UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Corupția în administrația publică

Coordonator : Andreea-Elena Matic

Student : Daniel Denis Popescu

Anul 3

Galați
2021

1
 CUPRINS

1. Corupția – noțiune și istorie..........................................................3

2. Legislație etică...............................................................................5
3. Prevenirea și combaterea fenomenului de corupție ......................7
4. Concluzii ......................................................................................8
5. Bibliografie....................................................................................9

2
 CAPITOLUL 1.

 Corupția – noțiune și istoric

Definită ca o stare de abatere de la normalitate, de la datorie,

corupția înseamnă folosirea abuzivă de către o persoană a funcției de
intermediar sau de decizie pe care o îndeplinește, pentru a acorda celui
care corupe sau comunității de interese pe care aceasta o reprezintă, un
avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de bani, a
unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracții sau a
primirii unor proprietăți. Tot corupție înseamnă și folosirea de către o
persoană a funcției sau poziției sale publice, pentru a eluda sau evita
îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obținerea în
folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor funcții profesionale sau
administrative.
Corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru
supremația dreptului, echității sociale și a justiției, erodează principiile
unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în
pericol stabilirea instituțiilor statale1.
Cu o istorie de mii de ani, începând încă din antichitate, corupția
reprezintă unul dintre modelele comportamentale dintre cele mai rele dar,
în același timp, extrem de răspândite în cadrul funcționarilor oficiali sau
reprezentanților aleși ai comunității. În ultimul secol, ea privește și
comportamentul celor din domeniul privat. Interesul și îngrijorarea față de
acest fenomen au crescut și au avut loc reacții pe plan național și
internațional.
Despre etică în administrația publică românească nu s-a vorbit
niciodată la modul serios. În perioada ce a urmat Revoluției din 1989 etică
a fost abordată doar din punct de vedere al formelor corupției ce se
1
Programul național de prevenire a corupției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1065/2001, publicată în
Monitorul Oficial nr. 728 din 15 noiembrie 2001

3
 manifestă în sectorul public. Din păcate, chiar și această abordare a fost
limitată la domeniul discursului politic. Abia începând cu anul 2000
legislația românească s-a îmbogățit cu prevederi menite să reglementeze
combaterea actelor de corupție din administrația publică și să stimuleze
comportamentele etice.2
Conform Barometrului opiniei publice3, la nivelul percepției
publice, perioada de tranziție a jucat un rol de stimulator pentru
fenomenul de corupție. Corupția „înainte de 1989” este evaluată drept
mare sau foarte mare de doar 40% dintre respondenți, în timp ce corupției
de „după 2000” i se atribuie etichetele de „mare" sau „foarte mare" de
către 94% dintre respondenți.
În perioada 1996-2000 începe să fie abordată puternic de către
guvernanți problema corupției. Declarații și luări de poziție împotriva
corupției au fost luate și înaintea venirii la putere a președintelui Emil
Constantinescu, dar lipsite de mediatizarea și spectaculozitatea
caracteristica declarațiilor și acțiunilor din perioada mandatului său.
Până în 2001, principala remarcă de ordin critic pe care experții a
Uniunii o aveau la adresa României era aceea că, deși există eforturi ale
guvernanților de a combate corupția, acestea nu sunt circumscrise unei
strategii bine definite la nivel național și pe termen lung, știut fiind faptul
că nu se poate pune capăt acestei lupte împotriva fenomenului corupției
de pe o zi pe alta.
În prima lună a anului 2002 a fost ratificată Convenția penală
privind corupția4, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, convenție
care survine și ca urmare a adoptării Rezoluției5Comitetul Miniștrilor
Consiliului Europei privind cele 20 de principii directoare pentru a lupta
împotriva corupției.

2
Amintim printre acestea: Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție; Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informațiile de interes
public; Ordonanța de Urgență nr. 43 din 4 aprilie 2002, privind Direcția Națională Anticorupție ; Legea nr.
161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice
și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, modificată și completată de OUG nr. 40/2003;
Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003, privind transparența decizională în administrația publică; Legea nr. 571 din
14 de decembrie 2004, privind protecția personalului din autorităților publice, instituțiile publice și din alte
unități care semnalează încălcări ale legii; Legea nr. 7 din 8 februarie 2004, privind Codul de conduită al
funcționarilor publici; Legea nr. 144 din 21 mai 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției
Naționale de Integritate.
3
Barometrul de opinie publică, noiembrie 2001
4
Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenției penale privind corupția, adoptarea la Strasbourg la 27 ianuarie
1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 65 din 30 ianuarie 2002
5
Rezoluția (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupției adoptată la
6 noiembrie 1997 de comitetul Miniștrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa.
4
 CAPITOLUL 2.

