Sunteți pe pagina 1din 79

CUPRINS

CAPITOLUL I..........................................................................................................3
Orientări moderne privind predarea educaţiei fizice.................................................3
la clasele V-VIII........................................................................................................3
1.1. Evoluţia handbalului pe plan mondial..................................................................................8
1.2. Cerinţele marii performanţe si repercursiunile asupra pregătirii jucătorului de handbal...10
1.3. Cerintele jocului actual si caracteristicile evoluţiei jocului................................................11
1.4. Liniile directoare ale jocului viitor.....................................................................................12
l .5. Aspecte ale predării handbalului în scoală.........................................................................13
1.6. Particularităţile predării jocului de handbal în lecţiile de...................................................15
educaţie fizică în lumina modernizării metodelor si..................................................................15
procedeelor specifice jocului.....................................................................................................15
CAPITOLUL II......................................................................................................19
2.1. Particularităţi de creştere si dezvoltare a copiilor din clasele V-VIII (11-14 ani) si
valorificarea lor în lecţiile de educaţie fizică.............................................................................19
2.1.1. Aparatul locomotor......................................................................................................20
2.l.2. Sistemul nervos.............................................................................................................21
2.1.3. Sistemul cardio-vascular..............................................................................................21
2.1.4. Aparatul respirator.......................................................................................................22
2.1.5. Aparatul vestibular.......................................................................................................22
2.2. Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice si psihice ale copiilor.................................22
2.2.1. Particularităţile dezvoltării rezistenţei în perioada pubertară......................................23
2.2.2. Particularităţile forţei la copii......................................................................................23
2.2.3. Particularităţile dezvoltării vitezei la copii..................................................................24
2.2.4. Particularităţile dezvoltării îndemânării la copii..........................................................25
2.2.5. Particularităţile dezvoltării mobilităţii la copii............................................................25
2.3. Particularităţile formelor de organizare a...........................................................................27
activităţii de educaţie fizică la clasele V-VIII la Scoală nr. 2. Vaslui.......................................27
CAPITOLUL III......................................................................................................28
Sarcinile şi problemele cercetării............................................................................28
3.1. Metodele folosite................................................................................................................28
3.3. Sarcinile cercetării:.............................................................................................................28
3.3.1. Strângerea şi studierea materialului bibliografic.........................................................29
3.3.2. Conceperea şi prelucrarea jocurilor.............................................................................29
3.3.3. Metode folosite în cercetare.........................................................................................30
CAPITOLUL IV......................................................................................................34
Fundamentarea teoretică..........................................................................................34
4.1. Pregătirea sociologică a copiilor din clasele V- VIII..........................................................34
4.2. Metodic...............................................................................................................................35
4.3. Particularităţile fiziologice ale copiilor 10 -14 ani.............................................................38
4.3.1. Modificări fiziologice..................................................................................................38
4.3.2. Modificări psihologice.................................................................................................40
CAPITOLUL V.......................................................................................................42
Teste generale şi specifice. Rezultate,prelucrare şi interpretare................................................42
Elaborarea mijloacelor operaţionale specifice pentru................................................................46
faza I - lansarea contraatacului în calitate de.............................................................................46

1
intermediar.................................................................................................................................46
Exerciţii specifice pentru faza II a atacului...............................................................................49
Exerciţii specifice pentru perfecţionarea jocului în sistem........................................................51
Exerciţii pentru perfecţionarea paselor de angajare...................................................................51
Exerciţii pentru perfecţionarea aruncărilor de Ia 9 m................................................................54
Exerciţii pentru perfecţionarea fentelor, blocajelor,..................................................................58
blocaj-plecare a jucătorilor de la 9 m.........................................................................................58
CAPITOLUL VI......................................................................................................62
Planificare calendaristică semestrială......................................................................62
CONCLUZII SI PROPUNERI................................................................................77
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................78

2
CAPITOLUL I
Orientări moderne privind predarea educaţiei fizice
la clasele V-VIII

Societatea românească parcurge astăzi un proces de democratizare, bazat pe


noi relaţii de producţie, noi valori ale relaţiilor interumane, pe o rapidă evoluţie a
sistemului de cunoştinţe, perfecţionarea tehnicii şi tehnologiei, toate acestea
determinând noi cerinţe, exigenţe crescute procesului de informare şi formare a
omului.
În aceste noi condiţii, educaţia fizică trebuie să-şi aducă aportul la formarea
unui tineret sănătos, dinamic, cu spirit practic întreprinzător, capabil de activităţi
creative individuale sau de grup, posesorul unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
cu aplicabilitate practică. Pornind de la aceste considerente, finalităţile (obiective
generale), obiectivele medii (intermediare) şi speciale (operaţionale), proprii
educaţiei fizice, izvorăsc din cerinţele realizării idealului societăţii noastre, care
înseamnă libertate şi democraţie.
Educaţia fizică şi sportivă şcolară şi extraşcolară de masă şi de performanţă
în etapa actuală, contribuie la permanentizarea procesului educativ (în viaţa
individului) în viziunea modernă, pe care U.N.E.S.C.O. o argumentează şi pe care
societatea îşi propune să o concretizeze. Educaţia fizică devine astăzi o latură
importantă a educaţiei permanente a individului. Ca parte componentă a educaţiei
integrale, acţionează nu numai asupra laturii fiinţei umane, ci şi asupra
personalităţii ei, modelând-o şi adaptând-o noilor exigenţe ale dezvoltării societăţii
şi nevoilor individului care doreşte să se adapteze şi să se afirme, să joace rolul său
socio-politic şi să stăpânească evoluţia sa. Astfel, educaţia permanentă constituie
un principiu important pentru întreg sistemul educaţiei fizice şcolare, care

3
determină şi noi obiective, noi conţinuturi adecvate acestora, metode moderne, o
nouă viziune asupra evaluării şi autoevaluării activităţii.
Privită din acest punct de vedere, ca parte componentă a educaţiei
permanente, educaţia fizică şi sportivă şi-a propus realizarea de noi obiective,
acordându-se o mai mare atenţie educaţiei sportive, asigurării capacităţii de
practicare independentă a exerciţiilor fizice, sfera "loissir"-ului căpătând astăzi o
mare atenţie. Educaţiei fizice şi sportului şcolar îi revine astăzi rolul de a-1 înarma
pe elev cu tehnicile necesare activităţii practice în timpul liber, în familie, în
grupuri, individual.
O primă finalitate a activităţii de educaţie fizică şi sport vizează ridicarea
calităţii vieţii, ca urmare a asigurării unei stări optime de sănătate, o adaptare mai
bună la efortul fizic şi psihic, indiferent de vârstă, sex şi specificul activităţii
productive, ceea ce determină o stare de echilibru biologic şi sufletesc, aşa-numita
homeostazie.
A doua finalitate a activităţii de educaţie fizică şi sport vizează formarea
unei capacităţi fizice ridicate, exprimată prin dezvoltarea la un nivel superior a
aptitudinilor motrice de bază şi a celor specifice diversităţii de gesturi motrice, de
tehnici proprii sporturilor, concomitent cu dezvoltarea calităţilor motrice de bază,
care reprezintă suportul formării măiestriei motrice.
A treia finalitate se referă la psihicul uman care este şi el profund angajat în
efortul fizic. Calităţile psihice din sfera cognitivă (senzaţii, percepţii, reprezentări,
gândire etc.), volitivă (curaj, spirit de iniţiativă, hotărâre, perseverenţă), afectivă
(sentimente, emoţii) şi estetică (simţul ritmului, al armoniei, al coordonării
mişcărilor) precum şi trăsăturile de personalitate (caracter, aptitudini, conştiinţă)
sunt stimulate şi educate prin activităţile de educaţie fizică şi sport, contribuind la
formarea şi dezvoltarea echilibrată a omului, cu o personalitate armonios
dezvoltată, care va facilita integrarea şi creşterea responsabilităţii sociale a
individului.

4
Pornind de la aceste consideraţii moderne privind locul şi rolul educaţiei
fizice şi sportului în procesul de formare a personalităţii omului, profesorul de
educaţie fizică trebuie să-şi orienteze activitatea în direcţia modernizării
mijloacelor şi metodelor de instruire şi educare sportivă a copiilor, mai ales la
această vârstă, când se poate interveni foarte eficient pentru modelarea
personalităţii lor.
Procesul de modernizare a activităţii de educaţie fizică în şcoală vizează
toate laturile - obiective, metode, mijloace, cadru organizatoric. Aceasta presupune
o nouă strategie didactică pentru realizarea obiectivelor instructiv -educative, în
primul rând trebuiesc stabilite obiectivele ca finalităţi ale procesului instructiv -
educativ (finale, intermediare, operaţionale). Acestea au fost prezentate mai sus.
Modernizarea metodelor de predare vizează întărirea caracterului formativ al
acestora, sporirea rolului activ al elevului în cadrul procesului, abordarea unui
sistem de verificare şi apreciere stimulativă, pe bază de obiective concrete. Dintre
metodele moderne ce se cer folosite sunt: metoda euristică, modelarea,
problematizarea, instruirea programată, mijloace moderne audio-vizuale.
Metoda euristică duce la angrenarea elevilor în cunoaştere, prin efort
propriu. Aceasta presupune crearea permanentă de către profesor a unor motivaţii
puternice pentru activitatea programată şi funcţie de obiectivele urmărite a le
realiza în fiecare lecţie. Aceste motivaţii îi stârnesc elevului curiozitatea, îi
stimulează procesele de analiză şi sinteză şi-1 dirijează spre efectuarea cu maximă
eficienţă a actelor motrice.
Modelarea ca metodă se aplică în procesul de programare a activităţilor
instructiv-educative şi presupune aplicarea acestei programări. Se programează
mijloacele, metodele, tehnicile de lucru, "paşii metodici", criteriile de evaluare a
disponibilităţilor şi randamentului subiectelor în scopul realizării sau depăşirii
valorilor modelului stabilit pe anumite intervale de timp. Modelul trebuie să fie
cuantificat precis şi să aibă parametrii de ordin calitativ şi cantitativ. Modelul
trebuie să caracterizeze cât mai corect particularităţile obiectivelor instructiv-

5
educative, natura efortului, structura motrică proprie acţiunii pentru care a fost
conceput. Pentru domeniul educaţiei fizice şcolare modelul final (valabil pentru
absolventul clasei a VIII-a) şi modelele intermediare (valabile pe un an şcolar) sunt
prezentate prin cerinţele programei şcolare, structurate pe componentele principale
ale procesului instructiv-educaţional.
Capacitatea de organizare, dezvoltarea fizică armonioasă a organismului,
capacitatea motrică (generală şi specifică), capacitatea de practicare independentă a
exerciţiilor fizice.
În funcţie de aceste modele, profesorul programează modelele operaţionale,
adică exerciţiile fizice cele mai eficiente pentru îndeplinirea fiecărei componente a
modelului intermediar.
Aceste exerciţii numite sisteme de acţionare, pentru a se constitui în modele
operaţionale trebuie să se administreze într-o succesiune logică, să fie precis dozate
şi să aibă un grad ridicat de eficienţă pentru realizarea obiectivelor propuse.
Problematizarea oferă elevului situaţii diverse de exersare a capacităţii de
soluţionare a dificultăţilor ("problemelor") create, lucru care stimulează
participarea conştientă, activă a elevului pentru propria formare. Situaţiile
problemă pot fi create de profesor sau de elevii înşişi prin:
 Restructurarea cunoştinţelor şi aplicarea lor în situaţia dată spre rezolvare
(cere o bună experienţă motrică). Aceasta se aplică cu succes în traseele
aplicative, scheme tactice din jocuri, combinaţii în gimnastică etc.
 Oferirea mai multor căi de rezolvare, elevul alegând pe cea mai bună şi
convenabilă pentru el. Are aplicabilitate în formarea deprinderilor motrice
aplicative.
 Rezolvarea de către elevi a problemei date de profesor după ce o studiază în
prealabil, alege soluţia şi o compară cu ceilalţi colegi.
Instruirea programată. Aceasta constă în fragmentarea conţinutului în
elemente scurte, accesibile (paşi metodici, algoritmi, faze de atac) plasaţi într-o
ordine de dificultate unică pentru toţi elevii, ordine care depinde în fiecare etapă de

6
achiziţiile anterioare, de posibilităţile de asimilare ale fiecărui elev în parte, în
cadrul instruirii programate profesorul (comandă) acţionează în raport de
răspunsurile elevilor. Este obligatoriu deci, ca după fiecare "pas" parcurs să se
verifice răspunsurile elevului şi, dependent de exactitatea lui, să se treacă la un nou
"pas" sau să se regleze procesul de instruire, intervenindu-se cu corectările
necesare.
Algoritmizarea este o orientare metodologică care constituie în fond o
"prelungire" a instruirii programate şi constă în elaborarea algoritmilor. La
domeniul nostru de activitate algoritmul reprezintă cele mai eficiente exerciţii,
dispuse într-o succesiune logică, bine determinată, cuantificată (ca efort),
codificată şi respectând toate regulile metodico-organizatorice care vizează
activitatea subiecţilor (organizare, mod de lucru) şi metodologia de evaluare a
randamentului acestor subiecţi.
Modernizarea procesului instructiv-educaţional de educaţie fizică a elevilor
presupune şi modernizarea sistemului formelor de organizare a practicării
exerciţiilor fizice de către elevi, în cadrul lui lecţia este forma de bază în care
obiectivele educaţie fizică se realizează în mod sistematic şi unitar.
În prezent, lecţia se realizează pe "verigi" sau "momente" eşalonând
conţinutul pe unităţi mici, într-o succesiune cursivă, cu caracter constant, care
permite realizarea obiectivelor propuse. Astfel concepută, în cadrul unei lecţii de
educaţie fizică se pot prelua toate componentele modelelor programate -capacitate
organizatorică, dezvoltare fizică, formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice şi a
priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor motrice , iniţierea în practicarea unei
ramuri sau probe sportive, formarea capacităţilor de practicare independentă a
exerciţiilor fizice. Pentru realizarea integrală şi eficientă a obiectivelor instructiv-
educaţionale, este necesară o reconsiderare a măsurilor organizatorice practicate în
lecţie, ca elemente de bază ale tehnologiei didactice.
Acestea se referă la organizarea materială, la organizarea colectivului de
elevi şi la organizarea exersării. Aceasta din urmă se referă la aplicarea unor

7
procedee metodice care să ducă la realizarea la un nivel optim a parametrilor
efortului, prin repartizarea sistemelor de acţionare, dirijarea elementelor de dozare,
utilizarea eficientă a materialelor disponibile (procedeul frontal, pe perechi, pe
ateliere, pe echipe, individual). Pentru adaptarea activităţilor noastre la cerinţele
actuale trebuie reconsiderat raportul profesor-elev.

1.1. Evoluţia handbalului pe plan mondial

Marile evenimente sportive cum sunt campionatele mondiale şi jocurile


olimpice ne oferă ocazia de a analiza fiecare sport în parte şi a-i determina nivelul
de dezvoltare la momentul respectiv şi locul în familia sportului la nivel
internaţional.
Deci sunt mari posibilităţi de prognozare a evoluţiei viitoare a handbalului
pe baza recapitulării, studierii şi analizării tendinţelor sale de manifestare în ultimii
ani.
Putem spune că handbalul este nu numai un sport european ci şi unul de talie
mondială. Este jucat în peste 100 de ţări de pe glob, în majoritatea ţărilor asiatice şi
africane, este prin popularitate şi număr de jucători implicaţi, al doilea sport (după
fotbal), a cucerit cel mai îndepărtat continent, Australia şi şi-a asigurat un loc bine
definit în familia sporturilor olimpice.
Transformarea handbalului dintr-un sport european în unul de nivel mondial
a fost consfinţită la Olimpiada de la Seul, când pentru prima dată în istoria acestui
sport, medaliaţii nu au mai fost reprezentativele unor ţări europene.
Atât în competiţia feminină cât şi în cea masculină, medaliaţii cu aur
(feminin) şi argint (masculin) au reprezentat Coreea de Sud. I s-a confirmat astfel
handbalului o nouă dimensiune, o nouă calitate, popularitatea lui fiind realmente
de nivel mondial.

