MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR

DIN ROMANIA
AGENTIA NATIONALA DE PROTECTIA
MEDIULUI
Bucuresti, Aleea Lacul Morii nr. 151, sector 6, cod 060841
Tel: +40-21-493 4350; +40-746-22 66 55; fax: +40-21-493 4350
e-mail: office@anpm.ro; www.anpm.ro

Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii

Documentul de Referinta al Celor mai Bune

Tehnici Aplicate in Tratarea Apei Reziduale si a
Gazului Rezidual/ Sistemele de Management in
Sectorul Chimic

Februarie 2003

Edificio Expo, Inca Garcilaso s/n, E-41092 Seville - Spain

Telephone: direct line (+34-95) 4488-284, switchboard 4488-318. Fax: 4488-426.
Internet: http://eippcb.jrc.es, e-mail: JRC-IPTS-EIPPCB@ cec.eu.int
Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor a convenit un proiect bilateral impreuna cu
Ministerul Federal al Germaniei pentru Mediu, Protectia Naturii si Siguranta Nucleara pentru a
organiza si finanta impreuna o traducere in romana a documentelor BAT selectate (Cele Mai
Bune Tehnici Disponibile din Documentele de Referinta), elaborate in cadrul schimbului de
informatii conform articolului 16 alin. 2 Directiva 1996/61/CE asupra prevenirii si reducerii
integrate a poluarii mediului (Directiva IPPC) (Procesul de la Sevilia). In acest fel se va
imbunatati utilitatea informatiilor publice ale Comisiei Europene atat pentru autoritatile romane
de reglementare si operatorii instalatiilor cat si pentru publicul interesat.

Agentia Nationala Romana de Protectia Mediului (National Environmental Protection Agency-

NEPA) si Agentia Federala de Mediu din Germania (UBA) ca organe nationale de coordonare
pentru lucrarile BAT precum si GTZ au fost implicate de catre ambele ministere in
implementarea conventiei bilaterale.
In total au fost traduse sapte documente BAT. Suplimentar s-au desfasurat in Romania in
perioada octombrie 2006 – martie 2007 de catre GZT impreuna cu specialisti din cadrul
Agentiei Federale de Mediu si din landurile federale sapte seminarii speciale pentru prezentarea
si discutarea acestor documente BAT, fiecare dintre acestea fiind corelate cu vizite la instalatiile
corespunzatoare din Romania.
Traducerile acestor documente auf fost elaborate cu grija si au fost verificate de catre experti
din cadrul MMGA si ANPM. Cu toate acestea traducerile romanesti nu reprezinta traduceri
oficiale ale textelor originale din engleza. De aceea in cazuri contradictorii trebuie sa se
utilizeze versiunea in engleza publicata de Comisia Europeana.

Aceste documente se pot accesa de pe website-ul Agentiei Nationale de Mediu din Romania
(ANPM) (www.anpm.ro) (cuvant de ordine „Cele mai bune tehnici disponibile “).

Realizarea traducerii in limba romana:

S.C. ANCARMA S.R.L.
Departament Traduceri
Coordonator-traducator Anca Armasescu
Ursani Str. No. 54, Horezu; Valcea, Romania
Tel.: 0744.64.23.18
e-mail: ancarma@yohoo.com

Edificio Expo, Inca Garcilaso s/n, E-41092 Seville - Spain

Telephone: direct line (+34-95) 4488-284, switchboard 4488-318. Fax: 4488-426.
Internet: http://eippcb.jrc.es, e-mail: JRC-IPTS-EIPPCB@ cec.eu.int
 Rezumat

REZUMAT

INTRODUCERE

BREF-ul (Best Available Techniques reference document – documentul de referinta asupra

celor mai bune tehnici disponibile) pentru tratarea apei reziduale si a gazului rezidual si pentru
managementul in sectorul chimic reflecta un schimb de informatii desfasurat sub incidenta
articolului articolului 16(2) al Directivei Consiliului 96/61/EC. Rezumatul – conceput a fi citit
in legatura cu explicatiile prefatei BREF-ului asupra obiectivului, utilizarii si termenilor legali –
descrie principalele constatari, concluzii BAT si nivelurile de emisie aferente. Poate fi citit si
inteles ca un document de sine statator insa, fiind un rezumat, nu prezinta toate complexitatile
intregului BREF. De aceea nu este conceput ca un substituent pentru intregul text al BREF-ului
ca un instrument in luarea deciziei BAT.

Manipularea apei uzate si a gazului rezidual a fost identificata ca fiind o problematica orizontala
pentru sectorul chimic asa cum este descrisa in anexa I, 4 a Directivei. Inseamna ca termenul
“cele mai bune tehnici disponibile (BAT)” este evaluat in acest document pentru intregul sector
chimic, independent de procesele particulare de productie si de modul si marimea uzinei
chimice implicata.

De asemenea inseamna ca termenul de BAT necesita includerea in afara tehnologiilor de tratare,

o strategie de management pentru a realiza prevenirea sau controlul optim al deseurilor.

Astfel scopul documentului se compune din:

• aplicarea sistemelor de management al mediului si instrumente

• aplicarea tehnologiei de tratare a apei reziduale si a gazului rezidual asa cum este utilizata in
mod uzual sau aplicata in sectorul chimic, incluzand tehnologiea de tratare a namolului din
apa uzata, daca este operat pe amplasamentul al unei uzine chimice
• identificarea concluziei asupra celor mai bune tehnici disponibile bazata pe doua aspecte
mentionate anterior, constand intr-o strategie de reducere optima a poluarii si in nivelurile
de emisie aferente BAT- in conditii adecvate - la momentul evacuarii in mediu inconjurator.

Doar tehnicile aplicate sau aplicabile in mod obisnuit pentru industria chimica sunt abordate in
acest document, lasund-se ca tehnicile specifice procesului sau tehnicile integrate in proces (de
ex. tehnicile neutilizate la tratare) sa fie dezbatute in BREF-urile verticale. Desi restrictionate
doar la industria chimica, este recunoscut faptul ca acest document poate contine de asemenea
informatii valoroase si pentru alte sectoare (de ex. sectorul rafinariilor).

TEMATICI GENERALE (CAPITOLUL 1)

Evacuarile in aer si apa sunt principalele impacturi asupra mediului cauzate de evacuarile din
instalatiile chimice.

Principalele surse de apa uzata din sectorul industrial chimic sunt:

• sintezele chimice
• sistemele de tratare a gazelor reziduale
• prepararea apei de proces
• scurgerile din sistemele de alimentare cu apa a cazanelor
• scurgerile de slam din ciclurile de racire
• spalarea in contracurent a filtrelor si schimburile de ioni

Waste Water and Waste Gas Treatment i

Rezumat

• apa infiltrata in depozitele permanente de deseuri

• apa pluviala din zonele contaminate, etc.,

principalul lor impact fiind caracterizat prin:

• incarcare hidraulica
• continutul substantelor poluante (exprimat in cantitate sau concentratie)
• pontentialele efecte sau periclitari asupra apei receptoare, exprimate in parametrii principali
se de insumare)
• efectele asupra organismelor din apa receptoare, exprimata in date de toxicitate.

Emisiile gazului rezidual apar ca:

• emisii captate, acestea fiind si singurele emisii ce pot fi tratate

• emisiile difuze
• emisiile fugitive (volatile).

Principalii poluatori atmosferici sunt:

• COV
• Compusii sulfului (SO2, SO3, H2S, CS2, COS)
• Compusii azotului (NOx, N2O, NH3, HCN)
• Compusii halogentati (Cl2, Br2, HF, HCl, HBr)
• Compusii rezultati in urma arderii incomplete (CO, CxHy)
• Pulberile.

SISTEMELE DE MANAGEMENT SI INSTRUMENTELE (CAPITOLUL 2)

Managementul de mediu este o strategie pentru manipularea evacuarilor (sau a prevenirii lor)
din activitatile industriale (chimice), luand in considerare conditiile locale, imbunatatindu-se
asfel performanta integrata a amplasamentului chimic. Acesta ii ofera operatorului:
• o vedere in mecanismul de generare al poluarii din procesele de productie
• sa faca decizii echilibrate referitor la masurile de mediu
• sa evite solutiile temporare si investitiile neprofitabile
• sa actioneze adecvat si proactiv referitor la evolutiile noi din domeniul mediu.

Un sistem de management al mediului (sectiunea 2.1) urmareste in mod normal un ciclu de

proces continuu, etapele variate fiind sustinute de o serie de instrumente de management si
industrie (sectiunea 2.2), fiind clasificate in ansamblu ca:

• instrumente de inventariere oferind ca punct de plecare informatii detaliate si transparente

pentru deciziile necesare prevenirii, reducerii si controlului deseurilor. Acestea includ:
- inventarul amplasamentului, dand informatii detaliate asupra locatiei, proceselor de
productie si instalatiilor respective, sistemului de canalizare existent etc.
- inventarul fluxurilor (apa reziduala si gazul rezidual), dand informatii detaliate despre
fluxurile de deseuri (cantitate, continut de poluanti, variabilitatea lor, etc.), sursele lor,
cuantificarea, evaluarea si validarea cauzelor emisiilor, terminandu-se intr-o gama de
fluxuri variate pentru a identifica o lista de optiuni si prioritati pentru viitoarele
imbunatatiri.
- O evaluare a tuturor efluentilor si o evaluare a reducerii utilizarii apei si a evacuarilor de
apa uzata fac parte de asemenea din inventar
- Analiza energetica si a fluxului de material, care tinde sa imbunatateasca eficienta de
operare a proceselor (in ceea ce priveste consumul de energie, de materii prime si
eliberarile nocive)

ii Waste Water and Waste Gas Treatment

 Rezumat

• Instrumentele operationale pentru a transforma deciziile managementului de mediu in

actiuni. Acestea includ:
- Monitorizarea si intretinerea regulata
- Stabilirea si revizuirea periodica a obiectivelor interne sau a programelor pentru
imbunatatirea contiua a mediului
- Metodele de control al calitatii, utilizarea in rezolvarea problemelor ‘trouble shooters’
cand un proces de tratare existent iese de sub control sau nu poate indeplini cerintele
stabilite. Astfel de metode sunt de ex. diagrama efectelor si cauzelor, analiza Pareto,
diagrama de flux sau controlul statistic al procesului
• Instrumentele strategice, cuprind organizarea si operarea deseurilor pe intreg
amplasamentul chimic intr-un mod integrat, evaluand optiunile de mediu si economice.
Acestea includ:
- Evaluarea riscului ca o metoda comuna de calcul al riscului uman si ecologic ca un
rezultat al activitatilor proceselor de productie
- Benchmarking ca un proces de comparatie al realizarilor unei instalatii sau ale unui
amplasament cu altele
- Evaluarea ciclului de viata ca un proces de comparatie al efectelor de mediu potentiale
ale diferitelor modalitati de operare
• Instrumente de siguranta si pentru cazuri de urgenta, necesare in cazul evenimentelor
neplanificate precum accidentele, incendiile sau pierderile prin scurgeri.

TEHNICILE DE TRATARE (CAPITOLUL 3)

Tehnicile identificate de Grupul Tehnic de Lucru si descrise in acest document sunt acelea
utilizate in intreg sectorul chimic. Acestea sunt introduse in ordine logica, urmand calea
poluantilor.

Tehnicile de tratare descrise pentru APA REZIDUALA sunt:

• Tehnici de separare sau limpezire, utilizate in principal in combinatie cu alte operatii, fie
ca prima etapa (pentru a proteja alte instalatii de tratare impotriva deteriorarii, colmatarii
sau ancrasarii datorate corpurilor solide) sau etapa de limpezire finala (pentru a indeparta
substantele solide sau uleiul format in operatia de tratare precedenta) :
- Separarea nisipului fin
- Sedimentare
- Flotatia aerului
- Filtrarea
- Microfiltrarea / ultrafiltrarea
- Separarea uleiului de apa

• Tehnicile de tratare fizico-chimice pentru apa uzata nebiodegradabila, utilizate in

principal pentru contaminatorii anorganici sau organici greu biodegradabili (sau inhibitori),
deseori utilizate ca o etapa de pretratare a unei instalatii biologice (centrale) de tratare a apei
uzate:
- precipitarea/sedimentarea/filtrarea
- cristalizarea
- oxidarea chimica
- oxidarea aerului umed
- oxidarea apei supra-critice
- reducerea chimica
- hidroliza
- nanofiltrarea / osmoza inversa
- adsorptia
- schimbul de ioni
- extractia
- distillarea / rectificarea
- evaporarea

Waste Water and Waste Gas Treatment iii

Rezumat

- striparea
- incinerarea

• tehnici de tratare biologice pentru apa uzata biodegradabila:

- procedee de descompunere anaerobe, precum procedeele de contact anaerobe, procedeul
UASB, procedeul cu pat fix, procedeul cu pat extins, indepartarea biologica a
compusilor de sulf si a metalelor grele
- procedee de descompunere aerobe, precum procedeul complet cu amestec de namol
activ, procedeul cu biorecatorul cu membrana, procedeul de filtrare prin picurare,
procedeu cu pat fix si biofiltru
- nitrificarea / denitrificarea
- tratarea biologica centrala a apei uzate.

Tehnicile descrise de tratare a NAMOLULUI DIN APA REZIDUALA pot fi vazute ca optiuni
singulare sau ca o combinatie a optiunilor singulare. Urmatoarea lista nu indica o ordine.
Disponibilitatea (sau indisponibilitatea) unei cai de evacuare poate fi un factor decisiv, cel putin
la nivel local, in alegerea unei tehnici adecvate de control a apei reziduale. Tehnicile de tratare a
namolului provenit din apa reziduala sunt:

• operatii preliminare
• operatii de ingrosare a slamului
• stabilisarea slamului
• conditionarea slamului
• tehnici de deshidratare a slamului
• operatii de uscare
• oxidarea termica a namolului
• depozitarea permanenta a slamului pe amplasament.

Tehnicile descrise de tratare a GAZULUI REZIDUAL nu pot fi clasificate pur si simplu ca fiind
tehnici de recuperare sau epurare. Depinde de aplicarea etapelor de separare aditionale pentru ca
substantele contaminatoare sa fie recuperate. Unele tehnici pot fi utilizate ca tehnici de control
individuale, altele doar ca etapa de pretratare sau finisare finala. Cele mai multe tehnici de
control al gazului rezidual solicita tratare in continuare dupa procesul principal atat pentru apa
reziduala cat si pentru gazul rezidual generate in timpul procesului de tratare. Tehnicile sunt:

• pentru COV si compusi anorganici:

- separare cu membrana
- condensare
- adsorptie
- spalare la umed
- biofiltrare
- bio-spalare
- bio-percolare
- oxidare termica
- oxidare catalitica
- ardere la facla

• pentru pulberi:
- separator
- ciclon
- electrofiltru
- desprafuitor la umed
- filtru textil
- filtru catalitic
- filtru de pulbere in doua trepte

iv Waste Water and Waste Gas Treatment

 Rezumat

- filtru absolut (filtru HEPA)

- filtru de aer cu randament ridicat (HEAF)
- filtru de vapori

• pentru poluantii gazosi din gazele de ardere:

- injectarea uscata a sorbentului
- injectarea semi-uscata a sorbentului
- injectarea la umed a sorbentului
- epurarea non-catalitica a NOx (SNCR)
- epurarea selctiva catalitica a NOx (SCR).

CONCLUZIILE REFERITOARE LA CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE (CAPITOLUL 4)

Industria chimica acopera o gama larga de intreprinderi: la un capat sunt intreprinderile mici cu
cateva produse intr-un proces si cu una sau cateva surse de deseuri iar la celalalt capat sunt
intreprinderile cu productie multi-mixta cu multe fluxuri complexe de deseuri. Desi nu exista
probabil doua amplasamente chimice comparabile total prin gama de productie, situatia de
mediu si cantitatea si calitatea emisiilor de deseuri, este posibil sa se descrie BAT pentru
tratarea apei uzate si a gazului rezidual din intreg sectorul chimic. Implementarea BAT in
instalatiile noi nu reprezinta in mod normal o problema. In cele mai multe cazuri are sens din
punct de vedere economic planificarea proceselor de productie si evacuarile lor de deseuri
pentru a reduce emisiile si consumul de materiale. Oricum, avand amplasamentele existente,
implementarea BAT nu este in general o activitate usoara datorita infrastructurii existente si a
circumstantelor locale. Acest document nu face distinctie intre BAT pentru instalatii noi si
existente. O astfel de deosebire nu ar ajuta la imbunatatirea situatiei de mediu pe
amplasamentele industriale prin adoptarea BAT si nu ar reflecta angajamentul industriei
chimice de continuare a imbunatatirii conditiilor de mediu.

‰ Management

Asa cum indica descrierea detaliata a managementului de mediu in capitolul 2, conditia unei
performante de mediu bune este un Sistem de Management de Mediu (EMS). In analiza finala
realizarea adecvata si consistenta a unui EMS recunoscut va conduce la o performanta optima
de mediu a amplasamentului industrial chimic, astfel realizand BAT.

Pornind de la aceasta premiza, BAT este implementarea si adoptarea unui EMS ce include:

• Implementarea unei anarchii transparente a responsabilitatii personale, persoana

responsabila raportand direct la nivelul managementului de top
• Pregatirea si publicarea unui raport annual al performantei de mediu
• Stabilirea obiectivelor de mediu interne (specifice amplasamentului sau companiei),
revizuirea cu regularitate si publicarea lor in raportul anual
• Realizarea unui audit regulat pentru a asigura conformarea la principiile EMS
• Monitorizarea regulata a performantei si a progresului cu privire la realizarea politicii EMS
• Practicarea continua a evaluarii de risc pentru identificare a pericolelor
• Practicarea continua a comparatiei tip benchmarking a proceselor (productia si tratarea
deseurilor) dpdv al consumului apei si energiei, al generarii deseurilor si al efectelor inter-
media
• Implementarea unui program de training adecvat pentru personal si instructiuni pentru cei
care lucreaza la contractarile din domeniul Sanatatii, Sigurantei si Mediului (HSE) si al
urgentelor
• Aplicarea unor practici bune de intretinere.

Waste Water and Waste Gas Treatment v

Rezumat

BAT reprezinta si implementarea sistemului de management al apei uzate / gazului rezidual (sau
al evaluarii apei reziduale / gazului residual), ca un subsistem al EMS, utilizand o combinatie
adecvata a:

• inventarului pe amplasament si inventarului fluxului

• verificarii si identificarii celor mai relevante surse de emisie pentru fiecare mediu si listarea
lor in functie de cantitatea de poluant
• verificarii mediului receptor (apa si aer) si a tolerantei emisiilor utilizand rezultatele pentru
a determina daca este necesara o tratare mai puternica sau daca emisiile pot fi acceptate
• realizarea evaluarii toxicitatii, persistentei si potentialului de bioacumulare a apei uzate
pentru a fi descarcata in apa receptoare si a trimiterea rezultatelor la autoritatile competente
• verificarea si identificarea proceselor relevante pentru consumul de apa si listarea lor in
functie de consumul de apa
• cautarea optiunilor de imbunatatire, concentrarea asupra fluxurilor cu concentratii rididcate
si in cantitati mai mari, potentialul lor de periculozitate si impactul asupra apei receptoare 1
• evaluarea celor mai efective optiuni prin compararea randamentelor totale de eliminare, a
efectelor totale inter-media, a fezabilitatii tehnice, economice si organizationale etc.

BAT este si :

• evaluarea impactului asupra mediului si a efectelor asupra instalatiilor de tratare cand se

planifica activitati noi sau se modifica activitatile existente
• practicara reducerii emisiei la sursa
• datele de productie cu datele asupra cantitatii emisiilor pentru a compara evacuarile actuale
si calculate
• tratarea fluxurilor contaminate de poluatori la sursa in locul diluarii si in final a tratarii lor
centrale, daca nu exista argumente rezonabile impotriva acesteia
• utilizarea metodelor de control a calitatii pentru a evalua tratarea si / sau procesele de
productie si / sau de prevenire a defectarii lor
• utilizarea unor practici bune de proces (GMP) pentru curatarea echipamentelor pentru a
reduce emisiile din apa si aer
• amenajarea utilajelor / procedurilor pentru a permite detectarea la timp a abaterilor ce ar
putea afecta utilajele de tratare conectate dupa proces, pentru a evita o defectare a
instalatiilor de tratare
• instalarea unui sistem central eficient de alarmare ce va anunta toate defectarile si
disfunctiunile
• implementarea unui program de monitorizare in toate utilajele de tratare a deseurilor pentru
a verifica functionarea lor corespunzatoare
• stabilirea strategiilor de tratare a apei utilizate la stingerea incendiilor si a scurgerilor
• stabilirea unui plan de actionare in cazul poluarilor accidentale
• alocarea costurilor pentru tratarea apei reziduale si a gazului rezidual aferent productiei.

Masurile de process integrate nu fac scopul acestui document, insa sunt de o importanta desebita
pentru optimizarea performantei de mediu in procesele de productie. Astfel, BAT inseamna:
• utilizarea masurilor integrate in proces in locul tehnicilor la final de proces, acolo unde este
posibil
• evaluarea instalatiilor existente de productie cu privire la optiunile de luare masurilor de
retehnologizare integrate in proces si implementarea lor daca este fezabil, cel tarziu cand
instalatia se supune modificarilor majore

‰ Apa reziduala
1
Un Stat Membru doreste o definitie mai precisa a “fluxurilor cu concentratii ridicate” care sa include valorile de incarcare si /
sau ale concentratiilor. O parere divergenta a fost raporatata. Alte detalii sunt date in capitolul 4.

vi Waste Water and Waste Gas Treatment

 Rezumat

Un SISTEM DE COLECTARE A APELOR REZIDUALE adecvat joaca un rol esential in

reducerea efectiva a apei reziduale si / sau a tratarii ei. Acesta conduce fluxurile de apa uzata
catre echipamentul de tratare adecvat lor si previne amestecul apei contaminate cu apa
necontaminata. Asfel BAT este si:

• Separarea apei de rpoces de apa pluviala necontaminata si de alte eliberari de apa

necontaminata. Daca amplasamentele existente nu realizeaza inca separarea apei, se poate
instala – cel putin partial - daca sunt realizate modificari majore pe amplasament
• Separarea apei de process in functie de cantitatea contaminanta
• Instalarea unui acoperis deasupra ariilor posibil contaminate, daca este fezabil
• Instalarea sistemelor de drenare separate pentru arii cu risc de contaminare, incluzand
pompe de captare a pierderilor prin scurgere sau prin deversare
• Utilizarea canalelor de suprafata pentru apa de proces in interiorul amplasamentului
industrial intre utilajele de generare a apei reziduale si cele de tratare finala. Daca conditiile
climatice nu permit sistemele de canale de suprafata (temperaturi semnificante sub 0 °C),
atunci in conducte subterane accesibile sunt adecvate pentru a le substitui. Multe
amplasamente industriale sunt in continuare dotate cu canale subterane iar construirea
imediata a sistemelor noi de canalizare nu este fiabila de obicei, insa masurile se pot efectua
in etapele cand sunt planificate modificari majore la instalatiile de productie sau la sistemul
de canalizare
• Instalarea capacitatii de retentie pentru cazurile defectelor in functionare si pentru apa de la
stingerea incendiilor corespunzator rezultatelor evaluarii riscului.

TRATAREA APEI REZIDUALE in sectorul chimic urmareste cel putin patru strategii diferite:

• Tratarea centrala finala intr-un WWTP biologic pe amplasament

• Tratarea finala centrala intr-un WWTP municipal
• Tratarea centrala finala a apei anorganice reziduale intr-un WWTP mecano-chimic
• Tratamente descentralizate.

Nici una nu este mai preferata decat cealalta, daca nivelul de emisie echivalent este garantat
pentru protectia mediului, in totalitate, si nu conduce la niveluri de poluare mai mari in mediu
[Articolul 2(6) al Directivei]. Se presupune ca la acest nivel s-au luat deciziile de management
adecvate pentru efluent, a fost evaluat impactul asupra apei receptoare, au fost epuizate toate
optiunile practice de prevenire si reducere a apei uzate si au fost luate in considerare toate
masurile de siguranta, adica de la acest punct se vor considera doar solutiile de la finalul
procesului.

Pentru apa pluviala, BAT este:

• Trimiterea apei pluviale necontaminate direct in apa receptoare, traversand prin by-pass
sistemul de apa reziduala din sistemul de canalizare
• Tratarea apei pluviale din ariile contaminate inainte de a fi eliberata in apa receptoare.

In unele cazuri utilizarea apei pluviale ca apa de proces pentru a reduce consumul de apa
proaspata poate fi benefic pentru mediu.

Instalatiile adecvate de tratare sunt:

• Captarea pietrisului fin

• Bazine de retentie
• Rezervoare de sedimentare
• Filter de nisip.

Waste Water and Waste Gas Treatment vii

Rezumat

BAT reprezinta indepartarea uleiului si/sau hidrocarburilor cand apar in forma de aglomerari
sau cand sunt incompatibili cu alte sisteme, cu scopul de a maximiza recuperarea prin aplicarea
unei combinatii adecvate de:

• Separarea uleiului/ apei printr-un ciclon, microfiltrare sau separator API (American
Petroleum Institute), cand sunt preconizate aglomerari mari de hidrocarburi si uleiuri; altfel
utilizarea separatoarelor cu placi paralele si placi ondulate reprezinta alternative
• microfiltrarea, filtrarea medie a granulatului sau flotatie cu gaz
• tratare biologica.

Nivelurile de emisie aferente BAT

a
Concentratie
Parametru
[mg/l]
Continutul total de
0.05-1.5
hidrocarburib
BOD5 2-20
COD 30-125
a
media lunara
b
Exista o neconcordanta a metodelor analitice de evaluare a
hidrocarburilor ce nu a putut fi rezolvata in cadrul TWG.

BAT reprezinta indepartarea si/sau descompunerea emulsiilor la sursa.

Pentru substantele solide suspendate (TSS) (TSS, ce contin compusi de metale grele sau
namol activ, necesita alte masuratori), BAT inseamna indepartarea lor din fluxul de apa
reziduala daca acestea pot cauza defectiuni sau deteriorari ale utilajelor de dupa proces sau
inainte de a fi eliberate in apa receptoare. Tehnicile obisnuite sunt:

• sedimentarea / flotatia aerului pentru prinderea cantitatii principale de TSS

• filtrarea mecanica pentru reducerea in continuare a substantelor solide
• microfiltrarea sau ultrafiltrarea cand este necesara apa reziduala fara componente solide.

Sunt preferate technicile ce permit recuperarea substantelor.

BAT este si

• controlul mirosului si al zgomotului prin inchiderea instalatiei si conducerea aerului uzat

catre o alta tratare a gazului rezidual, daca este necesar
• depozitarea finala a namolului, fie prin cedarea acestuia unui contractor licentiat fie prin
tratarea ei pe amplasament (vezi sectiunea asupra tratarii namolului).

Deoarece metalele grele sunt elemente chimice ce nu pot fi distruse, recuperarea si reutilizarea
sunt singurele moduri de a preveni ca acestea sa fie emise in mediu. Orice alte optiuni determina
transferul acestora intre diferite medii: apa uzata, aer uzat si deseuri.

Astfel, pentru metalele grele, BAT inseamna a realiza toate cele ce urmeaza:

• separarea apei uzate ce contine compusi de metale grele, cat de mult este posibil si
• tratarea fluxurilor de apa uzata separate la sursa inainte de amestecarea lor cu alte fluxuri
• utilizarea tehnicilor ce permit o recuperare cat mai mare posibila si
• facilitarea altei eliminari a metalelor grele intr-un WWTP final ca etapa de post-spalare, cu
tratare finala a namolului, daca este necesara.

Tehnicile adecvate sunt:

viii Waste Water and Waste Gas Treatment

 Rezumat

• precipitarea / sedimentarea (sau flotia aerului alternativ) / filtrarea (sau microfiltrarea sau
ultrafiltrarea alternativ)
• cristalizarea
• schimbul de ioni
• nanofiltrarea (sau alternative osmoza inversa).

Deoarece nivelurile de emisie, ce pot fi realizate prin aceste tehnici de control, depind foarte
mult de procesul-sursa de la care provin metalele grele, TWG n-au putut sa identifice niveluri de
emisie aferente BAT ce pot fi valide pentru intreg sectorul chimic. A fost recomandat ca acest
subiect sa fie abordat in BREF-urile aferente proceselor.

Continutul de sare anorganica (si/sau de acid) din apa reziduala poate influenta atat biosfera
apei receptoare, de ex. raurile mici cand sunt confruntate cu cantitati mari de sare, si sistemele
de canalizare utilizate de ex. corodarea conductelor, valvelor si pompelor sau defectarea tratarii
biologice de dupa proces. In cazul uneia sau ambelor acestor posibilitati, BAT este controlul
continutului de sale anorganic, de preferat la sursa si de preferat cu tehnici de control ce permit
recuperarea. Tehnicile adecvate de tratare (neincluzand tehnicile de tratare a metalelor grele sau
a sarurilor de amoniu) sunt:

• evaporarea
• schimbul de ioni
• osmoza inversa
• indepartarea sulfatului biologic (utilizat doar pentru sulfat, insa cand sunt prezente si metale
grele, si acesta este indepartat).

Poluantii nepotriviti pentru tratarea biologica sunt, de ex. TOC greu de descompus si/sau
substatele toxice ce inhiba procesul biologic. Astfel devarsarea lor intr-o instalatie de tratare
biologica trebuie sa fie prevenita. Nu este posibila o prognozare a contaminatorilor inhibitori
pentru procesele biologice intr-o WWTP deoarece aceasta depinde de adaptarea micro-
organismelor, ce actioneaza intr-o anumita instalatie, la contaminatori speciali. Asftel BAT este
evitarea introducerii apei reziduale in sisteme de tratare biologica cand acestea pot cauza
disfunctia acestor sisteme si tratarea fluxurilor secundare de apa uzata, ce contin parti
nebiodegradabile, cu tehnici adecvate.2

• alternativa 1: tehnici ce permit recuperarea substantelor:

- nanofiltrarea sau osmoza inversa
- adsorptia
- extractia
- distilarea / rectificarea
- evaporarea
- striparea
• alternativa 2: tehnici de reducere fara necesar de combustibil suplimentar, atunci cand
recuperarea nu este fezabila:
- oxidarea chimica, insa trebuie sa se acorde atentie agentilor ce contin cloruri
- epurarea chimica
- hidroliza chimica
• alternativa 3: tehnici de reducere ce determina un consum considerabil de energie, daca
nu exista alte alternative de reducere a toxicitatii sau efectelor de inhibare sau
daca sistemul se poate auto-sustine:
- oxidarea aerului la umed (presiune joasa sau presiune ridicata)
- incinerarea apei reziduale

2
Un Stat Membru insista asupra unei definitii mult mai exacte al criteriului ‘parte relevanta nebiodegradabila’. S-a inergistrat o
parare divergenta in capitolul 4.

Waste Water and Waste Gas Treatment ix

Rezumat

• in cazurile in care alimentarea si consumul de apa reprezinta o problema de mediu, tehnicile

ce necesita cantitati considerabile de apa de racire sau sistemele de spalare la umed pentru
tratarea aerului uzat, trebuie sa fie evaluate. Acestea sunt de ex:
- extractia
- distilarea / rectificarea
- evaporarea
- striparea.

Apa uzata biodegradabila poate fi tratata in sisteme de control biologice, fie ca fluxuri
secundare in cadrul sistemelor de (pre)tratare special construite de ex. sistemele puternic
incarcate anaerobe si aerobe, sau ca apa reziduala mixta in instalatia de tratare biologica centrala
a apei uzate, sau ca etapa de post-tratare dupa instalatia centrala de tratare a apei uzate. Astfel
BAT este reprezentat de indepartarea substantelor biodegradabile prin utilizarea unui sistem
biologic adecvat de tratare (sau o combinatie adecvata a lor) precum:

• pretratarea biologica pentru reducerea solicitarii produse de cantitatea ridicata

biodegradabila in instalatia centrala biologica pentru tratarea apei uzate (sau ca etapa finala
de spalare finala). Tehnicile adecvate sunt:
- procesul de contact anaerob
- procesul anaerob de contact cu namol
- procesul anaerob si aerob cu pat fix
- procesul anaerob cu pat expandat
- process complet de amestecare cu carbune active
- bioreactor cu membrana
- filtru cu picurare (percolare)
- proces cu pat fix si biofiltru
• nitrificarea / denitrificarea cand apa reziduala contine o cantitate relevanta de azot
• tratarea biologica centrala, evitandu-se introducerea poluantilor non-biodegradabili ai apei
uzate, daca acestia pot cauza disfunctia sistemului de tratare si cand instalatia nu este
adecvata pentru ai trata. In general nivelul de emisie aferent BAT pentru BOD dupa tratarea
centrala biologica este < 20 mg/l. In cazul namolului activ, utilizarea tipica consta dintr-o
etapa biologica putin incarcata cu o cantitate zilnica de COD de ≤ 0.25 kg/kg namol.

Nivelurile de emisie aferente BAT pentru devarsarea finala in apa

3
receptoare :
Niveluri de
Randament
Parametru a emisie
[%] b
[mg/l]
c
TSS 10-20
COD 76-96 d 30–250
N e total anorganic 5-25
P total 0.5-1.5 f
AOX
a
pentru BOD vezi sectiunea anterioara despre tratarea biologica centrala
b
media zilnica, exceptia TSS
c
media lunara
d
randamente joase pentru concentratii mici de poluanti
e
suma NH4-N, NO2-N si NO3-N (un parmetru si mai recomandat ar fi N total.
Datorita lipsei de informatie despre N total, este utilizat aici N total anorganic)
f
valorile scazute sunt de la alimentarea cu agenti nutritive in WWTP biologica,
valorile superioare din procesele de productie

3
Un Stat Membru insista asupra nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX si metale grele la punctual final de devarsare.
O parere divergenta este raportata. Detalii asupra stadiului discutiilor sunt date in capitolul 4.

x Waste Water and Waste Gas Treatment

 Rezumat

‰ Namolul provenit din apa reziduala

Cand se manipuleaza namol provenit din apa uzata de pe amplasamentul chimic industrial, BAT
inseamna utilizarea uneia sau mai multor alternative (fara preferinte) dintr urmatoarele:

• Procese de pretratare
• Procese de ingrosare a namolului
• Stabilizarea namolului
• Conditionarea namolului
• Tehnici de deshidratare a namolului
• Procese de uscare
• Oxidarea termica a namolului
• Depozitarea permanenta a namolului pe amplasament.

Tratarea in afara amplasamentului nu a fost luata in considerare deoarece nu face scopul acestui
document. Acest fapt in nici un caz nu reprezinta o concluzie BAT impotriva tratarii externe de
catre contractori terti.

‰ Gazul rezidual

SISTEMELE DE COLECTARE A GAZELOR REZIDUALE sunt instalate pentru a directiona emisiile

gazoase catre sistemele de tratare. Acestea constau din capsularea sursei de emisie, supape
pentru gazul evacuate si condcute. BAT inseamna:

• Reducerea fluxului de gaz la unitatea de control prin inchiderea surselor de emisie daca
aceasta este fezabil
• Prevenirea riscului de explozie prin:

- Instalarea unui detector de flacari in interiorul sistemului de colectare cand riscul

aparitiei unui amestec inflamabil este semnificant
- Mentinerea in siguranta a amestecului de gaz sub limita de explozie inferioara sau
deasupra limitei de explozie superioara
• Instalarea adecvata a echipamentului pentru prevenirea aprinderii amestecurilor inflamabile
de gaz-oxigen sau pentru a reduce efectele acesteia.

Sursele gazelor reziduale se disting in acest document ca:

• Surse cu temperatura redusa, precum procesele de productie, manipularea chimicalelor,

pregatirea produselor
• Surse cu temperaturi inalte, precum procesele de ardere, care include instalatii precum
cazanele, instalatiile electrice, incineratoarele include facilities such as boilers, power
plants, process incinerators and thermal and catalytic oxidisers.

Surse cu temperaturi reduse

Poluantii ce trebuiesc controlati in gazele reziduale evacuate de la surse cu temperature joase

(gazele din procesul de produtie) sunt pulberile (particulele fine), COV-urile si compusii
anorganici (HCl, SO2, NOx etc.).

BAT este indepartarea pulberilor/particulelor sedimentabile din fluxurile gazelor uzate, fie ca
tratare finala fie ca pretratare pentru a proteja instalatiile de dupa process, utilizandu-se
recuperarea materialelor de cate ori este fezabil. Consumul de energie si apa a tehnicilor de
tratare necesita sa fie luat in considerare. Tehnici adecvate de control sunt:

• Tehnici de pretratare cu potential de reucuperare:

Waste Water and Waste Gas Treatment xi

Rezumat

- separator
- ciclon
- filtru de vapori (de asemenea ca filtru pentru spalarea finala pentru aerosoli si
picaturi)
• Tehnici finale de tratare
- spalare la umed
- filtru electrostatic
- filtru textil
- filter variate cu randamente ridicate, in functie de felul particulelor sedimentabile.

BAT reprezinta indepartarea COV din fluxurile de gaz uzat. Tehnicile de control al aplicarii
depind foarte mult de procesul din care sunt eliberate si de gradul pericolului pe care il
reprezinta.

• alternativa 1: tehnicile de recuperare a materialelor prime si/ sau a solventilor, deseori

aplicate ca pretratare pentru a recupera principalii COV inainte de instalatiile de
reducere situate dupa proces sau pentru a proteja instalatiile situate dupa proces
ca aspect al sigurantei. Tehnicile adecvate sunt:
- spalarea la umed
- condensarea
- separarea cu membrana
- adsorptia

sau combinatii ale acestora:

-condensarea / adsorptia
-separarea cu membrane / condensarea

• alternativa 2: tehnicile de reducere atunci cand recuperarea este fezabila, fiind de preferat
tehnicile cu consum energetic redus

• alternativa 3: tehnicile de ardere (oxidarea termica sau catalitica), daca nu sunt

disponibile alte tehnici echivalente eficiente.

Daca sunt aplicate tehnici de ardere, BAT reprezinta implementarea gazului rezidual de la
ardere atunci cand sunt preconizate cantitati considerabile de poluanti. Utilizarea flamei este
considerata BAT doar pentru indepartarea de siguranta a surplusului inflamabil de gaz de ex. de
la lucrari de mentenanta, sisteme defecte sau supape neconectate la sistemele de reducere.

Pentru alti compusi decat COV, BAT inseamna indepartarea acestor poluanti prin aplicarea de
tehnici adecvate:

• spalarea la umed (apa, solutia acida sau alcalina) pentru hidrogen halogenat, Cl2, SO2, H2S,
NH3
• spalarea cu solvent insolubil pentru CS2, COS
• adsorptia pentru CS2, COS, Hg
• tratarea gazului biologic pentru NH3, H2S, CS2
• incinerarea pentru H2S, CS2, COS, HCN, CO
• SNCR sau SCR pentru NOx.

Daca este fezabil, tehnicile de recuperare sunt preferate fata de tehnicile de reducere, de ex.:

• Recuperarea hidrogenului clorurat cand se utilizeaza apa ca mediu de spalare in prima etapa
de spalare pentru a produce o solutie de acid clorhidric
• recuperarea NH3.

xii Waste Water and Waste Gas Treatment

 Rezumat

TWG n-a putut ajunge la o concluzie referitor la nivelurile de emisie aferente BAT pentru
gazele reziduale din procesele de productie, ce s-ar putea aplica intregii industrii chimice.
Nivelurile de emisie aferente BAT pentru gazele de proces depind foarte mult de procesul actual
de productie si s-a recomandat sa se abordeze acest subiect in BREF-urile aferente proceselor
respective.

Sursele cu temperaturi ridicate

Poluantii ce trebuiesc controlati in gazele reziduale din procesele cu temperaturi ridicate (gazele
de ardere evacuate) sunt pulberile (particulele sedimentabile), compusii halogenati, monoxidul
de carbon, oxidul de sulf, NOx si posibilele dioxine.

BAT reprezinta indepartarea pulberilor / particulelor sedimentabile prin implementarea unuia

dintre urmatoarele:

• electro-filtru
• filtru sac (dupa schimbatorul de caldura la 120-150 °C)
• filtru catalitic (conditii comparabile cu ale filtrului sac)
• spalarea la umed.

BAT inseamna recuperarea HCl, HF si SO2 prin utilizarea a doua etape de spalare la umed sau
indepartarea prin injectare uscata, semi-uscata sau umeda a agentului de absorbiere. Cu toate
acestea spalarea la umed este de obicei cea mai eficienta tehnica de reducere si de recuperare.

Pentru NOx, BAT reprezinta implementarea SCR in locul SNCR (cel putin pentru instalatiile
mari) deoarece are randamente de indepartare si de mediu mai bune. Pentru instalatiile existente
ce opereaza dispozitive SNCR, timpul luat in considerare pentru modificare poate fi acela cand
sunt planificate modificari majore pentru instalatia de incinerare. Cu toate acestea, SCR este
BAT in sensul general, pentru ca exista cazuri individuale (instalatii tipice mai mici) unde
SNCR reprezinta cea mai buna tehnica din punct de vedere economic si tehnic. Alte masuri
necesita sa fie evaluate pentru abilitatea lor de a furniza o imbunatatire generala mult mai buna
decat o retehnologizarea unei tehnici SNCR.

Waste Water and Waste Gas Treatment xiii

Rezumat

Niveluri de emisie aferente BAT pentru tratarea gazului de ardere

evacuat
Niveluri de emisie
Parametru 3 1
[mg/Nm ]
pulberi <5-15
HCl <10
HF <1
SO2 <40-150 2
NOx (cazane pe gaz/arzatoare) 20-150 3
NOx (cazane pe lichid/arzatoare) 55-300 3
4
NH3 <5 5
dioxine 0.1 ng/Nm3 TEQ
1
½ media orara, oxigenul de referinta cu continut de 3 %
2
valorile inferioara pentru combustibilul gazos, valorile superioare pentru combustibilul
lichid
3
valori ridicate pentru instalatiile mici ce utilizeaza SNCR
4
scurgere de NH3 cu SCR
5
valoarea pentru noi catalizatori, insa apar emisii ridicate pentru NH3 atunci cand
catalizatorul se uzeaza

OBSERVATII FINALE SI RECOMANDARI (CAPITOLUL 6)

Au existat patru pareri divergente exprimate de catre un Stat Membru urmand o a doua intalnire
TWG.

1. opinia exprimata de acestia a fost asupra faptului ca datele BAT pentru managementul apei
reziduale si al gazului rezidual sunt partial prea generale referindu-se la exemplele pentru
fluxurile cu concentratii si cantitati ridicate de poluant (asa cum s-a mentionat in sectiunea
2.2.2.3.1).
2. o opinie exprimata era referitoare la faptul ca acel criteriu ‘partea relevanta non-
biodegradabila’ trebuie sa fie definit mai exact prin stabilirea valorilor de referinta pentru
TOC greu de descompus in fluxurile de apa reziduala.
3. ei au insistat asupra numirii nivelurilor de emisie aferente BAT petru metalele grele bazate
pe exemplele date in anexa 7.6.4. Dupa parerea lor, cand se urmareste strategia prevenirii,
pretratarii si tratarii centrale asa cum s-a evidentiat mai sus (vezi sectiunea metalelor grele),
este posibil sa se numeasca valorile de emisie aferente BAT pentru metalele grele valabile
pentru multe amplasamente chimice. Ei sustin in continuare ca valorile sunt influentate de
partea de productie relevanta pentru metalele grele si astfel depind de amestecul din
productie ce poate cauza valori mai mari in special in productia de chimicale fine.
Considerand deversarile in sistemele de canalizare publice, va trebui sa fie luat in
considerare efectele WWTP astfel incat sa se asigure faptul ca metalele grele nu sunt
transferate la alte medii.
TWG n-a dat curs acestei cerinte, sustinand ca nu ar fi util sa se numeasca nivelurile de
emisie aferente BAT influentate de combinatii deosebite ale fluxurilor de apa reziduala
asupra amplasamentelor individuale de productie, rezultand valori ce pot fi valabile sau nu
pot fi valabile in cazurile reale. Astfel a fost inregistrata o parere divergenta.
4. ei au insistat in numirea nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX bazate pe exemple
date in anexa 7.6.2. Ei sustin ca nivelurile de emisie aferente BAT pot fi date chiar daca
daca valorile de emisie pentru AOX sunt influentate puternic felul sintezelor clor-organice a
amplasamentelor chimice, daca tratarea apei uzate este realizata conform concluziilor BAT
de mai sus (vezi sectiunea poluantilor neadecvati pentru tratarea biologica).
TWG n-a dat curs acestei cerinte. In exemplele prezentate (vezi anexa 7.6.2) este vorba de
date statistice diferite care nu permit stabilirea unor valor BAT. S-a mentionat chiar si faptul
ca unul dintre nivelurile de emisie cele mai reduse de AOX prezentate ca exemplu a fost
inregistrat pe amplasamente cu performante reduse de mediu, iar nivelul de emisie superior
a fost raportat de pe un amplasament cu performante ridicate de mediu. In aceste conditii
TWG considera neadecvata stabilirea nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX. De
aceea a fost inregistrata ca opinie divergenta.

xiv Waste Water and Waste Gas Treatment

 Rezumat

Schimbul de informatie nu a fost complet. Este dificil sa se inteleaga considerand eforturile

anterioare din industria chimica in domeniul apei uzate si a gazelor reziduale. De asemenea a
fost dificil schimbul de informatii cu un anumit numar de State Membre.

Se recomanda ca lacunele existente sa fie indepartate la revizuirea BREF-ului. Revizuirea va

avea loc cand toate BREF-urile verticale din sectorul chimic vor fi finalizate. Pentru ca
revizuirea sa aiba sens, va fi necesar totusi sa se concentreze mai mult asupra informatiei utile
autoritatilor de reglementare. Alte detalii pot fi gasite in capitolul 6.

CE lanseaza si sustine prin programele sale RTD o serie de proiecte ce abordeaza tehnologiile
curate, tratarea efluentilor aparuti si tehnologiile de reciclare si strategiile de management.
Aceste proiecte ar putea oferi o contributie utila la revizuireile BREF viitoare. Cititorii sunt
invitati astfel sa informeze EIPPCB asupra oricarei cercetari rezultate relevante pentru scopul
acestui document (vezi de asemenea si prefata acestui document).

Waste Water and Waste Gas Treatment xv

 Prefata

PREFATA
1. Statutul acestui document

Daca nu s-a specificat altfel, referirile la “Directiva” din acest document inseamna Directiva
Consiliului 96/61/CE asupra prevenirii si controlului integrat al poluarii. Asa cum se aplica
Directiva fara a prejudicia prevederile Comunitatii referitoare la sanatatea si siguranta la locul
de munca, la fel procedeaza si acest document.

Acest document formeaza parti de serii ce prezinta rezultatele unui schimb de informatii intre
Statele Membre UE si industriile implicate referitoare la cea mai buna tehnica disponibila
(BAT), aferenta monitoringului si evolutiilor. Este publicata de Comisia Europeana conform
articolului 16 (2) din Directiva, si de aceea trebuie luat in considerare in concordanta cu
articolul IV din Directiva cand se determina “cele mai bune tehnici disponibile”.

2. Obligatiile legale relevante ale Directivei IPPC si definitia BAT

Pentru ca cititorul sa inteleaga contextual legal in care acest document a fost elaborat, unele
dintre cele mai relevante prevederi ale Directivei IPPC inclusive definitia termenului de “cele
mai bune tehnici disponibile” sunt descrise in aceasta prefata. Aceasta descriere este inevitabil
incompleta si este data doar pentru informare. Nu are valoare legala si nu prejudiciaza sau
anuleaza prevederile actuale ale Directivei.

Scopul Directivei este de a realiza un control si o prevenire integrata a poluarii rezultate in

activitatile anexei I, conducand la un nivel de protectie ridicat a mediului, in intregul sau. Baza
legala a Directivei se raporteaza la protectia mediului. Implementarea sa ar trebui sa ia in
considerare de asemenea obiectivele Comunitatii precum competitivitatea industriei din
Comunitate astfel contribuind la dezvoltarea durabila.

Mai specific este prevazut pentru un sistem de reglemantare a anumitor categorii de instalatii
industriale solicitandu-se ambilor, atat operatorilor cat si autoritatilor, sa priveasca in ansamblu
potentialul de poluare si consum al instalatiei. Obiectivul general al unei asemenea abordari
trebuie sa fie acela de a imbunatati managementul si controlul proceselor industriale pentru a
asigura un nivel ridicat de protectie pentru mediu, in intregul sau. In centrul acestei abordari se
afla principiul general dat in articolul 3, asupra faptului ca operatorul ar trebui sa ia in
considerare toate masurile adecvate de prevenire a poluarii, in special prin aplicarea celor mai
bune tehnici disponibile permitandu-se sa-si imbunatateasca performanta de mediu.

Termenul de “cele mai bune tehnici disponibile” este definit in articolul 2(11) al Directivei ca
fiind “nivelul cel mai efectiv si avansat in evolutia activitatilor si a metodelor de operare ce
indica potrivirea practica a tehnicilor speciale, oferind in principiu baza valorilor limita de
emisie dezvoltate pentru a preveni si, unde nu este practicabil, in general pentru a reduce
emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau.” Articolul 2 (11) clarifica in continuare
aceasta definitie, dupa cum urmeaza:

“tehnicile” includ atat tehnologia utilizata cat si modul in care instalatia este proiectata,
construita, intretinuta, operata si scoasa din uz;

“disponibile” sunt acele tehnici dezvoltate la o scare care permite implementarea in sectorul
industrial relevant, in conditii economice si tehnice viabile, luand in considerare costurile si
avantajele, daca tehnicile sunt sau nu utilizate sau produse in Statul Membru respeciv, atata
timp cat acestea sunt rezonabile si accesibile operatorului;

“cele mai bune” inseamna cele mai efective in atingerea unui nivel inalt de protectie a mediului
in intregul sau.

Waste Water and Waste Gas Treatment xvii

Prefata

Si mai mult, Anexa IV a Directivei contine o lista de “consideratii de avut in vedere in general
sau in cazuri specifice, cand se determina cele mai bune tehnici…..tinand cont de costurile
aprobximative si de beneficiile unei masuratori si de principiile precautiei si prevenirii”. Aceste
consideratii includ informatia publicata de catre Comisie conform articolului 16(2).

Autoritatile competente responsabile pentru emiterea autorizatiilor sunt solicitate sa ia in

considerare principiile generale stabilite in articolul 3 atunci cand se determina conditiile
autorizatiei. Aceste conditii trebuie sa includa valorile limita de emisie, suplimentare sau sa le
inlocuiasca acolo unde este adecvat prin parametrii echivalenti sau masurile tehnice. Conform
articolului 9(4) din Directiva, valorile limita de emisie, parametrii echivalenti si masurile
tehnice trebuie, fara sa prejudicieze, sa se conformeze la standardele de calitate a mediuui, sa se
bazeze pe cele mai bune tehnici disponibile fara sa prescrie utilizarea unei tehnici sau a unei
tehnologii specifice, insa luand in considerare caracteristicile tehnice ale instalatiei respective,
locatia geografica si conditiile de mediu. In toate circumstantele, conditiile autorizatiei trebuie
sa includa prevederile referitoare la reducerea poluarii pe distante mari sau a poluarii
transfrontaliere si trebuie sa asigure un nivel inalte de protectie pentru mediu in intregul sau.

Statele Membre au obligatia, conform articolului 11 din Directiva, sa asigure faptul ca

autoritatile competente urmaresc sau sunt informate asupra evolutiilor din cele mai bune tehnici
aplicate.

3. Obiectivul acestui Document

Articolul 16(2) din Directiva se refera la Comisie care sa organizeze “un schimb de informatii
intre Statele Membre si industriile interesate de cele mai bune tehnici disponibile, monitoringul
aferent si evolutiile in acestea” si publicarea rezultatelor schimbului de informatii.

Scopul schimbului de informatie este dat in aliniatul 25 al Directivei , care specifica ca

“dezvoltarea si schimbul de informatie la nivel de Comunitate referitoare la cele mai bune
tehnici disponibile va ajuta la redresarea inechilibrului tehnologic din Comunitate, va promova
diseminarea la nivel global a valorilor limita si tehnicile utilizate in Comunitate si va ajuta
Statele Membre in implementarea eficienta a acestei Directive”. Comisia (DG Mediu) a infiintat
un forum pentru schimbul de informatie (IEF) pentru a sprijini activitatile ce intra sub incidenta
articolului 16(2) si cateva grupuri tehnice de lucru au fost infiintate in subordonarea IEF.
Ambele, IEF si grupurile tehnice de lucru, includ reprezentanti ai Statelor Membre si ai
industriei, asa cum se solicita in articolul 16(2).

Scopul acestor serii de documente este de a reflecta exact schimbul de informatii avut loc asa
cum se solicita in articolul 16(2) si sa ofere informatii de referinta pentru a fi luate in
considerare la determinarea conditiilor de autorizare de catre autoritatile de reglementare. Prin
furnizarea informatiilor relevante referitoare la cele mai bune tehnici disponibile, aceste
documente ar trebuie sa actioneze ca instrumente valoroase ce conduc la performanta de mediu.

4. Sursele de informare

Acest document reprezinta un rezumat al informatiei colectate de la mai multe surse, incluzand
in special expertiza realizata de grupurile infiintate pentru a sprijini Comisia in activitatea sa, si
verificate de serviciile Comisiei. Tuturor celor care au contribuit li se multumeste.

5. Cum sa se inteleaga si utiliza acest document

Informatia oferita in acest document este gandita sa fie utilizata ca un input in determinarea
BAT in cazuri specifice. Cand se determina BAT si se stabilesc conditii de autorizare bazate pe
BAT, trebuie sa se ia in considerare scopul general de realizare al unui nivel inalt de protectie
pentru mediu, in intregul sau.

xviii Waste Water and Waste Gas Treatment

 Prefata

Restul acestei sectiuni descrie tipul de informatie oferita in fiecare sectiune a documentului.

Capitolul 1 ofera o descriere generala a apei uzate si a gazului rezidual, inclusiv informatiile
generale asupra sistemelor de management si tratare.

Capitolul 2 descrie managementul de mediu si al efluentilor si instrumentele adecvate de

implementare.

Capitolul 3 ofera descrierea tehnicilor de tratare pentru apa uzata si gazul residual commune in
sectorul chimic. Tehnicile include procesele de recuperare si reducere.

Capitolele 2 si 3 sunt principalele din acest Document de Referinta ce furnizeaza informatia

necesara de determinare a concluziilor BAT din capitolul 4.

Capitolul 4 prezinta tehnicile si nivelurile de emisie aferente ce se considera a fi compatibile cu

BAT in sensul general. In gasirea celor mai potrivite tehnici de tratare pentru situatii specifice,
termenul “tehnici” din acest context al documentului orizontal include mai mult decat doar
tehnologia; include de asemenea si strategii de management. Scopul este acela de a furniza
indicatii generale referitoare la nivelurile de emisie si consum ce pot fi considerate ca un punct
de referinta pentru a spriini in determinarea conditiilor de autorizare bazate pe BAT sau pentru a
stabili reguli obligatorii generale sub incidenta articolului 9(8). Cu toate acestea trebuie
accentuat faptul ca acest document nu propune valori limita de emisie. Determinarea conditiilor
de autorizare adecvate vor implica considerarea factorilor locali, specifici amplasamentului si
conditiile locale de mediu. In cazul instalatiilor existente, se va lua de asemenea in considerare
viabilitatea tehnica si economica a retehnologizarii lor. Chiar si singurul obiectiv de asigurare a
unui nivel inalt de protectie a mediului, in intregul sau, va implica deseori rationamente
alternative intre diferite tipuri de impacturi de mediu, iar aceste rationamente vor fi influentate
deseori de consideratiile locale.

Desi s-a facut o incercare de abordare a unora dintre aceste problematici, nu este posibil ca
acestea sa fie luate in considerare complet. Tehnicile si nivelurile prezentate in capitolul 4 nu
vor fi in mod necesar adecvate pentru toate instalatiile. Pe de alta parte, obligatia de asigurare a
unui nivel ridicat de protectie a mediului inclusiv minimizarea pe distanta lunga sau poluarea
transfrontaliera arat faptul ca cerintele de autorizare nu pot fi stabilite doar in baza
consideratiilor locale. De aceea este foarte important ca aceste informatii continute in acest
document sa fie complet luate in considerare de catre autoritatile de reglementare.

Deoarece cele mai bune tehnici disponibile se modifica de-alungul timpului, acest document va
fi revizuit si actualizat in mod adecvat. Toate comentariile si sugestiile vor fi inaintate Biroului
European IPPC la Institutul pentru Studii Tehnologice de Perspectiva, la urmatoarele adrese:

Edificio Expo, Inca Garcilaso s/n, E-41092 Seville, Spain

Telefon: +34 95 4488 284
Fax: +34 95 4488 426
e-mail: eippcb@jrc.es
Internet: http://eippcb.jrc.es

Waste Water and Waste Gas Treatment xix

 Documentul de Referinta al Celor mai bune Tehnici Aplicate in
Tratarea Apei Reziduale si a Gazului Rezidual/ Sistemele de
Management in Sectorul Chimic

REZUMAT ................................................................................................................................................. I
PREFATA............................................................................................................................................ XVII
SCOPUL ........................................................................................................................................... XXVII
1 DESCRIERE GENERALĂ .............................................................................................................. 1
1.1 Apele reziduale şi gazele reziduale în Industria Chimică ................................................................ 1
1.1.1 Apele reziduale......................................................................................................................... 1
1.1.2 Gaze reziduale .......................................................................................................................... 3
1.2 Managementul mediului privitor la apele reziduale şi la gazele reziduale........................................ 4
1.3 Tehnologia de tratare ........................................................................................................................ 6
1.3.1 Măsuri integrate in proces ........................................................................................................ 7
1.3.2 Tehnicile la final de proces....................................................................................................... 8
1.3.2.1 Tratarea Apei Reziduale................................................................................................... 8
1.3.2.2 Tratarea gazelor reziduale .............................................................................................. 11
1.4 Impactul avut asupra Mediului de Tratarea apei reziduale şi a gazelor reziduale şi Interdependenţa
lor 13
2 MANAGEMENTUL APEI REZIDUALE/GAZELOR REZIDUALE ....................................... 17
2.1 Sistemul De Management Al Mediului (EMS)............................................................................... 17
2.2 Instrumente manageriale ................................................................................................................. 21
2.2.1 Instrumente manageriale pentru inventariere ......................................................................... 21
2.2.1.1 Inventarierea amplasamentului ...................................................................................... 21
2.2.1.2 Înregistrarea sau Inventarierea Fluxului......................................................................... 22
2.2.1.2.1 Evaluarea întregului efluent (WEA)......................................................................... 23
2.2.1.2.2 Reducerea Consumului de apă şi a Deversării de apă reziduală............................... 28
2.2.1.2.3 Cuantificarea Emisiilor De Gaze Reziduale ............................................................. 29
2.2.1.3 Analiza Fluxului de Materiale şi Energie (EMFA) ........................................................ 31
2.2.2 Instrumente de Management Operaţional............................................................................... 32
2.2.2.1 Monitorizarea................................................................................................................. 32
2.2.2.2 Stabilirea şi Revizuirea regulată a Scopurilor sau a Programelor Interne ...................... 32
2.2.2.3 Alegerea Opţiunilor de Tratare ...................................................................................... 34
2.2.2.3.1 Selectarea Sistemului de Control al Apei Reziduale ................................................ 35
2.2.2.3.2 Selectarea sistemului de control al gazului rezidual................................................. 39
2.2.2.4 Alegerea Sistemului de colectare ................................................................................... 41
2.2.2.4.1 Selecţia Sistemului de colectare a apei reziduale şi a Sistemului de Separare ......... 41
2.2.2.4.2 Alegerea Sistemelor de colectare a gazelor reziduale .............................................. 42
2.2.2.5 Implementarea opţiunilor pentru controlul emisiilor selectate....................................... 43
2.2.2.6 Metodele de control al calităţii....................................................................................... 43
2.2.3 Instrumente de Management Strategic ................................................................................... 45
2.2.3.1 Evaluarea riscului........................................................................................................... 46
2.2.3.2 Benchmarking ................................................................................................................ 46
2.2.3.3 Evaluarea ciclului vieţii (LCA)...................................................................................... 47
2.2.4 Instrumente pentru Siguranţă şi pentru Situaţiile de Urgenţă ................................................. 48
2.2.4.1 Coordonarea apei pentru stingerea incendiilor şi a deversărilor importante .................. 48
2.2.4.2 Planificarea Intervenţiei în Incidentele poluatoare......................................................... 50
3 TEHNOLOGIA DE TRATARE APLICATĂ............................................................................... 53
3.1 Informaţiile din acest capitol........................................................................................................... 53
3.2 Informaţii în privinţa costurilor, conţinute în acest Document Orizontal ....................................... 54
3.2.1 Costurile de instalare totale vs. Costurile echipamentului furnizorului.................................. 54
Costuri indirecte........................................................................................................................ 55
3.2.2 Costuri Greenfield vs, Costuri de Înnoire............................................................................... 56
3.2.3 Costurile de capital vs. Costurile de operare .......................................................................... 57
3.2.4 Costurile pentru controlul emisiilor iniţiale vs. Costurile crescute pentru control ................. 57
3.3 Tehnicile de tratare a apei reziduale................................................................................................ 57

Waste Water and Waste Gas Treatment xxi

 3.3.1 Măsuri integrate de proces ......................................................................................................57
3.3.1.1 Extracţia in contra curent ca exemplu de proces de economisire a apei.........................58
3.3.1.2 Operaţiuni de recirculare şi de uz multiplu.....................................................................58
3.3.1.3 Răcire indirectă cu faze de vapori ..................................................................................58
3.3.1.4 Procese fara apa reziduala pentru generarea de vid ........................................................59
3.3.1.5 Procese fara rezultarea apei uzate utilizate la curăţarea aerului evacuat ........................59
3.3.1.6 Recuperarea substanţei sau retenţia ei din soluţia mamă sau prin procese optimizate ...60
3.3.1.7 Folosirea materiilor prime si secundare putin contaminate ............................................60
3.3.2 Balanţa fluxului.......................................................................................................................61
3.3.3 Capacitatea De Depozitare Sau De Retenţie In Cazuri De Defectiuni....................................61
3.3.4 Tehnicile La Final De Proces..................................................................................................64
3.3.4.1 Agenţi contaminaţi insolubili / Separare mecanică ........................................................66
3.3.4.1.1 Separarea substantelor solide ....................................................................................67
3.3.4.1.2 Sedimentarea substantelor solide ..............................................................................68
3.3.4.1.3 Flotatia aerului ..........................................................................................................74
3.3.4.1.4 Filtrare.......................................................................................................................79
3.3.4.1.5 Microfiltrarea şi ultrafiltrarea....................................................................................83
3.3.4.1.6 Separare Ulei-Apă.....................................................................................................87
3.3.4.2 Agenţi contaminatori non-biodegradabili solubili sau inhibitori /
Tratare Fizico-Chimică..................................................................................................................90
3.3.4.2.1 Precipitarea ...............................................................................................................90
3.3.4.2.2 Cristalizarea ..............................................................................................................93
3.3.4.2.3 Oxidarea chimică ......................................................................................................97
3.3.4.2.4 Oxidare aerului umed..............................................................................................100
3.3.4.2.5 Oxidare supercritică in apă (SCWO) ......................................................................105
3.3.4.2.6 Reducerea chimică ..................................................................................................107
3.3.4.2.7 Hidroliză chimică....................................................................................................109
3.3.4.2.8 Nanofiltrarea (NF) şi Osmoza Inversă (RO) ...........................................................111
3.3.4.2.9 Adsorbţia.................................................................................................................116
3.3.4.2.10 Schimb de ioni ........................................................................................................122
3.3.4.2.11 Extracţia ..................................................................................................................125
3.3.4.2.12 Distilarea / Rectificarea...........................................................................................127
3.3.4.2.13 Evaporarea ..............................................................................................................128
3.3.4.2.14 Striparea..................................................................................................................130
3.3.4.2.15 Incinerarea apei reziduale .......................................................................................134
3.3.4.3 Contaminantii biodegradabili solubili / Tratarea biologica ..........................................137
3.3.4.3.1 Tratarea anaeroba....................................................................................................138
3.3.4.3.2 Indepartarea biologica a compusilor de sulf / metalele grele ..................................142
3.3.4.3.3 Tratamentul aerob ...................................................................................................145
3.3.4.3.4 Eliminarea biologica a azotului...............................................................................153
3.3.4.3.5 Tratarea centrala a apei uzate biologice ..................................................................158
3.3.4.4 Controlul apei pluviale si a celei utilizate la stingerea incendiilor ...............................161
3.3.4.4.1 Bazine de retentie....................................................................................................162
3.3.4.4.2 Filtrele cu nisip .......................................................................................................163
3.4 Tehnicile de tratare a namolului ....................................................................................................164
3.4.1 Ingrosarea si deshidratarea namolului...................................................................................166
3.4.2 Stabilizarea şi Condiţionarea ................................................................................................171
3.4.3 Reducerea termică a nămolurilor ..........................................................................................173
3.5 Tehnologii de tratare la finalul proceselor a gazelor uzate evacuate .............................................179
3.5.1 Tehnici de recuperare pentru COV şi compuşii anorganici .................................................181
3.5.1.1 Separare prin membrane...............................................................................................181
3.5.1.2 Condensarea .................................................................................................................185
3.5.1.3 Adsorptia ......................................................................................................................193
3.5.1.4 Scrubere umede pentru purificarea gazelor ..................................................................199
3.5.2 Operatiuni si Procese de Reducere a VOC si a Compusilor Anorganici..............................209
3.5.2.1 Filtrare biologica ..........................................................................................................209
3.5.2.2 Bio-spalarea..................................................................................................................213
3.5.2.3 Bio-stropire...................................................................................................................218
3.5.2.4 Oxidarea termina ..........................................................................................................222
3.5.2.5 Oxidarea catalitica ........................................................................................................228
3.5.2.6 Ardere cu flama ............................................................................................................233
3.5.3 Tehnologii pentru recuperarea şi reducerea particulelor .......................................................241
3.5.3.1 Separator.......................................................................................................................241

xxii Waste Water and Waste Gas Treatment

 3.5.3.2 Ciclonul........................................................................................................................ 243
3.5.3.3 Filtru electrostaic (ESP) ............................................................................................... 246
3.5.3.4 Scruber umed de praf ................................................................................................... 252
3.5.3.5 Filtrul textil .................................................................................................................. 261
3.5.3.6 Filtrul catalitic .............................................................................................................. 266
3.5.3.7 Filtru de praf cu 2 trepte............................................................................................... 268
3.5.3.8 Filtru absolut (filtru HEPA) ......................................................................................... 272
3.5.3.9 Filtru de aer cu randament ridicat (HEAF) .................................................................. 274
3.5.3.10 Filtru de vapori............................................................................................................. 275
3.5.4 Tehnici de recuperare şi reducere pentru poluanţi gazoşi din gazele reziduale .................... 277
3.5.4.1 Tehnici de injectare cu sorbent ca FGD ....................................................................... 278
3.5.4.2 Reducerea selectivă a NOx (SNCR si SCR)................................................................. 285
4 CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE DE TRATARE A APELOR UZATE / A
GAZELOR REZIDUALE / MANAGEMENTUL ÎN SECTORUL CHIMIC ........................ 289
4.1 Introducere .................................................................................................................................... 289
4.2 BAT generale................................................................................................................................ 291
4.3 BAT specifice ............................................................................................................................... 294
4.3.1 Secţiunea ape uzate............................................................................................................... 294
4.3.2 Sectiunea Gazul Rezidual..................................................................................................... 318
5 TEHNICI DEZVOLTATE ........................................................................................................... 333
6 CONCLUZII FINALE .................................................................................................................. 335
REFERINTE .......................................................................................................................................... 339
7 ANEXE ........................................................................................................................................... 349
7.1 Anexa I. Exploatarea în comun a Staţiilor de tratare a apelor uzate menajere şi industriale ........ 349
7.2 Anexa II. Exemplul EFMA: Tehnologia Pinch............................................................................. 351
7.3 Anexa III. Monitorizarea unei statii de epurare WWTP centrale biologice.................................. 357
7.4 Anexa IV. Standarde de monitorizare........................................................................................... 358
7.5 Anexa V. Planul de actiune in caz de poluare............................................................................... 363
7.6 Anexa VI. Exemple de tratare a apei uzate şi a gazelor de ardere ................................................ 364
7.6.1 Informaţii tehnice despre staţiile de tratare a apei uzate (exemple)...................................... 364
7.6.2 Informaţii despre deversarea apei uzate (exemple) .............................................................. 371
7.6.3 Informaţii despre sistemele de tratare a apei uzate de pe intreg amplasamentul (exemple) . 374
7.6.4 Exemple de deversări de metale grele .................................................................................. 379
7.6.5 Exemple de uzine pentru tratarea gazelor de ardere ............................................................. 382
7.7 Anexa VII. Legislatia statelor membre privind apa reziduala si gazele de ardere provenite din
sectorul chimic..................................................................................................................................... 384
8 CLASA............................................................................................................................................ 445
GLOSAR DE TERMENI SI ABREVIERI .......................................................................................... 471

Waste Water and Waste Gas Treatment xxiii

 Lista imaginilor

Figura 1.1: Tehnicile de manevrare a apelor reziduale .................................................................................6

Figura 1.2: Tehnici de manevrare a gazelor reziduale ..................................................................................7
Figura 2.1: Ciclul Sistemului de Management al Mediului (EMS) ............................................................18
Figura 2.2: Strategia unui EMS orientat spre amplasament........................................................................19
Figura 2.3: Complexitatea unui EMS orientat asupra amplasamentului ...........................................20
Figura 2.4: Procedura generală pentru reducere Consumului de apă şi a Aparitiei apei reziduale .............29
Figura 2.5: Diagrama luării deciziei în privinţa Sistemului de Control al Apei Reziduale.........................36
Figura 2.6: Diagrama Cauză Efect a Calităţii Slabe a Efluentului..............................................................45
Figura 3.1: Circuit-tampon independent cu umplere alternativă ................................................................62
Figura 3.2: Circuit-tampon conectat, inundat discontinuu..........................................................................63
Figura 3.3: Circuit tampon conectat, inundat continuu...............................................................................63
Figura 3.4: Sistemul de limitarea a scurgerii ..............................................................................................64
Figura 3.5: Ordinea tehnicilor de tratare a apei uzate raportate la tipul de contaminanti ...........................65
Figura 3.6: Camera de captare a nisipului cu flux orizontal profilat dupa forma canalului........................67
Figura 3.7: Camera nisipului circulară........................................................................................................67
Figura 3.8: Camera de separare a nisipului aerata ......................................................................................68
Figura 3.9: Rezervor de sedimentare sau de decantare ...............................................................................70
Figura 3.10: Rezervor cu depunere pe fund................................................................................................70
Figura 3.11: Bazin de decantare din tablă sau tubular ................................................................................71
Figura 3.12: Sistem DAF:...........................................................................................................................75
Figura 3.13: Compararea Eficienţei separării metodelor DAF şi Sedimentarea ........................................76
Figura 3.14: Filtru multi-mediu pentru fluxul descendent convenţional ....................................................80
Figura 3.15: Filtru sub presiune..................................................................................................................80
Figura 3.16: Filtru rotativ sub vid...............................................................................................................81
Figura 3.17: Separatorul Institutului American al Petrolului (Separator API)............................................87
Figura 3.18: Interceptor cu plăci paralele (PPI)..........................................................................................88
Figura 3.19: Interceptor placi ondulate (CPI) .............................................................................................88
Figura 3.20: Principiul Procesului de Cristalizare ......................................................................................93
Figura 3.21: Aplicatia multi-funcitonala a cristalizarii intr-o productie chimica........................................94
Figura 3.22: Diagrama de flux a instalatiei Loprox ..................................................................................102
Figura 3.23: Diagrama simplificata a procesului SCWO..........................................................................105
Figura 3.24: Aranjament RO ....................................................................................................................113
Figura 3.25: Funcţionarea a două coloane de adsorbţie conectate în serie ...............................................117
Figura 3.27: Bilantul de carbon in compusii organici de degradare microbiologica aerobica (A) si si
anaerobica (B).......................................................................................................................138
Figura 3.38: Exemplu unui WWTP central (Mechanico-Biologico-Chimic) ...........................................159
Figura 3.41: Presa cu filtrare prin curea....................................................................................................167
Figura 4.1: Calea de decizie a tratamentului apei uzate pe un amplasament industrial chimic: Baza
concluziilor BAT ..................................................................................................................296
Figura 7.1: Coperarea intre WWTP industriala si municipala: Situatia inainte........................................352
Figura 7.2: Coperarea intre WWTP industriala si municipala: Situatia noua ...........................................353
Figura 7.3: Tehnologia Pinch-analiza, sursa si curbe de adancime ..........................................................355
Figura 7.4: Exemplu de Strategie de Conservare Apa inainte si dupa Analiza Pinch...............................356
Figura 7.5: Situaţia producţiei chimice în amplasamente complexe (exemplul XXI) ..............................376
Figura 7.6: Tratament central pentru apa uzata pentru produsele farmaceutice si pesticide produse pe
amplasament .........................................................................................................................378

xxiv Waste Water and Waste Gas Treatment

 Lista tabelelor

Tabelul 1.1: Agenti majori de contaminare a apei reziduale si tehnicile lor de tratare ................................ 9
Tabelul 1.2: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu Poluantul ce
trebuie îndepărtat .................................................................................................................... 12
Tabelul 1.3: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu Rata de
curgere a Fluxului de gaz rezidual.......................................................................................... 13
Tabelul 1.4: Potentialul impact al instalatiilor de tratare al apei reziduale................................................. 14
Tabelul 1.5: Impactul potenţial al instalatiilor de tratare a gazelor reziduale............................................. 15
Tabelul 3.1: Exemple de costuri ale unui Proiect real................................................................................ 55
Tabelul 3.2: Îndepărtarea Contaminanţilor apei reziduale prin coagulare.................................................. 69
Tabelul 3.3: Caracteristicile Microfiltrării (MF) şi Ultrafiltrarării (UF) .................................................... 83
Tabelul 3.4: EliminareaCOD din diverse substante ca o functie in utilizarea H2O2 [cww/tm/132] ........... 99
Table 3.5: Caracteristici ale Nanofiltrării (NF) şi a Osmozei Inverse ...................................................... 112
Tabelul 3.17: Randamente, Consumabile şi Costuri ale diferitelor variante de absorbere
umede pentru praf ................................................................................................................................... 259
Tabelul 3.18: Textile utilizate uzual......................................................................................................... 261
Tabelul 4.1: Tehnici de tratare a apei pluviale cum sunt descrise în Capitolul 3 ..................................... 298
Tabelul 4.2: Niveluri de emisie pentru uleiuri libere / hidrocarburi evacuate într-o apă receptoare ........ 299
Tabelul 4.3: Tehnici de tratare a fazei solide suspendate, aferente BAT ................................................. 302
Tabelul 4.4: Tehnici de tratare asociate tehnologiilor BAT pentru metalele grele................................... 305
Tabelul 4.5: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru săruri anorganice (metalele grele nu
sunt incluse).......................................................................................................................... 306
Tabelul 4.6: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru substanţe nepotrivite tratării biologice
.............................................................................................................................................. 310
Tabelul 4.7: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru tehnici de tratare biologică............... 314
Tabelul 4.8: Niveluri de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru evacuarea de ape uzate în apele
receptoare ............................................................................................................................. 316
Tabelul 4.9: Tehnici de tratament aferente BAT pentru tratamentul special al fluxurilor normale ale
gazelor reziduale................................................................................................................... 324
Tabelul 4.10: Tehnici de tratament associate cu BAT pentru tratamentul VOC si componente anorganice
din volumul normal al gazului rezidua ................................................................................. 328
Tabelul 4.11: Niveluri de emisie aferente BAT si randamente pentru tratarea gazului evacuate din
combustie din sectorul chimic .............................................................................................. 331
Tabelul 7.1: Monitorizarea WWTP.......................................................................................................... 357
Tablul 7.2: Debite de apă uzată şi detaliile tratării în amplasamente chimice complexe (exemplul XXI)375
Tabelul 7.3: Niveluri de emisie pentru metale grele in punctul final de descarcare................................. 381

Waste Water and Waste Gas Treatment xxv

 Scopul

SCOPUL
Documentul de Referinta orizontal BAT (BREF), intitulat “Tratarea apei reziduale si tratarea
gazului uzat /Sistemele de Management in Sectorul chimic” (CWW), acopera intregul sector
chimic si este conceput ca support si ghid pentru autoritatea de reglementare ce trebuie sa ia o
decizie de autorizare referitoare la eliberarile apoase si/sau gazoase rezultate din instalatiile
chimice. Este una din seriile BREF-urilor referitoare la industria chimica, tot ce este conceput sa
fie citit impreuna. Acestea sunt:

• Producerea clor-alcalilor
• Chimicalele organice voluminoase (LVOC)
• Chimicalele anorganice voluminoase (LVIC)
• Polimeri
• Chimicale organice fine (OFC)
• Chimicale anorganice speciale (SIC)

Si BREF-urile orizontale

• Sistemele industriale de racire

• Emisiile din depozitarea materialelor voluminoase si periculoase
• Sisteme de monitorizare
• Aspecte economice si inter-media.

Industria de rafinare considera acest BREF ca relevant pentru sectorul de rafinare. Deoarece
exista numeroase optiuni pentru tratarea apei uzate si/sau gazul rezidual in industria chimica,
acest document trebuie sa se auto-restrictioneze la acele tehnici utilizate “de obicei” sau
aplicabile in sector. Aceasta inseamna ca metodele de tratare aplicate pe un singur amplasament
si/sau proiectate dar pentru un proces special de productie nu sunt acoperite de acest document.
Acestea sunt abordate in documente verticale adecvate. Pe de cealalata parte, tehnicile de tratare
ce nu au fost inca exploatate in industria chimica, insa care sunt de succes in alte sectoare, sunt
abordate cand sunt considerate a fi aplicate in mod util.

Tehnicile de process integrate sunt abordate in acest document cand pot fi utilizate in mai multe
procese, sau daca aplicatia lor este recunoscuta in general. Aspectele tipice specifice
amplasamentului sau cele specifice procesului referitoare la tratarea apei uzate/ a gazului
rezidual nu sunt acoperite aici insa sunt considerate intr-o abordare generala explicand cum sa
se lucreze cu conditiile specifice.

Un alt punct principal in acest Document de Referinta este managementul apei uzate si al
gazelor reziduale ca parte a managementului operational. Management inseamna adaptarea
conditiilor locale (precum specificitatea productiei, legislatie, situatia de mediu locala,
disponibilitatea si calitatea materialelor brute si/sau auxiliare si aspectele climatice) la derularea
proceselor economica si ecologica a amplasamentului industrial, in intregul sau. Sarcina acestui
document este descrierea abordarii unei decizii de management pentru a minimiza impactul
total de mediu al emisiilor apelor uzate si gazelor reziduale.

Termenul de ‘impact asupra mediului’ asa cum este utilizat in intreg BREF-ul, include de ex.:

• Consumul resurselor precum apa din ape naturale, energia, materii prime, substante
chimice, etc.; aceasta are o semnificatie mare cand resursele limitate sunt implicate de ex.
apa in conditii climatice nefavorabile sau energia neregenerabila
• Emisii in apa si/ sau in aer, incluzand zgomotul si mirosul
• Generarea deseurilor
• Emisiile rezultate din evenimente precum pornirea / oprirea.

Waste Water and Waste Gas Treatment xxvii

Scopul

Organizarea depozitarii permanente a namolului sau reziduurilor solide din tratarea apei
reziduale si a gazului rezidual face parte din decizia operatorului asupra amplasamentului
chimic. Deoarece exista amplasamente echipate cu instalatii de tratare adecvate pentru namolul
din apa reziduala, tratarea acestuia este abordata in acest document. Tratarea deseurilor separata
de namolul rezidual face parte din obiectivul documentelor verticale pentru alte sectoare ale
anexei 1 din Directiva. Oricum acest BREF nu anticipeaza BREF-ul pentru incinerarea
deseurilor, ce urmeaza sa se elaboreze.

Pentru evitarea pe cat posibil a muncii duble si a suprapunerii tematicilor cu BREF-urile

relevante orizontale si verticale, au trebuit sa se traseze limite. Ca de exemplu, limita intre
BREF-urile chimice verticale si acest document orizontal este explicata pentru apa reziduala si
o situatie comparabila pentru gazul rezidual in figura I.

P
P
Reactia
Chemical R
chimica
Reaction O
O
Amestecul
Reaction D
D
din reactie U
Mixture U
C
C
T
Preparare
Work-up TI
I
O
E
N
Produsul
Product Product
Izolarea
Isolation
produsului
Auxiliare,
Auxiliaries, Reziduu
Aqueous
solventi,
Solvents,
apos
Residue
apa
Water

Recuperare
Recovery C
O
N
T
Apa uzata
Waste Water R
Tratarea
Tributary O
suplimentara
Stream L
a Treatment
fluxului

Central
Sisteme
Treatment
centrale de
Systems
recuperare

vertical

orizontal
horizontal

Figura I: Limita intre Relevanta productiei si controlului, sau intre BREF-ul orizontal si vertical

xxviii Waste Water and Waste Gas Treatment

 Scopul

Astfel, scopul acestui Document de Referinta orizontal cuprinde:

• Prezentarea managementului de mediu cu privire la apa reziduala si gazul rezidual si la

aplicarea lui pe amplasament in cel mai avantajos mod posibil pentru mediu
• Descrierea masurilor integrate de proces aplicabile in general (de ex. aplicabil cu un scop
identic in procese de productie distincte)
• Descrierea tehnicilor de tratare aplicate apei uzate si gazului rezidual cu privire la impactul
lor asupra mediului, randamentul/eficienta tratarii, limitarile si avantajele, si costurile lor
• Descrierea tehnicilor de tratare pentru namolul din apa uzata, daca sunt exploatate pe
amplasamente chimice
• bazandu-se pe informatia data mai sus, descrierea schemelor cu optiuni pentru a asigura ca
tehnicile si/sau combinatiile acestora pentru tratarea apei uzate si a gazului reziduale
contribuie la aplicarea BAT la exploatarea amplasamentului chimic, in ansamblu.

Exemplele ilustrate ce arata performanta realizabila exemplificand concluziile BAT nu sunt

concepute pentru a arata ca valorile date pot fi atinse cu fiecare aplicatie individuala in toate
conditiile de lucru, ci pentru a arata ca recomandarile si propunerile sunt valabile in general.

Documentul este valabil in special pentru sectorul chimic. Oricum este recunoscut de catre
TWG ca aspectele descrise – sistemele de management si instrumentele, tehnicile de tratare a
apei uzate si a gazului residual – contin informatii utile si pentru alte sectoare. Insa aplicatia
acestei informatii in cadrul altor sectoare necesita o evaluare cu grija a fiecarui caz.

Waste Water and Waste Gas Treatment xxix

 Chapter 1

1 DESCRIERE GENERALĂ
Legile ştiinţifice generale cum ar fi echilibrul fizic şi/sau chimic fac să fie inevitabilă apariţia
reziduurilor în timpul proceselor chimice (sinteză), astfel încât produsele secundare nedorite să
fie îndepărtate. Caracterul şi scala acestor emisii sunt extrem de variabile şi depind de
compoziţia materiilor prime, a produşilor principali, a produşilor intermediari, auxiliari, a
condiţiilor de desfăşurare a procesului tehnologic, etc.

Reziduurile care apar în timpul acestor procese pot fi împărţite în:

• Ape reziduale
• Gaze reziduale
• Reziduuri solide sau lichide

Reziduurile solide şi cele lichide (non-apoase) care rezultă din producţia de produse chimice şi
manevrarea produselor chimice vor fi discutate separat – de obicei în BREF-ul vertical, ele
nefiind subiectul acestui document.

Capitolul 1 oferă un rezumat al aspectelor generale ale:

• Apelor reziduale şi gazelor reziduale

• Managementului mediului
• Tehnologiei de tratare
• Impactului asupra mediului al tratării apelor reziduale şi a gazelor reziduale,

fără a intra în detalii.

1.1 Apele reziduale şi gazele reziduale în Industria Chimică

1.1.1 Apele reziduale

Din punct de vedere calitativ, majoritatea apelor reziduale din industria chimică, de obicei, nu
rezultă direct din etapele de reacţie chimică. Deşi apele reziduale pot apărea direct din reacţii, de
exemplu ca apă de reacţie sau apă condensată, deversările de ape din procesele fizico-chimice
secundare ale mixturii de sinteză sunt de obicei mai mari. Produşii şi/sau intermediarii din
fiecare sinteză sau din fiecare etapă de sinteză sunt izolaţi şi purificaţi prin operaţiuni cum ar fi
filtrarea şi centrifugarea din soluţiile apoase din reacţie sau prin spălări ale produşilor de reacţie
prin, de exemplu, extracţie sau prin distilare.

Asemenea fluxuri de ape reziduale care apar în asociere directă cu sinteza chimică – „apa de
proces” – sunt, de exemplu:

• Soluţii-mamă
• Apă de spălare rezultată din curatarea produşilor
• Condensări ale vaporilor
• Apă de răcire
• Ape reziduale rezultate din aerul evacuat / epurarea gazului de ardere
• Ape reziduale rezultate ca urmare a curatirii echipamentelor
• Ape reziduale rezultate din generarea de vid

Fluxurile de ape reziduale secundare din alte surse de pe amplasament, precum:

• Spălarea gazelor evacuate din incinerare şi din combustie

• Condiţionarea apei menajere

Waste Water and Waste Gas Treatment 1

Chapter 1

• Scurgeri din sistemele de alimentare cu apă a cazanului (probabil conţinând inhibitori

corozivi, biocide, depuneri)
• Deversări din cicloanele de răcire
• Spălarea în contracurent a filtrelor
• Instalatiile pilot sau laboratoare
• Ateliere
• Colectarea apelor reziduale pentru canalizare
• Colectarea apei pluviale din zonele contaminate
• Extragerea materialului de umplutură,

contribuie, de asemenea, la poluarea generală a apei. Aşadar, apa conţine în general, drept
contaminatori aproape fiecare compus prezent sau care apare în timpul reacţiei, cum ar fi:

• Materialul iniţial ce nu reacţionează

• Reziduuri de producţie
• Produşi auxiliari, în cazul în care ei nu sunt recuperaţi din evacuarile de ape
• Compuşi intermediari
• Produse secundare nedorite

Dacă sinteza este realizata prin utilizarea solvenţilor organici sau a altor produşi auxiliari, de
obicei aceştia produc majoritatea poluanţilor organici emişi catre instalatiile de tratare a apelor
reziduale. Pe de altă parte, produsele secundare şi compuşii iniţiali adeseori pot fi responsabili
de biodegradarea slabă a cantitatii totale de ape reziduale.

Majoritatea apelor reziduale de proces (70-90%) este alcătuită din fluxuri secundare cu un nivel
scăzut de poluare [cww/tm/82], exemplu:

• Apă de curăţire
• Ape reziduale rezultate din generarea de vid
• Apă de spălare rezultată din epurarea aerului uzat
• Ape reziduale rezultate de la echipamente cum ar fi pompele din producţie.

Fluxurile secundare, cum ar fi soluţiile de baza, evacuarile iniţiale de apa, evacuările din
cicloanele de curăţare şi condensările vaporilor realizeaza restul de 10-30% [cww/tm/82].

Dacă luăm în considerare cantitatile poluante, raportul se inversează. Fluxurile secundare de ape
reziduale mult mai concentrate (10-30% din totalul apelor reziduale), conţin în general până la
90% din canitatile poluante relevante [cww/tm/82].

Consecinţele avute de agenţii contaminatori din fluxurile de ape reziduale complexe nu sunt
suficient de bine reprezentate de cantitatile sau de concentraţiile acestora. Impactul agenţilor
contaminanţi toxici sau periculoşi, aflaţi în concentraţii apropiate de limita de detecţie, poate fi
semnificant fata de cel al concentraţiilor ridicate de substanţe non-toxice. Astfel, apele reziduale
din industria chimică ar putea avea efecte toxice. Alternativ, efectele sinergetice a diferitor
fluxuri individuale, care nu au un efect toxic, pot fi observate atunci când sunt amestecate fie în
sistemul de canalizare sau în apa receptoare.

Apele reziduale şi impactul lor asupra mediului sunt caracterizate în mod normal prin:

• Conţinutul şi emisia de poluanţi, exprimate prin masa şi/sau concentraţia unei singure
substanţe, cum ar fi ionii NH4 +, NO3 -, NO2 -, PO4 3-, fiecare metal greu, acizii anorganici şi
sărurile, uleiul.
• Efectul şi/sau potenţialul de periculozitate al apei receptoare, exprimat de un surogat sau de
parametrii însumaţi, cum ar fi TSS, BOD, COD, AOX/EOX, VOX, pH, conductibilitate şi
temperatură.

2 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Chapter 1

• Efectul avut asupra organismelor din apa receptoare, exprimat prin datele referitoare la
toxicitate, cum ar fi: toxicitatea acută, toxicitatea cronică sau efectele mutagene.
• Proprietăţi cum ar fi masa hidraulică.

1.1.2 Gaze reziduale

Fluxurile de gaze reziduale pot fi, cu aproximaţie, împărţite în emisii canalizate sau necanalizate
(difuze, fugitive). Doar emisiile captate pot fi tratate. În ceea ce priveşte emisia fugitivă,
obiectivul managementului gazelor reziduale este prevenirea şi/sau minimalizarea (ex. prin
captarea lor într-un sistem de captare).

Gazele reziduale şi emisiile de aer evacuat din industria chimică sunt:

• Emisii captate, cum ar fi:

- Emisii de proces evacuate printr-o conductă de aerisire de către utilajele
procesului, fiind inerente funcţionării instalatiei;
- Fluxuri de gaz provenite din unităţile furnizoare de energie, cum ar fi arderile
de proces, cazanele cu aburi, unităţi combinate pentru furnizarea energiei şi a
căldurii, turbine ce funcţionează cu gaz, motoare ce funcţionează cu gaz
- Gazele reziduale rezultate din echipamentul de control al emisiilor, cum ar fi
filtrele, incineratoarele sau adsorbantele, predispuse să conţină poluanţi nedistrusi
sau poluanţi generaţi în sistemul de epurare
- Gaze reziduale rezultate din recipientele de reacţie şi din condensatori
- Gazele reziduale rezultate din regenerarea catalitică
- Gazele reziduale rezultate din regenerarea solventilor
- Gazele reziduale rezultate din sistemul de ventilaţie de la depozitare si
manevrare (transferuri, încărcări şi descărcări) a produselor, a materiilor prime şi
produşilor intermediari
- Gazele reziduale rezultate din gurile de evacuare sau din utilajele de pre-
încălzire care sunt utilizate doar la iniţierea sau la încheierea operaţiunilor
- Descărcări din dispozitivele de siguranţă (ex. supape de siguranţă, valve de
siguranţă)
- Evacuări din sistemul de ventilaţie general
- Evacuări din deschideri ale surselor difuze şi/sau fugitive captate, ex sursele
difuze instalate într-o clădire sau încăpere.

• Emisii difuze (vezi Glosarul), ce rezultă din surse volumetrice, de suprafata, liniare sau
punctiforme în condiţii de operare normale [cww/tm/158]:
- Emisii de proces rezultate din utilajele implicate în proces şi inerente
funcţionării uzinei, eliberate de pe o suprafaţă mare sau prin deschizături, etc.
- Emisii ne-captate (ex pierderi in timpul procesulului şi prin aerisire, atunci când
nu sunt capturate şi canalizate) rezultate de la echipamentele de depozitare sau
apărute în timpul operaţiunilor de manipulare (ex umplerea recipientelor, încărcarea
camioanelor sau a containerelor)
- Emisii neobişnuite rezultate din operaţiuni altele decât operaţiunile de rutină
din cadrul uzinei, incluzând emisii apărute în timpul operaţiunilor de pornire, de
oprire, sau în timpul operaţiunilor de întreţinere
- Emisii rezultate din flăcări
- Emisii secundare rezultate din manevrarea sau depozitarea deşeurilor (ex
materiale volatile provenite de la canale, de la utilajele de manevrare a apelor
reziduale sau a apei de răcire).

• Emisii fugitive (vezi Glosar), cum ar fi:

- Scurgeri provenite de la utilajele prevăzute cu pompe de la garniturile de
etansare a compresoarelor, de la valve, flanşe, conectori sau alte sisteme de

Waste Water and Waste Gas Treatment 3

Chapter 1

conducte sau alte echipamente, cum ar fi inchideri sau etanseizari ale drenajelor si
supapelor.

Principalii agenţi poluanţi ai aerului rezultaţi din procesele chimice şi din furnizarea de energie
sunt:

• Bioxidul de carbon
• Oxizii de sulf (SO2, SO3) şi alţi compuşi ai sulfului (H2S, CS2, COS)
• Oxizii de azot (NOx, N2O) şi alţi compuşi ai azotului (NH3, HCN)
• Halogenii şi compuşii lor (Cl2, Br2, HF, HCl, HBr)
• Compuşi rezultaţi din combustia incompletă, cum ar fi CO şi CxHy
• Compuşii organici volatili (VOC) sau compuşii organic-siliconici care ar putea îngloba
compuşi cu potenţial carcinogenic
• Materii sub formă de particule (cum ar fi: praf, funingine, alcali (baze), metale grele) cu
posibile proprietăţi criogenice.

1.2 Managementul mediului privitor la apele reziduale şi la

gazele reziduale
Managementul mediului, ca parte a sistemului general de management, devine din ce în ce mai
important. Acesta conţine structura organizaţională, responsabilităţi, practici, proceduri, procese
şi resurse necesare dezvoltării, implementării, realizarii, revizuirii şi monitorizării politicii de
mediu a companiei industriale. În privinţa apelor reziduale şi a gazelor reziduale acesta
stabileşte reguli pentru implicarea în gasirea conceptului, planificarea, evaluarea, proiectarea,
construirea, funcţionarea şi întreţinerea unui amplasament chimic, adică, se dezvoltă o strategie
care să întrunească toate obiectivele legate de apele reziduale si /sau de gazele reziduale. De
exemplu, acorda un sprijin în următoarele domenii:

• Luarea în considerare a efectelor posibile asupra mediului în momentul planificării noilor

linii de producţie sau în planificarea extinderii actualelor linii
• Deciziile în privinţa procesului de producţie planificat
• Deciziile în privinţa implementării măsurilor integrate in proces
• Deciziile în privinţa etapelor din producţie
• Deciziile în privinţa alegerii căii de deversare
• Deciziile în privinţa implementării tratarii centralizate sau descentralizate sau în privinţa
controlului
• Deciziile în privinţa metodei ce trebuie aplicate pentru minimalizarea contaminării
• Deciziile în privinţa creării unei infrastructuri corespunzătoare, sau alterarea celei existente,
pentru a îmbunătăţi calitatea apelor reziduale şi/sau a gazelor reziduale
• Evaluarea efectelor inter-media in urma diferitelor strategii de tratare
• Deciziile în privinţa prevenirii emisiilor fugitive prin modificarea sau înlocuirea utilajelor
vechi care au tendinţa de a avea o rată a scurgerilor ridicată
• Deciziile în privinţa implementării unui Program pentru Detectarea Scurgerilor şi pentru
Reparaţii (LDAR)

După cum se poate observa din cele câteva exemple de mai sus, rationamentul managementului
de mediu are legătură strânsă cu luarea de decizii, prin alegerea între mai multe opţiuni, avand
la baza situaţii particulare. Şi, bineînţeles, are legătură cu situaţia economică şi cu
competitivitatea. Principala întrebare la care managementul mediului ajută să se răspundă, este:
Cum poate cineva să opereze într-un amplasament complex şi să-i gestioneze cererea de resurse
şi nevoia de depozitare a deşeurilor având cel mai mic posibil impact asupra mediului, in
intregul sau, şi în acelaşi timp cu cea mai mare eficienţă economică şi fără pierderi în ceea ce
priveşte calitatea produsului final? Raspunsul la aceasta intrebare este unul dintre punctele
dezbatute in Capitolul 4, din concluziile BAT.

4 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Chapter 1

Pentru a menţine la un nivel minim efectul asupra mediului cauzat de apele reziduale şi/sau de
gazele reziduale, operatorii ar trebui să-şi dezvolte o strategie de mediu integrată şi generală.
Este important ca această strategie să reflecte următoarele aspecte:

• Apa devine din ce în ce mai mult o resursă valoraoasa, iar o importanţă deosebită o are
reciclarea apei reziduale tratate, atunci când aceasta este posibila şi când este necesară în
situaţiile speciale. Astfel, scopul tratării efluenţilor este reciclarea şi recuperarea de apă, precum
şi îmbunătăţirea calităţii apei deversate. Rezultatul unei asemenea strategii generale în privinţa
apelor reziduale ar putea fi, în analiza finală, specific amplasamentului, aplicabil doar în această
situaţie particulară. Totusi abordarea prin care se ajunge la acest rezultat, urmează în mod
normal traseul descris în Capitolele 2 şi 4.
• Deşi aerul nu este o sursă de diminuare, puritatea sa este esenţială pentru viaţă (cu aspecte
importante ca de ex schimbarea climatica şi epuizarea stratului de ozon), astfel că mai multe
eforturi trebuie depuse pentru a evita eliberarea poluanţilor în atmosferă şi pentru reciclarea lor
în procesul de producţie sau utilizarea lor altundeva în cadrul amplasamentului.

• În contrast cu apele reziduale, există componenţi ai gazelor reziduale substanţiali – a

gazelor reziduale necaptate – ce nu mai pot fi trataţi. Ei trebuie abordaţi de tehnicile de
prevenire. Managementul emisiilor fugitive este legat de metodele de detectare, de cuantificare,
de selecţia de utilaje, de gospodărire şi de măsurile preventive de întreţinere.

• Când un proces de producţie se planifică şi se proiectează, primul obiectiv ar trebui să fie

prevenirea evacuarilor de deşeuri în mediu. Alegerea de tehnologii „curate” şi materii prime
„curate” ajută la îndeplinirea acestui obiectiv.

• Când un sistem de tratare a gazelor reziduale este planificat şi proiectat, aspectul cel mai
important este decizia asupra folosirii tehnicilor cu sau fără consum de apă (ex curăţare umedă,
biofiltrare, refrigerare prin răcire cu apă), mai ales în regiunile unde apa este o problemă.

• Dacă – după cum se întâmplă de obicei – prevenirea completă a deşeurilor nu este

practicabilă, pasul următor este minimalizarea, nu numai a volumului de deşeuri, ci şi a
efectelor cauzate de substanţele periculoase ce pot fi înlocuite în procesul de producţie.

• Dacă toate măsurile de minimalizare sunt luate, pasul următor este controlarea deversărilor
inevitabile prin implementarea celui mai eficient sistem de tratare posibil, pentru ca impactul
total asupra mediului să fie redus. Alegerea unui asemenea sistem de tratare se bazează pe o
evaluare a:
- eficienţei sale în privinţa controlului
- nevoii sale de energie
- necesităţilor sale de spaţiu
- a posibilei generari de ape reziduale sau a gazelor reziduale, de deşeuri
obişnuite sau de zgomot
- a consumului său de resurse
- a costurilor sale
- a interferenţei sale cu alte unităţi şi cu problemele de siguranţă
- a necesităţilor sale în privinţa întreţinerii.

• Calitatea mediului receptor, în care amplasamentul industrial îşi va deversa deşeurile, ar

putea fi în aşa fel încât să necesite cerinţe speciale şi mai stringente asupra calităţii apelor
reziduale şi/sau a gazelor reziduale.

Planificarea acţionării este doar o parte a managementului de mediu. Următorul şi cel mai
important pas este un proces de continuă îmbunătăţire a situaţiei date, adică toate stadiile şi
etapele diferite trebuie făcute şi refăcute de mai multe ori de-a lungul timpului. Acest fapt este,
de obicei, prevăzut de politica companiei în privinţa problemelor de mediu pentru toate
amplasamentele sale şi de legislaţia statului membru.

Waste Water and Waste Gas Treatment 5

Chapter 1

Baza managementului de mediu – sau managementul apelor reziduale şi a gazelor reziduale –

aplicat în controlul deşeurilor este evitarea sau cel puţin minimalizarea introducerii de agenţi
poluatori în sistemele de tratare finale, agenţi ce nu mai pot fi îndepărtaţi.

Oportunităţile pentru introducerea sau pentru aplicarea managementului de mediu sunt diferite
pentru uzinele noi şi pentru cele existente. În noile uzine, măsurile preventive de control,
măsurile integrate de proces şi/sau de tratare a fluxului de deşeuri din uzină pot fi luate în
considerare eficient în etapa de proiectare a instalatiei. Pentru instalatiile existente,
retehnologizarea în instalaţiile şi în infrastructura existentă poate implica constrângeri de ordin
tehnic şi organizaţional şi la modul general este mult mai scumpă. Însă, abordarea şi principiul –
însă nu şi rezultatul – managementului de mediu după cum sunt ele propuse în acest document
sunt în esenţă aceleaşi atât pentru instalatiile noi, cât şi pentru cele existente.

O descriere detaliată a sistemelor de management al mediului şi instrumentele necesare

implementării lor sunt oferite în Capitolul 2.

1.3 Tehnologia de tratare

Sursele diferite de emisie (apoase şi/sau gazoase) şi varietatea de agenţi contaminatori şi
cantitatea lor fac din implementare să fie un sistem mai mult sau mai puţin complex – în
conformitate cu complexitatea producţiei – de tehnici de manevrare (prevenire şi/sau control),
bazat pe decizii manageriale, inevitabile pentru operarea unui amplasament de industrie
chimică. Un asemenea sistem de manevrare este alcătuit din:

• Măsuri integrate de proces, cum ar fi: re-folosirea apei, economisirea apei şi prevenirea
poluării
• Tratare la finalul proceselor (echipamente individuale şi/sau centrale)

Modul de integrare a tipurilor de tehnici de manevrare în domeniul ce este tratat în acest

document este ilustrat în Figura 1.1 în ceea ce priveşte apele reziduale şi în Figura 1.2 în ceea ce
priveşte gazele reziduale. Barele verticale semnifică limitele acestui BREF orizontal.
Tehnicile pentru apele
reziduale

Masuri Tratare la finalul

integra proceselor
te de
proces
Individual Central

Tratar Pr
finala tratare

Receptor

Figura 1.1: Tehnicile de manevrare a apelor reziduale

Săgeţile din Figura 1.1 simbolizează fluxul de apă reziduală. Această ilustrare, însă, nu
sugerează că trebuie sa existe intotdeauna instalatii de pretratare dacă se utilizeaza o instalatie
de tratare centrală.

6 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Chapter 1

W a sTehnicile
t e g a sgazului
te c h n iq u e s
rezidual

Pentru
f o r f uemisiile
g itiv e Pentru
f o r demisiile
u c te d
a n d d si
fugitive i f fdifuze
use captate
e m is s io n s
e m is s io n s

Tratare
E n d -lao final
f - p i de
pe Masuri
P r o de
cess-
tr e a tm e n t
proces in te g r a te d
proces
m e a su re s
integrate
Captate
C a p tu re

I n Tratare
d iv id u a l G r o upe
Tratare p C e ncentrala
Tratare tra l
individuala
T r e a t m e (cu
nt T r e a t(cu
grupuri m esau
nt T (cu
r e asau
t m fara
ent
(wsau
i t hfara
or ( w i t h o r
fara pretratare) (pretratare)
w ith o r
wpretratare)
ith o u t w ith o u t w ith o u t
p r e tr e a tm .) p r e tr e a tm .) p r e tr e a tm .)

COS
S TACK

Figura 1.2: Tehnici de manevrare a gazelor reziduale

Figura 1.2 prezintă faptul că emisiile difuze şi cele fugitive sunt în afara domeniului prezentat în
acest document. Când aceste emisii pot fi capturate ele intră în sfera tehnicilor de tratare pentru
emisiile captate.

1.3.1 Măsuri integrate in proces

Deşi, spunând lucrurilor pe nume, măsurile de proces integrate pentru prevenirea şi diminuarea
evacuarilor de poluanti prin intermediul apelor şi gazelor reziduale, fac obiectul de lucru al
BREF-ului vertical, însă sunt menţionate în acest document orizontal atâta vreme cât sunt
aplicabile în procesele de producţie chimice. Oricum sunt aspecte ale unei practici manageriale
bune şi de luat în considerare atunci când se implementează un sistem de management al apelor
şi gazelor reziduale în cadrul unui amplasament.

Protecţia de mediu avansată trece din ce în ce mai mult de la metodele de tratare la final de
proces la masurile de proces integrate – sau de producţie integrate. Masurile integrate de proces
sunt sursa îmbunătăţirii semnificante a mediului atât în instalatiile noi, cât şi în cele existente.
Intenţia lor este de a reduce – sau chiar de a evita – producerea de reziduuri direct la sursă
înainte ca ele sa fie evacuate. Adeseori aceste „îmbunătăţiri de proces” ajută la scăderea
costurilor adiţionale în privinţa măsurilor de tratare, precum şi la creşterea eficienţei economice
prin creşterea eficienţei producţiei şi/sau prin scăderea consumului de materii prime. Costurile
depozitării deseurilor şi limitările tratării la final de proces pot influenţa acest schimb in directia
măsurilor de proces integrate. Deşi prevenirea în domeniul deşeurilor, şi astfel şi implementarea
măsurilor de proces integrate, devin din ce în ce mai importante, tehnicile de tratare a deşeurilor
vor rămâne factori de contribuţie esenţiali în procesul de controlare a emisiilor eliberate în
mediu, (în principal atunci când măsurile integrate in proces nu sunt fezabile pentru producţia
existenta).
O protecţie de mediu integrata in proces, corectă, foloseşte toate tehnicile fizice, chimice,
biologice şi inginereşti posibile pentru prevenirea, diminuarea şi reciclarea reziduurilor.
Exemple ar fi:

• Noi modalităţi de sinteză

• Folosirea agenţilor de proces sau de alimentare mai puri sau chiar diferiţi
• Folosirea de combustibili mai puri sau de tip diferit
• Optimizarea etapelor din cadrul procesului
• Îmbunătăţirea tehnologiei instalatiei, a controlului procesului şi etapei de reacţie
• Adaptări tehnice la proces
• Folosirea îmbunătăţită a catalizatorilor şi/sau a solvenţilor

Waste Water and Waste Gas Treatment 7

Chapter 1

• Reciclarea produselor auxiliare (ex apa de spălare, gaze inerte, solvenţi, catalizatori)
• Reciclarea imediata a reziduurilor în timpul procesului
• Folosirea reziduurilor ca materii prime pentru alte procese de producţie (integrarea
produsului în cadrul şi/sau în afara amplasamentului)
• Folosirea reziduurilor pentru generarea de energie

Evident că dezvoltarea unor metode complet noi pentru sinteza aplicată în instalatiile existente
va rămâne o excepţie – în principal din motive economice – şi se va limita la produse en-gros
sau la produse cu valoare economică mare. În practica curentă, protecţia de mediu integrata in
producţie va progresa continuu ca o sumă a mai multor îmbunătăţiri individuale rezultate de-a
lungul timpului.

1.3.2 Tehnicile la final de proces

Tehnicile de la finalul proceselor sunt acele tehnici care tratează fluxul ce apare dintr-o unitate
de depozitare sau dintr-o unitate de proces sau dintr-o anumită zonă – sau parte a acestei zone –
pentru a-i reduce conţinutul poluant (vezi Fig 1.1 şi Fig 1.2).

1.3.2.1 Tratarea Apei Reziduale

De vreme ce măsurile integrate in proces sunt preferate pentru a fi implementate în instalatiile

noi construite sau în procesele de producţie datorita limitărilor de ordin economic ca urmare a
costurilor ridicate sau a limitărilor de retehnologizare (ex lipsa spaţiului) in cadrul celor
existente, industria chimică şi majoritatea altor sectoare industriale apelează la tehnicile de
tratare de la finalul procesului pentru a reduce apele reziduale şi poluanţii pe care acestea le
transportă. Ele presupun pretratarea sau tratarea finală a apelor reziduale separate, precum şi
tratarea centrală a apelor reziduale colectate înainte de a fi evacuate în apa receptoare. Diferitele
tehnici de tratare la final de proces şi aplicabilitatea lor în controlul principalilor agenţi
contaminanţi din industria chimică sunt prezentate în Tabelul 1.1.

COD
BOD
Refrac- AOX N- NH4-N Metale Feno Ul
Tehnica TSS COD PO4-P
tar EOX total (NH3) grele li ei
TOC
a j
Sedimentare X (X) (X)
b j
Flotaţie cu ajutorul X X (X) X
aerului
a j
Filtrare X (X) (X)
c a
MF/UF (X) (X)
Separare petrolieră X X
Precipitare X X
Cristalizare X X
Oxidare chimică X X X
Oxidare umedă prin X X X X
aer
SCWO X X X X
Reducere chimică
Hidroliză chimică
NF/RO X X X X
Adsorbţie X X X X

8 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Chapter 1

COD
BOD
Refrac- AOX N- NH4-N Metale Feno Ul
Tehnica TSS COD PO4-P
tar EOX total (NH3) grele li ei
TOC
d
Schimb de ion (X) X
Extracţie X X X
Distilare/Rectificare X X X
e
Evaporare (X) X
f
Decopertare (X) X X
g k
Incinerare X X (X) X (X) X X
h h l
Anaerobare biologică X (X) (X) X
h
Aerobare biologică X (X) X X
Nitrare/Denitrificare X X
a
doar solid
b
conţinut organic nedizolvat
c
dispersat final şi concentrare scăzută
d
specii organice ionice
e
conţinut organic ne-volatil
f
conţinut organic volatil
g
sunt necesare utilaje de incinerare speciale
h
doar partea biodegradabilă
j
compuşi ai metalelor grele nedizolvaţi
k
transferat în cenuşă sau în apă reziduală ce provine din incinerator
l
în combinare cu precipitat de sulfat sub formă de sulfură

Tabelul 1.1: Agenti majori de contaminare a apei reziduale si tehnicile lor de tratare

Amplasamentele de producţie a produselor chimice complexe au in mod normal un sistem

extins pentru colectarea şi tratarea apei de proces. Există mai multe abordări în domeniul tratării
apei reziduale, fiecare având avantajele şi dezavantajele sale, în funcţie de situaţie:

• Instalatiile de tratare a apei reziduale descentralizate, tratând efluenţii de apă direct la sursă
şi deversându-se într-o apă receptoare (adică, nu există o instalatie centrală de tratare a apei
reziduale pe amplasament)
• Tratare centralizată a apei reziduale, în mod normal folosindu-se o instalatie de tratare a
apei reziduale (WWTP), centrală (principală)
• WWTP-ul central, având pretratare în aval a fluxului secundar direct la sursă
• Deversare a apei reziduale direct într-un WWTP municipal
• Deversare a apei reziduale direct într-un WWTP municipal cu pretratare direct la sursă pe
amplasament,
ultimele două sub-puncte fiind situaţii speciale ale sub-punctelor precedente (două).

Avantajele tratării descentralizate a apei reziduale sau tratării la sursă (sau dezavantajele tratării
centralizate a apei reziduale) sunt:
• Operatorii multor instalaţii de producţie au o atitudine mai responsabilă faţă de efluenţi în
momentul în care sunt făcuţi direct răspunzători pentru calitatea deversărilor proprii de apă
reziduală
• Mai multă flexibilitate pentru lărgirea domeniului muncii sau în reacţionarea la condiţiile
schimbătoare
• Instalatiile pentru tratarea direct la sursă sunt executate dupa fiecare caz in parte şi astfel au
in mod normal o mai bună performanţă
• În contrast cu tratarea centrală biologică, nu exista (sau în cantităţi foarte mici) şlamuri
active, în exces, de care să ne debarasăm.
• Performanţa tratării realizata de tehnicile non-biologice este independentă de
biodegrabilitatea fluxurilor de ape reziduale
• Evitarea diluării prin amestecarea diferitelor fluxuri de ape reziduale, în mod normal
rezultând într-o eficienţă mai ridicată a tratării, etc.

Waste Water and Waste Gas Treatment 9

Chapter 1

• Raportul costuri/beneficii poate fi mai mult bun la tratarea fluxurilor secundare decât la
tratarea centrală.

Tratarea descentralizată a apei reziduale este opţiunea preferată în momentul în care se aşteaptă
să apară fluxurile secundare de apă reziduală ce au proprietăţi complet diferite.

Principalele avantaje ale utilizării WWTP centralizată (sau dezavantajele instalatiilor de tratare
descentralizate) sunt:

• Folosirea efectelor sinergice de apele reziduale biodegradabile amestecate, adică efectele

care activează degradarea microbiologică a agenţilor contaminanţi speciali în amestec cu alţii
(sau chiar diluându-se în alte fluxuri de apă reziduală) dat fiind faptul că fluxul secundar singur
are o slabă biodegradabilitate
• Folosirea efectelor datorate amestecării, cum ar fi reglarea pH-ului sau a temperaturii
• Folosirea mai eficientă a compuşilor chimici (ex agentii nutritivii) şi a utilajelor, astfel
reducându-se costurile de operare relative.

Apa reziduală ce provine din amplasamentele industriale chimice este de asemenea tratată
împreună cu apa reziduală menajera, fie împreună în WWTP-UL menajer sau în instalatii
construite special pentru tratarea combinată a apei menajere şi industriale. Tratarea în comun
este în mod frecvent organizată astfel încât, din cauza încărcării biologice organice iniţiale şi a
tendinţei de a diminua ratele de degradare din apa reziduală diluată, apa reziduală industrială
trece printr-o etapă de performanţă ridicată (încărcare ridicată), iar apoi este amestecată cu apa
reziduală menajera în a doua etapă biologică (încărcare scăzută).

Experienţa a arătat că tratarea în comun a apei reziduale menajere şi a celei provenită din
industria chimică nu are – cel puţin la prima aproximare – nici efecte sinergetice, nici
antagonistice asupra apei receptoare [cww/tm/82] (un exemplu opus al operării coordonate a
unei WWTP menajere şi chimice este descris în Anexa 7.1). Poluantii depozitati sunt, în
general, adăugati.

Avantajele [cww/tm/82] a unei tratări în comun a apelor reziduale pot fi:

• Stabilitatea operaţională a tratării biologice în comun pot fi influenţate favorabil de:

- Îmbunătăţirea condiţiilor nutritive
- Optimizarea temperaturii apei reziduale şi prin aceasta a cineticii degradării
- Egalizarea încărcării de alimentare, atâta vreme cât liniile de progres zilnice ale
celor două fluxuri sunt structurate corespunzător sau se potrivesc una cu alta
- Anularea efectelor toxice sau inhibitoare ale constituienţilor apelor reziduale
prin scăderea concentraţiilor sub limita critică
• Tratarea în comun a apei reziduale şi exces de şlam activ pot, în situaţii individuale, să
realizeze economii în costurile de operare.

Dezavantajele pot fi:

• Sistemele cu scurgere în comun şi fără recipiente tampon corespunzătoare pentru ploile în

exces pot avea de suferit din cauza greutatii hidraulice în cazul apariţiei unei ploi torenţiale care
ar putea conduce la o deversare crescută de poluant însoţită de pierderi de bacterii din
compartimentul şlamului activ al WWTP-ului central [cww/tm/82]
• Performanţă în curăţare scăzută datorată deranjamentelor produse în operaţiunile de
producţie care la rândul lor conduc la poluare crescută a apei din cauza tratării insuficiente atât a
apei reziduale menajere cât şi industriale [cww/tm/82]
• Un număr important de compuşi chimici pot, chiar şi la concentraţii scăzute, se diminueze
nitrificarea. Dacă etapa de nitrificare eşuează, ar putea fi nevoie de câteva săptămâni pentru
recuperare şi pentru a asigura iar suficientă eliminare a azotului. Astfel, pentru minimalizarea
riscului tratării în comun a apelor reziduale este importantă studierea şi monitorizarea cu grijă a

10 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Chapter 1

fluxurilor de apă reziduală ce provin din cadrul industriei pentru orice factor inhibitor sau
disturbator. [cww/tm/82]
• Tratarea combinată a fluxurilor de apă reziduală provenite din origini diferite prezintă riscul
evitării controlării (câteodată chiar şi a detectării) de catre agenţii contaminatori persistenţi,
precum metalele grele si compusi non-biodegradabili, din cauza diluţiei. Aceştia se vor deversa
fără a fi degradaţi într-o apă receptoare, se vor adsorbi in şlamul activ sau vor fi stripati în
cadrul aerării în atmosferă. Aceasta se va opune obligaţiei de a preveni sau controla aceste
substanţe direct la sursă. Acest dezavantaj afectează toate acţiunile de tratare combinată a
fluxurilor de ape reziduale.
• Tratarea combinată poate avea ca rezultat un şlam prea contaminat pentru a mai putea fi
utilizat sau tratat prin, spre exemplu, descompunerea anaerobă.

Un alt aspect important al sistemului apelor reziduale este manipularea apei de ploaie şi a apelor
de la spalare. In cateva complexe industriale chimice europene este prezent doar un sistem de
canalizare, iar apa pluviala, de la spalare, de răcire şi cea de proces sunt colectate la un loc în
acest sistem şi direcţionate spre instalatiile de tratare a apelor reziduale. În special în timpul
perioadelor de ploi puternice, acest fapt ar putea conduce la deteriorări ale WWTP-ului şi la
deversări ridicate. Amplasamentele chimice avansate din punct de vedere tehnic de obicei au un
sistem de canalizare separat pentru colectarea apelor pluviale necontaminate şi a apelor de
răcire. Detalii sunt oferite în Secţiunea 3.3.4.4.

1.3.2.2 Tratarea gazelor reziduale

Tehnicile de tratare a gazelor reziduale se ocupă, în general, cu reducerea:

• Materiilor sub formă de particule

• Vaporilor substanţelor volatile lichide
• Agenţi contaminanţi gazoşi

Tratarea gazelor reziduale are loc în mod normal direct la sursă. Foarte rar se pot trata simultan
fluxurile diferite de gaze reziduale într-o singură unitate centrală de tratare. Un motiv principal
pentru care se întâmplă acest lucru este faptul că unităţile de tratare sunt în mod normal special
proiectate pentru un anumit tip de compoziţie de gaz rezidual. Un alt motiv important este
atenţia specială ce trebuie acordată eliberării de compuşi toxici şi periculoşi şi a efectului lor
asupra peisajului înconjurător precum şi în privinţa siguranţei instalatiei. În industria chimică,
datorită caracteristicilor toxice şi/sau periculoase a multor compuşi şi a volumelor mari de
substanţe ce trebuie manevrate şi procesate, siguranţa este un element crucial.

O selecţie a tehnicilor selectate pe agentul poluant este prezentată în Tabelul 1.2 şi pe rata
curgerii fluxului gazului rezidual în Tabelul 1.3 [ambele cww/tm/70].

Miros
Componenti organici gazosi sau vaporosi
Componenti anorganici gazosi sau sub forma de vapori
Particule organice
Particule anorganice
Materie umeda
Materie uscata
Technica
Recuperarea si reducerea prafului
Separator (pre) x x x x
Ciclonare (pre) x x x x
Epurare a prafului umedă (FT) x x x x
Precipitare electrostatică (FT) x x x x (x) (x)
Filtre textile (incl. Filtru ceramic) x x x
(FT)
Filtrare catalitică (FT) x x x x x

Waste Water and Waste Gas Treatment 11

Chapter 1

Miros
Componenti organici gazosi sau vaporosi
Componenti anorganici gazosi sau sub forma de vapori
Particule organice
Particule anorganice
Materie umeda
Materie uscata
Technica
Filtru de praf în două etape (pol) x x x
Filtru absolut (HEAP) (pol) x x x
HEAF (pol) x
Filtru de nor (pre, pol) x (x)
Recuperarea gazului
Separare de membrană (pre) x
Condensare (pre) (x) x
Crio-condensare (pre, FT) (x) x (x)
Adsorbţie (FT) x x x
Spalare la umed a gazului (apă) (x) (x) (x) (x) x x x
(FT)
Epurare la umed a gazului (x) (x) (x) (x) x x x
(oxidare alcalină) (FT)
Epurare la umed a gazului (acidă) (x) (x) (x) (x) x
(FT)
Separare de membrană (pre) (x) (x) (x) (x) x x x
Epurarea gazului
Biofiltrare(FT) x x x
Bioepurare(FT) x x x
Filtru precolator (Biofiltru) (FT) x x x
Oxidare termică(FT) x x x
Oxidare catalitică(FT) x x
Evazare (flaring) (FT) x x
Tratarea gazului de combustie
Injectare la uscat alcalină (FT) x
Injectare semi-uscată alcalină (FT) x
Injectare udă cu apă de var (FT) x
SNCR (FT) x
SCR (FT) x (x)

X = utilizare principală
(X) = utilizare secundară
(pre): în principal ca uzină de pretratare
(FT): tehnică de tratare folosită ca tehnică de tratare finală
(pol): în principal ca tehnică de finisare după ce au fost utilizate tehnicile standard

Tabelul 1.2: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu
Poluantul ce trebuie îndepărtat

100 1000 10000 100000

Technica 3 3 3 3
[Nm /h] [Nm /h] [Nm /h] [Nm /h]
Recuperarea şi reducerea prafului
Separator x x xx xx
Filtru ciclon x xx xx x
Spalare a prafului la umed x xx xx
Electro-Filtru x x
Filtru textil x x xx xx
Filtru ceramic xx x x

12 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Chapter 1

100 1000 10000 100000

Technica 3 3 3 3
[Nm /h] [Nm /h] [Nm /h] [Nm /h]
Filtrare catalitică x x x
Filtru de praf în două etape x x
Filtru absolut (HEAP) x x
HEAF xx xx x
Filtru de vapori x xx xx
Recuperarea gazului
Filtrare prin membrană
Condensare x x xx x
Crio-condensare x x
Adsorbţie x xx xx x
Spalarea gazului la umed (apă) x x xx xx
Spalarea gazului la umed (alcalină) x x xx xx
Spalarea gazului la umed (oxidare alcalină) x x xx x
Spalarea gazului la umed (acidă) x x xx xx
Epurarea gazului
Biofiltrare x xx xx xx
Bio-spalare x x x x
Filtru precolator (Biofiltru) x x x x
Oxidare termică x xx
Oxidare catalitică x xx
Tratarea gazului de ardere
Injectare la uscat alcalină xx x
Injectare semi-uscată alcalină x xx
Injectare udă cu apă de var x x x
SNCR x x x x
SCR x xx xx

X = utilizare
XX = cele mai întâlnite utilizări

Tabelul 1.3: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu Rata de
curgere a Fluxului de gaz rezidual

1.4 Impactul avut asupra Mediului de Tratarea apei reziduale şi

a gazelor reziduale şi Interdependenţa lor
Deşi, în general, sistemele de tratare a apei reziduale reduc emisiile cedate in apă, operarea
acestor sisteme are propriul efect asupra mediului. Deosebit de relevante în privinţa emisiilor de
aer din tratarea apei reziduale sunt acele fluxuri de apă care sunt poluate cu compuşi organici
volatili (VOC) sau compuşi anorganici volatili (de exemplu: amoniac, hidrogen sulfurat sau
acid clorhidric). În momentul în care aceste fluxuri de apă se află în conexiune cu atmosfera,
emisiile (mirositoare) ale acestora pot apărea. O atenţie specială trebuie acordată aerării
bazinelor de tratare biologică a apei reziduale, operaţiunilor de agitare, rezervoarelor tampon
deschise, rezervoarelor de decantare şi unităţilor de absorbţie a apei reziduale. În toate aceste
cazuri, emisiile de poluanţi pot fi trecute din compartimentul ce conţine apă în aer. Astfel că
este nevoie de un tratament adiţional al gazelor reziduale. Emisiile în aer pot şi ele să evolueze
din amestecarea fluxurilor de apă ce au diferite temperaturi sau din adăugarea de acizi sau de
alcali pentru reglarea pH-ului.

Impactul potenţial al instalatiilor de tratare a apei reziduale asupra sectoarelor de mediu este
rezumată pe scurt în Tabelul 1.4 [cww/tm/84].

Waste Water and Waste Gas Treatment 13

Chapter 1

Sectorul de mediu Emisia/efectul potenţial

Aer • Evaporare / Formare de miros (exemplu: H2S, NH3, mercaptani,
etc.)
• Formare de aerosoli
• Curent de aer purtător de micro-organisme provenind de la
instalatia de tratare
• Emisii VOC (evaporate sau prelevate din apă)
• Dacă este generat biogaz şi nu este folosit drept combustibil pentru
furnizare de energie, este în mod normal ars, având ca rezultat apariţia
de emisii în aer
Apă • În principiu, reducere semnificativă de emisii de apă
• Când este tratată apa pluviala odată cu apa de proces, sistemul de
tratare ar putea să fie supra-incarcat în cazul unei ploi torenţiale care la
rândul său poate provoca emisii poluatoare adiţionale din cauza faptului
că sistemul de tratare nu poate funcţiona corect
Deşeuri • Şlamul din tratarea apei reziduale şi soluţiile de epurare
Altele • WWTP-ul central consumă energie. În unele cazuri, biogazul este
generat şi poate fi utilizat ca sursă de energie.

Tabelul 1.4: Potentialul impact al instalatiilor de tratare al apei reziduale

Alte puncte relevente de interes sunt consumul de energie şi generarea de şlam în timpul
aplicării tehnicilor de tratarea a apei reziduale. Generarea şi manevrarea şlamului (de exemplu:
deshidratarea, incinerarea) consumă o mare parte din necesarul de energie şi sunt responsabile
de o parte importantă din impactul asupra mediului avut de WWTP. Pe de altă parte, există
sisteme de tratare care să aibă o balanţă a energiei benefică. De exemplu, în unităţile de tratare a
apei reziduale biologice, gazul generat de tratare (biogazul) poate fi utilizat drept combustibil.
Altfel, el ar trebui ars cauzând emisii netratate în aer.

Ceea ce s-a spus despre sistemele de tratare a apei reziduale în paragrafele precedente este de
asemenea valid şi pentru tehnologiile de tratare a gazelor reziduale. Impacturile lor relevante
asupra mediului sunt emisii în aer şi apă. Procedurile de spalare la umed, de exemplu, implică
tratarea apei reziduale într-o etapă de tratare ulterioară. Oxidarea gazelor reziduale produce un
flux de gaz ce conţine agenţi contaminanţi gazoşi ce nu sunt prezenţi initial, care ar putea să
necesite o tratare ulterioară. La fel ca şi în tratarea apelor reziduale, şi în tratarea gazelor
reziduale se consumă apă şi energie, apa fiind o problemă esenţială în conditii climatice
speciale. Acest fapt este rezumat pe scurt în Tabelul 1.5.

Sectorul de mediu Emisia/efectul potenţial

Aer • În principiu (şi în principal), reducere semnificanta a emisiilor
contaminante
• Înlocuirea VOC (compuşi organici volatili) cu agenţi contaminanţi
sub formă de gaze, cum ar fi: oxizi de carbon, derivaţi halogenaţi, bioxid
de sulf, oxizi de azot, dioxini, în cazul oxidării termice/catalitice
• Emisii rezultate din arderi
Apă • Procese de adsorbţie/epurare transferă agenţii contaminanţi din
sectorul aer în sectorul apă
• Unele procese de tratare necesită apă în exces (ex epurare,
condensarea apei)
Deşeu • Şlam provenit din tratarea secundară a apei reziduale rezultate din
tratarea gazelor reziduale
• Reziduuri provenite din instalatiile de tratare a gazelor reziduale (ex
solide separate, lichid condensat nereciclat, adsorbant consumat,

14 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Chapter 1

Sectorul de mediu Emisia/efectul potenţial

catalizator consumat)
Altele • Instalatiile de tratare a gazelor reziduale consumă în mod normal
energie.

Tabelul 1.5: Impactul potenţial al instalatiilor de tratare a gazelor reziduale

În plus faţă de oxidările prin ardere şi cea termică/catalitică, un număr mare de unităţi pentru
siguranţă şi pentru mediu se pot regăsi în industria chimică. Scopul principal al acestor unitati
este reducerea impactului asupra mediului sau creşterea siguranţei operării instalatiilor.
Instalatiile variază în mărime de la unităţi ce iau simple măsuri la unităţi de tratare complexe.

În general, efectele generale ale instalatiilor de mediu şi de siguranţă ar trebui să fie benefice
(pozitive). Acesta fiind motivul principal al înfiinţării lor. Oricum, din cauza legilor
fundamentale conservatoare , majoritatea tehnologiilor de tratare pot avea, în plus faţă de
posibilităţile lor de epurare, impacturi negative asupra mediului. Exemple ale acestor efecte ar
putea fi: deşeurile generate de filtre, apele reziduale generate de spalatoare şi consumul ridicat
de energie al sistemelor de tratare. Este greu să se indice punctul în care efectele pozitive
depăşesc pe cele negative ale măsurilor de tratare luate, de vreme ce acestea sunt puternic
influenţate de condiţiile locale. În mod empiric se poate spune că siguranţa şi calitatea mediului
locale trebuie să aibă prioritate. Mai mult, în general se consideră că este de preferat ca
poluatorii să fie în starea cea mai concentrată şi mai controlabilă. Acest fapt oferind cele mai
bune oportunităţi de reciclare, tratare ulterioară şi depozitarea controlată.

Pentru a rezuma, tratarea apelor reziduale şi a gazelor reziduale, în plus faţă de impacturile lor
individuale asupra mediului, se afectează reciproc una pe alta în mai multe moduri:

• multe tehnici de tratare a apei reziduale au ca rezultat emisii de gaze care trebuie canalizate
spre instalatiile de tratare, adeseori presupunând etape de construcţie complexe
• tehnologiile de tratare a gazelor reziduale au ca rezultat eliberări gazoase şi/sau apoase care
necesită tratare ulterioară a apelor reziduale şi/sau gazelor reziduale rezultate.

Fiecare aspect (eliberările gazoase de la instalatiile de tratare a gazelor reziduale sau cele apoase
de la instalatiile de tratare a apelor reziduale) poate influenţa în mod normal instalatiile existente
situate in continuare, deşi în majoritatea cazurilor ele conduc spre o mica încărcare. Exemple
contrare ar fi spalarea la umed a gazelor de ardere sau striparea materialului volatil în cadrul
WWTP.

Waste Water and Waste Gas Treatment 15

 Capitolul 2

2 MANAGEMENTUL APEI REZIDUALE/GAZELOR REZIDUALE

Capitolul 2 adaugă mai multe detalii descrierii generale făcute în Capitulul 1 şi descrie
managementul apelor reziduale şi a gazelor reziduale în contextul IPPC-ului. Se subliniază
semnificaţia managementului în atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului, luat ca un
întreg, cand se exploateaza un amplasament sau o instalatie chimică. Unde este posibil,
abordarea comună în privinţa emisiilor de gaze şi apa este menţinută; referinţe de mediu apar
doar atunci când sunt implicate strategiile si instrumentele specifice mediilor.

Acest capitol descrie managementul de mediu ca fiind inter-relaţionarea dintre sistemul

managerial şi instrumentele de management şi nu se rezumă doar la problemele privind apele şi
gazele reziduale, ci şi la cerinţele IPPC-ului. Altfel nu ar indeplini obiectivul referitor la o
abordare integrata.

Implementarea unui sistem de management al mediului într-un anumit amplasament depinde de

impactul avut asupra mediului de către activităţile desfăşurate acolo şi trebuie să ia în
considerare situaţia specifică de mediu de la amplasamentul respectiv şi din jurul său. Acest
capitol prezintă programul general şi instrumentele relevante pentru implementarea unui sistem
de management al mediului valid pentru amplasamentele chimice.

2.1 Sistemul De Management Al Mediului (EMS)

După cum s-a menţionat pe scurt în Capitolul 1, importanţa managementului mediului, deseori
referindu-se la acesta ca managementul „Sănătăţii, Siguranţei şi a Mediului” (HSE), nu poate fi
supraestimat. Acesta are multe avantaje ca:
• Înţelegere îmbunătăţită în privinţa aspectelor de mediu ale companiei
• Bazele luării deciziilor se îmbunătăţesc
• Motivarea personalului îmbunătăţită
• Oportunităţi adiţionale pentru reducerea costurilor de operare şi îmbunătăţirea calităţii
produsului
• Îmbunătăţirea performanţei de mediu
• Îmbunătăţirea imaginii companiei
• Reduce responsabilitatea, costurile cu asigurările, ne-conformitatea
• Creşte gradul de atractivitate pentru angajaţi, clienţi şi investitori
• Îmbunătăţeşte relaţia cu autorităţile şi cu grupările de mediu

În general un EMS este alcătuit dintr-o repetare de aspecte strategice, după cum este prezentat
în Figura 2.1 [cww/tm/132]. Aceste aspecte sunt [cww/tm/132]:

• Politica de mediu, care semnifică o declaraţie publică – aprobată şi avizată de poziţiile cele
mai înalte din management – în care se enunţă intenţiile, principiile de acţiune şi obiectivele
care guvernează managementul companiei în privinaţ mediului
• Organizare şi structură pentru implementarea politicii de mediu a companiei
• Registru cuprinzator al legislaţiei aplicabile şi a standardelor companiei
• Prelevare de probe regulată şi program de monitorizare pentru strangerea datelor în registre
• Stabilirea unui program de mediu individual al amplasamentului, pe baza obiectivelor
globale şi pe termen lung stabilite la cel mai mare nivel abordabil, alături de datele preluate din
registrele de evidenţă a efectelor asupra mediului
• Auditul de mediu
• Revizuirea şi evaluarea regulată a eficienţei şi corectitudinii unui EMS, rezultatul având
influenţă asupra politicii de mediu, astfel încheindu-se ciclul şi reluându-se ia.

Waste Water and Waste Gas Treatment 17

Capitolul 2

EMS

Politică

Revizuiri Organizaţie

Audite Standarde

Programe Monitorizare

Figura 2.1: Ciclul Sistemului de Management al Mediului (EMS)

Acest „ciclu” semnifică faptul că EMS-ul nu este un proces într-un singur ciclu ci o modalitate
iterativă (repetabilă) de optimizare a situaţiei de mediu sau a atitudinii unei companii sau a unui
amplasament în care se desfăşoară activităţi industriale.

Standardele acceptate pentru un EMS sunt:

• ISO 9001 / 14001 (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare)

• EMAS (Comisia Europeană, Hotărârea Consiliului 761/2001 – Eco-Management şi Schema
de Audit), care au asimilat cerinţele ISO 14001
• Îngrijire Responsabilă (Responsible Care®) – Industria Chimică
• Carta Afacerilor ICC pentru Dezvoltare durabilă (Camera de Comerţ Internaţională-ICC)
• Ghidurile pentru protecţia Mediului CEFIC (Consiliul European de Industrie Chimică)

Nu face parte din domeniul prezentat în acest document să ofere o prezentare detaliată a
întregului EMS pentru un amplasament chimic, iar de aceea, termenul „EMS” se limitează la
implicarea sa în managementul apelor şi gazelor reziduale în contextul problemelor ridicate de
IPPC.

EMS-ul este un aspect excelent de îmbunătăţire a performanţei de mediu integrate a unui

amplasament industrial. El oferă managementului unei companii posibilitatea:

• să câştige înţelegere în privinţa mecanismelor de generare a poluării din procesele de

producţie
• să adopte hotărâri echilibrate în ceea ce priveşte măsurile de mediu
• să evite adoptarea de soluţii temporare şi de inverstiţii ne-returnabile
• să se comporte în mod corespunzător şi pro-activ în ceea ce priveşte noutăţile apărute în
domeniul mediului

În mod normal EMS-ul urmează o startegie a unui proces ciclic:

18 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

• Analizarea sau caracterizrea / evaluarea poluării proceselor de fabricaţie pentru a înţelege

modul în care poluarea este generată, folosind instrumente ce sunt detaliate în Secţiunea 2.2.1.
• Identificarea posibilităţii de reducere a poluării prin adoptarea următoarelor măsuri:
- Luarea în considerare a impactului asupra mediului în momentul planificării deschiderii
unor noi linii de producţie sau a măririi capacităţii liniilor existente de producţie
- Re-gândirea şi re-proiectarea technologiei de prelucrare, ex: adoptarea unei tehnologii de
prelucrare mai curate, materii prime mai curate şi/sau utilaje de producţie îmbunătăţite
- Măsuri de prevenţie integrate in proces
- Posibilităţi de reciclare şi de recuperare a conţinutului de deşeuri
- Opţiuni pentru îmbunătăţirea captarii şi controlului emisiilor, ex: optimizarea eliberărilor
prin pretratare
- Măsuri la finalul proceselor
- Evaluări în privinaţa tratărilor la final de proces centralizate sau descentralizate
• Evaluarea celor mai eficiente opţiuni, luând în considerare:
- Beneficiile şi impactele de mediu, cum ar fi: eficienţa generală în ceea ce priveşte
eliminarea generala, echilibrul general al efectelor inter-media
- Fezabilitate tehnică, organizaţională sau financiară
- Constrângeri si optiuni specifice amplasamentului (cum ar fi cerinţele de spaţiu vs.
limitările de spaţiu existente, calitatea mediului receptor)
- Problemele ce privesc siguranţa
- Resursele necesare şi utilităţile
• Atingerea scopului şi monitorizarea realizarii acestuia în conformitate cu un plan de acţiune,
care conţine aspecte de tipul:
- Programul acţiunilor
- Responsabilitatea acţiunii
- Datele ce trebuie evaluate
- Metoda de monitorizare şi frecvenţa
- Ghidurile pe care se bazează procesul de monitorizare şi de evaluare şi care este urmat
de evaluarea rezultatelor.

Ciclul este ilustrat în figura 2.2. Evaluarea re-incepe întregul ciclu de vreme ce, după cum a fost
menţionat mai sus, EMS-ul este un proces iterativ.

Pollution şi
Caracterizarea
characterisation
evaluarea poluării
and evaluation

Execution, Identification
Identificareaof
Execuţie, options forde
opţiunilor
monitoring şi
monitorizare
and evaluation improvement
îmbunătăţire
evaluare

Evaluarea celor
Assessment
mai eficiente
of most
opţiuni
effective
options

Figura 2.2: Strategia unui EMS orientat spre amplasament

Waste Water and Waste Gas Treatment 19

Capitolul 2

Parte din EMS este evaluarea impactului de mediu în etapele primare ale proiectării dezvoltării
procesului de producţie şi/sau a noilor activităţi. Trebuie decis în privinţa (folosind ciclul din
figura 2.2):
• Care este – sau ar putea fi – impactul lor?
• Ce se va întâmpla cu deşeurile?
• Pot fi ele tratate în instalatiile existente?
• Sunt toxice (acut toxice) ele în ceea ce priveşte mediul receptor sau instalatiile de tratare
existente?
• Pot fi – sau trebui să fie – evitate?

Aplicarea unui EMS este o procedură complexă din cauză că ciclul din figura 2.2 trebuie urmat
pentru fiecare dintre unităţile de preparare individuale de toate aspectele de mediu relevante în
conformitate cu rezultatele obţinute în cadrul amplasamentului. Figura 2.3 prezintă o impresie a
acestei prezentări complexe, nimic altceva decât unele dintre aspectele de mediu principale, o
strategie de tratare a poluării orientată pe uzină, şi două unităţi individuale sunt incluse. Etapele
1 şi 4 corespund celor din Figura 2.2.

Unitatea individuală de Unitatea individuală

processde
Individual
procesare process
numărul
unit 1
1 Individual
procesare numărul
unit 2 2 etc.
Pasul 1
First step

Caracterizarea
Characterisation Characterisation
Caracterizarea Characterisation
Caracterizarea Caracterizarea
Characterisation Characterisation
Caracterizarea Characterisation
Caracterizarea
apei of
reziduale
WW ofgazului
off-gas of waste
deşeurilor apeiofreziduale
WW of off-gas
gazului rezidual of Waste l
deşeurilor

Pasulstep
Second 2

Abordare
Preventive Preventive
Abordare Abordare
Preventive Abordare
Preventive Abordare
Preventive Abordare
Preventive
preventivă
approach &şi preventivă
approach &şi preventivă
approach şi & preventivă
approach &şi preventivă&şi
approach preventivă
approach &şi
identificarea identificarea identificarea identificarea identificarea identificarea
identify options identify options identify options identify options
opţiunilor identify options identify options
opţiunilor opţiunilor opţiunilor opţiunilor opţiunilor

Identificarea
Identify WW Identificarea
Identify off-gas Identificarea
Identify waste Identificarea
Identify WW Identificarea
Identify off-gas Identificarea
Identify waste
oportunităţilor de oportunităţilor oportunităţilor de
treatment treatment de oportunităţilor
treatment de oportunităţilor
treatment de oportunităţilor
treatment de treatment
tratare a apei tratare a gazului tratare a tratare a apei tratare a gazului tratare a
opportunities
reziduale opportunities
rezidual opportunities
deseurilor opportunities opportunities
rezidual opportunities
deseurilor
reziduale

Pasul
Third 3
step
Evaluarea scenariilor Evaluarea scenariilor Evaluarea scenariilor
Assessment of WW Assessment of off- Assessment of
elaborate în privinţa elaborate pt.tratarea elaborate în privinţa
treatment
tratării apeiscenarios
reziduale gas treatment waste treatment
gazelor evacuate tratării deseurilor
scenarios scenarios

Pasul
Step 11 Evaluare
Evaluation

Pasulstep
Fourth 4

Figura 2.3: Complexitatea unui EMS orientat asupra amplasamentului

20 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

EMS-ul este dus la îndeplinire cu ajutorul rationamentului expertilor sprijinit de instrumentariul

managerial. Tipuri diferite de instrumente sunt explicate în Secţiunea 2.2.

2.2 Instrumente manageriale

Pentru a aplica un EMS în jurul ciclului de aspecte strategice (vezi Figura 2.1) sunt
utilizate mai multe tipuri de instrumente (manageriale şi tehnice). Ele pot fi categorizate cu
aproximaţie după cum urmează:

• Instrumente de inventariere, ce oferă informaţii în privinţa locaţiei, producţiei,

circumstanţelor de mediu, emisiilor, etc. care aparţin de amplasament şi astfel
ajutând la detectarea emisiilor ce pot fi prevenite sau pot fi reduse
• Instrumente operaţionale, care ajută în deciderea în privinţa planificării,
proiectării, instalării, operării şi îmbunătăţirii prevenirii poluării uzinelor de
tratare
• Instrumente strategice, ce se ocupă de organizarea şi operarea manevrărilor
emisiilor din întregul amplasament de industrie chimică într-o manieră integrată
• Instrumente de siguranţă şi pentru situaţiile de urgenţă, necesare pentru
adaptarea la cazurile neaşteptate.

2.2.1 Instrumente manageriale pentru inventariere

Pentru operarea unui amplasament industrial în conformitate cu un EMS bun este

esenţial să deţinem informaţie detaliată şi transparentă în privinţa:

ƒ Amplasamentul şi circumstanţele sale de mediu

ƒ Procesele de producţie
ƒ Caracteristicile poluanţilor ce ţin de procesele de producţie individuale
ƒ Caracteristicile fluxurilor emise
ƒ Situaţia la nivel local

Fără aceste informaţii nu este posibil să se dezvolte o strategie coerentă, eficientă şi

profitabilă. Deşi, adeseori este imposibil să cuantificăm emisiile fiecărui agent
contaminant prezent în fiecare flux emis, o cale de reducere a parametrilor necesari
poate fi în mod normal descoperită (ex numărul de măsurători) fără o pierdere relevantă
de informaţie.

2.2.1.1 Inventarierea amplasamentului

Un inventar al amplasamentului este alcătuit din:

• Localizarea (hartă, schiţă)

• Climat, caracteristici geografice, calitatea solului şi a apelor subterane, vecinătatea, apa
receptoare
• Mărimea amplasamentului (suprafaţa totală, zona construită, zona drenată, zona
acoperită)
• Număr de angajaţi
• Unităţi de producţie
• Lista uzinelor de producţie cuprinzând, pentru fiecare, date în privinţa:
- Clasificarea instalatiilor de producţie conform Directivei, Anexei I,4. Industrie
Chimică, 4.1 – 4.6

Waste Water and Waste Gas Treatment 21

Capitolul 2

- Datele tipice pentru producţia instalatiei

● Informaţie în privinţa proceselor de producţie, pentru fiecare proces oferindu-se:
- O scurtă descriere
- O schemă(e) simplificată care să cuprindă sursele de fluxuri de reziduuri
- Detalii în privinţa reacţiilor chimice (reacţii principale şi secundare) şi în
privinţa operaţiunilor de ajutorare a acestora
- Informaţii în privinţa materiilor de operare, produselor intermediare şi finale
- Modul de operare (funcţionare) (procese de producţie continue sau grupate sau
operaţiuni de tip campanie)
- Situaţii potenţiale de urgenţă (deversări, scurgeri)
• Sistemul de canalizare (canale, WWTP, drenajul apei pluviale).

2.2.1.2 Înregistrarea sau Inventarierea Fluxului

Compilarea datelor de bază relevante în privinţa compoziţiei şi cantităţii de apă reziduală şi de

gaze reziduale – fiecare individual – este făcută în cadrul unui registru sau inventar al fluxului
respectiv (registru al apei reziduale, registru al gazelor reziduale). Fluxurile emise sunt listate în
funcţie de sursa lor, adică procesele de producţie din care apar. Acest fapt este un element-cheie
în ceea ce înseamnă evaluarea gradului de contaminare şi a naturii agenţilor contaminanţi,
precum şi posibilităţile existente de reducere direct la sursă. Sursele de apă reziduală sunt listate
în Secţiunea 1.1.1., cele de gaze reziduale în Secţiunea 1.1.2.

Un registru de flux este alcătuit din:

● Informaţii în privinţa procesului de producţie chimică, cum ar fi:

- Formula reacţiei chimice, incluzând compuşii iniţiali, produşii şi produşii
secundari
- Schema simplificată a fluxului tehnologic ale unităţii de producţie
corespunzătoare, prezentând: reactorul, izolarea produsului şi al
activitatii şi prezentând originea exactă a aporturilor avute de diferitele
emisii
● Informaţii în privinţa fluxurilor emise, cum ar fi în privinţa:
- Componentelor şi a variabilităţii lor
- Datelor relevante în privinţa concentraţiei şi încărcării componentelor
semnificative şi a valabilităţii lor (incluzând metoda de monitorizare şi
frecvenţa)
- Rata fluxului şi variabilitatea ei (ex doza de impulsuri, fluxul continuu
sau discontinuu)
- Temperatura
- pH-ul (apei reziduale)
- Conductivitatea (apei reziduale)
- Inflamabilitatea (gazului rezidual)
- Limitele explozibile (limita inferioară a exploziei LEL, şi limita
superioară a exploziei HEL)
- Reactivitatea (gazului rezidual)
- Agenţii contaminanţi relevanţi şi/sau parametrii relevanţi, de tipul:
¾ COD/TOC, NH4+, NO3- şi NO2-N, fosfor, metale grele, hidrocarburi
halogenate, poluanţi organici persistenţi (POP) –când este aşteptată apariţia
lor – şi toxicitatea din apa reziduală
¾ Clor, brom, fluor, acid clorhidric, oxizi de sulf (SOx), hidrogen
sulfurat, mercaptani, monoxid de carbon, oxizii de azot (NOx), materii sub
formă de particule, metale grele şi compuşii lor, compuşi organici volatili
(VOC) din gazele reziduale
- Date în privinţa biodegradabilităţii (pentru apa reziduală), cum ar fi:

22 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

¾ Concentraţii – BOD
¾ Rezultatele obţinute din Testul Zahn-Wellens modificat
¾ Încărcările refractare COD/TOC
¾ Potentialul inhibator de denitrificare
- Prezenţa altor substanţe (pentru gazele reziduale) care ar putea avea un
impact asupra sistemului de tratare sau ar putea fi subiecte de discuţie în
privinţa siguranţei, cum ar fi: oxigen, azot, vapori de apă, praf.

Scopul unui inventar al fluxului este identificarea celor mai relevante (importante) surse
de emisii (pentru fiecare tip de mediu, apă reziduală sau gaz rezidual) şi pentru permite
o prioritizare a etapelor de reducere a emisiilor. În general, această operaţiune are patru
etape:

• Listarea surselor
• Evaluarea cauzelor emisiilor provenite de la fiecare sursă
• Cuantificarea cantităţii de emisii provenite de la fiecare sursă
• Validarea rezultatelor cu ajutorul unui bilanţ al materialelor

O clasificare corectă a fluxurilor distincte secundare (adică, individual pentru apele reziduale şi
pentru gazele reziduale), corespunzător cu caracteristicile şi încărcarea agenţilor contaminanţi,
este o parte hotărâtoare în ceea ce priveşte inventarul şi o bază atractivă pentru identificarea
potenţialului ulterior de reducere a eliberărilor (vezi Secţiunea 2.2.1.3.), fluxurile respective
care se situează în fruntea clasificării respective devenind principalii candidaţi pentru metoda de
reducere a emisiilor cea mai eficientă.
În cadrul amplasamentelor chimice, măsurile aplicate pentru reducerea emisiilor sunt cel mai
bine înţelese pentru acele procese chimice unde un raport optim al beneficiilor faţă de costurile
de mediu ar putea fi atins. Pentru instalaţiile existente, ar putea fi tolerate rate de eliminare non-
optime în privinţa fluxurilor emise minore ce nu conţin o încărcare semnificativă, atunci când
eforturile se concentrează pe fluxurile cu încărcare semnificativă şi, astfel, reducând emisiile
generale şi impactul asupra mediului.

2.2.1.2.1 Evaluarea întregului efluent (WEA)

Deversările efluenţilor au fost foarte mult evaluate şi reglementate pe baza

proprietăţilor fizice şi chimice, cum ar fi COD, BOD, TSS pH-ul şi concentraţiile
specifice ale substanţelor periculoase. Aceste proprietăţi furnizează o bază
corespunzătoare în ceea ce înseamnă controlarea efluenţilor ce conţin agenţi
contaminaţi relativi puţini şi bine conturaţi ce au proprietăţi toxicologice bine definite şi
înţelese. Însă, oricum, este dificil câteodată de evaluat semnificaţia de mediu a
efluenţilor variabili şi complecşi, evaluare făcută pe baza compoziţiei şi proprietăţilor
fizico-chimice.
Evaluarea întregului efluent reprezintă o metodologie elaborată pentru a evalua
fluxurile complexe de apă reziduală şi este adiţională faţă de folosirea parametrilor surogat sau
sumă de tipul COD, AOX şi EOX. Scopul este evaluarea caracterului posibil periculos al
efluenţilor ce ar fi insuficient controlat atunci când se bazează doar pe indicaţiile chimice
furnizate de acei parametri sumă sau de limitele elaborate pe compuşi chimici individuali.
Evaluarea întregului efluent furnizează o modalitate de evaluare adiţională sau poate chiar mult
mai directă a impactului potenţial al efluenţilor asupra mediului acvatic şi este probabil că va
juca un rol important în regularea deversărilor, suplimentând sau poate înlocuind măsurile
tradiţionale luate în privinţa calităţii efluenţilor în cadrul monitorizării mediului şi evaluării
riscurilor. Cooperarea şi înţelegerea reciprocă între regulatorul şi deversorul respectiv va fi
esenţială pentru asigurarea controlului corespunzător şi potrivit al deversărilor efluenţilor
complecşi.

Waste Water and Waste Gas Treatment 23

Capitolul 2

Metodele de testare biologică, metodele de bioevaluare, sunt folosite pentru

evaluarea toxicităţii întregului efluent, ex bioevaluarea la peşti, alge, bacterii şi
crustacee. Avantajul lor faţă de analizele chimice efectuate asupra unei singure
substanţe este acela că proprietăţile toxice ale probelor de apă sunt determinate într-o
manieră integrată şi efectele interactive, ce pot apărea în prezenţa câtorva poluanţi, sunt
datorate integral acestora. Cu ajutorul metodelor de testare biologice se poate determina
semnificaţia de mediu a efluenţilor complecşi. Aceste metode sunt de obicei mai rapide
şi mai ieftine decât caracterizarea chimică vastă şi, astfel, simplificând regulile. Ele
acoperă o gamă de substanţe şi produc rezultate ce pot fi interpretate destul de uşor. În
plus, permit obţinerea unor concluzii ce trebuie trase în privinţa eficienţei uzinelor de
tratare a apelor reziduale în eliminarea substanţelor toxice.
Alegerea făcută pentru metodele de bioevaluare şi alegerea designului experimental
depind de aplicaţie, adică dacă rezultatele trebuie folosite pentru evaluarea pericolelor,
monitorizare sau pentru concordanţă. Metodele de bioevaluare pentru diferite metode vor avea
cerinţe diferite.
Există foarte multă experienţă în ceea ce priveşte măsurarea toxicităţii acute şi sunt
două proceduri utilizate în mod bişnuit pentru evaluarea datelor toxicităţii:
• Abordarea ECx/LCx ce foloseşte date statistice analizează acolo unde sunt necesare cel puţin
cinci perechi de date ale concentraţiei/răspunsului, între 0% şi 100% procent de răspuns.
• Abordarea LID (Diluţia ineficientă inferioară) care are ca rezultat diluarea fluxului de apă
reziduală original până în momentul în care nu mai sunt observate efecte, adică echivalentul a
1/NOEC. Nu are nevoie de o relaţionare concentraţie/răspuns şi astfel procedura de testare a
întregului este simplă, însă nu sunt disponibile evaluări statistice şi limite ale siguranţei.
Evaluarea întregului efluent (WEA) furnizează informaţii asupra efluenţilor prin utilizarea unei
game de metode chimice, fizice şi/sau biologice prin care le examinează potenţialul de
producere a efectelor biologice. Metodologia WEA este concentrată pe determinarea posibilelor
efecte adverse ale efluenţilor şi se ocupă în principal de aceeaşi parametrii de efect care sunt
utilizaţi într-o abordare orientată pe substanţă:
• Toxicitatea acută
• Mutagenitatea sau (preferabil) genotoxicitatea
• Toxicitatea cronică
• Bioacumularea
• Persistenţa sau (bio)degradabilitatea
Compuşii chimici care sunt persistenţi (P), toxici (T) şi/sau predispuşi la
bioacumulare (B) sunt de interes special în ceea ce priveşte mediul acvatic. Abordarea
orientată pe compuşii chimici se concentrează pe măsurarea substanţelor periculoase
care au fost selectate şi li s-a determinat prioritabilitatea folosind criteriul P-T-B. Un
program WEA bine alcătuit poate furniza management de mediu care să conţină măsuri
integrate în privinţa efluenţilor complecşi. Avantajele folosirii parametrilor cu efect
biologic sunt:
• WEA ia în considerare toţi compuşii apelor reziduale fără a ţine seama de
provenienţa lor şi detectabilitatea lor prin analiză chimică. Compuşii nu trebuie
identificaţi neapărat. Produsele secundare şi metaboliţii sunt de asemenea
evaluaţi.
• Efectele toxice asupra organismelor acvatice sunt afişate direct; efectele
combinate sunt luate de asemenea în considerare.
• Sursele de efluenţi periculoşi (etapele de producţie şi punctele „fierbinţi”) din
interiorul zonelor industriale pot fi identificate în multe cazuri (reurmărire)
efortul necesar aplicării de teste în cadrul WEA este comparabil cu aplicarea
unei analize asupra unei singure substanţe dintr-un efluent complex.
Avantajele menţionate mai sus sunt avantaje mai mult sau mai puţin ştiinţifice, însă
WEA poate să aplice şi practici de producţie curente:
• O combinare de măsurători directe şi indirecte a unei game de efecte
potenţiale poate fi utilizată de către managementul mediului, în special

24 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

când efluenţii conţinând substanţe ce sunt slab cunoscute faţă de

persistenţa lor în acei efluenţi, bioacumularea şi toxicitatea lor.
• Având în vedere că rezultatele toxicităţii pot fi aplicate uşor, ex în
calculele diluţiei, în bioacumulare şi în persistenţa din cadrul unui
efluent, ele însele nu sunt elocvente pentru efectele produse, ci mai
degrabă sunt legate de o evaluare a expunerii cronice.
• Furnizează informaţii în privinţa riscurilor potenţiale ale mediului,
aducând informaţii anticipate operatorilor şi reglementatorilor.
• Folosind tehnici specifice, poate fi utilizată pentru identificarea
componentelor periculoase din efluenţi şi ajutarea operaţiunilor pentru a
reduce deversarea acestor tipuri de componente
Aplicarea WEA înfruntă greutăţi provocate de comunitatea ştiinţifică.
Incluzând:
• concentrare continuă pe componenta toxicitate a P-T-B – ului în combinare cu
o lipsă a unui acord în ceea ce priveşte testele standardizate pentru
bioacumulări şi pe persistenţă.
• WEA însuşi, în general, nu ia în considerare protecţia sedimentelor şi căile de
expunere a lanţului trofic, care, oricum, pot fi examinate într-un proces vast de
evaluare a riscului.
• Este importantă comunicarea rezultatelor testării WEA în contextul prelevării
de probe spaţiale şi temporale din efluent, aplicarea de metode, elaborarea
presupunerilor şi aplicarea analizei statistice la datele deţinute. Este necesară
aplicarea de standarde internaţionale şi acorduri ulterioare asupra unor
asemenea probleme.
În general, WEA poate fi utilizat ca un instrument în cadrul unui EMS pentru a
oferi informaţii în privinţa caracteristicilor unui efluent. După cum a fost notat în
Secţiunea 2.2.1, este aproape imposibil să cuantifici emisiile fiecărui agent
contaminator prezent în fluxul efluentului. Oricum, un program WEA bine alcătuit
poate furniza operatorilor măsurări integrate a calităţii efluentului. WEA poate fi una
din măsurătorile utilizate într-un registru al fluxului efluentului după cum a fost descris în
Secţiunea 2.2.1.2.
Aplicaţii posibile ale WEA includ:
• Reglementări sau ghidări în privinţa toxicităţii efluenţilor.
• Unele jurisdicţii specifică criteriul numeric al toxicităţii în permisele pentru
deversare, în timp ce altele folosesc datele toxicităţii ca un instrument de
evaluare sau de planificare. Stabilirea criteriului de toxicitate asigură o evaluare
completă a efluenţilor: acţiuni de constrângere sau de management sunt aplicate
doar când efluentul „pică” în mod repetat criteriul toxicităţii. Alternativ,
abordări mai puţin formale pentru utilizarea datelor toxicităţii pot reduce
incertitudinile în privinţa riscurilor deversărilor efluenţilor cu ajutorul
completării datelor convenţionale chimice ale efluenţilor. În plus faţă de datele
toxicităţii, evaluări ale persistenţei şi a bioacumulării pot fi utilizate în acelaşi
fel.4
• Clasificarea (poziţionarea) riscului de mediu al deversărilor într-un sistem
acvatic
• WEA poate fi utilizat pentru a evalua riscul relativ alcătuit de deversările
multiple, cu obiectivul de a canaliza atenţia acolo unde este nevoie de ea
• Identificarea Toxicităţii / Evaluările Reducerii (TIE / TRE)
• TIE/TRE este utilizată pentru a detrmina de ce un efluent este toxic şi ce poate
fi făcut pentru a reduce acea toxicitate la un nivel acceptabil (vezi:
http://www.setac.org/wettre.html). TRE poate fi definit ca fiind un studiu

4
Abordările sunt descrise în: de Maagd, R.G.-J.2000. Testul Bioacumulării aplicat în testarea întregului efluent. Env.
Toxicol. & Chem. 19 (1): 25-35

Waste Water and Waste Gas Treatment 25

Capitolul 2

specific amplasamentului aplicat cu ajutorul unei proceduri în trepte5, alcătuit

pentru a:
¾ Identifica agentul care produce toxicitatea efluentului
¾ Izola sursa toxicităţii
¾ Evalua eficienţa opţiunilor de controlare a toxicităţii, şi
¾ Confirma reducerea toxicităţii efluentului.
TIE este definită ca un set de proceduri care identifică agentul specific
responsabil de toxicitatea efluentului (şi aceasta poate fi un subset de instrumente
utilizate în TRE). Reducerea toxicităţii până la un nivel acceptabil poate fi îndeplinită
prin identificarea şi controlul sursei toxicităţii sau identificarea şi implementarea unei
strategii de tratare care reduce toxicitatea la un grad acceptabil. TIE/TRE poate varia de
la foarte simple la foarte complexe şi furnizează un proces logic pentru operatori pentru
ca aceştia să poată rezolva o problemă semnificativă de toxicitate. TRE poate ghida
eforturile de tratare pentru a se concentra pe minimalizarea costurilor îmbunătăţirii
efluenţilor. Acest tip de studiu, însă, trebuie să fie făcut de personal experimentat cu
ajutorul unui bun laborator (cu facilităţi pentru analize chimice şi de toxicitate). Prin
convenţie, TIE/TRE evaluează „toxicitatea”, însă elemente atât ale persistenţei cât şi a
bioacumulării pot fi o adăugare în cadrul procesului (ex PIE/PRE sau BIE/BRE).
• Prioritatea măsurilor de tratare a reziduurilor.
• Evaluările de identificare/reducere (după cum au fost ele descrise mai sus) pot fi utilizate
pentru a prezice eficienţa diferitelor măsuri de tratare a reziduurilor şi pentru a poziţiona
contribuţia lor la o reducere a pericolelor implicate de efluenţi. De exemplu, datele
provenite din testele toxicităţii pot oferi o măsurare integrată a îmbunătăţirilor aduse
tratării reziduurilor (ex. Testarea toxicităţii efluenţilor din uzinele la scală pilot). Acest
tip de informare ajută pe cei desemnaţi să ia decizii astfel încât să obţină cel mai bun preţ
pentru investiţia lor în tratarea (apei reziduale) reziduurilor.
• Judecarea eficienţei îmbunătăţirilor tratării
• Odată ce o companie şi-a îmbunătăţit sistemul de tratare a reziduurilor (a apei reziduale),
testarea toxicităţii şi alte tipuri de testare a efluentului de-a lungul unei perioade de
funcţionare pot fi utilizate pentru a evalua îmbunătăţirile aduse tratării reziduurilor de-a
lungul timpului. Un studiu comparativ asupra toxicităţii diferiţilor efluenţi a prezentat
faptul că îmbunătăţirile aduse tratării prin folosirea abordărilor convenţionale nu
garantează absenţa toxicităţii acute6.
• Urmărirea efectelor observate în mediile receptoare
• Dacă condiţiile de mediu din mediul receptor prezintă impacturi negative, WEA
(adeseori într-o gamă de concentraţii care să corespundă diluţiei din mediul receptor)
poate fi utilizată pentru a încerca stabilirea unei cauze şi a unui efect. De exemplu,
ipoteza prin care se presupune că flora şi fauna marină comunitară, mai bine zis calitatea
lor ar fi influenţată de o deversare a unui efluent, se poate testa folosind un WEA alcătuit
cu grijă. În plus, metode pentru evaluarea efluentului pot fi utilizate pentru a evalua
calitatea mediului receptor, permiţând o comparare directă între cele două.
• Evaluarea riscurilor/pericolelor specifice amplasamentului
Riscul de mediu al unui efluent poate fi prezis sau evaluat folosind o metodă de
evaluare a riscului, unde una dintre metodele ce probabil vor evalua efectele biologice va fi

5
USEPA. 1991. Document tehnic pentru calitatea apei bazat pe controlul toxicităţii. Washington DC: Biroul Apelor EPA /
505 / 2-90-001.
6
Tonkes, M., P.J. F. De Graaf şi J. Graansma 1999. Evaluarea efluenţilor industriali complecşi în Olanda prin folosirea
unei metode (abordări) de evaluare toxicităţii întregului efluent (sau umedă). Water Science and Technology 39
(19-11):55.

