de pHici incarcale electric - 0 pereche fiind amplasata de-o
membrana" ~i ancstezicclc locale pane ~i de alta a razci de electroni, iar ccalalta dcasllpra ~i
dedesllbtlll acesteia. Circuite aclccvate de control electronic
In opozilic eLi faClorii care cresc excitabilitatea nervoasi'L pot modi fica voltajul acestor pJaci astfel inca.t raza de e1ec-
alti factori, denumi!ijactori slCIbili=alori de membrana. pOl troni poate fi deplasata in sus sau in jas ca raspuns la sem-
reduce excitahililotea. De exempiu, 0 cOl1centrarie nalele clectrice provenitc de la eleetrozii de inrcgistrarc
extracelularci ric/iema a fOllilor de ca/cill reduce amplasa!i 1a nivelul ncrvilor. Raza de clectrani este
pc mcabilitatea mcmbranara pentru ionii de sodiu, ell dcplasata orizontal pc ecran in ritm constant de ciHre un
rcell/cerea sil11ultana a excitabiliti't!ii. De aceea. se circuit electronic intern al osciloscopului. Se ob!ine astfel
considera di ionii de ca1ciu au tie feet stabilizator". imaginca ilustrata la nivelul paqii antcrioare a lubului
catadic din figura. pc orizontala fiind reprezentat timpul ~i
Anestezicelc locale. Printre cei mai importanti agcn~i pc verticala variatiilc de potential inregistrate de electrozi.
stabilizatori de membrana se nllmara nllmeroase slibstante In partea stanga a inregistrarii se observa un mic arleJacl
utilizate ca anestczice locale. preCUlll procainG ~i de stimlllare produs de stimulul electric utilizat pcntru
lelracaina. Majoritatea acestora actioneaza direct aSllpra declan$area potcntialului de ac!iunc. In dreapta cstc illls-
poqilor de activare ale canalelor de sodill ~i fae mult mai trat poten!ialul de actiune "inregistrat.
dificila deschiderea acestora, rcdudind astfel excitabili-
tatea mClllbrananl. Anmci dind excitabilitatea a scazut la
valori atat de Illici incat raporwl dinlre \'aloarea
pOlen/falullli de ae/iune .>"1 pragul exciwbilitii{ii (denulllit Referinte
"factorlll de sigllranta") a scazut sub valoarea I, illlpul-
smile ncrvoasc nll ll1ai SLlnt trallsll1isc de-a 11Inglllncrviior Alberts B. Johnson A. Lewis J, el al: Molecular Biology of the
aflati sub anestezie. Cell. New York: Garland Science. 2002.
Grillncr S: The motor infrastruchlre: from ion channels to neu-
inregistrarea potentialelor membranare ~i a ronal networks. Nat Rev Neurosci 4:573. 2003.
potentialelor de aqiune Hodgkin AL: The Conduction of the Nervous Impulse. Spring-
field. IL Charles C Thomas. 1963.
Osciloscopul catodie. Anterior in acest capitol s-a Ilodgkin AL. Huxley AF: Quantitative description of
Il1cll!ionat faptlll ca polcntiallll de membrana variaza foarte membrane current and its application to conduction and excita-
rapid in till1pul derlllfirii potcntialului de ac~iunc. Intr- tion in nerve. J Physiol (Lond) 117:500. 1952.
adcvar t Illajoritatea evcnimcntclor potentialuilli de actiune Kleber AG. Rudy Y: Basic mechanisms of cardiac impulse prop-
al fibrelor ncrvoase mari se produc in mai putin de 111000 agation and associated arrhythmias. Physiol Rev 84:431. 2004.
secunde. In unele figuri din accst capitol a fost descris un Lu Z: Mechanism of rectification in inward-rectificr K
aparat de masura pcntru inrcgislrarea tuturor acestor vari- channels. Annu Rev Physiol 66: 103,2004.
alii de potential. Insa orice aparat de masura ell capacitatca Matthews GG: Cellular Physiology of Nerve and Muscle.
de a inregistra majoritatca potentialelor de actiune trebllie Malden. MA: Blackwell Science. 1998.
sa fie capabil sa rflspunda extrcm de rapid. Pentru scopuri Perez-Reyes E: Molecular physiology of low.voltage-
practice. singurul aparat de masura utilizat pe scara larga activated T-type calcium channels. Physiol Rev 83:117. 2003.
~i capabil sa raspunda eu acuratctc la variatiile rapide ale Poliak S. Peles E: The local differentiation of myelinated axons
potenlialului de membrana cstc osciloscopul catodic. at nodes of Ranvicr. Nat Rc\' eurosci 12:968.2003.
In Figura 5-19 sunt prezentate componentele Pollard TD. Eamshaw \\le Cell Biology. Philadclphia:
principale ale unui astfel de osciloscop. Tubul catodic este Elsevier Science, 2002.
ald'ituit dintr-un ll/11 electronic ~i un ecran .fluorescent Ruff RL: Neurophysiology of the neuromuscular junction:
asupra caruia sunt emi~i electronii. Atunci dind electronij overview. Ann N Y Acad Sci 998: I. 2003.
lovesc suprafata ecranului. marerialul fluorescent devine Xu-Friedman MA. Regehr WG: Strucrural contributions to short-
luminos. Daca tirul electronilor estc deplasat de-a lungul term synaptic plasticity. Physiol Rev 84:69. 2004.
c A PIT 0 L u L 6

Contractia mu~chiului scheletic

Aproximativ 40% din masa corporala estc reprezentata


de mu~chii schelctici, ~i probabil inca 10% eslc
reprezcntata de mu~chii netczi ~i de mu~chiul cardiac.
Uncle dintre principiile de baza ale contractici
musculare se aplica tuturor acestor tipuri diferite de
mu~chi. in acest capitol este discutata 'in special funqia
mu~chiului scheletic; funcliile specializ3rc ale
rnu~chiului oCled Slint disculate in Capitolul 8, iar
funelia mineardului in Capitnlul 9.

Anatomia ~i fiziologia mu~chiului scheletic


Fibra musculara scheletica

Figura 6-1 prczinta organizarea mu~chilor scheletici, ilustdindu-se faptul ca loti


ace~tia sunt alciituiti din Ilumeroase fibre ell diametrul cupfins intre I0 ~i 80 microni.
Ficcare dintre aceste fibre este alcatuita la randul ei din subunitiiri succesiye tot mai
mici, prezentate de asemenea in Figura 6-1 ~i descrise in paragrafele urmatoare.
in majoritatea mu~chilor schelerici fibrele musculare se intind pe intreaga
lungime a mu~chililui. eu exceptia a aproximatiy 2% din fibre, fiecare fibra este
inervata de obicei de 0 singura tenninatie nervoasa, localizata in apropierea pot1iunii
centrale a fibrei.

Sarcolcma. Sarcolema este membrana celulara a fibrei mLlsculare. Este alcatuita


dintr-o membrana celulara propriu-zisa (denumita membrana plasmatic6) ~i un inveli~
extelTI constituit dintr-un strat subtire de material polizaharidic care contine
numeroase fibrile subtiri de colagen. La fiecare capat al fibrei musculare stratul de
suprafata al sareolemei fuzioneaza eu 0 tibra tendinoasa, iar fibrele tendinoase sunt
organizate la nlndul lor in manunchiuri pemru a fonna tendoanele lTIusculare, care sc
insera pe oase.

l\1iofibrilele; filamentele de actina ~i miozina. Fieeare fibra musclilara contine


intre cateya sute ~i cateya mii de miofibrile, fapt confim1at de numeroasele orificii
mici care pot fi observate in seqiunea transversal a din Figura 6-1 C. Fiecare miofibrila
(Figura 6-1, D ,i E) este aleatuita din aproximativ 1500 filamente de miozinii ,i 3000
de filamente de actina adiacente, acestea fiind molecule proteice mari polimerizate
responsabile pentru contractia Illusculara propriu-zisa. Filamentele pot fi observatc in
seetiune longitudinala in electromicrografia din Figura 6-2 ~i sunt reprezentate
schematic irf Figura 6-1, de la E la L. Filamentele grease din diagram a reprezinta
miozina, iar filamentele subtiri actina.
in Figura 6-1 Ese observa faptul ca filamentele de actina ~i miozina se intre-
patrund partial, astfel incat miofibrilele prezinta benzi luminoase altemand cu benzi
intunecate, a~a cum se arata in Figura 6-2. Benzile luminoase con tin numai filameme
de actina ~i sunt denumitc benzi f datorita faptului ca sunt izotrope in lumina
polarizata. Benzile intuneeatc cantin filamente de miozina, precum ~i capetele
filamentelor de actina in zona in care aeestea se suprapun eu miozina, fiind denumite
benzi A datoriUi faptului ea sunt anizolrope in lumina polarizata. Proieetiile mici
situate pe pa'1ile latcrale ale filamentelor de miozina in Figura 6-1 E ~i L sunt denu-
mite ptl11/i transversale. Intcrac!iunea dintre puntlle transversale ~i filamentele de

72

- - -- - - - - - - - - - -
Capitolul 6 Contrllc(ia 11l1l~chillllli schelelic 73
MU:;;CHI SCHELETIC

/MU~Chi
------------------.--,;;J
--- --- ~
............

Fascicul muscular
B

,'~h~~3~S
/'1: \
/ \
/ C "
// " ' .....
Fibra musculara
/ / /Banda Disc Banda Ba~aa ..........
/ H Z A I --
" t t~ --- ---
, ,
I
,, Miofibrila
Z Sarcomer Z ,,
,, Molecule de aclina-G
,,
H ,,

iii' --- J

III Miofilamente
til Filament de aclina-F
III K
III,I
,E:::}--
,
I
, I
-,
,,,
Figura 6-1 I I I L
E I I \
Organizarea mu~chiului
, , ,I I I
\
Filament de miozina

,,,
I
scheletic, de la
macroscopic pana la nivel
nivel
,,
I I
\
\
\ I
I
molecular. F, G, H ~i I , \
\
\
\
, Molecula de miozina
reprezinta sec\iuni transver- /
/
/
/ \
\
, \
,, , / ,, M
,,
..... ,,
sale la nivelurile indicate. /
,


,,
(Desenat de Sylvia Colard , ,
Keene. Modlficat dupa Fawcett N
OW: Bloom and Fawcett: A Text-
book of Histology. Philadelphia:
..... Meromiozina Meromiozina
u~oara grea
WB Saunders, 1986.) F G H

actina reprezinUi: elementul care produce contractia. este denumita sarcomer. Atunei cand fibra musculara se
Tn Figura 6-IE se observa de asemenea'ca pOI1i- contracta, a~a cum este prezemat in partea de jos a Figurii
unile terminale ale filamentelor de actina sunt ata!?ate la 0 6-4, lungimea sarcomerului este de aproximativ 2 microni.
structura denumita disc Z. De 1a nivelul acestui disc La accasta dimensiune, filamentele de actina se suprapun
filal11entele de actina se extind In ambele direqii pentru a complet eu filamentele de miozina, iar varfurile
se intrepatrunde cu filamentele de miozina. Discul Z, care filamentelor de actina incep sa se suprapuna intre ele. Se
este alcaruit din proteine filamentoase diferite de va vedea ulterior ca la aceasta dimensiune mu~chiul este
filamentele de actina !?i miozina, este dispus transversal in capabil de a genera cea mai mare [o11a de contractie.
miofibrila ~i de asemenea se extinde ~i intre miofibrile,
ata!?and astfel miofibrilele una de alta in toaHi fibra mus- Care sunt factorii ce asigura dispunerea
culara. De aceea, intreaga fibra musculara prezinta benzi filamentelor de actina ~i miozina.? Moleculele
luminoase ~i intunecate, similar l11iofibrilelor individllale. filamentoase de titina. Dispunerea alaturata a
Aceste benzi confed mu~chilor scheletici ~i mu~chillilli filamentelor de actina ~i miozina este dificil de mentinut.
cardiac aspectlll striat caracteristic. Acest obiectiv este atins datorita existentei unui numar
Portiunea miofibrilei (sau a fibrei musculare in mare de molecule filamentoase ale unei proteine denumiUi
intregime) care se gase~te intre doua discuri Z slleeesive lilina (eoneetina). Fiecare molecula de titina are greutatea
-- --~--=-~._--~~-------------- - -