8
Este de aşteptat ca toate celelalte ţări ne-europene să afle noi motive şi
ambiţia de a îmbunătăţi handbalul practicat în ţările lor. în felul acesta, handbalul
ca sport de nivel mondial, va deveni mai puternic. Au apărut noi idei, noi teorii de
cum trebuie să arate tipul jucătorului de handbal, în ultimii ani a existat tendinţa de
a căuta şi de a forma jucători înalţi punând accentul pe calităţile lor de viteză,
agilitate şi combativitate.
În acest moment putem vorbi de o limită de înălţime care poate fi
aproximativ 2,05 m, la masculin şi de 1,78 m la feminin. Aceasta va fi limita
înălţimii pentru jucătorul de handbal în prezent, cu toate că tendinţa spre
selecţionarea jucătorilor înalţi este încă prezentă.
După Olimpiada de la Seul a apărut duelul dintre jucătorii înalţi şi jucătorii
scunzi, deci un duel dintre forţă şi viteză. Jocurile Olimpice de la Moscova din
1980 au îngrijorat iubitorii handbalului, întrucât era dominat în mare măsură de
forţă, a cărei aplicare drastică, mai ales în apărare, distrugea toate elementele
tehnice de rafinament la care recurgeau atacanţii.
Interpretarea nouă a regulamentului de joc, aplicată începând cu anul 1981,
măsura justă luată de Federaţia Internaţională de Handbal, s-a dovedit a fi protecţie
a jucătorilor de handbal, adică a tehnicienilor şi spectaculozităţii în principal.
Ideea fundamentală a noii interpretări este că handbalul trebuie sa rămână un sport
al confruntărilor şi câştigului de cauză în condiţiile jocului, întotdeauna scutit de
brutalitate şi agresivitate exagerată.
Noile interpretări date regulamentului au marcat începutul dezvoltării
extraordinare a handbalului din 1981 până în prezent. Privind retrospectiv aceşti
ultimi ani, putem defini o mulţime de lucruri noi, începând cu dezvoltarea şi
îmbunătăţirea diverselor elemente de tehnică individuală până la investigarea
noilor posibilităţi în sfera tacticii de echipă. Toate acestea influenţează puternic
apariţia de noi metode de pregătire tehnică, tactică şi fizică, al căror rezultat va fi
crearea unui sistem întreg de exerciţii ca mijloace de antrenament în procesul de
pregătire.

9
1.2. Cerinţele marii performanţe si repercursiunile asupra pregătirii
jucătorului de handbal

Obiectivul antrenorului nu este de a pregăti jucătorul pentru a practica


handbalul, aşa cum se prezintă el actualmente, ci de a-1 educa pentru a putea juca
handbal aşa cum se va juca peste aproape 10 ani, adică atunci când jucătorul îşi va
dobândi maturitatea sportivă.
Antrenorul are posibilitatea de a aborda această pregătire a jucătorului în
diferite moduri
-învăţarea unor acţiuni tehnice, concepute în mod abstract, pornind de la un
model adult, care nu respectă posibilităţile morfologice, motrice, atletice şi
psihologice ale tânărului sportiv;
-impunând acţiuni colective de atac şi de apărare, sistem de joc, elaborate în
mod formal;
-impunând jucătorului intenţii tactice individuale care se bazează pe o
activitate de percepţie şi care îi permit să-şi menţină disponobilitatea şi iniţiativa.
Din această perspectivă, orice învăţare bazată pe însuşirea acţiunilor tehnice
rigide sau sistemelor de joc impuse din exterior şi repetate fără imaginaţie nu
reprezintă de loc un demers operaţional. Pregătirea jucătorului trebuie să fie luată
în considerare pe termen lung. Nu trebuie sărite etapele, nici bruscate evenimentele
pentru a putea obţine ipotetice rezultate imediat si adesea fără viitor. Trebuie
respectat gradul de maturizare al copilului pentru a nu-i propune decât o învăţare
care să corespundă cu nivelul său de dezvoltare şi posibilităţile de moment.
Ca o concluzie, este vorba de a dezvolta tânărului disponibilitatea, gândirea
şi inteligenţa activă care îi vor permite să preactice jocul actual, să se adapteze
evoluţiei specialităţii şi să participe la această evoluţie.

10
1.3. Cerintele jocului actual si caracteristicile evoluţiei jocului

Indiferent care este nivelul la care evoluează, jucătorul este implicat în


evoluţia activităţii la care trebuie să participe. El nu poate rămâne insensibil la
marile linii directoare care influenţează această evoluţie în momentul prezent.
Liniile directoare ale jocului actual sunt: dinamismul, angajarea totală şi
precizia.
Concret, dinamismul se traduce printr-o mobilitate a tuturor acţiunilor, care
se opune statismului şi reacţiilor la loviturile care se succed. Atent în orice
moment, fiecare jucător trebuie să-şi continue acţiunile şi să efectueze diferite
sarcini legate de statutul său de atacant sau apărător având grija continuităţii şi a
unor comportamente înlănţuite. Pentru a dezvolta acest dinamism, antrenorul
trebuie să formuleze la maximum angajarea spre poartă şi agresivitatea asupra
mingii. Nevoia de mişcare împreună cu interesul pentru activitatea sportivă,
constituie motivaţia principală a copilului. Antrenorul va trebui să utilizeze această
nevoie de activitate, această mobilitate, în sensul unei îmbogăţiri treptate, pentru a
respecta în conţinuturile şi formele de antrenament această caracteristică a jocului
de mare performanţă, dinamismul.
Angajarea totală înseamnă să vrei să constitui în orice clipă, în timpul
acţiunii, un pericol pentru poarta adversă, să vrei în orice clipă să-ţi pui adversarul
în dificultate, să fii în orice clipă atent pentru a reacţiona în mod eficient, adică în
avantajul tău sau al echipei, să-ţi asumi responsabilitatea şi să dai dovadă de
iniţiativă.
Lipsa de precizie se traduce în joc prin acţiuni motrice stângace, îndeosebi în
cursul relaţiei pasă-prinderea mingii sau în cursul unei aruncări sigure ratate
efectiv, chiar dacă trebuie resituate în contextul unui raport de forţe, atac-apărare
sau trăgător-portar. Nivelul de mare performanţă interzice un astfel de tip de
îndemânare. Precizia înseamnă de asemenea rigoare la antrenament, unde

11
antrenorul trebuie să se arate exigent faţă de performanţele jucătorilor care nu se
pot mulţumi cu aproximaţii, cu imprecizii, cu realizări nesigure.

1.4. Liniile directoare ale jocului viitor

 Creşterea vitezei legate de posibilitatea de a juca în spaţii din ce în ce mai


reduse;
 Creşterea volumului de acţiuni, adică efectuarea unui număr de acţiuni
înlănţuite unele cu altele, cu reducerea, chiar dispariţia treptată a timpilor morţi;
 Creşterea importanţei şi a frecvenţei jocului în aer, ca urmare a creşterii taliei
jucătorilor şi a ameliorării detentei lor;
 Importanţa tot mai mare a luptei l la l, circulaţiile tactice servind nu atât la
căutarea superiorităţii numerice (chiar dacă acest obiectiv se menţine) cât mai
ales la plasarea jucătorilor în poziţia optimă din punct de vedere al eficienţei
pentru abordarea luptei de departe sau de aproape;
 Ameliorarea psihomotricităţii de mare nivel, ajungându-se la tehnici din ce în
ce mai acrobatice;

Ca o concluzie a acestui subcapitol, putem spune că asupra factorilor


preponderenţi în realizarea de mari performanţe, talia şi viteza, antrenorul nu are
sau are prea puţine posibilităţi de acţiune, în schimb, în cadrul procesului
instructiv-educativ el poate favoriza în mod decisiv îmbogăţirea culturii în handbal
a jucătorului şi perfecţionarea pregătirii sale tactice astfel încât să fie pregătit
pentru handbal de mare performanţă.

12
l .5. Aspecte ale predării handbalului în scoală

Datorită atributelor sale de ordin instructiv şi educativ jocul de handbal se


înscrie printre cele mai importante mijloace ale educaţiei şcolare. Prin conţinutul
său complex în care sunt prezente numeroase forme de alergare, de aruncări şi de
sărituri executate în situaţii mereu schimbătoare, handbalul aduce o însemnată
contribuţie la rezolvarea sarcinilor educaţiei fizice şcolare. Dintre aceste sarcini pot
fi amintite:
 Întărirea sănătăţii;

 Formarea unui fond de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi motrice care poate


fi aplicat în condiţii cât mai variate;
 Creşterea indicilor de valoare a calităţii motrice de bază şi specifice;
 Dezvoltarea proceselor de cunoaştere: analiză, viteză de decizie,
imaginaţie creatoare;
 Dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă: spirit de echipă, responsabilitate
pentru activitatea individuală subordonată intereselor colective,
combativitate, dăruire, competitivitate etc;
 Formarea obişnuinţei de practică independentă în scop recreativ şi sanotrof.
Efectele pozitive ale practicării jocului de handbal asupra organismului şi
personalităţii elevilor depind în foarte mare măsură de metodica predării acestui
joc sportiv, în stabilirea metodicii de predare a handbalului în şcoală trebuie să se
pornească de la ideea potrivit căreia, la rezolvarea sarcinilor educaţiei fizice
şcolare, contribuie în mod eficient jocul bilateral şi fazele acestuia şi nu exersarea
analitică, izolată de condiţiile jocului, a procedeelor tehnice cuprinse în conţinutul
acestuia.
Orientarea metodică generală în predarea handbalului în şcoală, recomandă
folosirea preponderentă a căii globale dar nu neagă oportunitatea folosirii căii
analitice, în anumite situaţii, momente sau etape ale procesului de instruire.

13
Procesul de predare a handbalului în şcoală parcurge o suită de etape, în fiecare
etapă fiind necesară rezolvarea unor obiective instructive cum ar fi: obişnuirea cu
mingea de handbal (ţinutul mingii), iniţierea în elementele tehnico-tactice
fundamentale ale jocului, iniţierea în jocul bilateral şi învăţarea şi consolidarea
deprinderilor motrice specifice conţinutului tehnico-tactic de bază.
Etapizarea prezentată, precum şi stabilirea obiectivelor instructive prioritare
pentru fiecare etapă corespund dezideratelor majore care stau în faza predării
handbalului la nivelul şcolii şi anume accelerarea învăţării jocului, însuşirea
temeinică a componentelor lui şi perfecţionarea continuă a jocului bilateral, pentru
a spori treptat contribuţia la rezolvarea sarcinilor educaţiei fizice şcolare.

Etapizarea şi obiectivele la ciclul gimnazial


Clasa Etapele
0 1 2
V I 1. Obişnuirea cu mingea de handbal (simţul mingii);
2. Iniţierea în elementele tehnico-tactice ale jocului;
II 1. Iniţierea în jocul bilateral;
2. Învăţarea în elementele tehnico-tactice ale jocului;
0 1 2
VI III 1. Învăţarea jocului bilateral;
2. Consolidarea deprinderilor motrice implicate în execuţia
elementelor tehnico-tactice fundamentale ale jocului
VII IV l . Perfecţionarea jocului bilateral;
VIII 2. Învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea elementelor
tehnico-tactice de bază în forma de manifestare specifică
fazelor de joc ale modelului prevăzut pentru şcoală.

În handbalul românesc s-a format o teorie şi metodică de pregătire a


sportivilor de performanţă şi înaltă performanţă, bazate pe cuceririle ştiinţei
antrenamentului sportiv, care au fost verificate în cele mai dificile competiţii
internaţionale.

14
În handbalul de performanţă s-a conturat sistemul naţional de selecţie şi de
verificare a pregătirii juniorilor, s-a elaborat concepţia de joc şi de pregătire, s-au
precizat cerinţele faţă de volumul, intensitatea şi complexitatea antrenamentului, s-
au elaborat norme şi cerinţe pentru jucătorii specializaţi pe posturi, s-a stabilit
sistemul de verificare şi promovare a celor mai talentaţi juniori şi tineri de
perspectivă.

1.6. Particularităţile predării jocului de handbal în lecţiile de

educaţie fizică în lumina modernizării metodelor si

procedeelor specifice jocului

În etapa actuală, educaţia fizică este o latură importantă a educaţiei


permanente a individului. Ca mijloc al educaţiei fizice, jocul de handbal poate
rezolva unul din dezideratele majore ale educaţiei permanente şi anume integrarea
socială a copilului şi dezvoltarea personalităţii lui. Aceasta în măsura în care
profesorul ştie să dezvolte la copii motivaţiile pentru acest sport. După M.Bouet
motivele cele mai importante care îl determină pe individ să practice sportul (în
cazul de faţă handbalul) sunt următoarele:
 Afirmarea de sine
În joc copilul are posibilitatea de a se autocunoaşte mai bine, de a se
perfecţiona, de a se autodepăşi. Este în puterea şi măiestria profesorului de a
conduce jocul în aşa manieră (alcătuirea echipelor, încurajarea copiilor) încât
fiecare dintre copii să se poată manifesta din plin, fără reţineri, realizându-se prin
joc.

