Materiale pentru obturatii nefizionomice de durata

Definitie
Amalgamele sunt materiale plastice nefizionomice pentru obturatii coronare de
durata care rezulta din amestecul mercurului cu o pulbere care contine unul sau mai multe
metale, putand fi binare, ternare, cuaternare.
Clasificare
- amalgamele binare: rezulta din combinatia mercurului cu un metal care poate fi
cupru, paladium, cadmiu. Singurul amalgam binar folosit astazi este amalgamul de cupru.
Celelalte nu se mai folosesc pentru ca sunt friabile, casante si nocive pentru tesuturile
dentare.
- amalgamele ternare: rezulta din combinarea mercurului cu doua metale: argint si
staniu ( cositor) in parti egale.
- amalgamele cuaternare: sunt alcatuite din combinarea mercurului cu trei metale:
argint, staniu, si zinc (60%:35%:5%).
- unele amalgame mai contin mici cantitati de metale nobile (aur, platina) avand
doar rol comercial, iar ca urmare unii autori au clasificat amalgamele in nobile si
seminobile.
Marimea si forma particulelor din pilitura determina diferentierea aliajelor.
Particulele pot fi filiforme, cu aspect de span, arciforme, cu granulatii fine, cu granulatie
mare. O importanta deosebita s-a acordat amalgamului livrat sub forma de particule
sferice.
Compozitie
- Aliaje de argint conventionale ce contin mai putin de 6% cupru ( cel romanesc) cu :
argint 67%, staniu 25-27%, cupru 0-6%, zinc 0-2%, marcur 2-3%(faciliteaza
amalgamarea).
- Aliaje cu continut crescut de cupru, mai mult de 6%, sau nongama 2 se clasifica
in functie de compozitie si pilitura :
a- aliaje « in amestec » sau aliaje de dispersie modificate unde pilitura contine 2
parti particole arciforme cu compozitie conventionala si 1 parte particule sferice
compuse din aliaj cu argint 70% si cupru 30%.
b- Aliaje cu o singura compozitie pe baza de argint 40-60% sau cupru 13-30% sau
staniu 24-30%, iar particolele pot fi sferice
c- Aliaje opuse celor in amestec unde pilitura contine 2 parti particule sferice cu
argint 60%, staniu 25%, cupru 15% si 1 parte cu particule arciforme fine, avand
compozitia aliajului conventional.
Indicatii
- obturarea cavitatilor de cls.I si II cand aspectul fizionomic nu se impune
- obturarea cavitatilor de cls. V pe PM si M.
- obturarea cavitatilor atipice de la nivelul dintilor laterali
- reconstituiri coronare pe dinti devitali
- reconstituiri de bonturi
Modul de obtinere a aliajului
Aliajele conventionale sunt obtinute prin fuziunea la caldura a metalelor
componente formand o masa comuna ce se omogenizeaza si din care apoi se produce
pilitura care nu trebuie sa depaseasca 43 de µm. Particulele sferice din aliaj sunt obtinute
printrun proces de atomizare care raspandeste sub forma de spray aliajul fierbinte printro
atmosfera inerta. Prin solidificarea picaturilor de aliaj se formeaza mici sfere de 10-37
µm.
Structura amalgamelor de argint - se diferentieaza 2 categorii in functie de structura
aliajelor pe care le contin:
- aliaje conventionale
- aliaje cu continut mare in cupru
Structura aliajelor conventionale – contin 4 metale: Ag, Cu, Sn, Zn importante pentru
calitatile viitoarei obturatii din amalgam. Ag si Sn pot forma un compus intermediar care
constituie asa numita faza gamma a sistemului care are: 73,15% Ag si 26,85% Sn. Ag
reactioneaza foarte rapid cu mercurul favorizand amalgamarea aliajului. Sn in cantitate
mare determina cresterea contractiei de priza a amalgamului. Zn capteaza oxigenul in
timpul fuzionarii aliajului prevenind oxidarea.
Reactia de priza este o reactie chimica intre mercur si pulberea de aliaj metalic. Ca
urmare a difuziunii mercurului in aliaj, componentul cel mai important al aliajului Ag3Sn
se va combina cu mercurul. In timpul amestecului faza gamma se dizolva in mercur.
Reactia care are loc da nastere la formarea a doua faze:
- faza gamma 1(Ag2Hg3)
- faza gamma 2 (Sn7-8Hg)
Ag3Sn + Hg = Ag2Hg3 + Sn7-8Hg + Ag3Sn
gamma + Hg gamma1 gamma2 gamma nereactionat
Priza amalgamului se datoreaza in cea mai mare parte formarii componentei gamma1;
amalgamele moderne tind sa opreasca reactia de priza in aceasta faza. Faza gamma1
ofera amalgamului proprietati fizico-chimice superioare, duritate mare, rezistenta la
coroziune, timp de priza redus. Structura materialului dupa priza este reprezentata de
o zona centrala de faza gamma nereactionata si o matrice de compusi faza gamma1 si
gamma2 care formeaza o retea.