74 P.a rtca .a II a Fi::.iologia membronei ~'i a l/11i/(l!ii lIeum-maladi

"

" v".
f(

'.,Jr,
Figura 6-2
Figura 6-3
Electromicrografie a unor miofibrile musculare, observandu-se
in detaliu organizarea filamentelor de actina ~i miozina. De Reticulul sarcoplasmic, prezent in spatiile extracelulare dintre
remarcat mitocondriile dispuse printre miofibrile. miofibrile, observimdu·se un sistem longitudinal paralel cu
miofibrilele. Sunt de asemenea prezenta\i ~i tubulii T (sagetile),
in sectiune transversala, care realizeaza legatura eu exteriorul
membranei fibrei musculare ~i care sunt importanti pentru con-
ducerea impulsului electric spre centrul fibrei musculare.
(Oupa Fawcett OW: The Cell. Philadelphia: WB Saunders, 1981.)

molcculara de aproxim3tiv 3 1l1ilioane de daltoni, ceea ce


insca1l1na di este una dintre cele 1l1ai mari proteine din
organism. De asemcnca, datorita faptului ca este filamen- I. Potentiallil de actillnc se deplaseaza de-a lungul
toasa, estc foarte elasf;cti. Moleculele clastice dc titina nervullli motor catre tcrminatiile sale de la nivelul fibrelor
aClioneaza asemeni unui cadru care asigura dispunerea musclliare.
adccvata a filamentelor de miozina ;;i actina necesara 2. La nivelul fiecarei terminatii nervoase este
pentru func!ionarea aparatului contractil al sarcomerului. eliberata 0 cantitate mica dintr-o substan!a cu rol nellro-
Exista uncle dovezi care sustin ipoteza ca moleculcle de transmitator denumita acealcolinti.
titina actioneaza ca mat rita pentru fonnarea iniliala a unor 3. Acetilcolina ac!ioneaza local asupra unci zone a
portiuni din filamcntele contractile ale sarcomerului. in membranei fibrei musculare pentru a deschide numeroase
special a filamentelor de miozina. canale "reglate de acetilcolina" de natura prorcica care se
gasesc in membrana.
Sarcoplasma. umeroasele miofibrile ale fiecarei fibre 4. Deschiderea acestor canale permite difuziunea
musculare sunt dispuse una langa alta in interiorul fibrei. unor mari cantitati de ioni de sodiu catre interiorul fibrei
Spatiile dintre miofibrile sunt pline cu un lichid intracelu- mllsclilare. Este initiat astfel potcntiallli de ac\iune la nivel
lar denumit sarcoplasma, care contine mari cantiUiti de membranar.
potasiu, magneziu ~i fosfat, precum ~i multiple enzime. 5. Potentialul dc actillne se deplaseaza dc-a lunglll
Estc prezent de asemenea un numar foarte marc de /1/iIO- mcmbranei fibrei musclliare ill acela~i mod in care
cand,.ii dispuse para leI eu miofibrilclc. Acestea fumizeaza potcntialele de aetiunc sc deplaseaza de-a lllnglil mem-
miofibrilelor contractile cantitati mari de energie sub branclor fibrelor nervoase.
forma de adenozin trifosfat (ATP), care estc sintetizat la 6. Se produce depolarizarea membrane! musculare,
nivelul lor. unnata de deplasarea potentialului de ac\iune prill centrul
fibrei muscu!arc. La acest nivel determina eliberarca din
Reticulul sarcoplasmic. in sarcoplasma din jurul rcticulul sarcoplasmic a lInor eantitali mari de ioni de
miofibrilelor fiecarei fibre musculare. se aflfi un reticul calciu depozitati in reticu!'
extensiv (Figura 6-3) denumit reticul sarcoplasmic. Acest 7. lonii de ealciu initiaza interac!illl1ea dintre
reticul are 0 .. organizare speciala extrem de importanta filamentcle de actina f?i miozina. care aluneca unele peste
pentru controlul contraqiei musculare, a~a cum este dis- altele; acest eveniment dcfine~te procesul contracLil.
cutat in Capitolul 7. Fibrele muscularc cu viteza de 8. Dupa 0 fractiune de secunda ionii de calciu Stull
comractie mare prezinta un reticul sarcoplasmic exlrem de pompa\i ina poi in reticulul sarcoplasmic de catre 0 pompa
binc dezvoltat. mcmbranara de Cat+, ramanand stocati la acest nivel pfllla
c<:lnd un nou potential de ac\illne se formeaza la nivelul
Meeanismul general al eontraqiei 11111~chiului; indepflrtarea ianilor de calciu din miotibrile
museulare 9ctermilla incetarea contrac\ici muscu!are.
In eontinuare va fi descris mccanisl1lul molecular care sta
Initierea ~i efectllarea contraqiei l11usclilare se produce la baza contractiei lTIuscularc.
lIrmand etape secventiale:
· .

Capitolul 6 COlllrac{ia IIIlI~chil/llIj scheletic 75


Cap
A
'?

-
Coada
IIII II III I II
I 11

-- J:::r:-rJCJ'-r~~
III I I I til I
1111 I I I I I
I I II III III I I
11111 I III I 11111

Relaxat

Lanturi u~oare

Filamente de actina
1111111
I I 1111 II I
B
/ \
-
III II II III III I 111111 I
III I II I I 1111
I "'11 111111 11111 I
II III
I 11111 I I I II III
I I III

Contractat

Figura 6-4
Balamale Corp
o miofibrila prezentata in stare de relaxare ~i in stare de
contractie, observandu-se (in partea de sus) glisarea Filament de miozina
filamentelor de actina (de culoare roz) in spaliile dintre
filamentele de miozin~ (de culoare rO$i8) ~i (in partea de jos) Figura 6-5
apropierea intre ele a membranelor Z.
A, Molecula de miozina. B, Combinaiia mai multor molecule de
miozine. pentru a aleatui un filament de miozina. Bunt de
Mccanismul molecular al contractiei musculare asemenea prezentate mii de punti transversale de miozine. ~i
interaetiunile dintre capetele puntilor transversale ~i filamentele
Mecanismul de glisare a filamentelor in contractia de actina adiacente.
museu lara. in Figura 6-4 estc ilustrat mecanismul de bazel
al contraqiei musculare. Este prezcntata faza de relaxare numeroase molecule de miozina, fieeare avand .sreutatea
a sarcomerului (10 partea superioara a figurii) ~i faza de moleculara de aproximativ 480.000 de daltoni. In Figura
coorraqic (in partea ioferioara). in faza de relaxare 6-5A este prezental3 0 molecula individuala; in Figura 6-
capetele filamentelor de actina eu originea la nivelul dis- 58 este ilusrrata organizarea mai multor molecule pentm
eurilor Z incep sa se suprapuna intrc ele. in schimb, in faza a f0n11a un filament de miozina, precum ~i inlcraqiunea
de contraqie, filamentele de actina au fost trase catre inte~ latcraHi a acesmi filament cu eapetele a dOll a filamente de
rior printre filamentele de miozina, astfel indh capetele lor actin[1.
se suprapun intre ele la maximum. De asemenea, discurile Nla/eel/fa de miozina (vezi Figura 6-5A) este alca-
Z au fost trase de catre filamentele de actina catre capetele tllita din ~asc lanturi polipeptidice - dOlla /anllwi grele,
filamentelor de miozina. Astfel, contractia musculara se fiecare avand grcutatea moleclliara de aproximaliv
produce prin glisareajilamenlelor. 200.000, ~i patru lal1!uri lI$oare, fiecare cu greutatea
Care sunt factorii ce determina alunecarea moleculara de aproximativ 20.000. Celc dOlla lamuri grele
filamentelor de actina printre filamentele de miozina? Fac- sunt inta~ura{e unul in jurul celuilalt fonmind un dublu
torii responsabili sunt fOI1ele generate in unna interaqiu- helix, aceaSla pOJ1iune fiind denumita coada moleculei de
nii dintre puntile transversale eu originea ~a nivelul miozina. Fiecare capat al oricaruia dintre aceste lanturi este
filamentelor de miozina ~i filamentele de actina. In condirii pliat bilateral formand 0 structura polipeptidica globulara
de repaus, acestc forte sunt inactive, insa atunci cand un denumita capu/moleculci de miozina. Astfel, exista doua
potential de actiune se deplaseaza de-a lungul fibrei capete libere 13 fiecare caprlt al ctublului helix almoleculei
musculare, acesta detennina eliberarea din reticulul sar- de miozina. Cclc patm lan\llri u~oare fae ~i ele parte din
coplasmic a unoI' mari canliUiti de ioni de calciu care structura capului moleculei de miozina, dite doua pentru
inconjoara rapid miofibrilele. La randul lor, ionii de calciu fiecarc cap. Acestea ajuta la controlul funqionarii capului
aClivtl:aza interactiunea intre filamentele de miozina ~i moleculei de miozina in timpul contracriei musculare.
actina, eu debut~1 consecutiv al contractiei. insa pentru Filamenrul de miozinli estc a1catuit din 200 sau
derularea procesului contractil este necesara energie. mai multe molecule individuale de miozina. POJ1iunea een-
Aceasta provine din scindarea moleculelor de ATP. care trala a unui asrfel de filament este prezelltata in Figura 6-
sunt degradalc la adenozin difosfat (ADP), reactie insotita 58, in care se observa cozile molcculelor de miozina
de cliberarea unei cantitati mari de energie. in unnatoarele aglomerate pentru a fonna corpul filamcntului, in timp ce
subcapitole sunl abordate detaliile acestor proeese multe capete ale lTIoleculelor sunt dispuse in jurlll corpu-
moleeulare ale contraqiei musculare. lui. De aselllenea, 0 parte a corpului fiedirei molecule de
miozina este dispusa lateral illlpreun3 cu capul, fonnand
Caracteristicile molcculare ale filamentelor astfel un bra! care extinde capul la distant§. de corp, a~a
contractile cum este prezentat in figura. 8ralele Impreuna cu capetele
corespullZaroare sunt denllmite plln{i transversale. Fiecare
Filamentul de miozina. Filamentul cste alcaluit din punle transvcrsaHi este flexibila in doua puncte denumite
.- .. . .