26 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

WEA7. Ar fi importantă o aşa-numită validare a terenului de orice efect biologic printr-o legare
a datelor provenite dintr-o WEA de efectele biologice măsurate din comunităţile acvatice8.
După cum a fost demonstrat în exemplele de mai sus, WEA poate fi utilizat pentru a ajuta
deciziile luate în privinţa BAT, în mai multe moduri practice. Fiecare jurisdicţie poate opta
pentru o combinaţie de aplicaţii care să se poată potrivi politicilor şi practicilor proprii de
control a efluenţilor. WEA susţine majoritatea metodelor (abordărilor) din managementul
deversării efluenţilor, indiferent dacă se concentrează strict pe emisii sau combinată cu o
metodă care se ocupă de calitatea apei.
WEA este foarte utilizată, atât în interiorul sau în exteriorul Uniunii Europene. Una dintre
diferenţele principale dintre metodele utilizate de fiecare ţară este combinaţia şi tipurile de teste
care sunt utilizate (toxicitate/genotoxicitate, persistenţa şi/sau bioacumularea). În cadrul Uniunii
Europene, implementarea WEA-ului în contextul reglementărilor existente se află doar la
stadiul cercetării şi dezvoltării, însă exemplele de mai jos prezintă o gamă de utilizări ale
metodelor respective în cadrul WEA:
• Germania foloseşte în mod regulat toxicitatea acută şi genotoxicitatea drept
standarde ecotoxicologice în privinţa efluenţilor din cadrul câtorva sectoare
industriale [cww/tm/130] şi, de asemenea, există un program de dezvoltare şi
cercetare WEA (ex. Dezvoltarea testelor în privinţa icrelor (ouă) de peşte).
• În ultimii 6 ani, Irlanda a avut limite obligatorii ale emisiilor în termeni de Unităţi
Toxicologice (TU) pentru efluenţii deversaţi în apele din Industriile de Control
Integrat al Poluării. Limitele TU variază de la 5 la 10 şi sunt prevăzute în
documentele – ghid ale BATNEEC publicate [cww/tm/95] elaborate pentru
diferite sectoare de activitate. În plus, industriilor ce deversează în WWTP (Uzina
de Tratare a Apei Reziduale) municipal li se va cere, de asemenea, să aplice o
combinaţie de teste respirometrice şi asupra toxicităţii.
• În Suedia, caracterizarea efluentului (incluzând WEA) este utilizată pentru a
evalua dacă tratarea efluentului pentru o anumită operaţiune este adecvată. Acest
fapt se întâmplă sub forma unei verificări a unităţilor noi de producţie (instalaţii
în-proces şi capăt-de-conductă) care a fost în vigoare o perioadă de timp ca parte a
procesului de obţinere a aprobărilor. Această abordare, însă, poate fi utilizată în
orice moment pentru a evalua nevoia înfiinţării unor instalaţii ulterioare.
• În Regatul Unit al Marii Britanii se trece spre Evaluarea Directă a Toxicităţii
(DTA) pentru deversările de efluenţi9, aplicându-se cercetări şi dezvoltări
laborioase, cât şi un program de demonstrare.
• Olanda se află în stadiul final al cercetării WEA şi în faza de dezvoltare în care se
vor cântări în mod egal (geno)toxicitatea, persistenţa şi bioacumularea. WEA va fi
aplicat conform legilor în vigoare până în anul 2005.
Pe o scară mai largă, de nivel european, OSPAR (Convenţia de la Oslo şi de la Paris
pentru Protecţia Mediului Marin din Atlanticul de Nord) a abordat problema evaluării
ecotoxicologice a apei reziduale ca bază a evaluării calităţii efluenţilor prin Grupul
Surselor Difuze sau de tip Punct (PDS) în anul 1994. în Noiembrie 1999, Agenţia de
Mediu a Germaniei Federale a emis un document de fond în privinţa folosirii WEA-ului
în evaluarea apei reziduale [cww/tm/130]. Un Grup de experţi Intersesionali (IEG) a
fost format în anul 1999 în mod special pentru a dezvolta un WEA în contextul
Strategiei OSPAR în privinţa Substanţelor Periculoase (OSPAR, 2000,
http://www.ospar.org). Grupul a examinat posibilitatea de folosire a WEA pentru

7
Chapman, P.M. 2000. Testarea toxicităţii întregului efluent – utilitate, nivelul protecţiei şi evaluarea riscului. Env.
Toxicol. & Chem. 19(1):3-13
8
Grothe, D.R., K.L. Dickson şi D.K. Reed-Judkins (eds.) 1996. Testarea toxicităţii întregului efluent: o evaluare a
metodelor şi a predicţiilor impacturilor asupra sistemului receptor. Societatea de Chimie şi Toxicologie de Mediu.
Pensacola. Florida USA
9
Boumphrey, R., Tinsley, D., Forrow, D. Şi R. Moxon, 1999. Evaluarea Întregului Efluent în UK. Workshopul OSPAR cu
tema Evaluarea Întregului Efluent, Lelystad, Olanda, 28-29 Oct. 1999

Waste Water and Waste Gas Treatment 27

Capitolul 2

diferite ramuri ale industriei (până în prezent, industria fabricării celulozei şi hârtiei şi
cea farmaceutică). În plus, grupul a elaborat o revizuire a metodelor persistenţei şi
bioacumulării şi, de asemenea, pentru distrugerea endocrină şi genotoxică (amândouă în
preparare).
În concluzie, WEA este un instrument util pentru prevenţia şi controlul poluării integrate, însă
mai degrabă va completa metodele tradiţionale de control bazate pe compuşi chimici, decât să le
înlocuiască. Din experienţă se ştie că atunci când sunt implementate într-un program WEA bine
alcătuit măsurări ale P-T-B – ului ele au ca rezultat reduceri ale eliberărilor de substanţe
periculoase din cadrul apelor reziduale. Elementul-cheie este ca WEA să fie astfel proiectat
încât să completeze alte măsuri de control ce se găsesc în cadrul unui sistem de management al
mediului eficient.

2.2.1.2.2 Reducerea Consumului de apă şi a Deversării de apă reziduală

Din cauza importanţei crescânde în multe zone din Uniunea Europeană, este
normal să acordăm un paragraf în plus conservării apei (adică, reducerea consumului de
apă şi al aparitiei apei reziduale) şi/sau re-utilizării ei, ca un instrument de management
al apei. Conservarea apei, de exemplu, adeseori ajută la reducerea impacturilor negative
ale transferului poluant din mediul gazos în cel apos. Probabil nu este o exagerare
afirmaţia că extinderea re-utilizării şi reciclării apei este limitată de creativitatea şi
dorinţa oamenilor implicaţi în acest proces şi nu de barierele impuse de tehnică. Acest
fapt depinde, însă, de circumstanţele locale. Aspectele ce trebuie considerate sunt, de
exemplu:
• Dezvoltarea de strategii care să minimalizeze consumul de apă (proaspătă) şi
aparitia apei reziduale din cadrul proceselor de producţie [cww/tm/67d], cum ar
fi:
- Alterare in timpul procesului care ar putea conduce spre o reducere a apei
necesare, ex. substituirea apei de răcire cu aerul de răcire
- Reciclare directă a apei de răcire, adică re-utilizarea apei reziduale uşor
contaminate în cadrul altor procese ce nu sunt influenţate de aceşti agenţi
contaminatori care va avea ca rezultat reducerea apei proaspete şi a apei
reziduale fără a schimba încărcarea contaminantă.
- Pretratarea apei reziduale şi reutilizarea ei ulterioară (în acelaşi sau în alt
proces) care are ca rezultat reducerea apei proaspete, a apei reziduale şi a
încărcării cu agenţi contaminanţi
• Reducerea consumului de apă folosite la răcirea aparaturii folosită în cadrul
tehnicilor de diminuare a gazelor reziduale (ex. filtre, biofiltre, frigidere cu racire
pe apa, cicloane umede, separatoare electrostatice la umed)

Procedura de reducere a consumului de apă şi a apei reziduale, în general, urmează

modalitatea ilustrată în figura 2.4. [cww/tm/67d].

Ca un prim pas, este alcătuit un bilanţ al apei şi al principalilor agenţi contaminanţi care
ar putea preveni reutilizarea sa directă. Când colectarea de date pentru registrul apei reziduale
nu aduce date consistente, este necesară revizuirea datelor împreună cu măsurători adiţionale.

Bazându-se pe echilibrul staţionar in masa, diferitele opţiuni pentru minimalizarea

consumului de apă pot fi dezvoltate şi evaluate pentru operabilitate. Pentru a minimaliza
cantitatea de apă (reziduală) ar fi utilă colectarea şi amestecarea unor fluxuri din câteva procese
de producţie diferite şi reciclarea completă a amestecului, crescând astfel potenţialul de
precipitare şi corodare. Instrumentele care administrează aceste realizari de proces sunt descrise
în Secţiunea 2.2.1.3.

28 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

Însă, nu trebuie trecut cu vederea faptul că îmbogăţirea poluanţilor ce nu pot fi

îndepărtaţi prin indepartare internă sau prin tehnici de epurare poate limita reutilizarea apei în
cadrul ciclurilor apei.

Informaţii în on
Information
privinţa tehnicilor
waste water
de tratare a apei
treatment
reziduale
techniques

Chemical
Modelare
chimica
modelling

Collection
Colectare and
şi
reconciliation
revizuirea Bilanţul agenţilor Generarea de Development
Dezvoltarea
Contaminant Generation of soluţiei
of economical
of data
datelor contaminanţi opţiuni
balance options economice
solution

Optimizarea
Operation
operatiei
optimisation
Specificarea
Specification
calitatii
of water apei
quality

Figura 2.4: Procedura generală pentru reducere Consumului de apă şi a Aparitiei apei reziduale

2.2.1.2.3 Cuantificarea Emisiilor De Gaze Reziduale

Emisiile de gaze reziduale din unele surse pot avea cauze diferite şi astfel emisiile rezultate din
fiecare „cauză” trebuie să fie evaluate separat pentru a cuantifica emisiile totale ce apar prin
această sursă. Mai mult, reducerea surselor va insemna concentrarea asupra cauzelor producerii
emisiilor şi nu pe sursa prin care sunt ele emise.

Cuantificarea emisiilor pe fiecare sursă

Emisiile pot fi cuantificate pentru fiecare sursă în modul descris de Directiva Consiliului
Europei 1999/13/EC (Directiva VOC) [cww/tm/88].

Pentru a pregăti un inventar al gazelor reziduale, emisiile din toate sursele potenţiale trebuie
cuantificate. Acest lucru poate fi realizat fie prin estimare, calculare sau măsurare în
conformitate cu tipul de emisii şi importanţa lor relativă faţă de emisiile de gaze reziduale
totale. Unele emisii sunt cel mai bine estimate cu ajutorul unei surse a ieşirii, altele cu ajutorul
cauzelor emisiilor. În particular, emisiile necaptate sunt foarte greu de măsurat. Ele necesită
cuantificare contribuind deoarece contribuie la cauza generala.

Următoarele exemple sunt oferite prin ilustraţie:

• Emisiile produsului (în mod normal VOC) pot fi estimate atunci când conţinutul gazos al
produsului este cunoscut. Cantitatea de solvent conţinută de produs, de exemplu, este bine
definită şi cantităţile vândute sau recuperate sunt de asemenea cunoscute.

• Dacă substanţele gazoase se regăsesc în reziduuri, conţinutul lor trebuie măsurat, sau
identificat pentru a calcula cantitatea ce ar putea fi emisă. Aceasta va depinde, de asemenea, de
metoda folosită pentru îndepărtarea reziduului.

Waste Water and Waste Gas Treatment 29

Capitolul 2

• Emisiile captate în atmosferă pot fi cuantificate prin măsurarea adecvată a ratei fluxului de
aer şi a concentraţiei de gaz rezidual (preferabil în diverse stadii ale procesului). Această
măsurare poate fi, însă, destul de scumpă şi poate fi complicată de dificultăţile de acces, de
prezenţa vaporilor de apă sau materiilor sub formă de particule sau altor cauze şi ar putea
reprezenta doar o parte a situaţiei care adeseori este variabilă în timp. O metodă de calcul este
de obicei preferată unde măsurătoarea nu este o opţiune fezabilă. Această posibilitate depinde
de cauza emisiei. De exemplu, dacă o emisie captată este produsă de evaporarea unui solvent
într-o operaţiune de uscare (emisie VOC), este normal uşoară calcularea cantităţii de solvent
evaporate prin măsurarea conţinutului de solvent din produs înainte de uscare având în vedere
faptul că poluanţii din gazele emise din combustie (NOx, SOx, etc) sau poluanţii periculoşi
necesită măsurarea în coşul respectiv.

• Cantităţile necapatate într-un sistem de diminuare pot fi calculate dacă sunt cunoscute
cantităţile trimise spre sistem şi randamentul reducerii lor

• Emisiile necaptate sunt prin natura lor dificile şi adeseori costă mult pentru a fi măsurate şi
trebuie evaluate prin luarea în considerare a cauzelor emisiilor şi a metodelor de evaluare
relaţionate ce sunt detaliate mai jos. Cu toate acestea, înainte de a abandona posibilitatea
măsurării, ar trebui făcută o evaluare a fezabilităţii sale.

Cuantificarea emisiilor in functie de cauză

O cuantificare a emisiilor bazată pe cauzele lor, ar putea fi singura soluţie practică, în special
pentru emisiile necaptate, însă adeseori şi pentru emisiile captate. Există câteva metode pentru a
executa aceste calcule. Toate metodele de calcul oferă estimări, care în anumite cazuri indică
doar ordinul de mărime.

Exemple ar putea fi:

• Cuantificarea emisiilor de proces trebuie să se bazeze pe o înţelegere detaliată a procesului

care are loc. În multe cazuri se furnizează o evaluare corectă a cantităţii emise, care uneori ar
trebui confirmată prin măsurători. În executarea acestor calcule şi măsurători, trebuie acordată o
anumită atenţie variabilităţii ce ar putea fi inerentă pe parcursul procesului. Aceasta poate fi o
variabilitate în timp – în cadrul proceselor discontinue cantitatea emisă variază tipic pe măsură
ce procesul discontinuu progresează – sau o variabilitate a clasei – diferite clase ale produselor
emit diferite cantităţi. Calculele trebuie să reflecte cele de mai sus şi în momentul în care sunt
executate măsurători condiţiile de operare din timpul executării fiecărei măsurători trebuie
înregistrate cu grijă şi, de asemenea, trebuie efectuate măsurători suficiente pentru a acoperi
întreaga gamă de variabilităţi. Un bilanţ al materialelor anual trebuie să ia în considerare
producţia anuală pentru a surprinde corect efectul clasei.

• Calculele emisiilor provenite din recipientele de depozitare se pot baza pe metodologia

alcătuită de USEPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite) [cww/tm/89]. Calculele
sunt greoaie şi necesită cunoştinţe în privinţa unor date meteorologice ce pot fi obţinute de la
institutul local de meteorologie. Emisiile semnificative provenite din depozitare pot fi generate
din recipientele atmosferice de la suprafaţă. Însă scurgerile din recipientele subterane sau din
recipientele sub o presiune mai mare decât cea atmosferică sunt în mod semnificativ reduse.
Pierderile din timpul lucrului depind de numărul de transferuri pe an (adică, de câte ori volumul
recipientului a fost umplut/golit în timpul unui an) şi ele sunt scăzute pentru transferurile puţine.
Dacă bilanţul vaporilor se aplică în timpul umplerii recipientelor, pierderile din timpul lucrului
sunt eliminate. Astfel, în multe construcţii emisiile din cadrul depozitelor sunt scăzute
comparându-le cu alte emisii. Este recomandabil să fie evaluate pierderile din cadrul
depozitelor, bazându-ne pe bilanţul materialelor înainte de a trece la calcule detaliate. Dacă
calculele detaliate sunt necesare, se recomandă utilizarea instrumentului computerizat TANKS
[cww/tm/90] dezvoltat de către USEPA, o versiune computerizată a metodei de calculare
USEPA.

30 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

• Emisiile provenite din manevrare pot fi calculate presupunând un conţinut de vapori al

aerului ce este evacuat dintr-un container încărcat, corespunzător presiunii vaporilor produsului
încărcat, la temperatura de încărcare, înmulţit cu un factor de saturaţie. Factorul saturaţie
depinde de metoda de încărcare şi reprezintă gradul de saturaţie atins în medie în spaţiul ocupat
de vapori în timpul încărcării. Factorii de saturaţie pentru recipientele de transport rutier ale
BLC-urilor sunt [cww/tm/72]:
- Încărcare în imersiune într-un rezervor de cargou curat: 0,5
- Încărcare în imersiune într-un rezervor de cargou umed (service specializat): 0,6
- Încărcare de stropire: 1,45 (un factor mai mare de 1 reprezintă supra-saturare
cauzată de picături de apă ce sunt evacuate alături de vapori).

• Calculele emisiilor provenite de la scurgerile echipamentelor se bazează pe metodele

dezvoltate de USEPA şi variază de la simple (bazate pe numărarea punctelor de scurgere şi pe
emisiile medii ale unui punct) la complexe (bazate pe corelaţiile dintre o concentraţie ppm
măsurată la interfaţa scurgerii şi rata specifică a scurgerii şi tipul de echipament considerat).
Descrieri adiţionale sunt furnizate în Protocolul USEPA – 453 care este detaliat în cadrul
proiectului IMPEL „Emisiile VOC Difuze” [cww/tm/154]. Aceste metode de calcul furnizează
estimări ale actualelor emisii şi de obicei o metodă de calcul mult mai sofisticată produce
rezultate mai slabe. Calculele bazate pe numărarea echipamentului sunt singurele ce nu necesită
măsurători făcute cu ajutorul unui analizator al vaporilor organici în fiecare punct potenţial de
scurgere. Dacă aceste calcule furnizează un rezultat satisfăcător în acest scop, nu mai este
necesară o analiză ulterioară. Dacă emisiile provenite de la scurgerile echipamentelor devin
importante, trebuie implementat un Program de Întreţinere şi Monitorizare (numit şi Detecţia şi
Repararea Scurgerii – LDAR), impunând măsurarea fiecărui punct potenţial de scurgere şi şansa
pentru repararea scurgerilor descoperite. Această lucrare necesită pregătire în executarea
măsurătorilor şi înregistrarea lor în baza de date, astfel că, este cel mai bine dusă la îndeplinire
de contractori specializaţi.

• Emisiile ne-obişnuite cauzate de operaţiunile de pornire, oprire şi de întreţinere trebuie luate

în considerare. Acestea depind foarte mult de metodologia de operare. Nu există metode
acceptate de toată lumea pentru estimarea acestor emisii. Ele, însă, pot să devină importante în
operaţiunile discontinue cu vase cu închidere/deschidere frecventă. În aceste cazuri cea mai
bună metodă practică este pregătirea unei campanii de măsurare pentru cuantificarea emisiilor
din fiecare etapă de operare.

• Emisiile accidentale nu ar trebui să apară. În momentul în care ele apar pierderile relaţionate
ale solventului ar trebui reflectate în bilanţul de materiale. Se recomandă ca aceste incidente
să fie urmărite şi ţinut un registru al cantităţii estimate a fi emise în timpul fiecărui
eveniment.

2.2.1.3 Analiza Fluxului de Materiale şi Energie (EMFA)

EMFA cuprinde o întreagă gamă de instrumente pentru a optimiza consumul de energie, materii
prime, apă şi deversarea efluentului prin urmărirea fluxurilor interne de energie şi materiale
folosite în procesele de producţie. Astfel, este fie parte fie o extensie a unui inventar al fluxului,
utilizând datele obţinute pentru a trage concluziile necesare. Pentru a rezolva această problemă
este disponibil un soft de calculator disponibil în diferite grade de complexitate. Procedura
normală a EMFA-ului este:

• Se începe cu o analiză a intrărilor-ieşirilor procesului

• Procedură repetată (iterativă) pentru identificarea potenţialului de îmbunătăţire prin
comparare cantitativă a datelor de intrare şi de ieşire având valori-ţintă.
• Simulare a diferitelor scenarii (proiect al procesului) cu evaluări individuale a impactului
lor asupra mediului
• Identificarea „celei mai bune” soluţii conform scopului propus (eficienţa de cost, prevenirea
reziduurilor, economisirea resurselor, etc.)

Waste Water and Waste Gas Treatment 31

Capitolul 2

Scopul implementării unui instrument EMFA este pentru a opera procesele de producţie mai
eficient şi pentru a scădea impactul acestora asupra mediului (ex. reducere a deversării de
reziduuri şi/sau a consumului de apă) şi eventual scăderea costurilor.
Un exemplu de abordare EMFA este detaliată în Anexa 7.2.

2.2.2 Instrumente de Management Operaţional

Cu toate că instrumentele de management ale inventarierii furnizează toate informaţiile necesare

fără de care nici o decizie asupra prevenirii eficiente a deseurilor, asupra minimalizării şi/sau a
tratării reziduurilor, nu se poate lua, instrumentele de management operaţional furnizează baza
aplicării acestor decizii.

2.2.2.1 Monitorizarea

Monitorizarea formează un pod între instrumentele de inventariere şi cele operaţionale, însă

este, de asemenea, legată de instrumentele strategice şi de siguranţă. Cantitatea de informaţie
furnizată de instrumentele de inventariere, de ex. registrul (registrele) fluxului, este colectată cu
ajutorul sistemelor şi programelor de monitorizare. Probabil cel mai important aspect este
controlarea operării corecte a proceselor de producţie şi de tratare, pentru a vedea dacă scopurile
de mediu stabilite sunt atinse şi pentru a identifica şi pentru a ajuta la urmărirea accidentelor
(incidentelor).

„Nu poti tine sub control ceea ce nu poţi măsura”. Astfel, pentru a măsura eficienţa unui EMS,
sunt necesare date reale în privinţa efectelor precise ale activităţilor din cadrul unui
amplasament industrial asupra mediului şi asupra oamenilor. Astfel, este necesară aplicarea
unui program regulat şi planificat de monitorizare şi prelevare de probe.

Parametrii ce trebuie monitorizaţi ar trebui să includă [cww/tm/132]:

• Surse punctiforme, emisii fugitive şi difuze eliberate în atmosferă, apă sau canalizare
• Reziduuri, în special reziduuri periculoase
• Contaminarea terenului, apei şi aerului
• Folosirea apei, combustibilului, energiei, oxigenului, azotului sau a altor gaze (de ex. argon)
• Eliberari de energie termică, zgomot, miros sau praf
• Efecte asupra părţilor specifice din cadrul mediului şi a ecosistemului (vezi exemple în
Secţiunea 2.2.1.2.1.)
• Accidente sau incidente abia evitate din cadrul amplasamentului
• Răniri ale personalului
• Accidente din timpul transportului
• Plângeri din partea locuitorilor din cadrul comunităţii

Monitorizarea, însă, nu se rezumă la măsurarea analitică. Include de asemenea întreţinere

regulată, verificări vizuale şi pentru siguranţă.

În paralel cu acest document este produs un BREF în privinţa Monitorizării la care cititorul
poate apela pentru alte informaţii mai amănunţite. Monitorizarea în contextul apei reziduale şi
gazului rezidual este detaliată în Capitolul 3; standarde ale parametrilor analitici sunt listate în
Anexa 7.4.

2.2.2.2 Stabilirea şi Revizuirea regulată a Scopurilor sau a Programelor Interne

32 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

EMS-ul trebuie să stabilească un program de mediu acolo unde sunt stabilite scopuri specifice
amplasamentului, stabilite pe termen lung şi sunt interne. Scopurile globale şi pe termen lung
fac parte din politica companiei, astfel că nu sunt incluse în acest BREF, însă se afirmă că o
asemenea politică este un item necesar.
Parametrii pentru care scopurile interne sunt stabilite trebuie selectaţi în conformitate cu
relevanţa lor. Pentru a limita numărul acestor parametrii, finalitatea stabilirii scopurilor trebuie
reţinută, adică, o funcţionare optimă a procesului de producţie şi a operaţiunilor de diminuare
trebuie asigurată, astfel minimalizând impactul asupra mediului luat ca întreg. De obicei, nu este
necesară stabilirea nivelului scopului pentru fiecare parametru implicat, însă se folosesc aşa-
numiţii parametrii-surogat pentru a descrie emisiile.

Nivelurile scopurilor măsurabile trebuie stabilite astfel încât să poate fi realizate specificatiile
autorizatiei şi să fie întrunite condiţiile specifice locale.

Există mai multe clase de scopuri, una dintre ele fiind standardul general, alta standarde
specifice amplasamentului. Exemple de standarde-generale:

• Cerinţele cuprinse în Obiectivele Calităţii Mediului (EQO) sau în Standardele Calităţii

Mediului (EQS) precum şi standarde tehnologice şi „Practica pentru o Bună Producţie” (GMP)
• Cerinţele generale pentru Calitatea Bazinului Râului (Directiva Cadrul de lucru al Apei sau
reglementările în privinţa calităţii apei)
• Cerinţele generale în ceea ce priveşte aerul, programe naţionale şi internţionale
• Cerinţele impuse de standardele interne ale companiei pentru toate amplasamentele ce-i
aparţin, independent de cererile locale în privinţa emiterii de aprobări
Exemple de standarde specifice amplasamentului:
• Cerinţe în privinţa atingerii condiţiilor de obţinere a aprobărilor (ex. asigurarea unei
conformităţi continue cu valorile limită ale emisiilor)
• Limitări specifice în privinţa conţinutului ecotoxic al oricărei scurgeri finale în conformitate
cu limitele stabilite pentru mediul receptor (apă subterane, aer), de exemplu în Germania
valorile care pot fi atinse în ceea ce priveşte deversarea finală într-un corp de apă sunt10:
- TF = 2 (teste pe peşti)
- TD = 4 (teste pe dafnia)
- TA = 8 (teste pe alge)
- TL = 16 (teste pe bacterii luminescente)
- TM = 1,5 (mutagenitatea)

Ca un scop pe termen lung, pentru viitor, industria chimică Germană (conform declaraţiei VCI
din mai 2000 [cww/tm/166]) doreşte să-şi reducă mai mult impactul toxic al deversărilor de ape
reziduale proprii, luând în considerare:
- Toxicitatea acută la peşti, dafniii şi bacterii
- Toxicitatea cronică la alge
- Mutagenitatea

În final ei vor dori ca efluenţii lor deversaţi în apa receptoare să nu depăşească factorii de diluţie
Tx = 2 (TM = 1,5); toxicităţile cauzate de concentraţiile de săruri nu sunt incluse.

În momentul stabilirii scopurilor, trebuie alcătuit şi un plan pentru luarea de acţiuni în

momentul în care un nivel dorit pentru un scop ale unuia sau a mai multor fluxuri afluente sau a
deversării finale, este depăşit pentru un anumit interval de timp. Aceste acţiuni trebuie definite
clar şi desemnate responsabilităţile şi competenţa pentru aceste acţiuni.

Exemple de scopuri interne:

10
Unităţile toxice (Valorile-T şi câteodată Valorile-G) sunt exprimate sub forma „factorilor de diluţie”, Tx = 2 ceea ce
înseamnă că fluxul de apă reziduală trebuie diluat la jumătate din concentraţia sa originală pentru organismele
testate să supravieţuiască. De asemenea, vezi Secţiunea 2.2.1.2.1.

Waste Water and Waste Gas Treatment 33

Capitolul 2

• Reducere continuă a încărcărilor poluante

• Conformitate cu cerinţele autorizatiei
• Reducerea efectelor eco-toxice (vezi Secţiunea 2.2.1.2.1.)

Rolul avut de monitorizare în stabilirea scopurilor este menţionat în Secţiunea 2.2.2.1.

Procesele dinamice implicate de stabilirea scopurilor, menţinând că industria chimică şi
condiţiile în care ea operează (funcţionează) sunt în continuă dezvoltare şi schimbare, presupun
o revizuire regulată, fără a ţine cont dacă au fost sau nu introduse noi cerinţe legale în acest
sens. Astfel, alcătuirea unui plan care să rezolve aceste schimbări trebuie stabilită. Scopul
revizuirii regulate este îmbunătăţirea continuă în ceea ce înseamnă performanţa de mediu a unui
amplasament de industrie chimică luat ca întreg. Pentru a atinge acest scop, un program de
reducere trebuie stabilit care să conţină următoarele elemente:
• O evaluare periodică a practicilor manageriale de mediu asociate cu funcţionarea şi utilarea,
considerând:
- Impacturile de mediu
- Legislaţia în continuă schimbare
- Preocupările publicului
- Implementarea îmbunătăţirilor continue
• Stimularea implementării acţiunilor de eficientizare a costurilor şi recunoaşterea
contribuţiilor semnificative în scopurile de reducere a emisiilor, ca de exemplu:
- Stabilirea costurilor tratării apelor şi gazelor reziduale prin introducerea unui
sistem de stabilire a preţurilor, de exemplu introducerea unui „Principiu –
Poluatorul Plăteşte” intern pentru deversările din unităţile individuale de producţie,
care vor fi taxate intern cu costurile impuse de unităţile de tratare conform părţii lor
din totalul poluant; această măsură este un bun stimulent pentru minimalizarea
emisiilor şi astfel, reducând costurile de tratare comune ale unităţii de producţie
- Premii interne (bonusuri) pentru propunerile de îmbunătăţire operaţională
făcute de personal
• Includerea unor obiective necesare pentru prevenţia eliberărilor, în cadrul proiectului
procese şi construcţii noi sau îmbunătăţiri aduse lor, ca de exemplu:
- Introducerea reciclării produşilor sau compuşilor iniţiali în momentul în care
sunt planificate modificări ale instalaţiilor
- Introducerea măsurilor de conservare a apei, în aceleaşi condiţii menţionate mai
sus.
• Întreţinere preventivă şi tehnologie corectă de control pentru minimalizarea emisiilor şi a
pierderilor
• Implementarea procedurilor şi controlului operaţional şi tehnic ţinând cont de criteriul de
operare pentru îmbunătăţirea prevenţiei, detecţiei timpurii şi reţinerea deversărilor/eliberărilor
fie prin
- Supraveghere monitorizată, fie prin
- Măsuri organizatorice, folosind puterea personalului, de tipul: serii de controale
regulate sau instalarea de sisteme de retenţie cu volum de colectare suficient
• Investigarea şi evaluarea deversărilor/eliberărilor ce au apărut, pentru a identifica acţiunile
corectoare pentru prevenirea recurenţei
• Comunicarea cu angajaţii şi cu membrii ai publicului în ceea ce priveşte informaţiile legate
de emisii, progresul făcut în atingerea reducerilor propuse şi planurile de viitor care ar trebui să
includă un dialog structurat în ceea ce priveşte preocupările şi ideile atât a angajaţilor, cât şi a
membrilor publicului larg.
Această revizuire ar putea conduce la luarea unor decizii care să modifice sau să adapteze
obiectivele, programele sau politicile de mediu.

2.2.2.3 Alegerea Opţiunilor de Tratare

Trecând de etapa în care s-au obţinut informaţiile necesare în privinţa emisiilor ce apar dintr-un
amplasament chimic şi în care scopurile şi cerinţele de mediu au fost definite, următoarea etapă

34 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

este selectarea opţiunilor corecte de control. De obicei scopul este descoperirea unei metode de
tratare eficientă din punct de vedere al costurilor oferind în acelaşi timp o performanţă de mediu
optimă. O alegere corectă necesită în mod normal studii în privinţa tratabilităţii şi/sau studii
pilot.
Opţiuni de control disponibile sunt în general evaluate şi selectate în conformitate cu:
• Caracteristicile fluxului emis, ca de exemplu:
- Rata fluxului
- Concentraţiile şi proprietăţile agenţilor contaminanţi
- Prezenţa impurităţilor
- Temperatura
- Presiunea
• Cantitatea din partea ce necesită tratare
• Scopurile şi finalităţile ce trebuie îndeplinite, recuperarea poluantului fiind prima alegere
• Cerinţele legale
• Opţiunile de control ce există pentru fiecare caz dat
Procesul de selecţie şi evaluare – datele necesare obţinute cu ajutorul inventarului fluxului (vezi
Secţiunea 2.2.1) – întotdeauna are ca rezultat concluzii adiţionale în privinţa specificităţii
amplasamentului ce trebuie luate în considerare, factori cheie ce variază de la amplasament la
amplasament, etc.:
• Localizarea uzinei
• Mărimea şi instalarea amplasamentului
• Performanţa economică şi de mediu actuală ale instalaţiilor în discuţie, vârsta lor, proiectul
lor şi durata de viaţă anticipată
• Integrarea in proces potenţială şi gradul ei în interiorul unei instalaţii sau între mai multe
instalaţii
• Tipul şi calitatea mediului receptor
• Impactul asupra mediului rezultat ca urmare a unei emisii reale sau prevăzute
• Durata de viaţă rămasă şi performanţa echipamentului pentru diminuarea poluării
• Disponibilitatea resurselor
• siguranţa
• limitările şi constrângerile unei instalaţii impuse de altă legislaţie
• rezultatele obţinute în urma analizării de-a lungul mediului (consumul de apă, producţia de
reziduuri, consumul de energie)
• capitalul şi costurile de operare
când sunt implicate uzinele de tratare centrale sau finale, opţiunile de reducere la sursă trebuie
luate în considerare. Ca urmare a consideraţiilor menţionate mai sus, selectarea sistemului de
tratare corespunzător se va face prin considerarea opţiunilor pentru:
• reducerea la sursă
• sistemul de colectare (drenaj)
• metodele de tratare
Problemele speciale în privinţa apelor şi gazelor reziduale sunt tratate în Secţiunile 2.2.2.3.1. şi
respectiv în 2.2.23.2.

2.2.2.3.1 Selectarea Sistemului de Control al Apei Reziduale

Figura 2.5. ilustrează o cale de luare a deciziei pentru descoperirea sistemului de tratare a apei
reziduale cel mai potrivit pentru fluxul de apă reziduală individual [cww/tm/132]. Liniile
punctate simbolizează opţiuni alternative.
Următoarelor întrebări, care conţin principalele obiective ale Directivei – prevenţie,
minimalizare şi control – ar trebui să li se răspundă individual pentru fiecare tip de apă
reziduală.
• Poate fi redusă cantitatea şi nivelul contaminării sau chiar eliminatăprin mijloace integrate
in proces sau de alt tip?
• Are nevoie fluxul de apă reziduală în totalitatea lui de tratare sau un sistem segregativ arn fi
mai de ajutor?

Waste Water and Waste Gas Treatment 35

Capitolul 2

• Fluxul de apă reziduală se poate trata biologic sau trebuie să fie pretratat descentralizat?

Productionde
Procesul
process
producţie

NO
Nu Da
YES
YES
Da Minimisa-
Waste
Apa Minimalizare
water?
uzata? sau tion or
evitare?
avoidance?

Nu
NO

NO
Nu
Conta-
Contamin
minated?
at?

YES
Da

NuNO
Organic
Contaminan
Pretreatment
Pretratare ti contami-
organici?
nants?

YES
Da

Biologically non-
Nedegradabil Da
YES
degradable?
biologic? Contine Pretreatment
Pretratare
Containing
POPs?
POPs?

NO
Nu

Central
WWWTP or
centrala
sau municipala
municipal WWTP

APA RECEPTOARE
RECIPIENT WATER

Figura 2.5: Diagrama luării deciziei în privinţa Sistemului de Control al Apei Reziduale

Drept exemplu de criteriu pentru priotizarea unei examinări mult mai amănunţite a fluxurilor
afluente de apă reziduală a fost utilizată în unele zone ale Germaniei prezenţa unei încărcări
TOC recalcitrante de nivelul a 20 – 50 Kg/d. Alţi parametri relevanţi în acest context sunt
metalele grele, compuşii organici halogenaţi şi toxicitatea.
Selectarea procedurii urmează paşii menţionaţi în Secţiunea 2.2.2.3.:
• Reducerea la sursă
Opţiunile pentru reducerea apei reziduale la sursă trebuie luate în considerare primele. De multe
ori acestea vor rezulta din consideraţiile privind procesul de producţie descrise în documentul
omonim BREF vertical. Sugestii în privinţa cauzelor contaminării ce apar în mod frecvent sunt:

Apa de proces. Consumul de apă reziduală depinde de procesul de fabricaţie. Concentraţia ei

de agenţi contaminanţi depinde în principal de solubilitatea fluxului de proces în apă.
Următoarele sugestii ar trebui luate în considerare:

36 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

- Separarea apei de proces de apa de ploaie sau din alţi efluenţi de apă, pentru a
permite re-utilizarea sau reciclarea, precum şi minimalizarea cantităţii de apă ce
necesită tratament, instalarea unui acoperiş peste anumite zone ce adăpostesc etape
de proces, magazii în care se încarcă sau se descarcă diferite materiale, etc., este de
asemenea o opţiune ce poate fi luată în considerare
- Folosirea apei de proces recilabila, de câte ori este fezabil din punct de vedere
economic, folosind un număr maxim de reciclări înainte de deversare
- Evitarea unui contact direct la sistemele de răcire ori de câte ori este fezabil
- O revizuire importantă în ceea ce priveşte nevoia de apă în cadrul sistemelor de
purificare sau, atunci când sunt folosite, investigarea potenţialului pentru
regenerarea şi re-utilizarea apei (vezi Secţiunea 2.2.1.2.2.)
- Minimalizarea fluxului de apă pentru spălare şi pentru sistemele de etanşeizare
ce sunt necesare în mod frecvent pentru motive de siguranţă, însă trebuie să nu fie
lăsate să curgă fără un anumit control sau un anumit grad de restricţie
- Îndepărtarea petrolului liber spre un sistem de spălare al reziduurilor petroliere
înainte de a fi deversat în canalizare
- O separare eficientă apă/hidrocarbon cât se poate de practică efectuată în cadrul
echipamentelor din dotarea procesului înainte de a deversa apa în canalizare
- Dacă este fezabil, folosirea unui fluid de proces în locul unui flux în cadrul
aparatelor cu jet Venturi sau în cadrul unei pompe cu inel lichid, este de asemenea
preferabil să utilizăm un fluid de proces ca lichid de etanşeizare, sau în cadrul unei
pompe de vid uscat pentru a minimaliza contaminarea generată de aparatele de vid
- După cum este posibil captarea deversărilor provenite de la valvele de
siguranţă, valvele de eliberare termice, scurgerile provenite din izolaţia palanului
dublu sau valvelor de etanşeizare duble, pentru că nu este recomandabilă deversarea
lor în zone unde apa de ploaie curată este colectată.
- Colectarea efluentului provenit din laborator într-un recipient de spălare

Eliberări neintenţionate operaţionale Acesta se pot evita în general (deversarea lor în

canalizare) printr-o atenţie sporită a operatorului. Instrumentar adiţional sau colector de
reziduuri petroliere vor fi elemente de ajutor care să activeze operatorii în efectuarea sarcinilor
lor în mod eficient. De asemenea, unităţile de colectare a reziduurilor petroliere sunt
recomandabile unde apare în mod frecvent eliberare de hidrocarbon lichid. Pentru a reduce
eliberările neintenţionate operaţionale, trebuie luate în considerare următoarele sugestii:
- Astuparea sau acoperirea căilor de ventilare sau de scurgere atunci când nu sunt
folosite
- Permiterea colectării apei de spălare într-un sistem de colectare a reziduurilor
petroliere decât să fie trimisă direct în canalizare, aici fiind de preferat utilizarea
unor sisteme probă cu circuit închis sau valve probă care nu necesită spălare (ex.
Valve probă de tip piston), recipiente probă în mărime corespunzătoare astfel încât
supraîncărcarea să fie evitată şi frecvenţa colectării de probe şi chiar probele
menţinute în limita minimă.
- Pentru a evita supraplinul vaselor sau recipientelor, cauzat de instalarea unui
nivel adecvat al instrumentarelor sau al procedurilor corespunzătoare.
- Minimalizarea folosirii furtunurilor
- Luarea în considerare a folosirii unor amenajări pentru colectarea scurgerilor
provenite de la furtunuri
- Amenajarea unor acoperişuri peste rampele de încărcare
- Instalarea unor borduri pentru a asigura retenţia deversărilor
- Instalarea unui instrumentar corespunzător pentru protecţia împotriva
supraplinului recipientelor pentru transport rutier
- Evitarea apariţiei pierderilor în timpul scurgerii apei de pe fundul recipientelor
- Instalarea unor instrumente bune pentru detectarea nivelului de separaţie
- Turnarea în lingotiere a liniilor, în loc de spălare şi drenare, ori de câte ori este
posibil.
- Curăţarea prin vacuum a deversărilor ori de câte ori este posibil, decât folosirea
unui jet de apă sau tratarea lor cu aburi direcţionându-i spre canalizare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 37

Capitolul 2

- Lăsarea în funcţionare a furtunurilor de apă doar când este nevoie de ele,

aceasta fiind o practică bună de management/de fabricare
Economisirea apei prin măsuri integrate in proces sau alte tipuri de măsuri conduce la fluxuri de
apă mult mai concentrate care ar putea să fie reciclate şi exploatate în mod profitabil pentru o
producţie mai ridicată sau pentru tratarea lor cu o mai mare eficienţă. Aşadar, orice mijloace
pentru diminuarea consumului de apă poate conduce spre o reducere a cantităţii de contaminanţi
evacuaţi prin canalizare

Activităţi de întreţinere. Adeseori activităţile de întreţinere au ca rezultat contaminare

semnificativă a apei. Pentru a minimaliza aceste activităţi de întreţinere este nevoie de
planificare atentă anterioară, de tipul:
- Identificare amplasamentului pentru curăţarea echipamentului corespunzător,
dotat cu amenajări corespunzătoare pentru recuperarea hidrocarburilor şi a
reziduurilor solide, făcând din acest amplasament, pe cât posibil, locaţia obligatorie
a curăţării echipamentului (ex. Curăţarea grupului de schimb)
- Planificarea atentă a echipamentului de drenaj pentru a evita eliberările nedorite
în canalizare
- Evaluarea atentă a necesităţilor de curăţare a echipamentelor şi metodelor
folosite în acest scop.
- Identificarea unui traseu de depozitare al efluentului de curăţare

Eliberările rezultate din defecţiuni ale echipamentului. Acestea sunt, prin natura lor,
imprevizibile. Întreţinerea preventivă a echipamentului şi implementarea unui program de
monitorizare sunt modalităţi de asigurare a minimalizării acestora. Ca de exemplu:
- Evitarea pe cât posibil a defectării etanşeităţii pompelor
- Instalarea unor pompe fără etanşeitate, a monitorizării vibraţiilor sau a unor
alarme împotriva scurgerilor etanşeizărilor
- Detectarea scurgerilor apei de răcire rezultate din defecţiunile apărute la
schimbătorul de căldură prin verificarea periodică a conţinutului de hidrocarbură, a
nivelului pH-ului şi a conductivităţii electrice a apei de răcire din retur
- Repararea scurgerilor detectate în cel mai scurt timp
- Analizarea frecventă a sistemelor de scurgere pentru a identifica cel mai bun tip
de echipament, mod de ambalare, tip de etanşeizare, etc.

Contaminarea de fond cauzată de sistemele de canalizare poate fi minimalizată, de exemplu,

prin:
- Verificare periodică a camerelor de inspectare din sistemele de canalizare
pentru a verifica existenţa, de exemplu. a hidrocarburilor libere, pentru a le pompa
prin vacuum, dacă este nevoie, în fluxul deversor.
- Curăţarea canalelor murdare care ar putea cauza o contaminare semnificativă a
fondului

• Selectarea Sistemelor de Drenaj (vezi Secţiunea 2.2.2.4.1.)

• Instalarea Capacităţii Tampon

Instalarea acestei capacităţi este benefică pentru anumite fluxuri de apă reziduală din cadrul
uzinelor de producţie, precum şi pentru fluxurile de apă reziduală colectate înainte de intrarea
WWTP-ului central, în cazul apariţiei unei defecţiuni de funcţionare. Mai multe detalii sunt
oferite în Secţiunea 3.3.3.

• Metode de tratare
Opţiunile în ceea ce priveşte tratarea sunt:

- Pretratarea unui flux de apă reziduală individual prin tratare biologică centrală
amplasata spre sfarsitul fluxului tehnologic; de exemplu: un flux ce conţine metale
grele sau COD refractar. Pentru a reduce agenţii contaminanţi la sursă ceea ce ar

38 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

preveni diluarea şi dispersia nedorită a agenţilor contaminanţi care altfel ar scăpa

nedetectaţi şi netrataţi în apa receptoare.
- Tratarea finală în cazul unui flux de apă reziduală şi apoi deversare directă în
apa receptoare
- Tratarea apei reziduale distribuite, sub forma pretratării sau tratării finale
- Tratarea centrală pentru un amplasament (întreg), de exemplu: uzină de tratare
mecanico/biologică (WWTP central biologic), uzină în care au loc
precipitarea/flocularea/sedimentarea sau a uzinei de tratare a apei de ploaie
contaminate
- Nu se tratează fluxurile de apă reziduală individual contaminat la un nivel
scăzut sau a apei de ploaie necontaminate
Diversele tehnici de tratare sunt descrise în Capitolul 3.

2.2.2.3.2 Selectarea sistemului de control al gazului rezidual

Procedura de selecţie urmează secvenţa menţionată în Secţiunea 2.2.2.3. În momentul în care se

planifică modificări fie ale reducerii la sursă, fie a tratării la final de proces, trebuie reţinut
faptul că toate schimbările pot avea implicaţii de siguranţă importante, în special atunci când
avem de-a face cu substanţe inflamabile. Astfel este importantă evaluarea amănunţită a efectului
avut de orice schimbare din sistemul de siguranţă a instalaţiei.

• Reducerea la sursă
Controlarea emisiilor la un nivel eficient din punct de vedere al costurilor necesită, în primul
rând, investigarea posibilităţilor de reducere la nivelul sursei. Planificarea atentă este necesară
pentru a optimiza recuperarea poluantului şi, în consecinţă, optimizarea capitalului aferent şi a
costurilor de operare.
Investigaţia poate dezvălui posibilităţi ulterioare pentru reducerea la sursă a emisiilor. În
majoritatea cazurilor investiţia corespunzătoare este mai scăzută decât pentru tratarea la final de
proces. O investigaţie amănunţită a posibilităţilor de reducere la sursă este, astfel, recomandată
cu tărie. Ar trebui să se bazeze pe cauzele emisiilor. Astfel, o bună cunoaşterea a importanţei
relative a fiecăreia dintre cauze va fi esenţială pentru stabilirea priorităţii. După ce toate
posibilităţile fezabile de reducere la sursă au fost epuizate, ar putea fi încă nevoie de un
tratament la final de proces.

• Colectarea emisiilor (vezi Secţiunea 2.2.2.4.2)

• Selectarea tehnologiei de tratare

Când măsurile de reducere nu conduc spre dorita reducere a emisiilor, este necesar un tratament
la final de proces. Toate echipamentele de tratare pot prelucra doar emisii captate. Astfel, dacă
emisiile necaptate trebuie tratate prin alte procedee afară de reducerea la sursă, cu ajutorul
dispozitive de colectare şi cu ajutorul unui sistem de ventilare (inclusiv amenajările necesare în
privinţa siguranţei), trebuie tratate în aval de sistemul de tratare la final de proces. Costurile
instalaţiei pot fi semnificative pentru aceste sisteme de ventilare. De aceea aceste sisteme
trebuie proiectate ţinând cont de eficienţa economică. Investiţia necesară pentru tratarea la final
de proces va fi făcută, în general, ţinând cont de rata fluxului total de gaz ce va fi tratat, astfel că
eforturile depuse pentru minimalizarea acestei rate a fluxului îşi vor arăta roadele. În sfârşit,
alegerea unei tehnologii bune va avea un impact semnificativ în ceea ce priveşte impactul
asupra capitalului necesar şi în privinţa costurilor de operare.
Problemele-cheie ale proiectului sistemelor de tratare a gazelor reziduale sunt: rata de curgere a
fluxului de gaz, concentraţiile sale contaminante şi, în plus faţă de valorile maxime, gradul lor
de variabilitate. Natura – sau „chimia” – contaminanţilor are o importanţă ridicată de vreme ce
toate sistemele de tratare sunt limitate în acest domeniu, de exemplu:
- Doar vaporii inflamabili se pot incinera
- Agenţii contaminanţi ce conţin halogen şi/sau sulf necesită tratare cu gaze de
ardere situata dupa oxidarea catalitică şi termică

Waste Water and Waste Gas Treatment 39

Capitolul 2

- Eficienţa condensării depinde de presiunea vaporilor contaminanţilor aflaţi la

temperatura de condensare, astfel că substanţele cu presiune mai ridicată a vaporilor
sunt mai puţin potriviţi în procedeul condensării.
- Doar compuşii de mărime moleculară mică pot fi absorbiţi şi desorbiţi eficient
- Biofiltrarea compuşilor non-biodegradabili nu va fi eficientă
- Membranele lucrează mai bine asupra unor compuşi specifici
- Eficienţa filtrării umede depinde de solubilitatea şi presiunea vaporilor
contaminatorilor.
Valoarea produsului emis va determina necesitatea recuperării ei din gazul rezidual, astfel că, cu
cât mai valoros produsul cu atât mai mult folosirea tehnicilor ce permit recuperarea (de
exemplu: adsorbţia, condensarea, membranele) vor fi preferate tehnicilor de distrugere (de
diminuare), (de exemplu: oxidarea termică şi catalitică, biofiltrarea).
Prezenţa impurităţilor în gazul rezidual afectează proiectul sistemului. Câteodată impurităţile
trebuie să fie îndepărtate într-o etapă de pretratare, de exemplu:
- Vapori de apă care afectează eficienţa adsorbţiei, sistemele de condensare, în
special sistemele criogenice sau de refrigerare sau sistemele de filtrare
- Praful care cauzează probleme adsorbării, absorbării sau oxidării catalitice în
care particulele de praf acoperă ambalarea sau stratul adsorbant.
- Otrăvuri catalitice care distrug eficienţa incineratorului catalitic sau a filtrului
catalitic
- Acizii care afectează activitatea de biofiltrare/bioepurare
Trebuie luată în considerare concentraţia emisiilor. Majoritatea tehnologiilor sunt limitate în
ceea ce priveşte eficienţa îndepărtării şi, în special, condensarea, absorbţia şi biofiltrarea nu
ating 100% din eficienţa îndepărtării. Acesta este unul dintre avantajele sistemelor de oxidare
termică şi catalitică care ating nivele de eficienţă a distrugerii ridicate, de până la 99%, însă pe
de altă parte, consumul adiţional de energie şi combustibil şi deversarea gazului de ardere
trebuie avute în vedere. Sistemele de adsorbţie sunt, de asemenea, foarte eficiente, atâta timp cât
se are în vedere evitarea saturării adsorbantului.
Problemele în privinţa siguranţei au o importanţă specială pentru sistemele de oxidare termică şi
catalitică. Majoritatea amestecurilor VOC/aer sunt inflamabile dacă concentraţia VOC-urilor
depăşeşte 40 g/m3 la o temperatură de 20 C0 şi la presiune atmosferică. Pentru a evita returul
flăcării, de exemplu: propagarea flăcării în conductele de intrare ale unui incinerator, trebuie să
ne asigurăm că acea concentraţie de admisie este întotdeauna mult sub LEL. Opţiunea opusă –
concentrarea VOC mult peste HEL – trebuie să se asigure faptul că această concentraţie nu va
scădea sub nici o formă sub acea limită ridicată. Un dispozitiv de decuplare a detonării sau un
tambur de etanşeizare pot fi furnizate pentru a preveni riscul apariţiei returului flăcării în cazul
concentraţiilor neaşteptat de mari. Pe lângă aceasta, incineratorul trebuie instalat într-un loc în
care nu există riscul prezenţei vaporilor inflamabili, iar o analiză detaliată este necesară pentru a
asigura siguranţa instalaţiei. De asemenea, sistemele ce folosesc alte tehnologii trebuie şi ele să
facă obiectul unei revizuiri detaliate în ceea ce priveşte siguranţa. Multe sisteme (ex: adsorbţia,
membranele) vor avea ca rezultat fluxuri mult mai concentrate, probabil producătoare de
concentraţii din intervalul inflamabil. Pentru sistemele de adsorbţie, riscurile supraîncălzirii
învelişului trebuie evaluate. Majoritatea sistemelor includ compresoare şi ventilatoare care pot
avea implicaţii în siguranţă. În general, o revizuire detaliată în privinţa siguranţei fiecărei
instalaţii este necesară şi ar putea avea un impact semnificativ asupra selecţiei sistemului.
Astfel, problemele de siguranţă sunt importante pentru precipitoarele electrostatice
(desprăfuirea gazelor inflamabile trebuie evitată) şi pentru filtrele sintetice (aprinderea fiind
posibilă datorită gazelor fierbinţi, prafurilor piroforice şi scânteilor).
Investiţia necesară sistemului este, evident, de importanţă majoră. Când se evaluează investiţia
necesară, trebuie avut grijă pentru includerea costurilor implicate de toate amenajările. În
special furnizarea de utilităţi, captarea gazelor în unitatea de diminuare şi necesităţile de
echipament auxiliar (ex: un tambur de etanşeizare pentru un incinerator, unitate de tratare pentru
o condensare) ar putea avea un impact semnificativ asupra costului.
Deşi investiţia iniţială este importantă, s-ar putea să fie mai importante costurile de operare.
Aici incluzând consumul de utilităţi, înlocuirea catalizatorului, mediul adsorbant sau
membranele adsorbant, costurile produselor chimice, a operaţiunilor şi a întreţinerii, depozitarea
produselor secundare, pre- şi post- tratare, etc. Când sunt evaluate, trebuie avut grijă la

40 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

cuantificarea costurilor asociate fiecărei etape de operare (operare normală, regenerare,

funcţionarea în gol). De exemplu, oxidatorii termici în mod normal se potrivesc cu liniile
refractare. Refractarea este sensibilă la umiditate, astfel că trebuie ţinută călduţă tot timpul.
Cantitatea de combustibil necesară menţinerii temperaturii în timpul funcţionării în gol trebuie
avută în vedere pentru sistemele ce nu funcţionează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.
Menţinerea unui sistem regenerativ sau fără flacără la o anumită temperatură necesită o
fracţiune (o parte) din combustibilul folosit într-un oxidator termic simplu.
Constrângerile impuse de planul general pot juca un rol important. Sistemele de incinerare
trebuie poziţionate în afara locaţiei în care pot apărea vapori inflamabili. Instalarea unui sistem
într-o zonă ce prezintă pericole presupune proiectare în conformitate cu aceasta a sistemelor
instrumentale şi electrice care ar putea afecta în mod semnificativ costurile unităţii. Necesităţile
de acces în unitate trebuie luate, de asemenea, în considerare.
Un alt aspect important (cheie) ar fi disponibilitatea utilităţilor în selectarea celei mai bune
tehnologii de diminuare. Disponibilitatea unui combustibil potrivit este necesar de determinat
pentru un sistem de incinerare, iar costurile implicate de acesta ar putea avea un impact
important asupra costurilor de operare. Sistemele de adsorbţie cu înveliş fixat folosesc pentru
desorbţie aburul; însă, dacă acest abur nu este disponibil în cantitate suficientă, trebuie adaptat
proiectul. Pentru sistemele de condensare trebuie să existe furnizare suficientă de energie şi de
apă pentru sistemele de epurare a apei.

Sistemele de tratare sunt descrise în Capitolul 3.

2.2.2.4 Alegerea Sistemului de colectare

Alegerea unui sistem de colectare bun este influenţată de alegerea sistemelor de tratare şi, astfel,
depinzând de sarcinile şi scopurile tratării apei şi gazului rezidual. Metodologia de selectare este
descrisă în următoarele secţiuni care se ocupă de drenajul apei reziduale şi de captarea gazului
rezidual.

2.2.2.4.1 Selecţia Sistemului de colectare a apei reziduale şi a Sistemului de Separare

Având în vedere rezultatele din registrul apei reziduale, alegerea unui sistem de colectare a apei
reziduale potrivit asigură deversarea optimă de apă reziduală cu cel mai mic posibil impact
asupra mediului. În funcţiile de necesităţile de tratare dupa proces, trebuie instalat un sistem de
drenaj care să întrunească necesităţile de :
• Scurgere a apei de ploaie
• Scurgere a apei de răcire, în conformitate cu nivelul de poluare
• Scurgere a apei reziduale pentru a putea fi deversată direct fără tratare
• Scurgere pentru apa reziduală folosită
• Scurgere pentru apa reziduală, ţinând cont de originea ei
• Scurgere pentru uzinele de tratare descentralizate sau centralizate (din amplasament sau din
afara lui)
• Scurgere separată pentru apa reziduală organică şi apa reziduală anorganică fără încărcare
organică relevantă, evitându-se astfel diluarea ambelor ce ar presupune o scădere a eficienţei
tratării.
Aceste pre-rechizite, precum şi factorii economici, necesită implementarea şi întreţinerea
sistemelor de separare/segregare a apei reziduale. Apa reziduală ce nu necesită tratare – ex: apă
de ploaie sau apă de răcire necontaminată – este segregată din apa reziduală ce trebuie supusă
tratării, astfel reducând încărcarea hidraulică a drenării şi a sistemului de tratare.
Fluxurile de apă reziduală care nu întrunesc standardul calităţii tratării centrale vor fi tratate în
operaţiuni speciale de pretratare. Astfel, pentru fiecare flux de apă reziduală, procesul
decizional ilustrat în Figura 2.5 trebuie urmat şi sistemul corespunzător de canalizare proiectat
corespunzător.
Apa reziduală poate fi colectată fie prin canale şi drenaje subterane sau de suprafaţă. Uzinele
existente adeseori utilate cu sisteme subterane pentru că acestea pot fi utilizate drept canalizări
gravitaţionale, economisând energia necesară pompării, iar conductele nu sunt în calea

Waste Water and Waste Gas Treatment 41

Capitolul 2

instalaţiilor de proces. Colectoarele subterane au avantajul că scurgerile şi breşele pot fi

detectate mult mai uşor înainte ca să fie afectat foarte tare rezervorul subteran. Dacă nivelul apei
subterane dintr-un amplasament industrial este aproape de zero, cum se întâmplă cu
amplasamentele care se găsesc în vecinătatea construcţiilor de retenţie, estuarelor sau a zonelor
de coastă, nu există de obicei altă soluţie decât aceea de captare a canalizării la suprafaţă.
Tehnologia avansată foloseşte canale subterane din motive de întreţinere, înnoire şi reparaţii ce
sunt mult mai uşor de făcut şi astfel, operarea lor este economică. Un dezavantaj este
necesitatea captoarelor presurizate şi riscul formării unor emulsii cauzate de pompare. Pot fi,
însă, o problemă situaţiile climaterice, pentru canalizările subterane (ex: zone cu perioade lungi
de îngheţ).

2.2.2.4.2 Alegerea Sistemelor de colectare a gazelor reziduale

Sistemele de colectare a gazelor reziduale sunt adeseori mult mai puţin lungi comparativ cu
sistemele de colectare a apei reziduale. Ele sunt instalate în principal:
• Sub formă de sisteme de colectare ventilatie, legând câteva ventilatoare la un sistem de
tratare obişnuit
• Pentru captarea emisiilor difuze şi/sau fugitive prin protejări ale extracţiei şi captarea lor
într-o unitate de tratare
• Sub formă de sisteme de evazare care sunt instalate în principal pentru a permite
depozitarea în condiţii de siguranţă a gazului rezidual în timpul situaţiilor de urgenţă
Pentru a minimaliza rata fluxului de aer în unitatea de control, este recomandabilă închiderea
surselor de emisii pe cât de mult posibil prin partiţionări ce separă sursele de mediul lor
înconjurător. Însă, acest procedeu prezintă probleme ce ţin de operabilitate (acces la
echipament), siguranţă (evitarea concentraţiilor apropiate de LEL) şi igienă (locul unde oamenii
au acces trebuie să fie înăuntrul închiderii). Închiderea trebuie să fie astfel proiectată încât să fie
prevenită eliberarea vaporilor, acest fapt fiind asigurat printr-o suficientă velocitate a aerului ce
trece prin deschizături (este recomandat un nivel minim de 0,5 m/s). Rata totală a fluxului ar
trebui să fie suficientă pentru a asigura diluţia vaporilor până la o valoare mult sub LEL. Acolo
unde această concentraţie va fi cel mai probabil depăşită, instalarea unui detector LEL înăuntrul
închiderii este necesară, inclusiv a unui echipament de control corespunzător. În majoritatea
cazurilor, sistemul de tratare a emisiilor va fi instalat în punctele existente de captare a emisiilor
sau în cadrul sistemelor de colectare ventilate. O revizuire importantă a acestor sisteme
existente trebuie făcută înainte de determinarea ratei totale a fluxului din sistemele de tratare.
Această revizuire este necesară din două motive principale:

• Ratele reale ale fluxului furnizate de către ventilatoare pot fi destul de mult diferite faţă de
cele din proiect din cauza căderilor de presiune dupa proces şi din amonte. Cele reale regăsite la
mai puţin de 50% din capacitatea proiectată a ventilatorului, sunt des întâlnite. Astfel, bazând
rata fluxului din sistemul de tratare pe suma ratelor fluxului ventilatoarelor care suflă spre
unitatea de control, acest fapt poate conduce la tratare la final de proces supradimensionată.
Măsurarea ratelor reale ale fluxului este astfel recomandată. Trebuie alocaţi bani în proiectul
sistemului final, anticipat pentru schimbările în cadrul ratelor fluxului (creşteri sau scăderi) care
pot apărea datorită instalării unităţii de tratare. În cazul unei scăderi a ratei fluxului trebuie
verificate, de asemenea, implicaţiile de siguranţă.

• Sistemele existente de extragere a fumului sau gurile de aerisire s-ar putea să nu fi fost
proiectate ţinând cont de minimalizarea ratei fluxului. Ajustări mici ale proiectului pot conduce
la reduceri semnificative în rata fluxului şi în consecinţă la economii în costurile de tratare la
final de proces.
Pentru sistemele de colectare a VOC aspectele cele mai importante sunt siguranţa personalului
şi igiena. Aparatele care pot fi instalate pentru a preveni aprinderea amestecurilor inflamabile
gaz-oxigen sau să le minimalizeze efectul prin prevenirea exploziilor sunt:

• Opritor al detonării
• Tambur de etanşeizare

42 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

• Etanşeizări ale apei

Concentraţia din sistemele de colectare a VOC trebuie menţinute mult sub sau peste intervalul
exploziv, ceea ce înseamnă că amestecul corect de gaze reziduale este foarte important.

2.2.2.5 Implementarea opţiunilor pentru controlul emisiilor selectate

Odată ce măsurile pentru controlul emisiilor au fost selectate, implementarea lor trebuie
planificată în detaliu, fără a lua în considerare dacă sunt de natură organizaţională sau ţin de
echipare. În momentul în care sunt identificate problemele neprevăzute, în timpul planificării
detaliate şi/sau în timpul revizuirii, selectarea opţiunilor de control al emisiilor trebuie
regândite. Se cunoaşte foarte bine că o implementare de succes a tehnicilor de control necesită o
etapă a proiectării bună. Dacă nu performanţa opţiunii de control va prezenta un standard scăzut
de mediu şi un raport slab costuri-benefcii al investiţiei de mediu.
Timpul necesar implementării măsurilor de control al emisiilor depinde foarte mult de natura
măsurilor şi de tipul de amenajare în care ele trebuie implementate:
• Măsurile organizaţionale (ex: revizuirea procedurilor de operare sau practicile de
programare) pot, de obicei, să fie implementate relativ rapid
• Măsurile de control (ex: programele de optimizare controlate de calculator) pot avea nevoie
de câteva luni, sau chiar mai mult, pentru a dezvolta şi testa mediul în care se operează.
• Măsurile privitoare la echipare (ex: implementarea aparaturii de control sau modificări de
proces canalizate spre reducerea la sursă) pot avea nevoie de câteva luni până la câţiva ani,
depinzând de proiectele existente şi de abilitatea implementării lor într-un mediu în care se
desfăşoară activitatea unei uzine. Această perioadă include proiectarea amenajărilor,
obţinerea avizelor, proiectare tehnică detaliată, procurarea echipamentelor, instalarea şi
pornirea. În multe cazuri o oprire completă a unei uzine este necesară pentru a elabora
modificări ale uzinei, iar în operaţiuni petro-chimice sau chimice aceasta se poate întâmpla
o dată la câţiva ani.

2.2.2.6 Metodele de control al calităţii

Aceste metode sunt instrumente ce sunt utilizate „pentru a rezolva problemele” atunci când
procesul nu mai poate controla sau împlini cerinţele pentru obţinerea avizelor. Eliberările
provenite din instalatia de tratare depind de caracteristicile sale influente şi de eficienţa
operaţiunii de tratare. Pentru a verifica dacă procesele de tratare funcţionează corect, calitatea
produsului este judecat în comparaţie cu un anumit set de standarde. Dacă aceste standarde nu
sunt îndeplinite, este nevoie să se restabilească performanţa conform standardelor prin
[cww/tm/129]:
• Detectarea schimbării
• Identificarea cauzei schimbării
• Aplicarea de acţiuni corectoare pentru restabilirea sistemului la status quo
Rezolvarea problemei şi îmbunătăţirea sistemului necesită oprirea întregii uzine sau a întregului
amplasament, iar acţiunile corectoare necesită cooperare din partea mai multor departamente. În
cele ce urmează sunt ilustrate aceste metode de tratare a apei reziduale, metoda de control a
tratării gazului rezidual fiind corectă.

Exercitarea controlului. [cww/tm/129]

Unele variabile pot fi controlate de către un operator al unei WWTP, variabile ca: supapa de
descărcare a agentului de limpezire, alimentarea cu oxigen dizolvat şi cu produse chimice care
se pot ajusta în momentul în care se impune din cauza circumstanţelor existente. Altele sunt în
afara controlului ei/lui, spre exemplu: rata fluxului de apă reziduală şi caracteristicile ei. Aceste
variabile pot influenţa în mod sever funcţionarea WWTP-ului şi pot, în ultimă instanţă, avea un
impact asupra calităţii apei deversate.
Aspectele controlabile sunt toate ajustate în conformitate cu schimbarea din sistem. Ajustarea
condiţiilor de operare este o activitate de feedback ce doreşte să producă rezultate constante

Waste Water and Waste Gas Treatment 43

Capitolul 2

chiar dacă intrările sunt inconstante. Variabilele ce nu pot fi controlate sunt manevrate în mod
predictiv sau anticipând nevoia de alimentare. Testarea şi monitorizarea on-line va da un
avertisment în avans WWTP-ului în ceea ce privesc schimbările apărute la intrare.

Control/Îmbunătăţire. [cww/tm/129]
Modul obişnuit în care funcţionează o WWTP este acela a controlării procesului. Se vor face
doar acele operaţiuni ce trebuie să întrunească anumite standarde şi să rămână controlabile în
ceea ce priveşte calitatea efluentului, pierzându-se astfel o parte a controlului sistemului. Paşii
ce trebuie urmaţi pentru a recâştiga controlul în momentul în care acesta s-a pierdut sunt bine-
cunoscuţi ca fiind: de detectare, identificare şi acţiune corectoare (vezi mai sus). Opţiunea cea
mai uşoară şi anume aceea a nu face nimic este de neaacceptat în majoritatea cazurilor.
În termeni calitativi „a fi în control” înseamnă că sistemul manevrează variaţiile cât poate de
bine, însă sistemul s-ar putea să nu fie capabil să fie conform, din punct de vedere statistic cu
standardele în vigoare pentru efluenţi, pentru că fie există noi standarde sau fluxul de intrare s-a
schimbat. Un nou set de standarde necesită aducerea unor îmbunătăţiri, care vor rezulta după
parcurgerea unei etape de remediere care să atingă noua zonă de control ce este impusă de noile
standarde.

Instrumente de îmbunătăţire a calităţii. [cww/tm/129]

Scopul îmbunătăţirii calităţii este respingerea standardelor obişnuite şi atingerea unor nivele de
performanţă niciodată atinse, extinzând obiectivele rezolvării problemelor dincolo de corectarea
problemelor evidente. În timp ce este important ca să se facă ca sistemul să funcţioneze, s-ar
putea ca să fie mult mai importantă revizuirea şi identificarea zonelor de îmbunătăţire
potenţială. Calea de îndeplinire este printr-un proces în trei etape:
• Identificarea cauzelor problemelor potenţiale
• Obţinerea datelor şi analiză
• Controlul statistic al procesului
Prima etapă în rezolvarea problemei şi în îmbunătăţirea calităţii este concentrarea pe un număr
limitat de probleme potenţiale şi încercarea de a identifica cauzele lor principale. O diagramă
cauză efect, prezentată sub forma unei Diagrame Fishbone ISHIKAWA, după cum este
prezentată în Figura 2.6, furnizează un mod eficient de organizare şi afişare a diferitelor idei
avute asupra a ceea ce ar putea fi acele cauze principale.
Un alt instrument este Analiza Pareto care este o comparaţie organizată a factorilor legaţi de o
anumită problemă. Este un mod grafic de identificare şi concentrare pe cei câţiva factori şi
probleme vitale.
O diagramă a fluxului furnizează etapele necesare pentru obţinerea unui rezltat dorit şi ar
putea fi utilizate pentru clarificarea procedurilor utilizate şi pentru a oferi o înţelegere uzuală a
procesului general.
A doua etapă a rezolvării problemei şi a îmbunătăţirii calităţii este achiziţia de date corecte şi de
încredere, cât şi analiza lor cu ajutorul obţinerii informaţiilor necesare şi pregătirii datelor
pentru o utilizare mai bună, ex: sub formă de histograme şi/sau grafice ale tendinţei. Acest fapt
va permite vizualizarea gradului de variaţie a procesului şi identificarea problemelor speciale.
A treia etapă din cadrul procesului de îmbunătăţire a performanţei unui WWTP este folosirea
unui control statistic al procesului (SPC). SPC utilizează metode pentru studiul, analiza şi
controlul variaţiei în cadrul unui proces. Este un adevărat vehicul prin care cel interesat poate
extrage informaţia utilă în privinţa unui proces astfel încât acţiunea corectoare, acolo unde este
nevoie, poate fi implementată. SPC este utilizat pentru a cuantifica variaţia datelor şi pentru a
determina matematic dacă un proces este stabil sau nu, predictibil sau imprevizibil. Un grafic
SPC este un instrument ce poate răspunde următoarelor întrebări:
• WWTP-ul are aceleaşi rezultate pe care le-a avut întotdeauna?
• Se află cumva într-o stare de controlare statistică sau există anumite cauze de
neconformitate evidente?
• Funcţionează (operează) exact cum ar fi de aşteptat, având în vedere constrângerile fizice la
care este supus?
• Când sunt certe exact acţiunile corectoare şi când ar trebui lăsat sistemul în pace?
• Trebuie aplicate măsuri corectoare care să cuprindă schimbarea procesului sau schimbarea
procedurilor?

44 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

OAMENI
PEOPLE MATERIALS
MATERIALE METODE
METHODS

Programări greşite a
Wrong equip-
Întreţinere slabă
Poor maintenance Wrong
Produsul product
este greşit ment settings
utilajelor

Improper
Fabricare pro-
incorectă
Rata de alimentare
Wrong greşită
feed rate
Lipsă a atenţiei
Lack of attention duct
a makedown
produsului

Punct de alimentare Proceduri incorecte

Incorrect
Lipsa
Lackpregătirii
of training Wrong feedpoint
greşit procedures
Efect
Effect
Citiri greşite
Wrong equip-ale
Personal insuficient
Insufficient staff Influent slab
Poor influent echipamentelor
ment readings Calitate slabă
Poor
a efluentului
quality ale
(încălcări
effluent
autorizaţiilor)
(permit
Amestec insuficient
Insufficient mixing violations)
Control slab

Oxigen insuficient dizolvat Poor control

Insufficiently dissolved oxygen

Reziduu/reciclare
Insufficient insuficientă
waste/recycle
SVI slab
Încărcare
Excessivehidraulică
hydrau- Poor SVI
excesivă
lic loading

Nutritivi insuficienţi
Not enough nutrients

MAŞINI
MACHINES MĂSURĂTORI
MEASUREMENTS

SVI:
SVI: Index
Sludge volum
Volume namol
Index

Figura 2.6: Diagrama Cauză Efect a Calităţii Slabe a Efluentului

În construirea unui grafic SPC sunt calculate cu ajutorul datelor limitele statistice superioare şi
inferioare. Aceste limite sunt impuse de către proces şi se bazează pe performanţa anterioară.
Ele nu trebuie confundate cu limitele controlului operaţional, adică cu limitele utilizate pentru a
opera un WWTP sau pentru a îndeplini limitele impuse de emiterea avizelor. Limitele de
control operaţional trebuie să fie cuprinse în limitele statistice (superioare şi inferioare).
Atenţie şi acţiune imediată este necesară atunci când:
• datele sunt în afara limitelor statistice şi astfel sunt considerate a fi un motiv special de
variaţie, ex: o procedură de colectare a probelor, o vărsare a unui lichid sau un instrument ce
necesită calibrare
• limitele statistice sunt prea mari şi valorile reale într-un final se vor poziţiona în afara
intervalului de control sau în afara limitelor impuse de avize.
Când limitele statistice definite de către proces sunt în afara standardelor şi cerinţelor de
operare, operatorul reacţionează probabil corect la schimbările pe care le observă în proces. El
se luptă cu un sistem care se presupune că funcţionează într-un interval care nu este, din punct
de vedere statistic, capabil să funcţioneze bine. Datele indică faptul că există prea mare variaţie
în operarea corectă unei WWTP şi că schimbările sistemului trebuie să fie implementate pentru
a câştiga controlul.

2.2.3 Instrumente de Management Strategic

Aceste instrumente sunt descrise în momentul în care ele se aplică organizării şi operării
manevrării eliberărilor. Aplicarea lor în managementul de proces ar putea aparţine de

Waste Water and Waste Gas Treatment 45

Capitolul 2

obiectivele de lucru ale respectivului BREF vertical sau BREF-ului alcătuit pe probleme
economice sau care apar de-a lungul mediului de lucru. Asemenea instrumente care să evalueze
opţiunile avute în privinţa mediului sau opţiunile de ordin economic, sunt:
• evaluarea riscului
• benchmarking
• evaluarea ciclului vieţii (LCA),

2.2.3.1 Evaluarea riscului

Evaluarea riscului este o metodă obişnuită de lucru pentru calcularea riscurilor ecologice şi
umane apărute ca rezultat al activităţilor desfăşurate în cadrul proceselor de producţie. Ar putea
lua în considerare emisiile continue şi discontinue, pierderile datorate scurgerilor, emisiile
accidentale. Este un proces repetabil şi în trepte, cuprinzând cel puţin următorii 5 paşi
[cww/tm/132]:
• identificarea pericolului, adică identificarea capacităţii substanţei de a cauza efecte adverse
• evaluarea relaţiei concentraţie-efect, adică estimarea relaţiei dintre nivelul de expunere la o
anumită substanţă şi incidenţa şi severitatea efectelor ei
• evaluarea expunerii, adică estimările concentraţiilor sau dozelor la care ar putea fi expuse
părţile componente ale mediului (inclusiv populaţia umană)
• caracterizarea riscului, adică estimarea incidenţei şi a severităţii efectelor adverse care pot
apărea
• estimarea riscului, adică cuantificarea probabilităţii estimate într-o caracterizare a riscului.
În momentul în care în primul pas nu se identifică nici un pericol în cadrul fluxului de
deversare, aplicarea unui proces repetabil (iterativ) nu este o metodă învechită.
Acel proces repetabil menţionat mai sus caracterizează riscul, identifică cine sau ce este în
pericol, precum şi nivelele, sursele şi căile de propagare a expunerii. Următoarea etapă este – ca
rezultat al procesului de evaluare – reducerea riscului şi diminuarea consecinţelor avute de un
efect advers [cww/tm/132]. Astfel, evaluarea riscului poate oferi recomandări valoroase în
privinţa cerinţelor impuse de uzinele de tratare, precum şi pentru dezvoltarea măsurilor de
minimalizare şi prevenţie.
În cadrul unei evaluări de mediu s-ar putea descoperi că:
• un flux emis are proprietăţi toxice ce nu permit expunerea sa în mediu deloc, ceea ce
presupune că este necesară o reciclare sau o diminuare aproape completă a sa
• instalarea unui anume proces s-ar pute să nu fie posibilă din cauză că mediul receptor este
deja pre-contaminat într-un asemenea grad încât o contaminare adiţională ar avea ca rezultat
expuneri periculoase
• un alt tip de tratare ar putea fi avantajos când este comparat cu unul mai comun, mai des
întâlnit
• ar putea fi necesară o schimbare în cadrul procesului de producţie pentru a satisface
standardele calităţii mediului.
Procesul luării deciziei în privinţa aplicării măsurilor corespunzătoare nu se află în cadrul
obiectivelor evaluării riscului. Consideraţii de ordin socio-economic sau politic pot influenţa
aceste decizii. De aceea este importantă separarea evaluării riscului bazându-ne doar pe datele
tehnice provenite din acest proces politic [cww/tm/132] care în mod normal include consideraţii
în privinţa riscului-beneficiului incluzând alocarea costurilor şi adeseori impune o judecată
subiectivă. Aceste gânduri vor fi luate în considerare în BREF-ul pe probleme economice şi în
privinţa mediului de lucru.
Programele de calculator există pentru aplicarea proceselor de evaluare a riscului [cww/tm/84].

2.2.3.2 Benchmarking

Benchmarking este un proces în care se compară realizările unui anume amplasament sau
instalatie cu realizările altora. Este un instrument al operatorului pentru evaluarea modului
propriu de executare, de exemplu modul propriu de manageriere (administrare) sau tratare a
apei şi gazului rezidual, prin referire la activităţi similare de altundeva. Elementele principale

46 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

sunt: metoda de calcul a clasării şi verificarea performanţelor obţinute. Benchmarking poate fi

un instrument folosit pentru îmbunătăţirea situaţiei de mediu dintr-un amplasament.

2.2.3.3 Evaluarea ciclului vieţii (LCA)

LCA implică compararea efectelor de mediu potenţiale avute de diferite moduri de operare.
Principalele obiecte de investigare sunt produsele şi serviciile, însă pot fi, de asemenea,
transferate în rute de depozitare sau alte amenajări şi astfel sprijinindu-se pe subiectul acestui
document. LCA are următoarele faze [cww/tm/132]:
• identificarea scopurilor şi stabilirea obiectivelor
• analiza inventarului, inclusiv fluxul de energie şi de materiale atât de intrare cât şi de ieşire
de-a lungul întregului ciclu de viaţă
• evaluarea impactului, implicând o determinare a impacturilor potenţiale asupra mediului
• interpretarea rezultatelor, este folosită pentru a selecta variantele cele mai favorabile din
punct de vedere ecologic.
LCA se află încă în stadiul de dezvoltare având ca cea mai avansată parte analiza inventarului şi
cea mai puţin avansată fiind interpretarea. În ciuda metodei de evaluare, parţial subiectivă, LCA
este un foarte bun instrument de luare de decizie, pentru că relaţiile complexe pot fi sistematic
reduse spre câteva seturi de date comparabile. LCA este aplicat conform unor reguli unanim
recunoscute, ca de exemplu [cww/tm/132]:
• ISO 14040: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – principii şi linii directoare
(ghiduri)
• ISO 14041: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – analiza inventarului
ciclului de viaţă
• ISO 14042: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – evaluarea impactului
ciclului de viaţă
• ISO 14043: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii –evaluarea îmbunătăţirii
ciclului de viaţă
LCA are în vedere doar aspectele de mediu, un singur element în ceea ce priveşte luarea de
decizii, în timp ce aspectele socio-economice sunt elemente adiţionale şi nu integrale, construite
pe rezultatele obţinute de LCA. Cu ajutorul LCA, relevanţa din punct de vedere al mediului al
obiectelor investigaţiei, ca de exemplu: linii de producţie şi serviciile de tratare, poate fi
determinată într-un mod clar şi reproductibil ce va fi baza pentru optimizarea ecologică, adică
selecţia unor alternative „mai bune” din punct de vedere ecologic. LCA poate fi utilizat pentru a
determina următorii itemi:
• Rutele de depozitare optime din punct de vedere ecologic
• Punctul de performanţă ecologică pentru reciclare şi alte practici de protecţie a mediului
• Punctele slabe din ciclul de viaţă al obiectului investigaţiei
• Priorităţile acţiunilor necesare [cww/tm/132]
Datorită metodologiei implicate în LCA există nişte limitări, cum ar fi[cww/tm/132]:
• Încărcările mediului datorate unui obiect al investigaţiei nu pot fi determinate în termeni
absoluţi, ci doar relativ, pentru că nu este accesibil adevăratul impact asupra mediului
• Nu se pot face inferenţe în ceea ce priveşte compatibilitatea cu mediul a materialelor,
auxiliarelor şi a mediului de lucru, pentru că nici utilizarea intenţionată a lor şi nici beneficiul
lor anticipat nu sunt cunoscute
• Afirmaţiile generale în privinţa rutelor de depozitare pot fi derivate numai în momentul în
care valorile referinţă pentru reziduul în creştere sunt cunoscute (ceea ce nu este în mod normal
cazul).
LCA nu poate dicta deciziile, abia dacă poate ajuta în luarea acestora. Astfel, este insuficient să
bazăm luarea unei decizii în ceea ce priveşte mediul doar pe rezultatul LCA-ului, dacă modul în
care rezultatul este obţinut nu a fost luat în considerare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 47

Capitolul 2

2.2.4 Instrumente pentru Siguranţă şi pentru Situaţiile de Urgenţă

De vreme ce toate amplasamentele industriale au potenţialul de a provoca pagube semnificative
mediului şi să ameninţe rezervele de apă şi sănătatea publică, trebuie luate anumite măsuri
pentru a evita pe cât se poate riscurile sau pentru a reacţiona la accidente în aşa fel încât să le fie
minimalizate efectele. Deşi cade în sarcina inginerilor să construiască echipamente şi să
conducă o uzină astfel încât să nu apară nici un accident, rezultă din experienţa avută că acest
fapt nu este un succes în toate cazurile.

Deversările de produse chimice şi de petrol sunt ameninţări evidente în cadrul amplasamentelor

chimice. Însă, materialele care nu sunt periculoase pentru oameni pot provoca probleme de
mediu serioase, după cum scurgerile apărute în cazul unui incendiu. Pagubele provocate
mediului pot fi pe termen lung, iar în cazul apei subterane poate persista pentru câteva decade
sau chiar mai mult. Râurile, canalizările, canalele de scurgere, tuburile de scurgere, sistemele de
distribuţie a apei şi alte servicii, toate pot transporta poluanţi în afara amplasamentului şi
efectele unei deversări pot fi vizibile pe distanţe mai mari. În majoritatea cazurilor, incidentele
poluatoare importante pot fi prevenite dacă sunt instaurate măsuri de prevenţie a poluării
corespunzătoare sau sunt disponibile imediat. Planificarea retenţiei este cheia succesului şi atât
măsurile preventive cât şi strategiile de intervenţie într-un incident, folosite ca instrumente de
management, trebuie să fie alcătuite cu grijă [cww/tm/147].

Eliberările gazoase accidentale trebuie, în mod normal, să fie prevenite prin folosirea
echipamentelor corespunzătoare din punct de vedere al siguranţei şi prin operarea corectă a
instalaţiilor, pentru că în majoritatea cazurilor eliberările nu pot fi „prinse”. Excepţie fac gazele
ce pot fi amestecate cu apă, cum ar fi acizii sau amoniacul, ce pot fi filtrate printr-o diagramă de
apă, devenind astfel un item în tratarea apei reziduale.
Poluanţii ar putea scăpa din perimetrul amplasamentului în mediul apos printr-o varietate de căi,
cum ar fi [cww/tm/147]:

• Sistemul de drenaj al apei subterane aparţinând amplasamentului, fie direct, fie prin
canalele apei subterane din afara amplasamentului
• Scurgerea directă în afara amplasamentului, în apropierea cursului de apă sau pe suprafaţa
terenului, având un risc potenţial asupra apei subterane
• Prin sistemul de drenaj al impurităţilor, având poluanţi care au trecut fie neafectaţi prin
lucrări de tratare, fie au afectat performanţa lucrărilor, rezultând în afectări ale mediului
ulterioare
• Prin eliberări atmosferice, cum ar fi penele de vapori.

2.2.4.1 Coordonarea apei pentru stingerea incendiilor şi a deversărilor

importante

Concentrarea principală în cadrul acestui tip de management este pe strategiile elaborate în

privinţa retenţiei şi echipamentul ce trebuie folosit pentru a manevra aceste deversări. Însă, alte
instrumente de management, cum ar fi instrumentele operaţionale şi strategice, trebuie, de
asemenea, luate în considerare şi prevăzute în planurile de intervenţie în incidentele ce implică
poluanţii sau în planurile elaborate pentru sistemele de retenţie (vezi Secţiunea 2.2.4.2.) pentru a
reduce impactul oricărui eveniment neplanificat care într-adevăr apare [cww/tm/147].

Primul pas în acest sens este luarea în considerare a strategiilor de stingere a incendiilor şi a
metodelor posibile pentru reducerea cantităţii de apă consumată şi deversată de lupta cu focul,
ex: folosirea mai degrabă a sprayurilor şi nu a jeturilor, arderii controlate şi exploatarea
posibilităţii de reciclare a apei utilizate în stingerea incendiilor, acolo unde este sigură practică
folosirea lor [cww/tm/147].

Sistemele de Retenţie

48 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

Probabil vor exista unul sau mai multe nivele de contaminare în cadrul unui amplasament
chimic. În deciderea în ceea ce priveşte nivelul corespunzător de contaminare este utilă o
evaluare a riscului (vezi Secţiunea 2.2.3.1.). operatorul ar trebui să ia în considerare materialele
periculoase ce se găsesc în cadrul amplasamentului, riscul implicat de către accidente, foc,
inundaţii şi de actele de vandalism, posibilitatea ruperii primului sistem de retenţie (adică,
recipientul sau vasul în care este depozitat materialul), sensibilitatea mediului receptor şi
importanţa prevenirii oricărei deversări rezultate în el.

În multe cazuri, sistemul de retenţie principal şi cel local vor preveni ca orice incident să
cauzeze poluare. Însă, acolo unde nu este un sistem de retenţie local sau nu există o evaluare a
riscului, este un semn că este nevoie de mai multă siguranţă, de exemplu: pentru a reţine
scurgerile de apă de la stingerea incendiilor, care ar putea ajunge la mii de metri cubi, apoi ar
putea fi necesare sisteme de retenţie aflate la distanţă mare. Ele pot fi utilizate singular sau în
combinaţie cu sistemul de retenţie local acoperind totul de la o mică zonă până la un număr de
instalaţii mari. S-ar putea să trebuiască să protejeze atât sistemul de drenaj al apei subterane cât
şi cel al apei infestate [cww/tm/147].

Pentru calcula capacitatea necesară a sistemelor de retenţie îndepărtate, trebuie ţinut cont de:
• Paguba potenţială provocată de către apa folosită la stingerea incendiilor (metode de
evaluare bazate pe frazele-R pot di utilizate drept sisteme ca şi conceptul VCI German elaborat
în privinţa capacităţii de retenţie a apei pentru stingerea incendiilor, acolo unde sunt definite
clasele de periculozitate).
• Capacitatea primară (adică, capacitatea vasului în care materialul este depozitat sau
manevrat).
• Cantitatea potenţială de ploaie care ar putea apărea în timpul unei situaţii de urgenţă.
• Apa pentru stingerea incendiilor şi cea de răcire.
• Spumă (cea folosită ca mediu de stingere a incendiilor)
• Efecte dinamice, cum ar fi valul de lichid şi de vânt iniţial.
Sistemele de retenţie îndepărtate pot conţine:
• Lagune de retenţie (sau bazine de retenţie îndiguite cu pământ), dacă topografia
amplasamentului şi condiţiile terenului şi solului sunt corespunzătoare, lagunele fiind destul de
impermeabile
• Rezervoare (recipiente), construite pentru acest scop, iar mărimea lor reală, standardele de
proiectare şi finisările de protecţie sunt influenţate de ratingul de risc al amplasamentului, de
timpul necesar pentru retenţie, de cantitatea şi natura materialelor depozitate.
• Valve de presiune şi stăvilare, operate manual sau declanşate cu ajutorul senzorilor
automaţi, folosite pentru a izola o parte sau întregul amplasament.
• Separatoare de petrol.

Deşi amenajările permanente de retenţie ar trebui să existe la multe amplasamente, ar putea

exista circumstanţe în care o deversare nu poate fi administrată cu ajutorul lor, de exemplu: dacă
apare în afara zonei de retenţie. În alte cazuri, în special la amplasamentele de mici dimensiuni,
amenajările pentru retenţia apei folosite la stingerea incendiilor ar putea să nu poată fi utilizate,
să nu fie practice, din cauza costurilor şi a spaţiului. În asemenea cazuri, sistemele de retenţie
temporare sau materialele pentru controlul poluării ar trebui luate în considerare [cww/tm/147].
Exemple de măsuri pentru retenţia în situaţiile de urgenţă includ [cww/tm/147]:

• Ariile de sacrificiu, proiectate pentru a permite infiltrarea şi pentru a preveni deversările,

prevăzute cu un sistem de consolidare impermeabil pentru prevenirea dispersiei în alte straturi
sau în ape subterane.
• Un parc de vehicule de diferite tipuri şi alte mijloace fixe
• Cariere şi canale, prevăzute cu un sistem de consolidare, în special în zone care au o
vulnerabilitate ridicată a apei subterane
• Rezervoare portabile, butoaie pentru supraîncărcare şi cisterne

Materiale şi Echipamente pentru Situaţiile de Urgenţă.

Waste Water and Waste Gas Treatment 49

Capitolul 2

Sunt disponibile o gamă variată de produse pentru a face faţă deversărilor sau pentru a reţine
deversare în zonele speciale de retenţie pentru situaţiile de urgenţă. Orice material sau
echipament care este folosit trebuie foarte bine întreţinut şi plasat strategic în locaţii accesibile
care să fie foarte bine marcate cu avertismente prin care să se explice clar utilizarea lor. Planul
pentru intervenţia într-un incident poluator (vezi Secţiunea 2.2.4.2.) ar trebui să identifice
materialele şi echipamentele pentru prevenirea poluării şi locaţia lor. Asemenea materiale şi
echipamente sunt [cww/tm/147]:

• Nisip şi pământ pentru a absorbi deversările de petrol şi de substanţe chimice şi pentru a fi

folosiţi în saci pentru balast
• Absorbanţi brevetaţi
• Aparate pentru sigilat şi substanţe folosite pentru containerele avariate
• Etanşeizări pentru scurgeri
• Şcondri de rezervă.

Trebuie instaurate anumite măsuri pentru a scăpa, cât de curând posibil, de orice deversare, de
orice material contaminat şi de orice apă provenită de la stingerea incendiilor. Acolo unde este
posibilă re-folosirea, materialul deversat trebuie returnat pentru a fi depozitat în cadrul
amplasamentului. Dacă este necesar să se scape de acele materiale în afara amplasamentului,
aceasta se poate face prin [cww/tm/147]:

• În orice amenajare de depozitare a reziduurilor, a gunoiului

• Deversare într-un canal de scurgere a resturilor (a murdăriilor) cu aprobarea operatorului
acelui sistem de canalizare
• Tratarea apei contaminate cu hidrocarburi cu ajutorul separatoarelor de petrol.

2.2.4.2 Planificarea Intervenţiei în Incidentele poluatoare

Un plan de intervenţie în incidente poluatoare, după cum am mai menţionat de câteva ori în
Secţiunea 2.2.4.1., este în principal o strategie elaborată pentru a propaga toate informaţiile
necesare, într-un mod cât mai eficient către toţi cei interesaţi. Modalitatea generală de
implementare a unui asemenea plan este [cww/tm/148]:

• Furnizarea de detalii ale amplasamentului către cei cărora le este important să cunoască
detalii despre uzină.
• Alcătuirea unei liste care să cuprindă numere de telefon ale persoanelor şi serviciilor de
contact importante (cheie), cum ar fi: serviciile de urgenţă, instituţii reglementatoare de mediu,
operatorii locali ai sistemului de canalizare şi de furnizare a apei, HSE executiv, etc.,
proprietarul principal şi personalul de contact, consultanţi de specialitate.

• Trebuie avut gata pregătit un plan de drenare a amplasamentului care să conţină o diagramă
clară a acestuia, prezentând schema amplasamentului şi detalii în privinţa căilor de acces,
punctele de deversare în afara amplasamentului pentru apa de suprafaţă şi efluentul în discuţie,
etc.
• Furnizarea unui inventar al amplasamentului în privinţa petrolului, produselor chimice şi a
altor tip de produse
• Detalierea procedurilor instaurate pentru situaţiile de urgenţă, identificând obiectivele
activităţii respective, responsabilităţile personalului şi procedurile instaurate în cazul apariţiei
unor evenimente de tipul: deversări şi scurgeri din containere.
• Instaurarea unor reguli în privinţa pregătirii personalului şi efectuarea periodic a unor
exerciţii

Tot personalul şi toţi contractorii care lucrează în cadrul amplasamentului trebuie conştientizaţi
în privinţa planului şi ar trebui să-şi cunoască rolul propriu dacă apare un incident. Un exemplu
elocvent de plan de intervenţie într-un incident poluator este prezentat în Anexa 7.5.

50 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 2

Waste Water and Waste Gas Treatment 51

 Capitolul 3

3 TEHNOLOGIA DE TRATARE APLICATĂ

Acest capitol oferă mai multe detalii în privinţa consideraţiilor introduse în cadrul Secţiunilor
1.3 şi 2.2.2.3 şi descrie tehnicile de tratare pentru apa reziduală şi pentru gazul rezidual în
conformitate cu performanţa lor de mediu şi impactul lor, precum şi viabilitatea lor economică.
Însă, variantele tehnologiilor bine-cunoscute, cu mici diferenţe în ceea ce priveşte procesul
general, nu sunt menţionate separat.

Cadrul fizic şi chimic al tehnicilor de tratare poate fi descoperit foarte uşor în cărţile de
specialitate şi de aceea nu este repetat în acest BREF. Operaţiunile şi procesele care sunt tratate
în acest capitol sunt tehnicile la final de proces care sunt folosite în mod obişnuit în industria
chimică; astfel că sunt incluse tehnicile de tratare folosite în mod normal pentru eliberările
provenite de la centralele electrice şi de la procesarea reziduurilor, de vreme ce amplasamentele
chimice de mari dimensiuni sunt adeseori dotate cu propria unitate de producţie a energiei
(energie, abur) şi propria unitate de incinerare a reziduurilor. Însă, pentru mai multe detalii,
trebuie să fie consultate BREF-urile relevante ce au fost elaborate pentru uzinele de combustie
de mari dimensiuni şi pentru incinerarea reziduurilor. Măsurile integrate in proces sunt descrise
în momentul în care sunt în uz şi nu sunt legate de procese de producţie speciale.

Prezentarea sistematică din acest capitol urmează calea poluantului şi prezintă tehnicile de
aplicare a lor într-un amplasament chimic. Detalii ulterioare pot fi găsite în Secţiunile 3.3.4. şi
3.5.

3.1 Informaţiile din acest capitol

Descrierea tehnicilor de tratare urmează o ordine precisă pentru furnizarea informaţiilor utile
pentru ajutarea celui care elaborează avizul în implementarea BAT-ului unei instalaţii în
sectorul chimic. Informaţiile sunt oferite pentru a ajuta operatorul să îndeplinească cerinţele
BAT şi să elaboreze o cerere de obţinere a avizului corespunzătoare. Această structură a fost
aleasă pentru a ne asigura că pentru toate operaţiunile şi procesele de tratare este colectată şi
prezentată acelaşi tip de informaţie şi o comparaţie dintre diferitele opţiuni de tratare este
fezabilă. Descrierea operaţiunilor şi proceselor de tratare este divizată în următoarele paragrafe:

• Descriere
• Aplicare
• Avantaje/Dezavantaje
• Nivelurile de emisii/Ratele de performanţă
• Efectele de-a lungul mediului
• Monitorizare
• Economie

Primul paragraf descriere subliniază elementele fundamentale a tehnicii de tratare fără a intra în
detalii. Cadrul teoretic fizic şi chimic este lăsat deoparte intenţionat. Informaţii în această
privinţă se pot găsi într-un număr mare de cărţi de specialitate bune. Folosirea formulelor şi
ecuaţiilor matematice şi chimice este evitată acolo unde este posibil fără a pierde informaţie.
Acest paragraf oferă, de asemenea, un rezumat al tipurilor de echipamente folosite în cadrul
aplicării acestei tehnici şi modalitatea de operare a ei. Când este disponibilă informaţie pe
suport grafic, fie ca o schiţă, fie ca o diagramă a fluxului, ea va fi utilizată pentru a înlocui
explicaţiile verbale, cu condiţia ca să nu existe nici o pierdere de informaţie utilă.

Al doilea paragraf, numit aplicare, descrie cum şi unde tehnica în discuţie ar putea fi, în
general, aplicată, considerând, de asemenea, folosirea sa în sectoarele conexe, atunci când se
aşteaptă să fie utilă în sectorul chimic. Include, de asemenea, poluatorii conecşi ce trebuie
trataţi. O parte din acest paragraf este alcătuirea unei liste care să cuprindă limitele de aplicare
posibile şi restricţiile.

Waste Water and Waste Gas Treatment 53

Capitolul 3

Al treilea paragraf, denumit avantaje/dezavantaje, încearcă să sublinieze unele beneficii şi

probleme asociate cu fiecare tehnică, ţinând cont că unele legi fundamentale ale economiei
energiei şi materialelor ne împiedică să controlăm şi să diminuăm efectele oricărui produs fără a
lăsa vreo urmă în mediu.

Al patrulea paragraf, denumit nivelurile de emisii atinse/randamentele, prezintă performanţa

tehnicii. Enumeră nivelurile de emisii atinse şi/sau ranamentul îndepărtării. Valorile prezentate
sunt cele care pot apărea în condiţii de funcţionare bune şi regulate. Aceste valori, însă, nu pot
sugera că ele pot fi atinse în orice condiţii şi cu ajutorul tuturor aplicaţiilor. Explicarea
termenului „niveluri de emisii atinse” este prezentat în Secţiunea 4.1. Randamentele sunt citate
în conformitate cu încărcarea de alimentare; rezultatul fiind următorul: alimentarea slabă
prezintă randamente scăzute, în timp ce alimentare ridicată prezintă randamente ridicate, deşi
concentraţia reziduală ar putea fi încă destul de ridicată.

Al cincilea paragraf, denumit efectele de-a lungul mediului, prezintă impactul asupra mediului,
impact provenit de la acţiunea acestei tehnici, de exemplu: generarea şlamului, încălzirea
reziduului, eliberările gazoase, zgomotul, mirosul, etc., precum şi consumabilele intrate, cum ar
fi: apa, energia şi substanţe auxiliare.

Al şaselea paragraf, denumit monitorizare, descrie fluxul de intrare şi cel de ieşire, cât şi
funcţionarea normală a aparaturii tehnice în conformitate cu cea mai bună practică de
monitorizare.

Al şaptelea paragraf se ocupă de economie. Încearcă să furnizeze informaţii în privinţa

costurilor tehnicii respective, după cum aceasta a fost făcută să fie disponibilă. Pentru a clarifica
ceea ce înseamnă costuri în cadrul acestui document, Secţiunea 3.2 prezintă unele explicaţii fără
a avea pretenţia prezentării unor probleme economice speciale, probleme pentru care referirea la
BREF-ul pe probleme economice şi efecte de-a lungul mediului este recomandată.

3.2 Informaţii în privinţa costurilor, conţinute în acest

Document Orizontal
Costurile instalării unei tehnologii de control a emisiilor noi, readaptarea tehnologiilor existente
sau implementarea măsurilor integrate in proces sunt dependente extrem de mult de problemele
specifice amplasamentului şi de cele specifice producţiei. Astfel, costurile absolute ale
construirii sau instalării tehnologiei de tratare nu au nici o valoare reală de informare pentru
abordarea orizontală, pentru că nu se pot compara cu nimic. Costurile implementării
infrastructurii necesare şi corespunzătoare nu sunt, de asemenea, incluse. Un alt factor
important în selecţia unei tehnici de tratare potrivite este perioada de rambursare a măsurii
integrate in proces. De vreme ce costurile implicate vor fi întotdeauna specifice procesului
tehnologic şi/sau uzinei, acest document orizontal nu poate lua în considerare aceasta în mod
adecvat. Însă, subliniază costurile echipamentelor furnizorului în relaţie cu o capacitate de
producţie, cu fluxul de gaz / apă reziduală sau cu cantitatea de material poluant (adică, costurile
pe tona de produs, m3 de apă reziduală sau 1000 Nm3 de gaz rezidual sau Kg de material
poluant). Itemii ce trebuie luaţi în considerare când se evaluează datele în privinţa costurilor, şo
care nu sunt incluşi în acest document din cauză că sunt explicate caracteristicile lor specifice
amplasamentului şi procesului tehnologic în următoarele paragrafe [cww/tm/48].

3.2.1 Costurile de instalare totale vs. Costurile echipamentului

furnizorului

In momentul în care se încearcă determinarea costurilor tehnicilor de control a emisiilor, se

crede a fi mai uşoară selectarea unei tehnici care pare să se potrivească necesităţilor imediate şi

54 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

solicitarea unei estimări a costurilor de la furnizor. În timp ce această abordare este rapidă şi
convenabilă, ea poate conduce la estimări greşite ale costurilor reale ale tehnicii de controlare a
emisiilor. Aceasta apare pe bază absolută, cum ar fi costurile pe tona de emisii diminuate, iar pe
bază relativă atunci când se compară opţiunile în privinţa tehnologiei. Tehnici diferite pot avea
adeseori distribuţii foarte diferite ale elementelor de cost individuale între diferite tipuri de
costuri care sunt cuprinse în costul de instalare total. În mod obişnuit, 20 – 30% din costurile de
instalare totale sunt alocate cumpărării de echipamente importante, însă poate fi şi doar în
proporţie de 10%.

Costurile de operare trebuie luate în considerare atunci când se efectuează comparaţii în privinţa
costurilor relative şi/sau absolute ale diferitelor tehnici de control. Acestea pot fi trecute cu
vederea atunci când se au în vedere echipamentele folosite în cadrul tehnologiei de control,
după cum se face adeseori când se implementează tehnicile. Este important să luăm în
considerare faptul că aceste costuri de operare pot varia foarte mult între aceste tehnologii,
depinzând de folosirea utilităţilor, de consumul de produse chimice auxiliare, de cerinţele de
muncă, de potenţialul de generare a deşeurilor şi costurile depozitării acestuia, etc.

Costurile furnizorului vor include doar costul echipamentului specific furnizat. Adeseori aceste
costuri sunt doar o mică parte din costul total al proiectului. În plus, costurile tehnice asociate cu
designul proiectului şi cu supervizarea sunt adeseori ignorate, însă pot foarte uşor să egaleze
costurilor echipamentului furnizorului. Alte cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când
se estimează costul proiectului includ itemi cum ar fi necesitatea:

• Relocării construcţiilor existente

• Opririi producţiei în timpul readaptării
• Măririi şi/sau mutării conductelor existente ale canalizării
• Executării de investigaţii asupra solului
• Dezvoltării de diagrame instrumentare şi de proces noi drept schiţe de construcţie
• Modificării conductelor şi construcţiilor existente cum ar fi ventilatoare, pompe, etc.

Un exemplu este prezentat în Tabelul 3.1 [cww/tm/48] pentru o unitate de purificare a gazului
rezidual prezentându-se costurile de instalare totale, preţurile din 1997 sunt prezentate în euro.
Costurile directe ale echipamentelor – sau costurile furnizorului – sunt în valoare de 7,9
milioane EUR, în comparaţie cu costurile totale în valoare de 29,4 milioane EUR, adică doar
27% din costurile de instalare totale.

Descriere Milioane EUR

Costurile echipamentelor (costuri la vâzător)
Materiale 7.3
0.6
Catalizatori şi produse chimice
Subtotal 7.9
Costuri indirecte
Proiect tehnic detaliat 8.0
1.6
Supraveghere la faţa locului
2.4
Proprietar
Subtotal 12.0
Costuri directe – nu echipamente
Subcontracte 8.6
Construcţii temporare şi consumabile 0.4
Subtotal 9.0
Capital total 28.9
Cheltuieli
Taxa de licenţă 0.5
Subtotal 0.5
Total Final 29.4

Tabelul 3.1: Exemple de costuri ale unui Proiect real

Waste Water and Waste Gas Treatment 55

Capitolul 3

3.2.2 Costuri Greenfield vs, Costuri de Înnoire

Instalaţiile Greenfield şi exploatările existente şi unităţile individuale necesită în mod esenţial

aceeaşi tehnologie pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu (de exemplu: controlul
poluanţilor specificaţi şi atingerea valorilor limită ale emisiilor specificate). Diferenţele între
aceste două tipuri de instalaţii sunt conduse esenţialmente de faptul că în cadrul unui
amplasament greenfield este posibil ca să se asigure faptul că toate cerinţele esenţiale sunt luate
în considerare explicit atunci când este proiectată clădirea. În cazul unei re-utilări (sau
modernizări), alegerile făcute în proiectul iniţial pot avea ca rezultat în tehnici de control altfel
disponibile sau chiar preferate ce au aplicabilitate limitată sau chiar nefezabile.

Evaluarea specifică a convenabilităţii unei tehnici pentru înnoire este necesară, însă multe din
tehnicile menţionate în secţiunile următoare ale acestui capitol au fost re-utilizate cu succes în
cadrul instalaţiilor chimice şi au rezultat performanţe de mediu echivalente cu ceea ce se
aşteaptă a fi în cadrul noilor uzine. Proiecte de modernizare aplicate instalaţiilor sau
amplasamentelor existente se lovesc de o varietate de probleme manageriale şi tehnice, cele mai
întâlnite fiind subliniate mai jos. Aceste probleme nu sunt „scuze” utilizate pentru a evita
adoptarea de tehnici de îmbunătăţire a mediului, însă sunt unii dintre factorii pertinenţi pentru o
modernizare:

• O fază de definire a proiectului mai complexă şi care necesită mai mult timp
• Probe de funcţionare sau studii pilot pentru a evalua impactul avut de o schimbare asupra
întregului proces
• Consideraţii, în stadiul de proiectare, făcute asupra efectelor directe avute asupra tuturor
construcţiilor existente
• Studii făcute asupra construcţiilor existente în stadiul de elaborare a proiectului tehnic
detaliat pentru a defini exact amplasarea tuturor legăturilor. Disponibilitatea spaţiului poate
implica constrângeri (de exemplu: echipament amplasat între-o structură mai înaltă, traseul
conductelor, necesitatea relocării unor construcţii existente, construirea unor construcţii
temporare)
• Precauţii speciale luate pentru ca lucrările să fie duse la îndeplinire în siguranţă şi fără a
produce pagube, chiar şi atunci când instalatia continuă să funcţioneze
• Profitarea de pe urma unei opriri planificate pentru a îndeplini unele lucrări de construcţie
care nu pot fi făcute în timpul operaţiunilor normale. Aceste evenimente multi-anuale pot
implica programări pentru modernizare
• O oprire mai lungă sau mai timpurie ce a planificat (cu implicaţii financiare sau comerciale)
decomisionarea şi dezafectarea echipamentului vechi, redundant.
• Pregătirea personalului pentru operarea noului echipament
• Documentaţia revizuită a uzinei (de exemplu: instrucţiuni de operare, revizuirea permiselor,
manuale pentru întreţinere, inspecţie şi siguranţă).

Pe lângă scopul principal, acela de performanţă de mediu îmbunătăţită, înnoirea instalaţiilor

chimice poate aduce alte beneficii semnificative. Unele tehnici (de exemplu: tehnici de
pretratare ce au potenţial de recuperare, măsuri de proces integrate) pot aduce rezultate
economice importante sub forma, de exemplu, a unei eficienţe crescute şi a unor rezultate
ridicate sau a unor reduceri în privinţa costurilorasociate cu economia de energie şi apă (sau
reducerea încărcărilor din deversări, unde se aplică un asemenea regim), care pot decala
investiţia şi costurile de operare a re-utilării. Înnoirea poate aduce, de asemenea, avantaje
competitive prin prezentarea către cumpărătorii produsului şi persoanelor interesate (ce de
exemplu: acţionari, comunităţi locale, agenţii regulatorii sau grupuri de mediu) faptul că
compania a adoptat tehnologie de ultimă oră.

Consideraţiile în privinţa faptului dacă o tehnologie este o tehnică corespunzătoare pentru o

aplicaţie de re-utilizare, se ocupă în principal de capacitatea instalaţiilor existente de a întruni
cerinţele de proces, fizice şi structurale ale unităţilor de control. Distincţia dintre tehnologia
disponibilă ce poate fi aplicată construcţiilor existente sau celor noi este importantă pentru a fi

56 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

inclusă în orice determinare a tehnicilor. Acolo unde este disponibilă informaţia, acest capitol
oferă informaţii în privinţa potenţialului de re-utilizare a unei tehnici.

3.2.3 Costurile de capital vs. Costurile de operare

Tehnicile de control diferite (tehnici procedurale şi de control asupra echipamentelor) pot diferi
foarte mult în termeni de distribuire a costurilor între cheltuielile de operare şi de capital. Un
anumit tip de echipament care este scump ar putea să aibă cheltuieli de exploatare scăzute, în
timp ce echipamentul ieftin implică creşteri destul de ridicate în ceea ce se numeşte cost de
operare cum ar fi: forţa de muncă, utilităţile sau produsele chimice consumabile. În general, este
mult mai uşor să se cuantifice costurile echipamentului decât să se cuantifice toate implicaţiile
avute de cheltuielile probabile apărute odată cu instalarea unei tehnici. De asemenea, părţi ale
echipamentelor vor deveni de-a lungul timpului mai scumpi datorită inflaţiei, etc.

Costurile cu forţa de muncă sunt unul din elementele importante din cadrul costurilor de operare
şi poate avea diferite consecinţe în privinţa luării deciziei în favoarea sau împotriva unei
anumite tehnici, depinzând de diferitele rate ale salariilor din cadrul Statelor Membre. Astfel,
dacă costurile cu forţa de muncă vor fi discutate în acest document, vor fi oferite, de asemenea
(sau în locul acestora), orele de lucru atunci când aceasta este posibil.

3.2.4 Costurile pentru controlul emisiilor iniţiale vs. Costurile crescute

pentru control

O mare parte din costul aplicării unei tehnici este legat eficienţa schimbătoare a costurilor a unei
tehnologii date ce depinde de punctul de control de la care se pleacă în calcularea eficienţei
costului. De obicei costurile şi eficienţa – prezentată ca o reducere a emisiilor procentuală sau
tonele de emisii reduse – unei instalări sau implementări ale unei tehnici sunt prezentate în
opoziţie cu o operaţiune de bază necontrolată. Într-un asemenea caz calcularea eficienţei
costului este făcută uşor prin împărţirea costurilor la reducerea emisiilor atinsă.

Există multe situaţii în care anumite nivele ale controlului există deja în cadrul anumitor
amplasamente industriale specifice. În aceste cazuri costurile necesare realizării unei anumite
reduceri de emisii cresc în mod semnificativ peste valorile iniţiale ale eficienţei costului pentru
o operaţie de bază necontrolată. De acest lucru trebuie ţinut cont în determinarea eficienţei
costurilor unei tehnologii sau tehnici.
Astfel, în ceea ce priveşte costurile reglajului diferenţial, eficienţa costurilor Keff (Kg reducere /
unitate etalon) se poate calcula astfel:
Keff = (B – A)/C
B: reducerea emisiilor pentru tehnica considerată (Kg)
A: reducerea emisiilor pentru tehnica deja instalată (Kg)
C: costurile pentru tehnica considerată

3.3 Tehnicile de tratare a apei reziduale

3.3.1 Măsuri integrate de proces

Unele măsuri integrate in proces importante – şi în mod normal uşor de înnoit – relevante pentru
apa reziduală sunt descrise mai jos. Unele exemple elocvente sunt menţionate în Secţiunea
3.3.1.3. Introducerea lor, de exemplu: sub formă de măsuri pentru economisire a apei, însă,
trebuie evaluată cu mare grijă. Deşi influenţa lor este în mod normal benefică mediului, s-ar
putea ca în anumite circumstanţe specifice să conducă spre efecte negative în alte
compartimente de mediu, efecte care are putea să umbrească beneficiile economisirii apei sau
diminuarea agentului poluator.

Waste Water and Waste Gas Treatment 57

Capitolul 3

3.3.1.1 Extracţia in contra curent ca exemplu de proces de economisire a apei

Procesele de spălare ale produsului convenţionale sunt extracţii multiple lucrând discontinuu
prin tratarea fazei produsului cu apă pentru a îndepărta sărurile sau alte componente minore
solubile. Cantitatea de apă folosită este în general de câteva ori mai mult decât cantitatea de
produs ce trebuie spălat. În fiecare etapă de extracţie individuală există pierderi ce nu pot fi
evitate ale produsului, cauzate de solubilitatea, emulsificarea sa şi formarea straturilor solide în
faza de separaţie, etc.

Optimizând procesul de extracţie, şi/sau introducând procese de extracţie avansate, cum ar fi

extracţia contra curentului, se poate obţine o considerabilă reducere a apei reziduale (şi a
reziduurilor). O creştere simultană a concentraţiei agentului poluator ar putea permite o tratare
mai uşoară şi/sau mai eficientă sau, în circumstanţe speciale, o reciclare a materialului. Gradul
şi metoda de optimizare depinde de capacitatea de producţie şi dacă avem sesiuni de producţie
frecvente. Extracţia contra curentului este specifică din punct de vedere economic uzinelor de
dimensiuni mari. Ea poate fi croită pe un proces de producţie particular. Pentru uzinele ce se
ocupă cu produse finale mici, producţii la scară pilot sau campanii de producţie de uz scăzut,
pentru acestea alte procese vor fi mai potrivite.

3.3.1.2 Operaţiuni de recirculare şi de uz multiplu

Trebuie făcută aici o distincţie între:

• Apa reziduală ce îşi are originea direct din procesul de producţie (de exemplu: apă de
reacţie, produşi de distilare, apă de spălat, produşi rezultaţi din filtrare)
• Apa reziduală rezultată din curăţarea echipamentului (de exemplu: în timpul lucrărilor de
întreţinere, spălarea blocajelor, dopurilor sau aglutinarea produsului, curăţarea echipamentului
cu funcţionări multiple din cauza schimbării produsului sau a campaniei)

Etapele de tratare specifice pentru îndepărtarea constituenţilor interferatori pot îmbunătăţi

eficienţa unei operaţii de recirculare. Astfel, de exemplu, neutralizarea, îndepărtarea sau filtrarea
fluxurilor de apă de proces poate determina refolosirea apei, de exemplu: sub formă de apă
brută sau furnizare de apă utilitară. Refolosirea apei de proces (apă de recuperare, soluţii-mamă)
este posibilă atunci când constituienţii, cum ar fi produşii secundari sau sărurile nu vor afecta în
mod negativ calitatea producţiilor de dupa proces. În realitate pentru spălarea produsului în
stagii multiple, fluxurile de apă pentru spălat pot fi utilizate în mod frecvent ca apă de
recuperare sau drept apă de intrare în cadrul unui stagiu de spălare antecedent.

Reutilizarea apei provenită din spălare, clătire şi din curăţarea echipamentului, are, în plus pe
lângă reducerea încărcării apei reziduale, avantajul recuperării produsului şi creşterii
productivităţii, cu condiţia ca apa să fie recirculată în cadrul procesului. Aceasta are nevoie de
construcţii pentru colectare, diminuarea sau depozitarea apei reziduale, ceea ce ar putea fi un
factor de limitare.

3.3.1.3 Răcire indirectă cu faze de vapori

Injectarea apei într-o fază gazoasă se foloseşte pentru răcirea sau condensarea
vaporilor.contactul direct al apei în faze de vapori, însă, generează cantităţi mari de apă
reziduală poluată de agenţi contaminanţi sub formă de vapori. Introducerea schimbătorilor de
căldură de suprafaţă în locul condensatorilor injectori / ventilatoarelor de răcire evită generarea
de fluxuri de apă de răcire poluate, poluanţii rămânând în cadrul condensării. Astfel,
răcirea/condensarea indirectă conduce la economisirea apei. Pentru a oferi o imagine în ceea ce
priveşte potenţialul de economisire, este necesară pentru răcirea unei tone de abur până la 350C
(temperatura general acceptată ca limita superioară pentru deversare), de 27m3 de apă. Prin

58 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

răcire indirectă această cantitate este trecută printr-un ciclu de răcire [cww/tm/82] înlocuind
doar pierderea de apă datorată evaporării.

Efectele avute de economisirea apei sunt diminuate atunci când particulele antrenate, materialul
sublimat, cristalele sau materialul ars îmbracă suprafeţele cu schimb de căldură sau închid
spaţiile dintre suprafeţele de schimb, astfel că este nevoie de întreţinere regulată.

Însă, există procese unde o transformare în răcire indirectă nu ar fi potrivită [cww/tm82]:

• Va fi necesar pentru cristalizare agitarea unui lichid organic alături de apă călduţă sau
fierbinte, iar apoi se aduce rapid temperatura sub temperatura de solidificare prin adăugare de
gheaţă sau de apă rece (şoc termic). Scopul acestei proceduri este obţinerea unei suspensii fără
cocoloaşe şi excrescenţe.
• Un alt exemplu ar fi diazotizarea aminelor. În cadrul acestui proces temperatura se menţine
la un nivel constant scăzut prin adăugare de gheaţă pentru a preveni descompunerea termică a
compusului diazoniu, precum şi depunerea pe echipament, care altfel ar reprezenta un adevărat
risc de explozie.
• Un alt exemplu este răcirea fluxurilor gazoase, unde este injectată apa rece în acel flux
gazos pentru ai scădea temperatura atât de eficient şi de rapid încât reacţia componentelor
prezente în cadrul fluxului gazos este prevenită (de exemplu: reacţii de recombinare din
gazele de ardere rezultate din procesele de ardere şi având ca rezultat generarea de PCDD şi
PCDF) şi simultan se diminuează efectul unuia dintre agenţii poluanţi (de exemplu: HC1).

3.3.1.4 Procese fara apa reziduala pentru generarea de vid

Generarea de vid fara apa reziduala poate fi obţinută prin folosirea unei proceduri în circuit
închis a sistemelor de pompare mecanice, deversând doar o mică cantitate ca purjare sau cu
ajutorul pompelor cu funcţionare uscată. Aceste cantităţi de deversare nu depăşesc 5% din ceea
ce a trecut dată prin sistem [cww/tm/82]. În unele cazuri generarea prin vid a apei reziduale-
libere poate fi obţinută prin folosirea produsului ca lichid barieră într-o pompă cu vid mecanică
sau prin folosirea unui flux gazos din afara procesului de producţie.

Dacă este sau nu posibilă realizarea generării de vacuum fara apa reziduala, aceasta trebuie
determinată în fiecare caz particular. Pentru a selecta procesul corespunzător, trebuie ţinut cont
de fiecare dintre posibilele probleme, în special cele legate de coroziune, tendinţa de coacere,
riscul exploziv, siguranţa uzinei şi siguranţa în funcţionare. Limitări corespunzătoare trebuie
luate în considerare, în special în cazul pompelor cu vid mecanice cu circuit închis, de tipul
pompelor cu inel lichid, pompelor rotative cu palete sau pompelor cu vid prevăzute cu
membrană (diafragmă). Aici, de exemplu, vaporii pot să diminueze vascozitatea uleiului.

Dacă se previne condensarea gazului în pompă prin, de exemplu: temperatură de ieşire ridicată
a gazului, pompele cu funcţionare uscată sunt o opţiune atractivă când trebuie recuperaţi
solvenţii sau atunci când este necesar un vid înaintat. Aceste pompe nu vor putea fi folosite dacă
fluxul gazos conţine cantităţi mari de material condensabil, formator de praf sau de acoperire.

3.3.1.5 Procese fara rezultarea apei uzate utilizate la curăţarea aerului evacuat

Aproximativ o treime din sistemele de curăţare (purificare) a aerului evacuat din cadrul
industriei chimice funcţionează pe baza unui proces de epurare cu apă sau alcalin (caustic).
Acestea în special captează compuşii anorganici de genul: acid clorhidric gazos, bioxidul de sulf
şi substanţe organice solubile în apă.
Tehnologiile fara apa reziduala pentru epurarea aerului evacuat sunt folosite, în special, atunci
când substanţele periculoase sau cele organice non-biodegradabile ar pătrunde în cadrul uzinei
de tratare a apei reziduale, iar acolo ele ar putea cauza probleme sau ar putea fi deversate în apa
receptoare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 59

Capitolul 3

Exemple de tehnici fara apa reziduala pentru epurarea aerului ar fi:

• Colectare şi oxidare implicită termică sau catalitică a fluxurilor gazelor calorice, de preferat
cu recuperare a energiei
• Instalarea unui echipament de desprăfuire uscată corespunzător (de exemplu: separator de
picături, cicloane, precipitatoare electrostatice, filtre cu ţesături) pentru a separa particulele de
aerosoli
• Folosirea de tratări ale gazului uscate sau semi-uscate (de exemplu: adsorbţie a carbonului
activ, injecţie de var/bicarbonat de sodiu) pentru fluxurile gazoase încărcate cu contaminanţi
gazoşi organici sau anorganici
• Folosirea solvenţilor organici regeneratori (sau a uleiurilor) în locul apei drept lichide de
epurare pentru agenţi contaminanţi gazoşi specifici.

3.3.1.6 Recuperarea substanţei sau retenţia ei din soluţia mamă sau prin
procese optimizate

Recuperarea substanţei constituenţilor apei reziduale cu un consum rezonabil este, în mod

normal, fezabil pentru fluxurile de apă reziduală concentrate. Deci este de obicei limitată la
soluţiile mamă. În funcţie de metoda de sinteză, soluţiile mamă sunt în general soluţii apoase
menţinute după separarea produsului sau a apei de spălare. Recuperarea ar putea cuprinde, de
exemplu:
• Îndepărtarea compuşilor individuali utilizabili, de tipul materiilor prime, produselor,
solvenţilor sau catalizatorilor
• Conversia materialului cu recuperarea subsecventă de substanţă, de exemplu: oxidare
termală sau catalitică cu recuperarea clorului (din clorurile organice) sub formă de acid
clorhidric
Recuperarea substanţei este viabilă pentru concentraţii ridicate de apă reziduală (de exemplu: 10
g/l sau mai mult). Dacă compuşii ce se pot îndepărta uşor sunt şi ei implicaţi, de exemplu:
compuşi volatili, solizi, precipitabili sau extractibili, procesele de recuperare ar putea fi viabile
chiar şi la concentraţii mai scăzute.
Retenţia substanţei cu ajutorul proceselor optimizate conţine modificarea etapelor procesului,
precum şi măsuri adiţionale, cum ar fi îmbunătăţirea finisării soluţiei mamă.
Retenţia substanţei – pe lângă prevenţia poluării prin modificarea formulaţiei sau îmbunătăţirea
productivităţii – se poate obţine prin îndepărtarea agentului poluator, exemplu: adsorbţie sau
extracţie, sau prin conversie, exemplu: oxidare sau incinerare.

3.3.1.7 Folosirea materiilor prime si secundare putin contaminate

Materialele prime şi/sau auxiliare pot aduce poluanţi în lanţul de producţie şi astfel ajungând în
sistemul apei reziduale. Exemple:

• Metale din grăsimile vegetale crude

• Compuşi cloro-organici (AOX/EOX) şi alte impurităţi provenite din acidul clorhidric de
nivel tehnic
• Mercurul sub formă de agent contaminator în hidroxidul de sodiu în cadrul electrolizei clor-
alcali folosind procesul amalgam
• Contaminanţi, în special, ai intermediarilor şi a precursorilor achiziţionaţi din afară

Abilitatea operatorului de a influenţa această situaţie este limitată de:

• Informaţii insuficiente de la furnizori

• Creşterea importului de agenţi contaminanţi din cauza materialelor reciclate
• Transferarea problemelor legate de emisii în alte locaţii prin finisarea materialului brut
Purificarea materiei prime poate fi implementata de către producători care deţin construcţii
tehnice pentru reducerea şi depozitarea corectă a agenţilor contaminanţi îndepărtaţi, cum ar fi:

60 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

schimb de răşină pentru acidul clorhidric sau pentru filtrare/adsorbţie pentru hidroxidul de sodiu
crud.

3.3.2 Balanţa fluxului

În general, uzinele de tratare a apei reziduale operează cel mai bine (eficient) în condiţii cât mai
constante de încărcare hidraulică (sau rata fluxului) şi de încărcare cu agenţi contaminanţi. În
practică, însă, atât rata fluxului, cât şi încărcarea cu agenţi contaminanţi pot fluctua evident
datorită unor factori de tipul:
• Condiţiilor de desfăşurare a procesului
• Folosirea apei pentru spălare
• Tratarea apei de balast
• Momentele de întreţinere
• Ploaia
Pentru a proteja producţia împotriva variaţiilor pe termen scurt (zilnice) sau pe termen lung
(săptămânale), egalizarea construcţiilor ar trebui avută în vedere, fie descentralizată în anumite
amplasamente de producţie fie centralizat în sau aproape de WWTP. Uneori pot fi instalate şi
dupa WWTP. Capacitatea corespunzătoare a sistemului de retenţie tampon depinde de fluctuaţii
[cww/tm/132]. Sistemul de retenţie tampon poate fi instalat fie în linie sau ca flux lateral spre
care fluxul poate fi deviat în perioadele de vârf sau în cazul apariţiei problemelor de producţie şi
poate fi scurs la o rată controlată când fluxul este moderat. Pentru apele de proces care pot emite
în mediu, recipientele sunt folosite pentru acest scop, în timp ce pentru drenajul apei de
suprafaţă se folosesc lagune deschise sau iazuri de retenţie (vezi Secţiunea 3.3.4.4.1.)
[cww/tm/48].

Rezultatul tamponului şi egalizării este:

• Egalizarea încărcării, cum ar fi:

- Încărcarea organică
- Concentraţiile sărurilor
- Încărcarea cu azot, de exemplu: drept pre-rechizit, alături de o încărcare TOC
pentru o denitrificare optimă
• Ajustarea raportului C:N:P necesar
• Neutralizarea fluxurilor de apă reziduală alcaline şi acide
• Egalizarea ratei fluxului de apă reziduală
• Realizarea cerinţelor legale prin diminuarea deversării apei reziduale

Echilibrarea sau limitarea fluxului ar putea fi de asemenea folosite ca modalităţi de control a

afluxurilor neobişnuite apărute la WWTP şi, astfel, capacitatea sistemului tampon de retenţie ar
putea să nu fie determinat numai de fluctuaţii, după cum a fost menţionat mai sus, ci şi de
mărimea potenţialului de apariţie a pericolelor. Detalii sunt prezentate în Secţiunea 3.3.3.

3.3.3 Capacitatea De Depozitare Sau De Retenţie In Cazuri De Defectiuni

Ruperile apărute în timpul funcţionării, scurgerile echipamentelor, contaminarea neintenţionată

a apei de răcire sau alte probleme apărute în producţie sau în unităţile de depozitare pot conduce
fie la o creştere a deversării poluanţilor în apa receptoare prin WWTP sau pot conduce la
funcţionarea sa incorectă. Riscul unor asemenea evenimente poate crea necesitatea înfiinţării
unor amenajări receptoare (sau tampon) centralizate sau descentralizate. Pentru operarea unui
sistem de tip tampon sau de tip barieră, este foarte importantă detectarea din timp a ruperii.
Această detecţie se poate face atât prin mijloace analitice cât şi prin mijloace organizaţionale
[cww/tm/132].
Se folosesc în acest sens câteva mecanisme tampon. Capacitatea lor trebuie să fie suficientă
pentru a depozita toată apa reziduală, incluzând probabil şi apa de ploaie, care apare în timpul

Waste Water and Waste Gas Treatment 61

Capitolul 3

unei ruperi în cadrul procesului de producţie. Ele pot fi combinate cu recipiente (rezervoare)
pentru echilibrarea fluxului.

Unul din aceste mecanisme (vezi Figura 3.1), circuit-tampon independent, conţine două
rezervoare tampon care pot să recepteze fluxul de apă reziduală alternativ. În timp ce unul din
recipiente este umplut, celălalt este verificat, iar apoi eliberat în apa reziduală deversată sau
dupa WWTP sau este depozitată ca reziduu, totul depinzând de rezultatul verificării.

Capacitatea receptoare a fiecăruia dintre recipiente trebuie să fie suficient de mare pentru a
recepţiona întreaga cantitate de apă reziduală care apare în timpul perioadei de analiză sau al
golirii recipientului. În cazul amplasamentelor chimice mari şi complexe care generează
cantităţi mari de apă reziduală aceasta reprezintă una dintre opţiunile în selectarea fluxurilor de
apă reziduală, pentru că altfel necesarul de volum al recipientului ar fi imens. Cu cât este mai
mare recipientul cu atât este mai mare timpul de golire şi invers, care ar putea rezulta într-un
cerc vicios fără ieşire.

Un alt mecanism este circuitul tampon conectat, inundat fie discontinuu (vezi Figura 3.2), fie
continuu (vezi Figura 3.3). circuitul tampon discontinuu este deconectat atunci când nu
funcţionează, adică atunci când nu este raportată nici o rupere de către sistemul de alarmă şi
control. În timpul funcţionării normale apa reziduală înşeală sistemul tampon şi numai atunci
când sistemul de control detectează un eveniment neobişnuit se umple recipientul-tampon.

Capacitatea necesară a recipientului este cantitatea de apă reziduală care apare în timpul unei
defecţiuni. Acest mecanism este folosit la instalaţiile de producţie unice, la colectarea apelor
reziduale selectate şi la cantitatea totală de apă reziduală. Volumul necesar este, în mod normal,
mult mai mic decât la circuitul-tampon independent menţionat mai sus.

Apă de proces
Process water

Sistemul de canalizare
Sewer system Disposal pathway
Calea de depozitare

no segregation
Fără separare Alternate filling
Umplere alternativă

Dischargedupă
Deversare
verificare
after Check

Waste water pathway

Calea urmată de apa
reziduală

Figura 3.1: Circuit-tampon independent cu umplere alternativă

62 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Apă de proces
Process water

SistemulSewer
de canalizare
system Calea de depozitare
Disposal pathway

Deversare
Dischargedupă
verificare
after check

Wasteurmată
Calea water de
pathway
apa
reziduală

Figura 3.2: Circuit-tampon conectat, inundat discontinuu

Circuitul tampon conectat, inundat continuu poate fi, de asemenea, folosit ca un egalizator sau
ca un recipient de echilibrare a fluxului. Un sistem de control şi alarmă trebuie să se asigure că
supapa de golire a WWTP-ului este imediat închisă în cazul apariţiei unui eveniment neobişnuit.
Capacitatea recipientului trebuie să fie corespunzătoare, pentru a primi apa reziduală care
continuă să curgă, până când ruperea este remediată astfel că acest sistem este recomandabil
doar pentru fluxurile secundare. Înainte de reluarea activităţii cu fluxul de intrare obişnuit de
apă reziduală, recipientul trebuie golit.

Apă de water
Process proces

Calea depathway
Disposal depozitare

Sistemul de canalizare
Sewer system

Waste water pathway

Calea urmată de apa
reziduală

Figura 3.3: Circuit tampon conectat, inundat continuu

Un sistem ulterior (vezi Figura 3.4) este potrivit pentru receptarea şi protejarea pierderilor prin
scurgere atunci când aceste scurgeri sunt colectate în canalizări separate. O astfel de canalizare
este folosită drept sistem de drenaj pentru zonele externe posibil poluate prevăzute, de exemplu,
cu instalaţii de producţie şi linii de recipiente. Capacitatea recipientului se potriveşte cu cea mai
mare pierdere posibilă prin scurgere plus cantitatea de apă de ploaie aşteptată. Acest sistem de
atenuare este aplicabil instalaţiilor ce au scurgeri separate pentru apa de proces şi drenaj al
zonelor de risc. Evenimente ce ar putea influenţa fluxul de apă reziduală nu pot fi controlate.

Waste Water and Waste Gas Treatment 63

Capitolul 3

Avantajul ei este posibilitatea de colectare a pierderilor provenite din scurgeri în stare

concentrată pentru a activa reciclarea.

Apă de proces
Process water

Sistemul de canalizare
Sewer system Calea de depozitare
Disposal pathway

Deversare după
Discharge
after checkverificare

Sewer de
Sistemul system (only process
canalizare water)
(doar apa de proces) Waste
Calea water
urmatăpathway
de apa
reziduală

Figura 3.4: Sistemul de limitarea a scurgerii

3.3.4 Tehnicile La Final De Proces

Pentru a introduce o ordine logică în descrierea tehnicilor de tratare, relaţia dintre agentul
poluator şi tehnologia de tratare tipică respectivă este privită ca punct de raportare, după cum a
fost subliniat în Secţiunea 1.3.2.1 şi ilustrată Figura 3.5.

Prima etapă de tratare pentru apa reziduală şi cea de ploaie – şi adeseori este şi ultima etapă –
este separarea solidelor suspendate şi a lichidelor nemiscibile (referitor la apă) din fluxul de apă
principal. Tehnicile de separare sau decantare sunt:

• Separare Gravitaţională [Separare a nisipului (vezi secţiunea 3.3.4.1.1.), Sedimentarea (vezi

Secţiunea 3.3.4.2.) Separarea Apă-Ulei (vezi Secţiunea 3.3.4.1.6.)]
• Flotaţia prin aer (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3.)
• Filtrarea [Filtrarea (vezi Secţiunea 3.3.4.1.4.), Filtrare prin membrană (vezi Secţiunea
3.3.4.1.5.)].
•
Sunt folosite în principal în combinaţie cu alte operaţiuni, fie ca etapă de decantare iniţială, fie
finală. Ca etapă de decantare iniţială, ele protejează alte amenajări destinate tratării de alte
pagube, colmatări sau alte deteriorări provocate de solide. Ca etapă finală ele îndepărtează
solidele formate într-o etapă sau proces de tratare precedent sau îndepărtează uleiul înainte de o
tratare biologică ulterioară. Adeseori urmează tehnici de tratare aplicate agenţilor poluanţi
solubili atunci când aceştia sunt transformaţi în solide. Exemple sunt oferite mai încolo în acest
capitol.

64 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Eliberare de apă
Waste water
reziduală
release
Tratarea şlamului
Sludge treatment
Îngroşare
Thickening
Deshidratare
Dewatering
Stabilizare
Stabilisation
Condiţionare
Conditioning
Reducere termică
Thermal reduction

Solide suspendate şi
Suspended solids and
lichide insolubile
insolublepietrişului
Separarea liquids
Grit separation
Sedimentare (incl.
Sedimentation (incl. coa-
Coagulare/floculare)
gulation/flocculation)
Flotarea prin aer
AirFiltrare
flotation
Filtration
Filtrare prin membrană (MF,
Membrane filtration
UF) (MF, UF)
Oil-water
Separareseparation
Apă-Ulei

Conţinut
Inorganic solubil
/ non-biode- Conţinut solubil
Biodegradable biodegradabil
soluble content
anorganic/non-
gradable / poorly de- Tratare anaerobă
Anaerobic treatment
biodegradabil/slab
gradable soluble content - Proces de contactare
- Anaerobic anaerobă
contact process
degradabil
Precipitation
-- UASB
Proces UASB
process
Precipitare
Crystallisation
- Proces
- Fixed strat
bed (or (filtru)
filter) fix
process
Cristalizare
Chemical oxidation - -Expanded
Proces strat extins
bed process
Oxidare chimică Îndepărtarea
Biological removal biologică
of sulphura sulfului şi a
and heavy
Wet air oxidation
Oxidare prin aeroxidation
umed metalelor
metalsgrele
Supercritical water
Oxidare prin apă supercritică Trataretreatment
Aerobic aerobă
Chemical reduction
Reducere chimică
Chemical hydrolysis - Complete-mix activatedşlam
- Proces amestec sludge activat
process
Hidroliză chimică complet filter process
- Trickling (percolating)
Nanofiltration/reverse osmosis
Nanofiltrare/Osmoză
Adsorption inversă
- Proces
- Expandedfiltrarebedprin scurgere
process
Adsorpţie
Ion exchange (extragere prin dizolvare)
- Biofilter fixed-bed process
Schimb de Ion
Extraction - Proces
Biological stratelimination
nitrogen extins
Extracţie
Distillation / rectification - Proces strat (biofiltru) fix
Distilare/rectificare
Evaporation Eliminare a azotului biologică
Evaporare
Stripping
Îndepărtare
Incineration
Incinerare

Receptor
RECIPIENT

Figura 3.5: Ordinea tehnicilor de tratare a apei uzate raportate la tipul de contaminanti

Apa reziduală fără solide poate fi fie separată în părţi biodegradabile şi non-biodegradabile sau
agenţii contaminanţi responsabili de non-biodegradabilitate ar putea fi separaţi înainte de
tratarea următoare. Tehnicile de tratare pentru părţile non-biodegradabile din apa reziduală se
bazează pe operaţiuni fizice şi/sau chimice, de tipul:

• Precipitare/sedimentare/filtrare (vezi Secţiunea 3.3.4.2.1.)

• Cristalizarea (vezi Secţiunea 3.3.4.2.2.)
• Reacţii chimice [Oxidarea chimică (vezi Secţiunea 3.3.4.2.3.), Oxidarea în aer umed (vezi
Secţiunea 3.3.4.2.4.) Oxidarea cu apă supercritică (vezi Secţiunea 3.3.4.2.5.), Reducţia chimică
(vezi Secţiunea 3.3.4.2.6.) şi Hidroliza chimică (vezi Secţiunea 3.3.4.2.7)]
• „Filtrarea” prin membrană (Nanofiltrare şi Osmoză inversată) (vezi Secţiunea 3.3.4.2.8)
• Adsorbţia (vezi Secţiunea 3.3.4.2.9)
• Schimb de ion (vezi Secţiunea 3.3.4.2.10)

Waste Water and Waste Gas Treatment 65

Capitolul 3

• Extracţia (vezi Secţiunea 3.3.4.2.11)

• Distilarea/Rectificarea (vezi Secţiunea 0)
• Evaporare (vezi secţiunea 3.3.4.2.13)
• Îndepărtarea (vezi Secţiunea 3.3.4.2.14)
• Incinerarea (vezi Secţiunea 3.3.4.2.15).

După o tratare adecvată, fluxul de apă reziduală poate fi fie deversat în apa receptoare, într-o
WWTP biologică centrală susbsecventă sau într-o WWTP municipală.
Apă reziduală biodegradabilă – sau partea din apa reziduală care rămâne după eliminarea cauzei
non-biodegradibilităţii – în mod normal îi sunt aplicate tehnici de tratare, fie centralizate, fie
descentralizate, care se bazează pe procesele biologice de tipul:

• Descompunerea anaerobă [Proces de contact anaerobic (ACP), Proces UASB, Proces strat
fix, Proces strat extins (vezi Secţiunea 3.3.4.3.1) şi Îndepărtarea biologică a compuşilor sulfului
şi a metalelor grele (vezi Secţiunea 3.3.4.3.2)].
• Descompunerea aerobă [Proces amestec şlam activat complet, Proces de bioreacţie prin
membrană, Proces filtrare prin scurgere, Proces strat extins, Proces strat (biofiltru) fix (vezi
Secţiunea 3.3.4.3.3)].
• Nitrificare/denitrificare (vezi Secţiunea 3.3.4.3.4)
• Tratare biologică centrală a apei reziduale (vezi Secţiunea 3.3.4.3.5).

Apa reziduală degradată părăseşte instalatia de tratare biologică şi este canalizată spre un stadiu
de decantare.

Multe din tehnicile de tratare a apei reziduale necesită – sau utilizare opţională – ajutor în
tratare, ajutor care în majoritatea cazurilor constă din folosirea de produse chimice sau
mediul/echipamentul de tratare are nevoie de reîntreţinere ceea ce ar putea cauza eliberarea
produselor chimice. Aceste ajutorări sau etape di cadrul procesului ar putea genera, în general
aceasta depinzând de condiţiile la nivel local, o poluare ce trebuie luată în considerare când se
are în vedere utilizarea unei tehnici de tratare. Astfel, o evaluare a „ajutoarelor” implicate în
procesul de tratare şi a produselor chimice eliberate din cadrul amenajărilor de reîntreţinere şi a
„destinului” lor în timpul întregului proces, ar putea fi necesară în situaţii specifice.
Aproape toate tehnicile de tratare a apei reziduale au un lucru în comun: producerea de solide în
timpul procesului ceea ce permite agentului poluator să fie separat de mediul apos, sub formă de
şlam activat în exces sau filtrat sau depus, provenit din filtrare sau din sedimentare. Dacă şlamul
nu este reciclat, trebuie depozitat – tratare externă şi depozitare – sau tratat la faţa locului.

Tehnicile de tratare a şlamului sunt de exemplu:

• Îngroşare (vezi Secţiunea 3.4.1)
• Deshidratare (vezi Secţiunea 3.4.1)
• Stabilizare (vezi Secţiunea 3.4.2)
• Condiţionare (vezi Secţiunea 3.4.2)
• Reducere termică a şlamului (vezi Secţiunea 3.4.3).

3.3.4.1 Agenţi contaminaţi insolubili / Separare mecanică

Conţinutul insolubil din apa reziduală din industria chimică ar putea fi alcătuit din substanţe
inerte cum ar fi praful din drenarea apei de ploaie sau nisipul (sb formă de balast din materiile
prime ca varul). Însă ar putea fi alcătuit şi din materiale periculoase de tipul metalelor grele şi
compuşii acestora, care apar din procesul de precipitare al operaţiunilor de tratare anterioare sau
procesele de producţie ce folosesc catalizatori. Chiar şi bioxizii pot fi adsorbiţi pe conţinuturile
de solide (de exemplu: catalizatorul producţiei clorurii de vinil prin oxiclorinare). Pe de altă
parte, agenţii contaminanţi insolubili nu trebuie neapărat să fie particule solide. Lichidele
nemiscibile (care nu se pot amesteca) cu apa, cum ar fi uleiul, substanţele cu consistenţă
uleioasă, lubrifianţii şi coloizii ce aparţin de asemenea de aceeaşi categorie. Apa reziduală care

66 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

conţine agenţi contaminanţi insolubili trebuie să fie curăţată de aceştia prin procese de separare
aşa cum sunt ele descrise mai jos.

3.3.4.1.1 Separarea substantelor solide

Descriere

Camerele de separarea nisipului înseamnă îndepărtarea nisipului din apa de pluviala. Camerele
pentru nisip sunt folosite pentru acest scop din cauză că nisipul ar putea fi altfel depozitat în
locuri neconvenabile, deranjând procesul de tratare şi conducând la abraziunea (roaderea) rapidă
a interiorului pompelor [cww/tm/132].

Camerele de separare a nisipului fac parte din WWTP şi de obicei sunt situate imediat dupa
plasa instalate drept protecţie împotriva materialului fibros sau macrogranular. Sunt proiectate
astfel încât să poată face faţă ratei orizontale a fluxului (aproximativ 0,3 m/s), adică doar nisipul
este separat în timp ce solidele mai uşoare sunt transportate mai departe cu fluxul de apă
reziduală.

Există 3 tipuri diferite de camere de captare a nisipului [cww/tm/132]:

• Cameră pentru flux orizontal de forma unui canal, cameră care menţine rata fluxului
necesară în combinaţie cu un canal difuzor de aer potrivit fluctuaţiilor fluxurilor de apă
reziduală (Figura 3.6) [cww/tm/132]

Figura 3.6: Camera de captare a nisipului cu flux orizontal profilat dupa forma canalului

• Cameră circulară, unde este introdusă apa tangenţial provocând circularea conţinutului şi
spălarea nisipului înspre centru astfel ca să poată fi îndepărtat prin ridicare cu ajutorul unui
jet de aer; acest tip de cameră este mai puţin potrivită ratelor de flux extrem de fluctuante
(Figura 3.7.) [cww/tm/132]

Aer
comprimat

Aer
comprimat

Figura 3.7: Camera nisipului circulară

• Cameră aerată în care circulaţia conţinutului este cauzată de injecţia aerului astfel încât să se
atingă rata fluxului necesară la fundul camerei; acest tip de cameră nu cauzează probleme
atunci când apar rate fluctuante ale fluxului (Figura 3.8) [cww/tm/132].

Waste Water and Waste Gas Treatment 67

Capitolul 3

Aer
comprimat

Nisip

Figura 3.8: Camera de separare a nisipului aerata

Instalatii de depozitare pentru nisipul separat sunt necesare până când este deversat.

Aplicare

Camerele sunt utilizate atunci când WWTP-ul trebuie să facă faţă apei de ploaie care în mod
normal antrenează o cantitate considerabilă de nisip [cww/tm/132].

Limitele şi restricţiile aplicării:

Limite/restricţii
Rata fluxului Rata fluxului de aproximativ 0,3 m/s este necesară pentru a
se asigura faptul că doar nisipul este separat.
Fluctuaţia ratei Restricţiile ratelor fluxului, dependente de tipul camerei
fluxului folosite

Avantaje şi Dezavantaje
Nu este relevant – echipament esenţial.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Ratele performanţei

Camerele nu sunt instalate pentru protecţia mediului însă ca măsură de protecţie pentru
echipamentul poziţionat dupa proces.

Efecte de-a lungul mediului

Nisipul separat trebuie deversat sau re-utilizat în alt mod, depinzând de contaminarea
sa.
Consumabile pentru pompele apei reziduale sunt energia electrică şi jetul de aer.
Camera, făcând parte din WWTP, contribuie la emisiile de zgomot şi miros ale uzinei
principale, în funcţie de tipul de apă uzată ce trebuie tratată. Împrejmuirea echipamentului ar
putea fi necesară.

Monitorizarea
Rata necesară a fluxului de apă reziduală de 0,3 m/s trebuie să fie controlată.

3.3.4.1.2 Sedimentarea substantelor solide

Descriere

Sedimentarea – sau decantarea – înseamnă separarea particulelor suspendate şi a materialului ce

pluteşte, prin depunere gravitaţională. Solidele depuse sunt îndepărtate sub formă de şlam de pe

68 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

fund, în timp ce materialul ce pluteşte este îndepărtat de pe suprafaţa apei. Atunci când
particulele nu pot fi îndepărtate prin intermediul gravitaţiei, de exemplu: atunci când sunt prea
mici, densitatea lor sete prea apropiată de cea a apei sau ele formează coloizi, se adaugă produşi
chimici speciali pentru a determina solidele să se depună, de exemplu:
• Sulfat de aluminiu
• Sulfat feric
• Clorură ferică
• Var (oxid de calciu)
• Poli-clorură de aluminiu
• Poli-sulfat de aluminiu
• Polimeri organici cationici
Aceste produse chimice cauzează destabilizarea particulelor coloidale şi a celor mici suspendate
(de exemplu: argilă, bioxid de siliciu, fier, metale grele, solide organice, uleiul din apa
reziduală) şi emulsiile care asimilează solidele (coagularea) şi/sau aglomerarea acestor particule
în floculanţi suficient de mari ca să se depună (floculare). În cazul floculării sunt utilizaţi, de
asemenea, polimeri anionici şi non-ionici.
Influenţa avută de coagulare este prezentată ca exemplu în Tabelul 3.2 [cww/tm/27]. Nivelele
îndepărtate prezentate în acest tabel nu trebuie confundate cu randamentele ce pot fi atinse de o
tehnică de tratare.

Substanţa Îndepărtarea [%]

Mercur anorganic 70
Cadmiu şi compuşi 98
DDT [1,1,1 -tricloro-2. 2-di (p-clor-fenil)
75-80
etan]
HCB (hexaclorbenzen) 59
Aldrin 100
Dieldrin 50
Endrin 43
PCB (bifenili policlorinaţi) 30–40
Compuşi tributilici >90
Tetracloretan 36
Percloretan 30

Tabelul 3.2: Îndepărtarea Contaminanţilor apei reziduale prin coagulare

Sedimentările (sau decantările) cele mai întâlnite sunt:

• Rezervoare întinse sau de sedimentare, fie rectangulare, fie circulare, ambele echipate cu un
screper corespunzător şi de o asemenea dimensiune astfel încât să furnizeze timpul necesar
de reţinere de aproximativ 1½ la 2½ ore (vezi Figura 3.9 pentru un exemplu de rezervor
circular [cww/tm/4])

Waste Water and Waste Gas Treatment 69

Capitolul 3

Alunecare Pod Unitate de

spuma balustrada Suporturi actionare Masa rotativa Racleta plutitoare
Racleta de
suprafata Taler decantare
Suprafata Varful
maxima a apei rezervorului Dig efluent

Capac coloana
Taler afluent
Conducta cu guri de iesire
Groapa decantare Conducta centrala si Suporturi Jgheab
depune spuma
re conducta de ridicare a Coloana de racleta efluent
afluentului antrenare

Conducta evacuare Lame Racla

namol razuire ajustabila
Conducta
influent

Figura 3.9: Rezervor de sedimentare sau de decantare

• Rezervor cu depunere pe fund, care are flux vertical, de obicei ne-echipat cu sistem de
îndepărtare mecanic al şlamului (vezi Figura 3.10 [cww/tm/132])

efluent

afluent namol

Figura 3.10: Rezervor cu depunere pe fund

• Bazin de decantare de tablă sau tubular în care se folosesc table pentru mărirea suprafeţei de
sedimentare (vezi Figura 3.11 [cww/tm/91]).

Echipamentul pentru coagulare şi/sau floculare este instalat ca parte a rezervorului. Nevoia de
amestecare rapidă în cazul coagulării este îndeplinită prin:
• Dozajul simultan al coagulanţilor prin puncte multiple de injecţie
• Alegerea preferenţială a sistemelor de curgere în blocuri (în buşoane), acolo unde este
posibil aşa ceva
• Mixer sau amestecare rapidă, în care coagulantul se adaugă la sau înainte de mixerul
respectiv, mixerul static sau alte orificii.
Pentru floculare este adăugată o cameră pentru amestecare. Un gard de ţăruşi sau mixere cu
viteză scăzută sunt folosite, cauzând amestecarea hidraulică în cadrul fluidului pe măsură ce
acesta se scurge prin rezervor. Reciclarea parţială a agentului floculant în floculator poate avea
ca rezultat o structură mai bună a agentului floculant şi o exploatare optimă a floculantului.
Pentru a asigura o decantare optimă este instituită, în mod normal o etapă de descompunere a
emulsiei sau o separare a uleiului în amonte pentru a îndepărta substanţele interferatoare.
Echipamentul din dotarea amenajărilor instituite pentru sedimentare trebuie să fie în aşa fel
încât să nu existe transferare a apei reziduale în pământ, măcar atunci când rezervorul ar putea

70 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

conţine substanţe periculoase pentru apa din pânza freatică. Construcţiile pentru depozitarea
produselor chimice coagulante/floculatoare, iar şlamul sedimentat trebuie îmbunătăţit pentru a
corespunde caracteristicilor şlamului.

Orificii de distributie a fluxului Canale evacuare

Cutie alimentare
Cutie de supraplin
Rezervor pentru cuagulare

Rezervor amestec
scanteie
Supraplin
(efluent)

Sustinere
cuagulare

Alimentare
(influent)

Placute
lamelare

Sistem
vibrare
Palnie colectare
namol (detasabila)

Scurgere
(namol)

Figura 3.11: Bazin de decantare din tablă sau tubular

Aplicare

Sedimentarea este o tehnică de separare utilizată destul de mult în diferite scopuri şi de obicei
nu este utilizată doar ea. Exemplele relevante ar fi:

• Decantarea apei de ploaie colectată din conţinutul de solid, solid de tipul nisipului sau
prafului dintr-un rezervor de sedimentare
• Decantarea apei reziduale de proces din conţinuturile inerte de tipul nisipului sau a
particulelor comparabile
• Decantarea apei reziduale de proces provenite din materialul de reacţie de tipul compuşilor
metalici emulgători, polimerii şi monomerii lor, ajutată de adăugarea unor produse chimice
corespunzătoare
• Separarea metalelor grele sau a altor componente dizolvate după precipitarea anterioară
(vezi Secţiunea 3.3.4.2.1.), adeseori cu ajutorul produselor chimice, urmată la final de procese
de filtrare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.4 şi 3.3.4.1.5)
• Îndepărtarea şlamului activat într-o etapă primară sau secundară de decantare din cadrul
unei WWTP biologică (vezi Secţiunea 3.3.4.3.5), adeseori cu ajutorul produselor chimice.

Waste Water and Waste Gas Treatment 71

Capitolul 3

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite/Restricţii
Mărimea particulei Particulele trebuie să fie suficient de mari pentru a se decanta,
altfel produsele chimice de coagulare şi/sau floculare trebuie
să fie adăugate
Prezenţa Substanţele volatile trebuie să fie evitate din cauza duratei
substanţelor volatile lungi în care sunt prezente în rezervor (precum şi în acţiunea
de amestecare când sunt utilizate coagularea şi/sau flocularea)
cerând astfel potenţialul de eliberare a VOC-urilor
Concentrarea Fără limite, cu condiţia ca etapa apoasă să fie în continuare
solidelor separabilă
pH-ul (în cazul Variaţia controlată a pH-ului este esenţială în timpul
coagulării / funcţionării, altfel performanţa în cazul decantării este slabă
floculării)
Emulsii Emulsiile stabile nu pot fi separate şi descompuse cu ajutorul
coagulării/floculării; descompunere anterioară a emulsiei este
necesară

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje
• Simplitatea instalării, rezultând astfel ne-
existenţa eşecului
• Eficienţa îndepărtării poate fi crescută prin
adăugarea produselor chimice de coagulare
şi/sau de floculare
Dezavantaje
• Nu este potrivită pentru material fin şi
pentru emulsii stabile, chir şi cu ajutorul
coagulanţilor şi a floculanţilor
• Agentul floculant poate încorpora alţi
agenţi contaminanţi care pot cauza probleme
în depozitarea şlamului

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Când sedimentarea este utilizată în amonte de etapele de tratare subsecvente, scopul ei principal
este protejarea amenajărilor de dupa proces, deci eficienţa sa de îndepărtare trebuie să fie
suficient de mare pentru a-şi îndeplini scopul. Atunci când este utilizată ca metodă de tratare
finală, performanţa sa depinde de proprietăţile particulelor ce trebuie îndepărtate.

Nivelurile posibil de atins ale emisiilor, niveluri raportate, sunt:

Randamentul Nivelul
[%] emisiei
Parametru Observaţii
[mg/l]
60–90
TSS <10 1 După decantarea finală a WWTP-
ului central
Solide decantabile 90–95
Metale grele Într-o formă particulară, vezi
Secţiunea 3.3.4.2.1
1
[cww/tm/67c]

TSS-ul include, de asemenea, materii organice sub formă de particule, adică sedimentarea va
reduce de asemenea TOC/COD, câtă vreme este prezent sub formă de material solid insolubil.
Eficienţa sa de îndepărtare, însă, depinde de proporţia TOC-ului solid în TOC-ul total.

72 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Efecte inter-media

Şlamul sedimentat şi spuma îndepărtată, dacă nu mai pot fi recilate sau utilizate în alt mod,
trebuie depozitate drept deşeuri. În funcţie de originea apei reziduale, acest reziduu ar putea
conţine compuşi periculoşi ce trebuie trataţi corespunzători. Aceşti compuşi pot fi carbonaţi,
floruri, sulfide sau hidroxide (oxide) ale metalelor grele, spumă uleioasă, etc. şi în anumite
situaţii chir şi dioxine.

Surse de zgomot sunt pompele ce pot fi capsulate (închise) şi sistemele de îndepărtare a

şlamului/spumei.

Când apa reziduală conţine substanţe odorizante ar pute fi nevoie să se acopere rezervorul de
sedimentare – sau cel puţin unitatea de coagulare sau de floculare – şi să se capteze gazul
rezidual, dacă este nevoie, spre un sistem de tratare. Echipamentul necesar – conducte şi
ventilatoare – trebuie, probabil, să fie prevăzute cu sisteme de siguranţă corespunzătoare, de
exemplu un sistem de scurgere cu azot gazos presurizat, pentru a evita riscul apariţiei exploziei.

Consumabile pot fi:

Consumabile Cantitate
Produse chimice (coagulante/floculante)a 53 – 93 [Kg/t ulei, solid]1
0,5 – 100 [g/m3 apă reziduală]2
Energie electrică [kW]b 0,5 – 1,5
Azot pentru atmosfera inertă
a
polimer organic
b
pentru un diametru al rezervorului de 25 – 35 m
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]

Monitorizare

Efluentul (fluxul de ieşire) trebuie monitorizat regulat din cauza conţinutului de solid, adică
solidele suspendate, a solidelor ce se pot decanta sau a turbidităţii. Când produsele chimice (de
exemplu coagulanţii şi floculanţii) sunt folosite pentru a îmbunătăţi procesul de decantare, pH-
ul trebuie controlat el fiind parametrul operaţional principal.

Situaţia economică

Costuri de Costuri de
capital operare
[milioane]
Rezervor de sedimentare EUR 1.2 a
BEF 4.8 b 1
Decantor de tablă sau BEF 4 c BEF 20–100 per m3
tubular1
a
pe un volum al rezervorului de 1000m3
b
capacitate de 100 m3/h
c
capacitate de 25 m3/h
1
[cww/tm/128]

Waste Water and Waste Gas Treatment 73

Capitolul 3

3.3.4.1.3 Flotatia aerului

Descriere
Flotaţia este un proces prin care particulele sau granulele solide sau lichide sunt separate de apa
reziduală prin ataşare pe unele bule de aer. Particulele flotabile se acumulează la suprafaţa apei
şi sunt colectate cu ajutorul spumei [cww/tm/4].
Aditivii floculanţi, cum ar fi sărurile ferice sau de aluminiu, silice activate şi diferiţi polimeri
organici, sunt utilizaţi în mod obişnuit pentru a ajuta procesul de flotaţie. Întrebuinţarea lor, pe
lângă coagulare şi floculare, este crearea unei suprafeţe sau a unei structuri capabile să absoarbă
sau să reţină bulele de aer.
Există trei metode de flotaţie, deosebite de modul în care este adăugat aerul:
• Flotaţia prin vid, în care aerul este dizolvat la presiune atmosferică, etapă urmată de o
cădere a presiunii pentru a permite formarea bulelor
• Flotaţia prin aer indusă (IAF), în care bulele delicate sunt atrase în apa reziduală printr-un
dispozitiv de inducţie cum ar fi placă cu perete separator venturi sau cu orificiu
• Flotaţia prin aer dizolvat (DAF), în care aerul comprimat (0,4 – 0,8 Mpa sau 1,0 – 1,2 Mpa
pentru compuşii de aluminiu) este dizolvat în apa reziduală – sau într-o parte a apei reziduale
totale – şi apoi eliberată pentru a forma mici bule.

Un dispozitiv DAF tipic este prezentat în Figura 3.12 [cww/tm/4].

În funcţie de conţinutul apei reziduale, s-ar putea să fie nevoie de acoperirea bazinului de
flotaţie şi de captarea aerului expulzat spre un dispozitiv de epurare a gazului. Sunt necesare
amenajări pentru depozitarea produselor chimice de floculare/coagulare şi a materialului
îndepărtat prin colectarea spumei de pe suprafaţă.

74 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Linie de alimentare
afluent
Mecanism racleta Ecran
Supraplin
chimicale ingrosat Efluent
subnatant
Rezervor flotatie

Amestecare
Rezervor Pompa de Colector de namol la partea inferioara
de amestec alimentare Evacuare
al solide
chimicalel depuse
or
Valva de control
Pompe de a presiunii
presurizare

Rezervor sub
presiune

Supraplin Mecanism racleta Ecran

ingrosat
Linie alimentare Efluent
afluent subnatant
Rezervor flotatie

Amestecare Subnatant
Colector de namol la partea inferioara reciclat
Chimicale
Aer
Valva de Conectare suplimentara
control a Evacuare auxiliara (rezervor primar
presiunii solide
sau efluntul instalatiei)
depuse
Rezervor Pompa de
de amestec alimentare
al Rezervor sub Pompe de
chimicalel presiune presurizare
or

Figura 3.12: Sistem DAF:

a) cu reciclare, b) fara reciclare

Aplicatia

Flotaţia este aplicată când sedimentarea nu este corespunzătoare, de exemplu atunci când:
• Particulele au caracteristici de decantare slabe (în cazul unui index volumetric al şlamului
slab (SVI), însă, nu există nici un avantaj faţă de sedimentare)
• Diferenţa de densitate dintre particulele suspendate şi de între apa reziduală este prea mică
• Există o constrângere datorată spaţiului de la amplasamentul real
• Uleiul şi grăsimea trebuie îndepărtate

Exemple ar fi:
• În cadrul rafinăriilor sau a amplasamentelor petrochimice ca o tratare subsecventă dupa
separarea uleiului şi înainte de WWTP-ul biologic
• La îndepărtarea coloranţilor şi pigmenţilor din apa reziduală din producţie respectivă

Waste Water and Waste Gas Treatment 75

Capitolul 3

• La recuperarea produsului sau a materiei prime, de exemplu: toluenul din emulsiile

toluen/apă [cww/tm/132], halogenura de argint din producţia de produse chimice utilizate în
tehnica fotografiei, butiltionul sau polisilanii din fluxurile de apă reziduală
• Separarea metalelor grele din apa reziduală
• Separarea şlamului activat din tratarea apei reziduale biologice, fie după decantarea finală
[cww/tm/67b], fie înlocuirea sa.
• Îngroşarea şlamului activat din WWTP-ul biologic.

Restricţii şi limite de aplicare:

Limite/Restricţii
Prezenţa substanţelor Detergenţii spumanţi trebuie excluşi
Ulei Deşi extrem de eficient în îndepărtarea uleiului liber din apa
reziduală, uleiul brut deshidratat nu poate fi manipulat

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Volum mai mic şi astfel costuri de capital • Este posibilă obturarea valvelor
mai reduse decât în cazul sedimentării • Potenţial ridicat pentru eliberare de
• Eficienţa procesului de îndepărtare nu este mirosuri, deci este necesară în mod normal o
afectată de schimbările ratei fluxului fiind, acoperire
stfel, superioară sedimentării, vezi Figura 3.13 • Costuri operaţionale ridicate decât pentru
[cww/tm/132] sedimentare.
• Recuperarea materialului este posibilă
• Cu cât eficienţa separării este mai ridicată,
cu atât este mai mare conţinutul de
materie-uscată.
Randamentul de indepartare a solidelor (%)

flotatie

sedimentare

Rata de incarcare hidraulica a apei reziduale (m/h)

Figura 3.13: Compararea Eficienţei separării metodelor DAF şi Sedimentarea 11

11
Insolubles content 90 – 450 mg/l, pressurised water addition for flotation 20 %

76 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randament Nivel al emisiei Observaţii

[%] [mg/l]
Vezi Figura 3.13
90–98
TSS
Şlam activat după decantarea
85–96 1 10–20 1
finală, intrare 20-250 mg/l
Ulei 10–20 ppm 2 Rafinărie, tratare DAF şi IAF
3 Producţia chimică, după câteva
2–10
API-uri
Sulfide metalice 2 Rafinărie, tratare DAF şi IAF
95
1
[cww/tm/67b]
2
[cww/tm/131]
3
[cww/tm/93]

COD/TOC sunt îndepărtate cu condiţia ca ele să fie prezente ca solide sau ca suspensii ale
picăturilor.

Efecte inter-media

Materialul separat, dacă nu este reciclabil, este depozitat sub formă de deşeu. Cantitatea depinde
de materialul ce trebuie îndepărtat şi cantitatea de produse chimice coagulante sau floculante.
Acestea pot fi destul de diferite, în conformitate cu aplicarea respectivă a flotaţiei prin ae.

Consumabile ar fi:

Consumabil Tratarea DAF a Flotaţia prin aer

şlamului activat1 pentru apa
reziduală a
rafinăriei2
a
Aer comprimat 0.53–0.55
Doza floculantului 3.7
b 0.6–1.2 53-93
Mg/l
c
2.4–4.7
Kg/t
3
Energie [kWh/1000m ] 20.6
a 3 3
exprimat ca aer comprimat relativ la apa sub presiune [m /m ]
b
concentraţia floculantului în apa reziduală
c
cantitatea de floculante relativ la greutatea solidului suspendat din apa reziduală
1
[cww/tm/67b]
2
[cww/tm/96]

Sursele de zgomot sunt: pompele, mixerul şi compresorul la care trebuie luate măsuri adecvate
pentru reţinerea zgomotului.
Eliberarea unor mirosuri sau a altor substanţe volatile – dacă se crede că pot apărea – pot fi
prevenite prin acoperirea vasului (recipientului) sau prin operarea în cadrul unui rezervor închis
şi prin captarea aerului expulzat într-un sistem de epurare a gazului.

Monitorizare
Pentru a se asigura o operare corespunzătoare turbiditatea efluentului trebuie monitorizată
pentru a observa perturbaţiile. Orice spumă care apare trebuie detectată la momentul oportun.
Detectarea în efluent a COD/TOC-ului şi a TSS-ului este obligatorie.

