MINISTERUL EDUCAȚIEI SI CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

Referat
Tema: Recursul ordinar- recursul care nu prevede cale de atac în
procedura penală a Republicii Moldova”

Verificat: Donciu Anatolie

doctor în drept, lector universsitr

_________________________

Autor: Chiorescu Oleg

Student anul III,

specialitatea drept

_________________________

CHISINAU- 2020
Cuprins:
1Considerații generale privind recursul

2 Recursul ordinar – condiții de fond și e formă

3Judecarea recursului
4Recursul împotriva hotărîrilor judecătorești pentru care nu este prevăzută
calea de atac apelul

5 Concluzie.

2
 1. Considerații generale privind recurs
Procesul de înfăptuire a Justiției este un proces complex care se bazează pe o serie de
principii, printre care este și principiul legalității. Acest principiu presupune că întreaga
activitate procesuală trebuie să se desfășoare conform prevederilor legale.
Judecarea cauzei este cea mai importantă activitate procesuală, iar alături de urmărirea
penală, trebuie să se desfășoare în condiții care să asigure temeinicia și legalitatea procesului
penal. Însă, datorită faptului că judecarea cauzei se realizează de către oameni, nu ar fi de mirare
daca uneori s-ar inregistra erori.
Cu ocazia judecării cauzei, prima instanță poate greși în stabilirea corectă a faptei sau la
aplicarea dispozițiilor legale la fapta dată. Mai mult ca atât, și părțile implicate în proces pot
contribui, în mod involuntar sau voluntar, la o eronare de fapt a cauzei , în consecință – la o
soluționare greșită a cauzei.
Remedierea erorilor de judecată în primă instanţă se poate realiza numai prin exercitarea
căilor de atac, instituţie care presupune o nouă judecare a cauzei
Pentru exercitarea unei căi de atac este necesar să fie îndeplinite, în mod cumulativ, o
suită de condiții, în special:1
1. să existe o hotărîre judecătorească pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată.
Astfel, nu se poate vorbi de exercițiul vreunei căi de atac, pentru că în acest caz lipsește
însuși obiectul ei și legea are în vedere un act jurisdicțional (încheiere, sentință, decizie),
adică un act care emană de la o instanță judecătorească;
2. legalitatea căii de atac. Pentru aceasta este necesar ca legea să prevadă expres
posibilitatea folosirii unei anumite căi de atac și privește următoarele aspecte:
- hotărîrea judecătorească – legea trebuie să prevadă expres că o anumită categorie
de hotărîri este supusă unei anumite căi de atac;
- regula ierarhiei căilor de atac – nu se poate recurge la o cale de atac, trecînd peste
o altă care legal are prioritate; - titularii căilor de atac – o cale de atac nu poate fi
folosită decît de către titularii prevăzuți de lege;
3. calea de atac să fie exercitată în termenul și modul legal prin manifestarea de voință a
titularului – de regulă căile de atac trebuie declarate într-un termen fix (pereiemtoriu),
astfel încît, după expirarea acestui termen titularul este decăzut din dreptul de a folosi
calea de atac respectivă;

1
Manualul Judecătorului pentru cauze penale / Mihai Poalelungi, Igor Dolea, Tatiana Vîzdoagă [et al.]; coord. ed.:
Mihai Poalelungi [et al.]. Ed. I. – Ch. : S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. «Tipografia Centrală»)
3
 4. unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac. Dreptul de a folosi o cale de atac este unic
și se epuizează prin folosirea lui. Titularul căii de atac interesat nu poate folosi de mai
multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărîri, prin urmare categoric se exclude
judecata de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Apelul este o cale ordinară care promovează o examinare a cauzei în fond de către
instanţa superioară. Este o cale cu vechi tradiţii şi cu aplicare aproape universală. Originea
apelului se află în dreptul roman, unde cel condamnat avea dreptul de a apela la popor, contra
sentinţei pe calea aşa-zisei „provocatio ad populum”, evoluând acesta își găsește reglementarea
juridică și în Codul de Proedură Penală al Republicii Moldova, intrat în vigoare la 12.06.2003.