-
~-

. -~~~~~--.--------- -

76 Parlea a II a Fd%gia membranei $i a lI11iriifii nellro-mororii

balamale - unul situat acolo unde brarul se desprinde de in rila111ennl1 de actina, la distante egale de aproximativ 2,7
eorpul filamentului de miozina ~i altul situat aeolo unde nanometri.
capul se ata~eaza la brat. Bratele flexibile permit eapetelor Fiecare filament de actina are lungi111ca de
fie sa se extinda mult catre exteriorul corpului filamentului aproximativ 1 micron. Bazcle filamentelor de actina slInt
de miozina, fie sa fie aduse in apropierea acestuia. Capetele inscrate putemic la nivelul discurilor Z, iar capetele
panieipa la randul lor la eontraqie, a~a cum este discutat filamentelor sum proeminente in ambelc direqii ~i se
in subcapitolele unnatoare. displln in spatiile dintre moleculele de miozina, a~a cum
Lungimea totala a riecarui filament de miozina este indicat in Figura 6-4.
este uniform8., fiind de aproximativ 1,6 microni. Trebuie
remarcat faptul di nu exista punti transversale la nivelul Moleculele de troporniozina. Filal11entul de actina
centn;l~l filamentului de miozina, pentru 0 distanta de conIine !ji 0 alta proteina, rropomiozina. Fiecare l110leeula
aproximativ 0,2 microni, datorita faptuilli ca bralele flexi- de tropol11iozina are greutatea moleculara de 70.000 de
bile se indepaneaza de centru. daltoni ~i lungil11ca de 40 nanometri. Acestc molecule sunt
Pentru a avea 0 imagine cat mai completi1, trebuie dispusc in spirala pc partile lateralc ale helixullli de actina
inteles ca filamentul de miozina este rasucit astfel incat F. In repaus, moleclIlele de tropomiozina se afla deasupra
fiecare pereche succesiva de punp transversale este deca- situsurilor active ale catenelor de actina, astfel incat nu
lata spatial de perechea anterioara cu 120 grade. Datorita exista interactiuni intre fila mente Ie de actina ~I mlOZlll3
acesn.i fapt pllntile transversale se extind in toale direqiile care sa conduca la contrac!ia musculara-.
in jum] filamentului.
Troponina ~i rolul sau in contractia musculara. Dc-a
Activitatea ATP-azica a capului miozinei. 0 alta lungul felelor laterale ale moleculelor de tropomiozina sunt
caracteristica esentiaHi pentru contractia musculara a ata~ate intennitent molecule dintr-o alta proteina,
capului miozinei este funCJia de en=imii ATP-azicti a aces- froponiJ1a. Aceste molecule sunt in realitate complexe
ruia. A~a cum va fi explicat mai tarziu, aceasta proprietate fonnate din trei subunitari proteice unite prin legaturi
permite capului sa scindeze ATP-ul ~i sa utilizcze energia slabe, fiecare subunitate avand lin rol specific in controlul
provenita din legaturile fosfat-111acroergice pentru eontraqiei musculare. Una dintre sllbunitari (troponina I)
sustinerea energetica a contractiei. are afinitate putemica pentm actina, a alta (troponina T)
are afinitate pentru tropomiozina, iar a treia (troponina C)
Filamentul de actina. Filamentul de actina are de pentm ionii de calcill. Se considera ca acest complex deter-
ascmenea 0 strtlctura complexa. Este alcatuit din trei tipuri mina ata~area tropomiozinei de actina. Afinitatea inalta a
de proteine: actina, tropomiozina ~i troponino. troponinei pentru ionii de calciu iniriaza contraclia mus-
Structura de rezistenta a filamentului de actina culara, dupa cum va fi explicat in subeapitoJul urmator.
este reprezentata de a moleculii profeica bicatenara de
aCfina F, reprezentata in Figura 6-6 prin cele doua catene InteracUunea dintrc un filament de miozina, doua
de culoare deschisa. Cele doua catene sunt rasucite intr-un filamente de actina ~i ionii de calciu pentru
helix in aceea~i maniera in tal nita in cazlIl moleculei de producerea contractiei musculare
111iozina.
Catenele helixului dublu de actina F sunt alcatu- InhibiUa filaOlentului de actina de cafre
ite din molecule polimcrizate de actina G, fiecare avand complexul troponina-tropomiozina; activarea
greulatea moleculara de aproximativ 42.000. La fiecare realizata de ionii de calciu. Un filament pur de actina,
molecula de actina G este ata~ata 0 molecuIa de ADP. Se Tn absenra complexullii lroponina-tropomiozina (lnsa in
considera ca aceste molecule de ADP reprezinta situsurile prezenra ionilor de magnezill ~i a ATP) se leaga instanta-
active ale filamentelor de actina eu care puntile transver- neu ~i foarte putemic de capetele moleculelor de miozina.
sale miozinice interactioneaza pcntru realizarea contractiei Pe de alta parte, ill cazul in care complexul troponina-
musculare. Situsurile active ale eelor doua catene ale tropomiozina este adaugat la nivelul filamentului de actina,
actinei F care alcanliesc dublul helix sunt displlse decal at legatura dintre miozina ~i actina nu se mai realizeaza. De
aceea, se considera ca sitllsurile active de la nivelul
filamentlilui de actina din mu~chiul relaxat sunt inhibate
Situsuri active Complex troponinic sau acoperite fizic de complexul troponina-tropomiozina.
in conseeinra, la aceste situsllri nu se pot ata~a capetele

• •

"-
4·. ~ •
L.
• • • •
filamentelor de miozina pentru a sc produce contraetia.
inainte de prodllcerea conlracliei, efectul inhibitor al com-

\ / \
Actina F
/
Tropomiozina
plexului troponina-tropomiozina trebuie sa fie la randul lui
inhibat.
Aceasta. situatie conduce la discutarea rollilui
Figura 6-6 iOllilor de calciu. in prezenta unor cantitati mari de ioni de
calciu, efectul inhibitor al complexului troponina-
Filamentul de actina, alcatuit din doua catene elicoidale tropomiozina asupra filamentclor de actina este inhibat.
reprezentate de molecule de actina F ~i din dou~ catene Mecanislllul nu este cunoscut, insa 0 explieatie posibila
reprezentate de molecule de lropomiozina, dispuse in ~anturile
este prczentata in continllare. Atunci cand ionii de calciu
dintre catenele de actina. La un capat al fiecarei molecule de
tropomiozina este ata~at un complex troponinic care initiaza se combina cu troponina C - a carei molecula poate lega
contractia musculara. pana la patru ioni de caleiu - complexul troponinic sufera

------
~

~~ -
- ~ '.
,.

Capitolul 6 COl1tracfia mll~'chiullli schelclic 77

~.--- Deplasare Situsuri active Filament de actina funqioneaza independent de celelalte, ata~andu-se ~i

• • • • /.
."
~ ..
~....,.'_'.l.\- f';'" Traqiune
tragand filamentele de actina intr-o maniera ciclica. De
aceea, teoretic, cu cat esle mai mare numarul puntilor
transversale allate in contact cu filamentul de actina la un
Balamale in forta moment dat, cu atat este mai mare foqa de contraqie.
~\ ATP-ul ea sursa de energie pentru contractie
rcactiile chimice desfa~urate in timpul mi~carii
capctclor de miozina. Atunci dind un mu~chi se con-
!racta este efectuat lucm mecanic ~i se consuma energie.
Filament de miozina In timpul contractiei sunt scindate mari cantitati de ATP,
Figura 6-7
cu fonnare de ADP; cu cat este mai mare lucrul mecanic
efectuat de mu~chi, cu atat este mai mare cantitatea de ATP
Mecanismul contractiei musculare prin "pa~ire". scindata, fen omen denumit e;(ecl Fei1l1. Se considera ca
acest efect este oblinut in unna derularii un11atoarei
secvenle de evenimente:
1. 'Inainte de debutul contractiei, capetele punti!or
probabil 0 l110dificare confofm3rionala care deplaseaza transversale miozinice leaga ATP. Activitatea ATP-azica a
molecula de tropomiozina ln~ profunzimea ~an!ului dintre capului miozillci scindeaza imediat ATP-ul, insa produ~ii
cele dOLla calene de actina F. In unn3 accstei variatii struc- rezultati,~ADP ~i ionul fosfat, raman ata~;ati la nivelu]
turale situsurile active ale actinei sunt expuse .}i pot capului. In aceasta faza, confol111atia capului determina
dispunerea sa perpendicular pe filamentul de actina, tara a
interaqiona cu pUl1tile transversale 1TI10ZlllICe, ell
fi ata~at de acesta.
produce rea consecutiva a contrac!iei. ell toatc eli este un
2. Atunci cand complexul troponina-tropomiozina
mccanism ipotetic, se accentueaza faptul di rclaria normala
leaga ionii de caleiu, situsurile active de la nivelul
lntre complexul troponina-tropomiozina .}i actina cste
filamentului de actina sunt eliberate, astfel incat capetele
alterata de ionii de ca1ciu, care detennina modificari ce
miozinice se leaga de acestea, a~a cum este indicat in
conduc la contractia musculara.
Figura 6-7.
3. Legatura dintre capul pun~ii transversale ~i situsul
Interactiunea intre filamentul de actina "activat"
activ a1 filamentelor de actina determina 0 modificare con-
~i puntile transversale miozinice teoria
fonnationala a capului, cu inclinarea ulterioara a capului
contractiei musculare prin '·pa~ire". Imediat dupa
catre bratul puntii transversale. Este realizata astfel Iracfi-
activarea filamentului de actina de cafre ionii de calciu,
linea in for(a necesara pentn! deplasarea filamcntului de
capetele puntilor transversale ale filamentelor de miozina
actina. Energia care activeaza tractiunea In forta este cea
sunt atrase catre situsurile active ale filamentului de actina,
deja stocata, ca InlT-un resort comprimat, in modificarea
iar aceasta atraqie detennina produccrea contractiei. Cu
confonna~ionala care s-a produs la nivelul capului atunci
to ate ca modul exact in care intcractiunea dintre puntile
cand molecula de ATP a fost scindata (in secvcnta I).
transversale miozinicc ~i actina detennina contraqia mus-
4. Dupa inclinarea capului puntii transversale, este
culara este inca incomplct elucidat, exista 0 ipoteza denu-
permisa eliberarea ADP-ului ~i a ionului fosfat care erau
mita teoria "pa~irii" (sau leoria "cliche/utili") care explica
anterior ata~ati la acest nive!. La locul de unde a fost
contractia musculara ~i pentru sustinerea careia exista
eliberat ADP-~I se leaga 0 noua molecuIa de ATP. in urma
dovczi considerabile.
acestei legari se produce deta~area capului de pc filamen-
Tn Figura 6-7 este prezentat acest mecanism
tul de actina.
ipotetic al contraqici prin pa~ire. Se observa capetele a
5. Dupa deta~area capului de la nivelul actinei, noua
doua punti transversale care se ata~eaza ~i se desprind la
molecula de ATP este scindata ~i incepe astfel un nou ciclu,
nivelul situsurilor active ale unui filament de aClina. S-a
care va conduce la 0 noua lractiune In fo[1a. Altfel spus,
postulat ca atunci dind un cap se ata~eaza de un situs activ,
energia ridica din nou capul in pozitia perpendicu]ara,
se produc simultan ~modificari profunde ale fortelor
pregatind inceperea unui nou ciclu.
intramoleculare dintre cap ~i brap,ll punjii sale transversale.
6. AtUllCi d.nd capul ridicat In pozitie perpendicu-
Noua dispunere a fortelor detennina Inclinarea capului
lara (lmpreulla cu encrgia stocata proveniUi din ATP) se
~atre brat ~i traqiunea simultana a filamentului de actina.
leaga la un alt situs activ de la nivelul filamentului de
lnclinarea capului este denumita Irac/iune in jor/a. Apoi,
actina, cl rcvine]a pozitia initiala ~i realizeaza astfel 0 noua
imedi~H dupa inc1inare, capul se desprinde automat de la
tractiune in forta.
nivelul~ ~itusului activo Ulterior, capul revine in pozilia
, Astfel: procesul se desta~oara in mod rcpctat pana
extinsa:. In aeeasta pozitie se combina cu un alt situs activ dind filamentele de actina trag membrana Z aproape de
al filamentului de actina, situat mai aproape de discul Z; capete1e filamentelor de miozina, salt palla cand indircarea
apoi capul se inclina din nou ~i realizeaza 0 noua traetiune mu~chiului devine prea mare, astfel incat tractiunea nu se
In forta, fapt ce detcrmina deplasarea cu Inca un pas a mai poate rea!iza.
filamentului de actina. Astfel, capetele punti!or transver-
sale se indoaie inainte ~i inapoi ~i se deplaseaza pas cu pas Erectul gradului de suprapunere al filamentelor
de-a lungul filamentului de actina, trflgand capetele a doua de actina ~i miozina asupra tensiunii generate de
filamente succesive de actina catre centrol filamentului de mu~chiul care se contracta
miozina.
Se con~idera cii fiecare dintre puntile transversale in Figura 6-8 este prezcntat efeetul pe care lungimea
78 Partca a II a Fiziologia memhranei:ji a IIl1ita/ii nClIrG-l1Iotorii

Intervalul normal al contractiei


t--------- f++++++-++ll+ll ------1 D
B C ~
I III II I Ie
100
I 'I 1'''' IB
A I ..,1+----<1 'W
1A

o t
O+---r---,.-------,r------, a t
a 1 2 3 4 1/2 2x
Lungimea sarcomerului (microni) normal normal
Lungimea