Structura aliajelor cu continut mare de cupru – caracteristica majora a lor este lipsa fazei
gamma1. Se stie ca prezenta fazei gamma 2 confera aliajului susceptibilitate la coroziune
si diminuarea rezistentei mecanice.
La aliajele “in amestec” reactia dintre cele 2 componente ale piliturii cu mercurul are loc
in 2 etape:
- prima etapa se desfasoara ca la aliajele conventionale, fara participarea
componentei Ag-Cu.
- in a doua etapa are loc reactia dintre faza gamma2 si sferele de Ag-Cu ceea ce
duce la formarea unui compus Cu-Sn si a fazei gamma1.
Sn7-8 + AgCu = Cu6Sn5 + Ag2Hg3
gamma2 gamma1
Compusul Cu6Sn5 este prezent ca un halou inconjurand particulele AgCu si de
Hg3Sn. La aliajele simple cu structura unica compusul CuSn este prezent in matricea
gamma1 dar nu sub forma de halou ci dispersata in matrice.
 Lipsa fazei gamma2 in amalgamele obtinute din aliaje bogate in cupru, au
urmatoarele avantaje: scade corodarea amalgamelor; faza gamma2 confera rezistenta
mai mica amalgamelor pentru ca este mai moale; deformatia plastica la stress este
scazuta; durabilitatea si rezistenta obturatiilor cu amalgam non-gamma2 este mai
mare.
Unele aliaje mai moderne contin si fluor care nu altereaza proprietatile
amalgamelor, ci doar reduce riscul aparitiei cariilor secundare marginale prin efectul
carioprofilactic al fluorului.
Proprietatile amalgamelor sunt: coroziunea, rezistenta la fractura, deformarea
plastica, defecte sau fracturi marginale ale obturatiei de amalgam, conductibilitatea
termica, modificari de volum, microinfiltratia, efectul anticariogen.
Coroziunea
- amalgamele cu continut crescut de cupru sufera mai greu fenomene de coroziune
datorita absentei fazei gamma2 care este cea mai activa din punct de vedere
electrochimic.Deci se prefera amalgamele non gamma2.
- Amalgamele pe suprafata lor formeaza in timp un strat de sulf care innegreste
suprafata obturatiei datorita unor bioreactii de la nivelul mediului bucal.
- La contactul cu lucrari protetice din aur amalgamul corodeaza permitand apoi
incorporarea mercurului in aliajul de aur.
Rezistenta la fractura se instaleaza odata cu priza amalgamului.
La amalgamele cu priza lenta rezistenta se instaleaza lent putand aparea fracturi.
Amalgamele non gamma2 cu particule sferice sunt superioare aliajelor conventionale.
Rezistenta la fractura se diminueaza tinand cont de urmatorii factori:
- cand amestecul componentelor este insuficient
- cand continutul de mercur este prea mare (peste 50%)
- cand condensarea amalgamului in cavitate se realizeaza cu o presiune prea mica
- cand creste coroziunea
Deformarea plastica este produsa de un stress continuu exercitat asupra materialului
fiind legata de aparitia fracturilor marginale ale obturatiei.
Defecte sau fracturi marginale ale obturatiei de amalgam sunt mai mici si mai putine
la amalgamele cu continut mare in cupru. Ele pot sa creasca in conditii de preparare
marginala incorecta a cavitatii sau de aplicare defectuoasa a amalgamelor.
Conductibilitatea termica – amalgamele sunt bune conducatoare de caldura de aceea
se impun aplicarea de obturatii de baza in cavitati medii si profunde.
Modificari de volum
- expansiunea de priza poate duce la impiedicarea adaptarii obturatiei la peretii
cavitatii. Se datoreaza: raportului aliaj:mercur prea mare
triturarea insuficienta a elementelor componente
presiunii mici la condensarea in cavitate
contaminarea cu apa inaintea prizei
- fenomene de dilatare a obturatiei la caldura
Efectul anticariogen al amalgamelor – la amalgamele bogate in cupru s-a constatat o
reducere a numarului cariilor secundare marginale, fapt pus pe seama efectului
antibacterian al cuprului. Imbunatatirea aliajului de argint cu fluor determina
eliberarea lenta a fluorului care este apoi inglobat in smalt.
 Toxicitatea amalgamelor – exista controverse pro si contra. Riscul de alergii la
mercur este destul de rar. Potentialul toxic al mercurului continut in amalgam s-a
demonstrat ca depinde de:
- forma in care este prezentat mercurul
- cantitatea de mercur
- frecventa expansiunii
Holnstrup (1991) considera ca leziunile mucoasei bucale datorate amalgamelor de
argint sunt destul de rare. S-au evidentiat aspecte patologice precum:
- hipersensibilitate de contact legate de amalgamele dentare de vecinatate
- leziuni orale eritematoase sau albe, uneori ulcerative
S-a observat ca 16-60% dintre pacientii cu lichen plan prezinta hipersensibilitate
la mercur