Situaţia economică
Costul unei unităţi de flotaţie variază mult, în funcţie de scop:

Waste Water and Waste Gas Treatment 77

Capitolul 3

Rata Costuri de capital Costurile anuale

fluxului [milioane] de funcţionare
[m3/h] (operare)
[mii]
DAF / şlam activat1 1200 DEM 5.0 DEM 800
2
DAF / rafinărie 300–800 EUR 1.6–1.8 EUR 20–130
2
IAF / rafinărie 400–820 EUR 0.5–2.1 EUR 55–130
DAF / drept tratare
50 DEM 4500
finală descentralizată3
3
100 m /h BEF 40
DAF 4 3
100 m /day BEF 4
1
[cww/tm/67b] incl. Costuri de capital, proiect tehnic, lucrări tehnice civile, pregătirea amplasamentului,
etc.
2
[cww/tm/48]
3
[cww/tm/132] costuri de funcţionare totale, incl. Produsele chimice pentru neutralizare, precipitare şi
floculare, deshidratarea flotatului, incinerarea şlamului
4
[cww/tm/128]

Capitalul elocvent şi costurile de operare pentru o uzină DAF sunt prezentate relativ la rata
fluxului. Deşi aceste valori nu sunt apropiate de cifrele reale, ele estimează gradul de creştere a
costurilor odată cu dezvoltarea uzinei [cww/tm/92]:

Rata fluxului Costuri de capital Costuri anuale de

[m3/h] [GBP, milioane] funcţionare
[GBP, mii]
10 0.1 10
100 0.1 20–30
1000 0.5 50–80
10000 1.0 500-800

Costurile flotaţiei, ea fiind cea mai întâlnită abordare în separarea lichid-solid din cadrul tratării
apei reziduale descentralizate, sunt mai scăzute decât în cazul evaporării sau incinerării (cu un
factor egal cu aproximativ 10). Însă beneficiile evaporării şi incinerării sunt mai mari, de vreme
ce ele au ca rezultat îndepărtarea completă a efluentului super-contaminat, în timp ce
precipitarea şi flotaţia pot trata doar parţial un flux contaminat moderat. De vreme ce valoarea
acestui tratament parţial este obiectul unei anumite dispute, nu s-a găsit încă răspunsul la
întrebarea dacă este înţelept să se cheltuiască 10 DEM pe metrul cub de apă reziduală (sau 4,5
milioane DEM pe an pentru un flux de apă reziduală de 50 m3/h), costuri de operare pentru
pretratarea unui flux care cuprinde doar o parte mică din cantitatea totală de apă reziduală a unei
uzine chimice de mari dimensiuni [cww/tm/132].

În comparaţie cu sedimentarea, flotaţia prezintă avantaje destul de mari în multe situaţii, nu

numai în tratarea apei şi recuperarea materialelor valoroase, însă şi în separarea şi îngroşarea
şlamului. De regulă, conduce la un conţinut de materie uscată ridicat al concentratului rezultat.
Din cauza ratelor ridicate de încărcare hidraulică şi timpilor de staţionare mai mici, aparate de
mici dimensiuni (volume) sunt, de asemenea, necesare. Aceasta, în schimb, presupune costuri
de capital mai scăzute, deşi cu preţul unor costuri de operare mai ridicate. O comparaţie poate
conduce spre un necesar de spaţiu pentru sedimentare de 50 de ori mai mare decât pentru
flotaţie. Pe de altă parte, costurile cu energia pentru floculare/flotaţie pot fi cu aproximativ 50
de ori mai ridicate faţă de cele necesare floculării/sedimentării. Opţiuni mai bune avem în cazul
flotaţiei decât în cazul sedimentării pentru controlarea şi adaptarea la condiţii fluctuante de
operare, în ciuda faptului că exploatarea acestor oportunităţi necesită disponibilitatea de
personal cu pregătire foarte bună (studii superioare) [cww/tm/132].

78 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

3.3.4.1.4 Filtrare

Descriere
Filtrarea descrie separarea solidelor din efluenţii apei reziduale ce trec printr-un mediu poros.
Filtrele necesită de obicei operaţiuni de curăţire – spălare în contracurent – cu u curent invers de
apă proaspătă şi cu materialul acumulat reîntors în rezervorul pentru sedimentare (Secţiunea
3.3.4.1.2).
Tipurile de sisteme de filtrare des utilizate sunt:
• Filtru pentru granule medii, sau filtrul de nisip, ce se foloseşte foarte mult ca aparat de
tratare a apei reziduale (mediul de lucru al filtrelor de nisip nu trebuie să fie literalmente nisip),
este utilizat în principal pentru conţinuturi scăzute de solide.
• Filtru cilindric/rotativ gravitaţional, folosit pentru tratarea apelor de canalizare şi
îndepărtarea şlamului activat, eficienţa sa depinzând de structura sitei.
• Filtru vid rotativ, corespunzător filtrării stratului de acoperire, este folosit pentru
deshidratarea şlamului uleios şi de-emulsificarea scursurilor petroliere.
• Filtru cu membrană (vezi Secţiunea 3.3.4.1.5.)
• Presă cu filtru cu bandă care este utilizat foarte mult pentru deshidratarea şlamului, însă şi
pentru operaţiuni de separare lichid/solid.
• Prese cu filtre care sunt de obicei folosite pentru deshidratarea şlamului, însă şi pentru
operaţiunile lichid/solid, potrivite pentru conţinuturi ridicate de solid.
Filtrele de nisip sunt alcătuite dintr-un strat filtrant al granulelor medii cu flux descendent sau
ascendent. Stratul filtrant poate fi mono- sau multi-mediu. Operaţia poate fi semi-continuă –
filtrarea şi spălarea în contracurent apărând secvenţial – sau continuă – filtrarea şi spălarea
funcţionând simultan. Diferenţa principală între cele două moduri de operare este:
• Filtrele de nisip cu funcţionare semi-continuă sunt pornite până la pragul de turbiditate,
moment în care conţinutul de solid din efluent începe să crească, sau până la pierderea de
sarcină limitatoare.
• Filtre de nisip cu funcţionare continuă nu au prag de turbiditate sau pierdere de sarcină
terminală.
Filtrele de nisip funcţionează fie cu ajutorul forţei gravitaţionale sau cu ajutorul unei forţe de
presiune aplicată. Sunt prezentate unele exemple în Figura 3.14 [cww/tm/4] pentru un curent
descendent multi-mediu convenţional, pentru filtru cu flux gravitaţional şi în Figura 3.15
[cww/tm/4] pentru filtru presurizat.
Filtrele cilindrice sunt alcătuite dintr-un cilindru pe care suprafaţa de filtrare este izolată. Ele
sunt folosite fie ca filtre cilindrice gravitaţionale ce pot fi încărcate pe dinăuntru sau pe din afară
sau ca filtru cu vid rotativ cu interiorul sau cu exteriorul cilindrului închis şi conectat la o
pompă de vid. Stratul de colmatare este îndepărtat de pe cilindru prin diferite metode. Un
exemplu este prezentat în Figura 3.16 [cww/tm/132].
Presele cu filtre cu benzi şi presele doar cu filtre, considerate drept construcţii tipice de
deshidratare a şlamului, sunt descrise în Secţiunea 3.4.1.
Mediul filtrului poate fi caracterizat după anumite criterii de tipul [cww/tm/132]:
• Dimensiunea secţiunii, adică mărimea particulei ce poate să treacă prin mediul de filtrare
• Permeabilitatea, o permeabilitate crescută este caracterizată de o cădere de presiune scăzută
• Stabilitatea chimică, privitor la produsul filtrat
• Tendinţa de blocare, în special pentru produsele textile din filtrarea materialului aglomerat
• Tăria mecanică în relaţie cu încărcările impuse în aerul insuflat invers sau în mişcarea
pânzei pentru filtru
• Suprafaţă lucioasă pentru facilitarea îndepărtării materialului aglomeratl.

Waste Water and Waste Gas Treatment 79

Capitolul 3

Nivelul efluentului
in timpul filtrarii

Nivelul apei in
timpull spalarii in
contra curent

Rigola pentru apa

de spalare

Afluent
Nisip
Aer

Efluentul
de drenare
Pietris

Apa de spalare in
Sistem de contra curent (de
control obicei efluent
Scurgere secundar filtrat si
Sistem sub drenaj
clorinat)

Figura 3.14: Filtru multi-mediu pentru fluxul descendent convenţional

Taler

Suprafata de filtrare
Afluent
Mediu de filtrare
Distribuitor
si laterale

Efluent Pietris

Robinet
pentru
Umplutura de ciment
prelevare

Figura 3.15: Filtru sub presiune

80 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Evacuare depunere
Filtrat

Slam

Figura 3.16: Filtru rotativ sub vid

a Zona deshidratare, b Valva rotativa, c Zona sedimenatre, d Zona extragere

Suspensiile alcătuite din solide relativ fine, moi sau compresibile, adeseori blochează mediul de
filtrare dacă această blocare nu este prevenită prin ajutoare de filtrare, adică material uşor
granular filtrabil. Aceste ajutoare formează un strat permeabil peste produsul filtrat şi în acelaşi
timp duce la îndeplinire funcţiile unui material aglomerat nedens al filtrului. Particulele reţinute
sunt depozitate pe acest „ajutor” de filtrare. Exemple de „ajutoare” de filtrare sunt
[cww/tm/132]:
• Diatomit
• Perlite (rocă vulcanică)
• Rocă Fuller
• Sticlă pisată
• Preparări ale cărbunilor
• Fibre de celuloză
• Celuloză de lemn
• Pastă de hârtie
• Celuloză din trestie de zahăr
• Talc
• Plasticuri

Ajutoarele de filtrare sunt utilizate în pre-depunere, adică un strat din acest ajutor de filtrare este
depus pe mediul de filtrare înainte de a începe filtrarea. În timpul filtrării este adăugat în mod
continuu la şlam pentru a menţine raportul necesar pentru o filtrare eficientă şi corectă.

Aplicare
În tratarea apelor reziduale filtrarea este frecvent utilizată ca etapă de separare finală după
procesul de sedimentare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.2) sau după flotaţie (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3),
dacă se doreşte apariţia emisiilor de particule, de exemplu:
• Separarea floculatorului, a hidroxizilor metalelor grele, etc., după sedimentare pentru a se
conforma cerinţelor impuse în privinţa deversărilor
• Îndepărtarea şlamului activat după WWTP-ul central, pe lângă sedimentare, pentru
îmbunătăţirea calităţii efluentului apei reziduale tratate biologic
• Deshidratarea şlamului, flotantului, etc.
• Recuperarea uleiului liber cu ajutorul filtrelor cilindrice rotative şi a adaosurilor de polimeri

Limite şi restricţii în aplicare:

Waste Water and Waste Gas Treatment 81

Capitolul 3

Limite şi restricţii
Coloizi, emulsii Nu pot fi separate fără tratare chimică adiţională
Produs final dispersat, sau Pot bloca mediul de filtrare, dacă nu se utilizează ajutoare
solide de şlam pentru filtrat

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Eficienţă a separării ridicată • Procesele de colmatare şi depunere sunt
• Poluanţii, alţii decât solidele suspendate, posibile cu ajutorul filtrelor de nisip semi-
cum ar fi uleiul, pot fi îndepărtaţi în anumite continue
condiţii • Spărturile pot cauza poluări adiţionale ale
• Funcţionare într-o varietate de condiţii efluentului

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Randament Nivel de emisie

Parametrii Observatii
[%] [mg/l]
Floculantul şlamului
<10 mg/l
activat
TSS Filtru de nisip, ce depinde
50–99.99 1 de ajutoarele aduse
filtrării
Ulei <5 mg/l
După precipitare, vezi
Metale grele
Secţiunea 3.3.4.2.1.
1
[cww/tm/128]

Efecte inter-media

Când filtrul granular, de exemplu filtru de nisip, este utilizat, materialul spălat în contracurent
este în mod normal recirculat spre procesul de la care provine, de exemplu spre rezervorul
pentru sedimentare sau bazinul pentru şlamul activat din cadrul WWTP-ului biologic. Reziduul
provenit de la alte tipuri de filtre (filtru cilindric, filtrul cu bandă, etc.) poate fi fie reciclat sau
trebuie deversat sub formă de deşeu sau este supus unei tratări ulterioare.

Filtrarea nisipului, luată ca exemplu de filtrare a stratului în profunzime necesită spălarea în

contracurent mai puţin decât filtrarea pojghiţei depuse (filtre cilindrice, cu bandă) şi astfel este o
necesitate mai redusă de apă pentru spălare în contracurent. Din această cauză, ultimul tip de
filtrare se aplică în tratarea apei reziduale doar în cazuri excepţionale (exemple sunt oferite mai
sus în acest capitol) [cww/tm/132].

Sunt consumabile:

Consumabile Filtru de nisip Filtru cilindric

Apă pentru spălare în –
contracurent
Apă pentru generare de vid –
Ajutoare ale filtrului
Energie [kWh/1000 m3]
Variatia presiunii

Echipamentul pentru funcţionare poate fi o sursă relevantă de zgomot care poate fi controlată
prin împrejmuirea (capsularea) surselor principale.

82 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Dacă substanţele mirositoare se eliberează, s-ar putea să fie necesare dispozitive închise. Filtre
sub presiune şi presele cu filtre sunt amplasate în vase (recipiente) închise, iar aerul expulzat
este canalizat spre un sistem de epurare a gazului.

Monitorizare
Pentru a asigura o funcţionare corectă trebuie monitorizată turbiditatea efluentului filtrului
pentru a identifica problemele sau executarea unei spărturi în filtrul de nisip semi-continuu.
Căderea de presiune trebuie să fie înregistrată pentru a indica colmatarea sau pornirea.

Situaţia economică

Rata Costuri de Costuri de

fluxului capital funcţionare
[m3/h] [milioane] (operare)
Filtru de nisip 1 100 BEF 4 BEF 2/m3
1
[cmm/tm/128]

3.3.4.1.5 Microfiltrarea şi ultrafiltrarea

Descriere

Microfiltrarea (MF) şi Ultrafiltrarea (UF) sunt procese tehnologice bazate pe utilizarea

membranei, procese care segreghează un lichid, ce trece printr-o membrană, în permeant, care
trece de membrană, şi în concentrat, care este reţinut. Forţa conducătoare a procesului este
diferenţa de presiune de-a lungul membranei. Ambele sunt tehnici de filtrare complexe şi
speciale, fiind deja menţionate în capitolul precedent.

Membranele folosite pentru MF şi pentru UF sunt membrane „tip por” ce funcţionează ca nişte
site. Solventul şi particulele de mărime moleculară pot trece prin pori, în timp ce particulele
suspendate, particulele coloidale, bacteriile, viruşii şi chiar şi macromoleculele mari sunt
reţinute.

Caracteristicile tipice sunt prezentate în Tabelul 3.3.

Parametru Microfiltrare Ultrafiltrare

Diametrul porului [µm]1 0.1-1 0.001–0.1

Presiune de funcţionare
0.02–0.5 0.2–1
[Mpa]2
Mărime prag 10-100, include macromolecule,
>100, include şi bacteriile viruşi, particule colodiale
1000–100000 g/mol pentru solutii
Flux permeabil
50–1000 <100
[l m-2 h-1]
Viteza fluxului de întretăiere
2-6 1-6
[m/s]
Tipul de membrană3 Ceramică sau polimerică
simetrică, 10 – 150 µm în Ceramic sau polimeric asimetric
grosime
Configuraţia membranei3 Bobinat în spirale Bobinat în spirale
Fibre tubulare Fibre tubulare
Tubular Tubular
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/132]
3
[cww/tm/93]
Tabelul 3.3: Caracteristicile Microfiltrării (MF) şi Ultrafiltrarării (UF)

Waste Water and Waste Gas Treatment 83

Capitolul 3

Membranele pentru MF şi pentru UF sunt disponibile în game diferite de materiale şi de

configuraţii. Modificarea optimă pentru o aplicaţie specială va depinde de natura apei reziduale,
de vreme ce diferite materiale au rezistenţe variabile la substanţele dizolvate.

Materialele din care sunt alcătuite membranele pentru MF sunt, de exemplu:

• Fibră de sticlă
• Policarbonaţi
• PVDF (poli florură de viniliden)
• Acetat de celuloză
• Poliamide

Materialele potrivite pentru UF sunt de obicei polimerii organici, de exemplu:

• Acetat de celuloză
• Poliamide
• Poliimide
• Policarbonaţi
• Policlorură de vinil
• Polisulfoni
• Polietersulfon
• Poliacetat
• Copolimeri ai acrilonitrilului şi a clorurii de vinil
• Complecşi polielectrolitici
• Alcool polivinilic legat între catene sau poliacrilaţi.
Membranele PVDF au avantajul că pot fi curăţate cu acizi puternici, sodă caustică şi înălbitori.
Procesul de filtrare prin membrană este de obicei aplicat cu ajutorul unui flux tangenţial, adică
fluxul permeabil este direcţionat perpendicular spre fluxul de alimentare. Impurităţile rămân în
alimentare care, reducându-se în volum, părăseşte sistemul membranei sub formă de flux de
reziduu concentrat.
Ar trebui să fie disponibile pentru concentrat amenajări pentru depozitare.

Aplicare
Filtrarea prin membrană (MF şi UF) este aplicată când se doreşte o apă reziduală fără solide în
instalatiile de dupa proces, de exemplu osmoza inversă sau îndepărtarea completă a agenţilor
contaminanţi de tipul metalelor grele. Alegerea ntre MF şi UF depinde de mărimea particulei.
Aplicaţiile MF obişnuite includ [cww/tm/93, cww/tm/67a]:
• Procese de degresare
• Recuperarea particulelor metalice
• Metalizarea în tratarea apei reziduale
• Separarea şamului după etapa prelucrării şlamului activat din WWTP-ul central biologic,
înlocuind un proces de decantare secundar (proces ce foloseşte membrană activată), deşi UF
poate fi de asemenea utilizată.

Aplicaţiile UF obişnuite includ:

• Îndepărtarea poluanţilor degradabili non-toxici cum ar fi proteinele şi alţi compuşi
macromoleculari şi componente nedegradabile toxice, de exemplu coloranţii şi vopselele, care
au mase moleculare mai mari de 1000.
• Segregarea emulsiilor ulei/apă
• Separarea metalelor grele după complexare sau precipiatre
• Separarea componentelor nedegradabile uşor din efluenţii de tratare din canalizare care mai
apoi vor fi reciclate în stadiul biologic
• Etapă de pretratare înainte de osmoza inversă sau de schimbul de ion

84 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Restricţii şi limite aplicative:

Limitari / restrictii
Materialul Vulnerabil la atacuri chimice, depinzând de conţinutul apei
membranei reziduale

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Eficienţa separării ridicată • Procesele de colmatare, depunere şi
• Sisteme modulare, adică sunt flexibile în cimentare sunt posibile.
exploatare • Compactarea are loc în prezenţa
emolienţilor
• Presiune ridicată a funcţionării, rezultând
astfel nevoie de energie ridicată pentru
pompare
• Nu există stabilitate mecanică

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Performanţă Nivelul Observaţii

[%] emisiei
[mg/l]
TSS aprox 100 Aroape de 0
COD
Metale grele Vezi sectiunea 3.3.4.2.1

Efecte inter-media

Efecte de-a lungul mediului

Tratarea cu ajutorul membranelor produce un reziduu (concentrat) în procent de aproximativ
10% din volumul original de alimentare, în care substanţele ţintă sunt prezente în concentraţii
de aproximativ 10 mai mari decât concentraţia lor din fluxul de alimentare iniţial. O evaluare
trebuie făcută pentru a se şti dacă acest reziduu poate fi îndepărtat.

În cazul substanţelor organice suspendate creşterea concentraţiei ar putea să îmbunătăţească

condiţiile necesare procesului oxidant subsecvent de distrugere. În cazul substanţelor
anorganice suspendate, etapa concentrării poate fi utilizată ca parte a procesului de recuperare.
În ambele cazuri, apa permeabilă dintr-un proces ce foloseşte o membrană are potenţialul de a fi
re-utilizată sau reciclată în cadrul procesului tehnologic industrial, reducându-se astfel
alimentarea cu apă şi deversarea.
Consumabile ar fi:

Consumabile MF UF
Material pentru membrană -
Produse chimice (antidepunere,
antistratificare, spălare în -
contracurent, etc.)
1
Energie [kWh/m ]
3
2-20 1 1-10
Variatie de presiune vezi Tabelul 3.3 vezi Tabelul 3.3
1
Pare surprinzător faptul că MF, procesul cu cea mai mică cădere de
presiune, consumă mai mult energie decât procesele cu cădere de presiune
ridicată. În cadrul MF, şi în mai mică măsură UF, acest fenomen este
extrem de sever şi rezultă într-un declin drastic al fluxului [cww/tm/161].

Waste Water and Waste Gas Treatment 85

Capitolul 3

Consumul de energie este direct legat de rata fluxului tangenţial şi de necesarul de presiune. În
general este asociat cu menţinerea unei dinamici minime de aproximativ 2 m/s de-a lungul
suprafeţei membranei.
O sursă de zgomot este echipamentul de pompare ce poate fi izolat (inchis).

Monitorizare
Pentru a asigura funcţionare corespunzătoare, diferenţa de presiune de-a lungul membranei
trebuie monitorizată continuu.

Situaţia economică

Rata Costuri de capital Costuri de Costuri de

fluxului operare înlocuire
[m3/h]
1
GBP 400–1500 GBP 80–350 1 per
per m2 de m2 de membrană a
MF
membrană a
BEF 40000 2 BEF 2-200 2 per
per m2 de m3 de apă
membrană reziduală
1 1
GBP 400–1500 GBP 80–350 per
2 2 a
per m de m de membrană
membrană a
UF 2
BEF 60000-200000
per m2 de
membrană b
a
pentru fibre cilindrice, membrane ceramice sau spiralate
b
membrane organice cu coeficient scăzut, membrane anorganice cu coeficient ridicat
1
[cww/tm/93]
2
[cww/tm/128]

Costurile de capital, inclusiv amenajările pentru curăţire automată, pot fi împărţite aproximativ
după cum urmează [cww/tm/93]:
Pompe 30%
Componente ale membranei ce pot fi înlocuite 20%
Module ale membranei (carcase) 10%
Sisteme de conducte, valve, cadre 20%
Sistemul de control 15%
Altele 5%
Costurile de funcţionare [cww/tm/93] sunt derivate din:
• Costul energiei folosite la menţinerea presiunii hidrostatice şi a ratei fluxului sistemelor
• Durata de viaţi aşteptată a membranei
• Regimul necesar pentru curăţare
• Factori specifici amplasamentului, cum ar fi, de exemplu, necesarul de forţă de muncă.
O clasificare ar putea arăta aproximativ aşa [cww/tm/93]:
Componente ce pot fi înlocuite ale membranei 35 – 50%
Curăţire 12 – 35%
Energie 15 – 20%
Forţă de muncă 15 – 18%

86 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

3.3.4.1.6 Separare Ulei-Apă

Descriere
Separarea uleiului şi a apei şi îndepărtarea subsecventă a uleiului poate fi divizată în:
• Separare gravitaţională a uleiului liber, folosind echipamente speciale de separare
• Dezemulsionare, folosind produse chimice pentru dezemulsionare, cum ar fi:
- Săruri metalice polivalente, cum ar fi: alaunul, triclorură de aluminiu, clorură
feroasă, sulfat de fier
- Acizi mineralieri de tipul: acidului sulfuric, clorhidric, azotic
- Adsorbanţi, de tipul: argilei pulverizate, apei de var
- Polimeri organici, de tipul: poliaminelor, poliacrilaţilor, şi o etapă subsecventă
de dezemulsificare a uleiului prin coagulare/floculare şi flotaţie prin aer (vezi
secţiunea 3.3.4.1.3).
Separatorii ulei-apă cei mai întâlniţi sunt:
• Separatorul Institutului American al Petrolului (API) este cel mai simplu tip de
separator, fiind alcătuit dintr-un bazin rectangular deschis şi un transportor cu raclete, ultimul
ducând şlamul la fosa de colectare şi uleiul la dispozitivul de îndepărtare a spumei („de
separare”) care este capabil să preia cantităţi mari de şlam petrolier (vezi Figura 3.17
[cww/tm/91])
• Interceptor cu plăci paralele (PPI) – după cum spune şi denumirea sa este echipat cu plăci
paralele faţă de curent care măresc aria active foarte mult şi cu un dispozitiv de îndepărtare a
spumei care nu poate intercepta cantităţi mari de şlam (vezi Figura 3.18 [cww/tm/91])
• Interceptor cu plăci ondulate (CPI) – echipat cu pachete de plăci ondulate plasate în
contracurent şi cu un dispozitiv de îndepărtare a spumei pentru ulei care nu poate intercepta
cantităţi mari de şlam, dar având o eficienţă a separării bune (vezi Figura 3.19
[cww/tm/91]).

Dig
reglabil Racleta rotativa Unitate de
efluent actionare afluent
pentru crusta
Nivelul apei

deflector
Adancime variabila a
apei
Colector mobil

sina Conducta de namol

Palnie namol

Figura 3.17: Separatorul Institutului American al Petrolului (Separator API)

Pentru a colecta uleiul şi pentru al îndepărta fie prin recuperare, fie prin tratare ulterioară, se
utilizează câteva tipuri de echipamente de separare:
• Separatoare cu conducte fixe
• Separatoare cu canale rotative
• Separatoare cu tambur sau disc rotativ.
Sunt necesare depozite pentru uleiul separat şi pentru şlam dacă nu se poate recicla imediat
uleiul.

Waste Water and Waste Gas Treatment 87

Capitolul 3

Racleta de ulei
Ulei separat Opritor ulei

Amestec Clapeta de
de afluent iesire
apa - ulei
Efluent de
apa curata

Drenaj
Drenaj
Clapeta intrare Ansamblu de placi de
fuzionare

Figura 3.18: Interceptor cu plăci paralele (PPI)

Clapeta Intrare reglabila a

reglabila de Racleta de ulei Strat ulei apei
iesire Globule ulei

Intrare

Ciment

Iesire

Canal de iesire a Sediment Captare sedimente

apei curate

Ansamblu de placi ce contine 24

Ciment sau 48 placi paralele, ondulate
Namol

Groapa de
namol

Figura 3.19: Interceptor placi ondulate (CPI)

Aplicare
Separarea ulei-apă se aplică pentru îndepărtarea uleiului şi a altor lichide insolubile mai uşoare
decât mediul apos al apei reziduale, în principal în cadrul amplasamentelor petrochimice şi a
rafinăriilor. În mod normal nu este un proces singular, el fiind urmat de flotaţie (IAF sau DAF),
ajutat de coagulare/floculare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3.). API este folosit de asemenea ca un
dispozitiv de control pentru a proteja utilajele situate dupa proces împotriva resturilor uleioase
(petroliere), care pot apărea, spre exemplu, dintr-o defecţiune în funcţionare, în timp ce PPI şi
CPI prezintă o mai mare eficienţă în ceea ce înseamnă îndepărtarea picăturilor mici de ulei.

Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje
• Uleiul poate fi recuperat şi reciclat în cadrul
unităţilor de proces
• Creştere a eficienţei în ordinea API – PPI – CPI
în privinţa îndepărtării picăturilor mici de ulei şi
a raportului suprafeţelor active de suprafaţă /
subteran
Dezavantaje
• Numai API-ul poate intercepta cantităţi mari de
şlam alcătuit din ulei liber şi solide (cum este cazul
situaţiilor de urgenţă)
• În situaţia PPI-ului şi a CPI-ului plăcile se pot
murdări crescând astfel cerinţele în ceea ce
înseamnă întreţinerea
• Nu se pot separa substanţele solubile

88 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Performanţă Nivelul emisiei Observaţii

[%] [mg/l]
90–95
Oil 6-90 mg/l 1 API, rafinărie
40–70 mg/l 2 API, industria chimică
Solid 90–95
1
[informaţii particulare]
2
[cww/tm/93]

Efecte inter-media

Uleiul separat este de obicei trimis înapoi la unităţile de preparare, unde este re-utilizat după
aplicarea unor operaţiuni minore de epurare. Dacă nu atunci el este considerat reziduu chimic şi
trebuie îndepărtat în mod corespunzător alături de solidele separate.

Separatoarele ulei-apă, când nu sunt acoperite, sunt principalii factori determinanţi ai

eliberărilor VOC-urilor din cadrul sistemelor de tratare ale apei reziduale din care fac parte şi
astfel fiind principala sursă de miros şi riscuri asupra sănătăţii. Acoperirea suprafeţei implică o
reducere a eliberărilor VOC-urilor în valoare de 95% [cww/tm/48]. Pe de altă parte, acoperirea
poate cauza probleme în cadrul procesului de separare, iar funcţionarea echipamentului nu poate
fi verificată uşor. Situaţia de la faţa locului va determina aplicarea uneia dintre opţiuni. Dacă
separatorul este acoperit, gazul rezidual trebuie captat spre un sistem de epurare (diminuare)
care să dispună de un sistem adecvat de siguranţă, cum ar fi azot sub presiune pentru a evita
riscul apariţiei exploziei.

Pompele sunt surse de zgomot, ele fiind în mod norma capsulate (închise) şi dispozitivele de
separare sunt şi ele surse de zgomot. Unde este cazul, măsuri de control trebuie aplicate.

Consumabile ar fi:
Consumabil API PPI CPI
Nitrogenul din sistemul aflat
sub presiune ce este folosit
0.05 m/h
drept dispozitiv de
siguranţă a
Energie [kWh/m3]
a 3 2
fluxul de azot sub formă de gaz este relativ la arie [m /(m h)]

Monitorizare
Gura de evacuare trebuie monitorizată vizual în mod regulat pentru a se asigura funcţionarea
corectă, de exemplu verificarea acumulărilor uleioase. Dispozitivul de separare şi îndiguirea
uleiului trebuie supuse întreţinerii permanente.

Situaţia economică

Rata fluxului Costuri de capital Costuri de operare Observaţii

3
[m /h] [milioane]
API 1200 EUR 2.0 1
PPI
3 2
2 BEF 2–4 / m
CPI 100 BEF 2–10
a
a
costuri forţă de muncă 3 h/zi
1
[cww/tm/48]
2
[cww/tm/128]

Waste Water and Waste Gas Treatment 89

Capitolul 3

3.3.4.2 Agenţi contaminatori non-biodegradabili solubili sau inhibitori / Tratare Fizico-

Chimică

Agenţii contaminatori ai apei reziduale ce sunt solubili non-biodegradbili sau inhibitori pot fi
împărţiţi în trei clase de compuşi:

• Compuşi anorganici: săruri sau compuşi ai metalelor grele

• Compuşi organici ca sursă pentru TOC refractar
• Compuşi inhibitori organici sau anorganici care dereglează procesul biologic din cadrul
unei WWTP biologică.

Compuşii anorganici nu sunt afectaţi de tratarea biologică şi au, ca şi TOC refractar, tendinţa să
deregleze procesul biologic din cadrul WWTP-ului biologic. Ambele au de obicei nevoie de
pretratare specială în amonte de WWTP-ul central. Operaţiunile de pretratare sunt:

• Transformări chimice pentru formarea produselor solide care sunt separate într-un proces
ulterior, după cum a fost descris în Secţiunea 3.3.4.1 (vezi Secţiunea 3.3.4.2.1 şi 3.3.4.2.2)
• Procese de degradare chimică pentru formarea agenţilor contaminanţi biodegradabili (vezi
Secţiunile de la 3.3.4.2.3 la 3.3.4.2.7)
• Procese de eliminare fizică (vezi Secţiunile de la 3.3.4.2.9 la 3.3.4.2.14)
• Procese de incinerare pentru formarea reziduurilor gazoase şi solide care pot fi separate de
fluxul de apă reziduală (vezi Secţiunea 3.3.4.2.15)

În Germania în cadrul noilor amplasament chimice este o practică obişnuită utilizarea

operaţiunilor de pretratare (sau în locul lor se aplică măsuri integrate in proces) asupra fluxurilor
secundare ce au o încărcare relevantă non-biodegradabilă (de exemplu ratele de eliminare TOC
sub 80% şi încărcarea TOC refractară de aproximativ 20 Kg/d, 300 Kg/yard şi 1 Kg/tonă de
produs, independent de situaţia de la faţa locului). Asupra celor existente sunt aplicate acele
măsuri care pot atinge o performanţă optimă, luând în considerare raportul dintre beneficiile şi
costurile implicate de mediu; pentru detalii vezi Secţiunea 2.2.1.2.

3.3.4.2.1 Precipitarea

Descriere

Precipitarea este o modalitate de formare chimică a particulelor ce pot fi separate printr-un

proces adiţional, cum ar fi sedimentarea (Secţiunea 3.3.4.1.2), flotaţia prin aer (Secţiunea
3.3.4.1.3), filtrarea (Secţiunea 3.3.4.1.4) şi, dacă este nevoie, urmată de MF sau Uf (Secţiunea
3.3.4.1.5). Separarea fină prin tehnici de separare cu ajutorul membranei ar putea fi necesare
pentru a proteja instalatiile situate dupa proces sau pentru a preveni deversarea de particule
periculoase ‚. De asemenea, ar putea fi o tehnică utilă pentru îndepărtarea precipitatelor
coloidale (de exemplu sulfuri ale metalelor grele).

O amenajare pentru precipitare este alcătuită în mod normal din unul sau două recipiente de
amestecare prevăzute cu agitatoare, unde este adăugat agentul sau sunt adăugate alte produse
chimice posibile, apoi un recipient (un rezervor) pentru sedimentare şi recipiente pentru
depozitarea agenţilor chimici. Dacă este nevoie – după cum s-a menţionat mai sus – sunt aduse
utilaje pentru tratare ulterioară. Recipientul pentru sedimentare ar putea fi înlocuit dupa proces
prin alte sisteme de colectare a şlamului.

Produse chimice tipice sedimentării sunt:

• Var (cu apă de var dispozitivele de preparare fac parte din unitatea de tratare) (pentru
metale grele)
• Dolomit (magnezit) (pentru metale grele)
• Hidroxid de sodiu (pentru metale grele)

90 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

• Sodă calcinată (carbonat de sodiu) (pentru metale grele9

• Săruri de calciu (altele decât varul) (pentru sulfaţi şi fluoruri)
• Sulfură de sodiu (pentru mercur)
• Sulfuri poliorganice (pentru mercur).

Aceste produse chimice sunt adeseori însoţite de floculanţi pentru a ajuta separarea ulterioară,
floculanţi de tipul:
• Săruri feroase şi ferice
• Sulfat de aluminiu
• Polimeri
• Sulfuri poliorganice

Aplicare
Precipitarea se poate aplica în diferite etape de evoluţie ale fluxului rezidual, de exemplu:
• Direct la sursă pentru îndepărtarea mai eficientă a metalelor grele pentru a evita diluţia
datorată fluxurilor neîncărcate.
• Ca tehnică de tratare centrală pentru îndepărtarea fosfaţilor, sulfurilor şi fluorurilor, cu
condiţia ca să nu fie de aşteptat apariţia diluţiei inadecvate
• Pentru îndepărtarea fosfatului după etapa biologică din cadrul WWTP-ului central, în care
şlamul este colectat în bazinul de decantare final.
Performanţa avută de separările lichid/solid ulterioare depind de factori ca pH-ul, calitatea
amestecului, de temperatura sau timpul staţionării în cadrul etapei de precipitare, de condiţiile
reale ce se pot descoperi printr-un studiu făcut de la caz la caz.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
Ajustarea pH-ului Intervalul optim al pH-ului pentru metale grele, fosfaţi, fluoruri:
pH 9-12,
când sunt utilizate sulfurile, hidrogenul sulfurat apare în condiţii acide
Substanţe ce formează Pot preveni precipitarea metalelor grele, ca nichelul, cuprul
complecşi

Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Cu varul drept agent Cu varul drept agent
• Prevenţia creşterii conţinutului de sare din apa • Probleme de funcţionare asociate cu
reziduală manevrarea, depozitarea şi alimentarea cu var
• Creşterea capacităţii tampon a WWTP-ului [cww/tm/4]
biologic central • Creşterea cantităţii de şlam datorită excesului
• Îmbunătăţirea sedimentării şlamului de hidroxid de calciu
• Îngroşarea şlamului • Probleme de întreţinere [cww/tm/4].
• Îmbunătăţirea capacităţii de deshidratare
mecanică a şlamului
• Reducerea timpului ciclului deshidratării
• Costuri scăzute.
Pentru sulfura de sodiu Pentru sulfura de sodiu
• Scăderea cantităţii de şlam (aproximativ 30% • Generarea de hidrogen sulfurat în momentul în
în volum, comparat cu tratarea cu var) care doza devine acidică din cauza unei defecţiuni.
• Scăderea cantităţii de produse chimice utilizate • Probleme cu mirosurile asociate cu sulfura de
(aproximativ 40%, comparat cu tratarea cu var) sodiu..
• Produce nivele ale metalelor mai scăzute în
cadrul efluentului tratat
• Nu sunt necesare pre- sau post- tratări
• Foarte eficientă în îndepărtarea metalelor
dizolvate sau suspendate din fluxul de apă
reziduală

Waste Water and Waste Gas Treatment 91

Capitolul 3

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Nivelul emisiei Agent Observaţii

[mg/l]
Mercur
Cadmiu
Cupru
Nichel
Plumb
Crom (III)
Crom (VI)
Zinc
Staniu
Aluminiu
Fier (III)
Fier (II)
Sulfură
Fosfat
Fluorură

Nivelele ce pot fi atinse pentru metale grele variază foarte mult, în funcţie de o situaţie particulară, cum ar
fi:
• Îndepărtarea unei singure specii de metal greu din matricea apei reziduale anorganice
• Îndepărtarea mixturii de metale grele din matricea apei reziduale anorganice
• Îndepărtarea metalelor grele din matricea apei reziduale organice cu tendinţă spre formarea de
complecşi metalici, de exemplu agenţi coloranţi.
În momentul elaborării acestei lucrări, informaţia necesară pentru completarea tabelului de mai sus nu era
disponibilă.

Efecte de-a lungul mediului

Precipitanţii de obicei trebuie să fie îndepărtaţi sub formă de şlam. Adeseori acest şlam este reziduu
chimic, cel puţin dacă sunt implicate metalele grele. Acest reziduu ar putea conţine carbonaţi, fluoruri,
hidroxizi (oxizi), fosfaţi, sulfaţi, sulfuri ale metalelor grele.
Sunt surse de zgomot: pompele şi amenajările instituite pentru îndepărtarea şlamului. Măsuri
corespunzătoare pentru controlul zgomotului trebuie luate.
Dacă este de aşteptat apariţia substanţelor volatile şi mirositoare, precipitarea trebuie aplicată în
recipiente închise sau în bazine acoperite prevăzute cu conducte care duc la amenajările pentru epurarea
gazului.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Agent pentru precipitare (var, magnezit, Depinde de încărcarea
săruri ferice sau feroase, sulfat feros / cu agent contaminant
sulfură de sodiu, sulfat de aluminiu,
polimeri, sulfuri poliorganice)
Energie [kWh/m3]

Monitorizare
În timpul procesului de precipitare valoarea pH-ului şi dozajul agenţilor, floculanţilor şi/sau a
coagulanţilor trebuie ajustate cu grijă.

Situaţia economică
Tip de cost Costuri Rata fluxului Observaţii
3
[m /h]
Costuri de capital
Costuri de operare (funcţionare)

92 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

3.3.4.2.2 Cristalizarea

Descriere

Cristalizarea este strâns legată de precipitare. În opoziţie cu aceasta, precipitatul nu se formează prin
reacţie chimică în cadrul apei reziduale, însă apare pe material mărunt (granular) ca nisipul sau
mineralele, acţionând într-un proces tip strat-fluidizat – regim de reacţie cu granule. Granulele cresc şi se
mişcă spre fundul reactorului. Forţa conducătoare a procesului este dozajul reactivului şi ajustarea pH. Nu
apare şlam rezidual. Principiul care stă la baza dispozitivului de cristalizare este ilustrat în Figura 3.20
[cww/tm/97].

diametru

efluent

Granule pat fluidizat

inaltime

Injectarea periodica a
granulelor (0.2-0.6 mm)
Eliberarea periodica a
peletilor (1-2 mm)

chimicale
Duze
injectie afluent

Figura 3.20: Principiul Procesului de Cristalizare

Dispozitivul de cristalizare este alcătuit în principal din:

• Reactor cilindric prevăzut cu influent (flux de intrare) în partea de jos şi cu efluentul (flux
de ieşire) în partea de sus
• Material mărunt (granular), adică granule care pot fi nisip sau minerale din filtre, menţinând
fluidizarea stratului
• Sistemul de circulare prevăzut cu pompă pentru recirculare.
Viteza influentului de apă reziduală (40 – 120 m/h) menţine stratul de granule într-o stare
fluidizată [cww/tm/97]. Condiţiile de desfăşurare ale procesului în partea de jos a reactorului
sunt alese astfel încât să apară o suprasaturaţie a sărurilor dorite. Stratul fluidizat oferă o
suprafaţă foarte mare de cristalizare (5000 – 10000 m2/m3), astfel că, în cadrul unei reacţii
rapide şi controlate, aproape toţi anionii şi tot conţinutul metalic cristalizează pe granule.
Periodic o parte dintre granule este deversată şi înlocuită de un nou material mărunt. De obicei
această înlocuire are loc odată pe zi.
Principiul de funcţionare a sistemului de circulare este amestecarea fluxului de intrare a apei
reziduale cu fluxul de circulare îmbogăţit cu metale şi cu anioni în concentraţie scăzută. Din
cauza sistemului de circulaţie reactorul poate lucra mult mai flexibil, de exemplu:
• Fluctuaţiile din cadrul fluxului de intrare şi a compoziţiei sunt eliminate uşor
• Toate tipurile de apă reziduală având concentraţii în intervalul 10 – 100000 ppm pot fi
tratate doar prin simpla adaptare a coeficientului circulaţiei (apă reziduală mai concentrată
necesită un coeficient de circulare mai mare)

Waste Water and Waste Gas Treatment 93

Capitolul 3

• Fluidizarea granulelor este, de asemenea, menţinută dacă nu este alimentat reactorul cu apă
reziduală.
Dacă trebuie îndeplinite standarde foarte stricte, efluentul poate fi cizelat prin filtrare prin
membrană sau cu filtru de nisip convenţională sau continuă. Etapa filtrării poate fi situată fie în
bucla de circulare, fie aproape de fluxul efluent. Efluentul ete utilizat pentru spălarea în
contracurent a filtrelor de nisip convenţionale. Materialul adus şi care este îndepărtat cu ajutorul
filtrelor este re-dizolvat prin amestecarea cu acid adăugat şi reîntors în reactor. Un exemplu de
proces de cristalizare în producţia de produse chimice este prezentat în Figura 3.21
[cww/tm/97].

Aditivi
Rubbercauciucati
additives
Pesticide
Pesticides

Apa reziduala
Waste water

Continut
Containing: ‘ only
Doarzinc
zinc
Doar nichel
’ only nickel
“ only
Doartellurium
teleriu

Crystalli-
Utilaj
sation
cristalizare
device
NaOH

‘ Bunker
Pelletpeleti
bunkers
“
’
MnSO4
Na2CO3 ‘ ’ “

ZnCO3 NiCO3 MnTeO3

Figura 3.21: Aplicatia multi-funcitonala a cristalizarii intr-o productie chimica

Aplicatia

În majoritatea cazurilor cristalizarea este aplicată pentru îndepărtarea metalelor grele din
fluxurile de apă reziduală şi pentru a fi recuperate ulterior pentru a fi utilizate în continuare, însă
fluorurile, fosfaţii şi sulfaţii pot fi de asemenea trataţi. Exemple de utilizare în cadrul industriei
chimice sunt [cww/tm/97]:

94 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

• Recuperarea zincului, nichelului şi/sau a telurului în producţia de aditivi ai cauciucului,

având concentraţii la alimentare între 50 şi 250 ppm.
• Recuperarea nichelului şi a aluminiului în producţia elastomerilor, dispozitivul pentru
cristalizare este amplasat înaintea WWTP-ului biologic central, având concentraţii la alimentare
între 50 şi 400 ppm pentru nichel şi respectiv pentru aluminiu.

În principiu, aproape toate metalele grele, metaloizii şi anionii pot fi îndepărtaţi din toate
tipurile de ape reziduale prin cristalizare. Formarea de granule de săruri este fezabilă atunci
când solubilitatea sării generate este scăzută şi metalul sau anionii se cristalizează rapid într-o
reţea cristalină stabilă. În timp ce metalele sunt în mod normal extrase drept carbonaţi, hidroxi
carbonaţi, hidroxide, sulfuri, fosfaţi, sulfaţi, fluoruri, etc., anionii sunt în general îndepărtaţi sub
formă de săruri de calciu [cww/tm/97].

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restrictii
Rata fluxului 0.1–10000 m3/h
Conţinutul poluant 10 mg/l–100 g/l
Capacitatea de Până la 100 Kg metal/anion pe oră pe unitate
îndepărtare

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje
• Unităţi compacte şi flexibile, astfel că este
activată setarea modulară şi selecţia materialelor
foarte bune
• Nu se produce şlam
• Granule fără apă cu puritate ridicată ce
activează reciclarea sau re-utilizarea conţinutului
de metal în alte sectoare
• Recuperarea / Reciclarea materiilor prime
• Proces aproape fără reziduuri
Dezavantaje
• Se poate aplica doar componentelor ionice
formând săruri insolubile sau greu solubile
• Reactivii sunt limitaţi la substanţele
nepericuloase
• Conţinutul total de sare al apei reziduale nu
este micşorat

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

The main purpose of crystallisation is the abatement or recovery of heavy metals. Achievable
effluent emissions are:

Parametru Nivel emisie Agent Observaţii

[mg/l]
Zinc Sodă Alimentare 50-250 mg/l, pH 10
11 calcinată, sodă
caustică
Nichel Sodă Alimentare 50-250 mg/l sau 1000
1
1 calcinată, sodă mg/l, pH 10
caustică
Telur Sulfat de pH 9, după filtrare
11 magneziu,
sodă caustiă
Aluminiu Sulfat, sodă Alimentare 50-400 mg/l
20 1
caustică
1
[cww/tm/97]

Waste Water and Waste Gas Treatment 95

Capitolul 3

Efecte inter-media

Pentru a atinge rezultate satisfăcătoare în privinţa îndepărtării, reactivii necesari formării

precipitaţilor sunt în mod normal adăugaţi în supra-doză. Aceasta înseamnă că îndepărtarea unei
substanţe are drept consecinţă adăugarea unui alt compus care nu era prezent în fluxul de apă
reziduală iniţial.
În mod normal, nu apare nici deşeu şi nici şlam, de vreve ce sărurile precipitate sunt ataşate
granulelor. Ele sunt aproape fără impurităţi şi conţinutul lor de apă atinge doar până la 5-10%
după uscarea în atmosferă [cww/tm/97]. Astfel că granulele pot fi utilizate pentru a recupera
substanţele poluante epurate.
Sunt surse de zgomot: pompele, ce ar putea necesita îngrădire pentru diminuarea zgomotului.
Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Produse chimice necesare cristalizării
Energie [kWh/m3]

Monitorizare

Parametrii importanţi ce trebuie controlaţi sunt:

• Fluxul de apă, pentru ca să menţină funcţional stratul fluidizat

• Concentraţia / încărcarea de metale sau de anioni în discuţie din influent
• Dozajul reactivului, pentru menţinerea condiţiilor optime cristalizării
• pH, din acelaşi motiv
• Concentraţia de metal sau de anioni din efluent

Situaţia economică

Situaţia economică este [cww/tm/97]:

Tipuri de costuri Costuria Observaţii

[USD/Kg]
Costuri de capital
Costuri de operare:
Depreciere 3–25 În funcţie de capacitate
Produse chimice 0.50–2.50 În funcţie de concentraţie
Energie 0.25
Personal O oră pe zi
Întreţinere 3-5% din investiţie
Beneficii:
Re-utilizare 0–14.50 În funcţie de anion sau de metal
Reducerea deşeului chimic 2–8 În funcţie de concentraţia din şlam
Reducerea costurilor de În cazul pretratării
0.50–3
operare pentru precipitare
Economii în ceea ce priveşte În cazul tratării finale
investiţia făcută pentru 3–12
instalatia de precipitare
Reducerea taxei de deversare 30-40 În cazul tratării finale
a
per kg anion sau metal recuperat

96 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

3.3.4.2.3 Oxidarea chimică

Descriere

Oxidarea chimică este procesul de transformare a poluanţilor cu ajutorul agenţilor de oxidare

chimică, alţii decât oxigenul/aerul sau bacteriile, însă mult mai puţin vătămători sau cu ajutorul
compuşilor periculoşi şi/sau prin componente organice uşor biodegradabile şi legate cu catene
scurte. Agenţii oxidării chimice sunt, de exemplu:

• Clorul
• Hipocloritul de calciu sau de sodiu
• Bioxidul de clor
• Ozonul (cu sau fără iradiere prin UV)
• Apă oxigenată / iradiere UV
• Apă oxigenată / săruri feroase (agentul lui Fenton).

Operaţiuni frecvente legate de oxidarea chimică sunt:

• Oxidare prin ozon
• Oxidare prin apă oxigenată
• Oxidare prin ozon / iradiere UV
• Oxidare prin apă oxigenată / iradiere UV
• Oxidare prin ozon, apă oxigenată şi iradiere UV
• Oxidare prin clor, hipoclorit.

Proiectarea unui reactor pentru oxidare depinde de scopul său special:

• Procesele de oxidare sunt de obicei aplicate la o presiune de până la 0,5 MPa [cww/tm/82].
Dacă iradierea UV se comportă ca un accelerator, echipamentul reactorului trebuie să furnizeze
sursa de iradiere, de exemplu: lampă cu mercur la presiune mică. Într-un asemenea caz reactorul
este alcătuit din tuburi cuarţate, transparente la raze UV, reţinând apa reziduală şi cu lămpi de
UV în afară sau în interiorul tuburilor cuarţate ce vor fi acoperite de apa reziduală.

• Dacă ozonul este implicat în proces, atunci din cadrul procesului va face parte şi un
generator de ozon din cauză că ozonul ca şi compus instabil nu poate fi transportat şi trebuie
fabricat la faţa locului. Condiţiile de siguranţă în manevrarea ozonului sunt stricte.

• Folosind apa oxigenată ca agent al oxidării, un adsorbant GAC (vezi Secţiunea 3.3.4.2.9)
este necesar pentru a se elimina agentul în surplus.

• Folosirea clorului presupune echipament special, cum ar fi recipiente fabricate din titan.
Instalaţii adiţionale sunt necesare pentru eliminarea surplusului de clor sau de hipoclorit prin, de
exemplu, sulfit.

Depozitele trebuie construite pentru aceşti agenţi oxidanţi, ţinând cont de pericolul potenţial al
acestor substanţe.

Aplicare
Oxidarea chimică se aplică în mod normal atunci când apa reziduală conţine contaminanţi care
nu sunt uşor biodegradabili, sau nu sunt deloc biodegradabili (de exemplu componente
anorganice), ce pot deregla procesul fizico-chimic sau biologic în cadrul unei WWTP situata
dupa proces sau au proprietăţi prea vătămătoare pentru a le permite eliberarea în sistemul de
canalizare obişnuit. Exemple ale unor asemenea contaminatori sunt:
• Uleiuri şi lubrifianţi
• Fenoli
• Hidrocarburi policiclice aromatice (PAH)
• Haloizi organici

Waste Water and Waste Gas Treatment 97

Capitolul 3

• Coloranţi (inclusiv agent Fenton)

• Pesticide
• Cianuri
• Sulfuri
• Sulfiţi
• Complecşi ai metalelor grele

Unii dintre aceşti contaminatori sunt biodegradabili într-o anumită măsură şi pot fi trataţi în
mod alternativ cu microorganisme special adaptate în acest sens. În aceste cazuri, depinde de
situaţiile la nivel local dacă se preferă oxidarea chimică celei biologice. Când sunt implicate
mici cantităţi de apă reziduală sau când nu există biotratare disponibilă în cadrul
amplasamentului, oxidarea chimică ar putea fi o metodă recomandată pentru tratare în locul
instalării unei WWTP biologică centrală.

Reacţiile de oxidare cu oxigen activ (ozon, apă oxigenată), adeseori însoţite de iradiere cu raze
UV, sunt utilizate, de exemplu, pentru tratarea scurgerilor de leşie de pe terenuri sau pentru
îndepărtarea COD refractar, componentelor mirositoare sau a pigmenţilor.

Oxidarea cu ajutorul clorului sau a cloritului de sodiu poate fi utilizată în anumite condiţii
pentru îndepărtarea contaminanţilor organici, chiar şi a haloidelor organice. Un exemplu în
acest sens este Procesul-SOLOX® prin care se elimină (la temperatură şi presiune ridicate)
COD/TOC şi AOX din apa reziduală rezultată din producţia epiclorhidrinei. Însă folosirea
clorului, hipocloritului, cloritului (sau a compuşilor halogenaţi respectivi) trebuie să fie
examinată cu mare grijă în fiecare caz, din cauza riscului generării haloidelor organice din
conţinutul organic al fluxului de apă reziduală.

Limitele şi restricţiile aplicării:

Limite / Restricţii
Iradiere UV • Turbiditatea ridicată are ca rezultat transmiterea slabă a razelor UV
• Conţinutul de amoniac trebuie să fie scăzut, concurând cu substanţele
organice care consumă radicalii [cww/tm/27]
• Substanţele care au tendinţa de a se depune vor scădea eficienţa
• Oxidarea incompletă sau formarea unor contaminanţi intermediari pot
împiedeca eficienţa procesului

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje
• Poate fi tratată apa reziduală având concentraţii ale
COD refractar într-un interval de la g/l până la mai puţin
de 1µg/l [cww/tm/77]
• Pot fi tratate substanţe anorganice.
• Pot fi administrate fluctuaţiile mari.
• Timpi mai mici de staţionare şi astfel volum necesar
al recipientului mai mic (oxidarea cu H2O2 începe la
presiune atmosferică şi la temperatura camerei după 60-
90 de minute [cww/tm/132])
• Procesul poate fi combinat cu oricare altul pentru a
se ajunge la rezultate optime (adsorbţie
îndepărtare, biologia şlamului activat)
Dezavantaje
• Consum de energie ridicat: generarea ozonului,
generarea razelor UV, presiune şi încălzire pentru
oxidarea cu clor.
• Necesităţi pentru alimentare de înaltă calitate.
• Generarea haloidelor organice este posibilă, atunci
când compuşii halogeni sunt utilizaţi ca agenţi ai oxidării
GAC,

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

În cazul apei oxigenate folosite ca agent al oxidării, eliminarea COD din diferite substanţe
organice ca efect al utilizării acesteia este ilustrat în Tabelul 3.4.

98 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Substanţă Dozaj Eliminarea Utilizarea

H2O2/COD COD H2O2
[%]a [%]b [%]
Morfolina 100 20 20
2-Aminoetanol 100 37 37
Dietilenglicol 100 45 45
Polietilenglicol 100 35 35
Hexametilentetramin 100 32 32
2,4-Difluoro-5-clor-6-metilpirimidină 100 30 30
Feniltrifluoretilcarbamidă 80 75 94
Trifluortilditiocarbamat de Amoniu 80 79 99
a
procentajul cantităţii stoichiometrice
b
procentajul valorii iniţiale

Tabelul 3.4: EliminareaCOD din diverse substante ca o functie in utilizarea H2O2 [cww/tm/132]

Performanţe ce pot fi atinse ulterior:

Parametru Randamentul Agentul oxidant Observaţii

[%]
Clor / hipoclorit Alimentare la aproximativ 1 g/l
TOC >90 1
TOC
Clor / hipoclorit Alimentare la aproximativ 40
AOX 80 1
mg/l AOX
Ulei
Fenoli
PAH
Cianură
Sulfură
Sulfit
1
[cww/tm/82], SOLOX proces

În momentul în care este tratată apă reziduală ce are componente organice refractare, sarcina
principală este desfacerea acestor componente în compuşi uşor degradabili / mai puţin
periculoşi. Ţinând cont de acest fapt, sursa cea mai importantă de informaţie în privinţa
performanţelor atinse s-ar putea să nu fie eficienţa de îndepărtare a procesului de oxidare ci, mai
degrabă, diminuarea generală a acestor contaminanţi, obţinută şi cu ajutorul proceselor de
tratare precedente şi a celor subsecvente (ulterioare).

Efecte inter-media

În timp ce oxidarea cu ajutorul ozonului şi/sau a apei oxigenate nu creează în mod normal o
problemă în transferul din apă în aer sau înspre unitatea de depozitare, folosirea clorului sau a
hipocloritului trebuie să fie validată pentru fiecare aplicaţie. După cum a mai fost menţionat,
clorul şi hipocloritul ar putea – în contrast cu exemplul procesului SOLOX – să genereze
compuşi organici clorinaţi care sunt slab degradabili şi/sau toxici. Acest lucru poate fi detectat
atunci când apa reziduală încărcată cu compuşi organici este amestecată cu alte fluxuri care
conţin hipoclorit în surplus provenit din etapele anterioare de oxidare. Apa reziduală tratată prin
oxidare cu clor trebuie să fie eliberată de clorur sau hipocloritul aflat în surplus, înainte de a fi
deversată în sistemul general de canalizare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 99

Capitolul 3

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Agent al oxidării
Agentul ce trebuie să distrugă
surplusul oxidant
Energie [kWh/m3]
Pentru producţia de ozon [kWh/Kg O3] 99-12 (1-3 wt-% ozon din oxigen; valoarea se
dublează cu ajutorul aerului uscat)

Monitorizarea

În timpul procesului de oxidare o monitorizare amănunţită a parametrilor de funcţionare este

crucială, de exemplu:
• pH
• potenţialul de oxidare şi reducere
• concentraţia de ozon (concentraţii ale ozonului de 15 – 20% din aer sunt extrem de instabile
şi au tendinţa de a se descompune [cww/tm727])
• concentraţii ale oxigenului (din motive de siguranţă)
• conţinutul de oxigen în surplus din efluent
• conţinutul AOX din efluent, dacă agenţi care se bazează pe clor sunt utilizaţi.

Situaţia economică

Oxidarea chimică nu funcţionează economic atunci când există concentraţii ale contaminanţilor
ridicate, din cauză că sunt necesare cantităţi mari de agent decontaminator. Procese avansate de
oxidare de tipul:
• UV / apă oxigenată
• UV / ozon
• UV / apă oxigenată / ozon
presupun costuri de capital şi de operare ridicate şi necesită pretratare a apei reziduale mult mai
extinsă decât procesele ce folosesc iradiere liberă.

Tipul de cost Costuri Observaţii

Costuri de capital
Costuri de operare

3.3.4.2.4 Oxidare aerului umed

Descriere

Oxidarea aerului umed este reacţia cu oxigenul în mediu umed la presiune şi temperatură
ridicată. Reacţia are loc adeseori în prezenţa catalizatorilor. Produşii de reacţie sunt (în funcţie
de conţinutul apei reziduale):

• Monoxid de carbon provenit din conţinutul de substanţe organice

• Bioxid de carbon provenit din conţinutul de substanţe organice
• Apă provenită din conţinutul de substanţe organice
• Azot provenit din hidrazină sau din amoniu/amoniac şi din substanţele organice ce conţin
azot, dacă este utilizat catalizator
• Azotat din azotit şi din substanţe organice ce conţin azot
• Amoniu, în absenţa catalizatorului
• (hidrogen) Clorura din cloruri organice

100 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

• Sulf din sulfuri, sulfite din tiocianaţi

• Fosfat din compuşi cu conţinut fosforic

Pentru o mai bună evaluare a intervalului potenţial pentru aplicaţiile oxidării umede, s-a
dovedit că este avantajoasă dezvoltarea a două variante de proces pentru două condiţii diferite
de reacţie:

• Oxidarea umedă la presiune scăzută

• Oxidarea umedă la presiune ridicată.

Diferenţele corespunzătoare în temperatură şi presiune sunt de asemenea asociate cu diferenţe

importante în cadrul factorilor tehnici ai procesului, în consideraţiile luate în privinţa
materialelor folosite şi în carul cerinţelor de siguranţă ale uzinei [cww/tm/132].

Proprietăţi tipice ale celor două variante sunt:

Presiune Presiune ridicată

scăzută
Interval temperatură [°C] 30–200 150–340
Interval presiune [Mpa] 0.5–2 >2
Timp de staţionare [h] 0.5–3 0.5-3

Echipamentele şi proiectul necesar oxidării prin aer umed la presiune scăzută sunt [cww/tm/51]:

• Vas al reactorului în conformitate cu presiunea şi temperatura aplicată, de exemplu:

- O coloană verticale de bule bine amestecate fără amestecare mecanică
- Un reactor orizontal prevăzut cu compartimente agitate legate în serie
- Un reactor prevăzut cu o cameră adâncă
- Reactor cu strat închis, având catalizator
• Pompă de mare presiune pentru apa reziduală sau pentru transportul şlamului
• Compresorul necesar furnizării de aer/oxigen
• Separatorul gaz/lichid
• Valve pentru reducerea presiunii
• Sistemul pentru schimb de căldură prevăzut cu amenajări pentru pre-încălzirea apei
reziduale care intră în sistem

Necesarul de materiale pentru piesele de schimb care se încălzesc foarte mult este foarte ridicat.
Echipamentul potrivit pentru temperaturi de până la 160 °C trebuie emailat şi căptuşit cu PTFE,
piesele metalice care funcţionează la temperaturi de peste 200 °C trebuie să fie fabricate din
titan sau aliaje ale titanului şi prevăzute cu apărătoare. Necesităţile pentru varianta presiune
ridicată sunt pentru zonele încălzite, aliajele titanului speciale şi pentru cele reci oţel inoxidabil
rezistent la clor [cww/tm/132].

Un exemplu de proces de oxidare umedă la presiune scăzută este prezentat în Figura 3.22.

Waste Water and Waste Gas Treatment 101

Capitolul 3

Apa uzata bruta

Auxiliare
Catalizatori, acid

Gaz evacuat
Abur

Apa tratata spre epurarea biologica

Figura 3.22: Diagrama de flux a instalatiei Loprox

exploatata la 120 – 200 °C si 0.3 – 2.0 MPa cu un timp de stationare < 3 h [cww/tm/132]

Aplicatia

Oxidarea prin aer umed se foloseşte asupra apei reziduale ce conţin contaminanţi care fie nu
sunt biodegradabili uşor, fie ar putea deregla procesul biologic din cadrul WWTP-ului sau care
au proprietăţi mult prea vătămătoare pentru a le permite să fie eliberaţi într-un sistem obişnuit
de canalizare. Este de asemenea utilizat şi la tratarea şlamului (vezi Secţiunea 3.4). Substanţele
luate în considerare cu precădere pentru această tehnică sunt, de exemplu:

• Azotitul ce este transformat în azotat în cadrul unui proces de o singură etapă la 30 – 50 °C

• Sulfitul rezultat din producţia de coloranţi care este transformat în sulfat în cadrul unui
roces în două etape catalizat omogen la 120 – 140 °C şi la 0,6 MPa [cww/tm/132]
• Fenolul şi derivatele naftenei care sunt transformate la 120 – 150 °C
• Hidrocarburi aromatice clorinate care sunt transformate printr-un proces catalizat la 120 –
190 °C,
folosindu-se variante cu presiune scăzută, şi
• Compuşi nitro organici care sunt transformaţi în azot
• Compuşi amino organici sau hidrocarburi aromatice ce conţin atomi de azot eterogeni care
sunt transformaţi în amoniac
• Compuşi ai sulfului ce sunt transformaţi în sulfaţi
• Compuşi fosforici organici care sunt transformaţi în fosfaţi
• Compuşi organici clorinaţi care sunt transformaţi în acid clorhidric,
utilizând varianta cu presiune ridicată.

Exemple de procese de producţie în care este aplicată oxidarea prin aer umed [cww/tm/160]:
• Producţia de coloranţi şi de produse intermediare
• Oxidarea sulfonaţilor aromatici
• Producţia produselor derivate din fenol şi naftol
• Producţia de hidrocarbuir aromatice.

Oxidarea prin aer umed ar putea de asemenea să înlocuiască WWTP biologică, dacă cantitatea
de apă reziduală este atât de mică încât să garanteze în locul unei asemenea uzine dacă nu este
disponibil o tratare biologică.

Limite şi restricţii în aplicare:

102 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Limite / Restricţii
Concentraţia • Nu există nici un avantaj pentru concentraţii ale COD scăzute;
contaminantului recomandabilă pentru concentraţii COD între 5000 şi 50000 mg/l
[cww/tm/160], concentraţii între 6000 şi 8000 mg/l fiind autotermice
[cww/tm/132].
• Concentraţii peste 100000 mg/l necesită diluţie [cww/tm/27]
• În ceea ce priveşte varianta sub presiune ridicată, concentraţii COD
peste 50000 mg/l sunt necesare pentru a egala întreaga necesitate de
energie a procesului [cww/tm/132]
• Concentraţii de fluoruri conforme cu produsul solubilităţii fluorurii de
calciusunt suficiente pentru a declanşa coroziunea la un pH <5 (varianta
presiune ridicată) [cww/tm/132].
• Încărcările de săruri trebuie să fie minimalizate pe cât posibil, cel
puţin în cazul variantei presiune ridicată, din cauza coroziunii
[cww/tm/82], de exemplu [cww/tm/160]:
Sare <150g/l
Clor <50g/l
Fosfat <400mg/l
NH4-N <2,5mg/l
Ca, Fe, Al, Cu <100mg/l
Fluctuaţiile apei Necesităţile de apă reziduală ce trebuie colectate şi egalizate în amonte
reziduale de amenajările în care se desfăşoară oxidarea

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Apă reziduală cu concentraţii COD relativ • Pot fi generate dioxine [cww/tm/82]
ridicate poate fi tratată
• Contaminanţii anorganici pot fi fie eliminaţi,
fie transformaţi în substanţe mai puţin periculoase
• Poate fi combinată cu alte metode de tratare

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Când scopul principal este eliminarea conţinutului organic refractar şi/sau a inhibitorilor prin
tratare biologică subsecventă, acest lucru se realizează cu ajutorul unei abordări în două etape:

• Descompunerea componentelor refractare în compuşi uşor degradabili sau cu catenă scurtă

• Apoi această apă reziduală la WWTP biologică (centrală) situata dupa proces.

Astfel, dovada performanţei nu este evaluată doar privind eficienţa procesului de oxidare, ci şi
prin luarea în considerare a eficienţei procesului biologic subsecvent.
În cazul variantei cu presiune scăzută, au fost prezentate următoarele date:

Parametru Performanţă Observaţii

Exemplu: 85% reducere prin oxidare umedă (190°C, 2Mpa),
60–90 % 1 urmată de 90% reducere după decantarea biologică, în total 98%
COD reducere COD3
90% după tratarea biologică
50 % 2

AOX 60–>90 1,3 Temperatură de reacţie de 190°C

Temperatură de reacţie de 190°C
Crescând de 3la
BOD/COD 0.1 to 0.5
Sulfură de sodiu <1 mg/l 4 Concentraţia iniţială de 30g/l, 160°C, 0,9Mpa
1
[cww/tm/82]
2
[cww/tm/160]
3
[cww/tm/132]
4
[cww/tm/149]

Waste Water and Waste Gas Treatment 103

Capitolul 3

În cazul variantei cu presiune scăzută, au fost prezentate următoarele date:

Parametru Randamentul Observaţii

[%]
COD 99 1 initial concentratie 30 g/l, 250 °C, 7 MPa
2
TOC 95 280 °C, 12 MPa
2
AOX 80 280 °C, 12 MPa
3
Amine aromatice 76–83 initial TOC 14.6 g/l, pH 1.1-10, 280-300 °C
3
Cicluri eterogene de azot 77–92 initial TOC 1.1-14.3 g/l, pH 1.1-10, 280-300 °C
3
Compuşi azoici 97–99 initial TOC 13.1 g/l, pH 1.5-10, 280-300 °C
3
Acizi nitrosulfonici 76–84 initial TOC 14.0 g/l, pH 1.5-10, 280-300 °C
3
Cicluri eterogene de oxigen 80–87 initial TOC 52 g/l, pH 11.5, 280-300 °C
3
Acizi sulfonici ce conţin Cl 90–93 initial TOC 3.5 g/l, pH 1.6, 280-300 °C
3
Acizi aminosulfonici 80–88 initial TOC 20-24 g/l, pH 1.4-2.2, 280-300 °C
3
Acizi aminopolisulfonici 64–65 initial TOC 47.6 g/l, pH 0.5, 280-300 °C
3
Compuşi azotici 93–94 initial TOC 6 g/l, pH 9.3, 280-300 °C
3
Compuşi ai oxigenului 75–81 initial TOC 9.2 g/l, pH 2.2, 280-300 °C
3
Apă reziduală amestecată 77–81 initial TOC 11.4 g/l, pH 1.9, 280-300 °C
1
[cww/tm/149]
2
[cww/tm/160]
3
[cww/tm/132]

Ca exemplu al aplicării oxidării prin aer umed la presiune ridicată asupra concentraţiilor scăzute
TOC, îndepărtarea pesticidelor este prezentată sub forma [cww/tm/27]:

Contaminant Concentraţia influentului Concentraţia efluentului (fluxul Observaţii

(fluxul de intrare) de ieşire)
[µg/l] [µg/l]
Aldrin 500 <50
DDT 21000 <300
Endosulfan 18400 291
Endrin 3600 <100
2,4-diclorfenol 180 <3.1

Efecte inter-media

În condiţii grele (adverse), generarea sau regenerarea de dioxine poate apărea, astfel că
reziduurile ar putea avea nevoie de tratare ulterioară. Efluenţii proveniţi din acest proces – apoşi
şi gaze reziduale (monoxid de carbon, hidrocarburi în concentraţii scăzute – trebuie să sufere
tratare dupa proces, de exemplu: tratare biologică, adsorbţie sau îndepărtare a apei reziduale,
epurare a gazului, biofiltrare sau oxidare termică/catalitică a gazului rezidual.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Aer, oxigen
Energie [kWh/m3]

Consumul de energie depinde de încărcarea TOC. Când conţinutul TOC depăşeşte intervalul
autotermic, căldura generată poate fi utilizată cu ajutorul dispozitivelor instalate ce folosesc
schimb de căldură.

104 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Monitorizare

De-a lungul întregului proces o monitorizare amănunţită a parametrilor operaţionali, de tipul:

presiune, temperatură şi conţinut de oxigen, este vitală pentru a se asigura o funcţionare fără
reproş

Situaţia economică

Tip de cost Costuri Observaţii

Costuri de
capital
Costuri de DEM 5/m3 1 la 100 °C
operare DEM 20–40/m3 1 la 200 °C
EUR 1.5/kg TOC 2
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/160]

3.3.4.2.5 Oxidare supercritică in apă (SCWO)

Descriere

SCWO este o aplicaţie specială a variantei cu presiune ridicată a oxidării prin aer (vezi
Capitolul 3.3.4.2.4.). reacţia de oxidare are loc în zona spercritică a apei, adică la temperaturi de
peste 374 °C şi presiuni de peste 22,1 MPa. Procesul este ilustrat în Figura 3.23.

Apa reziduală este adusă la presiunea supercritică cu ajutorul unei pompe sub presiune
ridicată înainte de a intra în economizator, unde alimentarea este preîncălzită de
efluentul reactorului. La pornire sau dacă concentraţia organică din apa reziduală este
mai mică de 4%, alimentarea trebuie încălzită în continuare pentru a ajunge la intervalul
de temperatură supercritic. Când este adăugat oxigen în alimentare, temperatura din
reactor va creşte la aproximativ 600°C.

abur
Steam 1 MPa
CO2, O2, N2
Cooler
racitor
Gas/liquid
Separator
Pressurede
Reducere separator
gaz/lichid
Cazan
Steampe abur
boiler
presiune
release
Apa pura
Pure water
Apa de Economiser
alimentare
Feed water Incalzitor
Gas-fired
alimentat cu
Pompa
Feed alimentare
water pump apa heater
gaz
400 ° C Gaz
Gas
Apa uzata
Waste water
Oxygen
Oxigen
Reactor Oxygen
Vaporizator
vaporiser
oxigen
27.5 MPa
Rezervor
Tank 600 °C

Pompa presiune inalta

High-pressure pump Oxygen
Pompa pump
oxigen

Figura 3.23: Diagrama simplificata a procesului SCWO

Waste Water and Waste Gas Treatment 105

Capitolul 3

Efluentul reactorului curge spre economizor, apoi trece printr-un generator de abur cu
recuperare de căldură şi printr-un dispozitiv de răcire a efluentului. La urmă o valvă de control
scade presiunea efluentului la condiţiile atmosferice, iar lichidul şi gazul sunt separate.
Conţinutul organic din apa reziduală este redus la dioxidul de carbon, apă şi azot.

Caracteristicile SCWO sunt:

• Solubilitate completă a compuşilor organici în apa supercritică.

• Precipitare completă a solidelor anorganice, cum ar fi sărurile.
• Timpii de reacţie necesari unei distrugeri complete se situează între 30 şi 60 de secunde,
depinzând foarte mult de temperatura de reacţie.
• Reacţia se desfăşoară la aproximativ 25MPa şi la 400-600°C
• Transformare completă a conţinutului organic, adică:
- Carbonul organic este transformat în bioxid de carbon
- Azotul organic şi anorganic este transformat în azot sub formă de gaz
- Halogenii organici şi anorganici sunt transformaţi în acidul corespondent
- Sulful organic şi anorganic este transformat în acid sulfuric
• Distrugere a solidelor volatile
• Oxidarea metalelor grele până la starea de oxidare a lor cea mai ridicată.
• Separarea tuturor substanţelor inerte drept cenuşă fină, ce nu mai poate fi dezalcanizată

Aplicare

SCWO se aplică asupra agenţilor contaminanţi care au o biodegradabilitate scăzută şi/sau o

toxicitate ridicată, din cadrul industriei chimice, petrochimice şi farmaceutice. Distruge de
asemenea dioxinele şi PCB (bifenili policlorinaţi), în timp ce intervalul de temperatură relativ
scăzut de 400-600 °C face ca să fie improbabilă producerea NOx (adică, oxizii de azot,
excluzând N2O).
Un alt domeniu de aplicare a SCWO este tratarea şlamului industrial şi municipal, pentru a se
distruge compuşii organici toxici, inclusiv dioxinele.

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Tot conţinutul organic, fără a conta proprietăţile sale, • Urme de gaz ilariant (N2O) şi
este distrus de acid acetic pot fi descoperite.
• Eficienţă a diatrugerii foarte ridicată la temperaturi • Solidele anorganice se
relativ mici, neavând ca rezultat emisii de oxizi ai precipitează şi pot cauza coroziune.
azotului.
• Nu sunt generate dioxine.
• Timp foarte scurt de reacţie, care are ca rezultat timpi
de staţionare mai mici şi astfel un volum al reactorului
redus.
• Poate fi combinată cu alte tratări dupa proces.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Observaţii

[%]
Compuşi organici >99
1,2,4 – Triclorbenzen 99,991 495°C, 3,6min
4,4 – Diclorbifenil >99,991 500°C, 4,4min
DDT >99,991 505°C, 3,7min

106 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

PCB 1234 99,991 510°C, 3,7min

PCB 1254 99,991 505°C, 3,7min
Dioxina >99,991 574°C, 3,7min
1
[cww/tm/27]

Efecte inter-media

În funcţie de influentul de apă reziduală, efluentul gazos conţine urme de gaz ilariant şi de acid
acetic generate de proces, însă şi haloizi de hidrogen sub formă de produşi ai degradării
haloizilor organici, care trebuie trataţi în amenajările de tratare a gazului rezidual dupa proces.
Solidele anorganice trebuie deversate dacă nu pot fi reciclate sau utilizate în altă parte.
Instalaţia este o sursă de zgomot, din cauza generării presiunii necesare. Pentru a diminua
zgomotul, echipamentul trebuie împrejmuit (închis).

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate

Aer, oxigen
Energie [kWh/m3]

Monitorizare

De-a lungul întregului proces, o monitorizare amănunţită a parametrilor de operare, ca

presiunea, temperatura şi conţinutul de oxigen, va putea furniza informaţii în privinţa
funcţionării corecte.

Situaţia economică

Tipul de cost Costuri Observaţii

Costuri de capital
Costuri de operare

3.3.4.2.6 Reducerea chimică

Descriere
Reducerea chimică este transformarea poluanţilor cu ajutorul agenţilor de reducere chimică în
compuşi similari, dar mai puţin vătămători sau mai puţini periculoşi. Agenţi obişnuiţi ai
reducerii sunt, de exemplu:
• Bioxid de sulf
• Sulfit/Metabisulfit acid de sodiu
• Sulfat feros
• Sulfură de sodiu şi sulfură acid de sodiu
• Ureea sau acidul amidosulfonic (la un pH scăzut).
Sunt puşi în contact cu speciile reziduale în având concentraţii şi pH corespunzătoare.
Reducerea chimică are în mod normal ca rezultat produse care pot fi tratate mai uşor în cadrul
construcţiilor amenajate pentru tratare dupa proces, prin precipitarea chimică. Proiectul unui
reactor pentru tratare depinde de scopul pentru care este utilizat. Principala componentă este un
reactor prevăzut cu un rezervor (recipient) agitat continuu (CSTR), construit anterior în
conformitate cu cerinţele de proces, de exemplu: din material rezistent la presiune şi coroziune
sau acoperit şi prevăzut cu conducte pentru emanaţiile gazoase. Instalaţii adiţionale ar trebui
furnizate pentru eliminarea agentul de reducere aflat în surplus, de exemplu hipocloritul sau apa
oxigenată pentru a transforma prin oxidare sulfitul în sulfat. Modificări ale proiectului şi a

Waste Water and Waste Gas Treatment 107

Capitolul 3

parametrilor de operare, de exemplu prin controlul potenţialului de reducere oxidare (ORP) şi a

pH-ului, ar putea uşura rezolvarea acestei probleme. Uzinele ce folosesc reducerea chimică nu
trebuie să fie sofisticate şi scumpe în mod special. Acolo unde prepararea continuă/automatizată
se potriveşte, costurile de capital ar putea fi ridicate, însă sunt în mod normal compensate de
costurile de operare care sunt mai mici. Procesul este executat în cadrul unor unităţi complet
automatizate acţionate prin monitorizarea unui parametru de indicare-surogat, de obicei ORP-ul.
Sunt necesare depozite pentru agenţii de reducere, ţinând cont de pericolul potenţial al acestor
substanţe.

Aplicare
Reducerea chimică se aplică asupra apei reziduale ce conţine contaminanţi care nu sunt uşor de
îndepărtat sau care au proprietăţi prea vătămătoare pentru a fi permisă eliberarea lor în sistemul
obişnuit de canalizare. Contaminanţii care sunt vizaţi sunt compuşii anorganici; este mai puţin
eficientă cu compuşii organici.
Exemple ale unor asemenea contaminanţi:
• Crom (VI), ce este redus la Crom (III)
• Clor şi hipoclorit, care sunt reduşi la clorură
• Apa oxigenată, care este redusă la apă şi oxigen
• Azotitul (nitritul), folosind ureea sau acidul amidosulfonic la un pH mic
Operaţiunea de dupa proces care se desfăşoară constant în conexiune cu reducerea chimică este
precipitarea chimică.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
Substanţe Numărul substanţelor anorganice afectate este limitat
pH, ORP Performanţa depinde foarte mult de pH sau de ORP, astfel că este necesar
(esenţial chiar) un control strict al acestor parametrii
Condiţii de Este necesară o agitare bună
reacţie

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Apa reziduală poate fi tratată, ea putând avea un • Formarea de gaze este ceva obişnuit;
interval al concentraţiilor mare (de la câteva g/l până cu sulfuri, generarea de hidrogen
la mai puţin de 1 mg/l) sulfurat este posibilă

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Eficienţele dobândite ale îndepărtării sunt extrem de ridicate:

Parametru Randamentul Agent al reducerii Observaţii

[%]
Crom (VI)
Clor
Hipoclorit
Apă oxigenată

Efecte inter-media

Nu există probleme speciale de mediu care să fie luate în considerare. Gazele emanate sunt
captate şi canalizate spre construcţiile în care se tratează gazul rezidual.
Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Agent de reducţie

108 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Agent chimic necesar distrugerii agenţilor de reacţie aflaţi în surplus

Energie [kWh/m3]

Consumul de agent de reducţie depinde de încărcarea cu contaminant; consumul de produse

chimice necesare distrugerii surplusului de reactanţi depinde de calitatea procesării.

Monitorizarea
Reacţia este monitorizată şi controlată prin cicluri de control independente:
• Adăugare de acid / de caustic prin controlare a pH-ului
• Adăugare agent de reducţie prin controlul ORP-ului
Efluentul trebuie verificat pentru a se vedea conţinutul de agenţi de reducţie în surplus.

Situaţia economică
În combinaţie cu concentraţii ale contaminantului ridicate şi cu cantităţi mari de agent, ar putea
exista în această situaţie tehnici de tratare care să fie mai eficiente din punct de vedere al
costurilor.

Tipuri de costuri Costuri Observaţii

Cost de investitie
Cost de functionare

3.3.4.2.7 Hidroliză chimică

Descriere

În principal, hidroliza este o tehnologie distructivă. Este o reacţie chimică în care constituenţii
organici şi anorganici reacţionează cu apa, descompunându-se în compuşi mai mici. În unele
cazuri, reacţia continuă şi alte produse – de obicei, cu catenă scurtă şi uşor biodegradabili – sunt
formate. Tratările dupa proces ale fluxului hidrolizat chimic sunt, în general, imperative, de
exemplu într-o WWTP biologică centrală.
Proiectul unui reactor hidrolitic depinde de scopul său. În mod normal, procesele de hidroliză
sunt aplicate la temperatura şi presiunea înconjurătoare. Când este necesară temperatura
ridicată, reactorul trebuie prevăzut cu un sistem de schimb al căldurii cu amenajări pentru
preîncălzire necesare intrării de apă reziduală. În unele cazuri ar putea fi necesare autoclave,
asigurând astfel temperaturi mult peste 100°C şi presiuni peste 0,6-1MPa. Procesele au la bază
funcţionarea în serii şi necesită personal care să încarce şi să descarce vasul. Dacă compuşii de
fierbere (mai) mici sunt obţinuţi din degradarea chimică a polunaţilor, atunci instalatia poate fi,
de asemenea, prevăzută cu amenajări ce furnizează vid necesar îndepărtării lichidului şi
vaporilor contaminanţi şi se activează aplicarea mai multor temperaturi şi cicluri ale presiunii
fără a fi nevoie să se deschidă vasul.
De vreme ce acidul sau baza trebuie să fie neutralizate după operaţiunea de tratare, sunt
necesare instalaţii adiţionale. Cerinţele în privinţa siguranţei manevrării acizilor şi bazelor
puternice sunt stricte. Utilizarea lor presupune utilizarea unui echipament special rezistent la
coroziune.
Depozitele sunt necesare pentru acizi şi baze, ţinând cont de pericolul potenţial al acestor
substanţe.

Aplicare

Hidroliza chimică este aplicată fluxurilor de apă reziduală ce conţin contaminanţi care nu sunt
uşor biodegradabili sau care ar putea deregla procesul biologic dintr-o WWTP biologică situată
în aval sau care au proprietăţi mult prea vătămătoare pentru a putea fi eliberate în canalizarea
obişnuită. Exemple ale unor asemenea agenţi contaminatori:

Waste Water and Waste Gas Treatment 109

Capitolul 3

• Halogeni organici
• Pesticide
• Cianuri organice
• Sulfuri organice
• Fosfaţi organici
• Carbamaţi (săruri şi esteri ai acidului carbamic)
• Esteri
• Amide
Operaţiuni utilizate frecvent în conexiune cu hidroliza chimică:
• Neutralizarea chimică
• Oxidarea chimică
• Precipitarea
Reacţia depinde foarte mult de structura chimică, pH şi de temperatură:
• Creşterea temperaturii presupune creşterea ratei hidrolizei
• pH ridicat sau scăzut poate creşte rata de reacţie, în funcţie de reactiv, de exemplu esterii
acizi fosforici şi clorurile organice sunt hidrolizaţi, de preferinţă, în condiţii alcaline
• Catalizatorii pot creşte rata de reacţie

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
pH Fie acidic, fie alcalin
Temperatura 15-80°C, până la 120°C
Intervalul 1 mg/l-100g/l
concentraţiilor
Proprietăţile Substanţele ce necesită condiţii de funcţionare prea drastice nu se
substanţelor potrivesc
Solubilitatea apei Solubilitatea scăzută în mediu acvatic poate limita aplicabilitatea

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje
• Apa reziduală ce are un interval larg
al COD refractar, poate fi tratată
• Procesul poate fi combinat cu foarte
multe operaţiuni de tratare dupa proces,
cum ar fi adsorbţia GAC, deburare
aer/vapor, biologia şamului activat
Dezavantaje
• Neutralizarea chimică a fluxului hidrolizat este
necesară de obicei, presupunând astfel încărcarea
adiţională cu săruri a receptorului şi/sau şlam
adiţional care trebuie îndepărtat
• Gaze şi vapori ar putea fi eliberate
• Presiunea ridicată şi/sau încălzirea saunt
necesare adeseori, având ca rezultat un consum
considerabil de eenrgie

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Eficienţa îndepărtării depinde de structura chimică a compusului, pH şi de temperatură.

Degradarea cantitativă poate fi obţinută, însă sunt necesar a fi efectuate studii pilot pentru a
cunoaşte condiţiile de tratare individuale.

Parametru Randamentul Condiţii de reacţie Observaţii

[%]
COD
AOX

De vreme ce scopul principal este eliminarea conţinutului organic refractar şi/sau a inhibitorilor
prin tratare biologică subsecventă, dovada performanţei nu este evaluată doar prin evaluarea

110 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

eficienţei procesului hidrolitic, ci şi prin luare în considerare a eficienţei proceselor biologice

subsecvente.

Efecte inter-media

Hidroliza chimică efectuată cu alcali puternici – NaOH şi Ca(OH)2 – sau cu acizi – H2SO4 – nu
crează de obicei transfer de-a lungul mediului, de exemplu din apă în aer şi/sau în apă reziduală,
transfer care poate fi îndepărtat.
Eliberările de substanţe volatile şi/sau mirositoare – dacă se aşteaptă apariţia acestora – sunt în
mod normal prevenite prin acoperirea vasului sau funcţionarea într-un recipient acoperit şi
captarea aerului expulzat spre un sistem de epurare a gazului rezidual.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Produse chimice
Abur / apă fierbinte pentru încălzire
Energie [kWh/m3]

Monitorizarea

În timpul procesului de hidroliză, o monitorizare amănunţită a parametrilor de operare este

crucială, parametrii de tipul:
• Temperatură
• pH
• Presiune
• Timp de staţionare
Efluentul trebuie să fie verificat în ceea ce priveşte compuşii specifici degradaţi şi agenţi
acid/bază aflaţi în surplus.

Situaţia economică

Costurile ar fi:
Tipul costului Costuri Observaţii
Costuri de capital
Costuri de operare

3.3.4.2.8 Nanofiltrarea (NF) şi Osmoza Inversă (RO)

Descriere

Un proces ce foloseşte o membrană înseamnă permeaţia (pătrunderea) unui lichid printr-o

membrană pentru a fi segregat într-un permeabil care trece de membrană şi concentrat pentru a
fi reţinut. Forţa conducătoare a acestui proces este diferenţa de presiune de-a lungul membranei.
Membranele din cadrul NF şi RO pot să reţină toate particulele până la mărimea unor molecule
organice sau chiar a unor ioni. Cu condiţia ca fluxul de alimentare să fie fără particule, aceste
membrane pot fi utilizate în principal atunci când se doreşte reciclarea completă a permeantului
şi/sau a concentratului.

Caracteristici tipice ale membranelor din procesele NF şi RO sunt ilustrate în Tabelul 3.5:

Parametru Nanofiltrare Osmoză inversă

Diametrul porului [µm]1 0,01 – 0,001 <0,001
Presiunea de funcţionare 0,5 – 32 2-1003
[MPa]

Waste Water and Waste Gas Treatment 111

Capitolul 3

Mărimea de tăiere [nm]2 >1 <1000 g/moleculă

Flux permeabil [lm-2h-1] <100 10-35
Viteza fluxului de 1-2 <2
intersectare [m/s]2
Tipul de membrană Asimetrică polimerică sau Asimetrică polimerică sau
material compozit material compozit
Configurarea membranei Tubulară cu bobinare spiralată Tubulară cu bobinare spiralată
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/132]
3
[cww/tm/159]
Table 3.5: Caracteristici ale Nanofiltrării (NF) şi a Osmozei Inverse

Membranele sunt disponibile în diferite variante de configurare şi de materiale. Modificarea

optimă ce trebuie efectuată pentru o aplicaţie particulară va depinde de natura apei reziduale, de
vreme ce materialele diferite au rezistenţe diferite la dizolvarea substanţelor. Materiale din care
este alcătuită membrana pentru procesul NF:
• Acetat de celuloză
• Poliamide
Materialele din care este alcătuită membrana pentru procesul RO sunt polimerii organici, de
tipul:
• Acetat de celuloză
• Poliamide
• Polimide
• Policarbonaţi
• Policlorură de vinil
• Polisulfonaţi
• Polietersulfonaţi
• Poliacetaţi
• Copolimeri de acrilonitril şi clorură de vinil
• Complecşi polielectrolitici
• Alcool polivinilici reticulaţi
• Poilacrilaţi
Membranele constituite din poliamide sunt în mod normal superioare celor constituite din
acetaţi, membrane necesare îndepărtării urmelor de molecule organice.
Procesele NF şi RO sunt aplicate prin flux în cruce, adică fluxul permeabil este direcţionat
perpendicular pe fluxul de alimentare. Impurităţile rămân în alimentare care, reducându-şi
volumul, părăseşte sistemul prevăzut cu membrană sub forma unui flux rezidual concentrat.
Chiar şi cu aplicarea celor mai bune programe şi regimuri de pretratare, membranele se vor
murdări şi se vor deteriora, scăzându-le performanţa dacă nu este asigurată curăţarea. Astfel că
sistemele prevăzute cu membrană trebuie proiectate astfel încât acele module să fie preluate din
linia de lucru şi curăţate fie mecanic, fie chimic.
O uzină ce foloseşte acest sistem cu membrană, de obicei, este alcătuită din trei secţiuni
separate:
• Secţiunea pretratare, unde alimentarea este tratată prin decantare chimică (precipitare,
coagulare/floculare sau flotaţie) şi filtrare subsecventă sau prin filtrare şi UF subsecvent.
• Secţiunea în care se foloseşte membrana, unde presiunea este aplicată ridicată şi apa
reziduală curge de-a lungul membranei.
• Secţiunea post-tratare, unde permeabilul este preparat pentru a fi re-utilizat sau pentru a fi
deversat şi amestecul de concentrat este colectat pentru finisări ulterioare sau pentru depozitare.
Un exemplu de instalaţie RO este ilustrat în Figura 3.24 [cww/tm/4].
Unităţile membranei sunt aranjate ca nişte module fie în paralel – pentru a furniza capacitatea
hidraulică necesară – sau în serie – pentru a creşte gradul de eficienţă.

112 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Evacuarea apei Turbina de

recuperare
sarate

Apa sarate

Rezervor de retentie R.O unitati

Injectare acid a apei sarate membrana

Clorinare Control pH
Pompa
filtru

Solutie Pompa
alimentare centrala
Ansamblu
filtrare Produs

Bazin alimentare Catre

depozitare

Rezervor de
retentie apa

Figura 3.24: Aranjament RO

Aplicare
NF şi RO au aplicaţii diferite din cauza proprietăţilor lor diferite manifestate în cadrul migraţiei
particulelor moleculare peste suprafaţa lor.
NF se aplică pentru a îndepărta moleculele organice mari şi ionii multivalenţi pentru a recicla şi
re-utiliza apa reziduală sau pentru a-i reduce volumul şi, în acelaşi timp, să-i crească
concentraţia de contaminanţi astfel încât procesele subsecvente de distrugere să fie fezabile.
RO este un proces prin care se separă apa şi constituienţii dizolvaţi până la specii ionice. Este
aplicată atunci când este necesar un grad ridicat de puritate. Apa segregată este reciclată şi re-
utilizată. Exemple:
• Desalinare
• Îndepărtarea finală a, de exemplu:
- Componentelor degradabile dacă tratarea biologică nu este disponibilă
- Metalelor grele
- Componentele toxice
• Segregarea poluanţilor în scopul concentrării lor sau pentru procesarea lor ulterioară.
NF şi RO sunt adeseori utilizate în combinaţie cu tehnici de post-tratare a permeabilului, de
exemplu schimb de ion sau adsorbţie GAC.

Restricţii şi limite de aplicare:

Limite / Restricţii
NF Mărimea Capacitate restrânsă necesară reţinerii particulelor suspendate cu greutate
particulei moleculară <20

Waste Water and Waste Gas Treatment 113

Capitolul 3

Concentraţia Soluţii concentrate ce au presiune osmotică atât de mare încât fie

depăşeşte presiunea disponibilă pentru funcţionare, fie nu este viabilă din
punct de vedere economic
RO Solubilitatea sării Soluţiile saline cu solubilitate scăzută au tendinţa de a se precipita şi
astfel cauzând murdărire
Monomeri ai Contaminanţii ce au tendinţa de a polimeriza cauzează murdărirea
polimerizării
Ambele Materialul Rezistenţă termică şi chimică scăzută ce limitează aplicarea lor la un
membranei anumit pH şi interval de temperatură (18 – 30 °C)

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Eficienţă a separării ridicată • Este posibilă apariţia proceselor de colmatare,
• Sisteme modulare, adică sunt flexibile blocare şi murdărire
în utilizare • Compactarea în prezenţa agenţilor de
• Reciclarea permeabilului şi înmuiere
concentratului este posibilă • Sunt necesare presiuni ridicate. Fluxuri slab
• Temperaturi ale funcţionării scăzute permeabile.
• Posibilitatea funcţionării complet
automatizate

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Observaţii

[%]
NF RO
1
Mercur anorganic >90
Mercur organic >901
Compuşi ai Cadmiului >901
Tetraclormetan 961
1,2-dicloretan 711
Triclorbenzen 961
Percloreten 90-921
Atrazină >701 84-971
y-hexaclorociclohexan 991
DDT 1001
Aldrin 1001
Dieldrin 1001
Diclorvos 981
Simazină 951
Trifluralin 991
Fenitrotion 991
Metil-azinfos 981
Malation 991
2
TOC 80-90
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/160]

Efecte inter-media
Tratarea ce foloseşte membrană produce un flux rezidual (concentrat) de aproximativ 10% din
volumul de alimentare original, în care substanţele sunt prezente la nivele de 10 ori mai mari
decât concentraţia avută în apa reziduală. O evaluare trebuie făcută pentru a vedea dacă acest
reziduu poate fi reciclat, depozitat sau are nevoie de tratare ulterioară, de exemplu: oxidare
umedă (concentrat rezultat din producerea coloranţilor [cww/tm/132]).

114 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Prin substanţe organice atunci creşterea concentraţiei ar putea îmbunătăţi condiţiile de

desfăşurare a proceselor subsecvente oxidative distructive. Prin substanţe anorganice, etapa de
creştere a concentraţiei poate fi folosită ca parte a procesului de recuperare. În ambele cazuri,
apa permeabilă provenită dintr-un asemenea proces ce foloseşte o membrană are potenţialul de
a fi reutilizată sau reciclată în cadrul procesului industrial reducând astfel fluxul de intrare a
apei şi deversarea ei.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
NF RO
Materialul membranei
Produse chimice
Energia [kWh/m3] 1-3a1 1-3a1
a
aplicare la presiune scăzută, <2,5 MPa
1
[cww/tm/161]

Consumul de energie este direct legat de rata fluxului şi de necesităţile în privinţa presiunii. Este
în principal asociat cu menţinerea unei viteze minime de aproximativ 2 m/s de-a lungul
suprafeţei membranei.

Monitorizare
Pentru a se asigura funcţionare corespunzătoare, diferenţă de presiune şi flux de-a lungul
membranei, trebuie monitorizare continuă.

Situaţia economică

Rata Costuri de capital Costuri de Costuri de înlocuire

fluxului funcţionare
[m3/h]
NF GBP 350-110 1 per m2 de GBP 60-140 1 per m2
membranăa de membranăa
EUR 3,3/kg
TOC2
RO GBP 350-110 1 per m2 de GBP 60-140 1 per m2
membranăa de membranăa
EUR 10-12 milioane pe 1000
m3/h apă reziduală
a
pentru membrane tubulare şi spiralate
1
[cww/tm/93]
2
[cww/tm160]

Costurile de capital, incluzând aici şi amenajările pentru curăţire utomată, pot fi împărţite
aproximativ după cum urmează [cww/tm/93]:
Pompe 30%
Componente ce se pot înlocui ale membranei 20%
Module ale membranei (construcţii) 10%
Lucrări pentru încadrare, asupra conductelor şi a valvelor 20%
Sistemul de control 15%
Altele 5%

Costurile de operare [cww/tm/93] sunt derivate din:

• Costul energiei necesare menţinerii presiunii hidrostatice şi a ratei fluxului sistemelor
• Durata de viaţă probabilă a membranei
• Regimul de curăţare necesar

Waste Water and Waste Gas Treatment 115

Capitolul 3

• Factori specifici ai amplasamentului, de exemplu necesarul de forţă de muncă

Ele pot fi împărţite aproximativ după cum urmează [cww/tm/93]:

Componente ce pot fi înlocuite ale membranei 35-50%

Curăţare 12-35%
Energie 15-20%
Forţă de muncă 15-18%

3.3.4.2.9 Adsorbţia

Descriere

Adsorbţia înseamnă transferul substanţelor solubile (substanţe dizolvate) din apa reziduală pe
suprafaţa solidului, foarte poroase, sub formă de particule (adsorbantul). Absorbantul are o
capacitate finită pentru fiecare compus ce trebuie îndepărtat. Când este epuizată această
capacitate, adsorbantul este „cheltuit” şi trebuie înlocuit cu material nou. Adsorbantul
„cheltuit”, fie trebuie să fie regenerat, fie incinerat.

Adsorbanţii potenţiali necesari purificării apei reziduale adsorbante sunt prezentaţi în Tabelul
3.6 [cww/tm/132].

Adsorbant Formă Aria suprafeţei Volumul porului Densitatea în

specifice [cm3/g] grămadă
[m2/g] [g/l]
Carbon activ Granular 500–1000 0.3–0.8
300–550
Pudră 600–1500 0.3-1.0
Cocs de lignit Granular, pudră 200–250 <0.1 despre 500
y-oxid de Aluminiu Granular, pudră 300–350 0.4–0.5 700–800
Răşini adsorbante Granule porositate
400-1500 650-700
35–65 v-%

Tabelul 3.6: Adsorbanţi folosiţi în mod obişnuit şi proprietăţile lor

Procesele de adsorbţie se împart în [cww/tm/132]:

• Amestecare, de obicei folosită în tratarea discontinuă

• Percolare, aplicabilă tratării continue, de obicei cu un absorbant prevăzut cu strat fix
încadrat de două coloane ce sunt folosite alternativ în funcţiunea şi pentru spălarea în
contracurent
• Procese ce folosesc strat-puls sau strat-mobil, ca percolare continuă, apa reziduală şi
adsorbantul fiind conduse în contracurent prin coloană

De vreme ce suprafaţa activă a adsorbantului este adeseori predispusă la colmatare şi blocaj, apa
reziduală trebuie, pe cât posibil, să nu aibă conţinut de solide care adeseori determină o etapă de
filtrare în amonte.

Un exemplu de funcţionare a unui adsorbant cu strat fix pe două coloane conectate în serie este
prezentat în figura 3.25 [cww/tm/132].

Vasele de adsorbţie sunt, de obicei, construite cu ajutorul materialelor rezistente la coroziune,

de exemplu oţel carbon turnat, oţel inoxidabil sau plastic întărit cu fibră de sticlă (FRP).

Pentru adsorbanţi sunt necesare depozite.

116 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Figura 3.25: Funcţionarea a două coloane de adsorbţie conectate în serie

A) Succesiunea I la II, la începutul procesului,

B) Succesiunea I la II, atunci când filtrul I trebuie înlocuit
C) Succesiunea II la I’, la scurt timp după înlocuirea lui I
D) Succesiunea II la I’, atunci când filtrul II trebuie înlocuit

Aplicare

Adsorbantul cel mai răspândit din cadrul industriei chimice este carbonul activ. Este folosit sub
formă de granule (GAC) în coloane sau sub formă de pudră (PAC) administrată unui recipient
sau bazin de tratare. Alţi adsorbanţi utilizaţi în mod frecvent sunt cocsul de lignit, oxidul de
aluminiu activ, răşini de adsorbţie şi zeolite.
• Adsorbţie GAC este aplicată pentru îndepărtarea contaminanţilor organici, în principal
aceia cu caracteristici refractorii, toxice, coloraţi şi/sau cu miros, şi pentru îndepărtarea
cantităţilor reziduale de contaminanţi anorganici, de tipul: compuşi ai azotului, sulfuri şi metale
grele. Filtrele cu mediu granular, de exemplu, filtrele de nisip sunt utilizate, de obiei, în amonte
de adsorbantul GAC pentru îndepărtarea solidelor suspendate prezente.
Aplicaţii reprezentative sunt [cww/tm92]:
- Textile sau materii colorante: îndepărtarea TOC-ului, culorii, colorantului
- Rafinarea petrolului şi industria petrochimică: îndepărtarea COD, BOD
- Detergenţi, răşini, produse chimice: îndepărtarea TOC, COD, xilenei, alcooli,
fenoli, produşi intermediari răşinoşi, resorcină, aromanţi azotici, polioli.
- Erbicide, Insecticide: îndepărtarea clorfenolilor, crezolului
- Produse farmaceutice: îndepărtarea fenolului
- Explozive: îndepărtarea fenolilor azotoşi

GAC-ul este în mod normal regenerat prin reactivare termică la temperaturi de aproximativ
900-1000°C

• Adsorbţie PAC – este aplicată aceluiaşi tip de agenţi contaminanţi ca GAC-ul. Este
administrată apei reziduale care este tratată ca şlam şi apoi îndepărtată prin procese de separare
de tipul: sedimentare şi filtrare. PAC-ul se poate de asemenea adăuga fluxului de apă reziduală

Waste Water and Waste Gas Treatment 117

Capitolul 3

în acelaşi moment ca şi coagulanţii anorganici şi îndepărtat cu ajutorul dispozitivelor de filtrare

şi de sedimentare. Este preferată, de obicei, unde necesarul de îndepărtare a organicelor este
intermitent sau variabil. Poate fi administrat individual după cum şi când este nevoie. O altă
aplicaţie este utilizarea sa în cazurile de urgenţă pentru a îndepărta substanţele refractare, toxice
sau periculoase care au ajuns în recipientul de sedimentare, de şlam activat sau din alte
recipiente. PAC-ul poate fi de asemenea adăugat în bazinul de aeraţie din cadrul unui sistem al
şlamului activat, în cadrul căruia procesele microbiologice sunt mărite prin procese de
adsorbţie. Adsorbanţii PAC utilizaţi de obicei cu un decantor-mixer sau cu un adsorbant al
şlamului în combinare cu agenţi de coagulare/floculare, cu adăugare de PAC în etapa floculării,
sedimentării sau filtrării.
PAC-ul nu este în mod normal regenerat, însă devine parte a şlamului care va fi depozitat.

• Cocs de lignit – acesta este procesat şi aplicat drept GAC şi l-ar putea înlocui atunci când
efecte de curăţire mai mici sunt suficiente. Preţul său scăzut este obstrucţionat de eficienţa
adsorbţiei care este scăzută, astfel fiind nevoie de cantităţi mari de adsorbanţi sau de cicluri de
regenerare mult mai frecvente.

• Oxid de aluminiu activ – este utilizat pentru adsorbţia substanţelor hidrofilice, de exemplu
fluorura şi fosfatul. Când este contaminat cu substanţe organice, este regenerat termic la o
temperatură de aproximativ 750°C. Dacă este contaminat cu substanţe anorganice, este
regenerat pe cale chimică.

• Răşini adsorbante – se aplică în scopul îndepărtării atât a contaminanţilor organici

hidrofilici, cât şi hidrofobici, de exemplu pentru a facilita recuperarea compuşilor organici.
Răşinile au tendinţa de a se umfla de-a lungul timpului prin absorbţia compuşilor organici.
Răşinile adsorbante sunt regenerate chimic prin solvenţi de tipul metanolului sau acetonei.

• Zeoliti – sunt aplicate pentru a fi îndepărtat amoniacul sau metalele grele, de exemplu
cadmiul. Când este aplicat pentru îndepărtarea amoniacului, ele sunt eficiente doar în fluxurile
cu concentraţii slabe (până la 40 mg/l). Sunt regenerate prin eluţie cu soluţii de clorură de sodiu
(sarea de bucătărie), cu sodă caustică sau cu apă de var.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
TSS <20mg/l cu adsorbanţi cu strat fix1
<10mg/l cu absorbanţi cu strat mobil2
Concentraţia poluantului <100g/l (fără recuperarea adsorbantului)2
<500g/l (cu recuperarea adsorbantului)2
Masa moleculară Eficienţa este scăzută dacă masa moleculară este scăzută
Lungimea catenei carbonului Eficienţa este scăzută dacă se creşte lungimea catenei
Ramificaţiile catenelor Eficienţa este scăzută dacă creşte numărul ramificaţiilor
carbonului
Polaritatea Eficienţa este scăzută dacă apare polaritate ridicată
Solubilitatea în apă Eficienţa este scăzută dacă apare solubilitate ridicată
Gradul de disociere Eficienţa este scăzută dacă creşte disocierea
Macromolecule Eficienţa este scăzută dacă există structură
macromoleculară
1
[cww/tm/4]
2
[cww/tm/51]

118 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Influenţa polarităţii este demonstrată în Tabelul 3.7 [cww/tm/91]:

Substanţă Îndepărtare Capacitate

[%] [mg/g]
Benzen 95 80
Etilbenzen 84 19
Acetat butilic 84 169
Acetat etilic 51 100
Fenol 81 161
Metil etil cetonă (MEK) 47 94
Acetonă 22 43
Piridină 47 95
Amină dietanol 28 57
Amină monoetanol 7 15
Acetaldehidă 12 22
Formaldehidă 9 18
Alcool isopropilic 22 24
Alcool metilic 4 7

Tabelul 3.7: Caracteristici tipice de performanţă a adsorbţiei GAC cu concentraţii ale alimentării de
aproximativ 1000 mg/l

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje
• Mare eficienţă în îndepărtare (nu şi cocs de lignit)
• Activează îndepărtarea compuşilor organici
refractori şi/sau toxici (GAC, PAC, cocs de lignit, răşini)
• De obicei cerinţe scăzute de spaţiu adiacent
• Sisteme automatizate
• Recuperarea compuşilor este posibilă (de preferat
cu zolite)
Dezavantaje
• Mixturi de compuşi organici pot cauza reducere în
mod semnificativ a capacităţii de adsorbţie.
• Conţinutul ridicat de compuşi macromoleculari
diminuează eficienţa şi pot cauza blocaj ireversibil al
amplasamentului activ.
• Efectul de eroziune din unitatea şlamului activat
cauzează probleme importante de eroziune (PAC)
• Adsorbantul consumat trebuie regenerat (consum
ridicat de energie) sau depozitat (cauzând nevoia de a
incinera deşeul).

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Eficienţa proceselor de adsorbţie variază foarte mult în funcţie de compoziţia apei reziduale şi a
concentratului de alimentare, fapt de care trebuie ţinut cont atunci când se citează anumite surse
de informare în privinţa emisiilor ce pot fi atinse sau în privinţa eficienţei îndepărtării.

Ratele performanţei ce pot fi atinse sunt:

Parametru Randamentul Observaţii

GAC PAC Lignit Al2O3 Resin Zeolit
Hg anorganic 80 1 alimentare 29
µg/l
Hg organic 80 1 alimentare
redusa
y- alimentare7.7
93 1
Hexaclorciclo µg/l
hexan alimentare10 µg/l
99 1
PAC 85 mg/l
DDT 97 1-99.9
88-93 1

Waste Water and Waste Gas Treatment 119

Capitolul 3

Parametru Randamentul Observaţii

GAC PAC Lignit Al2O3 Resin Zeolit
Aldrin 88-93 1
90-99 1 PAC 5-20 mg/l
1
Dieldrin 86-98
99 1 alimentare10
[0.1 µg/l] µg/l,
PAC 126 mg/l
Atrazină 84 1 Alimentare:
29µg/l
Endrină 1 Alimentare la un
<0.1 µg/l
nivel scăzut
1
Biclorvos 99 Alimentare:
7,7µg/l
TCB Alimentare
70-93 1 10µg/l
PAC 85mg/l
1
Fenitrotion 99
1
Azinfosfometil 99
1
Amoniac 98 PAC 5-20mg/l
[0.5 mg/l]
COD 50 2
Alimentare
67-75 3
[<100 mg/l]
10µg/l
PAC 126mg/l
Fenoli Alimentare
75 2
0,61µg/l
60-80 3 Alimentare
[1-2 mg/l] 10µg/l
AOX >90 2
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/82]
3
[cww/tm/96]

Sistemele de tratare PAC [cww/tm/77] tratează apa reziduală ce conţine COD mai mult de
60000mg/l, inclusiv compuşi organici volatili toxici mai mari de 1000mg/l având o reducere a
produselor chimice specifice până la mai puţin de limita de detectare, adică o reducere de
aproximativ 100%.

Efecte inter-media

Când capacitatea adsorbtivă a adsorbantului a fost epuizată eal va fi înlocuit şi regenerat

subsecvent (cu excepţia PAC-ului care este depozitat alături de alte şlamuri de apă reziduală).
După cum a mai fost menţionat mai sus, adsorbanţii au propriile metode de regenerare. Ceea ce
este comun acestor metode este că ele necesită energie şi/sau substanţe chimice pentru a
funcţiona.

GAC, lignitul şi oxidul de aluminiu activat (atunci când sunt încărcate organic) se regenerează
termic la temperaturi de până la 750-1000°C. Răşini, zeolite şi oxidul de aluminiu activat care
au încărcare anorganică sunt eluţionate cu ajutorul substanţelor chimice, fie cu solvenţi organici,
fie cu soluţii anorganice.

De exemplu, procesul de regenerare a eliberărilor gazelor reziduale GAC ce conţin produse de

descompunere termică şi chimică ale compuşilor adsorbiţi. Cu fiecare regenerare o proporţie de
aproximativ 10% va fi pierdută [cww/tm/27] şi va trebui înlocuită cu GAC proaspăt. Această
reînnoire continuă trebuie să fie adecvată menţinerii calităţii generale a GAC-ului din strat.
Regenerarea GAC-ului trebuie îndeplinită, în mod normal, de către companii specializate care
au în dotare cuptoare de regenerare. Aceste companii vor transporta GAC-ul de la instalatia de
tratare consumatoare la cuptoarele pentru regenerare şi invers. Pentru că regenerarea este relativ

120 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

scumpă, uzinele sunt de obicei proiectate pentru a garanta o perioadă minimă de 6 luni între
ciclurile de regenerare.

Generarea de gaze reziduale în cazul regenerării cauzează tratare subsecventă, dacă nu la

amplasamentul chimic atunci la amplasamentul companiei care se ocupă de procesul de
regenerare.

Dacă GAC-ul nu poate fi regenerat, trebuie depozitat ca deşeu chimic şi incinerat. Aceasta ar
putea fi cazul în care este contaminat GAC-ul cu PCB-uri, dioxine, metale grele sau cu
diclorbrompropan (DCBP) [cww/tm/77].
Regenerarea adsorbantului zeolit generează un flux concentrat de amoniac care este captat spre
o uzină convenţională de tratare a apei reziduale pentru a fi tratat biologic sau, alternativ, este
supus unui tratament format din epurarea a aerului pentru recuperarea amoniacului, urmată de o
adsorbţie în acid diluat pentru a forma un îngrăşământ care ulterior poate fi valorificat.

Consumabile ar fi:

Consumabile GAC PAC Lignit Al2O3 Resina Zeolit

3
10 % pierderi pe 0.5-1.0 kg/m
Adsorbent 1
regenerare apa uzata
NaCl/NaOH
Chimicale
sau var
pentru
10-30
regenerare 2
volume
Energie
3
[kWh/m ]
1
[cww/tm/128]
2
[cww/tm/27]

Impacturi ulterioare asupra mediului sunt:

• Transportul GAC consumat la şi de la locul în care se efectuează regenerarea
• Operaţiunea de regenerare însăşi de la amplasamentul companiei specializate
• Consumul de energie pentru procesul de regenerare
• Eliberarea agenţilor contaminanţi în aer şi/sau apă în timpul acestui proces de regenerare
• Sursa de zgomot, de exemplu pompele care pot fi închise.

Monitorizarea
Trebuie monitorizate intrările şi ieşirile din dispozitivul de adsorbţie conform compuşilor în
discuţie. În mod normal, o măsurare TOC (pentru determinarea contaminanţilor organici) sau o
măsurarea a conductivităţii pentru determinarea contaminanţilor organici ar fi metodele
dezirabile pentru un avertisment în cazul apariţiei unei spărturi.

Situaţia economică

Costs GAC PAC Lignit Al2O3 Rasina Zeolit

GBP 30000 1
3
[14 m /h]
GBP 75000 1
3
[60 m /h]
Capital
GBP 110000 1
3
[120 m /h]
FIM 20-30 million 3
[350 m3/h]
GBP 1000-2000 1
a
pe tona GAC
2
BEF 200000
Exploatare
pe tone GAC b
FIM 0.7/m3 apa
3
uzata

Waste Water and Waste Gas Treatment 121

Capitolul 3
a
costuri de regenerare GAC
b
cost GAC inclusiv regenerare
1
[cww/tm/92]
2
[cww/tm/128]
3
[cww/tm 96]

3.3.4.2.10 Schimb de ioni

Descriere

Schimbul de ion înseamnă îndepărtarea constituienţilor ionici periculoşi sau nedoriţi din apa
reziduală şi înlocuirea lor cu ioni mai acceptabili dintr-o răşină de schimb, unde ei vor fi
temporar reţinuţi şi apoi eliberaţi într-un lichid pentru regenerare sau pentru spălare în
contracurent.

Echipamentul necesar pentru un schimbător de ion, este alcătuit de obicei din:

• Un vas cilindric vertical sub presiune, cu linii rezistente la coroziune ce conţin răşini, de
obicei sub forma unei coloane împachetate care are câteva configuraţii posibile
• Un sistem de conducte şi de valve de control care direcţionează fluxul de apă reziduală şi
soluţiile de regenerare spre locaţiile corespunzătoare.
• Un sistem pentru regenerarea răşinii, alcătuit din echipamente de dizolvare a sării şi de
control a diluţiei.

Un sistem de distribuţie prin racorduri este localizat fie sus, fie jos în cadrul vasului şi
furnizează o distribuţie egală a influentului de apă reziduală, pentru a preveni scobirea spre în
afară a canalelor fluxului în stratul de răşină. Se comportă de asemenea şi ca un colector al apei
pentru spălare în contracurent.

Pentru schimbul de ion sunt utilizate de obicei răşinile granulate macroporoase cu grupuri
funcţionale anionice sau cationice, de tipul:

• Schimbător cationic acid puternic (SAC), neutralizează bazele puternice şi transformând

sărurile neutre în acizii lor corespunzători.
• Schimbător cationic acid slab (WAC), capabil să neutralizeze bazele puternice şi folosit
pentru dezalcanizare.
• Schimbător anionic bază puternică (SBA), neutralizează acizii puternici şi transformând
sărurile neutre în bazele lor corespunzătoare.
• Schimbător anionic bază slab (WBA), neutralizează acizii puternici şi este utilizat pentru
demineralizare parţială.
Ciclul operării schimbului de ion cuprinde:
• Operaţiunea efectivă de schimbare de ion
• Etapa spălării în contracurent, incluzând îndepărtarea particulelor acumulate şi
reclasificarea stratului de răşină al schimbului de ion.
• Etapa de regenerare, folosind o soluţie de volum mic cu concentraţie mare de regenerare,
reîncărcând răşina schimbului de ion cu ionul respectiv şi eliberând speciile ionice nedorite în
soluţia de regenerare.
• Deslocuirea, sau limpezirea lentă, cu un flux de apă lent deslocuieşte soluţia de regenerare
prin strat.
• Limpezirea rapidă, îndepărtează urmele care au rămas de soluţie de regenerare, incluzând
orice particule dure reziduale, din stratul de răşină.
Sunt necesare depozite pentru substanţele chimice implicate în procesul de regenerare:

Aplicare

Schimbul de ion se aplică pentru a îndepărta speciile nedorite ionice şi ionizabile din apa
reziduală:

122 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

• Ioni ai metalelor grele – cationici sau anionici, de exemplu: Cr3+ sau cadmiul şi compuşii
săi, cu concentraţii scăzute de alimentare, CrO42- cu concentraţii ridicate de alimentare
• Compuşi anorganici ionizabili, cum ar fi H3BO3
• Compuşii organici ionizabili sau ionici, solubili, cum ar fi acizii carboxilici, acizii sulfonici,
unii fenoli, amine sub formă de săruri acide, amine cuaternare, sulfat alchil şi mercur organic,
pot fi îndepărtaţi

Schimbul de ion este fezabil ca metodă e tratare la final de proces, însă importanţa sa se
regăseşte în potenţialul său de recuperare. Este utilizat în mod obişnuit ca operaţiune integrată
în tratarea apei reziduale, de exemplu pentru recuperarea apei de limpezire şi a substanţelor
chimice din procesul tehnologic. Concentraţiile tipice din influent se situează între 10 şi
1000mg/l. Particulele suspendate din fluxul de alimentare trebuie să fie mai mici de 50mg/l
pentru a se preveni colmatarea, astfel că filtrarea cu ajutorul membranei sau a gravităţii sunt
procedee corespunzătoare de pretratare.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
Concentraţia ionilor Duritatea ionică ridicată poate cauza înghiţirea
particulelor răşinoase
Temperatura Limitele termice ale răşinilor anionice se situează
în general în vecinătatea nivelului de 60°C
Agenţii corozivi Acidul nitric, acidul cromic, apa oxigenată, fierul,
magneziul, cuprul pot cauza deteriorări ale
răşinilor
Compuşii de Compuşii anorganici cum ar fi precipitaţii de fier
interferenţă pot cauza adsorbţia ireversibilă în răşină

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje
• n principiu toate speciile ionizabile şi ionii
pot fi îndepărtaţi din lichidele apoase
• Se aplică când este nevoie, insensibil la
variaţiile fluxului
• Este posibilă eficienţă ridicată
• Este posibilă recuperarea speciilor
valoroase
• Este posibilă recuperarea apei
• Sunt disponibile o gamă largă de răşini
specifice.
Dezavantaje
• Este obligatorie prefiltrarea
• Dezvoltarea bacteriilor pe suprafaţa răşinii
şi murdărire ce este cauzată procesele de
precipitare şi de adsorbţie
• Interferenţe cauzate de ionii din apa
reziduală
• Uzura particulelor răşinoase, datorită
regenerării sau impacturilor mecanice
• Apa şi şlamul rezultate din procesul de
regenerare trebuie tratate sau depozitate

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Concentraţiile ionice tipice din efluent care pot fi atinse se situează între 0,1-10mg/l la
concentraţii în influent de 10-1000mg/l.

Parametru Concentraţie Rata de Observaţii

[mg/l] performaţă
[%]
Ionii din efluent Concentraţii în influent
0.1–10 80–99 1
de 10–1000 mg/l
Cupru
Nichel
Cobalt
Zinc

Waste Water and Waste Gas Treatment 123

Capitolul 3

Crom (III)
Crom (VI)
Fier
Sulfat
Nitrat
1
[cww/tm/128]

Efecte inter-media

Regenerarea răşinilor din procesul schimb de ion are ca rezultat un volum mic de acid
concentrat sau de soluţie de sare, conţinând ionii îndepărtaţi ce îşi au originea în răşini. Acest
lichid îmbogăţit trebuie să fie tratat separat pentru îndepărtarea acestor ioni, de exemplu
metalele grele prin precipitare. Apa de clătire provenită din procesul de regenerare conţine
aceeaşi ioni ca şi apa sărată, însă în concentraţii relativ scăzute. Dacă acestea trebuie deversate
sau trebuie supuse tratării depinde de concentraţiile reale.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Răşină pentru schimbul de ion
Lichid pentru regenerare (acid clorhidric, Depinde de cantitatea de răşină
acid sulfuric, clorură de sodiu, hidroxid
de sodiu, etc)
Substanţe chimice, de exemplu limitator
microbiologic a murdăririi
Apă pentru spălare în contracurent şi
pentru clătire
Energie [kWh/m3]

Pompele sunt surse de zgomot, ele putând fi închise.

Monitorizare

Influentul şi efluentul din recipientul în care are loc schimbul de ion trebuie monitorizaţi cu
mare atenţie pentru a observa apariţia vreunei crăpături. Parametrii ce trebuie controlaţi sunt:
• scăderea presiunii
• conductivitatea electrică
• pH
• concentraţia în efluent a ionilor ce trebuie controlaţi

Situaţia economică

Costurile de capital şi de funcţionare depind de natura fluxului de alimentare.

Tipuri de
Costuri Observatii
costuri
1
Costuri de GBP 60000 Înălţime de1m şi diametru de 1m pentru
capital împachetare, recipientul, valvele şi răşina
+ GBP 20000 1
fiind incluse; pentru un diametru
adiţional de 0,5m
Schimbătorul de ion cationic
BEF 80000/m3 2

Schimbătorul de ion anionic

BEF 200000/m3 2

Costuri pentru
BEF 200/m3 2
funcţionare

124 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3
1
[cww/tm/92]
2
[cww/tm/128]

3.3.4.2.11 Extracţia

Descriere

Extracţia înseamnă transferarea contaminanţilor solubili din apa reziduală în solvent.

Proprietăţile dezirabile ale solvenţilor potriviţi sunt:

• Solubilitate şi miscibilitate scăzută în apă; de exemplu: petrol brut uşor, toluen, pentan şi
hexan.
• Capacitate de disoluţie mai mare a contaminantului decât apa
• Separare uşoară a solventului şi a apei reziduale, de exemplu din cauza diferenţei mari de
densitate
• Separare uşoară a contaminanţilor, de exemplu: din cauza temperaturii de evaporare scăzute
când se aplică distilarea
• Toxicitate scăzută
• Stabilitate termică

Extracţia este aplicată pe coloane acolo unde apa reziduală este pusă în contact cu solventul
organic pe diferite căi, de exemplu:

• Cascade contracurent
• Contactoare mixer-decantor
• Coloane cu taler reticulare
• Coloane împachetate
• Turnuri pentru pulverizare
• Contactoare cu discuri rotative
• Contactoare centrifugale pentru diferenţele în densitatea la un nivel scăzut

Amenajările situate în aval sunt utile pentru separarea şi distilarea lichid/lichid a fracţiunii de
solvent. Apa reziduală rămasă în mod normal trebuie să scape de solventul de extracţie dizolvat,
de exemplu prin îndepărtare sau prin adsorbţie GAC.

Trebuie furnizate depozite pentru solventul de extracţie şi pentru reziduu, echipate cu sisteme de
siguranţă pentru prevenirea eliberării emisiilor în aer şi în sol.

Aplicare

Extracţia solventului este utilizată pe o gamă largă de agenţi contaminanţi organici şi complexe
metalice, atunci când este disponibil un solvent potrivit şi când concentraţia agentului
contaminant nu este prea mică. La concentraţii scăzute, extracţia nu se potriveşte cu adsorbţia
sau cu tratarea biologică. Adeseori este utilizată ca o etapă de pretratare înainte de unităţile de
adsorbţie şi/sau de tratare biologică.

Exemple [cww/tm/82]:

• Îndepărtarea fenolilor (proces fenosolvan)

• Reciclarea metalelor, cum ar fi zincul
• Reciclarea substanţelor provenite din soluţiile-mamă
• Îndepărtarea esterilor acizi fosforici
• Îndepărtarea cloro-aromaticilor
• Pretratarea concentraţiilor de acizi sulfonici

Waste Water and Waste Gas Treatment 125

Capitolul 3

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restrictii
Solide suspendate Apa reziduală este de preferat a fi fără solide
suspendate şi/sau fără emulsii
Solvent Cât este de potrivit solventul (vezi mai sus)
Lipsa solventului presupune costuri şi impact
asupra mediului
Regenerarea solventului poate fi foarte complicată
şi foarte costisitoare

Avantaje si dezavantaje

Avantaje
• Activează îndepărtarea şi îndepărtarea
compuşilor organici refractari şi/sau toxici
şi a unor metale.
Dezavantaje
• Reziduurile trebuie depozitate sau
incinerate.
• Aplicare limitată din cauza
caracteristicilor solventului.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Randament Nivelul emisie

Parametru Observatii
[%] [mg/l]
Fenoli 99 <1 alimentare 10 g/l
COD
AOX
Zinc
Esteri acizi fosforici

Efecte inter-media

Pierderea de solvent organic în timpul funcţionării cauzează emisii de agz rezidual sau de
reziduu al solventului în apa reziduală. Ultimul necesită de obicei tratare adiţională, de exemplu
îndepărtare, iar primul îndepărtare canalizată spre oxidare termică/catalitică sau adsorbţie.

După recuperarea solventului (distilare sau rectificare), reziduul de pe fund, ce conţine agenţi
contaminanţi extraşi, trebuie îndepărtat sub formă de reziduu chimic, în mod normal prin
incinerare.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Solventul, înlocuirea pierderilor
Energia [kWh/m3]
Energia consumată cu tratarea subsecventă [kWh/m3]

Monitorizarea
Trebuie verificat fluxul de intrare în unitatea de extracţie pentru a se preveni intrarea solidelor
nedorite, care pot cauza dereglări în cadrul procesului sau distrugeri cauzate uzinei. Întreţinerea
regulată este necesară pentru a se preveni sau pentru a se detecta pierderile cauzate mediului.

Situaţia economică

Costurile sunt:

126 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Tipurile de costuri Costurile Observaţii

Costuri de capital
Costuri de funcţionare

3.3.4.2.12 Distilarea / Rectificarea

Descriere

Distilarea sau rectificarea înseamnă separarea apei reziduale de contaminanţii săi prin
transferarea lor în starea gazoasă. Starea gazoasă îmbogăţită este condensată mai târziu.
Aplicarea procesului în condiţii de vid scade temperatura de fierbere şi permite separarea
substanţelor vulnerabile.
Distilarea şi rectificarea sunt executate pe coloane, echipate cu materal dispus în plăci sau
împachetat şi un dispozitiv de condensare situat în aval. Încălzirea este adeseori executată prin
injectarea directă de abur pentru a se evita supraîncălzirea locală.
Depozitele echipate cu sistemele de siguranţă necesare sunt construite pentru reziduuri şi pentru
produsele distilării.

Aplicare

Această metodă au o aplicare limitată. Este adeseori utilizată ca o măsură procesual-integrată

pentru recuperarea materialului iniţial şi/sau a produselor provenite din soluţiile-mamă. Ca
operaţiune de tratare a apei reziduale este aplicată:
• Pentru recuperarea solventului după extracţia apei reziduale
• Pentru recuperarea solventului din apa reziduală, de exemplu separarea alcoolilor din
producţia de celuloză metilică
• Pentru tratarea emulsiilor uleioase
• Ca metodă de pretratare pentru îndepărtarea conţinutului principal de contaminant din
fluxul de apă reziduală, pentru a fi recuperate şi ulterior deversare a apei reziduale în sistemele
de tratare dupa proces.
• Pentru recuperarea substanţelor organice din soluţiile de epurare.

Limite şi restricţii ale aplicării:

Limite / Restricţii
Concentraţia Trebuie să fie suficient de mare pentru ca distilarea să devină fezabilă din
alimentării punct de vedere economic
Temperatura de Suficientă diferenţă de temperatură între temperaturile de fierbere ale
fierbere apei reziduale şi a contaminanţilor
Amestecuri azeotropice au nevoie de ajutorare sau separarea prin distilare
nu este posibilă

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Este posibilă recuperarea materialului Reziduurile trebuie îndepărtate, de obicei
Activează îndepărtarea compuşilor organici prin incinerare
refractari şi/sau toxici Consum mare de energie

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Rata de performanţă Nivelul emisiei Observaţii

[%] [mg/l]
Fenoli 961 2000 Alimentare 50g/l
1
Metanol 97,5 2000 Alimentare 80g/l
Epiclorhidrină (ECH) 901 700 Alimentare 7g/l

Waste Water and Waste Gas Treatment 127

Capitolul 3

Anilină 97,51 100 Alimentare 4g/l

Clorbenzen 901 10 Alimentare 100mg/l
1
[cww/tm/82]

Efecte inter-media
Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Abur (pentru încălzire)
Energie [kWh/m3]
Energie necesară tratării subsecvente [kWh/m3]

Monitorizare
Trebuie verificat fluxul de intrare pentru a se preveni pătrunderea solidelor nedorite care ar
putea cauza dereglarea procesului sau ar produce distrugeri uzinei. Întreţinerea regulată este
necesară astfel încât pierderile de solvent în mediu să nu apară sau să poate fi detectate la timp.

Situaţia economică

Costurile sunt:
Tipul de cost Costul Observaţii
Costuri de capital
Costuri ale funcţionării

3.3.4.2.13 Evaporarea

Descriere

Evaporarea apei reziduale înseamnă un proces de distilare în care apa este substanţa volatilă,
lăsând concentratul drept reziduu pe fundul vasului pentru a fi îndepărtat ulterior. Scopul acestei
operaţiuni este reducerea volumului de apă reziduală sau pentru concentrarea soluţiilor-mamă.
Aburul volatil este colectat într-un condensator şi apa condensată este reciclată, dacă este nevoie
după tratarea subsecventă.

Aplicată sub vid scade temperatura de fierbere şi activează reciclarea substanţelor care altfel s-
ar descompune.

Sunt multe tipuri de substanţe pentru evaporare. Conformitatea acestora depind de cerinţele
individuale. Exemple ar fi:

• Evaporator cu circulaţie naturală, potrivit pentru materialul care nu este sensibil la căldură
• Evaporator cu tub-scurt vertical, potrivit pentru lichidele ne-corozive şi ne-cristalizatoare
• Evaporator tip-coş, la fel cu evaporatorul cu tub scurt vertical
• Evaporator cu peliculă descendentă, utilizat în industria produselor de fertilizare pentru a
concentra ureea, acidul fosforic, azotatul de amoniu, etc.
• Evaporator cu peliculă subţire, folosit pentru concentrarea, fracţionarea, deodorizarea şi
îndepărtarea în cadrul procesului de producţie a produselor farmaceutice, a polimerilor, a
substanţelor chimice organice şi anorganice.

Evaporatorii sunt de obicei aplicaţi în serii, serii în care căldura de condensare din cadrul unei
etape încălzeşte substanţa ce trebuie condensată (adică, apa reziduală) în etapa precedentă.
Aplicarea sub vid minimalizează necesarul de energie. Condiţiile normale de aplicare sunt: 12-
20kPa şi 50-60°C

Reziduurile trebuie depozitate înainte de a fi reciclate (sau aruncate la gunoi).

128 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Aplicare

Evaporarea este aplicată atunci când sunt dorite fluxuri de apă reziduală concentrate sau ele sunt
recomandate, de exemplu:

• Pentru concentrarea soluţiilor-mamă şi a soluţiilor provenite din epurarea gazelor, pentru a

fi reciclate substanţele valoroase
• Pentru evaporarea şi cristalizarea solidelor, fie pentru recuperarea, fie pentru îndepărtarea
lor din efluentul de apă reziduală
• Drept pretratare pentru a concentra fluxul de apă reziduală înainte de valorificarea termică,
de incinerarea apei reziduale sau depozitarea drept reziduu periculos.
Unităţile în care se efectuează evaporarea trebuie să funcţioneze astfel încât energia termică
necesară este livrată prin valorificarea căldurii reziduale provenite din procesele de producţie
[cww/tm/82].

Când scopul principal este recuperarea materialului este necesară o operaţiune de pretratare
înainte ca evaporarea să înceapă. Exemple de pretratare sunt:

• Adăugarea de acizi, baze, etc. pentru a scădea volatilitatea compuşilor moleculari

• Separarea lichidelor libere insolubile, de exemplu: uleiul
• Operaţiuni fizico-chimice necesare separării metalelor grele şi/sau a altor solide
Este necesară tratarea ulterioară, de exemplu incinerarea, după evaporare, dacă concentratul nu
este reciclat.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restricţii
Murdărire Schimbătorii de căldură au tendinţa să se
murdărească
Coroziunea Corpul evaporatorului şi schimbătoarele de
căldură sunt vulnerabile la substanţele corozive
Substanţele Substanţele generatoare de spumă şi de particule
suspendate şi coloidale dereglează procesul;
substanţele organice/anorganice volatile la fel.

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Este posibilă recuperarea materialului Reziduurile trebuie îndepărtate, în mod normal
Activează îndepărtarea compuşilor organici prin incinerare, dacă nu sunt potrivite pentru a
refractari şi/sau toxici din apa reziduală fi reciclate
Reduce cantitatea de apă reziduală Contaminanţii volatili poluează substanţa ce
Reducerea cantităţii şi volumului de reziduuri trebuie condensată (provocând tratare
periculoase. subsecventă) sau sunt emanaţi drept gaz
rezidual
Predispunere spre murdărire, coroziune şi
spumare
Consum mare de energie.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Observaţii

[%]

Waste Water and Waste Gas Treatment 129

Capitolul 3

Contaminanţi 99 Condensatul nu este reciclat

1
[cww/tm/128]

Efecte inter-media

Evaporarea este în mod normal un proces „fără apă reziduală”, pentru că substanţa ce trebuie
condensată va fi reciclată – cu sau fără tratare ulterioară – şi concentratul va fi reciclat sau
îndepărtat drept reziduu, de exemplu prin incinerare.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Substanţe chimice necesare pretratării
Abur (pentru încălzire) 5-16 apă/kg de abur
3
Energie [kWh/m ]

Monitorizare

Întreţinerea corespunzătoare a schimbătorilor de căldură este extrem de importantă. Încrustarea,

murdărirea şi corodarea dereglează transferul de căldură spre lichid şi scade economisirea de
energie. Concentraţia contaminanţilor sau a parametrilor surogat (TOC, pH, conductivitatea,
etc.) aflaţi în condensat trebuie monitorizaţi continuu pentru a se preveni transferul de poluanţi.

Situaţia economică

Costurile sunt:
Tipul de cost Costuri Observaţii
Cost de capital
Cost al funcţionării BEF 100-2000 pe m3 de condensat 1
1
[cww/tm/128]

3.3.4.2.14 Striparea

Descriere

Procesul de îndepărtare aplicat apei reziduale este o operaţiune prin care apa reziduală este
adusă în contact cu un flux concentrat de gaz pentru a transfera poluanţii volatili din starea
lichidă în starea gazoasă. Poluanţii sunt îndepărtaţi din gazul folosit pentru îndepărtarea lor
pentru a putea fi reciclaţi în cadrul procesului şi re-utilizaţi. Substanţele organice şi anorganice
volatile sunt transferate din apa reziduală în gazul rezidual, crescând foarte mult suprafaţa de
expunere a apei contaminate. Evaporarea apei, însă, scade temperatura apei reziduale reducând
astfel volatilitatea contaminanţilor.
Gazele utilizate sunt aerul şi aburul:
• Îndepărtarea prin aer poate fi aplicată cu sau fără încălzirea coloanei în care se execută
îndepărtarea, încălzirea fiind utilizată pe compuşii foarte vulnerabili sau volatili. Energia
necesară încălzirii este furnizată de obicei prin valorificarea căldurii din cadrul procesului.
• Îndepărtarea prin abur este o metodă alternativă la cea prin aer aplicându-se pe compuşii
care sunt mai puţin volatili şi/sau mai puţin vulnerabili. Aburul este în mod normal furnizat cu
ajutorul echipamentelor speciale generatoare de abur existente în cadrul amplasamentului sau
prin valorificarea căldurii reziduale. Dacă nu există acest echipament, atunci această metodă ar
putea să nu fie fezabilă.
Construcţiile tipice necesare acestei metode sunt:

130 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

• Un turn compact în care se efectuează îndepărtarea, prevăzut cu puncte de sprayere în

partea de sus pentru a distribui apa reziduală peste împachetare, gazul de îndepărtare fiind
condus în contracurent prin această împachetare, un bazin de decantare în partea de jos pentru a
colecta apa decontaminată, echipat adiţional cu un dispozitiv de încălzire a aerului (pentru
epurarea aerului), un sistem de control automat şi unul de control a emisiilor din aer (unitate
GAC, oxidant catalitic sau incinerator)
• Un recipient (rezervor) pentru îndepărtare în cadrul căruia compuşii volatili sunt îndepărtaţi
cu ajutorul bulelor gazoase (aer, abur) canalizate spre recipientul de colectare a apei reziduale.
Echipamentul este alcătuit din:
• Un recipient-tampon pentru apa reziduală
• Un recipient pentru pretratare pentru ajustarea pH-ului
• Coloana(ele) pentru îndepărtare, care funcţionează în contra-flux
• Preîncălzitor al alimentării, recuperând căldura ce provine de la condensator subsecvent al
aburului care a fost folosit în procesul de îndepărtare
• Condensator, răcit cu aer sau cu apă
• Amenajări situate în aval pentru tratarea gazului
Amenajările pentru îndepărtare pot fi operate continuu sau discontinuu, ultima asigurând
performanţă ridicată şi eficienţă în economia energiei decât unităţile ce sunt operate continuu.
Îndepărtarea subsecventă a poluanţilor volatili din starea gazoasă poate fi îndeplinită prin:
• Adsorbţia pe răşini GAC, zeolitice sau sintetice
• Adsorbţia prin solvenţi non-lichizi şi adsorbţie subsecventă
• Adsorbţia prin solvenţi lichizi, cum ar fi acizii puternici (pentru a adsorbi amoniacul)
• Condensarea sau condensarea parţială şi tratarea ulterioară subsecventă
• Oxidare termică sau catalitică.
Un exemplu de proces de îndepărtare, îndepărtarea prin aer/abur a amoniacului, este ilustrată în
figura 3.26 [cww/tm/78].

Incinerare
Striparea cu amoniac Concentrare
Absorptie

Coloana
stripare

Abur, aer

Flux afluent Apa

stripata

Rezervor tampon
alcalizare

Figura 3.26: Striparea amoniacului, aerului si a aburului

Aplicarea

Îndepărtarea este aplicată pentru a separa agenţii contaminanţi volatili din apă, de exemplu:
• Hidrocarburile clorinate, cum ar fi tricloretenă, percloretenă, triclormetan, dicloretan,
tricloretan
• Sulfura hidrogenată şi de amoniac, volatilitatea lor depinzând foarte mult de temperatură şi
pH, astfel controlul pH-ului este esenţial (pH>9,5 la amoniac; ph 2-3 la sulfura hidrogenată)

Waste Water and Waste Gas Treatment 131

Capitolul 3

• Sulfura hidrogenată şi de amoniac, ambele odată într-o unitate de îndepărtare prin abur în
două etape [cww/tm/149]
• Solvenţii organici, benzina, motorina, aromaticii slabi, fenolul, mercaptanii

Dacă se aplică îndepărtarea prin aer sau prin apă depinde de:

• Vulnerabilitatea agenţilor contaminanţi

• Dacă trebuie recuperaţi contaminanţii
• Disponibilitatea fluxului
• Condiţii de siguranţă (doar o problemă legată de încărcările ridicate de VOC-uri), etc.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restricţii
Murdărire Schimbătorii de căldură au tendinţa de a murdări
Solide suspendate <5ppm

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Eficienţă ridicată de îndepărtare În anumite condiţii (fier >5mg/l, duritatea apei
Recuperarea materialului este >800mg/l) există o capacitate ridicată de murdărire (de
posibilă exemplu îndepărtarea apei sulfuroase în rafinării) şi
Cădere de presiune scăzută astfel sunt necesari agenţi anti-murdărire.
Consum scăzut de energie Gazul folosit în îndepărtare trebuie tratat.
Este necesare curăţare frecventă a coloanei

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Rata de performanţă Nivelul emisiei Observaţii

Parametru [%]
Air Steam Air Steam
Rafinării: concentraţii scăzute la
alimentare şi condiţii optime
<5 1
(exemple: îndepărtarea apei
sulfuroase)
Amoniac
99 2 <50 2 Alimentare 10g/l
Produs al filtrării din tratarea şlamului
>92 4 70 4 activat, alimentare 500-1200mg/l, rata
alimentării 19-24m3/h
Rafinării: proces în două stadii,
NH4-N 53
alimentare 1372mg/l NH4-Na
Rafinării: proces în două stadii,
N total anorganic 73
alimentare 1373mg/l N total anorganic
Rata de alimentare 1m3/h, concentraţia
Volatile organics 99 1 2g/l (diclormetan, triclormetan,
benzen, toluen, xilen, ester, eteri
Rata de alimentare 3,4m3/h,
Metanol 97
concentraţia 36g/l
Rata de alimentare 6m3/h, concentraţia
Chlorometan <1 1
>200mg/l
Amoniac Rata de alimenatre 4m3/h, concentraţia
99 1
5g/l
90-98 2 Turn compact, aer/apă 5-35:1
65 2 Turn compact, aer/apă 35:1
NH4-N 69-92 2 Turn compact, aer/apă 4-30:1

132 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Rata de performanţă Nivelul emisiei Observaţii

Parametru [%]
Air Steam Air Steam
N total anorganic 90 2 Aeraţie prin pulverizare
Substanţe organice 95 2 Turn compact, aer/apă 5:1
volatile Aeraţie prin pulverizare
90 2
Metanol
Clormetan Rata de alimentare 4m3/h, concentraţia
99 1
30g/l
Diclormetan Rafinării: proces în două stadii,
1.1 3
alimentare 98mg/l hidrocarburi
Tetraclormetan Alimentare 400m3/h, concentraţie 500-
>99 1
1000mg/l BTX
1,2-Dicloretan Rafinării: îndepărtarea gazului
<20
(petrolier) sulfuros
Tricloretilenă Rafinării: îndepărtarea gazului
<20
(petrolier) sulfuros
Alimentare 7-8m3/h, concentraţie 20-
99-99.6 5 50-200 5
Percloretilenă 40g/l
Rafinării: proces în două stadii,
0.1 3
alimentare 182mg/l fenoli
3 Rafinării: proces în două stadii,
0.5
alimentare 1323mg/l sulfură
Metilal Rafinării: proces în două stadii,
37 3
alimentare 14400mg/l COD
a
stripped ammonia concentrated to 10 % solution and used for de-NOx process in another plant
1
[cww/tm/82]
2
[cww/tm/27]
3
[cww/tm/149]
4
[cww/tm/146]
5
[cww/tm/96]

Efecte inter-media

Procesul de îndepărtare nu se utilizează singular. Are nevoie de cel puţin tratare în aval a
gazului. Volatilele îndepărtate sunt fie reciclate spre a fi folosite într-un proces de producţie fie
sunt tratate (epurare, adsorbţie, oxidare catalitică, termică). În general, tratarea gazului folosit la
îndepărtare este o etapă din cadrul procesului esenţială şi câteodată mai complicată decât însăşi
operaţiunea de îndepărtare (de curăţire). Pentru a obţine o tratare eficientă în total, atât etapa de
îndepărtare, cât şi tratarea gazului provenit din procesul de îndepărtare trebuie să fie ajustate cu
grijă.

Dacă nivelul atins al emisiilor în cazul apei reziduale nu este suficient (vezi nivelurile de emisii
ce pot fi atinse), tratare în aval ulterioară va fi necesară.

Consumabile ar fi:

Cantitate
Consumabile
Striparea cu aer Striparea cu abur
Substanţe chimice necesare Stoichiometric Stoichiometric
ajustării pH-ului (acid, sodă
caustică, apă de var)
Agenţii anti-murdărire
Abur 0.1-0.3 tone/m3 1,2,
Energie [kWh/m3] 680 3 b
Electricitate 1.8 4 a
Gaz (pentru încălzire)
0.5 4
[m3 gaz / m3 apă]

Waste Water and Waste Gas Treatment 133

Capitolul 3

Cantitate
Consumabile
Striparea cu aer Striparea cu abur
Substanţe chimice necesare Stoichiometric Stoichiometric
ajustării pH-ului (acid, sodă
caustică, apă de var)
Agenţii anti-murdărire
Abur 0.1-0.3 tone/m3 1,2,
Energie [kWh/m3] 680 3 b
4 a
Electricitate 1.8
a
echipamente ce funcţionează cu motoare cum ar fi pompele şi ventilatoarele
b
inclusiv generarea de abur
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/82]
3
[cww/tm/96]
4
[cww/tm/146]

Monitorizare

Parametrii ce trebuie controlaţi sunt:

• pH, în special dacă amoniacul sau hidrogenul sulfurat sunt implicate
• alimentarea
• presiunea
• temperatura
• controlul nivelului de lichid
• raportul refluxului coloanei

Situaţia economică

Tipul de Costuri Observaţii

cost Aer Abur
1
Costuri de BEF 4milioane 100m3/h
capital BEF 80milioane 1 50m3/h
2
EUR 4,0-5,3 milioane Dispozitiv de curăţare a apei
sulfuroase din cadrul rafinăriei,
30-32m3/h
Costuri ale BEF 200/m3 1 BEF 200/m3 1
funcţionării
1
[cww/tm/128]; 2 [cww/tm/48]; 3 [cww/tm/92]

3.3.4.2.15 Incinerarea apei reziduale

Descrierea

Incinerarea apei reziduale înseamnă oxidarea prin aer a contaminanţilor organici şi anorganici ai
apei reziduale şi evaporarea simultană a părţilor lichide la presiune normală şi la o temperatură
ce variază între 730 şi 1200°C sau sub acest interval când sunt utilizaţi catalizatori. În industria
chimică incinerarea este adeseori aplicată central sau ca metodă de co-incinerare în uzinele de
ardere a reziduurilor. Produşii de reacţie sunt: bioxidul de carbon, apa, alţi compuşi anorganici
(azot, oxizi, oxizi de sulf, halide hidrogenate, fosfaţi, compuşi ai metalelor grele), în funcţie de
tipul contaminantului prezent.

Incinerarea este doar auto-întreţinută dacă încărcarea organică este suficientă pentru a asigura
suport energetic adecvat pentru procesul de vaporizare şi pentru încălzirea apei (COD >50g/l).
În cazul unei încărcări organice scăzute instalatia în care se execută incinerarea trebuie să

134 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

funcţioneze cu combustibil de susţinere. Cantitatea de energie adiţională este redusă prin

scăderea conţinutului apei, de exemplu prin evaporare în aval (vezi Secţiunea 3.3.4.2.13),
folosind căldura reziduală. Instalarea unui boiler ar fi o modalitate convenabilă pentru generarea
aburului din căldura provenită din ardere care ar putea fi folosită în procesul de evaporare
[cww/tm/132].
Dispozitivele în care are loc incinerarea apei reziduale pot fi construite sub forma unor cuptoare
de ardere obişnuite sau incineratoare cu strat-fluidizat. Trebuie ca materialul din care este
confecţionată instalatia trebuie să fie foarte stabil şi să reziste la coroziune. Cuptoarele de ardere
sunt adeseori construite din material ceramic.

Incinerarea poate fi de asemenea aplicată într-o uzină obişnuită de ardere a reziduurilor folosind
apa reziduală ca flux de intrare adiţional. Pretratare ar putea fi necesară pentru a elimina
particulele ce depăşesc mărimea maximă pentru a se preveni blocajul jetului.

Aplicarea

Incinerarea este aplicată pe apa reziduală care conţine compuşi care fie nu sunt uşor
biodegradabili, fie ar putea deregla procesul biologic din cadrul WWTP-ului biologic sau care
au proprietăţi prea vătămătoare pentru a fi eliberaţi într-un sistem obişnuit de canalizare.
Asemenea compuşi sunt:
• reziduurile lichide din producţia de coloranţi
• reziduuri lichide din producţia de cauciuc ce conţin cantităţi extrem de mari de sare
• extracte lichide din producţia de pesticide
• reziduuri lichide din producţia de poliesteri
Incinerarea apei reziduale este preferată altei tehnici de tratare care are acelaşi scop cu ea atunci
când se dovedesc a fi ne-economice. Se potriveşte în mod special atunci când [cww/tm/132]:
• constituenţii organici nu pot fi reutilizaţi sau atunci când sunt reciclarea lor devine
neprofitabilă
• contaminanţii constituie o mixtură (amestec) din mai mulţi compuşi în care atât concentraţia
cât şi raţia de amestecare variază continuu
• în afară de conţinutul organic, se regăseşte o considerabilă cantitate de material anorganic
• apa reziduală este slab biodegradabilă sau toxică
• conţinutul de sare este prea ridicat pentru tratarea biologică sau numai după o diluţie
considerabilă
• incinerarea permite reciclarea materialului de alimentare indestructibil, ca de exemplu:
sărurile, sau produce produse valoroase

Fluxul de apă reziduală potrivit pentru incinerare acoperă, în general un interval între 2 şi 30
m3/h, având concentraţii COD între 50000 şi 100000mg/l. Concentraţii mai scăzute au nevoie de
combustibil de ajutorarea a arderii. Apa reziduală care necesită căldură pentru ardere scăzută
poate fi injectată într-un cuptor rotativ de ardere pentru a fi arsă împreună cu deşeurile.
Limite şi restricţii în aplicare

Limite / Restricţii
Halogeni, sulf Conţinutul de halogen sau de sulf necesită gaz de tratare special
Temperatura de combustie Odată cu creşterea temperaturii de combustie creşte cantitatea de oxizi
de nitrogen
Solide, săruri Pot bloca injectoarele, astfel că este nevoie de echipament adecvat

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje
Conţinut organic ridicat va fi
aproape complet îndepărtat
Eliminarea poluanţilor poate fi
făcută şi cu concentraţiile ridicate de
Dezavantaje
Concentraţii organice scăzute au nevoie de combustibil
de ardere de ajutorare
Reziduurile solide (cenuşă depusă sau din aer) trebuie
depozitate

Waste Water and Waste Gas Treatment 135

Capitolul 3

sare Incinerarea compuşilor sulfului şi/sau a halidelor ar

Căldura reziduală poate fi utilizată putea necesita tratare prin gaz de ardere cauzând apariţia
apei reziduale şi a deşeurilor solide.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Nivel al emisiei Observaţii

[%] [mg/l]
TOC >991
VOC 922 302 Alimentare 375mg/l, incinerare catalitică
1
[cww/tm/82]
2
[cww/tm/96]

Nivelurile de emisie ce pot fi atinse şi ratele de performanţă cuprinse în tabel sunt legate de
fluxul de apă reziduală care este tratat prin incinerare. Emisiile eliberate în aer şi deversările în
apa reziduală provenite de la gazele arse în curăţare sunt reglementate de Directiva pentru
Incinerarea Deşeurilor 2000/76/EC [cww/tm/155], prezentată în Anexa II, IV şi V. Informaţie
ulterioară poate fi găsită în BREF-ul elaborat în privinţa incinerării reziduurilor.

Efecte inter-media
Incinerarea apei reziduale are ca rezultat gaz rezidual (gazul evacuat din combustie poate
conţine HCl, SOx, NOx, etc.), gaz care, în funcţie de conţinutul său, poate avea nevoie de tratare
ulterioară care rezultă în apă reziduală şi deşeu solid adiţionale. Când procesul nu funcţionează
autotermic, este nevoie de combustibil de ajutorare a arderii. Pe de altă parte, atunci când
căldura reziduală nu poate fi recuperată sau reutilizată, cantităţi de căldură se eliberrează în
mediu.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Combustibil pentru ajutarea arderii (conţinut TOC scăzut) 4,5Kg/m3 apă rerziduală
a

12,5Kg/Kg VOC1
3 b
Energie [kWh/m ] 0.091
a
combustibil uşor, conţinut organic 375mg/l, incinerare catalitică
b
energie electrică pentru pompe, arzătoare, etc.
1
[cww/tm/96]

Monitorizare
De-a lungul întregului proces, monitorizarea este necesară pentru parametrii de operare, cum ar
fi: conţinutul de oxigen, temperatura, conţinutul de oxizi de sulf, de oxizi de azot, halide
hidrogenate, praf pentru a fi asigurată o funcţionare fără cusur.

Situaţia economică

Tipul de cost Costuri Observaţii

Costuri de capital
Costuri ale funcţionării FIM 2.4/m3
FIM 6.6/kg VOC1
3
8m /h, concentraţie VOC 375mg/l, incinerare catalitică
1
[cww/tm/96]

136 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

3.3.4.3 Contaminantii biodegradabili solubili / Tratarea biologica

Linia principală de producţie în industria chimică este producerea şi manevrarea substanţelor

organice. Astfel că o partea importantă din apa reziduală din industria chimică este încărcată cu
contaminanţi organici care sunt mai mult sau mai puţin biodegradabili sau potriviţi pentru a fi
supuse tehnicilor de tratare biologică. Substanţele care pot deregla degradarea biologică trebuie
să fie îndepărtate din timp (vezi Secţiunea 3.3.4.2).
Tratarea biologică înseamnă degradarea substanţelor organice dizolvate cu ajutorul micro-
organismelor – bacterii – folosite drept agenţi de moxidare. Azot organic şi fosforul se
transformă în amoniac şi respectiv în fosfat. Biodegradabilitatea fluxului de apă reziduală poate
fi, în mod empiric, estimată cu ajutorul raportului BOD/COD (înaintea începerii tratării):

• BOD/COD <0,2 apă reziduală relativ nedegradbilă

• BOD/COD 0,2-0,4 degradabilă moderat
• BOD/COD >0,4 degradabilă

Există trei tipuri de procese metabolice:

• Procese aerobe, folosind oxigen dizolvat

• Procese anoxice, folosind reducerea biologică a donorilor de oxigen
• Procese anaerobe, fără furnizare de oxigen

Proprietăţile principale ale acestor procese metabolice legate de tratarea apei reziduale sunt
prezentate în Tabelul 3.8 [cww/tm/1321].

Parameteru Anaerobic Anoxic Aerobic

Oxigenul dizolvat [mg/l] 0 0 >0
Consum de energie Scăzut Scăzut Ridicat
Producere de şlam Scăzut Ridicat Ridicat
Sensibilitate la substanţe toxice Ridicat Scăzut Scăzut
Eficienţa îndepărtării COD-urilor <85%a Variabil, depinzând de >85%
denitrificare
Eficienţa îndepărtării azotului 0 45-90% (este necesară 0
nitrificarea în prima
etapă)
Potrivit pentru pretratare Da Da Da
Potrivit pentru tratare în ultima Nu Nu Da
etapă
a
valoare normală, poate fi destul de mare pentru aplicaţiile speciale (vezi secţiunea 3.3.4.3.1, nivele
ale emisiilor ce pot fi atinse / randamente)

Tabelul 3.8: Parametrii specifici ai procesului care sunt asociaţi în mod normal cu biologia aerobă,
anaerobă şi anoxică

O comparatie a balantei de carbon a proceselor aerobe si anaerobe este ilustrata in Figura 3.26
[cww/tm/132].

Waste Water and Waste Gas Treatment 137

Capitolul 3

Carbon in

Efluent brut
in carbon
organic 100% Carbon in
namol

Efluent brut
in carbon org

Carbon org. Rezidual

Carbon org. Rezidual in namol in exces
in efluentul tratat

Figura 3.267: Bilantul de carbon in compusii organici de degradare microbiologica aerobica (A) si
si anaerobica (B)

Un avantaj al tratarii biologice de apa reziduala – independent de tipul procesului metabolic –

este adaptabilitatea mai mult sau mai putin rapida a microorganismelor la o varietate larga de
medii nutritive.

Tehnicile de tratare biologice uzuale in industria chimica apar in urmatoarele sectiuni.

3.3.4.3.1 Tratarea anaeroba

Descrierea

Tratamentul anaerob al apei reziduale transforma continutul organic al apei reziduale, cu

ajutorul microorganismelor si fara input de aer, intr-o varietate de produse precum metanul,
dioxidul de carbon, sulfura etc. Biogasul consta in 70% metan, 30% dioxid de carbon si alte
gaze precum hidrogenul si hidrogenul sulfurat [cww/tm/128]. Procesul are loc in reactorul
rezervor etans la aer, microorganismele sunt retinute in rezervor ca biomasa (namol).

Exista mai multe tipuri de reactoare disponibile. Cele mai uzuale sunt:

• Reactorul anaer de contact (ACR)

• reactorul cu stratde namol anaerob cu flux ascendent(UASB)
• reactorul cu pat fix
• reactor cu pat extins.

In procesul de contact anaerob (ACP) apa uzata este amestecata cu namolul de reciclare si
amestecate intr-un reactor etans, amestecul de namol/apa uzata sunt separate extern
(sedimentare, Sectiunea 3.3.4.1.2, sau flotatia in vid 3.3.4.1.3) iar partea plutitoare (supernatant)
este devarsata catre un tratament ulterior. Namolul anaerob este reciclat in reactor. [cww/tm/4].
O imagine schematica este data in Figura 3.28.

138 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

gas

feed
alimentare

Sludge
Depunerea
settling
namolului

Figura 3.28: Procesul de contact anaerob

In procesul UASB , apa uzata este introdusa pe la baza reactorului, de unde curge ascendant
printr-un strat de namol format din granule sau particule formate biologic. Gazele produse
determina amestecul cantitatii de apa uzata. Apa uzata trece intr-o camera de sedimentare unde
continutul solid este separat; gazele sunt colectate in domuri in varful reactorului cww/tm/4].
Principiul este ilustrat in Figura 3.29 [cww/tm/132].

Decantor

Strat namol

Pat namol

Figura 3.29: Reprezentarea schematica a procesului UASB

a) intrare namol – lichid
b) filtru de gaz
c) namolul sedimentat se intoarce spre intrare

In procesul cu pat fix sau anaerob, apa uzata curge ascendant sau descendent (in functie de
continutul de solide din influent) printr-o coloana cu tipuri variate de substante solide pe care
microorganismele anaerobe cresc si sunt retinute. [cww/tm/4].

In procesul cu pat extins, apa uzata este pompata ascendant prin stratul unui mediu adecvat
(nisip, carbune, polietena, etc.) pe care s-a dezvoltat un strat biologic in forma de biofilm.
Efluentul este reciclat pentru a dilua fluxul de apa uzata si pentru a furniza un flux adecvat
pentru a mentine stratul-pat intr-o conditie extinsa [cww/tm/4].

Excesul de biomasa este indepartat de la suprafata si tratat dupa bioreactor. Acolo nu mai este
necesara o recirculare de namol, purtatorul biofilmului asigurand o concentratie ridicata a
biomasei in interiorul reactorului. Avantajul acestei versiuni de tratament anaerob este spatiul

Waste Water and Waste Gas Treatment 139

Capitolul 3

necesar redus avand aceeasi performanta. Sistemul este mai rezistent la momente de solicitare
maxima, care altfel ar cauza deversari toxice.

Pentru cresterea eficientei tratamentului anaerob a fost introdusa o varianta in doua etape asa
cum este aratat mai jos in Figura 3.30.

Alcool CH4, CO2

Acid lactic
Acizi grasi Alcohols
Acizi grasi de
Fatty acids Lactic acid
Zahar
Sugar marime redusa
Small fatty acids Iesire
Outlet
Amino acizi
Amino acids

pH 4 - 7 pH 6.5 - 7

Bacterie
Acidogenic Acetogenic,
Bacterie methanogenic
acetogenica,
bacteria
acidogenica bacteria
metanogenica

Figura 3.30: Prezentarea schematica a procesului de tratare anaerob in doua etape

Aplicatie

Tratamentul anaerob de apa uzata este utilizat in mod esential doar la pre-tratarea apei uzate,
caracterizata de o incarcare organica ridicata (>2 g/l) si cu o cantitate mai mult sau mai putin
constanta [cww/tm/132]. Este aplicabil cel mai mult in sectoarele cu efluenti consistenti de
BOD ridicate.

Tratamentul anaerob al apei uzate industriale a devenit din ce in ce mai important in ultimii ani
ca un rezultat al consturilor mari ale energiei si problemelor cu depozitoarea excesului de namol
format in procesele de tratare aeroba. Eforturile se fac acum in indepartarea contaminantilor
organici pe cat posibil fara surse externe de energie, profitand de biogazul produs, unde este
realizat un nivel dorit de puritate cu o etapa secundara de sedimentare aeroba biologica
[cww/tm/132].

Limitele de aplicare si restrictiile sunt:

Limite / restrictii
Temperatura 20–40 °C
pH 6.5–7.5, pH >8 opriori pentru procesul de
formare a metanului
Substantele toxice Prevenirea substantelor toxice , deorece
procesul este sensibil

Avantaje si dezavantaje

Avantaje
• Consumul redus de energie, comparat cu
procesul aerob.
• Producerea gazului energic, probabil utilizabil
sub forma de combustibil de calitate inferioara
pentru utilizare locala.
• Cantitatea comparativ redusa (fata de procesul
aerob) de namol de decantare (o zecime din
Dezavantaje
• Sensibilitatea ridicata a substantelor toxice, c
ear putea conduce la evacuarea crescuta a
namolului active, atunci cand apar substante
toxice.
• Producerea posibila a gazelor reziduale
inflamabile, toxice sau mirositoare.
• O pornire foarte inceata.

140 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

procesul aerob) (vezi Figura 3.26).
• In prezenta sulfatului sau compusilor de sulf
organic, compusii de metale grele se
transforma in sulfati si precipita.
• Nu se formeaza aerosoli si substantele volatile
nu stripeaza (comparat cu procesul aerob).
• Rata de performanta nu este suficienta pentru
etapa finala a tratamentului (indepartarea COD
normal <85 %), astfel fiind necesara tratarea in
continuare.

Niveluri de emisie realizabile / Rate de performanta

Input COD Timp de Incarcare organica Indepartarea

Proces [g/l] detentie [kg/(m3 d)] COD
[h] [%]
ACP 1 1.5–5 2–10 0.48–2.40 75–90
UASB 1 5–15 4–12 4.00–12.0 75–85
Pat fix 1 10–20 24–48 0.96–4.81 75–85
Pat extins 1 5-10 5-10 4.81–9.62 80–85
1
[cww/tm/4]

Rata de performanta a indepartarii COD depinde foarte mult de biodegradabilitatea substantelor

organice responsabile de continutul COD . Astfel cerintele principale pentru tratamentul
anaerob – si pentru tratamentul biologic – este de a evita introducerea fluxurilor de apa
reziduale nedegradabile cat de mult posibil.

In combinatie cu tratamentul aerob ulterior, randamentele de performanta sunt:

Randament
Parametru
[%]
BOD 99–99.8
COD 95–97

Efecte inter-media

Procese anaerobe normale se desfasoara in etape de incarcare ridicata biologic ace necesita un
tratament ulterior biologic (aerob) suplimentar. Avantajul unui pre-tratament anaerob este
cantitatea redusa de namol activ produs in timpul procesului, aprox. 10% in comparatie cu
procesul aerob de namol active. In acest mod partea principala a cantitatii organice degradabile
(75-85 %) este indepartata cu o zecime din formarea normala (de ex. aeroba) a namolului in
exces, adica comparata cu tehnicile aerobe doar 10% din deseuri necesita sa fie depozitate
permanent.

Procesul de degradare anaerob are ca rezultat un amestec de metan si dioxid de carbon intr-un
raport de 1-3 : 1, astfel producandu-se un gaz combustibil cu un continut de energie ridicat
utilizat in mod normal pentru inlocuirea combustibilului sau pentru alte instalatii energetice.
Comparativ cu procesele aerobe consumul energetic este considerat mai putin, deoarece nu
exista necesar de energie pentru alimentarea cu oxigen sau aer pentru reactor, insa doar pentru o
activare eficienta. In ansamblu , acesta contribuie la reducerea dioxidului de carbon.

Aparitia gazelor combustibile si formarea de metaboliti precum o retea redusa de acid carboxilic
face inevitabil utilizarea uneui echipament inchis pentru a prefeni fluxul de miros. Reducerea
mirosului reprezinta un tratament esential ulterior procesului principal.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Auxiliare (pentru sedimentare, flotatie, etc.)
Energie [kWh/m3]

Waste Water and Waste Gas Treatment 141

Capitolul 3

Monitorizarea

Monitorizarea tratamentului biologic al apei uzate este ilustrata in anexa 7.3.