Figura 6-8 Figura 6-9

Diagrama lungime-tensiune pentru un singur sa~comer Relatia dintre lungimea ~i tensiunea musculara, atat inainte de
complet contractat, observandu-se ca forta de contractl~ est~ contraqia musculara cat §i in timpul contraC1iei mUSGulare.
maxima cand lungimea sarcomerului este intre ~..~i 2,2 ~Icronl.
In partea superioara dreapta sunt ilustrate pozlt"le relative ale
filamentelor de actina ~i de miozina corespunzatoare diferitel.or
lungimi ale sarcomerului, de la punctul A la punctul D. (MO~lfi­
Efectul lungimii mu~chiului asupra for!ei de
cat dupa Gordon AM, Huxley AF, Julian FJ: The length-tens,?" contractie. Curba de sus din Figura 6-9 este asemana-
diagram of single vertebrate striated muscle fibers. J Physiol toare cu' cea din Figura 6-8, Insa descrie tensiunea
171:28P,1964.) Intregului mu~chi ~i nu tensiunea unei singure fibre
musculare. Intregul mu~chi contine 0 cantitate mare de
tesut conjunctiv; de asemenea, sarcomerele din diferite
sarcornerului :;;i gradu] suprapunerii filamentelor de ~one ale mu~chiului nu se conh'acta Intotdeauna in aceea~i
miozina ~i actina II au asupra tensiunii active dezvoltate de masurii Prin unnare, eurba are dimensiuni oarecum
o fibra musculara care se contracta. In partea dreapta sunt diferite de cele observate in cazul unei fibre musculare
reprezentate In culoare neagra diferitele grade de supra- individuale, Insa prezinla aceea~i fonna generala ca ~i
punere Intre filamentele de miozina ~i actina5orespunza- curba caracteristica intervalului normal de conlrac/ie, a~a
toare unor lungimi diferite ale sarcomerului. In punctul D cum este prezentat In Figura 6-9.
al diagramei, filamentul de actina este complet tractionat in Fioura 6-9 se observa faptul ca atunci cand
~ .
la· eapatul filamenhllui de miozir:!a, iar gradul de s~pra­ mu~chilll se gase~te Ia Iungimea normaIa de repo!/s, a~lca
punere actina - miozina este zero. In acest punet, tenslUnea la 0 lungime a sarcomerelor de aproximativ 2 mlcrOI11, ~I
dezvoltaUi de mU$ehiul aetivat este nula. Apoi, pe masura se contracta conseeutiv activarii ell foqa aproape maxl-
ce sarcomerul se scurteaza ~i filamentul de actina Incepe mala. Totu~i, cre!jlerea tensiunii care apare In timpul
sa se suprapuna cu filamentul de miozina, tensiunea cre~te contractici denumita lensizme octiva, scade pe masura ce
progresiv pfma dind lun~imea sarcomerului seade la mu~chi~1 ~ste intins dincolo de lungimea sa normala -
aproximativ 2,2 microni. In acest punct, filamentul de adica atullci eand lungimea sarcomerelor este mai mare de
actina se suprapune deja Cll toate puntile transversale ale aproximativ 2,2 mieroni. Acest fapt este ~er~lOnstrat de
filamentului de miozina, Insa nu a atins Inca eentrul reducerea lungimii sagetii din figura la lungllTIl musculare
filamentului de miozma. Oae[1 seurtarea continua, mai mari dedit in mod nonnal.
sarcomerul mentine aceea~i tensiune pana cand sc ajunge
In situatia de la punctul B, la 0 lungime a sarcomerului de ReIatia iotre viteza de contractie ~i inca rca rea
aproxi~ati~ 2 microni. In acest punet, eapetele celor doua musculara
filamente de actina Incep sa se suprapuna ~i Intre ele,
aditional la~"suprapunerea cu filamenteJe de miozina. p~ Un mu~chi scheIetic se contracta extrern de rapid atullci
m[l~ura ce lungimea sarcomerului seade de la 2 micront cand contraetia IlU se produce impotriva unei sarcini ~i
catre aproximativ 1,65 microni~ valoarea de la punchil A, ajunge la starea de contractie complela In aproxim.ativ 0, I.
forta contractiei scade rapid. In acest punct, cele doua secunde. Atunci dind mu~chiul se contracta Impotnva unel
dis~uri Z ~Ie sarcomerului se gasesc la capetele sarcini, viteza contractiei scade progresiv pe masura ce
filamentului de miozina. Apoi, pe masura ce se desfa:;;oara sarcina cre~te, a~a cum esle ilustrat in Figura 6-10, Cu alte
contraetia ~i lungimea sarcomerului este tot mai mica, cuvinte atunci cand sarcina a fast crescuta pana Ia 0
capetele filamentelor de miozina se Indoaie ~i, a~a cum este valoare' egala cu foqa maxima pe care mu~chiul respectiv
ilustrat In figura, foI1a contractiei se apropie de zero, Insa o poate exercita, viteza contraetiei devine zero ~i nu se mai
In aceasta situatie mu:;;chiul este contractat ~i are cea mai produce contractie cu toate ca fibra musculara este
redusa lungime. activata.

---- - - - ~ -
Capitolul 6 Comracria mU.fchiullli scheletic 79
filamentele de actina, insa mici cantitati de energie sunt
necesare $i pentru (1) pompa rca ionilor de calcill din sar-
coplasma in rcticulul sarcoplasmic dllpa terminarca
U 30 contractiei ~i (2) pomparea ionilor de sodill ~i de potasiu
~
prin membrana fibrei 1TI1lsculare pentru a mentine echili-
~
E brul ionic adecv3t propagarii potentiale1or de aqiune 13
~
~
nivelul fibrci musculare.
'fr 20 Concemratia de ATP in fibra musculara, de
i! aproximativ 4 milimoli. este suficienta pentru mentinerea
-<.c0 comractiei complete timp de maxim 1-2 secundc. ATp~ul
u
~
10 este scindat cu f0n11area de ADP ~i transfcrul simultan de
."
~ energie de la moleeula de ATP catre sistemul contraetil al
N
.!i fibrei musculare. Apoi, in urmatoarea fractiunc de secunda,
;;; a~a cum cstc descris 1n Capitolul 2, ADP-lIl estc refosfori-
lat pentru a forma 0 noua molecula de ATP, fapt care
2 3 4
permite mu~chiului sa i~i continue contractia. Exista mai
Sarcina care se opune contrac~iei (kg)
mllite sursc de energie pentru realizarea procesului de
refosforilarc.
Prima sursa de energie utilizata pentru refaeerea
Figura &-10 moleculelor de ATP este substanta numita .Iosjocreatinii.
carc contine 0 legatura fosfat-macrocrgica asemanatoare
Relatia dintre incarcare !iii viteza de contractie pentru un cu legarurile din ATP. Aceasta legatura contine mai multa
mu~chi seheletie eu sectiunea transversala de 1 em:? !?i eu energie libera decat 0 Iegatura macroergica din ATP, a~a
lungimea de 8 em.
Cum se va vedca 1n Capiwlele 67 ~i 72. Dc aceea, fos-
focrealina este scindata instantancu ~i energia cliberata
Scaderea vitezei eontraetiei odata eu ere~terea determina aditia unlli nou ion fosfat la molecula de ADP
SarCll111 impotriva eareia se contracta mu~chiul, este pentm a reconstitui ATP-liL Totu~i, cantitatea tatala de fos-
eauzara de faplul ca aceasta sarcina reprezima 0 fona care focrcatina din fibra musculara estc foarte scazuta - fiind de
se opune fonei contractile generate de contraclia muscu- numai cinci ori mai mare decat cantitatea de ATP. Astfel,
lara. ea unnare. fona neta disponibila pentru producerea energia totala stocata 1n ATP ~i fosfocreatina este capabiHi
vitezei de scurtare a fibrei museulare este redusa sa sustina comraclia musculara maximala timp de numai
corespunzator. 5-8 secunde.
A doua sursa importanta de energie, utilizara
Aspecte energetice ale contractiei penrru refacerea atat a ATP-ului cat ~i a fosfocreatinei, estc
musculare liza glicogeJlllllli depozitat 1n celulele musculare.
Scindarea enzimatica rapida a glicogenului la acid piruvic
Lucrul mecanic realizat in timpul contractiei ~i acid lactic clibereaza energic care este utilizata pentru
musculare transfonnarea ADP in ATP; ATP-ul poate fi apoi folosit
direct pcntru sllstinerea contraqiei l11usculare sau poate
Alunci dind un mu~chi se contracta impotriva unci sareini, servi la refacerea depozitelor de fosfocreatina.
aeesta efectueaza 11Icrll meconic. Aeeasta inseamna ea estc Tmportanta glicolizei este dubla. in primul rand,
transferata energie de la nivelul mu~chiului catre sarcina reactiile glicolitice pot avea loc ~i in absenta oxigenului,
externa pentru a ridica un obiect la 0 inaltime mai mare astfel 1nCat contractia musculara poate fi sustinllta timp de
sau pent~ a invingc rczisten~a la deplasarc~ mai multe secunde ~i uneori chiar mai mult de un minut,
In termeni matematici, lueruI mecanic estc dcfinit chiar ~i 1n conditiile In care apoliul sangvin dc oxigen nu
de unn&toarca ccuatie: este disponibil. In al do ilea rand, rata formarii ATP in pro-
cesul de glicoliza estc de 2,5 ori mai rapida deeM formarea
ATP-uilli in unna reactiilor oxidative. Totll~i, datorita aeu-
l11ularii masivc de prodll~i finali ai glicolizci in celula mllS-
un de ~ este lucrul mecanic, L este incarcarea (sarcina) ~i culara. acest mecanism 1~i pierde capacitatea de a sus!ine
D estc distanta pe care sarcina a fost deplasata. Energia contractia musculara maximala dupa aproximativ I minut.
necesara pentru efectuarea lucrului mecanic estc oblinuta A treia ~i cea din umla sursa de cnergie este
in Un11a reaqiilor chimice care se deruIeaza in miocite in melabolisl11uloxidolil·. Mecanismul consta in combinarea
timpul contractiei musculare. a~a cum este descris in sub- oxigenului eu produ~ii finali ai glicoIizei ~i cu alti con-
capitolele unnatoarc. stituenti alimentari pentm 3 genera ATP. Mai mult de 95%
din totalul encrgiei utilizate de mu~chi penlm contractia
Surse de energie pentru contraetia musculadi musculara slls\inuta pc tenncn lung este ob\inuta prin acest
mccanism. Constituentii alimcntari~ implicati sunt carbo-
S-a discutat deja modul 1n care contractia musculara hidratii, grasimile ~i proteinele. In cazul contraqiilor
depinde de energia fllmizata de AlP. Cea mai mare parte musculare maximale cu durata extrem de mare - de ordinul
a acestei energii este ncccsara penrru sustinerea mecanis- orclor - energia provine 1n cea mai mare masura din lipide,
mului de pa~ire. 'prin care puntile transversale tractioneaza insa penlnl perioade de timp cuprinse intre 2 ~i 4 ore.
. - ....-;>-

