CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,,RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CLINICE SPECIALIZATE

SUPORT DE CURS

SALMONELOZA
cu nursing specific

Livia Gavrilița, profesor

la unitatea de curs
boli infecţioase cu nursing specific
grad didactic întâi

CHIŞINĂU
 PLANUL
1. Definiţia salmonelozei.
2. Aspectele etio-epidemiologice în salmoneloză.
3. Clasificarea clinică.
4. Manifestările clinice ale salmonelozei.
5. Principiile de diagnostic în salmoneloză.
6. Principiile de tratament şi îngrijire a bolnavilor cu salmoneloză.
 Salmoneloza
Salmoneloza este o boală infecţioasă intestinală acută, din grupul zooantroponozelor,
provocată de salmonele, cu mecanism fecal-oral de transmitere, care afectează
preponderent tractusul gastrointestinal şi poate evolua sub forme localizate sau
generalizate, manifestată clinic prin manifestări toxice generale şi dispeptice.

Etiologie
Agentul etiologic — Salmonelele, care fac parte din genul Salmonellae, familia
Enterobacteriacee. Salmonelele morfologic se prezintă sub forme de bastonaşe cu
marginile rotunjite, mobile datorită flagelilor aranjaţi peritraheal. Spori şi capsule nu
formează. Sunt gram-negative, anaerobe facultative, se cultivă pe medii de nutriţie ce
conţin bilă, geloză, mediul Miuller — Caufman, temperatura optimă de creştere este de
37°C.
Din toate serovariantele de salmonele cunoscute (2300), boala este determinată de circa
700, din ele mai des înregistrate în Moldova sunt: Salmonella typhimurium, Salmonella
enteritidis, Salmonella Breslau, Salmonella Panama, Salmonella Dublin, Salmonella
borvis morbificans, Salmonella Heidelberg, şi a. Salmonelele sunt rezistent un timp
îndelungat în mediul extern: în lapte — 1 lună, apă potabilă — 3 luni, carne afumată —
2—4 luni, carne congelată — 13 luni, brânzeturi — 13 luni, fecale uscate — 4 ani. în
unele produse (carne, lapte) salmonelele nu numai că nu se distrug, dar şi se multiplică
fără a schimba proprietăţile organoleptice ale produselor. Mai puţin rezistente sunt la
acţiunea substanţelor dezinfectante în concentraţii obişnuite şi la acţiunea temperaturii
înalte — 100°C le distruge în 2—3 min.

Reţineţi! Salmonelele sunt rezistente la majoritatea antibioticelor.

Epidemiologie
Salmoneloza se înregistrează atât sub forme sporadice cât şi sub forme de epidemie.
Morbiditatea se menţine la un nivel înalt pe tot parcursul anului cu o incidenţă maximală
în sezonul cald (vară — toamnă);
Sursa de infecţie este reprezentată de animale, păsări şi oameni. Rolul decisiv în
răspândirea infecţiei îl menţin animalele şi păsările. La animale salmoneloza poate evolua
sub formă manifestă şi stare de purtător. Fiind clinic sănătoase animalele elimină agenţii
cu urina, fecalele, laptele, saliva. Portajul poate dura de la câteva luni până la câţiva ani.
Un risc epidemiologie deosebit îl prezintă bovinele, ovinele, porcii, caii şi păsările — raţe,
gâşte, găini, hulubi, curcani. Salmonelele au mai fost izolate de la câni, pisici, şoareci şi
şobolani.
 Creşterea morbidităţii după opinia majorităţii exploratorilor este cauzată de
intensificarea producţiei animaliere şi trecerea ei la baze industriale, creşterea majoră a
relaţiilor de export-import dintre diferite ţări şi intensificarea migraţiei. Mecanismul de
transmitere a infecţiei este fecal-oral, căile de transmitere sunt următoarele:
 Calea alimentară, ca factor de transmitere serveşte carnea care se poate infecta atât
în timpul vieţii animalului, în cazul când este bolnav, cât şi în timpul sacrificării,
păstrării, transportării, prelucrării. Un pericol deosebit în răspândirea bolii îl prezintă
ouăle infectate, care nu-şi schimbă proprietăţile organoleptice şi produsele din ele
(praful de ouă, salate, creme). Nu se recomandă consumarea ouălor crude ori nu
îndeajuns termic prelucrate în deosebi de gâscă, raţă. Ca factori de transmitere mai
poate fi peştele şi produsele din el, legumele, fructele. Infectarea produselor
alimentare poate avea loc şi în timpul pregătirii hranei, când se foloseşte vesela
contaminată.
 Calea hidrică, ca factor de transmitere este apa utilizată în alimentaţie sau pentru
irigarea zarzavaturilor, care poate fi infectată cu dejecţiile oamenilor, animalelor şi
păsărilor.
 Calea contact indirect (de menaj), are ca factori de transmitere mâinile, obiectele de
menaj (veselă, lenjerie, jucării etc.).Infectarea are loc în timpul îngrijirii animalelor
sau bolnavilor de salmoneloza, în cazul când nu se respectă normele sanitaro-igienice
elementare.
Morbiditatea sporeşte în perioada caldă a anului (lunile de vară-toamnă).
Receptivitatea este generală, mai frecvent se îmbolnăvesc copiii. Vârstnicii, copiii mici,
persoanele cu deficienţe imunitare pot face infecţii invazive, urmate de diseminare
sistemică sau cu focare septice localizate.