 Tendinţe sociale

15
Orice individ are nevoie de afiliere la un alt individ sau un grup. în handbal
aceasta se realizează sub forma coexistenţei (cooperare la nivelul echipei). La
această vârstă handbalul poate realiza integrarea socială a copiilor pentru că îi
uneşte prin interese comune (fie că este vorba de echipa sa din cadrul activităţilor
din ora de educaţie fizică, fie că reprezintă clasa în confruntarea cu echipa altei
clase). Ei manifestă plenar dorinţa de a participa la viaţa grupului, de a juca un
anumit rol în colectiv.
 Interesul pentru competiţie
Se referă la nevoia de a participa la o luptă, la o întrecere sportivă.
Handbalul oferă posibilitatea copilului de a-şi măsura propriile valori comparativ
cu alţii, satisface nevoia de succes, de neprevăzut, nevoia de a te opune altuia, de a
trăi tensiunea competiţiei.
 Dorinţa de a câştiga
Este unul din principalii factori ai motivaţiei practicării handbalului. De
aceea, jocul nu trebuie să lipsească din nici o lecţie.
 Aspiraţia de a deveni cel mai bun
Copiilor le place să fie lăudaţi, apreciaţi pentru reuşitele lor. Aceasta îi
mobilizează în pregătirea lor, pentru a se putea afirma, pentru a avea prestigiu.
 Căutarea compensaţiei
Handbalul oferă copiilor posibilitatea de depăşire a inferiorităţii (reale sau
imaginare) din punct de vedere fizic sau intelectual. De multe ori un elev slab la
carte îşi dovedeşte a avea reale calităţi fizice şi psihomotrice pe care şi le poate
valorifica în jocul de handbal, aceasta permiţându-i depăşirea complexului de
inferioritate.
Pentru însuşirea conţinutului specific jocului de handbal în lecţiile de educaţie
fizică, este necesară respectarea următoarelor principii de instruire:

16
a) Principiul participării conştiente si active care implică două laturi distincte:

participarea conştientă şi participarea activă. Acest principiu presupune


îndeplinirea următoarelor cerinţe:
⇒ înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor urmărite prin
practicarea jocului;
⇒ înţelegerea clară a structurii elementelor tehnico-tactice se însuşesc (nu
este suficient ca elevul să ştie sa execute un element tehnic, ci să şi
poată alege soluţia cea mai potrivită în funcţie de condiţiile concrete şi
să poată motiva această alegere);
⇒ manifestarea unei atitudini responsabile pentru însuşirea elementelor
specifice jocului (elevul trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă
independenţă în alegerea soluţiilor, să adapteze cunoştinţele la
posibilităţile şi particularităţile sale);
⇒ educarea capacităţii de autoapreciere obiectivă a propriilor execuţii, fără

a supraaprecia sau a subaprecia modul de execuţie şi finalitatea acestuia.


b) Principiul instruirii
Se cere respectat mai ales în faza iniţială a învăţării, când demonstrarea
elementelor tehnice şi materialele intuitive îl ajută pe elev să înţeleagă mecanismul
de bază al acţiunilor.
c) Principiul accesibilităţii
Reclamă din partea profesorului cunoaşterea colectivelor de elevi, selecţionarea
sistemelor de acţionare, dozarea efortului, stabilirea unui ritm adecvat de lucru în
funcţie de răspunsul elevilor la stimuli, respectarea principiilor de la uşor la greu,
de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut.
d) Principiul sistematizării si continuităţii
Constituie o condiţie principală pentru asigurarea reuşitei, eficienţei procesului
de instruire. Aceasta necesită eşalonarea conţinutului astfel încât el să asigure o
legătură logică între trimestrele anului şcolar, între clasele ciclului gimnazial, ca şi

17
o planificare minuţioasă a mijloacelor, care să asigure o participare ritmică, fără
întreruperi a subiecţilor în practicarea jocului de handbal.

e) Principiul legării instruirii de centrele activităţii practice


Se mai numeşte şi "principiul modelării", în cadrul educaţiei fizice, o
componentă a modelului vizează dezvoltarea capacităţii de generalizare, deci de
aplicare în condiţii variate, schimbătoare şi în activitatea independentă
f) Principiul însuşirii temeinice ("durabilităţii")
Exprimă chintesenţa tuturor celorlalte principii. Temeinicia, durabilitatea
celor însuşite, a mijloacelor şi procedeelor tehnico-tactice nu se poate realiza decât
dacă este respectată comanda socială, dacă sunt create toate condiţiile pentru
accesibilitate, sistematizare, continuitate, pentru aceasta, este nevoie să se asigure
un număr de repetări a procedeelor tehnico-tectice, specifice jocului de handbal în
fiecare lecţie, dar şi în timp, pentru a se realiza efectele scontate asupra indicilor de
dezvoltare fizică sau ai formării şi consolidării deprinderilor şi priceperilor
motrice. De asemenea este necesar să nu se abuzeze într-o perioadă scurtă de timp
de un număr mare de elemente tehnice, respectând principiul: "mai bine mai puţin
dar bine însuşit", în sfârşit, pentru a cunoaşte permanent nivelul de însuşire a
elementelor predate şi indirect calitatea predării, trebuie ca periodic să se verifice
pregătirea subiecţilor prin probe şi norme de control specifice, inclusiv competiţii
interclase, care sunt foarte eficiente în acest sens.

18
CAPITOLUL II

2.1. Particularităţi de creştere si dezvoltare a copiilor din clasele V-


VIII (11-14 ani) si valorificarea lor în lecţiile de educaţie fizică.

Categoria de vârstă la care ne referim, cuprinde copii din clasele V-•VIII,


considerată deosebit de complexă sub aspectul modificărilor şi transformărilor
psiho-fizice, care pot marca evoluţia ulterioară a copiilor. Cunoaşterea acestor
caracteristici este deosebit de importantă şi necesară, mai ales pentru domeniul
nostru de activitate, putând acţiona eficient, prin mijloace şi metode adaptate
specificului fiecărei etape de dezvoltare a copilului, în sensul favorizării creşterii şi
dezvoltării fizice armonioase, îmbogăţirii bagajului motric şi formării trăsăturilor
pozitive de caracter, dezvoltării personalităţii.
Dintre toate categoriile de vârstă, aceasta este cea mai complexă, deoarece
cuprinde perioada pubertară, care, la fete se situează între 11-13 ani, iar la băieţi
între 12-14 ani şi se caracterizează prin apariţia caracterelor sexuale secundare şi
modificări ale întregului organism (masă musculară, cord, pulmon etc.). Astfel
oasele cresc în grosime, sistemul muscular se dezvoltă, laringele creşte exploziv la
băieţi, trunchiul este mai mare decât membrele, cele două sexe se diferenţiază tot
mai mult. Momentul instalării şi durata pubertăţii sunt influenţate de factorii
ereditari şi cei de mediu, astfel încât individualizarea perioadei pubertare şi
diferenţierea vârstei cronologice de cea biologică sunt elemente importante ce
trebuie avute în vedere în activitatea cu copiii şi în investigarea ştiinţifică a acestei
etape de dezvoltare a organismului.
Procesul de creştere şi dezvoltare nu are loc în mod linear, ci în puseuri, cu o
viteză care diminuează spre vârsta adultă şi cu oscilaţii la nivelul diferitelor
segmente.
La pubertate se manifestă o accelerare pronunţată, iar segmentele scheletice
au piscul de creştere în momente diferite. Zurbrugg evidenţiază aşa-zisa

19
"regularitate centripetă a creşterii", după care se remarcă o creştere mai rapidă a
plantelor şi palmelor decât a gambelor şi antebraţelor care, la rândul lor,
înregistrează indici superiori în raport cu coapsele şi braţele.

2.1.1. Aparatul locomotor

La această vârstă oasele se dezvoltă mai ales pe seama creşterii lor în


grosime, prin depunerea de săruri minerale şi prin consolidarea structurii
funcţionale intime. Ele devin mai rezistente la acţiunea factorilor mecanici de
presiune, tracţiune şi răsucire, în schimb se reduce elasticitatea lor.
Articulaţiile sunt slab dezvoltate, iar ligamentele nu asigură în suficientă măsură
rezistenţa la tracţiuni, la răsuciri.
Muşchii se dezvoltă mai ales pe seama alungirii fibrelor, nu însă şi în
grosime, ceea ce determină o diminuare a forţei. Indicii de forţă cresc lent, fetele se
apropie de nivelul băieţilor ca forţă sau chiar îi întrec. Spre sfârşitul perioadei
forţa fetelor stagnează., cea relativă (forţa raportată, la kg-corp) manifestând chiar
un regres, atât la nivelul flexorilor cât şi al extensorilor. Totuşi, ritmul de al forţei
absolute şi al celei relative a flexorilor este ceva mai mare comparativ cu acela al
extensorilor. De aceea apare necesitatea folosirii într-o măsură mai mare a
exerciţiilor de forţă la această vârstă, îndeosebi pentru muşchii extensori, pentru a
se preveni scăderea activităţii motrice generale, tendinţă accentuată la fete către
sfârşitul perioadei pubertare.
Având în vedere aceste particularităţi de dezvoltare a sistemului osos şi
muscular la această vârstă, la care se adaugă apariţia caracterelor sexuale
secundare de diferenţiere, apar modificări puternice în plan psihofizic, fără
echivalenţă la vârsta adultă, care caracterizează prin complexe în sfera psihicului,
ce duc la poziţii vicioase, la refuzul de a face mişcare, la stângăcii, care pot marca
atitudinea şi evoluţia ulterioară a copilului.

20
Cunoscând toate acestea, profesorul va interveni şi îl va ajuta pe fiecare să
depăşească aceste complexe.

2.l.2. Sistemul nervos

Sistemul nervos se dezvoltă rapid, acum încheindu-se practic maturizarea


ariei corticale a analizatorului motor. Funcţia de analiză şi sinteză a scoarţei se
dezvoltă, elevii trecând la înţelegerea noţiunilor abstracte mai uşor. La pubertate se
manifestă încă o insuficientă dezvoltare a proceselor de inhibiţie condiţionată,
predominând în schimb procesele de excitaţie. Din această cauză mişcările copiilor
la această vârstă au un caracter brusc, iar precizia lor este scăzută. Pe plan afectiv
manifestă o sensibilitate emoţională, timiditate sau manifestări opuse, gălăgioase,
tocmai pentru a masca această timiditate.
Din punct de vedere intelectual, creşte capacitatea de muncă, elevul îşi
formează convingeri, elaborează idei, are concepţii personale despre lume şi
societate. Se leagă prietenii, creşte interesul pentru sexul opus. Este însă şi vârsta
speranţelor, ambiţiilor şi pasiunilor ascunse.

2.1.3. Sistemul cardio-vascular

Se dezvoltă lent în perioada pubertară şi prezenţa dificultăţii de adaptare la


eforturi intense, fapt evidenţiat prin aceea că oxigenând pulsul maxim obţinut în
valori absolute sau pe kg-corp este mai mic, iar volumul sistolic şi debitul cardiac
maxim sunt departe de valorile adultului, băieţii înregistrând valori superioare
comparativ cu fetele.
Circulaţia periferică este încă imperfectă. Se manifestă frecvente stări de
oboseală, rezistenţă scăzută la efort, chiar palpitaţii. Frecvenţa cardiacă

21
înregistrează la începutul perioadei 90-100 de pulsaţii/min, scăzând apoi la 13-14
ani la 88 bătăi/min la fete şi 82 bătăi min la băieţi.
Tensiunea arterială este mică (90-100 cu 40-50 mm Hg, iar în efort ajunge la 150-
160 cu 10-15 mm Hg).

2.1.4. Aparatul respirator

Se dezvoltă intens în perioada pubertară. Funcţia respiratorie se ameliorează.


Astfel, creşte amplitudinea mişcărilor respiratorii (de la 230 ml volum curent la 11
ani, la 350 ml la 15 ani), scade frecvenţa respiratorie (de la 22 la 18 respiraţii/min
în medie), creşte capacitatea vitală, iar respiraţie tisulară se amplifică în mare
măsură. Cu toate acestea, nu se pot atinge limitele maxime ale capacităţii aerobe de
efort, astfel încât în eforturile de rezistenţă nu se pot obţine rezultate maxime.

2.1.5. Aparatul vestibular

Aparatul vestibular, ca organ de echilibru, alături de ceilalţi analizatori,


atinge valori de dezvoltare comparabile cu ale adulţilor (A. Demeter).

2.2. Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice si psihice ale


copiilor

La copiii de vârstă şcolară mijlocie (V-VIII) se înregistrează progrese


deosebit de mari şi rapide în dezvoltarea motricitatii. Prin perfecţionarea mişcărilor
de bază, se formează şi consolidează forme noi de mişcare, fiind din acest punct de
vedere, perioada cea mai indicată pentru învăţarea şi perfecţionarea variatelor
deprinderi sportive. Indicii capacităţii fizice cresc repede, în special cei de viteză,

22
îndemânare şi rezistenţă organică generală, indicii de forţă şi rezistenţă anaerobă
având o creştere mai lentă. Capacitatea de învăţare a mişcărilor atinge un nivel
foarte ridicat, concretizat prin uşurinţa însuşirii deprinderilor de mişcare specifice
fiecărui sport.

2.2.1. Particularităţile dezvoltării rezistenţei în perioada pubertară

Rezistenţa organică generală este condiţionată de stadiul de dezvoltare al


aparatului cardio-vascular din punct de vedere biologic prin consumul maxim de
oxigen/min. în perioada pubertară, datorită caracteristicilor de dezvoltare fizică şi
transformărilor fiziologice ale organismului copiilor trebuie pus accentul pe
ameliorarea capacităţii de efort aerob, dezvoltarea rezistenţei de bază,
fundamentale. Sunt contraindicate alergările pe distanţe cuprinse între 600 şi 1200
metri, care necesită un efort anaerob, putându-se efectua în schimb alergări de
durată de 5, 10, 15 minute, într-un tempo moderat.
Antrenarea rezistenţei trebuie realizată în conformitate cu cerinţele metodice
actuale, organizându-se în fiecare lecţie, jocuri de mişcare, jocuri modelatoare,
corespunzător nivelului de vârstă.
Capacitatea de rezistenţă în regim aerob poate fi antrenată la fetele de 11-12
ani şi la băieţii de 12-13 ani (Koinzer, Sunderlein, Herforth). în antrenarea
rezistenţei trebuie să se insiste la ceasta vârstă pe amplitudine, nu pe intensitate.

2.2.2. Particularităţile forţei la copii

La pubertate, când se produce atât disarmonia pasageră a proporţiilor


corporale, consecinţă determinată de creşterea în lungime a membrelor şi în
înălţime a nustului (marea alternanţă GODIN), precum şi modificările funcţionale,
îndeosebi la nivelul sistemului cardiovascular şi aparatului respirator, capacitatea

23
de efort a organismului este redusă. De aceea se recomandă în această etapă
dezvoltarea fizică generală, folosirea exerciţiilor fără încărcături sau cu îngreuieri
mici, care să dezvolte musculatura care consolidează coloane vertebrală şi sistemul
osos în general. Se va urmări de asemenea tonificarea musculaturii abdominale şi
centurii pelviene, de cele mai multe ori responsabilă pentru deficienţele fizice ce se
pot instala la această vârstă. Se vor evita exerciţiile de flexie, lucrul cu greutăţi
deasupra capului etc. în lecţiile de educaţie fizică, prin utilizarea elementelor
tactice din jocul de handbal, se pot obţine şi indici crescuţi de forţă, în special ai
celei combinate cu viteza, adică detenta.

2.2.3. Particularităţile dezvoltării vitezei la copii

În etapa pubertară frecvenţa gestuală şi viteza de reacţie ating valori


apropiate de cele ale adultului, viteza depinzând de nivelul funcţionalităţii reflexe a
sistemului nervos, care se maturizează în jurul vârstei de 14 ani. Copilăria este
caracterizată prin nevoia de mişcare. Aceasta trebuie valorificată din plin în cadrul
lecţiilor de educaţie fizică, deoarece prin aceasta se pun de fapt, bazele dezvoltării
fizice, motrice şi psihice corespunzătoare fiecărei vârste. La această vârstă se poate
acţiona eficient pentru dezvoltarea vitezei, folosindu-se exerciţii de alergare la
început sub formă de jocuri de mişcare, ştafetelor, concursurile pentru desemnarea
celui mai "iute", exerciţii de start, de reacţie, jocuri cu schimburi de locuri, jocuri
cu mingea etc. Spre sfârşitul etapei (clasele VII-VIII) caracterul de joacă al
exerciţiilor va fi diminuat, folosindu-se mijloace şi metode specifice dezvoltării
vitezei (de reacţie, de execuţie, deplasare). Structurile de exerciţii din jocul de
handbal pot contribui în mare măsură în mare măsură la dezvoltarea acestei
calităţi, în fond baza dezvoltării celorlalte calităţi motrice.