Tehnica de lucru - timpi de lucru:

1. dozarea componentelor
2. prepararea amalgamului
3. inserarea amalgamului
4. modelarea obturatiei

1. Dozarea componentelor poate fi manuala sau predozate in capsule. Dozarea

corecta asigura calitatea scontata a obturatiei de amalgam.
Dozarea manuala – mercurul se picura cu pipeta in mojarul special pentru amalgam, peste
care se adauga treptat pilitura in cantitatede 2,5 ori mai mare decat mercurul. Amalgamul
care are peste 50% mercur nu prezinta proprietati mecanice corespunzatoare. Metoda
fiind empirica pentru optimizarea ei se pot folosi: lingurite de dozare, pipete, balante
pentru cantarirea pipetelor, dar toate acestea fac ca manipularea componentelor sa fie
anevoioasa.
Dozarea capsulata – prezinta componentele predozate in capsula. Capsula poate fi
amestecata manual (dar mai putin recomandat) sau cu diverse dispozitive mecanice de
tipul aparatelor Dentomat care amesteca cele 2 componente din capsula, mercurul si
pilitura, separate printro membrana si predozate cantitativ pentru obturatii mici si mari
2. Prepararea amalgamului se realizeaza manual si mecanic.
Prepararea manuala se realizeaza prin mojararea manuala cu pistilul fapt pentru care
creste frictinea dintre componentele amalgamului si peretii mojarului.
Tehnica de mojarare se desfasoara astfel:
- timp de 2 minute
- cu o forta de cca 2 kgF/cm3
- cu o viteza de 200 rotatii/minut
Aspectul final al amestecului trebuie sa fie:
- omogen
- in timpul mojararii finale sa dea impresia ca amalgamul fuge din fata pistilului
- se strange amalgamul din mojar cu o piele de caprioara
- se exprima (se indeparteaza ) excesul de mercur prin storcere intre 2 degete
- la strangerea intre degete sa apara crepitatii asemanatoare “bulgarului de zapada”
si sa se observe impresiunea degelor pe el
Pentru a mentine rugoasa suprafata mojarului si a pistilului este indicat ca periodic sa se
mojareze o pasta abraziva de carborund.
Prepararea mecanica – se realizeaza numai cu aparate speciale de tipul “Silamat” ,
“Dentomat” cand se utilizeaza forme capsulate. Timpul de obtinere a amalgamului este
de 5-8 secunde, viteza de rotatie fiind de 100-300 rotatii/minut.
3. Inserarea amalgamului in cavitate si condensarea lui se realizeaza dupa aplicarea
obturatiei de baza. Inserarea se realizeaza fie:
- cu spatula de argint
- cu obturatorul de amalgam cu extremitatea zimtata
- cu portamalgamul sub forma de siringa
Condensarea in cavitate se face fie manual, fie mecanic, fie cu ultrasunete.
Condensarea manuala:
- se realizeaza cu fuluoarul de amalgam ales corespunzator cu dimensiunea
cavitatii.
- forta exercitata pe toate zonele este uniforma de 120 kgF/cm3
- miscarile efectuate cu fuluoarul trebuie sa fie combinate atat de tasare cat si
circulare pentru adaptarea amalgamului la retentiile cavitatii
Condensarea mecanica: se realizeaza cu condensatoare speciale care au o forma
saemanatoare cu piesa contraunghi actionate la turatie redusa. La aceasta se monteaza o
serie de fuluoare variabile ca forma si dimensiuni. In turatie acestea condenseaza
amalgamul prin lovire sau ciocanire.
Condensarea cu ultrasunete:
- se realizeaza cu dispozitive speciale adaptate aparatului de detartraj
- datorita degajarii de caldura se indica sa se lucreze cu intreruperi
- s-a constatat ca amalgamele cu particule sferice necesita presiune de condensare
mai mica
4. Modelarea obturatiilor de amalgam se realizeaza cu spatula bucala sau cu
obturatoare. Miscarile de modelare sunt dinspre centru spre periferie, tangent la
contactul extern al cavitatii, in conformitate cu morfologia suprafetei pe care se
extinde obturatia.
La toate cavitatile dupa inserarea si modelarea amalgamului se va face
determinarea ocluziei static si dinamic, in miscari de propulsie si lateralitate
executate de pacient. Se indeparteaza excesul de amalgam si se va reface relieful
morfofuncional al obturatiei. In final se asigura inchiderea marginala prin miscari
de translatie de la centrul obturatiei spre periferie, cu ajutorul unei bulete de vata
(poate fi umezita in alcool).