",-~",-'-'~'
• • - • •

--~------- -

80 Parlea a II a Fiziologia membranei .yi a 1I11itiifii neuro-motorii

aproape jumatate din cantitatea de energie poate proveni ContracUa izometrica versus contracfia
din carbohidrarii depozitali. izotonica. Contraetia musculara este izomelricii atunei
Prezentarea in detaliu a mecanismelor acestor cand mu~chiul nu se scurteaza in timpul contractiei, ~i estc
procese energetice este realizata in Capitolele 67-72. Mai izotonico atunci cand mu~chiul se scurteaza In timpul
mult, importanra diferitelor mecanisme de generare a contraqiei insa tensiunea ramane constanta pe pareursul
energiei in timpul practicarii diferitelor sporturi este dis- mi~carii. Sistemele utilizate pentru inregistrarea acestor
cUlatii in Capitolul 84 . fiziologie sportivii. doua tipuri de eontracrie musculara sunt prezentate in
Figura 6·11.
Eficienra contracriei musculare. Efieienta unui in cazul sistemului pentru masurarea contrac\iei
motor };~.te calculata ca fiind proccnlUl din energia con- izometrice. mu~chiul sc eOlltraeta impotriva umn
surnaUi care este convertit in lucru mecanic ~i nu in dinamometru tara reducerea lungimii museulare, a~a cum
caldura. Proeentul energiei eonsumate de mu~chi (energia este indicat In partea dreapHi. a Figuri i 6-11. in cazul sis-
ehimica proveniUi din elementele nutritive) care este con- temuJui pentru masurarea contractiei izotoniee. mu~chiul
vertit in lueru mecanie, chiar ~i in cele mai bune conditii, se scuneaza purtand 0 incarea.tura fixa.; aceasta situatie estc
este mai mic de 25%, restul energiei fiind eliberat sub ilustrata In partea stanga a figurii, fiind prezentat mu~chiul
fonna de ealdura. Aeeasta efieienra redusa este conseeinta care ridica un taler eu greutati. Caraeteristicile eontraqiei
faptului ca aproximativ jumrUate din energia principii lor izotonice depind de Incarcatura impotriva careia se con-
alimentare se pierde in timpul sintezei ATP, ~i In plus tracta mu~chiul. precum ~i de inerpa aeestei incarcaturi.
numai 40-45% din energia din ATP este convertita in lueru Totu~i, sistemul pentru masurarea contraqiei izometrice
mecanic. inregistreaza strict modificarile fO'1ei contraetici
Eficienra maxima este atinsa numai atunci cand musculare. De aceea. acest sistem este freevent utilizat
rnu~chiul se contraeta cu vitcz3 moderata. Daca mu~chiul eand este neeesara eompararea caracteristicilor funqionale
se contracta lent sau filra a produce mi~care (izometric), ale diferitelor lipuri de mu~chi.
sunt cliberate mici cantita!i de co/durii de intre!inere in
timpul cOlltTaeriei, chiar dadi lueml mecanic efcctuat este Caracteristicile contractiilor izometricc inregis-
foarte mic sau chiar nul, scazand astfel cfieienta conver-
siei pana aproape de zero. In mod eontrar, eand 'contrac~ia trate penfru diferiti mu~chi. Corpul uman este con-
este prea rapida. 0 mare parte din energie este utilizatii stituit din mu~chi scheletici de dimensiuni foarte variate -
pentru invingerea friqiunii vascoase intrinseci a de la mu~chiul searitei, localizat la nivelul urechii medii ~i
mu~chiului. fapt care conduce de asemenea la reducerea avand dimensiuni foarte mici (Iungime de numai ca~iva
eficienlei contracliei. De obicei, eficienra maxima este milimetri ~i diametru de aproximativ I milimetru) pana la
atinsa atunci eand viteza eontractiei este aproximativ 30% mu~chiul cvadriceps, care are dimensiuni foarte mari (dc
din viteza maxima. 500.000 de ori mai marc dedit mu~chiul scarilei). Mai
mult, fibrele musculare pot avea diarnetrul cuprins Illtre 10
Caracteristicile contractiei musculare in ~i 80 microni. Nu in ultimul rand, aspectele energetice ale
ansamblu contrac~ei museulare variaza considerabil de la un mu~chi
la altul. De aeeea, nu este de mirare faptul ca pentru mu~chi
Numeroase caracteristici ale contracfiei museulare pot fi diferi~i, caractcristicile contrac~iei musculare variaza.
dymonstrate prin evocarea unei contrae(ii ell duratiifoarte
scurtii (.5ecusii). Aceasta poate fi obtinuta prill aplicarea de
eurent electric la nivelul nervului corespunzator unui
mu~chi. sau prin transmiterea unui stimul electric cu duratii
scum chiar prin mu~chi, cu apari\ia consecutiva a unei
contraqii un ice bru~tc care dureaza numai 0 fraetiune de
secunda. Durata de
depolarizare

o 40 80 120 160 200


f
Catre inregistratorul
Milisecunde

electronic
SISTEM IZOTONIC SISTEM IZOMETRIC Figura 6-12
Figura 6-11 Durata contractiilor musculare izometrice de diferite tipuri, in
cazul mu~chilor scheletici la mamifere, observandu-se
Sisteme pentru inregistrarea contractiilor musculare izotonice perioada de latenla Tntre sosirea potenlialului de ac\iune
~i izometrice. (depolarizare) ~j contrac\ia musculara.

- .
- - --- - -
Capitolul 6 COllIraclia mWjchililui scheletic 81
in Figura 6-12 sunt prezentate comrac!iile izo-
metrice a trei tipuri de mu~chi scheletici: un mu~chi ocular,
care are durata contractiei izometrice mai mica de 1/40
secunde; l11u~chiul g~srrocnemian, care are durata
contractiei de aproximativ 1115 secunde; ~i mu~chiul Tetanie
solear, care are durata contractiei de aproximativ 1/3
secunde. Este interesant faptul ca duratele acestor con- ~
tractii sunt adaptate functiilor mu~chilor respectivi.
Mi~carile oculare trebuie sa fie extTel11 de rapide pentru a
mcntine fixarea privirii asupra unor obiecte specifice,
asigurand astfel acuratetea vederii. Mu~chiul gastrocne-
mian trebuie sa se contracte cu viteza l110dcrata pentru a
imprima membrului inferior suficienta viteza de mi~care in
timpul alergarii ~i al sariturilor, iar mu~chiul solear are ca 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55
fUJ1qie principala sustinerea antigravitationaHi a corpului, Rata de stimulare (stimuli pe secunda)
efect realizat printT-o cOnITactie de intensitate mica, con-
tinua, pc term en lung.

Fibre rnusculare rapide versus fibre rnusculare Figura 6-13


lente. A,a cum va fi discutat [n detaliu [n Capitolul 84 Suma\ia de frecven~a :;;i tetania.
(Fiziologie sportiva), fiecare mu~chi al corpului este alca-
tuit dintr-un amestec de fibre musculare denumite rapide
~i len/e, existand de asemcnea uncle fibre care sunt Unitatea motorie. Fiecarc ncuron motor care parasqte
incadrale intr-o categoric intelmediara. Mu~chii care maduva spinarii inerveaza multiple fibre musculare,
reaqioneaza rapid sunt alca.tuiti in special din fibre numarul depinziind de tipul de mu,chi. Toate fibrele
"rapide" ~i contin un numar redus de fibre lente. In schimb, 1TI1Iscuiare inervate de 0 singura fibra nervoasa alcahliesc
mu~chii care reaqioneaza lent ~i desfii~oara contraqii cu a lIni/ate mOlorie. in general, mu~chii mici care
durata prelungiUi sunt alcatuiti in special din fibre Itlentetl. reaqioneaza rapid ~i al caror control trebuie sa fie exact au
Diferentele intre aceste doua tipuri de fibre sunt mai mu]te fibre nervoase pentru un numar mai mic de fibre
unnatoarele. musculare (de exemplu, la nivelul anumitor mu~chi
laringieni existii doua-trei fibre musculare in fiecare unitate
Fihrele rapide. (I) Sunt fibre Cll dimensiuni mari care motorie). Dimpotriva, mu~chii mari care nu necesita un
realizeaza contraqii foarte puternice. (2) Contin lin reticul control fin, cum ar fi mu~chiul solear, pot avea sute de fibre
sarcoplasmic foarte bine dezvoltat, acesta fiind necesar musculare Intr-o unitate motoric. La nivellli corpului,
pentm eliberarea rapida a ionilor de calciu in citosol, cu numaml mediu de fibre mllscularc dintr-o unitate motorie
initierea consecutiva a contractiei. (3) ConIin cantita\i mari este discurabil, insa 0 estimare acceptabila ar fi intre 80 ~i
de enzime glicolitice, penlm eliberarea rapida de energie 100.
prin glicoliza. (4) Aportul sangvin la nivclul lor este mai Fibrele musculare din fiecare unitate motorie nu
redus deoareee metabolismul oxidativ are importanta Stint grupate in totalitate, ci sc suprapun cu alte unitatii
secundara. (5) Contin un numar mai mic de mitocondrii, motorii formand microfascicule de 3-15 fibre. Aceasta
tot din cauza faptului eli rnetabolismul oxidativ are impor- intreparrundere pennite unita!ilor motorii separate sa se
tan\3 secundara. stlsrina reciproc in timpul contraqiei.

Fibrele leille. (I) Sunt fibre de dimensiuni mici. (2) Sum Contracriile musculare de intensitate diferita -
inervate de fibre nervoase mici. (3) Au 0 vascularizatie mai sumatia fortelor de contracrie. Sumaria se refera la
bogata ~i contin n1lhleroase capilare necesare pentru cumularea efectului contracliilor de scurta duratii
aportul sllplimentar de oxigen. (4) Con tin un numar mare (secuselor) pentm a cre~te intensitatea contractiei
de mitocondrii, necesare pentm suslinerea nivclului ridicat musculare in ansamblll. Sumalia se realizeaza in doua
al metabolismului oxidativ. (5) Contin cantitati mari de moduri: (I) prin cre~terea numarului de unitati motorii care
miogJobina, 0 proteina asemaniHoare hemoglobinei din se contracta simultan, fenomen denumit suma!ia fibrelor
eritTocite care contine fier. Mioglobina se combina Cll oxi- multiple ~,i (2) prin cre~terea frecventei contracti ilor,
genul care va fi depozitat in celuHi pana cand acesta cste fenomen denumit slfmcl(ie de !recven{c'i ~i care poate
neccsar; astfel se accelereaz3 transp0l1u] mitocondrial al conduce la /e/anie.
oxigenlllui. Mioglobina confera mu~chilor lenti culoarea
ro~ie specifica, de unde provine ~i denumirea de mu.~chi Sumafia fibrelor multiple. Atunci cand sistemul nervos
ro~·ii, in timp ce deficitul de mioglobina de la nivclul central trimite un semnal slab pentru a contracta un
mu~chilor care efectueaza contraqii rapide face ca ace~tia mu~chi, unitatile l11otorii mici ale mu~chiului sunt
sa fie denul11iti 111l1.>·chi alhi. stimulate preferential fata de unitatile motorii mario Apoi,
pe masura ce intensitatea semnalului cre~te, incep sa fie
Aspectele mecanice ale contractiei mu~chiuluj stimulate unitati motorii din ce in ce maL mari, unitatile
seheletie cele mai mari a'vand 0 for~a de contraetie de pana la 50' de
ori mai mare decat foqa eontractiIa a celor mai mici unitati.
'""'" ~ ~ - .
•- T·--=-~~-.----------