24
2.2.4. Particularităţile dezvoltării îndemânării la copii

Denumită şi capacitatea de coordonare, îndemânarea la această vârstă


trebuie să se găsească în plenitudinea dezvoltării ei, deoarece această calitate are ca
substrat morfo-funcţional principal aria motrică a scoarţei cerebrale şi analizatorul
chinestezic, care, între 12-14 ani sunt analoage ca dezvoltare cu ale adulţilor.
Având în vedere însă faptul că aptitudinile pentru antrenarea îndemânării scad
pronunţat în perioada pubertăţii, este necesar ca acesteia să i se acorde o mai mare
atenţie încă din perioada preşcolară şi ciclul primar.
Capacitatea de coordonare se caracterizează prin execuţii rapide, raţionale,
prompte, precise, economicoase, eficiente în anticiparea şi contracararea acţiunilor
adversarului etc. şi are la baza "Capacitatea de ghidaj motric, de adaptare,
neadaptare şi învăţare motrică" (M. Ifrim). Acestor capacităţi fundamentale le
sunt subordonate capacitatea de orientare spaţială, capacitatea de diferenţiere
kinestezică, capacitatea de reacţie, capacitatea de ritm, capacitatea de echilibru.
Toate acestea trebuie dezvoltate la vârsta antepubertară (I-IV), vârsta optimă
pentru învăţarea motrică, pentru realizarea unei game gestuale precise şi stabile,
pentru dezvoltarea intensă a coordonării motrice. La pubertate conducerea motrică
se diminuează, ceea ce duce la scăderea pasageră a coordonării motrice şi de aici la
dificultăţi în învăţarea şi perfecţionarea anumitor acte motrice.

2.2.5. Particularităţile dezvoltării mobilităţii la copii

Mobilitatea este calitatea care permite executarea unor mişcări de mare


amplitudine la nivelul diferitelor articulaţii sau complexe articulare. Sinonime
-flexibilitate, supleţe, mobilitate articulară (când se vizează structura unei singure
articulaţii) şi întindere (când interesează muşchii, tendoanele, ligamentele şi

25
capsulele articulare). Legat de acesta din urmă, se recomandă folosirea exerciţiilor
de stretching pentru dezvoltarea mobilităţii, în perioada vârstei pubertare, când se
manifestă puternic puseul de creştere a taliei şi greutăţii şi au loc modificări
hormonale, rezistenţa mecanică a aparatului locomotor este scăzută, iar mobilitatea
este deficitară, datorită faptului că se accentuează laxitatea articulară, iar
capacitatea de întindere a muşchilor şi ligamentelor este depăşită la unii copii de
creşterea accelerată în lungime a segmentelor osoase. Din aceste motive se impune
la aceste vârste antrenarea susţinută a mobilităţii, cu precădere pentru coloana
vertebrală şi articulaţia coxo-femurală, evitându-se însă încărcăturile excesive în
mişcările de răsucire, rotaţie, flexie. Se impune totuşi precizarea că dezvoltarea
excesivă a mobilităţii articulare poate influenţa negativ perfecţionarea celorlalte
calităţi motrice şi poate duce deseori la instalarea unor deficienţe de postură.
Toate aceste caracteristici ale dezvoltării copiilor la vârsta pubertară prezintă
şi anumite consecinţe pentru activitatea de educaţie fizică.
Astfel, fenomenul de acceleraţie (au loc creşteri medii anuale în înălţime
până la 10 cm şi în greutate 10 kg.) deteriorează raportul greutate-forţă, influenţând
nefavorabil coordonarea motrică. Scade atât precizia în mişcări cât şi îndemânarea.
La începutul perioadei (clasele V-VI) copiii manifestă o mare nevoie de mişcare,
de joc. Ei manifestă acum o mare îndrăzneală şi receptivitate pentru nou, deci se
poate interveni favorabil pentru învăţarea de deprinderi motrice, putându-se realiza
importante acumulări tehnice. Modelele operaţionale programate de profesor vor fi
aplicate diferenţiat pe ani de vârstă, pe sexe, putând astfel evita cele două greşeli
mai frecvente în activitatea sportivă -suprasolicitarea organismului prin eforturi
exagerate şi excesul de prudenţă care menţine pregătirea copiilor la un nivel
inferior posibilităţilor lor.
În concluzie, cunoaşterea particularităţilor morfo-funcţionale şi psihice ale
fiecărei vârste este o condiţie absolut necesară în vederea elaborării obiectivelor
intermediare şi modelelor operaţionale pentru realizarea şi chiar depăşirea acestora.

26
Alese şi aplicate judicios, chiar individualizate, vor contribui la dezvoltarea
stereotipurilor dinamice şi la perfecţionarea capacităţii funcţionale a organismului.

2.3. Particularităţile formelor de organizare a

activităţii de educaţie fizică la clasele V-VIII la Scoală nr. 2. Vaslui

Formele de organizare a activităţii de educaţie fizică şi sport


Activitatea de educaţie fizică şi sport cu elevii de la Şcoala nr. 2, Vaslui se
realizează în următoarele forme:
a). Lecţia de educaţie fizică;
b). Cercul sportiv (activităţi organizate pe grupe de clase la handbal,
atletism);
c). Pauză organizată de odihnă, a elevilor;
d). Activitate sportivă de masă (calendarul competiţional cuprinde:
campionatul şcolii la handbal - fete, clasele V-VIII, fotbal - băieţi, clasele V-VIII,
tetratlon - fete şi băieţi, clasele V-VIII, campionatul de baschet - fete, clasele V-
VII si diferite cupe).

27
CAPITOLUL III
Sarcinile şi problemele cercetării

3.1. Metodele folosite


 Studiul materialului bibliografic;
 Convorbirea;
 Chestionarul;
 Experimentul.
3.2. Subiecţii: Clasele V-VIII, Şcoala nr. 2, Vaslui

3.3. Sarcinile cercetării:

În urma abordării temei: "CONTRIBUŢIA JOCURILOR DE MIŞCARE


ÎN ÎNVĂŢAREA TEHNICII JOCULUI DE HANDBAL LA CLASELE V-
VIII" mi-am propus următoarele sarcini:
1. Strângerea şi studierea materialului bibliografic;
2. Conceperea şi prelucrarea unor jocuri care să-şi aducă contribuţia în
învăţarea tehnicii la handbal în rândul copiilor;
3. Stabilirea locului şi a subiecţilor, unde şi pe care să se facă cercetarea
pentru folosirea jocurilor concepute;
4. Desfăşurarea experimentului cu caracter de verificare a jocurilor
concepute;
5. 0 nouă orientare şi redactare a jocurilor prin prisma concluziilor trase în
urma desfăşurării experimentului;
6. Redactarea finală a lucrării.

28
3.3.1. Strângerea şi studierea materialului bibliografic
Acest lucru nu mi-a ridicat probleme deosebite deoarece literatura de
specialitate oferă un material suficient care să influenţeze şi să documenteze în
legătură cu necesitatea folosirii jocurilor pregătitoare în învăţarea jocului de
handbal la copii.
Atât în ţară cât şi peste hotare s-a manifestat un interes deosebit din partea
iltor specialişti care au elaborat o serie întreagă de jocuri menite să-şi aducă f
contribuţia în învăţarea şi perfecţionarea jocului de handbal.
Multe din aceste jocuri sunt asemănătoare ca formă şi conţinut, dar diferă |
de la an la an, cerinţele antrenorului, profesorului din punct de vedere al ritmului şi
vitezei de execuţie.
Consider că aceasta constituie o latură pozitivă în pregătire, deoarece în
acest fel se asigură o legătură mai mare între antrenament şi meci.
Foarte importantă mi se pare problema anticipării într-o măsură cât mai
mare a cerinţelor handbalului peste 3-4 ani de către specialişti în lucrările lor,
deoarece pregătind copiii de pe acum, putem avea certitudinea că ne-am făcut
datoria.

3.3.2. Conceperea şi prelucrarea jocurilor

Studiul materialului bibliografic m-a ajutat foarte mult în conceperea şi


redactarea unor jocuri dinamice care, cred că pot fi folosite în învăţarea şi
perfecţionarea jocului de handbal la copii.
Am căutat ca aceste jocuri pregătitoare să fie cât mai originale şi într-o
oarecare măsură să ofere condiţii de pregătire care să asigure progresul în evoluţia
copiilor şi juniorilor pentru activitatea de mai târziu.
Folosirea lor în procesul instructiv-educativ al copiilor şi juniorilor nu este
obligatorie, dar este necesar ca antrenamentul acestor copii să cuprindă o serie de
jocuri pregătitoare concepute de specialişti, deoarece prin conţinutul lor pot

29
preîntâmpina monotonia şi plictiseala în orele de educaţie fizică, pot crea condiţii
apropiate de joc în pregătire, condiţii care trebuiesc respectate pentru atingerea
nivelului de tehnică propus pentru un elev de clasa a VIII-a.

3.3.3. Metode folosite în cercetare

1. Studiul bibliografic
A constituit prima metodă prin care am căutat să mă documentez cât mai
mult, să mă pregătesc cât mai bine pentru a putea realiza terna lucrării respective.
Acest lucru s-a concretizat prin studierea unor lucrări de specialitate
redactate de specialişti români şi străini.
2. Convorbirea
Scopul acestei metode a fost acela de a cunoaşte părerea unor specialişti
români în sensul larg al cuvântului în legătură cu procesul de pregătire în handbal
şi în ce măsură consideră dânşii că este sau nu necesară folosirea jocurilor
pregătitoare la acest nivel de pregătire.
Printre cei cu care am avut deosebita onoare să port convorbiri în legătură cu
această problemă, pot aminti pe dl. conferenţiar Constantinescu Dan (îndrumătorul
meu în această lucrare) şi dl. conferenţiar Cercel Paul de la F.E.F.S. Iaşi.
Rezultatul acestor convorbiri au fost în favoarea folosirii jocurilor
pregătitoare nu numai la copii (V-VIII) ci chiar şi la juniori şi în toate eşaloanele
handbalului românesc.
Desigur că folosirea acestor jocuri diferă de la profesor la profesor, în
funcţie de temperamentul şi personalitatea acestuia, cât şi a elevilor, dar comună
este pentru toţi ideea că jocurile dinamice trebuiesc folosite în pregătirea copiilor,
în învăţarea tehnicii jocului de handbal în şcoală.
3. Experimentul ca formă de cercetare

30
Metoda experimentului este considerată pe bună dreptate ca fiind cea mai
importantă în investigaţia ştiinţifică.
În înlănţuirea metodei experimentale cu celelalte metode, vom oferi
cercetătorului posibilităţile depline de cunoaştere a domeniului care îl interesează.
Experimentul propriu-zis este o operaţie de verificare practică.

Caracterul experimentului
Experimentul are un caracter de verificare în practică a jocurilor concepute,
de a mă elucida în privinţa faptului dacă sunt sau nu folosite în procesul instructiv-
educativ al copiilor şi dacă sunt în ce măsură îşi aduc ele contribuţia la învăţarea
tehnicii jocului de handbal şi a perfecţionării acesteia.
Durata experimentului
Experimentul a durat 3 luni.
Subiecţii
Subiecţii au fost elevii claselor a VH-a E, F din Şcoala nr. 2, Vaslui.
Conţinutul experimentului
Prin verificarea în practică a jocurilor pregătitoare am căutat să-mi dau
seama de valabilitatea acestora în învăţarea tehnicii jocului de handbal.
Verificarea acestor jocuri s-a făcut la fiecare oră de educaţie fizică din
program, în urma acestor verificări o serie de jocuri cu variantele lor au suferit
unele modificări pentru a putea deveni accesibile şi utile în procesul instructiv-
educativ al copiilor în handbal.
De fapt, prin această lucrare am căutat să susţin necesitatea folosirii jocurilor
pregătitoare în învăţarea tehnicii jocului da handbal la copiii din clasele V-VIII.
Una din clase a fost clasa de experiment (E), iar cealaltă clasă a fost martor,
cu un efectiv fiecare de 12 fete.
În desfăşurarea experimentului, condiţiile de lucru au fost cele oferite de ora
de educaţie fizică şi de terenul pe care s-au desfăşurat orele.

31
Pentru clasele experiment a fost nevoie de o planificare specială, în care au
fost incluse jocurile de mişcare alese în acest scop. Pentru clasele martor s-a folosit
planificarea curentă existentă în programa şcolară de educaţie fizică.
Durata experimentării jocurilor pregătitoare a fost în medie de 10-15 minute
pe oră, aceste minute făcând parte din conţinutul lecţiei respective.
La sfârşitul părţii fundamentale a fiecărei lecţii, ţinând seama întotdeauna de
sarcinile propuse spre a fi rezolvate, am introdus o succesiune de jocuri privind
principalele elemente şi procedee tehnice, ajungând în final ca pentru fiecare
element şi procedeu tehnic sau înlănţuire de procedee, să experimentez unul sau
mai multe jocuri pregătitoare.
Astfel, într-o lecţie nu au fost experimentate mai mult de trei jocuri, ele fiind
apoi repetate cu ocazia lecţiilor următoare sau când sarcinile o cereau.
La sfârşitul experimentului, pentru o verificare eficientă a folosirii acestor
jocuri de către clasele de experiment, am utilizat norme şi probe de control, care
trebuiau trecute atât de clasele experimentale, cât şi de clasele martor.

Problemele cercetării
 Conceperea, redactarea şi prelucrarea unor jocuri care să constituie un mijloc de
pregătire în învăţarea şi perfecţionarea jocului de handbal la copii;
 Sistematizarea acestor jocuri pe baza cunoştinţelor date de literatura de
specialitate, precum şi pe baza cunoştinţelor proprii;
 Stabilirea particularităţilor morfo - funcţionale şi psihologice ale acestei vârste
de care trebuie să ţinem seama în pregătire;
 Adaptabilitatea jocurilor concepute conform particularităţilor de vârstă
respective;
 Stabilirea pricipalelor elemente ale metodicii introducerii şi folosirii jocurilor
pregătitoare în învăţarea tehnicii jocului de handbal.
Observaţie cu privire la sarcinile copilului

32
De ce se joacă copilul? Iată o întrebare pe care şi-au pus-o mulţi pedagogi şi
creatori de jocuri.
C.V. PLEHONOV, analizând problema jocurilor, de pe poziţiile
materialismului istoric, a arătat că jocul apare în viaţa copilului înaintea muncii, în
istoria omenirii însă a apărut întâi munca şi apoi jocul.
Dar în fiecare joc ca şi în muncă, omul are un scop conştient pentru a cărui
înfăptuire el depune eforturi fizice şi mentale, face o muncă.
Această muncă dirijată, organizată bine, dozată şi adecvată particularităţilor
vârstei copilului, aduce rezolvarea problemelor neelucidate ale antrenamentului
care tratează oboseala în antrenament, monotonia, plictiseala.
Orice proces de pregătire serios, orice tentativă de învăţare a unui joc, a tehnicii
jocului respectiv, se bazează pe repetarea multiplă a exerciţiilor şi bineînţeles
supun pe factori la mari eforturi psihice pentru învingerea monotoniei obositoare şi
apăsătoare.
Premiza psihologică a metodicii antrenamentului modern este participarea
conştientă a jucătorilor, cunoaşterea faptului că lucrul efectuat este necesar atât
pentru el cât şi pentru echipă. Atitudinea conştientă faţă de antrenament este
chezăşia succesului.
Introducerea exerciţiilor sub formă de joc în învăţarea tehnicii jocului de
handbal la copiii claselor V-VIII este o necesitate indiscutabilă. Fiecare profesor îşi
poate alege jocurile care să se adapteze cel mai bine la sarcinile lecţiei.
Atunci când alegem un joc sau un set de jocuri trebuie să avem în vedere
locul în care se desfăşoară ora, condiţiile concrete existente.
Pentru ora de sală sunt necesare şi indicate anumite jocuri.
Alegerea jocului poate fi influenţată de starea timpului, de dimensiunile
terenului, de existenţa materialelor corespunzătoare şi de o serie de alţi factori.
Nu trebuie să acordăm totuşi un rol prea mare, un rol de-a dreptul "magic"
acestor jocuri.
Asupra lor acţionează aceleaşi legi ca şi asupra celorlalte exerciţii.

