Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TERMENUL DE PATRON.
Notiunea de patron isi gaseste sensurile inca din dreptul roman, unde patronul, era de
cele mai multe ori, stapan de sclavi , insa, ceea ce este esential pentru un patron este
faptul ca el este stapanul unui patrimoniu .
Potrivit art.231 alin.1 din Codul muncii si art.1 din l.356/2001, patronatele sunt
organizatii ale patronilor, autonome, fara caracter politic, infiintate ca persoane
juridice de drept privat, fara scop patrimonial.
Patronatul poate fi constituit de cel putin 15 persoane juridice inmatriculate.
Patronatele isi pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fara
personalitate juridica.
Patronatele se pot constitui in uniuni, federatii, confederatii.
Confederatiile patronale , cu caracter reprezentativ potrivit L.130/1996, la nivel
national se pot constitui intru-un organism de reprezentare a patronatelor, cu statut si
regulament de organizare si functionare propriu.
Prin statutul patronatului se reglementeaza modul de constituire, organizare,
functionare, dizolvare, statut care trebuie sa cuprinda sub sanctiunea nulitatii,
urmatoarele elemente:
denumirea patronatului, sediul principal si, dupa caz, structuri teritoriale proprii, cu
sau fara personalitate juridica
obiectul de activitate si scopul
patrimonial initial, marimea si compunerea acestuia, cotizatiile, precum si alte surse de
finantare legale
drepturile si obligatiile membrilor
organele de conducere raspunderi
dizolvarea si lichidarea patrimoniului
profit, precum si orice alta persoana juridica care angajeaza cu contract individual de
munca. Coreland mai departe aceasta interpretare cu dispozitiile cuprinse in art.1,
alin.2 si 3 din Legea nr.130/1996, rezulta ca daca unitatea are calitatea de patron in
cadrul relatiilor colective de munca, evident aceeasi unitate, identic definita in Codul
muncii, este patron si in cadrul relatiilor individuale de munca.
De aceea, apreciem ca dispozitiile art. 188 din Codul muncii pot fi considerate inca in
vigoare, dar cu modificarile multiple impuse de legislatia actuala, pentru ca ele fac
referire la persoana juridica angajatoare in relatia sa de munca si nu au in vedere un alt
tip de raport, ca de exemplu, cel nascut din calitatea de asociat, in cadrul unei societati
comerciale, sau a unei asociatii non profit.
In temeiul art. 15, alin. 1 din Legea nr. 130/1996 la negocierea contractului colectiv de
munca la nivel national, de ramura sau grup de unitati participa asociatiile
patronale care indeplinesc conditiile impuse de lege, intre aceste conditii figurand si
independenta organizatorica, patrimoniala.
Tinand seama de aceasta conditie, putem deduce ca, o asociatie patronala sa poata
participa la negocierea colectiva trebuie sa dobandeasca personalitate juridica.
In legatura cu modul de constituire a asociatiilor patronale, ca persoane juridice, se
distinge dupa cum este vorba de asociatii constituite in temeiul Legii nr.21/1924 si
asociatii patronale constituite la nivelul regiilor autonome si a societatilor comerciale
cu capital majoritar de stat organizate in temeiul Hotararii Guvernului nr.503/1991,
abrogata de Legea patronatelor nr. 356/2001.
Marea majoritate a asociatiilor patronale au fost constituite, ca orice persoana juridica
non-profit, in baza regulilor generale inscrise in Legea nr. 21/1924.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.1 din Legea nr.21/1924, asociatiile patronale,
fiind create si organizate de “particulari” sunt considerate subiecte de drept privat.
Astfel in conformitate cu art.1 alin.1 ultim din Legea nr.21/1924, scopul asociatiunii
trebuie sa corespunda intereselor personale nepatrimoniale ale asociatilor.
In acelasi timp, trebuie precizat ca Legea nr. 21/1924 impunea pentru constituirea
asociatiei un numar minim de 20 de asociati si o anumita vointa unica de grup,
independenta de vointa membrilor asociati.
Asociatiile patronale, neavand o lege proprie, au ramas tributare conditiilor imperative
si limitative ale Legii nr. 21/1924, fapt ce nu le permite aceeasi liberate de miscare ca
aceea a organizatiilor de sindicat, care sa reglementeze exclusiv regimul juridic al
patronului.