Patogenie
Poarta de pătrundere a agenţilor patogeni în organism este cavitatea bucală. Pentru
declanşarea bolii este necesară pătrunderea nu numai a toxinelor, dar şi a microbilor vii,
Salmonelele ingerate traversează stomacul, fiind o parte distruse de aciditatea locală,
Hipoaciditatea şi medicaţia alcalinizantă favorizează pasajul bacteriilor către intestin.
Majoritatea salmonelelor care au trecut intacte prin stomac ajung în intestinul subţire unde
se încorporează în mucoasa intestinală. Multiplicân-du-se, o parte se distrug eliminând
toxine, ceea ce favorizează pătrunderii salmo-nellelor în ganglionii limfatici mezenterici.
Acţiunea generală a endotoxinei determină prezenţa semnelor toxice generale, iar acţiunea
locală contribuie la activizarea substanţelor biologice active, care favorizează mărirea
permeabilităţii membranelor celulare şi pereţilor vaselor sanguine. Ca urmare are loc
pătrunderea în lumenul intestinal a unei cantităţi masive de apă şi săruri, ce contribuie la
dezechilibrări hi-dro-electrolitice. Clinic aceasta se manifestă prin vomă, diaree,
simptoame de deshidratare. Odată cu dereglarea funcţiei de barieră a ganglionilor limfatici
mezenterici are loc generalizarea procesului infecţios cu bacteriemie îndelungată,
diseminarea salmonelelor prin tot organismul cu formarea focarelor piemice secundare în
diferite organe. Clinic afecţiunea evoluează sub forme generalizate cu simptoame toxice
manifestate.

CLASIFICAREA CLINICĂ A SALMONELOZEI

I. Forme localizate
1. Tipul gastric
2. Tipul gastroenteritic, enteritic
3. Tipul gastroenterocolitic, enterocolitic, holeriform
II. Forma generalizată
1. Tipul tifoid (rar)
2. Tipul septicemie (foarte rar)
III. Stare de purtător
1. Acut (până la 3 luni după boală)
2. Cronic (mai mult de 3 luni după boală)
3. Tranzitor (câteva zile — 1 săptămână)