33
Aceste exerciţii, oricât ar fi ele de atrăgătoare, folosite prea des, jucătorul ar
putea să-şi piardă interesul faţă de ele, la fel ca şi faţă de oricare exerciţiu. De
aceea alegerea şi folosirea lor în orele de educaţie fizică, în învăţarea tehnicii
jocului de handbal trebuie făcută cu tact şi discernământ, să constituie un handicap
în apariţia monotoniei, să creeze condiţii de pregătire apropiate de joc.

CAPITOLUL IV
Fundamentarea teoretică

4.1. Pregătirea sociologică a copiilor din clasele V- VIII

Jocurile pregătitoare contribuie la dezvoltarea din toate punctele de vedere a


copiilor şi juniorilor lărgind sfera reprezentărilor despre lume, educând condiţia
fizică şi cea intelectuală necesare unui membru util societăţii, perfecţionând
deprinderile motrice.
Antrenorul sau profesorul poate să insufle copiilor sau juniorilor, cu ajutorul
jocurilor, o anumită concepţie despre lume şi viaţă.
În cadrul jocurilor copiii învaţă să se organizeze, încep să cunoască viaţa.
Nu toţi copiii sau juniorii ajung handbalişti de performanţă sau înaltă
performanţă, dar dacă sunt educaţi şi instruiţi în spiritul jocului, putem afirma cu
convingere că ei vor deveni oameni utili, că vor putea face faţă cu succes cerinţelor
societăţii.
Faptul că în cadrul jocului tinerii luptă cu toţii pentru interesul echipei lor,
pentru atingerea scopului comun, îi uneşte educându-le spiritul de echipă, de
răspunderea pentru faptele lor şi ale partenerilor de joc.
Luând parte la un joc colectiv copilul trebuie deseori să-şi jertfească
propriile sale interese pentru interesele echipei din care face parte.

34
Aceasta îi educă sentimentele de dârzenie, stăpânirea de sine, aptitudinile de
a-şi învinge propriile porniri egoiste pentru a acţiona în interesul echipei.
Prin joc copilul învaţă să fie cinstit, curajos, să ştie să-şi respecte
coechipierii şi adversarii, să respecte munca profesorului sau antrenorului cât şi a
coechipierilor.
Problemele pe care le ridică viaţa mai târziu în faţa tinerilor, copiilor de azi,
vor fi rezolvate în folosul societăţii.

4.2. Metodic

Handbalul este un joc sportiv, este un mijloc al educaţiei fizice, este o


disciplină sportivă.
Ca mijloc al educaţiei fizice, prin practicarea lui se realizează sarcinile
educaţiei fizice.
Întărirea sănătăţii, dezvoltarea multilaterală a capacităţii motrice, însuşirea
unor cunoştinţe speciale, educarea calităţii de voinţă şi simţurilor estetice.
Handbalul este o disciplină sportivă, dat fiind caracterul pronunţat de
întrecere şi gradul şi gradul emoţional ridicat al acţiunilor de joc.
Handbalul este un sport de îndemânare şi echilibru deoarece toate acţiunile
se desfăşoară din stând, din treceri, din poziţii de echilibru şi invers şi mai ales de
folosire a mâinilor ca mijloc principal de a-1 practica.
Echipamentul este acelaşi indiferent de anotimp, de variaţiile de
temperatură, de teren, de adversari, de importanţa jocului.
Acestea în totalitatea lor fac ca handbalul să fie considerat ca unul din cele
mai dificile jocuri (sporturi) dar şi unul dintre cele mai spectaculoase.
Scopul principal al învăţării copiilor, de vârstă 11-14 ani este atingerea unui
nivel cât mai înalt sub raportul desăvârşirii tehnice, adică însuşirea unei stăpâniri
perfecte a mingii, a stăpânirii regulilor jocului şi a tacticii ce se impune în funcţie
de adversar.

35
Realizarea jocătorului complet, reclamat tot mai mult de handbalul de
performanţă, impune un drum lung şi anevoios, judicios organizat, începând dacă
se poate din clasa a IV-a.
Perfecţiunea deprinderilor tehnico-tactice impune procesului de instruire
aplicarea cu consecvenţă a principiilor pedagogice "de la uşor la greu ", "de la
simplu la complex", "de la cunoscut la necunoscut''.
De aceea, elementele şi procedeelor se execută la începutul etapei de
instruire în mod izolat, analitic sau într-o înlănţuire minimă în condiţii uşoare.
Ulterior, instruirea urmăreşte formarea şi stabilirea relaţiilor de grup, cu
exerciţii cât mai corecte ca în ultima parte a perioadei junioratului să se modeleze
efortul şi structurile de joc la cerinţele reclamate de competiţie.
Perioada de instruire cuprinsă între 10-15 ani are o importanţă deosebită
deoarece trebuie să asigure baza specializării de mai târziu.
Dacă până la acest moment s-au folosit exerciţii pentru uşurarea învăţării,
consolidării unor deprinderi, de la această vârstă apelăm în mod frecvent la acţiuni
de joc, dar şi la perfecţionarea exerciţiilor specifice funcţiilor de bază şi secundare
pentru facilitatea acestora.
Se va acorda o permanentă atenţie pentru realizarea sarcinilor duble atât în
acţiunile de atac cât şi în cele de apărare.
Efortul în executarea acţiunilor este cel reclamat de joc, adică ridicat.
Repetarea eforturilor de viteză şi cu opoziţie pentru realizarea rezistenţei în
regim de activitate specifică devine obiectul principal.
În cazul în care execuţiile rămân încă deficitare, ordinea de instruire va fi
următoarea:
 Însuşirea execuţiilor în condiţii uşurate;
 Creşterea treptată a vitezei de execuţie şi de acţionare;
 Introducerea adversarului de la inferioritate, la superioritate numerică.

36
O primă fază fundamentală ce trebuie respectată de jocurile pregătitoare în
organizarea instruirii copiilor, constă în asigurarea concordanţei conţinutului
acestora cu cerinţele specifice activităţii practice, în cazul de faţă, jocul de handbal.
Orientată în acest fel, instruirea are întotdeauna un caracter concret, strâns legat
de practică.
Conform principiului intuiţiei, la baza organizării instruirii trebuie să stea
perceperea clară a priceperilor şi deprinderilor ce urmează a fi însuşite.
Demonstrarea jocurilor, aplicarea lor, precum şi folosirea materialelor intuitive,
acţionează gândirea executanţilor care sub îndrumarea antrenorului descoperă atât
elementele generale ce stau la baza efectuării deprinderii respective, cât şi cele
esenţiale.
Explicarea jocului de către profesor este foarte importantă, deoarece prin ea se
orientează observaţia executanţilor nu numai sub cunoaşterea aprofundată şi
multilaterală a înlănţuirii diferitelor componente ale deprinderii, ci şi a modului
concret de efectuare.
Perceperea nemijlocită a materialelor intuitive şi îmbinarea acestora cu o
explicaţie a jocului, realizează legătura nemijlocită dintre primul şi al doilea sistem
de semnalizare.
Utilizarea materialelor intuitive nu este foarte necesară în cazul folosirii unui
joc care conţine noi procedee tehnice sau acţiuni tactice.
Foarte importantă este filmarea jocului executat de copii şi apoi vizionarea
evoluţiilor respective, deoarece contribuie la descoperirea multor detalii care în
activitatea nemijlocită nu pot fi observate întotdeauna de cel ce le execută.
Folosirea jocurilor dinamice în învăţarea tehnicii jocului de handbal şi a jocului
în general nu trebuie să constituie un refugiu de la efort.
Prin jocurile pregătitoare învăţăm să ne perfecţionăm jucându-ne.
Dar această joacă este organizată, este dozată, urmăreşte nişte scopuri bine
definite, este în ultimă instanţă o joacă ştiinţifică.

37
Rolul profesorului în această joacă este foarte mare. Jocurile pregătitoare în
învăţarea tehnicii jocului de handbal la copiii claselor V-VIII, nu trebuie
confundate cu ceva care vine să umple golurile ce se nasc într-un moment dat în
desfăşurarea procesului de instruire.
Aceasta ar însemna o mare greşeală şi fără îndoială performanţa este
compromisă de pe acum. Caracterul complex al jocurilor pregătitoare ajută
nemijlocit drumul ascensional al jocurilor de handbal şi întotdeauna când sunt
folosite sunt capabile să creeze un antrenament atractiv şi plăcut a căror înlănţuire
de-a lungul anilor asigură marea performanţă.

4.3. Particularităţile fiziologice ale copiilor 10 -14 ani

4.3.1. Modificări fiziologice

Modificările fiziologice determinate de jocul de handbal sunt influenţate în


ansamblul lor de unele aspecte generale comune pentru toată echipa şi anume:
caracterul şi metodica antrenamentului, condiţiile meteorologice, starea terenului,
raportul de forţe etc. şi de unele aspecte proprii anumitor jucători, ca de exemplu:
starea sănătăţii, nivelul pregătirii fizice generale, nivelul măiestriei tehnice,
volumul şi intensitatea efortului depus, particularităţile activităţii nervoase
superioare, regimul de viaţă etc.
La vârsta aceasta practicarea sportului fără antrenament sistematic îndrumat cu
competenţă precum şi participarea la concursuri sportive prea dese pot duce la
dilatarea patologică a inimii.
Ori sportul trebuie să fie cel mai indicat mijloc pentru întărirea muşchilor
inimii, a sănătăţii.
Pregătirea copilului, viitor sportiv de performanţă trebuie să ducă la întărirea şi
creşterea în volum a musculaturii cardiace, să favorizeze marile funcţiuni şi să
contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului.

38
Odată cu aceasta creşte şi diametrul arterelor şi venelor care formează aparatul
circulator din jurul inimii deoarece întărirea musculaturii inimii îi permite să
pompeze la o singură contracţie o cantitate mai mare de sânge. La vârsta pe care o
studiem, băieţii cresc atât de rapid încât pot atinge o creştere cu 10-12 cm pe an,
ceea ce necesită un uriaş consum de energie.
Din cauza acestei creşteri rapide, copiii nu sunt în stare să desfăşoare o
activitate fizică mare în timp mai îndelungat.
De aceea trebuie să li se acorde pauze mai dese în antrenament pentru ca
organismul să poată reveni la normal.
De asemenea, scheletul copilului diferă mult de cel al juniorului sau de al
adultului. Oasele lui sunt mai moi, mai maleabile, deoarece conţin mai puţine
substanţe minerale, iar la extremităţile articulare ale oaselor lungi, se găseşte aşa-
zisul cartilagiu epifizar. Procesul creşterii se termină odată cu osificarea acestor
părţi moi atunci când se produce acumularea de substanţe minerale în oase.
Sistemul nervos pierde din plasticitate cu o uşoară hiperexcitabilitate şi o uşoară
dezvoltare a inhibiţiei interne.
Din punct de vedere funcţional se apropie de sistemul nervos al adultului,
prezintă o reglare suficientă a funcţiilor intense, menţinerea homeostaziei este sub
controlul mai stabil al sistemului nervos central.
Ca organizare, aparatul cardio-vascular al copiilor şi juniorilor se apropie de cel
al adultului.
La 10 ani copilul prezintă:
o Talia = 120 - 140 cm (băieţii) şi 122 - 145 cm (fetele);
o Greutatea - 32 - 36 kg (băieţii) şi 35 - 38 kg (fetele);
o Capacitatea vitală = 3000 - 3500 cm3 (băieţii) şi 2800 - 3000 cm3 (fetele)

La 14 ani:
o Talia = 150 - 168 cm (băieţii) şi 165 - 170 cm (fetele);

o Greutatea = 45 - 50 kg (băieţii) şi 47 - 55 kg (fetele);

o Capacitatea vitală - 3500 - 3700 cm3 (băieţii) şi 3200 - 3600 cm3 (fetele)

39
Din punct de vedere fizic segmentele corpului sunt dezvoltate proporţional,
palma prezintă o dezvoltare accentuată, braţul de aruncare este mai puternic,
mobilitate corespunzătoare în articulaţii, indici crescuţi ai sistemului cardio-
vascular şi respirator. Funcţiile sunt peste datele normale.
Volumul sistolic este în creştere. Costul energetic al unui lucru mecanic este
mai mare. Toracele se dezvoltă şi în lăţime, muşchii respiratori sunt mai puternici.
Capacitatea vitală, frecvenţa respiratorie, debitul respirator sunt apropiate de cele
ale adultului.

4.3.2. Modificări psihologice

Din punct de vedere psihologic, jucătorii la această vârstă prezintă următoarele


caracteristici:
— sporeşte încrederea în forţele proprii, uneori manifestându-se chiar exagerat,
în sensul tendinţei de supraapreciare a capacităţilor proprii;
— trecerea rapidă de la gândirea concretă la cea abstractă, la gândirea raţională,

asigură posibilitatea înţelegerii clare a obiectivelor sociale ale


antrenamentului sportiv, a dezvoltării gândirii practice;
— se manifesta dorinţa de a rezolva dificultăţile ivite în diferite activităţi;
— se conturează anumite trăsături de caracter, unele dintre acestea primind
chiar un caracter definitiv. Ca urmare este necesară intensificarea acivităţilor
educative influenţându-se în permanenţă trăsăturile pozitive de caracter;
— uneori se trece relativ uşor de la stări de mare vioiciune la apatie pronunţată.
Particularităţile enumerate mai sus, privindu-le în ansamblu şi ţinându-se cont
şi de conţinutul specific activităţii handbalistice apare necesitatea respectării la
această vârstă a următoarelor norme metodice:
 ponderea predării exerciţiilor cade asupra dezvoltării îndemânării concretizată
în indici sporiţi de stăpânire a aparatului locomotor în condiţii variate de

40
echilibru, întoarceri, opriri, ocoliri, schimbări de direcţie, precum şi executarea
corectă a principalelor procedee tehnice;
 cultivarea în toate împrejurările a acţionării rapide, cu indici crescuţi de viteză
de reacţie şi de execuţie;
 dezvoltarea rezistenţei şi forţei trebuie făcută cu prudenţă, exerciţiile fiind
întotdeauna succedate de pauze de refacere a capacităţii de muncă a
organismului;
 ponderea organizării sub formă de joc a exerciţiilor să fie făcută judicios şi
îmbinată cu însuşirea analitică şi precisă a mecanismului de bază a principalelor
procedee tehnice;
 dezvoltarea treptată a gândirii tactice, cunoscând că posibilitatea de
abstractizare a copiilor sporeşte mai ales după 13 ani;
 organizarea exemplară a instruirii în sensul asigurării caracterului său educativ;
 influenţarea în toate împrejurările a activităţii handbalistice, a dezvoltării
trăsăturilor pozitive de caracter.

41
CAPITOLUL V

Teste generale şi specifice. Rezultate,prelucrare şi interpretare

50 m fete
Clasa T.I. T. finală Progresia Media SUVA Diferenţa Amplitudinea
V 9,6 8,9 -0,7 9,5 -0,4 1,0
VI 8,6 8,5 -0,1 9,4 -0,9 1,9
VII 8,4 8,2 -0,2 9,2 -1,0 1,5
VIII 8,3 8,1 -0,2 9,0 -0,9 1,1

9 8,9

8,8

8,6 8,5

8,4
8,2 Series1
8,2 8,1

7,8

7,6
V VI VII VIII

42
În clasa a V-a s-a înregistrat cea mai mare progresie. Deci exerciţiile au fost
eficace. La clasele VI-VII-VIII progresia este mai mică.