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

3
1 UASB reactor, 25 m /h, brut
BEF 120 milioane
COD 30 g/l
Costuri de investitie 3
206 m /d, incarcare COD brut
NLG 3.5 milioane 2
7300 kg/d or 35 g/l
3
UASB reactor, 25 m /h, brut
BEF 40/m3 1
COD 30 g/l
Costuri de operare 3 2
NLG 0.3/m 206 m3/d, brut COD incarcare
[NLG 20000/yr] 7300 kg/d or 35 g/l
3
206 m /d, brut COD incarcare
NLG 210000/yr 2
7300 kg/d or 35 g/l
Beneficii (biogas)
Comparat cu incinerarea
NLG 1.5 milioane/yr 2
excesului de namol
1
[cww/tm/128]
2
[cww/tm/100]

Reducerea efectiva a contaminantilor organici apare o data cu producerea de biogas – utilizabil

ca si combustibil – si o reducere considerabila de exces de namol active. Plecand de la idea ca
biogazul poate fi utilizat, aspectele ecologice si economice devin mutual interdependente, de ex.
o situatie de castig-castig pe o perioada lunga de timp, cand tratamentul anaerobic / tratamentul
final aerob cu incarcare redusa este comparat cu tratamentul aerob final cu incarcare ridicata si
costuri aferente (incinerarea namolului sau depozitarea permanenta).

3.3.4.3.2 Indepartarea biologica a compusilor de sulf / metalele grele

Descrierea

Indepartarea biologica a metalelor grele si a compusilor de sulf reprezinta o aplicatie speciala a

tratamentului anaerob. Acesta consta din trei etape de proces:

• Reactia biologica a sulfatului si a altor compusi de sulf oxidati in sulfuri prin intermediul
bacteriei de reducere a sulfatului
• Reactia secundara a ionilor de metale grele cu sulfati si precipitarea sulfatilor de metale
grele
• O a doua reactie biologica pentru indepartarea excesului de sulfat si transformarea in sulf

Procesul profita de solubilitatea cu mult mai redusa a sulfatilor fata de hidroxizii lor.

Un exemplu de instalatie de tratare este dat in Figura 3.31.

142 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Bio-gas
Transfer Ventilation
Ventilatia Flocculant
bio-gaz
handling
aerului
air handling
SF

FFR
TPS

UASB
reactor
Influent

Aer
Air

Etanol+Ag
Ethanol Sulf
Sulphur
Sulfura de
Zinc sulphide
enti + Effluent
nutritivi zinc
Nutrients

Subst. solide
Solids to
catre
instalatia de
zinc plant
zinc

UASB:
UASB: Up-flow
Strat de Anaerobic Sludge
namol superior Blanket
anaerob
FFR: Fixed-Film
FFR: Reactor Reactor
cu film fix
TPS: Decantor
TPS: cu placi
Tilted-Plate Settler
SF: Filtru
SF: Sand deFilter
nisip

Figura 3.31: Diagrama de proces a instalatiei de reducere biologica a metalului si sulfatului

Componentii principali:

• reactorul UASB, unde reducerea biologica a sulfatului se termina in sulfura

• sistemul de manipulare a biogazului pentru a utiliza sau controla gazul rezidual rezultat din
UASB
• reactorul cu film fix, unde sulfura este transformata aerob in sulf, bacteria atasandu-se de un
material purtator
• sedimentatorul cu placi pentru a separa sulful
• ultima instalatie de spalare, de ex. filtrul de nisip epurat continuu.

Procesul biologic necesita donori de electroni, determinati in mod normal de continutul de COD
in apa uzata. Daca continutul de COD nu este suficient, electronii donori trebuie sa fie adaugati.
Posibilii electroni donori sunt de ex.:

• hidrogen
• amidon
• etanol
• acid formic
• esteri de acetate sau saruri
• esteri propioni sau saruri
• lactate.

In afara acestor substante chimice, reziduurile poti fi utilizate ca donori de electroni, precum:

• praful de lemn
• melasa.

Waste Water and Waste Gas Treatment 143

Capitolul 3

Daca influentul necesita neutralizare, o parte din apa uzata de dupa sedimentatorul cu placi sau
filtru cu nisip poate fi recirculat deoarece conversia din sulfura in sulf creste alcalinitatea.

Operarea biogazului de catre reactorul UASB si din ventilatia aerului din reactorul fix al
filmului permite o operatie fara miros.

Aplicatia

Operatia de tratare biologica este aplicata pentru toate fluxurile de apa reziduala ce contine o
cantitate considerabila de sulfat. In timp ce indepartarea sulfatului este posibila fara prezenta
compusilor de metale grele, reducerea metalelor grele necesita suficient sulfat pentru a livra
cantitatea necesara de sulfura pentru reactia de precipitare. Prezenta continutului sufficient de
COD favorizeaza randamentul. O posibila aplicare este de ex. apa uzata din productia de fibre
vascoase, unde zincul si sulfurile sunt principalii poluanti.

Limitele aplicarii si restrictiile sunt:

Timpul de stationare
COD/rata de sulfat
Dozarea de floculant in
sedimentatorul cu placi
(indepartarea sulfului)
1
[cww/tm/101]
Limitele / restrictiile
6 h pentru reactorul UASB 1
1 : 1, daca continutul de COD este prea
redus, trebuie adaugat electronul dono
Doza de floculant trebuie sa fie optimal
reglata la sedimentator pentru a realiza o
operatie stabila

Avantaje si dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Tratarea sulfatului fara adaugarea • Continutul COD deseori additional este
chimicaleleor de precipitare. necesar ca electron donor, fapt ce mareste
• Este posibila indepartarea simultana a costurile operationale.
metalelor grele si a sulfatului. • Sulfurile de metal amestecate cu namolul
• Metalele grele sunt separate din apa uzata in biologic in reactorul UASB.
forma de sulfura putand fi reutilizat. • Indepartarea metalelor grele fara sulfat nu este
• Sulfurile de metal au o solubilitate mai mica posibila.
decat hidroxizii respectivi, astfel ca se pot
indeplini conditiile pentru efluent.
• La finalul retelei exista sulful ce poate fi
utilizat ca material initial in productii (de ex.
productia de acid sulphuric) sau pentru
recuperare.
• COD si nitratul pot fi de asemenea indepartati
• Procesul stabil, precum fluctuatiile si
disturbarile din debitul de apa uzata
influenteaza cu greu eficienta.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Randament Nivel de emisie

Parametru Observatii
[%] [mg/l]
1
Zinc 99.8 0.05-0.15 influent 100 mg/l
Cadmiu >99 1 <0.01 influent 1 mg/l
2
Sulfat 94 75 influent 1170 mg/l, prezenta metalelor grele
1
[cww/tm/102]
2
[cww/tm/101]

144 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Efecte inter-media

Reziduurile proceselului de tratare sunt:

• Sulfurile de metale grele, daca metalele grele sunt prezente in debitul de apa reziduala,
apestecata cu excesul de namol din reactorul UASB
• Sulfura, probabil amesteca cu particulele solide, din sedimentatorul cu placi.

Sulfurile pot in functie de tipul de material sa fie reutilizate pentru a recupera metalul.
Fractiunea de sulf atunci cand se recupereaza separate, este produsa in forma de crusta de sulf,
ce contine 60% parte solida cu o puritate de pana la 95%. Poate fi utilizata la productia de acid
sulfuric in instalatiile pentru acid sulfuric cu instalatii de ardere a “acizilor reziduali” sau a
namolurilor.

Datorita biogazului si a aerului ventilat necesar din motive de siguranta, procesul opereaza fara
emisii de mirosuri. Din punct de vedere al zgomotului, sursele obisnuite sunt pompele si
supapele inchise.

Consumabilele:

Consumabile Cantitate
Agenti de neutralizare
Electron donor
Floculant
Energie [kWh/m3]

Monitorizarea

Alcalinitatea corecta si raportul optim COD /sulfat (minimum 1:1) influenteaza eficienta
procesului de tratare, astfel ca monitorizarea influentului apei uzate pentru pH si continutul
COD reprezinta un aspect important. De asemenea este essential ca influentul sa nu contina
substante ce pot distruge bacteria de sulf activ sau sa infraneze cresterea lor. Astfel ca influentul
trebuie sa fie protejat de astfel de substante. Efluentul este monitorizat pentru poluantii tratati,
precum metalele grele, sulfatul, COD etc.

Situatia economica

Tipul de costuri Costurile Observatiile

Costurile de investitie
Costurile operationale

3.3.4.3.3 Tratamentul aerob

Descrierea

Tratamentul aerob reprezinta oxidarea biologica a substantelor organice dizolvate cu oxigen ce

utilizeaza metabolismul microorganismelor. In prezenta oxigenului dizolvat – injectat ca aer sau
oxigen pur – compusii organici sunt transformati (mineralizati) in dioxid de carbon, apa sau alti
metaboliti si biomasa, namolul active.

Continutul apei uzate toxice poate inhiba procesul biologic. Cateva astfel de substante toxice
sunt aratate in tabelul 3.9 [cww/tm/132].

Waste Water and Waste Gas Treatment 145

Capitolul 3

Concentratia inhibatoarea
Substanta
[mg/l]
Cadmiu (Cd2+ ) 2–5
2-
Bicromat (CrO4 ) 3–10
Cupru (Cu2+) 1–5
Nichel (Ni2+) 2–10
Zinc (Zn2+) 5–20
Clor (Cl2) 0.2–1
Cianura (CN-) 0.3–2
Uleiuri minerale >25
Fenoli 200–1000
Hidrogen sulfurat/sulfuros 5–30

Tabelul 3.9: Praguri de concentratie pentru substantele representative toxice pentru namolul activ

Toxicitatea potentiala a unei substante in cadrul unei WWTP biologice nu este constanta
predeterminat ci o functie a conditiilor de expunere si a organismului prezent. Termenul de
toxicitate se refera la o interactiune intre substanta si organism. Prinr-o alimentare continua a
concentratiilor scazute ale substantelor toxice, efectul inhibitor se diminueaza datorita adaptarii,
ducand la marirea microorganismului cu rezistenta marita si un potential de degradare marit
[cww/tm/132].

Tehnicile uzuale aerobe biologice sunt:

• Procesul complet cu amestec de namol activ

• Proces cu biorector cu membrana
• Proces de filtrare cu stropire si percolare
• Proces cu pat extins
• Proces cu biofiltru cu pat fix.

Astazi procesul complet cu mix de namol activ este o metoda utilizata deseori in cadrul
industriei chimice si ca majoritatea tehnicilor de tratare pentru apa reziduala biodegradabila.
Micro-organismele sunt mentinute ca suspensie in apa uzata iar intregul amestec este aerat
mechanic. Amestecul de namol active este trimis catre o instalatie de separare de la care
namolul este reciclat catre rezervorul de aerare. Separarea instalatiei poate fi:

• sedimentarea sau rezervorul de saturare

• instalatia de flotare a aerului
• membrane MF sau UF (bioreactorul cu membrana, vezi paragraful de mai jos).

Intregul proces de amestec este realizat in mai multe variante, in functie de cantitatea de apa
reziduala, disponibilitatea spatiului, cerintele pentru emisia atmosferica etc. Exemplele de
variante sunt:

• agentul oxidant: aer sau oxigen pur, ultimul avand avantajul efectelor mai putine de stripare
si a mirosurilor mai putine, deoarece mai putin gaz este pulverizat in apa reziduala si de o
reactie mai rapida si mai efectiva din punct de vedere biologic
• camera de aerare: o biologie a unui rezervor mai putin plat sau o biologie a unui turn,
ultimul luand in considerare randamentul sporit in degradare datorita bulelor de aer mici ce
urca intr-o coloana inalta de apa uzata si astfel crescand considerabil cantitatea de apa uzata/
aer, Figura 3. [cww/tm/132]
• etapa de decantare: sedimentarea sau filtrarea cu membrana (bioreactorul cu membrane,
vezi mai jos) ultima necesitand mai putin spatiu, prima suportand probabil o etapa de
flotatie

146 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3
Evacuare gaz

Efluent

Post-limpezire
Namol in exces
Activare Namol reciclat
Aer
Apa uzata

Figura 3.32: Exemple de biologie a turnului

Procesul cu biorector si membrana, ca o combinatie a tratamentului cu namol activ biologic

si separare cu membrane, reprezinta un proces de tratare biologic utilizat pentru apa uzata
industriala si urbana. Diferitele variatii ale acestui proces:

• ciclul extern de recirculare intre rezervorul de namol active si modulul de membrane

• imersia modului membrana in rezervorul cu namol activ aerat, unde efluentul este filtrat
printr-o membrana fibroasa gaurita, biomasa ramanand in rezervor; aceasta varianta
consuma mai putina energie si se utilizeaza in instalatii mai compacte.

Aceste variante impreuna cu procesul de namol activ conventional sunt aratate in Figura 3..

Ancrasarea, ca problema majora pentru membrane, este diminuata de:

• aerare
• spalarea in contra-curent a membranei,

cu conditii specifice adaptate pentru fiecare instalatie de tratare.

Ca bariera fizica, membranele permit ca biomasa sa fie retinuta in rezervor, rezultand:

• concentratii ridicate de namol (TSS 10-20 g/l)

• un namol cu o vechime mare (sau timp de stationare, MCRT).

Un bioreactor cu membrana reprezinta o facilitate compacta (pana la de 5 ori mai compact decat
o instalatie conventionala cu namol activ, modulul membranei inlocuind rezervorul de
decantare) aceasta producand exces de namol semnificant mai putin. Pe de cealalta parte,
consumul de energie poate fi semnificant mai mare decat la procesele conventionale cu namol
activ, datorita pomparii.

In procesul de filtrare prin picurare sau percolare microorganismele sunt atasate de un

mediu foarte permeabil prin care apa uzata va picura – sau percola. Mediul de filtrare in mod
normal consta dintr-o roca sau diferite tipuri de plastic. O imagine schematica este data in
Figura 3. [cww/tm/132].

Lichidul este colectat intr-un sistem de drenaj subteran si trimis catre un rezervor de
sedimentare iar o parte din lichid este reciclat pentru a dilua rezistenta apei uzate.

Procesul cu pat extins functioneaza ca tratare anaeroba (vezi Sectiunea 3.3.4.3.1) cu distinctia
ca aerul sau oxigenul este introdus iar bacteria aeroba in loc de anaeroba este fixate in biofilm.

Waste Water and Waste Gas Treatment 147

Capitolul 3

Avantajul acestei versiuni a tratamentului aerob este de a reduce necesarul de spatiu cu aceeasi
performanta.

Conventional
Namol activated sludge
activ conventional
Apa uzata
Waste water
Effluent
Rezervor
Aeration
de aerare Clarifier
Decantor
tank

Namol reciclat
Recycled sludge Namol
Excessinsludge
exces

Bioreactor
Membrane cu membrana:
bioreactor: ciclu extern
external loop
Namol reciclat
Recycled sludge
Apa uzata
Waste water
Effluent
Module MFmodules
MF or UF sau UF
Aeration de
Rezervor
aerare
tank

Bioreactor cu membrana: membrana de imersie

Membrane bioreactor: immersed membranes

Apa uzata
Waste water
Effluent

Exces
ExcessdeSludge
namol

Figura 3.33: Variante de bioreactor cu membrana, comparat cu procesul de namol active

conventional

Suprafata
de crestere
Biofilm

Filme
apoase
Aer
Namol in
exces

Figura 3.34: Imaginea schematica a filtrului picurator

Q: Apa uzata
QR: Apa reciclata

148 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

In procesul cu biofiltru cu pat fix biofilmul este mentinut la suprafata purtatorului. Debitelul
de apa uzata este tratat cand trece prin acest biofilm; substantele solide suspendate sunt retinute
in filtru, din care sunt spalate in contra-curent cu regularitate. Aceasta tehnologie a fost
dezvoltata ca alternativa compacta (cu o randament ridicat pe volum si cu renuntarea la
decantorul secund) si fara miros la procesul conventional cu namol activ (vezi Figura 3.).

Proces conventional
Conventional activatedcu namolprocess
sludge activ

Apa uzata Apa uzata tratata

Waste water Decantare
Primary
Proces cu namol Treated waste water
primara
settling Activated sludge Limpezire
activ Clarification
process

Proces cu biofiltru
Biofilter process

Apa uzata Apa uzata tratata

Waste water Decantare
Primary Biofiltru
Biofilter
Treated waste water
primara
settling

Figura 3.35: Procesul cu biofiltru in comparatie cu procesul conventional cu namol activ

Cele mai scufundate biofiltre se bazeaza pe un singur mediu de filtrare. Fluxul de apa dintr-un
filtru este un flux ascendent sau descendent cu mediu de scufundare sau plutire. Biofiltrele pot
avea o structura mono sau cu multe straturi. Daca biofiltrele cu mai multe straturi sunt
alimentate cu apa bruta fara decantare primara, filtrele cu un singur strat sunt utilizate de obicei
dupa un tratament primar pentru a indeparta substantele solide suspendate.

Frecventa spalarilor in contra-curent depinde de caracteristicile efluentului. O frecventa normala

inseamna o spalare pe zi cu o cantitate mare de apa, insa aceasta trebuie adaptata la fiecare caz.
Spalarea in contra-curent functioneaza in diferite etape:

• doar cu apa
• doar cu aer
• apa si aer.

O varietate a materialului purtator este cocsul lignit datorita abilitatii lui de a adsorbi in porii sai
contaminantii organici, oxigenul si materialul bacterial, care mareste timpul de reactie mult
peste timpul de stationare. Astfel, COD rezistent este mul mai redus decat in procesul complet
cu amestec de namol active, ca rezultat al combinatiei dintre biodegradabilitatea sporita si
adsorptia materialului purtator. Cocsul lignit acopera suprafata rezervorului si serveste ca un
filtru de aer uzat, fapt ce reduce considerabil emisiile de miros.

Aplicatia

Tratamentul aerob al apei uzate reprezinta in general etapa finala biologica. Acesta ofera
avantajul unui grad inalt de inmultire al namolului care nu numai ca permite manipularea mai
multor componente de apa uzata toxica insa ofera si un grad eficient de indepartare COD ce este
superior de obicei tratamentului anaerob.

Waste Water and Waste Gas Treatment 149

Capitolul 3

In general procesul complet cu amestec de namol este aplicabil tuturor fluxurilor de apa uzata
biodegradabila, fiind o pre-tratare a incarcarilor mari ale fluxurilor secundare sau o parte
centrala a WWTP.

Bioreactorul cu membrana este utilizat in tratarea apei uzate municipale si industriale, ultima
avandu-si originea din industria chimica, industria de fabricare a alimentelor sau din industria
de celuloza si hartie, precum si depozitarea permanenta a lesiilor. Se potriveste in principal:

• efluentilor cu incarcare rididicata de COD si/sau amoniu

• reciclarea apei uzate
• reglementari stringente ale deversarii
• apele receptoare sensibile
• namolul greu de sedimentat
• innoirea instalatiilor existente
• instalatiile compacte
• problemele neplacute (de ex. mirosul)
• desinfectia apei.

Cand se utiliezaza filterul de picurare in industria chimica, acestea functioneaza ca parte a

WWTP centrala pentru a reduce contaminantii cei mai usor de degradat si de a imbunatati
calitatea namolului intr-o etapa de aerare secundara.

Biofiltrele sunt utilizate pentru a trata apa uzata comunala si o parte din cea industriala (de ex.
efluentul foarte incarcat cu COD din industria celulozei si hartiei), insa si pentru a retehnologiza
o instalatie existenta de namol active (acesta fiind si cazul reactorilor cu pat extins). Avantajul
biofilmului fix pe material purtator consta in vulnerabilitatea redusa fata de cantitatea mare de
sare si in conditiile mai bune pentru bacteriile cu o crestere inceata datorita mentinerii de durata
in sistem. Biofiltrele sunt de asemenea utilizate ca o pre-tratare directa sau etapa finala de
spalare catre un proces cu namol activ.

Biofiltrele pot fi incarcate de 2 - 3 ori mai mult decat o instalatie de namol activ puternic
solicitata si pot inca reduce 90% din COD [cww/tm/164]. O comparatie a incarcarilor tratate de
diferite biosisteme este aratata in Tabelul 3.10 [cww/tm/164]. Biofiltrarea atinge aceeasi
performanta ca nitrificarea / denitrificarea, insa cu o solicitare mai mare.

COD BOD NH4-N NO3-N

[kg/(m3/d)] [kg/(m3/d)] [kg/(m3/d)] [kg/(m3/d)]
Namol activ 0.4-6 0.35-3 a 0.04-0.1 0.24-0.72

Namol active cu aerare imbogatita 2-5 b

Biofiltru 3-25 1.3-10 a 0.4-1.5 0.7-6

Filtru de picurare
1-5 b
(cu suport plastic)
Bioreactorul cu membrana c 2-3 d 1 0.9 e 1
a
BOD5
b
BOD7
c 1
concentratia de namol 11-25 g/l
d 3
varfuri intre 1.6 si 8.5 kg COD/(m /d)
e
din lichid din tratament termic
1
[cww/tm/163]

Tabelul 3.10: Comparatia cantitatilor volumetrice tratate de o variatie a proceselor aerobe

150 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Limite de aplicatii si restrictii:

Limitele / restrictiile
Nutrienti BOD:N:P ar trebui sa fie 100:5:1;
Rapoartele critice ce nu ar trebui sa fie depasite
pentru a asigura o operatie adecvata sunt BOD:N
32:1 si BOD:P 150:1
Concentratia Concentratiile ridicate de substanta (chiar si ale
substantelor non-toxice) trebuie sa fie evitate
Inhibitori vezi Tabelul
Temperatura Temperaturile apei uzate >35 °C pot fi critice
pentru micro-organisme
Cantitatea de sare Cantitatile mari de sare (>30 g/l) pot deranja
procesul biologic prin prejudicierea
microorganismelor; tehnicile cu film fix sunt mai
putin vulnerabile

Avantaje si dezavantaje

Avantaje
• Tratamentul cu costuri effective ale
contaminantilor organici.
• Impactul de mediu mai redus decat cu alte
procese de tratare.
• Cantitatile mari de deseuri pot fi tratate.
• Eficienta energetica relativ mare in comparatie
cu sistemele non-biologice de tratare. Energia
este produsa in cea mai mare parte de metode
durabile (metabolisul microorganismelor cu
aer si apa).
• Degradarea consta in principal in compusi
nedaunatori.
Dezavantaje
• Consum ridicat de energie pentru a furniza
oxigen in apa.
• Productia unei cantitati considerabile de namol
de decantare (cu exceptia bioreactorului cu
membrana sau a biofiltrelor cu pat fix).
• Procesul de aerare cauzeaza efecte de stripare
pentru compusii volatili ce rezulta din
eliberarile volatile, acestea fiind deseori cauza
mirosurilor si aerosolilor.
• Procese cu amestec complet pot cauza marirea
volumului, fapt c educe la evacuarea in exces a
precipitatilor floconosi activi.
• Procesele biologice pot fi inhibati de
contaminanti.
• Cu bioreactorii cu membrana: murdarirea
membranelor poate fi o problema.
• Variatia puternica de presiune, echivalenta cu
cresterea consumului de energie electrica.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Principalul parametru de verificare a performantei sau eficientei tratamentului biologic este

BOD, degradarea COD depinzand de gradul pre-tratamentului precedent si continutul
contaminantilor greu degradabili. Deoarece COD rezistenti (sau concentratiile de contaminant
ice actioneaza ca niste COD rezistenti) nu se potrivesc pentru tratamentul biologic, si astfel ar
trebui lasati in afara pe cat posibil din WWTP biologic, este necesar sa se listeze nivelurile
realizabile de COD.

Waste Water and Waste Gas Treatment 151

Capitolul 3

Randamente
[%]
Parametru Namol active Bioreactor
Filtru Strat Filtru cu strat
complet cu
picurator expandat fix
amestecat membrane
TSS 99 5

Turbiditate 99 5
2
40–90
97–99.5 1 97 5 1
BOD a 2 >98
85–95
COD (TOC) 76–96 c 1 >90-96 5 90 b 1 26–68 d 3

Index fenol >99 e 4 75–98 3

AOX 55–98 3
N total 5
82 4–50 3
anorganic
NH4-N 96-98 5
a
doua etapa
b
3 bioreactoare in serie, adsorptie GAC suplimentara rezulta din reduceerea TOC de 98 %, reducerea de
COD de 99 %
c
96 % cu oxigen pur
d
degradarea COD rezistent, instalatia opereaza ca amestec pentru spalare inainte de WWTP pentru namol
activ
e 3
input de fenol 30 mg/l, 2200 m /d apa uzata
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/4]
3
[cww/tm/151]
4
[cww/tm/96]
5
[cww/tm/163]

Efecte inter-media

Principalele aspecte de mediu a tratametnului biologic aerob sunt:

• Introducerea oxigenului in sistem si efectele sale

• Aparitia namolului active ca rezultat al procesului biologic.

Oxigenul este introdus prin aerare, fapt ce solicita energie multa si striparea continutului de apa
uzata volatile continuta in atmosfera, provocand mirosul. Acest impact poate fi controlat prin
mai multe feluri:

• Inlocuirea aerului cu oxigen pur sau aer imbogatit cu oxigen, injectarea de gaz redus la
aprox. 20% din injectarea necesara de aer iar la aceasta reducere, efectul de stripare precum
si necesarul energetic; avantajul acestei variante de process necesita oricum sa fie evaluate
cu grija in comparative cu impacturile productiei de oxigen, de ex. consumul energetic,
aspectele de siguranta, dificultatile de inlaturare a CO2, etc.
• Acoperirea rezervoarelor de aerare si trimiterea aerului uzat captat la un sistem de reducere
aflat in aval (precum un adsorber GAC, incinerator, biofiltru sau scruber umed)
• Utilizarea tehnicilor de tratare biologica pentru materialul suport (biofiltru cu pat fix), fie cu
echipamentul acoperit sau materialul purtator (cocs de lignit), serveste ca adsorbent.

Tratamentul biologic aerob produce o cantitate relativ mare de exces de namol activ, ce necesita
sa fie depozitat permanent. Tratarea speciala a namolului activ implica tehnicile de tratare a apei
uzate biologice aerobe, atat in afara cat si pe amplasament, aspect detaliat in Sectiunea 3.4.

152 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Consumabilele sunt

Namol active Bioreactor Filtru Biofiltru cu

Consumabile complet cu picurator Pat extins pat fix
amestecat membrana
Oxigen (aer
sau gay pur)
Chimicale de
neutralizare
300-550 kg/tone
Floculanti a 1
COD
23-42 kg/tone
Agenti nutritivi b 1
COD
Purtator
Energie 9.5 c 1
3 2
[kWh/m ] 0.1 kWh per p.e.
a
floculant: ferosulfate
b
acid o-fosforic
c
inclusive incinerarea namolului
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]

Monitorizarea

Monitorizarea unei instalatii de tratare a apei uzate biologice ilustrata in Anexa 7.3

Situatia economica

Costuri
Namolul active Bioreactor Filtru Pat extins Biofiltru
complet amestecat cu picurator cu pat fix
membrana
Costuri de FIM 15-20 milioane a
1
investitie
aprox 2 % din DEM
2
Costuri costurile de capital 0.2/m3 3
operationale
FIM 0.60/m3 a 1
a 3
aprox. 90 m /h, COD 500-900 mg/l
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]
3
[cww/tm/151]

Costuri de investitie si operationale sunt foarte dependente de incarcarea hidraulica si

contaminanta, instalatiile necesare implementat precum API, neutralizarea, echipamentul de
separare a namolului etc. Astfel informatiile asupra costurilor la acest nivel pot oferi doar
informatii generale si necesita o detaliere din punctual de vedere al echipamentului si solicitarii
instalatiei.

3.3.4.3.4 Eliminarea biologica a azotului

Descrierea

Azotul, sau mai précis amoniul, este indepartat printr-un tratament biologic special ce consta
din doua etape:

• Nitrificarea aeroba, unde microorganisme specilale oxideaza amoniul (NH4+) intr-un nitrit
intermediar (NO2-) transformat in nitrat (NO3-)
• Denitrificarea anoxica, unde microorganismele transforma nitratii in azot gazos.

Waste Water and Waste Gas Treatment 153

Capitolul 3

Ca toate procesele biologice, nitrificarea / denitrificarea este vulnerabila la substantele de

inhibare sau toxice. Oricum, asa cum s-a mentionat mai sus, alimentarea precauta a
concentratiilor reduse ale acestor substante toxice pot duce la adaptarea microorganismelor si
astfel la completarea pierderii efectelor inhibitoare, daca concentratia nu este crescuta
considerabil. Substantele cu efecte inhibitoare sunt listate in tabelul Tabelul 3. [cww/tm/27].
Concentratia Reducerea in
Compusi inhibitoare rate
[mg/l] dissolved [%]
Tiourea 1 50
Tiosemicarbazide 1 50
Sodium methyldithiocarbamate 1 50
Metil isocanat 1 50
Allyl isotiocianat 1 50
1,1-Dicloroetan 125 Punct initial
1,1-Dicloroetena 75
1,2-trans-Dicloroetena 75
1-Naftilamina 15 50
2,2-Bipiridine 16 / 20 50
Amonia-N 200 50
Benzen 500
Dihidroclorura de benzindina 20-100 50
Benzocaina >100 50
Benzilamina >100 50
Tetraclorometan 50
Clorobenzen 100
Triclorometan 18 75
Dimetilgloxim >100 50
Dimetilftalate 100
Dodecilamine <1 50
Etilendiamina 17 50
Hexametildiamina 85 50
Monoetanolamina >100 50
Metilamina <1 50
Sulfat de metil tiouronium 10 50
Scatole 10 50
Sodiu dimetildithiocarbamate 20 50
Sodiu ciclopentametilene-
20 50
tiocarbamate
Guanidine carbonate 20 50
Allil alcool 20 50
Clorura benzil tiouronium 20–100 50
Diguanide 20–100 50
Alliltiourea 1 50
Tioacetamide 1 50
Ditio-oxamide 1 50
Mercaptobenztiazol 1 50
N-Metilalanine 1 50
Naftalena 50
Naftiletilena diamina
23 50
dihidroclorura
Ninhidrina >100 50
p-Aminopropiophenone 43 50
p-Nitroaniline 31 50
p-Nitrobenzaldehida 87 50
p-Fenilazoaniline 72 50
Fenol 3 30
Acid tanic >100 50
Toluen 350 Punct initial
Trietilamina 127 50
Zinc 0.08–0.5
Cupru 0.005–0.5 Punct initial
Cianura 0.34 Punct initial
Cromiu(VI) 0.25 Punct initial
Plumb 0.5 Punct initial
Mercur 1 Punct initial

154 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Concentratia Reducerea in
Compusi inhibitoare rate
[mg/l] dissolved [%]
Benzopiridina 10 50
p-Benzocinone 10 50
Tetrametiltiuramtiocarbamate 20 50
Piridina 20 50
Cresols 20 50
Cetil trimetil amoniu 20 50
Tetrametilthiuram disulfid 20–100 50
Hidrazina 20–100 50
8-Hidroxi-quinoline 20–100 50
Diallil ether 20–100 50
Disulfura de carbon 20–100 50
Diciandiamide >100 50
Hidroclorura stricnina >100 50
Potasium thiocianat 300 50
EDTA (Ethylene diamine tetra
350 50
acetate)
N-Methylalanine hydro-chloride 550
Cetyl pyridinium chloride 20–100 50
Azida de sodiu 20–100 50
Diclorofen 20–100 50
Hidroclorura de trimetilamina >100 50
2,4,6-Tribromofenol >100 50
Albastru de metil 100 50
Streptomicina 400 50

Tabelul 3.11: Inhibitori substantiali de nutrificare

Atunci cand nitrificarea / denitrificarea are loc, aceasta poate fi incorporata in mod tipic intr-o
WWTP centrala. Un factor vital pentru denitrificare este raportul azot oxigenat (nitrat / nitrit) si
BOD (ca agent de reducere). Exista doua aspecte majore:

• Etapa de nitrificare ca parte a sectiei aerate; daca raportul necear de N/BOD este
imbunatatita prin adunarea TOC usor biodegradabil, de ex. metanol, la etapta de
denitrificare secundara (vezi Figura 3.)
• Denitrificarea ca prima etapa, utilizand apa uzata netratata imbogatita cu BOD pentru
alimentarea cu energie, urmata de aerarare (nitrificare), o mare parte din apa uzata nitrata sa
fie reciclata in zona de denitrificare (vezi Figura 3.).

Daca doar fluxurile secundare necesita tratament de nitrificare / denitrificare, este recomandata
sa se opereze separate de la instaltia de tratare centrala.

Nitrificarea/denitrificarea pot fi potrivite sa se retehnologizeze intr-o WWTP biologica prin

modificari in constructie, precum:

• Instalarea peretilor separati

• Instalarea conductelor de intoarcere pentru apa uzata ce contine nitrati
• Reutilizarea volumului existent in rezervor
• Utilizarea unui decantor existent sau
• Reglarea sau controlul de adaptare a procesului.

Waste Water and Waste Gas Treatment 155

Capitolul 3

Methanol
metanol
Oxygen
Oxigen

Bazin de nitrificare
Nitrification
Bazin de Denitrification Intermediate
Aerare
basin
denitrificare basin aeration
intermediara
Entry
Intrare

reciclare
Recycle
Final
Decantor
final
clarifier

Exces
Excessde
namol
sludge
Discharge
evacuare

Figura 3.36: Nitrificarea / Denitrificarea in serii

Oxygen
Oxigen

Intrare
Entry

Bazin de
Denitrification Bazin de
Nitrification Final
Decantor
denitrificare
basin nitrificare
basin final
clarifier

reciclare
Recirculation

Discharge
evacuare

Recycle
reciclare
Namol
Excessin
exces
sludge

Figura 3.37: Nitrificarea/Denitrificarea cu denitrificarea ca prima etapa

Aplicatia

Nitrificarea/denitrificarea este aplicata fluxurilor de apa uzata ce contin o cantitate considerabila

de compusi de azot, in amine speciale si compusi de amoniu. Controlul evacuarii amoniului este
o masura importanta de protectie a calitatii apei de suprafata (de ex. rauri) datorita conversiei
amoniului in amoniac, in functie de pH, rezultand intoxicarea pestilor.

156 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Aplicatarea limitelor si restrictiilor:

Limite / restrictii
>12–15 °C, temperaturile reduse restrang
Temperatura
cresterea bacteriilor in etapa de nitrificare
Anumite substante actioneaza ca inhibitori
Substante toxice
(vezi Tabelul 3.)
Raport BOD/N Intr-o ordine 12 : 1 1
Raport TOC/N Intr-o ordine 10 : 1 1
Concentratia clorurilor <5 g/l 1
1
[cww/tm/160]

Avantaje si Dezavantaje

Avantaj Dezavantaje
• Eliminarea efectiva a compusilor de azot. • Operarea este sensibila la conditii variabile,
• Procesul poate fi integrat in tratamentul pH, temperatura, inhibitori (vezi Tabelul 3.),
biologic existent, de ex. in CWTP. continut de apa uzata.
• Instalatiile existente pot fi retehnologizate • Emisii gazoase in aer
usor.

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Randament Nivel de emisie

Parametru Observatii
[%] [mg/l]

N total anorganic 70–80 1 10–20 2

1
[cww/tm/128]
2
[cww/tm/160]

Efecte inter-media

Cand etapa de nitrificare /denitrificare cace parte din WWTP centrala, se contribuie la eliberarea
de substante mirositoare si volatile. Celelalte emisii sunt cele normal preconizate de la
instalatiile de tratare biologica, ceea ce inseamna ca ar putea fi necesara acoperirea
echipamentulului, daca nu se exploateaza in vase inchise, si reducerea gazelor emanate.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Alimentare cu carbon
Energie [kWh/m3]

Sursele obisuite de zgomot precum pompele, jeturile si amestecatoarele ar trebui considerate si

masurate adecvat, de ex. ca echipament inchis.

Monitorizarea

Monitorizarea instalatiei de tratare a apei uzate biologice este ilustrata in anexa 7.3.

Situatia economica

Costuri
Tipuri de costuri Serii Serii Observatii
nitri/denitri denitri/nitri
Costuri de investitie

Waste Water and Waste Gas Treatment 157

Capitolul 3

Costuri de operare

3.3.4.3.5 Tratarea centrala a apei uzate biologice

Descrierea

Partea principala a WWTP centrala este procesul aerob biologic cu namol active (vezi sectiunea
3.3.4.3.3). In jurul acestei instalatii centrale sunt grupate un complex de pregatire si operatii de
separare secundare. Instalatia centrala pentru apa uzata este echipata in mod normal cu:

• Tampon sau volum de egalizare, daca nu este deja furnizat de alte instalatii aflate inainte de
proces
• Statia de amestesc, unde se adauga si amestecate chimicaleled e neutraliazre si floculizare
(de obice lapte de var si/sau acizi minerali, sulfat de fier); inchisa sau acoperita daca este
necesar sa se previna eliberarile de substante mirositoare, aerul evacuat captat este trimis
catre un sistem de epurare
• Decantor primar, unde agentul floculant este indepartat; inchis sau acoperit daca este
necesar sa se previna substantele mirositoare iar aerul evacuat captat este trimis catre o
instaltie de reducere
• Partea de namol activ, e.g.
- Bazin de aerare cu alimentare cu nutritive la intrare, daca este necesar va fi inchis sau
acoperit iar aerul evacuate este trimis catre un sistem de epurare
- Sau rezervorul de reactie inchis (de ex. biologia turnului) cu conducta de gaz conectata
la un sistem de epurare a gazelor
- Etapa de nitri / denitrificare (optionale) si eliminarea fosfatului
• decantor intermediar optional, daca se desfasoara si o a doua etapa aeroba biologica, cu
recirculare de namol
• partea de namol activa secundara optionala, pentru o biologie cu incarcare redusa
• decantor final cu reciclarea namoluui si transferul la tratarea namolului; filtru alternativ de
nisip, echipament MF sau UF
• instalatii de tratare speciale pentru eliminarea restului de COD rezistent, de ex. biofiltrul
(vezi sectiunea3.3.4.3.3)
• optional alte instalatii de tratare dupa decantorul fina, de ex. flotatia aerului (vezi sectiunea
3.3.4.1.3)
• instalatii optionale de tratare a namolului, precum:
- fermenti (vezi sectiunea 3.4.2)
- ingrosatori de namol (vezi sectiunea 3.4.1)
- deshidratare de namol (vezi sectiunea 3.4.1)
- incineratoare de namol (vezi sectiunea 3.4.3)
• instalatii de epurare a gazului rezidual (aer evacuat) precum:
- adsorberi GAC (vezi sectiunea 3.5.1.3)
- oxidanti termici si catalitici (vezi sectiunea 3.5.2.4 si sectiunea 3.5.2.5)
- facle (vezi sectiunea 3.5.2.6).

Un exemplu este ilustrat in Figura [cww/tm/81]

Aplicatie

Tratarea centrala biologica a apei uzate este aplicata la un complex de apa uzata ce provine
dintr-o productie si procesare de chimicale organice, continutul furnizat fiind biodegradabil.
Astfel WWTP centrala sunt instalatii comune aflate la finalul proceselor (end-of-pipe) in
domeniul industrial chimic. Unele exemple ilustrate sunt date in anexa 7.6.1.

158 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Conform descrierii date mai sus, WWTP biologic central este capabil sa indeparteze dou tipuri
de conaminanti:

• susbstante solide suspendate

• compusi biodegradabili.

Apa uzata cu o cantitate considerabila de contaminanti ce nu apartin de aceste grupuri, necesita

fie o pre-tratare ininte sa fie deversati in instalatia centrala fie un tratament special (vezi
sectiunea 3.3.4.2) si traversand instalatia centrala. Apa uzata, ce contine o cantitate mare
biodegradabila, este pre-tratat de asemeneea in mod normal (vezi Sectiunea 3.3.4.4.1 –
3.3.4.4.4).

Pentru limitele aplicatiei si restrictii, vezi sectiunile Sectiunile 3.3.4.3.3 si 3.3.4.4.4:

Tratarea apei uzate

Neutralizare si Decantor primar Decantor secundar Put de detectare Apa
Pretratare in rezervor de floculare Rezervor aerare receptoare
productie

Lapte de var Sulfat de fier Agenti nutritivi

Statie Racleta de namol Racleta de namol

Canalizare Amestec Pompar
ator

Namol intors
Namol primar
Recircularea apei Namol rezidual

Tratarea namolului Auxiliare de filtrare

Camera cu presa de Var si sulfat de fier
Incinerarea filtrare Filtru rotativ in vid Ingrosator de namol

decantare
filtrat

Figura 3.27: Exemplu unui WWTP central (Mechanico-Biologico-Chimic)

Avantaje si Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Cantitatea mare de apa uzata este tratata. • Procesele biologice pot fi inhibate de
• Efectele sinergice pot creste eficient. contaminatori sau temperaturi prea redicate
• Eficienta energetica este mare in comparative (>35 °) sau prea reduse (<12 °C).
cu procesele precum adsorptia GAC, • Cantitatea mare de exces de namol trebuie sa
incinerarea, oxidarea umeda. Energia este fie depozitata permanent.
furnizata in principal de metode durabile • Procesul de aerare cauzeaza striparea efectele
(metabolismul micro-organismelor cu aer si compusilor volatili ce au ca rezultat eliberarile
apa) de mirosuri volatile si/sau aerosoli.
• Degradarea are ca rezultat de obicei compusi
mai putin periculosi (unele exceptii cand
produsele degradarii reactioneaza la compusi
noi cunoscuti in productia farmaceutica si a
pesticidelor).

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Principalul parametru de verificare a randamentului sau eficientei tratamentului biologic este

BOD, unde degradarea COD depinde de gradul de pre-tratare si de continutul de contaminanti
greu de descompus. Deoarece COD refractar (sau concentratiile de contaminant ce actioneaza

Waste Water and Waste Gas Treatment 159

Capitolul 3

ca si COD refractar) nu este potrivit pentru tratamentul biologic, de aceea trebuind sa fie lasati
pe cat posibil in afara unei WWTP biologic, are sens lista de niveluri realizabile pentru COD.

Randamentul Nivelul de
Parametru [%] emisie realizabil Observatii
[mg/l]
TSS 10 4
97–99.5 1,4 7-10
4
BOD
99–99.8 Pretratamentul anaerobic
a 60–98 1,2,4 98 % cu gaz oxigen
COD (TOC)
95–97 Pretratament anaerobic
AOX <1 4
N total anorganic 70–80 3 10–20
4
3
Rata apei uzate 2200 m /d, input
Fenoli >99 5
30 mg/l fenoli
c
Masuratori in Germania
TF 2-3 b 6
(selectari pana la 24)
c
Masuratori in Germania
TD 2-4 b 6
(selectari pana la 768)
c
Masuratori in Germania
TA 1-16 b 6
(selectari pana la 1024)
c
Masuratori in Germania
TL 2-12 b 6
(selectari pana la 1024)
TM 1.5 b Masuratori in Germania
a
considerand faptul ca COD refractar a fost indepartat anterior
b
numere nedimensionate
c
valooarea mai ridicata de 90 procente
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/105]
3
[cww/tm/128]
4
[cww/tm/160]
5
[cww/tm/96]
6
[cww/tm/162, 165]

Efecte inter-media

Asa cum s-a descris deja in Sectiunea 3.3.4.3.3, principalul impact al tratamentului biologic
aerob consta in necesarul de energie pentru aerare combinat cu amestecuri in bazinul de aerare,
aparitia unei cantitati considerabile de exces de namol ce necesita sa fie depozitat permanent si
tratat, efectul de stripare al aerarii ce cauzeaza eliberarea de aerosoli si substante volatile
mirositoare si zgomotul generat de instalatiile de tratare. Actiunile impotriva emisiilor constau
in inchiderea sau acoperirea ariilor sensibile precum statia de amestec, decantorul primar si
bazinul de aerare, captandu-se astfel aerul evacuat. O masura de control impotriva zgomotului
este inchiderea echipamentului precum pompele.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitatea
Aerul sau oxigenul
Chimicalele de neutralizare
a 1
300-550 kg/tona COD
Agentii floculanti
0.5-1.9 kg/tona COD b 2
c 1
23-42 kg/tona COD
Agentii nutrienti c 2
3-5 kg/tona COD
d 1
9.5
2
Energia [kWh/m3] 0.7–4.0
0.1 kWh per p.e. 3
a
ferosulfat floculant
b
doar partea de tratare a apei uzate
c
acidul o-fosforic
d
inclusive incinerarea namolului
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/105]
3
[cww/tm/128]

160 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Cantitatea de namol ce apare in timpul tratarii centrale nu este usor de cuantificat in legatura cu
cantitatea de poluant. Aceasta cuprinde un interval mare intre 34 si 2000 kg substanta solida
uscata per tona de COD eliminat, avand media intre 250–720 kg de substanta solida pe tona
eliminata de COD [cww/tm/105].

Monitorizarea

Monitorizarea instalatiei de tratare biologica a apei uzate este ilustrata in anexa 7.3.

Situatia economica

Tipurile de costuri Costurile Observatii

Costurile de investitie per m3
Costurile operationale per m3

Costurile de investitie si de exploatare depind foarte mult de instalatiile din jurul partii
biologice.

3.3.4.4 Controlul apei pluviale si a celei utilizate la stingerea incendiilor

Un punct esential pentru activitatile industriale este prevenirea efluentilor necontroloati de pe

amplasament. Pentru acest scop sistemul de drenaj al amplasamentului industrial poate fi
impartit pe suprafate de productie, de ex.

• suprafata instalatiei de productie fara acoperis

• arii cu rezervoare de depozitare
• acoperisurile expuse la efluenti,

si pe parti cu suprafete de trafic normal, de ex.:

• drumuri in cadrul amplasamentului

• aria administrativa
• suprafetele de acoperis necontaminat
• ariile de parcare.

Apa pluviala din zonele de productie si apa provenita de la stingerea incendiilor sunt colectate
ori in colectoare la fata locului sau in alte instalatii centrale ce permit inspectia si apoi decizia
de luat asupra evacuarii lor directe in apa receptoare sau in instalatia de tratare a deseurilor.
Trebuie sa se ia masuri la prevenirea colectarii apei provenite de la stingerea incendiilor pentru
a nu se cauza intinderea incendiului.

Sistemul de drenaj al ariilor de trafic normal, acolo unde este adecvat, este conectat la
instalatiile de extra evacuare ce sunt de ex. instalate pentru

• protejarea apei receptoare impotriva incarcarii hidraulice cu apa de pe ariile mari pavate
cauzata de ploile puternice
• indepartarea scurgerilor de apei din precipitatii contaminate acumulate in perioadele uscate
• prevenirea evacuarii neintentionate a scurgerilor accidentale pe drumuri si zone de parcaj.

Aceste instalatii includ deseori primul compartiment de scurgere a apei si de retentie a apei
pluviale, pentru a furniza efluentul care apare ca rezultat al primei ploi dupa o perioada relativ
uscata si un alt compartiment pentru caderile ulterioare de ploaie.

Waste Water and Waste Gas Treatment 161

Capitolul 3

3.3.4.4.1 Bazine de retentie

Descriere

Un bazin de retentie retine permanent o cantitate de apa intr-un spatiu construit si se bazeaza pe
procese fizice, biologice si chimice pentru a inlatura poluantii din apa pluviala. Suplimentar,
acestea tin sub control fluxurile de apa pluviala pentru a preveni solicitarea apei receptoare
aflate in avalul proceselor. Cand bazinul este plin, apa pluviala inlocuieste continutul existent.
Marimea bazinului depinde de timpul hidraulic de stationare necesar. In functie de tipul
contaminantilor si timpul de stationare hidraulica, poate sa-si faca aparitia eutrofierea. De la un
timp la altul este necesar sa se indeparteze sedimentul.

Apa din cadrul bazinului este evacuata printr-o iesire ce consta dintr-o piesa mobila de ridicare
atasata la un cilindru orizontal ce transporta fluxul apei pluviale pe sub dig catre un recipient.
Iesirea este construita pentru a lasa apa sa treaca in timp ce se mentine un volum permanent.
Piesele mobile ce se ridica, sunt amplasate de obicei in sau pe coltul digului si sunt de obicei
prevazute cu o racleta pentru a preveni colmatarea. Pentru prevenirea poluarii difuze ca urmare
a apei pluviale sau a scurgerilor accidentale pe suprafete, bazinele de retentie sunt echipate cu
dispozitive de separare / interceptare a uleiurilor.

Aplicatie

Un bazin de retentie este utilizat pentru a evita supra-incarcarea hidraulica a dispozitivelor

aflate in aval si pentru a separa poluantii solizi din apa pluviala. Acesti poluanti pot include
sedimentele, materialele organice si , in anumite circumstante, compusi dizovolati de metal si
agenti nutritivi. Bazinul poate fi utilizat pe amplasamentele industriale cu suprafete putin
contaminate.

Nu exista limitari in aplicare sau restrictii.

Avantaje si Dezavantaje

Avantaje
• La deversarile in receptori mici, bazinele de
retentie reduc potentialul de inundare in aval si
eroziunea malurilor.
Dezavantaje
• Primele sistemele de spalare-evacuare nu
furnizeaza si un recipient de siguranta pentru
scurgeri, adica spatiul necesar pentru volume
suficiente.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Indepartarea realizabila a poluantilor depinde de conditii speciale, precum timpul hidraulic de

stationare (HRT) si tipul de poluant. Astfel sedimentarea si degradarea biologica din interiorul
bazinului poate apare intr-o anumita masura.

Efecte inter-media

Namolul de sedimentare trebuie in mod normal sa fie depozitat permanent. Substantele usor
degradabile colectate in interiorul bazinului de retentie pot cauza o deversare mirositoare.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Energia [kWh/m3]

162 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Monitorizarea

Mentinerea adecvata va asigura functionarea adecvata continua a bazinului de retentie. Aceasta

include [cww/tm/77]:

• Indepartarea resturilor si molozului

• Inspectii de rutina a digului si caii de deversare pentru a verifica integritatea structurala si
pentru a depista semne de eroziune sau habitat al animalelor
• Reparatii periodice controlate ale digului, caii de evacuare de urgenta, intrarii si iesirii
• Indepartarea sedimentelor si a algelor
• Indepartarea vegetatiei lemnoase sau a copacilor de pe dig, care ar putea sensibiliza
potential digul
• Mentinerea zonei deversare.

Situatia economica

Type of costs Costs Remarks

Costuri de investitie
Costuri de exploatare Forta de munca costa 3 h/luna

3.3.4.4.2 Filtrele cu nisip

Descrierea

O aplicatie speciala a filtrelor cu nisip este functia lor de a trata apa pluviala si de a indeparta
poluantii nedizolvati precum substantele solide suspendate, fosfatii nedizolvati si BOD soldie.
Acestia ofera un instrument efectiv ridicat de inlaturare a poluantilor din apa pluviala in timp ce
raman flexibili in aplicatie pentru a permite modificari in structura de baza pentru acomodarea
ariei specifice amplasamentului. Din timp in timp filtrul este spalat in contra-curent pentru a
indeparta cantitatea de contaminanti.

Filtrele cu nisip pentru tratarea apei pluviale sunt formate de obicei din doua componente:

• Camera de sedimentare, pentru indepartarea sedimentelor plutitoare si a sediementelor grele

• O camera de filtrare, pentru inlaturarea poluantilor suplimentari.

Exemplele sunt:

• Bazinul cu suprafata de filtrare cu nisip

• Filtrul cu nisip subteran
• Filtrul cu nisip cu doua canale
• Filtrul cu nisip cu canal de piatra tip rezervor
• Filtru cu nisip si turba.

Aplicatia

Filtrul cu nisip se aplica deseori unde nu este mult spatiu de incorporare a unui bazin de retentie
pe un amplasament industrial. Este utilizat pentru tratarea apei pluviale de pe suprafetele usor
contaminate.

Nu exista limite de aplicare si restrictii.

Waste Water and Waste Gas Treatment 163

Capitolul 3

Avantaje si Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Se poate realiza un randament ridicat de • Substantele dizolvate in apa nu sunt
indepartare. indepartate; doar prin adsorptie se pot
• Necesita spatiu putin. indeparta.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Randamente
Parametru Observatii
[%]
TSS 80–83 1
1
[cww/tm/77]

Efecte inter-media

Namolul spalat in contra-curent trebuie sa fie depozitat permanent ca deseu.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Energie [kWh/m3]

Monitorizare

Performanta filtrelor cu nisip poate fi mentinuta prin inspectii frecvente si inlocuirea regulate a
mediilor de filtrare. Resturile si molozul acumulat ar trebui inlaturare din filtrul de nisip de cate
ori este necesar.

Situatia economica

Costurile de investitie sunt dependente de sistemul ales de filtrare cu nisip, existand o paleta
foarte larga.

Tipurile de costuri Costurile Observatiile

Costurile de investitie
Costurile de exploatare

3.4 Tehnicile de tratare a namolului

Majoritatea proceselor de tratare ale apei reziduale au ca rezultat namolul, insa cantitatea,
consistenta si continutul depind de continutul apei reziduale si de tehnica de tratare. Acesta este
de obicei un lichid sau un lichid semi-solid cu continut solid intre 0.25-12 wt-% [cww/tm/4] ce
contine in principal poluanti indepartati din apa reziduala. Excesul de namol activ din WWTP
biologica consta in general din produse de degradare (minerale) si fibra bacteriala precum si in
forma de poluanti cum sunt metalele grele.

Namolul netratat nu poate fi deversat sau depozitat permanent, datorita:

• continutului sau de poluanti daunatori aerului ce impiedica depunerea lui

• continutului sau de poluanti daunatori apelor ce impiedica deversarea lui in ape receptoare
• cantitatii mari de apa continuta de acesta, facand incinerarea o optiune neatractiva datorita
energiei necesare.

164 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Namolul ce provine din apa uzata a industriei chimice nu este adecvata in general pentru
scopuri ale agriculturii, insa acest aspect depinde de legislatia Statului Membru. Un aspect critic
este continutul de metale grele, AOX/EOX si alti componenti persistenti ai namolului.

Operatiile de tratare pentru namolul WWTP sunt:

• operatii preliminare (nedescrise in acest document), precum

- macinarea
- amestecarea
- depozitarea
- indepartarea pietrisului din namol

• operatii de ingrosare a namolului (vezi sectiunea 3.4.1), precum

- ingrosarea gravitationala
- ingrosarea centrifugala
- ingrosarea prin flotatie (DAF)
- ingrosarea prin banda gravitationala
- ingrosarea printr-un tambur rotativ

• stabilizarea namolului (vezi sectiuenea 3.4.2), precum

- stabilizarea chimica (varul)
- stabilizarea termica
- fermentarea anaeroba
- fermentarea aeroba
- stabilizarea duala a namolului

• conditionarea namolului (vezi sectiunea 3.4.2), precum

- conditionarea chimica
- conditionarea termica

• tehnici de deshidratare a namolului (vezi sectiunea 3.4.1), precum

- deshidratarea centrifugala
- prese cu filtre cu curele
- prese cu filtre

• operatiuni de uscare (vezi sectiunea 3.4.3), precum

- uscarea rotativa
- uscarea prin pulverizare
- uscarea prin spalare
- evaporare
- uscare multipla pe vatra.

• oxidarea termica a namolului (vezi sectiunea 3.4.3), utilizarea tehnicilor precum

- incinerarea in pat fluidizat
- oxidarea aerului umed
- oxidarea in coloana adanca
- incinerarea cu alte deseuri (de ex. solide).

• Depozitarea permanenta a namolului pe amplasament (nu este descrisa in acest document).

Operatiile de tratare si caile de depozitare permanenta pot fi vazute ca optiuni individuale sau ca
o combinatie de optiuni individuale. Lista tehnicilor arata in principal metoda de reducere si nu
este gandita ca o ordine a tehnicilor. Ea trebuie sa fie mentionata deoarece disponibilitatea (sau
indisponibilitatea) caii de depozitare permanenta poate fi un factor decisiv in alegerea tehnicii
de trataer a apei uzate cel putin la nivel local.

Waste Water and Waste Gas Treatment 165

Capitolul 3

3.4.1 Ingrosarea si deshidratarea namolului

Descrierea

Ingrosarea namolului si deshidratarea namolului sunt operatii de marire a continutului solid de

namol prin indepartarea unei fractiuni de apa. Beneficiul lor consta in reduceri multiple (aprox.
cinci sau mai multe) in volum pentru a facilita operatiile de tratare secundare precum si pentru a
reduce marimea necesara si capacitatea echipamentului de tratare. Ambele tratamente difera
doar gradul de indepartare a apei.

Tehnicile uzuale sunt:

• Ingrosarea gravitationala sau sedimentarea, utiliazand un rezervor de sedimentare

• Ingrosarea centrifugala (de asemenea ca tehnici de deshidratare), ideala pentru captarea
substantelor solide, actionata fie printr-o cupa solida centrifugala fie printr-un cos
neperforat centrifugal, ilustrat in Figura 3.9

Roata de
Cutie de viteze
antrenare

alimentare

Centrat Evacuarea
crustei

Evacuarea
crustei alimentare
Centrat

Figura 3.39: Ingrosator centrifugal pentru namol

(a) Centrifuga cu cupa solida, (b) Centrifuga cu cos neperforat

• Ingrosarea prin flotatie, utilizand echipament DAF asa cum se ilustreaza in Figura 3.0
• Ingrosarea cu curele gravitationale, utilizand o curea gravitationala ce se misca pe role,
namolul conditionat se aduna la un capat intr-o cutie de alimentare / distributie, namolul se
aduna si se cuteaza trecand printr-o serie de lame, permitand apei eliberate sa treaca prin
curea
• Ingrosarea in tambur rotativ, unitatea consta dintr-un sistem de conditionare a namolului cu
alimentare cu polimeri si site cilindrice rotative, unde polimerul si namolul subtire sunt
amestecate pentru a se coagula si apoi a se separa de apa prin tamburi sita rotativi.

166 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Purtator racleta
efluent
Canal plutitor Evacuare
namol
efluentul plutitor

Sonda de imprastiere

Aer presurizat –
intrarea apei
Aspiratie de Taler de retentie reziduale
reciclare

Colector
de namol

Evacuarea
namolului
sedimentat

Figura 3.40: ingrosator DAF pentru namol activ rezidual

• Deshidratarea cu presare prin filtru curea, aici namolul este introdus intr-o sectie de drenaj
gravitational pentru a se ingrosa si se separa din apa ca urmare a gravitatiei; aceasta operatie
este sustinuta de vacuum ce sporeste simultan drenajul si reduce mirosul; apoi se aplica o
presiune intr-un sector cu presiune redusa, unde namolul este presat intre curelele poroase
opuse, pentru a elibera apa suplimentara (vezi Figura 3.28)

Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3

Drenaj Deschidratare
Conditionarea
chimica gravita prin forfecare
tional si compresie
Amestescator
polimer -
namol
Namol Spray de
Namol de spalare
conditionare

Solutia
polimer
Spray de spalare filtrat

Crusta de namol
deshidaratat

Apa de spalare

Figura 3.28: Presa cu filtrare prin curea

• deshidratarea cu presare prin filtrare, aici are loc separarea solid/lichid la presiuni ridicate
(0.7-1.5 MPa) [cww/tm/4], namolul forteaza printr-o serie de filtre textile pentru a retine
particulele in forma de crusta filtrata iar filtratul este reciclat in instalatia de tratare a apei
uzate (vezi Figura 3.).

Waste Water and Waste Gas Treatment 167

Capitolul 3

Evacuare
filtrat
Cap
stationar
Alimentare
namol Placa
infundata
Panou de
Cap mobil comanda

Ecran
usor

Comutator
mobila Stifturi de
comutare Rulaj
comutator
Ghidaj de Opritor
centrare a comutator
placilor Cilindru
hidraulic
Ecran usor

Suport
cilindru

Figura 3.42: Filtru presă cu plăci

Aplicaţii
Diferitele tehnici de îngroşare şi deshidratare în funcţie de proprietăţile nămolului
Gravitaţional Centrifugal Flotatie cu aer Banda Tobă rotativă
gravitaţională
Nămol primar Nămol activ cu Nămol activ Nămol activ Nămol activ
netratat agenţi de
Amestec de
floculare şi cu
Nămol activ nămol primar şi
adaos de
nămol activ în
Amestec de polimeri
adiţie cu
nămol primar şi
polimeri
nămol activ

Filtru presă cu curea Filtru presă cu placi

Toate tipurile de nămol cu adaos Toate tipurile de nămol cu

de floculanţi sau polimeri adaos de floculanţi sau polimeri

Se utilizează când este necesară

cantitate mică de suspensii
solide în filtrat

168 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Îngroşare gravitaţională Îngroşare gravitaţională
Rezultate bune cu nămol primar netratat Rezultate mediocre la instalaţii mari
Dă rezultate la instalaţii mici cu concentraţia între Aplicabil la nomoluri active cu concentraţie mică
4 şi 6% în substanţe solide
Consum de energie mic
Îngroşare centrifugală Îngroşare centrifugală
Manipulare uşoară Consum mare de energie pe unitatea de nămol
Probleme reduse cu producerea mirosurilor deshidratat
Eficienţă mare în producerea de turte deshidratate Concentraţie mică a substanţelor solide din turtele
si eliminarea mat. solide dificil de filtrat deshidratate
Gabarit redus comparabil cu alte tipuri de sisteme Generează zgomot şi vibraţii
de deshidratare Personal calificat pentru întreţinere
Îngroşare cu flotare cu aer Îngroşare cu flotare cu aer
Eficienţă mare la nămolurile active din procesele Sensibil în caz de îngheţ
biologice Produce mirosuri neplăcute
Îngroşare cu curea gravitaţională
Rezultate bune la nămoluri fermentate
Îngroşare cu tobă rotativă
Întreţinere uşoară, consum mic de energie şi spaţiu
redus
Presă filtru cu curea Presă filtru cu curea
Eficienţă mare de deshidratare Limitări hidraulice
Întreţinere uşoară Sensibil la caracteristicile nămolului introdus
Durată mică de serviciu comparabil cu alte sisteme
de deshidratare
Presă filtru Presă filtru
Eficienţă mare de dehidratare şi concentraţie mică Operare în şarje
de substanţe solide în filtrat Structură specială a suportului, personal calificat
Durată limitată a materialului filtrant

Îmbunătăţirea nivelurilor de emisii/ Performanţe

Tehnica Concentraţia Substanţă Observaţii

nămolului solidă
[%] [% ]
1,2
Îngroşare gravitaţională 2-10 80-921 Depinde de tipul de
nămol
Îngroşare centrifugală 3-81 80-981
Deshidratare 10-351,2 85-981 Cu reactivi
centrifugală
Îngroşare cu flotare cu 2-102 80-981
aer
Îngroşare cu curea 4-62
gravitaţională
Îngroşare cu tobă rotativă 3-41
15-301,2 90-981 Cu vacuum
Deshidratare cu filtru 15-301,2 85-981 Cu reactivi
presă cu curea
Deshidratare cu filtru 20-501 90-981 Cu reactivi
presă

Waste Water and Waste Gas Treatment 169

Capitolul 3
1
[cww/tm/4]
2
[cww/tm/128]

Efecte inter-media

Îngroşarea şi deshidratarea nămolurilor sunt tratamente preliminare pentru facilitarea

tratamentelor ulterioare cum ar fi distrugerea sau fertilizarea terenurilor. Efluentul lichid
(supernatantul, filtratul) se recirculă la staţiile de epurarea apelor.

Mirosurile şi zgomotul sunt controlate prin includerea instalaţiilor în interiorul clădirilor.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantităţi Observaţii

1
Reactivi Polimer 0-4 kg/pe solid Centrifugă cu vas neperforat
Polimer 1-3 kg/pe solid1 Centrifugă cu vas perforat
Polimer 2-5 kg/pe solid1 Flotare cu aer
Polimer 3-7 kg/pe solid1 Curea gravitaţională
Ape de spălare Pentru filtre în contracurent
Energie [kWh/m3] 2-6 Centrifugă cu vas neperforat
2-3 Presă filtru cu curea
4-5 Presă filtru
1
[cww/tm/4]

Monitorizare

Pentru prevenirea disfuncţionalităţilor în procesul de îngroşare a nămolurilor se procedează la

examinarea vizuală. Trebuie monitorizată consistenţa nămolului la intrare cât şi turbiditatea
apei. Se va evita intrarea nămolului în fermentaţie. La instalaţiile filtrante cu materiale filtrante
scumpe se vor verifica dimensiunile particulelor din efluent.

Criterii economice

Tehnica Costuri
Investiţie Operare
Îngroşare gravitaţională 15 milioane BEF a 1 8400 BEF/m3 a 1

Îngroşare centrifugală 6-8000 BEF/pe solid uscat1

Îngroşare cu flotare cu aer 40 milioane BEF a 1

4 milioane BEF b 1

Îngroşare cu curea
gravitaţională

Îngroşare cu tobă rotativă 6-8000 BEF/pe solid uscat1

Presă filtru cu curea 6-8000 BEF/pe solid uscat1

170 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Presă filtru 7-10000 BEF/pe solid uscat1

a
capacitate 100 m3/h
b
capacitate 100 m3/zi
1
[cww/tm/128]

3.4.2 Stabilizarea şi Condiţionarea

Descriere

Stabilizarea nămolurilor este operaţia prin care se [cww/tm/132]:

• Reduce sau se elimină compuşii odoranţi

• Reduce cantitatea de substanţe biodegradabile solide
• Îmbunătăţeşte deshidratarea
• Reduce agenţii patogeni
• Reduce sau elimină potenţialul de putrefacţie

Tehnicile de stabilizare sunt [cww/tm/132]:

• Stabilizarea chimică, utilizând un pre tratament cu var sau post tratament după deshidratare,
pentru ridicarea pH-ului >12 şi distrugerea agenţilor patogeni.
• Stabilizare termică prin încălzirea nămolului în vase sub presiune la temperaturi peste 260
°C şi presiuni peste 2,8 Mpa timp de aproximativ 30 minute, aceasta fiind şi o tehnică de
condiţionare.
• Fermentaţia aerobă, în rezervoare similară cu fermentarea aerobă a nămolului activ pentru
epurarea apelor, cu adăugare de aer sau oxigen prin agitare, rezultând o reducere cu 75-80 %
a conţinutului de nămol activ [cww/tm/4].
• Fermentaţie anaerobă în rezervoare după eliminarea aerului în condiţii mezofile ( 30-38 °C )
sau termofile ( 49-57 °C ) cu producerea de biogaz ( conţinând 65-70% metan, 25-30%
bioxid de carbon, cantităţi mici de azot, hidrogen, hidrogen sulfurat, etc. ) cu putere calorică
mică 22 MJ/Nm3.
• Stabilizare dublă a nămolului combinând fermentare aerobică termofilă cu fermentare
anaerobică mezofilă.

Condiţionarea reprezintă tratamentul aplicat nămolurilor în scopul îmbunătăţirii codiţiilor de

îngroşare sau deshidratare. Tehnicile de condiţionare sunt:

• Condiţionare chimică utilizând clorură ferică, var, alaun sau polimeri organici ( coagulanţi
sau floculanţi)
• Condiţionare termică prin încălzirea nămolului în vase sub0 presiune la temperaturi de 60-
80°C (condiţionare la temperatură joasă) sau la 180-230°C şi 1-2,5 MPa (condiţionare le
temperatură ridicată).

Aplicaţii

Stabilizarea şi condiţionarea se aplică la nămolurile cu conţinut organic în vederea îngroşării

sau deshidratării. Folosirea metodelor depinde de condiţiile specifice cum ar fi:

• Spaţiile disponibile pentru reactoare

• Disponibilitatea energiei electrice pentru procesele de încălzire
• Cantităţile de nămoluri generate
• Anumite tehnici aplicabile doar instalaţiilor mari.

Waste Water and Waste Gas Treatment 171

Capitolul 3

Avantaje/dezavantaje

Avantaje
Stabilizare şi condiţionare chimică:
• Tehnologii standardizate fără necesitatea
unor tehnologii avansate
• Metodă eficientă de a îmbunătăţii filtrarea
(condiţionarea) şi de a reduce substanţele
odorante şi microorganismele patogene
Stabilizare şi condiţionare termică:
• Necesită spaţii reduse
• Tratamente eficiente fără adaos de
reactivi, asigurând deshidratarea şi
sterilizarea nămolurilor
• Aplicabile nămolurilor organice dificil de
stabilizat prin alte tehnici.
Fermentaţie aerobă:
• Reducerea substanţelor puternic volatile
• Rezultă compost valoros lipsit de miros şi
stabil biologic
• Operare uşoară
• Investiţii reduse comparabile cu
fermentaţia anaerobă.
Fermentaţie anaerobă:
• Gazul rezultat poate fi utilizat, dupa tratament,
de ex. cu scruber umed sau uscat, drept
combustibil pentru procesele de ardere.
• Utilizarea efectiva fara chimicale aditionale.
• Datorita timpului lung de stationare,
minerealizarea eficienta a namolului .
Dezavantaje
Stabilizare şi condiţionare chimică:
• Rezultă cantităţi mari de materii solide
(excepţie face condiţionarea cu polimeri).
Stabilizare şi condiţionare termică:
• Investiţii mari comparativ cu alte tehnici
• Consum mare de energie
• Degajare de substanţe odorizante issue.
Fermentaţie aerobă:
• Necesar mare de energie pentru aerare cu
aer sau oxigen
• Nămolul rezultat cu calităţi ce fac dificilă
deshidratarea mecanică
• Procesul este sensibil la variaţiile de
temperatură.
Fermentaţie anaerobă:
• Necesitatea unor spaţii mari small sites.

Efecte inter-media

Stabilizarea şi condiţionarea chimică produc mari cantităţi de materii solide care necesită a fi
distruse, cu excepţia folosirii polimerilor. În cazul stabilizării cu var nu se distruge materia
organică pentru dezvoltarea bacteriilor, de aceia este necesară folosirea unor cantităţii mari de
var pentru ridicare valorii pH-ului şi menţinerea acestuia la 12 [cww/tm/4].
În tabelele 3.12 şi 3.13 se arată cantităţile de var şi de polimeri pentru stabilizarea şi
condiţionarea nămolurilor [cww/tm/4].

Nămol Materie solidă [%] Dosare var a

[kg var/kg materie
solidă]
Nămol primar 3–6 120–340
Nămol activ 1–5 420–860
Nămol fermentat aerob 6–7 280–500
Nămol fermentat anaerob 1–4.5 180–1020
a
cantitatea de var necesară menţinerii pH-ului 12 timp de 30 minute

Tabelul 3.12: Dozarea varului pentru stabilizarea nămolului lichid

172 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

kg polimer uscat/to materie solidă

Filtru cu tobă Filtru cu Filtru cu
Nămol rotativă cu vid tobă tobă
rotativă cu rotativă cu
vid vid
Nămol primar 1–5 1–4 0.5–2.5
Nămol primar şi nămol activ 5–10 2–8 2–5
Nămol primar si de picurare prin filtru 1.3–2.5 2–8 -
Nămol activ 7.5–15 4–10 5–8
Nămol primar fermentat anaerob 3.5–7 2–5 3–5
Nămol primar fermentat anaerob si
1.5–8.5 1.5–8.5 2–5
nămol activat cu aer
Nămol primar fermentat aerob si nămol -
7.5–10 2–8
activat cu aer

Tabelul 3.13: Niveluri tipice de polimeri necesare pentru diferite tipuri de nămol şi diferite metode
de deshidratare

Principale cerinţă a fermentării aerobe a nămolului este introducerea aerului sau oxigenului în
cantitate de 2,3 kg O2/kg materie solidă degradată.

Din fermentarea anaerobă rezultă gaze combustibile care pot fi utilizate ca combustibil, dar
datorită conţinutului de hidrogen sulfurat trebuiesc purificate în prealabil. Tratamentele aplicate
sunt spalarea gazului uscată sau umedă. In instalatiile mari acestea pot fi utilizate ca si
combustibil in motoarele de ardere interne si pentru cazane.
Stabilizarea şi condiţionarea termică este un proces energo intensiv care rentează în anumite
situaţii. In timpul functionarii sunt generate substante mirositoare care trebuie reduse in mod
corespunzator .

Situatie economica

Costuri
Tehnologie
Capital Functionare
Stabilizare chimică
Stabilizare/condiţionare termică
Fermentare anaerobă
Condiţionare chimică

3.4.3 Reducerea termică a nămolurilor

Descrierea

Reducerea termică a nămolurilor în funcţie de domeniul de aplicaţie se divide în :

• Uscarea la temperatură, prin reducerea cantităţii de apă prin evaporare
• Oxidarea nămolului uscat şi mineralizarea conţinutului organic
Uscarea se face cu ajutorul următoarelor instalaţii:
• Uscătoare rotative
• Uscătoare prin pulverizare
• Uscătoare rapide
• Evaporatoare

Waste Water and Waste Gas Treatment 173

Capitolul 3

• Uscătoare cu vatră multiplă

Prin oxidarea nămolului uscat substanţele organice sunt transformate in compuşi oxidanti simpli
cum ar fi bioxidul de carbon si apa, evacuate ca si gaz şi lasand un volum redus de materii
solide anorganice. De obicei reducerea termică se aplică nămolurilor deshidratate şi
nestabilizate. Namolurile procesate prin reducere termica sunt de obicei deshidratate si
netratatem, de ex. namolurile nestabilizate. Procesele de stabilizare de exemplu prin fermentaţie
anaerobă produc reducerea conţinutului de substanţe volatile, necesitând creşterea cantităţii de
combustibili . Excepţie face stabilizarea termică în vederea incinerării. Daca namolurile tratate
termic se deshidrateaza foarte bine, acestea devin autocombustibile.[cww/tm/4]

Tehnicile uzuale pentru oxidarea termică (sau incinerarea)a nămolurilor sunt:

• Incinerare în pat fluidizat (vezi figura 3.43), utilizata pentru incinerarea namolului constând
dintr-un cilindru de oţel având un pat de nisip si orificii cu aer pentru fluidizare; patul este
fluidizat cu ajutorul aerului sub presiune cca 20-35 kPa şi temperatura controlată în jur de
760-820 °C [cww/tm/4]. În cazul operării în flux continuu sau cu opriri scurte, nu este
necesară alimentarea cu combustibili după amorsarea arderii.[cww/tm/4]. Tehnica va fi
abordata in BREF-ul pentru incinerarea deseurilor, ce urmeaza sa fie elaborat.

174 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Gaz evacuat si cenusa

Robinet presiune

Fereastra
de sticla
Spatiu de
expansiune
Arzator
Alimentare
nisip

Duze
Termocuplare Pat cu nisip
fluidizat Injectare combustibil
Intrare
namol Robinet de presiune

Arc refrectorizant
Arzator de
Intrare aer preincalzire la
fluidizat Insuflare aer pornire pentru aer
cald

Figura 3.43: Incinerator cu pat fluidizat [cww/tm/4]

• Oxidare cu aer umed procedeu descris în secţiunea 3.3.4.2.4 şi utilizat pentru nămolurile
netratate la temperaturi între 175-315°C şi presiune peste 20 Mpa; gazele, lichidele si cenusa
ce parasesc reactor, gazele pot fi dilatate pentru recuperarea puterii
• Oxidare în sonda adâncă ca o metodă specială de oxidare în aer umed, (vezi figura 3.44) de
ex. evacuarea namollului lichid intr-un mediu de temperatura si presiune controlate a unui
reactor tubular suspendat intr-o sonda adanca, oxigen sau aer injectat intr-un flux de namol,
cu temperatura de aprox. 290 °C, cu un nivel de presiune intre 10–14 MPa (presiune
hidrostatica); este o aplicatie speciala a oxidarii cu aer umed

Waste Water and Waste Gas Treatment 175

Capitolul 3

Oxigen

Efluent
Afluent tratat

Spatiu
monitorizat,
spatiu circular
Carcasa
Vas de sigilata
proces
vertical
etansat
(reactor

Zona de
reactie

Figura 3.44: Reactor de oxidare cu sonda adanca [cww/tm/4]

• Incinerare cu alte deşeuri, metoda prezentând avantajul reducerii costurilor prin utilizarea
aceleiasi isntalatii si avand avantajul producerii de caldura prin incinerarea deseurilor
necesare evaporarii continutului de apa din namol. Aceasta tematica va fi abordata in BREF-
ul pentru incinerarea deseurilor
Toate tehnicile necesită tratamente ulterioare ale gazelor şi lichidelor rezultate.

Aplicatie

Reducerea termică nu este o tehnologie neapărat necesară ce trebuie sa functioneze pe un

amplasament chimic. De obicei doar instalatiile mari opereaza tratarea namolului in asemenea
cantitati mari, alte trimitandu-si namolul catre o evacuare externa. Cauzele constau in necesarul
de personal calificat, costuri mari pentru întreţinere iar avantajele de recuperarea căldurii se
observă numai în cazul cantităţilor mari de nămoluri deci la instalatiile ce sunt dotate cu o
asemenea tehnica.
Incinerarea cu alte deşeuri este rentabilă acolo unde deja funcţionează o instalaţie de incinerare
a deşeurilor – considerand ca incineratorul este echipat adecvat - sau acolo unde este prevăzută
construcţia unui astfel de incinerator.

Avantaje si dezavanje

Avantaje Dezavantaje
Incinerare: Incinerare:
• Distrugere eficientă a materiei organice • Necesar personal calificat
din nămol. • Consum suplimentar de combustibili

176 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Avantaje
Incinerarea cu alte deşeuri:
• Caldura pentru evaporarea apei si
incinerarea namolului este furnizata de
incinerarea deseurilor solide, nefiind
necesara combustibilul suplimentar
Oxidare în aer umed:
• Procesul poate fi construit pentru a-i fi
suficienta caldura sa cedata, uneori fiind
vorba si de recuperarea puterii.
Reactor cu sonda adâncă:
• Spaţiu mic
• Eliminare eficientă a suspensiilor solide şi
a materiei organice
• Proces puternic exoterm
• Emisii mirositoare minime in aer
Dezavantaje
• Emisii gazoase şi mirosuri
Incinerarea cu alte deşeuri:
• Poate conduce la emisii ridicate de
PCDD/PCDF si metale grele atunci cand
conditiile de ardere si sistemul de epurare
al gazului nu sunt reglate pentru aemstec
(de ex. masuri primare pentru reducerea
dioxinei , masuri secundare pentru
reducerea ambelor, a dioxinei si a
metalelor grele).
Oxidare în aer umed:
• Producerea de deşeuri lichide foarte greu
de reciclat
• Necesar personal super calificat
Reactor cu sonda adâncă:
• Necesar personal calificat

Efecte inter-media

Principalul efect asupra mediului provocat de către metoda reducţiei termice a nămolurilor
constă în emisia de gaze şi ape uzate din timpul procesului.

Emisiile gazoase din incineratoarele cu pat fluidizat constau din particule de cenuşă, oxizi de
azot, gaze acide, hidrocarburi sau metale grele funcţie de compoziţia nămolurilor sau tipul de
combustibil. Tehnologiile de spalare umedă (vezi secţiunea 3.5.1.4) sunt utilizate pentru
reducerea acestor emisii. Eliberarile apoase de la spalarea la umed contin materii suspendate si
gaze dizolvate ce necesita tratarea apei uzate. Emisiile in aer si eliberarile de apa uzata trebuie
sa se supuna Directivei Incinerării Deşeurilor 2000/76EC [cww/tm/135], Anexele II, IV şi V.

În incineratoarele cu pat fluidizat nu rezultă cenuşă la baza reactorului aceasta fiind antrenată de
gazele de combustie.

În procesele de oxidare cu aer umed, gazele, lichidele şi cenuşa sunt evacuate din reactor.
Lichidele si cenusa sunt intoarse prin schimbatoarele de caldura pentru a pre-incalzi namolul,
gazele sunt separate de particule şi picăturile de lichid cu ajutorul cicloanelor si apoi eliberate in
atmosfera. În instalaţiile de mari dimensiunii gazele evacuate pot destinde in turbine pentru
recuperarea energiei electrice [cww/tm/135]. Faza lichida este separata de partea solida si este
trimisa in rezervorul de sedimentare sau spre epurare. Lichidele rezultate conţin de regulă o
încărcătură organică mare ( CCO 10-15 g/l) .

Procesele de oxidare în sonda adanca necesită separarea amestecurilor solid-lichid şi gaz-lichid

şi supunerea acestora proceselor de epurare la fel şi supernatantul rezultat. Aceste tratamente
reduc conţinutul de CCO din nămoluri cu >80%[ cww/tm/4]
Necesarul de energie pentru reducerea termică a nămolurilor depind de puterea calorica a
acestora, de ex. de concentraţia de apă şi puterea calorifică a nămolului uscat.

Monitorizarea

Procesul de incinerare (focar) este operat de un system de control al procesului si monitorizat

prin:

Waste Water and Waste Gas Treatment 177

Capitolul 3

• Măsurarea volumelor
• Măsurarea temperaturilor
• Măsurarea presiunii
• Analize.

Mecanismele de reglare automată constau în menţinerea temperaturii specifice in zona de

incinerare iar fluxul de gaz primeste concentratia exacta de oxigen. Asigurannd timpul optim de
stationare, excesul de aer si temperatura, se va realiza o ardere completa a cenusii.
Monitorizarea trebuie să se conformeze Articolelor 10 şi 11 din Anexa III a Directivei
2000/76/EC privind incinerarea deseurilor [cww/tm/155].

Situatia economica

Tehnica Costuri de investitie Costuri de operare

Incinerare în pat fluidizat
Oxidare în aer umed
Oxidare în sonda adâncă
Incinerare cu alte deşeuri

178 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

3.5 Tehnologii de tratare la finalul proceselor a gazelor uzate

evacuate
Tehnologiile de tratarea a gazelor uzate evacuate sunt similare cu tehnologiile utilizate pentru
epurarea apelor uzate situate la finalul proceselor. Relaţiile dintre diferitele tipuri de poluanţi şi
tehnicile de epurare din secţiunea 1.3.2.2 sunt ilustrate în Figura 3.45.

Evacuarea
Waste gas
gazelor uzate
release

Recuperarea
Substance Recuperar
Energy
Production
Productie, substantei
recovery earecovery
energiei
handling Ardere
Combustion
manipulare,
work-Up
pregatire

Tehnici detechniques
Recovery recuperare
Membrane separation
Membrane
Condensation separatoare
Condensare
Adsorption
Wet scrubbers
Absorbere
Separators
Scrubere
Cyclones
umede
Separatoare
Electrostatic precipitators
Cicloane
Fabric filters
Two-stage dustelectrostatice
Precipitatoare filters
Absolute filters
Filtre textile
High efficiency air filters
Filtre de praf două trepte
Mist filters
Filtre absoluteand wet sorption
Dry, semi-dry
Filtre de înaltă eficienţă
Filtre de condens
Absorbire umeda, uscata, semi-uscata

Volatile
Compuşi
Compuşi
Volatile inorganic
organici anorganici Particul
organic compounds Parti- Particul
Parti- NOx SOx
volatili
com- volatili
(incl. NOx, e culates eculates HCl, HF
pounds SOxx, ,HCl,
(NO SOx,
HCl,HF) HF)

Abatement
Tehnici detechniques
reducere
Biofiltre
Biofiltration
Bioscrubere
Bioscrubbing
Biofiltre
Biotricklingcu absorbţie
Oxidare termică
Thermal oxidation
Catalytic oxidation
Oxidare catalitică
Flaring
Reducere prin flama
Separators
Separare
Cyclones
Cicloane
Electrostatic precipitators
Precipitatoare
Fabric filters electrostatice
Catalytic
Filtre filtration
textile
Two stage dust filters
Filtre de praf două trepte
Absolute filters
Filtre absoluteair filters
High efficiency
Filtre de înaltă eficienţă
Mist filters
Filtre de condens
Dry, semi-dry and wet sorption
SNCR / SCR
Adsorbţie umedă, şi uscată
SNCR/SCR

Figura 3.45: Ordinea Tehnicilor de tratare a gazelor uzate la finalul proceselor raportate la tipul
contaminantilor

Waste Water and Waste Gas Treatment 179

Capitolul 3

Sursele gazelor reziduale de tratat sunt:

• procese la temperaturi normale, cum ar fi procesele productie, manipulare si pregatire cu

următorii poluanţi principali:
- compuşi organici volatili cum ar fi solvenţii
- compuşi anorganici ca derivaţi halogenaţi, hidrogen sulfurat, amoniac, monoxid de
carbon
- particule sub formă de praf
• procese de incinerare, cu principalii poluanţi:
- particule sub formă de cenuşă şi praf, conţinând negru de fum, oxizi de metale
- gaze arse cu monoxid de carbon, derivaţi halogenaţi, oxizi de sulf (SOx), oxizi de azot
(NOx)

Gazele reziduale rezultate sunt tratate prin tehnici unde:

• conţinutul gazelor reziduale este recuperat şi reciclat la procesul iniţial sau utilizat în alt
proces ca materie prima sau agent termic sau purtător de energie sau
• poluanţii sunt reduşi.

Compuşii a căror recuperae este avantajos din punt de vedere economic includ:

• compuşi organici volatili recuperaţi din vapori de solvenţi sau vapori ai produselor cu
temperatură joasă de fierbere
• compuşi organici volatili folosiţi ca purtători de energie în incineratoare sau cazane cu abur
• acid clorhidric
• amoniac reciclat în procesul de producţie
• dioxid de sulf, transformat în acid sulfuric, sulfură sau gips
• materie prima sau finit cu conţinut ridicat de praf.

Tehnologiile de prelucrare sunt - urmârind figura 3.45 - calasificate astfel:

• tehnici de recuperare pentru compuşii organici volatili şi compuşii anorganici:

- separare prin membrane (vezi capitolul 3.5.1.1)
- condensare (vezi capitolul 3.5.1.2)
- adsorbţie (vezi capitolul 3.5.1.3)
- spalare la umed (vezi capitolul 3.5.1.4).

• tehnici de reducere pentru compuţii organici volatili şi compuşi anorganici:

- filtrare biologică (vezi sectiunea 3.5.2.1)
- spalare biologică (vezi sectiunea 3.5.2.2)
- bio-picurare (vezi sectiunea 3.5.2.3)
- oxidare termica (vezi sectiunea 3.5.2.4)
- oxidarea catalitica (vezi sectiunea 3.5.2.5)
- flama (vezi sectiunea 3.5.2.6).

• tehnici de recuperare şi reducere pentru particule, folosind:

- separator (vezi sectiunea 3.5.3.1)
- ciclon (vezi sectiunea 3.5.3.2)
- filtru electrostatic (vezi capitolul 3.5.3.3)
- scruber umed pentru pulberi (vezi capitolul 3.5.3.4)
- filtru textil, inclusiv filtru ceramic (vezi sectiunea 3.5.3.5)
- filtru catalitic (vezi sectiunea 3.5.3.6)
- filtru de praf in doua trepte (vezi sectiunea 3.5.3.7)
- filtru absolut (filtra HEPA) (vezi sectiunea 3.5.3.8)

180 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

- filtru de aer cu randament mare (HEAF) (vezi sectiunea 3.5.3.9)

- filtru de vapori (vezi sectiunea 3.5.3.10).

• tehnici de recuperare şi reducere a gazelor evacuate de ardere:

- injectare de sorbent uscat (vezi capitolul 3.5.4.1)
- injectare de sorbent semi – uscat (vezi capitolul 3.5.4.1)
- injectare de sorbent umed (vezi capitolul 3.5.4.1)
- reducere ne-catalitică selectivă a NOx (SNCR) (vezi capitolul 3.5.4.2)
- reducere catalitică selectivă a NOx (SCR) (vezi capitolul 3.5.4.2).

Majoritatea tehnologiilor de tratare nu pot fi calsificate simplu ca tehnici de recuperare sau

reducere deoarece recuperaarea poluanţilor depinde de aplicarea unor etape suplimentare de
separare.

Unele tehnici desrise sunt operaţii individuale şi / sau procese, altele sunt utilizate numai ca
metode secundare de pretratare pentru a evita deteriorarea procesului principal sau pur şi simplu
iau rolul unui prefiltru sau sunt utilizate pentru finisare. Altele pot fi folosite atât ca tehnologie
individuală cât şi secundară. Vor fi date exemple în paragrafele care urmează.

Cele mai multe tehnici de prelucrare a gazului rezidual necesită în plus prelucrări aplicate dupa
proces, fie pentru creşterea cantităţilor de apă uzată, sau gazee ardere generate în timpul
procesului, şi / sau distrugerea deşeurilor solide. Aceasta problematica va fi discutata intr-un
capitol relevant ce va urma.

3.5.1 Tehnici de recuperare pentru COV şi compuşii anorganici

3.5.1.1 Separare prin membrane

Descriere

Separarea prin membrane a gazelor ţine cont de permeabilitatea selectivă a vaporilor organici
când pătrund printr-o membrană. Vaporii organici au o putere de pătrundere considerabil mai
ridicată decât oxigenul, azotul, hidrogenul sau dioxidul de carbon (de 10 până la 100 de ori mai
mare [cww / tm / 74]). Gazul rezidual este comprimat şi trecut prin membrană. Efluentul
îmbogăţit poate fi recuperat prin metode ca şi condensarea (vezi capitolul 3.5.1.2) sau
adsorbţia (vezi capitolul 3.5.1.3), sau poate fi redus, de exemplu prin oxidare catalitică (vezi
capitolul 3.5.2.5). Procesul este mult mai adecvat la concentraţii înalte ale vaporilor. În multe
cazuri sunt necesare tratamente suplimentare pentru a atinge niveluri ale concentraţiei suficient
de joase pentru ieşire.
Separatoarele cu membrane sunt proiectate ca module, de exemplu module capilare (vezi figura
3.46) [c.w.w. / tm / 64], fabricate ca un strat de polimer.

Waste Water and Waste Gas Treatment 181

Capitolul 3

Separator
capilar
Modul Strat exterior
capilar

Concentrat
Alimentare

Permeat

Figura 3.46: Modul capilar membrană tipic

Un sistem de separare prin membrane constă din (vezi figura 3.47):

• module membrană
• un compresor
• un element de recuperare (de exemplu condensator, adsorber)
• ventile şi conducte
• posibil o a doua treaptă pentru prelucrări suplimentare.

Gaz rezidual
neepurat
Gaz rezidual
epurat

Supapa

Alimentare

Membrana
modul Membrana

Permeat

Racitor

Condensat Pompa de vid

Figura 3.47: Schema unui procedeu obişnuit de separare prin membrană

Pentru a crea diferenţa de presiune necesară dintre intrarea în membrană şi ieşirea din
membrană (0,1 – 1 MPa), sistemul funcţionează fie cu o presiune mai mare la alimentare şi vid
(aproximativ 0,2 kPa) la ieşire, fie cu ambele [cww / tm / 64].

În timpul creşterii concentraţiei de vapori în interiorul membranei, nivelul concentraţiei urcă,

ajungând la limite explozive, ceea ce dezvoltă amestecuri explozive. De aceea siguranţa este o
problemă importantă şi trebuie făcuţi paşi pentru a evita aceste situaţii.

182 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Un exemplu de proces de separare cu membrane ca element de recuperare vapori (VRU) este

ilustrat în figura 3.48. Aici o a doua treaptă de prelucrare (PSA, vezi capitolul 3.5.1.3)
îmbunătăţeşter emisia, conform cerintelor.

Aplicatia

Separarea prin membrane este folosită de exemplu în industria chimică, industria petrochimică,
la rafinării şi în industria farmaceutică pentru a recupera vaporii de solvenţi sau vaporii de
combustibil din gazele de ardere sau aerul uzat. Exemple [cww / tm / 74] sunt recuperarea
următoarelor produse:

• monomeri de olefine de la curenţii de extracţie a răşinilor poliolefine

• clorură de vinil de la fabricarea PVC
• solvenţi şi vapori de hidrocarburi de la umplerea cisternelor
• hidrocarburi materii prime de la robineţi de la rafinării şi curenţi de gaz combustibil
• hidrogen de la gazele de rafinării.

Ventil
Scruber Prima treaptă Trapta a
B1 membrană doua PSA

Compresor
Intrare V1 Membrană
vapori

Permeat
Reciclare

Intrare Pompă de
Retur vid
lichid

Figura 3.48: Aplicaţia unui proces de separare cu membrană ca element de recuperare vapori
(VRU)

Compuşii care pot fi recuperaţi includ:

• alcani
• olefine
• hidrocarburi aromatice
• hidrocarburi clorurate
• alcooli
• eteri
• cetone
• esteri.

Waste Water and Waste Gas Treatment 183

Capitolul 3

Limitele şi restricţii ale aplicarii:

Limite / restricţii
Debitul gazului rezidual depinde de suprafaţa membranei,
se cunosc debite de 2100 – 3000 Nm3 / h
Temperatura temperatura ambiantala, depinde de materialul
membranei
Presiunea depinde de materialul membranei
Conţinutul de praf foarte scăzut, praful poate deteriora suprafaţa
membranei, deci trebuie atinse mai întâi
concentraţii foarte scăzute
Concentraţia compusilor organici volatili până la 90 %

Advantaje/Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• este posibilă refolosirea materiei prime. • sunt necesare prelucrări si tratari
• procesul în sine este simplu. ulterioare.
• nu rezultă deşeuri din proces. • riscul exploziei.

Niveluri admisibile ale emisiei / randament

Parametru Randament [ % ] Observaţii

Hidrocarburi Proces pentru recuperare de
90 – 991,a hidrocarburi, sistem de condensare în
amonte
Compuşi organici volatili Până la 90 – 991,a Recuperare de compuşi organici
volatili, sistem de condensare în
amonte şi aval
a
pentru membrane soluţii
1
[cww/tm/74]

Efecte inter-media

Combustibil Cantitate Observaţii

Materialul membranei
Agent de răcire
Energie [kWh/1000 Nm3] 250 1 inclusă energia electrică pentru
ventilator
Cădere de presiune [MPa] 0.1–1 2
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/64]

Separarea prin membrane este frecvent folosită ca o etapă de concentrare pentru a uşura
recuperări sau tratări ulterioare, ca de exemplu:

• îmbogăţirea fazei gazoase în compuţi organici volatili, creşte punctul de condensare a

gazului rezidual, deşi condensările ulterioare au loc mult mai repede, economisându-se bani
• incinerarea unui gaz rezidual îmbogăţit reduce necesitatea unui alt combustibil.

Compuşii organici volatili rezultaţi din procesele de separare prin membrană sunt de obicei
reciclaţi şi nu rezultă reziduuri din procesele actuale. Pot rezulta totuşi deşeuri din tratări
ulterioare în funcţie de tehnica utilizată. Emisii reziduale pot apărea de la apa de răcire sau de la
gazul rezidual tratat. Aceşti curenţi de gaze, fie se eliberează în atmosferă, fie se trimit la o
tratare ulterioară a gazului rezidual cum ar fi adsorbţia sau calcinarea.

184 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Monitorizarea

Eficienţa sistemului de separare prin membrană este determinată prin monitorizarea

concentraţiei compuşilor organici volatili înainte şi după sistem. Compuşii organici volatili pot
fi determinaţi ca şi carbon total prin ionizarea în flacără. Performanţa este îmbunătăţită prin
controlul concentraţiei compuşilor organici volatili de ambele părţi ale membranei. Din motive
de siguranţă, raportul dintre compuşii organici volatili şi oxigen trebuie controlat cu atenţie
(riscul exploziei).

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

Costuri capitale 1 Un sistem de tratatare 200
3 EUR 300000 3
[per 1000 Nm /h] Nm /h
Costuri pentru
1
exploatare EUR 1500/yr 4 zile pe an
munca EUR 60000/yr per 1000 Nm3/h 1
utilitati
1
[cww/tm/70]

Parametrii cu costuri relevante sunt cantitatea de gaz rezidual şi serviciile tehnice pentru
membrană. Profitul rezultă din recuperarea compuşilor organici volatili.
Costurile sistemului variază în funcţie de scopul urmărit prin recuperare, capacitate şi design.
Perioadele de amortizare se apreciează a fi între patru luni şi un an în condiţii favorabile
[cww/tm/74]. Pe de altă parte s-ar putea să nu existe de loc amortizare. Procesul combinat, de
exemplu cu adsorbţie sau absorbţie s-ar putea dovedi mult mai profitabil, comparativ cu
procesul simplu de separare prin membrană.

3.5.1.2 Condensarea

Descrierea

Condensarea este tehnica de eliminare a vaporilor de solvent dintr-un curent de gaz poluat prin
reducerea temperaturi acestora sub punctul de roua

În funcţie de intervalul temperaturilor la care operează, există diferite metode de condensare:

• condensare liberă, la temperaturi de condensare sub 25 °C

• condensare cu refrigerent, la temperaturi de condensare sub 2°C
• condensare cu amestec de răcire (amestec de gheaţă cu diferite săruri), la temperaturi de
condensare sub – 10°C
• condensare cu amoniac, la temperaturi de condensare sub – 40°C ( condensare într-o
singură treaptă ) sau – 60°C ( condensare în două trepte )
• condensare criogenică, la temperaturi de condensare sub – 120°C, în practică adesea
operând între –40°C şi –80°C în instalaţia de condensare
• condensare în circuit închis cu gaz inert.

Condensarea se produce direct (ex. prin contactul dintre gaz şi lichidul de răcire ) sau indirect (
răcire cu schimbătoare de căldură ). Condensarea indirectă este preferată datorită faptului că nu
necesită o fază adiţională de separare ca în cazul condensării directe. Sistemele de recuperare a
condensului pot varia de la sisteme simple formate dintr-un singur condensator, până la sisteme
multi-condensor proiectate pentru recuperarea energiei şi vaporilor cu maxim de randament.

Waste Water and Waste Gas Treatment 185

Capitolul 3

Condensatoarele în circuit închis cu gaze inerte sunt proiectate pentru sisteme în ciclu închis la
care concentraţia vaporilor este ridicată. Acestea sunt constituite dintr-un volum fix de gaz
inert, în general azot, care este în mod continuu circulat între cuptor şi instalaţia de condensare.
Amestecul de azot-vapori este condus continuu în modulul de recuperare unde o serie de
schimbătoare de căldură răcesc şi condensează vaporii.

Proiectarea şi funcţionarea condensatoarelor este strâns legată de tipul răcitorului utilizat în

proces. De exemplu :

• Instalaţiile de condensare cu lichid de răcire (în afară de cele criogenice) funcţionează cu

două tipuri de schimbătoare de căldură:

Schimbătoare de căldură cu manta [cww/tm/71] care pot fi cu răcire cu apă sau cu răcire cu
aer. Eficienţa condensării poate fi mărită prin realizarea operaţiei în două faze, utilizând apă în
prima fază si un lichid refrigerat ( apă, saramură etc.) ca agent de răcire în faza a doua. Un
sistem în două trepte (vezi fig. 3.49 ) este compus din:

• Recuperatorul, utilizând un curent de gaz purificat ca agent de răcire

• Pre-răcitorul utilizând apă răcită sau un curent de gaz rece purificat
• Condensatorul principal cu refrigerent
• Ventile şi conducte

O altă variantă implică condensarea parţială la o temperatură uşor ridicată urmată de înlăturarea
COV-urilor remanente din curentul de gaze prin diferite tehnici , ca de exemplu prin adsorpţie (
vezi Secţiunea 3.5.1.3 )

Pentru minimizarea formării de ceaţă, va fi utilizată o serie de condensatoare sau reducerea

turbulenţei gazului în condensator.

Aer încărcat
Recuperator Pre-răcitor cu Condensator
cu aer rece apă răcită sau cu refrigerent
purificat aer rece purificat
cu solvent

Solvent
recuperat

Figura 3.49: Sistem de condensare în două trepte

Schimbătoare de căldură elicoidal [cww/tm/71] fiind constituite în principal din două

tubulaturi lungi introduse una în alta formând o pereche de spirale concentrice. Agentul de
răcire pătrunde prin duze periferice în centrul spiralei şi iese prin intermediul unor pipe la
periferia spiralei. Vaporii rezultaţi din proces pătrund prin partea inferioară a condensatorului si
se deplasează către partea superioară în contracurent.

În cazul turnurilor de răcire care folosesc apă de suprafaţă ca agent de răcire se acumulează
depuneri în schimbătoarele de căldură, fiind necesare operaţiuni de curăţire sau tratarea apei.

În prezenţa unor compuşi acizi sau alcalini este necesară recircularea şi dozarea de acizi sau
alcalii.

186 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

• Condensarea criogenică se face utilizând vaporizarea de azot lichid ca agent de răcire,

pentru condensarea vaporilor de COV-urilor pe suprafaţa condensatorului. Evaporarea
azotului este este utilizată pentru a obţine o pătură inertă. O variantă o constituie
condensarea în atmosferă inertă, de ex. azot pentru a permite curentului de gaz să conţină
concentraţii mari de COV-uri. Exemple de condensare criogenică în figurile 3.50 şi 3.51.
[cww/tm/71].

Atmosferă de azot

Rezevor cu
azot lichid Reactor

Condensator
Azot

Rezervor
de solvent

Solvent Uscător
recuperat

Azot + solvent

Figura 3.50: Sistem de recuperare integrală prin condensare în atmosferă de azot

Aer solvent Condensatoare de proces

Pre-condensator

Vaporizator
Solvent
de azot
recuperat

Econmizor
de proces

Econmizor
de azot

Solvent Solvent Aer Curent Azot

recuperat recuperat purificat de azot lichid

Figura 3.51: Sistem de recuperare criogenic în atmosferă inertă

Waste Water and Waste Gas Treatment 187

Capitolul 3

Sistemul de condensare criogenică este constituit din:

- Pre-condensatorul cu apă răcită sau gliocol

- Condensatorul principal de proces
- Economizorul de proces
- Economizorul de azot
- Vaporizatorul de azot
- Conducte şi ventile.

• Un sistem clasic de condensare în gaz inert cu ciclu închis ( vezi fig 3.52) [cww/tm/71]
constă din:

- Schimbător de căldură, pentru pre-răcirea curentului de gaz

- Condensatorul principal, refrigerat mecanic până la –40°C
- Separatorul de solvenţi, alimentare cu azot.

Aplicatia

Condensare prin racire

Condensarea prin racire se aplică curenţilor de gaz puternic saturaţi ( având punct de condensare
ridicat) cu compuşi volatili ( organici sau anorganici) sau substanţelor odorante urmând
extragerea acestora din curentul de gaz saturat cu apă unde apa condensată funcţionează ca un
absorbant ( în cazul în care compuşii sunt solubili în apă).

Condensarea coolant este esenţială în pre-tratarea sau post-tratarea emisiilor gazoase ale
instalaţiilor de tratarea a gazelor uzate, eliminarea principală a COV-urilor urmând a se face în
instalaţii de absorbţie (vezi secţiunea 3.5.1.3 ), scrubere (vezi secţiunea 3.5.1.4) sau
incineratoare (secţiunea 3.5.2.4). Pe de altă parte condensarea se poate aplica ca post-tratament
emisiilor gazoase îmbogăţite de ex. membranelor de separaţie (secţiunea 3.5.1.1) striparea
(secţiunea 3.3.4.2.14) sau distilarea (secţiunea 3.3.4.2.12).

188 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Refrigerent Azot

Curăţire
Separator finală
Condensator principal
de solvent

Azot
Solvent curat
Schimbător de căldură recuperat

Aer cu
Curen redus solvent
pentru reciclare
Cuptor

Figura 3.52: Sistem de condensare cu gaz inert în circuit închis

Limite si restrictii ale aplicatiei sunt [cww/tm/70]:

Limite şi restricţii
Debitul gazului 100-100000 Nm3 /h
Temperatura de intrare 50-80°C
Conţinutul de apă gazul trebuie să fie lipsit de apă când
condensarea are loc sub 0°C
Presiunea atmosferică
Praf < 50 mg/Nm3 ( nelipicios)
Miros > 100000 unităţi/Nm3
Amoniac 200-1000 mg/Nm3

Condensarea criogenică

Condensarea criogenică se aplică pentru toţi compuşii volatili organici sau anorganici indiferent
de presiunea vaporilor fiecăruia. Aplicată la temperaturi scăzute metoda permite condensarea cu
eficienţă ridicată permiţând un control eficient al emisiilor finale de COV-uri. Pe de altă parte
folosirea temperaturilor scăzute sub punctul de îngheţ al apei face necesară folosirea de gaze
complect lipsite de umiditate. Această metodă răspunde instantaneu modificărilor concentraţiei
COV-urilor in emisii şi permite recuperarea teoretică a oricărui tip de COV chiar în condiţii
variabile. Această flexibilitate a procesului îl face aplicabil pentru controlul COV-urilor în
fabricile cu profile multiple si producţie continuă sau în şarje [cww/tm/150].

Limite şi restricţii ale aplicarii

Limite şi restricţii
Debitul gazului până la 5000 Nm3/h

Waste Water and Waste Gas Treatment 189

Capitolul 3

Temperatura de intrare a gazului până la 80 °C

Presiunea 2-600 kPa1
1
[cww/tm/70]

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Condensare prin racire Condensare prin racire
• Tehnologie compactă • Cantitatea de apă de răcire trebuie distribuită
• Controlul eficient al procesului în regiunile cu deficienţă de apă
• Recuperarea solventului în condiţiile în care • Eficienţa depinde considerabil de debitul
efluentul nu conţine amestecuri greu de separat gazului si de compoziţia acestuia
• Recuperarea căldurii. • Prelucrarea si/sau tratarea suplimentara
necesara.

Condensare criogenică Condensare criogenică

• Tehnologie compactă
• Recuperarea solvenţilor organici posibilă din
amestecul condensat
• Eficienţă mare a înlăturării COV-urilor
• Azotul este recirculat
• Controlul eficient al procesului cu posibilitatea
calculării aproximative a emisiilor finale .
• Neaplicabilă la emisii cu umiditate datorită
formării de gheaţă care împiedică transferul de
căldură
• Necesitate producerii azotului pe plan local
sau aprovizionare de la alţi producători
• Agentul de răcire poate forma gheaţă sub 0°C
pe schimbătoarele de căldură

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Condensarea in rece

Randament Nivelul emisiilor

Parametru Observatii
[%] [mg/Nm3]
Mirosul 60–90 1 initial > 100000 ou/Nm3
Amoniacul 20–60 1 initial 200-1000 mg/Nm3
1
[cww/tm/70]

Condensarea criogenica

Randamentul Nivelul de
Parametru [%] emisie Observatii
[mg/Nm3]
Diclormetan la –95 °C, initial
<20-<40 1 3
20-1000 g/Nm
Toluen la –65 °C, initial
<100 1 3
20-1000 g/Nm
Metil-etil-cetonă (MEK) la –75 °C, initial
<150 1 3
20-1000 g/Nm
Acetonă la –86 °C, initial
<150 1
20-1000g/Nm3
Metanol la –60 °C, initial
<150 1 3
20-1000 g/Nm
COV 1000–5000 1 Initial 200–1000 g/Nm3
1
[cww/tm/70]

Efecte inter-media

Condensare prin racire

Consumabile Cantitate Observatii

Agent de răcire ( aer, apă, Funcţie de domeniul de
saramură, amoniac-solutie sarata) aplicaţie
Energie [kWh/1000 Nm3] Ventile, pompe, instalaţii

190 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

diverse
Variaţia presiunii [kPa] 0.1–0.2 1
1
[cww/tm/70]

Cantitatea de apă uzată generată din instalaţiile de condensare este direct proporţională cu
cantitatea de condensat care la rândul lui este direct proporţională cu conţinutul de umiditate şi
temperatura de răcire. Compoziţia condensatului este:

• Condensarea COV-urilor: 200-1000 mg/l CCO

• Condensarea amoniacului/amine: 400-2000 mg/l azot Kjeldah.

Condensarea criogenica

Consumabile Cantitate Observatii

Azot ca agent de răcire 1 Funcţie de tipul instalaţiei,
10–15 kg/kW racire
tipul solventului, etc
Energie [kWh/1000 Nm3 ] Intrare la 80 °C, ieşire la –
70
70°C
Variaţia presiunii [kPa] 2–5 2
1
[cww/tm/71]
2
[cww/tm/70]

Alte consumabile:

• Abur ca agent de topire, atunci când condensatorul se acoperă cu gheaţă datorită umidităţii
din efluent
• Aer lipsit de umiditate pentru operaţiile pneumatice

Condensatul poate fi reutilizat, procesat sau eliminat.

Consumul de azot lichid se împarte în:

• Procese „stand-by” (pentru menţinerea temperaturii)
• Răcirea curentului de gaz supus condensării.

Dacă după procesul de condensare cantitatea de COV-uri este încă ridicată, este necesar
supunerea la alte tratamente ( de ex. adsorbţie, incinerare).

Condensarea ciclica a gazului inert

Consumabil Cantitate Observatii

Azot ca gaz inert pentru evacuari
de urgenta şi/sau pentru 1–2 tone/zi 1
refrigerare
Energie [kWh/1000 Nm3 ] Ventile, pompe, instalaţii
diverse
Variaţia presiunii [kPa]
1
[cww/tm/71]

Monitorizare

Eficienţa sistemelor de condensare ca sisteme de curăţire a aerului poate fi determinată prin

monitorizarea concentraţiilor vaporilor de solvent înainte şi după proces. COV-urile pot fi
măsurate ca carbon total, excluzând particulele, utilizând detector de ionizare cu flamă.
Reducerea eficienţei pentru emisiile odorizante se determină prin luarea de probe în locuri de

Waste Water and Waste Gas Treatment 191

Capitolul 3

prelevare apropiate şi analizarea lor prin olfactometrie. Sistemele criogenice necesită

monitorizarea variaţiei presiunii.

Sistemele criogenice necesită utilizarea controlerelor logice programabile standardizate pentru

controlul necesarului de azot pentru răcire. Automatizarea proceselor devine posibilă prin
prevederea cu senzori şi alarme, intervenţia operatorilor fiind necesară numai în verificările de
rutină.

În mod adiţional în sistemele cu ciclu de gaze inerte, analiza oxigenului este necesară pentru
asigurarea atmosferei inerte în care cantitatea de oxigen nu trebuie să depăşească 5% din motive
de securitate. Dacă conţinutul de oxigen este prea ridicat se injectează azot pentru restabilirea
atmosferei inerte.

Situatia economica

Costuri
Tipuri de costuri Condensarea Condenearea in
Condensarea prin
criogenica circuit inchis cu gaz
racire
inert
Costuri de investitie a EUR 5000 b 1 EUR 500000 c 1
Costuri de exploatare:
Costurile cu forta de 2 ore pe saptamana 1 personal /zi
1 1
munca + 1 personal / zi pe an /saptamana
a 3
pro 1000 Nm /h
b
excluzând pompe, conducte, turn de răcire
c
excluzând tehnologiile secundare şi depozitul de azot
1
[cww/tm/70]

Beneficiile constau din recuperarea COV-urilor.

Factorii ce determina costurile [cww/tm/71]:

Factori Influenţe/rezultate
Debitul efluentului Mărimea instalaţiei
Necesitatea reducerii temperaturii, încărcarea Costurile echipamentelor (direct proporţionale)
agentului de răcire Aprovizionarea cu agent de răcire (direct
proporţionale)
Amestec de solvenţi Tehnici complicate de separare a evacuărilor
(direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de energie
(direct proporţionale)
Solubilitatea solvenţilor Tehnici complicate de separare a evacuărilor
(direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de energie
(direct proporţionale)

Retehnologizare [cww/tm/71]:

Condensare prin racire Condensare criogenică Condensare cu gaz inert

în circuit închis
Adaptare uşoară când apa de Montarea poate face în Dificil de adaptat în
răcire este disponibilă cu deviaţie, se poate înlocui instalaţii vechi, este mult
schimbătoarele de căldură orice vaporizator cu azot, mai potrivită pentru
amplasate în apropiere sau pe trebuie instalat lângă sursa instalaţii noi
partea relevantă a de azot lichid pentru a
echipamentului minimiza lungimea pipelor
criogenice, sistemul poate fi
adaptat la o instalaţie

192 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

existentă sau poate fi

integrată într-o instalaţie
nouă

3.5.1.3 Adsorptia

Descrierea

Adsorbţia este o reacţie heterogenă în care moleculele de gaz sunt reţinute pe o suprafaţă solidă
(adsorbantul) care are specificitate pentru anumiţi compuşi care astfel sunt eliminaţi din efluent.
Când absorbantul a reţinut cantitatea maximă de compus, conţinutul este desorbit, regenerându-
se astfel o parte din adsorbant. Prin desorbţie produsul contaminant este de regulă în
concentraţii mari, astfel încât poate fi recuperat sau distrus.

Cele mai importante sisteme de adsorptie sunt:

• Adsorbţie în pat fix

• Adsorbţie în pat fluidizat
• Adsorbţie în pat cu mişcare continuă
• Adsorbţie cu presiune oscilantă

Adsorbţia în pat fix (vezi fig 3.53) [cww/tm/71] este un proces larg răspândit. Gazele uzate,
aerul exhaustat, etc. sunt supuse procesului de răcire, condensarea parţială a vaporilor de apă şi
încălzire în scopul reducerii umidităţii şi minimizării apei co-adsorbite. Alimentarea cu gaz a
adsorbantului se face la o temperatură de 40°C, acesta parcurgând patul adsorbant de sus în jos ,
ieşind purificat. Pentru apermite regenerarea adsorbantului se operează de regulă cu 2-3 paturi
adsorbante, în aşa fel încât în timp ce unul funcţionează unul va fi regenerat şi al treilea va fi în
aşteptare. Un proces de adsorbţie cu pat dublu este ilustrat în fig 3.53.

Curent de
Aer purificat
gaz inert

Valvă
închisă
Condensator
Valvă
Pat de Pat de
deschisă
adsorbţie adsorbţie Solvent
1 2 recuperat
Apă
Decantor

Aer cu
solvent
Pre-răcitor Filtru

Figura 3.53: instalaţie tipică de adsorbţie cu pat dublu

Adsorbţia în pat fluidizat ( vezi fig. 3.54) [cww/tm/132] utilizează turbulenţa gazelor ( mai
ales în gama 0,8-1,2 m/s) pentru a menţine adsorbantul într-o stare fluidă. Acest sistem
presupune existenţa paturilor adsorbante rezistente la îmbâcsire. Acestea funcţionează cu
adsorbţie-desorbţie continuă, adsorbantul fiind regenerat continuu în schimbătorul de căldură de
unde este returnat în mod pneumatic înapoi în patul fluidizat.

Adsorbţia în pat cu mişcare continuă (vezi fig. 3.55) [cww/tm/71] se desfăşoară prin
mişcarea continuă a stratului absorbant în curentul de gaz introdus în contracurent. Adsorbantul

Waste Water and Waste Gas Treatment 193

Capitolul 3

saturat aflat în partea inferioară a instalaţiei este transferat către instalaţia de regenerare
continuuă a adsorbantului.

Adsorbţia în presiune oscilantă ( PSA) poate separa gaze sau vapori conţinând mixturi de
gaze, simultan regenerând adsorbantul. Aceasta se face în 4 etape:

Etapa 1: curentul de gaz pătrunde în adsorbant cu presiune ridicată

Etapa 2: adsorbţia se face la presiune ridicată până la obţinerea de componenţi puri
Etapa 3: depresurizare
Etapa 4: purjarea la presiune redusă sau în vid.

Etapa 4 produce separarea componentelor corespunzător aderenţei pe stratul adsorbant. Prin

îmbunătăţiri această tehnică măreşte capacitatea de recuperare şi reutilizare a amestecurilor de
gaze.

Gaz purificat
Curent
de aer

Gaz
impurificat

Apă de răcire

C Aburi
C

D
Apă de
răcire
E
A

Curent
de aer

Figura 3.54: Adsorptie in pat fluidizat

a) adsorbant regenerat, b) pat fluidizat, c) gaz inert, d) ventilator, e) separator

Adsorbanţi tipici sunt [cww/tm/71]:

• Granule de cărbune activ (GCA), cel mai comun adsorbant cu mare gamă de utilizări şi fară
restricţiila compuşi cu sau fără polaritate; GCA poate fi impregnat cu oxidanţi ca de ex.
permanganat de potasiu sau compuşi de sulf ( pentru mărirea capacităţii de reţinere a
metalelor grele) [cww/tm/70]
• Zeoliţi cu proprietăţi care diferă funcţie de tip, funcţionând fie ca o sită moleculară, ca
schimbător de ioni selectiv sau adsorbant hidrofob de COV-uri
• Particule de polimer macroporos, utilizat în formă granulară sau ca pat, ne fiind foarte
selectiv la COV-uri
• Silica gel
• Silicaţi de sodiu-aluminiu.

194 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

În funcţie de metodele de regenerare continuă sau simultană descrise anterior, există diferite
metode de regenerare a adsorbantului din paturile fixe:

• Regenerare prin oscilaţii termice

• Regenerare cu vacuum
• Adsorbţie în presiune oscilantă ( PSA) descrisă mai sus.

Aer de stripare contaminat

Desorber
Non-
condensabil
Abur
Condensator

Solvent
desorbit
Aer
purificat Solvent
recuperat

Aer de
racire

Figura 3.55: Adsorbţie şi desorbţie în paturi cu mişcare continuă

Regenerarea prin oscilaţii termice utilizează următoarele surse termice:

• Abur, cel mai utilizat

• Microunde
• Încălzitoare incluse
• Gaze inerte fierbinţi, pentru exploatarea în siguranţă a granulelor de cărbune activ

Aburii supraîncălziţi sunt trecuţi prin materialul adsorbant şi apoi conduşi în instalaţia de
condensare, separare gravitaţională sau prin distilare pentru separarea compuşilor antrenaţi.
Folosirea aburilor supraîncălziţi este metoda principală de regenerare a granulelor de cărbune
activ, dar se aplică şi metoda cu gaze inerte fierbinţi. Zeoliţii pot fi regeneraţi cu curenţi de aer
fierbinte. Adsorbanţii pe bază de polimeri necesită temperaturi mult mai mici ale aburilor sau
gazelor calde pentru regenerare ( cca 80°C)

Regenerarea cu vacuum permite desorbţia la temperatura ambiantă, permiţând recuperarea şi

reutilizarea substanţelor instabile. Această metodă se poate aplica la adsorbanţii cu cărbune
activ, zeoliţi sau polimerii adsorbanţi.

Waste Water and Waste Gas Treatment 195

Capitolul 3

Aplicatia

The application of adsorption encompasses:

• Recuperarea COV-urilor ( materii prime, produs, solvenţi, alimentare cu combustibili, etc.)

pentru reutilizare şi recirculare, pentru a îmbunătăţii funcţionarea altor procese de
recuperare cum ar fi folosirea membranelor filtrante ( vezi secţiunea 3.5.1.1)
• Reducerea poluanţilor rezultaţi din instalaţiile de tratare ca COV-uri, substanţe odorante,
urme de gaze etc. care nu pot recirculate sau utilizate sub altă formă, cum ar fi carbune activ
care se incinerează
• ca filtre de gardă la instalaţiile de tratare finale.

Aplicarea ca tehnologii de tratare nu se recomandă la emisii gazoase cu concentraţii mari de

COV-uri deoarece regenerarea repetată va avea efect defavorabil asupra profitabilităţii. Pentru
aceste emisii există alte tehnologii recomandate.

Tehnologiile cu adsorbţie sunt aplicabile pentru controlul, recuperarea, reciclarea sau prepararea
emisiilor de aer poluate cu COV-uri rezultate din:
• Degresări
• Pulverizare vopsele
• Extracţia solvenţilor
• Acoperiri cu pelicule metalice
• Acoperiri cu pelicule de plastic
• Tratarea hârtiei
• Produse farmaceutice
• Combustibili, gazolină, etc.

Limitări şi restricţii ale utilizarii:

Limite / restricţii
GAC Zeoliti Polimeri
Debitul gazului 100–100000 1 <100000 1
[Nm3/h]
Temperatura [°C] 15–80 1 <250 1
Presiunea [MPa] 0.1–2 1 atmosferic 1
COV-uri maximum 25 % of LEL maximum 25 % LEL maximum 25 % LEL
Dioxine [ng/Nm3
10–100 1
TEQ]
Umiditate relativă maximum <70 %
cat de scazuta posibil
1
[cww/tm/70]

Avantaje /Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Eficienţă mare în eliminarea şi recuperarea • Particulele din efluent pot cauza probleme în
COV-urilor exploatare
• Tehnologie simplă şi robustă • Mixturile pot cauza distrugerea prematură a
• Grad mare de saturare a adsorbantului adsorbantului
• Instalaţie simplă • Nu se pot aplica la gaze cu umiditate
• Întreţinere uşoară. • Pericol de incendii
• Posibilă polimerizarea compuşilor organici
nesaturaţi pe granulele de cărbune activ.

196 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Niveluri realizabile de emisie/ Randamente

Randament Nivel de emisie

Parametru Observatii
[%] [mg/Nm3]
COV 80–95 1 GAC
Toluen 90 1 GAC
Miros 80–95 1 GAC, Zeoliti
Mercur <0.01-0.05 1 GAC
1
Hidrogen sulfurat 80–95 GAC
Dioxine <0.1 ng/Nm3 TEQ 1 GAC
1
[cww/tm/70]

Efecte inter-media

Materiile consumabile sunt:

Cantitatea Observatii
Consumabile
GAC Zeoliti Polimeri
Aburi ( desorbţie) [ kg/kg solvent
1.5-6 1
recuperat]
Azot gazos ( gaz fierbinte pentru 1
35
desorbţie ) [Nm3/to solvent]
Apă de răcire (condensare) [m3/to 35–60 2 Pentru toate 3
solvent] 100–150 tehnicile de absorbtie
2
Pierdere de adsorbant [kg/to solvent] 0.5–1
Variaţia presiunii [kPa] 2–5 2
Energie [kWh/to solvent] 35–100 2
130–260
1
[cww/tm/71]
2
[cww/tm/64]

Regenerarea cu aburi produce ape uzate cu încărcătură relativ ridicată de contaminanţi care
trebuiesc apoi trecuţi prin staţie de epurare a apelor. În situaţiile în care nu este posibilă
regenerarea, adsorbantul trebuie distrus de regulă prin incinerare, cu excepţia celor conţinând
mercur. Regenerarea şi/sau distrugerea materialelor adsorbante pot fi făcute de către alte
companii.

În funcţie de legislaţia specifică pot fi necesare şi alte tratamente ale efluentului.

Toate procesele de adsorbţie sunt exotermice, de aceia metoda nu e recomandabilă compuşilor

organici. Carbonul sau metalele adsorbite pe GCA sau pe zeoliţi pot cataliza reacţii de oxidare
în condiţii de temperaturi ridicate, rezultând aprinderea patului adsorbant în cazul folosirii
GCA. Pericolul apare în cazul adsorbţiei hidrocarburilor (de ex. cetone sau alţi compuşi cu
grupări active) la temperaturi apropiate de temperaturile de oxidare. Aprinderea paturilor
adsorbante cu GCA pot obtura porii adsorbantului intact sau transformă adsorbantul în scrum
cauzând grave defecţiuni instalaţiei. Aceste incidente pot fi evitate prin mărirea umidităţii
aerului sau prin răcirea patului adsorbant.

Monitorizarea [cww/tm/79]

Eficienţa sistemului poate fi determinată prin monitorizarea concentraţiilor de COV-

uri/mirosuri înainte după proces. COV-urile pot fi determinate ca carbon total (excluzând
particulele) utilizând detectoare de ionizare cu flamă. O analiză calitativă a emisiilor poate fi
făcută prin prelevarea de probe şi analizate prin GC/MS sau GC/FID. Reducerea eficienţei

Waste Water and Waste Gas Treatment 197

Capitolul 3

pentru emisiile odorizante se determină prin luarea de probe cu prelevare în locuri apropiate şi
analizarea lor prin olfactometrie.
Cel mai important parametru este măsurarea variaţiei presiunii la filtrele de praf sau în patul de
adsorbţie. În filtre presiunea trebuie să se ridice constant după regenerare sau curăţire. O
creştere prea rapidă a presiunii creează pericolul unei presiunii mari mai târziu în cazul unei
încărcări anormale cu praf.

În patul de adsorbţie presiunea trebuie să rămână constantă. Orice creştere poate indica o
scurtcircuitare a filtrului de praf sau particule de adsorbant desprinse din pat.

Temperatura ieşirii gazelor în cazul adsorbantelor cu GCA trebuie monitorizată pentru a

prevenii izbucnirii incendiilor.

Sistemele de adsorbţie sunt automatizate prin controlere logice programabile care verifică
parametri din paturile de adsorbţie, astfel ca în cazul creşterii nivelurilor emisiilor peste un nivel
pre-stabilit se comandă automat pornirea operaţiei de regenerare.

Pentru evitarea pericolelor de incendii, sistemele de siguranţă vor fi proiectate să permită

concentraţia solvenţilor până la max. 25% din LEL, acest lucru mărind eficienţa ventilatoarelor
şi reduce consumul de aburi. În cazul în care debitul şi încărcarea cu solvent este variabilă este
necesară automatizarea variaţiei vitezei ventilatoarelor şi reglarea debitelor. [cww/tm/71]

Situatia economica

Tipul costurilor GAC Zeoliti Polimeri Observatii

1
Investitii EUR 5000-10000 Excluzand regenerarea
3
[per 1000 Nm /h] EUR 240000 1 Incluzand regenerarea a
Costuri operationale
Utilitati
EUR 600–1300 per tona Incluzand depozitarea
Consumabile
GAC finala
a 3
instalatie pentru 1000 Nm /h
1
[cww/tm/70]

Factori de cost [cww/tm/71]:

Factori Influenta / rezultate

Rata emisiilor
Eficienţa adsorbţiei
concentraţia solvenţilor
Tipul de solvent
Solubilitatea solvenţilor
Amestecuri de solvenţi
Solubilitatea solvenţilor
Încărcarea solvenţilor
Prezenţa impurităţilor
Mărire sistemului, necesare utilităţi
solvenţilor, Cantităţi sporite de adsorbanţi
Alegerea tipului de adsorbant
Tehnici complicate de separare a
evacuărilor (direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de
energie (direct proporţionale)
Tehnici complicate de separare a
evacuărilor (direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de
energie (direct proporţionale)
Tehnici complicate de separare a
evacuărilor (direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de
energie (direct proporţionale)
Utilizarea de abur pentru
adsorbţie/desorbţie şi degradarea
adsorbantului
Reducerea duratei de viaţă a

198 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Factori Influenta / rezultate

adsorbantului
Uşurinţa desorbţiei solventului Temperatura de desorbţie

Retehnologizarea [cww/tm/71]:

GAC Zeoliti Polimeri

Daca spatiu suficient este disponibil, adaptarea unui sistem de adsorptie la un process
existent se face simplu. Necesarul de spatiu al unei adsorptii / desorptii este aproximativ de
25% din cea a sistemului cu adsorber cu dublu pat.

3.5.1.4 Scrubere umede pentru purificarea gazelor

Descriere

Spalarea la umed sau absortia reprezinta un transfer de masă între un gaz solubil şi un solvent,
cel mai adesea apă, care vin în contact direct unul cu altul. Absorbţia fizică este o metodă
preferată de purificare a substanţelor chimice când este necesară eliminarea sau reducerea
compuşilor gazoşi. Spalarea fizico-chimică ocupă un loc intermediar. Componentele se dizolvă
în lichidul absorbant, unde au loc reacţii chimice reversibile care permit ulterior recuperarea
compuşilor gazoşi [cww/tm/132].

Exemple de aplicare a absorbţiei la purificarea gazelor sunt:

• Înlăturare poluanţilor gazoşi cum ar fi, halogenurile de hidrogen, SO2, amoniac, hidrogen
sulfurat sao solvenţi organici volatili
• Înlăturarea SO2 sau a halogenilor hidrogenati
• Înlăturarea prafului cu unele tipuri de scrubere (see Section 3.5.3.4)

În funcţie de poluanţi de eliminat se utilizează mai multe tipuri de lichide absorbante:

• Apă pentru eliminarea solvenţilor si gazelor cum ar fi halogenurile de hidrogen sau

amoniacul atunci când scopul principal este înlăturarea sau recuperarea acestor compuşi
• Soluţii alcaline pentru înlăturarea componentelor acide cum ar fi halogenurile de hidrogen,
bioxidul de sulf, fenolii, clorul; utilizate de asemeni pentru faza a doua de absorbţie
halogenurilor de hidrogen reziduale după prima fază de absorbţie cu apă; desulfurizarea
biogazului
• Soluţii alcaline oxidante: soluţii alcaline de hipoclorit de , bioxid de clor, ozon sau peroxid
de hidrogen
• Soluţie de sulfit acid de sodiu pentru înlăturarea mirosului ( de ex. la aldehide)
• Soluţie de Na2S4 pentru înlăturarea mercurului din efluenţi
• Soluţii acide pentru înlăturarea amoniacului sau aminelor
• Soluţii de mono etanol amine sau di etanol amine pentru absorbţia şi recuperarea
hidrogenului sulfurat
Scruberele sunt de mai multe tipuri:
• Scrubere cu pat de fibros
• Scrubere cu pat mobil
• Scrubere cu pat compact
• Scrubere cu talere
• Turn de pulverizare

Alegerea tipului de scruber depinde de :

• Nivelul de performanţă cerut

Waste Water and Waste Gas Treatment 199

Capitolul 3

• Necesarul de energie
• Reactivii
• Proprietăţile efluentului
Proiectarea optimă a scruberelor presupune obţinerea unor concentraţii mici la evacuare,
automatizarea operaţiilor şi alimentarea în contracurent a lichidelor sau gazelor. Scruberele
operează de obicei cu instalaţii de prerăcire ( de ex. camere de pulverizare şi de saturare) pentru
a reduce temperatura de intrare a gazelor şi simultan saturează curentul de gaz acest lucru
permiţând reducerea ratei absorbţiei şi evaporaţiei solventului. Aceste sisteme adiţionale
necesită mici variaţii ale presiunii.

• Scrubere cu pat fibros

Acest tip de scruber constă dintr-o cameră conţinând un material fibros care este pulverizat
cu lichid. Curentul gaz poate fi vertical sau orizontal. Materialul fibros poate sticlă, plastic
sau oţel. Acest tip de scruber este folosit la eliminarea compuşilor acizi (acid fluorhidric,
acid clorhidric, acid sulfuric şi acid cromic) sau compuşi organici sau anorganici din
efluent.

Înfundarea duzelor de pulverizare, compactarea pachetului de fibre sau irigarea insuficientă a

fibrelor poate cauza probleme instalaţiei.

Efluentul gazos este adesea răcit înainte de intrarea în scruber pentru condensarea cât mai
mult posibil a lichidelor şi de a mări dimensiunile particulelor de aerosoli conţinute de
efluent. O instalaţie de pre filtrare elimină particulele de dimensiuni mari înainte de intrarea
în scruber [cww/tm/110].

• Scrubere cu pat mobil

Patul mobil constă din zone cu pachete mobile de regulă sfere de plastic. Recipientul
conţine grile suport pe care se află amplasate pachetele cu material mobil, orificii de intrare
şi ieşire a curentului de gaz şi a lichidului absorbant şi eliminator al condensului format.
Scruberele cu pat mobil se folosesc pentru înlăturarea acidului fluorhidric, bioxidului de
sulf şi mirosurilor. Se pot utiliza şi pentru tratarea gazelor uzate care conţin praf sau care
pot forma cruste. Astfel de instalaţie tipică este arătată în figura 3.56 [cww/tm/79].

Iesire gaz

Separator de
actionare

Intrare lichid

Sfere
gaurite
fluidizate

Intrare gaz
Curgere lichid

Figura 3.56: Scruber cu pat mobil

Scruberele cu pat mobil sunt echipate cu sfere de plastic cu densitate mică care se mişcă
libere între grilele suport. În acest tip de scruber fenomenul de compactare apare foarte rar
datorită faptului că sferele de plastic goale sunt ţinute în stare de constantă de fluidizare şi

200 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

agitaţie. Coloana mobila de substrat este rezistentă la blocare. Mişcarea constantă şi

suprafaţa lucioasă a bilelor previne aderenţa componentelor substratului.

• Scrubere cu pat compact

Acestea sunt alcătuite dintr-o carcasă exterioară, conţinând un pat format din materiale cu
diferite forme aşezate pe grile suport, distribuitoare de lichid, alimentare şi evacuare pentru
gazul uzat şi lichidul absorbant şi eliminator de condens. Sunt proiectate cu funcţionare
verticală (turnuri de absorbţie) efluentul gazos pătrunde pe la partea inferioară iar lichidul
absorbant pe la partea superioară parcurgând un traseul în contra curent. Sunt cele mai
răspândite instalaţii de absorbţie a gazelor pentru controlul poluării. Se folosesc pentru
absorbţia bioxidului de sulf, acidului cromic, hidrogenului sulfurat, amoniacului, clorului şi
COV-urilor. O instalaţie tipică de acest gen este prezentată în fig. 3.57 [cww/tm/79].

Scruberele cu pat compact nu sunt corespunzătoare pentru încărcăturile mari de particule

datorită apariţiei compactării. Aplicarea lor este limitată la un conţinut în particule mai mic
ca 0,5 g/Nm3. Compactarea şi formarea de cruste este o problemă serioasă a acestor tipuri
de scrubere datorită faptului că accesul şi curăţarea acestora este foarte dificilă comparabilă
cu alte tipuri. Este necesară prevederea cu instalaţii de reducere a pulberilor la accesul
eflentului în acest tip de instalaţie.

Ieşire gaz purificat

Anticondens
Intrare
lichid

Pat
absorbant

Eliminare
absorbant

Intrare gaz
impurificat Dren

Figura 3.57: Scruber cu pat compact

• Scrubere cu talere
Scrubere cu talere de ciocnire constau dintr-un turn vertical cu mai multe turn vertical
prevăzut cu numeroase tăvi perforate (site). Talerele se afla situate la distanta scurta
deasupra orificiilor din tavi. Principala aplicaţie a acestor scrubere este pentru absorbţia
acizilor, bioxidului de sulf şi a mirosurilor. Un exemplu este dat în fig. 3.58 [cww/tm/79]

Scruberele cu tavi nu se potrivesc lichidelor spumante. Atunci când absorbţia este folosită
pentru reducerea COV-urilor, scruberele cu pat compact sunt mai ieftine decât cele cu tăvi,
acestea din urmă fiind preferate acolo unde este necesară o răcire internă sau unde cantitatea
mică de lichid absorbant nu umectează corespunzător patul compact.

Scruberele cu tăvi se utilizează datorită faptului că sunt eficiente şi se întreţin uşor. Ele sunt
proiectate să permită accesul operatorilor la fiecare tavă permiţând curăţirea şi întreţinerea

Waste Water and Waste Gas Treatment 201

Capitolul 3

uşoară. Înălţimea coloanei şi cantitatea de suport pentru lichidul absorbant sau numărul de
tăvi metalice ca şi variaţia presiunii în coloană determină debitul efluentului gazos. Variaţia
presiunii este un factor determinant în alegerea tipului de scruber, iar din acest punct de
vedere scruberele cu tăvi sunt mai eficiente ca alte tipuri din punct de vedere al costurilor.
La debite mari ale efluentului permit o mare variaţie a presiunii şi au capacitate mare de
reţinere a lichidului.

Ieşire gaz purificat

Anticondens

Perete
Intrare
lichid

Tăvi
perforate

Intrare gaz
impurificat

Dren

Figura 3.58: Scruber cu talere

Absorbţia chimică (chem-absorţia) a noxelor gazoase ca bioxidul de sulf, clorul sau

hidrogenul sulfurat se face prin contactul curentului de aer cu reactivi specifici conţinuţi în
tăvi. Coloanele cu umplutură sunt preferate celor cu talere când avem de-a face cu materiale
corozive deoarece primele pot fi realizate din materiale ieftine şi rezistente la coroziune
cum ar fi fibre de sticlă sau PVC.

• Turnuri de pulverizare
Turnurile de pulverizare sau scrubere cu pulverizare , sunt alcătuite dintr-o serie de duze de
pulverizare prin care se dozează lichidul absorbant, iar efluentul gazos este introdus pe la
partea inferioară de regulă în contra curent. Principala aplicare a turnurilor cu pulverizare
este la înlăturarea acizilor sau a substanţelor odorante. Un exemplu este dat în figura 3.59
[cww/tm/79].

202 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

( a) Ieşire gaz purificat

Acces separator
Acces lichid

Intrare gaz
impurificat

Evacuare lichid

( b)
Acces lichid
Acces separator

Intrare gaz Ieşire gaz

impurificat purificat

Evacuare lichid

Figura 3.59: Turn de pulverizare, (a) În contra curent, (b) În curent

Colmatarea duzelor de pulverizar pot cauza probleme.

Turnurile de pulverizare sunt de fapt scrubere tipice la umed utilizate pentru a pune în
contact direct efluentul gazos cu lichidul absorbant. Acest tip de instalaţie are cel mai scăzut
randament şi folosesc în special pentru înlăturarea gazelor cu solubilitate mare.

Concentraţia tipică a poluanţilor trebuie să fie între 100 şi 10000 mg/Nm3. în acest tip de
scruber depunerile se formează mai greu, însă e necesară o proporţie mare a lichidului
absorbant/ gaz de purificat (>3 l/m3 ) pentru reţinerea particulelor fine.

Pentru recuperarea gazelor este necesară desorbţia acestora. Metoda clasică de

desorbţie/regenerare constă din distilare sau rectificare prin care compuşi trec în fază gazoasă.
Compuşii gazoşi sunt apoi condensaţi şi reutilizaţi. Prin rectificare compuşi sunt supuşi
ciclurilor de încălzire, condensare şi colectare. Condensatul poate fi utilizat ca atare sau poate fi
supus unei alte operaţii de distilare. Distilarea şi striparea se fac în condiţii de presiune redusă
pentru a reduce temperatura şi a micşora riscul descompunerii substanţelor organice
[cww/tm/71].

Un sistem tipic de absorţie/desorbţie este arătat în Figura 3.60 [cww/tm/71]. Desorbţia cu

vacuum asa cum este descrisa in figura 3.60, nu reprezinta un caz general, insa o optiune.
Aceasta simplifica fierberea şi desorbţia lichidului solvent, însă face condensarea dificilă.

Waste Water and Waste Gas Treatment 203

Capitolul 3

Pompă
Aer purificat de vid

Conden-
sator

Coloană de Solvent
absorţie Coloană de recuperat
absorţie

Aer cu
solvent

Lichi absorbant
saturat
Regenerarea
absorbamntului
Abur

Figura 3.60: Sistemul tipic de absorptie/desorptie

Aplicatia

Absorbţia este larg răspândită în industria materiilor prime sau pentru separarea COV-urilor
care au concentraţie mari în efluenţii gazoşi şi sunt solubili în apă cum ar fi: alcooli, acetona
sau formaldehida.

De asemeni această metodă este potrivită pentru controlul emisiilor de solvenţii organici care au
o mare solubilitate în gaze, au presiune de vapori mică şi vâscozitate mică.

Tehnica absorbţiei gazelor ca metodă de controlul final al emisiilor este folosită mai adesea
pentru compuşii anorganici. Folosirea absorbţiei ca metodă de control al poluării depinde de:

• Valoarea recuperării poluantului

• Costul epurării apelor
• Eficienţa necesară a recuperării
• Concentraţia poluanţilor în efluentul gazos
• Necesarul de solvenţi/reactivi chimici

Absorbţia este îmbunătăţită prin

• Mărirea suprafeţei de contact

• Proporţie mare a raportului gaz lichid
• Concentraţii mari ale compuşilor în efluentul gazos
• Temperatură scăzută

Pentru concentraţii mici ale COV-urilor conţinute în efluenţii gazoşi metoda turnurilor de
absorbţie nu este rentabilă datorită necesităţii unor instalaţii foarte mari, a unui timp lung de
contact şi a unui raport mare gaz/lichid absorbant. În astfel de situaţii este mai rentabilă
folosirea altor tehnici cum ar fi adsorbţia cu GCA ( vezi secţiunea 3.5.1.3) sau incinerarea
gazelor (vezi secţiunea 3.5.2.4 şi 3.5.2.5).

204 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Limitele şi restricţiile de utilizare sunt:

Limitări / restricţii
50–500000 1
1800–170000 (scrubere cu pat fibros) 2
Debitul gazului [Nm3/h] 900–130000 (scrubere cu pat compact) 3
1700–130000 (scrubere cu talere) 4
2500–170000 (turnuri de pulverizare) 5
5–80 (în general) 1
<60 (scrubere cu pat fibros) 2
4–38 (scrubere cu pat compact pentru poluanţi gazoşi) 3
4–38 (scrubere cu talere pentru poluanţi gazoşi) 4
Temperatura [°C] 4–38 (turnuri de pulverizare pentru poluanţi gazoşi) 5
10–40 (scrubere cu oxidare alcalină) 1
30 (desulfurizarea biogazului) 1
(Temperatura ridicată a gazelor produce pierderea ridicată a lichidului de
spalare prin evaporare)
Presiunea atmosferică
Încărcarea cu poluanţi 0.2–11 (scrubere cu pat fibros) 2
[g/Nm3 ]
Particule [mg/Nm3] 450 (scrubere cu pat compact) 3
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/110]
3
[cww/tm/113]
4
[cww/tm/111]
5
[cww/tm/114]

Avantaje /Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
General General
• Gamă largă de utilizare • Este necesară compensarea pierderii de apă
• Eficienţă mare sau de reactivi prin evaporare
• Instalaţii compacte • Rezultă ape uzate
• Tehnologii simple şi robuste • Necesitatea adăugări ide reactivi ( de ex. acizi,
baze, oxidanţi, emolienţi)
• Întreţinere uşoară
• Pulberile separate ca nămol trebuiesc supuse
• Puţine componente sensibile tratamentelor în vederea reutilizării sau
• Pot lucra cu compuşi volatili sau distrugerii
inflamabili cu riscuri mici • Structuri de rezistenţă pentru instalaţiile fixate
• Produc răcirea aburilor pe acoperiş
• Condens minim • Pentru instalaţiile exterioare este necesară
• Neutralizare uşoară a gazelor şi pulberilor. protecţia la îngheţ
• Materialul compact se îmbâcseşte datorită
prafului sau unsorilor
• Potential de corodare
• Particulele separate pot fi contaminate şi
necorespunzătoare reciclării
• Evacuările de gaz necesită a fi reîncălzite
pentru evitarea penei de abur.
Scrubere cu pat compact Scrubere cu pat compact
• Variaţii de presiune mici sau medii • Tendinţa de compactare a absorbantului
• Instalaţiile construite din PAFS pot • Costuri de întreţinere mari comparativ cu
funcţiona în medii puternic corozive alte tipuri de scrubere
• Eficienţă mare a transferului de masă • Construcţiile din PAFS sunt sensibile la
• Posibilitatea colectării eficiente a gazelor temperatură
şi particulelor • Costuri de intretinere mari
• Investiţii mici
• Volum mic al instalaţiilor.
•

Waste Water and Waste Gas Treatment 205

Capitolul 3

Avantaje Dezavantaje
Scrubere cu talere Scrubere cu talere
• Flexibilitate în condiţiile de operare ( • Depunerea de praf pe valve sau pe talere
variaţia presiunii) • Costuri mai ridicate ca alte scrubere.
• Funcţionare în condiţiile de debite mici ale
efluentului sau cu cantităţi mici de lichid
• În aceeaşi instalaţie se poate realiza şi
absorbţia gazelor şi a pulberilor
• Înlăturarea SO2 se face prin trecere rapidă
• Operare şi întreţinere uşoară.
Turnuri de pulverizare Turnuri de pulverizare
• Variaţie de presiune mică • Eficienţă mică a transferului de masă
• Construcţiile din PAFS pot opera în medii • Eficienţă mică în eliminarea particulelor fine
puternic corozive • Construcţiile din PAFS sunt sensibile la
• Consum mic de energie temperatură
• Investiţie mică • Costuri de operare mari.
• Lipsa compactării absorbantului
• Necesită spaţiu mic
• Capacitate de reţinere a gazelor şi pulberilor.

Niveluri de emisie realizabile /Randament

Parametri Randamentul Nivelul Observaţii

[%] emisiilor
[mg/Nm3 ]
Alcooli up to 95 1 down to 100
1
apă
Acid fluorhidric >99 1 <50
1
apă
1
<1 alcalin
Acid clorhidric >99 1 <50
1
apă
1
<10 alcalin
1
Acid cromic <0.1–1 apă
Amoniac >99.9 c <1
1
acid
Amine >99 1 <1
1
acid
Bioxid de sulf 80–99 d 2 <40
1
alcalin
Fenoli >90 alcalin
Hidrogen sulfurat 90–95 1 alcalin
80->99 h 5
Compuşi anorganici 95–99 d,f,h 2,3,5
COV-uri 50–95 d,e 2
70->99 f,g 3,4
a a
alimentare cu concentraţie mare
b
alimentare cu concentraţie mică
c 3 3
alimentare la concentraţia de 25 g/Nm la ammoniac, concentraţia efluentului < 10 mg/Nm
d
turn de pulverizare, multe tipuri de reactivi
e
poate atinge > 99%
f
scrubere cu pat compact
g
scrubere cu pat fibros
h
scruber cu talere
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/114]
3
[cww/tm/113]
4
[cww/tm/110]
5
[cww/tm/111]

206 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Efecte inter-media

Principalele utilităţi şi consumabilele pentru absorbţie [cww/tm/71]:

Consumabile Cantitate Observaţii

Apă ca absorbant
Reactivi (acizi, alcalii, oxidanţi)
Posibilităţi de desorbţie
Apă răcită pentru condensator
30-40 kg/1000 Nm3
Aburi pentru rectificare
efluent gazos(abur
120 °C) 1
Energie [kWh/1000 Nm3] Depinde de tipul de absorbţie,
0.2-1 2
nu se include desorbţia
Variaţia presiunii [kPa] 0.4-0.8 1 Depinde de tipul de absorbţie
1
[cww/tm/71]
2
[cww/tm/70]

Se solicita de obicei prelucrarea lichidului circulantk, in functie de degradarea sa (de ex.

continutul solid insolubil) si pierderile prin evaporare.

Scruberele generează ape uzate pentru care este necesară, existenţa unor instalaţii de epurare a
acestora. Cea mai folosită metodă este desorbţia gazelor mai ales atunci când scopul folosirii
scruberelor este tocmai recuperarea compuşilor din efluent, însă desorbţia poate cauza emisii în
atmosferă. Si necesarul de energie trebuie luat in considerare.
.

Monitorizare [cww/tm/79]

Eficienţa scruberelor este determinată prin monitorizarea concentraţiei poluanţilor gazoşi

înainte şi după tratare. Bioxidul de sulf este de regulă monitorizat cu analizoare cu infraroşu,
halogenurile de hidrogen prin analize cu soluţii de reactivi, COV-urile se determină prin
dozarea carbonului total exceptând particulele, prin utilizarea detectoarelor de ionizare cu
flamă. O analiză calitativă a emisiilor poate fi făcută prin prelevarea de probe şi analizate prin
GC/MS. Eficienţei reducerii emisiilor odorizante se determină prin luarea de probe în cupă în
locuri de probă apropiate şi analizarea lor prin olfactometrie.
Determinări uzuale trebuiesc făcute pentru:
• Măsurarea variaţiei presiunii în lungul coloanei, în scopul depistării unor posibile anomalii
în funcţionare care trebuiesc remediate
• Determinarea debitului de intrare a apei
• Debitul de recirculare a apei
• Debitul de reactivi
• În anumite situaţii pH-ul, temperatura, conductivitatea electrică şi ORP.

Scruberele necesită inspecţii periodice pentru identificarea oricăror defecţiunii, blocaje sau
zone cu coroziune. Accesul în interiorul instalaţiei trebuie să fie uşor, iar orice probleme trebuie
detectate rapid prin montarea unor senzori la evacuarea efluenţilor din instalaţii.

Se utilizează de regulă sisteme computerizate de automatizare şi control al instalaţiilor (PLC)

sau digitale (DCS), care coordoneaza operatia in instalatie in mod automat (de ex. functionand
la valori pH si ORP stabilite, optimizate pentru o absorptie mare de gaz). Este disponibil si un
program care poate preconiza parametrii optimi de operare, adica cerintele de circulare si abur,
pentru o anumita componenta a gazului rezidual. Aceasta este in mod special util unde
modificarile concentratiilor din fluxul de gaz si /sau solvent vor fi semnificante.

Actiunea operatorilor instalatiei este minima, datorita inchiderii automate si a alarmelor reglate
la un sistem de control de ex. pentru un flux redus de lichid sau pierderi de vacuum.

Waste Water and Waste Gas Treatment 207

Capitolul 3

Cerintele de intretinere sunt minore. Ele se limiteaza in principal la verificari de rutina asupra
sistemului de desorbier, doarece calitatea desorbirii reprezinta factorul cheie in performanta
absorbirii, si a partilor de echipament mobile. [cww/tm/71]

Situatia economica

Costuri
Tipuri de costuri Scrubere cu pat Scruber Scrubere cu pat Scrubere cu talere Turnuri de
fibros e cu pat compact pulverizare
mobil
Investiţii [per 1000
USD 600-1800 1 USD 6200-33500 2 USD 1300-7000 3 USD 500-2200 4
Nm3/h]
Costuri de operare
USD 1000- 2
anuale USD 9300-42300 USD 1500-42000 3 USD 800-28100 4
21100 1
[per 1000 Nm3/h]
Costuri efective
[/to/an/poluant USD 40-710 1 USD 0.24-1.09 2 USD 51-1300 3 USD 28-940 4
controlat]
1
[cww/tm/110]
2
[cww/tm/113]
3
[cww/tm/111]
4
[cww/tm/114]

Factorii costurilor [cww/tm/71]:

Factori Influenta / rezultate

Debitul efluentului Dimensionarea corespunzătoare a instalaţiei
Eficienţa recuperării Lungimea coloanei de absorbţie
Eficienţa absorbţiei Recircularea lichidului absorbant, necesitatea
pompării
Tipul de solvent Alegerea tipului de absorbant
Amestecuri de solvenţi Tehnici complicate de separare a evacuărilor
(direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de energie
(direct proporţionale)
Solubilitatea solvenţilor Tehnici complicate de separare a evacuărilor
(direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de energie
(direct proporţionale)
Degradarea lichidului absorbant Pierderi prin purjare şi costuri mari necesare
tratării sau distrugerii acestuia
Uşurinţa desorbţiei solventului Temperatura de desorbţie
Debitul efluentului Dimensionarea corespunzătoare a instalaţiei

Retehnologizare [cww/tm/71]:

Scrubere cu pat Scrubere cu pat Scrubere cu pat Scrubere cu talere Turnuri de

fibros mobil compact pulverizare
În cazul existenţei spaţiului , sistemele de absorptie se pot retehnologiza relative usor in cadrul instalatiilor existente.
Retehnologizarile sistemelor existente de absorptie cu structura compacta imbunatatita si/sau lichide pot fi realizate
de asemenea pentru imbunatatirea functionarii echipamentului de recuperare.

208 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

3.5.2 Operatiuni si Procese de Reducere a VOC si a Compusilor

Anorganici

3.5.2.1 Filtrare biologica

Descrierea
Curentul de gaz rezidual este trecut peste un strat de materiale organice ca turba, iarba neagra,
compost, sau material inert ca lutul, mangal sau poliuretan, unde este oxidat biologic de catre
micro-organisme natural prezente in dioxid de carbon, apa si biomasa.
Un filtru biologic este prezentat in Figura 3.61 [ cww/tm/79].

Gaz purificat
Material filtrant

Efluent
gazos

Dren

Figura 3.61: Constructia Filtrului Biologic

Filtrele biologice pot fi impartite in:

z filtre biologice deshise
z filtre biologice inchise
Un filtru biologic deschis este alcatuit dintr-un strat de material de filtru poros bazat pe o retea
de tuburi prin care aerul contaminat se sufla pe filtru. Aceste filtre necesita o lunga durata de
retenţie, asadar au tendinta de a se largi. Ele pot fi folosite la valori scazute de gaze. O
alternativa constitue fltrele biologice multi-nivelate, unde citeva straturi sint suprapuse eludind
astfel nevoia de un spatiu larg. In spatii cu climat rece (inghetat), utilizarea filtrelor biologice
deschise este limitat.

Un filtru biologic inchis contine un strat de material care sustine o populatie corespunzatoare de
microbi si care este plasat sub un sistem de distribuire, care distribuie curentul de gaze reziduale
uniform peste filtru. Curentul de gaze este ventilat la filtru cu ventile electice. Scurgerea gazelor
este de sus in jos ori vice versa. Ventilatorul, sistemul de ventilatie si materialele componente
ale filtrului biologic trebuie sa minimalizeze efectele gazelor reziduale corozive, excesul de
condens si praf / namol.

Majoritatea filtrelor biologice in functiune sint filtre cu strat deschis, care sint mai putin
costisitoare decit filtrele biologice inchise dar mai putin eficiente. Deci sistemele de filtre
inchise cu alimentatie si scurgere de gaz controlat ar fi de preferat. Se presupune ca in multe
cazuri filtrele deschise nu ingaduie o suficienta indepartare a materialelor emise si adesea
impiedica articolele technologice de a realiza o reducere cuprinzatoare de VOX. Filtrele

Waste Water and Waste Gas Treatment 209

Capitolul 3

biologice inchise de o inalta technologie, pot fi dezvoltate pentru a realiza a reducere pe scara
larga a componentelor xenobiotice.

Microorganismele sint introduse intr-un strat fixat. Grosimea materialului de filtru este intre 0.5
si 1.5 m, cu un maxim de doi ori trei straturi. Incarcatura specifica a stratului de filtru este intre
100 si 500 Nm3/h pe m2 de suprafata de filtru. Balanta de umiditate este de regula foarte critica
(umiditatea relativa de gaze de 95% sau mai mult este ceruta). Este regulata de un regulator de
umiditate sau epurator de gaze, citeodata in combinatie cu umidificarea materialului de filtru.
Umiditatea relativa a materialului de filtru trebue sa fie sub 60% pentru a evita infundarea.
Dispozitivul de umidificare trebuie protejat de inghet in regiunile unde tempetatura considerabil
sub 0 C este o problema.

Pentru aplicarea la curentii de gaze reziduale calde (> 35 C) racirea este necesara, ori prin
amestecare cu aer ori prin introducearea unui epurator de gaze sau schimbator de caldura.
Epurarea de gaze umeda poate fi aplicat ca pre-tratament cu scopul de-a reduce continutul
excesiv de particule, a incarcaturii poluante si valorii de poluanti care nu sint corespunzatoare
filtrarii biologice.

Durata de retenţie pentru a permite o scadere efectiva de ex. a mirosului, depinde de

concentratia de poluanti. Ca aproximatie, scopul ar fi un minim de 30 pina la 45 de secunde
durata de retenţie

Calitatea materialului si procesul de operare a instalatiei de filtru biologic necesita o protectie

impotriva corodarii. Trebuie asigurat indepartarea condensului de pe conducte [cww/tm/46].
Un proces tipic de filtrare biologica este prezentat in Figura 3.62 [cww/tm/64]. Acesta include
un spalator de gaze umed ca facilitate de pre-tratament.

Aplicatia

Filtrul biologic este folosit in industria chimiei si petrochimiei la fel ca si in statiile de epurare.
Este o modalitate de reducere, ce indeparteaza componentele gata biodegradabile, ca amine,
hidrocarburi, hidrogen sulfurat, toluen, stiren si odorizantele poluante.
Filtrarea biologica este potrivita in cazul concentratiilor scazute de poluanti, usor solubile in
apa. In mod normal nu este potrivit pentru ape reziduale care contin mai multi poluanti diferiti
/sau schimbatori. Mai mult, metanul nu este redus, pentru ca durata de retenţie necesara ar fi
prea lunga pentru dimensiunile normale de filtru.

210 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Gaz purificat

Strat
filtrant

Efluent
gazos

Apă

Figura 3.62: Proces tipic de filtrare biologica

Limite si restrictii de aplicare:

Curentul de gaz [Nm3/h]
Temperatura [ C]
Presiune
Concentratie de oxigen
Umiditate relativa [%]
Continut de praf, grasimi, uleiuri
Concentratie de hidrocarburi
[mg/Nm3]
Amoniac
Concentratia de miros [ou/Nm3]
Concentratie de toluen [mg/Nm3]
Concentratie de stiren [mg/Nm3]
Componente continind N, S sau Cl
Limite/ restrictii
100-400 per m2 de suprafata de filtru1, pina la
200000
15-40 2
55, cu bacterii termofile
atmosferica 2
aproape nivelului ambient 1
>95, aproape saturat cu apa 1
cauzeaza infundari, deci necesita
pre-tratamen
200-2000 2,4
• poate reduce eficienta degradarii pentru
hidrocarburi
• se poate degrada la N2O
20000-200000 2
20-500 2
50-500 2
Pot acidifica si inactiva filtrul biologic fara
capacitate de tamponare, care cauzeaza
frecventa de inlocuire mai ridicata

Condnitii climatice Inghetul, ploaia si temperatura ridicata a

ambientului afecteaza materialul filtrului si
reduce eficienta
1
[cww/tm/64]
2
[cww/tm/70]
3
[cww/tm/132]
4
comentariu

Waste Water and Waste Gas Treatment 211

Capitolul 3

Avantaje si dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Constructie simpla • Straturile uscate ale filtrelor din turba si compost
• In combinatie cu adsorbtie si absoptie este de sint greu de rehidratat
asemenea potrivit pentru componente abia solubile • Design relativ voluminos
• Eficienta ridicata pentru componente • Otravirea si acidificarea biomasei trebuie evitata
biodegradabile ca ex. substante odorizante • Fluctuatia in curentul de gaz are un mare impact
asupra performantei
• Garnitura este sensibila la infundari din cauza
prafului

Nivele de emisie realizabile / Rate de performanta

Paremetri Rate de performanta Nivelul de Comentarii

[%] emisie
[mg/Nm3]
Hidrocarburi 75–95 1 >5 1
Toluen 80–95
1
>5 1
Stiren 80–90 1 >10 1
Miros 1 Mirosul filtrului biologic
75–95 >5000 ou/Nm3 1 3
200-500 ou/Nm
1
[cww/tm/70]

Eficienta filtrarii biologice depinde foarte mult de compozitia curentului de gaze reziduale.

Efecte inter-media

Principalele ustensile si materiale consumabile sint:

Materiale consumabile Valoare Comentarii

Material de filtru a
Chimicale (nutriente,componente
alcalice sau acidice pentru
corectarea pH-ului)
Apa 5 l/1000 Nm3 1
Energie [kWh/1000 Nm3] <1 1
Cadere de presiune [kPa] 0.5–2 1
a
longevitatea materialului de filtru depinde de fortarea lui prin acidificare, otravire, golire, tipic nu mai mult de 1
an
1
[cww/tm/70]

La filtre biologice deschise materialele de filtru trebuiesc prelucrate si inlaturate din cind in
cind. Canalizarea gazului rezidual se poate produce prin straturi de filtrare reducind astfel
eficacitatea filtrului biologic. Intrucit nu toate VOC trecute prin filtrul biologic sint
biodegradabile, materialul de filtru se poate incarca cu materiale contaminoase periculoase ce
trebuiesc a fi distruse (incinerate). Apa infiltrata prin materialul de filtru poate contine reziduri
organice si trebuie inlaturat. Filtrele biologice inchise de regula recicleaza materialul solubilizat.

Monitorizare

Echilibrul umiditatii trebuie examinata cu grija deoarece este un articol critic pentru operatiunea
exacta a filtrului biologic.
Eficacitatea pote fi determinata prin evaluarea gazelor intrate si iesite, metoda potrivita
depinzind de poluanti ce trebuiesc reduse. Este ceruta examinarea regulata a pH-ului apei de
infiltrate prin filtru.

212 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

EUR 5000–20000 1
[per 1000 Nm3/h]
Costuri de investitie 2
ATS 4000–180000
3
[per m filter]
Cheltuieli de operarea ATS 10000–20000 2
munca 1 h per saptamana pro filtru
1
+ 2 zile per an
utilitati
consumabile EUR 200 per m3 material filtrant 1
Intretinere b ATS 5000–300000 2
<ATS 1000 c 2
a 3
per an per 1000 Nm /h capacitate
b
per year
c 3
per year per 1000 Nm /h capacitate
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/46]

Cheltuielile de intretinere si operare sint scazute, pentru ca nu se necesita carburanti sau

chimicale
Parametri relevanti de cheltuieli sint:

• rata curentului de gaze reziduale

• concentratia de poluanti in curentul de gaze
• tipul de componenti in curentul de gaze
• eficienta ceruta
• caracterul materialului de filtru.

3.5.2.2 Bio-spalarea

Descrierea

Bio-spalarea combina spalarea de gaze umeda (absorbtia) (vezi sectiunea 3.5.1.4) si

biodegradarea, apa de spalare continind o populatie de microbi potrivite pentru oxidarea
componentelor de gaze nocive. Microbii sint suspendati in apa. Ca urmare, conditiile folosirii
epurarii biologice sunt:
• sa fie posibila spalarea componentilor de gaze reziduale
• componenti spalati trebuie sa fie biodegradabili in conditii aerobice
Un epurator biologic este aratat in figura 3.63 [cww/tm/132].

Waste Water and Waste Gas Treatment 213

Capitolul 3

Gaz purificat

Efluent

Aer

Figura 3.63: Un epurator biologic tipic

(a) Absorbant, (b) Circulatia namolului activat, (c) Rezervor activant

Proiectul bioreactorului este bazat pe un namol activat sau sistem suport pentru nămol (detalii in
Sectiunea 3.3.4.3.1).

Mixtura apa-namol este recirculat in reactor. Poluantii absorbiti sint degradati in rezervoare cu
namol aerisite.

Turnul de epurare trebuie proiectat in asa fel incit sa fie asigurata o perioada de contact de
aproximativ o secunda, in functie de inpuritati.

Epuratoarele biologice sint frecvent inoculate cu namol activat ca de ex. ape reziduale
provenind din statiile de epurare a apelor reziduale biologice.In functie de compozitia gazelor
reziduale, performanta epuratorului biologic va atinge nivelul dorit numai dupa citeva saptamini
de adaptare. Inoculatia cu culturi preparate in cuve de fermentaţie este in aplicat mai ales in
cazul inpuritatilor ce contin sulf (mercaptan, hidrogen sulfurat, sulfura de dimetil, etc.) sau
chlorine (hidrocarburi clorurate din seria metan, etan).

Un proces tipic de epurare biologica este prezentat in Figura 3.64 [cww/tm/64].

214 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Gaz purificat

Efluent

Apă
tehnologică

Aer

Figura 3.64: Proces tipic de epurare biologica

Evaporation accompanied by mineralisation and dosage of nutrients and/or neutralisation agents

normally causes an increase of salt content in the absorbent. This effect might inhibit the
biological process, though it has been found that stable biodegradation rates can be maintained,
even with salt concentrations corresponding to a conductivity of up to 5000 µS/cm
[cww/tm/53].

Evaporarea insotita de mineralizare si dozare de nutrienti si /sau agenti de neutralizare in mod

normal cauzeaza o crestere a continutului de sare in absorbant. Acest efect poate inhiba procesul
biologic, desi s-a constatat ca ratele stabile de biodergadare pot fi mentinute chiar si cu
concentratii de sare ce corespund unei conductivitati de pina la 5000µS/cm [cww/tm/53].

Masuri de prevenire a formarii excesive de sare sint, de ex:

• indepartarea adecvata a absorbantului si adaugarea simultana de apa proaspata

• operatii cu apa dedurizata
• saturatia de vapori a contracurentului de gaze reziduale

Componentele ce contin sulf, clorine si/sau nitrogen duc la acidificare (formarea acidului
sulfuric, hidrocloric sau nitric), ce este corectat prin controlul pH-ului.
Durata de retenţie a absorbantului de 20-40 (maximum) zile s-a dovedit a fi suficienta.

Aplicatia

Epurarea biologica este folosita in industruűia chimica si petrochimica la fel si in statiile de

epurare. Este o technica de reducere ce indeparteaza componentele gata biodegradabile, ca
amoniacul, aminele, hidrocarburile, sulfidul de hidrogen toluenul, stirenul, si odorizantele
contaminoase. Epurarea biologica este potrivita in cazul concentratiilor scazute de poluanti,
usor solubile in apa.

Utilizarile tipice si dovedite ale epuratorului biologic sint illustrate in Tabelul 3.14
[cww/tm/53].