2.Recursul ordinar – condiții de fond și de formă

Hotărîrile supuse recursului. Potrivit art. 420, alin (1), pot fi atacate cu recurs:
- deciziile pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel;
- încheierile instanţei de apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia recurată, cu
excepţia cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat împotriva
deciziei instanţei de apel se consideră făcut şi împotriva încheierilor acesteia, chiar dacă acestea
au fost date după pronunţarea hotărîrii recurate.
Deciziile pronunţate de curţile de apel ca instanţă de apel sînt hotărîrile judecătoreşti prin
care se soluţionează cauza în cel de-al doilea grad al fondului, după judecarea cauzei în primă
instanţă, asigurîndu-se un control judiciar asupra sentinţelor de condamnare, de achitare şi de
încetare a procesului penal. Încheierile instanţei de apel care pot fi atacate cu recurs, de regulă,
numai odată cu decizia recurată sînt hotărîrile judecătoreşti care soluţionează chestiuni
premergătoare fondului cauzei şi au fost date în timpul judecăţii, şi anume: încheieri prin care
instanţa dispune asupra administrării probelor sau cererilor formulate de părţi; încheieri prin care
instanţa ia măsuri pentru buna desfăşurare a procesului penal, cum sînt cele privind respingerea
cererii de recuzare a unui membru al completului de judecată ori cele privind extinderea
procesului penal; încheieri care au fost date după pronunţarea deciziei recurate ( ex: de
înlăturarea unor omisiuni vădite sau îndreptarea erorilor materiale). Încheierile instanţei de apel
care pot fi atacate separat cu recurs sînt hotărîrile judecătoreşti prin care se soluţionează în apel

4
orice cerere întrodusă în baza unor dispoziţii referitoare la punerea în executare a hotărîrii penale
sau la modificarea măsurii preventive de constrîngere etc
Nu sînt supuse recursului următoarele decizii:1
- deciziile prin care s-a luat act de retragerea apelului, dacă legea prevede această cale de atac; -
deciziile instanţei de recurs;
- deciziile instanţei de recurs în anulare;
- deciziile prin care au fost soluţionate conflictele de competenţă.
Nu pot fi atacate cu recurs încheierile:
- prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea sau s-a admis recuzarea;
- date în cauzele penale în care s-au pronunţat decizii nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Hotărîrea referitor la care partea a retras apelul în condiţiile prevăzute de articolul 407 CPP nu
poate fi atacată cu recurs de către aceasta. Din categoria hotărîrilor care nu pot fi atacate cu
recurs sunt omise deciziile prin care apelul a fost respins ca depus peste termen, astfel, într-o
asemenea situaţie recursul poate fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat. Un apel declarat peste
termen nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel încît părţii care n-a utilizat apelul în
termenul prevăzut de art.402 CPP, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs împotriva
deciziei instanţei de apel cu privire la soluţia de respingere a apelului ca fiind declarat peste
termen. În cazul dat, instanţa de recurs este obligată să verifice dacă instanţa de apel a constatat
că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate. Dacă însă, se critică sentinţa care a rămas
definitivă la expirarea termenului de apel, recursul este inadmisibil.
Persoanele care pot declara recurs. La fel ca și în cazul apelului, dreptul de a declara
recurs aparţine fiecărui subiect procesual ale cărui drepturi au fost lezate în faza de judecare în
fond și în apel a cauzei. În categoria titularilor dreptului de apel sunt incluşi: procurorul,
inculpatul,  în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Sentinţele de achitare sau de încetare a
procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;
partea vătămată, partea civilă şi partea civilmente responsabilă, martorul, expertul, interpretul,
apărătorul, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-
un act al instanţei.
Plenul CSJ în pct. 8 din Hotărîre a statuat că inculpatul condamnat care nu a atacat cu
apel sentinţa primei instanţe poate ataca cu recurs decizia prin care, în urma admiterii apelului
procurorului, s-a aplicat o măsură de siguranţă şi a fost modificată soluţia dată în latura civilă,
numai sub aspectul acestor modificări aduse sentinţei, dar nu și cu referire la existenţa vinovăţiei
şi la aplicarea pedepsei care au rămas stabilite prin sentinţă, nefiind casate în apelul procurorului.