Tabloul clinic
Perioada de incubaţie variază de la 2—6 ore până la 2—3 zile.
Debut acut, cu simptome toxice generale şi dispeptice (gastrointestinale). Iniţial se
evidenţiază manifestările toxice generale: astenie, indispoziţie, vertij, cefalee, frisoane şi
febră, care deseori depăşeşte 39°C şi poate dura până la 4—6 zile, norma-lizându-se
treptat. Febra poate avea caracter continuu, remitent ori intermitent. în formele severe de
boală temperatura este subnormală.
La sfârşitul primei zile de boală, uneori în ziua a doua apar manifestări dispep-tice.
Bolnavul acuză nausee, vomă, inapetenţă, dureri în abdomen, diaree. De obicei voma este
repetată, uneori incoercibilă. Durerile în abdomen sunt difuze, se localizează în regiunea
epigastrică ori ombilicală. Abdomenul este balonat, la palpaţie se determină garguiment
intestinal în regiunea epigastrică, regiunea iliacă dreaptă. în tipul gastric de salmoneloza
scaunul este normal, în celelalte cazuri se constată diaree — scaun frecvent, lichid,
abundent cu caracter fecaloid de culoare galben-verzu-ie, fără amestecuri patologice. în
formele colitice în scaun se depistează mucus, uneori striuri de sânge. Diareea durează 5—
10 zile. La unii bolnavi se măreşte ficatul.
Deshidratarea acută clinic se manifestă prin paloarea tegumentelor, cianoza de diferit
grad, scăderea turgorului şi elasticităţii pielii, crampe în muşchii membrelor.
 Gradul de manifestare a dereglărilor cardio-vasculare depinde de modificările
echilibrului hidro-electrolitic. Se determină hipotonie arterială, asurzirea zgomotelor
cardiace, extrasistole, suflu sistolic la nivelul apexului, se dereglează frecvenţa, tensiunea,
amplitudinea pulsului.
Formele generalizate de salmoneloza
Tipul tifoid (0,4—2%) debutează asemănător ca tipul gastrointestinal, dar repede se
instalează manifestări asemănătoare febrei tifoide:
—febră mai îndelungată 10—14 zile
—progresează slăbiciunea, adinamia, insomnia, cefaleea, meteorismul
—hepatosplenomegalie
—bradicardie
—leucocitoza care trece în leucopenie
—diaree numai în primele zile care trece în constipaţii.

Tipul septicemie (0,3—1,2%) (septicemia salmoneloasă). După o perioadă scurtă cu

evoluţie de tip gastrointestinal se instalează manifestări caracteristice unei septicemii:
—febră hectică
—cefalee, mialgii, frisoane, sudoraţie
—tahicardie
—hipotonie
—delir, excitaţie
—tegumente palide, erupţii peteşiale sau hemoragice
—focare septicemice secundare cu diferită localizare (pneumonie, pleurezie,
endocardită, abcese, cistită, artrită, osteomelită etc.)
—hepatosplenomegalie.

Diagnosticul pozitiv
Datele clinice
Se atrage atenţie la acuzele bolnavului: debutul bolii acut cu simptome de toxi-coză la care
repede se asociază simptomele gastrointestinale.

Datele epidemiologice
Caracterul de grup a îmbolnăvirii, legătura cu consumul anumitor produse (lapte, carne,
ouă), nerespectarea regulilor de igienă personală.
Date de laborator
Pentru cercetările de laborator se recoltează următoarele prelevate: materii fecale, urină,
sânge, mase vomitive, ape de la spălătura gastrică, bilă, conţinutul duodenal, puroi din
focarele inflamatorii, resturi de alimente.

Metoda bacteriologică
—Hemocultura se recoltează 5—10 ml de sânge din venă şi se însămânţează pe bilă
sterilă ori mediu Rapoport în raport de 1:10 (50—100 ml).
—Coprocultura se recoltează 2—3 g de materii fecale din oală după defecaţie. Se ţine
cont de faptul ca oala să nu conţină resturi de detergenţi ori substanţe dezinfectante.
Materiile fecale se recoltează în eprubetă sterilă cu conservant.
—Masele vomitive ori ape de la spălătura gastrică se recoltează 50—100 ml din
primele porţii, în borcănaşe sterile care se închid ermetic. Se recomandă ca spălătura
gastrică să se efectueze cu apă fiartă curată.
—Urocultura se recoltează 20 ml de urină în borcănaş steril cu capac.
—Bila şi conţinutul duodenal se recoltează din porţiile В şi Сîn eprubete sterile în
perioada de reconvalescenţă (pentru a depista starea de portaj).
Rezultatele examenului definitiv se obţin în 3—4 zile după însămânţare.