L. loc. fete
Clasa T.I. T. finală Progresia Media SUVAD Diferenţa Amplitudine
V 1,40 -1,57 0,17 1,47 0,10 0,41
VI 1,70 -1,73 0,18 1,52 0,21 0,29
VII 1,72 -1,78 0,21 1,57 0,21 0,35
VIII 1,89 -1,93 0,04 1,65 0,28 0,32

2 1,93
1,73 1,78
1,8
1,57
1,6
1,4
1,2
1 Series1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
V VI VII VIII

La clasa a V-a T.I. sunt sub media SUVAD iar la T finală sunt peste medie.
La clasele VI-VII atât T.I cât şi T.fmală sunt peste medie.
Oină
Clasa T.I. T. finală Progresia Media SUVA T.f. S. Amplitudine
V 16,20 18,44 2,24 15,50 2,94 6
VI 21,50 23,31 1,81 17,50 5,81 9
VII 26,18 28,36 2,18 18,50 9,86 15
VIII 25,80 27,50 1,70 21,50 6,00 18

43
30 28,36 27,5

25 23,31

20 18,44

15 Series1

10

0
V VI VII VIII

Cea mai mare progresie este la clasa a V-a cu 2,24 m, cu o medie de 18,44
m, deci cu 2,94 mai mult faţă de media SUVA. progresia mai mică este la clasa a
VIII-a datorită faptului că elevii cresc intens în lungime.
R. fete
Clasa T.I. T. finală Progresia Media SUVA T.f.Selecţie Amplitudine
V 3'32" 3'03" -0'29" 3'17" -0'14" 0'33"
VI 2'50" 2'48" -0'02" 3*12" -0'24" 0'39"
VII 3 '50" 3'37" -0'13" 4'37" -1' 0'33"
VIII 4'00" 4'00" 0' 4'27" -0'27" 1' 34"

4
4
3,5 3,37
3,03
3
2,48
2,5
2 Series1
1,5
1
0,5
0
V VI VII VIII

44
Caracteristicile morfo-fIziologice au influenţat dezvoltarea fizică şi motrică a
elevilor, ceea ce se vede şi din rezultatele obţinute la alergarea de rezistenţă.
Progresiile mai mare sunt la clasa a V-a şi a VIII-a. Cele mai mici la clasa a VI-a.
Aruncarea mingii de handbal cu elan de 3 paşi
Clasa T.I. T. finală Progresia Media SUVA T.f.Selecţie Amplitudine
V 11,44 13,77 2,33 16,36 -2,59 7
VI 15,43 17,75 2,32 17,61 0,14 9
VII 17,45 19,72 2,07 20,76 -1,04 6
VIII 18,64 21,21 2,23 23,44 -2,23 6

25
21,21
19,72
20
17,75

15 13,77
Series1

10

0
V VI VII VIII

La probele specifice performanţele au fost comparate cu mediile din


sistemul de selecţie al F.R.H., la nivelul celor 4 clase, doar clasa a VI-a a depăşit
media pentru selecţie, cu 0,14 m. La toate clasele s-a realizat progresie de la T.L,
metodele şi mijloacele alese în acest scop fiind eficace.
Dribling 30 m
Clasa T.I. T. finală Progresia Selecţie F.R.H. T.f.Selecţie Amplitudine
V - - - - - -
VI 6,88" 6,56" -0,32" 6,85" -0,29" 1,30'
VII 5,62" 5,46" -0,16" 6,35" -0,89" 0,72"
VIII 6,24" 5,95" -0,29" 6,08" -0,13" 2,00"

45
7 6,56
5,95
6 5,46

3 Series1

1
0
0
V VI VII VIII

La această probă se depăşeşte media modelelor F.R.H., realizându-se şi


progrese la T.F. ca urmare a îmbunătăţirii vitezei şi îndemânării.

Elaborarea mijloacelor operaţionale specifice pentru

faza I - lansarea contraatacului în calitate de

intermediar

Ex. l: Jucătorii sunt aşezaţi pe cele două extreme, în şir câte unul. în fiecare
poartă este plasat câte un portar. Jucătorii din grupa A au fiecare câte o minge. La
semnalul primit pasează portarului şi pleacă pe contraatac. Portarul o transmite
primului din B, care pasează vârfului de atac. Acesta driblează şi aruncă la poartă.
Recomandări: se va urmări plecarea anticipată, startul rapid, prinderea
mingii venite din urmă. Aruncarea la poartă se face din alergare, din săritură şi
peste portar.

46
Ex. 2: Jucătorii sunt plasaţi în şir câte unul pe cele două extreme, la
semicerc. Se efectuează pase în deplasare cu încrucişare şi cu transmiterea mingii
la portarul din partea opusă de unde se reia exerciţiul.
Recomandări: după încrucişare, pasa la portar se va efectua din săritură.
Jucătorii vor anticipa contraatacul.

47
Ex. 3: Jucătorii sunt dispuşi în felul următor:
-2 portari la cele 2 porţi;
-2 intermediari A şi B. Restul grupei este împărţit în 2 şiruri, la linia
de centru, stânga şi dreapta. Portarul lansează câte o minge în joc către
intermediarii A sau B care transmit în diagonală vârfului l şi 2. După 10-15
lansări intermediarii vor fi schimbaţi.
Recomandări se perfecţionează pasele la distanţă pentru lansarea
contraatacului, aruncările la poartă din săritură, alergare, cu boltă.

48
Exerciţii specifice pentru faza II a atacului

Ex. l: Jucătorii sunt dispuşi pe 2 şiruri la nivelul extremelor. La semnal,


jucătorul din A pasează mingea portarului, iar cel din B aleargă în viteză, primeşte
mingea de la portar şi o transmite jucătorului l din, apoi aleargă oblic spre centru,
reprimeşte mingea şi încrucişează cu jucătorul l din A care aruncă la poartă.
Recomandări: aruncările la poartă se execută de la distanţă, din săritură şi cu
sprijin pe sol. Exerciţiul contribuie la înălţarea şi perfecţionarea plecării pe
contraatac, astartului şi alergării de viteză, a pasei lungi pe contraatac, a
încrucişării şi aruncării la poartă de la distanţă.

49
Ex. 2: Jucătorii sunt aşezaţi în linie câte 3. Mingea este la jucătorul l plasat
pe una din laturi. La semnal transmite mingea portarului, moment în care jucătorul
central şi cel de pe latura opusă pornesc în alergare, portarul pasează jucătorului l
care încrucişează, apoi mingea va fi pasata lui l central care aruncă la poartă.
Recomandări: se perfecţionează anticiparea plecării pe contraatac, degajarea
mingii de către portar, încrucişarea şi transmiterea mingii din săritură, aruncarea la
poartă din sprijin pe sol şi din săritură.

Ex. 3: Jucătorii sunt dispuşi încrucişarea linie câte 3. pse încrucişarea 3 cu


schimb de locuri cu angajarea unui pivot care apare de pe extremă încrucişarea
zona centrală. Exerciţiul se reia din partea opusă, schimbând pivoţii.

50
Recomandări: se perfecţionează pasele din alergare cu schimb de locuri,
alergarea de viteză cu încrucişare, angajarea pivotului, aruncarea la poartă din
procedeu la alegere.

Exerciţii specifice pentru perfecţionarea jocului în sistem

Exerciţii pentru perfecţionarea paselor de angajare

51
Ex. l: Jucătorii sunt plasaţi după cum urmează: 2 pivoţi, 2 extreme, iar cei
râmaşi disponibili, la 9 m, cu mingea. Interii pasează extremelor, reprimesc
mingea, execută o ameninţare a porţii, după care angajează pivoţii; aceştia se
întorc, pasează portarului şi îşi reiau locul.
Recomandări: pivoţii se deplasează încrucişarea sens opus interului. Interii
ameninţă poarta sau fac o fentă de aruncare la poartă.

Ex. 2: Jucătorii sunt plasaţi pe posturile de inter stânga şi centru, iar la A


semicerc încrucişarea zona centrală, pivotul, încrucişarea la 9 m, urmată de
angajare din săritură, a pivotului.
Recomandări: angajarea pivotului va fi precedată de o fentă
convingătoare de aruncare la poartă din săritură.
Ex. 3: Jucătorii sunt plasaţi pe posturile: centru, inter stânga, extremă stânga
şi pivot. Interul stânga pasează extremei, aceasta transmite mingea centrului care
încrucişează cu interul; acesta angajează pivotul din săritură sau după un elan de
pas adăugat.
Recomandări: angajarea poate fi precedată de fentă de aruncare şi se
realizează cu pasă pe la spate, pe deasupra umărului sau cu pământul.

52
Ex. 4: Jucătorii sunt plasaţi pe posturile extreme şi interi. Cei de la semicerc,
cu mingea pornesc în dribling, pasează interului opus. Extrema pătrunde în
alergare la semicerc, iar când ajunge în dreptul interului va fi angajată pe post de
pivot; interul se deplasează la coada şirului din partea opusă.
Recomandări: exerciţiul respectiv se poate folosi şi pentru atacul în
circulaţie cu l şi 2 pivoţi. Angajarea extremei la semicerc va fi precedată de o fentă
de aruncare sau de pase şi se realizează cu pasa zvârlită, lansată sau specială.

53
Exerciţii pentru perfecţionarea aruncărilor de Ia 9 m

Ex. 1: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile de la 9 m. Aruncări la poartă din


săritură precedate de încrucişare simplă. După aruncare cel care a pasat
recuperează mingea şi se deplasează la şirul opus.
Recomandări: exerciţiul este folosit pentru aruncările de la 9 m. încrucişarea
se face la distanţă cât mai mare, pentru a da posibilitatea jucătorului să se lanseze,
pentru a crea deprinderea de a sări la distanţă faţă de apărători.

Ex. 2: Jucătorii sunt dispuşi pe următoarele posturi: inter stânga, extremă


stânga si centru. Interul stânga (1) pasează extremei (2), aceasta transmite centrului
(3) care pătrunde oblic şi încrucişează cu interul care aruncă.
Recomandări: prin intermediul acestui exerciţiu se realizează colaborarea
între cele trei posturi: transmiterea mingii spre extremă deplasează zona, centrul
face paravan interului care aruncă nestingherit.

54
Ex. 3: Jucătorii sunt dispuşi pe cele 3 posturi de la 9 m. Aruncări la poartă de
la distanţă precedate de încrucişare şi transmitere astfel: jucătorul central (1)
execută dribling spre interul stânga (2), acesta primeşte mingea pe care o transmite
interului dreapta (3), care aruncă la poartă.
Recomandări: se perfecţionează încrucişarea simplă, pasa la distanţă şi
aruncarea la poartă din sprijin pe sol, din săritură sau evitare. Interul stânga
ameninţă poarta printr-o fentă de aruncare după care pasează interului din partea
opusă.

Ex. 4: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile: extreme şi interi (cu minge).


Extrema aleargă paralel cu semicercul până în dreptul interului din partea opusă,
primeşte mingea, se retrage spre semicerc, transmiţând mingea interului care
aruncă la poartă peste extremă.

55
Recomandări: se realizează legătura dintre jucătorii de la semicerc cu cei de
la 9 m. Pasele sunt date în adâncime iar paravanul se realizează în mişcare.
Aruncarea se face din săritură sau cu sprijin pe sol.

Ex. 5: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile: inter stânga (cu minge) şi extremă
stânga (distribuitor) iar la semicercul de 9 m se află un apărător pasiv. Interul
pasează extremei, pătrunde spre aceasta, primeşte mingea, execută o schimbare de
direcţie şi aruncă la poartă pe primul pas.
Recomandări: schimbarea de direcţie se execută pe ambele picioare, iar
aruncarea la poartă din săritură.

Ex. 6: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile: inter stânga şi dreapta iar la


semicercul de 9 m doi apărători (stânga şi dreapta). Jucătorul (2) - inter dreapta

56
pasează lui (1) inter stânga care execută o schimbare de direcţie spre stânga şi
aruncă la poartă pe primul pas. După aruncare recuperează mingea şi trece la şirul
opus.
Recomandări: se perfecţionează schimbarea de direcţie, pasa laterală de la
inter la inter şi aruncarea de la distanţă.

Ex. 7: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile: inter stânga (cu minge) şi extremă
stânga, iar la semicercul de 9 m, doi apărători pasivi. Aruncări la poartă printre
apărători precedate de schimbare de direcţie.
Recomandări: se perfecţionează relaţia inter-extremă. Se aruncă din săritură
sau cu sprijin pe sol.

57
Exerciţii pentru perfecţionarea fentelor, blocajelor,

blocaj-plecare a jucătorilor de la 9 m

Ex. 1: Jucătorii sunt dispuşi pe posturi după cum urmează: inter stânga,
extremă stânga, centru, interul pasează extremei şi pătrunde în alergare spre ea,
face schimbare de direcţie, primeşte mingea de la centru şi aruncă la poartă.
Recomandări: se perfecţionează relaţia inter-extremă-centru. Aruncarea se
execută cu şi fără apărător. (Procedeu la alegere)

Ex. 2: Jucătorii sunt dispuşi în şir câte unul pe posturile: inter stânga şi
centru, în faţa interului stânga se găseşte un apărător pasiv. Centrul pătrunde în
dribling spre inter, pasează acestuia şi se aşează în blocaj, în urma încrucişării şi
executării blocajului, interul rămas singur aruncă la poartă.
Recomandări: înainte de venirea centrului la blocaj, interul similează o
pornire spre stânga după care pleacă rapid spre dreapta.

58
Ex. 3: Jucătorii sunt plasaţi pe teren după cum urmează: inter stânga, inter
dreapta, centru, pivot, iar în faţa interului stânga un apărător. Centrul pătrunde în
dribling spre interul dreapta, încrucişează cu acesta, moment în care interul execută
o fentă de pornire spre stânga, pivotul iese la blocaj, interul dreapta pasează
interului stânga care a scăpat de apărător aruncă la poartă.

Ex. 4: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile: extreme şi inter, în faţa interului se


plasează câte un apărător. Extrema pleacă în dribling paralel cu semicercul,
pasează interului din partea opusă şi blochează apărătorul din dreptul acestuia
pentru a arunca la poartă.

Ex. 5: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile inter, extremă şi pivot. Pivotul


blochează penultimul apărător, iar extrema în pătrundere, primeşte mingea de la
inter şi aruncă la poartă.

59
Ex.. 6: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile: inter stânga şi centru. Centrul
porneşte în dribling spre interul stânga marcat om la om, execută blocaj, interul
după o fentă de plecare în stânga, încrucişează cu centrul care face plecare din
blocaj, porneşte mingea şi aruncă la poartă.
Recomandări: interul stânga execută o fentă de aruncare pentru a-i da
posibilitatea centrului să blocheze apărătorul după care execută fentă de aruncare
din săritură pentru a atrage un alt apărător spre el. Locul rămas liber este ocupat de
centru care va fi angajat.

Ex. 7: Jucătorii sunt dispuşi pe posturile: inter stânga, extremă stânga, pivot,
în faţa interilor este un apărător (semiactiv). Interul pasează extremei şi execută o
fentă de pornire spre acesta, pivotul se deplasează spre apărător pe care-1
blochează, interul primeşte de la extremă, execută fentă de aruncare, dribling şi
angajează pivotul care a executat plecarea din blocaj.

60
Recomandări: pentru a reuşi acţiunea de blocaj-plecare din blocaj, distanţa
dintre jucătorii de la 9 m şi cei de la semicerc, care participă direct, trebuie să fie
mică, deoarece în aceste zone apărarea este foarte densă.