1
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la judecarea recursului ordinar în cauză penală, nr 9 din
30 octombrie 2010
5
Pe de altă parte, inculpatul care nu a atacat sentinţa de condamnare cu apel, iar pedeapsa aplicată
a fost majorată în urma admiterii apelului procurorului poate declara recurs împotriva deciziei
instanţei de apel numai cu privire la aplicarea pedepsei, dar nu la existenţa vinovăţiei sau la alte
chestiuni ale sentinţei menţinute de instanţa de apel
Termenul de declarare. Potrivit art. 422 CPP, termenul de recurs este de 30 de zile de la
data pronunţării deciziei. Astfel, prin prisma naturii sale juridice, termenul de recurs prezintă
două caracteristici:1
1. este peremptoriu, ceea ce înseamnă posibilitatea curgerii, de regulă, numai în intervalul
de timp stabilit;
2. este dilatoriu, ceea ce are ca efect faptul că, în cazul neexercitării dreptului de recurs,
hotărîrea va dobîndi autoritate de lucru judecat doar după expirarea termenului legal.
Instanţa de recurs este obligată să verifice temeinic împrejurările în care s-a declarat
recursul şi fără a stabili cu certitudine, pe baza acestora, că cererea a fost primită după expirarea
termenului de recurs, nu este în drept să decidă inadmisibilitatea în temeiul că recursul este
declarat peste termen. În cazul în care recurentul critică decizia instanţei de apel, prin care s-a
respins apelul ca tardiv, iar soluţia este vădit neîntemeiată, recursul este admisibil, această cale
de atac fiind singura prin care se poate remedia eroarea judiciară comisă de instanţa de apel.
Aceste considerente conduc la admiterea recursului, casarea totală a deciziei atacate, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de apel, pe motiv că nu a fost judecat fondul
apelului.
În cazul în care recursul este depus peste termenul prevăzut de lege, instanţa este obligată
să stabilească motivele întîrzierii şi, dacă constată motive întemeiate, va trimite recursul pentru
judecare. Motive întemeiate pot fi: existenţa cazului fortuit sau a forţei majore, fie existenţa unei
alte cauze care a pus titularul recursului în situaţia de a nu putea acţiona în conformitate cu
interesele sale şi în lipsa căreia ar fi acţionat în conformitate cu aceste interese. De exemplu,
inculpatului i-a fost înmînată mai tîrziu de două luni copia de pe sentinţa tradusă în limba
maternă sau în limba pe care o cunoaşte.
Retragerea recursului. În temeiul art. 423 CPP titularii dreptului de a declara recurs pot
expres renunța la calea de atac prin retragerea recursului Astfel, prin cerere scrisă, pînă la
începerea luărilor de cuvînt ale participanţilor la judecarea recursului în şedinţa instanţei de
recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat. În cazul retragerii recursului în
condiţiile legii, instanţa, audiind opiniile participanţilor la proces, prin încheiere motivată,

1
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la judecarea recursului ordinar în cauză penală, nr 9 din
30 octombrie 2010