--
82 Partl'3 3 II a Fbo!ogia memhranei ~i a l/uitatii lleuIV-motorii

Acest aspect reprezinta principiu! dimensillJ1ii. Este impor- patrat dc mu~ehi. Deoarecc mu~chiul cvadriccps arc
tam deoarece pennite gradarea fOr1-ci musculare in timpul suprafa!a sectiunii de aproximativ 40 cm2, aproape 350 kg
conlractii1or slabe, cre~terea for1-ei contractile realizandu- de forta pot fi aplicatc la nivelul tendonului rotulian. A~a
se in ctapc mici care devin din ce in ce mai mari pe masura se explica situatiile I'n care mU$chii pot determina smul-
ce estc neeesara 0 fOr1-a crescuta. Principiul dimensiunii gerea propriilor tendoane de la nivelul inscniilor osoase.
apare datoriUi. faptului ca unitatile motorii mici sunt
stimulate de fibre ncrvoase motoni mici, iar motoneuronii Variatia fortei muscularc la debutul contractiei -
mici de la nivelul maduvei spinarii sunt mai u~or stimulati efectul de scara (in trepte). Atunci cand un mu~chi
dedit motoneuronii maTi, fiind in consecinta primii incepe sa se contracle dupa 0 perioada prclungita de
excitati. repaus, forta initiala a contrac!iei poate fi Cll pana la 50%
·.orO alta caracteristidi imponanta a sumatiei mai mica decat rona aceluia~i mll~chi masurata dupa 10-
fibrclor multiple este reprezentata de faptul ca difcritele 50 contracrii musculare. ClI aile cuvinte. rona contractiei
unitati motorii sunt comandate sa se contracte asincron de crc$te pana la un platou, fenomcn cunO$cut sub numele de
catre ll1aduva spinarii, astfel indit acestea se contracta efect de scarci, sau ill /rep/e.
altemativ, fapt care conduce la realizarea unei contraetii De$i nu se cunosc tOale cauzele posibile ale efec-
fine chiar ~i atunci cand impulsurile nervoase au freevente tului de scara. se considcra cn. acesta este determinat in
scazutc. primul rand de cre~lerea conccntratiei citosolice a ionilor
de calciu, datoriHi. faptului c~I la ticcare poten!ial de aC\iune
SlIJ1lat;a de ji·eeI1ellte; $; telallia. in Figura 6-13 este succesiv sunt eliberati in citosol din ce in ce mai multi ioni
ilustrat principiul sUll1atiei de frecvcnta ~i al telaniei. in de calciu din reticulul sarcoplasmic, care 1111 reu~e~te sa ii
partea stanga sunt afi~ate secusele succesive produse recapteze imediat intre pOlcntialc.
atunci eand stimuiarea se realizeaza cu 0 frecventa redusa.
Apoi, pe ll1a.sura. ce frecventa cre~te, apare un moment Tonusul mu~chilor scheletici. Chiar ~i atunci cand
dincolo de care fiecare contraqie noua se declan~eaza mu~ehii se afla in repaLls, persisHi 0 al1Lll11ila tensiune.
inainte de finalul contractiei precedentc. in consecinla, a Aceasta este denLlmiUi. tol1US muscular. Dcoarece fibrele
doua contractie se adauga paqial primci contraetii, iar foqa l11u$chilor schelctici nl! se contracta in mod normal in Jipsa
contraclila cre~te progresiv odata cu cre$terea frecvcn~ci. ul1ui potential de ac!iune care sa Ie stimuleze, tonusul se
Cand frccvcl1la atinge un nivel critic, contraetiile sueeesive datoreaza in intregime dcscarcarii ell freeventa redusa a
devin at at de rapide incat fuzioneaza, iar aspcctul illlpulsurilor nervoase de la nivelul maduvci spinarii.
eontractiei museulare in ansamblu este complet ncted ~i Acestea sunt controlate panial de scmnalcle transmise de
continuu, a~a CUI11 cstc indieal in figura. Fenomenul este la nivelul creierului catre ncuronii l11otori din coamele
denumit tetcmie. La 0 freeventa u~or mai mare, puterca anterioare ale maduvei spinarii. ~i panial de semnalele cu
contraetiei este maxima, astfel I'ndit orice cre~tere originea la niveluljil.mrilor museu/are localizate chiar in
adi{ionala a frecventei dincolo de acest punet nu mai dctcr- interioml mu~chilor. Ambele mecanisme de reglare ale
mina cre~terea fonci contractile. Aceasta situatic se tonuslilui muscular sunt discutatc in rclalie cu fusul mus-
datoreaza faptului ea ionii de calciu sunt mentinu!i in sar- cular ~i eu fllnctiile maduvei spinarii in Capitolui 54.
coplasma musculara ehiar ~i intre potenrialele de ac!iune.
astfel incat starea de eontractie maximala este mentinuHi Oboseala musculara. Comractia prelungita ~i intensa a
tara a ti permisa rclaxarea intrc potentiaIe Ie de ac{iune. unui mu~chi conduce la binecunoscuta stare de oboseala
museu lara. Studiile efcctuate la atlcti au aratat ca oboseala
Forra maxima a contractiei. Forta maxima a musculara cre~te aproape direct proportional cu rata con-
contractiei tetanice a UDui mu~chi function and la lungimc sumului glicogenului Illuscular. De aceea. fatigabilitatea se
nonnala este in medie intre 3 ~i 4 kilogramc pe centimetru datoreaza in special incapacilatii proeeselor contractile ~i
metabolice ale fibre lor muscularc de a efecwa continuu
acela:;;i lucru mecanic. Totu~i. experimentelc au aratat ca
transmiterea impulsului nervos la nivclul jonctiunii neuro-
Illusculare, fenamen discutat in Capitolul 7, poate diminua
cel putin in parte dupa activitatea Inusculara prelungita,
diminuand astfel aditianal eontrHelia l11usculara. intreru-
perea fluxului sangvill la nivelul unui l11u~chi care se con-
tracta conduce la oboseala l11usculara aproape cOl11pleta
dupa aproximativ 1-2 minule, datorila. pierderii aportului
de factori nutritivi ~i in special de oxigen.

Sistemele de parghii din organism. Mu~chii


actioneazfl prin aplicarea unci tcnsiuni la nivelul punctelor
de insertie osoasa, iar oasele fonneaza la nindullor diferite
sistcme de parghii. in Figura 6-14 este prezcnlal sistemul
de parghii pentru ridicarca antcbratului, activat de
l11u~chiul biceps. Daca se presllpllnc di. un 111u~chi biceps
Figura 6-14
dezvoltat are 0 suprafala de sectiul1c de aproxil11ativ 15
Parghia activata de mu~chiul biceps. em2, atunci farta maxima a cOl1tractiei ar fi de aproxil11aliv
. '-~ ..
---------

Capito luI 6 Contrac!ia mu~chiului scheletic 83


140 kilograme. Atunci cand antebratul sc ga.se~te In unghi Remodelarea rnusculara pentru adaptarea
drept fata de brat, insertia tendinoasa a bicepsuilli se functionala
gasc~tc la aproximativ 5 cm anterior de articulatia cotului,
iar lungimea totaHi a parghiei antebratului este de Toti mu~chii corpului sunt relllodelati in permanenta
aproximativ 35 centimetri. De aceca, putcrca de ridieare a pentro a se adapta funqiilor pe care trebuie sa Ie
biecpsului la nivelul mainii va fi numai a ~aptea parte din 'indeplineasca. I~i modi fica diametrul, lungimea, forta, vas-
eele 140 kilograme, deei aproximativ 20 de kilograme. culariza!ia ~i chiar tipul de fibre musculare (cel putin In
Cand brarul se afla In extensie completa, inseI1ia tendi- mica masura). Procesul de remodelare este adeseori foarte
noasa a bicepsului se afla la 0 distanta mai mica de 5 cm rapid, avand 0 durata de ditcva sapUllmini. intr-adevar,
anterior de articulatia cotului. iar puterea de ridicarc la experimente efectuate la anilllale au dovedit ca proteinele
nivelul mainii este In consecinta mai mica de 20 de kg. musculare contractile de la nivelul lInor mu~chi mai mici,
-e. Pe scurt, analiza sistemclor de parghii ale corpu- cu activitate mai intensa, pot fi inlocuite chiar in interval
lui uman depinde de cunoa~terea (I) punetului de insef1ie 2 saptamani.
musculara, (2) distantei de la acest punet la artieulatie
(punetul de sprijin al parghiei), (3) lungimii brarului Hipertrofia ~i atrofia musculara. Cre~terea masei
parghiei ~i (4) pozitici parghiei. La nivelul corpului sunt
totale a unui mu~cbi este denumita hipertrofie muscu/ara.
ncccsare nllmeroase tipuri de mi~cari, uncle dintre acestea
neccsitand 0 fOI1a crescuHi, iar allele distante mari de Sdiderea acesteia poarta denumirea de almfie museu/ara.
dcplasare. Din acest motiv exista l11ulte tipuri diferite de Practic hipertrofia musculara este in totalitate
l11u~chi; unii sunt lungi ~i se contracta pe 0 distanta lunga, rezultatul cre~terii numarului filamentelor de actina ~i
iar altii sunt sCllr1i 'insa au arii mari de sectiune transver- miozina de la nivelul fiecarei fibre musculare, deterrninand
sala ~i pot genera foqe mari de contraqie pe distante marirea fibre lor mllsculare individllale; fenomenul estc
SClirtC. Stlldilll diferitclor tipuri de mu~chi, sisteme de denumit hiperlrofia jibre/or. Hipel1rofia se produce intr-o
parghii ~i al J11i~earii aeestora este realizat de kinesi%gie, masura mult mai mare atunci cand l11u~chiul este incarcat
aceasta reprezentand 0 ramura importanta a morfofiziolo- In timplll proceslilui contractil. Sunt suficiente numai
giei lIJ11ane. diteva contractii puternice In fiecare zi pentru a produce
hipertrofie semnificativa In decms de 6-10 sa.ptamani.
"Pozitionarea" unui segment al corpului prin Maniera In care contraqiile putemice conduc la
contractia mu~chilor agoni~ti ~i antagoni~ti hipertrofie IlU este cunoscuUi. Totu~i, se ~tie ca rata sintezei
dispu~i pc fctcle opuse ale unci articulatii -
proteineior contractile l11usculare este mu1t mai mare
" coac tivarca" mu~chilor antagoni~ti. Practic toate atunci cand se produce hipertrofie, fapt ce conduce ~i la
mi~dirile corpului sunt determinate de contractia simultana
cre~terea progresiva a nUlllarullli de filamente de actina ~i
a mu~chilor agoni~ti ~i antagoni~ti dispu~i pe fetele opuse miozina In miofibrile, ajungandLl-se adeseori la cre~teri de
ale unei articulatii. Fenomenul este denulllit coaclivarea pana la 50%. La randul lor, Illiofibrilele unui mu~chi care
mu~chilor agoni~ti ~i antagoni~ti, fiind controlat de centrii
se hipertrofiaza se pot divide, CLi formarea L1nor miofibrile
1TI0tori de la nivelul ereierului ~i maduvei spinarii. noi, tnsa masura In care acest proces este implicat tn
Pozitia fiecarui segment al corpului, de exemplu hipertrofia muscLilara obi~nuita este IIlCa necunoscuta.
un bral sau un picior, este detenninatfi de nivclul relativ al Tn paralei cu cre~terea dimcnsiunii miofibrilelor,
contractiei seturilor de mu~chi agoni~ti ~i antagoni~ti. De se dezvolta ~i sistemele enzimatice care asigura energia
cxemplu. sc prcsupunc ca un brat sau un picior unneaza. sa necesara contractiei. Fenolllcnul este relevant tn special
fie plasat Intr-o pozitie intennediara. Pentro a realiza pentru enzimele implicate 'in glicoliza, fapt care pennite
accasta, mu~ehii agoni~ti ~i antagoni~ti sunt activati furnizarea rapida de energie tn timpul contracliilor
aproximativ tn egala m3.sura. Trebuie reamintit ca un musculare putemice Cll durata scurta.
mu~chi elongat se contracta eu fOl1a mai mare tn com-
Arunci cand un mu~chi este neutilizat timp de mai
paralie eu un mu~ehi scurtat. fapt care a fost ilustrat In multe saptamani, ritmlll degradarii protei~elor contractile
Figura 6-9. unde se poate observa ca forta maxima este este mult mai rapid decat ritmul refacerii. In conSeCin!3, se
cxercitata atunci dind mu~ehiu] se gase~te la lungime produce atrofia musculara.
maxim[L iar atunci cand Illll~chiul arc lungimea egala Cll
jumatate din lungimea maxima nu se inregistreaza aproape Ajustarea IUllgimii 1111Hculare. Un alt tip de hipertrofie
nici 0 forta contractila. De aceea, mu~chiul elongat silliat apare atullci cand mtl~chii sunt elongati la 0 lungime mai
pc 0 fala articulara se poate contracta mult mai putemie mare decat iungimea normala. Acest stimul determina
decal mu~chiul scurtat de pe partea opusa. Pe masura ce ad3ugarea de noi sarcomere la capetele fibrelor musculare,
bratul sau piciorul se deplaseaza catre pozitia intcrmcdiara, in locul unde acestea se ata~caza la tendoane. De fapt, in
fOl1a mll~chiului lung scade ~i fona mll~chiului SClll1 mll~chiul In dezvoltare pot fi adaugate rapid cateva sar-
cre~te, pana III momennil in care cele doua forte sunl egale
comere noi pe minllt, rapt care ilustreaza viteza producerii
'intre ele. In acest punet l11i~carea bratlilui sau picioruilli se acestui tip de hipertrofic.
oprc~tc. Astfel, variilld raporrurile dintre grade Ie de acti·
In caz contrar, atunci di.nd un mu~chi este
yare ale mu~chilor agoni~ti ~i antagoni~ti, sistemul nervos mentinut continuu la 0 lungimc mai miea decat 'in mod
coordoncaza pozitionarea bratului sau picioruilli. normal, sarcomerele de la capclclc fibrelor musculare pot
Sc va vedea III Capitollil 54 ca sistcmul nervos sa dispara. Prin aceste procese mU$chii sunt rcmodelati In
motor are mecanisme aditionale importante pCl1lrU a C0111- permanenta PClltru a avea lungimca adecvatii unci con-
pcnsa diferentele 'intre 'illcarcaturile lllllscularc atunci cand tractii musculare optimc.
coordoneaza acest praces de pozi!ionare.
84 Partea a II a Fda/agio membrane; ~i a lilli/citii lIelll"O-IIIO(orii