Reacţia de imunofluorescenţă pe larg se foloseşte în ultimii ani. Din materialul

recoltat se prepară frotiuri, care se tratează cu seruri imune ce conţin anticorpi specifici
marcaţi cu substanţe fluorocrome. Examenul se bazează pe interacţiunea dintre antigeni şi
anticorpi cu formarea complexului antigen/anticorp formaţiuni luminiscente depistate la
microscopul electronic. Răspunsul cercetării se primeşte peste câteva ore de la recoltarea
prelevatului.
Metoda serologică. Pentru această metodă ca material de cercetare serveşte sângele
venos (2—3 ml) din care se prepară ser, în care cu ajutorul reacţiilor sero-logice se
depistează anticorpi specifici. Anticorpii specifici în sânge apar la 5—7 zi de boală şi în
dinamică titrul creşte rămânînd înalt pe parcursul la 1—2 luni. Din reacţiile serologice se
folosesc:
—RA (după tipul reacţiei Vidai) cu antigeni O şi H;
—RHAP cu diagnostic eritrocitar salmonelos;
Pentru prima dată sângele se recolectează la sfârşitul primei săptămâni de boală (5—7
zi), pentru reacţiile următoare la 7—10 zile.

Diagnosticul diferenţial
Salmoneloza se diferenţiază de: intoxicaţii alimentare bacteriene de altă etiologie
dizenterie, holeră, gastroenterite virale, febra tifoida, apendicită, tromboza vaselor
mezenterice, pancreatită acută, intoxicaţii cu substanţe otrăvitoare, ciuperci, substanţe
chimice etc.

Tratamentul şi îngrijirea bolnavilor

Spitalizarea bolnavilor cu salmoneloza nu este strict obligatorie. Bolnavii cu forme
uşoare pot primi tratament în condiţii de ambulator. Se internează bolnavii cu forme medii
şi grave de boală, copiii de prima vârstă, persoanele în etate, persoanele cu afecţiuni
asociate, cu forme generalizate de salmoneloza, persoanele din contingentul cu risc
epidemiologie înalt (lucrătorii întreprinderilor alimentare, instituţiilor infantile, persoanele
domiciliate în cămin, militarii etc.)
Bolnavii cu salmoneloza forme subclinice şi purtătorii acuţi, măsuri curative nu
necesită. Eliminarea bacililor încetează spontan, iar administrarea remediilor
medicamentoase nu prelungeşte termenul de asanare.
Regimul de activitate II—III, în dependenţă de starea bolnavilor. Dieta nr. 4 în
perioada de stare, apoi se trece la Dieta nr. 2.
Tratamentul medicamentos în formele localizate se bazează pe remedii cu acţiune
nespecifică (patogenetic şi simptomatic). Una din măsurile precoce curative este spălătura
gastrică cu apă fiartă, soluţie de 2% Bicarbonat de sodiu ori soluţie slabă de Kaliu
permanganat. Procedura se poate efectua în orice termen de la debutul bolii atât cât
persistă nauseea şi voma.
Pentru restabilirea echilibrului hidrosalin în formele uşoare şi grave de boală se indică
terapia de rehidratare perorală. Cantitatea de lichid consumat trebuia să depăşească
pierderile de lichid. în cazurile cu evoluţie severă, volumul de lichid pierdut se stabileşte în
dependenţă de gradul de deshidratare, pierderile patologice şi necesităţile fiziologice
zilnice ale bolnavului, în dependenţă de vârstă. Cantitatea de lichid şi săruri necesare se
administrează i/v, în prealabil încălzite până la 38—40°C cu viteza de 40—50 ml / min
sau 80—120 ml/min.
Carbonat de sodiu 4% — 100—200 ml i/v. Pentru stabilizarea membranelor celulare se
recomandă preparatele calciului: sol. Calciu clorurat 10% — 10 ml i/v, sol. Calciu
gluconat 10% — 10 ml i/v. Vitaminele grupei B, imunomodulatoare (Pentoxil, Me-
tiluracil etc.), preparate enzimatice (Pancreatină, Festal, Panzinorm, Mexază), preparate
antihistaminice (sol.Pipolfen ori Diprazină 2,5% — 1,0, Diazolină, Taveghil, sol.
Suprastină 2% — 1 ml), spasmolitice, antipiretice.
În formele generalizate, severe, la copii în formele medii şi grave se indică Ampicilina,
Levomicetină, Fluochinolone (Norfloxacină, Pefloxacină, Ciprofloxacină, Ofloxacină).
Măsurile de îngrijire sunt orientate spre susţinerea şi îngrijirea tegumentelor şi
mucoaselor, asistarea pacienţilor în timpul vomei, îngrijirea pacienţilor în timpul febrei. Se
face prevenirea escarelor de decubit la bolnavii cu forme severe. Atenţie deosebită se
acordă respectării regimului alimentar şi hidratării pacienţilor. Se supraveghează Ps, T/A,
R, diureza şi bilanţul hidric.
Externarea bolnavilor se face după însănătoşire clinică şi 2 rezultate negative a
coproculturii. Dispensarizarea convalescenţilor din grupele de risc epidemiologie înalt
timp de 3 luni, cu controlul lunar bacteriologic a materiilor fecale. Se admite serviciu dacă
rezultatele sunt negative, în caz contrar pe toată perioada de eliminare aceştia se înlătură
de la lucrul de bază.