6
încetează procedura de recurs. Legea nu prevede posibilitatea revenirii asupra retragerii
recursului şi, astfel, o eventuală revenire nu produce consecinţe juridice.
În viziunea judecătorilor Plenului CSJ (pct. 12 din Hotărîre) la aplicarea instituției
retragerii recursului se cer respectate o serie de cerințe, în special:1
- măsura trebuie luată personal de recurent sau prin mandatar special. În situația în care
instanţa de recurs este în imposibilitate să verifice a identității părţii care arată, printr-o
cerere scrisă depusă la dosar, că îşi retrage recursul, nu va avea loc încetarea procedurii
de recurs, dar va continua judecarea recursului;
- retragerea recursului de către condamnat se face în prezenţa apărătorului. Avocatul nu
poate retrage recursul declarat, în absenţa condamnatului şi dacă nu dispune de un
mandat special privind retragerea recursului;
- condamnatul minor, precum şi cel care suferă de o boală ce-i afectează discernămîntul nu
poate retrage recursul declarat fără consimţămîntul reprezentantului legal şi fără
participarea avocatului;
- recursul declarat de procuror poate fi retras și de procurorul ierarhic superior. În această
situaţie, recursul poate fi însuşit de oricare dintre părţi numai dacă a fost declarat în
favoarea sa. În caz contrar, neputînd fi însuşit de parte, instanţa înceterază procedura de
recurs, deoarece nu mai este investită cu judecarea recursului procurorului. Recursul
declarat de procuror în defavoarea condamnatului şi retras în condiţiile legii nu poate fi
însuşit de condamnat.
Temeiurile pentru recurs. Din conţinutul art. 427 CPP rezultă că temeiurile pentru
recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanţei de apel nu pot fi decît de drept, fiind
determinate expres de lege. Astfel, hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanţele de fond. Erorile de drept pot fi erori de drept formal
sau procesual şi erori de drept material sau substanţial. În atare situaţie, instanţa de recurs
verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reţinute prin hotărîrea atacată şi dacă aceste fapte
au fost constatate cu respectarea dispoziţiilor de drept formal şi/sau material. Chestiunea dacă
fapta este constatată conform legii este un temei de drept, deoarece priveşte încadrarea juridică
dată faptei săvîrşite, astfel ea cade în controlul instanţei de recurs pentru care fapta nu poate fi
privită ca stabilită, atunci cînd se constată ilegalităţi.
Temeiurile pentru recurs pot fi:2

1
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la judecarea recursului ordinar în cauză penală, nr 9 din
30 octombrie 2010

2
Cod de procedură penală al Republicii Moldova, Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110     art Nr :
447     Data intrarii in vigoare : 12.06.2003
7
 - formale sau de procedură :  nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după
calitatea persoanei;   instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile
art.30, 31 şi 33; şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea prevede
altfel;
judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi a apărătorului,
interpretului şi traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii; cauza a fost
judecată în primă instanţă sau în apel fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost
în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; instanţa
de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul
hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluţia instanţei;   instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus
tardiv;
- substanţiale sau de judecată :  nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau instanţa a
pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost
pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai
blînde; inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; persoana condamnată a fost judecată
anterior în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii
penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a
intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părţilor în cazul prevăzut de lege; faptei
săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită; a intervenit o lege penală mai favorabilă
condamnatului; Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională prevederea legii aplicate
în cauza respectivă; instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o
încălcare la nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în această
cauză; norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiaşi
norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie.
Temeiurile menţionate pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în
apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

3. Judecarea recursului
Procedura judecării recursului. La judecarea recursului participă procurorul şi
persoanele indicate la art.401, ale căror interese sînt atinse prin argumentele invocate în recurs.
Preşedintele şedinţei anunţă cauza în care a fost declarat recurs, apoi anunţă numele judecătorilor