Waste Water and Waste Gas Treatment 215

Capitolul 3

Elimina- Hidro- Hidro- Compon Compon Compone Hidro- Uleiuri

rea carburi carburi ente pe en-te pe n-te pe carburi eterice
H2S NH3
miro- alifatice aromatic baza de baza de baza de halogena
surilor e oxigen sulf nitrogen te
Rezervoare de
namol activat
ale statiilor de X X X X X X X X
epurare
biologica
Productia de
X X
enzime
Productia de
X X X X
mirosuri
Industria de
X X X
cauciuc
Reglarea risipei
X X X X X
de vopsea
Productia de
X X
metionin
Productia de
X X
polimerizare
Gaze de la
depozite de
X X X X X X X
reziduri
periculoase

Tabelul 3.14: Aplicare tipica a epuratorului biologic

Aplicabilitatea epuratorului biologic la grupurile de componente este [cww/tm/53]:

Foarte potrivit Potrivit Nepotrivit

Alcool (metanol, etanol, butanol,
glicol, diglicol, glicol bitiric)
Aldehide si ketoane
(formaldehida, acetaldehida,
aceton)
Acizi carboxilicesi esterele lor
(acid acetic, acid propionic, acid
butiric, acetat de butil, acetat de
etil, methacrilat de metil, acid
glicolic ester)
Fenoli (fenol, cresol)
Componente de sulf heterociclice
Mercaptani,
Amine,
Componente de nitrogen
heterociclice,
Clorofenoli, hidrogen sulfurat
Naftalina Hidrocarburi alifatice (metan,
Tioeteri (sulfide) pentan, hexan, hidrocarburi cu
Amoniac lant lung, acetilena etc.,
ciclohexan)
hidrocarburi aromatice (benzen,
toluen, xilen, stiren) exceptind
naftalanul
Etere (tetrahidrofuran, di-etil,
eter, dioxan)
Disulfid de carbon
Nitro-componente
hidrocarburi halogenate
(diclormetan, tricloroetena,
percloretena, 1,1,1-tricloretan,
1,2-dicloretan, VCM), exceptind
chlorofenolul

Limite si restrictii de aplicare:

Limite /restrictii
Curentul de gaz [Nm /h] 3
1000-3000 Nm3/h pe m2 suprafata de
coloana
Temperatura [°C] 15-40 2
30-35 (optim) 3
Presiune Atmosferica 2
Concentratia de microorganisme > 15 g/l substanta uscata 3

216 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Concentratia de VOC in gazele 100-2000 mg/Nm3 2,3

reziduale
Concentratia de amoniac 50-200 mg/Nm3 2
3
Concentratia de miros [ou/Nm ] > 20000 2
1
[cww/tm/64]
2
[cww/tm/70]
3
[cww/tm/53]

Avantaje/Dezavantaje

Avantaje
• Concentratiile ridicate pot fi scazute datorita
conversiei ridicate de micobi
• De asemenea potrivit la concentratii ridicate de
componente ce contin sulf, cloruri si /sau nitrogen
Dezavantaje
• Structurile de biomasa trebuiesc inlaturate deoarece ca
deseu pot provoca blocaj in apa de circuit.
• Componentele greu solubile sint mai grei de redus
• Fluctuatia ex. concentratiile schimbatoare in curentul
de gaze au o mare influenta asupra performantei.
• Apele de infiltrare trebuiesc tratate.

Nivele de emisie realizabile / Rate de performanta

Paremetri Rate de Nivelul de emisie Observatii

performanta [mg/Nm3]
[%]
VOC 80-90 1
Amoniac 80–95 1
Miros 70–80 1
1
[cww/tm/70]

Efecte inter-media

Principalele utilitati si materiale consumabile sunt:

Consumabile Cantitate Observatii
Chimicale (nutriente, componente
alcalice pentru corectia pH-ului)
Apa
Namol activat
Energie [kWh/1000 Nm3] 0.2–0.5 1
Cadere de presiune [kPa] 0.2–0.5 1
1
[cww/tm/70]

Datorita activitatii biologice in epuratorul biologic, concentratia de saruri in apa de circuit

creste, deci trebuie descarcat din cind in cind. Aceasta scurgere de apa reziduala trebuie tratata
sau inlaturata printr-o alta modalitate.

Surplusul de namol activat trebuie inlaturat, in functie de poluanti sau substante rezultate in
urma degradarii de ex. prin incinerare.

Mirosul poate aparea ocazional din rezervoarele ce depoziteaza apa ce circula, deci colectarea
aerului folosit si dirijarea lui ulterioara catre o modalitate de tratament poate fi obligatorie.

Monitorizarea
Eficacitatea este determinata prin analiza chimica sau evaluarea mirosului la gazele de intrate si
cele emise. Controlul de pH al procesului este o cerinta.

Waste Water and Waste Gas Treatment 217

Capitolul 3

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

Costuri de investitie
EUR 5000–15000 1
[per 1000 Nm3/h]
Costuri de exploatare
munca
utilitati
consumbabile ½ zi per saptamana 1
1
[cww/tm/70]

3.5.2.3 Bio-stropire

Descriere

Stropirea biologica lucreaza in conditii similare ca epurarea biologica (spalarea biologica). In

contrast cu epurarea biologica, microbii sint fixati pe elemente se suport. Principiul procesului
este prezentat in Figura 3.65.

Apă recirculată Efluent

Reactor cu pat picurator

Reactor biologic
Transfer de masa gaz/lichide

Oxidare biologica a substantelor

absorbite la un biocatalizator

Gaz purificat
Apă uzată

Exces de nămol

Figura 3.65: Diagrama a procesului de bio-stropire

Intr-un reactor de stropire biologica, o faza umeda este circulata continuu printr-un strat de
material inert. Aceasta garnitura poate fi alcatuita din material gros, ca inele, sele etc. ori din
umpluturi structurate. La selectia materialelor compacte, in fiecare caz in parte trebuie sa se
asigure neblocarea pe termen lung a reactorului, chiar si in cazul formarii anticipate a excesului
de namol. Proprietatile de suprafata trebuie sa fie de asa fel incit biofilmul sa adere ferm.
Poluantii din gazele reziduale si oxigenul sint absorbite de faza umeda si sint transportate la
biofilm, unde are loc transformarea biologica. Calitatea maselor transferate de la gaz la faza
lichida si performanta de eliminare a reactorului depind in mod esential de suprafata ariei

218 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

umezite a garniturii. In vederea obtinerii unor rezultate optime de eliminare, adica de

maximalizare a suprafetei umezite, faza lichida trebuie distribuita uniform pe suprafata
biofilmului [cww/tm/53].

Imobilizarea biomasei si formarea biofilmului in general este un proces controlat natural, ce

incepe dupa inocularea fazei umede. Faza lichida in continua circulatie preia functia de
aprovizionare a populatiei de microbi cu nutrientii necesari. Totodata, excesul de namol activat
si produsele de reactie care la fel, pot fi inhibitori, ca de ex. hidrogenul clorurat in timpul
degradarii diclormetanului sint spalate din reactor. In faza lichida, conditiile esentiale ca pH-ul,
nutrientii, si acumularea de saruri trebuiesc controlate [cww/tm/53].

Ca si la epurarea biologiaca are loc o crestere a continutului de sare in absorbent. Masurile de

prevenire a formarii de sare in exces sint de ex:

• indepartarea adecvata a absorbantului cu adaugare simultana de apa proaspata

• operatii cu apa demineralizata
• saturatie de vapori a contracurentului de gaze reziduale.

O instalatie de stropire biologica este ilustrata in Figura 3.66.

Filtru biotrickling

Aere purificat

Apă

Aer
încărcat
cu solvenţi

Apă
uzată

Figura 3.66: Instalatie tipica de bio-stropire

Aplicatie

Aplicarea de stropire biologica este comparabila cu cea a epurarii biologice O mica diferenta exista in
componentele poluante pentru care ambele technici sint potrivite.

Aplicabilitatea stropirii biologice pentru grupele de componente este [cww/tm/53]. (compara cu tabelul
corespunzator in Sectiunea 3.5.2.2):

Waste Water and Waste Gas Treatment 219

Capitolul 3

Foarte potrivit Potrivit Nepotrivit

Alcooli (metanol, etanol, butanol, Stiren, Naftalina Hidrocarburi alifatice (metan,
glicol, diglicol, glicol bitiric) Componente sulfurice pentan)
Aldehide si cetoane heterociclice Perclorethena,
(formaldehida, acetaldehida, Disulfid de carbon 1,1,1-tricloretan,
aceton, MIBK) Tricloretena, (VCM)
Acizi carboxilicesi esterele lor
(acid acetic, acid propionic, acid
butiric, acetat de butil acetat de etil,
metacrilat de metil, acid glicolic
ester)
Fenoli (fenol, cresol)
Mercaptani,
Amine,
Amoniac
Componente de nitrogen
heterociclice,
Diclormetan, 1,2 dicloretan,
Clorofenoli, hidrogen sulfurat

Limite si restrictii de aplicare [cww/tm/70]:

Limite /restrictii
1
Temperatura [°C] 15–40
30–35 (optim) 2
Presiune atmosferic 2
Concentratia de microorganisme >15 g/l materie uscata 3
Concentratia de VOC in gazele 400–2000 1,2
reziduale
[mg/Nm3]
Concentratia amoniacului 100–400 1
[mg/Nm3]
Concentratia de miros [ou/Nm3] >20000 1
Concentratia de hidrogen sulfurat 50–200 1
[mg/Nm3]
Concentratia de mercaptan 5–100 1
[mg/Nm3]
1
[cww/tm/70]
3
[cww/tm/53]

Avantaje/Dezavantaje

Avantaje
• Biodegradarea componentelor absorbate
• Potrivit pentru concentratii medii de componente
acidificatoare ca sulful, clorinele si nitrogenul
• Mici corectii ale pH-ului sint posibile.
Dezavantaje
• Fluctuatiile curentului de aer introdus are mare
impact asupra eficacitatii
• Componentele greu solubile sint mai grei de
redus
• Concentratiile mari ale substantelor toxice si
acidificatoare trebuiesc evitate

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Rate de
Nivel de emisie
Parametru performanta Observatie
[mg/Nm3]
[%]
VOC 80-95 1
Amoniac 80–95 1

220 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Miros 70–90 1
Hidrogen sulfurat 80–95 1
Mercaptani 70–90 1
Disulfid de carbon Concentratia alimentata
98–99 2
100 mg/Nm3
Stiren Concentratia alimentata
80 2
arpox 160 mg/Nm3
VCM Concentratia alimentata
99 2 3
pana la 100 mg/Nm
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/53]

Efecte inter-media

Principalele utilitati si consumabile sunt:

Consumabile Cantitate Observatii

Chimicale (nutriente,componente
alcalice sau acidice pentru
corectarea pH-ului)
Apa
Namol activat
Energie [kWh/1000 Nm3] <1 1
Cadere de presiune [kPa] 0.1-1 1
1
[cww/tm/70]

Datorita activitatii biologice in biotrickler, creste concentratia de sare in apa de circulatie deci
trebuie eliminat din cind in cind. Acest curent de apa reziduale trebuie tratat sau eliminat printr-
o alta modalitate.

Surplusul de namol activat trebuie inlaturat, in functie de poluanti sau substante rezultate in
urma degradarii de ex. prin incinerare.

Mirosul poate aparea ocazional din rezervoarele ce depoziteaza apa ce circula, deci colectarea
aerului folosit si dirijarea lui ulterioara catre o modalitate de tratament poate fi obligatorie.

Monitorizare

Eficacitatea stropirii biologice este determinata prin concentratia gazelor intrate si cele emise.
Compozitia apei absorbante trebuie monitorizata prin masurarea continua a parametrilor
[cww/tm/53].

• pH
• temperatura
• concentratia de oxigen
• conductivitate.

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

Costuri de investitie
EUR 5000–20000 1
[per 1000 Nm3/h]
Cheltuieli de
operare a ½ zi per saptamana 1
Munca
Utilitati

Waste Water and Waste Gas Treatment 221

Capitolul 3

Materiale
consumabile
1
[cww/tm/70]

3.5.2.4 Oxidarea termina

Descriere

Oxidarea termica este procesul de oxidare a gazelor combustibile si a mirosurilor in curentul de

gaze reziduale prin incalzirea amestecului de componente contaminoase cu aer sau oxigen
asupra punctului de auto-aprindere intr-un cuptor, si mentinindu-l la temperatura ridicata timp
suficient pentru combustia completa in dioxid de carbon si apa. Timpul, temperatura (de 200-
400 °C aupra punctului de auto-aprindere), turbulenta (pentru amestecare) si disponibilitatea de
oxigen, toate afecteaza rata de eficienta a procesului de combustie. Acesti factori furnizeaza
planul de baza pentru sistemul de oxidare VOC. In prezenta VOC halogenati, conditii speciale
pot fi necesare pentru a innabusi generarea (ori de-novo sinteza) de dioxina, desi in mod normal
are loc doar o formare neglijabila de dioxina cu combustia curentelor gazoase reziduale:

• Timp de stationare ≥1 s [cww/tm/118 and 120]

• temperatura ≥1100 ºC [cww/tm/118 and 120]
• continut de oxigen >3 %
• innabusirea fluxului de gaz dupa incinerator pentru a fi transmis catre deschiderea de
recombinare a dioxinei.

Este necesara instalarea unor facilitati additionale ca de ex. spalatorul alcalin pentru eliminarea
halogenilor de hidrogen.

Citeva tipuri de oxidatori termice sint utilizate:

• oxidatorul termic direct, alcatuit dintr-o camera de combustie si fara a include recuperator
de caldura pentru aerul evacuat

• oxidatorul termic regenerativ, urmarind procedeul [cww/tm/132]:

- curentul de gaz evacuat intra in oxidator printr-o deschidere comuna si trece in camera de
regenerare printr-un ventil fluture
- apoi trecind printr-o matriţă ceramică de schimb de caldură care ridica temperatura gazului
aproape la temperatura de oxidare
- apoi intra in camera de combustie, care este mentinut la cca. 800 °C de catre arzatori, caldura
emanata reducind consumul de combustibil a arzatorilor
- apoi parasind camera de consumatie printr-o a doua matriţă ceramică de schimb de caldură
transfera energia termica pentru a fi re-utilizat la pregatirea ciclului urmator
- curentul de gaz curat este eliberat print-un ventil de emitere pentru descarcare.

Datorita temeraturii relativ ridicate a spatiului de combustie, excesul mare de aer si influentei
scazuta a flacarii, doar mici cantitati de monoxid de carbon si NOX se formeaza.
Acest sistem este potrivit mai ales pentru curentii de gaze reziduale cu rate de scurgeri
comparativ ridicate (pina la 200 Nm3/s). In general este realizat 90-97% recuperare de
caldura (pre-incalzire de gaze reziduale) [cww/tm/132].

222 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Exemple de oxidare termica regenerativa sint aratate schematic pe Figura 3.67 [cww/tm/132]:

Combustibil Gaz purificat

auxiliar

Efluent Gaz purificat

Înălţine substrat
Efluent
Efluent

Temperatură
Gaz purificat

Gaz purificat Gaz purificat

Efluent
Înălţine substrat

Temperatură

Efluent
Combustibil
Pat Gaz purificat/efluent

Zonă de preîncălzire
Zonă de oxidare
Zonă de răcire

Figure 3.67: Scheme ale diferitelor sisteme de combustie regenerativa

A) Regenerator cu strat fix, B)Combi-schimbator, C)Regenerator Ljungstrom, D) Regenerator
cu strat mobil

oxidatorul termic recuperativ, este alcatuit dintr-o camera de combustie, din pre-incalzitor de
gaze reziduale si daca este potrivit, un al doilea schimbator de caldura cu recuperare de energie,
caldura fiind continuu transferat la pre-incalzitor. Acest sistem este potrivit mai ales pentru
curentii de gaze reziduale cu rate de scurgere relatic scazute (<14 Nm3/s). De regula este
realizata 50-80% recuperare de caldura [cww/tm/132].

• motoarele de gaz sau/si boilerele cu aburi [cww/tm/133], cu 57-67% recuperare de energie.

Gazul rezidual este ars in motor, daca este necesar gaz este adaugat ca combustibil de sprijin.
Generatoare din directia curgerii produc electricitatea. Motorul contine un convertor catalitic,
special pentru oxidarea monoxidului de carbon in curentul de gaz. Motorul este cuplat cu

Waste Water and Waste Gas Treatment 223

Capitolul 3

boilerul cu aburi pentru a folosi caldura risipita a gazului evacuatpentru producerea de aburi.
Apa pentru alimentatia boilerului este pre-incalzit de catre apa de racire a motorului. Cu
temperaturi scazute de combustie formarea de NOX este scazuta. Gazul de evacuare care
paraseste motorul de gaz este condus prin catalizatori de oxidatie pentru a reduce continutul de
monoxid de carbon.

Criteriul de design pentru un sistem de oxidare termica depinde in mare parte de natura
curentului de gaz rezidual, care detemina conditiile de combustie. Citeva dintre cele mai
importante articole sint:

• Arzatoarele
Citeva tipuri de arzatori sint descrise in tabelul 3.15 [cww/tm/79].

Arzator Caracteristici
Arzator distribuit ofera o mult mai buna amestecare a combustibilului si al aerului de
combustie si a gazelor fierbinti cu aerul de ocolire. Acesta produce flacari
scurte permitind astfel o mai mare durata de retenţie. In orice caz, numai
gazele curate si combustibilele gazoase pot fi utilizate. Este o reducere
limitata (ratia intre emiterea maxima si minima) si aerul de combustie cu
un continut mai ridicat de oxigen poate fi o cerinta.

Arzator cu singura Este mai putin costisitor decit arzatorii distribuiti.

sursa
Poate prelua combustibil lichid sau gazos si aer curat sau murdar.
Arzator de difuzie
Asigura o combustie eficienta si flacara scurta, dar o ventila capabila de
Arzator Vortex delivrarea a 500 mm calibru de apa este necesara, este o reducere
scazuta si pasivitate la murdarie.

Ofera flacari mai lungi, este mai costisitor, necesita mai multa intretinere,
Arzator de ulei are mai multa reducere limitata si in general nu este la fel de curata ca un
arzator de gaz.

Tabelul 3.15: Tipuri de arzatoare

Sectiunea de amestecare [cww/tm/79]

O buna amestecare se poate obtine prin:

- difuziune natural intre curentii turbulenti
- influentarea curentului de gaze intr-un unghi
- schimbari in directia scurgerii, colturi rotunjite sau talere

• Camera de combustie [cww/tm/79]

Conditiile pentru dimensionarea camerei de combustie sint:

- diametrul ei trebuie sa permita curent turbulent
- trebuie sa fie destul de mare sa preia flacara fara a o stinge
- lungimea ei este determinata de catre lungimea flacarii plus lungimea necesara realizarii
amestecului
- trebuie sa fie rezistent la temperatura si corroziune
- trebuie sa reziste la expansiune si contractiune frecventa

• Pre-tratamentul gazelor reziduale [cww/tm/79]

Cind pre-tratamentul este necesar inainte de a intra in oxidatorul termic

- codensarea vaporilor de apa din gazel reziduale umede
- indepartarea materialelor contaminante solide sau lichide

224 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

- concentratia (de ex. de catre GAC sau absorbtie de zeolit si desorbtie ulterioara) pentru a
reduce volumul
total de gaz care urmeaza sa fie tratat de catre oxidator
- pre-incazire, care rduce cerintele de combustibi

• Echipament de protectie [cww/tm/79]

Dispozitivele de protectie necesare sint:
- protectia impotriva fulgerilor reflectate de catre dispozitive, de ex. opritor de flăcări cu plăci
paralele,
multiplu opritor de flacari cu ecran, si sau /pecete de apa
- perioada de epurare a arzatorului la pornirea oxidatorului termic
- inchiderea curentului in caz de omisiune de flacara
- limitarea temperaturii de virf

Aplicatie
Oxidatorii termici sint utilizati in vederea reducerii emisiei la aproape toate sursele VOC,
incluzind supapele de reactor, supape de distilatie, operatii de dizolvare si operatii petrecute in
cuptoare, uscatorii si cuptoare de ardere.
Pot face fata unor fluctuatii minore in curgere, dare excesele de curgere solicita utilizarea unei
flacare.
Consumul de combustibil poate fi ridicat, cid gazele reziduale slab-incarcate sint alimentate,
deci unitatile termice sint cele mai potrivite pentru aplicarea in procese mai mici cu incarcari de
VOC de la moderat-pina la-inalt. Oxidatorii termici sint utilizati pentru a controla VOC de la o
mare varietate de procese industriale ca de ex:

• depozitarea si incarcarea /descarcarea produselor din petrol si a altoe lichide organice

volatile.
• curatirea vaselor (rezervoare de tren, rezervoare petroliere, plute)
• prelucrarea de ventile in industria fabricatiei de materiale chimice organo-sintetice
• fabricarea vopselelor
• rubber products si fabricarea polimerilor
• invelis de vinil si uretan flexibil
• depozite de tratare si facilitati de eliminare a deseurilor periculoase.

Limite si restrictii de aplicare [cww/tm/70]:

Limite /restrictii
Curgere tipica de gaz[ 900-86000 (oxidator termic direct si
Nm3/h ] regenerativ)1,2
90-86 000 (oxidator termic recuperativ)3
Temperatura °C 750-1000 4
980-1200 cu componente periculoase1,2,3
Concentratia de VOC in <25% LEL1,2,3
gazele reziduale
Resedince time [s] 0,5-2 5 (in functie de temperatura
Substante Nu se utilizeaza nici o substanta care poate
genera componente corrozive la motor de gaz
sau boiler cu aburi
1
[cww/tm/120]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/118]
4
[cww/tm/132]
5
[cww/tm/64]

Waste Water and Waste Gas Treatment 225

Capitolul 3

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje
• Performanta inalta si constanta
• Principii simple
• De incredere in functiune
• Oxidarea termica recuperativa
regenarativa au o inalta eficienta termica, cu
efect de consum scazut de combustibil
suplimentar, deci o emisie mai scazuta de
dioxid de carbon
• Integrarea in proces a caldurii risipite sau a
generarii de aburi este posibila.
Dezavantaje
• Emisia de monoxid de carbon si oxid de
nitrogen
• Riscul formarii de dioxin, cind componente
si ce contin clor
sint incinerate
• Tratarea fumului de gaz este necesar pentru
VOC-uri ce contin sulf si /ori halide
• Folosirea de combustibil additional este
necesar cel putin la operatia de pornire si
concentratia de VOC sub punctul de auto
aprindere

Nivele de emisie realizabile / Rate de performanta

Randament [%]
Paremetru Comentarii
direct regenerativ recuperativ
VOC 98->99.9 1 95-99 2 98-100 a 3
25-99.9 1 25-99.9 3 Petrolul si produse pe baza
PM10 de carbuni
1
50-99.9 50-99.9 3 Chimicale si produse similare

Parametru
Nivel de emisie [mg/Nm3] Observatii
direct regenerativ recuperativ
VOC <1-20 b Continut de oxigen
3 v-%
a
>99.9999 %
b
nivel scazut pentru substante periculoase, nivele ridicate pentru cele mai putin periculoase1
[cww/tm/120]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/118]

Eficienta oxidarii termale pentru reducerea COV este mai mare decat oxidarea catalitica.

Efecte Inter-media

Principalele utilitati si materiale consumabile sunt:

Consumabile Valoare Comentarii

Combustibil in timpul de
pornire si conditii non-
autotermale
Energie [kWh/1000 Nm3] 3–8,1,2
Cadere de presiune [kPa] 1–5 1
a
interval autotermic pentru VOC 1-10g/Nm 3 1
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/96]

Pe linga emisia de dioxid de carbon sint urme de monoxid de carbon si NOX in gazul afluent, in
functie de continutul gazelor reziduale neprelucrate si de operatia oxidatorului termic.
Continutul de monoxid de carbo este redus de ex. prin utilizareaunui catalist potrivit; cantitati
relevante de NOX pot trece prin tratamente suplimentare (vezi Sectiunea 3.5.4.2). Prezenta
sulfului si halogenului cere tratament suplimentar pentru fumul de gaze, de ex. apa sau

226 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

epuratorul de alcaline (vezi Sectiunea 3.5.1.4) pentru a absorba halidele de hidrogen, injectie de
var (vezi sectiunea 3.5.4.1) pentru a absorbi dioxidul de sulf ori adsorbtie GAC (vezi Sectiunea
0) pentru reducerea dioxinelor, daca combinatia/recombinatia dioxinului nu este prevenit in
timpul procesului de incinerare. Prezenta componentelor de organosilicon pot cauza dispersari
extreme de dioxid de silicon amorfos care necesita reducere prin technici de filtrare adecvate.
Tratarea additionala a gazelor pot cauza ape reziduale care, la fel trebuiesc tratate de ex. prin
sedimentatie (vezi Sectiunea 3.3.4.1.2) sau prin neutralizare.

Monitorizarea [cww/tm/79]

Parametrele monitorizate pot cauza alarma cind valorie stabilite depasite sint:
• temperatura de combustie
• concentratia de VOC
• concentratia monoxidului de carbon
• presiune
• alimentatia gazului lichefiat
• alimentatia aerului comprimat

Un alt parametru important pentru monitorizare este continutul de oxigen a gazului de emisie,
care furnizeaza informatii despre conditiile de combustie. Acesta este crucial cind componentele
de halogen sint oxidate termic.

Eficienta de reducere a sistemului poate fi determinat prin monitorizarea concentratiei de VOC

si/sau de miros inainte si dupa oxidarea termica. VOC-urile pot fi masurate ca carbon total
utilizind detectorul de flcara ionizatoare. O analiza calitativa a emisiilor poate fi facut prin
adunarea mostrelor apucate la un punct se colectare potrivita si analizindu-le ulterior prin
olfactometru.

Arzatorii trebuiesc inspectate regulat si in caz de nevoie curatate. Daca depunerile se cladesc
rapid, masuri preventive trebuiesc luate. Pre-tratament efectiv poate fi necesar pentru curatarea
gazului rezidual contaminat, inainte de intrarea acestuia in arzator. Daca depunerile sint cauzate
de carbon , acesta poate indica utilizarea unei proportii gresite de gaz rezidual/combustibil, si
trebuie facuta verificarea monturii.

Situatia economica

Costuri
Tipuri de costuri Observ.
direct regenerativ recuperativ
Cheltuieli USD 2800-59000 1 USD 24000-89000 3 USD 8900-77000 4
capitale EUR 10000-40000 2 EUR 20000-30000 2 EUR 10000-50000 2
FIM 131000-174000 5
[per 1000 Nm3/h]
Cheltuieli anuale USD 24000-45000 1 USD 2400-5900 3 USD 2800-14800 4
de operare a FIM 6500 5
Munca 0.5 zile pe 2 zile pe saptamina
Ustensile saptamina
Materiale
consumabile
Efectivitatea
costului [pe tona
USD 440-3600 1 USD 110-21000 3 USD 110-2200 4
de poluanti pe an]
1
[cww/tm/120]
2
[cww/tm/70]
3
[cww/tm/119]
4
[cww/tm/118]
5
[cww/tm/96]

Waste Water and Waste Gas Treatment 227

Capitolul 3

Factori de cost [cww/tm/80]:

Factori Influente/rezultate
Volumul de gaze reziduale ce trebuiesc Dimensiunea camerei de combustie
tratate
Continutul de caldura a gazului rezidual Proiectul echipamentului de combustie,
cerinta de combustibil de suport
Temperatura de combustie Materiale de constructie
Instrumentatie
Optiuni de recuperare de caldura
Cerinte de instalatii (interior, exterior,
nivelul solului, virful acoperisului etc.)

Cuptoare de ardere si boilere pot fi utilizate pentru oxidarea termica a VOC, daca temperatura si
durata de retenţie sint corelate. Acesta poate fi o optiune atractiva cind cuptorul de ardere sau
boilerul sint deja pe santier.

3.5.2.5 Oxidarea catalitica

Descrierea

Oxidatorii catalitici opereaza intr-un mod foarte similar cu oxidatori termici, diferenta majora
fiind, ca gazul dua ce trece prin area de flacari, trece printr-un un strat catalizator. Catalizatorul
are efectul de-a creste rata reactiei de oxidare, permitind conversarea la temperaturi de reactie
mai joase decit in unitatile de oxidare termica. Deci, catalizatorul la fel, permite ca oxidatori
mai mici sa fie utilizati. Principiul este illustrat in Figura 3.68 [cww/tm/79].

Aer purificat

Arzător

Catalizator Schimbător de
căldură

Admisie
ifluent

Figura 3.68: Principiul oxidarii catalitice

Gazele reziduale sint incalzite de catre arzatori auxiliari pinal la aproximativ 300-500 °C inainte
de intrare in stratul catalizator. Temperatura maxima de evacuare proiectata a catalizatorului
este tipic 500-700°C [cww/tm/116]

Metoda contactarii curentului de gaz cu stratul catalizator serveste la distingerea sistemului de

oxidare. Atit sisteme cu strat fixat cit si cele cu strat fluidizat sint utilizate.

228 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Oxidatrul cu strat fixat poate folosi un catalizator monolitic sau catalizator cu strat pachetat.
Catalizatorul monolitic este un bloc solid poros, continind canele paralele, ne-intersectate
aliniate in directia curgerii de gaz. Avantajul este tocirea minima datorita intinderii termice /a
contractiei in timpul pornirii / a inchiderii si caderii generale de presiune. Catalizatorul cu strat
pachetat contine particule care sint sustinute sau intr-un tub ori in tavi putin adinci prin care
gazul trece. Comparind cu catalizatorul monolitic caderile lui de presiune sint considerabil mai
inalte si particulele catalizatoare tind sa se zdrobeasca datorita intinderii termice cind stratul
catalizator ingradit este incalzit/ racit in timpul pornirii / inchiderii.

Oxidatorii cu strat fluidizat au avantajul de rate foarte ridicate de transfer de masa, desi caderea
generala de presiune este ceva mai inalta decit la monolit. Un avantaj additional al straturilor
fluidizate este transferul inalt de caldura comparat cu un coeficient de transfer normal de
caldura de gaz. Un alt avantaj este tolreanta lor mai mare la particule in curentul de gaz decit la
catalizatorii cu strat fixat ori monolitic. Acesta se datoreaza corrodarii constante a firmiturilor
de catalizator, ce ajuta la indepartarea particulelor de pe exteriorul catalizatorului intr-un mod
continuu. Dezavantajul este pierderea treptata a catalizatorului prin tocire.
Catalizatorii utilizaţi la oxidarea compuşilor organici volatili sunt fie metale preţioase ca
platină, paladiu sau rodiu pe un suport ceramic sau metalic fie metale alcaline pe suport de bile
ceramice, amestecuri de oxizi ai metalelor de obicei susţinute de un cadru metalic puternic ca
oxizi de cupru, crom, mangan, nichel, cobalt etc.

Catalizatori precum crom/aluminiu, oxizi de cobalt sau oxizi de cupru/oxizi de mangan sunt
folosiţi pentru oxidarea gazelor conţinând compuşi ai clorului. Catalizatorii pe bază de platină
sunt activi pentru oxidarea sulfului din compuşi organici volatili, deşi sunt rapid dezactivaţi de
prezenţa clorului.

Prezenţa otrăvurilor pentru catalizatori în gazul rezidual, precum particule sau substanţe
chimice, poate avea un impact semnificativ în durata de viaţă a catalizatorului. Otrăvirea sau
orbirea catalizatorului poate fi ireversibilă, ex: acoperirea suprafeţei catalizatorului cu ulei sau
grăsimi reduce eficienţa acestuia dar aceastăp depunere poate fi arsă prin creşterea temperaturii.
Însă, dacă sunt prezente anumite substanţe chimice, otrăvirea catalizatorului devine ireversibilă.
Astfel de otrăvuri pentru catalizatori sunt, ex:
• Inhibitori care acţionează rapid ca fosfor, bismut, arsenic, antimoniu, plumb, mercur,
cauzând o ireversibilă pierdere a activităţii catalitice într-un raport ce depinde de concentraţie şi
temperatură
• Inhibitori cu acţiune redusă ca fier, cositor, silicon, cauzând o reducere ireversibilă a
activităţii dar sunt tolerate concentraţii mai ridicate decât în cazul inhibitorilor care acţionează
rapid
• Inhibitori reversibili, ca sulf, halogeni, zinc cauzând în funcţie de catalizator o acoperire
reversibilă a suprafeţei catalizatorului într-un raport ce depinde de temperatură şi concentraţie
• Măşti de suprafaţă cum sunt solide organice, cauzând acoperiri reversibile ale suprafeţei
catalizatorului
• Substanţe care erodează sau acoperă suprafaţa catalizatorului, precum particulel inerte,
cauzând acoperirea suprafeţşei active, plus eroziunea catalizatorului la un raport determinat de
dimensiunea particulelor, debitul masic şi viteza gazului (cww/tm/80)
În oxidarea termică, câteva tipuri de oxidanţi sunt folosiţi:
• Oxidanţi catalitici puternici
• Oxidanţi catalitici regenerativi
• Oxidanţi catalitici recuperativi
Condiţiile normale de funcţionare pentru oxidanţii catalitici sunt:
• Gazul natural este preferat drept combustibil (când este necesar combustibil suplimentar)
• Arzătorul utilizat să fie corespunzător
• Camerele confecţionate din oţel inox sau carbon

Waste Water and Waste Gas Treatment 229

Capitolul 3

• Secţiunea arzătorului construită cu suficientă lungime pentru a furniza chiar distribuirea

debitului şi a temperaturii pe suprafaţa catalitică
• Ddebit uniform distribuit pe suprafaţa catalizatorului
• Gazul rezidual circulând prin patul catalitic în curent uniform
• Timp de rezistenţă 0,3-0,5s.
Aşa cum în oxidarea termică, unele gaze reziduale necesită pretratament cum ar fi condensarea
vaporilor de apă conţinuţi într-un gaz rezidual umed, îndepărtarea solidelor şi lichidelor,
îndepărtarea otrăvurilor pentru catalizatori. Cerinţele de siguranţă sunt similare cu cele de la
oxidarea termică (vezi secţiunea 3.5.2.4).

Oxidarea catalitică ar trebui proiectată în aşa fel încât să faciliteze îndepăratrera catalizatorilor
în scop de curăţare sau înlocuire.
Un exemplu de oxidator catalitic regenerativ este dat în Figura 3. [cww/tm/132].

Figura 3.69: Oxidator catalitic regenerativ

1) influentul exhaustat, 2 )pat din material ceramic fierbinte, 3)stratul de catalizator, 4) camera de
combustie, 5) ieşirea stratului de catalizator , 6) camera de regenerare, 7) canal de evacuare, 8)
canal de tranziţie

Aplicatie

Oxidarea catalitică este folosită pentru a reduce emisiile dintr-o multitudine de surse staţionare.
Principala sursă de emisie vizată este emisia de compuşi organici volatili din evaporarea
solvenţilor. Oxidarea catalitică este larg utilizată în multe sectoare industriale din acest
domeniu. Exemple de sectoare industriale în care este utilizată acestă metodă pentru reţinerea
COV:
• Staţii de încărcare a petrolului în rezervoare
• Procese de ventilaţie din industria sintezelor chimice organice
• Producerea cauciucului şi fabricarea polimerilor
• Producerea răşinilor poliesterice, a polietilenei şi polistirenului.

Oxidarea catalitica se potriveste cel mai mult sistemelor cu volume reduse de gaze evacuate,
daca exista o mica variatie in tipul si concentratia de COV si acolo unde nu are loc otravirea
catalizatorului sau murdarirea cu contaminanti. Alte componente de redus sunt monoxidul de
carbon si – la un anumit grad – particulele cu toate ca ultimele mentionate necesita dispozitive
speciale operationale.

230 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Limitele de aplicare si restrictiile:

Limitele / restrictiile
Debitul gazului influent 1200 – 86000(oxidator catalitic regenerativ
(Nmc/h) sau drept)1,2
90 – 86000(oxidator catalitic recuperativ)3
Temperatura (0C) 300-500 înainte de cataliză
500-700 după cataliză
Concentraţia COV în gazul rezidual < 25 % LEL1
Timpul de contact (s) 0,3-0,5 (în funcţie de volumul patului de
catalizator)
1
[cww/tm/116]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/118]

Avantaje/Dezavantaje

Avantaje
• Mult mai compact decât oxidatorul
catalitic
• Solicită încălzire moderată sau de loc
• Produce puţin sau deloc oxizi de azot din
atmosferă (cca. 20-30% din cantitatea formată
de oxidarea termică)
• Monoxidul de carbon din gazul influent
este simultan îndepărtată de catalizator
• Sunt poosibile performanţe mari, constate
şi de încredere
• Oxidarea regenerativă sau recuperativă au
efficient termică redicată, cu efect într-un
consum scăzut de combustibil şi emisie
scăzută de bioxid de carbon;
• Este posibilă integrarea proceselor de
încălzire reziduală sau producere de încălzire
• Cerinţe reduse de izolare
• Risc de incendiu redus în comparaţie cu
oxidanţii catalitici
Dezavantaje
• Eficienta mai scăzută în distrugerea COV
decât în cazul oxidării termice
• Sistem sensibil la schimbarea temperaturii
gazului
• Risc de producere a dioxinelor când sunt
incineraţi compuşi clorinaţi
• Toţi catalizatorii sunt sensibili la agenţii
de otrăvire, agenţii de infectare şi înăbuşire a
activităţii
• Particulele trebuie îndepărtate în prealabil
• Catalizatorii uzati când nu pot fi regeneraţi
trebuiesc depozitate

Nivele de emisie atinse/Rapoarte de performanţă

Randamentul
Parametru [%] Observatii
drept regenerativ recuperativ
95 1 90-99 2
VOC
98-99 a 1
25-99.9 1 Produse din petrol sau
PM10 cărbune
50-99.9 1 Produse chimice
b 2
CO >98
Odour 80-95 3
Nivelul de emisie
Parametru Observatii
[mg/Nm3]
VOC <1-20 c

Waste Water and Waste Gas Treatment 231

Capitolul 3

a
solicită un volum mare de catalizator şi/sau temperaturi ridicate
b
catalizator din metal preţios
c
nivele scăzute pantru substanţe periculoase, nivele ridicate pentru substanţe nepericuloase
1
[cww/tm/116]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/70]

Efecte inter-media

Principalele utilităţi şi consumabile necesare sunt:

Consumable Amount Remarks

Combustibil la pornire şi
condiţii împotriva
0–100
supraîncălziriia
(Nmc metan pe 1000 Nmc)
Energie (KWh/1000Nmc) 1–2 1
Variatie de presiune (kPa) 1–5 1
a
domeniu de supraîncălzire pentru COV 1-2 g/Nmc (sistem regenerativ) şi
3-5 g/Nmc(sistem recuperativ)
1
[cww/tm/70]

Emisia în mediu include urme de monoxid de carbon şi datorită temperaturii relativ scăzute cu
oxidarea termică, un conţinut redus de oxizi de azot. Nivelurile de emisie atinse sunt de 15
mg/Nmc.

Catalizatorii au o durată de viaţă de minim doi ani. Apoi trebuie regeneraţi sau depozitaţi ca
deşeuri chimice sau chiar periculoase.
Când compuşii organici volatili conţin sulf şi/sau halogeni, trebuie să ne aşteptăm la emisii de
dioxid de sulf şi /sau halogenuri. Acestea trebuiesc îndepărtate prin tehnici corespunzătoare.

Monitorizare [cww/tm/79]

Temperatura patului, căderea de presiune prin pat, temperatura de combustie şi conţinutul de

monixid de carbon şi oxigen din efluentul gazos trebuiesc monitorizate pentru a controla
conbdiţiile de combustie.

Eficienţa sistmului poate fi determinată prin monitorizarea concentraţiei compuşilor organici

volatili şi/sau a mirosurilor înainte sau după oxidator. Compuşii organici volatili pot fi măsuraţi
ca total carbon, folosind un detector cu ionizare în flacără. O analiză calitativă a emisiilor poate
fi făcută prelevând probe din anumite puncte selectate şi analizarea lor prin GC/MS. Eficienţa
pentru emisia de mirosuri este determinată prin prelevarea de probe din anumite puncte de
prelevare relevante şi analizarea lor prin olfactometrie.
Arzătoarele trebuiesc verificate cu regularitate şi dacă este necesar, curăţite. Dacă depunerile
cresc rapid trebuiesc luate măsuri preventive. Pot fi necesare măsuri de pretratare pentru
curăţarea gazelorreziduale contraminate la intrarea în arzător. Dacă depunerile se datoresc
carbonului aceasta înseamnă că raportul gaz rezidual/combustibil este necorespunzător şi
trebuie verificate dispozitivele de control.

Situatia economica

Costuri
Tipul costurilor Observaţii
Drept Regenerativ Recuperativ
Costuri de capital USD 14000-58000 1 USD 24000-89000 3
(la 1000Nmc/h) EUR 10000-80000 2 EUR 30000-40000 2

232 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Costuri anuale de
operare USD 2800-21000 1 USD 3600-12000 3
(la 1000Nmc/h)
Laboratoare, utilităţi, 0.5 zile pe saptamana 2 zile pe saptamana
consumabile
Costuri de efficient (la
USD 440-3600 1 USD 150-26000 3
toan de poluant pe an)
1
[cww/tm/116]
2
[cww/tm/70]
3
[cww/tm/119]

Factori ce influenţează costul (cww/tm/80):

Factori Influenţa/rezultat
Raportul debitului de gaz rezidual Dimensiunea camerei de combustie
Conţinutul de căldură a gazului rezidual Proiectarea echipamentelor de combustie,
necesarul de combustibil
Eficienţa de distrugere a solveţilor cerută Cantitatea de catalizator necesară şi
suprafeţa de contact
Tipul catalizatorului
Proceduri
Tipul schimbătorului de căldură
Cerinţele instalaţiilor (interioare, exterioare,
la nivelul solului, la nivelul acoperişului, etc)

3.5.2.6 Ardere cu flama

Descriere

Arderea cu flama este un proces de oxidare la temperatură înaltă folosit pentru distrugerea
componenţilor combustibili din gazele reziduale în procesele industriale. Există două tipuri de
ardere cu facle:

• Facle inalte
• Facle la sol.

Arderile cu facla la înălţime, tipul uzual, au capacitîţi mai mari decât arderile la sol. Într-o
ardere la înălţime, debitul de gaz rezidual este trecut printr-un coş variind între 10 şi 100 metri
înălţime şi este ars în vârful coşului. Flacăra este expusă la dispersia atmosferică (vânt,
precipitaţii). Faclele de acest tip sunt în general proiectate pentru capacităţi mari ( sute de tone
pe oră) şi sunt mult mai potrivite pentru variaţii mari ale debitului de gaz.

O facla la înălţime tipica (see

Figure 3. [cww/tm/143]) consists of [cww/tm/143]:

Waste Water and Waste Gas Treatment 233

Capitolul 3

Arzător
Flacără de Aprinzător
veghe
Arzător
de vârf Coş de
sifguranţă
Coş de
flacără

Indtalaţie de aprindere
Gaz de aprindere
Abur

Gaz pilot

Purjare gaz Etanşare cu apă

Efluent Cameră de detentă

Drenaj

Figure 3.70: Sistem la facla la înălţime tipic [cww/tm/143]

• Cap de colectare a gazelor şi instalaţii pentru colectarea gazelor din fazele de producţie
• Cilindru de detentă pentru îndepărtarea şi stocarea lichidelor condensabile
• Siguranţa pentru apă sau purje de gaz cu rol de a preveni pătrunderea flăcării în interior
• Unul sau mai multe arzătoare şi un coş pentru flacără
• Regulator pentru gaz şi unaprinzător pentru a aprinde amestecul de gaz rezidual şi aer
• Dacă este cazul, prevederi pentru forţe externe (exhaustare sau rezistenţa aerului) pentru
reducerea fumului
Gazul natural, gazul combustibil, gazul inert sau azotul pot fi folosite ca gaz de purjă.

În arzătoarele facla la sol, combustia are loc la nivelul solului. Ele variază în complexitate şi
multe constau fie în arzătoare cu facla convenţionale cu descarcare orizontală fără împrejmuiri
fie în multiple arzătoare montate în împrejmuiri din materiale refractare oţelite. Ele sunt
proiectate pentru mici capacităţi /10-100 tone/oră) şi tratează gaze combustibile generate de
toate sursele fixe conectate la un sistem de aprindere în procesul normal de funcţionare. Acestea
includ în principal emisiile de la valvele de siguranţă şi de la orice pornire sau oprire a
proceselor.

Diametrul mare al echipamentului arzătorului la sol oferă posibilitatea amplasării mai multor
arzătoare. Aşadar arzătoarele cu facla la sol pot fi ajustate la cantităţi variabile a gazului de
ardere prin ajustarea numărului de arzătoare cu care operează. Aceasta îmbunătăţeşte condiţiile
de combustie şi conduce la eficienţe ridicate ale combustiei.
Un nou tip de arzător cu facla la sol lucrează ca sistem cu ardere la suprafata cu preamestec
(arzator inchis), unde preamestecul gaz-aer arde într-un mediu permeabil. Acest mediu constă în
câteva straturi de fibre metalice şi menţinerea temperaturii la peste 1300 0C. Gazul este
alimentat printr-un injector Venturi la baza sistemului arzătorului, injectorul introduce cantitatea
stoechiometrică de aer necesară combustiei. Pot fi atinse rapoartate de aer de 1:12 şi 1:19. In
difuzor, direct în vârful injectorului Venturi, viteza mixturii scade şi presiunea creşte, ceea ce
creşte eficienţa injectorului venturi şi determină presiunea statică să lase amestecul de gaz prin

234 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

mediul permeabil. Din difuzor amestecul de aer intră în camera de preamestec şi trece prin
mediul permeabil unde este prins de un regulator de ardere. Arderea are loc chiar deasupra
mediului permeabil. Căldura este eliberată prin convecţie, făcând recuperarea energiei cu
schimbător de căldură dacă se doreşte. Zona de combustie închisă previne descărcarea de
căldură şi scântei. Tehnica este descrisă în Figura 3. [cww/tm/153].

Arzător cu
pereţi permeabili
Izolaţie

Perete Piloţi
mobil

Perete articulat
Cameră de
preamestec

Difuzor

Injector de Intrare aer

aer Venturi

Figura 3.71: Principalele componente ale arzătorului închis

Materialul fibros este permanent răcit de un debit de aer sau gaz. Deoarece fibrele metalice au o
mare suprafaţă raportat la volumul lor, ele se răcesc rapid. Aceasta face de asemeni unitatea
rezistentă la întoarcerea flăcărilor. Chiar şi la debite mici amestecul este suficient pentru a răci
materialul aşa încât partea de preamestec a materialului nu va depăşi 1500C(cww/tm/153).

Un singur modul cuprinde şase arzătoare în două bănci spate în spate cu o capacitate totală de
90 MW pentru gazul natural ( Woobe index 47,8 MJ/Nmc). Flacăra este protejată şi direcţionată
în sus de pereţii izolaţi. Radiaţia de căldură în zona împrejurătoare este redusă şi creşterea
temperaturii mediului ambiant este limitată la mai puţin de 5K (cww/tm/153).

Combustia completă cu sistem de flăcări solicită sufiecient aer de combustie şi un amestec

corespunzător de gaz rezidual şi aer. Fum poate rezulta din combustie, în funcţie de
componenţii gazului rezidual şi de calitatea şi distribuţia aerului de combustie. Gazele reziduale
conţinând metan, hidrogen, monoxid de carbon şi amoniac ard de regulă fără fum. Gazele
reziduale conţinând hidrocarburi grele ca parafine, olefine, compuşi aromatici produc fum.
Industria solicită de regulă capacitate de reducere a fumului de 10-15% pentru arzătoarele la
înălţime şi 100% pentru arzătoarele la sol. O intervenţie exterioară este necesară pentru
reducerea fumului, cum ar fi:
• Abur, alimentat la peste 0,7 Mpa presiune, folosit uzual pe amplasamentele mari unde
aburul este disponibil
• Aer, potrivit pentru aplicaţii necesitând instalaţii mici şi necostisitoare
• Gaz de înaltă presiune care este foarte costisitor
• Apă, alimentată la presiuni de cca. 2 Mpa, potrivită unde apa este frecvent disponibilă în
mari cantităţi.
Intrervenţii exterioare sunt rar necesare în arzătoarele la sol.

Waste Water and Waste Gas Treatment 235

Capitolul 3

Gazele reziduale pentru a fi aprinse trebuie să aibă o capacitate calorică de minim 11 MJ/Nmc
pentru combustie completă, altfel trebuie adăugat combustibil suplimentar. În unele cazuri,
chiar arderea gazelor reziduale care au capacitatea calorică minimă necesară necesită încălzire
suplimentară. Dacă combustibilul conţine azot, pentru a minimiza formarea oxizilor de azot este
necesară o înmcălzire suplimentară.

Amplasaamentele industriale exploatează de obicei un sistem integrat de ardere, o combinaţie

între un arzător la sol cu un arzător optim proiectat pentru gaz rezidual în timpul proceselor
obişnuite de operare şi un arzător la înălţime pentru debite mari de emisie în caz de urgenţă sau
întreruperea proceselor.
Diferite tipuri de arzătoare sunt prezentat în Figura 3. – Figura 3. [cww/tm/64].

Aer

Aer

Abur Gaz combustibil

Efluent Flacără amorsare

Figura 3.72: Arzător cu tijă

236 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Arzător
Aer pilot
Combustibil

Aer

Gaz
Combustibil rezidual
auxiliar
Injector central

Figura 3.73: Arzător apărat

Combustibil
aer
Aer pentru
aprindere
Combustibil
auxiliar
Combustibil Aer

Figura 3.74: Arzător înfăşurat

Aplicatie

Arzătoarele sunt folosite în industria petrolului, gazului, petrochimică pentru eliminarea în

siguranţă a gazelor combustibile şi a vaporilor când nu mai este posibilă folosirea sau reciclarea
lor. Compuşii organici volatili din ventilatoare, pompe şi compresoare sunt colectate şi conduse
la un sistem de ardere. O funcţie importantă a arzătoarelor este prevenirea acumulărilor nedorite
de gaze inflamabile ca o măsură de siguranţă sau pentru condiţiile de urgenţă. Tehnic, toate
sursele de gaze combustibile care perzintă un potenţial de inflamabilitate dintr-un amplasament
chimic sunt conectate la un sistem de ardere. Arzătoarele nu sunt utilizate ca o măsură continuă.
Ele potr fi utilizate deasemeni pentru arderea gazelor reziduale generate de canalizări,
digestoare de nămol.

Waste Water and Waste Gas Treatment 237

Capitolul 3

În timp ce arzătoarele la înălţime sunt în mod normal folosite ca arzătoare de urgenţă,

arzătoarele la sol sunt în general exploatate ca arzătoare de rutină. Arzătoarele la sol nu pot – în
contrast cu cele la înălţime – să opereze cu debite cu fluctuaţii mari. Când aceste fluctuaţii nu
pot fi evitate, combinaţia cu un arzător la înălţime este necesară. Aşa cum s-a menţionat
(cww/tm/153), tipul arzătorului cu cameră de preamestec este recomandat şi gazelor toxice sau
periculoase ex: amestecuri de gaze cu conţinut de hidrogen sulfurat.

Limite de aplicare şi restricţii:

Limite/restricţii
Natura gazului 0-1800000Nmc/h3 (limita superiuoară pentru
arderea la înălţime)
600-210000 Nmc/d(Wobbe Index domeniu 15-52
MJ/Nmc) pentru arzătoarele la sol cu cameră de
combustie cu preamestec
Temperatura de combustie (0C) > 8002
900-1260 C (arzătoare la sol cu cameră de
combustie cu preamestec)
Timpul de retenţie în camera de combustie (s) 1-22
Domeniul de presiune (kPa) 0-0,73(arzătoare la sol cu cameră de combustie cu
preamestec)
Concentraţia Cov în gazele reziduale 0-100% LEL cu echipamente de siguranţă2
0-50% LEL fără echipamente de siguranţă2
Conţinutul de oxigen după incinerare > 5% 3 cu flacără acoperită
Viteza flăcării ( m/s) 0-20 3 pentru a preveni întoarcerea flăcărilor
1
(cwww/tm/117)
2
(cww/tm/132)
3
(cww/tm/64)

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje
Generale
• Sistem de eliminare eficient referitor la surplusul
de combustibil şi existenţa unor gaze nereciclabile sau
emisia neaşteptată a unui debit mare de gaze
Poate fi utilizat pentru controlul emisiilor intermitente
sau fluactuante de gaze
Arzătoare la înălţime
• Îndepărtarea rapidă şi în siguranţă a unei mari
cantităţi de gaz rezidual
• Echipamente de intervenţie în caz de urgenţă
Arzătoare la sol
• Aprinderea flăcării sigură (puţin influenţată de
vânt)
• Flexibil; poate opera variaţii de debite în limite
mici
Arzătoare la sol cu cameră de combustie cu
preamestec
• Ardere completă
• Sistem modular pentru ridicare şi transport
Dezavantaje
Generale
• Fără emisii de poluanţi(Sox, Nox, monixid
de carbon, halogenuri hidrogenate) dincolo de
flacără
• Necesită echipamente de control a fumului
• Căldura de combustie nu este reconvertibilă
• Cost ridicat în caz de reîncărcare
Arzătoare la înălţime
• Emisie de lumină
• Emisie de zgomot
• Dificultăţi în tratarea debitelor reduse
• Formarea de turte poate cauza blocaje
Arzătoare la sol
• Capacitate limitată
• Nu poate opera largi variaţii de debite,
solicitând combinarea cu arzătoare la înălţime
• Risc crescut pentru siguranţă şi sănătate în
caz de funcţionare necorespunzătoare
• Datorită calităţii slabe a combustibilului
eficienţa poate fi redusă
• Emisii de miros
Arzătoare la sol cu cameră de combustie cu
preamestec
• Tehnică nouă, de aceea nu este recunoscută
pente tot în lume

238 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

• Domeniu foarte larg (1:30 cu Wobbe Index 15-52 • Costuri ridicate comparativ cu sistemele
MJ/Nmc) convenţionale
• Pornire directă la capacitate maximă fără a fi
nevoie de o perioadă de pornire
• Emisii reduse de Nox
• Recuperarea energieie este o opţiune
• Emisii reduse de lumină şi căldură

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Facle la inaltime Facle la sol

Parametru Randament Nivel de emisie Randament Nivel de emisie
[%] [mg/Nm3] [%] [mg/Nm3]
a 1 a 2
>98 >99
VOC 3
80-86 99.9 c 3
400 (200 ppm) 400 (200 ppm)
NOx b,c
11.6 (3.9 ppmv)
NO 8.6 (2.9 ppmv) b,c
Hidrocarburi
<2.8 (<1 ppmv) b,c
(inclusiv BTEX)
CO -
Zgomot 73 dB(A) b,d
a
la condiţii optime: conţinut de căldură a gazelor reziduale >11 MJ/Nmc, debit redus şi conţinut de căldură scăzut duce la o
efficient scăzută
b
sistem cu csmeră de preamestec
c
corectat la 3% oxigen
d
la 50m de câmpul liber de condiţii

1
[cww/tm/117]
2
[cww/tm/84]
3
[cww/tm/153]

Nivele de emisie ce pot fi atinse menţionate în tabel evidenţiază distrugerea poluanţilor aerului
(COV şi hidrocarburi) prin ardere. Alţi parametri (NO şi NOX) se atribuie emisiilor cauzate de
ardere. Arzătoarele nu conţin instalaţii de tratare a gazelor, însă emisia de poluanţi cauzaţi
incinerarea unor gaze cu conţinut de sulf şi/sau halogenil, NOx, monoxidul de carbon în mod
normal trebuie controlată. Din aceste motive, arzătoarele la sol nu sunt potrivite pentru gaze
toxice sau periculoase. Combinarea/recombinarea reacţiilor către obţinerea dioxinei nu este
favorizată datorită lipsei “geamului de recombinare” şi suprafeţei metalice acţionând ca un
catalizator.

Performanţa de reducere a faclelor, aşa cu este descrisă în tabel, este valabila numai de
condiţiile optime de funcţionare. Rata de performanţă în condiţii non-optime acoperă 0-98%
(cww/tm/84), ceea ce înseamnă că faclele sunt foarte sensibile la schimbarea condiţiilor. Aceast
fapt face ca faclele să nu prezinte încredere când sunt utilizate în regim continuu.

Efecte inter-media

Principalele utilităţi şi consumabile sunt:

Consumabile Cantităţi Observaţii
Instalaţii pentru eliminarea fumului
(abur, aer, apă, gaz natural)
Gaz de ardere pentru iniţiere şi
întreţinere (propan, butan)
Gaz de purjă (azot sau combustibil)
pentru menţinerea sistemului sub
presiune

Waste Water and Waste Gas Treatment 239

Capitolul 3

Gaz pilot
Energie (kWh/1000Nmc)
Cădere de presiune (kPa) 11
1
(cwww/tm/64)
Arzătoarele pot produce zgomot. Cele mai importante surse de zgomot sunt (cww/tm/94):
• Injecţia dispersoarelor de fum
• Procesul de combustie
• Ventilatoarele
Orice sistem de utilizare a aburului produse zgomot, datorită presiunii ridicate a debitului de
abur, a injectoarelor şi a procesului de combustie asociat cu hidrocarburile. Presiunea ridicată a
aburului generează zgomot de înaltă frecvenţă, care este foarte dăunător pentru oameni, şi
deasemeni îmbunătăţeşte eficienţa combustiei, deaceea crescând emisia de energie şi rata de
ardere, care din nouz conduce la un zgomot ridiact de combustie. Zgomotul de combustie este
în general zgomot de joasă frecvenţă, comparabil cu zgomotul de ventilatorului de la amestecul
gazului rezidual cu aer.

Eliminarea zgomotului este o problemă de mediu importantă şi de aceea un aspect de proiectare

important care trebuie abordat din faze premergătoare . Aspectele de evitare a zgomotului sunt:
• Reducerea şi atenuarea zgomotului de înaltă frecvenţă produs de jeturile de abur utilizând
mai multe injectoare care pe de altă parte pot conduce la favorizarea dezvoltării turtelor în
condiţii de debit redus;proiectarea unor orificii pentru a face faţă acestor dezavantaje este
esenţială;
• Aşezarea injectoarelor astfel încât jeturile de abur să poată interacţiona şi reduce zgomotul
de amestec
• Creşterea eficienţei prin forme de control mai bune
• Reducerea presiunii aburului la <0,7 MPa
• Utilizarea unui echipament de reducere a zgomotului în jurul injectorului de abur ca un scut
acustic pentru injector
Alte impacte prezintă:
• Lumina emisă de arzătoarele la înălţime
• Mirosul produs datorită combustiei insuficiente (în principal la arzătoarele la sol).
Trebuie menţionat că arzătoarele sunt implicate într-un număr semnificativ de incendii şi
explozii în industria chimică şi petrochimică, aşa cum este menţionat de Miunisterul de Mediu
al Franţei. Rezultatele pot fi găsite în baza de date AIDA, coordonată de organizaţie.

Monitorizarea [cww/tm/94]

Rata de emisie a fumului la arzătoare trebuie verificată pentru a verifica dacă s-a introdus
suficient dispersant dar nu mai mult decât este necesar pentru a preveni emisia de fum. Aceasta
poate fi atinsă în trei moduri:
• De un şir de termocuple evaluate la cel puţin 1000 grade C
• De un detector de infraroşu
• Măsurând debitul de gaz ars rapoortat la debitul de dispesant. Controlul debitului se face de
obicei prin valve de control
O politică de control mult mai stringentă este cerută pentru arzătoarele la sol datorită riscului pe
care îl prezintă pentru sănătate şi siguranţă.

Un răspuns rapid al unui sistem de control este esenţial, preferabil prin intermediul unbei
transmisii electronice de control a semnalelor dintre, telecomanda uzuală, coşul de ardere şi o
cameră de control. Instalarea unui monitor TV pentru a monitoriza flacăra în camera de control
poate fi considerată că permite o intervenţie manuală în controlul dispersantului dacă este
necesar.

240 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Pentru pilot, echipamentele de monitorizare a funcţionării include:

• Termocuple (dar fii atent la semnalele eronate)
• Observarea directă a flăcării (observare pe monitor TV)
• Monitorizare în infraroşu, uneori completată cu monitorizare optică pentru a depăşi
absorbţia IR în apă
• Măsurători de luminozitate
• Probe de ionizare
• Alarmă la joasă presiune
• Controlul gazului de purjă
Este necesar un dispozitiv pentru determinarea continuă a prezenţei flăcării pilot.

Situatia economica

Tipul de costuri Facle ridicate Facle la sol Observatii

Costuri de investitie 1
3 USD 8300-560000
[per 1000 Nm /h]
Costuri operationale 1
3 USD 420-36500
[per 1000 Nm /h]
Efectivitatea costurilor USD 14-6400 1
[per tona de poluant
controlat pe an]
1
[cww/tm/117]

Faclele discutate sunt acelea cu duzele intre 2,5 cm si 2.3 m in diametru, arzand 100% cu gaz
rezidual combustibil cu o valoare calorifica de aproximativ 17 MJ/Nm3 si exploatate intre 1 si
100 ore pe an. Faclele situate la costurile de investitie si exploatare cele mai joase au o
capacitate mai mare de ardere (aproximativ 300000 Nm3/h) cu un diametru al duzei de pana la
2.3 m si functionand 100 ore pe an sau mai mult. Faclele situate cu costurile de investitie si
operare cele mai ridicate au o capacitate de ardere mai mica (aprox. 36 Nm3/h), diametrele
duzelor fiind mici de 2.5 cm si operate pentru mai putin de 10 ore pe an.

Deoarece faclele sunt in principal utilaje de siguranta ce opereaza cu fluxuri de durata scurta (in
general in conditiile anormale sau eliberari in cazuri de accidente de la un proces) fata de un
utilaj de control care trateaza un flux rezidual continuu, nu este adecvat sa se compare costurile
de eficienta ale faclelor cu costurile altor dispozitive de control. Costul pentru o tona de poluant
controlat captat depinde de orele anuale de functionare. Utilizarea nefrecventa a faclei va avea
ca rezultat costuri mai mari pentru tona de poluant necontrolat, utilizarea frecventa insemnand
costuri mai mici de poluat controlat.

3.5.3 Tehnologii pentru recuperarea şi reducerea particulelor

Particulele poluante sunt: praful, metalele grele şi compuşii lor, aerosoli, ceaţa şi negrul de fum,
care se întâlnesc frecvent în gazele uzate, gazele de ardere în aerul de combustie din industria
chimică. Particulele de praf şi de metale grele (şi/sau compuşii) se găsesc în procesele de
producţie în gazele reziduale când compuşii solizi sub formă de pulberi ce se formează, sunt
trataţi şi depozitaţi şi deasemenea în gazele de ardere de la combustii, de exemplu la centralele
termice sau incinerarea deşeurilor. Aerosolii şi ceaţa apar de exemplu în timpul reacţiilor şi
prelucrărilor de la obţinerea amestecuriolr. Sistemele de tratare obişnuite sunt descrise mai jos.

3.5.3.1 Separator

Descrierea

Curentul de gaz rezidual este trecut într-o cameră unde praful, aerosolii şi/sau picăturile sunt
separate de gaz sub acţiunea gravitaţiei, efectul fiind crescut prin reducerea vitezei de distribuţie
a gazelor, folosind mijloace ca: talere, plăci sau plase metalice.

Waste Water and Waste Gas Treatment 241

Capitolul 3

În interiorul camerei trebuie asigurată o viteză de distribuţie uniformă. Curgerea selectivă are un
efect contrar asupra eficienţei. Folosirea unor mijloace de obstrucţionare în interiorul
separatorului permite viteze mai mari ale procesului, ceea ce reprezintă o reducere a volumului
separatorului, comparativ cu camerele de liniştire. Dezavantajul constă în creşterea căderii de
presiune.

Aplicatia

Un separator este de obicei instalat ca etapă preliminară la numeroase sisteme de filtrare,

scrubere, turnuri de răcire, etc. Este utilizat, de exemplu, pentru a preveni intrarea lichidului de
spălare cu gazul rezidual purificat şi/sau pentru îndepărtarea particulelor abrazive.

Limite şi restricţii [cww/tm/70]:

Limite/restricţii
3
Debit gaz rezidual [Nm /h] 100-1000001
Conţinut de praf Fără restricţii
Dimensiunea particulelor
Temperatura În mod normal aprox.540 grade C, dar
depinde de materialul recipientului
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/108]

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje
● Simplitatea execuţiei , cost redus
● Căderi de presiune foarte scăute
● Potrivitpentru temperaturi mai ridicate
Dezavantaje
● Randament scăzut în special la îndepărtarea
particulelor mici
● Nu este potrivit când diferenţa de densitate
dintre gaz şi particule este mică

Niceluri de emisie realizabile / Randamente

Parametru Randement(%) Nivelul emisiei mg/Nm3 Observaţii

PM 10-901 Depinde de dimensiunea
particulei în separatorul de
picături
Picături 1001
1
[cww/tm/70]

Efecte inter-media

Consumabile Cantitatea Observaţii

Apa(sistem de curăţire opţional 2 1
100–200 l/m
pentru talere şi plăci)
Energie[kwh/1000Nm3] Doar pentru ventilator
Variatie de presiune [kPa] <0.5 1
1
[cww/tm/70]

Reziduurile sunt constituite din praf şi /sau din picaturile separate care trebuie eliminate atunci
când refolosirea /recircularea nu este posibila .In funcţie de sursă praful separat poate fi
impurificat cu compuşi toxici sau periculoşi ceea ce trebuie luat în considerare pentru prelucrări
sau eliminări ulterioare .

242 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Situatia economica
Costurile totale sunt scăzute dar cum separatorul este de obicei integrat in alte sisteme,nu se
poate face o estimare total.

3.5.3.2 Ciclonul

Descrierea

Cicloanele folosesc inerţia pentru a separa particulele din gaz sub acţiunea forţei centrifuge de
obicei în camere conice. Se crează un turbion dublu în interiorul ciclonului .Gazele care intră
execută o mişcare circulară spre partea inferioară. In partea de jos gazul se intoarce şi cu o
mişcare elicoidală prin centrul ciclonului ese pe la partea superioară a acesteia.Particulele din
curentul de gaz sunt separate lângă peretele ciclonului deforţă centrifuga şi sunt în contrasens cu
gazul care circulă şi apoi iese din ciclon .Particulele de dimensiuni mai mari ,părăsesc peretele
ciclonnnului şi se depun intr-un buncar la partea inferioară in timp ce particulele mici părăsesc
ciclonul împreuna cu gazul care iese.

Cicloanele umede sunt agregatede mare randament ,pulverizând apă în curentul de gaz rezidual
pentru a creşte greutatea a particulei şi astfel creşte randamentul separării particulelor fine.

Există două tipuri de cicloane : cu flux reversibil si intr-un singur sens [cww/tm/79]:

● Ciclonul cu flux reversibil (vezi figura 3.75[cww/tm/79]),care estecel mai uzual constă din :
-o carcasă cilindrică cu bază conică
-un buncăr pentru colectarea prafului
-o intrare pentru aer ,tangenţial sau axial
-ieşiri.
Intrare axială Intrare tangenţialî

Eficienţă mare Eficienţă mare Eficienţă mare

capacitate mică capacitate mare capacitate mică

Standard Infăşurată Curbă

Figura 3.75: Ciclonul cu reversibil

• Ciclonul cu un singur sens (vezi Figura 3. [cww/tm/79]) este echipat cu rotoare fixe sau
mobile,gazul intra sub formă de spirală,gazul epurat se concentrează de-a lungul axului
central iar particulele se concentreaza pe lângă pereţi.

Waste Water and Waste Gas Treatment 243

Capitolul 3

Separator de
Vane fixe praf

Eflent Gaz purificat

cu particule
de praf

Către circuitul
secundar

Figura 3.76: Ciclonul cu un singur sens

Aplicatie

Cicloanele sunt folosite pentru controlul prticulelor şi în special pentru pM>10pm.Exista totuşi
cicloane cu randament ridicat proiectate pentru a fi eficiente chiar pentru PM2.5 [cww/tm/107].

In general cicloanele nu sunt adecvate pentru a face faţă reglementărilor din domeniul poluării
aerului dar ele servesc ca pre-epurator pentru instrumente de control mult mai costisitoare cum
ar fi:filtru cu ţesături(vezi capitolul 3.5.3.5)sau filtrele electrostatice (vezi capitolul 3.5.3.3).Se
utilizează dupa procese de uscare prin pulverizare şi dupa procese de concasare ,măcinare şi
calcinare. Sistemele de încalzire industriale ce utilizeaza combustibil fosil,utilizeaza în mod
obişnuit mai multe cicloane mult mai eficiente decât un singur ciclon şi pot separa PM <2.5
µm.

Limite şi restricţii sunt:

Limite / restrictii
Debitul gaz rezidual [Nm3/h] 1-100.0001,2,(pentru sisteme cu un
ciclon)
Până la 180.0002(mai multe cicloane în
paralel)
Conţinutul de praf [g/Nm3] 1-16.0002
Dimensiunea particulelor <PM2.5-<PM2002
Temperatură Depinde de materialul recipientului
,poate fi>1200 0C
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/107]

244 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
●simplicitatea instalaţiei ●Colectare relativ redusă mai ales pentru PM
●recuperarea materiei prime <10 µm.
●fara parti mobile, deci intreţinere uşoară şi ●Cicloanele cu intrare axială nu pot fi folosite
costuri reduse cu particule capabile să determine corodarea
●Colectare şi îndepărtare uscată cu excepţia excesiva sau colmatarea paletelor .
cicloanelor umede ●Nu se poate utiliza in cazul materialelor
●Necesită un spaţiu reletiv redus vâscoase .
●emisii de ape uzate la ciclonul umed.
●zgomot

Nivelurile de emisie realizabile / Randamente

Cicloanele funcţionează mult mai eficient cu încarcaturi mai mari de poluant ,cu condiţia
casistemul să nu se colmateze .Încărcăturile mai mari de poluant sunt asociate în general unui
debit mai mare [cww/tm/107].

Eficienţa ciclonului variaza ca o funcţie de dimensiunea particulei şi construcţia ciclonului.

Aceasta creşte cu[cww/tm/107]:

ƒ Dimensiunea şi/sau densitatea particulei

ƒ Viteza de intrare a gazului
ƒ Lungimea corpului ciclonului
ƒ Numărul de cicluri ale gazului in ciclon
ƒ Raportul dintre diametrul corpului ciclonului şi diametrul de la ieşirea gazului
ƒ Încărcarea cu praf
ƒ Netezimea pereţilor interiori ai ciclonului

Eficienţa ciclonului scade cu [cww/tm/107]:

ƒ creşterea vâscozităţii gazului

ƒ creşterea densităţii gazului
ƒ creşterea suprafeţei conductei de admisie a gazului
ƒ curgerea aerului prin orificiul de evacuare al prafului

Randament
Observatii
[%]
Parametru
Randament Debit ridicat Cicloane
Conventional
ridicat multiple
PM 70–90 1 80-99 1 80-99 1
30-90 1 1
PM10 60-95 10-40 1
1
PM5 90 80-95 1
1
PM2.5 0-40 20-70 1 0-10 1
1
[cww/tm/107]

Efecte inter-media

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate Observaţii

Apă(cicloane umede)
Energie[kwh/1000 Nm3] 0.25-1.51
0.5-12 Sisteme cu eficienţă scăzută
Variatie de presiune[kPa] 1-1.52 Standard

Waste Water and Waste Gas Treatment 245

Capitolul 3

2-2.52 Sisteme cu eficienţă înaltă

1[cww/tm/64]
2[cww/tm/107]

Praful rezult reziduu şi trebuie îndepărtat. Cantitatea depinde deîncărcarea cu prafa gazului
rezidual. În funcţie de sursă, praful separat poate fi contaminat cu substanţe toxice şi /sau
periculoase.
Exploatarea cicloanelor este o sursă semnificativă de zgomot care trebuie redus ,de exemplu
prin închiderea utilajului.

Monitorizarea [cww/tm/79]

Performanţa ciclonului poate fi determinată monitorizând concentraţia particulelor din curentul

de gaz efluent ,folosind o sondă de prelevare izocinetica sau o metodă bazată pe măsurare ,de
exemplu opacitate UV/vizibil,raze beta sau lovirea particulelor .

Există puţine cerinţe pentru întreţinerea cicloanelor –trebuie să permită accesul pentru inspecţia
periodică a coroziunii ciclonului .
Căderea de presiune de-a lungul ciclonului este monitorizată şi este verificat sistemul de tratare
a prafului pentru a nu se bloca.

Situatia economica

Costuri Obsrvatii
Tipuri de costuri Ciclon singular şi Ciclon multiplu
standard
Cheltuieli capitale[ per USD 1200-1500 1 USD 1100-1400 1
1000 Nm3/ h] EUR 900 2
Cheltuieli de exploatare USD 700-7800 1 USD 450-750 1
anuale [per 1000Nm3/h] EUR 200 2
Cheltuieli ptr.
Eficacitate[ per tonă USD 0.45-460 1 USD 0.32-50 1
poluant controlat per an]
1
[cww/tm/107]
2
[cww/tm/70]

Pentru ciclonul singular standard, debitul se presupune a fi între 1800 şi 43000 Nm3/h,
încărcarea cu PM între 2,3 şi 230 g/Nm3 şi eficienţa controlului 90 %. Pentru bateriile
decicloane debitul se presupune a fi între 36000 şi 180000 Nm3/h iar încărcarea cu particule şi
eficienţa ca mai sus .
Ca o regulă, agregate mai mici care controlează un curent de gaz rezidual cu o concentraţie
scăzută de particule vor fi mult mai scumpe ( per debit şi per cantitate de poluant controlat)
decât un agregat mare care controlează un gaz rezidual cu un conţinutt mare de particule.

3.5.3.3 Filtru electrostaic (ESP)

Descrierea

Un filtru electrostatic este un sistem de control care foloseşte forţa electrostatică ptr. a orienta
particulele care intră cu gazele reziduale spre plăci colectoare.Particulele care intră sunt
încărcate electric când trec peste un strat cu ion de gaz. Electrozii din centru sunt menţinuţi la
tensiune ridicată şi generează câmpul electric care înpinge particulele spre pereţii colectori.
Tensiunea pulsatorie necesară se încadrează înintervalul 20-100 kV.

246 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Există mai multe tipuri de filtre electrostatice:

ƒ filtru electrostatic uscat cu electrod - plăci
ƒ filtru electostatic uscat cu tuburi electrod
ƒ filtru electrostatic umed cu plăci electrod
ƒ filtru electrostatic umed cu tuburi electrod
La filtrul electrostatic uscat cu plăci electrod ( vezi fig. 3.77) [ cww/tm / 79] ), gazul
rezidual curge orizontal şi paralel la plăcile verticale din material. Electrozii de înaltă tensiune
sunt sârme lungi care sunt încărcate şi atârmă între plăci. În fiecare traiectorie de curgere, fluxul
de gaz trebuie să treacă de fiecare sârmă în parte la curgerea prin agregat.
La filtrul electrostatic cu tuburi electrod (filtru tubular) ( vezi figura 3.78 [ cww/tm/79], gazul
circulă vertical prin tuburi, în general lucrându-se cu mai multe tuburi în paralel. Electrozii de
înaltă tensiune sunt sârme lungi suspendate de un cadru din partea superioară a filtrului.

Distribuitor
de gaz

Admisie

Electrozi de
descărcare
Colectare
Plăci de reţinere praf

Figura 3.77: ESP cu placa electrod

Waste Water and Waste Gas Treatment 247

Capitolul 3

Fire de descărcare
IT

Direcţia curentului
de gaz

Electrozi colectori

Recipientul
de reţinere
praf

Figura 3.78: ESP cu tub electrod

La filtrele uscate, colectorii sunt scuturaţi prin variate mijloace mecanice ptr. decantarea
particulelor care alunecă în jos într-un palnie. Procedeul de scuturare poate proiecta unele dintre
particule înapoi în fluxul de gaz. Particulele reintrate în ultima sectiune a ESP nu pot fi
recapturate şi astfel părăsesc agregatul. O parte din gazul rezidual poate deasemenea curge în
jurul zonei de încărcare. Din acest motiv sunt montate talere pentru a forţa curentul infiltrat sa
se amestece cu curentul de gaz principal.

Filtrul electrostatic uscat cu tuburi poate fi curăţat acustic. Contrar filtrului cu plăci, filtrul cu
tuburi nu prevede talere de a lungul zonei de colectare, dar neuniformităţile pot permite unor
particule să evite încărcarea.

La filtrul umed, colectorii sunt, fie intermitent, fie continuu spălaţi cu apă, buncărul fiind
înlocuit cu un sistem de drenare. Efluentul umed este colectat şi tratat. Filtrul umed necesită ca
sursă de apă de spălare să fie injectată sau pulverizată lângă paartea superioară a tuburilor
colectoare, fie continuu, fie la intervale de timp. Acest sistem de spălare înlocuieşte mecanismul
de scuturare sau cel acustic, utilizat de obicei la filtrul uscat. Apa curge cu particulele colectate
într-un colector de apă, de unde fluidul este pompat sau golit. O parte din fluid poate fi reciclată
pentru a reduce cantitatea totală de apă necesară.

Filtrele lucrează ca filtre cu una sau două trepte. La filtrul cu o treptă, cîmpul electric care
determină descărcarea prin efect CORONA, este deasemenea folosit să atragă, şi astfel sş
evacueze particulele încărcate. La filtrul cu două trepte, încărcarea şi evacuarea particulelor are
loc în câmpuri electrice diferitr, cel de al doilea fiind electrostatic.
Principala diferenţă dintre filtrele cu una şi două trepte este ilustrată în Figura 3. [cww/tm/79].

248 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Plăci colectoare

Electrozi de IT

Separare într-o singură treaptă

Plăci colectoare

Electrozi de IT

Separare în două treapte

Figura 3.79: Diagrama schematică pentru filtrele cu una şi două trepte

Unul dintre principalii parametri operaţionali este suprafaţa specifică de colectare (SCA) –
suprafaţa electrozilor de colectare raportată la debitul de gaz. SCA mai mare determină o
eficienţă mai mare, dar necesită şi colectori mai mari. SCA se încadrează normal în intervalul
40-100 s/m.
Sistemele cu riscuri înalte, cum ar fi explozii sau foc, trebuie să fie echipate cu sisteme de
siguranţă, cum ar fi ieşiri de incendiu sau sistem de stropire.

Aplicatie

ESP se utilizează pentru separarea particulelor până la PM2,5 şi mai mici şi a poluanţilor
periculoşi din aer, cum ar fi cele mai multe metale. (cu excepţia mercurului).
Sectoare de aplicaţie în industria chimică şi domenii înrudite sunt:

Domeniu Tipul ESP

Cazane Cu plăci uscate
Fabrici de produse chimice (ex. acid sulfuric) Cu plăci uscate şi umede
Cu tuburi uscate şi umede
Rafinării Cu plăci uscate
Calcinare Cu plăci uscate, cu tuburi uscate şi umede

Filtrele umede se utilizează în situaţiile în care varianta uscată nu este potrivită, de exemplu:
• materiale umede şi vâscoase
• amestecuri inflamabile/explozive
• materiale cu rezistenţă ridicată
• când se doreşte o eficienţă de colectare mai mare
• pentru a controla ceaţa acidă
Filtrele într-o singură treaptă se utilizează în numeroase sisteme de prelucrare a gazului de
ardere ca de exemplu în centralele electrice şi la incinerarea deşeurilor pentru reducerea prafului

Waste Water and Waste Gas Treatment 249

Capitolul 3

şi cenuşii zburătoare. Metalele grele şi compuşii lor din praf, sunt deasemenea eliminate şi
îndepărtate împreună cu alte particule. Sunt potrivite deasemenea pentru separarea aerosolilor şi
a ceţii.

Filtrul ESP în două trepte se utilizează la îndepărtarea prafului şi a picăturilor de ulei. Este o
alternativă la filtrarea la suprafaţă (filtru HEPA). ESP în două trepte se utilizează unde sunt
implicaţi curenţi mici de gaze reziduale (<25 Nm3/s) şi o proporţie mare de particule
submicronice, ca de exemplu fum sau picături de ulei.
Limitele şi restricţiile aplicaţiei sunt:

Limite / restrictii
360000 – 1800000 (plăci uscate)1
1800 – 1800000 (tuburi uscate)2
180000 – 900000 (plăci umede)3
1800 – 180000 (tuburi uscate)4
Debitul de gaz rezidual Până la 700 (filtru uscat)1,2
[Nm3/h] < 80-90 (filtru umed)3,4
2 – 110 (plăci electrod)1,3
1 – 10 (tuburi electrod)2,4
5 x 103-2 x 1010 1,3
(filtru uscat)
>PM1,0 (filtru uscat)
360000 – 1800000 (plăci uscate)1
Temperatura
[°C] 1800 – 1800000 (tuburi uscate)2
180000 – 900000 (plăci umede)3
1800 – 180000 (tuburi uscate)4
Până la 700 (filtru uscat)1,2
Conţinutul specific de praf < 80-90 (filtru umed)3,4
[g/Nm3] 2 – 110 (plăci electrod)1,3
1 – 10 (tuburi electrod)2,4
Rezistenţă 5 x 103-2 x 1010 1,3
[Ώ cm] (filtru uscat)
Dimensiunea particulelor >PM1,0 (ESP uscat)
1
[cww/tm/125]
2
[cww/tm/124]
3
[cww/tm/127]
4
[cww/tm/126]

Avantaje / Dezavantaje

Advantaje
• Eficienţă ridicată chiar şi pentru particule mici
• Potrivit pentru un domeniu larg de
temperatură, presiune şi debit de gaz
• Cădere de presiune joasă, de aici şi necesarul
de energie tinde să fie scăzut
• Filtrul umed poate trata particule vâscoase,
picături şi praf cu înaltă rezistenţă sau exploziv
Dezavantaje
• Riscul exploziei la filtru uscat
• Capacitatea de separare depinde de rezistenţa
particulelor de praf (la filtre uscate)
• Coroziunea sârmelor datorită scurgerii aerului şi
condensării acide, ceea ce este o problemă la filtre
umede
• Sensibilitate în întreţinere la o corectă aliniere, de
exemplu la electrozi de descărcare
• Sensibilitate la fluctuaţiile din curentul de gaz
(debit, temperatură, compoziţia gazului şi a
particulelor)
• Necesită un spaţiu relativ mare
• Necesită personal de înaltă calificare
• Precauţii speciale pentru a proteja personalul de
tensiunile înalte
• Filtrul uscat nu este recomandat în cazul

250 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Advantaje Dezavantaje
particulelor umede sau vâscoase

Nivele de emisie realizabile / Randament

Dimensiunea filtrului ESP este factorul principal în determinarea eficienţei colectării. Alţi
parametri care afectează eficienţa sunt:
• rezistenţa prafului
• compoziţia prafului şi gazului
• temperatura
• distribuţia mărimii particulelor

Randament
Parametru [%] Observatii
ESP uscat ESP umed
total PM 99.0–99.2 1 99.0–99.2 2
PM10 97.1–99.4 1 97.1–99.2 2
1
PM2.5 96.0–99.2 97.4–99.2 2
Nivel de emisie
Parametru [mg/Nm3] Observatii
ESP uscat ESP umed
Pentru filter ESP bine
Praf 5–15 proiectate şi
dimensionate corect
1
[cww/tm/125]
2
[cww/tm/127]

Efecte inter-media

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate Observatii

Apa (pentru ESP umed)
Energie [kWh/1000 Nm3] 0.5–2 1
0.05–0.3 1,2 ESP cu o treapta
Variatie de presiune [kPa]
0.5 ESP cu doua trepte
1
[cww/tm/64]
2
[cww/tm/70]

Utilizând ESP procedeul uscat, praful separat este eliminat ca deşeu, în timp ce utilizând ESP
procedeul umed, praful reţinut fuzionează cu apa pulverizând necesitând o tratare ca apă uzată.

În funcţie de sursa de provenienţă, praful reţinut poate di contaminat – ex: praful provenit de la
incinerare poate conţine dioxine şi /sau metale grele sau oxizi a acestora. Acest tip de praf poate
fi clasificat ca deşeu periculos care trebuie depozitat în consecinţă.

Monitorizarea [cww/tm/79]

Pentru evaluarea performaţelor unui ESP, poate fi determinată emisia de masă prin
monitorizarea concentraţiei de particule din efluentul gazos, folosind o probă prelevată
izocinetic sau bazată pe materie, ex: UV/vizibil, opacitate, radiaţii beta sau cinetica particulelor.
Consumul de energie electrică şi tensiunea curentului prin ESP, ritmul de curăţare şi
temperatura trebuiesc monitorizate în mod curent. Praful emis din buncărele de colectare trebuie
să fie lăsat liber de blocaje aşa încât colectorul să nu devină supraîncărcat şi prin aceasta să
cauzeze mici scurtcircuite ale ESP.

Waste Water and Waste Gas Treatment 251

Capitolul 3

ESP trebuie să fie periodic inspectate în scopul de a detecta orice degradare, ex: coroziunea
electrozilor, a izolaţiei sau a echipamentelor de separate. Aşadar, accesul la precipitator trebuie
să fie liber, fără piedici dar cu respectarea standardelor de siguranţă.

Situatia economica

Costuri
Tipuri de costuri Electrod tip placă Electrod tip placă Electrod tip ţeavă Electrod tip ţeavă
uscată umedă uscată uscată
Costuri 1 2 3 4
USD 8500-28000 USD 18000-36000 USD 18000-120000 USD 35000-180000
(la 1000 Nmc/h)
Costuri anuale cu
1 2 3 4
exploatarea (la USD 2400-24000 USD 3500-27000 USD 2800-5600 USD 4200-7000
1000 Nmc/h)
Costuri pentru
eficienţa 1 2 3 4
USD 45-280 USD 60-600 USD 55-950 USD 90-950
(la tona de poluant
controlată annual)
1
[cww/tm/125]
2
[cww/tm/127]
3
[cww/tm/124]
4
[cww/tm/126]

Costurile pot fi substanţial mai mari decât domeniile arătate mai sus pentru poluanţii care
necesită un nivel mai ridicat de control sau care impun ca ESP să fie fabricat din materiale
speciale ca oţel inox sau titan. În general, raportul cost – efficienţă este favorabil
echipamentelor mari pentru curăţarea debitelor cu mare încărcare în poluanţi comparativ cu
echipamentele mici pentru controlul unor concentraţii reduse de poluanţi din gazele reziduale.

3.5.3.4 Scruber umed de praf

Descrierea

Absorbţia umedă a prafului este o variantă a absorbţiei umede a gazelor (vezi Secţiunea
3.5.1.4), utiliând aceeaşi tehnică sau tehnici similare pentru reducerea sau recuperarea
particulelor materiale ce însoţesc componenţii gazoşi. Principalele scrubere utilizate sunt:

• Scrubere cu umplutură fibroasă

Vezi sectiunea 3.5.1.4. Se preteaza in principal pentru contaminantii gazosi. La pulbere se
limiteaza la colectarea particulelor fine si / sau solubile, aerosoli si vapori. Particulele
insolubile si / sau cele cu granulatie mai mare se prind de patul fibros.
• Scrubere cu pat fluidizant
Vezi secţiunea 3.5.1.4.
• Scrubere cu talere
Vezi Secţiunea 3.5.1.4. Se utilizează în principal pentru reţinerea particulelor.
• Turnuri de spălare cu pulverizare
Vezi Secţiunea 3.5.1.4. Se utilizează în principal pentru reţinerea particulelor.
Turnurile de spălare nu sunt la fel de recomandate să tulbure ca scruberele cu umplutură,
totuşi pentru a reţine particulele fine este necesar un raport foarte mare lichid – gaz (mai
mare de 3 l/mc).
• Scrubere cu ciocnire
Scruberele cu talere de ciocnire conţin un mecanism pentru accelerarea mişcării debitului de
gaz influent către suprafaţa unui lichid şi un separator secundar. În general nu sunt potrivite
pentru aplicaţii de transfer de masă, ex: îndepărtarea urmelor din gaze, însă pentru a lucra
cu debite de gaz mari sau mici şi pentru a opera la căderi mai mici de presiune decât în
cazul tuburilor Venturi.

252 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Un exemplu este dat in Figura 3. [cww/tm/79].

Admisie gaz

Evacuare gaz

Con
Rerzervor
cu lichid

Dren

Figura 3.80: Scruber cu talere de ciocnire

• Scruberele Venturi

Trăsătura caracteristică a unui scruber Venturi este limitarea produsă de un tub Venturi
cauzând o creştere a vitezei gazului. Echipamentul se bazează pe principiul pulverizării
foarte fine (atomizare) a lichidului într-un curent de gaz impurificat, ce este introdus cu
viteză mare în aşa numitul tub Venturi, apoi lichidul pulverizat formează o peliculă de
lichid pe pereţii scruberului, antrenând substanţele solide sau lichide dispersate în gaz şi
evacândule pe la partea inferioară a scruberului. Scruberele Venturi sunt dispozitive foarte
eficiente pentru reţinerea particulelor, ele pot reţine particule de dimensiuni submicronice.
Pot fi utilizate deasemeni pentru a reţine urmele de poluanţi din gaze, în special anumiţi
compuşi de reacţie. Un exemplu este dat în Figura 3. [cww/tm/79].

Problema întâlnită în această tehnologie este eroziunea care apare datorită vitezei ridicate a
amestecului gaz-lichid în tubul Venturi. Tubul Venturi este uneori căptuşit cu materiale
refractare pentru a rezista uzurii produse de impactul cu pareticule de praf. Un cot inundat
localizat după tubul venturi reduce uzura datorată impactului cu particulele abrazive. Tubul
Venturi este confecţionat din materiale rezistente la coroziune proiectate pentru o durată de
viaţă maximă. Alegerea finală a materialului se face în funcţie de factori precum:

- temperatură

- rugozitate

- coroziune

- atac chimic

Eficienţa reţinerii creşte cu viteza gazului şi căderea de presiune. Unele scrubere Venturi sunt
create să permită uin control al vitezei variind grosimea tubului Venturi.

Waste Water and Waste Gas Treatment 253

Capitolul 3

În general nu este necesară o pretratare a gazului pentru scruberele Venturi, totuşi în unele
cazuri gazul uzat trebuie în prealabil răcit dacă scruiberul este confecţionat din materiale care
pot fi deteriorate la temperaturi ridicate.
Când gazul uzat conţine particule materiale şi gaze ce trebuiesc reţinute, scruberul Venturi
poate fi utilizat ca un dispozitiv de pretratare pentru îndepărtarea particulelor materiale
pentru prevenirea înfundării următorului dispozitiv pentru tratarea gazelor uzate, care ar
putea fi un scruber cu pat

Evacuare gaze
Admisie gaze epurate
uzate

Separator
Admisie centrifugal
lichid

Dren

Figura 3.81: Scruber Venturi

Aplicatie

Vezi Tabelul 3..

254 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Umplutură Turnuri de răcire Actionare prin

Pat fluidizant Talere ciocnire Venturi
fibroasă
reţinerea -colectarea -colectarea -colectarea -colectarea
particulelor fine particulelor particulelor particulelor PM particulelor <PM10,
şi/sau solubile <PM10, <PM2,5, <PM10, <PM2,5, 10, PM 2,5; <PM2,5 până la
-ca eliminator de PM HAP, fumuri PM HAP, fumuri - utilizat în procese dimensiuni
ceaţă pentru anorganice, anorganice, farmaceutice, submicronice;
colectarea vapori, gaze, vapori, gaze, producere de - controlul emisiilor
lichidului din COV COV; ambalaje, de particule materiale
aerosili, - adesea utilizat ca cauciucuri, mase din industrie, comerţ,
anorganice şi parte în procesul plastice, ceramică, şi producerea
COV de desulfurare a fertilizanţi; agentului termic şi
-controlul gazelor; - procese ca apei calde folosind
emisiilor de -utilizare limitată uscare, ardere, cărbune, produse
aerosoli din pentru particule zdrobire, mărunţire, petroliere, lemn,
industria chimică, materiale fine pulveriuzare, deşeuri lichide;
a materialelor ventilarte, - controlul surselor de
plastice, a manipularea emisii in industria
producerii materialelor chimică şi domeniile
asfaltului, acidului înrudite cu aceasta
sulfuric sau a - în principal se
acoperirilor de aplică unde este
suprafaţă necesară o efficient
- doar o redusă ridicată la colectarea
eficienţă pentru particulelor materiale
colectarea prafului foarte fine
Flux de gaz [Nm3/h] 1800–170000 1 1700–130000 2 2500–170000 3 1700–90000 4 720–100000 5
<60 1 4–370 (PM) 2 4–370 (PM) 3
Temperatura [°C] Pana la 150 4 4–370 5
4–38 (gaze) 2 4–38 (gaze) 3
Incarcare cu poluant
1
(PM) 0.2–11 Fara limite Fara limite Pana la 23 4 1–115 5
[g/Nm3]

Waste Water and Waste Gas Treatment 255

Capitolul 3

1
[cww/tm/110]
2
[cww/tm/111]
3
[cww/tm/114]
4
[cww/tm/112]
5
[cww/tm/115]

Tabelul 3.16: Aplicaţii şi limite ale aplicaţiilor şi restricţiilor diferitelor scrubere umede pentru reţinerea prafului

256 Version October 2001 KH / EIPPCB / cww_Draft_3


Avantaje/Dezavantaje
Avantaje
General
• pot opera cu prafuri inflamabile şi explozive în
condiţii de risc redus
• asigură răcirea gazelor
• gazele corozive pot fi neutralizate
• eliminarea simultană a prafului şi compuşilor
anorganici
Scruber cu umplutură fibroasă
• poate opera cu ceaţa
• căderi de presiune relativ reduse.
Scrubere cu placi
• asigură absorbţia gazelor şi reţinerea
particulelor într-un singur echipament
• poate opera cu ceaţa
• eficienţa colectării poate varia
• îmbunătăţeşte contactul gaz-lichid pentru
îndepărtarea SO2.
Turnurile de spălare
• eficienţa în a colecta gaze ca şi particule
materiale
• necesită un spaţiu relativ redus
• căderi de presiune relativ reduse
• poate fi exploatat în atmosferă foarte corozivă,
cu FRP construcţii
Scrubere cu talere de ciocnire
• poate lucra cu vaporii
• are o rată relativ redusă de recirculare a apei
• eficienţa de colectare poate varia.
Scrubere Venturi
• poate opera cu vaporii
• cheltuieli de întreţinere relativ reduse
• simple în design şi uşor de instalat
• eficienţa de colectare poate varia
• îndepărtează deasemenea gaze contaminate
• nu se blochează.
Nivel realizabil de emisii / Randament
Performanţa tehnicilor de absorbţie este foarte dependentă de mărimea particulelor materiale şi
aerosolii ce trebuie colectaţi. Rapoartele de performanţă sunt listate în Tabelul 3.6.
Efecte inter-media
Consumabilele sunt listate în Tabelul 3.6.
Cu o tehnică de absorbţie umedă a prafului, o instalaţie secundară pentru a separa suspensiile
este esenţială.
KH / EIPPCB / cww_draft_3 Version October 2001
Capitolul 3
Dezavantaje
General
• efluentul lichid poate crea probleme de poluare
a apelor
• deşeul colectat este umed
• este necesară protecţie împotriva îngheţului
• particulele materiale colectate pot fi
contaminate şi/sau nereciclabile
• gazul evacuat poate necesita reîncălzire pentru
a se evita pana de fum vizibila .
Scruber cu umplutură fibroasă
• potenţial ridicat de probleme de coroziune
• nu tocmai potrivit pentru colectarea
particulelor materiale, recomendat doar pentru
particule solubile şi/sau fine.
Scrubere cu placi
• potenţial ridicat pentru probleme de coroziune.
Turnurile de spălare
• eficienţa de transfer masă relativ redusă
• relativ ineficient în îndepărtarea particulelor
fine
• cu FRP construcţii, este sensibil la
temperatură.
Scrubere cu talere de ciocnire
• poate opera cu vaporii
• are o rată relativ redusă de recirculare a apei
• eficienţa de colectare poate varia.
Scrubere Venturi
• potenţial ridicat pentru probleme de coroziune
• căderi de presiune relativ ridicate şi
deasemenea mare necesar de energie. Zgomotul
poate fi o problemă când viteza gazului în tubul
Venturi este mare
• este limitat la particule materiale şi gaze cu
solubilitate ridicată.
257
Capitolul 3

În funcţie de sursa, praful separat poate fi contaminat – ex: praful rezultat din incinerare poate
conţine dioxine şi/sau metale grele şi oxizii lor. Acest tip de praf poate fi clasificat ca deşeu
periculos care trebuie depozitat în consecinţă.

258 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Randamente
[%]
Parametru
Umplutură Pat fluidizant Placi Turn de spălare Talere cu ciocnire Venturi
fibroasă
PM 70->99 1 50–99 2 70->99 3 80–99 4 70->99 5,7
VOC 70->99 (mists) 1 50–95 3
SO2 80->99 2 80->99 3
HCl 90 7
HF 90 7
NH3 94-99 8 94-99 8
Consumabile Cantitatea de consumabile
Apă pentru scruber
>3 3 0.5–5 6
(l/Nmc)
6
Energie (kWh/1000Nmc) 1–2 <0.5–6 6,7
Cădere de presiune 1.5–2.8 6 2.5–20 6,7
(kPa)
Tipul de costuri Costuri
Costuri de capital USD 600-1800 1 USD 1300-7000 2 USD 500-2200 3 USD 2800-10000 4 USD 1900-17000 5
[per 1000 Nm /h] 3
EUR 5000 a,7
Costuri anuale de USD 1000-21100 1 USD 1500-41100 2 USD 800-28100 3 USD 2200-42000 4 USD 2400-70000 5
exploatare [per 1000 b
3
Nm /h]
Costul eficienţei USD 40-710 1 USD 51-1300 2 USD 28-940 3 USD 88-1400 4 USD 84-2300 5
[per tona poluant]
at 10000 Nm /h, se ridică factorul la puterea 0.3
a 3
b
EUR [2500 + 100 x (flow/1000)]
1
[cww/tm/110]
2
[cww/tm/111]
3
[cww/tm/114]
4
[cww/tm/112]
5
[cww/tm/115]
6
[cww/tm/132]
7
[cww/tm/70]
8
[cww/tm/138] industria îngrăşămintelor, acid fosforic

Tabelul 3.6: Randamente, Consumabile şi Costuri ale diferitelor variante de absorbere umede pentru praf

Waste Water and Waste Gas Treatment 259

Capitolul 3

260 Version October 2001 KH / EIPPCB / cww_Draft_3

 Capitolul 3

Dispozivele de spalare sunt surse de zgomot. Zgomotul trebuie micşorat prin carcasarea
echipamentelor.

Monitorizare [cww/tm/70]

Pentru a evalua performanţele unui absorber umed, emisia de masă poate fi determinată prin
monitorizare concentraţiei particulelor din efluentul gazos, utilizând o probă prelevată
izochinetic sau bazată pe materie, ex: UV/vizibil, opacitate, radiaţii beta sau cinetica
particulelor. Căderea de presiune din scruber şiproporţia lichid/reactiv din masa de fluid gazos
şi presiunea de alimentare trebuie să fie monitorizate curent. Rata lichid/gaz, rata de lichid
colectat şi pH trebuie de asemenea controlate cu regularitate. Absorberele umede trebuie
inspectate cu regularitate pentru a identifica orice degradare precum coroziune sau înfundări.
Trebuie asigurat acces facil la scruber.

Situatia economica
Domeniul costurilor este listat în tabelul 3.17. Costurile estimate sunt bazate pe presupunerea că
încărcare în particule materiale a influentului este de aproximativ 7 g/Nmc. Pentru aplicaţii care
necesită materiale scumpe, solvenţi sau metode de tratare suplimentare, costurile pot fi
substanţial crescute faţă de domeniul menţionat anterior. Ca o regulă, unităţile mici care
controlează o concentraţie redusă de gaz rezidual va fi mult mai scumpă ( pe unitate de debit)
decât o unitate mare de curăţare a unui debit de gaz cu încărcare mare în poluanţi.

3.5.3.5 Filtrul textil

Descrierea
Într-un filtru textil, gazul rezidual este trecut printr-o ţeşătură deasă de fbre urzite sau împâslite,
determinând reţinerea particulelor materiale pe filtru prin sitare sau alte mecanisme. Filtrele
textile pot fi sub formă de foi, cartuşe sau saci (cel mai comun tip) cu un număr de filtre textile
individuale carcasate împreună într-un grup. Turta de praf care se formează pe filtru poate
creşte semnificativ eficienţa de reţinere.
Condiţiile de operare (funcţionare) sunt determinante în alegerea materialului ţesut ( a naturii
fibrei). Câteva din cele mai cunoscute ţesături sunt menţionate în Tabelul 3.7.

Numele generic al Temp. de

fibrei Rezistenţa chimică operare Inflamabil
Temp. de
continuă în Temp. itatea
operare
mediu max. materialul
continuă
termic [°C] ui de
[°C]
Acizi Baze suport
umed
[ºC]
Poliester Bun Moderat 94 132 150 Da
Copolimer acrilic Bun Moderat 110 120 130 Nu
M-aramide Bun Bun 177 200 240 Nu

Polifenilen sulfură Excelent Excelent 190 190 232 Nu

Etilenclorotrifluoroete Excelent Excelent
177 177 190
Nu
na
Politetrafluoroetenă Excelent Excelent 260 260 290 Nu
Poliamida Bun Bun 240 260 280 Nu
Sticla Foarte Moderat 260 260 290 Nu
bun
Oţel inox Bun Excelent 550 550 600 Nu
Poliester Foarte Bun 760 760 1204 Nu
bun
Tabelul 3.7: Textile utilizate uzual

Waste Water and Waste Gas Treatment 261

Capitolul 3

Utilizarea în practică a filtrelor textile solicită utilizarea unei suprafete mari de tesatura pentru a
evita variatiile inacceptabile de presiune prin materialul filtrant. O cădere inacceptabilă de
presiune poate cauza căderea întregii baterii de filtrare, conduând la emisii fugitive de praf.
Dimenisunea carcasei unui singur filtru este determinată de alegerea raportului dintre debitul
volumetric al aerului şi suprafaţa ţesăturii (raportul a/c ). Selectarea raportului a/c depinde de
încărcarea cu particule a influentului, caracteristicile particulelor şi metoda de curăţare a
filtrului utilizată. O încărcare mare în particule solicită utilizarea unei mari baterii filtrate pentru
a evita formarea unor turte de praf prea grele, care are conduce la o cădere de presiune excesivă.

Intensitatea spălării şi frecvenţa acestei operaţii sunt variabile importante în determinarea

eficienţei de reţinere. Deoarece turta de praf poate furniza o fracţie importantă a capacităţii de
reţinere pe ţesătură a particulelor fine, o spălare prea frecventă sau prea intensă va reduce
eficienţa de reţinere. Dacă reţinerea este prea ineficientă, atunci căderea de presiune a devenit
prea mare.

Tipurile cele mai utilizate de filtre textile în funcţie de metoda de curăţare utilizată sunt:

• un jet de aer în contracurent curăţă filtrul textil, utilizând o metodă blândă dar uneori
mai puţin eficientă de curăţare decât scuturarea mecanică. De regulă, sacii sunt deschişi la
partea inferioară, închişi la partea superioară, praful fiind reţinut in interiorul sau în exteriorul
sacilor. Pentru curăţarea filtrului, acesta este scos din funcţiune şi aer curat este admis prin el în
contracurent, turta de praf depusă pe sac se sparge şi cade în buncăr. Un ciclu obişnuit de
curăţare durează mai puţin de 5 minute pe compartiment. Admisi de aer curat în contracurent
este permisă numai în cazurile unde praful se desprinde uşor de pe ţesătură. În mute cazuri este
utilizat în conjuncţie cu metoda de scuturare, utilizarea emiţătorilor de înaltă frecvenţă sau prin
jet de aer de mare viteză (aer pulsat).

• Scuturarea mecanică pentru curăţarea filtrelor textile, utilizând un simplu dar eficient
mecanism de curăţare. Gazul rezidual intră într-o celulă echipată cu şicane, unde particulele
mari sunt reţinute când lovesc şicanele şi cad în buncăr. Gazul încărcat trece de la partea
inferioară a celulei cu talere prin filtrul cu saci şi presează din interior către exterior, particulele
colectându-se pe suprafaţa interioară a sacului. Partea superioară a sacului este ataşată la o bară
de scuturare, care este mişcată rapiod pentru curăţarea sacilor.

• Curăţarea filtrelor textile cu puls de aer, utilizând o relativ nouă metodă care poate trata
încărcări mari în praf, operează la cădere constantă dee presiune şi ocupă mai puţin spaţiu deât
alte tipuri de filtre textile. Acestea pot funcţiona numai ca echipamente exterioare de reţinere a
prafului. Sacii sunt închişi la partea inferioară, deschişi la partea superioară şi susţinuţi de tije
tubulare. Gazul încărcat trece prin saci din exterior către interior, utilizând difuzori pentru a
preveni intrarea particulelor de dimeniuni mari care ar putea provoca deteriorarea sacilor.
Particulele sunt colectate în exteriorul sacilor şi cad în buncăr. Curăţarea cu aer pulsat, înseamnă
insuflarea pentru o scurtă perioadă de timp (0,03 – 0,1s) cu presiune ridicată (0,4-0,8 Mpa) aer
in saci. Acest mecanism permite ca debitul influent de gaz rezidual să nu trebuiască a fi oprit în
timpul curăţării. Pîsla, neţesutele, sunt utilizate in filtrele textile cu aer pulsat deoarece acestea
nu solicită o turtă de praf pentru a atinge efficient ridicată de reţinere. Materialele ţesute conţin
o mare cantitate de praf după curăţare atunci când se foloseşte metoda cu aer pulsat.

Curăţarea sonică este dince în ce mai mult folosită pentru a spori eficienţa de reţinere a filtrelor
textile cu curăţare prin scuturare mecanică sau prin admisia unui jet de aer în contracurent. Ele
funcţionează cu aer comprimat (0,3 – 0,6 MPa). Curăţarea sonică reduce semnificativ încărcarea
cu praf rezidual a sacilor şi reduce căderea de presiune prin filtrul textil cu 20-60% , reduce
acţiunea mecanică asupra sacilor conducând la o durată de utilizare crescută.

Coroziunea filtrului şi materialului carcasei pot fi o problemă dacă gazul constă în compuşi
acizi, în specail la temperaturi sub punctul dee rouă.

262 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Pentru filtrele textile corespunzătoare vezi tabelul 3.18.

Alte filtre înrudite cu filtrele textile sunt:

• Filtru compact, care este deasemeni cunoscut ca un filtru casetă sau filtru plic şi este o
versiune a filtrului textil. Deosebirea constă în modul compact în care materialul filtrant este
încărcat. Este pliat, ca o armonică, pentru a obţine o suprafaţă specifică de filtrare foarte mare.
Spaţiul economisit este parţial compensat de scăzuta încărcare cu ţesătură a acestui tip de filtru.

• Filtrul compact îmbunătăţit, care este deasemenea cunoscut ca filtru sinter lamelar sau
tubul Spirot, este o altă variantă a filtrelor textile. Constă într-un material poros sinterizat cu
elemente de filtrare cutate (pliate), care furnizaeză o viaţă de serviciu îndelungată şi reduce
costurile de întreţinere.

Temperatura gazelor trebuie să fie peste punctul de rouă a oricărui constituient altfel filtrul
trextil se îmbâcseşte şi procesul de filtrare se opreşte. Pentru a preveni aceasta bateria filtrantă
poate necesita izolare sau încâlzire.

Sistemele cu un risc potenţial, explozie sau incendiu, trebuie echipate cu facilităţi de siguranţă,
sisteme de sprinklere sau trapă de explozie. În influentul din interiorul filtrului, ar putea fi o
explozie ceea ce evidenţiază faptul că trebuie amplasate în spaţii deschise sigure, ex: în afara
clădirilor. O trapă pentru particulele foarte fierbinţi, rezultate de la boilere sau furnale, pot
impune necesitatea prevenirii incendiilor şi deci a deteriorării filtrului. Scânteile şi flacăra
trebuie interise în zona cestor echipamente.

Aplicatia

În primul rând filtrul textil este utilizat pentru reţinerea particulelor materiale cu dimensiuni mai
mici de 2,5 microni şi pentru reţinerea emisiilor de poluanţi periculoşi în aer în forme
particulare (PMHAP), metale (excepţie face mercurul). În combinaţie cu sistemele de injecţie
(incluzând absorbţia, injecţia de var/bicarbonat de sodiu uscat şi injecţia de var semiuscat)
amplasate în amontele bateriei de filtrare, filtrul textil poate fi deasemeni folosit pentru reţinerea
unor poluanţi gazoşi specifici.

Filtrele textile sunt folositoare pentru reţinerea particulelor materiale cu rezistivitate electrică ori
prea mică ori prea mare pentru ESP, deci sunt potrivite pentru reţinerea cenuşilor zburătoare din
cărbune cu conţinut redus de sulf sau cenuşa zburătoare conţinută în rate înalte în carbunele
nears. Adăugarea unui filtru textil în aval de un EPS s-a demonstrat că duce la atingerea unei
emisii foarte reduse de particule. Când încărcarea gazului rezidual constă în particule de
dimensiuni relativ mari, în amonte de echipamentele mecanice de reţinere cum sunt cicloanele,
ESP sau turnul de răcire cu pulverizare pot fi utilizate pentru a reduce încărcarea filtrelor
textile, în special a coincentraţiei mari a influentului.

Limitele de aplicare şi restricţiile sunt:

Debitul gazului influent (Nmc/h)
Temperatura (0C)
Presiunea
Conţinutul de praf (g/Nmc)
Caracteristicile particulelor
Limite / restrictii
300 – 18000001
Vezi tabelul 3.18
Peste punctul de rouă a oricărui
component din gazul rezidual, altfel filtrul
se îmbîcseşte
< 70 (compact filtru îmbunătăţit) 2
Domeniul –6,4 la +6,4 kPa în jurul
presiunii atmosferice1
1-23 (tipic) 1
0,1-2301
Praful umed este dificil de îndepărtat de
pe saci, deci trebuie evitat

Waste Water and Waste Gas Treatment 263

Capitolul 3

Raportula a/c (m/min) <13 (aer în contracurent)

<0,53 (filtru cu scuturare mecanică)
1-1,5 (2,0) 3b (filtru cu aer pulsat)
a
recomandat să asigure funcţionarea corespunzătoare
b
valori ridicate pentru aranjamente speciale
1
[cww/tm/123]
2
[cww/tm/70]
3
informaţii de personal

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje
• în general filtrele textile furnizează o
eficineţă ridicată de reţinere pentru particule
fine şi cu rugozitate
• eficienţa şi căderea de presiune a filtrelor
cu curăţare continuă sunt relativ neafectate
de modificarea încărcării în praf a
influentului
• praful este îndepărtat uscat fără a folosi
consumabile. Praful separat poate fi refolosit
în procesul tehnologic precedent
• emisiile reziduale sunt teoretic
independente de concentraţia aspirată
• relativ simplă operarea sistemului
Dezavantaje
• este interzisă introducerea de praf umed
sau ud
• electricitatea statică poate împiedica turta
să fir îndepărtată de pe ţesătură
• există un risc de explozie
• posibilitatea de aprindere a bateriilor de
filtre dacă sunt introduse particule foarte
fierbinţi din boilere sau furnale sau
datorită materielelor inflamabile

Nivel realizabil de emisii / Randament

Pentru o combinaţie dată de tip de filtru şi praf, concentraţia particulelor în efluentul unei baterii
de filtrare cu filtru textil este aproximativ constant, întrucât eficienţa totală variază în principal
cu încărcarea în particule. Filtrele textile pot fi considerate ca fiind echipamente cu efluent
constant decât echipamente cu eficienţă constantă.

Filtru textil Compact filtru Compact filtru îmbunătăţit

Parametru Randament Nivel de Randament Nivel de Randament Nivel de

[%] emisie [%] emisie [%] emisie
[mg/Nm3] [mg/Nm3] [mg/Nm3]
1
2-10
PM 99-99.9 1 1-10 2 <1 2
1a2
a
filtru ceramic
1
[cww/tm/123]
2
[cww/tm/70]

Efecte inter-media

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitatea Observatii

Filtre textile Rata a/c 1-1,5 m/min.
11-17
(mp per 1000 Nmc/h)
Materiale de preacoperire Pentru praf aderent sau
(opţional) static sau ca protecţie pentru
ţesătură
Aer comprimat (pe 1000) a Curăţarea filtrelor
-Pentru 0,3-0,6 MPa (curăţitor
sonic) 2–2.5 1
Pentru 0,4-0,8 MPa

264 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

(aer pulsator)
Energie (kWh/1000 Nmc) 0.2–1.2 2
0.5–2.0
Variatie de presiune (KPa) 0.5–2.5 2 Filtre textile
Filtre compcte şi filtre
0.5–1.8 1
compacte îmbunătăţite
5–50 Filtre ceramice
a 3 3
Nm /h aer comprimat pe 1000 Nm /h gaz
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/64]

Praful separat - posibil amestecat cu material de preacoperire – este singurul deşeu. Cantitatea
acestuia depinde de conţinutul de praf a gazului rezidual introdus. În funcţie de sursa de
provenienţă, praful reţinut poate di contaminat – ex: praful provenit de la incinerare poate
conţine dioxine şi /sau metale grele sau oxizi a acestora. Acest tip de praf poate fi clasificat ca
deşeu periculos care trebuie depozitat în consecinţă.

Monitorizarea [cww/tm/79]

Performanţa şi întreţinerea trebuiesc cu grijă monitorizate. Pentru evaluarea performaţelor unui

ESP, poate fi determinată emisia de masă prin monitorizarea concentraţiei de particule din
efluentul gazos, folosind o probă prelevată izochinetic sau bazată pe materie, ex: UV/ opacitate,
radiaţii beta sau cinetica particulelor.
Temperatura şi căderea de presiune pe filtre trebuie monitorizate cu regularitate. Ultima este
utilizată pentru indicarea momentului în care ciclul de curăţarte trebuie declanşat. Filtrele textile
trebuie inspctate periodic pentru idfentificarea oricărei degradări a ţesăturii sau a carcasei.
Trebuie asigurat acces facil la filtrele textile. Fiecare baterie de filtrare trebuie echipată cu
sistem de identificare a deteriorării sacilor şi de alarmare.

Situatia economica

Durata de viaţă a unui filtru este de circa cinci ani pentru filtrele textile şi de opt ani pentru
filtrele compacte îmbunătăţite.

Costuri
Tipuri de
costuri Scuturare Compact
Aer in contra curent Aer in pulsuri Compact
mecanica imbunatati
Costuri
USD 5300-50000 1
(la 1000 USD 4500-42000 2 USD 3700-15000 3 EUR 1000-4000 4 EUR 2500-4000 4
EUR 30000-55000 c 4
Nmc/h)
Cu curăţitor
sonic USD 300-400 1 USD 300-400 2 --
suplimentar
Cu
echipament cu USD 600-1200 1 -- --
jet
Costuri anuale
cu exploatarea USD 4000-16000 1
USD 2600-14000 2 USD 3200-14000 3 a4 b4
(la 1000 d4
Nmc/h)
Costuri pentru
eficienţa
(la tona de
USD 58-372 1 USD 41-334 2 USD 46-293 3
poluant
controlată
annual)

Waste Water and Waste Gas Treatment 265

Capitolul 3

a EUR 2500 + 300 x flux/1000

b EUR 350 + 240 x flux/1000
c
ceramic filter
d 350 + 300 x flux /1000
1
[cww/tm/123]
2
[cww/tm/121]
3
[cww/tm/122]
4
[cww/tm/70]

Estimarea costului presupune un proiect convenţional în condiţii de operare tipice şi nu include

echipamentele auxiliare ca ventilatoare, tubulatura de transport. Costurile sunt în principal
conduse de debitul volumetric de fluid şi de încărcarea în poluanţi a gazului rezidual. În general,
unităţile mici care controlează o concentraţie redusă de gaz rezidual va fi mult mai scumpă ( pe
unitate de debit) decât o unitate mare de curăţare a unui debit de gaz cu încărcare mare în
poluanţi. Preţuriole prezentate sunt pentru debite între 3 500 – 1700 000 Nmc/h respectiv şi o
încărcare în poluant de 9 g/Nmc.
Poluanţii care solicită un înalt nivel de control sau care necesită filtre textile cu saci filtranţi
confecţionate din materiale speciel vor creşte preţul sistemului.

3.5.3.6 Filtrul catalitic

Descrierea

Filtrarea catalitică este eliminarea componenţilor gazoşi însoţită de separarea particulelor. Este
comparabil cu funcţionarea filtrelor textile (vezi Capitolul 3.5.3.5). Deosebirea este între
materialul filtrant utilizat, filtrele catalitice sunt încărcate cu catalizatori (titan, vanadium
amestecuri) care distrug poluanţii prin reacţie catalitică cu gazul. Praful separat va fi îndepărtat
şi depozitat separat.
Filtrele catalitice constau într-o membrană de politetrafluoroetenă expandată, laminată pe un
suport catalitic. Catalizatorul este înglobat în masa substratului. Este instalat ca modul înt-o
baterie de filtrare, ca în figura 3.82 (cww/tm/85), în aşa fel încât poate fi uşor montată la o
instalaţie existentă.

Frecventa de epurare a Gaz epurat

Evacuare gaz
filtrului sac
Intre 10 min. si 24 ore

Gaz brut
Admisie gaz Filtru de <120 C
o

partricule
ó
180-250 C Colectare
probe
o
Filtru de <120 C
partricule
pompă
Colectare
probe
Timp de prelevare 3 ore
Timp de prelevare 0,25
Praf
– 3 ore in functie de
cantitatea de pulberi
pompă Palnie pulberi
separat

Figura 3.82: Filtru catalitic cu sac, inclusiv linie de prelevare probe

266 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Aplicatie

Filtrarea catalitică este folosită pentru separarea particulelor şi eliminarea contaminanţilor

periculoşi din faza gazoasă. Cei mai importanţi contaminanţi la care se aplică această
tehnologie sunt dioxinele şi furanii (PCDD şi PCDF). Însă pot fi eliminaţi la fel de bine şi alţi
contaminanţi precum hidrocarburile poliaromatice (PAH), benzenii policloruraţi (PCBz), bifenil
policloruraţii (PCB), compuşii organici volatili şi fenolii clorinaţi (PCP).
Limite ale aplicaţiilor şi restricţiile sunt:

Limite/restricţii
0 a
Domeniul de temperatură 120 – 200 C
recomandat pentru
funcţionare continuă
Conţinutul de amoniu < 200 ppm
Conţinutul de oxizi de sulf < 50 ppm
Umiditatea 5-35%
Viteza de filtrare 48-84 m/h
Substanţe critice Dezactivare produsă de arsen, potasiu,
calciu, sulf
a
Limita superioară a domeniului de temperatură este determinată de temperatura maximă de
funcţionare continuă a filtrului (260 0C). Limita inferioară a domeniului de temperatură este
determinată de temperatura la care dioxinele şi furanii sunt eliminaţi în mod corespunzător.
Experimente de succes au fost conduse la temperaturi mai mici de 155 0C.

Avantaje / Dezavanje

Advantaje Dezavantaje
• eliminarea compuşilor gazoşi periculoşi • restricţionat la temperatura maximă de
fără contaminarea reziduurilor operare de 2600C
• reducerea emisiilor totale de poluanţi • deşi filtrul elimină în general compuşi
periculoşi în mediu organici, dioxine şi furani în special, la
• uşor de reîncărcat orice temperatură, este recomandată o
• fără costuri suplimentare de întreţinere şi temperatură minimă pentru operare
exploatare continuă, de 155 0C, pentru a avea garanţia
• fără deşeuri solide care să necesite unei eliminări adecvate a dioxinelor şi
depozitare furanilor. La temperaturi scăzute, aceste
• fără schimbări în procedurile standard de substanţe sunt adsorbite pe catalizator.
operare
• costuri comparabile cu utilizarea
carbonului activ.

Niveluri de emisie realizabile /randamente

Parametri Randament Nivel de emisii observaţii

(%)
Dust <1 mg/Nm3 1 tipic
a,1
>99 <0.004-0.040 ng/Nm3 1 Incineratoare de deseuri
PCDD/PCDF (TEQ)
<0.075 ng/Nm3 1
a
observat peste 99,8%
1
Informaţii de la producător

Waste Water and Waste Gas Treatment 267

Capitolul 3

Efecte inter-media

Praful separat - cenuşă zburătoare posibil amestecată cu gaze acide – este singurul reziduu care
necesită depozitare. Praful filtrat conţine până 90% mai puţin dioxine şi furani decât dacă ar fi
folosit cărbunele activ. Praful este clasificat ca deşeu nepericulos.
Principalele consumabile şi utilităţi necesare sunt:

Consumabile Cantitatea Observaţii

Durata de funcţionare a
Material filtrant
filtrului şi catalizatorului este
de circa 5 ani sau chiar mai
Catalizator
mult
Energie (KWh/1000 Nmc)

Variatie de presiune (kPa)

Monitorizarea [cww/tm/79]

Performanţa şi întreţinerea trebuiesc monitorizate cu atenţie. Pentru evaluarea performaţelor

unui ESP, poate fi determinată emisia de masă prin monitorizarea concentraţiei de particule
din efluentul gazos, folosind o probă prelevată izochinetic sau bazată pe materie, ex: UV/
vizibil, opacitate, radiaţii beta sau cinetica particulelor. Activitatea catalitică poate fi
monitorizată prin prin testarea unui filtru individual din bateria de filtreare. Dacă sunt motive de
suspiciune privind o scădere în activitatea catalitică, poate fi efectuată monitorizarea dioxinelor
şi furanilor prin prelevare de probe.
Temperatura şi căderea de presiune prin sacul filtrant trebuie monitorizate în mod curent.
Ultimul este folosit pentru a indica dacă este necesară începerea ciclului de curăţare. Sacii
filtranţi trebuie inspectaţi cu regularitate pentru identificarea oricărei degradări a bateriei de
filtrare sau a filtrelor. Trebuie asigurat acces simplu la filtre.

Situatie economica

Tipul costurilor Costuri Observatii

3
Investiţii [1000Nm ]
Costuri anuale de operare[
per 1000 Nm3]

3.5.3.7 Filtru de praf cu 2 trepte

Descriere

Filtru de praf cu 2 trepte conţine plasă metalică ca material filtrant. O turtă de filtrare este
construită dintr-o treaptă primară de filtrare iar filtrarea propriuzisă are loc în a doua treaptă
(cameră). Depinzând de căderea de presiune dealungul filtrului a doua treaptă este curăţită şi
filtrarea se realizează între cele 2 trepte (primul pas devina al doilea şi invers).Un mecanism de
evacuare a prafului filtrat este integrat în sistem. Praful cade pe fundul camerei
(compartimentului) de unde trebuie eliminat. Un exemplu este dat în fig.3.83

268 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Deoarece plasa metalică cere o capacitate de încărcare mai mare decât un filtru cu ţesături,
inchinta filtrului este mai mică. (mai puţin material filtrant). Acest avantaj este de obicei
eliminat datorită sistemului cu 2 etape (trepte).

Figura 3.83: Filtru de praf în două trepte

O variantă specială este filtrul cu sita metalică cu proces de reglementare, ce este ilustrat în
figura 3.84. Acest filtru este construit să elimine pierderile eficienţei de filtrare după curăţire
prin restabilirea materiei de bază înainte de a permite ca elementul purificat să intre înapoi în
curentul de gaz. În starea de funcţionare obişnuită filtrul lucrează numai cu câteva din camerele
de filtrare, celelalte fiind în starea de aşteptare (în exemplu 3 camere lucrează a 4-a fiind în
aşteptare). Filtrarea continuă astfel până când se semnalează un ciclu de curăţire. Apoi primele
camere se curăţă şi camera (camerele) în aşteptare intră în funcţiune. Camera (camerele) ce
necesită curăţire sunt scoase din funcţiune şi izolate pentru curăţire pulsatoare, praful este
colectat dedesupt în recipient (conic). Odată procesul de curăţire terminat, gazul încărcat cu praf
circulă prin filtrul tocmai curăţat fără a fi degajat la exterior.Această modalitate permite trecerea
întregului material filtrant pe filtru curat în timp ce camerele celelalte sunt utilizate ca filtru de
rezervă (de siguranţă) să controleze scurgerile.
Camerele tocmai curăţite le înlocuiesc pe următoarele ce necesită curăţire.

Waste Water and Waste Gas Treatment 269

Capitolul 3

Figura 3.84: Filtru cu site metalice

Sistemele cu risc ridicat, de explozia sau incendil, trebuie echipate cu instalatii sigure, precum
un sistem de stropire sau acoperire in caz de explozie.

Aplicatie

Prima dată filtru de praf cu 2 trepte este pus în funcţiune să elimine particule de substanţă În
combinaţie cu sistemele cu injecţie (incluzând adsorbţia, injecţia semi-uscată a vasului) poate fi
deasemenea folosit să elimine contaminanţi specifici gazului.

Limite/restricţii
Debit de gaz Până la 75 000
Utilizat caracteristic Nm3/h
Temperatura [°C] Până la aprox.500
Presiune Atmosferică
Conţinut de praf [g/Nm3 ] Fără restricţii
1
[cww/tm/70]

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Mare eficienţă pentru praf •• Mare
Costuri mari,pentru
eficienţă comparativ
praf cu filtrele cu • Costuri mari, c
• Sunt posibile recuperări de material solid •ţesături sau compacte
Sunt posibile recuperăricând este folosit
de material solidsub ţesături sau compac
• Aerul ventilat reutilizabil •temperatura mediului
Aerul ventilat ambiant
reutilizabil temperatura mediului
• Structura •• Structura
Schimbul frecvent între cele 2 • Schimbul frec
• Fără material filtrant extra; design numai compartimente
• Fără material filtrant extra; design numai compartimente
oţel • Necesitatea valvelor de control în mediul
oţel • Necesitatea valv
• Încărcarea filtrului mai mare decât pentru •prăfos
Încărcarea filtrului mai mare decât pentru prăfos
un filtru cu ţesături sau filtru compact • filtru
un Riscul exploziei
cu ţesături sau filtru compact • Riscul exploziei
• Deasemenea pentru praf umed, vâscos, • Deasemenea pentru praf umed, vâscos,
fibros sau static fibros sau static
• Rezistent la ardere • Rezistent la ardere
• Oferă posibilitatea recuperării căldurii • Oferă posibilitatea recuperării căldurii
(când funcţionează la temperaturi înalte) (când funcţionează la temperaturi înalte)

270 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Achievable Emission Levels / Performance Rates

Emisia de praf al unui filtru de praf cu 2 trepte cu ţesătura metalică cu mediu filtrant este
realmente independent de încărcarea admisibilă.

Parametru Nivel de emisie Observaţii

[mg/Nm3]
PM ≈11 Independent de încărcare
1
[cww/tm/70]

Efecte inter-media

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate Observaţii

Material filtrant (sită sau ţesătură
metalică)
Aer comprimat (0,3-0,7 Mpa) Curăţirea filtrului
Energie [KWh/1000 Nm3] 1.5 1
Cădere de presiune [kPa] 0.5-2.5 1
1
[cww/tm/70]

Pulberile separate sunt singurele deseuri. Cantitatile lor depind de continutul de praf din gazul
intrat in process. In functie de sursa acestuia, praful separate poate fi contaminat – de ex. praful
de la incinerare poate contine dioxine si/sau metale grele sau oxizii acestora. Tipul de praf poate
fi clasificat ca deseu residual ce trebuie depozitat permanent conform. .

Monitorizarea [cww/tm/79]

Realizarea şi intreţinerea trebuie monitorizate cu grijă. Masa emisă pentru determinarea

performanţei filtrului de praf cu 2 trepte poate fi determinată prin monitorizarea concentraţiei
particulare în curentul de gaz pierdut din efluent, utilizând o probă izocinetică bazată pe
opacitate în vizibil/ UV, raze beta sau izbirea particulei.

Temperatura şi căderea de presiune dealungul filtrului cu ţesătură trebuie monitorizate. Acesta

din urmă (indicator) este utilizat pentru a indica când începe ciclul de curăţire. Filtrele cu
ţesătură pot fi controlate regulat perntru a identifica orice deteriorare a materialului filtrant şi
sacului. Din acest motiv accesul la filtru poate fi folositor.

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

Costuri capitale Bazat pe un sistem de 1700
EUR 30000 1
[per 1000 Nm3/h] Nm3/h
Costuri anuale operaţionale a
Muncă/an EUR 2000 1 Cam 1,5 ore pe săptămână
utilitati [per 1000 Nm3/h] EUR 350 1
a
Costurile totale anuale operaţionale sunt EUR 2000 + 350 x debit/1000
1
[cww/tm/70]

Waste Water and Waste Gas Treatment 271

Capitolul 3

3.5.3.8 Filtru absolut (filtru HEPA)12

Descriere

Mediul de filtrare este hârtie sau fibră de sticlă mată cu mare densitate în vrac. Curentul de gaz
poluat cu deşeuri este trecut prin agentul de filtrare, unde particulele de materie sunt colectate.
Turta de praf care se formează pe mediul de filtrare poate spori eficienţa de filtrare. Agentul
filtrant este pliat pentru a da (a furniza) un raport mai mic a/c (debit volumetric raportat la aria
suprafeţei).
Cele mai obişnuite modele sunt celulele de filtrare paralelipipedicesau cele cilindrice. În celula
paralelipipedică agentul pliat este plasat pe un cadru pătrat de lemn sau metal. Aerul curge din
faţă spre spatele filtrului. În celula de filtrare cilindrică, o şapcă metalică etanşează agentul de
filtrare la un capăt. Aerul curge din exterior în interiorul filtrului.

Filtrul poate fi montat direct în conductă sau în cameră separată. Sunt necesare filtrări anterioare
pentru particule de materie mai mari, din acest motiv sistemele de filtrare absolute sunt în
general componentul final într-un sistem de îndepărtare al particulelor de materie.

Numărul de celule de filtrare utilizate într-un sistem particular de filtrare este determinat de
raportul a/c (debitul volumic) raportat la aria suprafeţii V/S, alegerea numărului fiind bazată pe
caracteristicile de încărcare particulate şi căderea de presiune dealungul materialului filtrant.
Aplicarea practică a filtrelor fibroase necesită folosirea unei arii largi de madii de filtrare pentru
a minimiza căderea de presiune dealungul filtrelor. Hîrtia şi non-ţesăturile ca materiale filtrante
folosite au o cădere de presiune mai mare dealungul filtrului decât ţesăturile textile.

Din acest motiv filtrele absolute sunt utilizate mai ales la debite de aer mai mici şi încărcare cu
particule mai mici decât modelele filtre cu saci. Odată ce viteza de curgere a a aerului prin
sistemul de filtrare descreşte la valvare inacceptabilă filtrul trebuie înlocuit. Ele în general nu se
curăţă, pentru că acţiunea de curăţire poate cauza spargerea mediului de filtrare.

Aplicatia

Filtrele absolute HEPA sunt aplicabile la particulele de materie submicron între PM0.12 si PM0.3 ,
ca şi poluanţii cu risc ai aerului cum ar fi metale grele (excepţie Hg).

Filtrele absolute HEPA sunt cele mai bine apreciate acolo unde se cere eficienţă mare de
colectare a particulelor de materie submicronice, unde particulele de materie toxice sau
periculoase nu pot fi eliminate de alte filtre, ca materiale biologice şi chimice. Ele sunt instalate
drept component final într-un sistem de colectare (reţinere) în aval de altele cum sunt filtrele cu
saci sau ESP.

Limits / restrictions
Debit de gaz rezidual[Nm3/h] 100-3600 per modul 1,2
Temperatura <200 2 (HEPA comerciale)
[°C] <530 2 (ceramic sau sticla)
deasupra punctului de roua a gazului
rezidual
Presiunea atmosferic 1
Continut de pulberi 1-30 2
[g/Nm3] <2 3
Umiditate relativa <95 2
[%]
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/106]
3
[cww/tm/64]

12
High Efficiency Particle Air Filter (filtru de aer pentru particule cu randament ridicat)

272 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Filtrele HEPA absolute necesită o operaţie de filtrare anterioară pentru a separa particulele mari
de materie care sunt cicloanele sau separator venturi (scrubere) pentru a elimina particulele mari
PM, filtre cu saci standard sau filtru cartuş pentru a filtra particulele de materie >PM2.5.

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Este posibilă separarea fracţiunilor foarte mici. • Trebuie luată măsuri pentru explozii riscante.
• Eficienţă foarte mare cu emisie reziduală • Întreţinerea şi necesitatea de înlocuire
mică. frecventă a filtrului.
• Aerul evacuat este foarte curat şi poate fi • Nu este potrivit pentru multe medii.
recirculat înăuntrul fabricii. • Nu este potrivit pentru încărcări mari.
• Structură modulară. • Mediile de fibre de sticlă nu sunt potrivite
• Nu este sensibil la fluctuaţiile la debitul de gaz pentru gaze conţinând alcali.
rezidual.
• Operaţia relativ simplă.
• De obicei fără probleme de coroziune..

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Randament Nivel de emisie

Parametru
[%] [mg/Nm3]
PM >0.0001 1
PM0.01 >99.99 2
PM0.1 >99.9999 2
1
[cww/tm/64]
2
[cww/tm/106]

Efecte inter-media

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate Observatii

Materiale filtrante (hârtie, fibre de
sticlă)
Energie [kWh/1000Nm³] <0.1 1
Variatie de presiune [kPa] 0.05–0.25 1
1
[cww/tm/70]

Elementele filtrante încărcate trebuie înlăturate ca deşeuri. Fiecare modul poate absorbi
aprox.1kg de praf.

Monitorizare [cww/tm/79]

Performanţa şi intreţinerea trebuie monitorizate cu grijă. Pentru a stabili performanţa unui filtru
absolut masa de emisii poate fi determinata prin monitorizarea concentraţiei în debitul efluent
de gaz rezidual, utilizând o probă izokinetică sau o măsură bazată pe ex. opacitate în U/V vizibil
raze Beta ori izbirea particulei.

Temperatura şi variatia de presiune de-alungul filtrului textil trebuie zilnic monitorizat. Când
variatia de presiune atinge un punct care împiedică o curgere adecvată a aerului, filtrul trebuie
înlocuit.
.

Waste Water and Waste Gas Treatment 273

Capitolul 3

Situatia economica

Tipul costurilor Costuri Observatii

Costuri de investitie 1
3 USD 1800-2400
[per 1000 Nm /h]
Costuri anuale
a
2 Specifica aplicatiei
operationale
Costuri anuale cu forta de Cam 2 ore pe
munca EUR 2500 2
săptămână
Consumabile anuale 2
3 EUR 60-120
[per 1000 Nm /h]
a costuri operaţionale anuale totale EUR 2500 + 60 x debit/1000
1
[cww/tm/106]
2
[cww/tm/70]

3.5.3.9 Filtru de aer cu randament ridicat (HEAF)

Descriere

Picăturile de mare viscozitate rămân pe filtru textile şi eventual pot colmata filtrul. Când este
atinsă o diferenţă de presiune prestabilită filtrul textil trebuie înlocuit de unul nou şi curat care
poate fi schimbat în timpul operaţiei continue pentru că filtrul de ţesături este fixat pe un
tambur. Gazul poluat cu deşeu tratat, părăseşte utilajul şi trece la un filtru cilindru de separarea
picăturilor care trebuie să separe picăturile viscoase intrate.

În plus se adaugă un separator de picături pentru picăturile de mică viscozitate. Modelul

separatorului secundar de picături este cel al unui separator lamelar (separator prin inerţie) sau
un filtru pentru separare a vaporilor.

Aplicatie

HEAF sunt aplicate pentru îndepărtarea aerosolilor ca: ulei (petrol), plastifiant şi VOC.

Limite in aplicare si restrictii:

Limite / restrictii
Flux de gaz residual tipic Pana la 25000 1
[Nm3/h]
Presiune atmosferic 1
1
[cww/tm/70]

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Proces continuu • Variatie de presiune mare.
• Potrivita pentru picături de mare
viscozitate.

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Randament
Parametru Observatii
[%]
1
Picături 99
Aerosoli 99 1
1
[cww/tm/70]

274 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Efecte inter-media

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate Observaţii

Material filtrant
Energie [kWh/1000Nm³] <0.1 1
Variatie de presiune [kPa] 81
1
[cww/tm/70]

Reziduurile ce se îndepărtează sunt filtrele cilindru încărcate, curăţind impurităţile separate sub
formă de picături, aerosol sau praf. Ele trebuie îndepărtate ca deşeuri chimice sau riscante şi
deobicei sunt trimise la incinerare.

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

Costuri de investitie 1
EUR 5700 – 8000
[per 1000 Nm3/h]
Costuri anuale
operationale [per 1000
Nm3/h] aprox EUR 3000 1 aprox 2.5 ore pe saptamana
Costuri anuale cu forta de
munca
1
[cww/tm/70]

3.5.3.10 Filtru de vapori

Descriere

Cele mai comune filtre de vapori (separator de vapori, separator de picături) sunt garniturile de
sită. Filtrele de garnituri de sită de obicei sunt formate din ţesături sau metal împletit sau
material sinteticmonofiltrant în fiecare fiind o configuraţie întâmplătore sau specifică şi sunt
utilizate ca filtrari adanci ce au loc în întraga profunzime a filtrului. Particulele solide de praf
rămân în filtru până la saturaţie şi astfel trebuie curăţat prin spălare. Când filtrul este folosit să
reţină picături şi / sau aerosoli, este de obicei curăţit automat, prin drenajul lichidului. Ele
lucrează prin lovire (izbire) mecanică şi sunt dependente de viteză.Separatoare cu talere
unghiulare sunt deasemenea folosite ca filtre de vapori.

Pentru dimensionarea filtrului, de bază sunt parametri: debitul de gaz rezidual, conţinutul la
ieşire şi încărcarea filtrului.

Filtre umede de vapori sunt făcute să reţină particule de dimensiuni specifice. Din cauza
posibilităţii astupării filtrelor, spălarea este necesară după un program regulat. Dacă spălarea
este neglijată, impurităţile se pot solidifica în adâncimea sitei (garnituri) manşonului şi mai
departe spălarea devine ineficientă.
Cele mai multe filtre umede de vapori au încorporate uşi pentru a facilita procesul de curăţire. O
atenţie specială poate fi dată, instalând mediul într-un vas pentru a se asigura că se foloseşte
cum trebuie şi este sigur că nu rămâne nici un spaţiu liber între mediu şi peretele vasului. Din
cauza căderii mari de presiune de-a lungul manşonului de sită, spaţiile libere cât de mici pot
crea un by-pass pentru curentul de gaz, evitând astfel filtrul.

Waste Water and Waste Gas Treatment 275

Capitolul 3

Aplicatie

Filtrele umede sunt folosite să înlăture poluanţii umezi, cum sunt picăturile şi aerosolii. Când
materialul filtrant este curat, ele sunt deasemenea aplicabile particulelor solide solubile în
lichide. Datorită astupării, ele sunt mai puţin potrivite pentru praf solid şi vapori graşi. Ei
protejează echipamentul de particulele de praf solide/lichide să prevină uzura şifricţiunea în
suflante (ventilatoare).

Filtrele umede pot fi utilizate ca dispozitive primare de filtrare. Eel constituie o opţiune viabilă
crescătoare privind separarea eficientă, economisirea apei şi economii în multe procese ce
dezvoltă vapori (picături), cum ar fi acidul sulfuric, compuţi de nichel, hidroxid de sodiu, acid
azotic şi compuşi ai cromului. Filtrele umede cu multr etape de separare au fost testate pentru a
controla emisiile umede.Motivul pentru care se folosesc acest fel de filtru este de a reţine
majoritatea particulelor în prima etapă, de aceea protejează treptele următoare de filtrare care
sunt proiectate să reţină particulele mai mici. O bună cale pentru a realiza aceasta este un
ansamblu cu 3 sau 4 etape, utilizând o configuraţie monofilament şi goluri în prima etapă şi apoi
treptat descrescând dimensiunea monofilamentului şi golurilor din treaptă în treaptă. Fiecare
etapă este spălată cu apă proaspătă. Camerele individuale de drenare pot fi folosite pentru
prevenirea încărcării apei de spălare cu mare cantitate de impurităţi la curgere în treapta
următoare.
Ca dispozitive secundare, filtrele umede sunt larg utilizate ca etapă finală la scruberele umede,
pentru a preveni reintrarea soluţiei de spălare în gazul curat descărcat în aer. Un filtru umed este
situat în vârful unei coloane pentru a reţine picăturile, care se unesc şi cad înapoi în coloană.
Structura unui filtru umed de vapori nu este potrivit dacă trebuie atinse concentraţii joase de
poluanţi şi solventul pierdut în absorbere, scrubere sau echipament de distilare trebuie redus.

Limite şi restricţii ale aplicaţiei [cww/tm/70]:

Limite / restricţii
Debitul de gaz caracteristic [Nm /h] 3
Pana la 150000 1
Temperatura <170 1
[°C]
Continutul de praf <1 1
[mg/Nm3]
Aerosoli cateva g/Nm3 1
1
[cww/tm/70]

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje
• Sistem de curăţire proprie pentru
reţinerea lichidelor
• potrivit pentru filtrarea aerosolilor lichizi,
deasemenea ca dispozitive primare.
Dezavantaje
• Rezultatul curăţirii filtrului este
impurificarea lichidului de spălare
• Variatie mare de presiune cu particule de
praf
Risc de înfundare - colmatare

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Randamente
Parametru Observatii
[%]
Praf 99 1
Aerosoli 99 1
1
[cww/tm/70]

276 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Monofilamente mai mici şi spaţii (goluri) mai mici sunt mai eficiente în reţinerea particulelor
mai mici (dimensiuni 1-3µm), dar au un potenţial mai mare de astupare şi necesită mai multă
grijă şi întreţinere. Cea mai eficientă garnitură de sită are un diametru al filamentului şiun
spaţiu liber suficient de mare pentru a reduce potenţialul de astupare şi are capacitatea de
drenare a lichidului. Această configuraţie este de obicei eficientă la particule de diametru cu 5 –
10 µm.

Efecte inter-media

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate Observatii

Material filtrant
Lichid de spălare Pentru curatire
Energie [kWh/1000Nm3]
Cădere de presiune [kPa] 2.5 1 normal
9.0 1 cantitati mari
1
[cww/tm/70]

Reziduurile ce urmează a fi evacuate sunt: lichidul de spălare care conţine praf filtrat şi lichidul
filtrant încărcat. Lichidul de spălare fie este supus tratării apei uzate, ori eset evacuat ca deşeu,
incinerat. Când filtrul umed este instalat după scruber, lichidul de spălare este de obicei
recirculat la scruber.

Monitorizare

Variatia de presiune a fiecărei trepte individuale necesită a fi monitorizate ca etalon, de ex.

etalon magnahelic sau fotohelic.

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii

Costuri de investitii 1 Pentru sisteme mici pana la
3 EUR 2300 3
[per 1000 Nm /h] 2000 Nm /h
Costuri anuale de operare 1
3 a
[per 1000 Nm /h]
Costuri anuale cu forta de aprox 2 ore pe saptamana
EUR 2500 1
munca
Consumabile
EUR 250-600
[per 1000 Nm3/h]
a
costuri anuale totale operationale EUR 2500 + 450 x debit/1000
1
[cww/tm/70]

3.5.4 Tehnici de recuperare şi reducere pentru poluanţi gazoşi din gazele

reziduale

Poluanţii din gazele de ardere de la temperaturi înalte (exemplu oxidare catalitică şi termică) şi
procese chimice sunt particule şi gaze ca dioxid de sulf, NOx, derivaţi halogenaţi şi, în condiţii
speciale, dioxine. Particulele şi NOx în gazele de ardere sunt reduse (a se vedea secţiunea 3.5.3
pentru condiţii speciale şi 3.5.4.2 pentru oxizii de azot). Acidul clorhidric şi dioxidul de sulf,
oricum, pot fi recuperate. Tratarea acidului clorhidric şi a dioxidului de sulf adesea urmează un
proces cu două etape:
• spălare (umedă) cu apă (a se vedea secţiunea 3.5.1.4) pentru a produce acid clorhidric
concentrat
• diferite procese de desulfurizare (a se vedea secţiunea 3.5.1.4 şi 3.5.4.1) pentru a
produce gips (sulfat de calciu) sau acid sulfuric.

Waste Water and Waste Gas Treatment 277

Capitolul 3

Tehnici comune de tratare a gazului de ardere în sectorul chimic, în plus faţă de spălarea umedă
a gazului (secţiunile 3.5.1.4 şi 3.5.3.4) sunt descrise mai jos.

3.5.4.1 Tehnici de injectare cu sorbent ca FGD13

Descrierea
Principiul de reacţie al injectării absorbantului FGD este întroducerea materialului reactant,
dispersia acestuiea în curentul de gaz rezidual. Acest material reacţionează cu forme de SOx
pentru a forma un solid, care trebuie eliminat după aceea din curentul de gaz rezidual. Cei mai
utilizaţi absorbanţi sunt:
• var
• carbonat acid de sodiu (bicarbonat de sodiu)
• carbonat de sodiu (sodă)
Alegerea absorbantului depinde de disponibilitatea lui. În cele mai multe cazuri este un
material răspândit în natură, ca piatra de var, dolomită sau compuşi hidraţi derivaţi din aceste
materiale brute.

Aceşti adsorbanţi sunt de asemenea eficienţi în îndepărtarea altor gaze acide, în particular acid
clorhidric şi fluorhidric. Dacă se intenţionează recuperarea acestor gaze acide, gazul rezidual
trebuie pretratat (spălare cu apă, vezi secţiunea 3.5.1.4).

Se cunosc trei tipuri de tehnici de injectare a adsorbantului:

• injectare de adsorbant uscat
• injectare de adsorbant semi-uscat (sau semi-umed)
• injectare umedă a solutiei de var.

Cu injectarea unui adsorbant uscat, pudra fină de adsorbant este injectată fie în curentul de
gaz sau adăugat în turnul de reacţie, ultima fiind cea mai eficientă metodă. Când adsorbantul
este injectat în curentul de gaz, aceasta se poate face în diferite poziţii în funcţie de temperatură
şi condiţiile la care este mai reactiv. Acesta este ilustrat în Figura 3. [cww/tm/79].

13
Flue Gas Desulphurisation (desulfurarea fluxului de gaz)

278 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Calciu
absorbant

Calciu
Schimbător căldură absorbant
Siloz

Calciu
absorbant

Control
particule

Arzător
Încălzitor
aer
Calciu
absorbant

Figura 3.85: Injectarea adsorbantului uscat pentru îndepărtarea dioxidului de sulf (Poziţiile de injectare)

De obicei poziţiile de injectare folosite şi adsorbanţii adecvaţi sunt [cww/tm/79]:

• injectarea în cuptor a pietrei de var la temperaturi între 1100-12500C
• injectarea în schimbător de căldură a varului stins la temperaturi de peste 5500C
• injectarea în schimbător de căldură a varului stins la umiditate relativ ridicată de
5-150C peste saturaţia gazului ars
• injectarea la ieşire din cuptor a compuşilor pe bază de sodiu, de exemplu bicarbonat de
sodiu, între schimbătorul de căldură şi utilaje de reducere particulare, la un domeniu de
temperatură între 130-1800C sau, când mediul filtrant permitre până la 4000C.
Cu injectarea adsorbantului semi-uscat, adsorbantul este adăugat ca suspensie sau soluţie
(picături) în camera de reacţie într-un asemenea mod încât lichidul este continuu evaporat în
timpul reacţiei. Rezultatul este un produs uscat, colectat la baza camerei sau într-un anumit
utilaj de reducere. Tehnica este ilustrată în figura 3.86 [cww/tm/79] folosind un filtru cu ţesături
ca reducere, care poate fi înlocuit de un ESP.

Sistemul semi-uscat constă în:

• uscător prin pulverizare, atomizor şi cameră de reacţie (un turn sau conducte, picături şi
gaz de ardere curgând în mod curent)
• suspensie asociată / echipament lichid (suspensii de var sau carbonat de sodiu / soluţii
de bicarbonat)
• un dispozitiv specific de colectare
• un dispozitiv specific de reciclare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 279

Capitolul 3

By-pass
Returinlajurul uscatorului
uscător
Control
temperatură
apa

Gaz purificat
Uscare Filtru
Filtru
Flux de gaz textil
din cazan pulverizare
Catre
buncarul de
depozitare
cenusa
Siloz
de var

Uscare prin pulverizare Filtru textil

Reciclare reziduuri reciclare Bazin
moara
cu bile
Bazin pentru
dizolvarea pastei

Figura 3.86: Pulverizator sau sistem semi – uscat FGD

Cu injectarea umedă, SO2 este separat din gazul rezidual în absorberul FGD prin contact direct
cu o suspensie apoasă de piatră de var (lapte de var), după ce a părăsit sistemul de control şi a
trecut printr-un schimbător de căldură. Gazul rezidual spălat trece printr-un separator de picături
şi este eliberat în atmosferă de un turn de răcire. Produşii de reacţie sunt retraşi şi trimişi la
deshidratare (uscare) şi prelucrări ulterioare.

Procesul este împărţit astfel:

• absorbţia SO2 de lichidul de spălare în domeniul de pH 4 - 5.5, produsul principal fiind
bisulfitul de calciu [Ca(HSO3)2]
• oxidarea bisulfitului la sulfat
• cristalizarea gipsului format (CaSO4. 2 H2O)
• separarea cristalelor de gips din soluţie.
Procedeul este ilustrat în Figura 3..

280 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Gaz purificat

Eliminare
condens Apă tehnologiocă

Suspensii
Peliculă
umedă

Pulverizare

Efluent

Aer
Suspensii

Figura 3.87: Sistem umed FGD: Scruber cu solutie de var

Partea solidă a ciclului de spălare este în principal gipsul cu o concentraţie de 100 – 120 g/l.
Sistemele de calcinare moderne lucrează cu un amestec complet bogat, conţinutul de oxigen din
gazul de ardere fiind adesea insuficient pentru oxidarea bisulfitului, care necesită intrarea
aerului în colectorul de apă al scruberului. Pentru a preveni înfundarea canalului de gaz
purificat, sistemele FGD sunt echipate cu separator de picături.

Nivelul desulfurizării depinde de raportul lichid / gaz. Turbulenţele transversale dintre lichid şi
gaz pot fi crescute prin viteze mai mari ale curentului de gaz prin care transferul de masă – şi în
consecinşă – şi nivelul desulfurizării sunt îmbunătăţite. Pe de altă parte la sistemele cu curent
paralel este caracteristic faptul că viteza mare a gazului reduce durata de retenţie şi astfel nivelul
desulfurizării.

Pentru a reduce concentraţia clorurii în lichidul de spălare sub 30 g/l, o parte din acesta este
separat din proces şi tratat pentru îndepărtarea metalelor grele şi COD. Se adaugă lapte de var
proaspăt pentru a înlocui partea evacuată.

Gazul de ardere tratat părăseşte sistemul FGD într-un mod mai mult sau mai puţin saturat.
Pentru ca punctul de condensare să fie cu siguranţă atins, sunt necesare o treaptă de reîncălzire
(în mod normal un preîncălzitor de gaz cu regenerator) şi un turn de răcire.

Tehnicile adecvate de reducere a particulelor pentru a îndepărta materialul uscat atât din
sistemele uscate, cât şi semiuscate sunt ESP sau filtrele cu ţesături. Dacă se utilizează filtre cu
ţesături, gazul de ardere necesită în mod normal răcire, fie cu schimbător de căldură fie cu aer
rece, pentru apăstra temperatura sub 2000C (cu excepţia ţesăturilor potrivite pentru temperaturi
mai ridicate cum ar fi materialele ceramice sau plasă metalică).

Temperatura la care se atinge eficienţa maximă de reducere variază de la component la

componennt. Mai mult decât atât există o reactivitate diferită a poluanţilor din gazul rezidual cu
diferiţi absorbanţi, mai ales dacă cantitatea de reactiv raportată la gazele acide este realivb

Waste Water and Waste Gas Treatment 281

Capitolul 3

scăzută. De aceea randamentele de adsorbţie sunt dependente de cantitatea specifică de agent de

absorbţie, compoziţia gazului rezidual (cum ar fi poluanţi, umiditate, conţinutul de oxigen) şi
temperatura de reacţie. Viteza de adsorbţie datorită naturii reacţiei gaz/solid depinde în mare
parte de aria specifică activă a agentului absorbant şi timpul de reţinere. De aceea este nacesară
o cantitate de absorbant mai mare decât raportul stochiometric.
Gradul de reducere al unor compuşi ca HCl şi SO2 scade cu scăderea temperaturii şi atinge un
minim la 200 – 2800C. Sub 2000C, gradul de reducere creşte şi se ating rezultate bune pentru cei
mai mulţi polunaţi.

Aplicatia

Injectarea de absorbant uscat sau semi-uscat se foloseşte pentru a reduce emisia de gaze acide.
Varianta uscată este de asemenea potrivită pentru fabrici mai mici sau pentru reutilări acolo
unde cheltuielile pentru alte sisteme pot fi foarte mari. Pentru a reduce alţi impurificatori,
absorbantului uscat i se poate adăuga cărbune granulat.

Limite şi restricţii [cww/tm/70]:

Limite / restricţii
10000–300000 (adsorbant uscat)
Debit gaz rezidual
up to 1000000 1 (adsorbant semi-uscat)
[Nm3/h]
50-500000 1 (adsorbaţie umedă)
Concentraţie SOx Domeniu larg
Concentraţia derivaţilor halogenaţi Domeniu larg
1
[cww/tm/70]

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje
Varianta absorbant uscat
• Deoarece în mod obişnuit este instalat un
sistem de îndepărtare a prafului, nu necesită o
instalaţie suplimentară
• Eficienţă ridicată dacă este instalată o
cameră de reacţie sau turn
• Cost redus comparativ cu alte variante
Varianta cu absorbant semi-uscat
• Instalaţie relativ simplă
• Mai ieftină decât spălarea umedă
• Nu rezultă apă uzată
Dezavantaje
Varianta cu absorbant uscat
• Absorbantul adăugat poate cauza prin
interacţiunea cu cenuşa, înfundarea
schimbătorului de căldură
• Surplus mare de absorbant care trebuie
recuperat
Varianta cu absorbant semi-uscat
• Performanţă scăzută de separare a
particulelor în camera de reacţie
• Umiditatea poate fi un impediment dacă se
utilizează filtru cu ţesături

Varianta absorbantului umed Varianta absorbantului umed

• Eficienţe foarte ridicate • Rezultă apă uzată
• Echipament compact • Consum ridicat de apă comparativ cu metoda
• Poate funcţiona la temperaturi relativ uscată şi semi-uscată
ridicate (50-800C)
• Monitorizare indirectă prin dozare
stochiometrică (dacă se controlează pH)
• Produs reutilizabil dacă se utilizează varul
(gipsul)

282 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

După cum s-a menţionat mai sus, reducerile obţinute depind de diferiţi factori, inclusiv
temperatura gazului rezidual, raportul molar dintre absorbant şi poluant şi dispersia
absorbantului. În tabelele 3.19 – 3.22 sunt date eficienţe diferite în condiţii variate.

Randament [%]
Poluant ESP Filtru sac
aprox 400 °C 200–280 °C 130–240 °C
SO2 50 10 10
SO3 80 90 95
HCl 70 35 80
HF 95 95 95
Ref.: VDI Guidelines 2578, Nov. 1997

Tabelul 3.19: Indici de performanţă pentru sorbţia uscată care foloseşte ca absorbant vasul la
diferite temperaturi şi sisteme de reducere a prafului

Raport molar Rata de reducere SOx [%]

Ca/S 130–140 °C 170–180 °C
1 30 22
2 50 40
3 70 55
Ref.: Les techniques de désulfuration des procédés industriels, ADEME 1999

Tabelul 3.20: Randamente de reducere pentru SOx prin sorbţia uscată cu var pentru diferite
intervale de temperatură şi diferite rapoarte molare Ca/S

Raport molar Rata de reducere SOx

Ca/S [%]
1 80
1.5 90
2 92
Ref.: Les techniques de désulfuration des procédés industriels, ADEME 1999

Tabelul 3.21: Randamente de reducere pentru SOx prin sorbţia semi-uscată cu var la diferite
rapoarte molare Ca/S

Randament de reducere[%]
Poluant
Sorbtie uscataa Sorptie semi-uscata
SO2 <50 90–95
SO3 90
HCl 50–75 >90
HF 10-40 >85
a
interval de temperatura 300–400 °C

Table 3.22: Randamente de reducere pentru sorbţia uscată şi semi-uscată cu carbonat de sodiu

În condiţii normale, nivelurile de emisie admisibile / indicii de performanţă sunt:

Sorbţia uscată Sorbţia semi-uscată Sorbţia umedă

Contaminant Randament Nivel de Randament Nivel de Randament Nivel de
[%] emisii a [%] emisii [%] emisii
[mg/Nm3] [mg/Nm3] [mg/Nm3]
SOx 40-80 1 b <40 85->90 1,2 <40 90-97 c <40 2
HCl <10 2 >99 1 <10 2 <10 2
HF <1 2 <1 2 <1 2

Waste Water and Waste Gas Treatment 283

Capitolul 3
a
nivelurile de emisie admisibile, dar în mod normal sorbţia uscată nu este folosită pentru concentraţii atât de mici, unde spălarea
umedă ar putea fi
b
folosirea filtrelor cu ţesături poate creşte eficienţa cu 10%
c
depinde de raportul lichid/gaz (90% cu 8 l/Nm3, 95% cu 14 l/Nm3, 97% cu 20 l/Nm3)
1
[cww/tm/79]
2
[cww/tm/70]

Asupra emisiilor de NOxs-a constatat un efect când s-a utilizat carbonat de sodiu sau carbonat
acid în procesele semi-uscate, astfel pentru carbonat acid de sodiu domeniul optim fiind între
120 şi 1600C. Eficienţa depinde de raportul SO2 /NOx . Randamentul de reducere este favorizat
de un raport mare şi temperaturi moderate [BREF on Glass Manufacturing Industry, 2000].

Efecte inter-media

Cantitate
Consumabile
Sorbţia uscată Sorbţia semi-uscată Sorbţia umedă
Sorbent a 3 si mai mult (pentru 1
1.5–3 (pentru var) <1.1
[Ca/S raport molar] var)
Apa b 2
3 - 0.027–0.04 8-20 c
[l/Nm ]
Energie In functie de sistemul 3
3 1
[kWh/1000 Nm ] de reducere a prafului
Variatie de 2.5 3
In functie de sistemul
presiune
de reducere a prafului
[kPa]
a
hydrogen carbonatul de sodium solicita un exces mai mic considerabil
b
L/G ratio
c 3 3 3
8 l/Nm corespunzator la 90 %, 14 l/Nm cu 95 % si 20 l/Nm cu 97 % desulfurare
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/79]
3
[cww/tm/70]

În cazul sorbţiei (adsorbţiei) uscate sau semi-uscate reziduul este un amestec al adsorbantului
iniţial cu produşii care dacă nu se poate recupera sau recircula atunci trebuie eliminat. Sunt
incluşi toţi poluanţii care nu au fost distruşi în procesul de calcinare, cum ar fi compuşii ai
metalelor grele şi/sau dioxine, depinyând de admisia instalaţiei de calcinare. Uneori praful este
parţial recirculat.
Cu adsorbţia (sorbţia) umedă, reziduul este gipsul de mare puritate (>99% CaSO4 solid)
[cww/tm/132], care se poate utiliza în altă parte.

Monitorizarea [cww/tm/79]

Performanţa sistemului de injectare a adsorbantului uscat şi semi-uscat este examinată

determinând concentraţia gazului acid şi eficienţa de reducere a particulelor.
Temperatura şi căderea de presiune (şi raportul lichid/gaz în varianta semi-uscată) sunt
controlate pe suprafaţa filtrulu. La utilizarea unui filtru electostatic, curentul electric şi câmpul
electric sunt controlate pentru a avertiza asupra disfuncţionalităţilor sistemului de reducere a
particulelor.

Situatia economica

Costuri
Tipuri de costuri Sorptia uscata Sorptia semi- Sorptia umeda
uscata
Costuri de investitie
EUR 11000 1 c
[per 1000 Nm3/h]
Costuri anuale de a1
operare d1
[per 1000 Nm3/h]

284 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Costuri anuale pentru EUR 2500 1 b

EUR 20000 1 e
forta de munca
Costuri anuale de EUR 150 + sorbent 1 EUR 250 + sorbent 1
utilitati
a costuri anuale totale de operare EUR 2500 + 300 x flow/1000 + sorbent
b
2 ore pe saptamana estimate
c 3
pentru 100000 Nm /h
d a costuri anuale totale de operare EUR 20000 + 400 x flow/1000 + sorbent
e
estimate 1 zi pe saptamana
1
[cww/tm/70]

3.5.4.2 Reducerea selectivă a NOx (SNCR si SCR)14

Descrierea

Există diferite variante de reducere selectivă:

• reducere necatalitică selectivă (SNCR)
• reducere catalitică selectivă (SCR)

În cazul reducerii necatalitice selective (SNCR) agentul de reducere este injectat acolo unde
gazele au atins o temperatură cuprinsă între 930 – 9800C, pe când este injectată acolo unde
temperatura este cuprinsă între 950 şi 10500C. Injectarea are loc după combustie şi înainte de alt
tratament. Temperatura, raportul molar NH3/NOx şi durata de reţinere sunt principalii parametrii
pentru reducere optimă. Temperatura sub nivelul menţionat mai sus cauzează emisia
amoniacului nereacţionat; temperaturi semnificativ deasupra nivelului oxidează amoniacul la
NOx. SNCR are loc cu un raport molar NH3/NOx cuprins în domeniul 0,5 – 0,9. La nivele mai
înalte (>1,2) poate exista de asemenea amoniac liber, generând aerosoli de clorură şi sulfat de
amoniu care trece prin filtru.

Durata de reţinere şi calitatea amestecării sunt decisive pentru eficienţa reacţiei. Un timp de
reţinere pre scurt va cauzade asemenea amoniac liber.

În cazul reducerii catalitice selective (SCR), curentul de gaz şi agentul injectat este trecut peste
catalizator, temperatura fiind cuprinsă între 200 şi 5000C şi dependentă de catalizator.
Amestecarea optimă, raportul molar NH3/NOx asupra catalizatorului este foarte important.
Raportul molar este menţinut de obicei sub 1,1.

Temperatura considerabil mai săzută comparativ cu SNCR face posibil ca instalarea SCR să se
efectueze după alte tratamente, ca reducerea prafului şi FGD. Astfel, un amestec de aer (pentru
a controla conţinutul optim de oxigen) şi amoniac este adăugat după FGD. Curentul de gaz
desulfurizat necesită o reîncălzire la temperatura de reacţie necesară. Avantajul acestui procedeu
este că, nefiind adsorbţie de praf nu este posibilă apariţia amoniacului liber.

Echipamentul SNCR şi SCR constă în:

• Rezervor amoniac apos (sau alţi agenţi)
• vaporizator
• un furnizor de gaz purtător, abur sau aer comprimat
• injector cu duză
• strat catalitic (cu SCR)
Principalii componenţi ai catalizatorului sunt dioxid de titaniu cu compuşi de vanadiu, tungsten
şi molibden.

14
Selective Non-catalytic Reduction and Selective Catalytic Reduction

Waste Water and Waste Gas Treatment 285

Capitolul 3

Există şi alte tehnici care tratează dioxidul de sulf şi NOx în operaţii consecutive, fie în operaţii
simultane, cum ar fi [cww/tm/50]:
• Desonoxarea, prin care fluxul de gaz desprafuit este amestecat cu amoniac şi trecut la 4500C
peste catalizator pentru a reduce NOx şi apoi peste un catalizator pentru a transforma SO2 în
SO3, care trce în H2 SO4
• Absorbţia NO (90% din NOx în gazul de ardere este NO) şi SO2 cu chelaţi (pentru legarea
NO) în soluţie de bicarbonat de sodiu şi reacţia redox a complexului NO cu sulfit, ducând la
azot gazos.