Hiperplazia fibre/or IIlllseu/are. Rareori, in condi!iile Rigiditatea cadaverica


generarii unoI' fortc musculare extreme, s-a observat ca
numarul propriu-zis de fibre musculare cre~te (lnsa numai Dupa cateva ore de la deees, tori mu~chji corpului intra
ell diteva procente), acest efect fiind adi!ional la procesul intr-o stare de cOJ11ractura denumita "rigiditate cadaverica
de hipertrofie. Aceasta cre~tere a numarului de fibre este (rigor monis)"; in aceasta stare mu~chii se contraeHi. ~i
denumiUi hipelplaziafibrelor museu/are. Acest proces are dcvin rigizi, chiar In absenta potentialelor de actiune.
la baza un mecanism reprezentat de scindarea liniara a Rigiditatea este cauzata de pierdcrea completii a ATP-ului,
fibre lor anterior marite. care este necesar pcntru separarea punrilor transversale de
ftlamentele de actina in timpul procesului de relaxare mus-
Efectul denervarii musculare. Atullci cand un mw~chi culara. Mu~chii raman in faza de rigiditate pana in momen-
j~i picrQ,c terminatia nervoasa, acesta nu mai prime~te t"ul deteriorarii proteinelor museulare (15-25 de ore mai
impulsurile contractile necesare penlm menlinerea dim en- tarziu), fenomcn cauzal probabil de autoliza prod usa de
siunii musculare nOfmale. Astfel, atrofia debuteaza enzimele eli berate din lizozomi. Tome aceste evenimente
aproape imediat. Dupa aproximativ 2 luni, la nivelul se dcsfli~oara mai rapid la temperaturi mai ridicale.
fibrelor musculare ineep sa se produca modificari
degenerative. Daca slimularea nervoasa a mu~chiului
revine rapid la nonnal, fullqia musculara se poate restabili Referinte
in primele 3 luni, insa dupa aceasta perioada refacerea
funqionala devine din ce in ce mai redusa, astfcl incat Berchtold MW. Brinkmeier H. Muntcncr M: Calcium ion
dupa 1-2 ani recupcrarca functionaIa este nula. in skeletal muscle: its cnlcial role for muscle function,
in stadiul final al atrofiei prin denervare, rnajori- plasticity, and disease. Physiol Rev 80: 1215, 2000.
tatea fibrelor muscularc sunt distruse ~i inlocuite Cll tesut Brooks SV: Current wpics for teaching skeletal muscle physiol-
fibros ~i adipos. Fibrele Inusculare rcstante Stlllt alcatuite ogy. Adv Physiol Educ 27: 171,2003.
dintr-o membrana celulara lunga In care se gasesc nucleele Clausen T: Na+-K+ pump regulation and skeletal muscle con-
dispuse liniar, Insa aceste fibre au proprietati contractile tractility. Physial Rev 83: 1269, 2003.
diminuate sau incxislcnte, precum $i 0 capacitate redusa Glass DJ: Molecular mechanisms modulating muscle mass.
sau nula de regcncrare a miofibrilelor In cazul in care Trends Mol Med 8:344. 2003.
stimularea nervoasa este rcstabilita. Glass D1: Signalling pathways that mediate skeletal muscle
Tesutul fibros care in]ocuic$te fibrele musculare hypertrophy and atrophy. Nat Cell Bioi 5:87, 2003.
in limpul atrofiei prin denervare are de asemenca tendinta Gordon AM, Homshcr E, Regnier M: Regulation of contraction
de a continua sa se scurteze timp de mai multe luni, in striated musclc. Physiol Rev 80:853, 2000.
fenomen denumit conlraClllra. De aceea, una dintre cele Gordon AM, Regnier M. Homsher E: Skeletal and cardiac muscle
mai importantc probleme intalnite in practica fizioterapiei contractile activation: tropomyosin "rocks and rolls."' News
este impiedicarea aparitiei contracturilor invalidante ;;i Physiol Sci 16:49.2001.
defonnante la nivelul mu;;chilor atroftati. Aceasta se obtine Huxley AF. Gordon AM: Striation patterns in active and passive
prin efectuarea zilnica dc clongari musculare sau prin uti- shortening of muscle. Nature (Lond) 193:280. 1962.
lizarea unor dispozitive care menrin mu~chii elongati in Huxley HE: A personal view ofmllscle and motility mechanisms.
timpul perioadei de atroftere. Annl! Rev Physio1 58: I. 1996.
Jurkat-Rott K, Lerche H. Lehmann-Hom F: Skeletal muscle
Recuperarea CafJacilii(ii de conlrac/ie muscu/aNI channelopathies. J Neurol 249: 1493. 2002.
dllpll poliomielilii: deZllo/ll/rea lInitati/or Kjcr M: Role of extracellular matrix in adaptation of tendon and
mflcl'omolorii. Atunci cand uncle dintre fibrele nervoase skeictalllluscle to mechanical loading. Physiol Rev 84:649, 2004.
(lnsa nu toate) ale unui mu~chi sunt distruse, a~a cum se Macintosh BR: Role of calcium sensitivity modulation in skele-
Intampla frecvent in poliomielita, ftbrele nervoase ramase ral muscle performancc. Ncws Physiol Sci 18:222, 2003.
intacte se rami fica ~i fOnllCaZa axoni noi care ulterior Matthews GG: Cellular Physiology of Nerve and Muscle.
inerveaza multe dinn·c fibrele musculare paralizate. Se Malden. MA: Blackwell Scicnce, 1998.
creeaza astfel uniUiti motorii mari dcnumite ifni/ali Sicck GC, Rcgnier M: Plasticity and energetic demands of con-
macromotorii, care pot contine (pentru fiecare neuron traction in skeletal and cardiac muscle. J Appl Physiol 90: 1158,
motor cu originea la nivelul maduvei spinarii) un numar 2001.
de pana la 5 ori mai mare de fibre Inusculare fata de Stamler JS. Meissner G: Physiology of nitric oxide in skeletal
numarul '1orrnal. Consecinra este reducerea gradului de muscle. Physiol Rev 81:209, 2001.
finere al c~ntrolului muscular, asoeiata insa etl redobandi- Szcnt-Gyorgyi AG: Regulation ofcontraction by calcium binding
rea in grade variabile a fOI1ei rnuseularc. myosins. Biophys Chem 59:357, 1996.
. "

. ~ .~ . ',..Jd-' _ . - . _ v:...· "-


.., ~ -.-............-- -

c A P I T 0 L u L 7

Exeitatia mu~ehiului seheletie:


transmiterea neuromuseulara ~i
euplarea exeitatiei eu eontraetia

Transmiterea impulsurilor de la
nivelul terminatiilor nervoase la
mu~chii scheletici - jonctiunea
neuromusculara
Celulele mu~chilor scheletici sunt inervate de fibre ner-
voase mari, mielinizate. ell originea la nivelul neu-
ronilor malori mari din coamele anterioare ale maduvei
spm3m A~a cum a fast evidential in Capitolul 6, fiecare fibril nervoasa-. dupa ce
patrunde in l11u~chi, se rami fica ~i stimuleaza illtre trei ~i careva sure de fibre
musculare schelctice. Fiecare tenninatie nervoasa realizeaza 0 jonctiune ell fibra
l11usculara, dellumitajonc(illne nellromuscularci, in apropierea zonei de mijloc a aces-
tcia. Potentialul de aqiune initiat la nivclul fibrei l11usculare de carre impulsul nervos
se deplaseaza In 8mhele directii ditre capetele tibrei lTIusclilare. eu exceptia a
aproximativ 2% dintre fibrele 11111sclilare, exisHi. 0 singura jonqiune neurol1lusculara
la nivelul fiecarei fibre 11111sculare.

Anatomia functionala a jonctiunii neuromusculare - placa terminala


motorie. in Figura 7-1A ~i Beste prezcntata jonctiunea nellromusclIlara dintrc 0
fibra ncrvoasa mare mielinizata ~i 0 fibra musculara schclctica. Fibra nervoasa
fonneaza un complex de termil1C1{ii nervoCise ramijicote care invagineaza la nivclul
suprafclci fibrei musculare, ftind lns3 dispuse In afara mcmbranei plasmatice. Intreaga
stmclunl este dcnumita placd terminalii motorie. Aceasta este acoperita de una sall
mai mlllte celli Ie Sch\vann care 0 izoleaza de lichidele inconjura.toare.
In Figura 7-1 C este prezentata schi!a unci electrol11icrografii realizate la
nivelul jonqillnii dintre 0 singura terminarie axonala ~i membrana fibrei musculare.
Membrana invaginaH'i. poarta nllmele de }Qn! siJ1aptic sau depresillne sinaplicii, iar
spatiul dintre terminaria nervoasa ~i membrana fibrei este denumit spa!ill sinaptic sau
jonlci sinoplicii. Aeest sparill are latimea de 20-3Q nanometri. in partea inferioara a
~anrului sinaptic sc gasesc numeroase plill,-i mai mici ale membranei fibrei musculare,
dellumite JemIe subneurale, care cresc foarte ll1ult sllprafara asupra careia pot acriona
transmilatorii sillaprici.
La nivelul te1111inaliilor axonului se gasesc numeroase mitocondrii care
produc adenozin trifosfat (ATP), sursa de energie utilizal3 pcntru sinreza unui trans-
mi~ator excitator denumit acefilcolina. Acelilcolina stimuleaza membrana fibrei
mllSClllare. Este sintetizata in citoplasma tenninatiei axonale, insa este inglobata rapid
ill numeroase ve=icule sinaplice mici care se gasesc in nllmar de pana la 300.000 In
tcrminatiile corespllnzatoare unci singure placi tenninale. in spatiul sinaptic se gasesc
canrilfl\i mari din enzima acetilcolilleslera~d, care distruge acetilcolina la ccitcva
milisecunde dupa ce aceasta a fost eliberata din veziculele sinaptice.

Secretia acetilcolinei la oivelul termioatiilor nervoase

Atunci dind un impuls nervos ajunge la nivellil joneriunii neuromlisclilare, In spatinl


sinaplie sunl elibcrate din terminatiile axonale aproximativ 125 vezicule ell
acetilcolina. Anumite detalii acestui mccanisll1 pot fi observatc in Figura 7-2, care
ilustreaza in detaliu spatiul sinaptic Cll membrana neurala in partea de SllS ~i mem-
brana musculara Cll fantele subncurale in partea de jos.
Pe [ala inrcrna a membranei Ileurale sc gasesc grQllulatii dense cu dispunere
85
. ~ ~----==-~~~
"-'"
.
. '
--'
.
=-..-.---------~-- - -

86 Partca a II a Fi:iologio membl'onei ~i a lI11iriirii lIellrO-lf1ororii

Teaca de Axon
mielina

Celula telogliala
Schwann "'"
Miofibrile
Ramuri terminale "'"

""
nervoase

f\
""
------7 Nuclei ai celulei -
___ / musculare
j
A B

____ Terminatie axonala


in §antul sinaptic
..~~ic_u=le=cs_inaPtice
===.--=='C"=v=e= ~
Figura 7-1
.,::' ...:.....
Diferite imagini ale placii termi-
nale motorii. A, Secliune long i-
tudinala prin placa terminala. B,
Imagine de suprafala a pl~eii
terminale. C, Aspectul la
......,. microscopie electronica al
punctului de contact intre 0
terminatie axonala uniea ~i
membrana fibrei musculare.
,' .... :. (Reprodus dupa Fawcett DW,
....... modificat dupa Couteaux R, in
Bloom W, Fawcett DW: A Text-
book of Histology. Philadelphia:
c Fante subneurale WB Saunders, 1986.)

liniara, prezentate in sectiunc transversaHi in Figura 7-2.


Pe fiecare pane a unci astfel de granulalii dense exista par-
ticule proteice care stra.balmembrana ncurala; acestea sunl
canale de calcil/ reglale electric. Atunci cand un potential
de aqiune ajungc la nivelul terminatiilor axonale, aceste
Situsuri de
ellberare

':. " A,', ' :


Membrana
neuraltl

::
A Vezicule

0»~:' Granulal" dense


canale se deschid ~i permit ionilor de calciu sa difuzeze din :: ":: .' : ' y ' Canale de
-:. .... :. .... ., calclu
spatiul sinaptic catre imerioml axonului. La randul lor,
ion~i 'de calciu atrag vcziculele de acetilcolinrl, dcplasandu- .:. . • .: . :.~. Lamina bazala
• • • •••• §I
Ie catre membrana neurala adiacenta granulatii10r dense.
Vczieulclc fuzioneaza apoi eu membrana neurala ~i.
~ ,;:s .~.~ acetilcolinesteraza
descarca acetilcolina in spariul sinaptic prin exociro::c'i.
ell toate ca uncle dintrc detaliile mentionate ante-
~}-RecePtOri pentru
= acetilcolina
rior sunt speculative. se cllnoa~te fapnll ca stimulul efectiv

u
pentm eliberarea aceti1colinei din veziclile este patrun-
derea in tenninariile axonale a ionilor de calciu, precum ~i L J F a n t a subneurala
ca acetilcolina din vezicule este apoi secretata prin mem-
brana neural{i in apropierea granulatii10r dense.