8
completului de judecată, al procurorului, avocaţilor, precum şi al interpretului, dacă acesta
participă la şedinţă, şi verifică dacă nu au fost formulate cereri de recuzare. Primul cuvînt i se
oferă recurentului, apoi celorlalţi participanţi la şedinţa de judecată. Dacă între recursurile
declarate se află şi recursul procurorului, primul cuvînt îl are acesta. Luările de cuvînt nu pot ieşi
din cadrul argumentelor recursului. Părţile au dreptul la replică în problemele apărute în procesul
dezbaterilor; Recursul se judecă în termen rezonabil.1
Conținutul cererii de recurs. Actul de sesizare a instanţei de recurs este cererea de
recurs motivată, care potrivit dispozițiilor art. 430 CPP trebuie sa conţină: 2
1. denumirea instanţei la care se depune recursul;
2. numele şi prenumele recurentului, calitatea procesuală sau menţiunea cu privire la
persoana ale cărei interese le reprezintă şi adresa ei;
3. denumirea instanţei care a pronunţat sentinţa, data pronunţării sentinţei, numele şi
prenumele inculpatului în privinţa căruia se atacă hotărîrea judecătorească, fapta
constatată şi dispozitivul sentinţei, indicarea persoanei care a declarat apel şi motivele
invocate în apel;
4. denumirea instanţei care a adoptat decizia în apel, data pronunţării deciziei de apel,
dispozitivul deciziei în apel şi argumentele admiterii sau respingerii apelului;
5. conţinutul şi motivele recursului cu argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate şi
solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP invocate în
recurs şi esenţa problemei de drept de importanţă generală abordată în cauza dată;
6. formularea propunerilor privind hotărîrea solicitată. Deşi formularea acestor propuneri
este obligatorie pentru recurent, ele nu influenţează hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie;
7. data declarării recursului şi semnătura recurentului.
Cererea de recurs se depune în instanța de recurs cu atîtea copii cîți participanți la proces
sunt (art. 429 alin.(2) CPP)
Judecarea recursului. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel,
Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza
materialului din dosarul cauzei şi se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
Şedinţa de judecată în recurs se deosebeşte atît de şedinţa de judecată în primă instanţă,
cît şi de şedinţa de judecată în apel prin lipsa cercetării judecătoreşti conform dispoziţiilor care
guvernează judecarea cauzei în fond şi, respectiv, neobligativitatea întocmirii procesuluiverbal al
şedinţei de judecată La termenul fixat pentru judecarea recursului, în şedinţa de judecată, cu
participarea procurorului, avocatului şi persoanelor indicate la art.401 CPP ale căror interese sînt
1
http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/057_-_Drept_procesual_penal_II.pdf
2
Cod de procedură penală al Republicii Moldova, Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110     art Nr :
447     Data intrarii in vigoare : 12.06.2003
9
atinse prin motivele invocate în recurs, instanţa, după ce rezolvă orice cerere care împiedică
desfăşurarea judecăţii în recurs (cerere de recuzare) ascultă părţile la proces. Judecarea recursului
în absenţa persoanei se face în situaţia cînd există date privind îndeplinirea legală a procedurii
privind citarea. Potrivit art.433 alin.(3) CPP, primul cuvînt i se oferă recurentului, apoi celorlalţi
participanţi la şedinţa de judecată. Dacă între recursurile declarate se află şi recursul
procurorului, primul cuvînt îl are acesta. La judecarea recursului nu se admite prezentarea şi,
respectiv, administrarea de noi probe suplimentare. Instanţa de recurs dispune achitarea
persoanei sau încetarea procesului penal, precum şi rejudecarea cauzei, cu pronunţarea unei noi
hotărîri, după ce, în prealabil, va analiza atît situaţia de fapt, cît şi problemele de drept în baza
materialului din dosarul cauzei.
Recursul se judecă în termen rezonabil, ținîndu-se cont de criteriile stabilite în art. 20
CPP. După ascultarea, după caz, a replicilor apărute în procesul dezbaterilor, completul
deliberează în secret, în camera de consiliu, în vederea adoptării unei soluţii prevăzute de art.
435 alin. (1) CPP privitor la admitertea ori respingerea recursului.
Judecând recursul, Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție adopta una din
următoarele decizii1 :
1. respinge recursul ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii atacate;
2. admite recursul, casează, parţial sau total, hotărîrea atacată şi ia una din următoarele
soluţii:
a. menţine hotărîrea primei instanţe, cînd apelul a fost greşit admis;
b. dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute
de prezentul cod;
c. rejudecă cauza şi pronunţă o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situaţia
condamnatului, sau, după caz, dispune rejudecarea de către instanţa de apel, în
cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.
Soluționînd recursul, instanţa poate da o nouă apreciere probelor, poate hotărî reluarea
dezbaterilor; repararea pagubei; dispune asupra măsurilor preventive; cheltuielilor judiciare;
rezolva orice alte chestiuni de care depinde soluționarea completă a recursului. Dacă părţile au
invocat nerespectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei, instanţa de recurs se va
pronunţa şi asupra acestei chestiuni. În cazul în care, la judecarea recursului, se constată fapte de
încălcare a legalităţii şi a drepturilor omului, concomitent cu adoptarea deciziei instanţa va emite
şi o decizie interlocutorie prin care aceste fapte se aduc la cunoştinţa organelor respective,
persoanelor cu funcţii de răspundere şi procurorilor. După redactarea deciziei, instanţa de recurs,