Aplicatia

SNCR şi SCR sunt folosite pentru reducerea oxizilor de azot din procese cum sunt: tehnologii
chimice, combustie sau cuptoare
Restricţii şi limite de aplicaţie:

Limite / restricţii
SNCR SCR
Debitul de gaz rezidual
>10000 up to 1000000 1
caracteristic [Nm3/h]
Concentraţia NOx în domeniul g/Nm3 1 în domeniul g/Nm3 1
Temperatura [0C] 800 – 1.100 (funcţie de agent) 200 – 500 (funcţie de catalizator)
Presiune atmosferică1 atmosferică1
Durata de reţinere [s] 1–2
Raport molar NH3/NOx <1.2 <1.1
1
[cww/tm/70]

Avantaje / Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Generalităţi Generalităţi
• Ambele tehnici, atât RNS şi RCS sunt • Siguranţa este de mare importanţă când se
verificate folosesc sisteme lichide amoniacale
SNCR SNCR
• În condiţii corecte se obţine o bună reducere • Este necesară temperatură înaltă
a NOx • Cenuşa conţine amoniac
• Instalaţie relativ simplă, totuşi este nevoie de • Afară de domeniul condiţiilor de operare
localizarea corectă a injectorului de amoniac (temperatura, raportul NH3/NOx, durata de
• Costuri capitale joase reţinere) se emite amoniac liber care creşte
• Necesar scăzut de energie emisia de NOx

SCR
• Eficienţă foarte mare în reducerea NOx mai
mare decât RNS şi mai puţină emisie a NOx
• Reduce NOx din orice sursă nu numai din
gaz de ardere
• Temperaturi scăzute şi consum mai scăzut de
energie pentru încălzire
• Din cauza conţinutului redus de praf, mai
puţin amoniac cu cenuşă decât la SCNR
SCR
• În afară de domeniul condiţiilor de operare
(temperatura, NH3/NOx, durata de reţinere)
amoniac liber, eficienţă mai mică de distrugere
a NOx
• Se ia în considerare căderea de presiune
• Necesită spaţiu mare
• Costuri capitale relativ ridicate, comparativ
cu SCNR

286 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 3

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

SNCR SCR
Parametru Nivel de
Randament Nivel de emisie Randament
emisie
[%] [mg/Nm3] [%]
[mg/Nm3]
NOx (cazane cu
40-70 150-200 90-94 <20
gaze/incalzitoare)
NOx (cazane cu
40-70 150-300 90-94 55-150
combustibil lichid)
NOx (din productia
– – 80-97 1 74-100 3
de acid nitric )
NH3 <5 2 <5 2
1
Valori mai mici din Olanda, valori mai mari în final [cww/tm/137]
2
Măsurători în Austria, valori pentru catalizatori noi, dar au loc emisii mai mari de NH3
3
Informaţie: valori inferioare în Olanda, valori superioare [cww/tm/157a]

Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Cantiatea
Consumabile
SNCR SCR
Amoniac 1 1,2
570 370–450
[kg/tonă NOx redus]
Abur penrtu evaporarea
amoniacului
(din soluţii apoase)
Energie [kwh/1000Nm3]
Variatie de presiune [kPa] - 0.1-1 1
1
[cww/tm/70]
2
valoarea superioara – informatie din Italia

Catalizatorul are o durată de funcţionare de la 5 la 10 ani, sau mai mare de 10 ani când gazul
poluat curăţat este implicat ex. gaz rezidual din fabricile de acid azotic. După această durată
viaţă nu mai poate fi regenerat dar poate fi reciclat.

Monitorizarea

Performanţele SNCR/SCR pot fi monitorizate analizând conţinutul de oxizi de azot înainte şi

după tratare prcum şi cel de amoniac şi oxigen din gazul evacuat.
Temperatura şi variatia de presiune (SCR) sunt monitorizate zilnic.

Situatia economica
Costuri
Tipul de costuri
SNCR SCR
Costuri capitale Cădere de presiune
EUR 2300–3900 1 EUR 7500–32000 1
[pe 1000 Nm3/h]
Costuri operaţionale
Cădere de presiune [pe tonă NOx EUR 700–1200 EUR 500–5000 1,2
redus]
1
[cww/tm/70]
2
[comentariut]

Costul efectiv în cazul SNCR constă în consumul de amoniac sau uree; în cazul SCR este
catalizatorul consumat. Retehnologizarea SNCR este relativ mai uşoară pentru că nu se
instalează un alt echipament decât sistemul de injectare şi rezervor pentru agent.
Retehnologizarea SCR are modificări radicale ale instalaţiei existente şi acesta necesită costuri
ridicate.

Waste Water and Waste Gas Treatment 287

 Capitolul 4

4 CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE DE TRATARE A

APELOR UZATE / A GAZELOR REZIDUALE /
MANAGEMENTUL ÎN SECTORUL CHIMIC

4.1 Introducere

Pentru înţelegerea acestui capitol şi a conţinutului lui, atenţia cititorului este atrasă de prefaţa
documentului, mai ales de secţiunea a cincea a prefaţei: “Cum să înţelegem şi si utilizăm acest
document”. Tehnicile şi emisiile asociate acestora şi/sau nivelurile de consum sau şirul de
nivele, prezentate în acest capitol au fost estimate printr-un proces iterativ, incluzând următorii
paşi:
• identificarea factorilor-cheie de mediu caracteristice sectorului
• examinarea celor mai relevante tehnici adresate acestor factori-cheie
• identificarea celor mai înalte nivele de performanţă ecologică pe baza datelor accesibile în
UE şi în lume
• examinarea condiţiilor în care aceste nivele de performanţă au fost atinse, cum ar fi: costul,
efectele asupra mediului, principalele forţe propulsoare implicate în implementarea tehnicilor
• selecţia tehnologiilor BAT şi emisiilor şi/sau nivelelor de consum asociate acestora în acest
sector, toate în acord cu Art 2(11) şi Anexei IV al Directivei
Juriile de experţi ai Biroului European IPPC şi Grupul de Lucru Tehnic au jucat un rol-cheie în
fiecare dintre paşii enumeraţi şi în modul în care informaţiile sunt prezentate aici.

In baza acestei evaluari, tehnici şi, pe cât posibil nivelurile de emisii şi de consum asociate cu
tehnologiile BAT sunt prezentate în acest capitol propriu sectorului şi unele instalaţii din sector.
Prezentarea nivelurilor de emisii şi de consum asociate celor mai bune tehnici disponibile, că
acele nivele reprezintă performanţa ecologică ce poate fi anticipată ca rezultat al aplicaţiei în
acest sector al tehnicilor descrise, schiţând în minte balanţa costurilor şi avantajelor incluse în
BAT. Oricum, acestea nu sunt valori-limită de emisii şi consum şi nu trebuie înţelese in acest
mod. În unele cazuri ar putea fi posibil dpdv tehnic atingerea unor nivele de consum sau emisii
mai bun, dar, datorată costurilor implicate sau consideraţiilor asupra mediului acestea nu sunt
considerate a fi potrivite ca tehnologii BAT pentru întreg sectorul. În orice caz, asemenea nivele
pot fi considerate justificate în cazuri specifice când există stimulenti.

Nivelurile de emisii sau de consum asociate tehnologiilor BAT au fost privite în ansamblu cu
condiţii de referinţă specifice (ex. Perioade de calculare a mediei).

Conceptul de “niveluri aferente BAT”descris mai sus este diferit faţă de “nivel realizabil”,
folosit în alte secţiuni ale documentului. Acest nivel realizabil poate fi atins utilizând o
combinaţie de tehnici într-o perioadă de timp îndelungată şi operând cu instalaţii şi procese ca
utilizează tehnica respectivă.

Unde e posibil, au fost date şi informaţii privind costurile împreună cu prezentarea tehnicilor
descrie în capitolul anterior. Astfel primim o indicaţie vagă asupra mărimii costurilor implicate.
În orice caz, costurile de aplicare a tehnicilor vor depinde foarte mult de situaţia specifică
privind de exemplu taxele, impozitele şi caracteristicile tehnice ale instalaţiilor în cauză. Nu este
posibilă evaluarea factorilor specifici locului. În absenţa datelor privind costurile, concluziile
asupra viabilităţii economice a tehnicilor sunt trase utilizând observaţiile efectuate pe instalaţiile
existente.

Se intenţionează, ca tehnologiile BAT generale din acest capitolsă fie punctul de referinţă faţă
de care se judecă performanţa curentă a unei instalaţii existente sau propunerile pentru o
instalaţie nouă. Astfel, ele vor fi prezente în determinarea condiţiilor pentru instalaţiile bazate
pe tehnologii BAT sau în stabilirea regululor generale obligatorii din Art. 9(8). Se prevede că
noile instalaţii pot fi proiectate pentru a atinge performanţa tehnologiilor BAT general, sau chiar

Waste Water and Waste Gas Treatment 289

Capitolul 4

de a o depăşi. Se consideră că instalaţiile existente se pot apropia de nivelurilor BAT generale

sau chiar să le depăşească, această presupunere fiind subiectul aplicabilităţii tehnice şi
economice a tehnicilor în fiecare caz.

În timp ce documentele de referinţă privind BAT nu stabilesc standarde prevăzute legal, ele sunt
făcute să dea informaţii pentru ghidarea industriei, Statelor Membre şi publicului asupra
nivelelor de emisii şi de consum, ce pot fi atinse utilizând tehnicile specificate. Valorile limită
proprii fiecărui caz specific trebuie determinate luând în considerare obiectivele Directivei IPPC
şi consideraţiile locale.

Identificarea BAT orizontal

Abordarea orizontală a tratării şi managementului apelor uzate şi emisiilor de gaze în întregul

sector chimic se bazează pe premisa că opţiunile privind prevenirea şi controlul emisiilor pot fi
evaluate pentru procesele particulare de producţie, astfel BAT pot fi definite ca cele care
cuprind cele mai eficiente şi potrivite măsuri pentru a atinge un înalt nivel general de protecţia
mediului ca întreg împotriva emisiilor menţionate mai sus. Fiind un BREF orizontal, BAT
trebuie determinate mai general decât BREF-urile verticale, tocmai pentru a cuprinde mai mult,
decât numai tehnologii.

BAT utilizate în acest document includ:

• metodologia prevenirii evacuării de ape uzate/gaze, identificarea necesităţii lor şi realizează
perfecţionarea emisiilor şi găsesc cea mai bună opţiune pentru colectarea şi tratarea apelor
uzate/gazelor (managementul efluenţilor)
• identificarea celor mai bune şi mai potrivite [în sensul Art. 2(1)] tehnologii de tratare
Astfel, acest capitol conţine:
• o parte generală, ce descrie BAT generale în metodologia managementului ecologic
• o parte specială, ce descrie BAT speciale managementului apelor uzate/gazelor şi o raţionare
ce duce la luarea de decizii în tehnicile de ratare a apelor uzate/gazelor.

Sectorul chimic
Sectorul industriei chimice acoperă o mare varietate de întreprinder: pe de o parte
întreprinderile “un proces-câteva produse” cu una sau puţine surse de ape uzate-gaze şi, pe de
altă parte întreprinderile cu o mare varietate de produse şi un flux complex de ape uzate/gaze.
Deşi probabil nu există două amplasamente chimice comparabile în nivelul de producţie şi
varietatea produselor, situaţia ecologică şi cantitatea şi calitatea emisiilor lor, este posibil să se
descrie BAT pentru tratarea apelor uzate/gazelor pentru sectorul chimic văzut ca întreg.

Implementarea BAT

Implementarea BAT în noi locaţii este o problemă în mod normal. În cele mai multe cazuri dă
un sens economic planurilor proceselor productive şi duce la minimalizarea emisiilor de ape
uzate-gaze şi consumului material.

Cu existenţa amplasamentelor, implemenatarea BAT nu este un scop uşor de atins, din cauza
existenţei infrastructurii şi circumstanţelor locale (vezi Secţ. 3.2.2.). În nici un caz acest
document nu face diferenţa între BAT pentru instalaţiile noi şi cele existente. O astfel de
diferenţiere nu ar încuraja operatorii amplasamentelor industriale de a se apropia de BAT şi nu
ar reflecta obligaţiunea industriei chimice pentru a îmbunătăţi în mod continuu condiţiile toxice.

Pe de altă parte, evident nu este probabilă şi viabilă implementarea tuturor tehnicilor identificate
ca BAT deodată. Ceea ce e probabil este integrarea BAT în instalaţiile existente, când sunt
planificate schimbări majore sau implementarea BAT ce influenţează întreg situl într-un
program de construcţie “step-by-step” într-o perioadă de timp. Astfel de programe provoacă

290 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

operatorul şi reglementatorul pentru a ajunge la o înţelegere asupra scării de timp şi priorităţile

privind schimbările cerute.

Idei-cheie pentru programele de setare a priorităţilor la amplasamentele existente ar fi, de ex.:

• consideraţii asupra calităţii actuale a mediului receptor;

• consideraţii asupra impactului local;
• consideraţii asupra efectivităţii măsurilor în termenii reducerii globale a poluanţilor, relativ
la costuri şi risc..

4.2 BAT generale

Scopul managementului ecologic este:

• definirea obiectivelor ecologice ale activităţii operatorilor;

• asigurarea un optim ecologic de operare şi o performanţă mereu îmbunătăţite a acestor
activităţi;
• controlul acomodării la aceste scopuri ecologice.
Uneltele managementului, descrise în Secţiunea 2.2. sunt pentru a determina BAT şi ar trebui
reflectate ca condiţii sau cerinţe în decizia asupra unei autorizaţii. Aceste unelte nu sunt limitate
în problemele apelor uzate-gaze, dar sunt premiza unei performanţe, cerută în Directivă. BAT în
managementul ecologic general, descrise mai jos, au aceleaşi principii pentru toate tipurile de
întreprinderi, cum ar fi cele mici sau mari. Contrastând cu marile companii, managementul
ecologic general al întreprinderilor mici şi mijlocii este mai puţin complex.

BAT există pentru:

• implementarea şi aderarea la un sistem de management ecologic sau sistem HSE, conţinutul

căruia fiind detaliat în Secţiunea 2.1. (cum ar fi ISO 9001 / 14001, EMAS, Responsible Care®,
ICC Business Charter for Sustainable Development, CEFIC Guidelines for Protection of the
Environment). Elementele unui bun sistem de management ecologic ar putea include:

- implmentarea unei ierarhizări transparente a personalului responsabil pentru sistem de

management ecologic priveşte includerea evacuării efluentului, persoanele responsabile cu
raportarea directă la vârful nivelului de management;

- editarea şi publicarea unui raport anual de performanţă ecologică (ca parte a EMAS sau ISO
9001 / 14001) capabil de diseminarea îmbunătăţirii performanţelor spre public, ce poate servi de
asemenea ca mijloc al schimbului de informaţii în acord cu Art. 16 / 2 al Directivei;

- stabilirea unor scopuri ecologice interne (specifice sitului sau companiei), revizuindu-le
regulat, cum a fost detaliat în Secţiunea 2.2.2.2. şi publicându-le într-un raport anual

- ţinând un audit regulat pentru a securiza concordanţa cu principiile EMS

- monitorizarea performanţelor şi progreselor spre a realiza politicile EMS

- practicând evaluarea riscului pe o bază regulată pentru a identifica riscurile, cum a fost detaliat
în Secţiunea 2.2.3.1.

- practicând un benchmarking pe o bază regulată şi evaluând procesele (producerea şi tratarea

apelor uzate/gazelor) privind consumul de apă şi energie, generarea deşeurilor şi efectele asupra
mediului, descrise în Secţiunea 2.2.3.2.

Waste Water and Waste Gas Treatment 291

Capitolul 4

- implementarea unui program adecvat de training pentru gruplele de lucru şi instruirea

contractanţilor, care lucrează la amplasamente de HSE şi urgenţe, menţionate în Secţiunea
2.2.4.2.
- aplicarea unor practici eficiente de menţinere pentru asigurarea unei finalizări corecte a
sfaturilor tehnice.

BAT pentru tratarea apelor uzate/gazelor

Scopul managementului apelor uzate/gazelor este de a potrivi situaţia eliberării apelor
uzate/gazelor generate de amplasamentele industriale cu cea legală şi cererile autorizate,
condiţiile ecologice şi igienice si conditiile de mediu de imbunatatire a mediului implementate
în programul a CEFIC. Acesta detectează şi evaluează opţiunile pentru prevenirea şi reducerea
emisiilor sau impactul lor asupra mediului. Rezultatele consideraţiilor şi deciziilor
managementului apelor uzate/gazelor sunt identificarea şi implementarea următoarelor:
• posibile reduceri de emisii în procesele de producţie
• moduri de a evita contaminarea inutilă a recipienţilor nepoluaţi
• cele mai bune sisteme accesibile de colectare de deşeuri
• cele mai bune sisteme accesibile de control de emisii
• cele mai bune sisteme de monitorizare pentru controlul conformitatii cu reglementări sau
scopuri

Subliniem, ca şi managementul ecologic general, BAT urmează aceleaşi principii de

management al apelor uzate/gazelor pentru toate tipurile de întreprinderi. Cum managementul
apelor uzate/gazelor pentru întreprinderi cu una sau puţine linii de producţie şi surse de emisie
este un scop relativ uşor şi simplu, este bineînţeles foarte complex pentru amplasamente de
mare întindere cu multe productii (vezi Secţiunea 2.1., Figura 2.3.).

BAT exista pentru:

• implementarea sistemului de management al apelor uzate/gazelor sau apropierea emisiilor
de ape uzate/gaze pentru întreg sectorul chimic, referitor la Secţiunea 2.1. şi Figura 2.2.,
utilizând o combinaţie potrivită:
- utilizând un sit de inventariere şi un flux de inventariere sau înregitrare. Aceste inventare dau
informaţii asupra paşilor de evaluare următori, descrişi în Secţiunea 2.2.1.1. şi 2.2.1.2

- urmărind sistematic fluxurile interne de material aplicând EMFA (v. sectiunea 2.2.1.3)-
adecvat complexităţii sistemului de ape uzate/gaze emanate- pentru a schiţa concluziile necesare
pentru optimizare, pentru amplasamente cu una sau puţine emisii punctul de pornire pentru
aplicaţii ale EMFA poate fi învechit sau foarte simplu

- controlul şi identificarea principalelor surse de emisie pentru fiecare fază şi listarea lor în
funcţie de încărcătura cu poluanţi. Încadrarea surselor de emisie rezultat este baza pentru
îmbunătăţirea programelor ce dau prioritate acelor surse, care dau cel mai bun potenţial de
reducere a eficienţei

- controlul mediului receptor (apă şi aer) şi toleranţa lor faţă de emisii utilizând rezultatele de a
determina spaţiul în care sunt necesare tratamente mai putenice sau dacă emisiile pot fi
acceptate

- evaluând toxicitatea şi, subiect al metodelor accesibile, persistenţa şi acumularea biologică

potenţială a apelor uzate descărcate într-un corp de apă primitor, cum a fost descris în Secţiunea
2.2.1.2., pentru a identifica potenţialele efecte riscante asupra ecosistemelor şi pentru a
transmite rezultatele autorităţilor competente

- controlul şi identificarea principalelor procese consumatoare de apă şi listarea lor, luând în

considerare uzul lor de apă. Încadrarea rezultată este baza îmbunătăţirii consumului de apă

292 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

- - urmărind opţiunile de îmbunătăţire (ex. Opţiuni de prevenire şi reducere a producerii

deşeurilor, îmbunătăţirea colectării efluenţilor şi controlul şi/sau opţiunile măsurilor
integrate în procese), punând în prim-plan fluxurile cu concentraţii şi încărcături
ridicate, potenţialul lor risc şi impact asupra corpului de apă receptor, detaliate în
Secţiunea 2.1., cu Figura 2.2

Parere divergenta

Un Stat Membru si-a exprimat opinia, că consfătuirile privind BAT pentru

managementul apelor uzate şi gazelor emanate sunt prea generale şi se referă la
exemple de fluxuri cu concentraţii şi încărcări mai ridicate (cum a fost menţionat în
Secţiunea 2.2.2.3.1.).

- evaluând cele mai eficiente opţiuni prin compararea eficienţelor globale înlăturate,
balanţa globală a efectelor cross-madia, fezebilitate tehnică, organizatorică şi
economică, etc, detaliate în Secţiunea 2.1

Evaluarea emisiilor de ape uzate/gaze emanate este baza tuturor deciziilor asupra separarii
fluxului, strategiilor de reducere, eficientizarea proceselor (v. BREF-uri verticale în sectorul
chimic şi sectoarele înrudite ce respectă procesele tehnologice mai curate, materii prime pure,
echipament performant, controlul pierderilor, etc) şi controlul tehnicilor. Un exemplu al
eficienţei managementului apelor uzate - raportat din Germania - care urmează o strategie bine
definită pentru amplasamente chimice cu încărcătură organică de la producţia chimicalelor
organice are ca scop rezonabil performanţa înlăturării globale a COD cu cel puţin 90%
(incluzând pretratarea). În Secţiunea 4.3. sunt tratate BAT privind măsurile care trebuie
adoptate în lumina rezultatelor evaluărilor de emisii de ape uzate/gaze emanate.
• evaluează impactul asupra mediului şi efectele asupra facilităţilor de tratare în planificarea
unor noi activităţi sau schimbarea activităţilor existente, comparând situaţia viitoare a mediului
cu cea existentă şi indicarea apariţiilor unor schimbări majore
• practicarea reducerii emisiilor la sursă prin segregarea fluxului, instalarea unui sistem
adecvat de colectare şi măsuri de constrângere (v. Secţiunea 4.3.)
• legarea datei de rpoducţie cu data încărcăturilor de emisii pentru a contola emisiile actuale
cu cele estimate. Dacă datele obţinute nu se potrivesc, procesele responsabile pentru emisiile
neaşteptate trebuie identificate
• tratarea la sursă a fluxurilor de ape uzate şi gaze emanate contaminate, în locul dispersiei şi
tratarea subsecventă centrală, cu excepţia cazurilor când avem motive obiective împotriva
acesteia. Majoritatea tehnicilor de tratare sunt mai eficiente dacă conţinutul de poluant este mai
ridicat. Este mai economică tratarea fluxurilor tributare relativ mici cu utilaje mici şi cu
eficienţă ridicată, dacât să avem facilităţi mari, centarlizate cu o mare încărcătură hidraulică
• utilizarea metodelor de control al calităţii, descrise în Secţiunea 2.2.2.6., pentru a evalua
tratarea şi/sau procesele de producţie şi/sau prevenirea scăpării de sub control
• aplicarea practicilor eficiente de fabricare (GMP) pentru curăţirea echipamentelor pentru
reducere a emisiilor în apă şi aer
• implementarea facilităţilor/procedurilor de detectare în timp a deviaţiilor ce ar putea afecta
instalatiile de tratare dupa proces, pentru a evita supraîncărcarea acestora, a face posibilă
identificarea surselor de deviaţie şi eliminarea cauzei lor; în acelaşi timp apele uzate formate să
fie deturnate spre instalatiile sigure adecvate, de ex catre o facla
• instalarea unui sistem de avertizare eficient, care va da informaţii asupra defecţiunilor şi
disturbarilor, când accidentul ar putea avea un efect major asupra mediului şi/sau vecinătăţii,
autorităţile competente trebuie să fie incluse în lanţul de informaţii
• implementarea unui program de monitorizare în toate instalatiile de tratare pentru a controla,
dacă ele lucrează curat, pentru a face posibilă detectarea neregulilor sau erorilor de operare, care
ar putea influenţa mediul recipient şi să dea informaţii asupra emisiilor curente de poluanţi
• implementarea unui program de monitorizare, care să detecteze emisiile, cum se stipulează
în Art 9(5) al Directivei, informaţiile obţinute fiind date publice (Art 15(2) al Directivei).

Waste Water and Waste Gas Treatment 293

Capitolul 4

Programele de monitorizare trebuie să includă poluanţii şi/sau parametrii înlocuitori relevanţi

pentru instalatiile de tratare. Frecvenţa măsurătorilor depinde de riscul prezentat de poluant,
riscul de defectare a facilităţilor de tratare şi variabilitatea emisiilor
• punerea în aplicare a strategiilor de gospodărire a apelor destinate stingerii incendiilor şi de
acoperire descrise în Secţiunea 2.2.4.1.
• punerea în aplicare a unui plan de responsabilităţi în cazul unui accident poluator pentru a
face posibilă răspunderea cea mai rapidă şi potrivită la accidente interne şi erori de operare,
descrise în Secţiunea 2.2.4.2.
• alocarea unor costuri de tratare aferente productiei.

4.3 BAT specifice

Odată ce avem fundamentarea metodologiei managementului, pasul următor spre prevenirea şi a
controlul integrat al poluării este implementarea măsurilor tehnice.

4.3.1 Secţiunea ape uzate

Această secţiune este dedicată determinării tehnologiei BAT pentru tratarea apelor uzate într-un
sit de industrie chimică, incluzând tehnicile de prevenire şi de reducere necesare în plus faţă de
tehnicile de control end-of-pipe.

Tehnologii BAT pentru măsurile proces-integrate

Cum am menţionat în Secţiunea 1.3.1. şi 3.3.1., măsurile proces-integrate sunt preferate pentru
prevenirea şi reducerea cantităţii de ape uzate şi/sau poluanţi. Ele sunt în general specifice
producţiei sau procesului şi aplicarea lor necesită pregătire specială, care este inclus în scopurile
BREF-urilor verticale în sectorul chimic şi cele înrudite. Astfel, concluziile asupra tehnologiilor
de vţrf pentru măsuri proces-integrate în acest document se referă la nevoia generală de a
implementa aceste măsuri într-o linie de producţie şi ia în considerare numai măsuri pentru
procese cum ar fi: spălarea produsului, curăţirea echipamentului, generarea de vacuum şi
răcirea, care sunt aplicate în mai toate liniile de producţie.

Tehnologiile BAT sunt o combinaţie potrivită a:

• utilizării măsurilor proces-integrate sau de recuperare a apelor uzate sau a contaminanţilor de
preferinţă prin tehnici end-of-pipe, când e posibil
• evaluării instalaţiilor de producţie existente pentru opţiuni ale readaptării măsurilor proces-
integrate şi implementarea lor când apare probabilitatea sau cel mai târziu instalarea unor
schimbări majore
• utilizării apei din procese în mai multe reciclări oricând e posibil pentru motive economice şi
de calitate, cu un număr maxim de reciclări înainte de evacuare, cum e descris în Secţiunea
3.3.1.2.
• optimizării proceselor de spălare a produsului cu evitarea proceselor cu o singură trecere,
oricând e fezabil din motive calitative(Secţiunea 3.3.1.1.)
• evitarea sistemelor de răcire cu contact direct, oricând e fezabil (v. Secţiunea 3.3.1.1.)
• utilizarea generării vacuumului în circuit închis în locul pompelor cu jeturi de apă sau de
vapori oricând e fezabil, de ex când utilizarea lor nu este interzisă din motive de siguranţă sau
din cauza coroziunii, cum e descris în Secţiunea 3.3.1.4.
• evaluării, dacă proceselede tratare a gazelor cu tehnici bazate pe apă pot fi suplinite cu alte
măsuri, cum e descris în Secţiunea 3.3.1.5. Tehnicile de tratare a gazelor, utilizând cantităţi
relativ mari de apă (cum ar fi scrubbingul sau răcirea mediului) cu o însemnătate specială în
regiunile care se confruntă cu lipsa de apă. Exemple de astfel de măsuri aplicabile în regiunile
care se confruntă cu lipsa de apă sunt:
- înlăturarea materiei solide prin tehnici uscate în locul srubbingului ud

294 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

- reducerea Sox în coşuri prin măsuri secundare altele decât prin sistem ce include scrubbingul
ud

Tehnologii BAT pentru colectarea apelor uzate

Un sistem de colectare de ape uzate adecvat joacă un rol esenţial în reducerea şi/sau tratarea
efectivă a apelor uzate. El conduce fluxul de apă uzată spre locul de tratare cel mai potrivit şi
previne amestecarea apelor uzate contaminate cu cele nepoluate

Există tehnologii BAT pentru:

• separarea apelor din procese din apele de ploaie necontaminate şi alte emisii de ape
necontaminate. Astfel se minimizează cantitatea de apă ce necesită tratare precum şi încărcătura
hidraulică trimisă la instalatiile de tratare. Astfel se creşte eficienţa costurilor şi performanţelor
la locul de tratare. Dacă amplasamentele existente nu practică încă separarea apelor, se poate
instala - cel puţin parţial - când sunt efectuate schimbări majore
• separarea apelor uzate în funcţie de încărcătura cu poluanţi: organic, anorganic cu sau fără
încărcătură organică nesemnificativă sau poluare nesemnificativă. Astfel se asigură ca
facilitatea de tratare să primească doar poluanţii pe care-I poate trata
• instalarea unui acoperiş deasupra suprafeţelor cu o contaminare posibilă, cum ar fi
revărsările şi scurgerile, oriunde e posibil. Astfel se previne cădere apei de precipitaţii pe aceste
suprafeţe şi amestecarea cu poluanţi, fapt care ar duce la creşterea cantităţii de ape uzate ce
necesită tratare
• instalarea unui drenaj separat pentru suprafeţele cu risc de contaminare conţinând un
absorbant, pentru a aduna pierderile prin revărsări şi scurgeri, cum e descris în Secţiunea
3.3.4.4. Ele previn evacuarea apei de ploaie contaminate cu pierderi de producţie. Apa de ploaie
capturată separat este deversată după o monitorizate adecvatăşi evacuată în funcţie de rezultate,
direct în sistemul de drenaj al apei de ploaie necontaminate sau la locul de tratare adecvat.
• utilizarea conductelor supraterane pentru apele uzateîn interiorul sitului industrial între
punctele de generare a apelor uzate şi locul final de tratare. Dacă condiţiile climatice nu permit
sistemul de canalizare suprateran (temperaturi mult sub 0°C), sistemul de conducte subterane
accesibile este o alternativă acceptabilă. Ambele permit o detcţie uşoară şi economică a
pierderilor, menţinerea muncii şi opţiuni mpentru readaptarea noilor echipamente în instalaţii
deja existente. Multe amplasamente de industrie chimică sunt prevăzute cu conducte subterane
şi construcţia imediată a unui nou sistem de conducte nu este o soluţie viabilă, dar această
lucrare poate fi efectuată cu ocazia unei schimbări majore în platformele de producţie sau în
sistemul de conducte
• instalarea capacităţii de retenţie pentru cazuri de defectare şi pentru apa destinată stingerii
incendiilor, vizând evaluarea riscurilor, adoptând una, două sau toate următoarele măsuri:
- retenţie descentralizată pentru cazuri de defectare datactate, dacă e posibil, în apropierea
platformelor de producţie şi destul de mari pentru a preveni curgerea substanţelor în conducte
până când procesul este închis controlat
- retenţie centrală pentru a colecta apele uzate provenite din defectări, în urma căruia apa a
intrat deja în sistemul de conducte în locul conducerii ei spre WWTP, cum e descris în
Secţiunea 3.3.3. Deşi există câteva tipuri de sisteme de retenţie, care pot fi considerate
tehnologii BAT, cele mai sigure sunt acelea, în care rezervorul este umplut doar în cazul unei
defectări (Figura 3.2.) sau în care două rezervoare sunt umplute alternativ (Fig. 3.1.)
- retenţie pentru apa destinată stingerii incendiilor, folosit exclusiv sau în combinaţie cu
conţinutul local. Experienţa arată că apa destinată stingerii incendiilor poate atinge sute de m3
(ex 15 000 m3 apă foarte contaminată destinată stingerii incendiilor) şi capacitatea de retenţie
este necesar a fi destul de mare pentru a putea face faţă protecţiei ambelor suprafeţe şi
sistemului de drenaj al apelor uzate
- sistemul de drenaj pentru substanţele inflamabile şi hazardoase, de exemplu pentru a le
transporta din zona focurilor.

Waste Water and Waste Gas Treatment 295

Capitolul 4

Flux partialwater
W aste de apa
uzata
partial stream

BAT pt
BA T for
tratarea BAT
B ATtratarea
for
heavy m etal
metalelor Y Metalemgrele? N Relevant Y Metale Y metalelor
heavy grele
m etal
treatm
greleent Heavy etals? Heavy mgrele?
etals?
organic? treatm ent

N
N

BAT pt tratarea Y Inorganic salt load BAT tehnici de techniques:

recuperare:
BA T for
sarurilor BA T recovery BAT
B ATpentru
for
too high? Y
salt (chloride,
(cloruri, sulfati) NNF/RO
F / RO Este prea mare
Inorganic cantitatea
salt load tratarea sarurilor
salt (chloride,
anorganica?
AAdsorptia
detoo
sare high?
sulphate)
(optiune) dsorption (cloruri, sulfat)
sulphate)
Extractia / Distilarea (optiuni)
treatm ent E xtraction / Distillation treatm ent
Evaporarea
(option) Evaporation
Striparea / tratamentul (option)
Stripping gazului
/ gas treatm ent
N
Y
N BATabatem
B AT Tehnicient
detechniques:
reducere:
reactii
chem chimice (oxidarea,
. reactions (oxidation, N E fezabila
Recovery Refractar sau or
toxi
reducerea, hidroliza, oxidarea Y Refractory
reduction, hydrolysis, air recuperarea?
aerului) incinerarea
feasible? toxicorganic?
organic?
oxidation)
BAT
BA Tpentru
for
incineration tratament
central
N biologic central
biological
Rezervor
B alancing treatm ent
intermediar
tank

Y
N Este necesar
Need un alt
for biological
tratamentul biologic?
treatm ent?

B AT for
N E necesar
Need un alt
for further
tratament biologic? decentral
biological
biological
treatm ent?
treatm ent

EVACUARE
DISCH AR G E

Figura 4.1: Calea de decizie a tratamentului apei uzate pe un amplasament industrial chimic: Baza concluziilor BAT

296 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

BAT pentru tratarea apelor uzate

Tratarea apelor uzate în sectorul chimic urmează cel puţin patru strategii dferite
• tratare finală centrală într-un WWTP biologic
• tratare finală centrală într-un WWTP municipal
• tratare finală centrală a apelor uzate anorganice într-un WWTP chimic-mecanic
• tratare descentralizată
Acest document nu favorizează nici una dintre ele. Toate patru sunt considerate tehnologii
BAT, când sunt corect aplicate în conformitare cu situaţia apelor uzate, altfel nici una nu este
tehnologie BAT.

Concluziile tehnologiilor BAT urmează calea prin care sunt controlaţi poluanţii, cum arată
Figura 4.1. Se presuspune în acest stadiu că deciziile privind managementul potrivit efluentului
au luate, impactul asupra corpului de apă primitor a fost stbilit, toate opţiunile pentru prevenirea
şi reducerea apelor uzate au fost exploatate şi toate măsurile de siguranţă au fost luate în
considerare, astfel, de acum înainte sunt luate în considerare doar soluţiile end-of-pipe.
Trebuie menţionat faptul că problemele specifice unei regiuni poate necesita tehnici de tratare
special dezvoltate pentru un anumit sit, sau ele pot anula tehnici binecunoscute sau comune
pentru acest caz special. Următoarea abordare de luare a deciziilor în tehnologiile BATpentru
tratarea apelor uzate este un îndrumar pentru găsirea şi instalarea tehnicilor potrivite, incluzând
şi modul de a se confrunta cu particularităţile tratării apelor uzate. Abordarea urmează o cale
decizională spre concluziile tehnologiilor BAT pentru tratarea corespunzătoare a apelor uzate
din amplasamentele chimice, ilustrat în Figura 4.1.

• General
BAT is to:
- a separa fluxurile de ape uzate contaminate în funcţie de încărcarea lor cu poluanţi.
Apele uzate anorganice fără componente organice relevante sunt separate de apele uzate
organice şi conduse spre locuri de tratare specifice (vezi secţiunile pentru metele grele,
săruri anorganice, discutate mai târziu în acest capitol). Apele uzate organice cu o
proporţie semnificativă de componente anorganice şi organice stabile sau toxice sunt
direcţionate către locuri de pretratare speciale (vezi secţiunile pentru metele grele, săruri
anorganice şi poluanţi nepotriviţi tratării biologice mai târziu în acest capitol).

• Apa pluviala
BAT consa in:
- conducerea apei necontaminate direct în apa receptoare, trecand prin by-pass-ul
sistemului de canalizare al apelor uzate

- tratarea apei de precipitaţii din suprafeţele contaminate folosind tehnicile descrise în

Secţiunile 3.3.4.1.1., 3.3.4.4.1., şi 3.3.4.4.2., vezi în Tabel 4.1., înaintea evacuării intr-o
apa receptoare

În unele cazuri utilizarea apei pluviale ca şi apă de producţie poate reduce consumul de apă
brută, fapt benefic din punct de vedere ecologic.
Tehnicile listate în Tabelul 4.1. sunt considerate tehnologii BAT când sunt aplicate în situaţia
respectivă. Tabelul conţine restricţiile pentru diferitele tehnici

Waste Water and Waste Gas Treatment 297

Capitolul 4

Camere pentru nisip Iazuri de retenţie / Rezervoare de Filtru de nisip

Formă de canal Circulare Aerate
Scop Eliminarea nisipului şi pietrişului Clarificarea şi curăţirea apei şi Tratarea apei de ploaie
Protecţia proceselor de tratare retenţia încărcăturii hidraulice din provenite dintr-o suprafaţă
Protecţia echipamentului împotriva abraziunii precipitaţii abundente pentru uşor poluată pentru evacuare
protejarea râului receptor (iazuri de sau refolosire
retenţie)
Clasificarea apei de ploaie înaintea
evacuării sau refolosirii (bazine de
sedimentare)
Aplicaţie Ca parte a WWTP aplicate apei de ploaie tratate la WWTP (ape de ploaie Eliminare din suprafeţe poluate a Eliminarea suspeniilor solide
provenite din suprafeţe foarte contaminate) fazei solide suspendate
Debitul de 0,3 m/s dacă numai nisipul şi pietrişul este separat
Limitele apliacţiei Potrivit pentru flux de Mai puţin pentru ape Potrivit pentru flux de Nu se potriveşte apei de ploaie Nu se potriveşte apelor de
ape uzate foarte uzate fluctuante ape uzate fluctuante provenite din suprafeţe foarte poluate ploaie provenite din suprafeţe
fluctuante Nu se potriveşte regiunilor cu lungi foarte poluate
perioadă de secetă şi / sau temperaturi
foarteridicate pentru timpul
îndelungat al tratării, care cauzeză
emisii de miros
Consumabile Energie pentru pompe Aer comprimat Aer comprimat Energie pentru pompe
Energie pentru Energie pentru pompe Din când în când schimbarea
pompe şi jet de ape şi jet de ape mediului filtrant
Efecte inter-media Emisii de zgomot Iaz de retenţie: Depunerea nămolului spălat
Emisii de mirosuri Depozitarea nămolului
Nisip pentru depozitare Depinde de timpul de remanenţă
hidraulică, posibilă emisie de miros
Cerinţe de spaţiu Relativ scăzut Întinderi mari Spaţiu restrâns
Parte a WWTP
Performanţă realizabila Iaz de retenţie: SST 80-83
(%poluant eliminat) SST 50-90
Retehnologziare Uşor de retehnologizat, dacă nu face parte din echipament Retehnologizabil dacă avem spaţiu la Uşor retehnologizabil
dispoziţie

Tabelul 4.1: Tehnici de tratare a apei pluviale cum sunt descrise în Capitolul 3

298 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

• Ulei liber / Hidrocarburi

Tehnologii BAT există pentru:

- eliminarea uleiului / hidrocarburilor când ele apar ca pete mari şi când acestea sunt
incompatibile cu alte sisteme cu scopul maximizării recuperării, prin aplicarea unei combinaţii
potrivite a următoarelor:

¾ separatori de apă / ulei prin ciclon, MF sau API, când pete mari de ulei liber sau de
hidrocarburi sunt prognozate, altfel PPI sau CPI sunt alternativele, detaliile sunt descrise în
Secţiunea 3.3.4.1.6.

¾ MF, filtrare prin medii granulare sau flotaţie de gaz, tehnici descrise în Secţiunile 3.3.4.1.5.,
3.3.4.1.4. şi 3.3.4.1.3.

¾ tratare biologică (vezi Secţiunea referitoare la substanţele biodegradabile) în WWTP

biologice centrale, WWTP municipale sau la o platformă de tratare separată pentru acest flux de
ape uzate speciale
Nivelurile de emisii pentru eliminarea de ulei / hidrocarburi sunt date în tabelul 4.2.

Parametru Concentraţie a 1
[mg/l]
conţinut total de
0.05-1.5
hidrocarburi
BOD5 2-20
COD 30-125
a
medie lunară
b
există o neconcordanţă între metodele analitice de evaluare
a hidrocarburilor care nu pot fi rezplvate în Grupul de Lucru
Tehnic
1
luat din materialul BREF pentru Uleiuri Minerale şi
Rafinării de gaze-oct. 2001

Tabelul 4.2: Niveluri de emisie pentru uleiuri libere / hidrocarburi evacuate într-o apă receptoare

• Emulsii
Tehnologii BAT există pentru:
- separarea emulsiilor la sursă şi recuperarea constituenţilor separaţi. Adiţia substanţelor
floculante şi/sau coagulante poate fi necesară pentru a asigura separarea, tratarea la
sursă face posibilă recuperarea şi previne efectele adverse în sistemele de conducte
dupa proces; sau
- eliminarea emulsiilor la sursă când ele nu pot fi separate şi pot produce efecte adverse
la instalatiile aflate dupa proces. Tehnici de tratare potrivite sunt: oxidarea cu aer,
evaporarea, incinerarea (când valoarea termică a emulsiilor permite funcţionarea
autotermală) sau degradarea biologică. Deseori nu se permite evacuarea emulsiilor în
sistemele de canalizare publice.

• Substante solide suspendate total (TSS)

Măsurile pentru eliminarea TSS utilizate în această secţiune nu le includ pe cele destinate
componentelor nămolului activ sau metale grele, care sunt tratare într-o altă secţiune.

Tehnologii BAT există pentru:

- eliminarea TSS din fluxurile de ape uzate când ele pot provoca prejudicii sau defectări
facilităţilor aflate dupa proces, cum ar fi: abraziunea sau colmatarea în pompe şi conducte sau
obstrucţionări şi înfundări în instalatiile de tratare. În aval de aceste instalatii, ce pot fi afectate,
pot exista unităţi ca: filtre, columne de adsorpţie, membrane filtrante, vase oxidante utilizând

Waste Water and Waste Gas Treatment 299

Capitolul 4

iradierea cu raze UV sau WWTP centrale sau municipale. Tehnicile sunt listate în Tabel 4.3.
Enumerarea tehnicilor de tratare este următoarea :
¾ primul pas: sedimentarea / flotaţia cu aer pentru adunarea încărcăturii principale de TSS şi
pentru protecţia sistemelor de filtre subsecvente faţă de obstrucţionare sau frecvenţa crescută a
respălării. Sedimentarea sau flotaţia de aer sunt în cazuri normale suficiente pentru prevenirea
abraziunii şi a obstrucţionării în pompe şi ţevi (emulsiile şi fazele solide au fost tratate cu
succes)
¾ al doilea pas: filtrarea mecanică - ca opţiune, dacă conţinutul solid nu a fost îndeajuns redus
pentru a preveni obstrucţionarea în instalatiile de tratare subsecvente - , cum ar fi: membranele
filtrante, adsorpţia, oxidarea chimică utilizând raze UV
¾ al treilea pas: MF sau UF ca opţiune, dacă fluxul de ape uzate necesită să fie eliberată de
faza solidă pentru a preveni obstrucţionarea, de exemplu în facilităţi NF sau RO sau de alte
particule, care nu pot fi eliminate prin alte tehnici de filtrare
¾ eliminarea TSS din fluxul de ape uzate înainte de evacuarea lor într-un receptor de apă.
Dacă nu există substanţe periculoase în TSS, tehnicile obişnuite sunt:
¾ sedimentarea / flotaţia cu aer
¾ filtrarea, numai dacă tehnica precedentă nu a avut rezultate bune
- eliminarea TSS din fluxurile de ape uzate utilizând o tehnică ce permite recuperarea,
preferată tehnicilor de scădere oricând este posibilă şi viabilă reutilizarea fazei solide
- aplicarea agenţilor floculanţi şi/sau coagulanţi, când este prezentă o substanţă fin
dispersată sau altfel inseparabilă pentru a produce agregate suficient de mari, care pot fi
sedimentate
- acoperirea sau închiderea locurilor de tratare când mirosul sau zgomotul crează
probleme, aerul care iese trebuie condus la tratare ulterioară (dacă este necesar) şi
luarea măsurilor de securitate în cazul în care există riscul unei explozii în camera
închisă de tratare
- depozitarea potrivită a nămolului prin predarea lui la un depozit autorizat sau prin
tratarea acestuia la sit (vezi secţiunea despre tratarea sedimentelor)
Tehnicile cosiderate tehnologii BAT depind de aplicarea lor şi sunt descrise în secţiunile
3.3.4.1.2.- 3.3.4.1.5. şi listate în Tabelul 4.3.

• Metale grele

Cum metalele grele sunt elemente chimice, care nu pot fi distruse, recuperate şi refolosite,
singura modalitate de a preveni poluarea mediului cu ele este să nu le eliberăm/evacuăm în
mediu. Orice altă metodă duce doar la transferul lor între diferitele medii: ape uzate, gaze, sol.
Fluxurile de ape uzate cu o încărcătură semnificativă de metale grele sunt originare din
procesele de producţie la care sunt folosite materialele ce conţin metale grele la producţie (ca şi
catalizator) sau din spălarea echipamentului folosit în astfel de procese.

Tehnologii BAT există pentru:

- separarea apelor uzate ce conţin metale grele pe cât posibil
- tratarea acestor ape uzate la sursă, înainte de amestecarea cu alte fluxuri de ape uzate
- preferinţa tehnicilor ce permit recuperarea. Tehnicile ce pot fi aplicate pentru atingerea
acestor prescripţii sunt cele listate în Tabelul 4.4.
- facilitarea unei eliminări ulterioare a metalelor grele într-un WWTP (tratare chimico-
mecanică pentru poluanţii anorganici sau biotratare pentru produţii organici) ca o secvenţă de
curăţire cu o tratare adecvată a sedimentelor, dacă este necesar
TWG-ul nu poate promova nivelurile de emisii asociate cu tehnologiile BAT pentru
metalele grele în fluxurile de ape uzate tributare care ar fi aplicabile întregului sector
chimic din motivele explicate în Secţiunea 3.3.4.2.1. Nivelurile de emisie rezultate din
aplicarea tehnologiilor BAT menţionate anterior depind de procesele de producţie din
care provine poluarea cu metale grele.

300 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

Sedimentare Flotaţie cu aer Filtrare MF/UF

Scop Limpezirea apei din ploi colectate de Limpezirea apelor din procese când Stare finală de separare după Limpezirea până la o apă uzată fără
solizii suspendaţi sedimentarea nu e potrivită sedimentare sau flotaţie cu aer pentru a fază solidă pentru facilităţile aflate
Limpezirea apei din procese de faza aduna emisiile de particule mici dupa proces (ex RO)
solidă suspendată
Aplicaţie Separarea fazei solide din apele uzate Separarea solizilor nesedimentabili şi Separarea fazei solide din fluxul de ape Separarea tuturor materiilor solide,
În principiu SST recuperabil uleiului/grăsimilor uzate particulelor coloidale, bacteriilor,
Recuperarea de materii depinde de tipul virusurilor
de filtru Foarte potrivit pentru recuperarea
de material
Limitele apliacţiei Particulele să fie sedimentabile Fără detergenţi spumanţi Faza solidã fin dispersatã sau nãmoloasã Materialul membranei este
Nu există limite pentru conţinutul de SST Fără limite de concentraţii la alimentare, pentru a evita obstrucţionarea cauzată de vulnerabil faţă de chimicale
Nu avem emulsii stabile dar fără uleiuri libere încărcătura mare de SST Alimentarea cu SST trebuie să fie
scăzută din cauza obstrucţionării şi
înfundării
Consumabile Chimicale: 0.5-100 g/m3 Aer comprimat: 0.53-0,55 m3/m3 Accesorii de filtru Substanţe antiagregare şi de
Energie: 0.5-1.5 kW (diametru floculant 2.4-4.7 kg/tone TSS Variatie de presiune respălare
rezervor 25-35m) energie: 20.6 kWh/1000m3 Energie Energie relatată la rata de curgere şi
nivel de presiune:2-20 kWh/m3
(MF)1
1-10 kWh/m3 (UF)1
Nivel de presiune:0,02-0,5 MPa
(MF)
0,2-1 MPa (UF)
Efecte inter-media Depozitarea nămolului Depozitarea nămolului Depozitarea nămolului după spalarea in Depozitarea reziduurilor
Emisii sonore de la pompe şi sistemul de Emisia de zgomote de la pompe şi jeturi contra-curent Emisie de zgomote de la pompe
eliminare a nămolului/sedimentelor de apă Filtrele închise pot necesita conectarea la
Emisii de miros (ex VOC)când Emisii de miros (ex VOC) când sisteme de minimizare a gazelor emanate
rezervorul nu e închis rezervorul nu este închis, mai intens
decât în cazul sedimentării
Cerinţe de spaţiu Depinde de plan (rezervor plat sau sistem Mai puţin, decât în cazul sedimentãrii Aranjament modular
de lamine ) Cerinţe de spaţiu scăzute în
comparaţie cu alte tehnici
Performanţă realizabila TSS: 60-90 TSS 85-98 Depinde de mediul filtrant sau de TSS apropiat de 100
Solizi sedimentabili 90-95 Sulfizi HM 95 accesoriile filtrelor

Waste Water and Waste Gas Treatment 301

Capitolul 4

o mai mare stabilitate a tratării cu SST 55-99,99

alimantare fluctuantă
Emisii realizabile TSS <10 TSS 10-20 TSS <10
[mg/l] ulei 2-10 Ulei liberl <5
Retehnologizare Depinde de spaţiul avut la dispoziţie da da da
1
este destul de surprinzător, că MF, procesul cu cel mai scăzut nivel de presiune consumă mai multă energie, ca cele cu nivel de presiune crescut. Motivul este apariţia polarizării de concentraţii şi
agregare. În MF şi mai puţin în UF acest fenomen este foarte puternic şi duce la un declin drastic al fluxului [cww/tm/161].

Tabelul 4.3: Tehnici de tratare a fazei solide suspendate, aferente BAT

302 Version March 2001 KH / EIPPCB / cww_Draft_2

 Capitolul 4

• Săruri anorganice şi/sau acizi (particule ionice)

Conţinutul de săruri anorganice /acizi al fluxurilor de ape uzate pot afecta atât biocenozele din
apele receptoare, ex. râuri mici, care se confruntă cu încărcături mari de săruri, cât şi eficienţa
sistemelor de canalizare, ex coroziunea ţevilor, valvelor şi pompelor sau funcţionarea
necorespunzătoare a staţiilor de tratare biologică dupa proces. Măsurile de control folosite în
această secţiune dedicată sărurilor anorganice nu le include pe cele pentru sărurile metalelor
grele, acestea fiind tratate în secţiunea anterioară şi cele pentru sărurile de amoniac, care sunt
controlate prin alte modalităţi.

Tehnologii BAT există pentru

- controlul conţinutului de săruri anorganice şi acizi a fluxurilor de ape uzate cu impact
negativ asupra comunităţilor vii din apele receptoare învecinate şi dacă e necesar
prevenirea la sursă a evacuării acesteia
- controlul conţinutului în săruri anorganice (în special clorizi şi sulfaţi) prin tratarea la
sursă, când poate provoca pagube, defectări şi/sau funcţionarea necorespunzătoare a
sistemelor de canalizări din sit sau municipale
- alegerea unei tehnici de tratare ce permite recuperarea şi refolosirea poluantului tratat
când este posibil şiu adecvat, luând în considerare efectele cross-madia şi impactul
poluanţilor.
Tehnicile de tratare potrivite sunt listate în Tabelul 4.5., alegerea celei potrivite depinzând
de situaţia dată.

KH / EIPPCB / cww_draft_2 Version March 2001 303

Capitolul 4

Precipitare / sedimentare sau flotaţie Cristalizare Schimb de ioni NF / RO

cu aer / filtrate
Scop Transformarea componenţilor cu Creşterea compuşilor cu metale grele Înlocuirea ionilor de metale grele din Separarea ionilor de metale grele prin
metale grele sizolvate în pe o materie granulară în paturi faza lichidă cu alţi ioni din răşina de membrane permeabile
componente nesolubile şi separarea fluidizate schimb de ioni Separarea majorităţii celorlalţi
lor din apele uzate contaminanţi
Aplicaţie Eliminarea metalelor grele din apele Eliminarea metalelor grele din apele La soluţii cue conţin ioni de metale Atingerea unui înalt grad de puritate
uzate, de preferat pentru concentraţii uzate prin crearea de condiţii care fac grele cu concentraţii de alimentare pentru a recicla şi reutiliza apa
mai ridicate posibilă precipitarea scăzute Concentraţii crescute ale
În principiu recuperarea posibilă Scopul este recuperarea Recuperarea posibilă contaminanţilor ce necesită tratament
în continuare
Recuperarea posibilă
Limitele apliacţiei Evitarea agenţilor formatoare de Evitarea unei forţe ionice mari Concentraţiile cu presiune osmoticã
complexe Temperatura limită mai mică de prea mare pentru a funcţiona
Ajustarea pH-ului este importantă 60°C Rezistenţă termică şi chimică tredusă
Nu se poate aplica la concentraţii Agenţii corozivi distrug răşina
mai mici decât solubilitatea
precipitatului
Consumabile Agent de precipitare Substanţe cristalizatoare Lichid de regenerare Substanţe de curăţire
Floculant / coagulant Energie Supresori de agregare Energie 1-3 kWh/m3 (NF)1
Energie pentru pompe Energie 1-3 kWh/m3 (RO)1
Variatie de presiune:-0,5-3 MPa (NF)
2-100 MPa (RO)
Efecte inter-media Depozitarea nămolului Supradozarea substanţei cristalizatoare Regenerarea provoacă mari Concentrarea necesită tratare în
Emisii de miros posibile poate duce la o creştere a concentraţiei concentraţii de soluţii de metale continuare, ex scimbare de ioni
în săruru grele (recuperare sau depozitare)
În mod normal nu geberează deşeuri
sau nămol
Cerinţe de spaţiu Comparabil cu schimbul de ioni şi Comparabil cu cristalizarea şi Comparabil cu cristalizarea şi
NR/RO NR/RO schimbul de ioni
Performanţă realizabila 80-99 Hg anorganic >90 (NF)
(%poluant eliminat) Hg organic >90 (NF)
compuşi cu Cd >90 (NF)
apropiat de 100 cu RO
Emisii realizabile (mg/l) pentru metale grele depinde în mare Zn 1 0,1-10 foarte scãzut (aproape 0) cu RO
mãsurã de procesul de producţie din Ni 1

304 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

care iau naştere

Retehnologizare da relativ uşor
1
compact la înălţime de 1 m, diametru de 1 m, incluzând vase, valve şi răşină

Tabelul 4.4: Tehnici de tratare asociate tehnologiilor BAT pentru metalele grele

Waste Water and Waste Gas Treatment 305

Capitolul 4

Evaporare Schimbul de ioni Osmoză inversă Eliminarea biologică a sulfaţilor

Scop
Aplicaţie
Limitele apliacţiei
Consumabile
Efecte inter-media
Cerinţe de spaţiu
Performanţă realizabila
(%poluant eliminat)
Emisii realizabile (mg/l)
Retehnolozigare
1
compact la înălţime de 1 m, diametru de 1 m, incluzând vase, valve şi răşină
Evaporarea apei, lăsând un concentrat Înlocuirea cationilor cu H+ şi a Separarea tuturor contaminanţilor Reacţii anaerobe de la sulfaţi la
rezidual anionilor cu OH-, astfel înlocuind prin membrane permeabile sulfuri via sulfizi
sărurile cu apă
Provocând cristalizarea sărurilor La soluţii cue conţin săruri, chiar şi Atingerea unui înalt grad de puritate Eliminarea sulfaţilor din apele uzate
separându-le din apa uzată de metale grele pentru a recicla şi reutiliza apa cu mare conţinut de sulfaţi
Concentrarea altor substanţe Recuperarea posibilă Concentraţii crescute ale Poate elimina şi metale grele sub
nevolatile contaminanţilor ce necesită tratament formă de sulfaţi
În principiu recuperarea substanţelor în continuare Este generat recuperarea sulfurilor
posibilă Recuperarea posibilă
Evitarea agenţilor generatoare de Evitarea unei forţe ionice mari Concentraţiile cu presiune osmoticã Reacţie foarte lentă, astfel timp de
spumă Temperatura limită mai mică de 60°C prea mare pentru a funcţiona rezidenţă îndelungat
Agenţii corozivi distrug răşina Rezistenţă termică şi chimică tredusă COD/sulfaţi trebuie să fie cel puţin
1:1
Substanţe chimice când pretratarea e Lichid de regenerare Substanţe de curăţire Substanţe chimice (agenţi de
necesară Supresori de agregare Energie 1-3 kWh/m3 neutralizare, floculant)
Vapori 5-16kg apă/kg vapor Energie Nivel de presiune: 2-100 MPa (RO) Energie
Energie
Condensatul poate necesita tratamente Regenerarea provoacă mari Concentrarea necesită tratare în Sulfura trebuie folosită în procesele
în continuare concentraţii de săruri eliminate continuare, ex scimbare de ioni de producţie (acid sulfuric)
Emisii de zgomot (recuperarea prin tratarea soluţiei sau pentru a face posibilă recuperarea
depozitarea)
Relativ mic Relativ mic Relativ mic
Eliminarea completă a sărurilor 80-99 aproape 100% Sulfat 94
Zinc 99,8
Cadmiu >99
0,1-10 foarte scăzut (aproape 0) Sulfat 75
Zinc 0,05-0,15
Cadmiu <0.01
Relativ usor

Tabelul 4.5: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru săruri anorganice (metalele grele nu sunt incluse)

306 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

• Poluanţi nepotriviţi tratării biologice

În opoziţie cu poluanţii discutaţi anterior, există fluxuri de ape uzate tributare, care nu pot fi tratate
biologic, pentru că ele conţin:

- COD nebiodegradabil sau în mică măsură biodegradabil

- Substanţe toxice care inhibă procesele biologice

Evacuarea lor într-o platformă de tratare biologică trebuie prevenită. Nu se poate efectua prognoza
despre poluanţii care inhibă procesele biologice într-un WWTP, deoarece acesta depinde de adaptarea
microorganismelor folosite la platforma de tratare la poluanţii specifici. Nu există diferenţe dacă apele
uzate sunt conduse la un WWTP central biologic în interiorul sitului sau spre un WWTP municipal.
Condiţiile pretratării poluanţilor nepotriviţi tratării biologice sunt identice în ambele cazuri.

Tehnologii BAT există pentru:

- evitarea introducerii apelor uzate în sistemele de tratare biologică când ele pot produce
funcţionarea necorespunzătoare a acestora
- tratarea fluxurilor de ape uzate tributare cu componenţi nebiodegradabili cu tehnicile adecvate,
descrise în Secţiunea 3.3.4.2. şi listate în Tabelul 4.6. înainte sau în locul tratării biologice
finale. Alegerea tehnicilor de tratare potrivite depind de situaţia dată, de compoziţia fluxului
de ape uzate , de situaţia WWTP biologic (dacă există) şi de adaptarea microorganismelor şi
cerinţele apelor recipiente. În fiecare caz este specific

Parare divergenta
Un Stat Membru şi-a exprimat punctul de vedere, că noţiunea de “parte releventă ne-
biodegradabilă” ar trebui să fie mai bine definită, dând o serie de valori indicative pentru
TOC recalcitrant al fluxurilor de ape uzate (v. Secţiunea 3.3.4.2.).

- folosirea tehnicilor ce permit recuperarea substanţelor, oricând e posibil, cum ar fi (v. Tabelul
4.6.):
¾ NF/RO
¾ Adsorpţie, utilizând cea mai potrivită variantă (Secţiunea 3.3.4.2.9.)
¾ Extracţie
¾ Distilare/rectificare
¾ Evaporare
¾ Stripare
- eliminarea conţinutului de NH3 din fluxurile de ape uzate la sursă, utilizând de ex stripping cu
aer sau cu vapori, descris în Secţiunea 3.3.4.2.4.
- utilizarea tehnicilor, care nu necesită combustibil, când alte tehnici de scădere nu dau rezultate
destul de bune şi când recuperarea nu este posibilă. Când funcţionează un WWTP biologic final,
acesta poate fi de ajuns pentru a transforma încărcătura stabilă organică în substanţe biodegradabile,
utilizând tehnici, ca (v Tabelul 4.6.)
¾ oxidare chimică (făcând o evaluare amănunţită dacă sunt generaţi clorizi organici în urma folosirii
agenţilor de oxidare cu conţinut de clor)
¾ reducere chimică
¾ hidroliză chimică
- utilizarea oxidării cu aer şi incinerării, numai dacă nu există altă soluţie pentru scăderea toxicităţii
sau efectelor inhibitoare sau când procesul poate funcţiona pe bază de autosusţinere sau dacă e
singurul mod de a atinge prevederile de evacuare fără tratare biologică
- luarea în calcul a consumului de apă pentru tehnicile de tratare ca:
¾ extracţia
¾ distilarea /rectificarea
¾ evaporarea
¾ stripping

Waste Water and Waste Gas Treatment 307

Capitolul 4

sau cu cerinţe mari de ape de răcire sau care necesită sisteme de scrubere ude pantru a recupera
contaminanţii din faza gazoasă, când acesta ar putea fi o problemă ecologică.

Când lipsa de apă e un factor important, a doua cea mai eficientă tehnică devine tehnologie BAT.

• Substanţe biodegradabile

Tehnologii BAT există pentru:

- eliminarea substanţelor biodegradabile din apele uzate utilizând sisteme de tratare biologică, cum
ar fi cele descrise în Secţiunea 3.3.4.3 şi Tabelul 4.7. sau o combinaţie potrivită a lor. Când se aplică
procese anaerobe, în cele mai multe cazuri este necesară şi o treaptă de tratare aerobă.

- Utilizarea pretratării biologice când fluxurile de ape uzatetributare majore duc o încărcătură
organică biodegradabilă la WWTP, dacă aceasta este o opţiune fezabilă. Tratarea anaerobă poate fi o
alternativă pentru utilizarea metanului generat, care poate fi folosit ca combustibil. Un alt avantaj al
pretratării anaeobe este micşorarea semnificativă a cantităţii de nămol activ din WWTP dupa proces.
Când eficienţa de eliminare a COD din procesele de tratare a fluxurilor de ape uzate este bună, dar
concentraţia care urmează a fi evacuată este mai ridicată decât nivelele asociate tehnologiilor BAT din
Tabelul 4.8. este un indicator al faptului că fluxurile tributare supraîncărcate ar necesita o pretratare
biologică

- Utilizarea pretratării sau facilităţilor de curăţire,descrise în Tabelul 4.7., dacă componentele greu
biodegradabile (dar nu cele remanente sau toxice) nu sunt suficient eliminate prin tratarea centrală
biologică a fluxurilor de ape uzate. Tehnici potrivite sunt reactorii cu paturi de fixare, care fac posibil
un timp mai lung de remanenţă şi rate de degradare mai înalte

- implementarea tehnicilor de eliminare a azotului (nitrificare / denitrificare), cum a fost descris în

Secţiunea 3.3.4.3.4., când apele uzate au un conţinut mare de azot, fapt ce poate cauza concentraţii mai
ridicate decât nivelele asociate cu tehnologiile BAT din Tabelul 4.8. Ambele tehnici descrise fac parte
din tehnologiile BAT. În condiţii favorabile ele pot fi uşor reamenajate în WWTP centrale existente.
Când numai fluxurile tributare au o încărcătură de azot considerabilă (amoniu, azotaţi, azotiţi,
Kjedahl-N) este de preferat ca ele să fie tratate separat, astfel economisind bani, deoarece
echipamentele mici pentru nitrificare / denitrificare nu sunt excesiv de scumpe.

• WWTP chimico-mecanice centrale

Când nu există contaminanţi biodegradabili,există tehnologii BAT pentru:

- evitarea introducerii apelor uzate cu componente non-biodegradabile pe o platformă de

tratament central biologic, când acestea ar putea cauza malfuncţiuni ale sistemului de tratare şi când
platforma nu este potrivită pentru tratarea acestora

- echilibrarea fluxurilor de ape uzate în amonte de sectorul de tratare pentru a echilibra

încărcarea cu contaminanţi şi pentru utilizatrea efectelor sinergice

- tratarea apelor uzate, descrise în Secţiunea 3.3.4.3.5, utilizând o combinaţie a următoarelor:

¾decantor primar precedând staţia de amestecare

¾staţie (rezervor sau bazin) de aerare cu una sau două nivele cu decantor
subsecvent

¾filtrare sau flotaţie cu aer pentru a proteja apa receptoare de excesul de agregate
de nămol activ greu separabile, de ex nămolul agregabil

¾alternativă pentru paragraful 2 şi 3: bazin de aerare sau rezervor cu membrană

submersă MF sau UF

308 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

¾opţiune adiţională ca tratare finală un filtru biologic pentru tratarea COD stabil
dacă este cerut de reglementări
În general, nivelul de CBO asociat cu tehnologiile BAT după tratarea centrală biologică este
de <20 mg/l. în cazul nămolului activ o tratare tipică este o treaptă biologică cu o încărcătură
zilnică de COD ≤0,25 kg/kg nămol

Waste Water and Waste Gas Treatment 309

Capitolul 4
Oxidare
Purpose Conversia poluanţilor cu H2O2 cu
UV sau săruri feroase, O3,
O3/UV, Cl2, ClO2, OCl-
Aplicaţie Oxidarea substanţelor
anorganice
Oxidarea substanţelor
organice pentru protejarea
WWTP sau transformarea lor
în materii biodegradabile
Poate înlocui tratarea
biologică
Limitele apliacţiei Iradierea cu UV necesită
soluţii fără fază solidă
Agenţii oxidanţi cu conţinut de
CL şi poluanţii organici trebuie
trataţi cu grijă
Consumabile Agent de oxidare
Agent de distrugere a
surplusului de oxidant
Energie
Efecte inter-media Agenţii de oxidare cu conţinut
de Cl pot da naştere la AOX
cu poluanţii organici
Necesarul de spatiu
Performanta realizabila TOC: >90
[% indepartarea (detalii la 3.3.4.2.3)
poluantului]
Niveluri de emisie
realizabile
[mg/l]
Retehnologizarea
Tabelul 4.6: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru substanţe nepotrivite tratării biologice
310
Reacţii chimice
Reducere
Conversia poluanţilor cu
SO2,NaHSO3, FeSO4, NaHS
Reducerea substanţelor
anorganice
Numãr limitat de aplicaţii
Control strict al pH-ului şi
ORP-ului
Agent de reducere
Agent de distrugere a
surplusului de reducant
Energie
Emisiile gazoase trebuie
conduse la tratare în aval
Hidroliză
Reacţia poluanţilor organici şi
anorganici cu apă, ruperea lor în
compuşi mai mici
Transformarea substanţelor
nebiodegradabile în compuşi
biodegradabili mici
Scală largă de concentraţii
(1 mg/l-100 g/l)
Nu este potrivit poluanþilor cu
solubilitate scãzutã în apã
Vapori/căldură pentru
încălzire
Substanţe chimice pentru a
ajusta pH şi potenţialul redox
Energie
Emisia posibilă de substanţe
odorizante sau volatile
Oxidarea aerului
Oxidare cu aer umed Oxidare super-critică a apei
(SCWO)
Reacţia cu O2 în fază apoasă, la Oxidare cu aer umed în regiunea
temperaturi şi presiuni mari, de supra-critică a apei: presiune de
obicei în prezenţa unui >22,1MPa, temperatură de
catalizator (V. Secţ. 3.3.4.2.4) >374oC
Oxidarea compuşilor organici Distruge contaminanţii cu
biodegradabilitate mică şi/sau
Protecţia WWTP biologici de cu toxicitate crescută
materialele stabile
Transformă COD stabil în
COD biodegradabil
Poate înlocui tratarea
biologică
Nu se recomandă pentru
concentraţii mici de COD
Fluoridele <10 mg/l
Concentraţii scăzute de săruri
(coroziune)
Aer sau oxigen Aer sau oxigen
Energie pentru generarea de Energie pentru generarea de
temperaturi şi presiune temperaturi şi presiune
Emisii apoase sau gazoase, Emisiile apoase de de gaz pot
ce pot necesita tratare în aval necesita tratament ulterior
COD: 60-90 (presiune Compusi organici: >99
redusa)
99 (presiune ridicata)
(detalii la sectiunea 3.3.4.2.4)
Waste Water and Waste Gas Treatment
 Capitolul 4

Waste Water and Waste Gas Treatment 311

Capitolul 4

NF / RO Adsorpţie Extracţie
Scop Separarea majorităţii contaminanţilor Transferarea poluanţilor solubili din faza Transferarea poluanţilor solubili din faza
apoasă într-un adsorbant solid apoasă într-un solvent
Aplicaţie Atingerea unui înalt grad de puritate pentru a Eliminarea substanţelor organice Eliminarea substanţelor organice nebiodegra-
recicla şi reutiliza apa nebiodegradabile, poluanţilor coloraţi şi/sau dabile şi/sau a poluanţilor toxici la
Concentraţii crescute ale contaminanţilor ce toxici concentraţii mari
necesită tratament în continuare Concentrarea pentru tratare ulterioareă (ex. Pretratarea pentru a reduce încărcătura de
Recuperarea posibilă incinerarea) alimentare
Recuperarea este posibilă Recuperarea este posibilă
Nu este potrivit ca tratare finală
Limitele apliacţiei Concentraţiile cu presiune osmoticã prea Încărcare mică cu poluant, altfel adsorbantul Apele uzate de preferinþã fãrã SST sau
mare pentru a funcţiona se umple prea repede emulsii
Rezistenţă termică şi chimică tredusă TSS limitat din cauza obstrucţionării Depinde de potrivirea solventului astfel
Eficienţa depinde de proprietăţile fizice ale aplicaþiile sunt limitate
poluantului (eficienţă scăzută la masă
m,oleculară mică, polaritate mare, solubilitate
crescută)
Consumabile Substanţe de curăţire Adsorbant Înlocuirea solventului pierdut
Cerinţe mari de energie Substanţe chimice pentru regenerare Energie pentru pompe
Energie pentru pompe ºI procesul de Energie pentru recuperarea solventului (ex
regenerare (temperaturã ridicatã) distilare/rectificare)
Efecte inter-media Concentrarea necesită tratare în continuare, Gazele emanate în cursul tratării necesită Apele uzate necesită tratare pentru a scăpa de
ex extracţie, incinerare (dacă nu se tratare solventul dizolvat, ex striparea
recuperează) Regenerarea generează deşeuri (dacă nu se Reziduurile rezultate din recuperarea
recuperează solventului dacă nu sunt recuperate să fie
incinerate
Gazele emanate din extractie sau recuperare,
necesita tratament de ex. adsorptie sau
incinerare
Cerinţe de spaţiu De obicei cel puţin două coloane pentru o
aplicare
Performanţă realizabila eficienţă crescută (vezi Secţiunea 3.3.4.2.8.) eficienţă crescută, depinzând de poluant (vezi Eficienţă crescută pentru poluanţi cu
(%poluant eliminat) Secţiunea 3.3.4.2.9.) concentraţie mare la alimentare
Emisii realizabile (mg/l)
Retehnologizare

Tabelul 4.6: continuare

312 Waste Water and Waste Gas Treatment


Distilare / rectificare
Scop Transferul contaminanţilor volatili
din faza apei uzate în fază de
vapori, vaporii îmbogăţiţi vor fi
condensaţi pe urmă
Aplicaţie Recuperarea contaminanţilor în
masă din apele uzate
Pretratare pentru eliminarea
contaminantului principal înainte de
tratare
Utilizare restânsă
Limitele apliacţiei Este necesar o alimentare crescută
Diferenţa punctelor de fierbere între
apă şă poluantul volatil să fie destul
de mare
Consumabile Vapori pentru încălzire
Energie
Efecte inter-media Tratare ulterioară necesară
Emisiile de gaze trebuie să fie
transportate la tratare, ex ardere
Cerinţe de spaţiu
Performanţă realizabila Performanţă crescută pentru
(%poluant eliminat) poluanţi specifici în condiţii
speciale
Emisii retehnologizare (mg/l)
Retehnologizare
1 3
stripare pentru ape acide, 30-32 m /h
Tabel 4.6: continuare
Waste Water and Waste Gas Treatment
Evaporare
Distilarea apei, lăsând un sediment
concentrat rezidual
Concentrarea fluxurilor de ape
uzate pentru reciclarea substanţelor
valoroase sau înainte de exploatare
termală
Evitarea agenţilor generatoare de
spumă
Substanţe chimice când este
necesară pretratarea
Vapori5-16kg apă/kg vapor
Energie
Condensatul poate necesita tratare
ulterioară
Emisii de zgomot
Relativ mic
Eliminare aproape completă a
poluantului,
dacă nu sunt prezente substanţe
volatile
Stripare
Transformarea poluanţilor volatili
în fază gazoasă prin trecerea aerului
sau vaporilor prin apa uzată
Eliminarea compuşilor volatili
organici sau anorganici
Recuperarea posibilă
Lichidele necesită concentraţie
scăzută de SST
Se limitează la poluanţi volatili
Agenţi antiagregare
Vapori (când se utilizează) 0,1-
0,3t/m3
Energie 680 kWh/m3
Fluxurile de gaz necesită tratare
(scrubare, adsorpţie, oxidare
catalitică, ardere)
Eficienţă crescută (v. secţ.
3.3.4.2.9)
Capitolul 4
Incinerarea apei uzate
Oxidare termică a poluantului şi
simultan evaporarea apei, cu sau
fără catalizator
Eliminarea poluanţilor dăunători
sau inhibitori, care nu pot fi trataţi
altfel sau nu sunt destul de
concentrate să se incinereze în mod
autosustenabil
Tehnologie de scădere
Conţinutul de halogen sau de sulfuri
necesită tratare specială a gazelor
Combustibil accesoriu (cu conţinut
scăzut de TOC)
Energie
Consum mare de energie la conţinut
crescut de TOC
Emisii de gaze
Aproape 100% eficienţă de
eliminare a compuşilor organici
313
Capitolul 4

Biologe aeroba
Biologie anaerobă Nămol activ (amestec) / Infiltrare / filtru percolant Pat expandat Filtru biologic cu pat fixat
bioreactor membranos
Scop Conversia conţinutului organic Conversia conţinutului organic prin microorganismeîn prezenţa oxigenului dizolvat, injectat ca aer sau ca oxigen pur (pentru detalii vezi secţ.
prin micro-organisme şi exclu- 3.3.4.3.3.)
derea de aer (oxigen)
Aplicaţie Pretratarea încărcării organice Pretratarea încărcării organice Ca perte a WWTP central Pretratarea încărcării organice Treaptă directă de pretratare sau
crescute şi fluxurilor cu calitate (prima treaptă sau pretratarea)
constantă crescute pentru a reduce cel mai uşor crescute curăţire după procesele cu nămol
Tratare finală în fluxuri tributare degradabili contaminanţi şi a Tratare finală sau fluxuri mai activ în WWTP
Utilizat ca WWTP central creşte calitatea nămolului mici Condiţii bune pentru
microorganisme care se dezvoltă
lent
Limitele apliacţiei Prevenirea substanţelor toxice, Concentraţiile mari, chiar şi la substanţele non-toxice trebuiesc evitate
deoarece procesul este foarte Inhibitorii trebuie evitate, chiar dacă microorganismele bine adaptate se descurcă şi la concentraţii scăzute de inhibitori
sensibil Temperatura maximă: 30-35 oC
Concentraţia sărurilor trabuie să fie sub 30 g/l
Consumabile Chimicale neutralizante Aer sau oxigen Aer Aer Aer
Energie Chimicale neutralizante Chimicale neutralizante Chimicale neutralizante Chimicale neutralizante
Floculanţi: 300-550kg/t COD Energie Energie (dacă există pretratare)
Nutrienţi: 23-42 kg/t COD Energie
Energie: 9,5 kWh/m3
Efecte inter-media Biogazul cu 70% CH4 poate fi Nămolul în exces de 10 ori Nămol în exces Nămol în exces Nămol în exces
folosit ca combustibil. Numai 10% cantitatea de nămol din procesele Fără emisii de miros
surplus de nămol în exces în anaerobe, necesită tratare
comparaţie cu procesele aerobe Mare investiţie de energie din
cauza aeraţiei
Emisii de miros şi zgomot
Cerinţe de spaţiu Mai puţin decât tratarea aerobă Mari pentru WWTP centrale Relativ mic Relativ mic Relativ mic
Performanţă realizabila COD: 75-90 CBO: 97-99.5 BOD:40-90 (prima treaptă) BOD: >98 COD stabil: 26-68
(%poluant eliminat) În combinaţie cu aerobi: COD: 76-96 (membrană) 85-95 (a doua treaptă) COD: 90 index fenolic 75-98
COD: 95-97 index fenolic: >99 AOX 55-98
CBO: 99-99,8 N total anorg: 82 (membrana) N total anorg 4-50
NH4-N 96 (membrana)
Emisii realizabile (mg/l) TSS: 10 (WWTP central)
Retehnologizare Necesită vase sau rachete pentru Depinde de mărime uşor uşor uşor
gaze pentru a controla metanul
Tabelul 4.7: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru tehnici de tratare biologică

314 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

KH / EIPPCB / cww_draft_2 Version March 2001 315

Capitolul 4

• Evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă

După procedurile menţionate în secţiunile anterioare ale acestui capitol, apele uzate sunt
deversate într-un corp de apă receptor (râu, lac sau mare).

Tehnologii BAT sunt o combinaţie potrivită a următoarelor:

-evitarea unei evacuări cu o mare încărcătură hidraulică sau a apelor uzate toxice, care
pot cauza prejudicii albiei râului, patului albiei sau biocenozei apei receptoare

- alegând, când e posibil un punct de evacuare în apele de suprafaţă astfel încât apa
uzată să fie cât mai bine dispersată. Astfel se minimizează impactul asupra biocenozei acvatice.
Acestă măsură nu poate înlocui tehnicile de tratare.

- ţinerea în echilibru a apelor uzate care nu vin de la un WWTP central pentru a reduce
impactul asupra corpului de apă receptor şi ajungerea la standardele de evacuare înainte de
evacuarea lor

- implementarea unui sistem de monitorizare pentru a controla evacuarea de ape cu o

frecvenţă de monitorizare adecvată (de ex intervale de timp între prelevarea mostrelor de 8-24
ore)

- efectuarea evaluării toxicităţii ca o măsură complementară cu scopul obţinerii mai

multor informaţii asupra efectivităţii controlului măsurilor şi/sau asupra evaluării riscului pentru
corpul de apă receptor. Aplicarea evaluării toxicităţii, ca şi nevoile actuale şi metodele folosite
şi programarea trebuie determinate de la caz la caz.
Nivelurile de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru evacuarea apelor uzate tratare sunt
prezentate în Tabelul 4.8. Aceste valori sunt obţinute fără diluţia cu apă de precipitaţii şi/sau
cu apă necontaminată de răcire. Pentru o mai bună comparabilitate a strategiilor cu sau fără
WWTP central biologic, performanţe COD este bazată pe încărcătura originală cu
contaminanţi, de ex încărcătura înaintea tratării sau procedurilor de reciclare/recuperare.

Randament Niveluri de
Parametrua [%] emisie
[mg/l]b
TSS 10-20 c
d
COD 76-96 30–250
total anorganic N e 5-25
total P 0.5-1.5 f
AOX
a
pentru CBO vezi secţiunea precedentă
b
medie zilnică, exceptând TSS
c
medie lunară
d
rate scăzute de performanţă pentru concentraţii scăzute de
contaminanţi
e
suma NH4-N, NO2-N şi NO3-N (un parametru mai recomandat
ar fi N total. Din cauza lipsei de informaţii asupra n total se
foloseşte N anorganic total)
f
nivel mai scăzut din îngrăşăminte în WWTP biologic, nivel mai
ridicat din procesele de producţie

Tabelul 4.8: Niveluri de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru evacuarea de ape uzate în
apele receptoare

N-au putut fi identificate niveluri de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru metalele
grele, care să fie reprezentative pentru întregul sector chimic. Motivaţia acestei situaţii include:

316 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

¾ nivelurile de emisie ce pot fi atinse pentru metalele grele după tratarea la sursă
depinde în mare măsură de procesele din care iau naştere

¾ nivelele depind de componenta apelor uzate

¾ concentraţiile de evacuare depind de amestecul de ape specifice unor procese variate,

astfel nu există altă tratare, dacât tratarea la sursă

Ca o compensaţie pentru lipsa nivelelurilor de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru

metalele grele, sunt date exemple de evacuare în anexa 7.6.4. Aceste exemple au drept scop de a
arăta gama de emisii de metale grele de la amplasamente chimice de complexitate variată.
.

Parere divergenta

Un Stat Membru insistă pentru propunerea de nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT
pe baza exemplelor date în Anexa 7.6.4. din punctul lor de vedere, când sunt urmate
strategii de prevenire, pretratare şi tratare centrală cum a fost subliniat aici (vezi secţiunea
privind metalele grele), este posibil să definim valori de emisie asociate tehnologiilor
BAT pentru metalele grele valabile pentru multe amplasamente chimice. Următoarele
valori medii pe termen lung (anuale, din mostre luate din 24 în 24 ore) pot fi atinse în
unele exemple de amplasamente chimice la punctele de evacuare / ultima treaptă de
tratare a apelor uzate (fără diluţia cu apă de precipitaţii sau de răcire): Cd 0,02-0,833 µg/l;
Hg 0,01-0,84 µg/l; Pb 10-100 µg/l; Cr 10-30 µg/l; Cu 20-60 µg/l; Ni 10-80 µg/l; Zn 4-
174 µg/l. Ei afirmă în continuare că valorile sunt influenţate de amestecul de producţiue,
care poate cauza valori ridicate în cazuri speciale, mai ales în producţia chimicalelor fine.
Cu privire la efectele evacuării în sistemul public de canalizare, WWTP ar trebui să ia în
calcul asigurarea ca metalele grele să nu scape în alte medii.
Grupul de Lucru Tehnic nu a urmat această recomandare, afirmând că nu ar fi folositor
utilizarea denumirii de nivel de emisie asociate tehnologiilor BAT , nivel care este
influenţat de combinaţia specifică a fluxurilor de ape uzate la amplasamentele individuale
de producţie, care rezultă valori care pot sau nu fi valabile în cazuri reale. Punctul de
vedere a fost înregistrat..

Situaţia nivelelor de emisie asociate tehnologiilor BAT a AOX este comparabil cu cea a
metalelor grele. Amestecul specific de produse al unui sit influenţează în foarte mare
măsură cantitatea de AOX evacuată, astfel nu putem obţine nivele valabile pentru sectorul
chimic privit ca întreg. Mai mult, AOX nu este încă un parametru reglementat în cele mai
multe State Membre. Acesta poate fi motivul pentru faptul că numai un Stat Membru a
raportat date despre AOX în apele uzate evacuate. AOX trebuie raportat regulat la EPER,
începând din anul 2003. Astfel, datoria unei monitorizări regulate ar trebui să fie o
motivaţie pentru a stabili nivele de emisie până la acea dată. Până atunci Grupul Tehnic de
Lucru nu poate avea concluzii asupra nivelelor de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru
AOX. Cu toate acestea necesitatea acestui parametru este accentuată.

Parere divergenta

Un Stat Membru insistă pentru propunerea de nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT
pe baza exemplelor date în Anexa 7.6.2. Ei afirmă, că în acest Stat Membru în câteva
amplasamente chimice, care produc chimicale cloro-organice şi au platforme de tratare
centrale a apelor uzate, sunt atinse nivele de emisie a AOX de 0,16-1,7 mg/l.
Grupul de Lucru Tehnic nu a urmat această recomandare. Exemplele prezentate (Anexa
7.6.2.) au fost interpretate ca şi conţinând statistici diferite care nu permit propunerea de
nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT. Se menţionează chiar, că una dintre cele mai

Waste Water and Waste Gas Treatment 317

Capitolul 4

mici exemple de valori de AOX emise a reprezentat o performanţă slabă, pe când valorile
mari provin dintr-un sit foarte performant. În aceste condiţii Grupul de Lucru Tehnica
declarat ca fiind nepotrivit a da nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru AOX.
Punctul de vedere a fost înregistrat.

Nivelurile de emisie asociate tehnologiilor BAT şi prezentateîn Tabelul 4.8. reflectă nivele
de emisie după o tratare biologică centrală. Când apele uzate sunt duse le un WWTP
municipal, este necesar să se demonstreze de exemplu de un laborator învecinat prin teste,
că pot fi atinse rezultate echivalente. Strategiile de tratare descentralizate sunt echivalente
cu o tratare biologică finală, când rezultatele atinse sunt comparabile.

• Tehnologii BAT pentru tratarea nămolului

Când nămolul din instalatiile de tratare a apei uzate este tratat la amplasamente chimice, există
tehnologii BAT pentru:

- operarea tehnicilor descrie în Secţiunea 3.4. luând în calcul poluarea solului

- concentraţia nămolului utilizând tehnicile descrise în Secţiunea 3.4.1

- stabilizarea nămolului pentru tratare ulterioară sau depozitarea uutilităţilor tehnice

descrise în Secţiunea 3.4.2.

- utilizarea energiei pierdute în procesele de producţie chimice pe cât posibil când este
folosită o tehnică de tratare termală, ex uscare(vezi Secţiunea 3.4.3)

- folosirea tratării cu gaze emanate potrivite când se foloseşte incinerarea, cum a fost
descris în Secţiunea 3.4.3.
Tratările din afara amplasamentului nu sunt luate în calcul, deoarece nu se includ printre
scopurile acestui document. Din acest motiv nu prezentăm concluzii ale tehnologiilor BAT
pentru tratarea din afara amplasamentelor prin alţi operatori.

4.3.2 Sectiunea Gazul Rezidual

Aceasta sectiune este dedicate determinarii BAT pentru tratarea gazului residual pe un
amplasament chimic.

BAT pentru masurile integrate in proces

Ca şi apa uzată, măsurile procesului integrat sunt metodele preferate pentru prevenirea sau
reducerea emisiilor şi a contaminării aerului poluat, dar sunt în general, ori proces specific şi
aplicaţiile lor speciale pentru scopul BREF-urilor verticale din chimie şi din alte sectoare.
Concluziile pentru măsurile procesului în acest document se referă , în general la implementarea
acestor măsuri in cadrul liniei de producţie.
BAT este:
• folosirea măsurilor procesului integrat in locul celor de la sfârşitul proceselor tehnice (end-
of-pipe) daca se poate alege ( în cazul Nox din procesele de combustie, folosirea masurilor de
reducere tehnice primare ca şi arderile Nox, in locul tratarii secundare).
• Evaluarea existenţei instalaţiilor de producţie pentru opţiunile evaluării măsurilor procesului
integrat şi implementarea lor pe cât posibilă sau viitoare, când instalaţia oferă mai multe
alternative. Observarea principalelor reguli este punctul crucial la evoluarea liniilor productive,
pentru că, câteva nu permit implementarea măsurilor procesului integrat ducând la riscul de
explozie sau coroziune.
• Evaluarea instalaţiiloe existente în producţie pentru opţiuni ale reducerii surselor de gaze
contaminate şi implementarea acestor opţiuni;

318 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

• Reducţia contaminărilor sursei reduce emisia pentru a fi tratată. O cantitate mare de emisie
inutilă înseamnă instalarea unui echipament necesar cu un cost efectiv mare;
• Considerarea pe cât posibilă, ale altor opţiuni , pentru reducţia sursei atunci când se
planifică o instalaţie nouă sau schimbări majore.

BAT pentru captarea gazului rezidual

Sistemele de captare a gazelor reziduale sunt astfel instalate pentru a transmite aceste gaze
reziduale catre sistemele de tratare. Acestea constau in sisteme de inchidere la sursa a emisiilor,
ventile si conducte.
BAT consta in:
- reducerea debitului fluxului de gaz catre unitatea de control prin inchiderea sursei de
emisie cat de mult posibil. Cu toate acestea, desfasurarea procesului, tematicile de
siguranta, calitatea produsului si problematica igienei au prioritate, asa cum s-a mentionat
in sectiunea 2.2.2.4.2
- prevenirea riscului de explozie prin:
- instalarea unui detector flamabil înăuntrul sistemului de colectare când riscul
amestecului flamabil este esenţial,
- ţinerea amestecului de gaz deasupra LEL prin adăugarea de aer suficient pentru
limitarea a 25 % de LEL, prin adăugarea gazului inert, precum nitrogenul.
Instalarea unui echipament adecvat pentru prevenirea amestecurilor de gaz oxigen
flamabil ori minimalizarea efectelor lor.

BAT pentru tratarea gazului rezidual

Abordarea in realizarea concluziilor BAT urmareste calea poluantilor ca in sectiunea 3.5 si

ilustrata in figura 3.45. Tematicile regionale, precum climatul, disponibilitatea apei, energiei,
materiei prime si/sau existenta depozitelor permanente de deseuri sau a instalatiilor de tratare,
energia, materia prima, inaccesibilitatea amplasamentului sau dificultatile de depozitare a
desurilor, pot face ca tehnici uzuale sa nu se mai potriveasca amplasamentelor industriei
chimice, fapt ce ar solicita dezvoltarea de tehnici speciale de tratare.

Corespunzator tratamentului, sursele gazelor uzate se disting intre:

• surse cu temperature scazute, precum procesele de productie, manipularea chimicalelor

(inclusive activitatile de depozitare cauzatoare de emisii) produsele din prelucrari
• surse cu temperaturi ridicate, precum procesele de ardere, ce include instalatiile precum
cazanele, instalatiile electrice, incineratoarele de proces si oxidatorii catalitci si termici.

Evacuarile ambelor grupuri au agenti contaminatori speciali. Primul grup poate consta din:
• pulberi, adica materie solida bruta sau produse dispersate in final in aer
• VOC din compusi utilizati in productie sau evaporate din rezervoare, cu sau fara continut de
pulberi
• Compusi volatili anorganici din productie sau prelucrari, cu sau fara continut de pulberi
• Amestecul de COV si compusi anorganici, cu sau fara continut de pulberi
• Vapori.

Ordinea în tratarea tehnică folosită în aceste cazuri sunt:

• Etapa 1: îndepărtarea componentelor materialelor solide sau a vaporilor inainte de alt
tratament al compusilor gazosi, daca tratamentul acesta nu se potriveste pentru concentratii
ridicate de pulberi sau vapori
• Etapa 2: indepartarea poluantilor gazosi
• Etapa 3: daca a doua etapa nu poate atinge nivelurile solicitate de emisie, este necesara in
continuare o reducere precum etapa finala de spalare.

Al doilea grup – procese cu temperature ridicate – constau dintr-un amestec de:

Waste Water and Waste Gas Treatment 319

Capitolul 4

• Particule solide de pulbere

• Compusi halogenati (in principal HCl, HF si Cl2)
• Monoxid de carbon
• Oxid de sulf (in principal SO2)
• NOx
• Posibil si dioxine.

BAT pentru tratarea gazelor reziduale din procesele de productie, manipulare si prelucrare a
materialelor

• Pulberile
BAT este o combinatie adecvata de:
- Inlaturare a pulberilor si aerosolilor / picaturilor din fluxurile de gaz uzat, utilizand
tehnicile si combinatiile de tehnici descrise in sectiunea 3.5.3 si tabelul 4.9 conform
situatiei date
- Utilizarea pretratarii pentru a prevenii instalatiile finale de deterioari si supraincarcari.
Deterioararea este data de ex. de particulele mari sau tari sau de particulele ce
colmateaza filtrele, de coloanele de adsorptie, suprafetele de spalare, suprafetele cu
membrane, catalizatorii
- Utilizarea tehnicilor foarte eficiente pentru indepartarea cantitatilor corespunzatoare de
pulberi submicron
- Implementarea in aval a filtrelor pentru vapori cand se utilizeaza scrubere umede ca
dispozitive de tratare finala (cu HEAF utilizarea unui filtru in aval este deja inclusa)
- Tehnici de exploatare in gama lor adecvata de presiune (raport a/c, raportul
flux/suprafata) pentru a preveni deteriorarea canalului sau scurgerea din canale a
emisiilor de pulberi
- Utilizarea materialelor de recuperare cand este fezabil
- Consideraera consumului de energie prin evaluarea critica a utilizarii tehnicilor
energoface si compararea rezultatelor cu tehnici ce nu necesita energie sau doar putina
energie
- Considerarea consumului apei, cele mai mult in regiuni unde lipsa apei este o problema.
Utilizarea spalarii la umed trebuie sa fie evaluata si rezultatele sa fie comparte cu
tehnicile ce nu utilizeaza apa
- Utilizarea apei de spalare intr-un mod de reciclare cu un numar maxim de reciclari cand
este fezabil si nu conduce la abraziune sau coroziune in vasul scruber.

• VOC
BAT este o combinatie adecvata de:
- Indepartare VOC din fluxurile de gaz uzat, utilizand tehnnicile (sau o combinatie din
acestea) descrise in sectiunile 3.5.1 si 3.5.2 si listate in Tabelul 4.10.
- Utilizare a tehnicilor de recuperare precum condensarea, separarea cu membrana sau
adsorptia daca sunt fezabile pentru a obtine materie prima si solventi. Fluxurile de gaz
uzat cu concentratii ridicate de COV sunt pre-tratate cel mai bine de tehnici precum
condensarea sau separarea cu membrana / condensarea de recuperare principala
cantitate inainte de a fi trimise la adsorptie, spalare la umed sau combustie. In cazul
adsorptiei si combustiei, aceasta poate fi de asemenea un aspect al sigurantei, pastrand
concentratia de COV sub 25 % LEL.
- Luand in considerare consumul de apa (apa de proces si racire) cu tehnici precum
spalarea la umed, condensarea (cand apa este utilizata ca mediu de racire), adsorptia
(cand apa este utilizata ca proces de regenerare sau sa raceasca gazul uzat inainte de
intrarea acestuia in coloana de adsorptie) sau tratare biologica (cand apa este utilizata ca
mediu de reactie). Utilizarea acestor tehnici necesita sa fie evaluata si comparata cu
rezultatele tehnicilor ce nu utilizeaza apa. Cand lipsa apei reprezinta un aspect
important , aceste tehnici pot deveni nepracticabile considerand conditiile speciale
locale

320 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

- Utilizand tehnicile de reducere doar atunci cand recuperarea nu este fezabila, de ex.
datorita concentratiilor prea reduse de COV, cauzand consum energetic sau material
disproportional fata de beneficiul ecologic derivat
- Evaluarea gazului rezidual existent daca recuperarea materialului este fezabil si
implementarea tehnicii adecvate, daca rezultatul este pozitiv
- Utilizarea tratamentului biologic al fluxurilor de gaz residual cu concentratii reduse in
locul proceselor de incinerare, daca este aplicabil (de ex. cand continutul si compozitia
gazului rezidual precum si caracteristicile climatice sunt adecvate, vezi sectiunea
3.5.2.1) si daca resursele de apa permit aceasta. Consumul de combustibil de sustinere
pentru incinerarea concentratiilor COV reduse reprezinta un dezavantaj care oricum
poate fi contra-echilibrat daca nici un alt tratament nu este fezabil pentru realizarea
obiectivelor de mediu stabilite, de ex, prin restrictii legale.
- Utilizarea fluxurilor de gaz reziduale, in special cand este posibila operatia autoterma,
cand compusii periculosi trebuie sa fie redusei, sau daca alte tehnici eficiente
asemanatoare nu sunt disponibile
- Utilizarea oxidarii catalitice, daca este fezabila si favorabil din punct de vedre ecologic,
in locul oxidarii termice. Cu cat continutul de NOx este mai redus in fluxul de gaz emis
cuat atat mai redusa este temperatura de functionare si cerintele energetice pot fi cu
mult mai avantajoase decat oxidarea termica
- Utilizarea tehnicilor de ardere cu recuperare de energie (motor pe gaz, incinerator
regenerative sau recuperativ) daca este fezabil
- Utilizarea incinerarii termice cand nu se aplica incinerarea catalitica, de ex. datorita
efectelor otravitoare asupra continutului de gaz residual, sau cand eficienta scazuta de
distrugere a oxidarii catalitice nu este suficienta pentru a reduce COVurile respective in
mod adecvat
- Implementarea tratarii gazului de ardere evacuat dupa incinerare cand sunt preconizate
cantitati considerabile de gaz evacuat datorita contaminantilor din gazul rezidual expusi
la incinerare, precum such as SO2, HCl, NOx, ,dioxinele fiind in mod normal un aspect
al combustiei gazului rezidual
- Utilizarea faclei doar pentru evacuarea in siguranta a surplusului de gaze de ardere, de
ex. in timpul mentenantei, opririi sau inlocuirii ventilelor fara conectare la sistemele de
reducere
- Utilizarea faclelor de sol doar cand nu sunt preconizate substante periculoase in gazul
de evacuare. Daca sunt necesare facle, in ciuda concluziei precedente, trebuie analizate
optiunile de recuperare a caldurii si de ardere cu NOx redus, si daca rezultatul este
pozitiv, respectivul echipament va trebui implementat.

• Alte componente decat COV

BAT consta in
- Indepartarea poluantilor din gazul rezidual (compusi halogentati, Cl2, SO2, H2S, CS2,
COS, NH3, HCN, NOx, CO, Hg) prin aplicarea tehnicilor adecvate listate in Tabelul
4.10. Tehnicile adecvate sunt:
¾ Spalare la umed (apa, solutii acide sau alkaline) sau pentru halogenii de hidrogen,
Cl2, SO2, H2S, NH3
¾ Spalarea cu solventi neaposi pentru CS2, COS
¾ adsorptia pentru CS2, COS, Hg
¾ tratare biologica a gazului pentru NH3, H2S, CS2
¾ incinerarea pentru H2S, CS2, COS, HCN, CO
¾ SNCR or SCR for NOx.
- Recuperarea acidului clorhidric daca este fezabil, prin utilizarea apei ca mediu de
spalare in prima etapa de spalare pentru a produce o solutie de acid clorhidric ce trebuie
utilizat ca materie prima
- recuperarea NH3 daca este fezabil, utilizand o tehnica care permite recuperarea.

Tehnicile considerate BAT sunt listate in Tabelul 4.10.

Waste Water and Waste Gas Treatment 321

Capitolul 4

TWG nu a ajuns la concluzia asupra nivelurilor de emisie aferente BAT pentru gazele reziduale
din procesele de productie. S-a recomandat sa se lase aceasta sarcina in seama unui BREF
vertical adecvat, deoarece acele niveluri au fost identificate ca fiind specifice procesului si deci
nu a fost putut fi mentionat nici un nivel ce se refera la intreg sectorul chimic.

322 Waste Water and Waste Gas Treatment


Separator
Scop Separarea gravitatii
Aplicatie Preliminanar (tehnica de
supraveghere) a variatelor
sisteme de filtrare pentru a
preveni abraziunea
Neindicat in cazul gazului
fluid
Recuperarea este in
principiu posibila
Limetele aplicatiei Rata de curgere: pana la
100000 Nm3/h
Continutul de impuritati:
fara limita
Marimea la nivel de
particula: >PM50 ,pana la
PM10
Temperatura depinde de
materialul recipientului,
normal pana la 5400 C
Consumabile Energie: numai pentru
ventilator
Scaderea presiunii: <0.5
kPa
Efecte inter- media Debarasarea pulberilor
Nevoie de spatiu Mica
Waste Water and Waste Gas Treatment
Ciclon (uscat si umed)
Separarea gravitatii sustinuta de
forte centrifuge
Controlul PM-ului ca precuratatori
pentru ESP sau filter de tesatura
(tehnica de supraveghere)
Dupa- urmeaza operatiile de: uscare
prin pulverizare, zdrobire, macinare si
calcinizare
Indicat in cazul gazului fluid
Recuperarea este in principiu posibila
Rata de curgere: pana la 100000
Nm3/h (o unitate)
Pana la 180000 Nm3/h (mai multe
unitati)
Continutul de impuritati: pana la
16000 g/Nm3
Marimea la nivel de particula: pana la
PM2,5
Temperatura depinde de materialul
recipientului, poate fi >12000 C
Energie: 0.25-1.5 kWh/1000 Nm3
Scaderea presiunii: 0.5-2.5 kPa
Debarasarea pulberilor
Emisie de zgomot
Esp (uscat si umed)
Separarea prin campul
electric
Controlul PM-ului ca tratament
final
Dupa fierbere in fabricare
chimica , rafinari, incinerari si
sisteme de injectie
Aplicabil pentru materiale ude
si lipicioase, mixturi
inflamabile (vezi sectiunea
3.5.3.3) amestecuri acide (udat
cu ESP)
Recuperarea este in principiu
posibila
Rata de curgere: foarte mare,
depinde de variabile ajungand
pana la 1800000 Nm3/h
Continutul de pulberi: 1-10
g/Nm3 (teava de sarma)
2-110 g/Nm3 (placa de sarma)
Marimea la nivel de particula:
>PM1.0
Temperatura: pana la 7000 C
(uscat)
<900 C (umed)
Rezistenta: 5X103-2X1010 ohm
cm
Neindicat in cazul Hg
Apa cu ESP umed
Energie: 0.5-2 kWh/1000 Nm3
Scaderea presiunii: 0.05-0.5 kPa
Debarasarea pulberilor sau a
apei reziduale (ESP umed)
Capitolul 4
Spalare umeda
Transfer de masa din faza gazoasa in faza
lichida
Controlul PM-ului ca tratament final
Dependent de diferitele PM-uri pana la <PM2..5 si
PMHAP
Aplicatia vezi tabelul 3.16
Recuperarea este in principiu posibila
De asemenea aplicabil in cazul inlaturarii de gaz
(VOC, compuse anorganice)
Rata de curgere: depinde de variabile pana la
170000 Nm3/h
Continutul de pulberi: vezi tabelul 3.16
Incarcari mari de pulberi prin spalator cu placi , turn
cu pulverizare, spalator cu difuzie aer
Temperatura: vezi tabelul 3.16
Apa de clatire/spalare: 0.5-5 l/Nm3
Energie: 1-6 kWh/1000 Nm3
Variatia presiunii: 3-20 kPa (difuzor aer)
Suspensie avand nevoie in continuare de tratament
de separare
Emisie de zgomot
323
Capitolul 4

Performanta realizabile 10-90 (depinzand de PM 80-99 PM 99-99.2 PM 50-99 depinde de variabile

PM10 60-95
[% indepartare de poluant] marimea particulei si PM5 80-95 PM10 97.1-99.4 VOC 50-95 depinde de variabile
concentratia aprovizionarii PM2.5 20-70 PM2.5 96-99.2 SO2 80-99
(ESP uscat si umed) (vezi tabel 3.17)
Niveluri de emisie realizabile dust: 5-15
3
[mg/Nm ]
Imbunatatire Integrat in mod normal
a
Detalii in capitolul de corespondenta

Tabelul 4.9: Tehnici de tratament aferente BAT pentru tratamentul special al fluxurilor normale ale gazelor reziduale

324 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

Filtru de pulberi in
Filtru textil Filtru hepa Heaf Filtre pentru vapori
doua etape
Scop Tehnici de filtrare si turta de Tehnici de filtrare cu tifon Tehnici de filtrare cu hartie sau Tehnici de filtrare, filtru Tehnici de filtrare cu filtre din
filtrare pentru a imbunatati metalizat si plasa de metal fibra de sticla mata cu densitate plat captuseala de plasa metalica
eficienta mare de tasare sau sintetica cu monofilament
Aplicatii Indepartarea PM-ului <PM2.5 ca Indepartarea PM ca Indepartarea PM submicroni Indepartarea aerosolilor Indepartarea de aerosoli si
tratament final tratament final intre PM0.12 si PM0.3 precum uleiuri, plastifianti, picaturi
Colectarea PM-ului nepotrivit Cu sisteme de injectie (gaz) Impotriva curgerii dupa ESP VOC condensabil Protectia echipamentului
cu ESP Potrivit pentru fluxuri de sau filtrele de tesatura ca Filtru fin pentru sensului de pentru sensul de curgere
Cu sisteme de injectie (flux de gaze tratament final cand este curgere si separator picaturi pentru a preveni uzarea si
gaz) Recuperarea este in necesara o eficienta mare de sunt necesare frictiunea
Potrivit pentru fluxuri de gaze principiu posibila colectare Instrumentul de colectare
Recuperarea este in principiu Recuperarea este in principiu primara sa lase particule mai
posibila posibila mici pentru alte tehnici de
tratament
Dupa spalarea umeda
Limitele aplicarii Particulele mari sa fie colectate Rata de curgere pana la Rata de curgere: pana la Rata de curgere Rata de curgere pana la
in amonte 75000 Nm3/h per module 3600Nm3/h per modul 25000Nm3/h 150000Nm3/h
Rata de curgere pana la Temperatura pana la 400C Temperatura <2000C Temperatura <1700C
1800000 Nm3/h Continut de praf: nu exista <5300C (ceramic) Continutul de praf:
Temperatura depinde de restrictii deasupra temperaturii de <1mg/Nm3
fabrica(vezi tabela 3.18), formare a aburilor, continutul
deasupra punctului de formare a de praf 1-30gr/Nm3
aburilor A se evita umezeala
Praful lipicios trebuie evitat
Consumabile Aer comprimat Aer comprimat Energie<0.1kWh/1000Nm3 Energie <0.1kWh/1000Nm3 Energie
Energie 0.2 – 2kWh/1000Nm3 Energie 1.5kWh/1000Nm3 Scaderea presiunii: 0.05-0.25 Scaderea presiunii: 8kPa Scaderea presiunii 2.5-9kPa
Scaderea presiune: 0.5-2.5 kPa Scaderea presiunii: 0.5- kPa
5- 2.5kPa
50Kpa(ceramic)
Efecte inter-media Inlaturarea prafului Inlaturarea prafului Inlaturarea modulelor de Inlaturarea rolelor de Inlaturarea lichidului de
filtrare incarcate filtrare incarcate clatire-spalare si a
filtrelor de material
incarcat
Spatiul necesar

Waste Water and Waste Gas Treatment 325

Capitolul 4

Performanta de atins Impuritati: 99-99.99 PM0.01 >99.99 Picaturi 99 Pulberi 99

[%indepartarea PM0.1 aproape complet Aerosoli 99 Aerosoli 99
pulberilor]
Nivele de emisie ce Pulberi 2-10 Pulberi 1 PM 0.0001
trebuie atinse 1 (filtru ceramic) (independent de
[mg/Nm3] aprovizionare)

Tabelul 4.9: continuare

326 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

Spalare la umed (3.5.1.4) Absorbtie Condensare Separarea membranei

Obiectiv Transformarea cantitatii din Transformarea materiei din Lichefiere prin incalzire Trecerea prin suprafata
starea gazoasa in starea faza gazoasa in suprafata membranei
lichida solida
Aplicatie Controlul VOC-ului, a Indepartarea Voc-ului, Recuperarea VOC-ului din Recuperarea VOC-ului ori
compusilor anorganici si cei substantelor mirositoare, gazelle cu impuritati vaporii combustibilului
de paf, dependent de varianta dioxinelor, etc. concentrate imbogatit din volumul gazului
de frecare umeda (apa, acizi Urmarirea filtrului dupa Tratati inainte de absorbtie, VOC pentru al face posibil
si solutii alcalina), 1 sau 2 tratamentul final spalare, sistemele de pentru tratare ca de exemplu
etape Diferite variante, vezi reducere condensare sau pentru a fi
Vezi aplicatia din sectiunea Sectiunea 0 Post- tratare a volumului de corespunzatoare pentru ardere
3.5.1.4 . Recuperarea este in Recuperarea este in principiu gaz imbogatit de la
principiu posibila posibila membrane ori strparea apei
dupa regenerare uzate

Limetele aplicatiei Rata de curgere: Vezi
sectiunea 3.5.1.4
Temperatura indicat sub
400C pentru frecarea
(spalarea) gazului cu apa
fara reactie chimica
Incarcatura de praf: depinde
de varianta, vezi sectiunea
3.5.1.4
Rata de curgere: pana la
100000 Nm3/h
Temperatura: < 800C (GAC)
< 2500C
(zeolites)
Continut VOC: <25% LEL
Incarcatura de praf: nivel mic
Rata de curgere: pana la Rata de curgere: depinde de
100000 Nm3/h suprafata membranei
< 5000 Temperatura si presiunea
3
Nm /h pentru versiunea depind de materialul
cryogenic (temperaturi ultra membranei
joase) Incarcatura prafului: nivel
Temperatura: < 800C foarte scazut
Limitari din cauza inghetului Incarcatura VOC: nici o
si ulterior a blocarii limita
Incarcatura de praf: nivel mic
(<50mg/Nm3)

Consumabile Frecarea apei, racirea apei Abur ori nitrogen (desorptie) Racirea mediului (aer, apa, Energie: 250 kWh/1000 Nm3
chimicale (acid, baza, Racirea apei (condensare) apa sarata, apa cu saruri, apa Variatia presiunii: 0.1-1 MPa
oxidanti) Energie: 35-260 kWh/tona amoniacala, nitrogen lichid)
Energie: 0.2-1 solventi Energie: 70kWh/1000Nm3
kWh/1000Nm3 Variatia presiunii: 2-5 kPa (crogenic)
Abur pentru Variatia presiunii: 0.1-0.2
stripare(desorbtie) kPa

Waste Water and Waste Gas Treatment 327

Capitolul 4

Variatia presiunii: 0.4-0.8

kPa
Efecte inter-media Apa reziduala sa fie tratata Apa reziduala din regenerare Tratamentul normal este Tratare ulterioara a
Energia si emisia din Debarasarea absorbentului necesar ulterior dupa permeatului
regenerare condensare
Nevoie de spatiu
Performanta de atins VOC 50-99 VOC 80-95 VOC pana la 99.9
[% indepartare de impuritati] compusi anorganici 90-99 Mirosuri 80-95
SO2 80-99 H2S 80-95

Nivele de emisie realizabile HF <1 Hg <0.05 Vezi sectiunea 3.5.1.2

(mg/Nm3) HCl <1 (<50 cu apa) Dioxine <0.1 ng/Nm3
SO2 <40 TEQ
Imbunatatire Relativ usor Relativ usor vezi sectiunea 3.5.1.2

Tabelul 4.10: Tehnici de tratament associate cu BAT pentru tratamentul VOC si componente anorganice din volumul normal al gazului rezidua

Tratament biologic Oxidarea termala Oxidarea catalitica Motor pe gaz/cazan pe abur

(natural)
(filtrarea / spalarea /
picurare)
Scop Degradarea biologica cu ajutorul Oxidarea cu oxigen (aer) dand cu Oxidarea cu oxigen (aer) folosind Arderea gazelor cu impuritati pentru
microorganismelor un volum de gaz deaspura punctului catalizatori aproape de punctual de a recupera energie
de auto-aprindere autoaprindere
Aplicatie Indepartati concentratia solubila Emisiile de la toate sursele VOC, Aceeasi aplicatie ca la arderea termala, Volum de gaz cu impuritati pentru
poluanta din apa: NH3, amine, cel mai potrivit pentru concentrarile impuritati limitate la non-otravitoare cele cu sursa de gaz, generatorul mai jos
hidrocarburi, H2S, toluen, termale VOC si tratamentul final sau fara recuperare de caldura pentru a scoate energie. (vezi
materialele plastice stirenice, miros pentru substantele riscante sectiunea 3.5.2.4)
Limetele aplicatiei Vezi sectiunea 3.5.2.1 pana la Rata de curgere: pana la circa Rata de curgere: pana la circa 86000 Nm3/h Datorita prezentei compusilor
3.5.2.3, nu este recomandat sa se 86000 Nm3/h Nivelul temperatura: 300-5000C corozivi si a precursorilor acestora
schimbe continutul de NH3 Nivelul temperatura: 800-10000C VOC: <25% LEL va rezulta o combustie cu
deoarece poate cauza probleme cu 980-12000C temperaturi saczute.
chiciura (gheata), ploaia la (substante
temperaturi inalte poate sa riscante)
influenteze materialul filtrului < 2500C (zeolites)

328 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 4

. VOC: <25% LEL

Consumabile Apa (spalare, scurgerea apei) In timpul pornirii combustibil si In timpul pornirii combustibil si conditii Cuplat cu un boiler cu abur pentru a
Chimicale (nutritive, reglarea pH) conditii non-termale non-termale crea aburi
Energie: <1kWh/1000Nm3 Energie: 3-8 kWh/1000Nm3 Energie: 1-2 kWh/1000Nm3
Scaderea presiunii: 0.2-2 kPa Scaderea presiunii: 1.5 kPa Scaderea presiunii: 1.5 kPa

Efecte peste medie Inlaturarea filtrului din material CO si NOx in cosurile de gaze Continutul scazut de NOx in cosul de gaz Temperatura de combustie este
(cross-media effects) Rezidurile de apa din spalare si Continutul de Cl si S neceita tratare (aproximativ 15mg/Nm3) scazuta cu continut scazut de NOx
scurgere in cosurile de gaz Continutul de Cl si S necesita tratament in CO in cosul de gaze este rerdus de
Emisiile de miros din spalare si Dioxinele nu creaza de obicei cosurile de gas catalizator
scurgere probleme in conditii optime Dioxinele de obicei nu sunt o problema
Performanta de atins VOC 75-99 VOC 95-99 VOC 90-99
[% indepartare de compusi anorganici 80-95 (toate) CO>98
impuritati] mirosuri 70-95 Mirosuri 80-95
Detalii vedeti in sectiunea 3.5.2.1
pana la 3.5.2.3
Nivele de emisie realizabile TOC 1-4
(mg/Nm3)

Tabelul 4.10: continuare

Waste Water and Waste Gas Treatment 329

Capitolul 4

BAT pentru tratarea prin ardere a gazului evacuat

BAT pentru indepartarea prafului pentru
• implementarea ESP sau a filtrului sac (dupa schimbatorul de caldura la 120-150 °C) sau
• implementarea filtrarii catalitice sau
• implementarea spalarii la umed

BAT pentru indeparterea HCl, HF si SO2 consta in

• recuperarea lor daca este fezabil prin utilizarea spalarii la umed in doua trepte, utilizand in
prima etapa apa sau o solutie acida ca mediu de spalare intr-un mod de reciclare pentru a
indeparta HF si HCL, utilizand in a doua treapta suspensia de carbonat de calciu pentru a
indeparata SO2 in forma de sulfat de calciu (dupa o injectare cu aer). HCl si sulfatul de
calciu pot fi indeparatate ca acid hidrocloric brut si respectiv gips. Spalarea la umed in doua
trepte este de asemenea utilizata fara recuperare de material pentru a separara clorurile de
fluoruri, inainte de desulfurare, sau
• indepartarea lor prin injectarea de sorbend umed uscata sau semi-uscata, descrisa in
sectiunea 3.5.4.1, pulberile generate fiind indepartate impreuna cu pulberile de incinerare.
Spalarea la umed este oricum de obicei cea mai eficienta tehnica de reducere si de
recuperare.

Exista multe tehnici FGD, in principal utilizate pentru instalatiile electrice, care fac scopul
BREF-ului pentru instalatiile mari de ardere.

BAT pentru indepartarea NOx consta in

• implementarea SCR in locul SCNR (cel putin pentru instalatii mai mari) deoarece are un
randament de indeparatare si o performanta de mediu mai buna (vezi sectiunea 3.5.4.2).
Pentru instalatiile existente ce opereaza ca dispozitive SNCR, timpul pentru modificarea
considerata poate fi acela cand sunt planificate modificari majore ale instalatiei de
incinerare. Chiar daca SCR este BAT intr-un sens larg, exista multe cazuri individuale (de
obicei la instalatiile mai mici) unde SNCR reprezinta solutia cea mai buna din punct de
vedere tehnic si economic. Trebuie sa se faca o evaluare pentru a se vedea daca masurile
realizeaza o imbunatatire generala mai buna decat retehnologizarea SNCR.

Exista mai multe procese DeNOx in exploatare, de ex. mai multe tehnici de reducere simultana
a SO2 si NOx,, acestea reprezentand de asemenea BAT, daca ating o performanta similara.

Dasa se anticipeaza dioxine, BAT consta in

• reducerea dioxinelor prin utilizarea filtrului GAC (adsorptia) la finalul tratarii fluxului de
gaz .

Tehnicile care realizeaza rezultate comparabile (vezi Tabelul 4.11) sunt de asemenea
considerate BAT.

Nivelurile de emisie aferente BAT si randamentul de reducere a tratamentului gazului evacuat

din ardere sunt listate in Tabelul 4.11.

Niveluri de emisie
Parametru
[mg/Nm3] 1
Praf <5-15
HCl <10
HF <1
SO2 <40-150 2
NOx (cazane pe gaz/ incalziri) 20-150 3
NOx (cazane pe lichid / incalziri) 55-300 3
NH3 4 <5 5
dioxine 0.1 ng/Nm3 TEQ

330 Version October 2001 KH / EIPPCB / cww_Draft_3

 Capitolul 4
1
½ medie orara, oxygen de referinta 3 %
2
valorile inferioare pentru combustibilii gazosi, valorile superioare pentru combustibilii
lichizi
3
valoare mai mare pentru instalatiile mici, utilizand SNCR
4
NH3 pierdere prin SCR
5
valoarea catalizatorilor noi, insa apar emisii de NH3 mai ridicate deoarece
catalizatorul imbatraneste

Tabelul 4.11: Niveluri de emisie aferente BAT si randamente pentru tratarea gazului evacuate din
combustie din sectorul chimic

Waste Water and Waste Gas Treatment 331

 Capitolul 5

5 TEHNICI DEZVOLTATE
Printr-o tehnica dezvoltata se intelege in acest document o tehnica ce nu a fost inca utilizata
comercial sau in afara unei instalatii pilot, insa se preconizeaza ca aceasta sa se utilizeze in
viitor in operatii de masa in sectorul chimic.

Tehnicile aratate mai jos deja functioneaza intr-un anumit grad in conditii specifice in alte
sectoare. Nu exista o evidenta inca asupra implementarii lor de succes in sectorul chimic in
conditiile de lucru existente, insa se preconizeaza sa fie asa in viitor.

INDEPARTAREA BIOLOGICA A DIOXIDULUI DE SULF IN GAZUL EVACUAT

Sistemul de indepartare biologica a dioxidului de sulf este o combinatie intre scruberul pentru
gaz rezidual (absorber) si instalatia de tratare a apei reziduale. In absorber, dioxidul de sulf
continut in gazul residual a fost adus in contact cu apa de spalare. Se formeaza un amestec de
sulfit si sulfat. Intr-un process secudnar anaerob biologic, acest amestec se transforma pe cale
biologica in sulfit. Procesul aerob transforma sulfitul intr-un sulf elementar, care este separate,
si intr-o apa reciclata pentru scruber.

Datorita prezentei ionilor de sulf, metalele grele sunt precipitate ca sulfiti si pot fi de asemenea
indepartate.

OXIDAREA LA TEMPERATURA SCAZUTA A NOX

Oxidarea NOx la temperatura scazuta este o combinatie a unui process de oxidare (ozonul ca
agent oxidant) si spalarea de gaz (cu apa sau alcali pentru lichidul de spalare). Ozonul (generat
la fata locului intr-un sistem cu voltaj ridicat) reactioneaza cu NO si NO2 intr-un reactor pentru
a obtine N2O5 cu solubilitate ridicata, acesta fiind inlaturat ulterior intr-un scruber de gaz la
umed prin formarea acidului nitric. Se preconizeaza nivelurifoarte mici de emisie pentru NOx,
SOx si HCl (5, 5-10 si respective 5-10 ppm).

Aspectele de mediu cele mai importante sunt energia necesara pentru generarea de ozon si, daca
este necesar, pentru generarea si / sau depozitarea oxigenului pur, uscat, si necesitatea unei
cantitati esentiale de apa ca lichid de spalare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 333

 Capitolul 6

6 CONCLUZII FINALE
Acest capitol acoperă:

• Programul de lucru
• Sursele şi disponibilitatea informaţiilor
• Existenţa unui consens în Grupul Tehnic de Lucru
• Recomandări pentru activităţi viitoare.

PROGRAMUL LUCRARII

Lucrul la acest BREF a luat aproape trei ani, principalii paşii fiind:
• 12-14 aprilie 1999; prima întâlnire a Grupului Tehnic de Lucru la Sevilla.
• Mai 2000: un prim material a fost trimis către TWG pentru analiză, acoprind capitolele 1-3.
Acesta a inclus:
- informaţii generale privind apele uzate şi gazele reziduale
- informaţii privind managementul apei uzate şi a gazului rezidual
- informaţii privind tehnologiile obişnuite de tratare, cuprinz7ând date despre performanţele
de tratare
Membrii TWG au furnizat informaţii suplimentare în timpul consultărilor.
• Martie 2001: un al doilea material a fost trimis membrilor TWG pentru analiză, acoperind
capitolele 1-5 inclusiv anexele. Ca urmare a informaţiilor primite ca şi comentariu din
partea TWG la primul material şi a unor surse de suplimentare, capitolele privind
informaţiile generale şi managementul au fost complet refăcute şi date suplimentare au fost
adăugate la capitolul de tehnologii de tratare. Un capitol de concluzii la Cele Mai Bune
Tehnici Disponibile a fost inclus în baza informaţiilor din precedentele trei capitole.
• 27-29 iunie 2001: a dfoua întîlnire a membrilor TWG la sevilla,
O serie de probleme, în principal cele referitoare la capitolul 4, Concluzii la Cele Mai Bune
Tehnici Disponibile a fost analizat în detaliu. Patru rapoarte separate au fost înregistrate, parţial
deoarece un Stat Membru a avut impresia că Concluziile la Cele Mai Bune Tehnici Disponibile
în management sunt prea generale şi trebuie susţinute cu figuri (desene) şi în parte deoarece ei
doreau ca Cele Mai Bune Tehnici Disponibile asociate nivelelor de emisie pentru metale grele şi
AOX din apele uzate la punctul de descărcare să se bazeze pe informaţiile pe care ei le-au
furnizat.
• August 2001: un exemplar al materialului refăcut ca urmare a celei de-a doua întîlniri a
TWG a fost trimis la membrii TWG pentru analiza finală.
• 15-16 noiembrie 2001: documentul final a fost prezentat la DG Mediu la a zecea întîlnire a
Forumului pentru schimb de informaţii în domeniul IPPC şi Cele Mai Bune Tehnici
Disponibile (IEF) din Brussels.

Forumul a considerat că documentul reflectă cu fidelitate schimbul de informaţii în TWG şi

căî este în concordanţă cu direcţioile şi recomandările BREF. Documentul a fost acceptat de
DG mediu cu unele modificări editoriale.

SURSE DE INFORMARE ŞI DISPONIBILITATEA INFORMATIILOR

Au fost utilizate mai multe surse decât în cazul redactării BREF. Principalele surse au fost
manualele, Enciclopedia de Chimie Industrială ULLMANN şi publicaţii de tehnici speciale.
Informaţii suplimentare au fost obţinute prin internet de la Agenţia de Protecţia Mediului a
Statelor Unite (EPA), furnizând date tehnice referitoare la tehnici de tratare a gazelor reziduale,
inclusiv informaţii referitoare la costuri şi Programul Cele Mai Bune Practici în domeniul
tehnologiei de mediu furnizând informaţii în mai multe tehnici de control a apelor uzate şi a
gazelor reziduale.

Statele Membre, organizaţiile industriale europene ( CEFIC şi CONCAWE) şi o companie

chimică au furnizat documente referitoare la Cele Mai Bune Tehnici Disponibile, note de

Waste Water and Waste Gas Treatment 335

Chapter 6

îndrumare,materiale tehnice de bază şi date privind perfoirmanţa reală pe diferite probleme, care
sunt menţionate în lisate de referinţe a documentului. Unele fabrici au trimis informaţii
referitoare la tehnologfiile lor. Majoritatea documentelor au fost furnizate în partea finală a
procesului de elaborare. Primul şi al doilea document menţionate anterior, referitoare la
sectorul chimic au venit în noiembrie-decembrie 1999, celelalte au sosit între data de finalizare
a primului material până cu o săptămână înainte de a doua întâlnire.

STABILIREA CONSENSULUI
Acest BREF a avut susţinerea din partea majorităţii membrilor TWG, doar la patru din
concluziile la Cele mai Bune Tehnici Disponibile au fost consemnate puncte de vedere diferite.
Un Stat Membru şi-a exprimat opinia referitoare la lipsa unor definiţii precise pentru concluziile
la Cele mai Bune Tehnici Disponibile în managementul de mediu şi a Cele mai Bune Tehnici
Disponibile asociate nivelelor de emisie pentru metale grele şi AOX la punctul final de
descărcare. Detalii pot fi găsite în capitolul 4.
RECOMANDĂRI PENTRU ACTIVITĂŢILE VIITOARE
Principalul piedică în schimbul de informaţii a fost lipsa de informaţii referitoare la datele de
performanţă în combinaţie cu datele de operare (cum ar fi consumul de energie, utilizarea
substanţelor auxiliare, echipamente suplimentare). De exemplu,
Când grupul de experţi a ajuns la concluzia că nivelurile de emisie pentru tehnicile de control a
metalelor grele, acoperind întregul sector chimic, nu există, deoarece aceste nivele sunt puternic
dependente de procesul sursă, nu au fost date disponibile care să susţină punctul lor de vedere.
Astfel BREF nu poate prezenta niveluri de emisie ce realizabile - sau niveluri de emisie
aferente BAT - pentru tehnici de control a metalelor grele.

Există o lipsă notabilă de informaţii în date asupra costurilor. Întrucât industria chimică
(exceptând CONCAWE) nu au trimis nici o informaţie, BREF s-a raportat la datele existente, în
principal informaţii de la Agenţia de Protecţia Mediului a Statelor Unite (EPA), informaţiile
furnizate de rapoartele Olandei referitoare la Cele mai Bune Tehnici Disponibilepentru tratarea
gazelor reziduale şi baza de date VITO referitoare la tehnici de tratare a apelor uzate, totuşi
conţinând mari lipsuri. Datele costurilor au fost făcute totuşi disponibile, deşi sunt insuficient
calificate, nu prezintă destulă încredere şi nu sunt comparabile. Nu a fost cunoscut exact ce
anume compune costul şi cum a fost acesta stabilit. Datele relative ale costurilor (pe mc apă
uzată, pe 1000 Nmc gaz rezidual sau pe unitate de masă poluant) cuprinse în BREF, trebuie
văzute de aceea ca indicatori ai magnitudinii şi nu ca valori exacte. Câteva date referitoare la
costurile relative au fost furnizate în forma în care au fost primite (la curs naţional şi nu în
euro). Acoperirea şi corectarea acestor goluri va fi o responsabilitate pentru activitatea viitoare.
Corectarea si acoperirea lacunelor va fi o sarcina de viitor.

Evident, recomandarea pentru activitatea viitoare este de a acoperi şi lipsurile ce încă există în
prezentul BREF. Problemele ce merită în continuare atenţie la revizuirea acestui document sunt:
• concentrarea pe performanţele tehnice, nu doar pe randamente şi nivele de emisie, dând o
mai mare atenţie echipamentelor suplimentare şi problemelor energetice şi furnizând datele
necesare
• exemplele de sisteme de tratare reale în contextul exploatării în comun a variate tehnici pe
amplasamentele chimice, furnizând datele necesare şi raţionale pentru deciziile de operare,
nu doar o listă a unităţilor de tratare existente sau rapoarte folosind “imagini bune” ca
exemplu pentru managementul deciziilor fără o corespunzătoare, explicită explicaţie
• selectarea exemplelor a bunelor practice inginereşti ar trebui dată ca o demonstraţie a ceea
ce este în spatele termenilor ca “bune practici de producţie”, “echipamente de siguranţă
adecvate” sau “evaluarea riscului” .
• concentrarea pe principalele oibiective ale BREF ex: pentru susţinerea şi îndrumarea
autorităţii de reglementare în procesul de decizie privind emiterea autorizaţiilor şi nu
furnizarea către aceasta a unei liste de tehnici “listă de cumpărături” sau încercarea de a
deturna pe aceasta către o anumită decizie.

336 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Capitolul 6

• o mai consistentă abordare a măsurării azotului total trebuie să asiste concluziile în acest
domeniu. În această lucrare au fost disponibile date pentru total azot anorganic care nu este
un parametru universal acceptat.
CE lanseaza si sprijina prin programele RTD o serie de proiecte ce abordeaza tehnologiile
curate, tratarea efluentilor dezvoltati si tehnologiile de reciclare si strategiile de management.
Potential, aceste proecte ar putea oferi o contributie utila la viitoare revizuiri ale BREF-urilor.
De aceea cititorii sunt invitati sa informeze EIPPCB asupra oricarui rezultat relevant pentru
acest document (vezi de asemenea prefata acestui document).

Pentru revizuirea BREF-ului, se recomandă să aşteptăm pâna când toate BREF verticale în
sectorul chimic vor fi finalizate. Ne putem asigura astfel, că toate informaţile necesare pentru
BREF orizontal vor fi fost colectate înainte de a începe procesul de revizuire. Aceasta nu
înseamnă că va fi suficient să transmitem aceleaşi date referitoare la apele uzate si gazele
reziduale ca la BREF vertical şi să repetăm rezultatele. Făcând aşa s-ar ridica un serios semn de
întrebare asupra necesităţii unui BREF orizontal apă uzată/gaze reziduale.

Waste Water and Waste Gas Treatment 337

 References

REFERINTE
[cww/tm/4]
Metcalf & Eddy, Inc.,
Waste Water Engineering – Treatment, Disposal, and Reuse,
3rd edition, revised by Tchobanoglous, Burton,
McGraw-Hill, New York, 1991

[cww/tm/26]
Betz Handbook of Industrial Water Conditioning
Manual pentru conditionarea apei industriale
9th edition, Betz Laboratories, Inc., Trevose, 1991

[cww/tm/27]
Environment Agency (UK), HMSO, 1997
Technical Guidance Note A4,
Tehnici de tratare a efluentului
Effluent Treatment Techniques

[cww/tm/46]
Bundesministerium für Umwelt, Jugend und Familie, Wien 1994
Braun et al.
Epurarea biologica a aerului uzat in Austria
Stadiul si viitorul proceselor biologice in epurarea aerului uzat
Biologische Abluftreinigung in Österreich
Stand und Zukunft biologischer Verfahren in der Abluftreinigung

[cww/tm/48]
CONCAWE, May 1999
Document No. 99/01,
Cele mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor din rafinarii
Best Available Techniques to reduce Emissions from Refineries

[cww/tm/50]
Fonds der Chemischen Industrie, Frankfurt/M. 1995
Domeniul protectiei mediului AERUL
Umweltbereich Luft
Textheft 22

[cww/tm/51]
RIZA (NL), 1990
Inventarul tehnicilor de tratare pentru apa uzata industriala
Inventory of Treatment Techniques for Industrial Waste Water

[cww/tm/53]
VDI, Düsseldorf 1996
VDI 3478
Purificarea biologica a gazului rezidual
Biological Waste Gas Purification
Bioscrubbers and Trickle Bed Reactors

[cww/tm/64]
BASF, July 1999
Tehnicile procedurale ale tratarii gazului/aerului rezidual
Verfahrenstechniken der Abgas-/Abluftbehandlung

[cww/tm/67]

Waste Water and Waste Gas Treatment 339

References

VDI-Gesellschaft Verfahrenstechnik und Chemie-ingenieurwesen, 1999

4. GVC-Abwasser-Kongress 1999, Preprints / Congresul pentru Apa uzata 1999
[a] Rosenwinkel et al., Membranverfahren in der industriellen Abwasserbehandlung, p 183 et
seq
[b] Neumann et al., Einsatz der BAYER-Hochleistungs-Flotationstechnik als zusätzliche
Verfahrensstufe der Klärtechnik, p 327 et seq
[c] John et al., Weiterentwicklung vertikal durchströmter Nachklärbecken, p 483 et seq
[d] Biener et al., Systematische Reduktion des Wasserverbrauchs und des Abwasseranfalls, p 71
et seq
[cww/tm/70]
Tauw, Feb 2000
InfoMil,
Dutch Notes on Waste Gas Treatment/ Comentarii daneze asupra tratarii gazului
rezidual

[cww/tm/71]
ENTEC UK Ltd., 1996
Environmental Technology Best Practice Programme, Guide GG12,
Solvent Capture for Recovery and Re-use from Solvent-laden Gas Streams / Captarea
solventilor pentru recuperarea si reutilizarea solventilor din fluxurile de gaz

[cww/tm/72]
CEFIC, Dec 1999
IPPC BAT Reference Document. Waste Water/Waste Gas Treatment. Chemical Industry
Contribution Paper on Waste Water/Waste Gas Management /IPPC BAT Tratarea Apei
uzate si a gazului rezidual

[cww/tm/74]
Environmental Processes ’98, Hydrocarbon Processing 71-118,
Aug 1998

[cww/tm/75]
Paques Bio Systems B.V., Apr 1997,
Jansen, Buisman,
Biological SO2 Removal from Flue Gas / Indepartarea biologica a SO2 din fluxul de gaz

[cww/tm/76]
European Lime Association, 1999
Lime and Dolomite Products for the Treatment of Drinking Water, Waste Water and
Sewage Sludge / Produsele de var si dolomite pentru tratarea apei potabile, apei uzate si a
namolului de canalizare

[cww/tm/77]
Naval Facilities Engineering Service Center (USA), June 1998
Joint Service Pollution Prevention Technical Library,
http://enviro.nfesc.navy.mil/p2library

[cww/tm/78]
Verfahrenstechnik, Mar 1999
Kaiser, Lehner,
Dampf- und Luftstrippung zur Rückgewinnung von Ammoniak aus Abwasser / Striparea
aburului si aerului cu recuperarea amoniacului din apa uzata

[cww/tm/79]
Environment Agency (UK), Apr 1994
Technical Guidance Note A3,

340 Waste Water and Waste Gas Treatment

 References

Pollution Abatement Technology for Particulate and Trace Gas Removal / Tehnologia de
reducere a poluarii pentru indepartarea particulelor si a microparticulelor din gaz

[cww/tm/80]
Environment Agency (UK), Febr 1994
Technical Guidance Note A2,
Pollution Abatement Technology for the Reduction of Solvent Vapour Emissions /
Tehnologia de reducere poluarii pentru reducerea soloventilor din emisiile de vapori

[cww/tm/81]
P. Kunz,
Behandlung von Abwasser, / Tratarea apei uzate
Vogel Verlag, Würzburg, 2nd Edition 1990

[cww/tm/82]
Bundesministerium für Umwelt, Naturschutz und Reaktorsicherheit / LAWA, Germany 2000
Hinweise und Erläuterungen zu Anhang 22 der Abwasserverordnung / Indicatii si explicatii
la Anexa 22 din Ordonanta pentru apa uzata
[cww/tm/83]
European Water Pollution Control, Vol 7, 1, 1997
Meyer, Hanke,
Reduction of Nitrogen and Phosphorous Discharges from Bayer’s Dormagen Production
Site / Reducerea evacuarilor de azot si de fosfor de pe amplasamentul Bayser Dormagen

[cww/tm/84]
InfoMil, Feb 2000
Dutch Notes on BAT for the Large Volume Organic Chemicals Industry / Observatii
daneze asupra BAT pentru Industria chimicalelor organice cu un volum mare

[cww/tm/85]
W.L. GORE & Ass., 1999
Plinke et al.,
Catalytic Filtration – Dioxin Destruction in a Filter Bag, / Filtrarea catalitica – distrugerea
dioxinei intr-un filtru sac
unpublished

[cww/tm/86]
Linnhoff et al., Aug 1998
Intelligent Networking of Process Waste Water Streams in the Chemical Industry
http://www.linnhoffmarch.com/Resources/Pinch.html

[cww/tm/87]
DVWK Regeln 134/1997,
Technische Regel wassergefährdender Stoffe (TRwS) Abwasseranlagen als Auffangvor-
richtungen / Reglementari tehnice pentru substantele ce pericliteaza apa; Instalatii pentru
apa uzata ca dispozitive de captare

[cww/tm/88]
Council Directive 1999/13/EC,
11.3.1999

[cww/tm/89]
US-EPA, 1995
AP-42 Emission Estimating Handbook, section 7.1 Storage of Organic Liquids
http://www.epa.gov./ttn/chief/ap42.html

[cww/tm/90]

Waste Water and Waste Gas Treatment 341

References

US-EPA OAQPS, Dec 1999

TANKS 4.06 for Windows
http://www.epa.gov/ttnchie1/tanks.html

[cww/tm/91]
Nalco Chemical Company,
The NALCO Water Handbook,
2nd Edition, McGraw-Hill, New York, 1988

[cww/tm/92]
ENTEC UK Ltd., 1996
Environmental Technology Best Practice Programme, Guide GG37,
Cost-effective Separation Technologies for Minimising Wastes and Effluents

[cww/tm/93]
ENTEC UK Ltd., 1997
Environmental Technology Best Practice Programme, Guide GG54,
Cost-effective Membrane Technologies for Minimising Wastes and Effluents /Tehnologii
cu membrana eficiente prin costuri pentru minimizarea deseurilor si efluentilor

[cww/tm/94]
Environment Agency (UK), Nov 1993
Technical Guidance Note A1,
Guidance on Effective Flaring in the Gas, Petroleum, Petrochemical and Associated
Industries / Ghidul pentru arderea cu facla efectiva in industriile petrochimice, petroliere,
de prelucrare a gazului si aferente acestor industrii

[cww/tm/95]
Environmental Protection Agency (Ireland), May 1996
Integrated Pollution Control Licensing
BATNEEC Guidance Note for the Chemical Sector

[cww/tm/96]
North Ostrobothnia Regional Environment Centre, June 2000
Examples of Waste Water and Waste Gas Treatment in the Chemical Industry in Finland
/ exemple tratamente de apa uzata si gaz uzat in industria chimica din Finlanda

[cww/tm/97]
DHV Water BV, Febr 1996
Giesen, van der Molen,
The Crystalactor®: Waste Water Treatment by Crystallisation without Waste Production

[cww/tm/100]
Biothane Systems International, 2000
Biological Waste Water Treatment: KoSa Netherlands BV

[cww/tm/101]
Paques BV, Netherlands, Oct 1991
Buisman, Biological Zinc and Sulphate Removal from Waste Water

[cww/tm/102]
1996 EPD Proceedings, 1996
de Vegt, Buisman
Sulphur Compounds and Heavy Metal Removal Using Bioprocess Technology

342 Waste Water and Waste Gas Treatment

 References

[cww/tm/105]
BAYER AG, April 2000
Waste Water Treatment Plants of BAYER / Instalatii de tratare a apei uzate ale BAYER

[cww/tm/106]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
High Efficiency Particle Air (HEPA) Filter, Ultra Low Penetration Air (ULPA) Filter

[cww/tm/107]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA Dec 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Cyclones

[cww/tm/108]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA Dec 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Settling Chambers / Camere de sedimentare

[cww/tm/110]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA July 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fibre Bed Scrubber / Scrubere cu pat fibros

[cww/tm/111]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Impingement-Plate / Tray-Tower Scrubber / Scruber cu talere de ciocnire

[cww/tm/112]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA July 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Orifice Scrubber

[cww/tm/113]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Packed-Bed / Packed-Tower Wet Scrubber / Scruber cu pat compact

[cww/tm/114]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Spray-Chamber / Spray-Tower Wet Scrubber / Camera de pulverizare

[cww/tm/115]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA July 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Venturi Scrubber

[cww/tm/116]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Catalytic Incinerator / Incinerator catalitic

[cww/tm/117]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului

Waste Water and Waste Gas Treatment 343

References

Flare / Facle

[cww/tm/118]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Incinerator – Recuperative Type

[cww/tm/119]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Regenerative Incinerator

[cww/tm/120]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Thermal Incinerator

[cww/tm/121]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fabric Filter – Mechanical Shaker Cleaned Type, Mechanical Shaker Cleaned Type with
Sonic Horn Enhancement

[cww/tm/122]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fabric Filter – Pulse-Jet Cleaned Type / Filtru textile – in puls

[cww/tm/123]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fabric Filter – Reverse-Air Cleaned Type, Reverse-Air Cleaned Type with Sonic Horn
Enhancement, Reverse-Jet Cleaned Type

[cww/tm/124]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Dry Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Pipe Type

[cww/tm/125]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Dry Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Plate Type / precipitator uscat electrostatic

[cww/tm/126]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Wet Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Pipe Type / electro-filtru umed

[cww/tm/127]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Wet Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Plate Type

[cww/tm/128]
VITO (Belgium), Aug 2000

344 Waste Water and Waste Gas Treatment

 References

SLSS Techniekbladen

[cww/tm/129]
BetzDearborn, Jan 1993
Hartung,
Applying Quality Methods to Waste Water Treatment / Aplicarea metodelor de calitate
pentru tratarea apei uzate
TAPPI Journal, 1993

[cww/tm/130]
UBA (Berlin), Mai 2000
Draft OSPAR Background Document Concerning the Elaboration of Programmes and
Measures Relating to Whole Effluent Assessment

[cww/tm/131]
Ministry of Housing, Spatial Planning and the Environment, the Netherlands, Sept 1999
Dutch Notes on BAT for Mineral Oil Refineries / Observatii daneze asupra BAT pentru
rafinariile petroliere

[cww/tm/132]
Ullmann’s Encyclopedia of Industrial Chemistry
6th edition, Electronic Release
Wiley-VCH Verlag, Weinheim, Germany 2000

[cww/tm/133]
UBA (Wien)
Formaldehyde / Formaldehida

[cww/tm/135]
US-EPA, Clean Air Technology Center, May 1999
Choosing an Adsorption System for VOC: Carbon, Zeolite or Polymers / Alegerea unui
sistem de adsorptie pentru COV

[cww/tm/137]
US-EPA, Clean Air Technology Center, Nov. 1999
Technical Bulletin: Nitrogen Oxides (NOx), Why and How they are Controlled

[cww/tm/138]
US-EPA, Control Technology Center, April 1995
Control and Pollution Prevention Options for Ammonia Emissions / Optiuni de prevenire
a poluarii si control pentru emisiile de amoniu

[cww/tm/143]
US-EPA
AP-42, 5th edition, Volume I, 1995
Chapter 13.5 Industrial Flares / Capitolul 13.5 Facle industriale

[cww/tm/146]
Sackewitz, Umwelt 29 (1999) Nr. 4, pp 16 - 18
Luftstrippverfahren zur Teilstrombehandlung / Procedura de stripare a aerului pentru
tratarea curentului partial
Betriebserfahrungen auf den Kläranlagen Göttingen und Cuxhaven

[cww/tm/147]
SEPA (Scotland), Environment Agency (England, Wales)
Pollution Prevention Guidelines 18

Waste Water and Waste Gas Treatment 345

References

Managing Fire Water and Major Spillages / Managementul apei de la stingerea

incendiilor si a scurgerilor majore

[cww/tm/148]
SEPA (Scotland), Environment Agency (England, Wales)
Pollution Prevention Guidelines 21
Pollution Incident Response Planning / planificarea de combatere a poluarilor accidentale

[cww/tm/149]
UBA (WIEN), 2000
Ecker, Winter
Stand der Technik bei Raffinerien im Hinblick auf die IPPC Richtlinie / Stadiul tehnicii la
rafinarii raportat la Directiva IPPC
Monographien Band 119

[cww/tm/150]
US-EPA, ICAC,
Control Technology Information
Brief Descriptions of Air Pollution Control Technologies
http://www.epa.gov/earth1r6/6pd/air/pd-1/noxcont.htm

[cww/tm/151]
UmweltMagazin, Mai 2000, pp 48
Karl,
Neue Festbettbiologie reinigt schwierige Abwässer / Biologia noua cu pat fix epureaza
apele uzate dificile

[cww/tm/152]
US-EPA
Protocol for Equipment Leak Emission Estimates / Protocolul pentru estimarile emisiilor
prin scurgeri
http://www.epa.gov/ncepihom/Catalog/EPA453R95017.html
[cww/tm/153]
World Oil Magazine August 2000, Vol. 221, No. 8
Successful Field Trials Lead to Enclosed Burner Application
http://www.worldoil.com/magazine/MAGAZINE_DETAIL.asp?ART_ID=1255&MONTH_YE
AR=Aug-00

[cww/tm/154]
IMPEL Network, December 2000
Diffuse VOC Emissions /Emisii fugitive de COV
http://europa.eu.int/comm/environment/impel/vocemissions.htm

[cww/tm/155]
The European Parliament and the Council, 4th December 2000
Directive 2000/76/EC on the Incineration of Waste /Directiva 2000/76/EC pentru
incinerarea deseurilor

[cww/tm/156]
Infomil, December 1999
Dutch Notes on BAT for the Production of Nitric Acid / Observatii daneze asupra BAT
pentru productia de acid nitric

[cww/tm/157]
Infomil/ADEME, March 2001
NOXCONF 2001
International Conference: Industrial Atmospheric Pollution

346 Waste Water and Waste Gas Treatment

 References

NOx and N2O emission control: panel of available techniques

Paris la Défense, 21st and 22nd March 2001
[a] Gry, Session 8, Chemical Industry
Program to reduce NOx emissions of HNO3 plants with selective catalytic reduction /
Programul de reducere a emisiilor de NOx din instalatiile de HNO3 cu reducerea
catalitica selectiva

[cww/tm/158]
CEFIC, November 2000
IPPC BAT Reference Document
Monitoring of Emissions
Chemical Industry Contribution Paper
Definitions

[cww/tm/159]
Berlin 1999
ATV Handbuch Industrieabwasser / Manual apa reziduala industriala
4th edition

[cww/tm/160]
German Information / informatii germane

[cww/tm/161]
Kluwer Academic Publishers 1994
Mulder, M.
Energy Requirements in Membrane Separation Processes / cerinte energetice in procesele
de separare cu membrana
in: Crespo, Böddeker (ed.): Membrane Processes in Separation and Purification

[cww/tm/162]
UBA Berlin, 20.10.2000
Classification of Toxicity, Whole Effluent Assessment (WEA) and Toxicity Test /
Clasificarea toxicitatii, evaluarea completa a efluentilor si testul toxicitatii

[cww/tm/163]
INERIS, 2001
The Membrane Bioreactor / Bioreactorul cu membrana

[cww/tm/164]
INERIS, 2001
The Biofilter for Industrial Waste Water Treatment / Biofiltru pentru tratarea apei uzate
industriale

[cww/tm/165]
UBA Berlin, 1999
K. Diehl, U. Hagendorf, J. Hahn
Compilation of Biotest Data (English Summary)

[cww/tm/166]
Verband der Chemischen Industrie e.V., May 2000
Erklärung des Verbandes der Chemischen Industrie
“Handlungsziele für die Abwässer der chemischen Industrie”

[cww/tm/167]
CEN as Member of TWG on Monitoring, version July 1999

Waste Water and Waste Gas Treatment 347

References

List of CEN Standards Available for the Monitoring of the Emissions of Industrial Plants
under the IPPC Directive / Lista standardaleor CEN disponibile pentru monitorizarea
emisiilor din instalatiile industriale din Directiva IPPC

[cww/tm/168]
Parftec Limited, Wolverhampton (UK) 1999
The KN-Filter – An All-metal Cake Filtration System for the More Arduous Gaseous
Emission Control Application / Filtru KN – Sistemul de filtrare a crustei cu metale pentru
controlul emisiilor gazoase

348 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

7 ANEXE
Anexele completează informaţiile furnizate în document. Acestea sunt:

Anexa I Exploatarea în comun a Staţiilor de tratare a apelor uzate menajere şi industriale

Anexa II Tehnologia Pinch ca exemplu a EFMA (minimizarea emisiilor)
Anexa III Monitorizarea procesului biologic în Staţiile de tratare a apelor uzate menajere
Anexa IV Standarde de monitorizare
Anexa V Plan de intervenţie la incidentele de poluare
Anexa VI Exemple de scheme de tratare a apelor uzate şi a gazelor reziduale
Anexa VII legislaţia ce se aplică apelor uzate şi gazelor reziduale în sectorul chimic

7.1 Anexa I. Exploatarea în comun a Staţiilor de tratare a

apelor uzate menajere şi industriale
Condiţii de tratare în comun a apelor uzate municipale şi industriale (Exemple din
Franţa)

În Franţa efluenţii din industria chimicăp sunt trataţi pe amplasament, la locul de producere.
Tratarea în comun a apelor uzate municipale şi industriale are uneori dificultati, ex în procesele
biochimice (ca vitamine sau antibiotice prin sinteze biochimice), şi în procesele de în formulare
şi condiţionare, pentru care debitul şi încărcare efluentului face ca apele uzate să fi tratabile într-
o staţie de epurare ape uzate municipale. În acest caz, un studiu al impactului efluentului
industrial asupra staţiei de epurare ape uzate municipale (impact în exploatare şi depozitare
nămol) este făcut şi un “aviz industrial de evacuare” este semnat între industrie şi autoritatea
locală de management a staţiei de epurare ape uzate municipale.

Se emite o Hotărâre Municipală care curpinde următoarele principale puncte ale înţelegerii:

• pH-ul efluentului trebuie să fie cuprins între 5,5 şi 8,5 (eventual 9,5);

• temperatura efluentului trebuie să fie mai micpă de 30 grade Celsius;

• efluentul nu trebuie să conţină substanţe periculoase pentru personalul Staţiei de tratare a

apelor uzate municipale, reţeaua de canalizare, pentru Staţie în sine şi pentru funcţionarea
acesteia, cerinţele de mediu ale Staţiei de tratare a apelor uzate municipale şi modul de
gestionare a nămolului de la tratarea apelor uzate

• debitul maxim şi încărcarea în poluanţi a efluentului ce poate fi evacuat în Staţia de tratare a

apelor uzate municipale (BOD,COD,TSS, azot total Kjeldahl, (NO2+NO3)-N, azot
nebiodegradabil, inhibitori de nitrificare, total fosfor, alte substanţe care pot avea impact în
exploatarea Staţiei de tratare a apelor uzate municipale şi în gestionarea nămolului de la
tratarea apelor uzate) sau prevederi privind necesitatea pretratării efluentului sau necesitatea
utilizării unor echipamente de recuperare ce cad în sarcina unităţii industrială înainte de a
evacua efluentul în canalizarea municipală
• condiţiile financiare

Convenţia pentru evacuare descrie în continuare condiţiile tehnice ale avizului de evacuare
stabilite de Hotărârea Municipală. Acestea cuprind în general următoarele:

• prevederi referitoare la reţeaua proprie a unităţii industriale în scopul de a preveni

descărcări necontrolate în sistemul de canalizare public

Waste Water and Waste Gas Treatment 349

Anexe

• descrierea fiecărei facilităţi de pretratare ce trebuei exploatată în scopul de a gestiona

corespunzător variaţiile de debit ale efluentului, pornirea şi oprirea activităţii pe
amplasamentul industrial, obligaţii de monitorizare (monitorizarea rezultatelor va fi
transmisă autorităţii municipale)

• condiţii tehnice de racord între reţeaua publică şi privată

• obligaţii diverse ale amplasamentului industrial, precum:

- interzisă diluarea efluentului

- evacuările mari, în cazuri excepţionale (în caz de întreţinere) trebuie să fie uniformizate
peste 24 ore

- efluentul trebuie să fie monitorizat, racordurile trebuiesc verificate periodic. Autoritatea

locală poate monitoriza efluentul la propria iniţiativă şi poate verifica monitorizarea
echipamentelor în comun cu operatorul industrial

- consumul de apă este monitorizat şi rezultateale sunt trimise autorităţii locale

- plan de acţiune pentru urgenţe (ex: înfundarea racordului între canalizarea municipală şi
canalizarea industrială)

• obligaţiile autorităţii locale sunt:

- să accepte evacuarea când se încadrează în limitrele prevăzute în aviz

- să informeze unitatea industrială în caz de probleme de exploatare la Staţia de epurare a

apelor uzate municipale
• prevederi administrative şi economice

Exemple ale cooperării între Staţii de epurare a apelor uzate municipale şi industriale cu
efecte sinergice pozitive (Germania)

În secţiunea 1.3.2.1 a fost menţionat că în mod normal nu există nici avantaje şi nici dezavantaje
în tratarea în comun a apelor uzate menajere şi industriale. Un exemplu care vine să contrazică
această afirmaţie este descris pe scurt în continuare.

În trecut două Staţii de tratare a apelor uzate – una municipală şi o alta a unei fabrici de produse
chimice – fiecare exploatând un centru biologic de tratament, aveau puncte diferite de evacuare
a efluentului într-un mic emisar. Acum cele două unităţi funcţionează în comun în următoarea
formulă:

• filtratul bogat în azot şi slab degadabiil din echipamentele de tratare a nămolului de la Staţia
de tratare a apelor uzate municipale este tratat în Staţia de tratare a apelor uzate industriale,
care are microorganisme adaptate să facă faţă la acest tip de apă uzată;

• în schimb Staţia de tratare a apelor uzate industriale trimite o cantitate egală de apă uzată
către în Staţia de tratare a apelor uzate municipale.

Figura 7.1 şi Figura 7.2 arată procesele respective, înainte şi după stabilirea colaborării.
Cooperarea are avantaje economice şi de mediu. Folosirea echipamentelor pe un singur
amplasament economiseşte capital şi evacuarea în comun reduce încărcarea în azot (suma
amoniului, nitritului şi nitratului) în emisar cu 1000 Kg pe zi, comparativ cu evacuările separate
anterioare.

350 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

7.2 Anexa II. Exemplul EFMA: Tehnologia Pinch

O binecunoscută şi răspândită unealtă a EMFA este tehnologia Pinch, utilizată pentru

optimizarea proceselor de producţie, economia de energie şi consum de apă şi reducerea
impactului evacuărilor de deşeuri. Două dintre acestea – optimizarea consumului de apă şi a
evacuărilor de deşeuri – sunt în domeniul BREF. Optimizarea proceselor de producţie este
acoperită de BREF verticat şi alte referinţe (cww/tm/132).
Tehnologia Pinch este o metodologie pentru optimizarea consumului de consumabile în
prpocese şi amplasamente prin introducerea tehnicilor de integrare a proceselor. Este în
principal utilizată ca o unealtă pentru economisirea energiei pentru îmbunătăţirea eficienţei
termice în industria chimică şi de proces. Recent această metodă este transferată către
minimizarea apei şi a deşeurilor.

Waste Water and Waste Gas Treatment 351

Anexe

Recirculare
Recirculation

Tampon
Buffer Neutrali
Neutrali- Aerare
AerationI Decantor
Intermediate Aerare
Aeration Decantor
Final
Influent zare
sation I intermediar II II final
clarifier
I + II clarifier

Namol
Recirculation
recirculare Namol

Sludge
sludge
Namol de
Recirculation
recirculare
sludge

Namolsludge
Excess in
WWTP exces
Industrialindustrial
WWTP

WWWTP municipal
Municipal WWTP

Selectar Indeparta Decanto Filtrare

Floc
eScreen-
prin Grid
pietris
reremoval
Pre-
Pre- Aerare
Aeration Final
r clarifier
final floc
filtration
sitaing decantor
clarifier

Namol de recirculare
Recirculation sludge

Namol in exces
Excess sludge
Namol pre-decantare
Pre-clarification sludge Tratamen
Sludge
ttreatment
namol

ApaProcess
de proces
water 1
1

Figura 7.1: Coperarea intre WWTP industriala si municipala: Situatia inainte

352 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Recirculare
Recirculation

Buffer
Tampon Neutrali
Neutrali- Aerare
AerationI Decantor
Intermediate Aerare
Aeration Decantor
Final
Influent zare
sation I intermediar II II final
clarifier
I + II clarifier

Recirculation
Namol
Namol

Sludge
sludge
recirculare
Namol de
Recirculation
recirculare
sludge

Namol in
Excess sludge
exces
WWTP industrial
Industrial WWTP

WWWTP
Municipal municipal
WWTP Pretreated waste water

Selectar Indeparta Filtrare

Floc
e Screen-
prin Grid
re removal
pietris
Pre-
Pre-
decantor
Aerare
Aeration Decanto
Final
floc.
filtration
sitaing clarifier r final
clarifier

Namol de recirculare
Recirculation sludge

Namol
Excess in exces
sludge
Namol pre-decantare
Pre-clarification sludge Tratamen
Sludge
t treatment
namol

Apa Process
de proces
water11

ApaProcess
de proces
water 22

Figura 7.2: Coperarea intre WWTP industriala si municipala: Situatia noua

Waste Water and Waste Gas Treatment 353

Anexe

354 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Acest concept se bazeaza pe definirea si gasirea potentialului de economisire a apei, cum ar fi

controlul si schimbarea conductelor si pe minimizarea descarcarilor apelor reziduale prin
modificari ale proceselor, astfel incat sa poata fi posibila regenerarea selectiva apelor reziduale
si reducerea costurilor tratamentului. Se obisnuieste,de asemenea, proiectarea sau reproiectarea
tratamentului efluentului distribuit in scopul micsorarii costurilor prin reducerea incarcaturii
hidraulice a Statiei Centrale de Tratament a apelor reziduale WWTP.

Aplicarea sa poate fi separata in 4 pasi [cww/tm/86]:

Pasul 1:
Conturarea unui tabel al intregului sistem de fluxuri (provenienta, descarcare) care arata toate
locurile unde apele sunt folosite, precum si toate punctele unde ape reziduale sunt generate.
Dezvoltarea unei balante a apei pure de pana la 10% din cantitatea raurilor mari.
Definirea datelor potrivite pentru analize prin determinarea surselor de apa si a puturilor de apa.

Un profil este prezentat in Figura 7.3 [cww/tm/86].

APA PROASPATA
Puritatea

Surse de apa

NIVEL EXTRAGERE

Puturile de apa

APA UZATA

Rata de curgere a apei

Figura 7.3: Tehnologia Pinch-analiza, sursa si curbe de adancime

Pasul 2:
• Selectarea contaminantilor cheie sau a proprietatilor care previn directa reutilizare a
fluxurilor respective de apa uzata
• Alegerea concentratiilor – maximul permis pentru puturi, si minimul practicabil pentru
surse.

Pasul 3:
• Dezvoltarea unei analize multi-dimensionale care sa determine optimul potrivirii intre surse
si puturi. In acest scop se folosesc soft-uri adecvate.Procedura include identificarea forajelor
si considerarea procesului de modificari si a optiunilor de regenerare rezultate in “tintele
reduse”.

Pasul 4:
• Repetarea pasului 3 pana cand designul practic evolueaza.

Waste Water and Waste Gas Treatment 355

Anexe

Aplicarea tehnologiei Pinch a reusit sa economiseasca pana la 60% din apele reziduale
[cww/tm/86]. Exemplele performante pentru reducerea fluxurilor apelor reziduale sunt:

• chimicale si fibre 25 %
• chimicale 40 %
• petrol 20–30 %
• carbuni 50 %
• polimeri 60 %

Un exemplu a strategiei de conservare a apei este dat in Figura 7.4 [cww/tm/86]

APA PROASPATA APA PROASPATA

Reciclare

Depozit

Efluent catre
tratarea apei
uzate
Efluent catre
tratarea apei
uzate

Figura 7.4: Exemplu de Strategie de Conservare Apa inainte si dupa Analiza Pinch

In mod normal, micsorarea costurilor nu se reduce la economia costurilor de la apa. Aceasta

reducere a costurilor poate fi semnificativa daca reducerea apelor reziduale conduce la
construirea unei statii centrale mai mici de tratare a apelor reziduale, facand inutila expansiunea
instalatiilor tratamentului apelor uzate existente sau permite expansiunea capacitatilor de
productie ale uzinei fara a suprasolicita hidraulic statia centrala WWTP deja
existenta.Modificarea proceselor si regenerarea selective a apelor poate avea ca rezultat
recuperarea produsului ceea ce poate fi profitabil din puct de vedere economic.

Principalele aplicatii ale Tehnologiei Pinch sunt [cww/tm/86]:

• evitarea producerii de sincope sub limita conditiilor de furnizare a apei

• reducerea costurilor de furnizare a apei
• reducerea costurilor de investitie ale unor noi instalatii de furnizare a apei(ex. –conducte sau
tuburi noi)
• reducerea costurilor instalatiilor de tratament al apei
• reducerea costurilor de tratament al apelor uzate
• reducerea solicitarii canalizarii
• reducerea costurilor de extindere a instalatiilor de tratament al apelor reziduale in site
pentru a a face fata incarcarilor crescute din productie sau sau unor reglementari pentru
emisii mai restrictive
• pentru a ajuta la conformarea fata de regulamentele de mediu.

356 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

7.3 Anexa III. Monitorizarea unei statii de epurare WWTP

centrale biologice
Operatiile potrivite ale unei statii de epurare biologice, necesita supraveghere permanenta si
modificari ale diferitilor parametri ai proceselor.

Monitorizarea parametrilor relevanti poate fi asigurata prin masuratori on –line care faciliteaza
interventia directa si controlul, sau rezultatele analitice rezultate din mostrele de ape rezidulae,
care reflecta tendintele pe termen lung si sunt deasemenea esentiale pentru monitorizarea
scopurilor documentatiei. Impreuna nevoile respectand masuratorile on – line si analizele
aplicabile diferitelor etepe ale proceselor asociate cu Statia de epurare sunt aratate in tabelul 7.1
. Cerintele specifice pot varia in cazuri individuale[cww/tm/132].

Influent
Pre- tampon
Neutraliz Etapa Epurarea
Parametru Ifluent decantar catre Efluent
are biologica namolului
e etapa
biologica
Analizele din masuratori on-line
Flux de apa uzata c c
pH c c c c c c c
Temperatura c c
Toxicitate
c
bacteorologica
TOC c c c
azot c c c
fosfor c c c
Total solide [g/l] c
Oxygen dizolvat c c
Analize din prelevari aleatorii
Total solide [g/l] i i i
Volum precipitat i i i
Analize din prelevari medii
TOC i i i
COD i i i
BOD i i i
AOX / EOX i i i
total azot i i i
NH4-N i i i
NO3-N i i i
total fosfor i i i
PO4-P i i i
Substante individuale i i i
c:online continuu
i: prelevari pentru inhalari

Tabelul 7.1: Monitorizarea WWTP

Waste Water and Waste Gas Treatment 357

Anexe

7.4 Anexa IV. Standarde de monitorizare

Listele urmatoare (versiunea Iulie 1999) dau standardele CEN in vigoare ai parametrilor
analitici pentru emisii monitorizand domeniile : aer, apa,namol
si sedimente, Standardele CEN sunt adoptate in toate statele mambre ale UE [cww/tm/167].

Listele altele decat standardele ratificate de CEN(numarul si data ratificarii EN) sau alegerea
prin referendum sau vot (ISO sau nr.pr EN). Cand niciunul nu este dat, aceasta inseamna ca
inca se lucreaza.