61
CAPITOLUL VI
Planificare calendaristică semestrială
Clasa a V-a
Semestrul I
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
3-7 oct. 1 a. Ex. şi j. pt. in sus d.m.d.h. D.M.B.l, 2 15min
2 a. D.m.d.h. - rep, cons D.M.B. 1 ,2, 4 a, c
oct. 3 a. D.m.d.h. - rep, cons D.M.B. 1,2, 4 b, d Şc. M
4 a. Şcoala mingii - înv 1 a, b, c
oct. 5 a. Şc. m. - rep, cons Şc. M 1 d, e, f D.M.B. 3
6 a. D.m.d.h. - cons
oct. 7 a. D.m.d.h. - cons. D.M.B. - 3, 4 g
b. Şc. m. - cons. Şc.M - 1 e, f
8 a. Şc. m. - cons. Şc.M - 2 c, d.
b. D.m.d.h. - cons. D.M.B, c, d, f-5min
c. Joc - Huşt
nov. 9 a. Şc. m. - cons. Şc.M 2 e, f 5min D.M.B.
b. Joc - Huşt -3
10 a. D.m.d.h. b. Şc. m. Sc.M 1 d, e 2f

nov. 11 a. Şc. m. - cons. Şc.M 2 a, b - 5 min


b. Joc – Huşt Şc.M 1 e, f 2 e, f
12 a. Şc. m. - cons.

nov. 13 a. D.m.d.h. - cons. D.M.B. 3, 4 a, d 10'


b. Joc d..h. cu reguli simple
14 a. Joc bilat. de handbal, cu reguli simpl.

Semestrul II
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
apr. 1 a. Rep elem. de se. m. Şc.M 1, 2 5 min
b. Joc - Huşt
2 a. Pasa azvârlită de deasupra umărului, P-1,2
învăţare
apr. 3 a. Rep pasei cu o mână de deasupra P-I-1,2,3,4
umărului II -1
4 a. cons. - idem P-I-5
II -3
apr. 5 a. rep - pase PI -7
6 b. Joc cu temă-cele mai efic. pase.
c. Regulament-"paşi"
a. Arunc, la p. azvârlită de deasupra A.P. -1,2, 8 a
umărului - înv.

62
mai 7 a. Rep arunc la p. de pe loc A.P.-5,8b
b. Rep. pasei cu 1 mână de la umăr P - II - 5
8 a. Pasa între 2 juc. din alerg. -înv. P - 1 - 6, 7
b. Rep. arunc, la p. de pe loc A.P.-3,6
c. Regulament-lovirea m. cu pic
mai 9 a. Rep pasa în 2 din alerg. P-I-7
b. Arunc, la p. din alerg, A.P. - 3, 4, 8 c
10 a. înv. D. simple şi multiple D -1,2, 3
b. Rep. arunc, la p. din alerg, A.P. - 5, 6
c. Reg. -arunc, de la margine (haut)
mai 11 a. Rep. D. D. 3,4
b. Cons. arunc, la p. preced de D. A.P. 7
12 a.Ex. complexe pt. cons. D. şi arunc, la p. D. 4, 5, 6 a

mai 13 a. Cons. pase şi arunc, la p. A.P. 7 5min


b. Joc bilat. cu aplic. eiem. te înv.
14 a. Cons. D.
b. Joc bilateral
iunie 15 a. Cons. D. şi arunc, la p. D-4
b. Joc bilat.
c. Reg. - începerea j. şi reluarea dupâ gol
16 a. Verific. - complex, tehnic - D. şi arunc,
la p.
iunie 17 a. Ex. şi j. pt. cons. p., D. şi arunc, la p. P-7
18 D-6c
iunie 19 a. Joc bilat. cu aplic. elem. te înv.
20

Clasa a V-a
Semestrul I

I. Exerciţii şi jocuri pentru însuşirea, consolidarea si perfecţionarea


deprinderilor motrice de bază (DMB)
1.Variante de alergare cu schimbare la semnale auditive şi vizuale (cu fata,
cu spatele, opriri, porniri, schimbări de direcţie, printre jaloane, sărituri);
2.Învăţarea şi consolidarea alergării cu paşi adăugaţi, înainte, înapoi, lateral
(3-4 serii a 20 sec.; pauză 30 sec.). Indicaţii metodice: se vor repeta în fiecare
lecţie;
3. Complexe motrice - alergare laterală cu paşi adăugaţi, printre jaloane,
cu spatele, de viteză pe diagonală;

63
4. Jocuri dinamice-a) "Leapşa pe perechi"; b) Labirintul; c). Cursa pe
numere; d). Crabi şi creveţi; e). Atac - apărare; f). Urmăreşte-1 pe cel cu mingea;
g). Năvodul

II. Exercitii si jocuri din şcoala mingii


1. Exerciţii individuale de acomodare cu mingea
a). Ţinerea mingii; b). Aruncarea în sus şi prinderea; c). Aruncarea în sus şi
prinderea mingii ricoşate din podea; d). Aruncarea mingii în perete şi prinderea;
Indicaţii metodice: se va lucra individual 5-10 min. în 2-3 lecţii.
2. Jocuri dinamice şi pregătitoare pentru obişnuirea cu mingea:
a). Mingea prin tunel; b). Mingea pe pod; c). Ştafete cu transportul mingii; d).
Ştafete cu rostogolirea mingii; e). Mingea în val; f). Ştafete cu pasă în perete.

Semestrul II
I. Exercitii specifice pentru învăţarea şi consolidarea pasei azvârlite de
deasupra umărului
l . Prindere, ţinere şi controlul mingii şi pase între doi jucători;
2. Prindere, ţinere şi pase între 3 jucătoarei de pe loc aflaţi pe o linie;
I.M.: se insistă pe întoarcerea jucătorului din centru;
3. Pasa în trei jucători în triunghi.
4. Pasa în 4 jucători;
5. Repetarea pasei cu o mână la perete ( 3x10);
6. Învăţarea pasei între 2 jucători din alergare. I.M.: şi finalizare;
7. Suveica simplă - la coada proprie şi în faţă;
8. Joc dinamic pentru consolidare, prindere şi pasarea mingii:
a). Mingea la căpitan; b). Mingea "frige"; c). Ştafetă cu pasă între 2-3
jucători; d). Cine ţine mingea mai mult; e). Pasează numărul strigat.

64
II. Exercitii specifice pentru învăţarea aruncării la poartă azvârlite de
deasupra umărului
l . Aruncarea de pe loc în perete;
2. Aruncarea la poartă de pe loc de la 6 m;
3. Aruncarea la poartă precedată de 2-3 paşi cu mingea în mână;
4. Aceeaşi din alergare;
5. Prinderea mingii pasată din lateral şi aruncare la poartă;
6. Prinderea mingii pasate din faţă şi aruncare la poartă;
7. Pase în 2 şi aruncare la poartă;
8. Joc dinamic: a). Vânătoriişi raţele; b). Mingea la ţintă; c). Aruncă cel
strigat.
III. Exerciţii specifice pentru învăţarea driblingului (D.M.B.)
l . Dribling pe loc cu mâna dreaptă şi stângă;
2. D. din mers (2x30 m);
3. D. din alergare (2x30 m);
4.Complex - aruncare - pasă - reprimire - aruncare la poartă (3x);
5. Suveică (3-4 min);
6. Jocuri pentru consolidarea D.: a). Cine efectuează mai multe bătăi ale
mingii în sol de pe loc (30 sec.); b) Cursa pe numere; c). Ştafete cu dribling şi pasă.
Clasa a Vl-a
Semestrul I
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
15-19 1 a. Rep. elem. te înv. în ci aV-a
sep. b. Joc bilat.
2 a. Cons. pasei cu 1 mână de la umăr P -1,2, 3, 4
b. Ştafete şi jocuri div. J-1,2,3
20 sep. 3 a. Cons. şi perf D. D -1,2, 3, 4
b. Joc bilat
c. Reg. - dublu D.
4 a. Cons. elem. te de bază înv. (complexe
de ex)
b. Joc bilat
oct. 5 a. Rep complexelor te pt. cons. elem. te C te-ta 1,2
b. Reg. - ţinerea m. (3")

65
6 a. Cons. elem. te-pasa-D.-ar. la p.
b. Joc bilat. cu aplic. elem. te-ta înv. C te-ta 4, 5
oct. 7 a. Rep. elem, te de bază în complexe te-ta C te-ta 6
8 a. Perf. elem. te de bază în j. de h. în
cond. de joc
b. Reg. - spaţiul de p.
oct. 9 a. Rep. ex. complexe în cond. de joc Ex. J-3,4
10 a. înv. arunc, la p. cu paşi adaug.
b. Joc bilat. cu temă - arunc, cu p. adaug. AP. -1,2
oct 11 a. Rep. arunc, la p. cu p. adaug. AP. 1,2,3
b. Joc bilat.
12 a. Cons. arunc, la p. cu p. adaug. A.P.4
b. Joc 3x3 la o p. cu temă
nov. 13 a. Rep. compl. de ex. pt. cons. arunc, la C te-ta 5, 6
p. din alerg, şi cu p. adaug,
b. Joc bilat.
14 a. Rep. compl. te-ta pt cons. şi perf.
pasei, D. şi arunc, la p
b. Joc bilat.
nov. 15 a. Ştefete şi j. d. pt. cons. şi perf. elem. J.D. 1,2,3,4
te de bază
b. Joc bilat. cu temă

Clasa a Vl-a
Semestrul II
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
apr. 1 a. Rep compl. te-ta înv.
b. Joc bilat. cu resp. reg. înv.
2 a. înv. arunc, la p. din sărit A.P. 1,2, 3, 4 a
b. Joc 3x3
apr. 3 a. Rep. arunc, la p. din sărit. A. P. s. 5, 6
b. Joc bilat
c. Reg. - comportarea faţă de adv.
4 a. Cons. arunc, la p. din sărit. A.P.S. 7, 8
b. Joc bilat. cu temă - arunc, la p. din
sărit.
apr. 5 a. Perf. arunc, la p. din sărit.. A.P.s. -8 b, c
b. Rep. complexelor te-ta C te-ta 8 c, d
6 a. înv. aşez. în teren, a trec. din apăr. în 9
atac şi invers
b. Joc bilat. cu ternă
mai 7 a. Rep. trec. în atac şi în apăr. în joc bilat. A.Ap. 4, 5
8 a. înv. transm. m. în atac între 3, 4 juc.
b. Rep arunc la p. din sărit. A 1,2, 3
c. Reg. - arunc, liberă A.P.S. 8 b, c
mai 9 a. Rep. transm. m. în atac între 3, 4 juc., A-4
joc bilat.

66
10 a. Cons. act. te-ta spec. al ac A -5, 6
b. Rep. ar. la p. prec. de D. şi alerg
mai 11 a. înv. apărării 6:0 Ap. 1,2,3
b. Joc bilat. cu temă
12 a. Rep. act. te-ta spec. atac. poziţional şi Ap. 3, 4
apăr. 6:0
mai 13 a. Cons. elem. spec. atac. şi ap. A 3, 4, 5
14 a. Rep complexelor te de bază Ap. 5
b. Joc cu temă - ar. la p. din sărit.
iunie 15 a. Rep. compl, te-ta înv. C te-ta 5, 6
16 Verificare - pasa în 2 şi arunc, la p. din
sărit.
iunie 17 a. Cons. şi perf. elem. te-ta înv.
18 Joc bilat

Clasa a Vl-a
Semestrul I

I. Exerciţii specifice pt. cons. perf. pasei cu o mână de la umăr


l. Pasa în 2 de pe loc (2x20);
2. Pase în suveică simplă (5 min.); a). Variante de deplasare cu spatele la
coada propriului şir; b). Alergare de viteză la coada şirului opus; c). Cu faţa până la
1/2 din distanţă apoi cu spatele la coada şirului din faţă;
3. Pase în triunghi: a). Pe loc; b). Urmate de deplasare la şirul propriu
II. Exerciţii specifice pentru consolidarea şi perfecţionarea D.
l. D. din mers şi din alergare în linie dreaptă (2x10 m);
2. Suveică simplă cu D.;
3. D. printre jaloane;
4. Jocuri dinamice: a). Suveică cu D. (concurs); b). Ştafete cu D. printre
jaloane; c). Joc 1x1 pe spaţiu limitat - se execută D. cu scoaterea m. de la adversar;
d). Execută D. nr. strigat
IlI. C(te-ta) pentru cons. elem. înv.
l. Pasa în 2 din alerg - arunc la p;
2. Pasa în 3 din alerg - arunc la p;
3. D. - arunc la p din alerg;

67
4. D. - pasă - reprimire - arunc la p.;
5. Pasă - alerg - reprim - D. - arunc la p.;
6. Pasa lat stg - alerg - reprim - pasa lat dr - reprim - arunc la p din alerg;
IV. Ex. în condiţii apropiate de joc şi joc pt. perf. pasei şi arunc, la poartă
(Ex. J)
l. D. - arunc la p cu adv. pasiv, apoi semiactiv;
2. Pasă - alerg - reprim - dr. - arunc la p cu adv pasiv apoi semiactiv;
3. Joc 2x1; joc 3x2;

Semestrul II

I. Ex. şi jocuri pt. înv, şi cons. arunc la p. din sărit.


l. Explicarea şi demonstrarea exec sărit, cu răsuc tr spre br de anine;
2. Rep. individuala fără m. a te sărit.;
3. Acelaşi cx. de pe loc cu m. în mână;
4. Bătaia m. în sol, prind. m. - arunc, din sărit.;
5. Trei paşi cu m. în mână, arunc, la p. din sărit.;
6. Prind. m. pasală de coleg - anine la p. din sărit.;
7. Pasa în 2 din alerg. - arunc, la p. din sărit.;
8. Ex, în cond. aprop. de joc: a). D. arunc la p. din sărit peste l adv. pasiv; b).
Pasă în 2 din alerg. - arunc la p. cu adv. pasiv apoi semiactiv; c). Acelaşi cu 2 adv.
pasivi - semiactivi; d). Pasă în 3 din alerg, cu l, 2 adv. pasivi - semiactivi şi activi;
9. Joc cu temă - gol valabil din sărit.
II. Ex. pt. înv, aşez în teren, a trec, din atac în apărare şi invers
l. Rep. variantelor de deplas. spec. atac şi apăr.;
2. Pe perechi - l - D.; 2 - se retrage (4 x Imin);
3. Câte 6 elevi - pase din om în om la 9 m - la semnal cel cu m. o aşează pe
sol - alerg, până la 1/2 teren, - alerg, cu spatele până la 6 m;
4. Acelaşi cu ex. în cond. aprop. de joc;

68
5. Joc cu temă - atac - apărare;
III. Ex. pt. înv, transmiterii m. în atac între 3-4 jucători
l. Pasa în 3 de la 1/2 teren - arunc la p.;
2. Acelaşi cu l, 2 adv. pasivi la 6 m;
3. Acelaşi cu l, 2 adv. semiactivi apoi activi - aruncă juc. demarcat;
4. Pasa în 3 pe L. teren, de pe latura dr. cu arunc, la p. din sărit., recuperarea
m., continuarea paselor pe latura stg. a terenului;
5. Câte 4 juc. la 6 m - joc de br. şi pic. La semnai l m. arunc, de portar şi
execută pase din om în om până la p. adv. - finalizare cu arunc, la p. (4x);
6. Acelaşi cu l, 2, 3, 4 adv pasivi, semiactivi, activi
IV. Ex. şi jocuri pt. înv, atac, poz. şi a apărării 6-0 cu accent pe deplas
lat, pt. dublare şi închiderea spaţiilor de pătrundere
1. Echipe câte 6 în atac la 9 m - pase din om în om de la o extremă la
cealaltă - serii a câte 20 min;
2. Acelaşi - se imită arunc, la p. de pe loc;
3. Acelaşi - p. rapide din om în om, la semnal cel cu m. aruncă la p.;
4. Acelaşi cu adv. pasivi la 6 m;
5. Joc bilat. cu temă: gol valabil din sărit, a juc. angajat pe pătrundere
Apărare 6:0
l. Câte 2, deplas în "oglindă";
2. Deplas în poz. fundam, în triunghi;
3. Pe 6 m - deplas în poz fundam, în dir, indic, de prof. prin semnale
auditive, vizuale;
4. Acelaşi - deplas în dir. pasării m. de adv.;
5. Joc cu temă - 2 echipe în apărare, l în atac - schimb de roluri.