1
Cod de procedură penală al Republicii Moldova, Publicat : 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110     art Nr :
447     Data intrarii in vigoare : 12.06.2003
10
în termen de cel mult 5 zile, remite dosarul penal în instanţa competentă de punerea în executare
a hotărîrilor judecătoreşti, fapt despre care se informează părţile

4. Recursul împotriva hotărîrilor judecătorești pentru care nu este

prevăzută calea de atac apelul

Conform art. 437 CPP, pot fi atacate cu recurs hotărîrile judecătoreşti pentru care nu este
prevăzută calea de atac apelul:
- sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile uşoare pentru săvîrşirea că-
rora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de liberate;
- sentinţele pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;
- alte hotărîri penale pentru care legea prevede această cale de atac.
Iraționalilitatea atacării cu apel a sentinţelor judecătoriilor privind infracţiunile uşoare
pentru săvîrşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate este
justificată de complexitatea redusă a cauzelor de acest fel, care pentru a-şi găsi o soluţie
temeinică şi legală, nu este necesar să parcurgă toate cele trei grade de jurisdicţie.
Persoanele care pot depune recurs împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu
este prevăzută calea de atac apelul. Persoanele care pot declara recurs împotriva hotărîrilor
pentru care legea nu prevede calea de atac apelul sunt procurorul, celelalte părți, martorul,
expertul, interpretul, traducă- torul, apărătorul și orice altă persoană ale cărei interese legitime au
fost prejudiciate pintr-o măsură sau printr-un act al instanței. În numele inculpatului, părții
vătămate, părții civile și civilmente responsabile poate declara apel apărătorul, reprezentantul,
după caz reprezentantul lor legal. Limitele în care aceștea por reacționa prin recurs sunt
determinate de poziția procesuală pe care titularul o are în cauza penală.
Termenul de declare a recursului împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este
prevăzută calea de atac apelul este de 15 zile de la data pronunţării hotărîrii (art. 439 CPP).
Pentru unele cazuri urgente, legea instituie termene de recurs mai scurte. De exemplu, este cazul
termenului de 10 zile prevăzut în art. 209 alin. (2) CPP; de 3 zile reglementat în art. 311 CPP; de
24 ore stabilit în art. 507 alin. (3) CPP.1
Procedura judecării recursului. Judecarea recursului se face cu citarea procurorului,
avocatului şi celorlalte părţi. Participarea procurorului şi a avocatului în şedinţa instanţei de
recurs este obligatorie. Neprezentarea inculpatului, părţii vătămate, părţii civile şi părţii