Standarde pentru apa,namol si sedimente

Standarde ratificate de Drafturi la votul sau

Parametru Domeniu
CEN cererea publicului
Surrogate, sum and group parameters
AOX apa EN 1485: 1996
BOD apa EN 1899: 1998
Suspensii solide apa EN 872: 1996
TOC apa EN 1484: 1997
Agenti complexi apa
Index de ulei apa
ISO DIS
hidrocarbon
Consum de oxigen apa, namol EN ISO 8192: 1995
PAH apa
Index de fenol prin apa, namol
prEN 14402
Analiza debit
Valoarea apa
EN ISO 8467: 1995
permanganatului
Surfactanti anionici apa EN 903: 1993
Testul de simulare a apa
EN ISO 11733: 1998
activarii namolului
Biodegrabilitate apa
EN ISO 9887: 1994
inerenta
Indexul metilenei
albastre
prin analizele
Inhibarea nitrificarii apa
EN ISO 9509: 1995

Clostridia Sulfit
EN 26461: 1993
reducatoare apa
Biodegrabilitatea apa
finala
EN 29439: 1993
( CO 2 eliminat)

Biodegrabilitatea apa
finala EN 29888: 1993
(Zohn Welles)
Biodegrabilitatea apa
finala EN 29408: 1993
(respirometru)
Biodegrabilitate apa
finala EN ISO 7827: 1995
(masuratori DOC)
Biodegrabilitate apa
finala EN ISO 10634: 1995
(substante usor

358 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Standarde ratificate de Drafturi la votul sau

Parametru Domeniu
CEN cererea publicului
solubile)
Biodegrabilitate apa
finala
EN ISO 11734: 1998
(producerea de
biogaze)
Biodegrabilitate apa
finala EN ISO 10707: 1997
(masuratori BOD)
Alcalinitatea apa EN ISO 9963: 1995
Culoarea apa EN ISO 7887: 1994
Conductibilitatea apa EN ISO 7888: 1993
electrica
Mirosul, aroma apa EN 1622: 1997
Turbiditatea apa EN 27027: 1999
Parametrii de toxicitate
Testul de inhibare a
apa EN 28692: 1993
cresterii algelor
Toxicitatea bacteriilor
apa EN ISO 10712: 1995
(pseudomonas)
Toxicitatea pestilor apa EN ISO 7346: 1998
Inhibarea mobilitatii
apa EN 6341: 1996
(dephinia magna)
Testul bacteriei
apa EN ISO 11348: 1998
luminiscente
Testul inhibarii
cresterii algelor apa EN ISO 10253: 1998
marine
Substante organice singulare
Benzen si omologi apa
Tetraclorura de
carbon apa EN 10301: 1997
(tetraclormetan)
Cloroform(triclormet
apa see EN 10301
an)
Dicloretan,
tricloretena, apa EN 12673: 1997
tetracloretena
Clorofenoli , fenoli
apa
policlorati
Epiclorhidrina apa see EN 6468
Hexaclorbenzen,
apa EN 6468: 1996
Triclobenzen
Hexaclorciclohexan si
apa
izomeri
Pesticide
Aldrin,dieldrin,endrin apa see EN 6468
Atrazina, simazina
apa EN 11369: 1997
prin HPLC
Atrazina, simozina
apa ISO/DIS 10695-1
prin GC
DDT,DDD,DDE apa see EN 6468
Endosulfan apa see EN 6468

Waste Water and Waste Gas Treatment 359

Anexe

Standarde ratificate de Drafturi la votul sau

Parametru Domeniu
CEN cererea publicului
Paration,paration
metil si apa prEN 12918
Compusi specifici
Paration si compusi
specifici prin apa
extractia solid-lichid
Paramentrii anorganici
Aluminiu apa
Arsenic EN 11969: 1996
apa
EN 6595: 1992
Arsenic,
Seleniu,Antimoniu
apa
prin fluorescenta
atomica
Cadmiu apa, namol, sediment EN 5961: 1995
Calciu si magneziu apa
Clorina apa
Crom apa, namol, sediment EN 1233: 1996
Nitrogen Kjeldahl apa EN 25663: 1993
Mercur apa, namol, sediment EN 1483: 1997
Metoda de imbogatire
apa, namol, sediment EN 12338: 1998
a mercurului
Mercurul prin
apa, namol, sediment
fluorescenta atomica
Metale prin stingere
apa
AAS
Thaliu prin AAS apa
Nitrogen total,
apa ENV 12260: 1996
metoda instrumentala
33 de elemente prin
apa, namol, sediment EN ISO 11885: 1997
ICP-OES
Parametrii anorganici, cationii
Amoniu prin analiza
apa EN ISO 11732: 1997
debit
Cationi prin IC apa, namol UAP 1998
Parametrii anorganici, anionii
Bromat prin IC apa
Cloruri prin analiza
apa
debit
Cianuri prin analiza
apa, namolul prEN 14403
debit
Anioni solubili prin EN ISO 10304-1: 1995
IC apa EN ISO 10304-2: 1996 prEN 10304-4
EN ISO 10304-3: 1997
Nitriti apa EN 26777: 1993
Nitriti si nitrati prin
apa EN ISO 13395: 1996
Analiza debit
Fosfati prin analiza
apa
debit
Fosfor apa EN 1189: 1996
Silicati prin analize
apa
debit
Parametrii calitatii apei
Oxigen dizolvat EN 25813: 1992
apa
EN 25814: 1992

360 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Standarde pentru emisii in aer si atmosfera

Parametri Domeniu Standarde ratificate Proiecte prin vot

de CEN public sau solicitare
publica
Aer din sol Emisie in aer
Benzen Aer ambiental
Monixid de Aer ambiental
carbon(CO)
Monoxid de carbon Emisie in aer
Concentratia in cos
Prelevator probe Aer ambiental
prEN 13538-1
Metode test si cerinte
Prelevator probe Aer ambiental
Metode test si cerinte prEN 13538-2
specifice
Prelevator probe Aer ambiental
Ghid de selectare,
utilizare si intretinere
Dioxine si furani Emisie in aer
EN 1948-1: 1996
Prelevare probe
Dioxine si furani Emisie in aer
EN 1948-2: 1996
Extractie si absorbtie
Dioxine si furani Emisie in aer
Iderntificare si EN 1948-3: 1996
cuantificare
Pulberi, total, la Emisie in aer
concentratii scazute prEN 13284-1
Metoda referintei
Pulberi, total,la Emisie in aer
concentratie
Scazuta
Validarea AMS

HCI, gazos Emisie in aer

Prelevare probe si EN 1911-1: 1997
pretratare gaz
HCI, gazos Emisie in aer
Absortia compusului EN 1911-2: 1997
gazoz
HCI, gazog Emisie in aer
Analiza solutiei si EN 1911-3: 1997
calculatie
Emisii Emisie in aer
fugitive /difuze
Mercur Aer ambiental
Mercur Emisie in aer
Metoda referintei prEN 13211-1
totale
Mercur Emisie in aer
Validarea totala a
AMS
Metale metaloide Emisie in aer
(cu exceptia Hg – Sn)

Waste Water and Waste Gas Treatment 361

Anexe

Parametri Domeniu Standarde ratificate Proiecte prin vot

de CEN public sau solicitare
publica
Metale – metaloide Aer ambiental
Pb- Cd- As- Ni
Oxizi de azot (NO2) Aer ambiental
Oxizi de azot ( NO – Emisie in aer
NO2)
Concentratia in cos
Miros prin Emisie in aer
olfactometrie
dinamica
Carbon organic, Emisie in aer
gazos, total (FID) prEN 12619
Concentratie scazuta
Carbon organic, Emisie in aer
gazos total (FID) prEN 13526
Concentratie inalta
Carbon organic, Emisie in aer
gazos
Compusi individuali
Oxigen (O2) Emisie in aer
Concentratia in cos
Ozon (O3) Aer ambiental
Materii in suspensie Aer ambiental
prEN 12341
(<PM 10)
Materii in suspensie Aer ambiental
(<PM 2,5)
Asigurarea calitatii Emisie in aer
AMS Performanta si
cerinte
Asigurarea calitatii Emisie in aer
AMS
Validari periodice
Asigurarea calitatii Emisie in aer
AMS
Monitorizarea
operatiunii
Certificarea Emisie in aer
sistemelor pentru
AMS
Masurarea strategiei/ Emisie in aer
calitatii emisiei
Dioxid de sulf (SO2) Aer ambiental
Dioxid de sulf (SO2) Emisie in aer
Concentratia in
Vapori de apa (H2O Emisie in aer
vapori)
Concentratia in cos

362 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

7.5 Anexa V. Planul de actiune in caz de poluare

Un exemplu de plan de raspuns la incindent de poluare [cww/tm/148], as mentioned in
sectiunea 2.2.4.2, este detaliat aici. Informatia ceruta e generala., aplicabila tuturor locatiilor.
Tehnologii speciale sau caracteristici specifice pot cere informatii detaliate.

NAME AND ADDRESS OF COMPANY

NUMELE SI ADRESA COMPANIEI

NATURE OF AFACERII
NATURA BUSINESS

Data
DATE planului
OF PLAN date deDATE
REVIEW revizuit

Aprobat
APPROVED BY Data
DATE

Autoritatea
ENVIRONMENTALde mediu
AUTHORITY
Pompierii
FIRE AUTHORITY
COPII CATRE
COPIES TO
Politia
POLICE
Adm.
SEWAGE apelor de canalizare
UNDERTAKING
Furnizorul de apa
WATER SUPPLIER
Autoritatea locala
LOCAL AUTHORITY
Altele
OTHER

NUMERE DE
Servicii de urgenta
EMERGENCY SERVICES
CONTACT PolitiaPOLICE
LOCAL locala
TELEFON
PHONE IN ServiciulSERVICE
MEDICAL medical
TIMPUL
NUMBERS Linia telefonicaHOTLINE
ENVIRONMENTAL pentru mediu
ORELOR Reglementari mediu
ENVIRONMENTAL REGULATOR
DURING DE Autoritatea
LOCAL locala
AUTHORITY
SERVICIU
OFFICE ANDSI IN Adm. canalizare
SEWAGE UNDERTAKING
AFARA ORELOR
OUT OF Furnizor
WATER apa
SUPPLIER
DEOFFICE
SERVICIU Furnizor
GAS gaze
SUPPLIER
HOURS Furnizor electricitate
ELECTRICITY SUPPLIER
Contractor
WASTE deseuri
DISPOSAL CONTRACTOR
ConsultantADVICE
SPECIALIST specialist
ContractoriCLEAN-UP
SPECIALIST specialisti epurare
CONTRACTORS
CONTACT
COMPANIE Director coordonator
MANAGING DIRECTOR
COMPANY
Directorul
SITE amplasamentului
MANAGER
(INCONTACTS
AFARA Director de mediuMANAGER
ENVIRONMENTAL
ORELOR)
(OUT OF Conducere
FOREMAN
HOURS) Contact
HEAD BirouCONTACT
OFFICE Conducere

PLAN DRENAJ
SITE AMPLASAMENT
DRAINAGE PLAN

INVENTARUL PRODUSELOR PETROLIERE,

OIL, CHEMICAL CHIMICE
AND PRODUCT si al PRODUSELOR
INVENTORY
CANTITATI MAXIME PE PERIOADE DE VARF
MAXIMUM QUANTITIES AT PEAK TIMES

NUMELE COMERCIAL CHIMICALE LICHID/GAZ/PULBERE MARIMEA CONTAINERULUI CANTITATEA MAXIMA

TRADE NAME CHEMICAL LIQUID/GAS/POWDER CONTAINER SIZE MAXIMUM QUANTITY

Waste Water and Waste Gas Treatment 363

Anexe

7.6 Anexa VI. Exemple de tratare a apei uzate şi a gazelor de

ardere
Următoarele exemple oferă date de la staţii de tratare a efluentului care au operat în diferite state
membre ale Uniunii Europene. Includerea lor, totuşi, nu implică automat că toate aceste staţii şi
echipamentul lor sunt BAT. Concluziile BAT sunt detaliate în Capitolul 4.

7.6.1 Informaţii tehnice despre staţiile de tratare a apei uzate (exemple)

[cww/tm/105]

Exemplu I Exemplu II
amestec de producţie, în amestec de producţie
principal organic
Producţie 1988 1978
Anul de construcţie staţie biologică turn cu staţie biologică turn cu
decantare finală separată decantare finală
pentru tratare chimică a apei
uzate
Funcţia neutralizare stabilizare
tratare biologică neutralizare
decantare finală tratare biologică
sedimentare
Etapele procesului rvor tampon: V = 1500 m 3 - două rezervoare tampon:
tehnologic - rezervor de neutralizare: V V = 1500 m
3

=3m
3 - un rezervor tampon: V =
3
- două rezervoare de 1700 m
aerare: V = 3000 m
3 - trei bazine de neutralizare:
3
fiecare V = 25 m fiecare
- rezervor de adâncime, - şase turnuri de tratare
diametru 14 m biologică: V = 1600 m
3

fiecare, diametru 11 m
- şase rezervoare de
3
adâncime: V = 112 m
fiecare pentru decantare
finală

Caracteristicile staţiei deshidratare înainte de centrifugare

incinerare în afara terenului evaporare
combustie
Datele procesului tehnologic
Debitul de apă uzată 5280 3840

[m 3 /d]
Debit de COD [tone/d] 4.2 3

Debit NH4-N 0.2 0.3

BOD5 [tone/d] 1.75 1

N organic [tone/d] 0.15

NO3-N [tone/d] 0.5

PO4-P [tone/d] 0.005

Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 12.0 6.8

Agenţi de floculare 6 1.57

[tone/an]
Substanţe nutritive 1.18

364 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Exemplu I Exemplu II
[tone/an]
Energie electrică pentru
staţia de tratare a apei 885 2581
uzate [MWh/an]
Energie electrică pentru
tratarea nămolului 38 105
[MWh/an]
Abur pentru staţia de
tratare a apei uzate - 1200
[tone/an]
Abur pentru tratarea - 50718
nămolului [tone/an]
Aer comprimat pentru
staţia de tratare a apei 1700 4750
uzate [1000Nm 3 /an]
Aer comprimat pentru
tratarea nămolului - 17.6
3
[Nm /an]
Efecte inter-media
Nămol [tone nămol 0.11 0.13
uscat/d]
Nămol [kg nămol uscat pe 34 118
tonă COD eliminat]
Indicatori de performanţă a

Cantitate de apă uzată 4704 1882

[m 3 /d]
Eliminare COD [%] 53 81

Emisie COD [mg/l] 616 132

a
valoarea medie zilnică

Exemplul III Exemplul IV

Producţie amestec de producţie: produse
chimice, organice şi anorganice mari
şi fine
Anul de construcţie 1972-74, extinderi 1979, 1981, 1978, extinderi 1994, 1999
1985-6
Funcţia staţie biologică turn pentru tratare cu staţie biologică turn cu decantare
încărcare înaltă şi rezervor biologic finală
pentru tratare cu încărcare redusă
Etapele procesului raclare raclare
neutralizare neutralizare
tehnologic pre-decantare pre-decantare
stocare, stabilizare stocare, stabilizare
denitrificare parţială etapa biologică 1
etapa biologică 1 cu decantare etapa biologică 2
intermediară decantare finală
etapa biologică 2 cu decantare finală tratarea nămolului
flotare
tratarea gazului evacuat
tratarea nămolului 3 3
Caracteristicile staţiei - - neutralizare: V = 628 m - neutralizare: V = 600 m
- - opt pre-decantoare
3
industriale: - un rezervor tampon:
3
- V = 480 m fiecare V = 15600 m
- - două pre-decantoare
3
urbane: - un rezervor pentru
3
aerare:
- V = 1950 m fiecare V = 5000 m 3
- - trei rezervoare
3
tampon: - un bazin de aerare: V = 5500 m
V = 10000 m fiecare - patru bazine de3 aerare:
- - două rezervoare
3
tampon: V = 2000 m fiecare
V = 25000 m fiecare - trei bazine 3de decantare:
- - un rezervor tampon:
3
V = 3500 m , diametru 40 m
- V = 15000 m fiecare

Waste Water and Waste Gas Treatment 365

Anexe

Exemplul III Exemplul IV

- un rezervor pentru3
denitrificare
V = 10000 m
- patru turnuri biologice:
3
V = 13000 m fiecare
- patru decantoare3
intermediare:
V = 1000 m fiecare
- bazin
3
de aerare 1: V = 11000
m
- bazin
3
de aerare 2: V = 25000
m
- şase rezervoare de3 adâncime:
fiecare V = 1520 m , diametru
18 m
- patru rezervoare de 3
adâncime:
fiecare V = 1520 m , diametru
20 m
- trei decantoare secundare
- două rezervoare pentru
flotare: diametru 12 m

Tratarea nămolului îngroşare îngroşare nămol

condiţionare cu var şi fier două presări filtru
deshidratare mecanică cu
membrană
presare filtru
combustia nămolului
Datele procesului tehnologic (partea industrială/urbană)
Debitul de apă uzată 65000 / 65000 (vreme uscata)
3 65000 / 180000 (vreme umeda)
[m /d] 18000
Debit de COD [tone/d]
Debit NH4-N 150 / 40 26
BOD5 [tone/d] 3 / 2.5 0.6
N organic [tone/d] 80 / 20 8
NO3-N [tone/d] 5/1
PO4-P [tone/d] 3/- 2.1
Debitul de apă uzată 1.6 / 0.8 0.07
3
[m /d]
Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 180 (staţie biologică turn) / 30 20
(rezervor)
Agenţi de floculare [tone/an] 50 360
Substanţe nutritive [tone/an] 10.6
Energie electrică pentru staţia
de tratare a apei uzate 39558 4320
[MWh/an]
Energie electrică pentru
3644 145
tratarea nămolului [MWh/an]
Energie electrică pentru
tratarea aerului uzat
a 2812
[MWh/an]

Abur pentru staţia de tratare a

4241
apei uzate [tone/an]
Abur pentru tratarea
3
nămolului [tone/an]
Aer comprimat pentru staţia
de tratare a apei uzate 199459
3
[1000Nm /an]
Aer comprimat pentru
3 3220
tratarea nămolului [Nm /an]
Efecte inter-media
Nămol [tone nămol 77.25 7.9

366 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Exemplul III Exemplul IV

uscat/d]
Nămol [kg nămol uscat 720 620
pe tonă COD eliminat]
b
Indicatori de performanţă
Cantitate de apă uzată 148615 12269
3
[m /d]
Eliminare COD [%] 87 91
Emisie COD [mg/l] 107 106
a
tratarea termică a gazului evacuat
b
valoarea medie zilnică

Examplul V Examplull VI

Producţie amestec de producţie: în principal amestec de producţie: în principal organic

organic
Anul de construcţie 1977 1974-76
Funcţia tratarea apei uzate pentru staţiile de denitrificare şi tratare biologică
producţie chimice
Etapele procesului neutralizare neutralizare
tehnologic pre-decantare pre-decantare
denitrificare denitrificare
tratare biologică decantare finală
decantare finală tratare biologică
flotare
răcire
tratarea nămolului
Caracteristicile staţiei - neutralizare: - neutralizare: V = 380 m
3
3 3
V = 220 m / V = 110 m - patru rezervoare de pre-decantare:
3 3
- pre-decantare: V = 1000 m V = 750 m fiecare
- două bazine de denitrificare: - trei bazine tampon:
3 3
V = 1500 m fiecare V = 9100 m
- două bazine de aerare: - bazin de aerare/denitrificare:
3 3
V = 2500 m fiecare V = 28000 m fiecare
- două rezervoare de adâncime: - 16 rezervoare de decantare,
diametru 14 m fiecare diametru 15 m

Tratarea nămolului îngroşare pre-îngroşare cu separatoare

condiţionare cu polielectrolit deshidratarea excesului şi saturarea altor
centrifugare nămoluri
uscarea nămolului
Datele procesului tehnologic
Debitul de apă uzată 8500 60000

[m 3 /d]
Debit de COD [tone/d] 17.5 60

Debit NH4-N 0.96

BOD5 [tone/d] 9.55

N organic [tone/d] 0.45

NO3-N [tone/d] 1.9

PO4-P [tone/d]
Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 16 15-20

Agenţi de floculare 196.2 17

[tone/an]
Substanţe nutritive 7.71 91

Waste Water and Waste Gas Treatment 367

Anexe

Examplul V Examplull VI

[tone/an]
Energie electrică pentru
staţia de tratare a apei 4204 1163
uzate [MWh/an]
Energie electrică pentru
tratarea nămolului 625 3882
[MWh/an]
Abur pentru staţia de
tratare a apei uzate 36 641
[tone/an]
Abur pentru tratarea 2380 120
nămolului [tone/an]
Aer comprimat pentru
staţia de tratare a apei 356 337
uzate [1000Nm 3 /an]
Aer comprimat pentru
tratarea nămolului 39.5 166
[Nm 3 /an]
Efecte inter-media
Nămol [tone nămol 1.83 103
uscat/d]
Nămol [kg nămol uscat pe 150 2000
tonă COD eliminat]
a
Indicatori de performanta
Cantitate de apă uzată 8616 61359
3
[m /d]
Eliminare COD [%] 84 87
Emisie COD [mg/l] 255 120
a
media zilnica

Exemplul VII Exemplul VIII

Producţie amestec de producţie: în principal amestec de producţie: în principal organic
organic
Anul de construcţie 1977 1977-78
Funcţia pretratarea apei uzate în staţia centrală tratarea apei uzate pentru staţiile de
de tratare a apei uzate, tratarea apei producţie chimice şi farmaceutice
uzate în două etape existând tratare
biologică cu precipitarea simultană a
fosfatului şi nitrificare într-o staţie
apropiată
Etapele procesului raclare raclare
tehnologic neutralizare stocare, stabilizare
pre-decantare neutralizare
tratare biologică etapa biologică 1 (cu oxigen pur)
decantare intermediară decantare intermediară
nitrificare etapa biologică 2
decantare finală decantare finală
Caracteristicile staţiei - două rezervoare de neutralizare: - neutralizare: V = 50 m
3
3
V = 380 m - două rezervoare tampon:
- patru pentru pre-decantare: 3
V = 4000 m fiecare
3
V = 750 m fiecare - două bazine de aerare:
- trei bazine tampon: 3
V = 3100 m fiecare

368 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Exemplul VII Exemplul VIII

3 - un decantor intermediar:
V = 9000 m fiecare
3
- două bazine de aerare: V = 4400 m
3 - două bazine de aerare:
V = 5600 m fiecare
3
- un decantor intermediar: V = 1600 m fiecare
diametru 20 m, suprafaţa 300 - două decantoare finale:
2 3
m V = 2400 m
- două decantoare finale:
diametru 20 m fiecare, suprafaţa
2
300 m
Tratarea nămolului pomparea nămolului în exces către tratarea externă a nămolului în exces
deshidratarea nămolului
Datele procesului
3 8000 20000
Debitul de apă uzată [m /d]
Debit de COD [tone/d] 15 60
Debit NH4-N 1.5 0.1
BOD5 [tone/d] 34
N organic [tone/d]
NO3-N [tone/d] 1.5
PO4-P [tone/d] 0.2

Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 30 60
Agenţi de floculare [tone/an] 2.1
Substanţe nutritive [tone/an] 37.5 12
Energie electrică pentru staţia
de tratare a apei uzate 6200 5155
[MWh/an]
Energie electrică pentru
tratarea nămolului [MWh/an]
Energie electrică pentru
tratarea aerului uzat
a 675
[MWh/an]

Abur pentru staţia de tratare a

2323
apei uzate [tone/an]
Abur pentru tratarea nămolului
[tone/an]
Aer comprimat pentru staţia de
tratare a apei uzate 3261
3
[1000Nm /an]
Aer comprimat pentru tratarea
3
nămolului [Nm /an]

Efecte inter-media
Nămol [tone nămol uscat/d] 3.75 3.08
Nămol [kg nămol uscat pe tonă
340 300
COD eliminat]
b
Date de performanta
3 5344 3549
Cantitate de apă uzată [m /d]
Eliminare COD [%] 83 98
Emisie COD [mg/l] 411 56
a
b
tratarea termică a gazului evacuat
valoarea medie zilnică

Waste Water and Waste Gas Treatment 369

Anexe

Examplul IX
Producţie amestec de producţie: organic şi anorganic
Anul de construcţie 1974/75, extindere 1980/81
Funcţia tratarea apei uzate pentru staţiile de
producţie chimice
Etapele procesului tehnologic raclare
neutralizare
stocare, stabilizare
pre-decantare
etapa biologică 1
decantare intermediară
etapa biologică 2
decantare finală
flotare
tratarea gazului evacuat
Caracteristicile staţiei - rezervor de3 neutralizare:
V = 240 m
- două rezervoare
3
tampon:
V = 5000 m fiecare
- două pentru3pre-decantare:
V = 3000 m fiecare 3
- bazin de aerare 1: V = 6000 m
- două decantoare2intermediare:
suprafaţa 500 m 3
- bazin de aerare 2: V = 8000 m
- şase rezervoare de adâncime:
diametru 15 m
- două celule de flotare:
diametru 10 m
Tratarea nămolului pomparea nămolului în exces către tratare
externă
Date de proces
3 36000
Debitul de apă uzată [m /d]
Debit de COD [tone/d] 35
Debit NH4-N 1
BOD5 [tone/d] 20
N organic [tone/d]
NO3-N [tone/d] 1
PO4-P [tone/d]
Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 35
Agenţi de floculare [tone/an] 12.87
Substanţe nutritive [tone/an] 30
Energie electrică pentru staţia
11107
de tratare a apei uzate [MWh/an]
Energie electrică pentru tratarea
219
nămolului [MWh/an]
Energie electrică pentru tratarea
a 788
aerului uzat [MWh/an]

Abur pentru staţia de tratare a

1615
apei uzate [tone/an]
Abur pentru tratarea nămolului
[tone/an]
Aer comprimat pentru staţia de
tratare a apei uzate 1183
3
[1000Nm /an]
Aer comprimat pentru tratarea
3
nămolului [Nm /an]

Efecte inter-media
Nămol [tone nămol uscat/d] 4.73

370 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Examplul IX
Nămol [kg nămol uscat pe tonă
250
COD eliminat]
Indicatori de performanţă b
3 22700
Cantitate de apă uzată [m /d]
Eliminare COD [%] 95
Emisie COD [mg/l] 44
a
b
tratarea termică a gazului evacuat cu cărbune activ
valoarea medie zilnică

7.6.2 Informaţii despre deversarea apei uzate (exemple)

[cww/tm/160]

Exemplul X Exemplul XI
Producţie ingrediente farmaceutice active şi produse chimice, farmaceutice
intermediare anorganice fine
Etapele procesului raclare apă uzată cu încărcătură în principal
tehnologic neutralizare anorganică:
stocare, stabilizare - neutralizare
denitrificare - precipitare, floculare, sedimentare
tratare biologică, două etape apă uzată cu încărcătură organică
microsortare relevantă tratată în afara terenului
Facilităţi de pretratare oxidare umedă (H2O2/sare de fier)
pentru afluent (reducerea COD)
Facilităţi pentru facilitate de tratare biologică adiţională facilităţi de tratare şi retenţie
situaţii de urgenţă adiţională
3 3
V = 3800 m şi V = 1800 m
Tratarea aerului uzat facilităţi închise, cu excepţia etapelor
biologice
Cantitatea de apă 3800 3500
3
uzată [m /d]
Indicatori de performanta input output randament input output randament
a
[mg/l] [mg/l] [%] [mg/l] [mg/l] [%]
COD 1600 100 94 150 40
BOD5 1100 7 >99 49 20
NH4-N 30 2 93
total N anorganic 20
total N 40 25 37.5 15 15
total P 4.2 0.5 88 3,8 0.3
TF 2
TD 1
TA 1-8
TL 1-8
TM 1.5
a
media zilnica

Exemplul XII Exemplul XIII

Producţie produse chimice organice şi anorganice ingrediente farmaceutice, pesticide,
mari, polimeri, coloranţi, ingrediente coloranţi
farmaceutice şi intermediari, apă uzată
urbană (13%)
Etapele procesului neutralizare neutralizare
tehnologic sedimentare sedimentare
tratare biologică staţie biologică turn cu decantare finală
decantare finală (sedimentare)
Facilităţi de pretratare curăţire (amoniac din afluenţi) adsorbţia GAC centrală (afluenţi pentru
extracţie (afluenţi pentru producţia de producţia de produse nitroaromatice
pesticide clorinate cu încărcătură AOX înaltă),
precipitarea metalelor grele regenerare pe loc
3
Facilităţi pentru situaţii posibilitatea de a izola două rezervoare de facilitatea de retenţie 12000 m

Waste Water and Waste Gas Treatment 371

Anexe
de urgenţă aerare 3
volum de retenţie 60000 m
Tratarea aerului uzat etape biologice închise facilităţi biologice închise
combustia aerului uzat
Cantitatea
3
de apă uzată 430000 11000
[m /d]
Indicatori de performanta input output randament input output randament
a
[mg/l] [mg/l] [%] [mg/l] [mg/l] [%]
b
COD 1050 112 91 160 18 89
BOD5 500 7 98.6 1
NH4-N 27 22 19.5 4.2 0.9 78
total anorganic N 22 50 28 44
total N
total P 9 0.5 94 0.13
c
AOX 1.1 0.16 85
TF 2 2
TD 2 1
TA 2 3
TL 8
TM 1.5
a
media zilnica
b
96 % cand se considera un pretratament
c
99 % daca se considera un pretratament
Examplu XIV Examplu XV
Producţie polimeri, fibre, înălbitori optici, stabilizatori uşori, antioxidanţi,
detergenţi, ingrediente farmaceutice inhibitori ai coroziunii, aditivi,
stabilizatori
Etapele procesului neutralizare neutralizare
tehnologic decantare preliminară separare petrol-apă
tratare biologică: biofiltre, nămol activ floculare, decantare
rezervor denitrificare
decantare finală tratare biologică în două etape
decantare finală
flotare
Facilităţi de pretratare sedimentarea răşinilor naturale în precipitare-floculare-sedimentare-
afluenţi filtrare (afluentul din producţia
distilarea afluenţilor din producţiile organică)
farmaceutice cu reciclarea solventului distilarea (afluentul din producţia
aminică)

Facilităţi pentru 3 3
rezervor (uri) de retenţie V = 9500 m două rezervoare tampon V = 250 m
situaţii de urgenţă
Tratarea aerului uzat combustia gazului uzat din biofiltre şi biofiltru
îngroşarea nămolului combustia gazului uzat
îngroşare
Cantitatea de apă 14700 1300
3
uzată [m /d]
Indicatori de performanta input output randament input output randament
a
[mg/l] [mg/l] [%] [mg/l] [mg/l] [%]
COD 2300 350 85 4750 220 95.4
BOD5 920 18 98 2430 18 99.3
NH4-N
total anorganic N 65 7 89 88 14.7 83.3
total N
total P 4.4 0.5 88.4 16 1.5 90.6
AOX 0.4 0.16 60 1.5 0.25 83.3
TF 2 3
TD 2 5
TA 8 12
TL 2 8
TM
a
media zilnica

Exemplu XVI Exemplu XVII

Producţie produse chimice de specialitate organice şi ingrediente farmaceutice, vitamine,
anorganice produse chimice organice fine
Etapele procesului neutralizare neutralizare

372 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Exemplu XVI Exemplu XVII

tehnologic decantare preliminară decantare preliminară
denitrificare tratare biologică cu denitrificare
tratare biologică cu decantare finală decantare finală
integrată
Facilităţi de pretratare oxidarea umedă cu H2O2 a afluenţilor din precipitarea Hg şi Ni din afluenţi
producţia de fungicide curăţirea afluenţilor conţinând concentraţii
oxidarea afluenţilor conţinând Na2S mari de AOX şi solvenţi
concentrarea afluenţilor conţinând acid
sulfuric
precipitarea afluenţilor conţinând Ni şi Ni
reutilizabil
3 3
Facilităţi pentru situaţii facilităţi de retenţie V = 18000 m facilităţi de retenţie V = 23000 m
de urgenţă facilităţi pentru tratarea cu cărbune activ
Tratarea aerului uzat biofiltru pentru gazul uzat din rezervoarele staţie biologică închisă şi rezervoare
tampon, decantare finală şi îngroşarea tampon
nămolului bioepurator de gaze
Cantitatea
3
de apă uzată 4300 5750
[m /d]
Indicatori de performanta input output randament input output randament
a
[mg/l] [mg/l] [%] [mg/l] [mg/l] [%]
COD 1750 68 96 1740 98 94.4
BOD5 820 9 99 890 5 99.4
NH4-N
total anorganic N 35 3.7 89.5 45 2.7 94
total N
total P 5 0.7 86 7 0.9 87
AOX 0.3 0.4
TF 2
a
media zilnica

Exemplu XVIII Exemplu XIX

Producţie coloranţi textili, intermediari, plastice, răşini coloranţi organici şi intermediari, înălbitori
optici, antimicrobieni, apă uzată urbană
(50%)
Etapele procesului neutralizare neutralizare în două etape
tehnologic sedimentare decantare preliminară
staţie biologică turn cu decantare finală tratare biologică în două etape cu
integrată denitrificare/nitrificare
decantare finală
Facilităţi de pretratare reciclarea acidului nitric din afluenţi oxidare umedă la presiune centală înaltă
filtrare – extracţie – curăţire pentru afluenţi cu încărcătură TOC
recalcitrant
curăţirea amoniacului
precipitarea Cu din efluent din oxidarea
umedă
precipitarea metalelor grele din câţiva
afluenţi
adsorbţia afluenţilor speciali
extracţia afluenţilor speciali, concentrarea
la oxidare umedă
NF de la afluenţi de la coloranţi
producţia (concentrarea la oxidare umedă,
rafinarea la staţia de tratare a apei uzate)
3 3
Facilităţi pentru situaţii rezervoare 3
de retenţie V = 10000 m şi V = rezervoare de retenţie V = 6000 m
de urgenţă 7500 m
Tratarea aerului uzat facilităţi închise facilităţi închise, cu excepţia tratării
biologice şi decantării finale
gaz uzat cu plasmogen (ozon, ionizare)
Cantitatea
3
de apă uzată 16000 11000
[m /d]
Indicatori de performanta input output Randament input output Randament
a
[mg/l] [mg/l] [%] [mg/l] [mg/l] [%]
b
COD 620 107 83 1000 250 75
BOD5 280 7 97.5 370 6 98.4
NH4-N 152 13 91.5
total anorganic N 42 24 43 153 18 88
total N
total P 1.6 7 1.1 84
AOX 1.2 8.5 1.7 80
TF 2 2
TD 2 1-4
TA 1 1-32
TL 19 4-32
TM 1.5

Waste Water and Waste Gas Treatment 373

Anexe
a
media zilnica
b
89 % daca se considera oxidarea la umed

Exemplu XX
Producţie vitamine, intermediari
Etapele procesului neutralizare
tehnologic decantare primară, cărbune activ
esenţial
biofiltre
staţie pentru nămol activ, nitrificare,
denitrificare
decantare finală
Facilităţi de pretratare oxidare umedă la presiune joasă
pentru afluenţi conţinând TOC
recalcitrant
evaporarea apelor uzate cu
încărcătură organică mare şi
incinerarea ulterioară a reziduului
distilarea solventului, reutilizarea
extracţia TOC recalcitrant din afluenţi
hidroliza afluenţilor conţinând TOC
recalcitrant
Facilităţi pentru 3
rezervoare de retenţie V = 10000 m
situaţii de urgenţă posibilitatea de a izola şi opri un bazin
Tratarea aerului uzat tratarea gazului evacuat cu adsorbţie
GAC
facilităţi închise
Cantitatea de apă 8000
3
uzată [m /d]
Indicatori de performanta input output randament
a
[mg/l] [mg/l] [%]
COD 3300 167 95
BOD5 1400 7 99.5
NH4-N 100 5 95
total anorganic N 100 7 93
b b
total N 155 23 85
total P 5 0.9 82
AOX 1.1 0.13 88
TF 2
TD 1-2
TA 1
TL 1
TM 1.5
a
media zilnica
b
Kjeldahl-N

7.6.3 Informaţii despre sistemele de tratare a apei uzate de pe intreg

amplasamentul (exemple)

Examplul XXI

Exemplul XXI descrie un amplasament de industrie chimică în Finlanda care este folosit în
comun de cinci companii de industrie chimică (A-E), caracteristicile producţiei lor fiind:

Compania Producţia principală Capacitatea

[tone/an]
A Produse petroliere si lubrifianti

374 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

B Plastic si petrochimie
C poliester max. 20000
Agenti de plasticizare max. 30000
PVC 70000-90000
D EPS (polistiren incapsulat) 40000
E SB-latex 17000

Toate companiile au stabilit sau stabilesc sisteme de management de mediu standardizat ISO
14001.

Situaţia este ilustrată în fig. 7.5.

Informaţiile privind debitele de apă uzată şi tehnicile de tratare şi eficienţă sunt detaliate în
tabelul 7.2.

Curs de apă Tehnici de Cantitatea de Concentraţia Concentraţia Indicator de

uzată tratare apă uzată la intrare la ieşire performanţă
3 [mg/l] [mg/l] [%]
[m /h]
WW-1 + WW-4 tratare GAC, 10000 COD: 300-400 COD: <100 COD: 67-75
regenerare; fenoli: 5 fenoli: 1-2 fenoli: 60-80
pretratare prin
API, filtrarea
nisipului
WW-2 + WW-3 tratare 2000 COD: 500-900 COD: <100 COD: 80-89
biochimică, fenoli: 30 fenoli: fenoli: >99.8
0.02-0.04
urmată de
tratarea
nămolului,
incinerare;
pretratare prin
curăţire, câteva
API, floculare,
flotare
D-1 12000 COD: <100
fenoli: 1-2
WW-6 (D-3) tratare 88 COD: 870 COD: 118 COD: 86.5
biochimică
WW-7 (D-4) curăţire 16-20 VCM: 100-200 VCM: 0.20 VCM: >98
WW-8 (D-5) sedimentare, 240 COD: 99.1
floculare, BOD7: 98.8
TSS: 99.7
precipitare, stiren: 99.3
tratare biologică fosfor:
aerobă, 98.4
sedimentare ca
decantare finală

Tablul 7.2: Debite de apă uzată şi detaliile tratării în amplasamente chimice complexe (exemplul
XXI)

Waste Water and Waste Gas Treatment 375

Anexe

Company
Compania
A
A Rafinarea
Compania
CompaniaA:
Company E
petrolului
A Oil
Rafinarea
WW-1, A WWTP
WWTP VD
petrolului
refinery WW-1
hidrocarburi, AI
Hydrocarbons,
COD,phenols
fenoli Tratament CS
COD, GAC treatment
CAG D-1 UC
AH
Tratare
Biochemical A
R
WW-2 biochimica
treatment R
WW-2, EG
Hydrocarbons,
hidrocarburi,
COD, phenols E
COD, fenoli

Stripping
Stripare Racleta ulei
Oil skimmer

WW-4
WW-3
E WW-3, fenol, WW4,
WW-4, benzen,
Phenol benzene,
V COD benzen,
hidrocarburi
hydrocarbons
D COD CompaniaB B
Company
A
I
hidrocarburi
Petrochimicale
Petrochemicals
C
S
U
C CompaniaDD
Company CompaniaEE
Company
Apa pluviala
rainwater CompaniaB B
Company
A
H Polistiren SB-latex
D-2 Plastice
Plastics
Polystyrene SB-latex
A
R
R
E
G
E

CompaniaCC WW-8
Company Company CC
Compania
Polistiren / PVC
COD, BOD,
Polyester / PVC TSS,
agenti de
Plastizing styrene
stiren
plastifiere
agents
WW-7
WW-5 WW-6 COD, TSS,
COD
Tratament
Biochemical
VOC VCM treatment
biochimic
Incinerare
Catalytic ww Tratament
Biological VCM
VCM
catalitica ww
incineration biologic
treatment stripare
stripping

D-3 D-4 D-5

DISCHARGE
EVACUARE

Figura 7.5: Situaţia producţiei chimice în amplasamente complexe (exemplul XXI)

Exemplul XXII

Tratarea centrală a apei uzate de la un amplasament chimic producând chimicale fine organice şi
anorganice, cum ar fi produse farmaceutice, pesticide şi acid fluorhidric.

Cantitatea de apă uzată: circa 300 m 3 /h

Tratarea apei uzate constă în:

• neutralizarea în trepte cu var la pH 9,5 pentru a precipita fluorura, sulfatul şi metalele

grele, floculare şi sedimentare
• aerarea nămolului activ cu încărcare înaltă cu decantare
• aerarea nămolului activ cu încărcare scăzută cu decantare

376 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

• a treia etapă de tratare biologică, tratarea biologică a solvenţilor bicarbonici pentru a

înlătura COD refractar, fenolii şi AOX
• purificarea aerului uzat cu adsorbţia GAC, tratare în continuare prin incinerare
• deshidratarea nămolului, nămol trimis la industria cimentului.

Emisii:

COD: 123 mg/l

BOD5: 13 mg/l
fenoli: 0,5 mg/l
AOX: 1,1 mg/l
N total: 16 mg/l

Staţia centrală de tratare a apei uzate este ilustrată în Figura 7.6.

Waste Water and Waste Gas Treatment 377

Anexe

Return
Recirculare spreto aerare
aeration 1

Apa pluviala
Rain and si de
racire
cooling water Rezervor sedimentare
Storage tank
Filtru GAC
GAC filter
20000
20 m3
000 m3
Rezervor
Sedimentation
sedimentare
tank

Recircularea Recircularea
Apa de proces
Process water namolului
Sludge 1 1
recycling namolului
Sludge 2 2
recycling
Neutralisation
Neutralizare Biologia
Biocarb
Rezervor de intrare Ingrosare Decantor
Entry tank / Thickener Aerare 11
Aeration Decantor 11
Clarifier Aeration
Aerare 2 2 Clarifier 22 puratorului
carrier
/ pre-neutralizare
pre-neutralisation Etapa1 1
Step Step 22
Etapa biocarb
biology
Namol in exces
Excess 1 1
sludge Excess
Namol sludge2 2
in exces

AirCompresor
compressor
aer

Preparare
Lime milk Sludge basin
Bazin namol
lapte de var
preparation
Pure oxygen
Oxigen pur

Sludge dewatering
Deshidratare namol

Figura 7.6: Tratament central pentru apa uzata pentru produsele farmaceutice si pesticide produse pe amplasament

378 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

7.6.4 Exemple de deversări de metale grele

[cww/tm/160]

Următorul tabel 7.3 conţine concentraţiile de metale grele din 23 deversări de apă uzată.
Valorile date sunt medii anuale ale unor eşantioane amestecate de 24 de ore; cele în paranteze
drepte sunt cele mai mari valori găsite. Concentraţiile sunt obţinute la punctul final de
deversare, după tratarea la sursă, fără diluare cu apă de ploaie sau apă de răcire. Ele depind de
partea de metale grele din totalul amestecului de apă uzată.

Waste Water and Waste Gas Treatment 379

Anexe

(Instalatia nr.) Hg Cr Ni Zn Cu Cd Pb As
Caracterizare [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l]
[maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum]
(1)fara unitate 0.32 - 4 0.057 - -
[1.96] - [20] [27] - [0.4] [7] [1]
biologica centrala
(2)fara unitate 1.01 - 30 54 50 0.395 - 4
biologica centrala [2.82] [10] [180] [230] [100] [1.2] [32] [28]
(3)fara unitate 0.23 - 60 145 20 0.276
[0.7] [40] [180] [470] [180] [3.8] - -
biologica centrala
(4)fara unitate 0.50 - 158 100
[3.6] [60] - [540] - - [100] -
biologica centrala
(5)fara unitate 0.84 - 10
[2.95] [20] [20] - - - - -
biologica centrala
(6)fara unitate 0.10 40 0.2 -
[0.3] - [60] - - [0.6] [6] -
biologica centrala
(7)fara unitate - 74 30 0.083 10
- - [20] [380] [180] [1.0] [36] -
biologica centrala
(8)fara unitate 30 80 174 60 0.833 10
- [120] [190] [490] [280] [8.2] [16] -
biologica centrala
(9)cu unitate 0.01 5 -
[0.2] - - [70] - - [7] -
biologica centrala
(10)cu unitate - - 10 61 20 0.023 -
[0.2] [20] [40] [190] [50] [1.0] [12] -
biologica centrala
(11)cu unitate - - 30 - -
- [20] [10] [70] [20] - [38] -
biologica centrala
(12)fara unitate 0.02 10 10 111 20 0.031 20
[0.35] [60] [90] [230] [90] [0.8] [110] -
biologica centrala
(13)cu unitate 0.11 - 20 18 10 0.042 - 3
biologica centrala [2.3] [10] [95] [40] [20] [0.3] [18] [9]
(14)cu unitate - - 4 - 0.012 -
[0.1] - [8] [20] [50] [0.1] [10] -
biologica centrala
(15)cu unitate 0.01 20 50 117 30 0.212 -
-
[0.1] [50] [85] [360] [70] [1.3] [16]

380 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

(Instalatia nr.) Hg Cr Ni Zn Cu Cd Pb As
Caracterizare [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l]
[maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum]
biologica centrala
(16)cu unitate - - - 13 - 0.006 - -
biologica centrala [0.1] [5] [13] [390] [30] [0.1] [10] [1]
(17)cu unitate 0.09 - 20 0.018 -
[1.3] - [13] - [70] [0.3] [7] -
biologica centrala
(18)cu unitate 0.01 0.16
[0.1] - - - - [0.8] - -
biologica centrala
(19)cu unitate 0.45 64
[1.2] - - [150] - - - -
biologica centrala
(20)cu unitate 0.49 4 0.064 -
[1.6] - - [29] - [1.61] [7] -
biologica centrala
(21)cu unitate 0.05 50 23 - 0.017
[0.3] - [130] [60] [20] [0.4] - -
biologica centrala
(22)cu unitate 10 613 - 0.106 10
- - [30] [1350] [50] [0.6] [34] -
biologica centrala
(23)cu unitate <0.17 2.7 34 39 38 <0.3 <2.6
biologica centrala

Tabelul 7.3: Niveluri de emisie pentru metale grele in punctul final de descarcare
[cww/tm/160]

Waste Water and Waste Gas Treatment 381

Anexe

7.6.5 Exemple de uzine pentru tratarea gazelor de ardere

Examplul 1

Pentru procesarea gazelor de ardere din industria chimica, câteva companii au dotari comune.

Gaze de ardere Metoda de tratare Emisie (mg/Nm3) Reducere (%)

Arderea reziduurilor ESP si epurator de gaze SO2 : 500
lichide din WWTP umede CO : 250
biologic HCl : 1
Gaz industrial de la Ardere Hidrocarburi: Hidrocarburi:
producerea fenolului 14 - 15 99,5
Emisii fugitive de la Ardere Hidrocarburi: Hidrocarburi:
producerea 5-6 aprox. 99
hidrocarburilor
aromatice
Gaz industrial de la Adsorbtie GAC Monomer VC:
producerea PVC 0-5
Compania X Distrugere termica 95
(producatoare de latex)
Gaz industrial de la Distrugere termica VOC: 25 VOC:aprox. 95
producerea polistirenului

Productia:

• produse plastice si petrochimice

• produse petroliere si lubrifianti
• poliester
• agen]i de plastifiere
• PVC
• Latex SB
• polistiren capsulat.

Examplul 2

Tratarea gazelor reziduale provenite din ardere.

Sistemul de tratare consta din :

• epurator de gaze Venturi cu solutie alcalina care îndeparteaza acidul clorhidric (HCl), unii
compusi gazosi si parti din combustibilii solizi. Solutia acida din epurator este neutralizata
cu oxid de calciu, partile solide sunt îndepartate din solutie cu ajutorul aditivilor si a
agentilor de sedimentare.
• epurator de gaze cu curgere radiala care îndeparteaza bioxidul de sulf (SO2) cu ajutorul unor
solutii alcaline sau de oxid de calciu / suspensie
• ESP umed, reziduurile solide sunt depuse in depozite permanente.

Nivelurile de emisie sunt:

PM: 2-12 mg/Nm3

SO2: 58-84 mg/Nm3
CO: 2-55 mg/Nm3
HCl: 7-22 mg/Nm3
dioxine: 0.007-0.02 ng/Nm3 TEQ

382 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Exemplul 3

SCR cu eficienta mare pentru controlul continutului mare de NOx initial

[Comentarii franceze privind Proiectul 2 ]

Productie Materiale abrazive de mare performanta pentru producerea pietrelor

Proces de productie
Conditii
Modul ales de diminuare a NOx
Procesul alternativ de reducere
Motivarea deciziei in favoarea
SCR
Procesul de reducere
de polizor si smirghel .
Procesul Norton SG care foloseste acid azotic si care emite gaze de
ardere azotoase puternic concentrate..
Debit de gaz evacuat 800 Nm3/h, concentratie NOx de 1000 ppm
Procesul SCR
Scrubere cu peroxid/apa , conversia NOx in acid azotic
• cheltuielile de investitie si de functionare par sa fie mai rezonabile
• nu mai exista ape uzate care polueaza
• mod de lucru si intretinere a SCR mai usor
In primul rind, gazul (70-900C) este diluat pentru a reduce
concentratia de NOx la mai putin de 5000 ppm . Amestecul este
incalzit la aprox. 2400 C , cantitatea stoichiometrica de NH3 (NH3/NOx
de pina la 1.24) este spreiata ca solutie amoniacala de 25% .
Amestecul trece peste un pat catalitic din granule . In final , gazele
reziduale sunt din nou diluate cu aer cu un factor > 10 (reducerea
concentratiei de NOx de la 200 mg/Nm3 la 20 mg/Nm3) pentru a
elimina orice urma de culoare din gazele de ardere .

Indicatorii de performanta
Temperatura catalizator in amonte 215-225 °C
Concentratie NOx in aval 1240-1450 ppm
Concentratie NOx dupa diluare 50-100 ppm
Raport NH3/NOx(mol/mol) 1.17-1.24
PierderNH3 Pana la 15 mg/Nm3
Conversie NOx 93.1-96.2 %

Costuri
Cheltuieli cu investitia 2.4 milioane FFR
Echipament si proces tehnologic 1.755 milioane FFR
proiectare 0.645 milioane FFR]
Cheltuieli anuale pentru functionare 2176 FFR/t de NOx transformat
Cheltuieli totale 5182 FFR/t de NOx redus

Waste Water and Waste Gas Treatment 383

Anexe

7.7 Anexa VII. Legislatia statelor membre privind apa

reziduala si gazele de ardere provenite din sectorul
chimic
Anexa VII stabileste limitele de emisie din sectorul chimic privind apa reziduala si gazele de
ardere din statele membre. Retineti ca in spatele cifrelor s-ar putea sa existe diverse criterii
referitoare la : durata medie, conditii de referinta, tehnica esantionarii, masuratori si analize,
metode pentru testarea cedarii.

1. AUSTRIA

Emisiile in aer

In Austria, nu exista o legislatie speciala privind standardele de emisii pentru emisiile de aer din
industria chimica. In general, "Gewerbeordnung " (BGBI, 194/1994) reglementeaza licenta
uzinelor chimice , ceea ce inseamna ca uzinele trebuie sa fie "state -of-the-art" in ceea ce
priveste performantele lor.
Standardele de emisii pentru emisiile de aer din industria chimica se bazeaza pe
"Instructiuni tehnice germane privind calitatea aerului" (TA- Luft).

Instalatiile de ardere sunt reglementate prin "Feuerungsanlagenverordnung" (BGBI. II

1997/331), exceptind cazanele cu abur, inclusiv cazanele recuperatoare, arzatoare de gaze de
combustie, turbinele cu gaze si motoarele cu combustie interna.

Standardele de emisii pentru centralele cu cazane sunt reglementate prin

"Luftreinhaltegesetz fur Kesselanlagen" (BGBI, 1988/380 i.d.F. BGBI, 1993/185, BGBI. I
1997/115, BGBI. I 1998/158) si "Luftreinhalteverordnung fur Kesselanlagen " (BGBI, 1989/19
i.d.F. BGBI, 1990/134, BGBI, 1994/785, BGBI. II 1997/324).

Ordin pentru instalatiile de de ardere (BGBI. II 1997/331)

Acest Ordin reglementeaza emisiile din instalatiile de ardere cu un randament termic nominal de
50 kw sau mai mare . Acest ordin se bazeaza pe paragraful 82 Abs.1 din Gewerbeordnung .
Conform celor mentionate mai sus , cazanele cu abur , cazanele recuperatoare, arzatoare de
gaze de combustie, turbinele cu gaze , motoarele cu combustie interna , si uzinele care folosesc
reziduurile drept combustibil nu sunt reglementate prin aceasta ordonanta .
Ordinul pentru instalatiile de combustie furnizeaza standarde de emisie in functie de
combustibilul utilizat si de randamentul termic .

Standardele de emisie pentru instalatiile care folosesc cocs si carbune , furnalele care
folosesc ulei si instalatiile de ardere care folosesc combustibil gazos sunt prezentate in
sectiunea urmatoare .

a) Instalatii cu ardere pe huila si cocs

Standardele privind emisiile pentru furnalele care folosesc huila sau cocs
Pollutants
Capacitate a [MW]
≤0.35 >0.35-1 >1–2 >2–10 >10-50 >50
Pulberi [mg/m³] 150 150 150 50 50 50
SO2 [mg/m³] - - - - 400 200
CO [mg/m³] 1000 1000 150 150 150 150
NOx [mg/m³] - 400 400 400 350 100
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata valorii calorice a
combustibilului.
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 00 C , la presiunea de
101,3 kPa si un continut de oxigen de 6 % în gazul ars.

384 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

b) Instalatii cu ardere pe pacura

Sunt 4 tipuri diferite de pacuri de încalzire în Austria. Continutul de sulf este dat mai jos
conform " Verordnung uber den Schwefelgehalt von Heizolen" (BGBI. 1989/94 i.d.F BGBI.
1994/545). Urmatoarele tabele prezinta continutul de sulf maxim din diferitele tipuri de
pacura de încalzire din Austria.

Maximul de sulf continut de diferite tipuri de pacura

Tipul de ulei de încalzire Continutul de sulf maxim
Pacura pentru încalzire extra 0.10 wt.-%
usoara
Pacura pentru usoara 0.20 wt.-%
Pacura pentru medie 0.60 wt.-%
pacura 1.00 wt.-%

Pentru instalatiile de ardere de cea mai mica capacitate , calitatea pacuralor de incalzire ce
se folosesc are restrictii. Pacura de incalzire cu continut mai mare de sulf pot fi folosite in
instalatii cu capacitate de putere mai redusa , daca nivelul emisiei de SO2 , din tabelele
urmatoare, este garantat prin luarea de alte masuri.

Capacitatea de putere în cazul utilizarii diferitelor tipuri de pacura de

încalzire
Capacitateaa Pacura
≤0.07 MW extra usor
extra usor
>0.07–5 MW
usor
extra usor
5–10 MW usor
mediu
>10 MW orice tip de ulei de încalzire
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din
caldura datorata valorii calorice a combustibilului

Unele standarde de emisie sunt diferite pentru diferitele tipuri de pacura de încalzire.
Urmatoarele patru tabele prezinta Standardele privind emisiile de praf, SO2 ,CO si NOx in
uzinele care ard pacura.

Standardele privind emisiile de praf [mg/Nm3] atunci cînd se foloseste pacura drept
combustibil
Capacitatea a [MW]
Combustibil
>2–30 MW >30–50 MW >50 MW
Pacura extra usoara 30 30 30
Pacura usoare 50 35 35
Pacura medium 60 50 35
Pacura grea 60 50 35
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata
valorii calorice a combustibilului.
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 00 C , la presiunea
de 101,3 kPa si un continut de oxigen de 3 % în gazul ars.

Standardele privind emisiile de SO2 si CO raportate la randamentul termic al instalatiilor de

ardere .

Waste Water and Waste Gas Treatment 385

Anexe

Standardele privind emisiile de SO2 (mg/ Nm3) atunci cînd se foloseste pacura drept
combustibil
Capacitate a [MW]
Poluant >50–300 MW >300 MW
SO2 350 200
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata
valorii calorice a combustibilului.
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 00 C , la presiunea
de 101,3 kPa si un continut de oxigen de 3 % în gazul ars.

Standardele privind emisiile de CO [mg/Nm3] atunci cînd se foloseste pacura drept

combustibil
Capacitatea a [MW]
Poluant ≤1 MW >1 MW
CO 100 80
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura
datorata valorii calorice a combustibilului.
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 00 C , la
presiunea de 101,3 kPa si un continut de oxigen de 3 % în gazul ars.

Pentru NOx, standardele de emisie sunt diferite pentru diferitele tipuri de pacura de încalzire.
Randamentul termic este criteriul principal in standardul de emisie.Urmatorul tabel indica
diferitele standardele privind emisiile de NOx.

Standardele privind emisiile de NOx [mg/Nm3] atunci cînd se foloseste pacura drept
combustibil
Capacitatea a [MW]
Combustibil ≤3 MW >3–10 MW >10–50 MW >50 MW
Pacura extra usoara 150 150 150 100
Pacura usoara 450 400 350 100
Pacura medie 450 450 350 100
Pacura grea 450 450 350 100
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata valorii calorice a
combustibilului
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 00 C , la presiunea de 101,3 kPa si un
continut de oxigen de 3 % în gazul ars.

c) Instalatiile cu alimentare cu gaz

Pentru uzinele care folosesc combustibili gazosi ( gaz natural sau gaz de sonda lichefiat ) ,
standardele privind emisiile de NOx si CO sunt furnizate numai de
" Feuerungsanlagenverordnung ".

Standardele privind emisiile pentru combustibili gazosi

Poluant Combustibil Capacitate a [MW]
≤3 MW >3 MW
CO Gaz natural 80 80
[mg/Nm3] Gaz petrol lichefiat 80 80
NOx Gaz natural 120 100
3
[mg/Nm ] Gaz de petrol lichefiat 160 130
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata valorii calorice a
combustibilului.
Standardele privind combustibilii lichizi raportati la gazele reziduale (arse) uscate la 00 C , la presiunea de
101,3 kPa si un continut de oxigen de 3 % în gazul ars.

In cazul instalatiilor de ardere cu procesare la temperaturi inalte, sunt permise emisii mai
ridicate de NOx. Pentru utilizare de gaz natural se accepta 200 (mg/ Nm3) NOx, iar pentru

386 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

gaz de petrol lichefiat se accepta max. 260 (mg/ Nm3) NOx. Cerinta de a masura continuu
poluantii diferiti depinde de tipul de combustibil si de capacitatea instalatiei

Limitele deasupra carora este necesara masurarea continua

Poluant
Combustibil Pulberi CO SO2 NOx
Solid >10 MW >10 MW >30 MW >30 MW
Lichid >10 MW >10 MW >50 MW >30 MW
Gazos - >10 MW - >30 MW

Ordinul a intrat in vigoare din 01.06.1998. Instalatiile de ardere care au fost modernizate
inainte de aceasta data , trebuie sa se incadreze in valorile emisiilor impuse de acest ordin in
cinci ani, sau daca depasesc aceste valori nu mai mult de 50%, ele sunt obligate sa-si
mentina limitele de emisie înca opt ani.

Documente si ordonante privind mentinerea calitatii aerului in cazul Cazanelor cu abur

(Clean Air Act and Clean Air Ordinance for Steam Boilers) (LRG-K si LRV-K)

In Austria, emisiile de la centralele cu cazane cu abur si de la cazanele recuperatoare sunt

reglementate prin "Luftreinhaltegesetz fur Kesselanlagen" (BGBI, 1988/380 i.d.F. BGBI,
1993/185, BGBI. I 1997/115, BGBI. I 1998/158) si ordonanta
"Luftreinhalteverordnung fur Kesselanlagen " (BGBI, 1989/19 i.d.F. BGBI, 1990/134,
BGBI, 1994/785, BGBI. II 1997/324). Standardele privind emisiile de praf, SO2, CO si
NOx datorate
" Luftreinhalteverordnung fur Kesselanlagen " depind de tipul de combustibil cit si de
randamentul termic al instalatiei.

Standarde privind emisia de praf [mg/Nm3]

Capacitatea a [MW]
Combustibil <2 MW 2–30 MW 30–50 MW >50 MW
b
Solid 150 50
Gazos - 5 5 5
Pacura extra usoara - 30 30 30
Pacura usoara - 50 35 35
Pacura mediu - 60 50 35
Pacura - 60 50 35
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata
valorii calorice a combustibilului.
b
Lemnul este exclus

Standarde privind emisia de SO2 [mg/Nm3]

Capacitatea a [MW]
Combustibil 10–50 MW 50–300 MW >300 MW
Lignit 400 400 400
Alti carburanti solizi 400 200 200
Combustibil lichid 1700 350 200
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata
valorii calorice a combustibilului

Standarde privind emisia de CO [mg/Nm3]

Capacitatea a [MW]
Combustibil ≤1MW >1MW
Solid 1000 150
Lichid 100 80
Gaz petrol lichefiat 100
Gaz natural 80

Waste Water and Waste Gas Treatment 387

Anexe
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata
valorii calorice a combustibilului

Standarde privind emisia de NOx [mg/Nm3]

Capacitatea a [MW]
Combustibil 0.35–3 MW 3–10 MW 10–50 MW >50 MW
Solid 400 350 200
Gazos 125 100
Pacura extra usoara 150
Pacura usoara 400 400 350 100
Pacura medie 450 350 100
Pacura 450 350 100
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata valorii
calorice a combustibilului.
Standardele privind emisiile de la combustibilii solizi se refera la gaze reziduale (arse) cu un
continut de 6% oxigen. Pentru combustibilii solizi/gazosi se considera un continut de 3% oxigen.
Toate valorile emisiilor se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 00 C , la presiunea de 101,3 kPa

Deversari in apa
Deversarile de apa reziduala in apa de suprafata sau in sistemul public de canalizare sunt
reglementate in Austria prin ordonanta " Allgemeine Abwasseremissionsverordnung " (Ordin
privind emisiile din apele reziduale generale) (BGBI, 1996/186 ) si ordonante specifice pentru
diferitele sectoare industriale. Aceste ordonante au la baza decizia "Legea apelor"
“Wasserrechtsgesetz” (Water Right Act) (BGBl. I 155/1999). Ordonantele speciale care prezinta
interes pentru instalatiile producatoare de chimicale organice sunt urmatoarele:
ƒ Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate din producerea
hidrocarburilor si a chimicalelor organice bazice . (BGBI. II 1999 /7).
ƒ Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate de la rafinarii (BGBI. II
1997 /344).
ƒ Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate de la producerea gazelor
industriale . (BGBI. 1996 /670).
ƒ Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate de la producerea
ingrasamintelor anorganice sau de acid fosforic si sarurile sale . (BGBI. 1996 /669).

- Hidrocarburi si chimicale organice bazice

Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate de la producerea hidrocarburilor
si a chimicalelor organice bazice reglementeaza standardele privind emisiile in cazul producerii
de hidrocarburi si chimicale organice bazice. Aceasta ordonanta intra in vigoare la 13.01.2000.
Uzinele producatoare, care aveau aprobare inainte de aceasta data , trebuie sa puna in aplicare
aceste reglementari in urmatorii sase ani .
Aceasta ordonanta reglementeaza :

• i Depozitarea produselor de la procesarea petrolului si a

fractiunilor sale , care sunt folosite in procesele de producere a produselor de la punctele ii
pana la vi
• ii Producerea de alchene , alchine sau aromatice din procesarea
titeiului sau a fractiunilor sale prin cracare , folosind abur aditional ( cracarea la abur )
• iii Producerea de hidrocarburi pure sau amestecul lor provenite din
produsele de cracare mentionate la ii care folosesc procesele de separare fizica .
• iv Producerea de chimicale organice bazice obtinute din produsele mentionate la ii sau
iii si care folosesc alchilarea ,dezalchilarea , dehidrogenarea , disproportionarea, hidratarea,
hidroxilarea , hidrodezalchilarea, hidrogenarea, izomerizarea , oxidarea sau eterificarea
• v Producerea de chimicale organice bazice ce contin azot din
hidrocarburile mentionate la ii sau iii sau din substantele mentionate la iv ( de exemplu :
amide , amine , cianati , izocianati , lactame , nitrili , nitro - , nitrozo- sau compusi azotat ,
aromatice care contin azot )

388 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

• vi Producerea de chimicale organice bazice ce contin sulf sau

fosfor din hidrocarburile mentionate la ii sau iii sau din substantele mentionate la iv .
• vii Producerea de chimicale organice bazice halogenate din hidrocarburile
mentionate la ii sau iii sau din substantele mentionate la iv .
• viii Depozitarea produselor mentionate de la ii pana la vii
• ix Curatarea de aer si de produse de condensare apoasa provenite de la
prelucrarea produselor mentionate la viii
• x Curatarea de gaze de combustie de la prelucrare produselor mentionate de
la i la viii cu utilizare de substante apoase , in cazul unor reactii simultane fizice
si chimice in timpul sintezei sau producerii lor, sau in cazul in care gazul de
evacuare de la ardere este amestecat cu alt gaz de ardere, iar compozitia gazului
rezidual de evacuare este in mod semnificativ diferit prin comparatie cu
compozitia gazului de combustie.

Standarde privind emisiile in cazul producerii de hidrocarburi

Parametri generali Standarde pentru deversari Standarde pentru deversari
in apele de suprafata in sistemul public de
canalizare
Temperatura 30 °C 40 °C
Nu afecteaza instalatia de
TA 8
tratat apele reziduale publice
Nu afecteaza instalatia de
TL 4
tratat apele reziduale publice
Nu afecteaza instalatia de
TD 4
tratat apele reziduale publice
Nu afecteaza instalatia de
TF 2
tratat apele reziduale publice
TSS 30 mg/l 150 mg/l
pH 6.5 – 8.5 6.5 – 10
Parametri anorganici Standarde pentru deversari Standarde pentru deversari
in apele de suprafata in sistemul public de
canalizare
Limite cu standarde pentru
Aluminium (calculat ca Al) 2 mg/l
TSS
Plumb (calculat ca Pb) 0.5 mg/l 0.5 mg/l
Fier (calculat ca Fe) 3.0 mg/l Limite cu standarde pentru TSS
Cupru (calculat ca Cu) 0.5 mg/l 0.5 mg/l
Nichel (calculat ca Ni) 0.5 mg/l 0.5 mg/l
Mercur (calculat ca Hg) 0.01 mg/l 0.01 mg/l
Zinc (calculat ca Zn) 1 mg/l 1 mg/l
Staniu (calculat ca Sn) 1 mg/l 1 mg/l
Amoniu (calculat ca N) 5 mg/l
Limite cu standarde pentru
Cloruri (calculat ca Cl)
toxicitate
Cianura (emis usor si calculat
0.1 mg/l 0.5 mg/l
ca CN)
Fluoruri (calculate ca F) 30 mg/l 30 mg/l
Azot total (inclusiv
amoniu, nitriti si nitrati 40 mg/l -
azot)
Fosfor total (calculat ca
2 mg/l -
P)
Sulfat (calculat ca SO4) - 200 mg/l
Sulfit (emis usor si calculate ca
0.5 mg/l 1 mg/l
S)
Standarde pentru evacuarea
Standarde pentru evacuarea
Parametrii organici in sistemul public de
in apele de suprafata
canalizare

Waste Water and Waste Gas Treatment 389

Anexe

Standarde privind emisiile in cazul producerii de hidrocarburi

Parametri generali Standarde pentru deversari Standarde pentru deversari
in apele de suprafata in sistemul public de
canalizare
TOC (calculat ca C) 25 mg/l -
COD (calculat ca O2) 75 mg/l -
BOD5 (calculat ca O2) 20 mg/l -
AOX (calculat ca Cl) 0.5 mg/l 0.5 mg/l
Suma hidrocarburilor 5 mg/l 20 mg/l
POX (calculated as Cl) 0.1 mg/l 0.1 mg/l
Fenol (calculat ca
0.2 mg/l 20 mg/l
fenol)
Suma tensidelor anionice si non- Nu afecteaza instalatia de tratat
2 mg/l
ionice apele reziduale publice
Suma compusilor aromatici
0.1 mg/l 1 mg/l
volatili (BTXE)
Pentru a evidentia limitele de emisie, patru sau cinci valori determinate succesiv trebuie sa fie mai mici decit valoarea
limita de emisie si numai o valoare detreminata poate depasi limita de emisie (max. 50% din limita de emisie).
Majoritatea parametrilor trebuie sa fie determinati cu ajutorul unor mostre medii zilnice cu masa proportional omogena.
Parametrii de temperatura, TSS, pH, cianide, sulfura, POX si total de substante aromatice volatile (BTXE) se
determina cu mostre intimplatoare (aleatoare).

Apa reziduala rezultata din producerea urmatoarelor substante trebuie sa respecte urmatoarele
limite speciale de emisii. Limitele speciale de emisii sunt legate de capacitatea de productie
instalata in tone.

Limite de emisii in cazul producerii unor substante organice

Emisii conform standardului
Substanta [g/t capacitate de
[mg/l]
productie instalata]
1. Etilbenzen, cumen 1.0 20
2. Acetataldehida, acetat de vinil 1.0 30
3. Clorura de vinil (VC) 1.0 2
4. Triclorofenol (TCP, toti izomerii) 1.0 20
5. Triclorobenzen (TCB, toti izomerii) 0.2 2
6. Tetraclormetan 1.5 3
7. Hexaclorobutadiena (HCBD) 1.5 2
8. Etan-1,2-diclor (EDC) 1.0 2
9. Tricloretilena (TRI) 1.0 3
10. Percloretilena (PER) 1.0 3
Solventi organici halogenati
11. exceptati : 1,2,4-triclorbenzen si 1.0 10
pozitiile 6 – 11
Pentru a evidentia limitele de emisie, patru sau cinci valori determinate succesiv trebuie sa fie mai mici
decit valoarea limita de emisie si numai o valoare detreminata poate depasi limita de emisie (max. 50%
din limita de emisie). Majoritatea parametrilor trebuie sa fie determinati cu ajutorul unor mostre medii
zilnice cu masa proportional omogena.
Parametrii de temperatura, TSS, pH, cianide, sulfura, POX si total de substante aromatice volatile
(BTXE) se determina cu mostre intimplatoare (aleatoare).

In cazul producerii de acetilena cu carbura de calciu (carbid) , drept materie prima, limitele de
emisie sunt stabilite in ordonanta “Verordnung über die Begrenzung von Abwasseremissionen
aus der Herstellung von technischen Gasen” BGBI. 1996/670 (Ordonanta pentru limitarea
emisiilor in apa uzata provenita din producerea gazelor tehnice”. Toate instalatiile de acetilena
din Austria folosesc procesarea carburii de calciu pentru a produce acetilena

Standarde privind emisiile in cazul producerii de acetilena din carbura de calciu (carbid)
Parametri generali Standarde pentru Standarde pentru deversari
deversari in apele de in sistemul public de

390 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

suprafata canalizare
Temperatura 35 °C 40 °C
Nu afecteaza instalatia de tratat
TL 4
apele reziduale publice
Nu afecteaza instalatia de tratat
TF 2
apele reziduale publice
Nu afecteaza functionarea
TSS 50 mg/l sistemul public de canalizare sau
instalatia de tratat apele reziduale
pH 6.5 – 9 6.5 – 10
Parametri anorganici Standarde pentru deversari Standarde pentru deversari
in apele curgatoare in sistemul public de canalizare
Fier (calculat ca Fe) Limitat de standardul pentru
2 mg/l
TSS
Amoniu (calculat ca azot N) 10 mg/l -
Cianide (calculat ca CN) 0.1 mg/l 0.1 mg/l
Posfor total (calculat ca P) 1 mg/l -
Sulfat (calculat ca SO4) - 200 mg/l
Sulfura (pe baza de sulf S) 0.1 mg/l 1 mg/l
Sulfit ( pe baza de SO3) 1 mg/l 10 mg/l
Parametri organici Standarde pentru deversari Standarde pentru deversari
in apele curgatoare in sistemul public de canalizare
COD (in functie de O2) 50 mg/l -
Total hidrocarburi 10 mg/l 20 mg/l
Fenolindex (drept fenol) 0.1 mg/l 10 mg/l
Pentru a evidentia limitele de emisie, patru sau cinci valori determinate succesiv trebuie sa fie mai mici decit valoarea
limita de emisie si numai o valoare detreminata poate depasi limita de emisie (max. 50% din limita de emisie).
Majoritatea parametrilor trebuie sa fie determinati cu ajutorul unor mostre medii zilnice cu masa proportional omogena.
Parametrii de temperatura, TSS, pH, cianide, sulfura, se determina cu mostre intimplatoare (aleatoare)..

Ordonanta “Verordnung über die Begrenzung von Abwasseremissionen aus der Herstellung von
anorganischen Düngemitteln sowie von Phosphorsäure und deren Salzen “ (BGBl. 1996/669)
(Ordonanta referitoare la limitarea emisiilor apei reziduale provenite din fabricarea
ingrasamintelor anorganice precum si a acizilor de fosfor si a sarurilor lor) reglementeaza
standardele de emisie in apele reziduale in cazul producerii de uree si melamina.

Standarde de emisii in apele reziduale in cazul producerii de uree si melamina

Parametri generali Parametri generali Parametri generali
Temperatura 30 °C 35 °C
Nu afecteaza instalatia de tratat
TF 4
apele reziduale publice
TSS 30 mg/l 150 mg/l
pH 6.5–8.5 6.5–9.5
Parametri anorganici Standarde pentru deversari in Standarde pentru deversari
apele de suprafta in sistemul public de canalizare
Amoniu (azot N) 0.5 kg/t 0.5 kg/t
Azotat (pe baza de N) 0.5 kg/t 0.5 kg/t
Azotit (pe baza de N) 0.02 kg/t 0.02 kg/t
Parametri organici Standarde pentru deversari in Standarde pentru deversari
apele de suprafata in sistemul public de canalizare
COD (in functie de O2) 0.5 kg/t -
Standardele de emisii sunt legate de capacitatea de productie instalata a uzinei (in functie de
cantitatea de azot in tone din produsul final).
Pentru a evidentia limitele de emisie, patru sau cinci valori determinate succesiv trebuie sa fie
mai mici decit valoarea limita de emisie si numai o valoare detreminata poate depasi limita de
emisie (max. 50% din limita de emisie). Majoritatea parametrilor trebuie sa fie determinati cu
ajutorul unor mostre medii zilnice cu masa proportional omogena. Parametrii de temperatura,
filtrarea materiei, pH si azotitul se determina cu mostre intimplatoare (aleatoare).

Waste Water and Waste Gas Treatment 391

Anexe

2. BELGIA

Legislatia flamanda privind apa reziduala si gazele de ardere din sectorul chimie

In legislatia flamanda pentru mediu, denumita VLAREM, sectorul chimic este clasificat
in mai multe subsectiuni :
• Clasificarea numarul 7 “Chimicale” (vezi Anexa nr. 1)
• Clasificarea numarul 17 “Substante riscante/periculoase” (vezi Anexa nr. 2)
• Clasificarea numarul 20.4 “Industria chimica, subiectul activitati industriale conform
84/360/EEG” (vezi Anexa nr. 3)

Uzinele chimice sunt subiectul unei legislatii cu domenii specifice care ar putea sa difere de
legislatia generala privind mediu specificata in VLAREM :
• VLAREM II, Hoofdstuk 5.7 “Chimicale” (clasificarea nr. 7)
(vezi Anexa 4)
• VLAREM II, Hoofdstuk 5.17 “Substante riscante/periculoase” (clasificarea nr. 17)
(vezi Anexa 5)
VLAREM II, Hoofdstuk 5.20 “Activitati industriale care pot mari poluarea aerului”
(clasificarea nr. 20) (vezi Anexa 6)

Anexa 1

7. CHIMICALE (vezi si sectiunile 17 si 20.4)

7.1 Domenii care nu sunt clasificate nicaieri pentru producerea sau
tratarea de chimicale organice sau anorganice si care includ
- alchilarea
- aminarea cu amoniac
- carbonilarea
- condensarea
- dehidrogenarea
- esterificarea
- halogenarea si producerea de halogeni
- hidrogenarea
- hidroliza
- oxidarea
- polimerizarea
- desulfurizarea, sinteza si conversia compusilor care contin
sulf
- nitrarea si sinteza compusilor care contin azot
- sinteza compusilor care contin fosfor
- distilarea
- extractia
- solvatarea
- amestecarea
cu o capacitate anuala de :
1. pina la si inclusiv 1000 tone 3
2. intre 1000 pina la si inclusiv 10000 tone 2 A,G
3. peste 10000 tone 1 G,M A P J

392 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

7. CHIMICALE (vezi si sectiunile 17 si 20.4)

7.2 Instalatii chimice integrate , adica pentru producerea pe scara 1 G,M A P J
industriala de substante prin conversie chimica, in care diferite
unitati coexista si sunt interconectate functional , nominalizate
pentru producerea de :
1. chimicale organice bazice
2. chimicale anorganice bazice
3. ingrasaminte ce contin fosfor, azot, potasiu (ingrasaminte
simple sau compozite)
4. produse bazice pentru protejarea recoltelor si biocide
5. produse farmaceutice bazice cu prelucrare chimica sau
biologica
6. explozivi
7.3 Uzine petrochimice sau fabrici care au la baza procese de
cracare sau vaporizare de petrol, motorina, LPG sau alti derivati
petrolieri cit si chimia organica bazata pe aceste procese si care
nu sunt clasificate nicaieri, avind o capacitate de procesare de :
1. pina la si inclusiv 500000 tone/an 2 A
2. peste 500000 tone/an 1 M A P J
7.4 Domenii pentru obtinerea unuia din urmatoarele produse
a) fenoli, disulfid de carbon si mercaptani, cu o capacitate
anuala de :
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J
b) amine si compusi organici halogenati cu o capacitate anula
de:
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J
7.5 Productia de clor prin electroliza si/sau prin procesul cu
diafragma / mercur cu o capacitate anuala de:
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J
7.6 Prelucrarea de peroxid organic si anorganic cu o capacitate
anuala de:
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J
7.7 Producerea de acid clorhidric gazos si derivati, cum ar fi
polimerii sai, altii decit cei mentionati in sectiunea 5, cu o
capacitate anuala de:
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J
7.8 Producerea de pentaclorfenolat de sodiu (ierbicid) prin
electroliza sau hexaclorbenzen, cu o capacitate anuala de
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J
7.9 Producerea de soda (carbonat de sodiu) ca produs final si/sau de
clorura de calciu si clorura de sodiu ca produse secundare
(auxiliare) cu o capacitate anuala de produse finale si auxiliare
de:
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J
7.10 Producerea de metil celuloza prin activarea clorurii de metil din
celuloza, cu o capacitate anuala de:
1. pina la si inclusiv 10 tone 2
2. 10 tone si peste 1 G,M A P J

Waste Water and Waste Gas Treatment 393

Anexe

7. CHIMICALE (vezi si sectiunile 17 si 20.4)

7.11 Instalatii chimice pentru producerea de 1,2 : G,M,X A P J
1. produse chimice organice bazice, cum ar fi: 1 G,M,X A P J
a) hidrocarburi simple (liniare sau ciclice, saturate sau
nesaturate, alifatice sau aromatice)
b) hidrocarburi care contin oxigen, cum ar fi:alcooli,
aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, acetati, eteri,
peroxizi, rasini epoxidice.
c) hidrocarburi ce contin sulf
d) hidrocarburi ce contin azot, cum ar fi: amine, amide,
compusi nitrozo, nitro si azotati, nitril, cianati, izocianati
e) hidrocarburi ce contin fosfor
f) hidrocarburi ce contin halogeni
g) compusi organometalici
h) produse pe baza de plastic (polimeri, fibre artificiale,
fibre celulozice)
i) cauciuc sintetic
j) coloranti si pigmenti
k) surfactanti si tenside
2. produse chimice anorganice bazice, cum ar fi: 1 G,M,X A P J
a) gaze cum ar fi: amoniacul , clorul sau acidul clorhidric
gazos, fluorul sau acidul fluorhidric, oxidul de carbon, compusi
cu sulf, oxidul de azot, hidrogenul, bioxidul de sulf, diclorura de
carbon
b) acizi cum ar fi:acidul cromic, acidul fluorhidric, acidul
fosforic, acid azotic, acidul clorhidric, acidul sulfuric, oleum,
acidul sulfuros
c) baze cum ar fi: hidroxidul de amoniu, hidroxidul de
potasiu(lesie), hidroxidul de sodiu
d) saruri cum ar fi: clorura de amoniu, cloratul de potasiu,
carbonat de potasiu, carbonat de sodiu, perborat, azotatul de
argint
e) nemetale, oxizii unor metale sau alti compusi anorganici
cm ar fi: carbura de calciu(carbid), siliciu, carbura de siliciu.
3. ingrasaminte ce contin fosfat, azot sau potasiu (ingrasaminte 1 G,M,X A P J
simple sau compozite)
4. produse farmaceutice bazice care se obtin prin procese 1 G,M,X A P J
chimice sau biologice
5. explozivi 1 G,M,X A P J
1
Pot exista suprapuneri cu alte subsectiuni din sectiunile 7.13 si 38
2
Prin prelucrare, in aceasta sectiune, se intelege producerea de substante sau grupe de substante
mentionate in aceasta sectiune sau pe scara industriala din conversia chimica.

394 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Anexa 2

17 Produse periculoase (riscante) 1

(deversarea apelor reziduale care contin una sau mai multe
substante periculoase continute in lista 2C di Apendix 2, Titlu I
din Vlarem: vezi sectiunea 3.5)
17.2 Activitati industriale si de depozitare cu risc de acidente majore
(Directiva EU 96/82/EC din 9.12.1996 referitoare la controlul
accidentelor majore si periculoase incluzand substantele
periculoase)
17.2.1 Domenii in care produsele periculoase sunt prezente in cantitati 1 G A P J
egale sau mai mari decat cele specificate in Apendix 6,partea 1 si
2, coloana 2 de la Titlu I din Vlarem(vezi si articolul 7din Titlul I
din Vlarem )
17.2.2 VR-Domeniu obligatoriu in care produsele periculoase sunt 1 G A P J
prezente in cantitati egale sau mai mari decat cele specificate in
Apendix 6,partea 1 si 2, coloana 3 de la Titlu I din Vlarem(vezi si
articolul 7din Titlul I din Vlarem )
17.3 Domenii sau depozite pentru substante periculoase neclasificate
conform 17.2 sau 17.4 2,3
17.3.1 Domenii din productia industriala de substante foarte toxice,
toxice, extrem de inflamabile, inalt inflamabile, explozive, sau
daunatoare mediului cu o capacitate anuala de:
1. pina la si inclusiv 10 tone 2 P J
2. 10 tone si peste 1 G A P J
17.3.2 Domenii privind depozitarea substantelor foarte toxice, toxice, si
explozive cu exceptia celor cuprinse in sectiunea 48, cu o
capacitete de depozitare de:
1.peste 10 kg pana la si inclusiv 100 kg 3
2.peste 100 kg pana la si inclusiv 1 tona 2
3.peste 1 tona 1 G B P J
17.3.3 Depozitarea substantelor de oxidare, nocive, corozive si iritante cu
exceptia celor cuprinse in sectiunea 48, cu o capacitate totala de:
1.200 kg pana la si inclusiv 1000 kg 3
2.peste 1000 kg pana la si inclusiv 50000 kg 2
3.peste 50000 kg 1 G B P J
17.3.4 Depozitarea lichidelor extrem de inflamabile, inalt inflamabile cu
exceptia celor cuprinse in sectiunea 48, cu o capacitate totala de
depozitare de:
1.50 l pana la si inclusiv 500 l 3
2.peste 500 l pana la si inclusiv 30000 l 2
3.peste 30000 l 1 B
17.3.5 Depozitarea lichidelor inflamabile cu exceptia celor cuprinse in
sectiunea 48, cu o capacitate totala de depozitare de:
1.100 l pana la si inclusiv 5000 l 3
2.peste 5000 l pana la si inclusiv 100000 l 2
3.peste 100000 l 1 B
17.3.6 Depozitarea unor lichide cu punct de aprindere mai mare de 55 0C
dar care nu depaseste 100 0C,cu exceptia celor cuprinse in
sectiunea 48, cu o capacitate totala de depozitare de:
1a) 5000 l pana la si inclusiv 20000 l daca domeniul este legat de o 3
functie rezidentiala sau o proprietate folosita in scopuri
rezidentiale

Waste Water and Waste Gas Treatment 395

Anexe

17 Produse periculoase (riscante) 1

(deversarea apelor reziduale care contin una sau mai multe
substante periculoase continute in lista 2C di Apendix 2, Titlu I
din Vlarem: vezi sectiunea 3.5)
1b) 100 l pana la si inclusiv 20000 l pentru domenii altele decat 3
cele de la a)
2. peste 20000 l pana la si inclusiv 500000 l 2
3. peste 500000 l 1 B
17.3.7 Depozite pentru lichide cu un punct de aprindere mai mare de 1000
C cu exceptia celor cuprinse in sectiunea 48, cu o capacitate totala
de depozitare de:
1.200 l pana la si inclusiv 50000 l 3
2.peste 50000 l pana la si inclusiv 5000000 l 2
3.peste 5000000 l 1 B
17.3.8 Depozitarea substantelor periculoase pentru mediu cu exceptia
celor cuprinse in sectiunea 48, cu o capacitate de depozitare de:
1.peste 100 kg pana la si inclusiv 1 t 3
2.peste 1 tona pana la si inclusiv 100 tone 2 G
3.peste 100 tone 1 G A E J
17.3.9 Instalatii de distribuit combustibil pentru autovehicule, instalatii
pentru umplerea rezervoarelor cu combustibil de autovehicule cu
hidrocarburi lichide nominalizate la masini de putere
1. Domenii de distribuit lichide cuprinse in sectiunea 17.3.6.10 cu 3
maxim 1 conducta de distributie
2. Domenii de distribuit: 2
a) combustibili din sectiunea 17.3.6.2 cu maxim 1 furtun de
distributie si/sau
b) combustibili din sectiunea 17.3.4.1 si 2 cu maxim un furtun de
distributie
In care sunt alimentate numai vehiculele proprii companiei 2
3. Alte domenii 1 B
17.4 Depozite, cu exceptia celor cuprinse in sectiunea 48, si/sau puncte 3
de vanzare de substante periculoase cuprinse in Apendix 7 Titlul I
din Vlarem in ambalaje cu o capacitate maxima de 25 l sau 25 kg,
depozitare maxima intre 50 kg sau 50 l si 5000 kg sau 5000 l
(directiva EC 67/548/EEC din 27.06.1967 referitoare la aplicarea
clauzelor legale si adminstrative privind clasificarea, ambalarea si
amrcarea substantelor periculoase)
17.5 Dispozitive ce contin peste 5dm3 de PCB si dispozitive ce pot fi 3
considerate in mod rezonabil dipozitive ce contin lichide intre 0,05
si 0,005 % din greutatea PCB (directiva EC 96/59/EC din
16.09.1996) 4

396 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

17 Produse periculoase (riscante) 1

(deversarea apelor reziduale care contin una sau mai multe
substante periculoase continute in lista 2C di Apendix 2, Titlu I
din Vlarem: vezi sectiunea 3.5)
1
Aceasta sectiune se refera la substante solide si lichide. Gazele sunt clasificate in sectiunea
16.
2
Pentru aplicarea acestei sectiuni, sunt considerate" substante periculoase" , substantele din
Appendix 7 titlu I din VLAREM.
3
Pentru aplicarea criteriilor de clasificare din aceasta subsectiune, "proprietatea principala " si
punctul de aprindere trebuie luate in consideratie. Pentru combustibilii lichizi se ia in
consideratie numai punctul de aprindere. In acest context, "proprietatea principala" inseamna
catalogarea din directiva EC 67/548/EEC din 27 iunie 1967 referitoare la clasificare, ambalare
si marcarea produselor periculoase si directiva EC 88/379/EEC din 07.06.1988 referitoare la
clasificare, ambalare si marcarea preparatelor periculoase. Daca un produs este marcat cu doua
sau mai multe simboluri periculoase, trebuie luat in consideratie riscul cel mai relevant. Daca
acesta nu este specificat in directiva EC de mai sus, se aplica clasificarea din reglementarile
ADR , conform Decretului Principal din 16.09.1991 referitor la transportul substantelor
periculoase pe sosea cu exceptia explozivilor si a substantelor radioactive identificate in Belgian
State Gazette din 18.06.1997 .
4
Pentru condensatori de curent , limita care se aplica din total componente separate a unui
dispozitiv combinat.

Anexa 3

20.4 Industria chimica (vezi si sectiunea 7):

20.4.1 Domenii chimice pentru producerea de: olefine, derivati olefine,
monomeri si polimeri neclasificati in sectiunea 7.3
1.Cu o capacitate de productie de pana la si inclusiv 10 t/an 2
2.Cu o capacitate de productie de peste 10 t/an 1 G,M A P J
20.4.2 Domenii chimice pentru producerea produselor organice
intermediare, neclasificate in sectiunea 7 :
1.Cu o capacitate de productie de pana la 10 t/an 2
2.Cu o capacitate de productie de peste 10 t/an 1 G,M A P J
20.4.3 Domenii pentru producerea produselor chimice anorganice
bazice neclasificate in sectiunea 7:
1.Cu o capacitate de productie de pana la si inclusiv 10 t/an 2
2.Cu o capacitate de productie de peste 10 t/an 1 G,M A P J
(Domenii pentru eliminarea deseurilor toxice si periculoase prin
ardere: vezi sectiunea 2.3.4)
(Domenii pentru tratare altor deseuri solide si lichide prin
ardere: vezi sectiunea 2.3.4)

Anexa 4

CAPITOLUL 5.7: CHIMICALE

Sectiunea 5.7.1. Prevederi generale

Art. 5.7.1.1

§ 1. Prevederile acestui capitol sunt aplicabile pentru instructiuni specifice in sectiunea 7 a

listei de clasificare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 397

Anexe

§ 2. Substantele care intra sub incidenta reglementarii privitoare la substantele periculoase,

in special prevederile cap.5.17., pot fi aduse in interior, stocate, folosite si indepartate numai
in conditiile prevazute de reglementarile anterior mentionate.

§ 3. Pentru aplicarea acestor prevederi,” capacitatea de productie “, inseamna capacitatea de

productie pentru o perioada de lucru neintrerupt de 24 de ore inmultita cu media numarului
de zile / an cit timp instalatia poate functiona, in conditii normale privind intretinerea si
siguranta. Aceasta capacitate poate fi exprimata in tone.

Art. 5.7.1.2

§ 1. Operatorul este responsabil pentru autorizare, fabricatie, productie, pregatire proces,

manevrare, ( etichetare ) , impachetare si / sau de indepartare a substantelor si produselor.

§ 2. Producerea de policloruriloade bis – fenil ( PCPs ) si policlorurilor de terfenil PCTs – este

interzisa.

§ 3. Productia de cloroflorcarburi ( CFCs ) bromflorcarburi ( BFCs ) orhaloni ori amestecuri

din
acestea specificate in anexa 57 este interzisa.

§ 4. In acord cu articolul 11 al Reglementarilor Consililui Europei – nr.3322/88/din 14

octombrie 1998 – operatorii stabilimentelor unde produsele CFCs si BFCs – ( la care se face
referire in paragraf 3 ), sunt produse ce trebuie sa furnizeze urmatoarele informatii Comisiei
Comunitatii Europene si deasemenea Departamentului de Autorizare privind mediul pentru
fiecare dintre produse CFCs si BFCs mentionate in paragraf 3:

1. in ultimele 2 luni dupa data intrarii in vigoare a prezentului ordin, cu respectare din 1986 si
pe toata perioada de referinta :
a) cantitate produse ;
b) cantitati comercializate ;
c) cantitati folosite pentru necesitati proprii ;
d) cantitati importate ;
e) cantitati exportate ;
f) cantitati indepartate.
In final deasemenea, se cer cantitatile din stoc la 31 decembrie al anului de referinta sa fie
indicate;

2. referitor la CFCs. – nu mai tirziu de 31 august al fiecarui an pentru perioada

precedenta ( 01.07. – 30.06. ) :
a) cantitate produse ;
b) cantitati comercializate ;
c) cantitati folosite pentru necesitati proprii ;
d) cantitati importate ;
e) cantitati exportate ;
f) cantitati indepartate.
In final deasemenea, se cer a fi indicate cantitatile din stoc la 30 iunie al anului de referinta;
3. Cu referire la BFCs nu mai tirziu de 28 februarie al fiecarui an, pentru anul calendaristic
precedent:
a) cantitate produse ;
b) cantitati comercializate ;
c) cantitati folosite pentru necesitati proprii ;
d) cantitati importate ;
e) cantitati exportate
f) cantitati indepartate
In final de asemenea, trebuiesc indicate cantitatile din stoc la 31 decembrie al anului

398 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

calendaristic precedent.

§ 5. Producerea urmatoarelor substante este interzisa, cu exceptia cazului cind producerea

uneia sau a mai multora dintre ele, se face cu autorizatie de mediu explicata:
1. – bromometan ;
2. – cianogen, acid prusic si sarurile acestuia ( cianuri ) ;
3. - cianuri organice ( Nitriti ).
.
Art. 5.7.1.3

§ 1. Daca un instalatie este subiectul unei cereri de autorizare datorita clasificarii

acesteia in
sectiunea 7 a listei de clasificare si orice stocare de substante periculoase trebuie de asemenea
sa indeplineasca conditiile cap.5.17 « substante periculoase « ale acestui ordin, ce stabileste
faptul ca stocarea cantitatilor in cauza intra sub incidenta acestui capitol.
Totusi, in cazuri exceptionale de autorizare, se pot face referiri la distante de separare intre doua
grupe si/ sau subgrupe cu cantitati de depozitare neclasificate. In aceste cazuri, domeniul de
exceptie trebuie indicat.

§ 2. Daca nu se specifica altfel in autorizatia de mediu, Bromometanul trebuie pastrat in vase

sub presiune cu un continut de maximum 100 kg de Bromometan pe rezervor, rezervoarele de
Bromometan trebuie sa fie pastrate vertical cu dispozitivul de inchidere la partea superioara.
Rezervoarele de Bromometan trebuie sa fie protejate impotriva influientiilor vremii, cum ar fi
razele soarelui sau ploaie si nu se permite stocarea lor suprapusa ( stivuire ). In timpul stocarii,
dispozitivele de inchidere trebuie sa fie protejate de socuri mecanica, cu garnituri de inchidere.
Rezervoarele goale trebuie stocate in aceleasi conditii ca si rezervoarele pline;

§ 3. Construirea tuturor spatiilor destinate procesarii produselor periculoase, trebuie sa prevada

in cazuri accidentale al unor varsari sau scurgeri de lichide, colectarea acestora. Pentru
prevenirea imprastierii focului, toate spatiile destinate manevrarii lichidelor inflamabile si
extrem de inflamabile, trebuiesc construite astfel incit varsarea accidentala sau scurgerile de
lichide, sa sfirseasca prin un dispozitiv de colectare si sa existe unul sau mai multe puturi
colectoare, legate prin mai multe canale colectoare.
Acest dispozitiv de colectare, nu va fi permis in nici un caz sa fie conectat indirect sau direct la
o canalizare publica, apa de suprafata, la un bazin de colectare pentru ape de suprafata, la un
sant sau la o pinza de apa freatica. Dispozitivul de colectare si puturile de colectare trebuiesc
regulat golite si cel putin dupa fiecare incident. Deseurile rezultate trebuiesc tratate in maniera
corespunzatoare.

§ 4. Fara a prejudicia nici o prevedere legala sau norma,operatorului i se cere sa ia toate

masurile
pentru o protectie satisfacatoare a mediului inconjurator impotriva riscurilor de incendiu si
explozie. Aceasta include obligatoriu disponibilitatea echipamentului de lupta contra
incendiilor. Tipul de echipament de stingerea incendiilor cerut se va stabili precum si locul unde
va fi pastrat, dupa consultarea brigazii autorizate de stingere a incendiilor. Acest aspect este
complet relatat in licenta de mediu.
Echipamentul pentru stingerea incendiilor, trebuie sa fie pastrat in conditii corespunzatoare,
protejate de ger, marcate corespunzator, usor accesibile si plasate in zone bine alese. Trebuie sa
fie imediat operabile.

§ 5. Pe instalatie, prevederile necesare trebuie sa existe pentru a preveni trecerea apei

contaminate
cu chimicale de la stingerea incendiilor prin scurgere in pamint, canalizari publice, apa freatica
sau de suprafata. Apa contaminata colectata, trebuie depozitata intr – un mod cotrespunzator.
Capacitatea de colectare a apei contaminate, trebuie stabilita in consult cu brigada autorizata de
stingere a incendiilor.

Waste Water and Waste Gas Treatment 399

Anexe

§ 6. Tot personalul si conducerea stabilimentului,trebuie sa fie avertizat privind natura

substantelor
si produselor fabricate si la pericolul implicat. Personalul trebuie sa fie bine informat despre
masurile luate, cind apar situatii anormale. Operatorul trebuie sa ofere instructiuni revizuite
dupa cerinte. Aceste instructiuni trebuie sa fie evaluate de operator, cel putin odata pe an.

Art. 5.7.1.4

§ 1. In caz ca nu se specifica altfel, in autorizatia de mediu si ca o derogare de la limita emisiei

generale in cap. 4.4., valorile limita ale emisiilor date mai jos exprimate in mg / Nm3 si cu
referire la urmatoarele circumstante – temperaturile 0 gr.C, presiune101,3 kPa, gaz uscat sau
gaz umed daca sunt folosite ejectoare de abur - se aplica pentru descarcarea gazelor uzate.
Cantitatea de aer introdus intr-o parte a instalatiei pentru diluare sau racire a gazelor reziduale
nu sunt luate in calcul cind calculam valoarea emisa.

1. propennitrile:
• in efluentul gazos al instalatiilor de ardere pentru producerea propennitrilului indiferent
de debitul masic: 0.2 mg/Nm3
• in rest la un debit masic de 25 g / h sau mai mult: 5.0 mg/Nm3

2. urmatoarele substante organice pentru un debit masic pe substanta de 100 g / h sau mai mare
1,2 dicloretan:
1,2-dichloroethane:
• productia acestui compus: 5.0 mg/Nm3
• in alte cazuri ( 20 mg / Nm³ ): 20.0 mg/Nm3

3. pulberi totale:
instalatie de producere a biocidelor sau a ingredientilor activi ai acestora cu debit masic de 25
g / h sau mai mari:
• pentru biocide foarte toxice sau foarte bioacumulative si persistente: 5.0 mg/Nm³
• pentru bioacide foarte toxice, periculoase sau corosive: 20.0 mg/Nm³
• pentru bioacide nepericuloase: 100.0 mg/Nm³

§ 2. Efluentii gazosi trebuie colectati in locul de producere dupa purificare in acord cu conditiile
de imisie si emisie prevazute si descarcate in aerul ambiental printr-un cos. Acest cos trebuie sa
fie suficient de inalt pentru, ca din perspectiva mediului sa disperseze adecvat substante
descarcate si sa nu afecteze sanatatea publica. Inaltimea minima a cosului trebuie sa fie
determinata conform sistemului de calcul al inaltimii specificate in art. 4.4.2.3.

Sectiunea 5.7.2 Productia de dioxid de titan

Art. 5.7.2.1

Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile la unitatile ( fabrici, sectii ) la care se face referire in
subsectiunea 7.1. al listei de calsificare, cit si pentru unitatile care apartin de sectorul de
productie al dioxidului de titan.

Art. 5.7.2.2

§ 1. Aruncarea oricaror deseuri solide, puternic acide, materiale de purificare deseuri, deseuri
usor acide sau deseuri neutralizate este interzisa.

§ 2. Pentru unitatile existente urmatoarele prevederi se aplica tranzitional :

1. Pentru fabricile existente ce fac uz de procesul de sulfatare :

400 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

eliminarea deseurilor slab acide sau neutralizate in orice apa are restrictie pina la valori nu
mai mari de 800 kg cantitate totala de sulfat, ex: corespunzatoare ionilor SO4 in acid sulfuric
liber si sulfati metalici – pentru producerea unei tone de dioxid de titan.
2. Pentru fabricile existente ce fac uz de procesul de clorinare :
eliminarea deseurilor slab acide sau neutralizate a materialelor de purificare deseuri in orice
ape este restrictionata pina la urmatoarele valori pentru cantitatea totala de clorura ex :
corepunde ionilor de Cl⎯ acid clorhidric liber sau in cloruri metalice pentru producerea unei
tone de dioxid de titan:
• 130 kg cind se foloseste bioxid de titan in stare naturala
• 228 kg cind se foloseste bioxid de titan sintetic
• 450 kg cind se foloseste zugara;
In cazul unei unitati care foloseste mai mult de un tip de minereu, valorile se aplica
proportional cu cantitatile de minereu utilizate.

Art. 5.7.2.3

Pentru emisii in atmosfera, urmatoarele limitari ale emisiei se aplica:

1. Pentru fabricile existente ce utilizeaza procesul de sulfatare :

• valoarea limita pentru emisie pulbere: 50 mg/Nm3
• prevederile trebuie sa asigure prevenirea emisiei de picaturi de acid
emisia de SOx provenind din dizolvarea si calcinarea fazelor productiei TiO2 ( dioxid
de titan ) este restrictionata pina la maxim de 10 kg SO2 echivalent / tona de dioxid de
titan produs
• fabricile unde deseurile acide sunt concentrate nu vor descarca mai mult decit 500 mg /
Nm³ de SOx, calculat ca SO2 – echivalent
• fabricile unde sarurile provenite din purificarea deseurilor sunt calcinate, trebuie echipate
cu cea mai buna tehnologie disponibila pentru a reduce emisiile de SOx;

2. Pentru fabricile existente ce folosesc procesul de clorurare:

• valoarea limita pentru emisie de pulberi: 50 mg/Nm3
• clor – media zilnica: 5 mg/Nm3
• valoare instantanee 40 mg/Nm3.

Art. 5.7.2.4

Referitor la deseurile din industria dioxidului de titan si in particular la deseurile a caror

descarcare si aruncare in apa sau emisia in atmosfera este interzisa - masuri necesare trebuie
luate cu scopul de a asigura urmatoarele:

1. Pe cit posibil sa nu fie create sau sa fie refilosite atit cit aceasta este posibil tehnic si
economic;
2. Se folosesc sau se depoziteaza fara a periclita sanatatea umana sau fara efecte adverse asupra
mediului.
Acelasi lucru se aplica si in cazul deseurilor generale in timpul reciclarii sau purificarii
deseurilor mai sus mentionate.

Art. 5.7.2.5

§ 1. Cantitatile de SO2, SO3 si picaturile de acid – exprimate in SO2 – echivalent – emise de

anumite fabrici trebuie calculate luind in consideratie volumul de gaze emis in timpul
activitatilor specifice si media continutului de SO2 / SO3 masurat pentru aceleasi periode de

Waste Water and Waste Gas Treatment 401

Anexe

timp. Determinarea debitului si continutului SO2 / SO3 trebuie facute in aceleasi conditii de
temperatura si umiditate.

§ 2. Fara a neglija prevederile art.5.7.1.4. si a cap. 2.5 si 4.4 la una sau mai multe statii de
masurare locale situate linga unitate intr-o pozitie care este reprezentativa pentru poluarea
generata de la fabrica trebuie monitorizate urmatoarele:

1. imisia de dioxid de sulf, daca se foloseste procesul de sulfatare pentru productia de dioxid de
titan ;
2. imisia de clor, daca se utilizeaza procesul de clonerare pentru productia de dioxid de titan.

Daca nu exista nici o statie de masurare asa cum se mentioneaza la primul paragraf,
masuratorile trebuie facute cel putin de 12 ori pe an la toata cantitatea gazoasa de emisii de
dioxid de sulf sau clor, din productie.

§ 3. De la 1 Ianuarie 1995, chiar daca nu se specifica altfel de catre mediu si ca o derogare de la

prevederile cap. 4.4 emisiile de SOx provenite de la fazele de dizolvare si calcinare ale fabricarii
dioxidului de titan trebuie limitata la o valoare de nu mai mult de 10 kg de SO2 echivalent pe
tona de dioxid de titan produs.

Sectiunea 5.7.3. Producera dioxidului de sulf, a trioxidului de sulf, a acidului sulphuric si

oleumului (acid sulfuric fumans)

Art. 5.7.3.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile in fabricile de SO2, SO3, H2SO4 sau oleum la
care se face referire in subsectiunea 7.1 a listei de calsificare.

§ 2. Pentru suplimentarea acestei prevederi eficienta conversiei SO2 la SO3 este definita astfel:

SO2(in) – SO2(out)
________________________
eficienta conversiei = x 100 (%)
SO2(in)

Art. 5.7.3.2

§ 1. Daca utilizarea gazelor ca materie prima tehnic este posibila din punct de vedere al celor
mai bune tehnici disponibile ,, procesul de dublu contact ’’ trebuie sa fie utilizat pentru
conversia SO2 →la SO3. Daca se dovedeste indispensabil cu scopul de a respecta limitele de
emisie corespunzatoare valorii eficientei de conversie – prescrisa in paragraful 4 al ecestui
articol – emisia de SO2 si SO3 poate fi mai departe redusa prin utilizarea unui ( al 5 –lea) pat de
contact, sau cu masuri echivalente. Utilizarea oricarui proces alternativ este permis, asigurindu-
se ca un astfel de proces este cel putin echivalent din perspectiva controlului poluarii si in
particular dind garantia unei alceleasi rate superioare de conversie.

§ 2. Un proces de simplu contact ( fara absortie intermediara ) este permis numai daca se
evacueaza gaze cu continut de SO2 mai mic decit 10 %, sau gaze ale caror continut de SO2 este
foarte variabil. Daca se dovedeste indispensabil pentru a asigura limitele emisiei
corespunzatoare valorilor eficientei de conversie prescrisa in paragraful 4 al acestui articol
emisiile de SO2 si SO3 trebuie reduse ulterior prin spalare alcalina sau prin masuri echivalente.

§ 3.Procesul catalitic umed este permis numai pentru calcinarea sulfurii de molibden si pentru
desulfurarea fluxului de gaz.

§ 4. Media zilnica a ratei de converise trebuie sa fie cel putin :

1. cind se foloseste un singur proces de contact :

402 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

a) cu gaz de alimentare continind mai putin de 6 % SO2 o rata de conversie de cel putin
97.5 trebuie realizata
b) cu gaz de alimentare continind 6 % SO2 sau ami mult, trebuie realizata o rata de
conversie de 98.5 %;
2. cind se utilizeaza un proces de contact dublu :
a) cu gaz de alimentare continind mai putin de 8 % SO2 rata conversiei trebuie sa atinga cel
putin 99 %
b) cu gaz de alimentare continind 8 % SO2 sau mai mult rata conversiei trebuie sa atinga cel
putin :
• 99.5 % in conditi variabile ale gazului
• 99.6 % in conditii constante ale gazului;
3. cind se utilizeaza un proces catalitic umed rata de conversie trebuie sa atinga cel putin
97.5%.;
4. cind se foloseste orice alt tip de proces rata conversiei trebuie sa atinga cel putin 99 %.

§ 5. Ca o derogare de la prevederile cap. 4.4 urmatoarele valori limita a emisiei se aplica pentru:

1. dioxid de sulf: 1700 mg/Nm3, fara a prefata rata

conversiei prescrisa la art5.7.5.1;
2. trioxid de sulf:
• with constant gas conditions: 60 mg/Nm3;
• in the other cases: 120 mg/Nm3.

§ 6. In plus, in autorizatia de mediu valorile limita pot fi impuse pentru debitul emis de SO2 si
de H2SO4 ( exprimat in SO3 ) in gazele reziduale.

§ 7. Valorile eficientei conversiei indicate in ∫4 al acestui articol nu se aplica pentru SO3

din categoria a 3 –a care sunt folositi pentru stimularea emisiei cenusa prin injectarea de SO3 in
gazele de cos ale instalatiei de incalzire. Pentru gazele de cos tratate in acest fel emisie standard
de SO3 se aplica instalatiei de incalzire corespunzatoare.

Sectiunea 5.7.4 Productia acidului azotic

Art. 5.7.4.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile in fabricile care produc acid azotic la care se
face referire in subsectiunea 7.1 – a listei de clasificare.

§ 2. Ca o derogare de la prevederile cap.4.4 pentru oxizii de azot in efluentul gazos emis –

exprimat in NO2 – o limita de emisie aplicata de: 450 mg/Nm3.
Suplimentar, efluentii gazosi pot fi emisi fara culoare in aerul ambiental. Pentru a realiza
aceasta, si fara prejudicieri ale valorii limite prescrise in primul paragaraf, emisia de NO2 nu
trebuie sa depaseasca valoarea rezultata din formula de mai jos:

1200
_________________________________
Concentratie NO2 =
deschiderea gurii cosului ( dm)

Sectiunea 5.7.5 Producerea clorului

Art. 5.7.5.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile unitatilor la care se face referire in subsectiunea
7.5 a listei de clasificare.

§ 2. Ca o derogare de la aceasta si ca prevedere suplimentara a sectiunii 4.4.3, urmatiorele valori

limita ale emisiilor se aplica pentru:

Waste Water and Waste Gas Treatment 403

Anexe

1. clor:
a) pentru fabrici ce produc clor cu lichefiere completa: 6 mg/Nm3;
b) in alte cazuri: 1 mg/Nm3;
2. mercurul si compusii sai:
a) cu debit masic de 1 g / h sau mai mare : 0.2 mg/Nm3
b) cu electroliza cloro – alcalina conform procesului de amalgamare, media a
emisiilor de mercur in aer eliminate de la celula nu trebuie sa depaseasca :
i. 1.5 g pentru tona de clor produsa, pentru noile fabrici
ii. 2 g pentru tona de clor produsa pentru fabricile existente
iii. Mercurul din compusi cu Hidrogen emis in atmosfera sau ars este inclus in valori limita.

§ 3. Constituirea de noi instalatii pentru producerea clorului prin proces cu catod de mercur nu
va mai fi autorizata. Dupa 2010, procesul cu catod de mercur nu se va mai folosi folosi.

Sectiunea 5.7.6 Productia de sulf

Art. 5.7.6.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile in fabricile ce produc sulf cu referire in

subsectiunea 7.1. al listei de clasificare.

§ 2. Pentru fabrici cu proces Claus trebuie asigurate urmatoarele eficiente de conversie a

sulfului:

1. cu o capacitate de productie pina la 20 tone sulf / zi: 97 %;

2. cu o capacitate de productie intre 20 – 50 tone sulf / zi: 98 %;
3. cu o capacitate de productie peste 50 tone sulf / zi: 99 %.

Aici eficienta de conversie a sulfului trebuie inteleasa ca fiind proportia dintre sulful produs si
sulful din gazul de alimentare.

§ 3. Ca o derogare de la prevederile sectiunii 4.4.3. emisia de hidrogen sulfurat in efluentul

gazos nu trebuie sa depaseasca 10 mg / Nm³. La sfirsit gazele reziduale trebuie trecute printr-un
incinerator.

§ 4. Concentratiile emisiilor de SO2 in instalatiile cu proces Claus care formeaza parte din
rafinariile de petrol sunt reglementate de articolul 5.20.2.2.( Rafinarii de petrol ) cap. 5.2..

Sectiunea 5.7.7 Productia chimicalelor organice si a solventilor

Art. 5.7.7.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile pentru unitatile producatoare de produse chimice
organice sau solventi, la care se face referire in sectiunea 7 a listei de clasificare.
§ 2. Gazele reziduale de la fabricile pentru producerea 1,2 dicloretanului si clorurii de vinil,
trebuie dirijate catre o instalatie de eliminare a emisiilor pentru efluentii gazosi. Ca o derogare
de la prevederile sectiunii 4.4.3. pentru 1,2 – dicloretan in gazele reziduale emise, o valoare
limita (de emisie ) aplicabila este de 5 mg/Nm3.

§ 3. Gazele reziduale de la reactorul si absorberul unei instalatii pentru producerea de

propennitril trebuie conduse la un incinerator. Ca o derogare de la prevederile sectiunii 4.4.3.,
pentru propennitrilul in gazele reziduale emise valoarea limita aplicata este de 0.2 mg / Nm³.
Gazele reziduale rezultate la purificarea produselor de reactie (distilare) ca si gazele uzate
generate in timpul alimentarii trebuie sa fie directionate spre un scruber.

404 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Sectiunea 5.7.8 Productia hidrocarburilor in instalatiile petrochimice ce nu apartin unei

rafinarii de petrol

Art. 5.7.8.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile unitatilor producatoare de hidrocarburi la care se

face referire in sectiunea 7.3. a listei de clasificare.

§ 2. Waste Gazele reziduale eliberate din instalatiile cum ar fi efluentii gazosi rezultati in
urma regenerarii agentilor catalitici sau activitatilor de verificare si curatire trebuie condusi la o
instalatie de ardere sau trebuie luate masuri de eliminare echivalenta.

§ 3.Efluentii gazosi eliberati la pornirea sau oprirea unei instalatii trebuie pe cit posibil sa fie
transportati catre un sistem de colectare pentru efluenti gazosi sau incinerati in instalatii de
incalzire din proces. Daca aceasta nu este posibila gazele trebuie transportate catre un arzator in
care nivelul emisiei de substante orgenice de 1 % cu respectarea continutului total de carbon nu
trebuie sa fie depasita.

§4. Efluentii gazosi de la instalatiile de desulfurare sau alte surse au un volum de hidrogen
sulfurat de peste 0.4 % si debit masic de hidrogen sulfurat de peste 2 tone / zi trebuie procesate
ulterior.
Efluentii gazosi care nu vor fi procesati mai tirziu trebuie sa fie condusi la un incinerator. Ca o
derogare la prevederile cap.4.4. emisia de hidrogen sulfurat in efluentul gazos descarcat nu
trebuie sa depaseasca 10 mg/Nm3.
Apa care contine hidrogen sulfurat trebuie procesata in asa fel incit eliberarea de efluenti gazosi
in atmosfera sa fie evitata.

§ 5. In cazul transferului de baze, produsi organici intermediari sau finali, emisiile de substante
organice cu o presiune de vapori de peste 13.3 kPa la o temperatura de 35 °C continind produsi
initiali, intermediari si finali trebuie reduse prin masuri corespunzatoare cum ar fi sistemele de
substitutie, extractie si transfer catre o instalatie de purificare a efluentului gazos.

§ 7. Apa de proces poate fi descarcate intr-un sistem deschis dupa degazeificare.Efluentii gazosi
colestati aici trebuie curatati prin spalare sau incinerare.

Sectiunea 5.7.9 Productia de carbon

Art. 5.7.9.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile in fabricile ce produc carbon ( lignit ) sau
carbune electrografitic (electrozi de carbon de exemplu folositi in electrozi, colectori de curent
sau ca parti pentru aplicatii) la care se face referire in sectiunea 7.1. a listei de clasificare.

§ 2. Ca o derogare de la prevederile cap.4.4. valorile limitei de efluent pentru substantele

organice in efluentii gazosi sunt urmatoarele :

1. cu amestecare si topire din : instalatii de amestecare si topire unde smoala sau alti lianti si
lichefianti sunt prelucrati la temperaturi ridicate exprimate carbon: 100 mg/Nm3
2. cu combustie de la furnale cu o singura camera, furnale cu camere combinate si cuptoare
tunel exprimate in carbon total: 500 mg/Nm3
3. cu combustie de la cuptoare inelare pentru electrozi de grafit si blocare de carbune exprimat
in carbon total: 200 mg/Nm3
4. cu impregnare de la instalatiile de impregnare unde se utilizeaza agenti de impregnare pe baza
de exprimat in carbon total: 50 mg/Nm3.

Waste Water and Waste Gas Treatment 405

Anexe

Sectia 5.7.10 Productia peroxidului

Art. 5.7.10.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile pentru unitati la care se refera in sectiunea 7.6. a
listei de clasificare.

§ 2. Peroxizii organici pot fi fabricati daca aceasta este explicat permisa in autorizatia de mediu.
Peroxizii organici, care pot exploda sau detona prin reactii termice violente, la unitate trebuie
mentinute la o temperatura mai mica decit temperatura la care din punct de vedere al sigurantei
este temperatura maxima permisa in acord cu natura substantelor de referinta ; pentru
substantele indicate mai jos temperatura maxima este:
• peroxid de acetilaidohexansulfonil: –10 °C
• acid peroxide: +10 °C
• tert – butil peroxyisopropil carbonat ( BPIC ): temperatura camerei
• tert – butil peroxidpiralat: –10 °C
• dibenzoil peroxid: temperatura camerei
• dicyclohexil peroxildicarbonat: +5 °C
• diisopropil peroxidicarbonat: –15 °C.

§ 3. Peroxizii la care se face referire in § 2 care trebuie pastrati in unitate la temperaturi mai
joase decit temperatura camerei trebuie stocate:

1. ori in frigidere sau congelatoare aflate in halele de productie, caz in care fiecare congelator
sau frigider va contine o cantitate de cel mult 30 kg peroxid organic necongelat;
2. sau in frigidere sau congelatoare aflate in cladiri separate pentru srocare caz in care sunt
stocati numai peroxizii mentionati. In acest caz fiecare frigider sau refrigerator poate contine
o cantitate de cel mult 150 kg de peroxizi organici necongelati;
3. in camere frigorifice separate destinate numai acestui scop. In acest caz fara alte recomandari
speciale in autorizatia de mediu pentru stocare la rece se poate pastra o cantitate de cel mult
500 kg de peroxizi organici necongelati.

Sectiunea 5.7.11 Productia of policlorurii de vinil

Art. 5.7.11.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile unitatilor ce produc policlorura de vinil la care se
referire in sectiunea 7. a listei de clasificare.

§ 2. La trecerea de la sistemul inchis de polimerizare sau de uscare, la sistem deschis rezidurile

de policlorura de vinil in polimerizat trebuie mentinute la un nivel cit mai jos posibil. Cu aceasta
valoarea medie maxima lunara nu trebuie sa depaseasca urmatoarele valori :
• pentru masa PVC: 10 mg VC / kg PVC
• pentru suspensie monopolimeri: 0.10 g VC / kg PVC
• pentru suspensie copolimeri: 0.40 g VC / kg PVC
• micro-suspension-PVC and emulsion-PVC: 1.5 g VC / kg PVC.

§ 3. Pentru reducerea ulterioara a concentratiei masice in clorura de vinil a efluentului gazos cit
mai mult posibil consumarea gazului uzat al instalatiei de uscare trebuie utilizat drepr gaz
combustibil in instalatiile de ardere.

406 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Sectiunea 5.7.12 Productia coprolactamei

Art. 5.7.12.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile la unitati ce produc coprolactama la care se face
referire in sectiunea 7. a listei de clasificare.

§ 2. Pentru productia de coprolactama obtinuta prin proces Rasehig, emisia NO2 nu trebuie sa
depaseasca 15 kg NOx / tona de coprolactama produsa.

Sectiunea 5.7.13 Producerea de policrilonitril bazat pe materiale sintetice

Art. 5.7.13.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile la unitatile ce produc polyacrilonitril bazat pe

materiale sintetice, la care se face referire in sectiunea 7 a listei de clasificare.

§ 2. Productia si procesarea propennitril – polimerizat pentru fibre.

1. pentru emisia de propennitril in efluentul gazos din instalatii de uscare, valoarea limita a
emisiei este de 20 mg / Nm³..
2. propennitilul continut in gazele reziduale, provenite din instalatiile de reactiv, din gazele
reziduale intens din rezervorul cu suspensii si de la filtru de spalare trebuie dirijate catre un
scruber de gaze reziduale sau un adsorber. Pentru emisiile de propennitril in efluentul gazos al
adsorberului, valoarea limita de emisie de 10 mg / Nm³
3. pentru filarea in fibre a polimerului debitul de gaze rezidual cu un continut de peste 5 mg /
Nm³ trebuie dirijat catre o instalatie de reducere gaze uzate.

§ 3. Productia de rasini ABS

1. Polimerizarea in emulsie. Efluentii gazosi care contin propennitril evacuati in timpul

polimerizarii, in timpul precipitarii sau curatirii reactorului trebuie condusi catre un
incinerator pentru emisiile de propennitril. Din efluentii gazosi ai instalatiei de uscare
valoarea limita de emisie de 25 mg / Nm³ se aplica ca medii lunare;
2. Polimerizarea combinata / solutie / emulsie:
Efluentii gazosi care contin propennitril eliberati din reactoare din timpul stacarii
intermediare din timpul precipitarii, din timpul deshidratarii cu reciclarea solventilor si de la
malaxare trebuie condus la un incinirator; Pentru emisiile de propennitril eliberate la
instalatiile de valoarea limita de emisie de 10 mg / Nm³ se aplica ca medie lunara.

§ 4. Productia de cauciuc nitril (NBR)

Gazele uzate cu continut in propennitril eliberate de la reciclare in timpul stocarii intermediare a
latexului, si prin spalarea cauciucului solid, trebuie conduse spre un incinerator.
Gazele uzate eliberate in timpul reciclarii propennitrilului trebuie dirijate catre un scruber pentru
gaze uzate.
Pentru emisiile de propennitril in efluent gazos a unei instalatii de uscare valoarea limitelor de
emisie este de 15 mg / Nm³..

§ 5. Productia agentilor de dispersie prin polimerizarea propennitrilului

Productia agentilor de dispersie prin polimerizarea propennitrilului in efluentii gazosi cu
continut in propennitril eliberati din rezervoarele cu monomer, reactoare, rezervoare
intermediare de stocare si de la condensatoare trebuie conduse la o instalatie de purificare a
gazelor uzate, daca continutul de propennitril depaseste 5 mg / Nm³.

Waste Water and Waste Gas Treatment 407

Anexe

Sectiunea 5.7.14 Producerea si procesarea viscozei

Art. 5.7.14.1

§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile pentru unitati producatoare de viscoze la care se
face referire in sectiunea 7 a listei de clasificare.

§ 2. Gazele uzate rezultate de la producerea viscozei, de la reprelucrarea bailor de filare si de la

statia de tratare pentru producerea textilelor viscozice trebuie conduse intr-o instalatie de
reducere a emisiilor.
Ca o derogare de la prevederile cap.4.4. valoarea limita de emisie pentru gazele reziduale sunt:

1. pentru hidrogen sulfurat : 5 mg/Nm3 ca medie zilnica

2. pentru disulfura de carbon: 0.10 g/Nm3 ca medie zilnica.

§ 3. Productia de lina celulozica si celofan, efluentii gazosi de la masinile de filat si de la post

tratare trebuiesc condusi la o instalatie de reducere a emisiei in aer.
Ca o derogare de la prevederile cap.4.4. valoarea limita a emisiei pentru gazele reziduale este :

1. pentru hidrogen sulfurat: 5 mg/Nm3 ca medie zilnica

2. pentru disulfura de carbon: 0.15 g/Nm3 ca medie zilnica.

§ 4. Pentru fabricarea, produselor din viscoza pentru toti efluentii gazosi incluzind aerul extras
din diferite camere si din apropoerea masinilor - urmatoarele valori limita se aplica pina la
31.12.2001:

1. pentru hidrogen sulfurat: 100 mg/Nm3 ca medie zilnica

2. pentru disulfura de carbon: 600 mg/Nm3 ca medie zilnica
3. pentru hidrogen sulfurat si disulfitde carbon: 650 mg/Nm3 ca medie zilnica

Cea mai buna tehnologie disponibila trebuie aplicata pentru reducerea la maxim si daca este
posibil pentru prevenirea emisiilor de hidrogen sulfurat si disulfura de carbon.
De la 1 Ianuarie 2002 si ca o derogare de la prevederile cap.4.4 urmatoarele valori limita pentru
emisii se aplica pentru efluentii gazosi:

1. pentru hidrogen sulfurat: 50 mg/Nm3 valoare medie zilnica

2. pentru sulfura de carbon se aplica diferite valori functie de produsul pe baza de viscoza avut
in vedere:
a) lina celulozica: 150 mg/Nm3
b) celofan: 150 mg/Nm3
c) viscoza textila: 150 mg/Nm3
d) tuburi sintetice: 400 mg/Nm3
e) piele de sintetica: 400 mg/Nm3
f) viscoza tehnica: 600 mg/Nm3.

Sectiunea 5.7.15 Productia de email

Art. 5.7.15.1

Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile in unitati le producatoare de vopsea email la care se
face referire in sectiunea 7 a listei de clasificare.

Art. 5.7.15.2

§ 1. Ca o derogare de la prevederile cap.4.4. limitele valabile de emisie pentru efluentii gazosi la

vopsea email sunt :

408 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

1. pe fluonuri anorganice gazoase, exprimate in HF : 15 mg / Nm³, cu 5 mg / Nm³ - ca valoare

de referinta;
2. pentru oxizi de azot exprimat in NO2 : 15 kg per tona de email produs ca medie lunaracu
concentratia maxima de 220 mg / Nm³ si cu 500 mg / Nm³ ca valoare de referinta.

§ 2. Ca o derogare de la art.1.1.2. concentratiile indicate in ∫1 depind de continutul efectiv de

oxigen in efluentii gazosi emisi.

§ 3. Fara alte precizari specificate in autorizatia de mediu, valorile de emisie pentru substantele
de mai sus trebuie masurate continu folosind echipamentele de masurare instalate pe cheltuiala
,, operatorului’’ care este construit si este in functiune conform unui cod de buna practica si care
are aprobarea unui expert de mediu acreditat in disciplina aer.

Sectiunea 5.7.16 Procese in productia chimicalelor fine si a produselor farmaceutice

Art. 5.7.16.1

Pentru procesele de la fabricarea substantelor chimice pure si farmaceutice conditiile pentru

valorile limita de emisie in mg / Nm³ pentru procese care nu depasesc 500 kg de produs pur
final pe sarja, se inlocuieste cu urmatoarea reglementare – procesul trebuie sa asigure un total
maxim de emisie de cel mult 15 mg % din cantitatea de solvent initiala.

Anexa 5

CAPITOLUL 5.17 DEPOZITAREA PRODUSELOR PERICULOASE

SectiUNA 5.17.1 Prevederi generale

Art. 5.17.1.1

§ 1. Regulile incluse in acest capitol sunt aplicabile cladirilor specificate in sectiunea 17 a listei
de clasificare. Pentru aplicarea dispozitiilor acestui capitol trbebuie luate in consideratie atat
proprietatea principala cat si punctele spot. Pentru carburantii lichizi se va lua in calcul doar
punctele spot.

§ 2Depozitarea pe termen scurt legata de transportul auto, pe calea ferata, apele interioare, pe
mare sau pe calea aerului, incluzand incarcarea, descarcarea si transferul de pe diferite mijloace
de transport in porturi, la chei, sau in parcurile de vagoane nu este supusa prevederilor
prezentului regulament.
Oricum, daca produsele periculoase la care se refera prezentul regulament sunt pastrate in
depozite aflate in porturi, de-a lungul cheilor sau in parcuri de vagoane si daca se intentioneaza
ca aceste depozite sa fie desemnate depozite permanente pentru pastrarea pe termen scurt a unor
astfel de substante periculoase, atunci ele sunt supuse conditiilor din acest regulament..

Art. 5.17.1.2

§ 1. Daca nu se specifica altfel in licenta de mediu, infiintarea unui cladiri de categoria 1 pentru
depozitarea unor produse altele decat produsele P1, P2, P3 sau P4 este interzisa:

1. intr-un areal de unde se extrage apa sau intr-o zona protejata de tip I, II sau III
2. intr-un areal altul decat o zona industriala
3. la o distanta de mai putin de 100 m de la:
a) o zona rezidentiala

Waste Water and Waste Gas Treatment 409

Anexe

b) parcare
c) zone de recreere.

§ 2. Regulile restrictive de la § 1 nu se aplica:

1. pentru intreprinderile existente sau sectii ale lor, asa cum este specificat in art 3.2.1.1
2. pentru produsele periculoase aflate intr-o stare fizico-chimica care nu are proprietati ce pot
duce la un accident major, in conditia in care acest lucru este confirmat de un expert acreditat
in siguranta exterioara si riscuri pentru accidente majore
3. pentru produsele periculoase apartinand statiilor de epurare a apelor pentru populatie.

§ 3. Daca nu se specifica altfel in licenta de mediu, folosirea unui rezervor pentru ferma pentru
depozitarea unor produse altele decat produsele P1, P2, P3 sau P4 este interzisa in zonele de
foraj al apei sau in zonele protejate de tip I, II, sau III:

§ 4. Daca nu se specifica altfel in licenta de mediu, stocarea urmatoarelor substante este

interzisa:
1. bromometan
2. ianogen acid prusic (hidrogen cianid) si sarurile sale (cianizi)
3. cianizi organici (nitrili).

Art. 5.17.1.3

§ 1. Daca nu se specifica in alt fel in licenta de mediu, la intrarea intr-o cladire de categoria 1
pentru care se aplica prevederile articolului 7, titlul I de la Vlarem, trebuie aplicat un semn de
identificare si informare de cel putin 1 m2, continand cel putin informatia de mai jos scrisa
lizibil:

1. "VR-PLICHTIG BEDRIJF" (intreprindere careia i se cere eliberarea unui raport de siguranta)

daca, in conformitate cu art. 7 & 3, titlul I de la VLAREM, se refera la o intreprindere pentru
care se cere un raport de siguranta, sau
"GEVAARLIJKE STOFFEN" (substante periculoase) pentru sediile unde sunt aplicabile art.
7, 1 & 2, titlul I de la VARLEM
2. numele operatorului, adresa si numarul de telefon
3. numerele de telefon de contact si cel de urgenta (brigada de pompieri).

§ 2. La intrarile cladirilor pentru care sunt aplicabile prevederile art. 7, titlul I de la VARLEM,
se va pastra un plan actualizat intr-un dulap protejat impotriva incendiului care sa fie usor
accesibil serviciilor de interventie in caz de urgenta. Pentru toate depozitele unde se gasesc
produse periculoase pe acest plan se vor indica in mod clar urmatoarele informatii :

1. locatia exacta
2. denumirea chimica si/sau tehnica a produselor periculoase, cu precizarea clasificarii conform
directivelor UE 67/548/EEC din 27 iunie 1967 sau 88/379/EEC din 7 iunie 1988 si a
numarului UN
3. specificatia referitoare la locul depozitarii:
a) recipiente mobile
b) containere imobile aflate deasupra solului
c) containere ingropate
d) containere aflate in canale ;
4. capacitatea maxima de depozitare exprimata in tone sau m3
5. temperatura normala de stocare exprimata in oC si presiunea de depozitare in Pa.

410 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

§ 3. Dulapul mentionat la punctul 2 trebuie sa poarte mentiunea « GS-SITUATIEPLAN » (plan

al materialelo periculoase) scrisa cu litere negre cu inaltimea de cel putin 8 centimetri pe fond
galben. Daca acest dulap se tine incuiat atunci fie :

1. cheia se pastreaza langa dulap, in spatele unui geam care poate fi spart cu un ciocan in caz de
urgenta
2. fie dulapul are un geam de protectiecare poate fi spart cu un ciocan in caz de urgenta.

§ 4. Se pot face derogari de la conditiile stabilite stabilite la punctele 2. si 3. daca se foloseste un

sistem alternativ acceptat de Departamentul pentru Licente de Mediu, sistem care sa furnizeze
cel putin aceleasi garantii in ceea ce priveste informatia furnizata.

§ 5. Trebuiesc luate masurile necesare pentru ca instalatiile sa nu fie accesibile persoanelor

neautorizate.

§ 6. Dispozitiile § 5 nu sunt aplicabile depozitelor pentru combustibili lichizi care reprezinta o

parte a unei instalatii de distribuire a carburantilor vehicolelor cu motor.

Art. 5.17.1.4

§ 1. Dispozitivele de imbinare a a conductelor, cuplele, valvele si toate celelalte accesorii

trebuie asigurate. Ele trebuie protejate impotriva coroziunii intr-un mod efectiv.
§ 2. Conductele subterane trebuie plasate intr-un sant ce trebuie umplut cu cu un material inert
cu o granulatie fina. Santul trebuie sa fie impermeabil si trebuie sa aiba o panta catre un put de
colectare impermeabil. Acest sistem poate fi inlocuit cu un sistem alternativcare sa asigure
aceleasi garantii in ceea ce priveste poluarea solului si/sau a apelor subterane.
Sistemul alterantiv trebuie sa fie aprobat de un expert de mediu acreditat in ceea ce priveste
containerele de depozitare a substantelor periculoase. Un certificat care sa confirme acceptul
este emis si semnat de expertul de mediu mai sus mentinat. Acest certificat se pastreaza pentru a
fi prezentat oficialitatilor de supervizare. O copie a acestuia se va transmite de catre operator
Departamentului pentru Licente de Mediu..

§ 3.Imbinarea conductelor pentru transportul substantelor P1 si/sau P2 in spatii interioare este

interzisa cu exceptia cazurilor in care aceste conducte sunt formate dintr-un singur tub 5fara
cupluri sigilate), sau daca spatiile au fost amenajate si zonate conform regulamentelor
referitoare la instalatiile electrice, in particular articolele referitoare la spatiile unde se pot crea
atmosfere explozibile.

Art. 5.17.1.5

§ 1. Fara a prejudicia dispozitiile ulterioare, trebuie luate masurile de precautie necesare pentru
a preveni intrarea unor produse in contact cu alte produse daca :

1. acesta ar putea duce la reactii chimice periculoase

2. astfel de produse pot reactiona intre ele si pot emana gaze sau vapori periculosi
3. contactul intre astfel de produsear duce la explozii si/sau incendii.

§ 2. Daca in depozit se stocheaza produse avand caracteristici principale diferite, acesta trebuie
impartit in diferite compartimente, in fiecare compartiment fiind depozitate ,doar produsele
avand caracteristicile de baza similare.
Aceste compartimente trebuie delimitate prin pereti, ecrane de protectie, marcaje pe sol, lanturi
de separatie sau separatori ficsi cu inaltimea de 1 m.
Produsele avand proprietati principale diferite pot fi depozitate intr-un singur compartiment
daca, conform art. 5.17.1 distanta minima de separatie intre ele este de 0 metri.

Waste Water and Waste Gas Treatment 411

Anexe

§ 3. Orice opereatiuni de prelucrare sau alte operatiuni care nu au legatura cu depozitarea si

transferul produselor este interzisa in depozite si in zona delimitata de distantele de separare sau
ecran descrise in alin. 5.17.1

§ 4. Produsele nu pot fi depozitate in afara suprafetelor destinate acestui scop. Recipientele

mobile contaminate care au continut substante periculoase trebuie depozitate intr-un loc special
amenajat care trebuie indicat in mod clar.

Art. 5.17.1.6

§ 1. With respect to aboveground compartments for products with a specific main property,
minimum separation distances as indicated in appendix 5.17.1 are to be observed.

§ 2. Distanta specificata la punctul 1. poate fi micsorata prin construirea unui ecran de protectie,
in conditia in care distanta masurata orizontal pe langa acest ecarn intre containerele ce contin
elemente indicate in art. 5.17.1 este mai mare sau egala cu distanta minima de siguranta
prevazuta la punctul § 1.
Ecranul de protectie trebuie facut fie din caramida cu o grosime de min. 10 cm., sau din orice alt
material cu o grosime care sa asigure un coeficient echivalent pentru reziastenta in caz de
incendiu. Ecranul trebuie sa aiba o inaltime de cel putin 2 m. si trebuie sa depaseasca inaltimea
maxima a recipientului saucontainerului cu cel putin 0.5 m.

§ 3. Distantele minime de separatie amintite mai sus pot fi modificate prin licenta de mediu, sau,
in particular, pe baza rezultatelor specificate in raportul de siguranta sau pe baza analizelor de
risc emise de un expert acreditat in disciplina sigurantei exterioare si riscul accidentelor grave.

§ 4. Daca nu se specifica altfel in licenta de mediu, prevederile art. refeitor la distantele ce

trebuie respectate nu se aplica :

1. produselor depozitate in laboratoare

2. produselor pentru care capacitatea de stocare totala pentru produse avand aceeasi proprietate
de baza este mai mica decat limita inferioara indicata la categoria 3 din sectiunea de
clasificare corespunzatoare
3. depozitelor mentinate in sectiunea 17.4.

Art. 5.17.1.7

§ 1. Trebuie luate masurile necesare (de ex. impamantarea) pentru prevenirea formarii unor
sarcini electostatice periculoase la stocarea si utilizarea produselor explozibile, extrem de
inflamabile, foarte inflamabile si inflamabile.

§ 2. Spatiile de depozitare a produselor periculoase pot fi incalzite doar prin intermediul

dispozitivelor ale caror locatie si folosire ofera suficiente garantii impotriva riscurilor producerii
unor incendii sau producerii unor explozii.

§ 3. In spatiile in care sunt depozitate produsele periculoase:

1. se interzice lucrul pentru care este necesar folosirea unor dispozitive ce lucreaza cu flacara
deschisa sau care pot genera scantei cu exceptia celor de intretinere si de reparatie in
conditiile in care se vor lua masurile de precautie necesare si in conformitate cu instructiunile
scrise emise si/sau initializate de Seful Departamentului de Prevenire si Protectie sau de catre
operator
2. se aplica un indicator de interzicere a fumatului ; acest indicator trebuie sa fie scris cu litere
citete sau trebuie sa contina semne conventionale. Ele se aplica pe partea exterioara a usii de
acces si in interiorul spatiului in cauza. Obligatia de a aplica indicatorul « Fumatul interzis »

412 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

nu se aplica in cazul in care acest indicator este montat la intrarea in intreprindere si

interzicerea fumatului si a focului deschis sunt valabilein toata intreprinderea
3. Cosurile si gurile de evacuare avaporilor si emanatiilor produse trebuie sa fie facute din
materiale care nu ard sau auto-extinctoare.

§ 4. Este interzis:

1. fumatul, aprinderea focului sau depozitarea unor substante inflamabile deasupra sau in
vecinatatea containerelor, langa pompe, conducte, unitati de distribuire, zone de incarcare sau
descarcare a cisternelor auto, in interiorul limitelor zonei de protectie asa cum este indicata ea
in planul de zonare si demarcata in conformitate cu regulile generale pentru instalatiile
electrice
2. purtarea unor incaltaminte sau haine care pot cauza scantei in zonele interzise publicului.
3. stocarea produselor inflamabile in orice parte a depozitului unde temperaturile pot creste
peste 40 oC prin caldura creata prin mijloace tehnologice .

§ 5. Restrictiile specificate la punctul § 4 vor fi evidentiate prin folosirea pictogramelor de

protectie conform codului de Protectie a Muncii acolo unde aceste pictograme pot fi aplicate.

Art. 5.17.1.8

§ 1. Fara a prejudicia alte dispozitii legale sau de ordine interioara, operatorul ia toate masurile
necesare pentru a proteja in mod suficient zona inconjuratoare impotriva riscului de incendiu
sau de explozie.
Una din implicatiile acestui fapt este aceea ca trebuie asigurat echipamentul necesar de lupta
impotriva incendiilor.
Tipul echipamentului necesar si locul unde acesta trebuie amplasat se determina dupa consultatii
cu echipa de pompieri autorizata. Acest lucru nu este legat in nici un fel de licenta de mediu.
Echipamentul de lucru impotriva incendiilor trebuie pastrat in conditii bune de folosinta ,
trebuie protejat impotriva inghetului, marcat adecvat, trebuie sa fie usor accesibil si plasat in
spatii propice. Echipamentul trebuie sa fie gata de a interveni imediat.

§ 2. La instalatie, trebuiesc luate elementele de precautie necesare impreuna cu prigada

autorizata de pompieri pentru a preveni ca apa de interventie contaminata cu produse
periculoase sa nu se infiltreze in sol, canalizarea publica, ape de suprafata sau de adancime.
Colectarea apelor contaminate folosite la stingerea incendiilor trebuie facuta intr-un mod
potrivit. Capacitatea de colectare a apelor folosite pentru stingerea incendiilor care sunt
contaminate trebuie sa fie determinata consultand brigada autorizata de pompieri.

Art. 5.17.1.9

§ 1. Instalatiile electrice si dispozitivele de iluminat trebuie sa indeplineasca Regulile Generale

de Siguranta a Muncii sau regulile generale pentru instalatiile electrice, in particular acele
articole care se refera la spatiile in care se pot produce atmosfere explozive.

§ 2. Fara a aduce prejudicii dispozitiilor ce guverneaza modul de instalare a instalatiilor

electrice, in zonele unde exista pericolul de foc sau explozie datorita prezentei accidentale a
unor amestecuri explozive, instalatiile electrice trebuie sa fie proiectate si instalate in
conformitate cu conditiile din planul de zonare.

§ 3. Referitor la instalatiile pentru care regulile generale pentru instalatiile electrice nu sunt inca
aplicabile, zonarea se va face conform dispozitiilor articolului 105 a regulilor generale mai sus
amintite.

Waste Water and Waste Gas Treatment 413

Anexe

Art. 5.17.1.10

§ 1. Containerele destinate depozitarii lichidelor extrem de toxice, toxice, periculoase sau

corozive cu presiunea vaporilor de peste 13,3 kPa la o temperatura de 35 oC trebuie sa fie dotate
cu un sistem eficient de reducere la minimum a poluarii aerului in timpul depozitarii si manuirii,
asa cum este un dispozitiv de recuperare a vaporilor, un acoperis plutitor, sau alt sistem
echivalent.

§ 2. La incarcarea sau descarcarea containerelor de depozitare si/sau aprovizionarea cisternelor

auto, a celor pe calea ferata sau a rezervoarelor navale cu lichidele mentionate la pct. 1.,
poluarea aerului trebuie redusa la minim

Art. 5.17.1.11

§ 1. Fara a prejudicia obligatiile din art.7 , titlul I de la VLAREM, operatorul uniu depozit de
categoria I trbuie sa tina un registru sau un alt sistem alternativ de inregistrare a datelor in care
pe propietati principale se specifica cel putin natura si cantitatile de produse periculoase
depozitate.
Aceste informatii trebuie astfel tinute pentru ca oricand sa fie posibila determinarea cantitatii de
produse periculoase existente in depozit.

§ 2. Registru sau sistemul alternativ de inregistrare a datelor mentionate la § 1 trebuie pastrat

disponobil la locul de depozitare pentru controlul oficialitatilor de supervizare pentru o perioda
de cel putin o luna.

Art. 5.17.1.12

Personalul de la locul de depozitare trebuie sa fie complet informat despre natura produselor
periculoase stocate si despre pericolele ce pot apare. Personalul trebuie sa fie bine informat
despre masurile care trebuiesc luate atunci cand se intampla accidente.
Operatorul trebuie sa poata dovedi ca a asigurat instruirea la zi necesara in astfel de cazuri.
Instruirea trebuie evaluata de catre operator cel putin o data pe an.

Art. 5.17.1.13

Daca nu este specificat altfel in licenta de mediu, produsele solide care sunt periculoase datorita
concentratiei de substante care se pot dizolva asa cum este specificat in anexa 2B si/sau anexa 7
din titlul I de la VLAREM se depoziteaza pe o suprafata impermeabila echipata cu un sistem de
colectare a posibilelor ape de ploaie contaminate.
Produsele extrem de toxice, toxice, produsele susceptibile de aprindere spontana, produsele care
reactioneaza cu apa formand gaze combustibile si produsele explozibile trebuie depozitate in
interior sau sub un acoperis pe o podea impermeabila.
In orice situatie trebuie luate masurile necesare pentru a preveni ca produsele sa se infiltreze sau
sa fie deversate in canalizarea publica,in apele subterane sau de suprafata.

Art. 5.17.1.14

§ 1. Trebuie luate masurile necesare pentru asigurarea supravegherii efective a diferitelor spatii
si capacitati de stocare ale depozitelor.
Daca capacitatea totala de stocare a depozitului este de un milion de litri de produse P1 si P2 sau
mai mult supravegherea trebuie sa fie continua – prin personal de securitate specializat sau prin
sisteme de supraveghere permanenta echipate cu detectoare de fum, gaz sau incendiu care sa
alarmeze un serviciu de securitate format din angazatii depozitului. Toate acestea se vor face

414 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

consultand brigada de pompieri autorizata si un expert acreditat pentru disciplina sigurantei

exterioare si riscurile de producere a unor accidente grave.

§ 2. Cladirile, containerele, peretii despartitori, instalatiile de iluminat, etc., trebuie mentinute in

stare perfecta de functionare. Orice deficienta sau defectiune care poate pune in pericol protectia
oamenilor sau a mediului trebuie remediata imediat.

Art. 5.17.1.15

§ 1. Inainte de repararea sua verificarea injterioara a containerelor ce au continut produse P1

si/sau P2, depozitul trebuie sa dispuna de o procedura pentru astfel de activitati, procedura
initializata fie de operatori sau de catre seful Departamentului de Prevenire si Protectie. Unul
din elementele acestei proceduri trebuie sa fie curatarea containerelor care se face printr-o
metoda care ofera suficiente garantii referitoare atat la siguranta izbucnirii unui incendiu sau
explozii cat si protectia mediului.

§ 2. La atelierul de reparare a containerelor pentru produsele P1 si/sau P2, este interzisa

depozitarea produselor P1 si/ sau P2.

Art. 5.17.1.16

§ 1. Turnarea produselor P1 si/sau P2 in recipiente mobile trebuie facuta fie in aer liber fie in
spatii bine ventilate construite din materiale neinflamabile. Trebuie luate Masurile necesare
pentru a preveni incarcarile electrostatice periculoase ce se pot forma in timpul manipularii
produselor P1 si/sau P2. Acest loc sau spatiu trebuie sa fie dotat cu semne care sa indice
pericolul de foc conform Regulilor Generale pentru Siguranta a Muncii.

§ 2. Podeaua spatiului mentiuonat la pct.1. trebuie sa fie impermeabila si facuta din materiale
neinflamabile. Ea trebuie sa fie construita astfel incat scurgerile de substante sa fie drenate intr-
un dispozitiv de colectare si apoi sa fie canalizate catre unul sau mai multe puturi de colectare
prin intermediul unor canale. Acest dispozitiv de colectare nu trebuie sa fie conectat direct sau
indirect cu canalizarea publica, apele de suprafata, bazinele de colectare pentru apele de
suprafata sau apele subterane.

§ 3. Daca produselor P1 si/sau P2 sunt depozitate in containere situate deasupra solului,

umplerea recipientelor mobile trebuie efectuata intr-o zona amenajata situata la cel putin 10
metri de containere sau in afara spatiului acestuia.

§ 4. Produselor P1 si/sau P2 trebuie sa fie utilizate intr-un astfel de mod incat sa se evite
imprastierea lichidelor pe podea.

§ 5. Produselor P1 si/sau P2 trebuie pastrate in recipiente inchise care sa ofere posibilitati de

sigilare. In plus, sigiliul trebuie verificat imediat dupa umplere. Recipientele ce nu indeplinesc
acest criteriu trebuie golite si indepartate din locul unde are loc umplerea.

§ 6. Cantitatile maxime din produselor P1 si/sau P2 (numarul de recipiente mobile, etc.) care pot
fi prezente in spatiul unde sunt umplute recipientele mobile pot fi restrictionate prin licenta de
mediu.

Art. 5.17.1.17

Referitor la umplerea containerelor fixe si a cisternelor auto se aplica urmatoarele reguli :

1. se vor lua masurile necesare pentru prevenirea scurgerii lichidelor, poluarii solului, a apelor
de adancime si suprafata.

Waste Water and Waste Gas Treatment 415

Anexe

2. bratul de incarcare folosit pentru umplere trebuie sa fie conectata la gura containarului
prin intermediu unui cuplu cu surub sau cu un sistem echivalent.

3. fiecare operatie de umplere trebuie sa fie efectuata sub supravegherea operatorului sau a
unui numit al acestuia ; supravegherea mentionata trebuie organizata astfel ca operatiunea de
umplere sa fie monitorizata si sa se poata trece la actiune imediata in cazul producerii unui
incident ;

4. pentru a preveni supraincarcarea, toate containerile fixe trebuie sa fie echipate cu un

sistem de protectie impotriva supraincarcarii care poate fi :

a) fie un sistem de avertizare care sa produca un semnal acustic ce poate fi auzit de

alimentator in zona de umplere si care-l informeaza de umplerea containarului in
proportie de 95% ; acest sistem poate fi mecanic sau electronic ;

b) un sistem de siguranta care sa opreasca automat curgerea produsului imediat ce

containarul este umplut la cel mult 98% din capacitate ; acest sistem poate fi mecanic
sau electronic ;

c) in depozitele ce fac parte dintr-o instalatie de distribuire a combustibililor pentru

vehiculele cu motor se va folosi un sistem de siguranta de tipul celui indicat la pct. b)
5. toate containarile trebuie sa fie echipate cu un dispozitiv de masurare a nivelului de
incarcare ;

6. pozitia de umplere a cisternelor auto, zonele unde sunt grupate capetele conductelor de
umplere si zonele de umplere de la instalatiile de distributie trebuie sa fie intotdeauna
localizate la sediul depozitului si trebuie :sa fie bine fixate de sol si sa fie
impermeabile ;sa fie construite cu o panta cu margini ridicate pentru ca toate lichidele
scurse sunt drenate intr-un sistem colector ; eliminarea lichidelor colectate se face in
conformitate cu dispozitiile din regulament, in particular cu acele dispozitii referitoare
la folosirea materialelor ramase ;pentru produsele P1 si/sau P2 pozitiile si zonele de
umplere trebuie sa fie intotdeana situate in aer liber sub un acoperis ;sub pozitiile si
zonele de umplere mentionate mai sus este interziza existenta unor canale, spatii de
depozitare sau camere ; in cazul podurilor bascula se vor lua masurile necesare pentru a
limita raspandirea scurgerilor si pentru a impiedica producerea exploziilor ; dispozitiile
acestui paragraf nu sunt aplicabile locurilor de depozitare destinate in exclusivitate
pentru incalzirea cladirilor.

7. in timpul incarcarii cu produsele P1 si/sau P2 se vor lua masurile necesare pentru

eliminarea electricitatii statice ; conectarea electrica intre cisternele auto si containar se
va face inaintea inceperii operatiunii de umplere si se va deconecta dupa ce furtunul de
alimentare a fost declupat cand umplerea este completa ;

8. se vor lua masurile necesare pentru a mentine depozitul la presiunea atmosferica ;

ventilatia subsolurilor si conductele de recuperare a vaporilor trebuie sa indeplineasca
aceleasi conditii ca si restul conductelor ; in plus conductele de ventilatie de deasupra
trebuie sa aiba o forta mecanica suficieanta ;

9. este interzisa umplerea unui containar cu un alt lichid decat cel pentru care containarul a
fost proiectat ; acest les poate face doar in urma unei inspectii a unui expert de mediu
acreditat in disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase, sau de catre un
expert autorizat, care sa dovedeasca ca acel containar in cauza este potrivit pentru acel
lichid.

416 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Art. 5.17.1.18

Dispozitivele de protectie pentru supraincarcare descrise in sectiunea 5.17.7 trebuie sa fie

produse in conformitate cu un cod de buna practica aceptat de catre un expert de mediu acreditat
in disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase.
Controlul constructiei trebuie sa se faca corespunzator cu codul de buna practica selectat de
catre un expert de mediu acreditat in disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase.
Controlul productiei pentru sistemede de supraumplere fabricat in serie poate fi limitat la o
singura aprobare a prototipului. Aprobarea prototipului trebuie sa fie facuta de catre unul din
expertii de mediu mai sus mentionati in conformitate cu sectiunea 5.17.7.
Raportul de aprobare trebuie sa mentioneze controlul efectuat trebuie sa fie semnat de expertul
mai sus mentionat.
Pentru fiecare dispozitiv de supraincarcare operatorul trebuie sa dispuna de un certificat semnat
de producator. Acest certificat trebuie sa mentioneze nr. Certificatului d aprobare a prototipului
si numele expertului de mediu care a eliberat certificatul (si nr. sau de acreditare). Producatorul
confirma in certificat ca sistemul de protejare la supraumplere a fost executat si controlat in
conformitate cu dispozitiile titlului II din VLAREM.

Art. 5.17.1.19

§ 1. Peroxizii organici care pot exploda sau detona intr-o reactie termica violenta trebuie sa fie
mentinuti in depozit la o temperatura mai joasa decat temperatura care din puct de vedere a
sigurantei este temperatura maxim admisa conform propietatilor substantei in cauza. Pentru
substantele indicate mai jos, temperatura maxima este:

1. acetil ciclohexan sulfonil peroxid : –10° C

2 acid peroxid succinic : +10° C
3. meta-butil peroxiizopropilcarbonat (BPIC): temperatura camerei
4 meta-butil peroxipivalat: –10° C
5. dibenzol peroxid: temperatura camerei
6. diciclohexil peroxidicarbonat: +5° C
7. diizopropil peroxidicarbonat: –15° C.

§ 2. Peroxizii care din motive de siguranta trebuie depozitati la o temperature mai mica decat
temperature camerei trebuie stocati:

1. fie in frigidere sau racitoare situate in hala de productie, caz in care fiecare frigider sau racitor
poate contine o cantitate de cel mult 30 kg peroxizi organici ne-refrigerati
2. sau in frigidere sau racitoare situate in depozite separate in care doar acesti peroxizi se
stocheaza.In acest caz fiecare frigider sau racitor poate contine o cantitate de cel mult 150kg
peroxizi organici ne-refrigerati
3. sau intr-o camera frigorifica separate destinata exclusive acestui scop. In acest caz, in conditia
in care nu este altfel specificat in licenta de mediu, se va stoca o cantitate de maximum
500kg de peroxizi organici ne-refrigerati in fiecare camera frigorifica.

Art. 5.17.1.20

In ceea ce priveste certificatele de productie, inspectiile si testele cerute in acest capitol,

operatorul trebuie sa detina toate certificatele unde sunt mentionate codurile de buna practica,
controalele efectuate si unde sunt identificate in mod clar observatiile relevante. El trebuie in
permanentasa tina la dispozitia oficialitatilor de control certificatele in cauza.

Waste Water and Waste Gas Treatment 417

Anexe

Art. 5.17.1.21

Fara a prejudicia prevederile acestui capitol, transportul, instalarea si conectarea containerilor

trebuie sa fie efectuate conform standardelor dominante belgiene sau europene.

Sectiunea 5.17.2 Depozitarea lichidelor periculoase in containere aflate sub nivelul

solului

Art. 5.17.2.1

§ 1. Se vor lua masurile necesare pentru a acorda o protectie maxima containarilor impotriva
actiunilor mecanice si coroziunii.

§ 2. Este interzisa amplasarea containarilor de depozitare a produselor P1 si/sau P2 sub cladiri

sau proiectia verticala a cladirilor. Un acoperis nu este considerata o cladire.

§ 3. Distanta dintre containar si limitele parcelelor unei terte parti trebuie sa fie de cel putin 3
metri. Distanta dintre containar si subsolul cladirilor apartinand firmei trebuie sa fie de cel putin
3 metri. Distanta dintre containar si peretele depozitului trebuie sa fie de cel putin de 0.75 metri.
Distanta dintre containare trebuie sa fie de cel putin 0.5 metri.
Distanta dintre containarele pentru produsele P3 si/sau P4 care nu fac parte dintro instalatie de
distributie si limitele parcelelor unei terte parti trebuie sa fie de cel putin 1 m.

§ 4. In eventualitatea unei posibile inundatii sau cresterea nivelului apei, se vor lua masurile
necesare pentru a preveni ridicarea containarilor goale prin plutire.

§ 5. Fara a prejudicia prevederile acestei sectiuni, locurile de depozitare pentru petrol si

instalatiile conexe trebuie sa corespunda cu prevederile sectiunii 5.17.4.

Art. 5.17.2.2

§ 1 Un indicator se va instala intr-un loc vizibil langa containar in conformitate cu dispozitiile

anexei 5.17.2 5.17.2.

§ 2. Urmatoarele informatii se vor afisa langa gura de umplere si langa trapa :

1. numarul containarului ;
2. numele sau codul numeric sau alfa numeric a lichidului stocat ;
3. simbolurile de pericol;
4. capacitatea containerului.

Aceste informatii trebuie sa fie lizibile.

Dispozitiile acestui paragraf locurilor de dpozitare a produselor P3 si/sau P4 destinate in
exclusivitate pentru incalzirea cladirilor.

Art. 5.17.2.3

§ 1. Conducta de golire trebuie sa fie situata in aer liber la cel putin 3 metri deasupra solului si
cel putin 3 metri de fiecare intrare intr-un spatiu sau de limitele parcelelor unei terte parti.
Capetele conductei de golire nu pot fi situate sub parti ale constructiei cum ar fi acoperisul.

418 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

§ 2. Dispozitiile pct 1. nu sunt aplicabile conductelor de golire pentru locurile de depozitare a

produselor P3 si/sau P4 care nu formeaza parte a unei instalatii de distribuire a carburantilor
pentru vehiculele cu motor.
Pentru aceste locuri de depozitare se va asigura ca locul si inaltimea capatului conductei de
golire nu va cauza neplaceri vecinatatii, in particular ca urmare a umplerii containerilor

§ 3. Pentru depozitarea produselorP1 si/sau P2 sistemul de alimentare si golire aerian trebuie

inchis printr-un dispozitiv care previne raspandirea incendiilor.

Art. 5.17.2.4

§ 1. Depozitarea in containare ingropate in pamant este permisa doar in :

1. containere cu pereti dublii metalici care au fost produse in conformitate cu

dispozitiile anexei 5.17.2;

2. containere cu intarire termica sintetica care au fost produse in conformitate cu

dispozitiile anexei 5.17.2;

3. containere din otel inoxidabil care au fost produse in conformitate cu un cod de

buna practica acceptat de un expert de mediu acreditat in disciplina containare
pentru gaze sau substante periculoase, sau acceptat de un expert autorizat;

4. un sistem de depozitare care asigura aceleasi garantii de prevenire a poluarii

solului si sa apelor subterane ca si containarele mai sus mentionate

Acest sistem de depozitare trebue sa fie acceptat de un expert de mediu acreditat in disciplina
containare pentru gaze sau substante periculoase; un certificat de acceptare fiind emis de acest
expert de mediu. Acest certificat este pastrat pentru a fi prezentat organelor de control. O copie
a certificatului va fi inaintata de catre operator departamentului pentru licente de mediu.

§ 2. Toate containarele vor fi dotate cu un sistem permanent de detectare a scurgerilor. Aceasta

obligatie nu se aplica containarelor cu intarire termica sintetica sau celor din otel inoxidabil
situate inafara unei zone de infiltrare a apelor sau a unei zone de protectie, containere avand
fiecare o capacitate mai mica de 5000 l sau mai mica decat 10.000 l sau mai mica de 10.000 l in
cazul containarimlor destinate produselor destinate produselor P3 si/sau P4.
Sistemul de detectare a scurgerilor trebuie sa detecteze eventualele scurgeri in interiorul unui
spatiu interstitial format fie printr-un invelis aditional solid sau flexibil in interiorul sau
exteriorul incintei, fie printr-un strat impermeabil pe peretii si pe fundul escavatiei iar acesta
trebuie sa corespunda dispozitiilor din anexa 5.17.3.

§ 3. Pentru instalarea unui containar metalic cu o capacitate individuala de 5000 l , sau de

10.000 l in cazul depozitarii produselor P3 si/sau P4 si a conductelor anexe :

1. intr-o zona de filtrare a apelor sau zona de protectie de tip I sau II ;

2. intr-o zona stabatuta de conductori electrici unde pot fi prezenti curenti majori indusi
corozitivitatea solului si a materialelor de umplere trebuie specificata si catalogata de un
expert de mediu acreditat in disciplina coreziunea solului conform metodologiei mentionate
in anexa 5.17.5.

Corozivitatea solului in locul cel mai puternic in spatiul unde containarul metalic va fi amplasat,
sau materialul de umplere va fi catolagat ca : slab coroziv, moderat coroziv, coroziv si/sau
puternic coroziv.
Determinarea corozivitatii nu se va face in conditii extreme de canicula sau inghet.
Dispozitiile prezentului paragraf pot fi ocolite daca corozivitatea solului si a materialului de
umplere au fost deja determinate in ultimii 5 ani sau cand se aplica in prealabil o protectie

Waste Water and Waste Gas Treatment 419

Anexe

catadica. Aplicatia unei protectii catotice trebuie sa aiba loc sub supravegherea unui expert de
mediu acreditat in disciplina coroziunea solului.

§ 4. Protectia catodica :

1) daca rezultatul inspectiei mentionata la pct 3. este coroziv sau puternic coroziv, trebuie
aplicata protectia catotica ;

2) daca rezultatul inspectiei mentionata la pct 3. este moderat coroziv, se poate decide
initial neinstalarea protectiei catotice. In acest caz se va asigura monitorizare prin
masuratori permanente sau periodice a coroziunii ; cu o masuratoare potentiala mai
pozitiva decat -500mV in comparatie cu electrodul de referinta Cu/CuSO4 care sa indice
coroziunea posibila sau curentii liberi, in acest caz protectia catotica trebuie aplicata.

3) daca rezultatul inspectiei specificata la pct 3. este slab coroziv si containarul izolat in
mod adecvat, nu este necesara protectia catotica.

Protectia catotica trebuie sa aduca intreaga suprafata a containarului, inclusiv conductele

metalice(daca acest lucru se dovedeste necesar), la un potential de -850mV sau la o valoare
negativa mai mare masurata fata de un electrod de referinta Cu/CuSO4. In solurile anaerobe
potentialul sau trebuie sa fie de cel putin -950 de mV.

§ 5. Containerile trebuie sa fie acoperite cu un strat de pamant, nisip sau alt material inert de cel
pitin 50cm grosime.
Se vor lua masurile necesare pentru a preveni trecerea vehiculelor sau depozitarea bunurilor
deasupra containerelor, in afara cazului in care ele sunt protejate de podea neinflamabila si
suficient de rezistenta.

Art. 5.17.2.5

§ 1. Depozitarea in containere plasate in canale este permisa in :

containele metalice cu peretii simpli sau dubli care au fost fabricati conform dispozitiilor anexei
5.17.2 ;

containere cu intarire termica sintetica care au fost produse in conformitate cu dispozitiile

anexei 5.17.2;

containere din otel inoxidabil care au fost produse in conformitate cu un cod de buna practica
acceptat de un expert de mediu acreditat in disciplina containare pentru gaze sau substante
periculoase, sau acceptat de un expert autorizat;

un sistem de depozitare care asigura aceleasi garantii de prevenire a poluarii solului si sau
apelor subterane ca si containarele mai sus mentionate. Acest sistem de depozitare trebue sa fie
acceptat de un expert de mediu acreditat in disciplina containare pentru gaze sau substante
periculoase; un certificat de acceptare fiind emis de acest expert de mediu. Acest certificat este
pastrat pentru a fi prezentat organelor de control. O copie a certificatului va fi inaintata de catre
operator departamentului pentru licente de mediu.

§ 2. Toate containarele vor fi dotate cu un sistem permanent de detectare a scurgerilor. Aceasta

obligatie nu se aplica containarelor cu intarire termica sintetica sau celor din otel inoxidabil
situate inafara unei zone de infiltrare a apelor sau a unei zone de protectie, containere avand
fiecare o capacitate mai mica de 5000 l sau mai mica decat 10.000 in cazul containarimlor
destinate produselor destinate produselor P3 si/sau P4.
Sistemul de detectare a scurgerilor trebuie sa corespunda dispozitiilor din anexa 5.17.3.

420 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

§ 3. Canalele trebuie construite conform dispozitiei anexei 5.17.6. Peretii nu pot atinge limitele
proprietatii.

§ 4. Se vor lua masurile necesare ca in cel mai jos punct al canalului sa fie inregistrat si
indepartat orice lichid scurs sau apa.

§ 5. Este interzis de a da canalului orice alta destinatie decat aceea de depozitare a containerelor
doar conductele destinate conectarii containarelor pot fi aduse prin canal.

§ 6. Daca containarul are o capacitate mai mare de 2000l atunci se va asigura un spatiu liber in
jurul containarului de cel putin 50cm pentru a face posibila inspectarea acestuia.

§ 7. Daca nu se specifica altfel in licenta de mediu umplerea din canale este obligatorie pentru
depozitarea produselor P1 si/sau P2.
Daca canalul este umplut, intre containare si peretii canalului trebuie sa fie o distanta de cel
mult 30cm si se va acorda atentie dispozitiilor anexei 5.17.6 referitoare la acest lucru.

§ 8. Se vor lua masurile necesare pentru a preveni trecerea vehiculelor sau depozitarea bunurilor
deasupra canalelor, inafara cazului in care ele sunt protejate de podea neinflamabila si suficient
de rezistenta

§ 9. O constructie din nefabricate alcatuita dint-un containar cilindric de beton in care este
dispus un containar metalic cu pereti simpli pot fi folosite doar pentru depozitarea produselor P3
si/sau P4 destinate incalzirii, containarul avand capacitatea maxima de 5300l si daca containarul
mecanic si cel de ciment au fost construite ca prototip acceptat de un expert de mediu acreditat
in disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase sau un expert autorizat.

Art.5.17.2.6

§ 1. Monitorizarea constructiei trebuie sa se faca cu prevederile anexei 5.17.2.

Monitorizarea containarelor construite separat se face de catre un expert de mediu acreditat in
disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase sau un expert autorizat.
Controlul containerelor instalate in serie poate fi limitat la un singur prototip.
Aprobarea prototipului este data de un expert de mediu acreditat in disciplina containere pentru
gaze sau substante periculoase pentru care acreditarea permite aprobarea prototipelor.
Raportul asupra acestei aprobari trebuie sa cuprinda controlul apropiat si trebuie semnat de
expertul mai sus mentionat.

§ 2. Pentru fiecare containar operatorul trebuie sa dispuna de o « declaratie de conformitate a

containarului » semnata de producator si intocmita conform specimenului prezentat in anexa
5.17.2.
Containerele trebuie sa aiba o placuta de identificare aplicata de producator.

Art. 5.17.2.7

Inainte de instalarea containarelor direct in pamant sau in canale, se vor verifica daca
containerele si acolo unde este necesar canalele indelinesc conditiile acestui regulament.
Dupa instalare dar inainte de darea in folosinta a containarelor se va verifica daca containerele,
conductele si accesoriile, sistemele de avertizare si de siguranta, sistemele de detectare a
scurgerilor si acolo unde este necesar protectia catotica si dispozitivele de recuperare a vaporilor
sunt in conformitate cu prevederili prezentului regulament.
Controalele mentionate trebuie efectuate sub supravegherea unui expert de mediu acreditat in
disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase sau un expert autorizat, sau cu un
tehnician acreditat pentru depozitarea produselor P3 si/sau P4 destinate incalzirii cladirilor.

Waste Water and Waste Gas Treatment 421

Anexe

Monitorizarea protectiei catotice se va face in colaborare cu un expert de mediu acreditat de

disciplina coroziunea solului.

