MODERNISMUL ROMÂNESC

Modernismul românesc s-a construit în jurul revistei şi a cenaclului Sburătorul, conduse

de criticul literar Eugen Lovinescu. Revista a funcţionat între 1919-1922 şi între 1926-1927.
Obiectivele acesteia sunt promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea unei direcţii moderniste
prin aplicarea teoriei imitaţiei şi a principiului sincronismului cu literatura universală.
Poezia modernistă se caracterizează prin:
- dispariţia speciilor consacrate (idila, elegia, pastelul) şi înlocuirea lor cu formule poetice inedite
(psalm, poem într-un vers);
- valorificarea și reinterpretarea miturilor;
- ambiguizarea (neclaritatea) limbajului;
- estetica urâtului;
- preferinţa pentru arte poetice (= poezie ce redă ideile eului liric despre viață și creație artistică,
surprinzând regulile privind „nașterea” poeziei și tehnica literaturii sale, precum și imaginea
artistului în societate)
- inserarea în limbajul poetic a termenilor colocviali, argotici, groteşti;
- fragmentarismul:
„îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi” (Lucian Blaga)
- versul liber, versul alb, structurarea poeziei în secvențe inegale
- utilizarea ingambamentului (=continuarea ideii poetice în versul următor, cu literă mică):
„Frumoaso,
ți-s ochii-așa de negri încât seara” (Lucian Blaga)
- intelectualizarea poeziei (renunțarea la sentiment în favoarea intelectului) și provocarea
cititorului

TRADIȚIONALISMUL

Tradiţionalismul este o mişcare literară, manifestată în perioada interbelică, a cărei

ideologie se cristalizează în jurul revistei Gândirea. Atitudinea tradiţionalistă este mai veche în
cultura noastră, iar ideologia conturată în perioada interbelică preia elementele din orientările
antebelice (sămănătorismul şi poporanismul). Tradiţionalismul interbelic se constituie în opoziţie
cu modernismul lovinescian. Revista Gândirea apare la Cluj, în 1921 (condusă de Cezar
Petrescu şi D.I. Cucu), în 1922 se mută la Bucureşti (sub conducerea lui Nichifor Crainic) şi-şi
încetează activitatea în 1944, având colaboratori precum L. Blaga, T. Arghezi, I. Pillat, V.
Voiculescu etc.
Textul aparţine tradiţionalismului prin:
- idilizarea trecutului
- prin cadrul rural
- tema timpului trecător, fugit irreparabile tempus.
- relația cu divinitatea