Recomandari speciale in aplicarea obturatiilor cu amalgam

- Lucrarile conjuncte din aur care se invecineaza cu obturatiile de amalgam sa fie
izolate cu lacuri speciale pentru a evita fenomenul de amalgamare a aurului
- Manipularea amalgamului se face cu manusi pentru a evita riscul de alergii si
intoxicatii, dar si pentru a evita deteriorarea inelelor din aur la atingerea cu
amalgamul (acestea se inalbesc)
- La inserarea amalgamului in cavitatile de clasa II se folosesc atat matrici metalice
circulare cat si Ivory care se fixeaza corespunzator cu port matrici si icuri la nivel
interdentar.
 - Indepartarea matricei se face prin miscari de tractiune oblice sau in zig-zag, fara
ca orificiile de fixarea matricei sa vina in contact cu amalgamul a carui suprafata
ar putea fi denivelata.
- Modelarea functionala la cavitatile de clasa aIIa se face prin “miscari
pasive”dirijate de catre medic, dupa ce modelarea suprafetei ocluzale a fost facuta
cu multa atentie si in mod progresiv. Numai dupa aceasta sunt permise “miscari
functionale active” ca sa nu se fractureze obturatia la nivelul istmului.
- Punctul de contact se reface prin deplasarea unei cantitati din amalgamul
suprafetei ocluzale spre dintele vecin prin miscari usoare de translatie si presiune.
- Adaptarea marginala a obturatiei de amalgam pentru cavitatile de clasa aIIa se
face: - cu spatula bucala pentru componenta verticala
- cu obturatorul pentru componenta orizontala ocluzala prin miscari dinspre
centru spre periferie.
La sfarsit se netezeste intreaga suprafata a obturatiei cu bulete de vata imbibate in
alcool si bine stoarse.
- Cavitatile aproximale “fata in fata”de pe 2 dinti vecini se vor obtura in sedinte
separate pentru a nu adera obturatiile una de alta cat timp amalgamul este plastic,
iar dupa intarire sa actioneze ca si o “pana” intre cei 2 dinti.
- Cand sunt doua cavitati de clasa a IIa pe acelasi dinte, putem obtura ambele
cavitati in aceeasi sedinta, daca folosim o matrice circulara sau in sedinte separate
daca folosim matricea Ivory, doearece schimbarea pozitiei portmatricei si
aplicarea ei pot deteriora suprafata recent restaurata.
- In obturatiile de amalgam tip MOD care dupa un numar de ani prezinta carii
secundare la una din cele doua cavitati verticale, este indicat sa indepartam si apoi
sa refacem obturatia in intregime, intrucat rezistenta obturatiei in zona ocluzala
poate fi influentata de mercurul necombinat din obturatia proaspata care este
absorbit de obturatia veche.

Timpul de priza la amalgame

- este de 3-4 ore motiv pentrucare indicatia catre pacient este de a nu face
masticatie in acesta perioada
- priza finala dureaza 24 de ore
- la amalgamele capsulate priza finala dureaza 18-20 de ore
- amalgamela capsulate Tytin priza dureaza 14 minute

Finisarea si lustruirea obturatiilor de amalgam

Se realizeaza dupa 24-48 de ore:
- se asigura un aspect estetic obturatiei, de luciu metalic
- se diminueaza retentia placii bacteriene
- coroziunea suprafetei lustruite este minima sau chiar inexistenta
Finisarea amalgamului se realizeaza cu freze speciale “de finisat pentru amalgame” sau
freze “finir pentru amalgame” care pot fi dupa forma: sferice, cilindrice, flacara si care
trebuiesc actionate de la centru spre periferie
Lustruirea se realizeaza cu freze sferice netede, periute si paste de lustruit, gume
abrazive.
Timpul maxim de finisare este de 5 minute pentru a nu modifica structura amalgamului
alterandu-i calitatile.