Art. 5.17.2.8

§ 1. Cel putin o dat pe an pentru containerele situate in zonele de lipsa de filtrare a apei si zonele
protejate si la fiecare 2 ani pentru containerele situate in alte parti instalatiile trebuie sa fie
subiectul unei examinari limitate cuprinzand, daca este relevant urmatoarele :

1. controlul certificatelor si rapoartelor anterioare ;

2. verificarea bunei functionari a protectiei la supraumplere ;
3. verificarea prezentei apei la containerele cu pereti simpli pentru combustubili
lichizi (anexa 5.17.4) ;
4. inspectarea oricarei poluari vizibile sau detectabile organoleptic pe suprafata
din jurul containarului (anexa 5.17.4) ;
5. examinarea starii externe a containaruluoi, valvelor, conductelor, pompelor,
etc. ;
6. verificarea eficientei eventualei protectii catodice sau a monitorizarii coroziunii;
7. verificarea eficientei a sistemului de detectare a scurgerilor;
8. verificarea eficientei dispozitivului de verificare a vaporilor.

§ 2. Cu exceptia containerelor cu pereti termici intariti sintetic, cel putin la 10 ani pentru
containerele situate in zonele de filtrare a apelor si zonele protejate, si la fiecare 15 ani pentru
containerele situate in alte zone, instalatia trebuie sa fie inspectata general, inspectie care sa
cuprinda :

1. examinarea limitata specificata la punctul 1

2. satrea peretilor interiori si observarea prezentei apei sau a depunerilor ; daca
este necesara inspectia interna, containerul se va curata prin interior. In limitele
tehnice, peretii interiori si partile interne ale containerului se vor investiga si
acolo unde este cazul se va face o inspectie nedestructiva pentru a determina
grosimea peretilor containerului ;starea invelisului exterior, in limitele tehnice
posibile si far aca containerul sa fie periclitat

3. acolo unde este cazul, in particular in situatiile descrise in art. 5.17.2.4, punctul
3, detectarea posibilei coroziuni pe baza masurarii potentialului si a masurarii
corozivitatii solului adiacent

4. un test de entaseitate a containerelor cu pereti simpli ingrosati la o

suprapresiune de cel putin 30 kPa pentru o perioada de minim o ora sau la o
subpresiune de maxim 30 kPa. Testarea la o suprapresiune de peste 30 kPa se
poate face doar daca containerele sunt umplute complet cu apa. Conductele cu
un singur perete care nu sunt accesibile trebuie sa fie testate la o suprapresiune
de cel putin 30kPa pentru o perioada de 1 ora.

5. Este permis un test echivalent de etanseitate facut in conformitate cu un cod de

buna practica acceptat de Departamentul pentru Licente de Mediu.

§ 3. Examinarile periodice mentionate la pct 1. si 2. trebuie sa fie facute de catre un expert de

mediu acreditat in disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase, un expert
autorizat, sau de un tehnician acreditat pentru depozitarea produselor P3 si/sau P4 destinate
incalzirii cladirilor.
Inspectia referitoare la coroziune si inspectia catotica trebuie sa fie facuta in colaborare cu un
expert de mediu acreditat in disciplina coroziunii solului.

422 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Art. 5.17.2.9

In urma inspectiilor descrise in art. 5.17.2.7 si 5.17.2.8 expertii sau tehnicianul acreditat va
emite un certificat din care sa rezulte in mod clar daca instalatiile sunt conforme conditiilor din
prezentul regulament. Certificatul de conformitate amintit va mentiona numele si nr de
acreditare ala expertului sau tehnicianului acreditat care a facut inspectia.
Acesta va aplica un semn autoadeziv sau placuta pe conducta de umplere pe care se vor
mentiona nr sau de acreditare, anul si luna inspectiei si ultima inspectie facuta.
Eticheta sau placuta vor avea urmatoarele culori :

verde atunci cand containarul si instalatia corespund prevederilor prezentului regulament ;

orange atunci cand containarul si instalatia nu corespund prevederilor prezentului regulament,

dar defectiunile gasute nu pot cauza poluari ;

rosu atunci cand containarul si instalatia nu corespund prevederilor prezentului regulament, dar
defectiunile gasute pot cauza sau au cauzat poluari inafara containarului.

Art. 5.17.2.10

Doar containerele pentru care conducta de umplere este prevazuta cu eticheta sau placuta verde
cum este prevazut in art 5.17.2.9 pot fi umplute, reumplute si folosite.
Containerele pentru care conducta de umplere este prevazuta cu eticheta sau placuta orange cum
este prevazut in art 5.17.2.9 pot fi umplute si reumplute pe o perioada de maxim 6 luni incepand
cu prima zi a lunii urmatoare lunii mentionate pe eticheta orange. In acest caz un nou control
trebuie efectuat inaintea expirarii timpului mentionat.
Containerele pentru care conducta de umplere este prevazuta cu eticheta sau placuta rosie cum
este prevazut in art 5.17.2.9 nu pot fi umplute sau reumplute.

Art. 5.17.2.11

§ 1. Urmatoarele containere sunt considerate ca si containere exstente pentru depozitarea

produselor P1, P2, P3 si/sau P4 :

1. containerele pentru care operarea a fost licentiata pe 1 ianuarie 1993 sau pentru
care documentatia pentru reanoirea licentei de mediu a fost procesata la data
mentionata de catre autoritatile competente ;

2. containerele care pe 1 septembrie 1991 erau puse in functiune si fara aplicarea

titlului I a Regulilor Generale pentru Siguranta Mincii nu erau clasificate ca
spatii periculoase, nesanatoase sau producatoare de inconveniente ;

3. containerele pentru care inainte de 1 iunie 1993 s-a facut notificare conform
titlului I de la VLAREM. Aceste containere continua sa fie containere existente
cu tot cu reanoirea licentei de mediu.

§ 2. Containerele existente pentru depozitarea altor produse decat produsele P1, P2, P3 sau P4
sunt containerele pentru care operarea a fost licentiata pe 1 mai 1999 sau pentru care
documentatia pentru reanoirea licentei de mediu a fost procesata la data mentionata de catre
autoritatile competente.
Aceste containere continua sa fie containere existente cu tot cu reanoirea licentei de mediu.

§ 3. Distantele si regulile restrictive ca si dispozitiile sectiunii referitoare la metoda de

construire si instalare a containerelor, a conductelor aferente si a punctelor de umplere nu se
aplica containerelor existente.

Waste Water and Waste Gas Treatment 423

Anexe

§ 4. Inspectia generala asa cum este mentionat in art. 5.17.2.8, punctul 2. trebuie sa se faca
pentru prima datanu mai tarziu de datele mentionate in tabelul de mai jos in functie de locatia,
natura lichidului stocat si categoria.

Pozitia in functie de zonele de filtrare a

apei sau zonele protejate
Produsul Categoria In interior In exterior
P1, P2 1, 2, 3 1 August 1997 1 August 1999
P3, P4 1, 2 1 August 1997 1 August 1999
P3, P4 3 1 August 1998 1 August 2000
altele 1, 2, 3 1 ianuarie 2002 1 ianuarie 2003

Inaintea acesti inspectii generale pot continua sa fie folosite.

Inainte de aceleasi date o inspectie de corozivitate trebuie sa aiba loc conform art. 5.17.2.2, pct.
3 pentru urmatoarele containere metalice ingropate cu o capacitate de 5000 l sau cele pentru
stocarea produselor P3 si/sau P4 de 10000 l si pentru conductele aferente :
containerele cu perete simplu ;
containerele cu pereti dubli din interiorul unei zone de filtrare a apelo sau a unei zone protejate
de tip I si II
containerele cu pereti dubli din interiorul unei zone cu conductori electrici unde pot fi prezenti
curenti liberi.

De la data primei inspectii generale, examinarea periodica trebuie facuta conform prevederilor
art. 5.17.2.8 si 5.17.2.9.

§ 5. Fara a prejudicia conditiile particulare stipulate in licenta de mediu, containerele trebuie sa

corespunda prevederilor acestui capitol nu mai tarziu de datele mentionate in tabelul de mai jos:

1. sistemul de supra-umplere sau de siguranta

2. detectarea scurgerilor
3. protectia catodica

Pozitia in functie de zonele de filtrare a

apei sau zonele protejate
Produsul Categoria In interior In exterior
P1, P2 1, 2, 3 1 August 1998 1 August 2000
P3, P4 1, 2 1 August 1998 1 August 2000
P3, P4 3 1 August 1999 1 August 2001
altele 1, 2, 3 1 Ianuarie 2003 1 Ianuarie 2005

§ 6. La inlocuirea containerelor mentionate in punctele 1 si 2 , noile containere trebuie sa

corespunda cu toate conditiile prezentului regulament cu exceptia prevederilor referitoare la
distante ce trebuiesc respectate.

§ 7. For Pentru depozitele care fac parte dintr-o instalatie de distribuire a combustibililor pentru
autovehicolele cu motor, prevederile pct 5 pot fi indepartate conform dispozitiilor art. 5.17.5.7.

Art. 5.17.2.12

§ 1. Daca se observa scurgeri, operatorul va lua toate masurile necesare pentru evitarea
pericolului de explozie si pentru a limita poluarea solului si a apelor de adancime.

§ 2. Dupa ce o reparatie a avut loc, containerul va putea fi pus din nou in uz dupa ce va trece cu
succes un test de etanseitate asa cum este specificat in art 5.17.2.8.

424 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

§ 3. La scoaterea din uz a containerelor, datorita scurgerilor sa nu, containerul trebuie golit,

curatat si indepartat intr-o perioada de 36 de luni fara a incalca decretul din 2 iulie 1981 referitor
la deseuri si materialele uzate si regulile sale de aplicare.
Cu materialele imposibil de indepartat, in acelasi termen, dupa consultarea unui expert de mediu
acreditat in disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase sau a unui expert
autorizat, sau a unui tehnician acreditat pentru depozitarea produselor P3 si/sau P4 destinate
incalzirii cladirilor, containerul trebuie golit, curatat si umplut cu nisip, spuma sau un alt
material inert echivalent. Se vor lua masurile necesare referitoare la riscul de producere a
exploziilor si prevenirea polurii apelor.

§ 4. Lichidele care au cauzat poluarea solului, au ajuns in sistemul de canalizare, au poluat apele
de suprafata sau subterane trebuie raportate imediat de catre operator la Departamentul de
Inspectie de Mediu, guvernatorului provinciei sau primarului.

Sectiunea 5.17.3 Depozitarea lichidelor periculoase in containerele de deasupra solului

Art. 5.17.3.1

§ 1. Containerele trebuie amplasate in sau deasupra unui put pentru a preveni raspandirea
incendiilor, poluarea solului si a apelor subterane. Sisteme de colectare echivalente pot fi
admise in licenta de mediu.
Containerele cu pereti dubli dotate cu un sistem permanent de detectare a scurgerilor nu trebuie
plasate in sau deasupra unui put.

§ 2. Daca nu se specifica altfel in licenta de mediu, depozitarea produselor P1 si/sau P2 in

containere fixe in subsoluri sau in spatii aflate deasupra nivelului solului este intezisa. Este
interzisa instalarea unor depozite de stocare a produselor P1 si/sau P2 in recipiente mobile in
subsoluri.

Art. 5.17.3.2

§ 1. Containerele fixe trebuie construite conform prevederilor anexei 5.17.2.

§ 2. Toate partile metalice ale containerelor de depozitare a substantelor P1 si/sau P2, inclusiv
tavanul plutitor trebuie sa aiba acelasi potential (echipotential).

Art. 5.17.3.3

§ 1. Controlul modului de construire a containerelor trebuie sa se faca conform anexei 5.17.2.

Controlul containerelor construite separat trebuie sa se faca de un expert de mediu acreditat in
disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase sau de un expert autorizat.
Controlul containerelor instalate in serie poate fi limitat la un singur prototip.
Aprobarea prototipului este data de un expert de mediu acreditat in disciplina containere pentru
gaze sau substante periculoase pentru care acreditarea permite aprobarea prototipelor.
Raportul asupra acestei aprobari trebuie sa cuprinda controlul apropiat si trebuie semnat de
expertul mai sus mentionatmentions the controls carried out and must be signed by the
aforementioned expert.

§ 2. Pentru fiecare containar operatorul trebuie sa dispuna de o « declaratie de conformitate a

containarului » semnata de producator si intocmita conform specimenului prezentat in anexa
5.17.2.
Containerele trebuie sa aiba o placuta de identificare aplicata de producator.

Waste Water and Waste Gas Treatment 425

Anexe

Art. 5.17.3.4.

Inainte de instalarea containarelor fixe, se vor verifica daca containerele si/sau fundatiile
indeplinesc conditiile acestui regulament.
Dupa instalare dar inainte de darea in folosinta a containarelor se va verifica daca containerele,
conductele si accesoriile, sistemele de avertizare pentru supraumplere si cele de siguranta, putul
si mijloacele de lupta impotriva incendiilor, acolo unde este cazul sistemele de detectare a
scurgerilor si dispozitivele de recuperare a vaporilor sunt in conformitate cu prevederili
prezentului regulament.
Controalele mentionate trebuie efectuate sub supravegherea unui expert de mediu acreditat in
disciplina containere pentru gaze sau substante periculoase, a unui expert autorizat pentru
depozitarea produselor P3 si/sau P4 destinate incalzirii cladirilor sao a unui tehnician autorizat.

Art. 5.17.3.5

§ 1. Pe containerele fixe trebuie aplicată o tăbliţă de identificare într-un loc vizibil şi accesibil
aşa cum prevăd provizioanele anexei 5.17.2.

§ 2. Lângă gura de umplere trebuie aplicate următoarele indicaţii si intr-un loc complet vizibil
pe containerul fix:

1. Numărul containerului
2. Numele sau codul literelor lichidului stocat
3. Simbolurile de pericol
4. Capacitatea conţinutului / volumului de apă a containerului

Provizioanele acestui paragraf nu se aplică locurilor de depozitare pentru produsele P3 şi / sau

P4 care sunt destinate doar încălzirii clădirilor.

§ 3. Trebuie aplicat pe recipientele mobile numele produsului menţionându-se proprietatea

principală.

Art. 5.17.3.6

§ 1. Fundaţiile pentru containerele fixe cu o capacitate individuală a volumului de apă de la

10.000 l în sus trebuie construite în concordanţă cu regula bunei practici sub supravegherea şi în
concordanţă cu indicaţiile unui arhitect, arhitect de inginerie civilă, inginer structurist sau ale
unui inginer de arhitectură industrială.
Pentru spatiile de depozitare clasificte in categoria 1 sau 2, expertul mentionat inainte confirma
intr-un certificate faptul ca accepta codul de buna practica aplicata si ca adera la acesta.

§ 2. Containerele fixe trebuie plasate pe o placă de spijin sau pe o suprafaţă de dimensiuni

suficiente pentru a preveni ca încărcătura să producă surpări accidentale, putând astfel apărea
pericolul răsturnării sau spargerii. Pentru instalarea containerelor cu o capacitate a volumului
individual de apă de la 50.000 l în sus, un expert stabilit la pct.1 va efectua un studiu de
stabilitate (statică).

§ 3. Invelisul trebuie să fie rezistentă la acţiunea lichidelor stocate şi trebuie să fie impermeabil.
De asemenea trebuie să fie suficient de puternică pentru a putea rezista la masa de lichid care s-
ar putea revărsa în eventualitatea spargerii celui mai mare container amplasat în invelis.
Podeaua trebuie prevăzută în aşa fel încât revărsarea lichidelor scurse să fie minimă şi să poată
fi uşor de îndepărtat.

§ 4. Dacă invelisul este făcută din diguri de pământ, acestea trebuie să fie dintr-un pământ foarte
argilos, dur şi puternic compactat, ale căror gradiente sunt de max. 4/4 iar grosimea la partea

426 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

superioară trebuie să fie de cel puţin 50 de cm. Fundul trebuie făcut din aceleaşi materiale.
Digurile trebui semănate cu iarbă. La bază pot fi construiţi pereţi de sprijin calculaţi cu atenţie
cu înălţimea maximă de 1 m.

§ 5. Trecerea digurilor prin invelis este permisă doar dacă tavanul invelisului rămâne sigur.

§ 6. Dacă invelisul este mai larg de 30 m, scările de evacuare sau treptele trebuie poziţionate
astfel ca persoana în cauză să nu trebuiască să parcurgă o distanţă mai mare decât jumătatea
lăţimii invelis +15 m pentru a ajunge la scările de incendiu sau de evacuare.

Art. 5.17.3.7

§ 1. Pentru locurile de depozitare din containerele fixe sau recipiente mobile localizate în
interiorul unei zone de absorbţie a apei şi / sau o zonă protejată, capacitatea minimă a Invelis
este egală cu capacitatea totală a volumului de apă a tuturor containerelor şi / sau recipientelor
plasate acolo.

§ 2. Pentru locurile de depozitare din containerele fixe localizate în afara zonelor de absorbţie a
apei şi / sau a zonei protejate, capacitatea minimă a Invelis trebuie să fie măsurată după cum
urmează ( containerele cu pereţi dubli dotate cu sistem de detecţie permanentă a scurgerilor nu
sunt incluse):
1. Pentru depozitarea P1 şi P2 ,produse extrem de toxice, toxiceşi explozive, cele mai
mari dintre valorile următoare:

a) Capacitatea volumului de apă a celui mai mare container, sporită cu 25% din
capacitatea totală a volumului de apă a altor containere din Invelis;

b) Jumătate din capacitatea totală a volumului de apă a containerelor plasate acolo.

2. Pentru depozitarea P3, produse dăunătoare, iritante, oxidante, corozive şi

dăunătoare mediului—capacitatea volumului de apă a celui mai mare container

3. Pentru depozitare P4, produse şi petrol extrem de greu, indiferent de temperatura

de aprindere—se cere doar prezenţa unei margini verticale.

4. Pentru depozitarea P1 şi / sau P2, produse din spaţii de la suprafaţă şi subsol—

capacitatea totalp a volumului de apă a tuturor containerelor plasate acolo.

Cele mai stricte reguli trebuie urmate pentru depozitarea produselor cu varii proprietăţi
principale. Trebuie să se ia în considerare şi temperatura de aprindere.

§ 3. pentruu locurile de depozitare aflate în afara unei zone de absorbţie a apei şi / sau o zonă
protejată pentru produsele, altele decât P1 şi P2, din recipientele mobile, capacitatea Invelis
trebuie să fie redusă la 10%din capacitatea totală a volumului de apă a recipientelor depozitate
acolo. În fiecare caz, capacitatea Invelis trebuie să fie cel puţin egală cu capacitatea celui mai
mare recipient plasat în Invelis.

§ 4. Pentru locurile de depozitare aflate în afara în afara unei zone de absorbţie a apei şi / sau a
unei zone protejată pentru P1 şi P2 din recipientele mobile, capacitatea Invelis trebuie să fie
25% din capacitatea totală a conţinutului de apă a recipientelor stocate acolo. Capacitatea poate
fi redusă la 10%, dacă după consultarea cu o brigadă autorizată de pompieri se dotează cu o
instalaţie corespunzătoare de stingere a incendiilor. În fiecare caz capacitatea Invelis trebuie să
fie cel puţin egală cu capacitatea celui mai mare recipient aflat în Invelis

Waste Water and Waste Gas Treatment 427

Anexe

Art. 5.17.3.8

Dacă nu se specifică astfel în autorizaţia mediului, distanţa dintre containere trebuie să fie de cel
puţin 0,5 m, iar între containere şi pereţii interiori ai Invelis sau fundul digurilor cel puţin
jumătate din înălţimea containerelor.
Pentru stocarea lichidelor riscante în containerele cu pereţi dubli sau cu inele de ranforsare ori
protecţie similară care face ca orice lichid scurs să rămână în interiorul Invelis.
Pentru stocarea P4 sau a uleiului încins extra greu, indiferent de temperatura de aprindere.

Art. 5.17.3.9

Fără să prejudicieze alte provizioane ale acestor regulamente, locurile de depozitare pentru P1 şi
P2 în recipiente mobile trebuie să respecte următoarele condiţii:

1. Depozitarea trebuie să fie protejată de consecinţele păguboase ale acţiunii razelor soarelui sau
ale radiaţiilor oricărei alte surse de căldură
2. Depozitarea P1 şi P2 împreună cu alte lichide este permisă numai dacă ultimele lichide nu
cresc riscul sau riscurile asociate unui accident
3. Locurile de depozitare dintr-o clădire sunt construite conform art.52 al Regulamentului
General pentru Siguranţa Muncii
4. Locurile de depozitare din afara clădirilor construite exclusiv pentru stocarea acestor lichide,
care nu intră în provizioanele art .52 a R. G. S. M. , trebuie să fie la cel puţin 10m de orice
clădire din vecinătate
5. Uşile din locurile de depozitare închise se deschid din exterior şi se închid singure; dacă sunt
uşi duble, o uşă trebuie să rămână încuiată mereu; cealaltă uşă trebuie să se închidă singură;
uşile trebuie să rămână deschise temporar, dacă se cere acest lucru din motive tehnice. În caz
de incendiu uşile trebuie să se închidă automat. Folosirea pereţilor despărţitori glisanţi este
permisă cu condiţia ca aceştia, sau spaţiul de depozitare să aibă una sau mai multe uşi care să
apară în cerinţele Regulamentului menţionat mai înainte
6. Toate locurile de depozitare trebuie ventilate adecvat, fie natural, fie artificial.

Art. 5.17.3.10

§ 1. Construcţia tuturor spaţiilor pentru prelucrarea produselor riscante este realizată astfel încât
revărsarea sau scurgerea accidentală a lichidelor să poată fi colectată. Pentru a preveni
răspândirea focului, construcţia tuturor spaţiilor pentru prelucrarea produselor P1 trebuie făcută
astfel încât revărsarea sau scurgerea accidentală a lichidelor să fie într-un dispozitiv de colectare
iar apoi să fie îndrumată prin canale în unul sau mai multe drenuri.
Dispozitivul de colectare nu trebuie să comunice în nici un fel, nici direct nici indirect cu un
canal colector public, o apă de suprafaţă, un rezervor pentru apă de suprafaţă, un jgheab sau
patul unei pânze freatice.

§ 2. Conţinutul unui container de scurgere trebuie imediat încărcat sau pompat într-un alt
container potrivit. Lichidele revărsate trebuie localizate imediat şi plasate într-un clopot pentru
acest scop. La stabilirea materialelor de intervenţii necesare, cum ar fi materialul de absorbţie şi
de neutralizare, clopotele supradimensionate, resursele de protecţie etc., trebuie să fie prezente
pentru ca, în eventualitatea scurgerilor, să poată răspunde imediat ambalării defectuoase,
risipelor şi altor incidente şi să restricţioneze la maxim posibilele consecinţe dăunătoare.

§ 3. Dispozitivele şi bazinele de colectare trebuie golite regulat şi măcar după orice incident.
Curgerile de material irosit trebuie întrebuinţate într-o manieră corespunzătoare.

428 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Art. 5.17.3.11

Toate măsurile necesare trebuie luate, pentru a îndepărta regulat orice apă de ploaie care poate
intra in invelis.
Înainte ce apa de ploaie să fie scoasă, operatorul se va asigura că nu sete prezent în apă nici un
produs depozitat. Dacă apa conţine produse depozitate, operatorul va lua toate măsurile necesare
pentru a preveni poluarea apelor freatice şi a celor de suprafaţă.

Art. 5.17.3.12

§ 1. În zonele din apropierea TANK FARMS di interiorul unei zone de absorbţie a apei şi / sau
a unei zone protejate, după consultarea cu autoritatea locală a apei sau cu un expert in mediu
acreditat în disciplinele apelor freatice sau ale solului, conductele de observaţie ( puţurile de
măsurare) trebuie instalate în concordanţă cu provizioanele anexei 5.17.3 în privinţa detecţiei
scurgerilor de gaze sau lichide dintr-un container extern de depozitare.
Conductele de observaţie ( puţurile de măsurare ) trebuie construite dintr-un material care nu
poate fi afectat de lichidele stocate.
Întreaga lungime a conductelor trebuie să fie prevăzută cu filtru; trebuie să aibă diametrul intern
de cel puţin 5cm, să atingă o adâncime de minim 1m sub nivelul apei freatice şi să fie sigilate
deasupra.
Dacă nu sunt specificate altfel în autorizaţia de mediu, cel puţin 3 conducte de observare trebuie
instalate.
Planurile pentru muncă şi rapoartele de forare trebuie puse la dispoziţia inspectorilor oficiali

§ 2. Operatorul va verifica regulat apa freatică din puţurile de măsurare pentru ( even-
tuala ) prezenţă a poluării.
Pentru TANK FARMS, cel puţin o dată la doi ani trebuie să se producă o investigaţie a apei
freatice, fie de către operatori, cu echipament corespunzător unei metode aprobate de către un
expert în mediu acreditat în disciplina apei freatice, fie chiar de către expertul în mediu mai sus
menţionat.

Art. 5.17.3.13

§ 1. Provizioane de minimă stingere a incendiilor şi a instalaţiilor de răcire

Parcul de rezervoare pentru depozitarea produselor P1 şi / sau P2 trebuie să fie aprovizionat cu
o instalaţie utilă de spumă permanentă şi / sau o instalaţie de stingere sau răcire potrivită
circumstanţelor şi aceasta după consultarea cu service-ul autorizat cu stingerea incendiilor.
Amenajarea trebuie să dispună de o cantitate de apă capabilă să stropească şi / sau să răcească
containerele pentru o perioadă suficientă. Odată cu căderea electricităţii, lucrul cu extinctoarele
şi instalaţiile de răcire poate fi asigurat de generatoarele de urgenţă sau de alte instalaţii de
urgenţă.

§ 2. Amenajarile cu containere pentru depozitarea produselor P1 clasificate în categoria 1,care

nu sunt populate sau sunt populate numai în timpul orelor obişnuite de lucru, după consultarea
cu brigada autorizată de pompieri, trebuie să fie echipate cu un sistem eficient de detecţie a
fumului, gazului sau flăcării care dă alarma la departamentul de monitorizare a angajaţilor.

§ 3. Pentru depozitarea produselor P1 şi / sau P2 în Parcul de rezervoare, materialele de

prevenirea incendiilor trebuie examinate, când sunt aduse spre folosinţă, de către un expert
acreditat pentru siguranţa externă şi riscuri de accidentări serioase, sau de către un expert
autorizat, dacă inspecţia nu este condusă în întregime de către brigada autorizată de pompieri,

Waste Water and Waste Gas Treatment 429

Anexe

sau de către Departamentul Protecţiei şi Prevenirii sau de către delegaţii acestuia după
consultarea cu brigada de pompieri.

Art. 5.17.3.14

Accesibilitatea parcului de rezervoare trebuie să fie concepută astfel încât:

1. Traficul în zonele în care există pericol moderat de incendiu trebuie să fie redus
la minim
2. Parcul de rezervoare trebuie să aibă acces cu uşurinţă
3. Materialul de intervenţie trebuie să aibă liber acces
4. Vehiculele ale căror produse sunt luate sau livrate trebuie ca în timpul încărcării
sau descărcării, să fie localizate în punctul de încărcare sau descărcare care
trebuie să aibă dimensiuni mai mari decât o bandă obişnuită de şosea.

Art. 5.17.3.15

§ 1. Operatorul unei staţii de cisterne va ţine o foaie la locurile adecvate la instituţia pentru
autorizarea detaşamentului de pompieri cu cel puţin următoarele informaţii:

1) O hartă a staţiei de cisterne şi a drumurilor de acces;

2) O descriere a resurselor de luptă antifoc şi indicarea lor pe hartă;
3) O descriere a produselor stocate cu proprietăţile principale fizice şi chimice (carte
de pericol) cu specificaţia listării directivei UE nr. 67/548/EEC din 27.06.1967 sau
nr. 88/379/EEC din 01.06.1988, a numărului ONU şi a codului ADR;
4) Capacitatea conţinutului de apă al containerelor;
5) Compoziţia fiecărei staţii de pompieri proprie instituţiei.

Orice altă manieră echivalentă de furnizare a informaţiilor este permisă, furnizând

consimţământul supervizorului oficial şi al brigăzii de pompieri autorizate ce a fost dat.

Art. 5.17.3.16

§ 1. At Cel puţin trei ani, fără perioada dintre două examinări consecutive care poate depăşi 40
luni, instalaţia trebuie supusă unei inspecţii limitate.

Aceasta cuprinde:
1. Citirea raportului precedent;
2. Verificarea bunei funcţionări a măsurilor de protecţie;
3. Inspecţia pentru poluarea observabilă vizibil a suprafeţei din afară a containerului
conform anexei 5.17.4;
4. Inspecţia stării generale a instalaţiei, conţinând:
a. Detectarea scurgerilor şi indicarea acestora;
b. Inspectarea stării căptuşelii, conexiunilor şi a încheieturilor containerului;
c. Inspectarea stării accesoriilor precum: valve, temperatură şi mecanisme de
măsurare a presiunii;
d. Inspectarea siguranţei presiunii şi a sistemului de alarmă;
e. Inspectarea stării căptuşelii din afară, a vopselei şi/sau a izolaţiei;
f. Inspectarea fundaţiei şi/sau a blocurilor de suport, a stabilităţii şi a
drenajului;
g. Inspectarea ….
h. Inspecţia stării conductelor şi a accesoriilor dinăuntrul …

Pentru containerele verticale:

430 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

a) Acolo unde este adecvat, o inspecţie non – distructivă trebuie să fie condusă spre stratul de
suprafaţă, iar plafonul plat al containerului să determine orice subtiere sau coroziune atât
internă cât şi externă;
b) La cererea expertului ecologic sau a expertului autorizat, orice
stabilire va fi determinată prin măsurarea înălţimii la un număr de
puncte chiar şi peste periferia marginii bazei.

§ 2. Cel puţin la fiecare 20 de ani, instalaţiile trebuie supuse unei inspecţii generale.
Prioritar inspecţiei, containerul trebuie curăţat în interior. Această inspecţie conţine:
1) Inspectarea limitată la care se referă §1;
2) Inspecţia stării zidului interior;
3) Pentru containerele verticale, inspecţia mai include:
a. Inspecţia stării accesoriilor interne ca: valve, bobine de încălzire, drenuri pentru
apa subterana si de pe acoperis, dispozitive de etansare pentru acoperis
b. Inspecţia plăcilor de bază pentru detectarea coroziunilor interne şi externe;
c. Inspecţia deformării bazei şi posibilele măsurări ale profilului.

4) Un test de presiune pe una din ţevile de încălzire.

Pentru categoria 3, stocarea produselor pe 3 şi/sau pe 4 trebuie să aibă loc doar inspecţia
limitată menţionată în §1.

§ 3. Investigaţiile periodice trebuie conduse de către un expert ecologic acreditat în domeniul

containerelor pentru gaze sau substanţe nocive sau de către un expert autorizat sau pentru
locurile de stocare pentru produsele P3 şi/sau P4 destinate încălzirii clădirilor de către un
tehnician acreditat.

Art. 5.17.3.17

Urmând inspecţia descrisă în articolul 5.17.3.4 cu instalaţia şi/sau investigaţiile periodice la care
se referă articolul 5.17.3.6, experţii sau tehnicienii acreditaţi obţin un certificat din care reiese
clar dacă instalaţia întâlneşte sau nu condiţiile acestui act normativ. Certificatul mai sus
menţionat are înregistrat de asemenea numele şi numărul de acreditare al expertului sau
tehnicianului care a condus inspecţia.
Cu excepţia unei staţii de cisterne este aplicată o etichetă clar vizibilă pe sau lângă ţeava de
umplere, pe care sunt menţionate numărul de acreditare, anul şi luna controlului instalaţiei şi
ultima inspecţie.

Eticheta are următoarele culori:

1. Verde, când containerul şi instalaţia îndeplinesc prevederile acestui act normativ;
2. Portocaliu, când containerul şi instalaţia nu îndeplinesc prevederile acestui act
normativ, dar greşelile stabilite nu pot cauza poluarea în afara containerului;
3. Roşu, când containerul şi instalaţia nu îndeplinesc prevederile acestui act normativ
şi greşelile observate pot duce sau au dus deja la poluarea în afara containerului
.

Art. 5.17.3.18

Doar containerele ale căror ţevi de umplere sunt prevăzute cu o etichetă verde, aşa cum
reiese din articolul 5.17.3.17, a treia subsecţiune punctul 1., pot fi umplute, reumplute şi
operate.
Containerele ale căror ţeavă de umplere este prevăzută cu o etichetă portocalie cum
reiese din articolul 5.17.3.17 al treilea paragraf punctul 2, pot fi încă umplute sau reumplute
pentru o perioadă de tranziţie de maxim 6 luni. Această perioadă începe în prima zi a lunii
următoare lunii menţionate pe eticheta portocalie. În acest caz, un nou control trebuie să aibă loc
înaintea termenului de expirare mai sus menţionat.

Waste Water and Waste Gas Treatment 431

Anexe

Containerele ale căror ţeavă de umplere este prevăzută cu o etichetă roşie cum reiese din
articolul 5.17.3.17 al treilea paragraf punctul 3, nu pot fi umplute sau reumplute indiferent de
spaţii.

Art. 5.17.3.19

§ 1. Următoarele containere sunt considerate containere existente pentru stocarea produselor P1,
P2, P3 sau P4:

1. 1. Containerele a căror funcţionare a fost autorizată la data de 1 Ianuarie

1993 sau pentru care aplicaţiile pentru reînnoirea autorizaţiilor ecologice,
care a fost înregistrat la data mai sus menţionată de către autorităţile
competente.
2. Containerele care la 1 Septembrie 1991 erau deja în folosinţă şi fără
aplicaţiile titlului I al Regulilor Generale pentru Siguranţa Muncii, unde nu
au fost clasificate ca aşezări nesănătoase aleatoare sau neplăcute.
3. Containerele pentru care înainte de 1 Iulie 1993, notificarea a fost prevăzută
în conformitate cu prevederile Titlului I al VLAREM.

Aceste containere continua sa fie containere existente de asemenea cu licenta de mediu. These
containers continue to be existing containers, also with the renewal of the environ

§ 2. Considerate a fi containere existente pentru depozitarea altor produse decât P1, P2, P3 sau
P4, aceste containere, a căror operaţie este autorizată la data aplicării acestui regulament sau
pentru care cererea de prelungire a autorizaţiei ecologice era prezentată la data mai sus
menţionată de către autorităţile competente. Aceste continuă să fie containere existente care au,
de asemenea, prelungirea autorizaţiei ecologice.

§ 3. Distanţa şi regulile de interdicţie ca şi clauzele acestui paragraf cu privire la metodele de

construcţie şi instalare a containerelor, conductele asociate şi punctul de umplere nu sunt
adecvate containerelor existente.

§ 4. Inspecţia generală la care s-a făcut referire în articolul 5.17.3.16 trebuie să aibă loc prima
oară nu mai târziu de data menţionată în tabelul de mai jos, depinzând de locaţia, natura,
lichidul depozitat şi de categorie.

Locaţia cu referire la sustragerea apei

din arii sau zone protejate
Produs Categorie Produs Categorie
P1, P2, P3, P4 1, 2, 3 1 August 1998 1 August 2000
other 1, 2, 3 1 January 2003 1 January 2005

Anticipat acestei verificări generale, containerele pot continua să fie folosite.

De la data primei inspecţii generale, examinările periodice trebuie conduse în conformitate
cu prevederile articolelor 5.17.3.16 şi 5.17.3.17.

§ 5. Fără a fi un prejudiciu pentru anumite condiţii impuse în autorizaţia ecologică, containerele

trebuie să ţină seama de prevederile acestui capitol nu mai târziu de data menţionată în tabelul
de mai jos cu excepţia reglementărilor cu privire la:

1. Construcţia şi instalarea containerelor şi a conductelor care stipulează că acestea se supun

prevederilor din § 4
2. Construcţia şi etansarea lichidului in digurile parcurilor de rezervoare.

Locaţia cu referire la sustragerea apei

din arii sau zone protejate

432 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Produs Categorie In interior Afară

P1, P2, P3, P4 1, 2, 3 1 August 1999 1 August 2001
altele 1, 2, 3 1 ianuarie 2004 1 ianuarie 2006

§ 6. La înlocuirea containerelor, la care s-a făcut referire în §1 şi §2, noul container trebuie să
respecte reglementările acestui capitol exceptând cele cu privire la stipulaţiile distanţelor care
vor fi observate.

§ 7. Ca o derogare de la clauzele §5, containerele existente care nu fac parte dintr-o staţie de
cisterne trebuie să respecte clauzele articolelor 5.17.3.6, 5.17.3.7 şi 5.17.3.8 nu mai târziu de
01.01.2003.

§ 8. În staţiile de cisterne existente pentru depozitarea produselor P1, P2, P3 sau P4, localizate
înăuntrul ariilor de sustragere a apei sau a zonelor protejate, conductele de observare trebuie
instalate în conformitate cu prevederile art. 5.17.3.12 nu mai târziu de 01.08.1997.
În staţiile de cisterne existente pentru depozitarea altor produse decât P1, P2, P3 sau P4,
localizate înăuntrul ariilor de sustragere a apei sau a zonelor protejate, conductele de observare
trebuie instalate în conformitate cu prevederile art. 5.17.3.12 nu mai târziu de o perioadă de 24
de luni după data intrării în vigoare a acestui regulament.
Aceste obligaţii se aplică de asemenea în timpul unei perioade de 24 de luni după data
intrării în vigoare a deciziei pentru numirea unei arii de sustragere a apei şi/sau a unei zone
protejate.
§ 9. În staţiile de cisterne existente care nu dispun de o legătură impermeabilă şi care sunt
localizate în afara ariei de sustragere a apei sau în zone protejate, conductele de observare
trebuie instalate în conformitate cu prevederile articolului 5.17.3.12 în decursul unei perioade de
24 de luni după data intrării în vigoare a acestei reglementări.

Art. 5.17.3.20

§ 1. Dacă sunt detectate scurgeri, conducătorul va lua toate măsurile adecvate pentru a evita
pericolul exploziei şi să izoleze pe cât posibil poluarea solului şi a apei.

§ 2. În container poate utilizat din nou după reparaţiile specifice, dacă a fost eliberat de către un
expert ecologist acreditat în domeniul containerelor de gaz sau substanţelor nocive sau de către
un expert autorizat sau un tehnician acreditat, specializat în încălzirea clădirilor, pentru
depozitarea produselor P3 şi/sau P4. Din acest certificat trebuie să reiasă clar faptul că acest
container şi instalaţia se supun cerinţelor la care se referă acest statut.

§ 3. La ultima încetare a utilizării containerelor, indiferent dacă se datorează sau nu scurgerilor,

containerul trebuie golit, curăţat şi înlăturat în decursul unei perioade de 36 de luni, fără a
prejudicia prevederile decretului din 02.07.1981 privind managementul deşeurilor şi a
instrumentelor de decizie.
Dacă e posibilă îndepărtarea containerului în intervalul acestei perioade, după consultarea
unui expert ecologist acreditat în domeniul containerelor pentru gaze şi substanţe nocive sau
consultarea unui expert autorizat sau un tehnician acreditat pentru depozitarea produselor P3
şi/sau P4, specializat în încălzirea clădirilor, containerul trebuie golit, curăţat şi umplut cu nisip,
spumă sau echivalentul materialelor inerte. Aici trebuie luate măsurile necesare pentru protecţia
împotriva exploziei şi a prevenirii poluării solului şi a apei.

§ 4. Scurgerile de lichid care au cauzat poluarea solului sau pierderi prin scurgeri în sistemul
canalelor colectoare, în apele de suprafaţă în pânza freatică sau scurgerile pe proprietăţile
adiacente, trebuie raportate imediat de către conducător la Departamentul de Inspecţie
Ecologică, la Primarul oraşului şi la Prefectul judeţului.

Waste Water and Waste Gas Treatment 433

Anexe

Sectiunea 5.17.4 Controlul degajării componentelor organice volatile (VOC) cu

depozitarea şi transportul petrolului

Art. 5.17.4.1

Prevederile acestui paragraf sunt aplicabile în cazul prevederilor la care se referă paragraful
17.3.4 şi a prevederilor din subparagraful 17.3.9 ale listei de clasificare, în măsura în care aceste
prevederi se referă la colectarea, depozitarea şi transportul petrolului.

Art. 5.17.4.2

§ 1. Fără a prejudicia celelalte condiţii ale acestei reglementări, instalaţiile de depozitare trebuie
să se supună regulilor tehnice ale anexei 5.17.9, §2.

§ 2. Ca o derogare de la §1, instalaţiile depozitelor existente trebuie să se supună prevederilor de

la §1:

1. De la 01.01.1999 pentru instalaţiile depozitelor cu un randament mai mare de 50000 tone/an

măsurate în timpul anilor 1996 şi 1997
2. De la 01.01.2002 pentru instalaţiile depozitelor cu o producţie mai mare de 25000 tone/an
măsurate în timpul anilor 1996 şi 2000 (inclusiv); dacă randamentele măsurate între 1998 –
2000 (inclusiv) trece de limita de 50000 tone/an, prevederile din §1 ale acestui articol sunt
aplicabile de la 1 Ianuarie al anului următor anului în care valoarea limită este întrecută
3. De la 01.01.2005 pentru alte instalaţii ale depozitelor.

Art. 5.17.4.3

§ 1. Fără a prejudicia celelalte condiţii ale acestui regulament, instalaţiile de transfer al

cisternelor mobile la terminare trebuie să se supună regulilor tehnice ale anexei 5.17.9 §3.

§ 2. Toate terminalele cu instalaţii de transfer pentru încălcarea cisternelor trebuie să fie

echipate cu cel puţin o macara de încărcare care îndeplineşte specificările pentru instalaţii de
umplere prin partea de jos în anexa 5.17.9 §5.

§ 3. Ca derogare din §1 al acestui articol, instalaţiile de transfer existente pentru umplerea

cisternelor, cisterne de cale ferată şi/sau cisterne maritime, trebuie să se supună prevederilor din
§1 şi §2:

1. De la 01.01.1999 pentru instalaţiile de transfer cu un randament ai mare de 150.000

tone/an, măsurat în perioada 1996 şi 1997.
2. De la 01.01.2002 pentru instalaţiile de transfer cu un randament ai mare de 25000
tone/an, măsurat în perioada 1996 şi 2000 (inclusiv); dacă într-un caz, randamentul
măsurat între 1998 – 2000 (inclusiv) excede limita de 150000 tone/an, prevederile
§1 din acest articol sunt aplicabile de la 1 Ianuarie al anului următor anului în care
valoarea limită este depăşită.
3. De la 01.01.2005 pentru alte instalaţii terminale de transfer

§ 4. Un expert ecologic acreditat în domeniul aerului trebuie să depună un raport nu mai târziu
de 3 luni calendaristice de la data intrării în folosinţă şi cel puţin o dată pe an. În acest raport
sunt arătate rezultatele măsurilor care vor determina concentraţia medie a vaporilor din unitatea
de recuperare vapori aratate, discutate şi comparate cu condiţiile de emitere menţionate în anexa
5.17.9 §3. Termenul dintre două măsurări de control nu poate depăşi 15 luni indiferent de
circumstanţe. Acest raport trebui trimis la Departamentul Ecologic Autorizat, Departamentul de
Inspecţie Ecologică şi Agenţiei Ecologice Flamande.

434 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Art. 5.17.4.4

§ 1. Fără a prejudicia alte condiţii ale acestui regulament, instalaţiile de distribuire pentru petrol
trebuie să îndeplinească normele tehnice ale anexei 5.17.9 §4.

§ 2. Ca o derogare din §1 al acestui articol, instalaţiile de distribuţie existente trebuie să se

supună prevederilor din §1:

1. 1. De la 01.01.1999 pentru instalaţiile de distribuţie cu un randament mai mare de

1000 m3/an, măsurat în anii 1996 şi 1997, la fel ca şi pentru instalaţii, indiferent
de randamentul lor, care se află în spaţii permanent populate sau în spaţii de
lucru.
2. De la 01.01.2002 pentru instalaţiile de distribuţie cu un randament mai mare de 500
m3/an, măsurat în anii 1996 şi 2000 (inclusiv); dacă într-un caz randamentul
măsurat între 1998 – 2000 (inclusiv) întrece limita de 1000 m3/an, prevederile din
§1 al acestui articol sunt aplicabile de la 1 Ianuarie al anului următor anului în
care valoarea limită a fost depăşită.
3. De la 01.01.2005 pentru alte instalaţii de distribuţie

§ 3. Prevederile acestui articol nu sunt aplicabile instalaţiilor de distribuţie cu un randament mai

mic de 100 m3/an.

§ 4. Instalaţiile de depozitare, care sunt parte componentă a instalaţiilor de distribuţie pentru

petrol, care conform prevederilor acestui articol trebuie să se supună normelor tehnice ale
anexei 5.17.9 §4, pot fi umplute doar de cisterne mobile care îndeplinesc normele federale
pentru execuţia directivei EC nr. 94/63/EC din 20.12.1994 cu privire la controlul emisiei de
substanţe organice volatile ca rezultat al depozitării petrolului (VOS) şi a distribuţiei petrolului
din terminale în instalaţii de distribuţie.

Art. 5.17.4.5

Administratorul trebuie să ţină un registru în care sunt menţionate informaţii despre randament.
Acest registru va fi la dispoziţia oficialităţilor superioare.

Art. 5.17.4.6

Operatorul unei instalaţii de recuperare al vaporilor trebuie să ţină un registru în care fiecare
perioadă de ieşire din folosinţă a acestei instalaţii este înregistrată cu acurateţe, la fel şi motivul
ieşirii din folosinţă ca şi măsurile luate. Acest registru este disponibil pentru citire la locul
operaţiunii § 3.

Sectiunea 5.17.5 Instalaţii de distribuţie a combustibilului pentru vehicule motorizate

Art. 5.17.5.1

Prevederile acestei secţiuni sunt aplicabile celor stabilite la care se referă subparagraful 17.3.9 al
listei de clasificare.

Art. 5.17.5.2

Fără a prejudicia condiţiile acestui regulament trebuie luate măsurile necesare pentru prevenirea
scurgerii de combustibili lichizi, a poluării solului şi a apelor subterane şi de suprafaţă.

Waste Water and Waste Gas Treatment 435

Anexe

În cazul unui incident, trebuie luate imediat măsuri efective de prevenire a împrăştierii
combustibilului lichid.

Art. 5.17.5.3

Instalaţiile electrice trebuie să îndeplinească cerinţele la care se referă Reglementările Generale

pentru instalaţii electrice, în special articolele în care se vorbeşte despre spaţiile în care se poate
produce o atmosferă propice exploziei. Aceste instalaţii trebuie să aibă mecanisme de oprire
manuală dintr-un loc sigur şi accesibil în orice situaţie.

Art. 5.17.5.4

Umplerea oricărui vehicul poate avea loc numai după ce motorul acestui vehicul a fost oprit.

Art. 5.17.5.5

Locurile de alimentare cu combustibili pentru motorul vehiculelor pentru produsele P1 şi/sau P2

sunt întotdeauna în aer liber şi la baza clădirii. Podeaua locului de parcare mai sus menţionate
este din material impermeabil şi suficient de rezistent. Solul este prevăzut cu pantele necesare şi
posibil cu margini ridicate pentru a asigura faptul că orice vărsare a combustibililor inflamabili
se adună într-un colector şi sunt îndepărtate în conformitate cu prevederile reglementate.
Nu se pot afla şanţuri, spaţii goale sau camere sub locurile de alimentare menţionate mai sus.

Art. 5.17.5.6

Fiecare container fix care face parte dintr-o instalaţie de distribuţie pentru alimentarea
motoarelor vehiculelor trebuie să fie echipat cu o pompă proprie de alimentare.
Punctul de alimentare pentru produsele P1 şi/sau P2:
1. Este la o proiecţie orizontală la o distanţă de cel puţin 2 m faţă de marginea
containerului;
2. Nu se pot afla într-o clădire fie ea închisă sau deschisă.
3. Trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin 3 m faţă de orice pivniţă şi faţă de
marginile invelisului

Art. 5.17.5.7

§ 1. În ceea ce priveşte instalaţiile existente de distribuţie a combustibilului pentru motoarele

autovehiculelor, perioada specifică tranzacţiei în art. 3.2.12, §3, b) pentru cerinţele specificate
de construcţie în art. 5.17.5.5 şi 5.17.1.17, 6. pot fi aduse la:

1. 01.01.1999 pentru toate instalaţiile de distribuţie fixate cu containere cu un singur perete

metalic îngropat direct în pământ şi aflate în arii de sustragere a apei sau în zone protejate
2. 01.01.2002 pentru toate instalaţiile de distribuţie, altele decât cele menţionate la 1., fixate cu
containere metalice dintr-un singur perete îngropate direct în pământ, care au fost fabricate
înainte de 1975; se presupune că un container a fost fabricat înainte de 1975 dacă vârsta
containerului nu poate fi demonstrată
3. 01.01.2005 pentru toate celelalte instalaţii de distribuţie.

Pentru containerele existente sau pentru descărcătoare de deşeuri industriale existente, aceeaşi
derogare se poate aplica la fel ca în art. 5.17.1.4 §2, 5.17.2.11 §5 şi 3.2.1.2 §3, în ceea ce
priveşte realizarea cerinţelor făcute în anexa 5.3.2.52 c).

436 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

§ 2. Operatorului i se poate accepta doar excepţia la care se referă §1 sub condiţii explicite în
care el, nu mai târziu de 01.01.1998, a fost nevoit în condiţiile de mai jos, trimise prin poştă
către Departamentul Ecologic Licenţiat şi Departamentul Ecologic de Inspecţie:

1. Să se asigure că containerele se conformează condiţiilor acestui regulament pentru

containerele noi, înainte de data stabilită pentru §1, cu excepţia celor privitoare la
regulile localizării (în special regulile de interzicere şi a stipulaţiilor pentru distanţele
de observat).
2. Operaţiile viitoare pentru instalaţiile de distribuţie a combustibililor vor fi oprite
definitiv de la data din §1 în cazul integrării în sub. 1 al nearhivării
.

Anexa 6

CAPITOLUL 5.20: Instalaţii industriale care pot cauza poluarea aerului

Sectiunea 5.20.1 Prevederi generale

Art. 5.20.1.1

§ 1. Prevederile acestui capitol sunt aplicabile instalaţiilor specificate în secţiunea 20 a listei de

clasificare.

§ 2. Ca derogare de la valorile limită generale de emisie menţionate în capitolul 4.4, valorile

limită de emisie specificate în alte capitole ale acestui statut pentru categorii specifice a
instalaţiilor, se aplică de asemenea pentru categoriilor instalaţiilor acoperite de secţiunile
specificate în §1 cu aceeaşi activitate industrială. Aceasta se referă în particular la valorile limită
de emisie menţionate în capitolele 5.7. „chimice” şi 5.29. „metal” care se aplică instalaţiilor la
care se referă subsecţiunile 20.4 şi 20.2.

Sectiunea 5.20.2 Rafinarii de petrol

Art. 5.20.2.1 Scopul

Prevederile acestei secţiuni sunt aplicabile instalaţiilor la care se referă subsecţiunile 1.1. şi
20.1.2 a listei de clasificare.

Art. 5.20.2.2

§ 1. Ca o derogare de la prevederile art. 5.7.6.1, cap. 5.31 şi 5.43 şi de la valorile limită generale
de emisie specificate în cap. 4.4., pentru instalaţiile de rafinare a petrolului (1/4) următoarele
valori limită de emisie se aplică în ceea ce priveşte suma emisiilor generate de încălzirea
instalaţiilor, incluzând instalaţiile STEG şi instalaţiile tehnologice:

1. De la 01.01.1994:
a. Pentru dioxid de sulf:
- până la 31.12.1997: 2000 mg/Nm3
- de la 01.01.1998: 1300 mg/Nm3
b. Pentru dioxizi de nitrogen:
- până la 31.12.1997: 900 mg/Nm3
- de la 01.01.1998: 450 mg/Nm3
c. Pentru particule în suspensii:
- până la 31.12.1997: 300 mg/Nm3
- de la 01.01.1998: 150 mg/Nm3
2. De la 01.01.1997:
Pentru CO:

Waste Water and Waste Gas Treatment 437

Anexe

- până la 31.12.1997: 250 mg/Nm3

- de la 01.01.1998: 150 mg/Nm3
3. De la 01.01.1999:
- Pentru Ni şi componentele sale: 2 mg/Nm3 exprimaţi în Ni
- Pentru V şi componentele sale: 7 mg/Nm3 exprimaţi în V.

La instalaţiile tehnologice la care se referă prima subsecţiune include printre altele şi:
Elemente de recuperare a sulfurilor
Rupere catalitică şi instalaţii de transformare
Incineratoare
Torţe precum şi dioxizi de asfalt şi toate celelalte elemente cu care se procesează SO2,
NOx, CO şi emisii de praf
.
Pentru noile instalaţii mari de încălzire, prevederile secţiunii 5.4.3.2 se aplică, exceptând cazul
pentru emisiile valorilor limită incluse în această secţiune. Acestea sunt înlocuite cu emisiile
valorilor limită incluse în anexa 5.20.2.
Ca o derogare de la art. 5.3.1.2 §3 a), pentru stabilire existente, cea mai stringentă emisie a
valorilor limită se aplică ca referire la a treia secţiune, de la 01.01.2005.

§ 2. De la 01.01.1994, condiţiile de operare în licenţele pentru rafinării de petrol cu SO2, NOx,

CO şi praf sunt înlocuite cu prevederile §1.

§ 3. Pentru aplicaţiile prevederilor §1 al acestui art., trebuie respectate următoarele specificaţii:

1. Pentru definirea gazelor de coş şi emisiile valorilor limită, pentru instalaţiile
de încălzire noi şi existente şi pentru instalaţiile de vapori şi turbini de gaz
(STEG) definite în art. 1.1.2, se aplică în particular referitor la instituţiile
industriale care pot cauza poluare atmosferică. Pentru procesarea
instalaţiilor, ratele actuale de curgere în m3/oră trebuie convertite la
temperatură normală (2730K) şi presiune normală (101,3kPa), dar pe baze
uscate specificate în art. 4.4.3.1, cu cantitatea actuală a excesului de oxigen.
2. Strategia măsurătorii pentru particulele în suspensie de SO2, NOx, CO, Ni şi
V:
- Pentru instalaţii de încălzire, incluzând maşini cu ardere internă,
prevederile art. 5.43.2.3 se aplică, §1 şi §2
- Pentru procesarea instalaţiilor, măsurătorile de gaz rezidual sunt
constant supravegheat sau emisiile sunt calculate pe bază de
măsurători constante sau periodic parametrii relevaţi măsuraţi
conform codurilor de bună practică în art. 5.43.2.3 §1 şi §2.
4. Estimările măsurătorilor rezultă:
- Pentru SO2: prevederile art. 5.43.2.4 cu măsurători continue sau art.
4.4.4.5 cu măsurători discontinue.
- Pentru NOx şi CO: prevederile art. 5.43.5.1, §4 cu măsurători continue
sau art. 4.4.4.5 cu măsurători discontinue.
- Pentru particulele în suspensie: prevederile art. 5.43.5.1, §4 cu
măsurători continue sau art. 4.4.4.5 cu măsurători discontinue.
Pentru Ni şi V: prevederile menţionate pentru NOx în art. 5.43.5.1, §4 cu măsurători continue
sau art. 4.4.4.5 cu măsurători discontinue.

§ 4. Efluentele gazoase discontinue eliberate printr-un proces ca al efluentelor gazoase

rezultând din regenerarea agenţilor catalitici şi cu inspecţia şi curăţirea activităţilor trebuie să fie
transportate către o combustie uşoară sau o torţă, sau măsuri tehnice echivalente să fie luate
pentru a asigura reducerea emisiei.
Efluentele gazoase eliberate cu pornirea sau oprirea unei instalaţii trebuie, cât de mult
posibil, să fie transportate către un sistem de colectare pentru efluente gazoase sau incinerate
într-un proces de încălzire. Când nu e posibil, gazele trebuie îndreptate către o torţă, în care

438 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

pentru substanţele organice cu un nivel de emisie de 1% cu privire la conţinutul total de carbon

nu poate fi depăşit.
Efluentele gazoase din instalaţiile de desulfurizare sau alte surse cu un nivel al sulfurii
de hidrogen de peste 0,4% şi o masă fluidă de sulfură de hidrogen de peste 2 tone/zi trebuie să
fie procesate.
Efluentele gazoase care nu vor fi procesate trebuie să fie transportate către un incinerator.
Ca o derogare de la prevederile cap. 4.4., emisiile de sulfură de hidrogen în efluentele gazoase
descărcate nu pot depăşi 10mg/Nm3.
Sulfura de hidrogen conţinând apă poate fi procesată numai astfel încât eliberarea
efluentelor gazoase în atmosferă este evitată.
Cu transferul produselor de bază, intermediare şi finale, emisiile substanţelor organice cu o
presiune a vaporilor de peste 13,3 kPa la o temperatură de 350C trebuie să fie redusă prin
înţelesul măsurătorilor apropriate, prin pendul de gaz, extracţie şi transfer către o instalaţie de
purificare a gazelor efluente.
Apa procesată trebuie să fie descărcată într-un sistem deschis după degazare. Efluentele gazoase
colectate aici trebuie să fie curăţate prin spălare sau incinerare.

§ 5. Ca o derogare de la §1, emisiile în efluentele gazoase ale instalaţiilor pentru distrugerea

catalitică în concordanţă cu procedura „fluide rele” cu regenerarea catalizatorilor, nu pot depăşi
următoarele valori limită ale emisiilor pentru particulele în suspensie:
Până la 01.01.2005: 300 mg/Nm3 ca medie lunară
De la 01.01.2005: 50 mg/Nm3 ca medie lunară.

§ 6. Concentrarea policlorinatelor de benzo-dioxizi (PCDD) şi policlorinatelor dibenzo-furan

(PCDF) calculate conform art. 5.2.3.1.5 §6, denumite ca dioxine monograme toxice echivalente
pe Nm3 nu pot depăşi o valoare limită de 0,5 ng TEQ (Nm3 pentru toate valorile medii pe o
perioadă exemplificată de cel puţi 6 ore şi max. 8 ore. Valoarea ghid a emisiei este de 0,1 ng
TEQ/ Nm3.
Ca o derogare de la prevederile primei subsecţiuni, urmează aplicaţii pentru instituţiile
existente:
- o valoare ghid a emisiei de 0,4 ng TEQ/ Nm3.
- o valoare ghid a emisiei de 2,5 ng TEQ/ Nm3 de la 01.01.2002.
Valorile ghid de mai sus trebuie să fie atinse pentru aplicarea celor mai bune tehnici
disponibile.
Concentrarea în masă de PCDD şi PCDF trebuie să fie măsurată conform cerinţelor
referitoare în standardul belgian T95-R-NBN EN 1948-1, 2 sau 3. această concentraţie trebuie
să fie măsurată cel puţin o dată pe an de către un expert al mediului acreditat pentru aceste
măsurători. Această măsurătoare nu e obligatorie pentru fluidele constituente care nu sunt sau
care nu contribuie signifiant la emisie. Până la altceva specificat în licenţa de mediu, omiterea
măsurătorilor fluidelor specifice constituente este acceptată doar dacă e dovedit faptul că aceasta
a fost aprobată în avans de o autoritate supervizoare.
Fiecare măsurare efectuată în concordanţă cu metoda de mai sus, trebuie, după calcularea
preciziei la cele arătate în art. 4.4.4.2 §5, respectând valoarea limită a emisiei prescrise. Dacă
concentrarea măsurată după calcularea preciziei dinainte menţionate, depăşirea valorii limită a
emisiei în trei luni vor avea loc noi mostre şi analize.

Art. 5.20.2.3 Procedurile controlului imisiei

§ 1. Fără a prejudicia prevederile capitolului 4.4., de fiecare dată când condiţiile atmosferice
sunt nefavorabile pentru buna dispersie a gazelor de combustie, în special la stabilire, operatorul
va lua toţi paşii necesari pentru o maximă restricţie a emisiilor de SO2 cât şi de NOx de la
instalare.

§ 2. fiecare schimbare a combustibilului, a conţinutului de sulfură din combustibilul lichid, cât

şi a perioadelor de oprire sunt înregistrate într-un registru pe care operatorul îl ţine disponibil la
schimburile oficiale cu supervizorul.

Waste Water and Waste Gas Treatment 439

Anexe

§ 3. Când capacitatea termică totală nominală instalată la o valoare de stabilire de mai mult de
300 MW, în zona înconjurătoare a aplicaţiilor instalaţiilor pentru măsurarea emisiilor de SO2 cât
şi de NO2 în aer, la suprafaţă va fi instalată şi menţinută pe cheltuiala operatorului. Tipul, locul
măsurării, metoda de control şi celelalte condiţii pentru folosirea aplicaţiilor sunt determinate de
licenţa de mediu.

§ 4. Fără a prejudicia prevederile §1, de fiecare dată valoarea medie a emisiei peste 24 de ore
măsurată cu echipamentul specificat în secţiunea 3, valorile a mai mult de 300 ng/m3 pentru SO2
şi/sau 150 ng/m3 pentru NO2, operatorul va respecta paşii descrişi în §1 şi va menţine aceste
măsuri atât timp cât valorile medii măsurate ale emisiei peste 24 de ore de SO2 şi de NO2,
valoare a mai mult de 300 ng/m3 pentru SO2 şi/sau 150 ng/m3 pentru NO2
.
§ 5. Pentru a garanta potrivirea cu valorile limită a emisiei pentru oxizi de nitrogen ai
art.5.20.2.2 , mult mai potrivite condiţiilor tehnice de construcţie, pot pot fi impuse licenţei
ecologice.
Dacă din măsurile controlului reiese că valoarea limită a emisiei nu se potriveşte datorită
circumstanţelor neprevăzute, conducătorul trebuie să ia toate măsurile primare potrivite pentru a
asigura potrivirea cu valorile limită a emisiei cât mai curând posibil. Conducătorul trebuie să
raporteze acestea către Departamentul Inspecţiei Ecologice împreună cu menţionarea măsurilor
luate pentru îmbunătăţirea situaţiei. Comisia Europeană trebuie să fie imediat informată prin
canalele obişnuite ale unor astfel de evenimente, la fel ca şi munca dusă pentru îmbunătăţiri.

Sectiunea 5.20.3 Instalaţii pentru distilarea uscată a cărbunelui (furnale de cocs)

Art. 5.20.3.1 arderea insuficientă, gazul furnalelor de cocs şi instalaţii de încălzire

§ 1. Valori de referinţă
Valorile de emisie pentru gazele pierdute prin încălzire dezvoltă un nivel al volumului de oxigen
gazos de 5%.

§ 2. Furnale de cocs gazos şi lichid

Ca o derogare de la valorile limită a emisiei generale pentru SO2 aşa cum au fost specificate în
art. 4.4.3.1., greutatea medie a concentraţiei cantităţii compuşilor de sulfuri în gazul din arderea
insuficientă, la fel ca şi în gazele generate de cuptoarele de cocs folosite drept combustibil nu
pot depăşi 0,80g/m.c. de sulfuri într-un an calendaristic.

§ 3. Oxizi de azot
Cu prima măsurare emisiile de monoxid de nitrogen şi bioxid de nitrogen în efluente gazoase
din arderea insuficientă nu pot depăşi 0,50 g/ m. c. exprimat în bioxid de nitrogen. Trebuie
aplicate cele mai bune tehnici aflate le dispoziţie pentru a reduce creşterea emisiei datorate
îmbătrânirii.
Măsurile de dirijat pentru prima oară după înfiinţare sau după modificări semnificative, trebuie
rezolvate după ce instalaţiile au ajuns la operaţiuni continue, dar cel mai devreme după 3 luni
de operare şi cel mai târziu 12 luni după ce au fost în operare.

Art. 5.20.3.2 Umplerea cuptoarelor de cocs

Cu descărcarea cărbunelui din rezervorul de cărbune în cărucior, trebuie evitate emisiile de praf.
Trebuie colectate gazele de umplere.
La descărcare, gazele de umplere trebuie transferate în gazele brute sau într-un cuptor din
apropiere cât mai mult posibil, cu procesarea viitoare a smolii de cărbune brut.
La zdrobire, gazele de umplere trebuie transferate în gazul brut cât mai mult posibil.
Gazele de umplere care nu pot fi transferate trebuie luate într-o încăpere de incinerare. Praful
care conţine emisii în efluentele gazoase ale incinerării nu pot depăşi 25mg/m.c.

440 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

La activităţile de nivelare, la descărcarea cărbunelui, emisiile gazelor de umplere trebuie reduse

de sigilarea nivelului de deschidere.

Art. 5.20.3.3 Capace ce se deschid prin umplere (CDU)

Emisiile cu umplerea căptuşelii deschise trebuie evitate cât mai mult timp posibil, de exemplu
prin folosirea CDU cu suprafeţe mare de sigiliu, îmbrăcarea CDU se va zidi de fiecare dată după
umplerea cuptoarelor şi după curăţirea regulată a marginilor de umplere deschise şi CDU înainte
de închiderea umplerii deschise. Resturile de cărbune trebuie mutate regulat de pe acoperişul
cuptorului.

Art. 5.20.3.4 Căptuşeala conductei colectoare

Pentru evitarea gazului şi a emisiei smolii de cărbune, căptuşeala conductei colectoare trebuie să
fie fixată cu mecanisme de păstrare a umezelii sau alte asemenea mecanisme.

Art. 5.20.3.5 Maşini care operează ca şi cuptoarele de cocs (MOCC)

MOCC trebuie fixate cu mecanisme de curăţire a suprafeţelor de sigilare a marginilor uşilor

cuptorului.

Art. 5.20.3.6 Uşile cuptorului de cocs ( UCC)

UCC cu efect de sigilare (etanşeizare) foarte mare, trebuie folosite, de exemplu, ca uşi cu
diafragmă sau uşi cu efect echivalent celui de sigilare. Suprafaţa de sigilare a uşilor cuptorului
trebuie curăţită în mod regulat.
Dacă nu sunt alte specificări în autorizaţia mediului, bateriile cuptorului de cocs trebuie astfel
aranjate încât pe partea uşii cu maşina şi pe partea uşii cu cocs pot fi instalate elemente de
extragere cu mecanisme de eliminare a prafului.

Art. 5.20.3.7 Extragerea din cocs

La extragerea din cocs gazele consumate trebuie conectate şi conduse către instalaţia de
eliminare a prafului.
Dacă nu sunt alte specificări în autorizaţia mediului, concentraţia de praf în emisii nu va depăşi
valoarea limită de emisie de 50mg/Nmc, şi praful care conţine emisii nu poate depăşi 5 g / t de
cocs obţinut.

Art. 5.20.3.8 Răcirea cocsului

§ 1. 1Dacă este aplicată răcirea uscată, numai dacă este specificat altfel în autorizaţia mediului,
emisia prafului în efluentul gazos nu poate depăşi 20 mg /mc.

§ 2. Dacă se aplică răcirea udă, turnul de înăbuşire folosit trebuie să fie potrivit cu extractoarele
de praf.
Ca o derogare de la valorile limită de emisie generală arătate în art.4.4.3.1., valorile limită de
emisie sunt exprimate în g /t de cocs. O valoare limită de emisie de 60 g de particule suspendate
pe tona de cocs nu poate fi depăşită, măsurată în conformitate cu directiva VDI, VDI2303 sau
altă metodă echivalentă de măsurare aceasta este aprobată de către un expert în mediu acreditat
în domeniul aerului. Toate acestea au loc doar dacă nu este specificat altfel în autorizaţia
mediului.

Art. 5.20.3.9 Operarea manuală

Waste Water and Waste Gas Treatment 441

Anexe

Operarea manuală trebuie să conţină măsuri pentru reducerea emisiei cu operarea cuptorului de
cocs; în particular acesta priveşte:
1. Sigilarea deschiderilor
2. Garantarea faptului că doar materialul ars în întregime va fi eliminate
3. Evitarea emisiei în atmosferă a gazelor nearse

Art. 5.20.3.10 Instalaţii existente

Pentru instalaţiile existente, prevederile acestei secţiuni se aplică de la 1.01.1998.

Sectiunea 5.20.4 Producerea fibrei de sticlă sau a fibrei de piatră ţi a vatei de sticlă,
producerea sticlei (plate, concave şi sticlei speciale) şi producerea ceramici
brute

Subsectiunea 5.20.4.1 Producerea sticlei (plate, concave şi sticlei speciale) şi a fibrei de

sticlă sau a fibrei de piatră

Art. 5.20.4.1.1

§ 1. Valoare de referinţă
Emisia valorii limită pentru cuptoarele de topire a sticlei se referă la un nivel al volumului de 8
% şi cu cuptoare creuzet cu flacără care acoperă un nivel al volumului de oxigen în gazul
consumat de 13 %.

§ 2. Oxid de azot
Emisiile de monoxid de nitrogen şi oxid de nitrogen, exprimat în dioxid de nitrogen, în efluentul
gazos nu poate depăşi următoarele valori:

Petrol Gaz
ars(g/Nm3) ars(g/Nm3)
Cuptoare creuzet 1.2 1.2
Căptuşeală cu sistem de
1.2 1.4
recuperare a căldurii
Capac deschis 1.6 1.6
Capac U-foc cu recuperare
1.8 2.2
de căldură
Capac cu foc încrucişat cu
3.0 3.5
recuperare de căldură

Până acum, din considerentele calităţii producţiei, purificarea cu nitrat este necesară, emisia nu
poate depăşi dublul valorilor specificate în subsecţiunea anterioară.
Se vor aplica toate posibilitatile de reducere a emisiilor oxizilor de azot prin masurile tehnice de
incalzire si alte masuri disponibile.

§ 3. Oxizi de sulf.

Emisiile dioxidului de sulfură şi a trioxidului de sulfură în gazul ars exprimate prin dioxid de
sulfură, nu poate depăşi următoarele valori la o masă lichidă de 10 Kg/h sau mai mult cu
arderea.
a) cuptoarele de topire a sticlei: 1,8 g/Nm3
b) cuptoare creuzet şi capac deschis 1,1 g/Nm3

442 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Subsectiunea 5.20.4.2 Producerea ceramicii brute

Art. 5.20.4.2.1

§ 1. Valoare de referinţă
Valoarea limită a emisiei priveşte un nivel al volumului de oxigen în efluentul gazos de 18 %.

§ 2. Oxizi de sulf
Cu un conţinut de sulfură a materialelor prime de mai puţin de 0,12 %, emisiile de dioxid de
sulfură şi trioxid de sulfură exprimate în dioxid de sulfură , în efluent gazos la o masa de fluid
de 10 Kg/h sau mai mult, nu poate depăşi 0,5 g/Nm3.
Cu un conţinut de sulfură a materialelor prime de 0,12 % sau mai mult, emisiile de dioxid de
sulfură şi trioxid de sulfură, exprimate în dioxid de sulfură în efluentul gazos la o masă fluidă de
10 Kg/1h , două ore sau mai multe, nu pot depăşi 1,5g/Nm3.
Toate posibilităţile pentru reducerea emisiilor prin curăţirea instalaţiilor pentru efluentul gazos
trebuie să fie aplicate.

§ 3. Pentru stabilirile existente la care s-a referit secţiunea 30.9. a listei de clasificare,
prevederile capitolului 5.30. se aplică de asemenea.

Sectiunea 5.20.5 Instalaţiile pentru producerea energiei hidroelectrice la fel ca şi

instalaţiile pentru sustragerea puterii vântului pentru producerea
energiei

Art. 5.20.5.1

§ 1. Prevederile acestei secţiuni sunt aplicabile la subsecţiunile 20.1.5. şi 20.1.6. ale listei de
clasificare.

§ 2. Ca o derogare de la prevederile capitolului 4.5. în acest caz, standardele de zgomot nu sunt

aplicabile. În licenţa de mediu limitele emisiei de zgomot pot fi impuse depinzând de condiţiile
locale.

3. DANMARCA

Nu sunt furnizate informaţii

4. FINLANDA

Legislatia finlandeza de protectie a mediului a fost revizuita recent si un nou Act de

Protectie a Mediului a intrat in vigoare cu 1 martie 2000. Noul act implementeaza in
totalitate Directiva Uniunii Europene de Prevenire si Control Integrat al Poluarii si are un
mod de abordare integrat pentru controlul emisiilor cauzate de industrie. In conformitate cu
Actul de Protectie a Mediului o autorizatie de mediu este ceruta pentru instalatii din
industria chimica.

In procedura de autorizare mediul este considerat ca un intreg si toate efectele activitatii sunt
estimate in acelasi timp. Toate conditiile necesare autorizarii sunt stabilite intr-o singura
autorizatie. Cererea de autorizare este analizata de o autoritate competenta.

In Finlanda conditiile de autorizare sunt stabilite in principal de la caz la caz. In acest moment
nu exista reglementari speciale privind emisiile in aer sau apa uzata in industria chimica. In
schimb exista citeva Decizii ale Consiliului de Stat privind descarcarea anumitor componenti in

Waste Water and Waste Gas Treatment 443

Anexe

sistemul de canalizare public sau in cursuri de apa. In plus, exista reglementari care limiteaza
sau restrictioneaza utilizarea unor substante chimice periculoase. Toate sunt valabile in sectorul
industriei chimice ca si in toate ramurile industriale.

Recomandarile internationale, ex.: recomandarile HELCOM (Comisia de la Helsinki, Comisia

Marii Baltice de Protectie a Mediului), sunt de asemenea luate in considerare la stabilirea
conditiilor de autorizare.

5. FRANTA

Legislatia pentru sectorul chimic este compusa din:

• Cadrul general pentru controlul poluarii industriale si prevenirea riscului, asa cum este
stabilita in “legea de clasificare a instalatiilor” din 19 iulie 1976 si Ordinul din 2 februarie
1998. Acest Ordin specifica faptul ca valorile limita ale emisiilor ar trebui sa se bazeze si pe
conditiile locale de mediu si BAT. Ordinul da valori generale pentru limitele de emisie in
aer si apa pentru toate instalatiile clasificate, si specifica de asemenea valorile limita pentru
multe activitati industriale, din care majoritatea sunt incluse in sectorul chimic.
• Legislatie speciala, fiecare referindu-se la un sector particular din industria chimica, si
detaliind prevederile generale ale cadrului general pentru acest sector particular.
Principalele sectoare acoperite de aceasta legislatie speciala sunt:
- producerea superfosfatilor
- producerea compusilor organici cu sulf
- producerea detergentilor si sapunurilor
- extragerea cu abur a parfumurilor si esentelor sub forma de pacura
- producerea vopselelor
- obtinerea produselor farmaceutice
- producerea materialelor plastice, cauciucului
- utilizarea sau reutilizarea maselor plastice, cauciucului
- depozitarea maselor plastice, cauciucului
- depozitarea anvelopelor
- producerea acumulatorilor
.

6. GERMANIA

Reglementari importante relevante pentru instalatiile industriale din Germania sunt

trecute in Actul Federal de Control al Imisiilor [BImSchG], Actul Federal al Apei
[WHG] si Actul Federal al Managementului deseurilor si reciclarii [KrW-/AbfG].
Germania foloseste un sistem de autorizare functie de mediu, pentru diferite segmente
de mediu, dar decizia finala privind cererea este luata prin evaluarea impactului asupra
tuturor segmentelor de mediu de catre autoritatile competente. In procesul de autorizare
sunt luate in considerare si cerintele privind zgomotul. “Principiul precautiei” este
legiferat ceea ce permite stabilirea de standarde. Standardele legale nu sunt negociabile
in procesul de autorizare german.

Conform structurii federale germane, responsabilitatea implemenatarii legislatiei de mediu si a

decretelor revine statelor federale [Bundeslander] care pot implementa diferit procedura
administrativa. Pentru instalatiile noi, care sunt considerate relevante sub aspectul emisiilor si
descarcarilor in mediu, se cere si o evaluare a impactului asupra mediului in timpul autorizarii.

Reglementari privind calitatea aerului

Legea de baza pentru controlul poluarii aerului este Actul Federal de Control al Imisiilor.
Specificarile sunt facute in 21 ordonante si in Instructiunile Tehnice privind Calitatea Aerului.

444 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Instructiunile Tehnice privind Calitatea Aerului[TALuft] au fost stabilite ca reglementari

administrative generale in legatura cu 48BimSchG. TA Luft specifica ulterior cerintele ce
trebuie indeplinite de instalatii supuse autorizarii. Prin urmare se prescriu limitele de emisie
pentru toti poluantii virtuali ai aerului ca si cerintele structurale si operationale proiectate pentru
limtarea emisiile difuze.

Valorile limita de emisie continute in TA Luft reprezinta modelul pentru masurile

tehnice pentru reducerea emisiilor (datind din 1986). Aceste valori au fost stabilite pe
baza descoperirilor si cercetarilor stiintifice, luind in considerare aspecte toxicologice,
epidemiologice si bioacumulative.

Cerinte privind controlul emisiilor stipulate inTA Luft

Substanta emisa 8 C Substantele Prag Limit
(sectiunea TA Luft) debit a
L masic conce
A [g/h] ntrati
S ei
A [mg/m
3]
Pulberi totale ≤500 150
≥500 50
Pulberi anorganice I (Hg, Cd, Tl) Suma de substante ≥1 0.2
(3.1.4) II (As, Co, Ni, Te, Se) Suma de substante ≥5 1
III (ex.: Sb, Pb, Cr, Suma de substante ≥25 5
CN, F, Cu, Mn, Pt,
Pd, Rn, V, Sn,
substante care sunt
foarte suspectate de
a determina aparitia
cancerului
I+II Suma de substante 1
I+III, II+III Suma de substante 5
Substante anorganice I (ex.: AsH3) Pe substanta ≥10 1
gazoase sau sub II (ex.: HF, Cl2, H2S) Pe substanta ≥50 5
forma de vapori III (ex.: Cl si compusi Pe substanta ≥300 30
(3.1.6) ca HCl)
IV (ex.: SO2+SO3 ca Pe substanta ≥5000 500
SO2, NO+NO2 ca
NO2)
Substante organice I (ex.:clormetan) Clasificare conform ≥100 20
(3.1.7) II (ex.: Clor benzen) Anexei E a TA Luft ≥2000 100
III (ex.:alchilalcooli) ≥3000 150
Emisie gazoasa sau Cerintele pentru reducerea emisiilor difuze de substante organice de instalatii
sub forma de vapori sau echipamente tehnice, de ex. unitati de pompare, compresoare, imbinari,
in timpul tratarii si valve de inchidere si statii de recoltat probe.
rafinarii substantelor
organice (3.1.8)
Substante I (ex.: Cd1), As1), Suma de substante ≥0.5 0.1
cancerigene (2.3) azbest,benzo(a)pire
n)
II (ex.:Ni, crom(VI)) Suma de substante ≥5 1
III (ex.: acrilonitrit Suma de substante ≥25 5
benzen)

Waste Water and Waste Gas Treatment 445

Anexe
1)
pe baza deciziei adoptate la Conferinta pentru Mediu a Guvernului Federal/Ministerele Federale de
Stat din 21/22 noiembrie 1991, o valoare a concentratiei emisiei de 0.1 mg/m3 a fost stipulata pentru
Cd si compusii lui, dati ca Cd, ca si pentru As si compusii lui, dati ca As.

Limitele de emisie impuse sunt date sub forma de masa de substante emise functie de volumul de gaz
emis in conditii standard (0◦C, 101.3 kPa)dupa indepartarea continutului de vapori de apa.

Daca exista substantele organice din citeva clase, concentratia masica in gazul emis nu trebuie sa
depaseasca un total de 0.15 mg/Nm3 cu debit masic total de 3 kg/h sau mai mult.

In cazul debitelor masice mari de emisii, emisiile trebuie monitorizate continuu.

Nici o valoare medie zilnica a substantelor respective emise nu trebuie sa depaseasca limitele de
emisie impuse, 97%din toate valorile medii la jumatate de ora nu trebuie sa depaseasca sase
cincimi din limitele de emisie cerute, si toate valorile medii la jumatate de ora nu trebuie sa
depaseasca limitele de emisie impuse de mai mult de doua ori.

Cerinte specifice de control a emisiilor trecute in TA Luft pentru industria

chimica organica
Sector Cerinte
Producerea 1,2 dicloretan (EDC) Concentratii limita ale emisiilor : 5mg/Nm3 EDC
si clorurii de vinil sau VC
(VC)(3.3.4.1.g.1)
Producerea acrilonitrilului (AN) Concentratii limita ale emisiilor : 0.2 mg/Nm3 AN
(3.3.4.1.g.2) Gazele reziduale provenite din distilare sau rafinare
trebuie indepartate
Producerea pesticidelor Pulberi
(3.3.4.1.g.3) In cazul producerii de pesticide care sunt
persistente, acumulabile sau cu utilizare limitata
conform Directivei Interzicerii plasarii pe piata sau
utilizarii agentilor de protectie a plantelor continind
substante active specifice
Concentartii limita ale emisiilor: 5mg/Nm3 (prag
debit masic: ≥25g/h)
Instalatii pentru macinare, Concentratia limita a emisiilor : 5mg/Nm3 pulberi
amestecare, rafinare si ambalare a
pesticidelor (3.3.4.2.1)

Reglementari privind Calitatea Apei

Cadrul legal pentru managementul apei este Actul federal al Apei (WHG). WHG se aplica apei
uzate generate de diferite procese industriale. Utilizarea apelor de suprafata, de coasta si
subterane cere aprobare de la autoritatea competenta. Descarcarile in apa sunt reglementate in
Ordonanta Apei Uzate incluzind si Anexele.(AbwV). Sunt specificate cerintele minime ce
trebuie stipulate la acordarea unei autorizatii pentru descarcarea apei uzate din categoriile de
surse listate in Appendice, in receptori.

Specificate de catre Guvernul Federal in acord cu Statele federale, aceste cerinte minime sunt
obligatorii pentru autoritatile competente pentru autorizare si controlul descarcarilor. Functie de
conditiile locale, pot fi stabilite mai multe cerinte obligatorii . Cerintele minime se bazeaza pe
“principiul emisiei” si pe principiul precautiei.Cerintele generale conform Ordonantei Apei
Uzate sunt cuprinse in Art. 3 a listei de mai jos:

Cerinte generale:

446 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

i.in cazul in care nu este prevazut in Appendice, o autorizatie de descarcare a apei uzate in
cursuri de apa, trebuie date doar daca incarcarea cu poluanti la locul aparitiei lor, bazata pe
examinarea in fiecare caz individual a conditiilor, este pastrata atit de redusa astfel incit
utilizarea procedurilor de economisire a apei cum ar fi pentru operatiile de spalare si curatare,
racire indirecta si utilizarea materiilor prime de alimentare cu incarcare redusa in poluanti si
autorizatie pentru materii auxiliare;
ii.cerintele acestei Ordonante nu trebuie indeplinite ca un cumul de proceduri acolo unde
poluarea mediului este transferata unui alt segment de mediu cum ar fi aer sau sol in ciuda
actualului stadiu al tehnicii
iii. cerintele specificate ca nivele de concentratii nu trebuie indeplinite prin diluare
iv.daca cerintele prioritare care se intrepatrund sunt specificate, atunci cumulul ar trebui sa fie
posibil pentru tratamentul combinat, oferind cel putin aceeasi reducere globala a incarcarii pe
parametru in contaminanti, ca cea care ar fi obtinuta prin realizarea separata a cerintelor
relevante
v. daca cerintele sunt specificate pentru locul de producere a apei uzate, cumulul este permis
pentru cerintele corespunzatoare
vi. daca debitele de apa uzata care fac subiectul diferitelor cerinte sunt descarcate impreuna ,
atunci cerinta relevanta decisiva pentru fiecare parametru in parte ar trebui sa fie determinata de
modul de amestecare
vii. daca cerintele guverneaza locul unde apare apa uzata sau sunt prioritare in cazul amestecarii
sunt impuse in Appendice, atunci paragraful iv si v. trebuie sa ramina neschimbate

Cerintele care se refera la punctul unde apa uzata este descarcata in receptor si, cind este
specificat in Appendicele acestei Ordonantei, de asemenea, la locul de producere a apei uzate de
aici se considera cumulat. Punctul de descarcare este sinonim cu evacuarea din instalatia de
tratare a apei uzate unde apa uzata a fost tratata ultima oara. Locul de cumulare este si punctul
de descarcare in statia publica de tratare a apei uzate.

Daca un nivel specificat in aceasta Ordonanta nu este respectat, conform rezultatelor

analizei in contextul monitorizarii de catre stat, nu ar trebui totusi sa nu fie considerat ca
indeplinit daca, potrivit rezultatelor monitorizarii daca patru analize guvernamentale prioritare
nu depasesc nivelul pentru patru cazuri si nici un rezultat nu depaseste nivelul mai mult de
100%. Analizele desfasurate cu mai mult de trei zile in urma trebuie sa nu fie luate in seama.

Productia in sectoarele specifice sunt prinse in Anexele acestei reglementari. Anexele

relevante ale sectorului chimic sunt:
• Anexa 22 (sectorul chimic)
• Anexa 36 (producerea hidrocarburilor)

Anexa 22 privind Industria chimica

A. “Scopul aplicatiei
(1)Aceasta anexa ar trebui sa se aplice apei uzate avind drept origine primara producerea de
substante folosind tehnici chimice, biochimice sau fizice inclusiv pretratarea, tratamentul
intermediar si post-tratarea necesare.
(2)aceasta anexa nu se aplica la descarcarile de apa uzata mai mici de 10 m3/zi.
(3)pentru apa uzata derivata din procesul de producere (ex.: producerea substantelor si
pregatirea prin amestecare, dizolvare sau imbuteliere) care este descarcata fara a fi amestecata
cu alte ape uzate care se incadreaza in scopul aplicarii acestui Appendix, doar partea B a acestui
Appendix ar trebui aplicata.

B. Cerinte generale
O autorizatie pentru descarcarea apei uzate in receptori ar trebui sa fie data, cu
specificarea cerintei ca incarcarea cu poluanti la locul formarii apei uzate sa fie
mentinuta atit de mica cit permit masurile de urmat , dupa studierea situatiei in fiecare
caz individual:
- utilizarea tehnicilor de economisire a apei, cum ar fi spalarea in
contracurent;

Waste Water and Waste Gas Treatment 447

Anexe

- utilizare multipla si recircularea, de ex.: cu procese de spalare si purificare;

- racire indirecta, de ex.: pentru a raci faza de vapori in loc de a folosi
condensatori cu jet sau racitoare cu jet
- utilizarea tehnicilor fara apa uzata pentru a genera vid si pentru purificarea
aerului uzat;
- retentia sau recuperarea substantelor prin prepararea unui lichid mama si
prin tehnici optimizate;
- folosirea materiilor prime si auxiliare cu continut scazut in poluant.

Dovada indeplinirii cerintelor generale ar trebui sa fie furnizata sub forma unui registru al apei
uzate.

C. Cerinte pentru apa uzata in punctul de descarcare

(1)Urmatoarele cerinte se aplica apei uzate in punctul de descarcare in receptor:

1. Cerinta chimica de oxigen (COD)

a) pentru debite de apa uzata ale caror concentratii in COD in punctul de formare a apei uzate
sunt mai mari decit de 50000 mg/l, ar trebui realizata o concentratie in COD de 2500 mg/l;
b) pentru mai mult de 750 mg/l, ar trebui realizata o concentratie in COD echivalenta unei
reduceri cu 90%in COD;
c) pentru 750 mg/l sau mai putin, ar trebui realizata o concentratie in COD de 75 mg/l;
d) pentru mai putin de 75 mg/l, ar trebui sa se aplice concentratia COD in punctul de formare.

Cerintele ar trebui sa fie de asemenea indeplinite prin realizarea unei concentratii in 75 mg/l
intr-o proba intimplatoare sau o proba compusa la 2 ore, corespunzator partii B.

2. Azotul total, ca suma de azot din amoniu, nitrit si nitrati (Ntot): 50 mg/l intr-o proba
intimplatoare sau o proba compusa la 2 ore. O concentratie mai mare de pina la 75 mg/l
poate fi specificata in autorizatia de descarcare a apei uzate, prevazind 75% reducere in
incarcarea cu azot. O valoare stabilita trebuie realizata de asemenea, prevazind nivelul
definit ca “ azot total legat” (TNb)”.
3. Fosfor total: 2 mg/l intr-o proba intimplatoare sau o proba compusa la 2 ore. Aceasta cerinta
ar trebui de asemenea realizata, prevazind nivelul definit “compusi de fosfor si fosfor total”.
4. Toxicitate:
Toxicitate la pesti Tf=2
Toxicitate la Daphnia TD= 8
Toxicitate la alge TA= 16
Testul bacteriilor luminiscente Tl=32
Potential mutagen (test umu) TM= 1.5

Cerintele se refera la o proba intimplatoare si o proba compusa la 2 ore.

(2) daca masurile integrate de proces se aplica pentru a reduce incarcarea prin intelegerea cu
autoritatea competenta, atunci ar trebui utilizata ca baza prioritara pentru implementare
incarcarea decisiva.
(3)pentru o cerere chimica de oxigen (COD), incarcarea totala la jumatate de ora sau 2 ore ar
trebui limitata prin autorizatia de descarcare. Incarcarea totala este suma incarcarilor individuale
de la debite individuale de apa uzata. Incarcarea totala care nu trebuie sa aiba depasiri se refera
la concentratia probelor intimplatoare sau probelor combinate la 2 ore si debitul volumetric al
apei uzate la jumatate de ora sau la 2 ore, corespunzator luarii probei.

D.Cerinte pentru apa uzata pregatita pentru amestecare:

(1)Urmatoarele cerinte se aplica apei uzate pregatite pentru amestecare cu alta apa uzata:

448 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Halogenuri organice adsorbabile

a)apa uzta de la producerea epiclorhidrinei, propilen oxidului si butilen oxidului 3 mg/l
b)apa uzata de la producerea in doua trepte a acetaldehidei 80g/t
c) apa uzata de la producerea intr-o treapta a acetaldehidei 30 g/t
d)apa uzata de la producerea AOX- coloranti organici importanti produsi aromatici 8 mg/l
intermediari, care sunt folositi cu precadere in producerea colorantilor organici
e)apa uzata de la producerea AOX-ingredienti farmaceutici activi importanti 8 mg/l
f)apa uzata de la producerea C1 hidrocarburilor clorurate prin metoda de clorinare a 10 g/t
metanului si esterificare a metanolului, si a tetraclorurii de carbon si a
percloretanului prin metoda perclorinarii
g)apa uzata de la producerea 1,2 dicloretanului (EDC), inclusiv procesarea 2 g/t
ulterioara la policlorura de vinil (VC)
Nivelul de incarcare se refera la capacitatea de productie pentru purificarea EDC.
Capacitatea ar trebui specificata cu referire corespunzatoare fractiei de EDC care nu
este descompusa in unitatea pentru de clorura de vinil (VC) legata de unitatea de
producere a EDCsi care este reintrodusa in circuitul de productie in instalatia de
purificare a EDC.
h)apa uzata de la producerea policlorurii de vinil (PVC) 5 g/t
i)debite de apa uzata cu o concentratie in AOX de mai mult de 0.1mg/l si mai putin 0.3 mg/l
de 1mg/l fara masuri de indeplinit
j)debite de apa uzata de la producerea, procesare ulterioara si aplicatiile 1 mg/l sau 20 g/t
substantelor care nu sunt reglementate separat in alta parte cu o concentratie
depasita mai mare de 1 mg/l sau mai putin de 1 mg/l pentru masurile urmarite
Nivelul de incarcare se refera la capacitatea produselor organice avute in vedere. Nu se refera la aplicatiile
substantelor.

Alte substante
Probe individuale sau compuse – la 2 ore [mg/l]
Mercur 0.05 0.001
Cadmiu 0.2 0.005
Nichel 0.5 0.1
Plumb 0.5 0.05
Crom total 0.5 0.05
Zinc 0.5 0.05
staniu 2 0.2
2 0.2
Cererile din coloana I se aplica debitelor de apa uzata de la producerea, procesarea ulterioara sau aplicatiile
acestor substante. Cerintele din coloana II se refera la debitul de ape uzate care nu provin de la producere,
procesare ulterioara sau aplicatii ale acestor substante dar care nu sunt contaminate cu astefel de substante sub
nivelurile de concentratii precizate in coloana I.

(2)pentru indeplinirea cerintelor privitoare la AOX si cerintelor generale in conformitate cu

partea B, cerintele Appendixului 48, partea 10 ar trebui sa fie indeplinite
(3)cerintele privind AOX nu ar trebui aplicate substantelor iodo-organice din apa uzata de la
producerea si intubarea mediului de contrast al radiatiilor X
(4)pentru halogenuri organice adsorbabile (AOX) si substantele limitate in paragraful (1),
numarul 2, incarcarea totala pe parametru in jumatate de ora sau 2 ore ar trebui limitata in
autorizatia de descarcare a apei uzate. Incarcarea totala respectiva deriva din suma incarcarilor
individuale ale debitelor de apa uzta separate. Incarcarea totala care nu trebuie sa aiba depasiri
se refera la concentratia probei individuale sau compuse la 2 ore si la un debit masic volumetric
al apei uzate la jumatate de ora sau la 2 ore, functie de tipul de proba.
(5)un debit masic poate fi amestecat cu alt debit de apa uzata, pentru a dovedi ca incarcarea
carbonului organic total fixat(TOC) din acest debit de apa uzata stabilit pentru locul de
producere este redus cu 80%pe total. Aceasta cerinta nu trebuie aplicata acolo unde incarcarea
reziduala in TOC descarcat prin respectivul debit de apa uzata in receptor nu trebuie sa

Waste Water and Waste Gas Treatment 449

Anexe

depaseasca 20 kg pe zi sau 300 kg pe an sau 1 kg pe tona capacitate de productie a produsului

organic urmarit. Pentru a dovedi reducerea incarcarii, in cazul unei instalatii fizico-chimice de
tratare a apei uzate, nivelul de eliminare TOC a unor astfel de instalatii ar trebui utilizat ca punct
de plecare, pe cind in cazul instalatiilor de tratare biologica a apei uzate, rezultatul studiului
corespunzator numarului 407 din Anexa Articolului 4 ar trebui considerat punct de plecare.

E. Cerinte pentru apa uzata la locul de producere:

(1)pentru crom (VI), o concentratie de 0.1 mg/l trebuie considerata pentru probe aleatorii
(2)pentru halogeni organici volatili fixati, o concentratie de 10 mg/l se cere pentru o proba
aleatorie. Aceasta cerinta trebuie sa fie indeplinita, inainte de intrarea in sistemul de canalizare
fara risc de pierderi prin scurgere si fara diluarea apei uzate.

F. Cerinte pentru descarcari existente:

(1)pentru descarcari existente de apa uzata de la instalatii care erau legal in operare inainte de 1
ianuarie 1999 sau a caror constructie a fost legal inceputa inainte de aceasta data, prevederile
din partile A, B, C si D ar trebui aplicate mai departe astfel incit sa nu existe cerinte contrare
paragrafului (2) pina la (5).
(2)In ciuda partii B, dovada realizarii cerintelor generale trebuie facuta pentru 90% din
parametrii incarcarii totale in fiecare caz. Utilizarea tehnicilor ce nu produc apa uzata care
genereaza vacuum sau pentru purificarea gazului rezidual trebuie testata doar pentru parametrii
specificati in partea D sau E. Testari suplimentare referitoare la alti parametri nu sunt necesare.
(3)Cerintele partii C corespunzatoare COD nu trebuie aplicate apei uzate de la producerea
poliacrilonitrilului
(4)In ciuda partii D, urmatoarele cerinte pentru AOX trebuie aplicate urmatoarelor debite de apa
uzata inainte de a se amesteca cu alte ape uzate:

Apa uzata de la producerea PVC: 1 mg/l sau 20 g/l

(5)Cerintele privind potentialul mutagen (testul umu) trebuie aplicate conform partii C,
paragraful (1) si cerintele TOC trebuie aplicate conform partii D, paragraful (5).

Apendice 36 privind Producerea de hidrocarburi

A. Scopul aplicarii
Acest apendice trebuie aplicat apei uzate a carei incarcare in poluanti isi are originea cu
precadere in urmatoarele domenii ale productiei de hidrocarburi:
• producerea anumitor hidrocarburi, in special hidrocarburi olefinice, cu 2 pina la 4 atomi de
carbon, ca si a benzenului, toluenului si xilenului din ulei mineral prin fractionare cu
ajutorul aburului ( cracare cu abur)
• producerea hidrocarburilor pure sau a unor anumite amestecuri de hidrocarburi din ulei
mineral utilizind metode de separare fizice
• conversia hidrocarburilor in alte hidrocarburi utilizind tehnici chimice de hidrogenare,
dehidrogenare, alchilare, dezalchilare, hidrodezalchilare, izomerizare sau disproportionare.
Se include de asemenea orice apa de precipitare care vine in contact cu hidrocarburile in spatiul
de procesare a instalatiei de productie.
(2)Acest appendix nu ar trebui aplicat apei uzate de la producerea parafinelor pure, a cerii
necoezive, rafinarea petrolului, sistemele de racire indirecte sau de la instalatiile de tratare a
apei.

B. Cerinte generale:
Nu se impun cerinte suplimentare sau prin Art.3.

C. Cerinte pentru apa uzata in punctul de descarcare:

(1) Urmatoarele cerinte se aplica apei uzate la punctul de descarcare in receptor:

450 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Probe aletorii sau probe compuse la 2 ore [mg/l]

Cerere chimica de oxigen (COD) 120
Cerere biochimica de oxigen la 5 zile (BOD5) 25
Azot total ca suma de azot din amoniu, nitriti si nitrati 25
Fosfor total 1.5
Hidrocarburi totale 2

(2) pentru COD, o concentratie mai mare de 190 mg/l in proba aleatorie sau in proba
compusa la 2 ore poate fi permisa, prevazindu-se ca incarcarea cu COD este redusa
cu cel putin cu 80% intr-o instalatie centrala de tratare a apei uzate. Reducerea
incarcarii in COD se refera la raportul dintre incarcarea in COD a efluentului
separatorului gravitational a fractiilor ulei-apa si a efluentului instalatiei de tratare
biologica a apei uzate pe o perioada de timp reprezentativa care nu depaseste 24
ore.
(3) Pentru azotul total, o concentratie mai mare este permisa, prevazindu-se ca
incarcarea in azot sa fie redusa cu cel putin 75% in instalatia centrala de tratare a
apei uzate. Reducerea incarcarii in azot se refera la raportul dintre incarcarea in azot
a efluentului separatorului gravitational a fractiilor ulei-apa si a efluentului
instalatiei de tratare biologica a apei uzate pe o perioada de timp reprezentativa care
nu depaseste 24 ore. Azotul total legat ar trebui folosit ca baza de calcul pentru
determinarea incarcarilor.
D. Cerinte pentru apa uzata inainte de amestecare
Urmatoarele cerinte ar trebui aplicate apei uzate inainte de amestecare cu alta apa uzata:

Probe aletorii sau probe compuse la Proba aleatorie [mg/l]

2 ore [mg/l]
Halogenuri organice adsorbabile - 0.1
(AOX)
Indice de fenol dupa distilare sau 0.15 -
extractie coloranti
Benzen si derivati 0.05 -
Tiosulfuri si tiomercaptani 0.6 -

Daca producerea de hidrocarburi include si producerea etilbenzenului si cumenului, ar trebui

aplicat un nivel AOX de 0.15 mg/l.

E. Cerinte privind apa uzata pentru locul de producere:

Apap uzta de la producerea etilbenzenului si cumenului nu trebuie sa depaseasca un nivel de 1

mg/l pentru halogenuri organice adsorbabile (AOX) in proba aleatorie.

7. GRECIA

No information supplied.

8. IRLANDA

Evacuari in aer:
Conditiile de referinta pentru concentratii de substanta in emisii in aer de la surse incluse:

Pentru gaze necombustibile Temperatura: 273 K

Presiunea 101.3 kPa
Fara corectie pentru apa din vapori
Pentru gaze combustibile: Temperatura: 273 k
Presiunea: 101.3 kPa

Waste Water and Waste Gas Treatment 451

Anexe

Gaz uscat
Continut in oxigen : 3% (uscat)pentru combustibil gazos si lichid
6% (uscat)pentru combustibil solid
Respectarea concentratiilor limita de emisie prin introducerea aerului nu este permisa

Pentru emisiile monitorizate continuu, trebuie indeplinite urmatoarele, pentru a fi in acord cu

masuratorile bazate pe valori medii la 30 minute( cu exceptia cazului cind se stipuleaza alte
conditii):
i. 97% din toate masuratorile medii la 30 minute ar trebui sa fie de 1.2 ori mai mici ca
limita emisiei
ii. nici o masuratoare la 30 minute nu trebuie sa depaseasca de 2 ori limita de emisie
iii. toate valorile medii zilnice ar trebui sa fie mai mici decit limita de emisie

Acolo unde se utilizeaza monitorizarea periodica pentru a verifica respectarea cerintelor, toate
probele ar trebui sa indeplineasca conditiile impuse.

Valori limita de emisie pentru productia de fertilizatori

Proces Sursa VLE (mg/Nm3)
Producere azotat de amoniu Turnuri de racire
-pulberi in suspensie 15
10
-amoniac
Producere azotat de amoniu Neutralizatori/reactoare/racitoare/
uscatoare 30
50
-pulberi in suspensie
-amoniac
Producere azotat de amoniu Evaporatoare
-pulberi in suspensie 15
50
-amoniac
Producere fosfat de amoniu -pulberi in suspensie 15
-amoniac 10
Producere alti fertilizatori -pulberi in suspensie 50
-oxizi de sulf(ca SO2) 200
200
-oxizi de azot (ca NO2) 50
-amoniac 10
-fluoruri(ca HF)

Valori limita de emisie pentru producerea de acid sulfuric

Proces Rata minima de conversie (SO2 la SO3)
Proces nou Stationare: 99.7%
Pornire: 98%
(medie orara pentru primele 5 ore)

Valori limita de emisie pentru producerea de amoniac

Sursa Emisie VLE [mg/Nm3]
Instalatii de reformare abur Oxizi de azot(ca NO2 la 3% oxigen) 450
Dioxid de sulf (alimentat cu gaz 2
natural)
Monoxid de carbon 10
Emisii difuze 1 t/yr
Oxizi de azot (emisii discontinue ca 20 kg/h
NO2)
Scruber pentru gaz de purjare 40 g NH3 per tonne NH3
produced

452 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Instalatii pentru oxidare partiala- Dioxid de sulf 1700

boiler auxiliar pentru gaz
combustibil
Oxizi de azot (ca NO2) 700
Monoxid de carbon (maxim orar) 175
(medie zilnica) 10
Pulberi in suspensie (ingredient activ) 50
(maxim orar) 10
(medie zilnica)
Instalatii de oxidare partiala- Oxizi de azot (ca NO2) 450
schimbator de caldura cu abur
pentru gaz combustibil
Dioxid de sulf (alimentat cu gaz 2
natural)
Monoxid de carbon 30
Hidrogen sulfurat 0.3
Metanol 100

Valori limita de emisie pentru materiale specifice

Parametru mg/Nm3 Prag debit masic pentru
VLE
Cadmiu 0.1 >1 g/h
Cloruri (ca HCl) 10 >0.3 kg/h
Ioduri (ca HI) 5 >50 g/h
Disulfura de carbon 5 >0.1 kg/h
Acid cianhidric 2 >50 g/h
Mercaptani 2 >0.1 kg/h
Amine (totale) 10 >0.1 kg/h
Trimetil amina 2 >0.1 kg/h
Fenoli/crezoli/xiloli 10 >0.1 kg/h
1,2 diclor etan 5 >0.1 kg/h
Pulberi contaminate cu 0.15 >1 g/h
pesticidea
Pulberi farmaceuticea 0.15 >1 g/h
Brom 10 >50 g/h
Clor 10 >50 g/h
Iod 10 >50 g/h
Mercur 0.1 >1 g/h
Metale grele totale 1.5 >5 g/h
Oxizi de azot(ca NO2) 300 >3 kg/h
Oxizi de sulf(ca SO2) 300 >3 kg/h
Particule in suspensie-general 20 >0.5 kg/h
1,1-Dicloretena 5 >0.1 kg/h
Acrilonitril 20 >0.1 kg/h
Toluen diisocianat 1 >0.1 kg/h
b
Etil acrilat 1
b
Izobutil acrilat 1
b
Metil acrilat 5
b
n-Butil acrilat 5
b
t-Butil acrilat si esteri acrilati 20
superiori
a
Pulberi ca ingredienti activi
b
Se aplica doar pentru ventile de la rezervoarele de stocare (>20tone)

Waste Water and Waste Gas Treatment 453

Anexe

Valori limita ale emisiilor pentru emisii generale din aer(mai putin emisiile de la
incineratoare) pentru materiale care nu sunt deja cuprinse in tabelul de mai sus
Grupa constituent Clasa Prag debit masic VLE (mg/Nm3)
b
sau parametru pentru VLE
Substante cancerigene T.A.Luft I >0.5 g/h 0.1
T.A.Luft II >5.0 g/h 1.0
>25.0 g/h 5.0
T.A.Luft III >0.5 kg/h 5.0
Substante(altele decit
cele de mai sus) cu
denumirea R45
Pulberi anorganice T.A.Luft I >1 g/h 0.2
T.A.Luft II >5 g/h 1.0
>25 g/h 5.0
T.A.Luft III

Substante anorganice T.A.Luft I >10 g/h 1

-vapori sau gaze T.A.Luft II >50 g/h 5
>0.3 kg/h 30
T.A.Luft III >5.0 kg/h 500
T.A.Luft IV
Substante organice cu U.K.AEA 1 >0.5 kg/h 20
potential in ozon U.K.AEA 2 >2.0 kg/h 50
fotochimic-POCP
Substante organicec T.A.Luft I >0.1 kg/h 20
T.A.Luft II >2.0 kg/h 100
>3.0 kg/h 150
T.A.Luft III

Pulberi generale <0.5 kg/h 150

>0.5 kg/h 20
Pulberi de pesticide si
produse
>1 g/h 0.15
farmaceutice(ca
ingredient activ)
d
Emisii fugitive

Note la tabel
a
Unde o substanta intra in mai mult decit o categorie se aplica ELV inferior
b
Debitul masic este calculat in kg/h pentru gazul brut si este determinat in punctul dinaintea
instalatiei de depoluare sau purificare gaz ,dar dupa orice instalatie inerenta in
proces(ex.condensatorii partiali ai reactorului sau cicloane).Debitul masic este emisia care poate
aparea la fiecare ora de operare a instalatiei,de pe intregul site.Acolo unde debitul masic
depaseste pragul masic depoluarea va fi necesara conform unui ELV potrivit cu exceptia cazului
in care concentratia gazului brut este deja sub ELV ,caz in care nu se cere depoluarea.
c
Unde sunt prezente substante organice din citeva clase de substante, suplimentar la limitele de
ami sus, suma claselor I si II nu trebuie sa depaseasca limita clasei II si suma claselor I, II si III
nu trebuie sa depaseasca limita clasei III.
d
emisiile fugitive de solvent trebuie sa fie in acord cu cerintele Directivei Solventilor (Directiva
Consiliului 1999/13/EC [cww/tm/88]) sau trebuie autorizata corespunzator

Descarcari in apa
ELV pentru descarcarile in apae bazeaza pe o proba compusa proportionala cu un debit masic la
24 ore, daca nu exista alte specificatii.

Incarcarea efluentului trebuie micsorata prin recuperearea materialelor acolo unde este posibil.
Utilizarea unei ape de calitate scazuta poate fi posibila pentru citeva aprti ale procesului in locul
apei curate.

454 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Cu exceptia apei de ploaie necontaminata, toate descarcarile in apa se supun unei autorizari de
catre Agentia de Protectie a Mediului. Totusi, orice descarcare in canalizare va cere
consimtamintul autoritatii locale sau unitatii de care patroneaza reteaua de canalizare.
BATNEEC pentru minimizarea evacuarii de substante va include in general reducerea la sursa
si orice tratament specific a unui flux contaminat pentru indepartarea substantelor specifice sau
co-tratare a curentilor de efluenti combinati sau ambele.

Valori limita de emisie pentru descarcari in apa aa

Grup constituent sau ELV Nota
parametru
pH 6-9 5
Numar unitati de toxicitate 10 2, 5
Azot total (ca N) >80% eliminare sau 15 mg/l 5
Fosfor total (ca P) > 80% eliminare sau 2 mg/l 5
Amoniac total(mg/l ca N) 10 5
Pacura, grasimi si lubrifianti 10 5
(mg/l)
Halogenuri organice (mg/) 0.1 (medie lunara) 4, 5
Fenoli (mg/l) 1.0 5
Cianuri (mg/l ca CN) 0.2 5
Mercur (mg/l) 0.05 5, 7
Staniu (mg/l) 2.0 5, 7
Plumb (mg/l) 0.5 5, 7
Crom (VI)(mg/l ca Cr) 0.1 5, 7
Crom total (mg/l ca Cr) 0.5 5, 7
Cadmiu (mg/l) 0.05 5, 7
Zinc (mg/l) 0.5 5, 7
Cupru (mg/l) 0.5 5, 7
Pacura minerale (mg/l)separator 20 5
Pacura minerale (mg/l) tratare 1.0 5
biologica
Directiva 76/464/EC, lista 1 Conform listei 1
BTX (mg/l combinat) 0.1 (medie lunara)
Organisme modificate genetic Ca pentru Directiva 90/219/EEC
si S.I. nr. 345/1994
BOD ≥91 % eliminare totala 1
COD ≥75% eliminare totala 1, 6
Infectare pesti Fara infectare 3

Note la tabel:
a
Toate valorile referitoare la mediile zilnice, cu exceptia cazului cind se stabileste contrar, si cu
exceptia pH-ului care se refera la valori continue
1
incarcarea zilnica in apa uzata bruta pentru BOD/COD e definita ca media masica zilnica
rezultind de la tratare la fiecare trei luni. Calcularea ratei de eliminare a BOD/COD ar trebui sa
se bazeze pe diferentele dintre incarcarile de la evacuare si descarcarilor in receptori . Cantitatile
eliminate prin tratare (fizica, chimica, biologica) trebuie incluse in calcul. Calculul apei uzate
brute in BOD/COD ar trebui sa excluda orice incarcare asociata indepartarii biomasei celulare
microbiene sau recuperarii solventului. Totusi, cantitatile reziduale care ramin dupa aceste
practici trebuie sa fie incluse in calculul incarcarii apei uzate brute.
Pentru anumiti efluenti specifici unde ratele de eliminare BOD/COD nu se pot atinge, o
concentratie limita ar putea fi mai potrivita. Acest lucru trebuie inclus in autorizare.
2
unitate de toxicitate= 100/x ore E(L) C50 in procente de volum unde x este definit prin
procedeul test. Toxicitatea efluentului procesului ar trebui determinata pentru cel putin doua
specii acvatice corespunzatoare.
3
nici o substanta nu trebuie descarcata intr-un mod sau intr-o concentratie care, urmind dilutiei
initiale, cauzeaza pestilor sau scoicilor, interfera migratiei obisnuite a pestilor sau se acumuleaza
in sedimente sau tesuturi biologice in detrimentul pestilor, vietii salbatice sau pradatorilor lor.

Waste Water and Waste Gas Treatment 455

Anexe
4
in termen de 6 luni de la inceperea productiei (sau asa cum este relevant pentru o campanie),
efluentul trebuie monitorizat pentru o lista de poluanti prioritari.
5
conditiile pentru acord pentru acesti parametri in cazul descarcarii in statii municipale de
tratare pot fi stabilite impreuna cu autoritatea care autorizeaza si se pot aplica valori diferite.
6
aceste limite se aplica numai la:
- producerea substantelor chimice intr-o instalatie chimica integrata
- producerea olefinelor si a derivatilor lor sau a monomerilor si polimerilor
incluzind stirenul si clorura de vinil
- producerea, prin procese chimice de reactie, a produselor chimice organice
sau organo-metalice
- producerea pesticidelor, substantelor farmaceutice sau produselor veterinare
si intermediarii lor
7
unde continutul metalic al efluentului , apare ca un contaminant de neevitat al materiei prime,
aceste limite pot sa nu fie aplicate

9. ITALIA

Emisii in aer

“Valorile limita de emisie pentru reducerea emisiilor poluante din instalatiile

existente”

Valorile limita de emisie pentru instalatii existente(ex.: instalatii construite sau autorizate
inainte de intrarea in vigoare a legii de mai sus) sunt stabilite in trei Anexe:

Anexa 1: rapoarte asupra valorilor limita de emisie generale

Anexele 2 si 3: listeaza limitele specifice si precizarile pentru activitatile specificate acolo
Anexa 4 : cuprinde metode de prelevare probe, analiza si evaluare emisii
Anexa 5: cuprinde tehnici de eliminare
Anexa 6: cuprinde emisii difuze
Anexa 7: cuprinde emisii fugitive

De retinut:
Doar o parte din Anexa 2 este trecuta in acest document.
Valorile limita de emisie nu au fost inca stabilite pentru instalatii noi, in Italia.

Anexa 1 (Valori limita de emisie generale):

1.1 Substante considerate cancerigene si/sau teratogene si/sau mutagene (tabel A1)
1.2 Substante cu toxicitate foarte mare si bioacumulabilitate (tabel A2)
2.Substante anorganice, de preferinta sub forma de pulberi (tabel B)
3.Substante anorganice, de preferinta sub forma de gaz sau vapori (tabel C)
4.Substante organice sub forma de gaz, vapori sau pulberi (tabel D)
5.Pulberi totale

Anexa 2 Limite pentru emisii specifice pentru instalatii listate mai jos:

1. Instalatii de ardere cu putere termica < 50 MW

2. Instalatii de desicare
3. Motoare cu combustie interna
4. Turbine cu gaz fixe
5. Incineratoare de deseuri
6. Unitati de producere a cimentului
7. Cuptoare de calcinare a bauxitei, dolomitei, gipsului, calcar, kiselgur, magnezit, cuartit
8. Cuptoare pentru producerea sticlei
9. Cuptoare pentru coacerea produselor ceramice din argila

456 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

10. Instalatii pentru fluidizarea produselor minerale, in special bazaltului, diabazului sau
tunderului
11. Instalatii pentru producerea tigle ceramice
12. Instalatii pentru aglomerarea perlitei, sistului sau argilei expandate
13. Instalatii pentru producerea sau fluidizarea compusilor bitumului si gudronului si produselor
minerale incluse in instalatiile de pregatire a materialelor pentru drumuri bazate pe bitum si
instalatiilor de producere a pietrisului, a gudronului
14. Instalatii de distilare a carbunelui uscat(cocsificare)
15. Instalatii pentru aglomerarea fierului mineral
16. Instalatii pentru producerea fontei brute
17. Instalatii pentru producerea de otel prin conversie. Cuptoare cu arc electric si cuptoare cu
topire sub vacuum
18. Topitorii de fier si otel
19. Cuptoare de tratare termica pentru instalatii de laminare si alte tratamente
20. Instalatii pentru finisarea suprafetelor metalice cu zinc topit
21. Instalatii pentru tratamentul suprafetelor metalice cu acid azotic
22. Instalatii pentru producerea aliajelor de fier prin procese electrotermice sau pirometalurgice
23. Instalatii pentru productia primara a metalelor neferoase
24. Instalatii pentru producerea de aluminiu
25. Instalatii pentru topirea aluminiului
26. Instalatii pentru topirea secundara a altor metale neferoase si aliajelor lor
27. Instalatii pentru producerea acumulatorilor cu plumb
28. Instalatii pentru producerea oxidului de sulf, acidului sulfuric si oleumului
29. Instalatii pentru producerea clorului
30. Instalatii Claus pentru producerea sulfului
31. Instalatii pentru producerea, granularea si desicarea fertilizatorilor cu continut in fosfor,
azot sau potasiu
32. Instalatii pentru producerea acrilonitrilului
33. Instalatii pentru producerea ingredientilor activi ai pesticidelor
34. Instalatii pentru producerea PVC
35. Instalatii pentru producerea poliacrilonitrililor
36. Instalatii pentru producerea viscozei
37. Instalatii pentru producerea acidului nitrozilsulfuric
38. Instalatii pentru producerea poliesterilor
39. Instalatii pentru producerea fibrelor acetatcelulozice
40. Instalatii pentru producerea fibrelor poliamidice
41. Instalatii pentru obtinerea pesticidelor speciale
42. Instalatii pentru nitrificarea celulozei
43. Instalatii pentru producerea oxidului de titan
44. Instalatii pentru producerea fibrelor acrilice
45. Instalatii pentru producerea policarbonatului
46. Instalatii pentru producerea carbunelui negru
47. Instalatii pentru producerea carbunelui sau electrografitului cu ardere, producere de
electrozi
48. Instalatii pentru vopsirea in serie a caroserie autovehiculelor si a componentelor lor, cu
exceptia caroseriilor de autobuz
49. Alte instalatii vopsire
50. Instalatii de obtinere a produselor din cauciuc
51. Instalatii pentru impregnarea fibelor de sticla sau fibrelor minerale cu rasini
52. Instalatii pentru producerea zaharului
53. Instalatii pentu extractie si rafinarea uleiului de masline
Instalatii pentru extractie si rafinarea pacuralor din seminte

Waste Water and Waste Gas Treatment 457

Anexe

ANEXA 3 (INSTALATII MARI SI DOMENII SPECIFICE):

A: Instalatii mari de ardere

Domeniul de aplicare
Valori de emisie timpul pentru conformare
Tehnici de reducere functionarea defectuasa a instalatiilor de reduccere

B: Rafinariile uleiurilor minerale

Domeniu de aplicare
Valori de emisie
Masurutori
Alte specificatii
Cerintele pentru conformarea rafinariilor

C: Instalatii pentru cultivarea hidrocarburilor si a fluidelor geotermale

Domeniu de aplicare
Cultivarea hidrocarburilor
Instalatii ce utilizeaza fluidele geotermale

ANEXA 4 (PRELEVARE, ANALIZA SI METODE DE EVALUARE A EMISIILOR)

ANEXA 5 (TEHNICILE DE REDUCERE)

Cuprinsul
Criterii de aplicare

ANEXA 6 (EMISII VOLATILE)

ANEXA 7 (EMISII FUGITIVE)

ANEXA 1: Limite valorice si ale concentratiei debitului masic

(conditii standard: 0 °C, 101.3 kPa; valori orare)

1.1 Substante considerate cancerigene si/sau teratogene si/sau mutagene (tabel A1)

Tabelul A1

Clasa I

Daca debitul masic este egal sau mai mare 0.5 g/h: 0.1 mg/Nm3
- - Azbest (crisotil, crocidolit, amosit, - Benzo(j)fluoranten
antofilit, actinolit si tremolit) - Benzo(k)fluoranten
- Benzo(a)piren - Dibenzo (a,h) acridin
- Beriliu si compusii sai, exprimati ca Be - Dibenzo(a)piren
- Dibenzo(a,h)antracen - Dimetilnitrosamin
- 2-Naphthylamine and its salts - 5-Nitroacenapten
- Benzo(a)antracen - 2-Nitronaftalen
- Benzo(b)fluoranten - 1-Metil-3-Nitro-1-Nitrosoguanidin

Class II

Daca fluxul masic egaleaza sau depaseste 5 g/h: 1 mg/Nm3

458 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

- Arseniu si compusii sai, exprimati in As - benzidina si sarurile sale

-crom (VI)si compusii sai, exprimati in Cr -4,4’metilen-bis(2-cloroanilina)si sarurile sale
-cobalt si compusii sai, exprimati in Co -dietil sulfat
-3,3’diclorobenzidina si sarurile sale -3,3’-dimetilbenzidina si sarurile sale
-dimetil sulfat -hexametilfosforotriamida
-etilenimina -2-metilaziridina
-nichel si compusii sai, exprimati in Ni -metil azoximetil acetat
-4-amino bifenil si sarurile sale -sulfalat
-dimetil carbamoylclorura
-3,3’-dimetoxibenzidina si sarurile sale

ClasaIII

Daca debitul masic este egal sau mai mare de 25g/h: 5 mg/Nm3
-acrilonitril -clorometil metil eter
-benzen -N,N dimetil hidrazina
-1,3-butadiena -hidrazina
-1 cloro 2,3 epoxipropan (epiclorohidrina) -etilen oxid
-1,2 dibrom etan -etilen tiouree
-1,2 epoxipropan -2 nitropropan
-1,2 dicloretan -Bis Clorometileter
-VCM -3 propanolida
-1,3 dicloro 2 propanol -1,3 propan sultona
-stiren oxid

1.2 Substante cu o toxicitate foarte mare si bioacumulabilitate (tabelul A2)

Tabelul A2

Clasa I

Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.02 g/h: 0.01 mg/Nm3
-PCDD -PCDF

Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.5 g/h: 0.5 mg/Nm3
-PCB -policloronaftene
-PCT

2.Substante anorganice, in special sub forma de pulbere (tabel B)

Tabel B

Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 1 g/h: 0.2 mg/Nm3
-cadmiu si compusii sai, exprimati in Cd -taliu si compusii sai, exprimati in Tl
-mercur si compusii sai, exprimati in Hg

Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 5 g/h: 1 mg/Nm3
-seleniu si compusii sai, exprimati in Se -telur si compusii sai, exprimati in Te

Waste Water and Waste Gas Treatment 459

Anexe

Clasa III
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 25 g/h: 5 mg/Nm3
-stibiu si compusii sai, exprimati in Sb -platina si compusii sai, exprimati in Pt
-cianuri, exprimate in CN -cuart,pulbere, daca este sub forma de
silicon cristalizat se exprima in SiO2
-crom(III) si compusii sai, exprimati in Cr -cupru si compusii sai, exprimati in Cu
-mangan si compusii sai, exprimati in mangan -rodiu si compusii sai, exprimati in Rh
-paladiu si compusii sai, exprimati in Pd -staniu si compusii sai, exprimati in Sn
-plumb si compusii sai, exprimati in Pb -vanadiu si compusii sai, exprimati in V

3. Substante anorganice, in special sub forma de gaz sau vapori (tabel C)

Atit debitele masice cit si concentratiile se refera la o substanta sau o familie de

substante

Tabel C

Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 10 g/h: 1 mg/Nm3
-clorocianura -fosgen
-hidrogen fosforat

Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 50 g/h: 5 mg/Nm3
-acid cianhidric -fluor si compusii sai, exprimati in acid
fluorhidric
-brom si compusii sai, exprimat ca acid bromhidric -hidrogen sulfurat
-clor

Clasa III
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit kg g/h: 30 mg/Nm3
-compusii anorganici cu clor gazosi sau sub forma de vapori, excluzind clorocianurile si
fosgenul se exprima sub forma de acid clorhidric

Clasa IV
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 2 kg/h: 250 mg/Nm3
-amoniac

Clasa V
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 5 kg/h: 500 mg/Nm3
-NOx (NO si NO2), exprimati in NO2 -SOx(SO2 si SO3), exprimati in SO2

4.Substante organice sub forma de gaz, vapori sau pulbere (tabel D)

Tabel D

Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 25 g/h: 5 mg/Nm3
-anisidina -diglicidil eter
-butilmercaptan -etilacrilat
-clorpicrina -etilen imina
-diazometan -etilmercaptan
-dicloroacetilena -izocianati

460 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

-dinitrobenzen -metil acrilat

-dinitrocrezol -nitroglicerina
-hexaclorobutadiena -perclorometilmercaptan
-hexaclorociclopentadiena -1,4 dioxan
-hexafluoroacetona

Clasa II

Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.1 kg/h: 20 mg/Nm3
-acetaldehida -cloroacetaldehida
-acid cloroacetic -1 clor 1 nitropentan
-acid formic -crezol
-acid triglicolic -crotonaldehida
acid tricloracetic -1,2 dibutilamino etanol
anhidrida talica -dibutil fosfat
anhidrida maleica -orto diclorbenzen
-anilina -1,1 dicloroetena
-clorura de benzil -dicloroetileter
-bifenil -diclorofenol
-acrilat de butil -diclorometan
-butilamina -dietilamina
-camfor sintetic -difenilamina
-tetrabromometan -diizopropilamina
-tetraclorometan -dimetilamina
-ciclohexilamina -etilamina
-etanolamina -nitrometan
-2 etoxietanol -1 nitropropan
-2 etoxietilacetat -nitrotoluen
-fenol -piretra
-ftalati -piridina
-2-furaladehida -alchili de plumb
-furfurol -2-propenal
-triiodometan -1,1 2,2 tetracloretan
-izoforona -tetracloretena
-izopropilamina -tetranitrometan
-metilacrilonitril -m si p toluidina
-metilamina -tributil fosfat
-metilanilina -triclorfenol
-brommetan -tricloretena
-bromura de metil n-butil -triclormetan
-clormetan -trietilamina
-metil 2 cianoacrilat -trimetil fosforat
-metilstiren -bromura de vinil
-2 metoxietanol -xileni (fara 2,4 xilen)
-2 metoxi etanol acetat -formaldehida
-nitroetan

Clasa III
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 2 kg/h: 150 mg/Nm3
-acid acrilic -N,N dimetilacetamida
-acetonitril -N,N dimetil formamida
-acid propionic -dipropilcetona
-acid acetic -hexametilen diamina
-n-butanol -n-hexan
-I-butanol -etilamilcetona
-sec-butanol -etilbenzen

Waste Water and Waste Gas Treatment 461

Anexe

-tert-butanol -etilbutilcetona
-metanol -etilenglicol
-butiraldehida -izobutilglicidil eter
-p-tert-butiltoluen -izopropoxietanol
-2 butoxietanol -metilmetacrilat
-caprolactama -metilamilcetona
-disulfura de carbon -o- metil ciclohexanona
-ciclohexanona -metilcloroform
-ciclopentadiena -metil formiat
-clorbenzen -metil izobutil cetona
-2-clor 1,3 butadiena -metil izobutil carbinol
-o-clor stiren -naftalina
-o-clor toluen -propilen glicol
-p-clor toluen -propilen glicol monometileter
-cumen -propion aldehida
-diacetonalcool (4 hidroxi 4 metil 2
pentanona) -stiren
-1,4 diclobenzen -tetrahidrofuran
-1,1 dicloetan -trimetil benzen
-diclorpropan -n- veratraldehida
-dietanolamina -vinil acetat
-dietilformamida -vinil toluen
-diizobutil cetona -2,4 xilen

Clasa IV
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 3 kg/h: 300 mg/Nm3
-propanol -metilacetat
-izopropanol -metil etilcetona
-n-amilacetat -metil izopropil cetona
-metil benzoat -n-metil pirolidona
-n-butil acetat -pinen
-izobutil acetat -n-propil acetat
-dietilcetona -izopropil acetat
-difluoro dibromometan -toluen
-sec-hexilacetat -xilen
-etilformiat

Clasa V
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 4 kg/h: 600 mg/Nm3
-acetona -dimetil eter
-etanol -heptan
-butan -hexan(tehnic)
-ciclohexan -izopropil eter
-ciclohexena -etilacetat
-clorpentan -metilacetilena
-clorobromometan -metil ciclohexan
-clor difluor metan -pentan
-cloro penta fluoro etan -1,1,1,2 tetraclor 2,2 difluoretan
-dibromdifluoretan -1,1,2,2 tetraclor 1,2 difluoretan
-dibutileter -triclorfluormetan
-diclor fluormetan -1,1,2 triclor 1,2,2 trifluoretan
-diclortetrafluoretan -trifluormetan
-dietileter -trifluorbrom metan
-diizopropil eter

462 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

5. Pulberi totale

Valorile emisiilor sunt:

Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.5 kg/h: 50 mg/Nm3

Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.1 kg/h,
raminind sub valoarea de 0.5 kg/h: 150 mg/Nm3

Azbest(particule in suspensie si fibre): valoarea limita a emisiei nu trebuie sa depaseasca 0.1

mg/Nm3 [DLGS 17/03/1995,n.114 Gazz. Uff. – serie generala n.92 din 20 aprilie 1995]

Extras din Anexa 2

32. Instalatii pentru producerea acrilonitrilului

Gazul uzat produs de un reactor si de absorber trebuie sa fie ars. Emisia gazoasa produsa de
reactie, in timpul purificarii produselor de distilare, si cea provenind de la transfer trebuie
dirijate catre sisteme de purificare potrivite.

34.Instalatii pentru producerea PVC

VCM(monomer clorura de vinil) rezidual in polimer trebuie redus la valori minime in special in
limitele dintre sistemul deschis si cel inchis; valoarea finala urmareste sa reduca ulterior
concentratia clorurii de vinil in fluxul gazos care vine de la uscator.

Debit masic a PVC 10 mg VCM/kg PVC

Homopolimeri in suspensie 100 mg VCM/kg PVC
Copolimeri in suspensie 400 mgVCM/kg PVC
PVC in microsuspensie si emulsie de PVC 1500 mgVCM/kg PVC

Fluxul de gaze venit din uscator trebuie utilizat ca materie prima intr-o instalatie de ardere,
pentru reduce ulterior concentratia de clorura de vinil.

Emisii in apa

Prevederile pentru protectia apei contra poluarii si adoptarea Directivei Consiliului

91/271/EEC privind tratarea apei uzate urbane si Directiva Consiliului 91/676/EEC
privind protectia apelor contra poluarii cauzate de nitratii din surse agricole [Decret
legislativ din 11 mai 1999 nr.152, revizuit de D. Lgs. 18 august 2000, nr.258]..
Valori limita de emisie pentru descarcari de apa uzata in apa de suprafata si in sistemele
de canalizare municipale.

Parametru Unitate Descarcare in apa de Descarcare in Descarcare in

suprafata sistemele de Laguna Venice si
colectare apele de suprafata
municipale din zona de
drenare(extract)
pH 5,5-9,5 5,5-9,5 6.0 – 9.0
Temperatur °C (1) (1)
a

Waste Water and Waste Gas Treatment 463

Anexe

Parametru Unitate Descarcare in apa de Descarcare in Descarcare in

suprafata sistemele de Laguna Venice si
colectare apele de suprafata
municipale din zona de
drenare(extract)
Culoare Imperceptibila dupa Imperceptibila Imperceptibila dupa
dilutia 1:20 dupa dilutie 1:40 dilutie 1:10
Miros Nu trebuie sa cauzeze Nu trebuie sa Nu trebuie sa
disconfort cauzeze disconfort cauzeze disconfort
Material Absent Absent Absent
grosier
TSS mg/l 80 200 35
BOD5(ca mg/l 40 250 25
O2)
COD(ca O2) mg/l 160 500 120
Aluminiu mg/l 1 2.0
Arseniu mg/l 0.5 0.5
Bariu mg/l 20 -
Bor mg/l 2 4
Cadmiu mg/l 0.02 0.02
Crom total mg/l 2 4
Crom(VI) mg/l 0.2 0.20
Fier mg/l 2 4
Mangan mg/l 2 4
Mercur mg/l 0.005 0.005
Nichel mg/l 2 4
Plumb mg/l 0.2 0.3
Cupru mg/l 0.1 0.4
Seleniu mg/l 0.03 0.03
Staniu mg/l 10
Zinc mg/l 0.5 1.0
Cianura
totala (ca mg/l 0.5 1.0
CN)
Clor liber
mg/l 0.2 0.3
activ
Sulfura (ca mg/l 1 2
S)
Sulfit (ca mg/l 1 2
SO2)
Sulfat(ca
mg/l 1000 1000
SO3)(2)
Clorura(2) mg/l 1200 1200
Fluorura mg/l 6 12
Fosfor
total(ca mg/l 10 10
P)(3)
Amoniu(ca
mg/l 15 30
NH4)(3)
Nitrit (ca N) mg/l 0.6 0.6
Nitrat(ca N) mg/l 20 30
Grasimi si
ulei
mg/l 20 40
animal/veget
al
Hidrocarburi
mg/l 5 10
totale

464 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Parametru Unitate Descarcare in apa de Descarcare in Descarcare in

suprafata sistemele de Laguna Venice si
colectare apele de suprafata
municipale din zona de
drenare(extract)
Fenoli mg/l 0.5 1
Aldehide mg/l 1 2
Solventi
organici mg/l 0.2 0.4
aromatici
Solventi
organici ce mg/l 0.1 0.2
contin azot
Detergenti
mg/l 2 4
totali
Pesticide(co
nti-nind mg/l 0.10 0.10
fosfor)
Pesticide
totale(exclus
iv cele care
mg/l 0.05 0.05
contin
fosfor) si, de
asemenea:
-Aldrin mg/l 0.01 0.01
-Dieldrin mg/l 0.01 0.01
-Endrin mg/l 0.002 0.002
-Isodrin mg/l 0.002 0.002
Solventi
organici mg/l 1 2
clorurati
Coli
escherichia( cfu/100 ml Footnote
4)
Test Sample considered not Sample considered
toxicitate to be acceptable if after not to be acceptable if
24 hours the fraction of after 24 hours the
acuta (5)
immobilised test fraction of
organisms 50 % immobilised test
organisms 80 %

Note la tabel:

(1) functie de apa receptoare se aplica urmatoarele prescrieri:

• Ape curgatoare: diferenta maxima de temperatura inainte si dupa punctul de descarcare este
3 ○C
• Lacuri: temperatura apei uzate trebuie sa fie 30○C si mai departe de 50 metri de la punctul
de descarcare cresterea temperaturii in cursul de apa trebuie sa fie 3○C
• Canale artificiale: valoarea medie a temperaturii in orice sectiune nu trebuie sa depaseasca
35◦C
• Mare si zone de delta/estuar a riurilor mai mici: temperatura apei uzate nu trebuie sa
depaseasca 35◦C si mai departe de 1000 metri de la punctul de descarcare cresterea
temperaturii in cursul apei trebuie sa fie de 3○C
(2) aceste limite nu se aplica la apele uzate descarcate in mare (asimilarea se aplica apelor
de coasta)
(3) apele uzate industriale descarcate in zone sensibile trebuie sa respecte limitele pentru
fosfor total si azot total de 1 mg/l, respectiv 10 mg/l.

Waste Water and Waste Gas Treatment 465

Anexe

(4) se recomanda limita generala de 5000 cfu/100 ml. Autoritatea competenta va stabili cea
mai potrivita limita in concordanta cu starea mediului, de igiena si sanitara a receptorului si
cu utilizarile lui.
(5) testul de toxicitate este obligatoriu. In completarea testului Daphnia magna, testele de
toxicitate acuta pot fi facute asupra ceriodaphnia dubia, Selenastrum capricornutum, bacterii
bioluminiscente sau alte organisme cum ar fi Artemia salina pentru continutul de sare din
efluentii de apa uzata sau alte organisme care vor fi indicate. Trebuie luat in considerare cel
mai prost rezultat al testului. Un test pozitiv nu este chiar penalizat, dar sunt necesare
urmatoarele actiuni: o investigare analitica atenta, cautarea surselor de toxocitate si
indepartarea lor.
.

10. LUXEMBURG

Nu sunt furnizate informatii.

11. OLANDA

Olanda are doua acte cadru principale de mediu: Act privind Managementul
de Mediu si Actul privind Poluarea Apelor de Suprafata. Aceste acte ofera impreuna
cadrul pentru emiterea autorizatiilor de mediu si pentru stabilirea conditiilor de
autorizare. Actele sunt in concordanta cu cerintele Directivei IPPC si autorizarea
integrata este garantata de autoritatile competente care coordoneaza procedura de
autorizare. Ambele acte cadru determina un numar de Decrete si Reglementari care
ofera cerinte privitoare la activitatile potential poluatoare.
Reglementarile Olandeze privind Emisiile (NeR) se ocupa cu emisiile din
proces in aer si functioneaza ca linii directoare pentru emiterea autorizatiilor si/sau
modificarea conditiilor de autorizare. NeR au fost utilizate ca ghid pentru acordarea
autorizatiilor din 1 mai 1992. In NeR sunt date standardele pentru concentratii, pentru
diferite substante, standarde care constituie limitele superioare pentru surse punctuale
distincte, in functie de debitul masic. In plus, in “reglementari speciale” se dau reguli
pornind de la “standarde generale de emisie” pentru anumite industrii sau instalatii
specifice.
Standardele pentru emisii in Olanda (NeR) nu sunt legal obligatorii si NeR
nu inlocuieste acordurile obligatorii existente. Totusi, daca autoritatea de autorizare
doreste sa porneasca de la NeR, motivele pentru a o face trebuie sa fie stabilite in
preambulul autorizarii.

Acorduri facultative
Acordurile facultative sau conventiile sunt declaratii de intentie asupra implementarii
politicii de mediu pentru anumite sectoare industriale. Declaratiile de intentie sunt acorduri
intre autoritati si industrie. Participarea intr-o conventie da autoritatilor si companiilor
avantajul unei cai mai transparente, coerente si previzibile de imbunatatire a conditiilor de
mediu si de investitii. Conventiile se aplica in doua domenii:

• Realizari generale legate de mediu, referitor la poluantii “traditionali”

• Eficienta energetica.

Realizari generale legate de mediu, referitor la poluantii “traditionali”

In declaratia de intentie a acestui acord, autoritatile au trasat un Plan Tinta Integral de
Mediu(IETP), bazat pe Planul National de Politica de Mediu(NEPP), Memorandumul
privind Managementul Apei , Planul de Actiune pentru Marea Nordului, Programul de

466 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Actiune pe Rhine, Memorandumul privind Conservarea Energiei si alte planuri oficiale

existente la momentul semnarii declaratiei.

Plan Tinta Integral se refera la poluarea mediului cu poluanti traditionali(Sox, Nox, VOC,
metale grele, PAH, etc) cauzata de sectoare industriale relevante. IETP a fost realizat in
1994/1995 si va fi modificat in 2000 si 2010. Separat de reducerea emisiilor in aer, apa si
sol, IETP incorporeaza de asemenea politica privind conservarea energiei, conservarea apei,
depoluarea solului, riscul, disconfortul olfactiv, zgomotul si sistemele de management
intern. Totusi, in special pentru conservarea energiei si reducerea CO2, au fost realizate alte
doua conventii.

Pentru industria chimica, declaratia de intentie a fost semnata pe 2 aprilie 1993. Un factor
semnificativ este intelegerea faptului ca, din punctul de vedere al unui mare numar de
companii separate, din sectorul chimic, contributia individuala a fiecarei companii la
implementarea IETP in industrie poate fi diferita. Responsabilitatea companiilor individuale
de a contribui la implementarea IETP in industrie cere acestor companii o atitudine activa.
Contributia unei companii va fi definita in Planul de Mediu al Companiei (‘BMPs’) care
este realizat de fiecare companie. Aceste BMPs sunt reinnoite la fiecare patru ani si trebuie
acceptate de autoritatea care autorizeaza.

Eficienta energetica: Acorduri pe termen lung privind eficienta energetica

In Olanda, Acordurile pe termen lung privind eficienta energetica (MJAs) au fost realizate
intre Ministerul Afacerilor Economice si reprezentantii organizatiilor din fiecare sector
industrial. Cel mai important aspect al MJAs este target-ul pentru imbunatatirea eficientei
energetice in sectoare relevante ale industriei intr-un anumit interval de timp. Pentru
elaborarea MJAs, au fost stabilite acorduri bilaterale intre companii individuale si agentia
care sprijina , care este NOVEM. Pentru industria chimica, un MJAs a fost semnat in 24
noiembrie 1993 si s-a stabilit o imbunatatire a eficientei energetice cu 20% in perioada
1989-2000. Propunerea a fost adoptata de sector si o a doua runda a MJAs se afla in
pregatire, desi majoritatea companiilor din sectorul chimic se vor alatura conventiei
‘Benchmarking’.

Eficienta energetica: conventia Benchmarking

Conventia Benchmarking este un acord intre autoritatile olandeze si industria mare
consumatoare de energie . In contrast cu MJAs mentionate mai sus, nu este fixat un target
cuantificat pentru imbunatatirea eficientei energetice. In schimb, industria a fost de acord sa se
situeze in top in lume privind eficienta energetica si autoritatile vor mai impune masuri de
taxare aditionala pe energie. Motivul pentru acest mod diferit de abordare este acela ca , datorita
competitiei internationale, industria a cerut guvernarii sa acorde importanta efortului reciproc
privind eficienta energetica in industria olandeza in raport cu copetitorii straini. Acordul
priveste toate companiile care utilizeaza energie de 0.5 PJ pe an sau mai mult. Acordul de
pricipiu a fost semnat pe 6 iulie 1999, intre organizatii industriale si autoritati. Acum, ca aceasta
intelegere a fost semnata, acordul este deschis spre semnare companiilor individuale.

Waste Water and Waste Gas Treatment 467

Anexe

Niveluri de emisii asociate BAT pentru emisii din process

Categorii** Nivel de meisie Prag Observatie

asociat BAT (kg/h)
(mg/Nm3)
Subsatnte extrem de
periculoase
Dioxine si furani 0-0.1 ng/Nm3 I-TEQ Fara prag Reducerea este obligatorie
PCB 0-0.1 ng/Nm3 pcb-TEQ Fara prag Reducerea este obligatorie
Particule
Materii in suspensie 5–25
Fara prag Functie de tehnica aplicata si
conditiile de proces
Substante cancerigene*
∑ C1 0-0.1 0.0005 Reducerea este necesara
∑ C1 + C2 0-1.0 0.005 Reducerea este necesara
∑ C1 + C2 + C3 0-5.0 0.025 Reducerea este necesara
Substante organice (gaz si
vapori)*
∑ gO1 20 0.1
∑ gO1 + gO2 100 2.0
∑ gO1 + gO2 + gO3 100-150 3.0
Substante organice(solide)*
∑ sO1 5–10 Fara prag Vezi materii in suspensie
∑ sO2 and sO3 5–25 Fara prag Vezi materii in suspensie
Subst. anorganice(gaz si
vapori)
gI1 1.0 0.01
gI2 5.0 0.05
gI3 30 0.3
gI4 200 5
Subst. Anorganice (solide)*
∑ sI1 0.2 0.001
∑ sI1 + sI2 1.0 0.005
∑ sI1 + sI2 + sI3 5.0 0.025
*pentru categoriile de substante marcate cu asterisc, se aplica regula de insumare. Aceasta
inseamna ca nivelul dat de emisie se aplica sumei de substante din categoria relevanta plus cele
din categoria inferioara
**diferitele substante sunt clasificate mai jos

Clasificarea substantelor cancerigene

Categorie Substanta
C1 Benzo(a)antracen, benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten,
benzo(k)fluoranten, dibenzo(a,h)antracen, 2-naftilamina, 2-nitropropan, beriliu (si
compusii sai)ca Be, crom (VI) (si compusii sai) ca Cr
C2 3,3 diclorbenzidina, dietilsulfat, dimetil sulfat, etilen oxid, nichel (si compusii sai) ca Ni
C3 Acrilonitril, benzen, 1,3 butadiena, 1,2 dibrom metan, 1,2 dicloretan, epiclorhidrina,
hidrazina, propilen oxid, clorura de vinil

Substante organice

Substantele organice au fost clasificate conform ecotoxicitatii lor. Se fac distinctii intre
gaze/vapori si solide (gO si sO). Standardul se aplica unei emisii suma de substante ( asa numita
regula de insumare). Trebuie luat in considerare faptul ca clasificarea asa cum este data mai sus
nu este completa ( lista totala include citeva sute de compusi), dar citeva substante relevante au
fost incluse aici.

468 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Anexe

Clasificarea substantelor organice

Categorie Substanta
O1 Multi compusi ( ex.: acetaldehida, acroleina, acid acrilic, amino benzen/etan/metan, anilina,
antracen, bisfenol A, caprolactama, 1,2 diclor benzen, diclorfenoli, formaldehida, metilamina,
compusi nitro aromatici monociclici, fenol, piridina, tetraclor metan, triclor metan, compusi
organici cu staniu
O2 Multi compunenti(ex.; 1,3/4 diclorbenzen, cumen, etil benzen, monoclorbenzen, stiren,
tetraclor etena, toluen, 1,1,1 tricloretan, xileni)
O3 Multi compusi( ex.: diclormetan, multi alcooli, alcani, cetone)

Substante anorganice

S-a facut distinctie intre substantele anorganice gazoase si solide (gI respectiv sI). Motivul este
acela ca tehnicile folosite pentru reducerea emisiilor pentru componenti gazosi si solizi sunt
diferite. Substantele au fost clasificate in conformitate cu ecotoxicitatea lor. Standardul pentru
substante anorganice solide se aplica emisiei suma de substante (asa numita regula de
insumare).

Clasificarea substantelor anorganice

Categorie Substanta
gI1 Clorcian, clordioxid, diboran(B2H6), arsina, fosfina, fosgen
gI2 Brom (si compusii sai) ca HBr, triclorura/trifluorura de bor, clor, acid cianhidric, fluor (si
compusi) ca HF, acid fosforic, trifluorura de azot, sulfura de hidrogen, acid sulfuric, hidrura
de germaniu, tetra fluorura /tetrahidrura de siliciu
gI3 Compusi cu clor ca HCl, diclorohidrura de siliciu, acid azotic, tetraclorura de siliciu,
triclorohidrura de siliciu, hexafluorura de sulf(SF6)
gI4 Amoniac, oxizi de azot(ca NO2), oxizi de sulf (ca SO2)
sI1 Azbest pulbere*, arseniu (si compusii sai )ca As*, cadmiu (si compusii sai) sa Cd, mercur (si
compusii sai) ca Hg, compusi de platina ca Pt, compusi cu rhodiu ca Rh, fier-pentacarbonil,
dioxid de siliciu ( cristobalit , tridimit)*, argint (si compusi) ca Ag, taliu (si compusi) ca Tl,
compusi ai vanadiului ( in special oxizi, halogenuri, sulfati si vanadati)ca V
sI2 Clorura de crom, cobalt(fum si compusi)ca Co, cupru-fum ca Cu, plumb (ca si compusi de
plumb anorganici)ca Pb, dioxid de siliciu ( cristobalit , tridimit) ca pulberi- fractia respirabila,
rhodiu ( si compusii insolubili in apa) ca Rh, seleniu (si compusi) ca Se, telur (si compusi) ca
Te
sI3 Stibiu (si compusii sai) ca Sb, bariu (si compusii sai) ca Ba, oxid de calciu, crom (si compusi,
ex,: Cr(VI)) ca Cr, cupru (si compusii, ex.: fum) ca Cu, cianuri ca CN, fluoruri ca Fl, mangan
(fum si compusi) ca Mn, paladiu (si compusi) ca Pd, platina (si compusi insolubili in apa) ca
Pt, hidroxid de potasiu/sodiu, staniu (si compusi cu staniu anorganici) ca Sn, vanadiu (si
aliaje si carburi) ca Vn, clorura de zinc (fum)
* compusii marcati cu asterisc sunt considerati cancerigeni in raport cu o valoare de prag . Acestor
componenti ar trebui sa li se acorde o atentie speciala

12. PORTUGALIA

Nu sunt informatii.

13. SPANIA

Nu sunt informatii.

Waste Water and Waste Gas Treatment 469

Anexe

14. SUEDIA

1. Legislatia suedeza este cuprinsa in Codul de Mediu. Fiecare problema este de sine statatoare
si cerintele cu privire la tratare apa si gaz este stabilita individual in functie de receptor, etc.
In acest Cod se formuleaza o serie de principii:
• Sarcina pricipiului dovezii- operatorii trebuie sa demonstreze ca operatiile lor sunt realizate
intr-o maniera acceptabila fata de mediu, sarcina de a dovedi este totdeauna a operatorului
• Cerinte de cunoastere- persoanele care desfasoara o activitate trebuie sa aiba cunostintele
necesare potrivit scopului si naturii activitatii. Scopul acestei prevederi este de a asigura
faptul ca operatorii au experienta necesara inainte de a porni operatia, prevenindu-se
daunele sau distrugerile
• Principiul precautiei- limitarea riscului de distrugere implica obligatia de a lua masurile
necesare pentru a preveni sau combate efecte adverse asupra mediului si sanatatii
• Cea mai buna tehnologie- se aplica tehnologiei de operare si pentru construirea, operarea si
dezafectarea instalatiei. O conditie esentiala este aceea de a fi fezabila economic si
industrial in interesul unitatilor
• Principiul poluatorul plateste- operatorul trebuie sa plateasca pentru masurile de prevenire
si remediere care trebuie luate
• Principiile managementului resurselor si ecociclului- o operatie trebuie facuta astfel incit sa
asigure folosirea eficienta a materiilor prime si energiei si reducerea consumului si
deseurilor
• Principiul ratiunii- toate regulile se aplica in raport cu beneficiile si costurile. Operatorul
este cel care, conform sarcinii principiului dovezii, trebuie sa demonstreze ca un cost al
unie masuri de protectie nu se justifica dintr-un punct de vedere raportat la mediu sau ca
reprezinta o impunere nerationala.

In procesul de autorizare, operatorul trebuie sa demonstreze ce tehnici de tratatre sunt

valide, si sa sugereze una sau mai multe pentru tratarea apei uzate sau gazelor reziduale etc.
Tehnologiile alese si conditiile stabilite vor depinde de BAT in masura in care sunt
disponibile pentru industria chimica, tehnologia este aplicata cu succes in conditii similare,
etc. Sunt posibile o multitudine de conditii si solutii functie de localizare, tehnologia de
proces, etc.

2. Din acestea rezulta mai mult sau mai putin ca nu exista o literatura generala de referinta cu
privire la documentele de autorizare. Personalul tehnic dintr-o autoritate de mediu trebuie sa
stapineasca bine tehnologiile folosite si disponibile sau sa aiba acces la astfel de tehnologii,
si impactul produs asupra mediului si ce trebuie facut pentru a contracara acest impact.
Personalul ofera organului de decizie declaratii privind ceea ce este influenta acceptata
asupra mediului si cum ar trebui aceasta influenta controlata.

Actual autorizarea este data de un Curte de Mediu in cazul proceselor industriale majore.
Reglementarile se bazeaza pe informatia si indrumarile primite de la autoritatile nationale,
regionale si locale si de la operator.

15. ANGLIA

Nu sunt informatii disponibile.

470 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Glossary

GLOSAR DE TERMENI SI ABREVIERI

Simboluri chimice

Al Aluminiu
Al2O3 Oxid de aluminiu
As Arsen
Cd Cadmiu
Br- Ion brom
Br2 Brom
Ca(OH)2 Hidroxid de calciu,var
Cl- Ion clor
Cl2 Clor
OCl- Ion hipoclorit
ClO3- Ion clorat
CN- Ion cianura
CO Monoxid de carbon
CO2 Dioxid de carbon
COS Oxisulfura de carbon
Cr Crom
Cr3+ Ion crom(lll)
(CrO4)2- Ion cromat
CS2 Sulfura de carbon
Cu Cupru
F- Ion fluor
Fe Fier
HBr Acid bromhidric
HCl Acid clorhidric
HCN Acid cianhidric
HF Acid fluorhidric
Hg Mercur
H2O2 Peroxid de hidrogen
H2S Hidrogen sulfurat
H2SO4 Acid sulfuric
HNO3 Acid azotic
N2 Azot gaz
NaOH Hidroxid de sodiu
Na2CO3 Carbonat de sodiu,soda
NaHCO3 Carbonat acid de sodiu,bicarbonat
NaOCl Hipoclorit de sodiu
NaClO3 Clorat de sodiu
NaHSO3 Sulfit acid de sodiu,bisulfit
NH2CN Cianamida
(NH2)2CO Uree
NH3 Amoniac
NH4+ Ion amoniu
Ni Nichel
N2O Oxid azotos
NO Oxid de azot
NO2 Dioxid de azot
(NO2)- Ion nitrit
(NO3)- Ion nitrat
NOx Oxizi de azot(amestec de NO si NO2)
O2 Oxigen
O3 Ozon
P Fosfor

Waste Water and Waste Gas Treatment 471

Glossary

Pb Plumb
(PO4)3- Ion fosfat
(PO4)-P Fosfat(calculat ca P)
Sn Staniu
S2- Ion de sulf
SO2 Dioxid de sulf
SO3 Trioxid de sulf
(SO3)2- Ion sulfit
(SO4)2- Ion sulfat
SOx Oxizi de sulf(amestec de SO2 si SO3)
Zn Zinc

Prefixe
12
p pico 10-

n nano 10-9
µ micro 10-6
-3
m mili 10

c centi 10-2
d deci 10-1

h hecto 102

k kilo 103

M mega 106

G giga 109

T tera 1012

P peta 1015

Unitati si factori de conversie

bilion 1000 milioane

°C grad Celsius,centigrade
cm centimetru
d zi
g gram
h ora
I-TEQ echivalenti internationali de toxicitate a dioxinelor
J Joule (1J=0.239cal)
kg kilogram
kPa kilopascal (1kPa=10mbar)
kWh kilowat-ora (1kWh=3.6MJ)
l litru (1l=0.001mc)
m metru
mg miligram
m2 metru patrat
m3 metru cub
MJ magajoule (1MJ=239kcal=0.2778kWh)

472 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Glossary

MPa megapascal (1MPa=10bar)

Nm3 normal mc (metru cub pentru gaze,masurat la 101.3kPa si 273.15K)
Pa pascal (presiune;1 Pa=1 N/m2)
ppm parti pe milion(in masa)
ppmv parti pe milion(in volume) (ppm x greutatea moleculara/22.41=mg/Nm3)
1 ppm NO2=2.05 mg/Nm3 NO2)
s secunda
S siemens
tonne tona (1 tona=1000kg)
v-% procentaj in volume
wt - % procentaj in greutate
yr an
Ω ohm

Prescurtari/Acronime
ACP Proces de contact anaerob
ACR Reactor de contact anaerob
AMS Sistem automat de masurare (instalat si cu operare continua in teren)
AOX Compusi organici halogenati adsorbabili
API Institutul american pentru petrol
ATS Schilling austriac (moneda)
BAT Cele mai bune tehnici disponibile ,conform definitiei din Art.2 (11) al Directivei
BEF Franc belgian (moneda)
BODx Consum biochimic de oxigen in timpul a x zile (normal 5 sau 7 ) indicind
cantitatea de materie organica biodegradabila din apa uzata
BREF Document de referinta pentru cele mai bune tehnici disponibile
BTEX Benzen,Toluen,Etilbenzen,Xilen
CEFIC Consiliul European pentru industrie chimica
COD Consumul chimic de oxigen indicind, cantitatea de materie organica oxidabila
chimic ,din apa uzata
CONCAWE Asociatia Europeana pentru rafinare,pentru mediu sanatate si securitate
CPI Separator cu discuri cu caneluri
CSTR Reactor tip rezervor cu agitare continua
CWW BREF despre tratarea gazului uzat si a apei uzate orasenesti/ sisteme de
management in sectorul chimic
DAF Flotatia aerului dizolvat
DDT 1,1,1-triclor-2,2-bis-(p-clorfenil)etan;pesticid
DEM Marca germana (moneda)
DTA Evaluarea directa a toxicitatii
EC50 Concentratia efluentului in apa de dilutie care cauzeaza un efect negativ
masurabil asupra a 50% din populatia test
EIPPCB Biroul European pentru prevenirea si controlul integrat al poluarii
ELV Valori limita de emisii
EMAS Eco-management si shema de audit (Reglementarea Cosiliului 761/2001)
EMFA Analiza fluxului de energie si materie
EMS Sistem de management de mediu
EOX Compusi organici halogenati extractibili
EQO Obiective de calitate a mediului
EQS Standarde de calitate a mediului
ESP Precipitator electrostatic
EUR Euro (moneda)
FGD Desulfurarea gazelor de ardere
FIM Marca finlandeza (moneda)

Waste Water and Waste Gas Treatment 473

Glossary

FRP Material plastic intarit cu fibre de sticla

GAC Carbon activ granulat
GBP Lira sterlina englezeasca (moneda)
GMP Buna practica a productiei
HAP Poluanti din aer periculosi
HEAF Filtru de aer cu eficienta inalta
HEAP Filtru pentru particule din aer cu eficienta inalta
HEL Limita superioara de explozie
HSE Sanatate, securitate si mediu
IAF Flotatie indusa a aerului
ICC Camera internationala de comert
IMPEL Reteaua Uniunii Europene pentru implementarea si aplicarea legislatiei de mediu
IPPC Prevenirea si controlul integrat al poluarii

IR Infrarosu
ISO Organizatia internationala pentru standardizare

LC50 concentratia efluentului in apa de diluare care cauzeaza mortalitate la 50% din
populatia testata
LCA Evaluarea ciclului de viata
LDAR Detectare pierderi si reparare
LEL Limita inferioara de explozie
LID Dilutie minima ineficienta; valoare numerica data ca valoare de dilutie
reciproca(adimensionala) a apei uzate pentru care nu se observa nici un efect
LVIC BREF in macroindustria chimica anorganica
LVOC BREF in macroindustria chimica organica
MEK Metil etil cetona
MF Microfiltrare (proces cu membrana, sectiunea apa uzata)
MIBK Metil izobutil cetona
NF Nanofiltrare (proces cu membrana, sectiunea apa uzata)
NFL gulden olandez (moneda)
NH4-N amoniu (calculat ca azot)
NO2-N nitrit (calculat ca azot)
NO3-N nitrat (calculat ca azot)
OFC BREF in industria chimica organica de rafinare
ORP potential redox
OSPAR Conventia de la Oslo si Paris pentru Protejarea mediului marin al Atlanticului
de Nord-est
PAC pulbere de carbon activ
PAH Hidrocarburi aromatice policiclice
PCDDs dibenzodioxine policlorurate
PCDF dibenzofurani policlorurati
p.e populatie echivalenta
PM particule materiale in suspensie (poluant pentru aer)
PMx particule materiale in suspensie, cu diametru aerodinamic de x µm (poluant
pentru aer)
POP poluant organic persistent
PPI separator cu talere paralele
PSA adsorbtie cu variatia presiunii
PTFE politetrafluor etilena (TEFLON)
PVC clorura de polivinil
RO osmoza inversa (proces cu membrana, sectiunea apa uzata)
SAC cationit puternic acid
SBA anionit puternic bazic
SCA Suprafata specifica de colectare (ESP: proportia din suprafata de colectare a
electrodului fata de curentul de gaz)

474 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Glossary

SCR reducere catalitica selectiva (reducere Nox)

SCWO oxidarea apei suoracritica
SIC BREF in specialitatea industrie chimica anorganica
SME intreprinderi mici si mijlocii
SNCR reducere selectiva necatalitica (reducere Nox)
SPC control al procesului statistic
SVI index al volumului de namol: volumul in ml ocupat de 1 g de namol activ
dupa decantare in conditii specifice pentru un interval de timp specific
TA toxicitate alge; determinarea netoxicitatii apei uzate fata de algele verzi
(Scenedesmus subspicatus (CHODAT), utilizind diferite dilutii ale apei uzate;
valoare este un numar adimensional, care da factorul de dilutie
TD toxicitate Daphniae; determinata netoxicitatii acute a apei uzate la Daphniae
(Daphnia magna STRAUS) pentru o perioada de expunere de 24 ore, utilizind
diferite dilutii ale apei uzate; valoarea este un numar adimensional care da
factorul de dilutie
TF toxicitate pesti; determinarea netoxicitatii acute a apei uzate la pesti
(Leuciscus idus L) pentru o perioada de expunere de 48 ore, utilizind diferite
dilutii ale apei uzate; valoarea este adimensionala si da factorul de dilutie
TL toxicitate bacterii luminiscente; determinari pe termen scurt a efectului
inhibitor (efecte toxice subletale) al apei uzate asupra emisiei de lumina a
Photobacterium phosphoreum, utilizind diferite dilutii ale apei uzate; valoare
numerica adimensionala ce da factorul de dilutie
TM mutagenitate; determinarea celui mai scazut nivel de dilutie la care nu se
observa manifestarea genotoxicitatii apei uzate asupra organismului
Salmonella typhimurium TA 1535/pSK 1002; valoare este un numar
adimensional, care da factorul de dilutie
TOC Carbon organic total
TSS Total materii solide in suspensie(in apa uzata)
UASB Reactor sau proces cu strat filtrant de namol anaerob cu flux ascendent
UF Ultrafiltrare (proces cu membrabna, sectiunea apa uzata)
USD dolar US (moneda)
USEPA Agentia de Protectie a Mediului din Statele Unite
UV Ultraviolet
VCM monomer clorura de vinil
VOC Compusi organici volatili
VOX Halogenuri organice volatile
VRU Unitate de recuperare a vaporilor
WAC Cationit slab acid
WBA Anionit slab bazic
WEA Evaluarea integrala a efluentului
WEER Riscul integral al efluentului asupra mediului
WWTP Instalatie de tratare apa uzata

Termeni folositi in acest document

Proces aerob proces de tratare biologica care se desfasoara in prezenta oxigenului

Proces anaerob proces de tratare biologica care se desfasoara in absenta oxigenului
Denitrificare anoxica proces prin care NO3-N este convertit biologic la azot gazos in absenta
oxigenului
Indepartarea indepartarea azotului si fosforului in procesul de tratare biologica a nutrientilor
biologici
Component substanta incorporata intr-un amestec (ex.: in apa uzata, gaz rezidual sau aer)
Continut materie continuta intr-un mediu

Efecte in mediu posibil schimb al presiunii mediului de la un compartiment de mediu la alta

Waste Water and Waste Gas Treatment 475

Glossary

Denitrificare proces biologic prin care nitratul este convertit la azot si alte produse
gazoase finale
Emisii difuze emisii difuze care nu sunt eliberate prin puncte de emisie specifice
(cosuri,etc)(cww/tm/154)
Factor de dilutie utilizat la determinarea toxicitatii in apa uzata; definit ca raportul dintre
cantitatea totala de proba dupa diluare si cantitatea de apa uzata
continuta in proba fara efecte detectabile asupra organismelor test;
factori mari de dilutie sunt echivalenti cu o toxicitate mare a apei uzate

Efluent fluxul uzat (apa uzata sau gaz uzat) descarcat dintr-un proces, o
instalatie sau un site

Emisii eliberare directa sau indirecta de substante, vibratii caldura sau zgomot
din surse individuale sau difuze in aer, apa sau sol, asa cum este definit
in Art. 2(5) al Directivei

Aer exhaustat curent de aer (gaz uzat) dintr-o instalatie contaminata cu componenti
gazosi, in mod obisnuit cu concentratii scazute

Instalatii existente instalatii in operare sau existente inainte de data la care aceasta
Directiva a intrat in vigoare, conform Art. 2(4) al Directivei
Gaz de cos gazelor reziduale generate in procesul de incinerare
Emisii fugitive orice emisie care nu este sub forma de gaze uzate sau compusi organici
volatili in aer, sol si apa sau de solventi continuti in orice fel de produsi.
Include emisii necaptate,eliberate in mediul exterior prin ferestre, usi,
ventilatoare sau deschideri similare (cww/tm/88)
Compusi organici un compus organic care contine cel putin un atom de brom, clor, fluor
sau iod
Halogenati in molecula
Instalatie unitate tehnica stationara in care se desfasoara una sau mai multe
activitati mentionate in Anexa I a Directivei , si orice alte activitati
direct asociate care au o conexiune tehnica cu activitatile realizate in
afara acestui site si care ar putea avea efect asupra emisiilor si poluarii
(Art 2(3) al Directivei)
Adaos de apa apa adaugata unui proces pentru a initia sau mentine o reactie, pregati o
solutie, amesteca reactantii, dilua reactantii
Lesia mama flux de apa uzata rezultat direct dintr-o reactie chimica sau o sinteza, in
general cu concentratie mare in produsi, materiale de initiere sau
produse secundare, in special in descarcari apoase initiale
Nitrificare proces biologic prin care amoniacul este convertit mai intii in nitrit si
apoi in nitrat
Operatii de pornire, perioada de operare care pune in functiune sau scoate din functiune sau
sfirseste
oprire o perioada de mers in gol a unei activitati, unui echipament sau unui
rezervor . Fazele obisnuite de variatie a acivitatii nu pot fi considerate
ca porniri sau opriri (cww/tm/88)
Substante Element chimic si compusii lui, cum este definit in Art 2(1) al
Directivei
Schimbare esentiala schimb in operare care, in opinia unei autoritati competente, poate
determina efecte negative semnificative asupra fiintelor umane si
mediului, asa cum se defineste in Art. 2(1) al Directivei
Compus organic orice compus organic avind o presiune de vapori de 0.01 kPa sau mai
mult, la
volatil 293.15 K sau cu o volatilitate corespunzatoare in conditii particulare de
utilizare (cww/tm/88)
Gaz rezidual (VOC) sau alti poluanti evacuati in aer de la cos sau de la
echipamentele de depoluare

476 Waste Water and Waste Gas Treatment

 Glossary

Apa uzata efluent apos rezultat din procesele chimice, de productie, de pregatire a
materiei prime, de curatare echipamente si din activitatile de incarcare
si depozitare. Apa pluviala sau apa de racire indirecta nu se include
datorita diferitelor definitii pentru apa uzata folosite in statele membre.
Apa pluviala si necesarul de epurare este tratata separat. Apa de racire
este tratata in BREF-ul orizontal respectiv pentru Sisteme Industriale de
Racire

Waste Water and Waste Gas Treatment 477