1
Manualul Judecătorului pentru cauze penale / Mihai Poalelungi, Igor Dolea, Tatiana Vîzdoagă [et al.]; coord. ed.:
Mihai Poalelungi [et al.]. Ed. I. – Ch. : S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. «Tipografia Centrală»)
11
civilmente responsabile legal citate, precum şi a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea
recursului, însă dacă este necesar, instanţa de recurs poate recunoaşte prezenţa lor obligatorie,
informîndu-i despre aceasta. Prezenţa inculpatului aflat în stare de arest este obligatorie, cu
excepţia cazului în care acesta refuză să fie escortat la şedinţă. Preşedintele şedinţei anunţă cauza
în care a fost declarat recurs, apoi anunţă numele şi prenumele judecătorilor completului de
judecată, ale procurorului, avocaţilor, precum şi ale interpretului, traducătorului, dacă aceştia
participă, şi verifică dacă nu au fost formulate cereri de recuzare. Primul cuvînt i se oferă
recurentului, apoi celorlalţi participanţi la şedinţă. Dacă între recursurile declarate se află şi
recursul procurorului, primul cuvînt îl are acesta. În cazul judecării recursului de către Curtea
Supremă de Justiţie, luările de cuvînt nu pot depăşi 30 de minute pentru fiecare participant şi
aceştia nu pot ieşi din cadrul argumentelor recursului. Dacă părţile invocă necesitatea
administrării de noi probe, ele trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot
fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanţă. Părţile
au dreptul la replică cu privire la chestiunile apărute în procesul dezbaterilor.
Judecarea recursului. Judecînd recursul, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia
hotărîrii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror documente noi prezentate în
instanţa de recurs. Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor
invocate în recurs. 1
Decizia instanţei de recurs Judecînd recursul, instanţa adoptă una din următoarele decizii:
1. respinge recursul, menţinînd hotărîrea atacată, dacă:
a) recursul este nefondat;
b) recursul este depus peste termen;
c) recursul este inadmisibil;
2. admite recursul, casînd hotărîrea, parţial sau integral, şi ia una din următoarele soluţii:
a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de
prezentul cod;
b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărîri;
c) dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond dacă este necesară administrarea de
probe suplimentare.

1
Note de curs drept procesual penal. Partea Specială. Angela Cuciurcă, Nicolae Ursu, Anatolie Donciu, Catedra de
drept penal ULIM, Chișinău, 2013

12
 5 Concluzie.
2. După cum reiese din conținutul studiului propriu-zis, rațiunea includerii acestei căi de atac este
de a asigura rolul Curții Supreme de Justiție de a menține respectul față de lege, de a-l impune
tuturor jurisdicțiilor și de a stabili unitatea de jurisprudență, menționînd totodată și faptul că
esența recursului în interesul legii are menirea de a asigura interpretarea uniformă a legii.
3. Un element important al introducerii acestei căi de atac este obligativitatea hotărîrilor
emise. Hotărîrile sunt emise de către Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție și sunt
obligatorii doar pentru viitor. În acest sens nu există nici o prevedere constituțională cu privire la
obligativitatea deciziilor Colegiului Penal al CSJ în interpretarea generală a legii, spre deosebire
de România. Însă soluționînd recursul în interesul legii, Curtea Supremă de Justiție desfășoară o
activitate care este parte integrantă a procesului de aplicare a legii, lucru pe care însăși doctrina
juridică menționează că deciziile astfel pronunțate reprezintă un izvor de drept, lucru care eu îl
consider ca fiind problematic, fiind analizat anterior, prin faptul că instanța supremă nu
elaborează legi, ci doar asigură o bună interpretare a acestora.
4. Concluzionînd, rămîne a ne încrede în faptul că oportunitatea noii proceduri din cadrul legislației
procesual-penale va fi demonstrată cu succes prin faptul că va reprezenta unica modalitate de
ajustare a incoerențelor jurisprudențiale. Precum și sperăm și la faptul că se va urmări atent
evoluția practicii judiciare și că se va interveni ori de cîte ori va fi nevoie, prompt, conform legii
în cazul cînd apar soluții diferite ale instanțelor de judecată pe cauze similare.

Bilbliografie:

1. Cod de procedură penală al Republicii Moldova, Publicat : 07.06.2003 în Monitorul

Oficial Nr. 104-110     art Nr : 447     Data intrarii in vigoare : 12.06.2003
2. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la judecarea recursului ordinar în
cauză penală, nr 9 din 30 octombrie 2010
3. Manualul Judecătorului pentru cauze penale / Mihai Poalelungi, Igor Dolea, Tatiana
Vîzdoagă [et al.]; coord. ed.: Mihai Poalelungi [et al.]. Ed. I. – Ch. : S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P.
«Tipografia Centrală»)
4. Note de curs drept procesual penal. Partea Specială. Angela Cuciurcă, Nicolae Ursu,
Anatolie Donciu, Catedra de drept penal ULIM, Chișinău, 2013
13
5. http://drept.usm.md/public/files/ManualulJudecatorului2013-TOT2c7a4c.pdf

14