Amalgamul de cupru
Se utilizeaza rar in practica stomatologica si este singurul amalgam binar care se mai
foloseste.
Se prezinta sub forma de tablete rotunde, patrate, rombice care prin incalzire devin
plastice. Incalzirea se face lent pana la aparitia pe suprafata tabletelor a mercurului.
Proprietati:
- necesita cavitati retentive
- usor de manipulat
- rezistenta marginala mai buna decat a cimenturilor dar mai slaba decat a
amalgamului de argint
- adaptare la peretii cavitatii este buna, chiar daca uscarea lor nu a fost perfecta
- in contact cu lichidul bucal se formeaza pe suprafata un strat de carbonat negru
aderent, inestetic care coloreaza pana si dintii vecini
- are actiune antiseptica pentru ca rar s-au constatat carii marginale secundare, iar
afectiunile pulpare sunt si mai rare
- este bine tolerat de parodontiul marginal, dar o saliva cu un pH acid il corodeaza
rapid
- se contraindica in vecinatatea lucrarilor de aur
- luciu pe care il capata dupa lustruire se pierde rapid
Indicatii:
- in obturarea dintilor temporari
- cavitati greu accesibile unde uscarea este deficitara
- obturarea cailor false din 1/3 cervicala a radacinilor, din podeaua camerei pulpare
- obturatii retrograde dupa rezectii apicale
- confectionarea de bonturi in laboratoarele de tehnica dentara
Preparare:
- in raport cu dimensiunea cavitatii se pun in lingura speciala de incalzit una sau
mai multe tablete de amalgam de cupru
- tabletele se incalzesc lent la flacara pana cand pe suprafata lor apar mici picaturi
de mercur(amalgamul transpira)
- tabletele incalzite se rastoarna in mojarul usor incalzit si se incepe triturarea lor ca
si pentru amalgamul de argint
Tehnica prepararii, efectuarea obturatiei si finisarea nu difera de aceea a amalgmului
de argint.

Sisteme de obturatii ce au la baza amalgamul

Sunt : obturatiile mixte
Sistemul « amalgam Joint »
Obturatiile armate
Obturatiile mixte
Sunt indicate in cavitati voluminoase si de forma neregulata, cand peretii sunt adesea
foarte fragili. Pentru a se evita fracturarea peretilor se recomanda sa se efectueze o
obturatie combinata de ciment fosfat de zinc si amalgam. In acest scop se captusesc
fundul si peretii cavitatii cu ciment de consistenta moale in care se condenseaza
fragmente de amalgam. Din cauza presiunii cimentul iese din cavitate. Marginile cavitatii
vor trebui curatate de acest ciment astfel incat amalgamul sa fie in contact direct cu
marginile de smalt ale cavitatii.

Sistemul “amalgam Joint”

Sistemul implica aplicarea unui lac pe suprafata plagii dentinare ceea ce face ca
aderenta amalgamului la substratul dentinar sa creasca considerabil, iar in aceste
conditii sacrificiul de substanta necesar retentiei devine neglijabil. Astfel argintul
lacului aderent va contribui la cresterea aderentei obturatiei de amalgam in interiorul
cavitatii in care a fost inserat. Lacul confera si proprietati antiseptice specifice.

Obturatiile armate
In cazul in care nu se pot face retentii suficiente in masa dentinei – din cauza lipsei
unui strat dentinar gros sau a prezentei unei camere pulpare voluminoase; la dintii
devitali se poate realiza o obturatie armata care sa contribuie la cresterea gradului de
mentinere a obturatiei.
Retentia obturatiei se realizeaza prin introducerea /cimentarea intrunul sau mai multe
canale radiculare a unor pivoturi metalice. Portiunea ce ramane libera in cavitate dupa
cimentare lor trebuie sa fie indoita sau sa i se faca santuri de retentie care impreuna cu
peretii existenti vor determina o crestere a gradului de mentinere a obturatiei in
cavitate.

Aurificatiile
Fac parte din categoria obturatiilor metalice in care amalgamele au fost inlocuite cu aurul.
Ele pot fi facute din aur moale necoeziv sau aur coeziv spongios.
Se stie ca aurul este cel mai histofil material metalic folosit in stomatologie.
Manipularea aurului necesita o indemanare deosebita.
Tehnica de lucru:
- de lunga durata si anevoioasa
- necesita personal calificat, instrumente speciale
- pret de cost ridicat
Din aceste motive s-a renuntat la utilizarea lui.