Profilaxie
Măsurile specifice de profilaxie lipsesc. Măsurile nespecifice includ:
Măsuri veterinaro-sanitare — prevenirea răspândirii salmonelozei printre animale şi
păsări, organizarea regimului sanitar la abatoare şi fermele de lapte, de păsări.
Măsuri igienico-sanitare — prevenirea contaminării produselor alimentare în timpul
transportării, prelucrării, păstrării.
Măsuri medico-sanitarг— izolarea şi tratarea bolnavilor, dispensarizarea persoanelor
din contingentul cu risc sporit de infectare.

Măsurile antiepidemice în focarul de salmoneloză

—Depistarea şi înregistrarea tuturor bolnavilor, spitalizarea cazurilor grave, cazurile
uşoare se pot trata la domiciliu cu petrecerea măsurilor de dezin-fecţie, colectarea şi
dezinfectarea produselor patologice de la bolnav;
—Raportarea cazurilor de boală la CMP;
—Anchetarea epidemiologică cu stabilirea produselor alimentare consumate în
ultimele 3 zile. După posibilitate examenul bacteriologic al produselor
suspecte;
—Stabilirea consumatorilor de produse alimentare suspecte;
—Aplicarea măsurilor de dezinfecţie, dezinsecţie (dezmuştizare) în focar;
—Depistarea surselor de infecţie de origine animală;
—Asanarea surselor de apă;
—Măsuri de educaţie sanitară a persoanelor din focar.
 BIBLIOGRAFIE:

1. Cobîleanschi S., Botnarciuc L., Cucieru E., Boli infecţioase curs teoretic pentru
colegiile de medicină, Chişinău, 2010
2. Cupşa A., Boli infecţioase transmisibile, 2011
3. Е. Шувалова, Инфекционные болезни, Москва, Медицина, 2005
4. Иванова В, Инфекционные болезни, Санкт Петербург, Фолиант, 2002
5. Obreja G., Boli infecţioase, Profilaxie şi combatere, Ghid practic, Chişinău, 2004
6. Rusu G., Galeţchi A., Popovici P., Boli infecţioase la copii, Chişinău, 2004
7. Chiotan M., Boli infecţioase, Editura Medicală Naţională, Bucureşti, 2002
8. Rebedea I., Boli infecţioase, Bucureşti, Editura Medicală, 2000
9. Andriuţă C., Magdei M., Andriuţă A., Boli infecţioase şi parazitare, Chişinău, 2000
10.Voiculescu M., Boli infecţioase, Editura Medicală, vol.I,II, Bucureşti, 1990