Deschiderea determinata de acctilcolina a Membrana


canalelor ~onice de la nivelul membranci musculara
postsinaptice a fibrei musculare. in Figura 7-2 se
observa de asemenca nUI1lero~i receprari penrru Figura 7-2
acelilcolinil la nivelul membranei fibrei musculare; ace~tia Eliberarea acetilcolinei din veziculele sinaptice, la nivelul
sunt canale ianice Cli paarla contra/mil de acelilcalina. membranei neurale a jonctiunii neuromusculare. De remarcat
fiind localizati aproapc in intregime in apropierea apropierea dintre locurile de eliberare a acetilcolinei de la
deschiderilor fantelor subncurale care se gasesc imediat nivelul membranei neurale §i receptorii pentru acetilcolina din
membrana fibrei musculare, localizati la nivelu! deschiderilor
sub zona corespunzatoarc granulatiilor dense, acolo unde fantelor subneurale.
acetilcolina este eliberata in sparilll sinaptic.
Fiecare receptor cste un complex proteic cu greu-
tatea moleeulara totala de 275.000. Complexul este alea-
tuit din cinci subunit5ti protcice, doua aljcl ~i catc una bera,
.
,
. . . ,
. .
... .
. ~ . "':~-'
.
'

Capitolu) 7 £XCila{ia nllI:jchiului schelelic: transmiterea ne/frolllllsclI/arci ~'i cup/area excilafiei ell contracria 87

delta ~i gamma. Aceste molecule proteice strabat integral se gasesc in concentratii mari: ionii de sodiu in lich)dul
membrana, fiind dispuse una langa alta In forma de cere, extracelular ~i ionii de potasiu in lichidul intracelular. In al
alc~Hl1ind L11l canal tubular prezentat in Figura 7-3. Canalul doilea rand, potentialul negativ de pe fata interna a mem-
ramfmc inchis, 3!,)3 cum este ilustrat in Figura 7-3A, pana branei, intre -80 ~i -90 milivolti, at rage ionii pozitivi de
cand dOlla molecule de acetilcolina se ara~eaza corcspun- sodiu ditre interiorlll fibrei. impiedidind simlillan cfluxlIl
zator la fiecare din cele dOlla subullitali alfa. Ata~area ionilor pozitivi de pOlasiu.
dClcrmina 0 modificare conformalionala care deschide A~a cum cstc indicat in Figura 7-38. principallil
canalul, a~a clim este indicat in Figura 7-38. efect a1 deschiderii canalelor ian ice reg late de acctilcolina
Canalul deschis are diametrul de aproximativ este patnmderea masiva a ionilor de sodiu in interiorul
0,65 nanomclri. fiind suficient de mare pentru a permite fibrei musculare. ceea ce reprezinUi un influx semnifieativ
trcccrca ell u~urin!a a principalilor ioni pozitivi - sodiu de sarcini pozitive. Apare astfel 0 variatie pozitiva a
(Na'), potasiu (K') ,i calciu (Ca-). Dimpotrivii. ionii potentialului local din interiorul membranei fibrei
negativi, precum ionii de clor. nu strabat canalul dalOrita musculare. acesta fiind denulllit potential de ploeii termi-
indirciirii eleetriee negarive intense a pondor canalelor nalii. La randul lui. potentialul de plaea terminala initiaza
ion ice, c'!re rcsping ionii negativi. Ull potential de actiulle care se propaga de-a lungul mcm-
In realitare, din doua motive. cei mai multi ioni branei fibrei musculare ~i detennina astfel conrractia
care strabm canalele desehise de aeetilcolina sunt ianii de mllsculara.
sodiu. in primul rand. exista numai doi ioni pozitivi care
Distrugerea acetilcolinei eliberate de catre
acetilcolinesteraza. Acetilcolina, odata eliberata in
spatiul sinaptic. continua sa activeze reccptorii pentru
acetilcolina atat timp cat persista in spa~iul sinaptic. Totu~i,
ea este rapid indepartata prin douflll1ecanisme: (I) Cea mai
mare parte a acetilcolinei este distmsa de enzima
acetilcolineslera::a, carc cstc ara$atfl in special la nivellli
stratului spongios de tcsul conjuncliv fin care 11ll1ple
spatiul sinaptic dintre termina!iilc ncrvoasc presinaptice ~i

, ~J n membrana musculara postsinaptica. (2) 0 cantitate midi de


acetilcolina difuzeaz5 in afara spatillilli sinaptic ~i astfel nu
mai actioneaza asupra membranci fibrci mllsculare.

\l \I )J \l \
Durata scul1a de limp in care acetilcolina sc
gase~te in spatiul sinaplic - maxim catcva milisecunde -
este suficienta pentru excitarea fibrei 11111sclliare in conditii
normale. indepfll1area rapida ulterioarfl a acetilcolinei
previne rc-cxcitarea musculara continua dupa recuperarea
A fibrei lTIusculare in unna potcntialului initial de actillne.

Potentialul de placa terminala ~i excitatia fibrei

c::::r
Na' ACh
musculare scheletice. Influxul brusc de ioni de sodiu in
fibra musculara. care are loc la deschiderea canalelor COI1-
trolate de acetilcolina, detennina cre~terea in sens pozitiv
a potemialului electric intramembranar la nivelul zonei
corespunzatoarc placii tenninale cu palla la 50-75
milivolti, dand na~tere UJ1ui potel1!ial local denumit
porel1!ial de ploeG terminGlii. Trebuie reamintit din
Capitolui 5 ea a cre~tere brusca ll1ai mare de 20-30
milivoiti a potentialului membranei fibrei nervoase este
suficienta in mod normal pentru a ini!ia deschiderea in
caseada a canalelor de sodiu. Apare astfel un potential de
actiune la nivelul membranei fibrei musculare.
. in Figura 7-4 este ilustrata 0 placa terminala. care
initiaza un potential de aqiune. Sunt prezentate trei
potcntiale de placa terminal5. Potentialele A ~i C sunt prea
B slabe pentru a initia un poren!ial de aqiunc, insa elc produc
mici variatii locale ale voltajului placii temlinale, a~a cum
Figura 7-3 este indicat in figura. in contrast, potentialui Beste mult
mai putemic ~i determina deschiderea 1I1lui nllmflr suficiellt
Canalul receptorului cofinergic. A, Starea inchisa. B, Dupa de mare de canale de sodiu, fiind ini~iat efectul in cascada
ata:;;area acetilcolinei (Ach) :;;i modificarea conformationala
consecutiva, care au determinat deschiderea canalului, per- de palrundcre a utlui Ilumar tot mai marc de ioni de sodiu
mitElI1d astfel patrunderea ionilor de sodiu in fibra musculara :;;i in interiorul fibrei ll1usculare, fapt care declall~eaza un
activarea contractiei musculare. De remarcat sarcinile electrice potential de actillnc. Illtensitatca redusa a potentialului de
negative prezente la nive{ul deschiderii extracefulare a canalu-
lui, care impiedica 1recerea ionilor incarcati negativ, de placa terminaJa din punct"lll A sc datorcazfl actiunii curarei
exemplu a ionilor de dor.
. .
. ...... ""r"- .- .. ~ ' - - ~ ' -- -
- ----- ---- -- -

88 I)arlea a II a Fi::iologia membrane; Sf a Imireifii lIeurO-/JIOforii

acestei jonctiuni se produce in urmatoarele etape:


I. La nivelul aparatului Golgi situat in corpul cclular
+60
al neuronului motor din maduva spinarii se fonneaza
+40 vezicule mici cu dimensiune aproximaliva de 40
+20 nanometri. Acestea sunt apoi transportate prin axoplasma
0 care "strabate" centrul axonului de la corpu) celular din
'0 maduva spinarii catre jonctiunea ncuTOlllllsculara de la
-20
~
:; -40 nivelul tenninatiilor fibrelor nervoase periferice. La
-60 nivelul terminatiilor nervoasc care corespund unei placi
-80
tenninale a mu~chiului scheletic se gasesc in jur de
-'1'00 c 300.000 de astfel de vezieule.
2. Acetilcolina este sintetizata in citosolul
0 15 30 45 60 75 tenninatiilor fibrei nervoase, insa cste imediat transportata
Milisecunde prin membranele veziculelor catre interiorul acestora, un de
este stocata sub forma foarte concelltrata, in fiecare vez-
icula gasilldll-se aproximativ 10.000 molecule de
Figura 7-4 acetilcolina.
Potentialele de placa terminala (in miliva1ti). A, PotenVal de
3. Atunci dind un potential de actillne ajunge la
placa terminala slabit, inregistrat la nivelul unui mu~chi nivelul tcrminariilor nervoase, acesta determina
Gurarizat, avand amplitudine prea mica pentru a declan!ia un deschiderca a numeroase canale de calcill reglate electric
potential de aetiu~e. B, Potential de pla~ terminala normal, de Ia acest nivel. Ca rezllltat, concentratia ionilor de calciu
care declan!?eaza un poten\lal de aC\lune muscular. C,
Potential de placa terminala slabit datorita actiunii toxinei din interiorul membranei tenninale cre~tc de aproximativ
botulinice, care reduce eliberarea de acetilcolina la nivelul 100 de ori, fapt ce detennina cre~terea de aproximativ
placii term ina Ie, fiind ~i in acest caz insuficient pentru a 10.000 de ori a ratei de fuziune a veziculelor de
declan~a un potential de aqiune muscular.
acetilcolina cu membrana tenninala. Aceasta fuziune este
urmata de ruptura multer vczicule, ceea ce pellllitc
1a nivelul fibrei IlltisGulare, un medicament care blocheaza
exociloza acetilcolinei c~itre spatiul sinaptic. La fiecare
actiunea acetilcolinei asupra canalelor ion ice prin inhibitie
potential de aqiune se rup aproximativ 125 veziclile. Apoi,
competitiva. Intensitatea redusa a Potcnlialului de placa
dupa cateva milisecunde, acctilcolina este scindata de
terrninala din punctul C se datoreaza efectului IOxinei
acetilcolinesteraza in ionul acetat ~i colina, iar colina este
bowlinice, 0 toxina bactcriana care determina reducerea
recaptata activ in terminatiile nervoase pentru a fi reuti-
cantitatii de aeetilcolina elibcrata de la nivelul tenninatiilor
Iizata in sinteza unor noi molecule de acctilcolina. Toate
ncrvoasc.
acestc evenimentc dureaza intre 5 ~i ]0 milisecunde.
4. Nlimarul veziculelor disponibile la nivelul
Factorul de siguranta pentru transmitcrea la
lerminatiilor nervoase este suticicnt llumai pentru a
nivelul jonctiunii neuromusculare; epuizarea
permite transmiterea a catorva mii de impu)suri nervoase.
jonetiunii. De obicei, fiecare impuls nervos care ajunge
De aceea, pentru fUllqionarea adecvata a jonqiunii neuro-
la nivelul jonctiunii neuromusculare deterrnina aparitia
musculare, trebuie sa se refomlcze rapid vezieule noi. La
unui potential de placa terminala de aproximativ trei ori
mai mare decal este necesar pentru stimularea fibrei cateva secunde dupa tenninarea fiecarui potential de
actiunc, la nivelul membranei tenninatiilor nervoase apar
muscularc. De aceea, se considcra ca 0 jonqiune neuro-
depresillni detenninate de proteinc contractile, 'In special
musculanl normaIa are un/aclo!" de siguran{cl marc. Totu~i,
de clatrina, care se ata~eaza la nivelul membranei 'ill zonelc
stimularea fibrei nervoasc la frecvenle ll1ai mari de 100 pc
in care au fuzionat veziculele. intr-un interval de 20 de
secunda ,timp de ll1ai lTIulte minute, diminucaza adeseori
sccunde, proteinelc se contracta ~i determina desprinderea
numarul veziculelor de acelilcolina atal de mult 'incal
catre interior a membranei, cu formarea consecutiva de
impulsul nu mai cstc transmis ditre fibra museu lara.