Clasa VII-a

69
Semestrul I
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
sept. 1 a. Rep. compl. te-ta pt. cons. C te-ta 5, 6
b. Joc bilat.
2 a. Cons. elem. înv. în cl.aVI-a A5
b. Joc bilat
c. Reg. - arunc, de la 7 m Ap. 5
sept. 3 a. înv. te arunc, de Ia 7 m AP. 1,2
b. Joc 2x2 şi 3x3 la 1 p.
4 a. Cons. arunc, la p. din sărit. AP.s. 8 b, c
b. Joc cu temă
c. Rep. arunc, de la 7 m
oct. 5 a. Cons. elem. te-ta spec. atac. poz. şi ap. Ap. 5
6:0
b. Reg. - exec. arunc, de la 9 m A 3, 4, 5
6 a. înv. contraatac dir. cu 1 vf C-l
b. Joc bilat
c. Reg. - arunc, de la colţ
oct. 7 a. Rep. contraatac cu 1 vf. CI, 2
b. Joc cu temă
8 a. Cons. contraat. C3
b. Joc bilat.
oct. 9 a. înv. contraat. cu 2 vf. C(B)1,2
b. Joc cu temţ
c. Reg. - eliminări din joc
10 a. Rep. contraat. cu 2 vf C(B) – 3
b. Joc cu temă
oct. 11 a. înv. contfaat. cu interm. şi vf. C(C)1,2
b. Cons. arunc, de la 7 m
12 a. Rep. contraat. în cond. aprop. de juc. şi C(C) 2
joc
nov. 13 a. Joc bilat. cu aplic elem. te-ta înv. C(D) 2, 3
14 a. Rep. ex. spec. cons. contraat.
b. Joc bilat.
nov. 15 a. Perf. act. spec. atac. A 1,2, 3,4
16 a. Perf. act. spec. apărării Ap. 1,2,5
nov. 17 a. Cons. elem. te-ta de bază
b. Joc bilat.
18 a. Rep. compl. te-ta spec. j. de h.
b. Joc bilat. cu aplic. elem. te-ta înv. şi
respect reg. dej.

Semestrul II

70
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
apr. 1 a. Rep. elem. te-ta de bază ale j. de h. C te-ta 4, 5
b. Joc bilat.
2 a. Rep. elem. spec. j. de atac şi apărare A3,4,5 Ap. 5

apr. 3 a. Cons. contraat. dir. cu 1 şi 2 juc. C 1,2, 3


b. Joc. bilat.
4 a. înv. act. te-ta pt. j. în apărare Ap. 1,2,3
b. Reg. - repunerea m. în joc de către
portar
apr. 5 a. înv. blocării m. arunc, spre p. Bj..8,9, 10
b. Joc cu temă
6 a. Rep. act. spec. apărării b. Joc cu temă- Ap. 3, 4, 5, 6
arunc. la p.din sărit, de Ia 9m

mai 7 a. Perf. elem. spec. ap. Bj. 11,12


b.Joc cu temă - blocarea m. arunc, spre p.
8 a. Joc bilat cu aplic. elem. te-ta înv.
mai 9 a. Cons. contraat. C te-ta 5, 6
10 b. Joc bilat.
a. Rep. compl. te-ta pt. apărare C te-ta 5, 6
Ap. 7
mai 11 a. înv. pasei în 3 cu schimb de locuri P5
b. Cons. act. d atac şi ap. în joc bilat.
12 a. Rep. pasei în 3 cu schimb de locuri P 5, 6
b. Rep. replierii şi atac. adv. cu m. Ap. 5
mai 13 a. Rep. compl. te-ta în cond. apr. de juc. C te-ta 4, 5
şi joc
14 a. Verificare - pasa în 3 cu schimb de
locuri şi arunc, la p. din sărit.
iunie 15 a. Cons. elem. te-ta spec. j. de h. în cond.
j. bilat. cu respect, reg. de joc

ClasaVII-a

71
Semestrul I

I. Cons. şi perf. elem. te-ta înv, în ci. ant. TT.Înv. şi cons. fazei I a atacului
(contraatacului)
A. Contraatacul dir. cu l vf.
l. Câte 2 juc. în atac la 9 m, al 3-lea în apărare. 1-2 pasează m. între ei pe loc
facilitând intercepţie apărătorului care exec. D, şi arunc, la p. I.M.: se exec. de pe
dif. zone de atac - apărare;
2. Elevii aflaţi în şir pe lat dr. a teren: sprint spre centru, primesc pasă de la
prof. - D., arunc la p. aşez la şirul de pe partea cealaltă a terenului. I.M.: ex. se reia
de pe p. stg. a teren. (4x pe fiecare parte);
3. Două şiruri pe laturile terenului în apărare: l - în atac în centrul semic. 9 m
- pas. portarului - alerg, la marcarea unuia din cei 2 care sprintează pe p. opusă.
Portarul pas. celui demarcat - D. - arunc, la p.
B. Contraatacul dir. cu 2 vf.
l. Două şiruri A şi B - pe laturi în apărare. Portarul lansează contraatacul la
juc. din şirul A - pas. la şirul B - arunc, la p.
2. Acelaşi cu încrucişarea celor 2; 3.Acelaşi în prezenţa a 2 juc. semiactivi
ce se deplas odată cu cei 2;
C. Contraatacul cu l intermediar şi un vf.
1. Portarul pas. juc. A de pe semic. - pas. pe contraatac la juc. B care aruncă
la poartă;
2. Doi juc. interni, pe 6 m în apărare. Ceilalţi - dispuşi pe 2 şiruri laterale,
între cei 2 interni, se află un adv. care atacă pe unul din ei. Portarul pasează interm.
demarcat - lansare pe contraatac la juc. din şirul opus.

Semestrul II

72
I. Cons. si perf. elem. te-ta înv, anterior
II. Înv, act, te-ta în apărare
A. Ieşirea în întâmpinarea adv.: joc bilat la l p.; juc. din apărare - ieşirea la
adv. cu m. şi retragere spre dir. de pas.
B. Blocarea m. arunc, spre p.
l. Din poz. fundam, în ap., deplas. lat stg., dr., înai. şi înap. la semnale date
de prof.
2. Înşir pe lat. stg., în ap. - deplas oblic înai. şi înap. între cele 2 semic.
3. Deplas lat. stg. - dr. în f. de dir. în care se pas m. de către atacanţi.
4. Câte 3 elevi: 2 pas. m. în atac, 3 atac pe cel aflat în posesia m. -retragere
oblic spre dir de pas, atac celălalt adv. - retragere (3-4 ori);
5. Acelaşi eu 3 juc în atac şi 2 în ap.
6. Joc bilat.: atac adv. cu m. şi retrag oblic în dir pas m.
7.Trei echipe: A în atac, B în ap., C în repaus la centrul terenului. Se exec.
atac adv. cu m. şi retragere oblică spre dir. deplasare. Schimb, la semnal.
8.Individual - uşoare sărit, ca m. şi imitarea bloc. m. în dif. poz. - înălţimi.
9.Pe perechi: l - imită arunc, la p., 2 - blocaj
10.Pe perechi, cel cu m. efect. 3 paşi imitând arunc la p. din sărit., cu paşi
adaug., de pe loc - celălalt blochează.
ll. Doi juc. în atac, 2 juc în ap. Cei din atac pasează - arunc la p. Cei din ap. -
atac adv. cu m.
12. Joc 4x4, 5x5 - atacul adv. cu m.

Clasa a VIII-a
Semestrul I

73
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
sept. 1 a. Rep. elem. te-ta de atac şi ap. înv. în ci. C te-ta 1,2, 3
aVII-a
b. Joc bilat.
2 a. Cons. elem. te-ta de bază în cond. de C te-ta 1,2, 3, 4
joc
sept. 3 a. Rep. compl. te-ta în cond. apr. de joc şi C te-ta 5, 6
joc
b. Joc 3x3 şi 4x4 c. Reg. - schimb, juc.
4 a. Rep. compl. te-ta în joc C te-ta 7
b. Joc cu temă - contraat, dir. (I vf.)

oct. 5 a. înv. contraat. colectiv Ce. 1,2


b. Perf. arunc, de la 7 m
6 a. Rep. contraat. colectiv
b. Joc bilat. Ce. 3, 4, 5
oct. 7 a. Cons. contr. colectiv Ce. 6, 8
8 a. înv. marcaj şi demarcaj Mj,Djl,2,3
b. Rep. arunc, de la 7 m
oct. 9 a. Rep. marc. şi demarc. Mj, Dj 4, 5
b. Joc cu temă
10 a.Cons. contraat. colectiv, marc., demarc.
si cond. de joc

74
oct. 11 a. joc bilat. cu aplic. elem. te-ta înv.
(contraat., repliere, marc., demarc.)
12 a. Perf. elem. spec. act. de atac şi ap. At. 3, 4, 5
Ap. 5, 6
nov. 13 a. Joc 2x1, 3x1, 3x2, 4x3 pt. perf. marcaj, Mj.,Dj.6,7
şi demarc.
b. Reg. - semnalizările arbitrilor
14 a. Rep. act. te-ta pt. atac. în şist. şi ap. 6:0
b. Cons. arunc, la p. din sărit.
nov. 15 a. Cons. şi perf. fazei I a atac. (contraat. CI, 3, 4
dir.) şi ap. (repliere)
16 a. Joc 3x2, 5x4 pt. cons. marc. şi demarc.
b. Reg. - cond. joc. de h.
nov. 17 a. Joc. bilat. de h. cu aplic. elem. te-ta
înv. şi areg. de joc

Semestrul II
Data Nr. lecţii Teme şi obiective Algoritm
apr. 1 a. Rep. elem. te-ta de bază C te-ta 1-4
b. Joc bilat
2 a. Rep. elem. de atac şi ap. Al, 2,4
Ap. 5
apr. 3 a. Rep. contraat. colectiv, a marc. şi Ce. 5,6
demarc.
4 a. înv. şist de atac cu 1 pivot Mj.,Dj.4,5
b. Joc cu temă Al, 2
mai 5 a. Rep. atac. cu un pivot A 2, 3
b. Joc bilat.
6 a. Rep. complexelor te-ta pt. cons. atac. A 3, 4
cu 1 pivot
b. Joc nilat.
mai 7 a. Joc 4x3, 6x5, cu temă - pase în şist de A 5, 6
atac cu 1 pivot
8 a. Joc bilat. cu aşez. pe posturi în şist. de
atac cu 1 pivot
mai 9 a. înv. şist. de ap. 5+1 Ap. 1,2
10 a. Rep. act. spec. în şist. de ap. 5+1 Ap. 3, 4
mai 11 a. Joc bilat. cu temă - atac. cu 1 pivot şi
ap. 5+1
12 Verificare -joc bilat., cu aplic. elem. te-ta
înv.
iunie 13 a. Joc bilat.
b. Conducerea jocului - arbitraj elevi

75
Clasa a VIII-a
Semestrul I
I. Rep. cons. şi perf. elem. te-ta însuşite anterior
Il. Înv. si cons. contraatacului colectiv
l. Pase în 2 (m. primită de la portar) şi arunc la p.
2. Acelaşi, pasele şi deplas. efect, printre 3 ap. plasaţi pe 1/2 teren.
- act. se va finaliza cu arunc, la p., ex. se reia pe p. opusă.
3.Pasă în 3 cu arunc la p.
4 .Acelaşi cu apărători pasivi.
5. Pasă în 3 cu schimb de locuri şi arunc, la p.
6. Portarul pas. unui vf. (A), - transmite jucat, din al 2-lea val (B) de pe p.
opusă, pas. unui vf. de pe aceeaşi parte (C) - pas. juc. D care vine lansat şi aruncă
la poartă.
III. Marcaj ui şi demarcajul (M.D.)
l. Ex. precedente se vor efectua cu marcarea vf. de atac.
2. Atacul în scară - pase rapide efec. în mod succesiv în adâncime.
3. Acelaşi cu ap. pasivi apoi activi - marcaj şi demarcaj.
4. Joc 3x2 cu sarcini de joc: marcaj la juc. cu m. demarcaj juc. pt. a primi
pasă - finalizare.
5. Joc 4x3 aceleaşi sarcini.
6. Joc 2x2 - juc. cu m. încearcă să depăş adv. direct, al 2-lea se demarcă,
primeşte m. şi finalizează.

Semestrul II
I. Cons. şi perf. elem. te-ta însuşite anterior
II. Înv. şist de atac cu un pivot
1. Înv. aşez juc. în atac pe posturi (5:1);
2. Juc. aşez pe posturi, centrul pas. şi reprim m. de la fiec. juc., alternând
spre dr. şi stg. Fiec. ocupă pe rând toate posturile;

76
3. Şist. de atac cu un piv. - pase în pătrundere începând de la centru spre stg.
la extremă stg. şi invers în final la piv.;
4. Acelaşi, pasa începe de pe extremă; 5.Joc 6x5 cu temă - pase în şist de
atac cu un piv.; 6.Joc 4x3 cu temă - angajare piv, demarcat - finalizare;
lll. Înv. Sist, de apărare 5:1
l. Înv. aşez. juc. în apăr. 5:1 (apăr. laterali, interm. central şi zburător); 2.
Câte 3 elevi - 2 pas între ei, al 3-lea încearcă să prindă m. Se schimbă
rolurile;
3. Joc la o poartă 2x3 (2 - atac, 3 - apărare);
4. Joc 3x4 la o poartă;
5.Joc bilat. cu temă - atacul cu l piv. şi apărare 5:1.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Datele si analiza acestora, din punct de vedere pedagogig si statistic ne


oblige la o serie de aprecieri cu valori de concluzie :

-experimentul a reusit sa surprinda intimitatile si caracteristicile specifice


acestor grupe de eleve in relatia lor cu jocurile de miscare folosite

-introducerea exercitiilor sub forma de joc in invatarea tehnicii jocului de


handball la elevele claselor V- VIII este o necessitate indiscutabila

-atunci cand alegem un joc sau un set de jocuri trebuie sa avem in vedere ca
acestea sa fie in concordanta cu sarcinile lectiei si cu particularitatile
morfofunctionale specifice varstei

-alegerea jocului poate fi influentata de starea timpului, de dimensiunile


spatiului de lucru, de existenta materialelor sportive disponibile si de o serie de alti
factori

77
-aceste jocuri de miscare oricat ar fie ele de atragatoare folosite prea des pot
duce la o scadere a interesului fata de elevi, la fel ca si fata de orice alt mijloc
specific. De aceea alegerea si folosirea lor in orele de educatie fizica, in invatarea
tehnicii jocului de handball trebuie facuta cu tact si discernamant pentru a evita
monotonia.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexe Nicu – „Antrenamentul sportiv modern”


2. Bota Ion – „Hanbal”
3. Bota Maria – „500 de exerciţii pentru învăţarea jocului de handbal”
4. Cârstea Gheorghe – „Teoria bazelor metodice”

5. Cercel Paul – „Calităţi motrice in handbal”

6. Cercel Paul – „Exerciţii pentru fazele de joc”

7. Ksudor Gavril – „Instruirea echipei şcolare”

8. Dragnea Adrian – „Teoria sportului”


9. Ghermanescu Ioan – „Teoria si metodica hanbalului”
10.Merica Alexandru – „Metodica predării exerciţiilor de atletism”
11. Trofin Eugen – „Handbaliştii români si tactica jocului”.

78
79