 Legislație etică

Legislația românească în materie de combatere a comportamentelor

corupte și de încurajare a atitudinilor etice a debutat cu Legea nr. 115 din
16 octombrie 1996, pentru declararea și controlul averii demnitarilor,
magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și
a funcționarilor publici.6 Legea nu își propunea doar să verifice
veniturile demnitarilor, magistraților și ale funcționarilor publici, ci și să
monitorizeze modalitățile în care au fost achiziționate bunurile, valorile,
cuantumul depozitelor bancare, precum și dacă acestea din urmă categorii
ar fi putut fi acoperite din totalul veniturilor legale realizate de cei din
cauză.
Legea nr. 78 din 8 mai 2000, pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție7 a reprezentat prima măsură reală,
luată în România, de combatere a comportamentelor corupte. Sunt
considerate infracțiuni de corupție : infracțiunile de luare de mită ( art.
254 Cod Penal ), de dare de mită ( art. 255 Cod Penal ), de primire de
foloase necuvenite ( art. 256 Cod Penal ), și de trafic de influență ( art.
257 Cod Penal).
Legea nr. 544 Din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la
informațiile de interes public8 prevede accesul liber și neîngrădit al
persoanei la orice informații de interes public ca un principiu fundamental
al relațiilor dintre persoane și autoritățile publice. Prin informație de
interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau
rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice ( Cap. I,
art. 2, lit. b Legea nr. 544/2001 ). În conformitate cu Legea 544/2001,
orice persoană fizică din România are acces la informație legată de
declarațiile de avere prevăzute prin Legea nr. 115/1996.

6
Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996, pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor
persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, actualizată până la data de 12 aprilie
2008
7
Legea nr. 78 din 8 mai 2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, actualizată
până la data de 1 aprilie 2007
8
Legea nr. 544 Din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, actualizată până la
data de 1 aprilie 2007

5
 Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor
publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției,9
modificată și completată de OUG nr. 40/2003 împreună cu Legea nr. 52 din 21
ianuarie 2003 privind transparența decizională în administrația publică, au
ca scop să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de
cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative, să stimuleze participarea activă
a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative.

9
Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, modificată
și completată de OUG nr. 40/2003

6
 CAPITOLUL 3.

 Prevenirea și combaterea fenomenului de corupție

Adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire a fenomenului corupție

necesită cunoașterea dimensiunii reale a acestui fenomen, a complexității sale, a
mecanismelor de declanșare și a consecințelor produse.
Contracararea corupției este un proces de lungă durată. Acest fenomen nu
poate fi extirpat, însă poate fi și trebuie diminuat printr-un control riguros, prin
aplicarea unor măsuri de prevenire, care să vizeze factorii criminogeni și
înlăturarea condițiilor care generează corupția, cât și prin depistarea nemijlocită
a actelor de corupție, tragerea la răspundere juridică a vinovaților, în temeiul
legislației.
Astfel, elementele care pot duce la prevenirea și combaterea fenomenului
de corupție sunt :
 Contracararea corupției prin aplicarea efectivă și eficientă a normelor
penale;
 Prevenirea corupției prin eliminarea oportunităților și din sistemele și
procedurile instituțiilor publice și de drept;
 Educarea tuturor categoriilor de populație în spiritul intoleranței față
de corupție și încurajarea unei susțineri active din partea cetățenilor în
activitatea de prevenire și contracarare a corupției.

7
 CONCLUZII

Cu toate că legislația românească în materie de combatere a

comportamentelor corupte este suficient de completă, normele care să încurajeze
comportamente etice sunt relativ puține. Pentru a stimula în mod direct
comportamente etice în administrația publică, este nevoie de exercițiu direct.
Ca fenomen social, corupția erodează principiile unei administrații
eficiente și credibilitatea cetățenilor în instituțiile statului. Pentru prevenirea și
combaterea corupției, un prim pas necesar îl reprezintă adoptarea unei legislații
specifice, eficiente și clare, capabilă să elimine ilegalitatea și arbitrarul în
funcționarea instituțiilor și a autorităților publice și din relația acestora cu
cetățenii.

Bibliografie
1. Programul național de prevenire a corupției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
1065/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 728 din 15 noiembrie 2001

2. Amintim printre acestea: Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001, pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție; Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la

8
 informațiile de interes public; Ordonanța de Urgență nr. 43 din 4 aprilie 2002, privind Direcția
Națională Anticorupție ; Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea
corupției, modificată și completată de OUG nr. 40/2003; Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003,
privind transparența decizională în administrația publică; Legea nr. 571 din 14 de decembrie
2004, privind protecția personalului din autorităților publice, instituțiile publice și din alte unități
care semnalează încălcări ale legii; Legea nr. 7 din 8 februarie 2004, privind Codul de conduită al
funcționarilor publici; Legea nr. 144 din 21 mai 2007, privind înființarea, organizarea și
funcționarea Agenției Naționale de Integritate.
3. Barometrul de opinie publică, noiembrie 2001
4. Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenției penale privind corupția, adoptarea la Strasbourg la
27 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 65 din 30 ianuarie 2002
5. Rezoluția (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupției
adoptată la 6 noiembrie 1997 de comitetul Miniștrilor Consiliului Europei cu ocazia celei
de-a 101-a Sesiuni a sa.

6. Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996, pentru declararea și controlul averii demnitarilor,
magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici,
actualizată până la data de 12 aprilie 2008
7. Legea nr. 78 din 8 mai 2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,
actualizată până la data de 1 aprilie 2007
8. Legea nr. 544 Din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informațiile de interes public,
actualizată până la data de 1 aprilie 2007
9. Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, modificată și completată de OUG nr. 40/2003